Cu drag de

Grigore Vieru
Activitate extracurriculară

14.02.2024

Subiectul: Cu drag de Grigore Vieru

Durata: 40-45 minute
Loc de desfăşurare: sala de festivități
Sub-competenţe:
Promovarea valorilor și culturii naționale prin creația scriitorilor clasici.
Manifestarea dragostei pentru creaţia lui Grigore Vieru, pentru cultura neamului.
Unitățile de competenţe:
3.3. Recitarea poeziilor propuse şi a celor selectate în mod independent.
5.4. Pronunţarea corectă a cuvintelor limbii române.
2.3. Interpretarea unor cântece care exprimă diferite sentimente, descriu un portret/tablou.
Obiective operaţionale: la finele şi pe parcursul activităţii elevii vor fi capabili:
O1 – să pătrundă prin cunoaștere în universul creaţiei lui Grigore Vieru;
O2 – să desprindă informaţii de detaliu din textul citit, dovedind înţelegerea mesajului;
O3 – să descopere în baza creației legătura dintre copilărie, țară, mamă și limbă;
O4 – să interpreteze, să recite, să dramatizeze poeziile lui Grigore Vieru.
O4 – să trăiască intens sentimentele transmise de mesajul poetic.
Strategia didactică:
Metode, tehnici: observarea, informarea, demonstrarea, recitare expresivă, audiere,
dramatizare, interpretare vocală, prezentare PPT.
Mijloace didactice: portretul poetului, postere cu citate din creaţia poetului, cuvinte-
cheie: mamă, țară, grai, copilărie; imagini cu hulubași decupați, compoziții plastice,
expoziție de carte, negative pentru cântecele interpretate, laptop, material PPT.
Forme de organizare: individual, în perechi, în grup.

Referinţe bibliografice:
1. Cernopolc C., Și chiar când cântece nu am/, Eu sunt poetu-acestui neam” În Făclia,
28 martie 2009, p.3.
2. Cimpoi M. O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia. Chișinău: Arc, 1997
3. Dolgan, M., Literatura română postbelică, Tipografia centrală, Chişinău, 1998;
4. Vieru G. Albinuța, Chișinău: Cartier, 1994.
5. Vieru G. Taina care mă apără, Princeps, Iaşi, 2008.
6. https://www.povesti-pentru-copii.com/poezii-pentru-copii/grigore-vieru.html
7. https://poetii-nostri.ro/grigore-vieru-autor-196/

Decorul sălii:
Portretul poetului în centru, pe peretele din spatele scenei. În ambele părți, genericul
,,Cu drag de Grigore Vieru”.
În partea din mijloc a scenei din față – ecran cu imagini prezentate din materialul PPT.
Iar în partea stângă 3 prezentatori.
În sală: baloane, de la intrare până la scenă, (câte 3, ce reprezintă culorile drapelului),
compoziții plastice /labpook-uri; cuvintele-cheie: copilărie, mama, patrie (țară, plai,
meleag), limbă (grai), pace; imagini cu hulubași (câte 2 țin cuvintele-cheie).

SCENARIUL ACTIVITĂȚII:
Introducere:
Declamator 1( din culise): dna Gainaru Valentina
Noros ori clar ca o amiază,
Eu sunt poetu-acestui neam
Şi –atunci când lira îmi vibrează,
Si-atunci când cântece nu am…’’
Pe fondalul muzicii (Ennio Morricone-FOR LOVE ONE CAN DIE)
https://www.youtube.com/watch?v=r35WQD6MCe0

Prezentator I: În limba lui Gr. Vieru ne vom mângâia astăzi sufletele, ne vom
delecta cu cele mai frumoase poezii şi vom gusta din roadele creaţiei sale. Vom
călători prin minunata operă a remarcabilului poet al neamului.

Prezentator II: Dragi profesori, oaspeţi, elevi! Astăzi am venit în fața dvoastră
cu drag de Grigore Vieru. În acest an Grigore Vieru ar fi împlinit 89 de ani de la
naștere. Spectacolul nostru este un omagiu adus excelenţei sale, domnului Gr.
Vieru.

Prezentator III: Grigore Vieru a fost mai mult decât un poet, a fost însuşi
sufletul Basarabiei. Tot ce e mai frumos astăzi poartă numele lui. El a ştiut cel
mai bine să aşeze alături cuvintele: Grai, Mamă, Patrie, Limbă, Iubire şi de aceea
merită cununa recunoştinţei noastre.(3 slaiduri cu imagini diferite și citate de ale
lui G Vieru)

Fila I. Copilăria – ţară de poveste

Prezentatorul I. Gr.Vieru afirma: „Poezia copiilor este ploaia curată care mă spală de
colbul zilei, mă înseninează…

Prezentatorul II. Universul copilăriei este plin de miracole, în care totul e posibil. Cât de
frumos a descris toate minunățiile naturii ce s-au întâmplat în jurul poetului-copil! Să-l
admirăm!

1) Cântecul soarelui – Nu ştiu, eu mă socotesc

Soare-soare, domn bălai, Pe câţi mângâi şi-ncălzesc!
Spune, câte raze ai? 2) Ghiocelul
– Zău că nu ştiu, măi nepoţi, – Ghiocele, cum o duci?
Câte am, ajung la toţi! – Bine, dar nu am papuci.
Soare-soare, domn frumos, – Eşti curat şi arătos.
La câţi dai lumină jos? – Cu omăt mă spăl frumos.
– E vreo sărbătoare-n sat? – Nu, dar vreau să fiu curat.
3) Albina
-Zum-zum-zum, cu mare zor,
Unde vreau acolo zbor.
Nu mă-ntreabă nici un om
Ce caut la el în pom.

*
Cântecul ,,Albinuța” Aleargă şi maica ta!
ansamblul ,,Păpădii” – Albinuţă, cum lucrezi?
-Albinuța mititea Colo-n stup nimic nu vezi,
Semeni cu măicuţa mea, Colo-n stup nimic nu vezi!
Semeni cu măicuţa mea! – Fagurul şi cu mierea
– Drept, copile, tot aşa, Luminează casa mea!
Aleargă şi maica ta, Luminează casa mea!
4) Fluturașii Cântă-un greier din aripă,
Fluturaşii numărau - Greieraş, nu ţârâi,
Câte flori pe văi erau. Mama s-a culcat pe-o clipă
Fâl-fâl -colo, fâl-fâl ici, Şi o poţi trezi, Cri-cri!
Unu, doi, trei, patru, cinci!
Şase, şapte, opt şi nouă, Greieraşul fără casă:
Vine seara cea cu rouă. „Uite nu mai ţârâi, jur,
Cum să le numeri pe toate? Dar şi frunza să nu cadă
Nici albină nu le poate! De ce cade ea, zur-zur?”
5) Greierașul

Dans popular: Mlădița „Grupa mică”.

Prezentatorul III. Grigore Vieru este părintele abecedarului Albinuța, carte nelipsită din
viața celor mici. Prin urmare, Albinuța a devenit cartea de căpătâi pentru mai multe
generaţii de copii .

Cum se spală ariciorii

Aricioaica-n umbra florii Ariciorii, așadar,
Își grijește ariciorii, Stau cu spatele murdar.
Îi tot spală de cu zori
Pe botic și ochișori. Și-s spălați abia când plouă,
La o lună sau chiar două.
Doar pe spate, doar pe spate Bucurați-vă, măi pici,
Să-i grijească nu mai poate. Că nu sunteți pui de-arici.

La școala iepurașilor
Iepurașilor li-i dată O problemă complicată.
Și în bănci perechi – perechi, Stă în bancă neclintit
Scriu pe frunze de curechi Cu creionul dus la gură,
Tot cu morcovi subțirei: Necăjit fără măsură,
Un fel de creion la ei. Și tot cată în plafon
Unul de atât gândit, Și tot roade din creion.

Pisicul la școală
Ieşi la tablă, măi pisic, Pisicuţul s-a jucat,
Povesteşte despre spic: Mai nimic n-a învăţat,
Când se coace şi cum e, Tot ce ştie, măi băieţi,
Cine-1 strânge şi cu ce? E că spicu-i cu mustăți!
Miau-miau-miau! Miau-miau-miau!

Ghicitori:
1.Zece fraţi brodează-n pat, De cer aninat
Unul este împărat, De ploaie stropit
Poartă coroniţă-n cap, De soare -nflorit. (curcubeul)
Dar şi el e ocupat! Ce-s? (degetele)
4.Cine înconjoară pământul
2.Multe fire de argint Iute ca gândul? (racheta)
Leagă cerul de pământ. (ploaia)
5. Am un bulgăre de unt
3. Ștergar vărgat Cu el toată lumea ung. (soarele)

Sceneta ,,Pâinea cu roua”

*Cântecul ,,Pâinea”
Pâinică frumoasă, Cu faţa măicuţei,
Din cuptor scoasă, Cu mâna tăicuţei,
Pâiniţă cuminte, Ca soarele-n vară,
Cu faţa fierbinte Ca bulgăru-n ţară!

Fila II. Mama – cea mai frumoasă carte din lume

Prezentator I: „Cea mai veche carte din lume este o mamă, cea mai frumoasă carte din
lume este mama”.
Prezentator II: Grigore Vieru spunea : „Sărbătoarea copilăriei mele a fost continuă. Ea
se numește Mama. Nici războiul cu urgiile sale, nici foametea necruţătoare n-a putut
întuneca această neasemuită sărbătoare.

Ghicitoare fără sfârșit

E.1 - Ce izvor Şi nu se aduce?

Se ia după om? E.3 - Buzele mamei.
E.2 - Glasul mamei. - Care spice cresc
- Ce e dulce Cu vârful în jos?
E.4 - Braţele mamei.
- Care stele pe cer
Cad amândouă odată?
E.5 - Ochii mamei.
- Ce se ară
Mama
Foicică dulce poamă
Toată lumea are mamă,
Melcul, iedul, ursulică,
Puiul cel de rândunică.
Fuge noaptea şi dispare
La tot puiul bine-i pare
Că din nou e dimineaţă
Şi-şi vede mama la faţă.
Tu, iarbă, tot ai mamă?
Tu, iarbă, tot ai mamă?
De ai, de bună samă:
Atunci, când înverzeşti,
De ea îţi aminteşti.
Tu, floare, tot ai mamă?
De ai, de bună samă:
Atunci când înfloreşti
De ea îţi aminteşti.
Tu steauă, tot ai mamă?
De ai, de bună samă:
Atunci când te iveşti,
De ea îţi aminteşti.
Făptura mamei
Uşoară, maică, uşoară,
C-ai putea să mergi călcând
Pe seminţele ce zboară
Între ceruri şi pământ.
În priviri c-un fel de teamă,
Fericită totuşi eşti
Iarba ştie cum te cheamă,
Steaua ştie ce gândeşti.
Mama și feciorul
- Maică, nu mai osteni,
Ca avem cu ce trăi,
Am și casă și bănuti,
Cu lacrima?
E.6 - Chipul mamei.
- Ce este nemărginit
Şi nu calcă iarba străina?
E.1 - Sufletul mamei.
Eu, nu tu să mă ajuti.
Maică, nu mai sunt copil,
Nu vezi că-s și eu bătrân?!
- Pentru lume-i fi bătrân,
Pentru mine tot copil,
Pentru lume om de stat,
Pentru mine-al meu băiat;
Pentru lume fericit,
Pentru mine necajit.
- Până-n seară de cu zori
Tot o fugă, tot un zor,
Că te știu, te-au îndrăgit
Toate-albinele din câmp.
Maică, nu mai osteni,
Hai la noi și-i mai trăi.
- Fiule, în cuibul tău
Amețesc și-mi vine rău,
Tare-i sus, n-aveți nici nuc,
De la noi cum să mă duc?!
Eu, de n-am la geam un nuc,
Galbenesc și mă usuc.
Mă rog de tine
Mă rog de tine, ploaie,
Când zbori către planete,
Stropeşte gura mamei
Şi-o apără de sete.
Mă rog de tine, codru,
Căci anii tăi tot fi-vor!
Cuprinde-i cald fiinţa
Şi-o apără de vifor.
Mă rog de tine, iarbă,
Mângâie-i talpa goală
Şi sarea grea din oase
Şi-o apără de boală.
Mă rog de tine, munte,
Cât zboru-o să mă poarte
 Sărută ochii mamei Şi-i apără de moarte.

*Cântecul ,,Mamele”
1.Cu-i îi sunt mai drag pe lume,
Cine-a spune, cine-a spune? 2. Cine-i harnică frumoasă
R-n: Și la lucru și acasă?
Mama mea, mama mea R-n:
Luminoasă stea. 3. Toate mamele-s frumoase,
Mama mea, mama mea Toate fie sănătoase.
Nimeni nu-i ca ea.

Prezentator III: Din copilărie până la cărunteţe, mama este mângâierea, alinarea şi
dragostea supremă. Te simţi legat de ea și de casa părintească cu toate gândurile, dorurile,
visele tale, prin paşii spre viaţa viitoare.

Puișorii
-Pui golaşi cum staţi în cuiburi Fratele
Fără plăpumioare ? Bucuraţi-vă, măi prunci,
-Ne’nvelim cu ale mamei Nu că-aveţi de toate –
Calde aripioare. Bucuraţi-vă atunci
Când aveţi un frate.
-Dar când mama nu-i acasă Sora
Şi ploiţa cerne? Am o soră mică-mică,
-Ne-velim atunci cu frunza Gura ei – o floricică.
Ramurii materne. Ea nu ştie să vorbească,
Ştie numai să zâmbească.
-Dacă n-o să vină mama
Şi-o să cadă frunza? Bunicul
-Cum să nu mai vină mama? Treaz ca pasărea, din zori,
-Cum să cadă frunza ? Statuie cu miei, cu flori,
Pasărea Aplecat puţin ca spicul…
Când s-a întors Tare drag îmi e bunicul!
La puii ei cu hrană,
Găsise cuibul gol Bunica
Și amuțit. Tot mai mică, tot mai mică,
I-a căutat Cât o floare, o furnică,
Până-i albise pana, Cât o lacrimă sub soare…
Și-n cioc De ce oare, de ce oare?!
Sămânța a-ncolțit.

*Cântecul ,,Casa noastră”

1.Frumoasă e grădina, Cu mama lângă noi

Cu nuci sunând din foi. Cu tata lângă noi.
2.Frumos, frumos e cerul
R-n: Frumoasă-i casa noastră Cu soare după ploi.
 Cu mama lângă noi
R-n: Frumoasă-i casa noastră Cu tata lângă noi.

Fila III. Am un plai ca din poveste

Prezentator I. „Pierzând pe mama, spune poetul, mi-a rămas Patria, dar nu mai sunt copil.”
Patria este înăuntrul nostru şi o ducem cu noi peste ţări şi mări.

Prezentatorul II. “Deși pământul se învârte mereu, m-am născut acasă” spunea poetul.
Căsuța cu ochii mici și înlăcrimați e locul sacru.

Elev:
Eu toate Statornicia-
Le desprind de la tine De la stejarii tăi,
Moldovă. De la dealurile tale-
De la plopii tăi învăț Modestia.
Mersul semeț De la mormântul strămoșilor
De la spicele tale- Învăț dragostea pentru tine
Gestul plecăciunii Fără sfârșt.
Destonice.

Am o casă printre ramuri

Am o casă printre ramuri Am un plai ca din poveste,
Am un sat întreg de neamuri, Altul mai frumos nu este.
Am un codru, o câmpie El mi-i drag până la stele
Am un grai ce-mi place mie. Şi pân dincolo de ele."

Poezia’’Plaiul meu’’
Sunt multe țări pe lume, La noi mai dulce-mi pare
Ce-ncântă și te-atrag, Și pâinea din ștergar,
Dar plaiul meu anume Și apa din izvoare,
Îmi este cel mai drag. Și-acel cireș amar.
Dragule , meleagule , Mai verde e pometul,
Duiosul nostru cânt Mai scrut e lungul drum,
Smolitule, duiosule, La noi chiar și omătul,
Frumosul meu pământ! Mai cald e nu știu cum.

Cântecul: În ţara mea (Ansamblul „Păpădie”)

Cum să nu vorbești de bine
De măicuțe și albine
Cum să lauzi altceva
Și nu țărișoara ta
Cum să mergi, să nu știi oare
Din ce parte curg izvoare
Cum să treci prin țar-așa
Să nu știi că-i țara ta
Refren:
În țara mea clipele au toate aripile
În țara mea florile au toate culorile
În țara mea zilele au toate luminile
În țara mea florile au toate culorile Să nu zici că-i țara ta
Cum în roua dimineții
Сum s-ascunzi tu oare pâinea Să nu vezi splendoarea vieții
De copiii tăi și muma Cum în roua din cuvânt
Doina cum să n-o împarți Să nu vezi al tău pământ
Cu-a ta țară, cu-ai tăi frați
Cum să mori și să nu vezi
Cum să bată clopot soarte Codrii cu izvoare limpezi
Și să zici că-i altă parte Cum să mori altundeva
Cum să-ți bată inima Nu în țărișoara ta.

Prezentatorul III: Grigore Vieru nu doar a scris în Limba română. El a trăit în Limba
română!

Prezentatorul I. ,,Viețuiesc în limba mea, acționez în limba mea; de la un cuvânt până la

altul se întâmplă toate minunile Universului în limba mea.”

Elev:

Mai mult noroc și -avere Primește-l sfânt, copile,

Mai mare eu nu am Căci el ți-e moștenirea
Decât în suflet graiul Și sapă-l pân la lacrimi,
Acestui pașnic neam. Păzindu-i strălucirea.

Cântecul: În aceeaşi limbă (băieții-cu chitarele de la Căminul Cultural)

În aceeaşi limbă Şi doar în limba ta

Toată lumea plânge, Poţi râde singur,
În aceeaşi limbă Şi doar în limba ta
Râde un pământ.
Te poţi opri din plâns.
Ci doar în limba ta
Iar când nu poţi
Durerea poţi s-o mângâi,
Nici plânge şi nici râde,
Iar bucuria
Când nu poţi mângâia
S-o preschimbi în cânt.
Şi nici cânta,
În limba ta
Cu-al tău pământ,
Ţi-e dor de mama,
Cu cerul tău în faţă,
Şi vinul e mai vin,
Tu taci atunce
Şi prânzul e mai prânz.
Tot în limba ta.

Poezia’’Dorul si limba’’
Cerul e țesut din stele, Din pamânt izvorul iese,
Luncile – din floricele, Grâul – din semințe dese,
Numai dorul strămoșesc – Numai dorul stămoșesc –
Din cuvântul românesc. Din cuvântul românesc.
Razele ne vin din soare, Numai dorul strămoșesc –
Iar miresmele – din floare, Din cuvântul românesc.

Poezia ’’Limba noastră cea română’’

Sărut vatra și-al ei nume Pe pământ străvechi și magic

Care veșnic ne adună, Numai dânsa ni-i stăpână:
Vatra ce-a născut pe lume Limba neamului meu dacic,
Limba noastra cea română.
Limba noastra cea română.
Cânt a Patriei ființă,
Și-a ei rodnică tărână. In al limbilor tezaur
Ce-a născut în suferință Pururea o sa rămână,
Limba noastră cea română. Limba doinelor de aur,
Limba noastră cea română.

Poezia’’Frumoasă-i limba noastră’’

Pe ramul verde tace De-ar spune și cuvinte
O pasăre maiastră, Când cântă la fereastră,
Cu drag și cu mirare Ea le-ar lua, știu bine,
Ascultă limba noastră. Din, sfânta, limba noastră.

Prezentatorii: ACROSTIH

P.1 Generos ești Dumneata

P.2 Respectuoasă îți este inima
P.3 Incredibilă ți-a fost viața,
P.1 Gândirea și Povața.
P.2 Omenirea te va iubi
P.3 Reamintiri minunate vor trăi
P.1 Etern în inimile noastre vei domni.

P.2 Veșnic vei fi idealul țării,

P.3 Inima ți-e ca profunzimea mării.
P.1 Ești poetul copiilor, vestit
P.2 Rar, cum nu s-a mai întâlnit,
P.3 Unicul și cel mai iubit!

Cuvântul învățătorilor:
1) Țărișoara noastră a rămas orfană de cel care i-a fost ca un părinte, simbol al
renașterii naționale. Dar cuvântul său, zugrăvit în versuri, din an în an devine
tot mai profund, mai puternic, mai plin de înțelesuri.
2) Să-i ascultăm chemarea, să-i înveșnicim creația prin recitare, cântare și
dragoste de neam.
Grigore Vieru va trăi mereu în amintirea fiecăruia dintre noi.
*
Cântecul ,,Mulțumim pentru pace” (interpretează toți eleviidin clasele primare din sală,
pe scenă ansamblul ,,Păpădii”)
1.Mama pâine albă coace,
Noi zburdăm voios,
R-n:
Pentru pace, pentru pace
Mulțumim frumos.

2.Tata fluiere ne face,

Noi cântăm duios.
R-n:
Pentru pace, pentru pace
Mulțumim frumos.

3.Înfloresc în jur copacii,

Ceru-i luminos.
R-n:
Pentru pace, pentru pace
Mulțumim frumos.