Limba mea cea românească

Ai coborât, sacră zidire, din fila vechilor cazanii.

Ai perindat prin catehisme, acte domnești și ispisoace.
Te-ai pomenit prin acalmie, războaie și aspre zâzanii.
Și ai știut să-nvingi dușmanu-ți, și să râvnești la Sfânta Pace.

Nu știu de este mai frumoasă și mai sonoră limbă-n lume,

Dar știu c-asemeni mamei mele, te port în lumea-mi sufletească.
Ești Patrie, izvor și freamăt, un fel de dragoste anume.
Dulcea mea biruitoare, limba mea cea românească.

Azi, vreau să-ți cânt frumosul nume, ca să m-aud-o lume-ntreagă

Azi vreau, mai mult ca niciodată, ca toți care te-au dușmănit,
Să te trateze ca pe-o doamnă, și, în sfârșit, să înțeleagă
Că ai trecut prin foc și pară, dar, în final, ai biruit.

În fiecare zi din viața-mi, elogii sincere ți-oi face:

Te voi purta prin stropi de ploaie, prin policromul de pe cer,
Te voi cânta în seri de vară, iar la icoană busuioace,
Ți-oi pune-n nume de cinstire, ca să nu știi de efemer.

Iar noi, urmași ai vechii Rome, cei care de la Râm ne tragem,

Cu-aleasă cinste și cu slavă, să apărăm preasfânta limbă
Căci pentru ea s-a vărsat sânge. Și noi acum să ne retragem?
Să dovedim că demni mai suntem și nimic nu ne mai schimbă!

Limba românească

Nu e limbă mai frumoasă,

Mai suavă, mai cerească,
Așa cum îmi e scump graiul,
Cum mi-e limbă românească.

De o-ngână nou-născutul,
De-i o vorbă țărănească,
Nu e-n lume mai duiosă,
cum mi-e limbă românească.

Nu e limbă mai sonoră,

Vestea să o răspândească,
Despre-a gliei bogăție,
Cum mi-e limba românească,.

De-n cântare-i fredonată,

Știe cum să liniștească,
Să adoarmă tot truditul,
Limba mea cea românească.

Este limba mea maternă,

Care poate să iubească,
Limpede ca ochii mamei,
Cum e limbă românească.

De pierdut te simți, ori singur,

Știe cum să ocrotească,
Cu răbdare și căldură,
Limba mea cea românească.

De te-au vrut înstrăinată

Și-au dorit să te hulească,
Ai convins și-nvins tot răul,
Limba mea cea românească.

Poți să domolești dușmanul,

Inima să-și îmblânzească,
Doar cu tine și prin tine,
Limba mea cea românească.

Limba dragostei ce poate-n

Inimi dorul să-l sădească,
Să cultive bunătate,
Adevăr să spovedească.

Limba neamului meu dacic,

Vorbitorii să-ți trăiască,
Și să-ți ducă faima-n lume,
Limba mea cea românească.

Fie pace-n lumea largă,

Graiul să ne înflorească,
Să ne-adune și unească
Limba noastră românească. (17.07.2023)