Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei

Specializarea: Pedagogia Învăţământului Primar şi Preşcolar

Învăţământ la distanţă

Fundamentele pedagogiei

Conf. Dr. Simona Butnaru

Student: Buta Alexandra Mihaela

Anul I
 1. Comentaţi afirmaţia lui E. Planchard (1976, p. 32): „Pedagogia se ocupă cu ceea ce
este, cu ceea ce trebuie să fie şi cu ceea ce face. Este deci ştiinta descriptivă, teorie
normativă, realizare practică”.

Dicţionarele de specialitate evidenţiază o multitudine de aspecte specifice pedagogiei,

cum ar fi: „artă, practică sau profesie“; „ştinţă socială cu statut academic care studiază
educaţia ca proces de perfecţionare a omului”; „ştiinţă a educaţiei bazată pe un ansamblu de
cunoştinţe sistematizate la nivel teoretic şi practic”; „ştiinţă a educaţiei cu caracter normativ
care elaborează teorii, modele şi principii care vizează dinamica şi armonizarea situaţiei
pedagogice”; „ştiinţa şi arta de a instrui şi de a forma individualităţi umane, permiţând
fiecăreia realizarea sa ca personalitate şi ca inteligenţă”.

Pedagogia este o ştiinta complexă, formată, aşa cum afirmă şi Planchard, „dintr-un
ansamblu de elemente împrumutate de la diferite alte ştiinte, elemente care, supuse
exigenţelor problemelor educative, dobândesc prin aceasta un nou aspect şi o semnificaţie
specială”.

Pedagogia este ilustrată prin mai multe aspecte. Pedagogia descrie fenomenele
educative, arăta, în ce constau caracteristicile acestui aspect al activităţii umane. Dar
pedagogia nu se reduce numai la observarea a ceea ce există; ea insistă mai mult asupra a
ceea ce este bine şi trebuie să fie în perspectivă. Presupune aşadar şi un ideal al educaţiei,
este, aşa cum spune şi C. Cucoş, „o punte între real şi posibil, o cale de concretizare a
gândurilor”. Aceste idealuri ale pedagogiei nu rămân în plan secundar, ci sunt puse şi în
practică.

Pedagogie ca ştiinţă cu realizări practice presupune aplicarea unor metode dar vor
dezvălui în pedagogie o ştiinţă descriptivă pentru ca apoi să se poată fixa un ideal de
educaţie.

Pedagogia studiază omul din punctul de vedere al educaţiei urmărind în acest scop şi
alte aspecte legate de psihologia, biologia, sociologia, antropologia acestuia.

Pedagogia este aşadar, ştiinţa dar în acelaşi timp şi arta.

2. Exemplificaţi trei situaţii educaţionale pentru fiecare formă a educaţiei, justificând

prin trăsături atribuirea exemplelor alese.

Educaţia este ilustrată sub trei forme: formală, nonformală şi informală.

a. Educaţia formală

Este un tip de educaţie oficială care se desfăşoară în instituţii specializate precum

grădiniţe, şcoli, licee, universităţi, etc. Procesele de instruire şi formare se realizează prin
intermediul unor procedee de învăţământ, utilizând planuri, programe, manuale,
respectând un anumit orar. Aceste activităţi sunt realizate de către un personal specializat
(cadre didactice).
 În cadrul învăţămânului primar, spre exemplu, învăţătorul are calificare specială,
dispunând de o serie de competenţe de natură ştiinţifică, psihopedagogică şi socioafectivă.
Acesta are rolul de a coordona o clasă de elevi iar acest lucru se realizează prin respectarea
unui orar care se întocmeşte la începutul unui an şcolar. Lecţiile pe care învăţătorul le
pregăteşte presupun consultarea şi respectarea unei programe, unei planificări, presupune
utilizarea unor manuale.

În procesul instructiv-educativ, învăţătorul urmăreşte o serie de obiective care vor fi

atinse până la finalul unei lecţii. Atingerea acestor obiective se concretizează prin obţinerea
rezultatelor dorite în cadrul evaluărilor.

În plan concret, un învăţător pregateşte un plan în care va evidenţia toate activităţile ce

vor fi desfăşurate, obiectivele care sunt urmărite, în funcţie de conţinuturi, formele de
evaluare, metodele şi mijloacele pe care le utilizează, . Toate acestea sunt puse în practică în
cadrul unei lecţii.

b. Educaţia nonformală

Educaţia nonformală se desfăşoara în afara formelor statuate explicit, ca instituţii şcolare,

are un grad mare de independenţă, cu obiective diferenţiate, cu participarea altor factori
sociali, dirijată potrivit specificului, dar în relaţie de parteneriat cu şcoala. Notele
caracteristice ale acestei forme de educaţie sunt legate de caracterul opţional al activităţilor
organizate, participarea elevilor la stabilirea a ceea ce se va învăţa și se va întreprinde, rolul
discret al educatorilor, renunţarea la evaluări și utilizari de note și calificative.

Un exemplu de activitate nonformală îl poate reprezenta organizarea unui atelier de

creativitate. În cadrul acestei activităţi există o mare flexibilitate în modalitatea de
desfăşurare, iar aici putem alege locul în care are loc activitatea, temele care pot fi abordate
(poate fi un atelier de pictat icoane, un atelier de pictura pe sticlă/lemn, atelier de teatru,
activităţi ce includ dansul, muzica, drumeţii, etc.), organizarea de concursuri pe diferite
teme. Astfel de activităţi au loc pentru a antrena şi a implica un număr cât mai mare de
persoane. Participarea la un astfel de atelier este opţională, şi nu obliga sau constrânge pe
nimeni, astfel încât implicarea se realizează din plăcere şi interes. Un atelier de creaţie oferă
şansa oricărei persoane să se perfecţioneze sau să se descopere.

c. Educaţia informală

Este un tip spontan de învăţare şi cuprinde experienţa personală câştigată de către

individ, trăiri încercate în mod neintenţionat.
Un exemplu concret îl poate reprezenta începerea şcolii care îi marchează profund pe
toţi preşcolarii, fie pozitiv, fie negativ. În cadrul familiei se poartă diverse discuţii care fac
referire la acest eveniment, discuţii care îl pot încuraja, îl pot face nerăbdator, sau
dimpotrivă, îl pot deruta şi îl fac să respingă ideea de a merge la şcoală. Discuţii de genul:
„Lasă că vei începe şcoala, şi vei vedea tu atunci” îl determină pe copil să fie timorat,
neîncrezător, speriat, caz în care acesta plânge şi refuză să meargă la şcoala în primele zile.
Părintele însă trebuie să încurajeze copilul, să-i ofere aspectele frumoase şi încurajatoare ale
mediului şcolar, deoarece adaptarea la şcoala, la ocupaţiile şcolare presupune o oarecare
maturitate a elevului. Părintele trebuie să-i insufle capacitatea de a se lipsi de afectivitatea
îngustă din mediul familial şi de interesele imediate ale jocului, pentru a pătrunde într-un
nou univers de legături sociale şi de a-şi însuma anumite responsabilități.
Observăm că educatţa informală înglobează totalitatea influenţelor pe care le exercită
asupra individului informaţiile din mediul extern, cu care acesta intră în contact în viaţa de
zi cu zi.
Mass-media, internetul şi chiar persoanele cu care intră în contact un individ au un rol
extreme de important în educaţia acestuia, în mod special la copii şi adolescenţi, deoarece
aceştia caută permanent un model, un cumul de valori după care să se ghideze. Din păcate,
în zilele noastre, adevăratele modele şi valori sunt tot mai puţin mediatizate şi sunt scoase în
lumină caractere şi personalităţi denaturate.

3. Construiţi un program educaţional pentru una dintre noile educaţii la alegere,

precizând obiectivele urmărite, conţinuturile vehiculate, activităţile de învăţare şi
modalităţi de evaluare.

Program pentru educaţia ecologică – „O viaţă sănătoasă într-un mediu sănătos”

Scopul: Cultivarea interesului faţă de menţinerea unui mediu natural sănătos, formarea
şi dezvoltarea convingerilor de ocrotire a mediului înconjurător, înţelegerea necesităţii
conservării şi utilizării raţionale a resurselor de mediu pentru o lume mai bună şi mai
sănătoasă.

Obiectivele urmărite:

1. Dezvoltarea unor atitudini favorabile ameliorării relaţiilor dintre om şi mediu;

2. Dezvoltarea simţului estetic;
3. Stimularea creativităţii elevilor/preşcolarilor;
4. Conştientizarea elevilor şi a comunităţii asupra necesităţii protejării mediului;
5. Identificarea problemelor de mediu şi rezolvarea/ameliorarea acestora;
6. Participarea elevilor/preşcolarilor la actiuni de informare privind problematica mediului
înconjurător.

Descrierea activităţilor:
Activitatea nr. 1.
a. Descrierea activităţii:
Copiii vor viziona materiale Power Point ce prezintă diferite medii de viaţă (inclusiv
descrierea mediului de viaţă local), factorii de mediu şi efectele acestora asupra plantelor,
animalelor şi asupra omului, lecturarea unor reviste, lucrări ce dezbat această problemă,
identificarea elementelor de mediu din texte literare. Pe baza celor vizionate, citite, ascultate
se vor completa grafice, tabele, texte lacunare, se vor realiza afişe, desene.
b. Modalităţi de evaluare: completarea unor rebusuri, formularea de întrebări şi
reprezentarea prin desene a unor componente ale mediului apropiat (plante, animale, apă,
aer, sol, soare), completarea unor teste lacunare pentru elevi şi realizarea unor desene de
către preşcolari.
Activitatea nr. 2.
a. Descrierea activităţii:
Copiii vor merge în drumeţie în împrejurimile localităţii, în pădurea şi pe dealurile
din apropiere, vor observa fauna şi flora existentă, vor colecţiona diverse fructe de pădure,
frunze, muşchi, licheni pentru a realiza o machetă sau un ierbar. Vor realiza fotografii ale
zonei, vor identifica aspecte pozitive sau negative in ceea ce priveşte relaţia omului cu
natura pentru a realiza un plan de combatere sau de reducere a efectelor negative. Vor
realiza: desene ce înfăţişează zonele vizitate, afişe însoţite de sloganuri elocvente, colaje.
b. Modalităţi de evaluare: realizarea unor expoziţii cu lucrările copiilor, lucrări având
ca subiecte locurile vizitate de copii; alcătuirea unui album electronic cu imagini din
drumeţie, din activităţile desfăşurate, cu aspecte pozitive sau negative referitoare la aspectul
mediului înconjurător;
Activitatea nr. 3.
a. Descrierea activităţii:
Copiii se vor deplasa în pădure; însoţiţi de un reprezentant al Ocolului Silvic, vor
primi instrucţiuni clare despre modul în care se plantează puieţii. Vor observa care sunt
schimbările care se produc în natură, în general, şi în pădure, în mod special; vor planta flori
şi pomi în curtea şcolii, apoi vor transpune în desene sau compoziţii literare sentimentele lor
faţă de natură, vor realiza postere prin care să sensibilizeze oamenii pentru a nu mai defrişa
pădurile, se va realiza colectarea selectivă a deşeurilor. Se vor construi căsuţe pentru
păsărele de Ziua Mondială a Păsărilor. Copiii vor viziona prezentări Power Point despre
Pământ şi despre cauzele degradării mediului, vor discuta despre acţiunile pozitive şi
negative ale omului asupra planetei, vor realiza liste cu măsuri pe care le putem lua pentru
a salva Pământul de la distrugere, vor realiza afişe.
b. Modalităţi de evaluare: realizarea unor expoziţii cu lucrările copiilor, lucrări având
ca subiecte locurile vizitate de copii; machete: afişe, alcătuirea unui album electronic cu
imagini din drumeţie, din activităţile desfăşurate, cu aspecte pozitive sau negative
referitoare la aspectul mediului înconjurător.
Activitatea nr. 4
a. Descrierea activităţii:
Copiii vor realiza activităţi de igienizare a spaţiilor verzi, amplasarea de pancarte cu
mesaje sugestive pentru păstrarea curăţeniei, realizarea unor panouri de avertizare cu
mesaje ecologice, realizarea şi distribuirea de fluturaşi ce îndeamnă populaţia la
economisirea apei, a electricităţii, reciclarea hârtiei şi a altor materiale, cumpărarea hranei
produsă natural, colectarea selectivă a deşeurilor, participarea la întâlniri cu specialişti ai
instituţiilor implicate în protecţia mediului.
b. Modalităţi de evaluare: realizarea de desene, picturi, colaje, machete, compoziţii
literare prin care fiecare elev să sensibilizeze oamenii din jur pentru păstrarea unui mediu
curat pentru o viaţă sănătoasă; expoziţii cu lucrările elevilor; realizarea unui album cu
fotografii realizate în timpul activităţii.
 În urma activiţăţilor se urmăreşte: igienizarea zonei de reşedinţă; plantarea de puieţi;
realizarea unor desene, afişe, postere cu mesaje ecologice; conştientizarea populaţiei asupra
riscului pe care îl presupune poluarea mediului, defrişarea pădurilor.