Limba noastră cea română,

O comoară încă nestemată, În versuri, povești, și-n cântece de dor,

O perlă de preț neprețuit, Tu ești povestitorul nostru, motor.
În versuri țes azi cu dor și drag. Cu tine ne exprimăm sentimentele,
Iubirea, bucuria, și gândurile cele mai adânci.
Dulce grai, limba strămoșilor,
Păstrată cu atâta mândrie, Fii înălțată, limba română, mereu,
În cuvinte tăiem rădăcini, Ca un stindard de cultură și tradiție mereu.
În poezii suntem veșnici. În versurile noastre, în gândurile noastre,
Ești mereu parte din fiecare poveste.
Prin tine trăiesc neamul meu,
Cu tine-n inimă mă simt bogat,
Când cântă glasul tău în versuri,
E un miracol, un dar divin, curat.

În rugăciuni și-n vorbe de dragoste,

În jurăminte și în cântece vesele,
Limba română e un etalon de frumusețe,
Ce strălucește-n vers și în prozele noastre, pe veci
fericite.

Poezie 2: "Grai de Aur"

Grai de aur, limba română,

În ea zac comori, ca într-o comoară.
Cu cuvinte dulci și melodioase,
Ne îmbrățișezi, ne legi ca un suflet deosebit.

Prin tine păstrăm tradiții și istorie,

Cuvinte ale strămoșilor cu mândrie.
Cu limba română descoperim lumea,
Ești fereastra spre cunoaștere și speranța noastră.