•CNJ

iir>
-CD
''CD
rO
= 00

i—^
co

'\OHOH-\D
POEZII POPULARE
ALE ROMÂNILOR
^^^^P BIBLIOTECA SCRIITORILOR ROMÂNI

Y. ALECSANDRI

POEZII POPULARE
ALE ROMÂNILOR
cu însemnri de pe ediiile
ANTERIOARE I MANUSCRIPTE
DE

EM. GÂRLEANU

EDIIE POPULAR

«MINERVA», Institut de arte grafice

i editur. — Bulevardul Academiei. 3
— Strada Edgar-Quinet, 4, Bucureti
1908 ^
V. ALECSANDRI.
 Digitized by the Internet Archive
in 2011 with funding from
University of Toronto

http://www.archive.org/details/poeziipopularealOOalec
 :

NOT, la ediia „MINERVA".

Poeziile populare culese de ctre V. Alecsandri, au aprut

mai' întâi rzlee, dar foarte puine, prin câteva calendare ale
Aa «Pâunaul Codrilor» îl gsim în «Almanahul de
vremei.
învtur i petrecere» pe anal 1848. Cea dintâi culegere care
s împlineasc o carte a ieit îns în anul 1852 : «Balade, a-
dunate i îndreptate de V. Alecsandri. Partea I. Iai. Tipo-
grafia «Buciumului Român», 1852». Aceast ediie cuprinde cu-
noscuta prefa, care a întovrit i ediia definitiv de mai
târziu
«Românul e nscut poet!... etc.

Volumaul de 100 pagini, cuprinde 14 balade ^) adogate la

sfârit cu note.
Baladele erau i «îndreptate», dup cum spunea mai dinainte,
nota ce întovria balada «Punaului» în Almanahul de pe
1848 (v. i pag. 21. Edit. «Minerva».)
Celei dintâi pri s
urmeze o a doua, ceeace se în-
trebuia
tâmpl, peste un an, dei Alecsandri plecase la Paris. El însr-
cineaz îns pe T. Codrescu, cu îngrtjirea tiprirei. Lipsa lui
Alecsandri îns pgubete volumaul de notele trebuitoare.
Ace^t lucru îl i arat Codrescu în câteva rânduri, la începutul

V) Mioara, Blestemul, Codreanul, Român Grue Grozovanul. Balaurul,

Turturica i Cucul, Tonia Alimo, Sârb-Srac, Pâunaul Codrilor, Inelul
i nâframa, Mihu Copilul, alga, Bujor, Erculean. — Note.
 VI PREFA

crii 9- Volumaul poart acela titlu ca cel dintâi, ia aprat

în 1853, cu 17 balade '-).

In 1866, culegerea esecomplet, adogat cu: Doine, Hore

i Cântece din Basarabia. A
cum a aprut volumul, «tiprit
cu spesele Azilului Elena Doamna >, e una din cele mai
frumoase cri ce au ieit vreodat din tipografiile româneti.
El e întitulat: Poezii Populare ale Românilor. Adunate i
<<

întocmite de Vasile Alecsandri. Bucureti. Tip. Lucrtorilor

Asociai, 1866».
împins de ctre un simimânt duios, marele poet druiete
culegerea Azilului de copii gsii «Elena Doamna», adogând
c, i poeziile populare «sunt copiii gsii ai geniului româ-
nesc». Ediia cuprinde note în josul fiecrei buci. Poeziile
îns se tipresc de ast dat. cu multe schimbri de limb,
cu multe deosebiri de text, fa de cele tiprite cu atâia ani
mai nainte.
Ediia din 1866 e foarte rar astzi. Dar poeziile populare,
în forma dat de Alecsandri, —
care nu trebue luat drept un
simplu folclorist, ci drept un purttor mai departe al geniului
poetic popular, i care, dac in unele locuri a tirbit poate din
frgezimea slbatec a acestei poezii primitive dar de o in-
spiraie atât de larg, a adogat îns în multe altele duioia
i senintatea geniului su curat românesc, — trebuesc cunos-
cute, citite i rscitite, întrebuinate ca o reînprosptare a su-
fletului i a inspiraiei româneti.
aceast carte.
Intru acest scop, apare din nou
Ediia Minerva cuprinde: Balade (cântecele btrâneti), Doi-

y NB. D-t V. Alecsandri aflându-se acum în Paris, i lipsindu-i acolo

documentrile istorice trebuincioase pentru scrierea notelor ce se cuvin
acestor nou Balade, suntem silii a public partea II a cântecelor btrâ-
neti, frnote. Putem îns fgdui c
d-l V. Alecsandri. le va compune
dup întoarcerea sa în ar, i le va tipri odat cu a treia colecie de
Balade ce pregtete, pentru complectarea acestor interesante publicaii.
T. CODRESCU.
'^) Negru-Vod i Manoli sau Mnstirea Argeului, Mihne-Vod
i Radu
Calomfirescu, Movila lui Burcel. Bogdan, tefni-Vod, Constandin Bran-
covanu, Mogo Vornicul, Novac i fata Cadiului, Novac i Corbul, Vidra,
Kira, Doica, Holera, Badiul, Bogatul i sracul. Nluca, Luna i soarele.
 I ;
I'REFAA VI

nele. Horele i Cântecele din Basarabia. In retiprirea lor

s'a avut in vedere ediiile din 1852, 53, in i „însemnri",

s'au dat cele mai înseninate deosebiri de text. Unele buci,
ca: Bogdan (Balade P. 1-1852), Badiul, Novac i Corbul,
(Balade P. 11-1853) care in 1866 ^u eit cu mari schimbri,
au fost reproduse întregi, la «însemnri». In afar de aceasta
ediia Minerva d
i toate deosebirile de text, aflate în Ma-
nuscrisul No. 814 al Academiei, care cuprinde mai toate po-
S'a mai adogat bucile inedite, gsite în ma-
eziile populare.
cum e balada: Fata Banului de Haeg, Hore ca:
nuscris,
Mierlit i Sjiia {v. pg. 233) i câteva Doine. S'a mai dat
i balada : Mârgeril i
Stelia {v. p. 144) retiprit din
Calendarul lui Codrescu, de pe anul 1855, de ctre revista
Ft-Frumos, An. I, din Bârlad. S'a desfiinat „Suplimentul"
din Edi. 1866, trecându-se poeziile la locul lor: Magdu la

Balade; Fratele rzle. Surorile, Cântecul orbului la doine

Hora de la Mir ceti i Hora Uniri la hore, i s'au lsat în
acest capitol al crii, supt titlul Cântece, cântecele de leagn,
de nunt i colinzile.
In manuscriptul No. 819 al Academiei, aflându-se o însemnat
culegere de ^<expresii din povetile româneti» datorit ma-
relui poet. s'au tiprit într'un Adaos la sfâritul volumului.
Ediia Minervei, fiind o ediie popular, ne-am mrginit a
d numai deosebirile din manuscripte i ediiile anterioare, l-
sându-se la o parte alte schimbri de text cum sunt chiar acele
din suplimentul revistei «România Literary> din 1855, în care
Alecsandri i-a tiprit cea mai mare parte din Doine i Hore.

Em. Gârleanu.
Bucureti, 19 Martie 1908.
 MRIEI SALE DOAMNEI ELENA

Prea înlat Doamn,

într'un ir de mai muli ani m'am ocupat cu adunarea i
coordonarea Poeziilor poporale din rile Româneti i am
parvenit a form o culegere preioas de balade, de legende
i de felurite cântece improvizate de poporul român în orele
sale de suferin sau de veselie, de cdere sau de mrire.
O parte din acele pietre scumpe a comoarii geniului româ-
nesc au fost scoase la lumin i traduse în limbile francez,
englez i german. Fiind pretutindeni bine primite i admirate,
ele au deteptat luarea aminte a oamenilor erudii i au con-
tribuit mult a atrage simpatii meritate asupra naiei noastre
de aâi secoli uitat i prsit pe marginile Orientului.
Complectând acum, pe cât mi-a fost prin putin, colecia
început i dorind a face ca s
contribue însui geniul popo-
rului în folosul Azilului de copii-gsii ce poart numele Inl-
imei Voastre, iau îndrzneala a drui acestui aezmânt ma-
nuscrisul meu de poezii culese din gura poporului.
Ele cuprind glasurile intime ale sufletului su, i merit de
a fi unite cu glasurile de recunotin i de binecuvântare ce
rsun împrejurul numelui Inlimei Voastre. Ele sunt copiii-gsii
ai geniului românesc, i dar au dreptul a se bucur de îm-
briarea înaltei Protectoare a Azilului Elena.

Am onoare a fi cu cel mai adânc respect

al Inlimei Voastre
prea plecat i supus servitor,
V. Alecsandri

Octomvre, 1862.
 '

SCRISOAREA MRIEI SALE DOAMNEI

Domnul meu,

Nu voi s întârziii mai mult a v mulumi pentru huna i

mrinimoasa cugetare ce afi avut. Am citit cu plcere scri-
soarea prin care îmi dedicai complecta ediie a poeziilor na-
ionale culese de D-voastr. V
mulumesc ca Român i ca
Doamtf.
Ca Român, cci ai alturat numele meu la aceast lucrare
patriotic, la aceste cântece scpate de uitare, mulumit se-

rioaselor voastre cercetri, i care amintesc bucuriile, durerile,

istoria i simimintele rei. Fr a ridic ceva din caracterul
naiv al expresiei poporale, ai mldiat cu o rar fericire forma
acestor încercri inteitoare. De acum înainte aceste foi rspân-
dite ale trecutului nostru, sunt aezate pe o carte frumoas,
i oricât de modest ai fi la partea ce vi se cuvine. Românii
nu vor despri niciodat de Doine, Balade i Lcrmioare nu-
mele poetulului care a aruncat o strlucire atât de vie asupra
literaturii naionale.
Ca Doamn, v
mulumesc c
ai dat ca desvârit pro-
prietate rodul ocuprei voastre de mai muli ani, la Azilul
Elena ce am fundat pentru pruncii gsii. Aceast lucrare este
o comoar adevrat pentru bieii mei micui adpostii, i o
primete cu recunotin.
Vroesc ca ediiile ce se vor face i se vor vinde în folosul
Azilului Elena s
fie demne de geniul poetic al Românilor.
Voiu comand dou, din care una, ediie de lux, pentru ad-
miratorii frumuseilor poeziei poporale ; cealalt, ediie tiprit
cu caractere, fiind menit a se vinde cu preul cel mai mic,
 prp:faa XI

va servi a dace cântecele naionale ale României, în sânul mun-

ilor, în sale, în mnstiri, de unde le-ai cules cu pietate.
Dar mai mult în Azilul Elena acele poezii se vor pstr,
cci ele, puse pe muzic, vor legn inerile fiine adpostite
în el. Micii copilai ai Azilului meu le vor cânt, i atunci
voiu fi îndeplinit acea ginga cugetare din scrisoarea voastr
de a dedic pruncilor gsii din România aceste poezii pe care
le numii «Copiii-gsii ai geniului românesc».
Primii,Domnul meu, cu expresia recunotinei pe acea a
stimei mele particulare.

Elena.

Bucureti, 10 Octomvrie 1862.

 CÂNTECE BTRÂNETI
*
LEGENDE. — BALADE.

V. Ai.i:isAxi>ni. — l'oL-zii jio|ialare.

 POEZîA POPORALA')

Românul enscut i)oet !

înzestrat de natur cu o închipuire strlucit i cu o inim

simitoare, el îi revars tainele sufletului în melodii armonioase
i în poezii improvizate.
De-1 muncete dorul, de-1 coprinde veselia, de-1 minuneaz

vre-o fapt mrea, el îi cânt durerile i mulumirile, îi

cânt eroii. îi cânt istoria, i astfel sufletul su e un isvor
nesfârit de frumoas poezie.
Nimic dar nu poate fi mai interesant de cât a studia carac-
terul acestui popor în cuprinsul cânticelor sale, cci ele cu-
prind toate pornirile inimei i toate razele geniului su.
Comori nepreuite de simiri duioase, de idei înalte, de no-
tie istorice, de crezeri superstiioase, de datini strmoeti i
mai cu seam de frumusei poetice pline de originalitate i fr
seamn în literaturile strine, poeziile noastre poporale compun
o avere naional, demn de a fi scoas la lumin ca un titlu

de glorie pentru naia Român

Aceste poezii se împart în trei clase deosebite :

1^ Cânticele btrâneti sau Balade,

M în manuscriptu! 814 al Academiei (Balade i Cântice poporale, culese

in România de V. Alecsandri) la început, se gsete i urmtoarele: Note
asupra ortografiei adoptate pentru publicarea poeziei poporale :
«Poeziile cuprinse în acest volum Hind culese din gura poporului, sunt dedi-
cate naiei române ca o dreapt averea sa. Prin urmare, am adoptat pentru pu-
blicarea lor ortografia cea mai simpl i mai potrivit cu gradul de cuno-
tini în care se gsete neamul românesc. Filologii radicali i pedanii bur-
suflai de pretenii gramaticale, vor scoate negreit ipete rguite la vederea
acestei ortografii, îns bunul sim al românului va primi bucuros un sistem
înlesnitor de a scrie i a înelege limba strmoeasc fr a fi silit s tie
 f
ia
â
e nu
z
tr

\. Ai.i:csAM)i;i

2° Doine,
30 Hore.
Baladele sunt mici poemuri asupra întâmplrilor istorice i
asupra faptelor mree.
Doinele cuprind toate cânticele de doruri, de iubire i de jale.

Horele sunt cânticele de veselie ale poporului.

Pe lâng aceste se mai afl unile cântice numite Colinde
care au un caracter religios, precum : Naterea lui Hristos,
Florile dalbe, Plugul etc. ce se cânt în ajunurile Crciunului
i al anului nou.
Toate aceste poezii, fr dat sigur, i fr nume de autori,

sunt ascunse de secoli întregi, ca nite petre scumpe în sânul

poporului. Ele sunt espuse a se perde ;
prin urmare e o sfânt
datorie de a le cuta i a le feri de noeanul timpului i al

uitrei.
Datoria aceasta am cercat s o îndeplinesc. Ajutat de câteva
persoane, iar mai cu seam de d. A. Russo. am adunat în

deosebite cltorii prin munii i prin câmpiile înfloiite ale â-

rei noastre, o mare parte din poeziile poporale, i acuma s-
vârind coordonarea lor, le închin patriei mele ca cea mai
dreapt avere a ei.
Moldova 18521).

i franuzete, pentru-ca
italienete, spaniolete, latinete poat s citi scrierile

româneti. Iat dar alfabetul simplificat ce s'a întrebuinat aici.

a — k— 1<--ca Xote . Glsuitoarea K .se exprim prin a cu ac-
K— • 1—1 cent — â.

b-b m — ra Glsuitoarea «(^ seexprim prin / cu accent — î.

c - s n — Consoana M se exprim prin w sau / cu sedila(),

eh — ss— 0—0 aceast sedil nefiind alta de cât un mic s pus de-
d-d p-p desuptul literei t.

e— V — Consoana 41 se exprim prin 5S sau 5 cu sedil.

f— t— aceast sedil nefiind de cât un s mic pus dedesupt.
g-g u— iu Glsuitoarea //, se întrebuineaz numai la plural,
h^h ou — de pild el a fcut: ei aii fcut —
eu far, ei facil. —
i — V-- \"
Consoana z se exprim cu litera z sau </. Afar
4-î X— cs de aceste regule carele (sic) sânt cerute de geniul
-j z — limbei noastre, am adoptat ortografia italian.

^)Nota. — Ace:;slâ prefa a fost tiprit în broura i.a baladelor. — l<Sr>2.

 MIORIA
Pe-un picior de plaiu, Lae, buclajB,
Pe-o gur de raiu, De trei zile 'ncoace
lat vin în cale, Gura nu-i mai tace!
Se cobor la vale Ori iarba nu-i place.
Trei turme de miei Ori eti bolnvioar
Cu trei ciobnei. Drgu Mioar? 1)

Unu'i Moldovan — Drguule bace !

Unu'i Ungurean D-i oile 'ncoace

i unui Vrâncean. ^'''')
La negru Zvoi,
Iar cel Ungurean C-i iarb de noi
i cu cel Vrâncean, i umbr de voi.
Mri, se vorbir, Stpâne, stpâne,
Ei se sftuir Ii chiam 'un câne
Pe la-apus de soare Cel mai brbtesc -)

Ca s omoare
mi'l i cel mai fresc,
Pe cel Moldovan C l'apus de soare
C'i mai ortoman, Vreau s mi te-omoare
'are oi mai multe Baciul Ungurean
Mândre i cornute, i cu cel Vrâncean!
i cai învai — Oi bârsan, '2 •==)

i câni mai brbai !.. De eti nzdrvan

Dar cea Miori i fi s mor
^'')
de-a
Cu lân plvi In câmp de mohor.
De trei zile 'ncoace S spui lui Vrâncean
Gura nu'i mai tace, i lui Ungurean
Iarba nu'i
« — Miori
mai
lae,
place. Ca s
Aici pe
m îngroape
aproape
 ! ! ;

o V. ALEOANUUl

In strunga de oi, Micu btrân

S fiu tot cu voi Cu brâul de lân.
In dosul stânii Din ochi lcrmând.
S-rai aud cânii. Pe câmpii alergând,
Aste s le spui, De toi întrebând
Iar la cap s-mi pui i la toi zicând :

Fluerp de fag. Cine-au cunoscut

Mult zice cu drag! Cine'mi-au vzut
Fluera de os, Mândru ciobnel
Mult zice duios! Tras printr'un inel ?
Fluera de soc, Feioara lui
Mult zice cu foc Spuma laptelui ;

Vântul când a bate Mustcioara lui

Prin ele-a rzbate Spicul grâului ;

'oile- s'or strânge Periorul lui

Pe mine m'or plânge Pana corbului;
Cu lacrimi de sânge! Ochiorii lui
Iar tu de omor Mura câmpului !...

S nu le spui lor. Tu, Mioara mea.

S le spui curat S te 'nduri de ea
C m'am însurat i'i spune curat
Cu-o mândr Crias, C m'am însurat •

A lumei mireas; '*''')

Cu-o fat de Craiu
C la nunta mea Pe-o gur de raiu.
A czut o stea;'^^") Iar la cea micu
Soarele i luna S nu spui, drgu,
Mi-au inut cununa. ^•'')
C lanunta mea
Brazi i pltinai A czut o stea,
I-am avut nuntai, Cam avut nuntai
Preoi, munii mari. Brazi i pltinai,
Paseri, lutari, Preoi, munii mari,
Psrele mii, Paseri, lutari,
i stele fclii Psrele mii
Iar dac-i zri Si stele fclii!...
Dac-i întâlni

NOTE.
' •
) Unii-i Moldovean
Unii-i Ungurean
i iinii-i Vrncean
Adic: unu-i de pe valea Moldovei, unul din munii Vrancei i unul din
Ardeal. Din netiin, poporul nostru confund ades numele de Ardelean
cu cel de Ungurean, cci el înc nu a ajuns a cunoate întinderea pmân-
tului locuit de Români. El nu tie c
dincolo de toate hotarele Moldovei i
a Valachiei, peste Carpai i pân la Tisa. peste Dunre i pân în centrul
 l'OKZn I'OFUI.AUK

Macedoniei, peste pâraele Milcovul i Moina, i peste râul Prutului se afl

frai de ai lui, cu acelai port, aceleai obiceiuri, aceleai credini, aceeai
limb, acela trecut de glorie i de suferini, precum i acela viitor!
'-'

*) Oi Bârsan
Bârsa, în Ardeal.
•^'••)
i de-a fi s mor
Românul mare plecare a crede în soart El îi împarte viaa in zile
are !

bune i în ore ce aduc cu ele fericire sau nenorocire. Astfel în-

zile rele,
tâmplrile lumei îl gsesc totdeauna pregtit a primi lovirile lor cci el se
întrete în credina mângetoare c
aâ i-a fost scris ! aa i-a fost zodia!
:

aa i-a fost s fie! etc.

^ '-"^

) O mândr creas
A lumei mireas.
.Moartea Ea domnete ca o regin asupra omenirei i e tot-odat mireasa
!

lumei. Tot omul e logodit cu moartea din minutul ce el intr în via.

Românul iubete imaginele poetice, de pild :

Un om bun, e bun ca sânul mamei, sau e bun de pus pe ran.

Un voinic, e Puna de codru.
Un tânr cu prul alb, e nins in luna Mai.
Femeea frumoas e rupt din soare... etc.
^ --^
) A czut o stea

au mare înrâurire asupra închipuirei românului. El crede

Stelele
umul are câte o stea în ceruri ce este tainic legat de soarta lui.
tot
steaua
omului se întunec când el este ameninat de vre-o curs, i cade în vzduh
Ac
când el se apropie de finitul vieii. Pentru dânsul un om însemnat e nscut
cu stea în frunte.
Sunt stele care, dup crederea poporului se arat ca prevestiri de mari
întâmplri pe pmânt, precum unele stele roii ca de sânge ce apar înaintea
râzboaelor... etc.
^ '^)
Mi-au inut cununa
Cununa de nunt care se pune pe fruntea mirilor în ceremonia cununiei.
Soarele i Luna in aici locul nunilor mari.

iN'SEMNÂRI :

M .Miori, Mioar? '^)

Cel mai voinicesc
[Balade. P. I. 1852) Cel mai brbtesc.
(Balade. P. I. 1852.)

II.

NLUCA
Frunz verde alunic !
^''•)
«Copilit, stai beu, s
Mircea sue pe potic Rcori-te-ar Dumnezeu !

i 'ntâlnete o fetic — Ba, bdi, ba,nu vreu

Ce purt cofi'n mân Cm tem de dragul meu.
Cu ap dela fântân : El mi-a zis s m feresc
 : ; !

V. ALECSAMUîI

De strini ce-i întâlnesc, S nu descântat fie

C de ap
nu le-i sete De baba cea blestemat.
Ci de srutri de fete, S nu aib vre-o nluc,
— Nu te teme, fata mea ), în pustiu duc-s'ar duc!»
C el de s'a mânia
'

Mircea 'nvale se ducea

Cu baltagul l'oiu lovi. Dar el cruce nu'i fcea.
Cu pmânt l'oiu înveli. Peste ap
nu sufla
— Alergi în valea cu sulcin -) Ci la ea nval dâ.
C-i gsi o cof plin Înghiea, bietul, odat
Scoas chiar cu mâna mea, i'l loviâ dorul de fat.
Descleca i o bea, higliiiâ de dou ori
Bea-o toat dac-i vrea ;
i'l apuca reci fiori.
Da-i f
cruce mai înti ^) Inghiiâ iar de trei ori
i sufl pe faa ei -•) i cdea mort intre flori !

NOTE.
''•
) Frunz verde al unic

Vezi nota în balada lui Codreanul.

-•
) i sufl pe faa ei

Românul a pstrat multe obiceiuri i crezeri din timpul pgânizmului,

pierzând simul mitologic acelor datini. Aa, el a se gândi la libaiile fr
vechilor Romani, crede c
e de augur bun a sufla în faa apei sau al vi-
nului dintr'un vas. i chiar a vrs
o parte din butur pân a nu duce
vasul la gur. Acest soiu de libaie, el o face pentru-ca alunge nlucile s
morilor ce zbor prin lume i se amestec in faptele oamenilor. Asemenea
este în ar
o datin veche de a pune câte o mic moned în mâna fiecrui
mort, când este a-1 înmormânta, i aceasta poporul o face a se gândi fr
la antica obol a lui Caron.

ÎNSEMNRI :

M Mergi în vale la fântân. De baba cea blstmat».

-')Nu te teme, fata mea, Mircea fetii mulumea.
i m las de a beâ
Cci e apa mult mai dulce
L;t fântân
Cofa plin o
se ducea,
gsea
Când o puic mi-o aduce. Dar el cruce nu fcea.
i e mult mai rcoroas Pe de-asupra nu sufl
Când de mâna ta e scoas. Ci la ea nval dâ
(Mnscr. Acdm). i-nghieâ numai odat
i simea dorul de fat ;

M In «Balade», partea I, lai, 18.72, i'nghieâ de dou ori

balada urmeaz astfel i-1 apuc reci fiori
i'nghieâ a treia oar
Da-i f cruce i o sufl i cdea mort la iz.voar,
S nu fie vr'o nluc C-n.Q-hii.se o nluc
S
;

nu fie descântaii In pustiu duc-s'ar, duc !

 POEZII roPULAKE

III.

CUCUL I TURTURICA

CUCUL. C, zu, m'oiu preface

Azimioar 'n vatr
Dulce turturic, Cu lacrimi udat.
Dalb j)sric 1
i de foc uscat
Hai s ne iubim, De toi lepdat.
S ne drgostim
La nouri, la soare,
in frunzi la rcoare. CUCUL.
La stele, la lun
Oricum te-i preface
Cântând împreun ^).
Tot nu i-oiu dâ pace

TURTURICA.
C i eu m'oiu face
Un mic vtrrel.
Pentru dumneata Frumos, subirel ^)
Eu n'a zice ba ;
i 'n foc oiu intr
Dar zic i zic ba De te-oiu srut.
Pentru maica ta i te-oiu coperi.

C-i bnuitoare De foc te-oiu feri ^)

i frmectoare, ^'''') încât chiar de sil

Ea mi-a bnui Dac nu de mil
De te-oiu prea iubi Tu me-i îndrgi
i m'a farmec ^) i ne vom iubi.
De te-oiu desmierdâ.
TURTURICA.
CUCUL.
Eu n'a zice ba
Drag turturic, Pentru dumneata.
Pasre dlbic. Dar cumplit mi-e team
Nu-mi fii dumnic, De cumplita-i mam^)
\'ara c ne "ndeamn C-i bnuitoare
i frunza ne cheam i frmectoare.
S ne drgostim De cât m'a mustra
i s ne iubim ^) Ca te-oiu desmierdâ
i mi-a bnui
TURTURICA. C te-oiu prea iubi,
M'oiu face mai bine,
Ba, cucuie, ba. Ca s scap de tine.
Nu te-oiu ascult. Trestioar 'n balt
D'mi tu bun pace Subire si 'nalt.
 :

10 AI.IX'SAXniM

CUCUL. Cu gândul la tine

Iconi mic
Ori-cum te-i preface,
Intr'o biseric..
Tot nu Ji-oiu dâ pace
C i eu m'oiu face
CUCUL.
Un mic ciobna
Din fluer doina, Ori-cum te-i preface
'oiu ctâ prin balt Tot nu i-oi dâ pace.
O
i
trestie nalt,
vedea
C i eu m-oiu face ^)
cât te-oiu Un mic dscla
Pe loc te-oi teâ La cel sfânt loca.
i 'n tine-oiu cânt i pe la icoane,
i te-oiu srut ').
Oiu duce plocoane,
i m'oiu închin
TURTURICA. i le-oiu sruta
De luni care pic
Ba, cucuie, ba, Pân duminic.
Nu te-oiu asculta, Iar când te-oiu zri
Porumbacule, Astfel i-oiu gri
Frumuelule, «Sfânt iconic,
Pestriorule, F-te psric
Drguorule, Ca s ne iubim
tiu c
mi-ar fi bine S ne drgostim
S fiu cu tine.
tot La nouri, la soare,
Dar maic-ta'i rea. In frunzi la rcoare.
i decât cu ea La stele, la lun
M'oiu face mai bine In veci împreun !

NOTE.
Turturica figureaz adesea în cântecele poporale ca simbol de iubire i
de credin. Cucul, asemenea in crederea Românului, e o pasre misteri-
oas ce are tainice legturi cu soarta omului. Glasul su menete a bine
când rsun de-a dreapta auzului, i. din potriv, menete â ru când r-
sun în stânga.

i---)
Ci jannciatoare
Poporul crede in puterea farmecilor, i atribue babelor tiina vrjitoriilor
de unde vine i vorba c
<^babi calul dracului». —
In ochii lui, un om cu
mintea distras este un om frmecat, un tânr aprins de iubire e frmecat
de.vre-o bab Cloan ce i-a «fcut cu ulcica». Acel nenorocit este expus a
încleca pe o prjin i a se duce prin vzduh dup glasul farmectoarei
care, btând cu o vrgu
de alun peste o ulcic din vatr, chiam necon-
tenit pe iubitul ei.
Sunt oameni care pretind c
au vzut asemenea clrei fantastici trecând
ca sgeata prin aer.
Nimica nu-i poate opri din cltoria lor, decât numai înfigerea unui cu-
it în pmânt.
 l'UEZll l'OPUJ.AKIi n

Vrjitoarele tiu a face de dragoste cu oase de lilieci prini în ajunul Cr-

ciunului i îngropai de vii într'un furnicar. Din scheletul liliacului nu r-
mâne decât un cârligel i o lopic. Cel întâi serv a atrage pe cine i-e
drag, iar lopâica a deprta pe cine i-e urât.
Vrjitoarele au putere a încheg apa, a lega ploile, a ghici soarta oame-
nilor trgând în 41 bobi de porumb, a vindec de feluri de boalc prin des-
cântece i prin ap
ne'nceputâ.
Descântecile sunt foarte numeroase i unele din ele prea originale, pre-
cum acelea de mucarea erpilor, de deochiu, de sgetturâ, de lele. de urât.
etc. Iat ca exemplu acel de deochiu i acel de lele :

De deccliin Descântece de Iele

Fugi deochi Voi Ielelor mestrelor

Dintre ochi Dumane oamenilor
Câ te-ajunge-o vac neagr Stpânele vântului
Cu coarnele s te sparg. Doamnele pmântului
S te-asvârle peste mare prin vzduh^ zburai
Ce
In pustiu, în deprtare. Pe iarb lunecai
Acolo s pieri i pe valuri clcai.
Ca ziua de ieri V ducei în locuri deprtate
Ca rou de floare In balt, trestie, pustietate.
Ca spuma la soare. Unde popa nu toac
capul cel deochiat
Iar Unde fata nu joac.
S rmâe
luminat V ducei în gura vântului
Curat, de boal scpat. Sv lovii de toarta pmântului.
©chii cei vtmtori Eii din mân, trup, picior.
i
de foc sgettori i s perii sus într'un nor.
Invlii s
fie cu perdele albe Da-i omului sntate
S nu mai priveasc la obraze dalbe. C sabie de foc v bate !

însemnri ;

') CUCUL. ") Urmeaz :

i tot nu-i scp

Mic turturic De-am fi ibovnic
Dalb psric. Drag turturic.
Fi-mi tu ibovnic ^)Câ i eu nî'oiu face
Pân' duminic. Dumic dscla
'-)

'^]
i
ea
Vezi nota 1.
m
mustr. Blând diacona
aa m'oiu smeri
;

^) Dumic vtrra... C oiu tot veni

In foc arde-ma. In cea biseric
'->)
De foc te-oiu feri De luni care pica
i mi te-oiu sufl Pân' duminic !

i te-oiu srut, i m'oiu închin

i tot nu-i scp i te-oiu srut':.
De-ami fi ibovnic i tot nu-i scp
Drag turturic ! De-ami fi ibovnic
^) Dar zic i zic b Drag turturic.
Pentru maic-ta. (Balade P. I. IS52).
 :

12 ALECiSANJJia

IV.

BALAURUL

La mijlocul drumului, Pe de 'ntregul

La puul porumbului i te dii, i fugi de mine
\'âzuiu floarea câmpului, . C — nu-i bine nici de tine^)
Dar nu-i floarea câmpului erpuli,
i-i chiar ochiul arpelui, Dini de cri,
arpe lung cu solzii verzi, Am un palo de oel,
Nici s-1 vezi nici s-1 visezi. Las trupul tinerei.
Cel Balaur >din pcate
înghiise jumtate
—
Nu
Tae-m, nu
m teâ,
de prada mea,
las
m 2)

Trup cu 'arme ferecate, Ist copil chiar din pruncie

Trupuor de voinicel Maica sa mi Ta dat mie
Ce strig mereu din el : C ades îl blestema
«Sai, bdi ortomane i-i zicea când îl culca ^)
C
:

m'ajunge la ciolane Cidc-te, alin-te ^)

Sai, bdi, de m
scoate
!

earpele sug- mi -te /»

C m'apuc fiori de moarte !» Cel viteaz de Ortoman
Iat "n lungul drumului. Isbiâ negrul Dobrogean
La puul porumbului i cu pala lui cea nou ^)
C veniâ. mri, veniâ Pe Balaur tia 'n dou.
Pe Balaur de 'ntâlni Apoi trupul înghiit.
Un viteaz de Ortoman Plin de rane,' otrvit.
Pe-un cal negru Dobrogean El în cârc '1 ridic.
«Mi Balaur! striga el, Sus, la stân se urc
Las trupul tinerel i în lapte mi-1 sclda,
C curm pe jumtate
te De venin îl cur
S-mi rscumpr din pcate i"'') i cu via '1 druia.
arpele se svârcoliâ Apoi, mri, cât tria
i cu apte limbi gria: Frai de cruce se prindea ^ *)

«Ortomane i 'mpreun voinicea

Hoomane ! Pe Balauri de stârpea !

Batei negrul

NoT K.

Românii au multe crezeri în privirea erpilor, unele întcmciete pe ispit.

altele nscute din închipuire. Aa gsim în povetile i în baladele lor nite
liini fantastice sub nume de Balauri cari au trup de arpe i graiu ome-
nesc, i cari, când se lupt cu vitejii Fei-frumoi, se lovesc cu ei în buz-
dugane, iar când alung vre-o prad, o alung cu o falca 'n cer i cu una
 ! ! —
J'OHZU POPULAUK

în pmânt. Ins ei sunt totdeauna învini de ctre Fei-frnmoi i tiai în

multe buci care cearc a se împreun pân ce asfinete soarele.
Acei Balauri se rudesc cu Dragonii popoarelor Apusului. Ca i acestii,
ei sunt pzitori de comoare i de fete mândre de împrai, rpite de dânii.
Românii cred înc c pietrele scumpe se formeaz din spuma gurei
erpilor, i c cuiburile lor sunt adevrate comoare de brilianturi i de
rubinuri.

^) S-mi rscumpr din pcate.

Superstiia poporal pretinde c

de fie-care earpe ucis. Dumnezeu eart
un pcat.
Sunt câteva zile în an, începând dela sfântul Petru, în care se zice c
es erpii la drum. Atunci se face mare ucidere de aceste reptiluri. Unii erpi
îns au privilegiul de a fi respectai, de pild acei de cas. Ei, ca i barzele
de pe acoperiul casii, i ca rândunelile de sub streain, sunt oaspei nea-
tini, fiin„ aprai de legea sfânt a ospeiei ce domnete din vechime la
Români.
-'^) Frai de cruce se prindea.

A o datin antic ce impune datorina de a'i

se prinde frai de cruce e
d viaa unul pentru Legtura acestei frii se fcea prin amestecarea
altul.
sângelui. Când doi brbai se decideau a se înfri, trebuiau s-i fac ei pe
braul drept câte o tetur în form de cruce i s uneasc sân;;ele lor.
Acest obicei mistic, care în epoca de astzi e mai de tot czut, se ine ne-
greit de oare-care tradiii de pe timpul cruciadelor, sau poate chiar de
tainele introducerei Hri'stianismului la Români.
Romanii ve(?!ii înc aveau mare respect pentru erpii de cas, pe care îi

îmblânziau i'i primiau la mas de-i hrniau cu lapte.

•'•
) i in lapte mi-l scald
Laptele vindec de rul otrvii (N. A. Mnscr. Acdm.).

Însemnri :

1) Pân" ce nu te "nghit pe tine. Nani, nani, copilit,

-) erpuli Draga mamii porumbi !...

Dini de cri Asemenea i surorile lor din Italia

v^'"P'-""^l * cânt un soiu de Nani, nani co\)\\\oy
Blurel .
joj-^ precum se poate afla din strofa
Nu -nghii pe bietul frate
urmtoare ce se cânt la Crciun
C 'i taiu trupu n jumtate i^ . •

^""''"^'^ dormi nel mio seno

i
•
:

(Balade P. 1. 1852)
culc g^rmi, o mio fior Nazareno
i-i zicea când îl
y hi mio cuor culla sar.
culca i-1 legn :

Fa la Nina. nana, na !

^) Culc-te, alin-te
erpele sug-mi-te (Balade P. I. 1852)
Femeile românce au obiceiu a le- ^jlute paloul scotea
gnâ i adormi copiii lor cu cân- Pe balaur îl te ;

tece dulci i armonioase în care cu- Copilandrul mî-1 scotea

vântul «A^flrti, «rt«i» rsun ades ca o i n cârc mi-l ridic
duioas desmierdare, de pild : i la stân mi-l ducea
Nani, nani; copila, ' '" lapte-- etc

Dragul mamii îngera!... [Balade P. I. 18o2)

 ir \'. ALKC'.SANJi!:)

V.

ERCULEAN
Plecat-au în zori De rsun malul,
Trei surori la flori. 'ajunge 'ntr'un zbor
Sora cea mai mare La stânca cu dor,
S'a dus în spre mare, ^) «Ei, fat, din piatr
Sora cea mezin S te vd odat !

Pe mal, in grdin, — Cum s es din piatr

Sora cea mai mic C sunt goal toat
i mai slbatic i m tem
Nu m'a
de soare...
S'a dus, mri, dus soarbe oare ?
Pe Cerna în sus. ^'') — S n'ai nici o fric,
Ear în urma lor Fat slbatic,
Muli voinici cu dor C te-oiu luâ 'n bra
S'au luat cântând S mai prind la via
'au venit plângând. i te-oiu coperi
Eat-un Cpitan i mi te-oiu feri
Cpitan Râmlean, -'")
De vânt i de soare,
C mi se ivete De-a
— Bdi,
lor srutare.
bdi,
Pe mal se oprete,
Cu Cerna grete : De'i sunt drguli.
«Ner limpezie^) Soie de vrei
de-mi spune mie De vrei s m iei.
Stai
Despre trei surori
Plecate din zori. ^')
M
Din
scoate din stânc,
umbr adânc,
— Sora cea mai mare S-i es la lumin
S'a dus ctr mare Cu inima plin».
Pe Dunre 'n jos Ercul Erculean,
La un plai frumos. Cpitan Râmlean,
Sora cea mezin Calc peste peatr
S'a dus din grdin i iat c
'ndat
Peste nou muni. Lumei se arat
In codri cruni. O dalb de fat
Sora cea mai mic Alb, goal toat.
i mai slbatic Vie i frumoas.
Plânge colo 'n stânc Dulce, rcoroas.
La umbr adânc». Cu pr aurit,
Ercul Erculean, Pe umeri leit.
Cpitan Râmlean, Cât o i zrete
îi repede calul Soarele s'oprete,
 l'OK/ll PCU-rLAKK 1')

i faa-i s'aprinde De prinde la via,

i raza-i se 'ntindc Mi-o strânge la piept
Ca un srutat 'o leagn 'ncet ;

Lung i înfocat. i-i face 'n rcoare *)

Ear cel Erculean Departe de soare

Cpitan Râmlean Cuib de floricele
Mi-o apuc 'n bra Ivite la stele.

NOTE.
t
Aceast legend pare a cuprinde o alegorie ingenioas i poetic asupra
descoperire! apelor minerale de la Mehadia în Banat. Numele de Ercul Er-
culean raport gândirea la timpurile domnirei Romanilor în Dacia pe când
bile astzi cunoscute sub numele de Mehadia purtau numirea latin de :

Pontes Hercnli i ad media acqiiae sacrae. Chiar acum înc unul din acele
isvoare minerale se chiamâ isvorul lui Ercul, zeul puterei, cci apa lui este
întritoare.
So.ra cea mai mic i mai slbatic ce st ascuns într'o stânc i plânge
în umbr adânc, reprezint negreit, sub o form alegoric, un isvor lim-
pede i dttor de via. Temerea ei de a fi sorbit de razele soarelui, i
cuibul su de floricele aezat la rcoare, înfieaz imagina unui pâru de
munte ce curge la umbra pdurilor.
'••) Cerna este numele
pârului de munte ce curge prin Mehadia i merge
de se arunc in Dunrea. Acest cuvânt însemneaz în limba slavon un lucru
negru prin urmare se înelege pentru-ce Ercul Erculean zice pârului
: :

Nerti'\\m\)ez\^t.

'^) Cpitan Râmlean

In letopisiele noastie cele vechi se vede numele de Râmlean dat locui-
trilor din Roma.
Însemnri :

1) Pe Cerna, la vale: Pe-un pat fr

soare,
-) Cerno limpezie Cuib de floricele
3) Ce-au plecat la flori. De dulci viorele.
*l Pe-un pat, la rcoare, (Balade. P. I. 1852)

VI.

BLESTEMUL

Pe cel deal, pe cel colnic «la-m, bdi, clare

Trece-o prunc 'un voinic, C nu mai pot de picioare.
Voinicelul hulind Drumu-i greu i grunuros
i pe murgul netezind. Nu mai pot merge pe jos
—
!

Iar pruncua suspinând Puiculi, chip frumos,

i din guri zicând: Eu te-a lua bucuros,
 ! ! ! )

ALECSANDKI

Dar mi-e murgul sprintinel Unde-a fi calea mai grea !

In picioare suJDirel. Murgul s se poticneasc,

Murgu-i mic i drumu-i greu In cretet s te trânteasc,
Abiea duce trupul meu, Mâna dreapt s-i sclinteasc
Trupul cu pcatele, Mâna stâng
Mijlocul cu armele.^''')
—
S i-o frâng.
Nu i-e mil i pcat S ii cudârlogii dinii,
Dela prini m'ai luat, S mi plâng prinii,
te
i'n ri codri m'ai bgat! S de nou
te 'nsori ori^'-'O
Dare-ar Domnul Dumnezeu Ca s nou faci 'feciori,
S fie pe gândul meu ! S mai te odat însori
S te duci, duci bdi, Ca s faci numai o fat...
Pân'i pica rob la Turci, Ei s treac ucrând
Cu picioarele 'n butuci Când te-ar auzi plângârd,
i cu manele 'n ctui Ea în palme s-i tot car
S te-ajung dorul meu '-'')
Ap turbure samar
Unde-a drumul mai greu
fi Tu s bei, s bei mereu
S bat te mea jalea Gândind la blestemul meu !
^

NOTE.
'•••)
Al ij locul cu armele

Pistoalele, paloul sau iataf^anul se purtau înainte într'o ching lata de

curea intuita ce se numea sf/^-a/l cuvânt turcesc) i care cuprindea mijlocul
trupului.
-') S te-ajung dorul meu
Unde-a fi drumul mai greu !

S te bat
jalea mea
Unde-a fi calea mai grea !

Pentru cine înelege puterea dorului, nu poate fi blestem mai amar de

cât acela exprimat cu atâta poezie în strofa aceasta. Dorul ce alung pe
cltor i jalea ce ii bate sufletul reprezint imagine de o rar frumuse.
•^•^)
S te'nsori de nou ori
Ca s faci nou feciori.
„Mulimea copiilor averea omului' zice Românul.
Partea aceasta a blestemului e cu atât mai crunt ea atinge una din c
credinele cele mai scumpe Românului, menindu-î nou feciori nepstori
de suferinele printelui lor.
Românii au mult dragoste pentru copii. Când un copil e singur la casa
omului, el este numit unicelul ; când sunt doi ei sunt chemai ochii ca-
pului; iar dac moare \re-unul. prinii zic plângând «c l'a îndrgit Dum-
nezeu» .

+-h Gândind la blestemul meu.

In locul acestui vers. unii cântrei zic :

Câte lacrimi am" plâns eu.

 I'OI'ZH rnIM'LA!:,-:

VII.

INELUL SI NFRAMA
La nfram se uita...
Inima'i se despica !

Fost-au, fost un Crior «Dragii mei, ostaii mei.

Tinerel, mândru fecior
Puiori viteji de zmei !

Cum e bradul codrilor Stai pe loc de osptai

Sus, pe vârful munilor.
De soie i-a luat
i la umbr v culcai.
Eu sunt gata de pFecat
O copil din cel sat. Acas, c mi-am uitat
Copilit Româncu, Paloul cel rotilat
Toi vecinilor drgu; Pe-o mas verde-aruncat».
Cu chip dulce luminos Indrpt el a pornit,
Cu trup ginga mldios C'un voinic s'a întâlnit,
Cum e floarea câmpului
C'un voinic cu calul mic :

în lumina soarelui.
Iat Iui c
i-au sosit
«— Noroc bun, tânr voinic!
Ce veste, de unde vii?
Carte mare de pornit — Dac vrei, Doamne, s'o tii.
La tabr de ieit. De altul poate-ar fi bine
El în suflet s'a mâhnit
Dar c ru 'amar de tine -)

i din gur a grit

!

«Draga mea, sufletul -meu.

:

Tatl tu c
s'a sculat.
ara 'ntreag ne-:i clcat
ine tu inelul meu, Pân' ce mândra i-a aflat,
Pune'l în degetul tu. i pe dans' a aruncat
Când inelu-a rugini
Intr'un tu adânc i
S tii, drag, c'oiu muri!''"') —
lat !

— De m lai plângând acas,

Na-i nframa de mtas
S
Na, voinice, calul meu
mi-1 duci la tatl meu.
De-a 'ntrebâ unde sunt eu,
Pe margini cu aur tras,
Aurul când s'a topi
Tu s-i spui c
cu m'am dus
Pe malul apei, în sus.
S tii, frate, c'oiu muri!»
i c 'n ap m'am svârlit
La copila ce-am iubit».
II.

III.
El pe cal a 'nclecat
i pe drum a apucat. Tatl su ar' a sculat,
Mers-a el pân' la un loc Tu 'ntreg de I'au secat
'a aprins un mare foc i copiii i-a aflat
In mijlocul codrului, Amândoi îmbriai.
La fântâna corbului. ^) Pe nsip galben culcai,'^)
A'lâna 'n sân el i-o bg Amândoi senini la fa
V. Alecsaiidri. I'oozii jioiiularp.
 ) ;

18 A. ALKCSAXUIil

De preau c sunt în via. Pe biseric plecat.

Atunci Craiul s'a cit, i din ea o viioar
In mtas i-a 'nvelit, Înflorit, mldioar
i 'n biseric i-au dus Ce din zori i pân 'n sear
i 'n dou racle i-au pus, Pe biseric s'a 'ntins
Racle mândre 'mprteti i cu bradul s'au coprins !

Purtând semne latineti. ^'^

i pe dânsul l'a zidit Tun, Doamne, i trsnete

In altar, Ia rsrit, Tun 'n cine desprete
Pe ea 'n tind lasfinit ! Dulcea dragoste 'nfocat
Iar din el, frate-a ieit De-un fecior i de o fat.
Un brad verde, ctinat,

NOTE.
^-
Când ineln-a nigi/ii.
S
)

tii, drag, c'oiii muri.

povestele, în legendele i în baladele româneti se gsesc o mulime

in
de poetice i de imagini rpitoare, precum inelul ce ruginete, i aurul
idei
nframei ce se topete în ajunul morei unui om. Pe lâng minunile din
poveti palaturi de cristal zidite pe muni de oel, copaci crescui
: în pân
nouri i purtând în vârful lor cuib de zân, erghelii de cai slbatici ce ies
noaptea din sânul mrilor ca s
pasc poenile codrilor, paseri miestre ce
aduc veti de pe cea lume, pajuri uriee ale cror cuiburi sunt in fundul
pmântului, zmei ce rpesc fetele de împrai, erpi mari ce stau culcai pe
paturi de pietre scumpe, iarba fierului care deschide zvoarele cetilor,
iarba arpelui ce învie morii vindecându-le rqnele, poduri de argint, cu
copaci de aur în cari cresc mere de rubin i cânt paseri de briliant, etc,
etc, gsim mere de aur care, aruncate jos, se prefac în palaturi împrteti,
furci de argint care torc singure, piatra de teac a sfintei Micrcure, peria
sfintei Joi, i tergarul sfintei Vineri, date de tustrele tânrului Ft-Frumos
ca s-i fie de ajutor când l'ar ajunge Zmeii. Piatra de teac aruncat în
calea Zmeilor se schimb într'o stânc nalt pân la cer. peria într'un codru
des in care nici vâncul nu rsbate, tergarul într'o mare lung i lat ca
faa pmântului. Zmeii trebue macine s'ânca, s
doboare codrii, i s s
soarb apele mrei, pentru-ca ajung pe Ft-Frumos. s
In numrul semnelor considerate de Români ca prevestiri de moarte, mai
stmt i cderea stelelor, cântecul cucuvaei, urletul cânilor, artri de nluce,
pocnirea lemnului icoanelor din cas, sttutul cailor pe loc când au a pleca
ia drum, ele.

-') Purtând semne latineti.

•^-
) Aceast balad este din Ardeal (N. A. Balade. P. 1. 1852).

Adic inscripie cu litere latine, precum se obinuete pe sarcofagiuri.

O variant a legendei sun aa :

Trecu toat primvara. C'amândoi erau in viea

Trecu pe urm i vara, Ea cu lacrime pe fa,
Inelul nu ruginia. Kl cu arma la rzboi,
Nici nframa se roia, i se doreau amândoi
 !! !

POEZII POPULARE U)

Iat c 'ntr'o diminea, Calul sboar ca i vântul

Intr'o zi cu neagr cea, De cutreer pmântul,
Mândrulia se scul. i când toaca 'n cer toc,
Fala alb îi spl, Ea prin tabr umbl.
La icoane se 'nchin, Tot pe dragul ei cat,
'apoi la inel cat. i'l gsea srmanul mort,
Dar inelu'i ruginit veted sub un
întins cort.
«Vai! drguul mi-a murit!» Ea nframa" i-o lu
Vorba bine uu sfârea De trei ori o srut.
i de cale se gtea Capul, faa'i învelea.
Pe-un cal ager s'arunc i pe loc moart cdea.
i la tabr plec.

ÎNSF.MNÂRI

M La fântâna Corbului. ) De altul tot ar fi bun

El pe iarb s'a întins De tine nici cum nu-i bun.
Ars de dorul cel nestins ') Pe nisip luciu culcai,
i din sânu-i plin de team Cu cosie glbioare
Scoase tainica nfram. i cu fee rumeioare...
Vai de suflet amrât La biseric i-au dus
Aurul erâ topit In racle mândre i-au pus.
(Muscr. Aed in.) (Balade. P. 1. ]852J

VIII.

PUNAUL CODRILOR

I. Cât tu lâng mine.

îi fi

S fric pentru mine

n'ai
Pe cel deal, pe cel colnic Cât oi fi eu lâng tine !»
Trece-o prunc 'un voinic, Puse prunca a cânt.
Puiculi blioar Codrii puser-a suna.
Cu cosia glbioar, Eat c-i întâmpin
Voinicel tras prin inel, Punaul codrilor.
Mult e mândru tinerel ! Voinicul voinicilor.
i-i tot zice voinicul :
«— Cale bun, Româna!
«Cânt i, mândro, cântecul — Mulmim, mi Puna,
C'mi e drag ca sufletul. — Mi bete, beele, '-)

— Eu, bdi, cânt

l'oi Mi voinice, voinicele,
Dar codrii sor rsuna D-ne nou pe mândra
i pe noi ne-a 'ntâmpinâ Ca sscapi cu vieaa ta.
Punaul codrilor — Ba, eu mândra nu i-oi d
Voinicul voinicilor ! Pân' ce capul sus mi-a stâ.
— Auric drgulic! C eu când o am luat
''')
Nici ai grij, nici ai fric. \n cosie i-am jurat
S n'ai grij pentru tine S n'o las de lâng mine
 20 V. ALECSANURl

i s'o apr de ori-cine.» — Ba, nu, nu bdi frate,

C vei lupt pe dreptate,
II.
i ori care-a birui.
Ei de brâie s'apucau Eu cu dânsul m'oi iubi..»
i la lupt se luau-*) Voiniceii se isbeau,
Când în Ioc mi se 'nvârteau, i mai tare s'opinteau,
Când în sus se opinteau. Si mai tare se'nvârteau.
Nici unul nu dovedea, i mai tare se trânteau.
Jos unul nu cdea.
nici Din doi unul dovedea,
Ear beatul cam slbea, Din doi unul jos cdea;
Brâul se descingea
i Cine c
mi' dovedea
i Punul mi'l strângea i cu mîndra purcedeâ?
Trupuorul îi frîngeâ '') Punaul codrilor
«— Mândro, mândrulia mea! Voinicul voinicilor !

Vin' de'mi strânge brâul meu ! Cine înlupt jos cdea

Aprâ-te-ar Dumnezeu ! i 'n urm-le rmânea?
C-mi slbesc puterile, Voinicel tras prin inel,
Mi se duc averile ^^") Moare 'n codru singurel!

NOTE.
Piira însemneaz un voinic lânr, mândru i misierios. mândru ca
punul i misterios ca Pan, zeul codrilor.
In România plin de urme Romane, nu ar fi de mirare s se fi pstrat
numele zeului Pan i s se fi schimbat cu timpul în Puna, precum s'au
pstrat numele zeilor pgânismului, Joe, Mercur, Venere, ce se vd figurând
în poveti sub chipuri de Sfinte cretine Sfânta Joe, Sfânta Mercure, Sfânta
:

Vinere. Prin urmare e de crezut c

Punaul din aceast balad nu este
altul de cât chiar Pan zeul codrilor.

'•y) In cosiie i-am jurat.

Imagin graioas i espresie foarte poetic. A jur credin în cosiele

fetelor este un veciiiu obiceiu ce face parte din eztoarele flcilor i a co-
pilelor, noaptea, pe prispa casei printeti
''') Ei la lupt se luau.

Lupta era la Romani un exerciiu zilnic i o petrecere lucta.

vechii :'

Asemenea Românii de astzi lupta e un obiceiu care domnete pretu-

la
tindeni la muni i la câmpii. Ea se urmeaz în deosebite chipuri cu deose-
bite numiri: de pild, ////;/« voiniceasc, lupta ciobneasca, lupta urs nasc
lupta pe dreptate, (adic fr punere de piedic i fr ajutor strin)
Cine asist la aceste lupte a flcilor români de la Carpai i de pe ma-
lul Dunrei, recunoate bine în ele apucturile i pansele gladiatorilor lii/i
vechime.
'"^ '')
Aii se duc averile.

Pentru sufletele viteze puterea e cea mai scump avere.

 ;

l'OKZU l'OPUI>AKE 21

înseainAri :

1) «PunaulCodrilor» sa tiprit întâi in «Almanahul de i învtur

petrecere» pe anul 1848. (Iai, Inst. Albinei) cu urmtoarea noti:
«Aceast balad popular face parte din colecia cântecilor Poporului
Român, adunate in Moldova, îndreptate i
puse de curând sub tipar de
d. V. Alecsandri».
'^1 tii tu mri ce-am gândit ? 3 Urmeaz aceste 3 versuri :

S-mi dai mândra de iubit Ear mândrua mi-i privea

Cci în codri m'am urât Ocliiorii-i strlucea
Fr puic de trit. Inimioara-i se btea.
(Mnscr. Acdm.)

IX.

SOARELE I LUNA
Umblâ, frate, mândrul soare Casa vrut-a Dumnezeu».
Umbla, frate, s se 'nsoare Soarele se 'ntunecâ,
Nou ai '
•)
Sus, la Domnul se urca.
Pe nou cai Domnului se închina
Care noaptea pasc în raiu ;
i din gur cuvânta
Umblâ cerul i pmântul «Doamne sfinte,
Ca sgeata i ca vântul, iprinte!
Dar toi caii-i obosiâ Mie timpul mi-a sosit.
i potriv nu-i gâsiâ Timpul de cstorit,
Ca sora sa Ileana i potriv n'am gsit
Ileana Cosinzana, -'•'') Ca sora mea Ileana
Ce-i frumoas
ca o floare Ileana Cosinzeana».
Intr'o iarn fr
soare '). Domnul sfânt îl asculta
« —Sorioar Ileano i de mân mi-1 luâ
Ileano Cosinzeano! i prin iaduri mi-1 purta
Haidei s
ne logodim Doarc l'ar înspimânta
C'amândoi ne potrivim i prin raiu înc-1 purta
i la plete i la fee Doar c l'ar încânta ;

i la dalbe frumusee. Apoi Domnul Dumnezeu

Eu am plete strlucite, Cuvânta cu graiul su.
Tu ai plete aurite, Iar când domnul cuvânta.
Eu am faa arztoare Lumile se detepta
Tu, faa mângâietoare. i cu drag îl asculta.
— Alei! frate luminate, Cerurile strluciâ,
Trupuor fr' de pcate, Norii din senin pierea:
Nu se afl-adevrat «Soare, soare luminate,
Frai s se fi cununat. Trupuor fr' de pcate
Cat-i tu de cerul tu Raiul tu l'ai petrecut
i eu de pmântul meu i prin iad înc-ai trecut,
 :

oo V. ALECSANDKI

Ce mai zice gândul tu ? Soarele se "nlâ sus.

— Zice c sufletul meu, Se ls apus
tot spre
Aleg iadul chiar de viu i 'n mare se scufunda
Numai singur nu fiu, s La sor sa Ileana
Ci s fiu cu Ileana Ileana Cosinzana-).
Ileana Cosinzeana!» Iar Dumnezeu cel sfânt
Soarele se coboiâ Sfânt în cer i pre pmânt,
La sora lui se oprea. Mâna "n valuri c bga
Mândr nunt pregtea. Mreana 'n mân-o apuca
Pe Ileana i-o gtea i 'n ceruri o arunca
Cu peteal de mireas i-n lun plinâ-o schimb.
Cunun de 'mprteas, Apoi Domnul Dumnezeu
i rochia neesut, Cuvânta cu graiul su ;

Din pietre scumpe btut. Ear când Domnul cuvânt

Apoi mândri, el i ea Lumile se spimântâ
La biseric mergea. Mrile se tupilâ,
Dar când nunta se fcea, Munii se cutremura
Vai de el, amar de ea! Cerul se întunec
Candelile se stingea «Tu, Ileana Cosinzana
Clopotele se dogea. Sufleel fr
prihan, ^)
Sfinii faa 'i ascundea i tu, soare luminate
Preoi genunchi cdea.
în Trupuor fr' de pcate l

Iar mireasa,vai de ea ! Cu ochii s v zrii

Frig de moarte-o cuprindea Dar s fii tot desprii.
Cci o mân se 'ntindeâ Zi i noapte plini de dor.
i pe sus o ridica Ari de foc nestingtor,
i 'n mare mi-o arunca! Venic s v alungai
Valurile bulbuciâ. Ceriuls cutrierai
Iar ea 'n valuri cum trecea Lumile s luminai I

Mrean de-ur e fceai

NOTE.
Printre rmiilede mitologia antic ce mai exist la Români legenda
soarelui este cele mai poetice. Soarele e un zeu frumos cu pârul
una din
de aur carele, ca Apolon, cutrier cerul pe un car tras de cai. Asemene —
Românii cred, când tunelul vuete, c
Sfântul Ilie se preumbl cu carul pe
bolta de aram a cerului.

^) No ai...

Adic no ani, provincialism din Moldova.

-'••)
Ileana Cosinzana.

Ileana Cosinzana este închipuirea cea mai poetic a geniului Românesc ;

ea personific tinerea, frumusea, nevinovia virginal suflet îngeresc, in- ;

tr'un cuvânt perfecia omenirei sub chipul de copil ginga i rpitoare.

 ! ! : !

i'i»i;/.ii i'<ii'ri,Ai;i;

Mulihie de poveti exist in care lieuna Cosinzana joac rolii! cel mai
ademenitor. In acele basme minunate prin originalitatea lor a^leseori fan-
tastic. Ileana Cosinzana este reprezin'at cu prul de aur i cu farmec
dulce la privire. Ea-i atât de strlucit c
pe soare poi cat, iar pe dânsa
b pasrile cânt în calea sa cântecile lor cele mai frumoase, florile se culc in
;

câmpie ca s-i fac covor, balaurii se îmblânzesc i vin de se întind cu dra-

goste la picioarele ei, i toi fiii de împrai umbl o ia de soie. s
Averile ei sunt nesfârite ea are trei îmbrcminte una ca ceriul cu luna
; :

i cu stelele, una ca câmpul cu florile i una ca marea cu spumele aurite

de razele soarelui.
Românii din IMoldova zic c
Ileana Cosinzana personific Moldova cu
podoabele i avuiile pmântului su, cu Farmecul rpitor care flutur pe
câmpiile sale.
A
zice de o femee c
e frumoas c;i Ileana Cosinzana este tot ca i aa
când se zice c
e rupt din soare, adic, e o fiin din ceruri.
Intre crile vechi i noui ce sau tiprit pân'acum în rile Româneti, cea
mai popular este micul poem al lui Arghir i al iubitei lui, Ileana Cosinzana.

Însemnri
^) i potriv nu 'i gsea i în marea- o arunca.
Ca sor-sa Ileana. i în marea cât cdea
Ilenua Cosinzeana. Mrean de-aur se fcea!
Soarele se aprindea Ear soarele 'nglbeneâ
Intr'o var c'o videâ i 'n vzduh se înl.
Juctoare, scldtoare, Spre apus el se ls
Intr'o ap curgtoare. i 'n mare se scufunda
(Mnscr. Acdrn.) La sor-sa Ileana
'')
Candelile se stingea Ileana Cosinzeana.
Clopotele se dogea. (Balade P. II. 1853)
Stranele se rsturna.
Turnul se cutremur. Trupuor f?r' de pcate
Preoii cu toi muea Cu ochii s v vedei
Vemintele le cdea! Dar în veci s nu putei
Iar Ileana se 'ngroze In cale s v'ajungei
i de-odatvai de ea Venic s v alungai
O mân din cer venea Cerul s cutrierai
De mijloc o cuprindea Lumile s luminai
i pe sus o ridic (Balade P. I 1852)

X.

OIMUL I FLOAREA FRAGULUI

Sus, în vârf de brdule, Ea de soare se ferete
S'a oprit un oimule, i de umbr se lipete.
El se uit drept în soare « —Floricic dela munte
Tot micând din aripioare. Eu sunt oim oimu de frunte,
Jos la trunchiul bradului Ei din umbr, din tulpin.
Crete floarea fragului ^'^"j. S-i vd faa la lumin,
 ;

24 \. ALECSANDUI

C'au venit pân la mine Ca s te înali la soare,'

Miros dulce dela tine, i) Eu la umbr, la rcoare
Cât am pus în gândul meu Am menire 'nfloritoare.
Pe-o arip s
te ieu Tu te legeni sus, pe vânt,
i s mi te port prin soare
Pân' te-i face roditoare
Eu m leagnpe pmânt.
Dute'n cale-i, mergi cu bine
i de mine iubitoare. Fr' a te gândi la mine,
— oimule, duios la graiu,
Fiecare cu-al sau traiu.
C e lumea 'ncptoare
Pentru-o pasere 'o floare !
-'")

Tu ai aripi sburtoare

NOTE.
V Jos la trunchiul bradului
Crete floarea fragului
In Carpai pdurile sunt pline de fragi ce cresc mai cu la seam rdcina
brazilor. Acel soi de fragi sunt lungrei, roii i foarte parfumai.

-^ C e lumea 'ncptoare
Pentru-o pasre 'o floare.

Cugetare poetic si de o filozofie adânc.

ÎNSEMNRI :

Urmeaz
') «Miros dulce dela tine
Care mult m'a fermecat
Minile mi-a îmbtat etc.»
(Mnscr. Acdm).

XI.

BRUMRELUL
Intr'o verde grdini Nici zân din cer picat,
eade-o dalb copilit Ci sunt floare garofi.
Pe-aternut de calonfiri, Rsrit 'n grdini
La umbr de trandafiri. Dar tu, voinicele, spune
Trece-un voinicel cu grab. Eti însurat ori eti june?
i din fug o întreab : — Eu sunt, drag, Brumrelul,
«— Spune-mi, dalb copilit. (li rspunse voinicelul).
Cu rumena ta gurif Eu vin seara, pe rcoare
Eti nevast, ori eti fat, '•')
Ori zân din cer picat?
De m culc pe sân de floare.
i când plec voios cu soare -•)

— Nici nevast sunt, nici fat Dup mine floarea moare!».

 ; !

l'OKZll l'Ul'Ui^ARK

NOTE.
i*) Eti nevast, ori eti fat...

Dup datina antic fetele poart capul gol, pân când se mrit, iar de
€uin se cunun ele pun tergare pe cap.
Cuvântul nevast trage etimologia sa dela numele zânei Vesta creia
fecioarele erau incliinate în timpul Romanilor. Mritându-se, fata ese din
rândul vestalelor i înceteaz de a fi supus cultului zânei Vesta. Ea se face
nevesta. nevast.

-^) i când plec voios cu soare

Dup mine floarea moare.
Tablou poetic, alegorie ingenioas de peirea florilor btute de brum.
Brumrel este numele lunei lui Octomvrie, când încep a cdea brume
mici. Românii dau lunelor numiri potrivite cu timpurile anului de exemplu ; :

Ianuarie, se numete Crindariu sau Gerariii, adic începutul Colindelor

anului i a gerului.
Pevruarie, Faur sau Furar, adic a faurilor de fier cari pregtesc ferele
aratului.
Martie, Mrior sau Germnar (încolitor).
April; Prier (deschiztor) sau Florria.
Maiu, Frunzar sau Prtar (a erburilor).
iunie, Circel (a cireelor).
Iulie, Cuptor (a ferbinelelor).
August. Mslar, (a seceriului).
Septemvrie, Ropciune sau Vinicer i Viniel (a vinului).
Octomvrie. Brumrel.
Noemvrie, Brumar sau Promorar (a brumei mari i a Promoroacei).
Decemvrie, Andrea sau Neios (a ninsoarei).

XII.

CIUMA
Frunz verde salb moale, Plin-i ara, mult e plin
Adus'a un nor în poale De scaei de mrcin ;

Boala cea mai rea din boale Unde-s tufe pin potici
Noru 'n ar
s'a lsat Sunt mormânturi de voinici,
Peste oameni a ploat Unde-s tufele mai dese
N'a ploat ploaie curat Mormânturi de jupânese,
Dar cu cium-amestecat! Unde-s tufele mai rari
Unde-ajunge pictura Mormânturi de fete mari,
Se închid ochii i gura, Unde-s tufele mai vii
Ochii s
nu mai priveasc. Tot mormânturi de copii.
Gura s
nu inai griasc! Frunz verde porumbic
 !

20 ALEC',sAM>Jtl

St \oinicul la potic. De cercat la gâtul tu.

Ciuma rea îi ese 'n cale, Care nu te-a prinde ru.»
Voinicul zice cu jale : Frunz verde topora,
«N'ai calul cu armele Eat-un dulce copila
i-mi las tu zilele.» Care-alung-un flutura.
Ea-i rspunde: «Dray;ul meu Unu-alearg, unul zboar ;

Cal i arme nu voiu eu, Ciuma-i prinde i-i omoar !

Dar pe tine chiar te vreu.» Frunz verde poam

acr
Frunz verde garofi Eat-o bab, eat-o soacr. '''")

Trece 'n câmp o copilit Cum o vede Ciuma 'ndat

Cum e crinul înflorit, D la fug spimântat,
Cum e bun de iubit. Culegând în calea ei

Baba ciuma cea pgân Pruncuorii mititei,

Mi-o apuc strâns de mân. Nevstuice tinerele,
Copilia-i zice: «Cium! Copilite gingaele,
Nu-mi fii cium i-mi fii mum; '••
Feciorai cu mintea crud
Na-î salba cu florile i brbai voinici la trud.
i-mî las tu zilele.» Duc-s'ar în pribegie !

Ea-i rspunde: «Drguli! Duc-s'ar în cea pustie,

Am o neagr slbuli '-'')
îndrt s nu mai vie !

NOTE.
Ciuma ara
în mai multe rânduri, pe timpul când hotarele ei
a bântuit
despre Dunrea i
despre Bugeac erau expuse clcrei dumanilor. Dela
aezarea carantinilor îns, ea a fost ferit de grozviile acelei cumplite epidemii,
i*j Nu-mi fii Cium i-mi fii mumo.
Spaima rspândit in ar de rutatea ciumei a nscut mai multe legende
i proverburi. Cel mai caracteristic din toate este proverbul scos pe seama
mamelor neomenoase, i care zice «Cutare c cium nu e mum». Asemenea
:

se zice de un om ru i dumnos «l'a ftat Ciuma-. c

'^) Am o neagr slbuli.
Aluzie la petele acele negre lsate de boala Ciumii pe trupurile victimi-
lor sale.

•^) Eat-o bab, eat-o soacr

Un proverb poporal sun in urmtorul chip :

Soacr, soacr.
Poam acr
De
coace cât te-ai coace.
te-ai
Poam
dulce nu te-ai face.
Ideea satiric cuprins în aceste versuri e destul de aspr. îns imagina
ciumii spimântându-se la vederea unei soacre, i fugind din numai ar
c a întâlnit-o, face a presupune c
autorul necunoscut a legendei a avut
multe daune din partea mamei nevestii lui.
 ; ! !

XIII.

HOLERA
Jos pe malul Prutului, — Merg la casa Vâlcului
La casele Vâlcului, De pe malul Prutului
Vâlcul bea, se veselete Ca s-i ridic zilele
Cu trei fete se'ndrgete, S
—
m duc cu dânsele.
Alei! iazm cltoare,
De holer nici gândete,
Maic-sa grija-i ducea Boal rea 'ucigtoare
i cu lacrimi îi zicea : Na'i calul i armele
«Dragul mamei Vâlcule, De-mi lungete zilele.
Mândrule, voinicule! S-mi mai vd copilele
Tu tot bei i veseleti C-mi sunt dragi ca soarekv
De holer nici gândeti. Na-i i carul, na-i i boi,
Las-mi-te de beie Numai te dîi de la noi
i de dalba veselie, — Nu vreau arme omenete
C holera-i chiar la Prut ^••)
C eu am arme drceti.
i chiar dincoace-au trecut !» Am trei coase nevzute ^)

Vâlcul ei se supunea Cu ciocan de foc btute -^''-J

Patru boi la car punea -''') Una pentru cei voinici,

i pe cal încleca, Una pentru copii mici
Drumul la vale-apucâ, Una pentru fete mari
Apucâ'n cltorie i neveste cu tergari
S
;

fac negustorie. Nu vreau nici carul cu boi

Când la cotul Prutului, Ci vvreau pe toi pe voi*
Prin mijlocul câmpului Sv îmflu zilele
El zriâ, mri, vedea Sm duc cu dânsele».
O clonat ce râdea, Vâlcul biet se oeriâ,
O clonat" 'nveninat Holera la el sriâ,
Cu pelea pe trup uscat Oasele i le 'ntindeâ
i cu prul despletit i pe Vâlcu'l cuprindea.
Tot cu erpi împleticit ^'). Gur pe gur punea,
Ea din loc în loc sriâ. Buze pe buze lipiâ,
Spini în urm-i rsriâ, Zilele i le sorbiâ.
Earba câmpului ardea Apoi cloana iar râdea.
i oamenii mori cdea! Cu zilele purcedeâ.
«— Cale bun, mi drume i voinicul mort cdea.
Unde mergi aa sume? Jos la cotul Prutului
— Cale'ntoars cloan fa, In mijlocul câmpului !
-)

Unde-alergi curând aa ?
 ! : :

-S V. ALECSANDIil

NOTE.
^•) Câ holera-i chiar la Prut.

De multe rele ce au venit de peste Prut, de când Basarabia e în stpânirea

Ruilor, precum holere, locuste, invazii de armate, vântviri scetoase, etc, a
eit în ar
vorba «Slut la Prut», i cânticul Prutului care începe astfel
«Prutule, râu blestemai, etc.»

-=•) Patru boi la car punea.

Carul a fost adus in Dacia de colonitii Romani. Ei aveau deosebite tr-

suri. Acea de care se serveau cetenii avui se numea biga. Trsura matroa-
nelor se chem carpentiutn i er cu dou roi, îns la serbrile publice
ele se suiau în altele mai mari cu patru roi, numite pilentutn. Afar de
aceste Romanii aveau, pentru ar, o trsur carruca. Vizitiul se numiâ car-
ricarius, crucier.

^''
) Tot cu erpi împleticit.

Imagin antic. Furiile iadului, dup mitologia roman, poart plete de

erpi.
"*''=)
Cu ciocan de foc btute.

Adeseori se vd în basmele românilor figurând arme i unelte de foc.

îngerii au în mâna dreapt sabie de foc o calamitate public e ; numit
biciu de foc; vânturile de Ia apus ce sunt ferbini sunt vânturi de foc, etc.

ÎNSEMNRI
1') Am treicoase nevzute -) Zilele i le sorbea
Care cosesc mii i sute 'apoi crunt, grozav râdea,
Nu vreu nici cal pmântean, i cu ele se ducea
C am calul lui Satan Nevzut se fcea.
Care 'n sboru-i nu s'oprete
Nici în cale-i obosete. (Balade P. II, 1853).
Nu vreu car cu patru boi, etc.
(Balade P. II. 1853).

XIV.

BOGATUL I SRACUL

Frunzuli de dudu, Ad-mi mie vin de-un ban

La umbr la fgdu
') Ca s
beau cu ist srman».
Beau sracul i bogatul,^"'') Iar sracul râdea c
Beau stpânul i argatul. i din gur poruncea:
Iar bogatul se mândrea «Mi crâmar,
i-n glas mare poruncea: Mi fgdar!
«Mi crâmar, Ad-mi mie vin de-un zlot
Mi fgdar! S-1 beau cu bogatul tot!
0:::\
 ! !

i'dKZii riii'i;i.Ai;!; IS)

— Mi srace, srcil — Mi bogate, bogatele !

De ce vrei s-mi faci în sil? Nu fii duman gurii mele

Nu-i pune punga cu mine C nu-ti vreu nici ru nici bine,

C n'ai cmee pe tine, N'am ce împri cu tine.

Tu ai care cu opt boi,
Nici nu ai turme de oi.
Nici coer cu ppuoi, Ai coar cu ppuoi.
Nici car mare'n patru boi Eu un cal bun de nevoi!
Ca s poi
cinsti cu noi.''''") Tu ai bani de vânturat,
— Mi bogate, bogatele Galbini muli de smnat,
Dac ai averi de-acele Eu am numai un topor
Nu-mi scoate ochii cu ele. Care-mi e bun frior;
C averile de frunte Dar ce-aduni tu într'o var
Sunt ca un izvor de munte. Eu adun numa 'ntr'o sear
Astzi curge i înneac C toporul mi-i vrjit,
i mâni scade 'apoi s/eac! Cu tiuul otelit.
De ai turme mari de oi i când el se 'ntoarce 'n vânt
Ai i turme de nevoi, Cad bogaii la pmânt.
C pe unde-s turme blânzi «Mi crâmar,
Sunt i lupi mereu flmânzi. Mi fgdar!
— Mi srace, srcikl Ad-o vadr de Cotnar^*)
Face-mi-a de tine mil i de plat n-ai habar
De n-aifi tu om pisma C sracul când cinstete
i la inim vrjma. Vars sânge i pltete!^*).

NOTE
1*) Beau sâ rarul i bogatul.

Carul rnesc ce piirl Ia Romani carrum se numea i sarracuni.

niiinele de
Este dar de presupus fr amgire c cuvântul de sârac adic neavut au
denumit din învechime pe oamenii însrcinai cu ducerea carelor, oameni
cu simbrie i lipsii de avere.

-*) Ad-mi mie vin dc-un zlot.

Zlotul e o moned de convenie, precum leul, acrei valoare e de 30 pa-

rale. Obiceiul de a se numr în Zloturi s'au perdut mai cu toiul în rile
Româneii.
•'")
Ca s poi cinsti cu mine.

Cuvântul cinste, de origin slavon a fost ru îneles i întrebuinat pân

acum ca sâ exprime onorul. A se cinsti, vrea zicâ a bea împreun la s
crâm, sau cum zice francezii se traiter.

^••) Ad-o vadr de Cotnar.

Moldova produce vinuri foarte bune care sunt menite a deschide un

izvor de mare comer ârii. Unele podgorii, mai ales, precum Adjudul. :

Crucea, Socola, Panciul, Odobetii, etc, sunt vestite pentru calitatea pro-
ductelor lor.
 :îo ALECSANDRI

Cotnariul e îns vinul de frunte al Moldovii. In acea podgorie se gsesc

-.viile lui tefan-Vod.
>*) Vars sânge i pltete.

Expresia «vars sânge» nu însemneaz aici c sracul ar fi ucigtor de oa-

meni. Ea vrea s zic c
ar vrs sudori de sânge, lucrând pentru-ca s
dee dreptul cui se cuvine.
Nu e in firea Românului de a face mori de om el nu cunoate sim- ;

irea rzbunrei, vendetta Italienilor. Crimele cu premeditare sunt foarte rari

în ar cele mai multe provin din furia mâniei sau din cauza buturei.
;

Gelozia înc produce din când-în-când acte criminale.

Finitul acestui cântec are o variant care pune în gura sracului urm-
jtoarele cuvinte :

«Tu ai galbeni la chimir, Tu ai cas i ai mas

Eu am un seleaf cu fir, Eu am lunca cea frumoas,
i-n seleaf un iatagan i ce-aduni tu întro var
,Ce m
scap de alean. Eu adun numa 'ntr'o sear»

XV.

STEJARUL I CORNUL

^< — Frate, frate de stejar! S-mi fac prjin de boi ?

Las-m s taiu un par — Frioare Romna !

S-mi fac osie la car. Creanga lung dai-o-a,

— Frioare Romna Ca s'o faci arc de rzboi
Voios parul dai-la S'alungi Leii dela noi •^'").

Dac'ai face tu din el Las frioare,

boii,
Buzdugan de voinicel ^••) i te dvântoare,
la
Ohioag mare nestrugit, C nu-i timp de plugrie.
Cu piroane intuit i e timp de vitejie \).
i cu dânsa de-ai lupta — Codri, codri, jur eu m
S aperi moia ta -•='). S ucid cu braul meu
— Cornule, ce nu tcndoi. De tot cornul un duman.
De-o creang te despoi s De stejar un cpitan».

NOTE.
''
1 Biiziliman de voinicel.

Buzduganele sunt armele favorite ale vitejilor din balade, precum i ale
Zmeilor .i ale Feilor-frumoi din poveti. Zmeii când se întorn Ia casele
Jo-, arunc buzduganele din deprtri fabuloase, i aceste dup ce lovesc
 ! : !

l'OEZIl l-olTI-AKi:

în poart, merj^ de se aeaz în cuele dela prei. Lupta intre Zmei i Fei-
frumoi încope totdeauna cu lovirea buzduganelor.

-•) S aperi moia ta.

Moia strmoeasc, !— Mândre timpuri erau acele când ara

patria repre-
zint pmântul tuturor, averea rmas de la moi-strmoi, i când glasul
codrilor chem pe Români la vitejie

•'^•)
S'alungi Leii de la noi.

Acest vers las a presupune c balada e de pe timpul nvlirilor lui So-

bieski i altor regi Poloni.

ÎNSEMNRI :

i) Ci e timp de vitejie Dalba noastr de moie.

Cci ne cade la robie (Mnscr. Acdm.).

XVI.

CLTORUL.
Trece-un cltor i cânt, Care cânt prin grdin
Trece pc-o crare frânt 'apoi zboar mai departe
Prin câmpia înflorit, Lsând inimi înfocate '').

Cu inima vetejit': — Surioar mângâioas

El se plânge c"n cea lume Mult eti dulce i frumoas!
Nime tie de-al su numo, Ochi-i ard i-i arde faa
Nime nu se îngrijete Ca garoafa dimineaa
De e mort ori de trete. Când de rou-i încrcat
Sorioara Magdalin ') i'n lumin se arat.
L'auzi dintr'o grdin — Cltorule mâhnit,
i pe gânduri ea cdcâ Nu i-e obosit calul ?
i de dor se aprindea — Nu, drgu, de nici cum
« —
Cltorule mâhnit, Dar e sturat de drum.»
i prin «lume rtcit Cltorul se opriâ...
Tu eti pasre strin Nici c mai cltoria !

NOTE.
Exisl o legend a unei clugrie ce a urmat în codri pe un om necu-
noscut, i care a fost gsit moart sub poalele Ceahlului. Poate balada c
Cltorului s fie începutul acelei drame misterioase."

ÎNSEjMNÂRI

') O copil, o giurgin. '-) In manuscr. Acadm : balada ur

(.Mnscr. Acdm.) meaz astfel pân la sfârii :
 32 V. ALKCSANDRI

Lsând inimi farmecate. Eti frumos, îi arde faa

«Eu de când te-am auzit Ca garofa dimineaa
Linitea mi-ani prpdit! Când de rou-i încrcat
Lâng mine-aleargâ 'ndat, i'n lumin se arat».
S te vd numai odat, Cltorul se opri
S te vd
trecând la poart. Nici c mai cltoria.
Chiar de-a fi s
cad eu moart.

XVII.

FATA DE BIREU

'< — Fat de Bireu !

— Fat de Bireu,
F pe dorul meii. i de ran ru!
— Ba, bdi, ba, Ce plângi la pâru ?
Nu te-oiu ascult,. Rogi pe Dumnezeu
C m'oi înela Ca s te iau eu ?
i nu me-i lu. Nu mai plânge, fa,
— Jur pe mândrul soare C eu te-oiu luâ.
Ce sfârit nu are ! De soia mea.
C eu vreu s-mi fii Când se va vedea
Mam la copii». Ursul cu cercei
Fata-1 asculta Umblând dup miei.
i sruta
mi-1 ;
Lupul cu cimpoi
Ear a doua zi Umblând dup oi,

Când ea se trezi, Vulpea cu mrgele

Prins-a lcrima Culegând surcele,
'a se blestem. 'un epure chiop
Ea se tot bocea. Intr'un vârf de plop».
El îi tot zicea :

NOTE
Bireu. — Cioplitor de sare la Ocn.
Tot acest subiect este cântat în Ardeal cu versurile urmtoare :

Pe cea zare de colnic Când au fost de ctre zi

Merge-un tânr de voinic. Unul 'altul se trezi.
Pe cea vale înflorit El se scul uerând,
Merge-o fat 'mbobocit. Clop de rou scuturând ;

Când au fost de clre sear Mândra se scul plângând

Ei in drum se'mpreunar Tot plângând i blestemând

ÎNSEMNRI
1) In Mnscr. Acdni. urmeaz înc aceste 2 versuri :

Iar în vârful nucului

Râdea puiul cucului.
 ; : !

POEZII POPULARE 38

XVIII.

MÂNDRA DIN MUNCEL

Colo jos, pe lâng Tisa, Mearg-acas la prini
Mer«-e mândra cam descins Cu inima lui în dini
Prin erbua pân 'n brâu, Iar pe când el cerc, m va
i ine murgul de frâu, Tu, murguule 'n putere,
A4urg voinic i pintenog Du-
Du-m
m iute ca un zmeu,
stpânul tu»
Care pate busuioc, .
i) la
Ea se plimbl 'n poeni Mândra calu 'nclecâ,
i tot zice din guri : Spre Muncel vesel pleca,
«Busuiocul I-a plivi, *) ^ Noaptea 'n drum o apuca.
M tem c
m'oiu zbovi,
Dar I-oiu smulge i m-oiu duce
Ea mergea, calea-i perdea
i 'ntr'un râu adânc cdea
Pân dincolo de cruce, Vai de mândra ! vai de ea
La marginea codrului, Sufletu-i sburând zicea
La stpânul murgului. Srmanul copilul meu:
Tot pe culmea din Muncel, Cum rmâne singurel,
La haiducul voinicel. Fr pic de mângere,
Cine-a vrea ca iee s m Fr mam cu durere -')

s m cee,
!

Mearg-acas

NOTE.
1) Busuiocul l-a plivi
Fetele românce au obiceiu de a-i pune în pr i în sân snopuri de bu-
suioc. Ele cred c
aceast plant are o putere frmectoare ce atrage ini-
inele brbailor. Un cântec poporal zice :

floricea de busuioc
Ce oprete mândru 'n loc.

Busuiocul se întrebuineaz la ar în leacuri deosebite, i in descântede

i.i;;?.u<j ij
de dragoste.
.'iifriun'jo dus
ÎNSEMNRI: .iioJ«!;q olicrj
ij'irno/i rr; isaV
' ) Priponit prin busuioc. Noaptea 'n drum Cijapnacâiu^î iarnii
(Mnscr. Acdm.j. Ea mergea, calea-i pierdea
') In Mnscr. Acdm. se afl urm- i 'ntru'n râu adânc cdea.
toarea variant : Vai de mândra ! vai de ea !

«Frunz verde clocotici zburând zicea

Sufletu-i -.y^.ji [j;;bD
«Ce mândra mea pe-aici
faci ? «Srmanii copiii mei jp ailoaov 'jb
«N ist murg i sui pe el «Cum rmân ei singure^-vorj" ja's^\
«i te las pe Muncel». «Fr mam cu durere -

Mândra calu "nclecâ «Fr nici-o mângere !

Spre Muncel vesel plec

V. Alecsandri. — Poezii populare.

 34 ALECSANDRI

XIX.

ROMÂNII DE PE MALURILE DUNREI

«F, bdi, piatra'n zece Eat soarele-au apus.

La ist mal curând de-i trece, Crai nou se ivete sus -*).
C suntem de soi român, ^''} Mândrul trage din lopat,
Nu suntem de neam pgân. Trece Dunrea îndat,
Despic Dunrea'n dou. Ese'n valea înflorit.
S facem dragoste nou, Vede puica adormit.
Colea'n umbra istor nuci S'o detepte-i vine mil
Pe bra^e-mi mi s te culci C-i ginga, c-i copil.
S facem dragoste dulci. S o lase-i vine dor.
Bdi, chip frumos,
la Care faa de bujor.
F-n pdurea cea din dos «Scoal, puic, vezi, s m
C-i gsi un pltinel
—
S m vezi i s nu crezi.
S durezi luntre din el, Ai venit ursitul meu?
i-i gsi dou
nuele Noroci-te-ar Dumnezeu!
S durezi vâsle din ele. Vin 'n brae, vin' bdi.
-^Face-oiu, puic, cum m'nvei, S-i dau miere din guri,
Face-oiu luntre i lopei Miere de floare de tei,

S despic Dunrea'n dou. De-i gustâ-o s tot cei».

Când a ei lun nou».

N o T E.

1*) Ca suntem de soia român.

Pe malul drept al Dunrei sunt multe sate locuite de Români, pribegii

din Moldova i din Valahia. Asemenea în Epir, Macedonia, Tesalia, Albîriiia
i Bosnia se gsesc multe politii i sate în care locuiesc Români cunoscui
sub denumirea de Cuo-Vlahi. Muli din ei sunt negustori, iar cea mai mare
parte pstori.
Vezi în România Literar, publicat în Iai, în anul 1855, statistica popo-
rimei Române din Turkia Europei.

-*) Craiu nou se ivete sus.

Când iese Craiu nou pe cer, fetele i flcii Români 11 salut cu strigri
de veselie i îi adreseaz rugmini, zicând Craiu nou, Craiu nou, sânâios
m'ai gsit, sânâtos sa
lai... etc
m lai; fr
:

brbat mai gsit, cu brbat s m

 POEZII POFL'LAKE

XX.

MUIERUCA DIN BRAEU

Sub tufe de Clocote] Sloi de ghia 'nmiez de var.

Zace-un tânr voinicel, — Oh ! drgu brbatul meu
Cu mândrua lâng el. Ajutâ-i-ar Dumnezeu !

«Scoal, scoal mi brbate. Eu toi munii am clcat,

Nu mai tot zace pe spate, Mur-albastr n'am aflat,

C mi-am urât zilele Sloiu de ghia n'am gsit

A'lutând cptâele C
—
pmântu-i înclzit.
Când la cap când la picioare. Muieruc din Braeu !

Când la umbr, când la soare. Mur-albastr'i ochiul tu

— Oh! drag muierea mea! Care m
ucide ru. ^)
Nu pot, nu pot chiar d' vrea Sloiu de ghia netopit
Boala mea nici c s'a duce E chiar inima-i rcit
Pân' ce tu nu mi-i aduce i de mine deslipit!»
Mur-albastr i amar.

ÎNSEMNRI :

') Care-mi tot menete-a ru.

(Mu ser. Acdin.).

XXI.

D o L C A

Pe câmpul Tinekiei, i trâe

Pe zarele câmpiei La oie.
Rsrit-au florile i glugi mari
Odat cu zorile ? La cei zrari, ')

N'au rsrit florile i opinci

'au dus Costea oile La cei voinici.
De-au aezat stânele Ear Costea cum mergea
Pe toate movilele. Cu Fulga se întâlnea,
Azi e luni i mâni e mari Fulga cel cu barba neagr
Pleac Costea la Galai. Si cu mintea neintreag.
Se iea sare Necjit i obosit
La mioare. De trei zile flmânzit. ^)
i bolovani «Alei ! Fulgo, dragul meu,
La cârlani, S faci cum i-oiu zice eu
 !

a{) Y. ALECSAXDRl

Mergi la stâna mea cu bine Laba rupt-i arta:

S-i un dar dcla mine,
iei '
•) «Doica mea, Dolcu fa!
Trei mioare de frigare Furii laba i-au rnit
'înc una de cldare Când la dânii ai srit?
Ca s-i de prânzare.» ^)
fie Dac-mi eti tu priceput
Fulga cel cu barba neagr i nu te-ari prefcut,
Dar cu mintea neîntreag, înainte s apuci
Sus la stân se ducea ^)
'oile cât le vedea,
i la
Pe urmele
furi drept
oilor
s m duci

Cârduri, cârduri le rupea, Prin pajitea florilor».

Cu botâul le mâna
în codru la Pandina '').
Iar Costea când se'ntorceâ
Alare pagub-i vedea
C lui, mri, nu-i venea
Nici laptele la mulsoare,
Nici caul la 'nchiegtoarc,
Nici urda la 'nvelitoarc
Costea mult nu se 'ngimâ,
El dulii toi chiemâ,
Un ca dulce desvleâ,
Opt-zeci de flii tia,
Patru-zeci la pui de câni.
Patru-zeci la câni btrâni.
Doica vesel se scula
Câmpul de-alung apuca,
Botul prin earb vârând.
Urmele tot mirosind.
Urma-i ici, urma-i colea.
Doica nici c'o prpdea.
Ziua 'ntreag ea mergea
! i 'ndesear ajungea
In codru la Pandina
Ce de foc se lumina.
Când în codru se'ndesiâ
Bietul Costea ce zriâ?
'^)
Fulga mas c-i gtiâ,
Miei de piele c-i jupiâ ;

Toi în grab le mânca Care prin frigri frigeâ,

Dar sama nici c i-o dâ. Care prin cldri ferbeâ !

Când la urma tuturor «Mas bun, veselie !»

Ean c venea 'ncctior Striga Costea cu mânie.

chioptând, schellind, i Doica se repeziâ,'')
Laturile cam iind. La Fulga mereu btea,
Doica, haita cea btrân IarFulga cum o zriâ
Ce tieâ rândul la stân. Crunt de spaim tresriâ.
Ea veniâ, nu prea veniâ, «Alei Fulgo, barb neagr
«Doica Costea 'i zicea,
fa, Dar cu mintea neîntreag.
Unde-mi e averea mea?» Când la drum te-am întâlnit
Doica 'ncet schellia, Eu, mri, i-am druit
La pmânt se întindea. Trei mioare de frigare
«Doica fa, tu eti btrân i 'nc una de cldare
Tu tii rândul dela stân. Ca s-i fie de prânzare.
Eu pe tine te-am grijit, i tu 'n loc de mulmit
Tot cu lapte te-am hrnit. Ca o fiar flmânzit
Doic fa, cum de-ai lsat, Toat stâna mi-ai rpit
Furii stâna de-au prdat?» i pe Doica mi-ai rnit
Gemea Doica, se culca, Stai mi
Fulgo barb neagr
 :

L'Oi:/.li roi'L'LAitE

S te fac cu mintea 'utreag». Iar Doica n'o manc

i cum sta i-1 judec Inima de vânztor '^''")

Inimia i-o despic, E venin otrvitor! ^)

i Dolci o arunc/'^)

NOTE.
i'-'j
S-i iei un dar de la mine
'
Generozitatea este una din calitile Românului. Inima Iui blând i dar-
nic îl îndeamn totdeauna a veni în ajutor celui nevoia Lui îi place a
împri bucica lui cu altul de-acolo a nscut datina oaspeiei.
;

'^•)
Inima de vânztor
E venin otrvitor!

Nerecunotina este în ochii Românului una din cele mai urâte patimi
omeneti.
'I-am mâncat pâinea i
sarea, nu pot s-i pltesc cu râu, i nemulumi-
torului se ia darul, sunt zictoare populare care arat cât de frumoase
i
se afl în inima poporului nostru.

Aceast balad a Dolci precum i a Mioriei le-am cules din gura unui
baciu, anume Udrta, dela stâna de pe muntele Ceahlu. Acel pstor sun
din bucium cu o putere extraordinar, în cât munii se rsunau în mare
deprtare. El cânt i din fluer mai multe cântece ciobneti, dar mai cu
seam Doina cu o expresie de înduioare ce aducea lacrmi în ochii celor
care îl ascultau.
La anul 1842, într'o frumoas sear de var urcându-m la stâna din Cea-
hlu unde auzisem rsunând buciumul lui Udrea, am asistat la unul din
cele mai sublime spectacole ale naturei, luminat de razele asfinitului soa-
relui ear dup-ce noaptea preser cerul cu stele,
; aezai cu Udrea i
cu ali pstori împrejurul unui foc, i petrecut pân 'n zori cu cântecele
m
de la munte. Udrea îmi spuse c
tatl su tia mulime de balade între care
acele ale lui Traian i ale lui Aurelian, dar din nenorocire el le luase cu
dânsul în mormânt.

1) La mânzrarî ') Doica crunt, grozav btea

(Balade P.
-) i cu mintea neîntreag.
Costea cum îl întâlnea
II oprea i mi-i zicea
II. 1853) La Fulga se repezea.
Fulga 'n spaim rsrea,
i pe Costea cum zrea
Ciung pârlit se i fcea.
:

Iar Costea la el mergea

•')i-un berbec de cldare
Ca s-i fie de gustare. i din gur-aa'i gria
*) Dar cu mintea neîntreag
^) i cum st i-1 judeca

Ca un frate mulumea Cu pala i-1 despic

Din piept inima'i lu
i Ia stân se ducea
Si Dolci o arunc...
(Balade. P. II. 1853)
(Balade. P. II. 1853).
') La stân la Padina.
^) Opt-zeci de flii tia ^) Inima de vânztor
La duli le împrea: i de nemulemitor
Patru-zeci la oui de câni, etc. E venin otrvitor.
(Balade. P. II 1853) (A4nscr. Acad.)
 : : !

3S V. ALECSANDRI

XXII.

S A L. G A

Sus pe malul Dunrei N'auzii tu buciumând

La perdeaoa cu câni ri i vile rsunând ?
A alghii a vdanei Nu tii, maic, ciobanii
Este-o turm de cârlani Rtcit-au cârlanii,
Pscut de opt ciobani, Ori drumul au rtcit.
Turma alghii cea frumoas Ori haiduci i-au nvlit ?»
Ca oimul de inimoas'*). Baba soacra rspundea :

La perdea în miezul nopei i) «Mergi culc fata mea.

te
Nemerit-au haiducei, De ciobani nu te 'ngrijiâ
Nemerit-au, nvlit-au, C'aa bucium ei cu dor
Paloele zngnit-au, Când le-i dor de casa lor».
Pe ciobani legatu-mi-au, Soacra bine nu sfâriâ,
Duli 'mpucatu-i-au. alga ear c auziâ
Ear pe baciul cel mai mare Glas de bucium rsunând,
II fereca i mai tare Pân' în suflet rsbtând.
Cu coatele la spinare «Hei! copii, copii argai!
De striga c râu îl doare Somnul dulce voi lsai,
«Cpitan Caracatuci 'un cal iute-mi înuai ;

Vtjel peste haiduci! Punei aua brbtete,

Peste cinci sute i cinci S încalec voinicete».
Tot haiduci de cei voinici. Ea pe cal se arunca
De-ai fcut vr'o dat bine. i spre Dunre-alergâ
Fâ-i o mil i cu mine Hulind i chiuind.
i-mi desleag braele, Buzduganul învârtind.
Ru m dor srmanele!» Cât haiducii o zriâ
Cpitanul se 'mblânzeâ, Loc de fug nu gsiâ,
Bra|ele-i le slobozia. Ear alga-i urmriâ
Ear baciul cum scpa, i din gur-aa rcniâ
Mâna sân u' i o bga
'n «Ean' ateapt' ateapt' ateapt
Bucium de aur ctâ ,-•") S luptm la lupt dreapt
i de trei ori buciuma, Cpitan Caracatuci,
Vile se rsuna, Vtjel peste haiduci,
Frunzele se cltina ^) Peste cinci sute i cinci
alga 'n somnu-i l'auzeâ. Tot haiduci de cei voinici!
Din somn alga se trezea Stai pe loc s
ne'ntâlnim
La soacr-sa se ducea Dou vorbe s
grim
i din gur aa-i zicea i'n arme s
ne lovim.
Cm
:

«Maic, miculia mea! jur pe Dumnezeu

 POEZII POPULAUE 39
.
, ^

S te 'nv eu, ftul meu, Sângele pâru curgea.

Cum se leag ciobanii. Drumul ro c se fcea!
Cum se prad cârlanii».
Cpitan Caracatuci Ci-c, mri de pe-atunci,
Ceta mare de haiduci ^*) Când vin cete de haiduci.
Se ducea, ducea, ducea. Drumul lor nici c greesc,
Nici capul nu-i întorcea. Nici c, zu, mai nimeresc,
alga-i ici, alga-i colea, La perdeaoa cu câni ri "^j

Capul din fug-i tia! , A alghii a vdanei,

Capu-n urm rmânea, De pe malul Dunrei.
Trupu 'nainte fugia,
NOTE.
1-^
) Ca oimul de inimoas.
oimul e pasre rpitoare, mai mare decât uliul i mai mic decât vul-
turul, îns foarte îndrzne i repede în sborul su. El trete în munii
Carpai i 'i face cuibul pe stânci înalte.
oimul vâneaz pasri mari precum gâte slbatice, cucoare, dropii, etc.
carele trec în cârduri prin Moldova i pribegesc din la apropierea tim- ar
pului de iarn. Când el zrete un cârd de acele pasri cltoare, îi iea
sborul de se înal mult de-asupra lor, apoi se rpede din senin ca o s-
geat i lovete pasrile cu osul peptului, încât aceste cad ameite i se ucid
sdrobindu-se de stânci.
în timpurile de demult, strmoii notri aveau obiceiu de a îmblânzi
oimii i a-i deprinde la vânat precum se face i astzi cu coroii, i se
vede cmeteugul lor er foarte vestit, de vreme ce oimii fceau parte
din tributul ce se plti sultanilor dup închinarea Moldovii. Acest tribut
ce purt numele de dar spre semn de închinare se compunea de 4000 gal-
beni, 40 epe i 24 oimi.
oimul se vede ades figurând în balade ca imagin de vitejie i de r-
pezime. Un voinic e Cpitan oiman i are ochi oimniei. Un cal sprinten
zboar ca oimul. în balada lui Serb-Srac, descrierea alergrei cailor pe
câmpul dela Haidar-Paa e fcut in chipul cel mai poetic :

Alalah ! cai arpeti, Cum micau copitele

Alalah ! cai ttreti, |
Ca oimii aripele.

'*) Bucium de aur cat.

In letopiseele c semnul de rzboi se
noastre se zice prin buciume. d
Domnii porunceau a bucium când oastea român er gata a se încleta
la lupt cu dumanul. Este dar de presupus în secolii de înainte buciumul c
nu erâ mumai o evie de cire, ca acelea ale ciobanilor dela munte, ci un
instrument de metal, un soia de trâmbi militar.
^^
j Ceta mare de haiduci.
Adic: Cpitan de ceat.

ÎNSEMNRI :

1) La perdea spre miezul nopii Putile 'n plin slobozit-au ;

Nimerit-au, furii, hoii, Pe ciobani legatu-i-au

Nimerit-au, nvlit-au Duli împucatu-i-au.
 ! !

40 V. ALECSAXDRI

Ear pe baciul, pe Urdare Petii 'n faa lor ei

L'au ferecat i mai tare. (Balade. P. I. 1852)
(Mnscr. Acdm.) •^) La perdeaoa algi
2j Frunzele se cltin Sus, pe malul Dunrii.
Valurile clocotiâ {Balade. P. I. 1852}

XXIII.

MIHU COPILUL

La dealul Brbat, Din frunze pocnind,

Pe drumul spat Codrii vechi trezind
Merge huHnd i mereu grind :

Merge chiuind «Hai, murgule, hai.

Mihu Copila Pe coast de plai.
Mândru Puna, Ce lai tu drumul
Puna de frunte, ^''') 'apuci colnicul?
^*)
Copila de munte.') Ori zeaua te-apas,
Merge el cântând, Ori aua te'ndeas.
Din cobuz sunând
-'")
Ori frâul cu fluturi
Codrii dismierdând Ori scumpele rafturi.
Din cobuz de os Ori armele mele
Ce sun frumos. Ce lucesc ca stele.
Merge cel voinic De duci aa greu
Pe-un murguor mic Trupuorul meu ?
Pin miezul nopii, — Zeaua nu m'ndeas
aua nu m'apas.
Pin codrul Hertii^*)
Mult e frunza deas, Frâul nu mm strânge,
Noaptea 'ntunecoas, Chinga nu frânge.
i calea petroas Dar ce m m
apas
Dar când se urca i'n drum nu las.
i murgul clca C s'ain pe-aici
Patru-zeci-i-cinci,
Piatra scapr,
Noaptea lumin Cinci-zeci fr cinci
°=-=)
Noaptea ca ziua. De haiduci Levini
Merge, mri, merge, Dui dela prini
'urma li se terge De când erau mici
Pintre frunzi czute La codru 'n potici.

Pe crri perdute. 'acum se gsesc

Merge tot mereu De benchetucsc
Voinicelul meu La valea adânc.
 i'iii:/.ii i'di'i i-Ai;i'.

La muchie de stânc Groase i vânoase,

La des pltini, Istue pept lat,
jMrunt aluni ;
Lat 'înfurat,
La mas de piatr, ploel
Istui
In patru crpat. Cu buza de-oel.
Cu sârm legat. Unguru-i flos ^''''')

Cu slove spat. Nu-i primejdios.

Cu slove de carte Gura lui e mare
Cu aur suflate. Dar nu muc
«tare.
Iar la mas sade ^^••)
Câi sunt ei? cinci-zeci,
Gata s te prade ease-zeci, opt-zeci,
lanu Ungurean O sut 'o mie ?
Vecliiul hooman. lase-n cale-mi, vie
Cu barba sburlit, Dac vreau s tie
De rele 'nvechit. Cine e Mihul
Pân 'n brâu lungit. Mihu Copilul!»
Cu brâu învelit. Murgul ca gândul
El are, mi frate. Las colnicul
Sbii lungi i late -) 'apuc drumul.
Durd ghintuit,
"'''")
«Hai, Murgule, hai,
Inim-oelit, Pe coast de plai
i mai are înc La poeana gras.
Pe'mprejur de stânc Dumbrava frumoas
Voinicei Levini Cu iarb 'nverzit,
Cu armele 'n dini. Cu flori înflorit !» '")

Feciori buni de mân,

Clii, tari de vân. ^)
II.
Flci groi în ceaf
Voinici fr' de leaf ! Iat 'n codru, iat.
Cu chivere nalte C lanu de-odat
Cu cozile late Cum benchetuete
Lsate pe spate. i se veselete.
Ei te-ar auzi St, încreminete,
i s'or rpezi Pe gânduri pornete
i amar de tine C din când în câncl
i amar de mine ! Aude sunând
— Hai, murgule, hai rsbtând
Codrii
Pe coast de plai Un mândru cântic
Las colnicul Cântic de voinic
'apuc drumul 'un glas de cobuz
C eti cu Mihul !
^) Dulce la auz
Las 'n urm-i team De cobuz de os
C te ieu pe seam Ce sun duios.
Istor brae groase. i iat, i iat
 ! :

42 V. Alecsanuri

C lanii de-odat i când el clca.

Tresare i sare Piatra scprâ.
i zice-n glas mare, Noaptea lumina
«Voi vitejilor^'-') Noaptea ca zioa,
Haraminilor !
lanu cum îl vede
Ean stai 'ascultati, Din loc se rpede
'armele-apucai, «Voi, Vitejilor,
C eu cam auz Haraminilor !

Un glas de cobuz Dai cu lncele,

Pintre frunzi sunând Dai cu flintele.
Codrii desmierdând. — Lsai flintele
Deci voi v grbii, Lsai lncele
Curând v pornii Voi, Voinicilor
S-i ieii în cale Haraminilor
Pe deal i pe vale, C eu Mihu sunt.
La pod, la hârtop. i vreu s v
cânt
La lunca de plop. Un mândru cântic
La potica strâmt, Cântic de voinic
La crarea frânt, Cum n'ai auzit
La fântâna lin Cât veac ai trit»,
Cu ap puin.
De-a fi vr'un viteaz
III
Cu flori pe obraz
S nu mi-1 stricai Eat, mri, eat
Ci s mi-l legai.
Ear vr'un fermecat,
C Mihu de-o-datâ
începe pe loc
De muieri stricat, A zice cu foc,
O palm s-i dai, începe uor
Drumul s-i lsai !» A zice cu dor
Ungurii pornesc Un cântic duios
i calea-i opresc, Atât de frumos,
Ear cât îizrete Munii c rsun. ^^''')

Alihu le grete : oimii se adun

«Voi Voinicilor Codrii se trezesc.
Haraminilor, Frunzile optesc.
Cine v'a mânat Stelele clipesc
Capul v'a mâncat » ! i 'n cale s'opresc!
i nici c
sfârete, Ear Ungurii mult
La har pornete"^"') Cu drag îl ascult.
i se învârtete i lanu îndat
Toi risipete.
îi Ca ne-alt dat
Apoi ear purcede Glasu-i îmblânzete.
Pin cel codru verde. Mihului grete.
Murgul se urca. La mas-1 poftete.
 POEZII POPULAKE 48

«Vin' tu, Mihule, Mihu mi-i trezete

Vin Voinicule 'astfel le grete :

S benchetuim «Voi, copiilor

i sâ veselim, Haraminilor !

'apoi amândoi , Care s'ar afla

Ne-om lupta noi doi». De va ridica
Ei cu toi s'adun Buzduganul meu
La masse pun Cât este de greu,
i benchetuesc Durdulia mea
i se veselesc Cât este de grea
Plotele ciocnesc^') i zalele mele
Vesel chiuesc. ^'-*) Cât îmi sunt de grele
Dar când au sfârit Acela s vie
De benchetuit, Cu mine-n frie
Mas de-osptat, Ca s vitejeasc ^''^
*)

Vinul de gustat, Numele s-i creasc!»

lanu Ungurean, •Ungurii se 'ntrec
Mihul Moldovean La pmânt se plec
De-o parte se duc, i zadar se 'ncerc
'n !

La lupt s'apuc. Nici unul nu poate

Crunt-e lupta lor S ridice'n spate
C e pe omor. Armele culcate
Cine c'a pica Cu-aur îmbrcate
Nu mai scula
s'a ! Cu fer ferecate.*^)
Ear Ungurii toi «Voi mieilor
Lui lanu nepoi Haraminilor!
Stau de mi-i privesc Codrul mi-1 lsai,
Cum mi se 'nvârtesc. Jugul apucai
Cum mi se smucesc C nu suntei voi.
Cum mi se trântesc Nu suntei ca noi
Ca doi zmei, ca lei') Oameni de mândrie^)
Ca lei paralei, i^ •) Buni de vitejie.
Eat, mri, eat Ci oameni de gloat
C Mihu de-odat Buni de sapa lat.»
In loc se oprete. i cum zice 'ndat
Pe lanu sucete. Mihul cel voinic
Sus îl opintete Cu degitul mic
Jos înc'l izbete Armele 'i ridic,
i 'n genuchi îl pune '
Pleac pe potic
i capu-i rpune. Cu murgul voios
Iar Ungurii toi Pin codrul frunzos.
Lui lanu nepoi, i 'n urm-i vuete
Stau încremenii Codrul clocotete
De moarte 'ngrozii. De-un mândru cân
 44 Y. AlL.Ii:CSANDI4l

Cântec de voinic. De cobuz de os

De-un glas de cobuz Ce sun frumos !

Dulce la auz,

NOTE.
^•) Puna de frunte
Copila de munte.
In locul acestor dou versuri o variant zice :

Pâuna
de codru
Vtjel
de lotru
înelesul cuvântului Lotru nu e bine cunoscut. Unii pretind c însemneaz
band de hoi.
-) Din cobuz sunând.

Cobuzul e un instrument oriental.

3-^-)
Pin codrul Herii.
Acest codru se gsete în ara d6 sus a Moldovii. El a fost mult timp
locaul hoilor celor mai vestii. Asemenea a fost i Strunga, i Teiuul în
districtul Romanului, i Bordea lîng Iai, i Lunca Mare etc.

*^^) Ori zeaua te-apas.

In secolul de mijloc oamenii rzboinici precum i caii lor erau coperili
cu cmide fer, numite zale prin urmare balada lui Mihu se poate pre-
;

supune car exista de pe epoca Cruciadelor.

însui caracterul cavaleresc a eroului baladei ne întrete în aceast idee.

'^) De haiduci Levini.

Levent însemneaz viteaz de soiu. Un voinic poate s fie de neam prost,
ear un Levent trebue s
fie de neam bun.

"*) Ear la mas sade.

Sade în loc de ede, precum apte

de epte, provincializm din
în loc
Moldova. Asemenea se zice ai în loc de ani. cei în loc de ceri, etc. etc.
In unele pri a României pronunarea cuvintelor, de i mai puin corect, e
mai dulce i chiar mai armonioas.
^'••) Durda ghintuit.
Puca are deosebite numiri. In munii despre Ardeal e numit flint i 'n
filte localiti durdâ.
^*) Unguru-i flos.

Românul de natur cu un spirit de observare ce l'a fcut a

e înzestrat
caracteriza înpuine cuvinte neamurile strine cu care s'a gsit în relaii.
Trebue s adogim ins c
spiritul su este tot odat înnarmat de un
ghimpe satiric ce îi arat vârful în multe din zicerile sale.
9*) Voi vitejilor,
Haraminilor !

înelesul cuvântului Haramin este necimoscut.

 ! !

POEZII I'OPl I.ARE •

45

i*--) La harfa pornesc.

Dup letopisiele vechi harfa era în timpul rzboaelor începutul luptei^
ceea-ce numesc Francezii escarmotiches d'avant garde. Oastele aveau «hrâi>'
sau «hrai» cari fceau atacul dintâi pentru-ca s-1 sileasc, pe duman, a-i
desvli puterile. Oamenii însrcinai cu liara erau alei printre cei mai în-
drznei i mai iubitori de lupt, de-acolo vine cuvântul liargos pentru-ca
s exprime un om gata de ceart.
In balada lui Mihnea-Vod i Radul Calomfirescu se vede hara er i c
un joc voinicesc in soiul acelor cunoscute sub numele frances de toiirnoi.
Fraii Buzeti i Cpleti zic lui Radu Calomfirescu :

Noi în cale i-am eit î

Hai la har voiniceasc
C'avem dor de harâit. ]
i la joac rzboiasc,
etc. etc. etc.

11*) Munii se rsun,

uiniii se adun.
Codrii se trezesc,
Frunzile optesc,
Stelele clipesc
i 'n cale s opresc.

Tablou sublim de adevrat poezie. Una din cele mai încânttoare creaii
a închipuirei. Ar crede cineva c
poetul ce a improvizat balada lui Mihu
este acela care a dat via
nemuritoarei Mioriei, acela care a prefcut U-
niversul într'un templu pentru nunta pstorului Moldovan cu moartea, zicând :

Soarele i luna j
Preoi, munii mari
Mi-au inut cununa. !
Pasri lutari,
Brazi i pltinai Psrele mii
I-am avut nuntai.
|

]
i stele fclii

1-*) Vesel chiuesc.

Chiotul face parte din toate serbrile i veseliile Românului la nuni, ; la

hore, la mese mari este obiceiu a chiui intr'un ton puternic i prelungit.

i-**)
Ca lei paralei.

Fiini fantastice care figureaz ades în povestele poporale. In locul aces-

tor dou versuri unii cântrei zic :

Ca doi voinicei
Puiori de zmei.
Alii schimb compararea i spun :

Ca doi negri tauri

i ca doi balauri.
1**) Ca s vitejeasc.
Numele s-i creasc
Cântreul care la începutul baladei numia pe Mihu, -vtjel c'e lotni»
cânt in locul versurilor de mai sus pe aceste urmtoare :

Ca s vitejeasc
i 'n frunzi s hoeasc
 ! ;

46 ALECKAXDRI

Tot acela zice mai departe :

C nu suntei voi, Vrednici de hoie

Nu suntei ca noi Ci de sap lat
Buni de haiducie, i de cea lopat.

Dup mea balada lui Mihu este de preferat aa cum este aicea
ideea
prescrisi cum mi-a cântat'o un vântor de la Bicaz, pe malul Bistriei,
anume tefan Nour. — Eroul baladei, e despoiat de nuanele hoiei, i rmâne
cu nobila figur a unui cavaler din Secolii de mijloc.

ÎNSEMNRI
1) Puna de codru ^) Mai urmeaz aceste 3 versuri în
Vtjel de lotru. Mnscr. Acdm.
(Balade. P. I. 1852). «Dac vor s tie
De am pal nou
-) El, mri, c-mi are
Cu-n tiu, sau dou.
Sbii lucitoare.
^) Armele ciocnesc.
•') Voinicei levini
Dui dela prini (Balade. P. L 1852)
'^) Ca doi voinicei
De când erau mici
Puiori de smei.
Tot unguri voinici.
(Balade. P. 1852).
Flci buni de mân ^) Armele 'ncrcate
I.

Voinici scuri de vân.

La pmânt culcate.
(Balade. P. I. 1852).
(Balade. P. I. 1852).
^) C-i voinic Mihul ^) Buni de haiducie
Cu el s nu-i pas ;
Vrednici de hoie.
,
Murgule te las Ci de sap lat
Istor brae groase, etc. i de cea lopat!
(Balade. P. I. 1852). (Balade. P. I. 1852).

XXIV.

TOMA ALIMO

Departe, frate, departe, Lâng murgu-i priponit,

Departe i nici prea foarte Cu ruul de argint
Sus, pe esul Nistrului ^) Btut în negru pmânt-'-')
Pe pmântul Turcului ;
i pe iarb cum edea
Colo'n zarea celor culmi, Mândr mas-i întindea
La groapa cu cinci ulmi i i veselea
tot bea
Ce rsar dintr'o tulpin i din gur-aâ zicea :

Ca cinci frai de la o mum, «Inchinare-a i n'am cui !

^*)

edea Toma Alimo, Inchinare-a murgului

Boer din ara de jos ;
Dar mi-e murgul cam nebun
edea Toma cel vestit i de fug numai bun.
 ! : !

POEZII POPULARE 47

Inchinare-a armelor Pe furca peptului,

la
Armelor surorilor, La încinsul brâului
Bar i ele-s lemne seci De-asupra buricului
Unde-i greu voinicului. ^*)
Lemne seci, oele reci
Inchina-voiu ulmilor Toma crunt se oeriâ... -)

Urieii culmilor Manea 'n scri se 'nepeniâ.

C sunt gata s-mi rspunz Dos la fug i punea.
fecior de lele
Cu freamt voios de frunz, «Alelei ! !

i-n vzduh s'or cltina Cci rpii zilele mele !

i mie s'or închina!» De te-a prinde 'n mâna mea.

Eat, mri, cum gria Zile u n'ai mai avea
C'n departe auziâ i cum stâ de cuvânta
Un nechez ce necheziâ Maele i le-adunâ,
i se tot apropieâ în couri i le bg, '^j

Toma mi se scula,
'ncet Pe de-asupra se 'ncingeâ
Peste câmpuri se uit i cu murgu-aâ gria
i zriâ un hooman i) « — Alelei murgule mic.
!

Pe-un cal negru Dobrogean, ^''0

Alei! dragul meu voinic!
Un cal sprinten voinicesc... De-ai putea la btrânee
Pltiâ cât un cal Domnesc. Cum puteai la tineree!»
Hoomanul nalt, pletos^*) Murgul ochi-i aprindea,
Cum e un stejar frunzos Necheziâ i rspundea:
Era Mane cel sptos — Eat coama sai pe mine,
Cu cojoc mare, mios. i de-acum te ine bine
Cu cojoc întors pe dos, ^*) S-i art la btrânee
i cu ghioaga nestrugit, Ce-am pltit la tineree!»
Mumai din topor cioplit. Toma iute 'nclecâ.
El la Toma 'ncet veniâ Dup Mane se luâ
i din gur-aa'i gria: Si mereu, mereu striga :

— Alei Toma Alimo

! «Alelei ! murgule mic.
Boer din ara de jos, Alei ! murgul meu voinic,
Ce ne calci moiele Aterne-te drumului ^^*)
i ne strici fâneele?» Ca i iarba câmpului
Boer Toma Alimo La suflarea vântului !»
îi da plosca cu vin ro Murgul mic se aterneâ,
— S treti. Mane fârtate'*) Mane lturi se zrea.
'n
D-i mâniea dup spate Toma turba i rcniâ
Ca s bem în jumtate.»^*) ^<Tiatu-m'ai tâlhrete,
Mane cu stânga lua. Fugitu-mi-ai mielete.
Cu dreapta se înarma, De te-a prinde'n mâna mea
Paloul din sân scotea Zile tu n'ai mai avea.
-aa bine-1 învârtea Stai pe loc ne'ntâlnim s
-aa bine mi-1 chitiâ Dou vorbe grim, s
C pe Toma mi-1 tia Dou vorbe oelite
 !

48 Ar.BCSAMDRl

Cu paloile grite!»
Mane 'n lturi tot fugi
i ca gândul duci
Colo'n zarea celor culmi,
s m ''''''^^)

Ear Toma-l ajungea ^) La groparia cu cinci ulmi,

-aa bine mi-1 chitiâ C eu murgule-oiu muri
C din fug mi-i tia Pe tine n'oiu mai sri!
Jumtatea trupului Ear când sufletul mi-oiu dâ,
Cu trei coaste-a negrului Când nu te-oiu mai desmierdâ,
Mane 'n dou, jos cdea, Din copit s-i faci sap
Toma, murgului zicea : Lâng ulmi s-mi faci o groap
«Alelei murgule mic.
! i cu dinii s m'apuci,
Alei dragul meu voinic
1 1 în taini s m'arunci.
Ochi-mi se painginesc, Ulmii c s'or cltina,
Norii sus se învârtesc. Frunza c s'a scutura,
Te grbete-alearg, fugi Trupul c mi-a astupa !»

NOTE,
1) Sus, peesul Nistrului
Pe pmântul Turcului.
in partea Basarabiei de jos, ce purt numele de Bugeac.
-'
) Btut in_negru pmânt.
Pmântul rile
locuite de români e vestit pentru calitatea sa
din mnoas.
E un soiu de pmânt vegetal, negru i gras care roade înbelugate. D? d
aceea românii l-au sanctificat în gândul lor i îi zic sfântul pmânt! el te
hrnete, el te adpostete, el te învelete ! vechii Romani pmântului d
numele de mam.
•-•^)
Inchinare-a i n'am cui.

Una din mulumirile românului e de a închin pân a nu bea. Cuvintele

obinuite la asemine închinri sunt: Noroc dee Dumnezeu ! la anul s i
cu bine ! voe bun cu belug i
cu opt boi la plug. etc.

*• ) Pe-un cal negru Dobrogean.

Caii din Dobrogea erau cunoscui pentru calitatea lor ca i acei din Bu-
geac. Erau un soiu de cai slbatici crescui în câmpiile pustii din Dobrogea.
i de soiu ttresc.
j*) Hoonionul nalt, pletos.

Pletele sunt un semn de brbie în ochii Românilor. Ei Ie poart lungi

i se mândresc de dânsele. Una din cele mai adânci mâhniri a flcilor ce
sunt luai la oasle, este c disciplina militar ii silete a se despri de po-
doaba fireasc a capului.
6*) Cu cojoc întors pe dos.

Se zice de un om aprins de mânie c i-a întors cojocul pe dos.

'*) Sil treti Mane frtate.

Cuvântul frtat e compus din cuvintele fr i tat i însemneaz bastard.
 !

l'Ul'l.J.AKK V.)

^••)
Câ s bem in jumtate.
Adic s dearte plosca fiecare pe jumtate. înc o dovad de plcerea
ce are Românul a împri cu altul bunurile de care el se bucur.
^•••)
Unde-i greu voinicului
Adic unde atârn greutatea armelor purtate la pept, în cingtoare.

i»^--'^
Aterne-te drumului
Ca i
iarba câmpului
La suflarea vântului.
Icoan vie i admirabil de fuga calului. In toate baladele unde se pome-
nete de alergri de cai, poeii poporului se întrec în imagini de o sublim
frumusee.
ii-'i In poveti caii Feilor-frumoi, îi întreab totdeauna cum s-i duc?
ca vântul ori ca gândul ?

Unii din cântrei numesc pe Toma Alimo Toma a lui Mo .i adaog

urmtoarele versuri la finitul baladei :

«i s câi murgule 'n zori Nimeni frâul s nu-i pue

S-mi gseti vr'o dou flori, Nici pe tine se sue.s
i la cap i la picioare Iar de-i vedea tu pe jos
S-mi sdeti câte o floare. Un voinic tânr, frumos
Una, floare de bujor Cu pr lung i glbior
Ce pare c arde'n dor. S tii c-mi e frior.
i alta de busuioc Tu s-1 lai ca s te sue
Ce oprete r.iândra'n loc. Mâna'n coam i-o pue, s
Apoi, drag, s-mi nechezi. i s-1 pori, murgule, bine
Apoi s
deprtezite Cum m'ai purtat i pe mine,
i s la câmp, la noi,
mergi i s-1 primbli aici pe culmi
Unde-am nscut amândoi. Tot la umbra istor ulmi!»

ÎNSEMNRI
M i zrea un voinicel •') In couri cuprindea.
le
Pe-un calnegru sprintenel (Balade. P. I. 1852)
Pe-un clu dobrogcnesc .. etc. *) Iar Toma-1 ajungea
(Balade. P. I. 1S52) Drept în dou-1 despica.
Apoi Toma se 'ntorce
'^'iTomu crunt se oereâ... i cu glas de mort zicea :

Toma paloul golea (Mnscr. Ardni.)

XXV.
ROMÂN GRUE GROZOVANUL
La coada lalpului i'^")

"')
Unde fat' zmeoaicele
Sus, pe câmpul Nistrului i s'adun zernoaicele,
Sub poalele cerului, i s'adap leoaicele.
W Al< ili'i. — PcM'zii |j(i|.uliiri
 ! '

50 ALKOANOIU

Alulîi;-s frate, i niai multe Bugeacul j^c jumtate

Corturi mari, corturi mruute i Crâmul a treia parte !»
Iar iu chiar mijlocul lor Ghirai hanul cel btrân
Nal|-se-un cort de covor Trage pala dela sân
Un cort mare i rotat i cu glas crunt de pgân '''')

Poleit i narmzat. Zice lui Grue Român ;

Cu rui d"argint legat O «Alei,Grue, viteaz mare!

''')
Par"c-i cort de înij'jrat ! Dela mine- n'ai ertare.
Dar îuuntru cine ede ? Spune 'ncalte-adevrat
Dar in el cine se vede ? Muli Ttari tu mi-ai stricat ?
Ghirai Hanul cel btrân "*••')
— Alei ! Doamn.e Han btrân
Cu hamger bogat la sân. Las cel hamger la sân
Muli ttari stau împrejur C eu sunt puiu de Român
Cu ochi mici ca ochi de ciur. i nu-mi pas de-un pgân
i stau toi îngenunchiei De-i ertare sau de nu-i
Pe co\or cu perii crei. Tot cu dre|3tul vreu s-i spui
Iar la ua cortului C de când m"am rdicat
Sub stejarul mortului ""•')
i'n Bugeac eu am intrat
Este-un biet Român legat Muli Ttari, zu i-am stricat !

Legat strâns i ferecat i Tiitarce-am vduvit,

Ca un mare vinovat. Fete mari am btrân it
Român Grue Grozovanul i Bugeac am pustiit
^')
,Român Grue Moidovanul-) De bahmei l'am srcit
Care-a srcit pe Hanul. Bugeacul pe jumtate
Doi Ttari eap i gtesc, i Crâmul a treia parte.
Doi amar mi-1 eh i ii u esc Iar Nistrul când Tam trecut ')

Dar el cânt 'n nepsare Pod pe dânsul am fcut

Par'c-ar fi la mas nuire, -')
Ca s
duc car la s noi
i d semn de veselie Averile dela voi :

Par'c-ar fi la cununie !.. S duc car Mocneti

Iat Mirzcielc ^'')
Cu Mirzceti
copile
i cu Ttriele i cu roabe Ttreti.
C Ia hanul nvlesc Alei Doamne Han btrân
!

i cu toate-aa'i gresc : Las cel hamger la sân

«Alei ! Doamne, Han btrân i-mi d
moarte de Român
Cu haniger bogat la sân Nu-mi da moarte de pgân.
F cu Grue ce, vei face
Sufletul s
ni se'mpace,
!

Las'
i de
s
suflet
m mrturisesc
s-mi grijesc
'-'•')

C de când s'au rdicat La un pop cretinesc

i'n Bugeac Grue-a intrat Care zice din psaltire
Muli Ttari el i-a stricat Incea sfânt Mnstire,
i Ttarce-a vduvit, C mult sunt eu vinovat,
Fete mari a btrânii, De pcate încrcat;
Bugeacul l'a pustiit. Cam curvit cu sora ta

1
 ! )

I'OICZII l'iil'lLAlit; 51

'am rpit pe fiica ta, -')

Eat-un negru cam rotund
•"^)
'ani ucis pe fratc-tim, Care soare n'a \'zut
Viteaz mare cât un leu De când m-sa l'a fcut. '"-"•• )

Care-a fost dumanul meu !>' La el Grue se ducea,

Ghirai Hanul cel btrân Mâna'n coam c-i punea
Uit hamgerul la sân, Din loc nici c mi-l clintiâ !

i cu glasul oerit Aa cal îi trebuia.

Pe loc au i poruncit El afar mi-1 scotea,
La Mârzaci de cei mai mari Frumuel mi-1 înuâ
i ia cinci-zeci de Ttari înua i-1 înfruâ,^)
Pe Grue s-1 duc'ndat i pe ochi îl srut
La cea A^nstire nalt i pe dânsul s'aruncâ.
Trei dezbinuri mi-i dâ, c
'''•')
II.
Scântei verzi din ochi îi dâ.
i de-odat s'artâ
Ttrimea purcedea Chiar la ua cortului
i pe Grue mi-1 ducea Sub stejarul mortului
La cel pop cretinesc, Ghirai Han cât îl vedea
Sfânt cu chipul omenesc, Ofta greu i mi-i zicea :

Care zice din psaltire «Alei Grue, viteaz mare

! !

în cea sfânt Adnstire. Dela mine ai ertare,

Dac videa i videâ De vrei numai s te prinzi
Grue vreme nu perdea, Negrul meu s
nu mi-1 vinzi,
Dou cruci numai fcea, S nu-1 vinzi la Ungurean,')
Doamne-ajut! el zicea Nici la Turc arigradean.
Bardn mân apuc S nu-1 vinzi nici la Litean ^*'-

i-n Ttari se arunc C Litean u-i om viclean.

Ca un vânt înviforat Ci s-1 vinzi la un Român
într'un lan de grâu uscat. Câ-i om drept i bun stpân
* Aman! ei cu toi rcni^'"^') i de mân
mai dnos
i din faa-i toi pcriâ ! i de suflet mai duios. ^'"')
Dac videâ i videâ El pe negrul de-a avea
El în grab se duccâ Tot de nuni mi l'a inea.
Chiar la grajdul Hanului Eu la dânsul l'oiu vedea
Hanului Ttarului. Ori la nuni ori la rzboiu
Când la grajd el ce- zriâ? Când ne-om lupt noi cu voi.
Un bahmet ce tot sriâ, EI c mi l'a drui
Un clu cam ptrrel, Sau c i l'oi cumpni
'
Eiâ'n var cincrel. De trei ori cu venetici
"''
Grue mi-1 apropieâ, Venetici de câte cinci.» '••)

A'tâna'n coam c'i punea Român Grue cam râdea

i'n podele-1 asvârliâ i din gur rspundea :

Aa cal nu-i trebuia ! «Alei ! mri. Han Btrân!

Dar colo, cât colo'n fund Ori nu tii c sunt Român ?
 !

ALKCSAM»i;i

De-s Român, sunt frate bun ^''••)

Ca un vânt înviforat
Cori ce cal viteaz nebun Intr'un lan de grâu uscat r^)
Iar de ai bahmei fugari i cu negruor nebunul
i de ai voinici Ttari, V ie unul câte unul
Bahmei
Ttari cruni
iui s
s
mîndrzneasc,
goneasc. i din fug v cosete
i v taie chip snopete ^'^'''"')

D-le voe, d-le tire i de-averi v curete

Dup mine se "nire s i de boal v scutete
i s'alerge s m'ajung i v las 'n urma lui
Pe câmpia ast lung.» Ca momâi de-a câmpului !

Apoi Grue se pornete

III. i 'n Moldova se ivete
Ca un soare ce 'nclzete
Ghirai Hanul semn dedea înclzete i rodete.
Ttrimea purcedeâ C mult bine 'n lume face
Pe câmp nemrgenit
cel Sufletul s i-1 împace.
Cu negar învâlit Cretineaz i^'--)
i cu troscot coperit. i boteaz
Ttrimea se'nirâ
,
D de fin
i fugând se resfir Câte-un tretin
Câte unul, unul, unul i de fin
Dup negruor nebunul, O tretin.
Negrior fugiâ, fugiâ, i cunun fete mari
Cum se fuge nu fugiâ, ^) Fr grij de Ttari.
Ci sriâ tot epurete i ridic mnstiri i'^)
'alergâ tot ogrete Pentru timp de nvliri -'-'y

Nechezând tot voinicete. Iar pe negrul sprintenel

Alei ! voi, Ttari pgâni. II face frate cu el,
Vi s'a stâns ziua de mâni ! C Românu-i frate bun
Iat Grue 'nnapoi d Cori ce cal viteaz nebun!
i s'arunc pintre voi

NOTE.
^•-
) La coada lalpiiliii.

lalpeu, râu din Basarabia ce se vars in lacul numit lalpug.

-*) Unde fat Zenwaicele,
i s'adun Zmeoaicele.

Fiini fantastice care joc un mare rol in basmele poporului.

•^'•=-)
Parc-i cort de împrat
In broura întiiia a baladelor tiprite în Iai anul 1852, se zice:
la
Un cort mare i rotat Cu de mtasâ...
sfori albe
Mult e mândru naramzat, Par'c-i cort de "mpârteas.
De erui de-argint legat
 POEZII POPULAltK

^* Ghirai Hanul cel btrân.

Hanul de Ttari purta denumirea deGhierai, ca un titlu de suveranitate,

dup numele celui întiu ef al Ttarilor care a luat Crâmul.
3--')
Sub stejarul mortului.

Tradiia poporal spune de un copac locuit de sufletul unui om ce fusese

spânzurat de crcite lui Ori-cine ardorme la umbra acelui arbore, fcea
visuri de moarte care se împlineau pân în trei zile. Poale stejarul mir- c
tului din balad s
fie char cel din tradiie.

''^•)
Iat AUrzciele
i cu Ttriele.

Adic nevestele Mirzacilor i a Ttarilor de gloat. Mirzacii erau de sânge

bnesc i formau o cast puternic între Ttari. Numele lor er Myrza.

'*) i cu glas crunt de pgân.

Românii d numele de pgân la toate neamurile ce nu erau de religia lui
i cu care se gseau în lupte.

*^-) De balunei Vani srcit.

Babniet sau bahamet. cuvânt de origin ttar, ce denumete caii din

Bugeac.
O mare parte din Basarabia poart numele de Bugeac, de pe timpul n-
vlirii Ttarilor în sânul ei, în urma morii lui tefan-Vod. Câmpiile Bu-
geacului brniau înainte un soiu de cai slbateci ce erau foarte apreuii de
Turci i de Ttari. Asemenea i in Dobrogia, malul drept al Dunrei, în
fa cu Basarabia de jos, se gseau herghelii de soiu bun.
Caii cei mai buni in.s, cei mai frumoi la fptur i mai spornici la pas,
erau caii din Moldova.
Cantemir zice în Descrierea Moldovei c
Turcii au un proverb care po-
menete de frumusea tinerilor Persiani i de agerimea cailor Moldoveni.
Acei cai erau foarte cutai de Unguri i de Lei pentru remonta cavaleriei.
(Dovad la aceasta este urmtorul proverb turcesc: «Agem dilberi. Bogdan
barghiri mehurdir», adic Frumusea persian : i calul moldovenesc sunt
dou minuni cunoscute Mnscr. Acdm.). —
^
V Las' s m mrturisesc.

Grue vroete s-i mrturiseasc pcatele înainte de-a muri. Românii in

foarte mult Ia îndeplinirea datoriilor lor de cretini.

io*j Affi ucis pe frate-tu

Viteaz mare ca un leu
Care-a fost dumanul meu.

Unii din cântrei adaog mult la faptele Iui Grue, dup cursul inspirârei
i câte odat dup nevoia rimei. Astfel în ediia baladelor din 1852. se ci-
tete urmtoarele :

Am~ curvit cu sor-ta 'am tiat pe frate-tu

'am i
I

ucis pe maicâ-ta |
am ars pe tat-tu.

Este ins de presupus c Ghirai Hanul ce er btrân nu mai avea nici

tat nici mam pe timpul lui Grue.
 \

54 V. ALECSANDKl

^^*) Aman! ei cu toi rcnea.

Aman e strigtul Turcilor i al Ttarilor când ei se afla fa cu un pericol.

Aman însemneaz Graie : !

^-*) Cei re soare n'a vzut

De când masa l'a fcut.
Vezi nota din balada lui Sârb-sarac
'•'••j
Scântei verzi din ochi îi d
Caii din baladele i din povestele poporale sunt hrnii cu jratec i scot
scântei de foc pe ochi i pe nri când se aprind la fug. A scoate îns
scântei verzi însemneaz a simi o durere vie.

1^-^
) S nu-l vinzi nici la L-itean,

Litean sau Litfean, locuitor din Litfania. Desele rzboaie ce avur Mol-
dovenii cu Leii, daunele ce ficeau acetia în ar, când nvleau, i nume-
roasele lor clcri peste tractatele de pace, au dat cuvântului Litf o sem-
nificare foarte uricioas Litf e sinonim de neam ru i fr credin.
'^•') Ci s-l vinzi la un Român
C-i om drept i
bun stpân, etc.

In ediia baladelor de la 1852, cu greeal s'au tiprit urmtoarele versuri.

S nu-l vinzi la vr'un Muntean

C Munteanu-i om viclean.
Adevratul cântic btrânesc, precum l'am aflat de la un cântre orb din
satul Bohotinu, anume Neculai Nastasi, pomenete de Litfean iar nu de
'Muntean,
!'''•)
Venetici de câte cinci.

Galbini de Veneia, ducai mari de câte cinci unul ce se numete lefi.

''^) De-s Român sunt frate bun.

Cori ce cal viteaz nebun.

Admirabil caracterislic a Românului de pe timoul vitejiei.

''^-
) iv tae chip snopete.

Adic, îi tae snopuri ca grâul.

'^'J-')
Cretineaz
i boteaz, etc.

Românii sunt foarte bucuroi de cumîrie judecând dup marele numr

de cumtre ce se gsesc în fiecare sat. Ceremonia botezului loc la serbri d
voioase cu mese mari i cu hore.

'f'h i ridic tiinstiri

Pentru timp de nvliri.
Mnstirile ce se ridicau in timpurile grele ale luptelor noastre cu vecinii,
erau destinate a fi i templul lui Dumnezeu i locuri de adpostire pentru
btrâni, pentru femei i copii, când nvleau dumanii in ar.
De aceea mnstirile aveau ziduri mari ca nite ceti, bate boltite i
tainie pentru ascunderea sculelor, i erau mai mult cldite în locuri retrase,
prin muni, i în fundul codrilor.
 !

i'i>i;/]i i'oi'L'L.vKi;

ÎNSEMNRI
MCu feri albe de nitas... hifau.i încpstr.
Par"c'i cort de'mprteas ! (Balade. P. I. 185-J).
(Balade. P. I. 1852).
S nu-1 vinzi la vr'un Munlean
Grozovanul, Moldovanul.
'-) C Munteanu-i om viclean :

•)Doi mereu îl chinuesc. Ci s-1 vinzi la Moldovan...

Dar el cânt 'n veselie Mo!dovanu-i ortoman
Par'c'ar fi la cununie ! (Balade. P. I. 1852).
(Balade. P. I. 1S52).
Cum se fuge nu fugea
^) Iar Prutul cnd trecui. Ci la copci mereu srea.
(Balade. P. I. 1852). (Balade. P. /. 1852)
'^) 'am ucis pe maic-ta Inlr'un câmp de grâu uscat.
"am tet pe frate-tu ) i rdic mnstiri
Si am ars pe tat-tu Fr griji de n-iivliri.
(Balade. P. I. 1852). (Balade. P. I IS52)

XXVI.

CODREANUL
In baltag se rezem,
Colea'n vale se ls,
Frunzuli de dudul>'^;) Colea'n vale, la strâmtoare
Sau aflat la Mo\ilu -"^•)
Unde trec mocani cu sare-^'"').
De Codreanul cela ru, Iar în drum cât .se punea,
C se primbla prin ponoare, C'un mocan se întâlnea,
Pin potice fr soare, i din gur aa-i gria:
Cu saric bocsneasc «Cale bun, mi Muntene!
i cciul urcneasc. — Mulemim, frate Cod rene !•

Nime s nu mi~l cunoasc. — Mi. Mocan e frioare,

Mult e mândru, sprintenei Nu i-e roibul de schimbare?
Cel voinic, cel \oiniccll S-i dau chebea din spinare
i tot cat-un cluel 'un car mare plin de sare.
Roibule cu prul erei Un car mare cu opt boi
De-a lui Codrean drgule. S mergi bogat dela noi?
Alult alearg s'ostenete, — Nlu-mi e roibul de schimbare,
Cal pe gându-i nu gsete; Nici 'mi-e roibul de vânzare,
Câi fugari s'artâ. i C cu mama roibului
El de coam-i apuca, Pltesc valea Oltului,
Peste tufe-i arunc. i' de-a vinde i roibul
Dac vedea i vedea A plti Movileul.
C norocul nu-1 slujea. — Alelei ! Mocna drag.
 56 ALECSANDUI

De mine dorul se leag. «Mâncâ-te-ar lupii cioban !

.F i tu pe dorul meu La ce te mai faci viclean

C bun e cel Dumnezeu ! C i-oiu trage-un eartagan
D-mi pe roibul drgule, De-i sri ca un oldan
Cs
!

cerc de-i oimule, Scoal' de-mi alege-un cârlan,

De-i mi-a plcea îmbletul Cârlna dela Ispas "*•=")
Eu i-oiu dâ i sufletul.» Tinerel, rotund i gras.»
Mocnaul se plec, El cârlanul i-1 lu.
Codrenau 'nclecâ... La ciochine i-1 lega
Trei rugini el îi trgea, ^ *) i cu roibul iar pleca
Astfel roibul meu fugiâ... i cu roibul se lsa
Vile se limpeziâ ^ !
'"')
Colo 'n vale la anta,
Se ducea houl râzând. La anta, la crâmreas
Fugea roibul nechezând, Cu ochi mari de puic-aleas.
Iar Mocanul stâ plângând Beâ Codrean, se veselete,
i din gur tot zicând : Cu anta drgostete.
se
«Alelei ! mi
Codrenele ! i de plat gândete.
nici
Te vezi de pe sprincenele Beâ Codrean i poruncete.
C eti fctor de rele.') Iar crâmariu 'nglbinete
V^in' Codrene înapoi i porunca-i împlinete.
D-mi încale cei opt boi, «Mi, bdi, mi crâmar !

Câiva bani de cheltueal Ad-o plosc de Cotnar

i chebea de primineal. i una de Odobeti
— Ba-i f cruce, mocan, mi Dac vrei s
mai treti !»

Zi c'ai cinstit pe Codrean Plotele Codrean luâ

C de-oiu veni înapoi La oblânc le anina,
In loc de car cu opt boi Crâmria sruta.
i-oiu dâ nite pumni sgârcii"') i cu roibul iar pleca
De i-or prea bani gsii.» ^) i cu roibul se lâsâ
i s'au dus, s'au dus, s'au dus De-asupra Copoului, ^)
Pân' ce soarele-au apus. Colea 'n rediul Breazului
Locaul viteazului, "^l

II.
El la umbr se punea,
Cârlanu 'ntreg i-1 frigeâ.
Frunz verde de alun ;
Mas mândr-i întindea,
Codrena cu voe bun i mânca, beâ, veselia,
Se urca în deal la stân. De potir nici gândiâ !

Se urc i chiuia... Dar potira-1 urmriâ,

Toi ciobanii c fugiâ ! Potir Arnueasc ^'=")
Numai unul rmânea^ Cu earb vântoreasc, I
Lâng foc se întindea, Unde-a dâ s
nu greeasc !

Bolnvior c se fcea : Codrena cât o vedea

Codrena îl pricepea Plosca la gur-aduceâ, •)

i din gur-aâ 'i zicea : Iar ''potira-i tot zicea :

1
 ! : !

l'OEZIl l'ol'l i.AKK

«D-te, Codrene, legat La Domnul la Ilie. ^"")

S nu te ducem stricat.» i mi-1 duc într'un .divan

Codrena le rspundea : Unde Domnul cu caftan
«Mielu-i gras, ploscua-i grea, i pe cap cu gugiuman
De suntei niscaiva frai. St culcat pe-un buzdugan
Iat masa i mâncai!»^"'-') Lâng' un grec arigradean. ^^')

Arnuii se isbiâ, «Mi Codrene, voinicele.

Armele de foc scotea Spune tu Domniei mele.
i 'n Codrean le slobozia... Muli cretini ai omorât
Peptul lui Codrean sriâ Cât în ar ai hoit ?
— Domnule,
!

Iar el rnile-i strângea, Mria-ta !

Plumbii din carne-i scotea, Jur pe maica Precista,

Cu ei durda-i încrca Eu cretini n'am omorât
i din gur-a strig : Cât în ar-am voinicit,
«Alelei ! tâlhari pgâni ! Vre-un cretin de-1 întâlniam
Cum o s v
dau la câni, Averile-i împriam.
C de-atâta suntei buni !» Cu doi cai de-1 apucam
Apoi durda-i întindea Unu-i dam, unu-i luam.
i-n plin durda lui pOcniâ. Mâna-n pung de-i bgm '^)

Potiraii jos cdea, Jumtate-o deertam.

In sânge se vârcoliâ. Unde vedeam sracul,
Iar Leonti-Arnutul. îmi ascundeam baltagul,
Inghii-1-ar pmântul ! i-i dam bani de cheltuial
Nasturi de-argint c scotea'^''') i haine de primeneal. '^'')
De 'ncrcâ o uanea ''^-
°) Iarunde zriam grecul
i 'n Codrean o slobozia, Mult îmi ardea sufletul
Pe Codrena mi-1 râniâ Pân' ce-i reteziam capul
meu turb,
V'oinicelul In cap mâna c-i puneam
In durd se rezema. La pmânt îl aduceam,
Baltagul i-1 ridica. Cpâna i-o tiam
In Leonti-1 repeziâ i la corbi o giuruiam !»

i capul îi retezeâ. Cel grec mândru, coroiat,

Capul de-a dura sriâ. Ce edea cu Domnu 'n sfat.
Sângele bolborosiâ. Pe Codrean cât 1-auziâ,
Trupul mtnii fcea. La fa 'nglbeniâ,
se
Dar Codreanul tot slbiâ, Pe covor îngenunchiâ
Pe genunchi bietul cdea, i din gur-aa gria
In palme se sprijiniâ. «(De-a mai fi Codrean vr'o var
i potira mi-1 prindea, îmi scoate grecii din ar")
Legâ-s'ar moartea de ea ! Domnule, Mria-ta !

Pe Codreanul nu-1 ierta.

III.
C el capul i-a mânca
Frunz verde de mcie, i foc târgului i-a dâ
Pe Codreanu-1 duc la Ei, i pe Doamna i-a fur».
 : :

:)S V. Ai-Et'SAM>i:i

Domnul c s spârioâ, ^
De butuc c-1 i trântiâ,
Semn clului fcea. i butucul deschidea ;

Iar Codreanu pricej:)utul, «Alelei! tâlhari pgâni

Priceputul i pitul. Cum o s v
dau la câni
Semnul Domnului zriâ C de-atâta suntei buni!»
i din gur-aa gria : Cum zicea aa
fcea,
«Domnule, Mria-ta ! Potira mcelrea
Tu pe greci nu asculta, i la curte se 'ntorce
C ei viaa î-or scurt. i "n glas mare-aâ zicea
Grecu-i fiar dumnoas, «Domnule, Avaria ta!
Grecu-i limb veninoas, Ean deschide-i fereasta.
Grecu-i boal lipicioas S ne videm feele
Ce ptrunde pân' la oas
!
''^'•')
S ne-auzim vorbele.
Iar de vrei tu rhor eu.s S Doamne, s bine
tii, tii
Mai lungete veacul meu, C vrednic pentru
nu-i- tine
S
Las'
ms m
'mpac cu Dumnezeu.
mrturisesc,
S omori ca mine!»
voinici
Domnul faa i-aprindea -'''")

De moarte s
gtesc. m Grecu 'n beciuri s'ascundea.
i s'ascult slujba cea mare Curtenii cu toi srea.
Din gura popii Macare !» Poarta curei închidea.
Domnul pe gânduri cdea, Codrena dac videâ
Semn Armaului fcea; Paloul i-1 zinghenia ^'•'''•)

Porile se deschidea, i de-odat chiuia :

iar Codreanu 'n gândul sau «Alelei ! cal roibule.

Zicea: bun c Dumnezeu ! De-a lui Codrean drgule !

Unde eti, voinicule,

S-mi mai scapi tu zilele!»
Eat roibu-1 auziâ,
Frunz verde de bujor; Eat roibul necheziâ.
La biseric 'n pridvor De la esle se smunciâ.
Sta Codreanul frior La glas de stpân venea.
Cu butucul de picior. ^ ''•)
Venea vesel ne'nuat
Popa slujbele-i cetiâ, Ne'nuat i ne'nfrânat
De moarte mi-1 pregtiâ. Zbura vesel pe pmânt
Codrena se umiliâ Narea'n vânt i coama n vânt.
i popei gemând zicea Codrena se 'nveseliâ
<• Printe, sfinia ta! Pe el iute se-asvârliâ,
Mai desleag-mi pe dreapta Printre glonuri viu trecea.
S-mi fac cruce cu dânsa. Zid de 'peatr nalt srea
S-mi fac cruce, s m 'nchin i, srind, aâ zicea :

Ca s mor
ca un cretin». «Rmâi, Doamne, pe Domnie,
Popa dreapta-i deslegâ Eu mduc în haiducie !

El în sân mâna-i bga Rmâi, Doamne, sntos

Dalb de nalos scotea ') c C tu \rednic nu mi-ai fost.
 l'OEZli l'Ol'LLAliK

lliea, rmâi cu bine Roibul sare zid in loc

C nici tu nu eti de mine
i nici eu nu sunt de tine !»
Scpatu-mi-au voinicul
Eu rn 'nchin cu cânticul,
Ca codrul cu freamtul
Ca roibul cu umbletul,
Scoate voinicul din foc.
Codrul frunza-i îndesete
Pe voinic îl mistuete,
! Rmânei în veselie,
Ca Codreanu "n haiducie
i-mi facei parte i mie.'"'-')

NOTE.
^'')
Friuiznli de diidii.

Cele mai multe dintre cânticele poporaie încep cu "frunz verde». Aceasta
provine din iubirea Românului pentru natura înverzit. Primvara cu ceriul
ei albastru, cu dulcea sa cldur, cu însufleirea ce ea aduce lumei amorit
de viforele ernii, nate în inima Românului doruri tainice, porniri entusiaste
care îl fac a uit suferinele trecutului i a vis zile de iubire, de vitejie.
Lui ii place, când vine primvara cea verzie, a se întinde pe iarb, a se
rtci prin lunci i codri, a cânta i a pocni din frunze, a se sclda în lumina
soarelui i în aerul parfumat al câmpului. Frunza cea nou îi insufl cântice
pline de o melancolie adânc, ce esprim jalea unui trecut de mrire, i
aspirarea ctr un viitor mre.
Frunza verde ce încunun cânticele poporale serv tot-odat de caracte-
ristic cântecului. Astfel, când subiectul este eroic, când el cuprinde faptele
unui vileaz, poetul alege frunzele de arbori sau de flori ce sunt in potrivire
cu puterea, i cu tinerea, precum frunza de stejar, frunza de brad, frunza
de bujor, cci voinicii baladelor sunt nali ca bradul, tari ca stejarul, i rumeni
ca bujorul. —
Cânticele de iubire se încep cu frunzele de lcrimioar, de
sulcin, de busuioc, pentru-c aceste flori, dup crederea poporului, au o
menire frmectoare. Când e cânticul de durere sau de moarte, el prefer
frunzele de mrcin, de ijiohor, etc.
în legendele i in baladele unde figureaz copile frumoase, aceste sunt
întovrite de cele mai gingae iiori ale câmpiilor, poetul le încunun cu
ghirlande mirositoare de frunzi de viorele, de trandafiri, de micunele, (de
ruj, de topora, — Mnscr. Aed.) etc, i astfel se poate cunoate subiectul
unui cântic chiar de la cel întâiu vers.
Românii dovedesc prin aceast form poetic ale impro\izrilor lor, o i
mai strâns rudire cu fraii lor din Italia, cci în cânticele populare ale Um-
brilor, ale Ligurilor, ale Picenilor, i ale Piemontezilor, frunza e înlocuit
prin floare. De pild :

Fior de viole
Li votri ochietti furono le straie
Che fece la ferita che mi dole. etc.
Fior di cerasa
E d'una siepe de mortella e roa
Io la vorre siepa 'la vostra casa.

Fior di mela
Vattene a casa che mamma ti eh iama
Mamma ti chiama e Io mio core pena.
 :

•j" V. ALECSA.NDIU

lin manuscrisul Academiei mai urmeaz-)

Fior di narciso
Ha visto ii tuo bel volto e ne fui preso,
E sono stato anch'io nel paradiso.

Fior de pere
L'o arrivato a quell'albero ch'amavo,
L'ho colta quella roa ch'io volevo.

Fiore deliorno
Luce luna la met dell'anno
la
Voi, bellina, lucete notte e giorno.

Fior di candito
Fe Io voglio ammazia linnamorato
Tu resti vedovella ed io bandito.
etc, etc.

-•) S'aii aflat la Movilii.

Ora vechiu din Basarabia pe malul Nistrului.

^•-
) U/ide trec Mocani cu sare.

Mocanii de Ia munte, fac din vechime i pânastzi, cu carele lor mari

înhmate de herghelii întregi de cai. trasporturi de sare i de mrfuri pin
ar i la hotare.

*••) Trei rugini el ii trgea

Adic îl lovi de trei ori cu varga ruginit a pustei, sau cu muchea ru-
ginit a paloului.
^'•)
Astfel murgul meu fitgiâ...
Vile se limpezea.

Imagin minunat de repezimea calului.

"^^
) De i-or prea boni gsii.

Ban gsit, ban vrjit. Comoar gsit, belea nesfârit, pro\erburi.

^') Cârlna dela Ispas.

Din ziua Ispasului începe a se tia miei pentru hrana poporului. De-acolo
vine zictoarea prin care cat a se mângâia btrânii Primvara vede mai :

multe piei de miel decât de oi.

^) De-asupra Copoului.

Copoul e un câmp frumos in captul lailor, locul de plimbare a socie-

tei fostei capital. Dincolo de acest câmp se gsete rediu! Breazului.
'•**)
Potir Arnueasc.
Arnuii au fost mult timp în serviciul Domnilor i ai boerilor. La în-
ce[iut ei formau o gard domneasc îmbrcat numai în haine cusute cu
fir.Mai pe urm
ei fur întrebuinai de Agie ca potirai in contra hoilor
ce ineau drumurile. Unul din efii lor cei mai vestii a fost Bimbaa-Sava.
 i'oiy/Ai Poi'ULAKi-: liL

In fine de când cu formarea miliiei române, ei au rmas ca slugi de pa-

rad la unii din boeri. Meseria lor consist numai întru a fi înarmai ca
nite arsenaluri i a figur astfel din dreptul caletelor.

1*^*) Iat masa i mâncai.

Rspuns caracteristic al unuia din cele mai nobile obiceiuri române, obi-
ceiul ospeiei. Ori când vede cineva o întins i zice mas : Mas bun !

Stpânul mesii rspunde: Poftim Ia dânsa!

•i*) Nasturi de-argint c scotea.

Poporul crede c sunt zale vrjite pe care numai glonul de argint^ le

poate strbate.
-
12*) i 'ncrcâ o iianea.

Puc lung Arnueasc.

i'-=-)
La Domnul la Iliea.

Este de prezumat balada c pomenete de Ale.xandru Iliea care a domnit

in al XVII secol, 1666.

i^---)
Lâng un grec rigrdean.

Adic ,ii,Tec din Fanar, unul din acei intrigani servili cari au sdit în ini-
mile Românului ur i dispre în contra grecilor, atât prin bântuirile ce au
cauzat rei în timp de mai mult de un secol, cât i piin conruperea mo-
ravurilor ce au lsat în urma lor !

^^^•) i haine de prinieneal.

A se primeni in haine nou este un prilej de a primi urri de fericire i

desntate din partea cunotinelor i a neamurilor. Acetia zic le pori : s
sntos i voios !

iG:ir)
Grecu-i boal lipicioas.
Ce ptrunde pâii' la oas.

Aceste versuri aduc aminte pe cele din Eneidc^: Timeo Danaos et do/ia
ferentes ; i pe acel al poetului Italian O vili, o superbi, ma infami sem- :

pre. Inii dintre cântrei pomenete de Turc în loc de grec, i prin urmare
Codrean zice :

Domnule, Mria- ta
Pe strini nu-i ascult, etc,

Vezi partea I a baladelor, ediia din 1852.

^"^''j
Cu butucul de picior.

Pedeapsa butucului obinuit în Orient, se aplica culpailor chiar Ia Ro-

mani. Intre ruinele oraului Pompeia, s'au gsit într'o închisoare osuminlele
a doi oameni, prinse într'un mare butuc de bronz.

'^•) Domnul faa-i aprindea.

Adic i se cuprinse obrazul de roaa mâniei.

 (i-J Ai,fc:i>iAM»ia

1!);;:)
Paloul i-l zinglwiu'a.

Adic cerca ascuilul cu unghiea ca s se încredineze de sun a amni

ruginit sau oelit.

'-"•^
) i-mi facei parte i mic.

Unele din balade se termin cu o urare adresat asculttorilor. Strmoii

notri iubeau s
auz cântece de vitejie, i la mesele lor aduceau cântrei
ce le spuneau faptele Domnilor vechi. Cântarea acelor poezii se tcea in-
tr'un mod recitativ. Balada se zicea. Astfel mi-a zis mie balada lui Co-
drean, orbul din Bohotin, Neculai Nastasi.

ÎNSEMNRI

1) C-mi este fctor de rele ^) in puc mi-i ascundea.

Dumanul zilelor mele (Balade P I, 1862)
(Mnscr. Acdin.)
^) Cu lei zece de-1 prindeam,
-)i-oi d nite pumni sgârcii Luam cinci i cinci ii dam.
De ti-or prea bani cioplii.
(Balade. P. I. 1852).
(Balade. P. 1. IS52)
'') Locaul Codreanului. ')Dalb de pluel scotea,
^) La gur
plosca punea i-n butuc c
mi-1 trântea.
Si mai tare 'nvesele. De rugin i-l tergea...
(Balade. P. I. IS32) (Balade. P. I. 1852)

XXVII.

VIDRA
Ce s'a lsat de popie
i de sfânta leturghie
Frunza verde pclitii. Do s'a dat în haiducie.
Pe cel deal pe cea colni E!de mijloc o inea.
Plimba-mi-se-o ctni. Lâng peptu-i o strângea
Cu doi bani în pungulia. i mereu o desmierdâ
i cu doi în buzunar ,
i mereu o srut.
Cu doi-sprece lutari, i lutarii cânta,
i cu doi, trei cluei Câmpii de se rsuna.
încrcai de glbinei. Când fii ctr diminea,
Iar cu dânsa se afl, Popa se spla pe fa,
Tot pe lun se primbla Barb neagr pieptna,
Stoian oimul, pop vechiu' La baltagu-i se 'nchinâ
Cu potcapul pe urechi, i pe Vidra mi-o trezia
 '

i'oiozil l'(iPL'l,AliI':

i din uur-aa'i gria M : i Stoian aa gria :

«tii tu, Vidro, ce-am gândit, «Oliolio ! mândrua mea '

tii tu ce m'am socotit? De când eu mi te-am luat

Suflec mânice
i 'mpletete la colaci-'')
F colaci mari de doi saci
Pentru cumnatei burlaci,
largi Nici un cântic n'ai cântat.
Cânt-i, mândro, cântecul,
C mi-e drag ca sufletul.
— Alei frate, dragul meu
! !

'un covrig de un meriic Nu mai pofti cânt eu s

Pentru cumnatei mai mic. S-i cânt cântic haiducesc
Apoi haidei amândoi Cu viers dulce femcesc.
Cu cotiga cu doi boi Eu dac i l'oiu cânt.
Peste codri peste muni Apele s'or tulbur.
La cei socri cam cruni». Brazii mi s"or scutur.
Munii mi s'or cltin,
11. Vile or rsun
i pe noi ne-a 'ntâmpinâ
Amândoi la drum plec, Punaul codrilor,
Sus, la urc
munte, se Voinicul voinicilor.
i mereu boii 'ndemn : Iubitul nevestelor,
«Hi Ple\'an, hi Bourean, Drglaul fetelor.
Juncnai de-a lui Stoian». — Las' s vie c nu-mi pas'-)
Opintiâ boii mereu Eu c l'oiu pofti la mas
Opintiâ i sufl greu, i de-a mai vrea alt hran
i cotiga scâri I-oi dâ trei baltagi poman»
i calea se'ngreui.
Ear pe când soarele-i sus. III.

Pe când oimul st ascuns.

Pe când umbra e sczut Puse Vidra a cânt.
i se face nevzut, Codrii a se detept.
Stoian popa se opri Apele-a se tulbur,
i de prânz el poposiâ Brazii a se scutur.
In mijlocul codrului Munii a se cltin
Unde-i larg voinicului, Vile-a sersun.
în poiana înflorit i de-o dat ^'art
Cu frunzri acoperit Punaul codrilor,
Unde iarba se 'mpletete Voinicul voinicilor :

i-n vârf se gitnete. «Hei Stoiene, barbarie

!

Vidra mas c 'ntindeâ. Ce te-ai lsat de poj^ie

i la mas c edea i de sfânta leturghie
Cu Stoian alturea. De te-ai dat în haidiicie !

Ei prânziâ i veselia Ce ne poenelecalci

De nime grij n'aveâ, i ne pati fânaele ?
Dar pcatul mi-i ptea, — Ce poene, Pune? mi
Pe Stoian îl zdriâ Ce fanai nebune ? ', mi
 !

64 V. ALECSANDRI

Docir pmântul iiu-i al tu, i oricare-a birui

Nici al tu nu-i, nici al meu Eu cu dânsul m'oiu iubi»,
Ci-i tot a lui Dumnezeu. Stoean popa s'aprindeâ
— Hei, Stoiene, barbarie, ''}
i fcea el ce fcea
Vorb mult srcie ! Pe Pun c-1 aducea, I
D-mi -juncanii ti drept vam i 'n c mi-1 isbiâ,
pmânt
i îi cat-apoi de seam. Cât pmântul despica,
— Ba, juncanii nu-i dau eu Pân' în brâu c mi-1 bgâ^'^).
C mi i-au dat Dumnezeu Baltag-apoi ridica
S m scoat
— D-mi
dela greu. Capul lui Pun
zbura;
pe Vidra ta de vam Trupul pe brânci se pleca
i îi cat-apoi de seam. Lui Stoian se închina.
— Ba, pe Vidra nu i-oiu d Ear Stoian se întorcea,
Pân' ce capul sus mi-a st La Vidra 'ncet se ducea.
C mi-a dat'o soacra mea Se ducea posomorât,
Ca s in cas cu ea. De gânduri negre muncit
— D-mi baltagul tu de vam Ca un arpe otrvit.
i îi cat-apoi de seam. Vidra nici c se clintiâ,
— Eu s-i dau baltagul, eu ? Ochii 'n ochii lui intiâ.
Vin' de-1 iea tu, ftul meu. Ochii ctâ brbtete
De i-e sufletu "ndrzne. i ptrundea femeete
Cât i-e graiul de sume !» Stoian popa mi-i zicea :

«Vidro fa, nevast reâ

IV. Când de moarte
i pe tine te rugam
luptam m !

Ei de brâe s apucar S vii iute lâng mine :

i la lupt se luar Ca s-mi strângi brâul mai bine, i

Zi de var pân' în sear. De brbat nu i-a fost mil.
Când în locmi se 'nvârtiâ, De pcat nu i-a fost si'
Când la vale s'aduceâ, i cu glas dulce, fresc
Niciunul nu dovediâ Zis-ai cuvânt dumnesc :

C
!

Dar Stoian mereu slbiâ, ori-care-a birui

Brâul lui se descingea •'"•"). Ta cu dânsul te-i Iubi.
«Vidro, puiculia mea Aa este Vidro fa ?
Vin' de-mi strânge brâul meu, — Aa-i, Stoiene, aa!
Aprâ-te-ar Dumnezeu, Am zis'o "inc-o mai zic
C-mi slbesc puterile. C mi-e drag cine-i voinic
Mi se duc averile!» De se lupt fr-a cere
Ear Vidra mi-i priviâ, Ajutor dela muiere.
Ochiori-i strluciâ, — tii tu, Vidro, cc-am gândit ?
Inimioara-i se btea, tii tu ce m'am socotii?
i guria-i rspundea: Ast var am cosit
«Ba, nu, nu frate.bdi Vr'o cinci cli de le-am cldit,
C \i-i lupta pe dreptate, Patru mi le-am vârfuit.

I
 u

l'OliZll I'OI'ULAIJIO (i.')

;:ar unei vârf a lipsit. Cu potcapul pe urechi

i mi-am pus în gândul meu Unde-i Vidra cea frui;noas
S-i fac vârf cu capul tu. Fata noastr cea voioas ?
— Eat
capul de mi-1 tae — Eu pe Vidra mi-am lsat
•

Ca s-1 pui tu vârf la clae Intr'un codru deprtat

i te 'nva dela mine
Ca s
mori cum se cuvine!»
Crunt Stoian se repeziâ
i capul îi reteza,
i âjele-i le tia
i pe câmp le
Apoi singur purcedeâ,
La socrii lui se ducea
Hotrând moiele
'aezând momâele
Cu capul i âele».
Bine vorba nu sfâriâ,"*)
Pe loc cerul s'aprindeâ
'mprlieâ : itrei fulgeri rpcziâ.
Pe Stoian popa-1 lo\iâ,
In cenuc-1 prefcea :

«Hei Stoiene, pop vechi

N (3 T E.

'h Stoian, oimul, pop vecliiu.

Acest Stoian care, dup cum zice balada, s'a lsat de popie i de sfânta
leturgliie de s'a dat în haiducie, nu a fost singurul ho eit din sânul clerului
Pe la 1820 s'a mai ivit in ar
un alt voinic de drumul mare anume Andrei
Popa, care când se întâlnea cu potera, striga la tovarii lui Dai copii :

in numele Domnului ! El a hoit mai muli ani btându-i joc de domnia

lui Suu, dar în fine a fost ucis în lupt de viteazul Mihai Cozoni care
primise ordin de la ca Vod s
prinz pe Andrei viu sau mort. Vezi în
„Doine i Lcrmioare" balada lui Andrei Popa.

-*) i 'mpletete la colaci.

A d i
a primi colaci este una din vechile datini ale rii. In toate împre-
jurrile cele mai însemnate a vieii omului, la natere, la botez, la înmor-
mântare colacii nu lipsesc, i iau proporii de mrime potrivit cu starea
omului.
Când se nate un copil i se boteaz, prinii duc colaci naului i acesta
druete finului sau finei ceia ce-i mâna. d
La înmormântri se fac colaci mari ce întovresc pe mort, cu pomp,
pân mormânt, i acolo sunt împrii la sraci.
la
Cuvântul de colaci a ajuns cu vremea a fi sinonim de prezent, plocon.
Aa, locuitorii de la ar au obicei a merge la stpânii moiilor cu colaci
li zile mari, îns acei colaci sunt reprezentai prin ou, pui de gini, faguri
de miere, poame i miei.
In ajunul Sf. Vasile, copiii i flcii plec pe la casele oamenilor ca i^ fac
urri de anul nou; ei se numesc atunci colieri ce merg cu colinda pin sat.
Iat una din acele urri, numite plugul, ce obinuit se zice în ajunul Sf.
\'asile, împreunând cuvintele cu sunet de telinc i cu ciocniri de fere de plug.

Urare cu plugul.
A ho! Ahol plugul badeicul2boi In coarne 'nferai.
Boi bourei Pe pânteci blani.
In coad cu dalbei. Pe spate plvani.
In frunte intai. Fiecare de câte cinci ani.

Mânai mâi, hi, hi !

.-T'
 ! ! : ;

()() V. AL15Cî«ANl)IlI

Badea cu'n pluy bine 'nipnal, Sau apucat de arat

i totcu fer ferecat Zi de var .

Tras de bdi bourci Pân' în sar.

Voinicei ca nite zmei Mânai mi, hi, hi
La lun. Ia sptmân s'a dus Badea s vaz griul de-i rsrit, dar era
de secerat.
Badea l'a scerat, Cu negrul, cu surul
in girezi l'a adunat i multe car-a 'ncrcat
Apoi l'a trierat i la moara din vale-a plecat
Cu roibul, cu murgul .Mânai mi, hi, hi !

Dar hoaa de moar, ce ptea brândue pe costie, dacâ-a vzut aa po-

var mare,
Puse coada pe spinare i strig mereu strig
i fugi spre lunca mare. Na, morica, na, na, na
Iar morariul meter bun Moara tot hodorogea
Alerg ca un nebun i prin ap tot fugea.

Mânai mi, l:i, hi!

Iar lelea Morâri, bun meterit, sulecf.nd m.ânici i catrin
Lu un cojoc r.iios. Lovi c'un ciocan în sele
i mi-1 îmbrc dos i>e De o dete pe msele;
Cu trie, cu cojie. Atunci moara s'a pornit
Prinse moara de cosie. Roile i le-a 'nvârtit
o apuc de clcâiu
'o puse pe cptiu.
i pe loc a mcinat
Tot grâul cel scerat.
Mânai mi, hi, h.i »

S'a sculat apoi nevasta bdica! i s'a dv.i in cmar, |

A scos o sit de-afar, Tras-au unul mare'n valr. f

i-i prii c-i prea rar. Un colac, rotund, frumos. |

Ea s'a dus iar in cmal- Alb ca faa lui Hris'.os,
i a scos o sit deas i mi l'a rupt drept in dou
Tot cu firuri de mtase Ca s ni-1 dee tot nou...
Mânai mi, hi, h.i! De urat am mai ur
Dar ne temem ca 'nserâ.
Frâmânlat-au 'au dospit i-s crrile 'ncurcate,
i cuptoriul la umplut, i casele deprtate. I
i colacii au crescut. A ho! A ho! plugul badci cu 12 b( i
^,

Apoi lelea c'o lopat îat-ne sosii ia noi. '

-
Unii mai adaog i urmtoarele versiiii :

Noi din suflet v doiim Câi crbuni în cel cuptor

Acum i pân murim mândri gonitori.
A'ât,i
Câte pae sus pe cas. Câte fire in mania
Atâia gaJbini pe ma?, Atâte.i vaci a fta.

Urare de dimincu'a cnuliii nou.

.Anul nou cu fericire

V dorim i cu 'nflorirc.
Ca merii
Ca p'.-ii

!n mijlocul verii.
 l'OlC/Ai POia^i.AJili;

'' ) Brâi'.l i se descingea

Românii au obicei a-i strânge mijlocul cu brac de lân roii, sau cu

chingi late de pele, cu bumbi de alam. Ei pretind
intuite puterea c
omului e cu atât mai marc cu cât elele sunt mai strâns legate cu cinga-
loarea

^••) Pân 'n brâu c mi-l bsA

In povestele poporale când Zmeii se apuc a lupiâ dreapt cu fei-logo-
feii. Zmeii trântesc pe dumanii lor astfel de tare c-i bag in pmânt
pân ia genuclii, apoi feii-frumoi, la rândul lor, bag pe Zmei în pmânt
pân la brâu, etc.

Balada lui Stoian are asemnare in unele pasagiuri cu acea a Punaukn

Codrilor. Ele mi-au fost amândou cântate de un lutar din satul Mirceti,
anume Didic, i poate c au acela autor.

ÎNSEMNRI :

) La icoane se nchinâ Ca s iu cas cu ea.

Armele 'n brâu ii punea — D-mi pe murgul tu de vam
Si din gur-a graiâ. 'apoi ii cat de sam.
(Balade P. II. 1853). — S-i dau ie murgul meu ?
Ba Pune, nici nu vreu.
') Auric, drgulic
C mi To dat socru-meu
Nici n'ai grij, nici n'ai fric.
S grij pentru line
S zboare cum oiu vrea eu.

Cât
n'ai
îi fi tu lâng mine
— D-mi paloul tu de vam
'apoi îi cat de sam.
S n'ai fric pentru mine
;

— S-i dau paloul chiar eu ?

Cât oiu fi eu lâng tine
C eu sunt popa Sîoian
;

Vin de-1 ia, ftul meu,

De-i e braul îndrzne
De se teme chiar Saîaii".
Cât i-i graiul de sume
(Balade P. II. 1853).
(Balade. P. II. 1853)
I
— Hei, Stolne, barbarie!
Vorba- mult srcie, 'M Bine vorba nu sfâriâ
D-mi pe Vidra ta de vam Cerul neted se roia,
i cat-apoi de sam.
ii Fulgerile s'aprindeâ
— S-i dafi ie pe Vidra ? Din senin ele cdea
Ba pe Vidra nu i-oi d. Pe Stoian îl ucidea.
C mi-a dat-o soacr -mea (Mnscr. Acdm).

XXVIII.

SÂRB-SRAC
I. Plimb-mi-se Sârb-Srac
Pe-un cal negru din Bugeac,
Pe'n mijloc de arigrad, Voinicel i sprintenel
La cimeaua lui Murad Dar srac ca vai de el!
 ;

(38 V. ALEC'SAXDlîI

Cu saia îmbirat, Azi e Miercuri, mâni e Joi,

Cu ah ari de ciorc lat, '')
Mâni es Turcii la halca"*'-')
Cotul cinci galbini luat. Sus, în Haidar-paa '''•)
Cu cmaa de mtase, i ori cine-a câtig
Viele 'mpletite 'n ase.-'*) Roab, lui. Hanul m'a d!
Cu picioarele 'nclatc — Floricic din zebrea
In opinci înhârzobate : Rsrit "n calea mea!
Hârzobul De-i suntdrag.de-isunt pe plac
i galbinul, Mâni vârtej am s fac m
Nojia S vin Turcilor de hac!
i leita, — Copila de Sârb-Srac.
Curaua Mul tmi-eti drag i-mi eti pe plac

Plimb-mi-se
i paraua
'n sus i'n jos
Dar eu, frate, mult
De
tem
czlariul din harem''-')
m
Pe fugaru-i cel frumos. Cel cu chipul de arap,
Unde negrul necheza Buzat, negru, ras pe cap
arigradul se trezea, i cu solzii mari de crap.
Turcii toi c
alerga El c-i are-un bidiviu^'-')
i pe Sârbu-1 întreba: Cu sânge de argint viu,
Copila de Sârb-Srac! Un fugar neîntrecut
Nu-i e negrul din Bugeac? Care soare n'a vzut
De-i e negrul vânztor De când m-sa l'a fcut.
Eu îi sunt cumprtor. — De inut unde i-1 ine?
C vreau bine s-1 pltesc! — De trei ani e inut bine
Cu aur s-1 cumpnesc. bolt 'ntunecat
Intr'o
— Nu mi-e negrul de vânzare, Sub pmânt în grajd de piatr'*')
Nici mi-e negrul de schimbare — De hrnit cu ce-1 hrnete?
C-i voinic, i-i puiu de zmeu, — De doi ani îl întrete
i-i fugar pe placul meu!» Cu floarea trifoiului
Nepoata Sultanului, Hrana dulce-a roiului.
Copilita Hanului — De-adpat cu ce-1 adap?
Hanului Ttarului. — Tot cu lptior de eap,
Pe Sârb iat zrea c De i-1 face lat pe sap.
Din saraiu, dela zebrea-''-')
1

aa, frate, mult m tem

i din gur-aâ gria: De czlariul din harem.
«Copila de Sârb-Srac, i de mândru-i bidiviu
Mult eti mândru i pe plac! Cu sânge de argint \ iu
Vin' colea, lâng zebrca C pe el de-a 'nclccâ
S-i dau iuzluci cât vrea,^'-') îi Mâni la jocul de halca.
Negrul tu s-1 primineti Roab lui Hanul m'a dâ !
•^"')

i pe mâni s-1 potcoveti — Floricic din zebrea

Cu potcoave de argint Rsrit 'n calea mea!
Ce sunt spornici la fugit. S n'aifric
C tii, frate, pe la noi De nimica
 ! ! ! !

yniy/Ai I'oi-l'lakio (ii)

C nu-i cal împrtesc Dac vedea i vcdcâ,

Ca negrul ist voinicesc ! Biciu de sârm el scotea
Ori ce-alung- i pe negrul opintea,
Cu el ajung, eapte stânjeni sriâ, c
Ori când plec Pe arapu-1 urmriâ.
Pasri întrec !» Punea scar
Lâng scar
II.
i oblânc
Trecea Mercuri, venea Joi, Lâng oblânc .

Turcii mergea câte doi i dârlog

Ca s
joace la halca Lâng dârlog.
Sus, în Haidar-Paa, i din fug cum
veniâ M
i de-odat toi pleca. El în scri se 'nepeniâ.
La fug se arunc. De czlariu s'apropiâ
Pe câmp luciu se 'nirâ. Dou palme 'n ceaf-i dâ,
Ear sultanul, stând pe cal. De pe cal îl râdicâ
Sub un verde cort de al, i pe câmp îl arunca !

Barb neagr-i neteziâ Se ducea bietul arap

i cu ochii urmriâ. Rostogolul peste cap.
Âlalâh cai arpeti,
! i pe câmp se rstigniâ.
Alalah cai ttreti
! ! i în urm rmânea
Cum mica copitele Buzat, negru, prsit
Ca oimii aripele "') ! Tocmai ca un ciung pârlit
Dar czlariul se 'ncruntâ Ear Sârbul se tot ducea
I)idiviu-i întrtâ. De halca s'apropiâ,
Pe toi turcii 'i întrecea i din fug asvârliâ
i "nainte se ducea. Djeridul su chiar prin ea. ^-

Vai de fata Hanului

! Apoi vesel se 'nturnâ
hianului Ttarului, La Sultan de se 'nchinâ
''')
Nepoata Sultanului Cu adânc temenâ.
Eat, eat Sârb-Srac Iar copila Hanului
Pe-un oimu dela Bugeac Hanului Ttarului
C veniâ, mri, veniâ Nepoata Sultanului
Cuvântul de-i împliniâ. Cu ochiana prin zebreâ
Pe czlariu-1 ajungea Pe voinicu-1 urmriâ.
Ajungea i întrecea ! i când Sârbul se'ntorceâ
Ear czlariu-1 viclenia Ea 'nainte-i se ducea.
i din urm-i tot rcniâ : Cu nstrapa mi-I stropiâ ^^'')

«Copila cu de foc cal ! Cu nframa-1 rcoriâ.

Oprete negrul pe loc Apoi nunta se fcea ^^'')
C-i pic potcoavele i la nunt petrecea
i-i rpune zilele. In cântri i veselie
Sârb-Srac descleca, Cum e rândul la Domnie...
Potcoavele cerceta... Facei-mi parte i mie
Nici un cuiu nu le cdea
 > V. ALKCSANDlil

N O T 1-:.

1--
) Cu alvari de cioarc lat.

Cioarcâ-lat sau t'iorclat, cuvânt corupt ce insenint'azâ negreit o ma-

terie ecaiiat, cci al\arii se fac de postav roiu.

2*) Vieic 'rnpletite 'n ase.

ase în loc de ese, provincialism, asemenea se zice apte in loc de epte, etc.

^''')
Din saraiu dela zebrea.
Ferestrele dela casele Turceti, mai cu seam acele din partea barenîulr.i
sunt inchise cu gratii împletite de lemn, sau zâbrele-ja'.nzctc care opresc
ocliii de a ptrunde înnuntru.

*-^')
S-ti dau iuzluci cât îi vrea.

luzlucul e o moned turceasc vechie.

^••)
Mâni es Turcii la halca.

Halca, cuvânt turcesc ce însemneaz verig. Jocul halcalei trebue

e fi s
î'ost acela care poart la Francezi numele de jeu de bagues. îne- Dup
lesul baladei, jocul consist intru a se repezi clare în partea unde se gsea
halcaua spânzurat, i a zvârli djeridul astfel în cât treac prin cercul ei'. s
''••) Sus, în Haidar-Paa.

Haidar-Paa este numele unui câmp lat i frumos ce se gsete in Asia,

lâng Scutari (Ischiudar) în fa
cu Stambului. Pe acel câmp se fceau înainte
jocurile favorite ale Turcilor, djeridul, halcaua, arcul i pe dânsul astzi ;

se adun caravanele i hagii cari pleac pe tot anul la Meca, spre a duce
presenturilc Sultanului la mormântul lui Mohamed, profetul Islamismului.

^*) De czlariul din harem.

Haremurile Tr.rcilor, adic locuina femeeilor, sunt încredinate pazei eu-

nucilor, arapi ce se numesc turcete kzlari.
s*) El c-i are-un bidiviu.

Cal tânr i sprinten la fug

'•'••)
Sub pmânt in grajd de piatr.

A crete caii la i
întuneric pentru a-i face iui mai frumoi esîe o crezare
oriental ce exist i Ia Români. Toi caii cei mai vestii din poveti, precum
cal Graur, cal Vines, i alii ce duc ca vântul i ca gândul pe Ft-Logoft
cu prul de aur, sunt nscui i crescui în boli întunecoase. Balada zice :

C el soare n'a vzut

De când m-sa l'a fcut.
IO---)
Roaba lui, Hanul ni'a d.
Adic : Hanul o va d lui de soie. Se crede c femeile, chiar cele mritate
sunt roabe la Turci.
 : )

l'i .K/,il l'.>il

' •
) Cum mic copitele
Ca oimii aripile.

Minunat i niul: p.oetic imagin de alergarea caiior.

'• ) i din fug asvârlea

Djeridul lui chiar prin ca.

Jocul djeriuiilui a fost ce! mai favorit al Turcilor, cci el prilej a d

art dibcie i în purtarea calului i în aruncarea lancei plumbuit la capete
ce se numea djerid. Acel joc er ca un soi de ton moi Cîivaleresc, în care
uparte un mare numr de amatori, i se execut ades sub ochii Sulianului
pe câmpul dela Apele dulci din Europa. Lupttorii se împreau în dou
tabere, fiecare din ei îi alegea protivnicul su apoi, la un semnal ce se ;

d din chiocul împrtesc, toi se repezeau în fuga cailor i aruncau dje-

ridele. Dibcia consist întru a se feri de djeridul proii\iiicului, a-1 prinde
din zbor sau a-1 culege de jos fr
a-i opri calul, i a-1 arunc îndrt.

1
''')
Cu adânc teniena.

Cuvânt turcesc cc însemneaz închinciune. Turcii fac multe temenale

când se întâlnesc; ei se pleac pân la pmânt vmul dinaintea altuia, i cu
mâna dreapt îi atinge pieptul, gura i fruntea. Acesle semne înlocuesc la
dânii scoaterea plriei i strângerea de mân a Europeilor
'••) Cu nstrapa-l rcorea.
Vas de aur sau de argint în care se vrs ape mirositoare. Obiceiul înainte
er de a stropi cu ap de trandafir pe vizitatori la zile mari.
'"'^•)
Apoi nunta se fcea.

In ediia baladelor din 1852, s'au tiprit alte versuri ia finitul baladei lui
Srb-Srac. Eat-le :

iar copila Hanului i la sânu-i mi-1 strângea,

Nepoata Sultanului i'n etac c
mi-1 ducea,
Cu ochiana prin zebrea Nunt mândr c fcea,
Serbuorul i-1 zri. Sptmân,
i'naintea lui sri, Lun plin, -^

Cu nstrapa-l rcorea Cum e rândul Domnilor

Cu menetergu-l tergea Si rândul vitejilor.

'')
Not în Mnscr. Acdm :

Unele balade zic despre nunt c au inut

Noapte lung, zi senin,

Splmân, lun plin.

însiimnAri :

- Pe harap îl ajungea
) Tocmai ca un ciung pârlii!
L'ajunge i-1 i lovea. Sârb-sfwac ear se ivi
Tot în palme-1 sprijinea Ear la fug purcede
•Side-oblânc aa-1 trânti i halcaoa mi-o prindea
C pe loc el i cdea, i "napoi se întorcea,
.!os. în urm, rmânea, Su!tan'.''ui o ducea !

:',!zat, negru, prsit (Balade P. I. IS52).

 ;

\. ALEC.ANDUl

XXIX.

DONCIL.
Sub cel pr mare din sat Grea urgie au picat
C
!

Zace Donciul pe un pat ; tii, frate un Mârzac

Nou ani i jumtate Au sosit dela Bugeac
De când zace el pe spate ! i prin ar face jac. ^=-)

Pentru dânsul nu e var, Lâng sat el s'a oprit

Nu e dulce primvar Sub un cort mare pâslit,
Ci numai via amar! i-ori-ce vrea Ttarul cere
Pe de-o parte carnea-i cade, Tot în sil i-n putere.
Pe de alta vermi-1 roade, De tot omul de pe-aici
El se roag tot mereii Zece galbeni Venetici,
S-1 sloboaz Dumnezeu. i de fie-care cas,
Toat lumea l'a lsat, Câte-un miel 'o junc gras
Lumea toat l'a uitat. Iar pe noapte fiecare
Numai sor-sa, Ancua. Cere câte-o fat mare !

Anicua Româncua, — Hei, Ancuo, draga mea,

Luceafrul satului, Fac Dumnezeu ce-a vrea !

Salba împratului. Tu s n'ai psare.

nici-o
Nici pe Donciu l'a lsat Fierbe lapte 'ntr'o cldare -)
Nici pe Donciu l'a uitat De-mi gtete-o scldtoare,
Nou
Nou
ani ea l'a ctat.
ani i jumtate
i
Cu
m freac 'ntr'un noroc
floare de busuioc
L'a ctat tot ca pe-un frate. Doar mi-ar potoli cel foc
Zi i noapte l'a veghiat, Apoi ad-mi haine dalbe
Perne albe i-a mutat Cusute cu firuri albe :

Când la cap, când la picioare, Ad-mi i armele mele

Când Ia umbr, când la soare!') Ce lucesc ca nite stele.
Intr'o zi elo vedea Apoi chiam din câmpie
C de plâns se ascund.eâ, Calul meu de voinicie
i cu jale-aai zicea : Care plânge când vede m
«Ce'i, Ancuîo, draga mea? c
i de-i zic mor, nu crede» ')

Ochiorii ti frumoi EI în lapte se sclda.

Sunt ca doi luceferi roi Cu busuioc se freca,
Poate ci-a venit greu Haine dalbe îmbrc,
De când tu
—
m
câi mereu? Calul i-1 încleca,
Ba, fereasc Dumnezeu ! i cât se vedea clare
Nu-i asta, drguul meu. Striga tot în gura mare :

Dar un plâns m'a apucat «Rmâi, soro, sntoas

C pe fetele din sat Ca o viorea frumoas
 l'OKZU I'OPUIjAKE 715

Intr'un phrel pe mas !

— lat-o, ici în brâu la mine !

i tu oime ce nechezi Ian vezi cât e de frumoas.

i de boala mea nu crezi, De subire, de lucioas.
S vd cum repezi
te te Ce glsu zinghenitor
Când mine m gândesc
in Scoate când o prinde dor.
S rpun cap ttresc !» Dar mnânc om de viu
oimul vesel necheziâ, i tae cap de deliu. '"')
Sborul iute-i rpeziâ — Ah amar, amar Doncil ^)
! !

Epurete, ogretc, -•) N'am cerut aa copil.

Psrete, fulgeree, Du-te cu dânsa 'napoi
i 'ntr'o clip ajungea C eu plec azi dela \oi.
La codrul lui Crâm Hogea. -^ Ba nu vreau !te cunun s
«Bun sosit, ghiaur Doncill "'*) Cam jurat fiu azi nun». s
De-mi aduci vre-o copil, Pala 'n aer fulgera
Adu-mi tu pe sor-lâ Capul Mârzcesc zbura !

C
—
nu doresc pe alta.
^'')
Apoi Donciul se 'ntorceâ,
Ii aduc alt mireas. Anicuei de zicea :

Mai frumoas, mai aleas, «Bietul om noroc nu are! ;

Care când te-a srut, I-am dus lui o fat mare.

Halal de \'iaa ta ! i numai dintr"un srut
— Cine-i, bre Doncil, cine ? Capul lui i l'au perdut !»

Unde, unde-i s'o vz bine ?

NOTE.
Subiectul acestei balade a fost tratat i de poeii poporali ai .Serbiei, sub
numele de Dojcin bolnavul. Vezi colecia cântecelor poporale ale erbilor,
tradus în limba francez de August Dozon, —
(Dentu. libraire-editcur l'aris).
In Ardeal exist asemenea balada lui Doncil, ins cu numele de Radu i
Clugria. (Vezi colecia tiprit la Pesta de Dr Marin Marincscu).
?') i pin ara face Jar.

In timpurile pe când Bugeacul era în stpânirea Ttarilor, acetia fceau

adesea nvliri pe pmântul Moidovii i cunau cumplite rele locuitorilor
români, arzându-le satele, prâdându-le vitele, i râpindu-le nevestele i fetele.
Asemenea Românii din partea lor d
nval în Bugeac i-i rzbunau cu
foc i cu moarte. In balada Iui Doncil, Ttarul Crim Hogea cere tot in
sil i in putere, el ridic haraciu de tot omul câte zece galbeni Venetici,
etc. i pretinde pe fiecare noapte câte o fat mare.

In balada Iui Român Grue Grozovanu, am vzut el intrase in Bugeac c

pentru-ca s
duc în ar
car mocneti pline de copile Mirzceti i de
roabe Ttreti. Tablou viu i spimânttor de acea epoc de vrjmie
unde omul nu er sigur de azi pân mâne, i în care el se gsi intr o
lupt necurmat cu dumanii din rile vecine.
2 •'
) . Epurete, ogrete,
Pâsrete, fulgeree.
Aceste patru cuvinte formeaz un adevrat model de repezimea calului.
Ogarul e ;:'.ai itilc decât epurele, paserea mai iute decât ogarul i fulgerul
mai iute decât paserea.
' '
i Bun sosit, ghiaur Doncii.

Popoarele ce urmeaz preceptelor religiei lui Mohamed, dau Cretinilor

denumirea de ghianri, adic necredincioi. :

^ •'
) /// aduc alt mireas.

mireas întrebuinat pentru spad, se gsete i in

Espresia poetic de
ima din cele frumoase poezii ale vestitului poet german Uhland. In
mai
inicata întitulat Spada, cavalerul zice
: :

<-Dar spada mea. dar eu sunt un om liber, i te iubesc din fundul iniinei.
re iubesc ca i când mi-ai fi mireas... etc.»

'> ') i tac cap de deliu.

Deliu însemneaz în limba turceasc un om voinic ins cam nebnn.

Însemnri :

M Când la umbr, când la soare ') Urmeaz, în Mnscr. Acdm.

Când sub coasta care-1 doare. «Bunu-i sfântul Dumnezeu
{Mnscr. AcdmJ. Dar bunu-i i gândul meu •.

Kl in lapte se sclda; etc.

-') Apoi urmeaz aceste 2 versuri, în ») Cât videâ mireasa nou
Mnscr. Acdm. : Se plec Ttaru "n dou
Doar s'a întâmpl s-mi eas i strig: «Aman! Doncii!
Focul CC m arde 'n oase. N'am cerut aa copil !»

XXX.

K I R A

La Brila 'n vale Cu solzimari pe cap.

apte bolozale "') ^ Cu solziide crap ;

i apte sandale i cu buze late

Descarc la zamboale ^) Roii i umflate
i "ncarc la stamboale, i cu ochi holbai
Descarc bclii i cu dini smlai.
i "ncarc dimerlii Dar pan' descrca
Tot de grâu mrunt -
•

i pân" încrca,
i de arnut. El ce mai fâceâ ?
Dar cine descarc Tot pe mal edea
i cine încarc? i mânca i bea
Un arap bogat Sub verde frunzar
?--!eo-ru si buzat De crei.gi de stejar.
 !!

i'Dczi! nij'i;i.Ai;i;

jt-o copilit, 11 d peste cap.

Cu alb cofi ;
Apoi se 'ntorcc
Kiro, Kirolin, i Kirei zicea :

loare din grdin ! «Sor ticloas !

nielat tn cu mine •'

"') Sor pctoas.
te-oiu purta bine ! Spune la tustrei
i5ine te-oiu purt Care moarte vrei ?
i i-oiu cumpr Moarte luminat,
Rochi cu zale Ori întunecat ?
Lsat pe ale, — Friorii mei !

Rochi înbolduri V jur la tustrei,

Lsat pe olduri. Jur pe Dumnezeu.
i paftale m.ari Pe sufletul meu
De mrgritari, C's nevinovat
i paftale m.ici Ca apa curat.
Tot de irmilici».
^'"')
Ah drguii mei,
!

Kira tot râdea Nu 'mi fii dumanei,

i îi rspundea : ) Nu v 'ntunecai.
«Alei ! arpil, Nu v încruntai.
Alei ! mi Buzil ! C's o biat fat
Unde s'au aflat Zu ! nevinovat !» -')

C s'a 'mpreunat Iar fraii Kirei,

Corbi cu turturele, Hoii Brilei,
erpi cu floricele, erpii Dunrei,
Uri cu cprioare Acas-o ducea.
i nouri cu soare ?» Apoi ce fcea ?
Iar cel arap O leg de-un par,
Cu solzi mari pe cap De- un par de stejar
Cât o auziâ i pe lâng ea
Se i repezi, Vreascuri aducea.
In brae-o lu i ce mai fcea ?
hi caic intr Trupu-i ctrni
i se deprta, Dup ce-1 goli,
Ctre Sulina. Apoi foc îi d
Iar fraii Kirei, 'astfel o mustr :

Hoii Brilei. Sor ticloas

<• !

erpii Dunrei, Sor pctoas

La mal alerg, Unde s'a aflat
Pe Kira striga De s'a 'mpreunat
i 'n 'not mi se d, Corbi cu turturele.
i se cufund. erpi cu floricele.
i când se ivi Uri cu cprioare
In caic sriâ. i nouri cu soare ?
i pe cel arap Arzi în foc nestins,
 :! !

/() ALEC,SANt>HI

De noi trei aprins. i la tine zbor !»

i te f tciune Kira tremura,
i te f crbune In foc se lupt.
Cu-arapi de vroeti i amar striga ;

Ca s
te iubeti !» Apoi lin ofta,
Focul s'aprindeâ Capul îi plec
Vreascurile-ardeâ, Sufletul îi dâ
Para se suia, Iar trupu-i ardea
Kira vai de ea ! Trupu-i se roia
Gemea r plângea, Trupu-i se 'negria.
Trupul îi frângea, Carnea sfârâiâ.
i amar zicea : Oasele trsniâ
«Friorii mei. Para pâlpâia,
M
Facei-v mil
rog la tustrei, Fumul se învrtiâ.
Iar când trupul ars
De-o biat copil. Cenu-a rmas,
Ah
Ah
! m
doare foarte
m ! Fraii câte trei
! tem
de moarte erpii Dunrei,
Fie luminat. Oasele strângea,
Fie 'ntunecat ! Cenua-alegeâ
Vai 'amar de mine, i 'n vânt o svârlia
Iat moartea vine. i gria
astfel
Vine, se rpede «Oase pctoase.
Si nime nu-mi crede ! Pulbere de oase
Miculia mea. Mâncâ-v'ar pmântul
Ce pedeaps grea i v'ar duce vântul
Focul m cuprinde,
!

Peste nou mri,

Carnea mi-o aprinde ;
Peste nou ri
Maic, unde eti, In pustiu golit
De m
prseti ?
Maic mor, ah mor
i nemrginit!»
!

N o T K.

'•••)
apte bolozale
i apte sandale

Negreit aceste cuvinte sunt numiri corupte de vase plutitoare, cci Ro-
mânii cam au obiceiu a stropi unele nume strine, precum au prefcut
cuvîntul de canton în cardon, i acel de diligian în dirigianc, etc.

/^*) Tot de grâu mrunt

i de arnut
Tablou statistic de comerul rilor noastre.
Moldova i Valahia sunt vestite pentru pmântul lor mnos, i produc
de mai muli ani, ctinii foarte înseninate de grâu, popuoiu, orz ovs, etc.
ce se esport prin porturile Galai i Ibrila. Agricultura este pân acum
 :

POEZII I'OI'ULAHK

singura industrie important a Principatclor-Unite, i de când a încetat pro-

ducerea cailor, i s'au stins numeroasele erghelii ce formau înainte unul
din isvoarele de bogie a Românilor, acetia s'au dedat la înmulirea vitelor
albe din care se esport mare numr in Austria.

'''] Ghelai tii cu mine.

Cuvânt turcesc ce însemneaz : Vin tu cu mine.

-^^j Toi de innilici.

Moned turceasc de o valoare de 20 lei de arigrad.

Unii cântrei (un cântre dela Hangu. Mnscr. Acdm.l sfâresc balada
Kirei prin urmtoarele versuri
Pulberea sburâ i din sân scotea
La cer se nlâ Trei fulgeri de foc
Si 'n cer adun Czute pe Ioc
Nori îngrozitori, Peste cei trei frai
Nori rzbuntori, Cruni i ne'mpcai.
Cari se 'nvârtiâ (InMnscr. Acdm: ^.De ur turbai - ).

ÎNSEMNRI
') Descarc ibriim — «Friorii mei,
Si 'ncarc bui cu vin. V spun la tustrei
(Balade. P. II. 1853) Nu vreu moarte 'ndat
Moarte luminat
'-)'astfel rspundea :

Nici întunecat
«Nu'i adivrat
S se fi ertat
C's nevinovat,
Zu nevinovat
i împreunat
Iar fraii Kirei
!»

Corbi cu turturele,
etc.
etc.
(Balade. P. II. 1S53) (Balade. P. II. 1853)

XXXI.

RADA
La cea cas mare La cea cas mare
Cu fereti îti soare Cu fereti în soare,
Multe bui de toate Vinu-i bun i rece,
Se lovesc în coate Mult vina se trece
Bui mari, ne'ncepute C-I vinde Rdia,
De câte cinci sute, i"-')
Rada crâmri|a
'altele mai mici i-1 beau cazaclii '-'')

De-o sut i cinci. Negustori de vii.

 (8 V. AI.ECSAXDlîI

Iar unul din ei Care s'a afl

Cpitan iMatei Dunrea s 'noate,
Cazaclâu btrân Rdicând din coate,
Si cu moartea 'n sân în picioare stând.
La Rada ctâ, Buzdugan purtând »^).
Din suflet oft Nime nu s'aflâ
S'apoi cuvânt : Care cuteza
«Rado, Rdioar ') Din cei cazaclii
Mândr viioar ! Negustori de vii.
la-m pe mine
tu Iar un argel,
C inea bine
te-oiu Tânr, voinicel ')

Si i-oiu dâ eu ie Pe loc s'apuc

Ruble chiar o mie, De se încerca.
Papuci în badii Dunrea trecea,
Adui din Indii, '') i iar se "ntorceâ
Blan lung, moale Din coate 'notând,
Cu samur îu poale, '-)
In picioare stând.
i un aternut. Buzdugan purtând. ^')

Cu aur esut». Rada 'nveseliâ

Rada mi-1 videâ Si astfel gria :

i rspundea
îi : «Vin' voinicule, ")

«Cpitan Matei, ^) Argelule

M vrei,
Cât eti de bogat
nu m vrei. Pe tine te
Brbat s te ieu,
!

vreu

Nu mi-i fi brbat C-i o zictoare

C j-e barba sur De însurtoare :

i n'ai dini în gur. Cine bate Dunrea "")

i>rbat oiu luâ Nu niL-l bate niuerea f»

NOTE.
!'
) De câte cinci sute.

Adic fie caie bute era de 300 vedre.

-*) i-l beau cazaclii.

Cazaclii se numesc unii negustoii din Rusia cari cumpr in tot anul vin
de la Odobe.ti i-l duc peste Prut.
^•) Adui din Indii.

Adic din India.

*•) Cine bate Dunrea

Nu mi-l bate muerca.
Din cuprinsul baladelor Punaul Codrilor. Vidra i Rada, se poate do-
:

bândi o idee e.xact de caracterul femeelor românce. Ele suni vesele, j^li:-
mee, i au o plecare mare pentru voinici. Un om vrednic, care rupe miia n

i
 !

i'oKzu i'orn.Ai;!; (i)

nu, proverbul poporal, pltete mult în ochii Româncei, i fie

dup
cat de srac, el e preferat unui avut nevrednic. Românul asemine îi —
arat simirele lui în urmtoarea zical Mai bine cu un voinic la paguba :

decât cu un misei la câ'ytiQ

ÎNSEMNRI
I Rado, Rduli ') Din oc 'nchinând
Dalb crâmri. ^1 Mihu, voinicel.
(Mnscr. Aca'mJ. (Mnscr. Aed iu).
Cu
'

) argint în poale.
{Alnsc:-. Acdni). Oca închinând
btrân Si voios zicând
')
«Cazacliu :

Cu moartea la sân 'Rado, Rduli

Ct eti de bogat Dalb drguli,
Nu mi-i brbat.
fi
D-mi tu o g,uri
C i-i barba sur
gur.
'eu într'un noroc
Al'arunc chiar in foc.
'ai trei cionti în
A\eroi de-acum în pace (Mnscr. Aedni).
Secriul de-i face.
\"in' tu Mihule !

Camiroi a boal \'in' Voinicule

i a mucezeal.
!

(Mnscr. Acelui). (Mnscr. Aeind).

XXXII.

B A D I U L')

Pe luciul Dunrei, Bosnieni din Bosnia.

La scursurile gârlei, Ei, mri, cti toi \cniâ
La cotitura mrei, i pe mal se cobora
Lan c
se zri plutind In cel sat mare, sârbesc,
Cu lopeile vâslind. Jumtate românesc,
Cu pânzele fâlfâind. La casele Badiului,
Un caic mare, bogat Badiului bulgarului,
Cu jiostav ro. îmbrcat. Friorul Marcului.
Pe "n afar zugrvit «Dalbo, dalb jupâncas !

i pe margini poleit. Cu ochi mari de puic-aleas

Da 'n caic cine er? De-i e Badiul tu acas
Era Cpitan-Paa, Zi-i degrab ca s ias,
I-5a Agaoa Turcilor, Iar de-i dus în deal la vie
.vlcelarul francilor '
'')
Alergi de-i zi s nu mai vie
Cu de brileni,
cinci-zeci C
—
s'a trecut de glumie 1

i cinci-zeci de bosniei, Nu-i Ia vie, i-i în cas

13rileni din Brila, Cu paloul goi pe mas.
 ;

yu V. ALlil'SANUl!!

Badiului voinic nu-i pas Apoi vin-aice 'n cas

Nici de curs dumneasc. Doar or vrea ca las !»sm
Nici de oaste 'mprteasc !» Mândra cât se arta
Badiule, te ine bine, Ba-Agaoa se "mbtâ.
C urdia 'ntreag vine! Dar de Badiul ce zcea,
Turcii vin grmad, clae. Mil nici c-i se fcea !

Capul tu s mi i-1 tae Badiul înc 'ncet zicea ;

i s-1 duc pe tipsie «Bduleasa mea frumoas!

De peche la 'mprie. "•^')
De-mi eti soa credincioas,
Eat lupta se 'ncletâ F la ap c purcezi,
Badiul singur se lupta, i-n fug s te repezi
Chiar în sânge se sclda Pe la gura pivniei
i de loc el nu se dâ. Tot de-a lungul uliei.
Dar când trupul obosete, La casele Marcului
Când puterea se sfârete, Friorul Badiului,
Inima ia ce-i slujete i d lui pe loc de tire
Cm
!

Badiul meu slbiâ, cdea aflu la peire.»

Turcii rmai mi-1 prindea Bduleasa purcedeâ
i-1 fereca peste tot, Dar la ap nu mergea
i-1 lega strâns cot la cot Ci 'ntr'o fug ajungea
Jos la stâlpul hornului, La casele Marcului.
La dogoarea focului, Marcului Bulgarului,
Cu frânghie de mtas. Friorul Badiului :

Viele 'mpletite 'n ase... «Alei! cumnica mea!

Teâ carnea pân' la oase !
^') Rsrit-ai ca o stea.
Badiul greu rsuciâ s Ce vânt dulce te-a btut,
Si din gur 'ncet zicea : La noi de te-ai abtut ?
«Bduleasa mea frumoas! — Am venit s-i dau de tire
De mi-ai fost tu credincioas, C-mi Badiul la peire.
e
Mergi degrab la cmar. Pe mâna Bosnenilor
De iea galbini din comoar. Si a Brilenilor !»
Umple-i poala plin, ras Bduleasa nu sfâriâ,
'o revars-aici prin cas. Marcul se i repeziâ,
Doar or vrea ca las s m !» Buzduganul învârtind
gur chiuind
La bani Turcii nvliâ. Si din :

i pe jos se tvliâ, «Mi Bosneni, mi

Brileni
Dar pe' Badiul nu-1 slbiâ! Miei dumani i vicleni !

Badiul înc mai zicea : V'aruncai sut pe-un om

«Bduleasa mea frumoas ! Ca i ciorile pe-un pom.
Cu ochi mari de puic-aleas. Ce vii robul vinovat
Mergi degrab în cea cas; Astfel de Tai ferecat ?

Pune faa la ghilial. De vi'i robul de ertat,

Buze moi la ruminial De vândut sau de schimbat
i sprâncene la cerneal;
'''')
Mic-mi e de cumprat.
 i'DEZii i'(M"i'i.Ai;i:

— Nu robul de \'ândut
ni-i Care scp din stâlpan
Ci ni-i robul de pcrdut. Nu scp din buzdugan !...

— Alei frate Badiule

! Noaptea neagr când cdea,
Cum te calc babele !» Cli de Turci în foc ardea,
Cât zicea, se repeziâ, i lumina se 'ntindeâ
Stâlpul hornului smunciâ, Pe luciul Dunrei,
Pe Badiu c-1 slobozia Pe valurile mrei.
i din gur-i porunciâ : Ear nevasta Badiului
«Bate tu marginile Cumnica Marcului,
C eu bat mijloacele La cel foc grozav cat
Care-a scp
dela mine i cil jale cuvânt :

S nu scape dela tine!» «Alei ! frate Badiule !

Amândoi turbat rcniâ, Cumnatele Marcule !

Vârtej de moarte fcea, Auzii voi parale

Pintre Turci se învârti. Cum mnânc oasele !

Turciisriâ i fugiâ, Auzii voi mamele

Dar pcatu-i ajungea ! Cum îi plâng pcatele?...

NOTE.
Aceast balad se cânt pe o arie cam sârbeasc, cu trâgnituri de glas
orientale, i lutarii adaog la sfâritul ariei un soiu de suspin pe cuvintele
turceti : Bnii aman, aman !

i-^-
) Mcelarul francilor.

Turcii dau numirea de Frânei la toate popoarele îmbrcate cu haine eu-

ropene, i
fiind-c ei au avut multe rzboaie cu Ungurii i cu Nemii, poate
c versul de sus face aluzie la unul din acele mceluri crâncene ce au roit
cu sânge de atâtea ori malurile Dunrei. Punem înainte aceast presupunere,
fiind-c caracterul mai modern a baladei Badiului nu ne îngdue a o crede
de pe timpul cumplitei desfaceri a franc(ez)ilor sub zidurile Nicopolii.

-^) Cu cinci-zeci de brileni.

de rzboiul Ruilor cu Turcia, la 1828, oraul Brila, întrit cu

înainte
ziduri, erocupat de o garnizon turceasc. Brilenii din balad nu sunt
decât ostai din acea garnizon.

3=-j De peche la 'mpraie.

Cuvânt turcesc ce însemneaz prezent, dar.

^*) Taie carnea pân' la oase.

Un lutar din satul Foltetii, ce se afl la coada lacului Brate, lâng Ga-
lai, zicea urmtoarele versuri :

Cu-o frânghie de mtas

Împletit 'n trei, în ase.
Cât i braul meu de groase.
Tia carnea pn' la oase.
.•iiidi'i. — Poezii iiopiilare.
 82 \. ALKCSANDUI

i CU dou de fuior, Numai laul de mâtas

Cât un fluer de picior. Nu-i d drumul ca ias, s
Dar când Badiul se 'ntindeâ, Ci-1 strângea, strângea cumplit.
Cele dou se rupea. Ca un earpe 'ncolcit.

"'••)
Fiine fa la gliilial.
Buze moi la niniinial.
i sprâncene la cerneal.

Femeile in Orient au uriciosul obiceiu de a-i drege obrazul cu suliman

i a-i boi sprâncenele cu nucuoar ars. Acel obiceiu sa adoptat de toati-
femeile, fie mahometane, fie cretine ce locuiesc in imperiul Otoman, i din
nenorocire a i trecut peste Dunrea, i s'a încuibat în satele Româneti de
pe malul stâng al râului.

» ÎNSEMNRI :

') BADIUL
Aceast balad retiprindu-se cu multe schimbri, in Ediia din 1866, o
reproducem întreag i dup : Balade p. 11. 1853.

Pe luciul Dunrii, i din gur 'ncet zicea :

La scursurile gârlii, «Bâduleasa mea frumoas,

La cotitura mrii, «Cu ochi mari de puic-âlens,
Ean' mri, c se zariâ «Mergi de-grab la cmar
Ean' mri, c
i vcniâ «Oe iea galbeni din comoar.
Tetorul Francilor «Umplei poala plin, ras.
Mcelarul Turcilor «Si-i revars-aici în cas
Cu cinci-zeci de Bosnieni «Doar m'or mai slbi din ae...»
Cu cinci-zeci de Brileni, Dumanii cum o vedea
In cel sat mare sârbesc. i mai tare-1 chinuia,
Jumtate Românesc, Badiu iar încet zicea :

La casele Badiului "Bduleasa mea frumoas

Badiului Bulgariului, «Cu ochi mari de puic-aleas !

Friorul Marcului. «Mergi de-grab 'n ceia cas :

«Dalbo, dalb jupâneas, «Pune-i faa la ghileal

«Cu ochi mari de puicâ-aleas, «Buze moi la rumeneal
«De-i dus Badiu n deal la vie «i sprincene la cerneal
«Mergi de-î zi s
nu mai vie «i te-arat-aici în cas
«C
—
s'au trecui de glumie !»
Nu-i la vie i-i în cas
«Doar or vrea ca
Dumanii cum o vedea
s m las...»

«Cu paloul gol pe mas i mai tare-1 chinuia !

«C voinicului nu-i pas Badiu iar încet zicea :

«Nici de oaste 'mprteasc «Bduleasa mea frumoas

«Nici de curs dumneasc.» «Cu ochi mari de puic-aleas !

Dumanii, mri, sosi;T, «F la ap c purcezi

Toi în cas nvliâ «Dar la ap s nu mergi
i pe Badiu mi-1 prindea. «Ci 'n fug s te repezi
La pmânt îl arunc. «Pe la gura pivniei,
Cot la cot îl i leg «Tot de-alungul uliei,
Jos de stâlpul hornului «La casele Marcului,
La dogoarea locului, «Marcului Bulgariului,
Cu frânghie de mtase, «Friorul Badiului.
Viile 'npletitj în ase. «i te du i-i de d tire.
Tia carnea pân' la oase.
Badiu "reu ofta, <>:emcâ
«C m
Bduleasa
aflii la
purcedo
peire."

II
 ; ! !

l'OKYAl rUl'ULAKE is;5

Dar la ap nu mergea Ci ni-i robul de perdut.

Ci 'n fug serepezi — Alei frate Badiule
!

La casele Marcului, Cum leag babele

te !>'

Friorul Badiului i de-odat se isbiâ

Marcu vesel ii zicea : Sferele c le teâ
— «Alei Cuninica
! mea i pe Badiul slobozia.
«Ce vânt mare te-a btut -- Alei frate Badiule
!

«La noi de te-ai abtut ? Bate tu marginele

— &Am venit s-i dau de tire C eu bat mijloacele.
«C mii Badiu la peire Cine-a scp
dela mine
«In mâna Bosnenilor S nu scape dela tine.»
«i-a Brilenilor i-amândoi turbai râcniâ
«i-a Carabinerilor !» Vârtej de moarte fcea
Bduleasa nu sfâri i pe dumani îi teâ.
tar Marcu i purcedeâ i grmezi toi ii cldiâ
Din oele clnnind i foc casei ddea. c
i din gur chiuind «Alei frate Badiule
! !

i din busdugan zvârlind «Ea'n privete pârle

<-Bun ziua la Bosneni, «Cum întind luminile
«La Bosneni, la Brileni «Pe luciul Dunrii
«i la voi Carabineni «La cotitura mrii I

«Ce robul vinovat

vi-i — «Alei frate Marcule !

«Astfel de Tai ferecat? «Ean ascult pârle

«De vi-i robul de ertat, «Cum mnânc oasele
«De vândut sau de schimbat, «Oasele dumanele,
«Mie mi-i de cumprat. «i înghit pcatele !»

— Nu ni-i robul de vândut,

XXXIII.

G H E M I

I. Cu dungi negre pe spinare,

i scântei de foc în nare.
Frtinz verde de-aluni ;
la-iogarc pe sub foaie -•")
Tace cucul la rri, Cât alearg nu dmoale,
La rri, la crpeni i-i locust sritoare...
De frica celui Ghemi, Unde-o vede Ghemi moare
C de-i mic i ghemuit, Intr'o zi Ghemi punea
Are faa de 'ngrozit, Septe bui alturea.
i de-i mare cât-un ghem. Cu vânt le sriâ.
Turcii toi de el se tem. Pe vânt o spetiâ !

Cât a fost vara de mare Iar Ghemi ca un nebun

El a mas pe Ia coare O lega de un alun
Cu vânt cea frumoas. i trei zile o plângea,
Iap scurt i vânoas Nici c se mai mângeâ !
 )

84 V. ALECSAXDKI

Apoi, mri, se "ndrciâ Cum necheaz epele

Colea'n vale se ducea, Epele sirepele;
O falang 'n drum scotea •'"•)
Armsarul l'auziâ
Pe drumei pe toi btea Se 'ncordâ i necheziâ,
Ca s-i spue de tieâ, Dela iesle se smunciâ
Dac 'n lume cunotea, Peste zid uor trecea,
Alt fugar ca vânt, i zburând voios venea.
S-i se dreag inima. Iar Ghemi îl viclenia
Când la urma tuturor Pân' de coam-1 apuc,
lal-un biet de ceritor \) Apoi iute 'nclecâ
In spinare cu desag i numai o fug-i dâ
i în mân
c'un toeag. Pân' la sor-sa Manda :

Iar Ghemi cum vedea îl «Bun ziua surioar !

La pmânt întindea, îl De eti bun bunioar

De falang mi-1 leg Fii de inim voioas
i-1 btea i tot striga. i de oaspe bucuroas. '^^-)
«Mi srace, srcil, — Bun sosit, frate Ghemi !

De când umbli cerând mil, Bine fcui c venii.

Vzut-ai în calea ta Dar mai bine, zu, fceai
Vre-un cal bun ca vânt ? Dac-aice nu veneai.
— Stai, jupâne, nu mai dâ, ""'')
C dumanu-i de cumnat
C i-oiu spune tot ce tiu. Chiar pe cruce s'a jurat
Eu cunosc un bidiviu S te dea la Turci legat
La cel pa
din Macin °'-') Pentru-o palm ce mi-ai dat
Care bea rachiu i vin». ^''')
Când cu el m'am cununat!
—S n'ai grij, soro drag, ^
II. C cu mine nu-i de ag.
De mine care se leag,
Ghemi iute purcedeâ Sângele 'n trup se'nchiag».i

Luntre mic el prindea.

Latul Dunrei trecea, III.
La Macin de se ducea,
i-n cetate el intra, Iat c se 'naintâ
Iar de pitic ce erâ i pe prag se arta.
Nime 'n seam nu-1 bga, Cel cumnat jurat, hain
El la grajd i alerga, Ce venea dela Macin.
'''•")
Grajdiul Miralaiului «Aferim, frate Ghemi,^"')
In dosul saraiului. Bine fcui c
venii,
i la pând se punea, Amândoi s
veselim
In gunoi se ascundea. Ca frai buni s
ne cinstim.
Când fu despre cânttori '-)
Fa nevast, du-te, ad
Pân' a nu rsri zori ;
Vin de cel ce fierbe 'n cad
Ghemi iute se trezi •S ne cinstim oaspele,
i 'ncepeâ a nechezi S rcorim fratele».
 l'OEZll l'Ol'ULAKK 85

Manda vinul aducea Când brbatul m'a luat».

La but ei se 'ntreceâ, Bun palrn-atunci îi diV
Pân' ce unul se 'mbtâ Cât Ghemi se detept.
i 'n somn greu se cufund. i pe Turci cât îi zri
Iar cumnatul cel hain In picioare drept sri,
Tufecciul din Macin ^^•')
i pistoalele 'ntinde,
Pe Ghemi îl ferec, Dar nici unul s'aprinde!
La seleafu-i se plec, Dac vedea i vedea
Pistoalele-i le-apucâ, lartaganul apuc
De iarb le descrca. Pintre Turci se arunc,
Cu cenu le'ncrc Pintre Turci cale-i fcea
Apoi iute alerg i la grajd el se ducea.
i Turci veste le d.
la CViiuind i nechezând,
Turcii casa 'nconjur lartaganul învârtind ;

i 'n cas buluc intr,

^'"'")
Armsaru-1 auzi.
Iar sora lui Ghemi*) Armsarul nechezi.
Punea salb i beni La Ghemi zburând veni
i'ntre Turci se art i 'n genunchi el se punea.
i din gur cuvntâ: Ghemi iute 'nclec
«Turcilor, spahiilor, i spre Dunre plec.
Nu dai vânt sbiilor Apa 'n dou despic
Pn'a nu plti eum
De Ghemi, fratele meu,
i slt din val în val
Pân' sosea Ia cela mal!
Cu o palm ce mi-a dat

NOTE,
^*) i de-i mare cât un ghem.
In povestele poporale exista o se numete
fiin fantastic ce Statul palma, :

barba cot, adic cu statul nalt de o palm i cu barba lung de un cot. Ei

trete sub pmânt i umbl clare pe un epure chiop. Ghemi, mare cât
un ghem, ar fi negreit rud cu el.
-^) la-i ogarc pe sub foaie.
Adic are form de ogar, fcut pe alergare.

•'*) O falang 'n drum scotea.

Pedeapsa barbar a falangi s'a aplicat în ar în timpul domniei fanari-

oilor. Nenorocitul osândit la aceast pedeaps primea lovituri de bici sau
de vergi pe tlpile picioarelor, în vreme ce picioarele lui erau strâns legate
de un drug numit falang, i ridicate în sus.

* ) lat-un
biet de ceretor.
^
In rile noastre de a gsi un ceretor Român, cci cere-
e foarte rar
toria e considerat ca o meserie ruinoas. A ajunge pe la uile strinilor
este cea mai mare nenorocire pentru un om prin urmare e o foarte crud ;

ocar cuvântul de calic. Ceritorii din rile noastre sunt mai toi strini, i
cei mai muli dintre ei Rui, poreclii Rusnaci.
 ^0 AI.IXSAXDlîl

Cu toate aceste, pân la Domnia lui loan Sturza calicimea din ar er

oare-cum privilegiat prin hrisov Domnesc, i posed în Iai un foburg nu-
mit mahalaua Calicimei. Ea avea dreptul a lu parte Ia cortegiul Înmormân-
trilor. Breasla calicilor er reprezentat la acele triste ceremonii prin oameni
alei din sânul ei, i care purtau toeaguri groase de cear zugrvit cu flori
i poleit. Toeagurile îns erau atât de groase de-abea doi oameni puteau c
s duc câte unul pe umerii lor.

s
V La cel pa din Macin.

Ora mic. aproape de malul drept al Dunrei, în Turcia.

6*) Care bea rachiu i vin.

Legea lui Mohamed oprete butura vinului i a rachiului

'') Grajdhil Miralaiiiliii.

iMiralaiu însemneaz Ia Turci rangul de Colonel.

^^
) i de oaspe bucuroas.

Datina ospeiei e una din cele mai vechi i mai sfânt pzite la Români.
Când sosete un strin pe pragul casii unui om. el zice pân a nu intr :

Bucuroi de oaspei ? i-i rspunde totdeauna Bucuroi

.'
:

'• ) Aferim, frate Ghemi.

Aferim turcete, sinonim de bravo.
1"*) Tufecciul din Macin.

Cuvânt turcesc care însemneaz fabricant de arme.

11-^
) i 'n cas buluc intr.

Adic d
nval în cas cu grmada. Buluc e un cuvânt turcesc care s"a
pripit in ar de când cu nvlirile Turcilor, dar începe a se perde din
limba noastr ca multe alte cuvinte slavone i greceti lsate in urma lor
de ocuprile Ruseti i de fatala domnire a fanarioilor.

ÎNSEMNRI
') — «Stai, jupâne, c
eu tiu «De mine care se leag
«Un oimu de bidiviu «Sângele se 'nchiag
n trup i

«Care soare n'a vzut '(Cumnatu-meu e flos,

«Decând este la Mahmut. «Dar în fapt mincinos.
«Miralaiul din Macin «De când soro te-a furat
«Crui Turcii se închin'>. «Si soie te-a luat
(Mnscr. Acdm.J «El trecut-a Dunrea.
-) — pe când e somnul dulce
Si
«S scape de mâna mea»..
Iar sora Iui Ghemi
Pe când noaptea 'ncet, se duce,
Ce intrase pe furi.
Ghemi chiar in zori de zi Sor bun i "neleaptâ
Începea a nechezi.
Minte 'ntreag i deteapt.
(Mnscr. Acdm.J
Printre Turci se art
'•'
«S nai grij, soro drag i din gur cuvânt :

4
 : :

i'iiKzii i'ori'LAKi-: M/

XXXIV.

VULCAN
I. Pânzele s
nu albeasc.
Ci la soare s
"negreasc
La gura iretului, i la vânt s
putrezeasc».
Pin postul sân Petrului, Cele fete Moldovence,
I Ean, mri, c s'a ivit Floricele Dunrence,
Un caic lung, poleit. De la mal se deprta
Cu postav verde 'nvelit ^'').
Si din gur cuvânt
Dar în el cine-mi era ? «Atunce s'ajungei voi
Er Suliman Aga Când îi afla de la noi
Cu de Eniceri -'')
cinci-zeci Unde-i Badea cel iubit
Care poart 'n brâu hamgeri. Si de Turci nebiruit!»
Ei veniâ încet, încet Turcii se posomorâ
Dela Dunrea 'n iret Pe mal verde cobora
Vadurile strbtând. Si de mers nu se opriâ
Malurile cercetând Pân' ce 'n cale nu zriâ
De-un Vulcan, de-un cpitan O slcic rmurat
Dumanul lui Soliman. Pe-un izvor rece culcat;
Eatâ, mri, cum veniâ. Lâng salce o btrân
C pe-un mal se întâlniâ Cu trei caftane 'ntr'o mân"^'
Cu trei Moldovence
fete De sânge splându-le.
Floricele Dunrence, De pietre btându-le ;

Vorbitoare, cuttoare Iar sub salce-un Cpitan

i de pânzi înlbitoare ^"'
). oimul ager de Vulcan
«Bun vremea la trei fete ! Stând la umbr i dormind.
De nu suntei voi irete De-a lui via ne"ngrijind,.
Spune-{i nou de Vulcan
^'")
C de paz mi-1 pzete,
Unde-i aprigul Bogdan ? Si la capu-i strjucte
Dac-i spune voi cu drept, Pandela, un grec voinic
Rsri-v'ar flori la pept. Cu pistoale sub ilic.
Flori cu fa
de bujori Slug veche i iubit
i cu ochi de pruncuori. De stpânu-i drui*^.
Lucrul vostru s
sporeasc. Soliman s'apropieâ
Pânzele s
se 'nlbeasc Si din gur-aa gria
Cum e coala de hârtie «Bre Pândele! de vrei bani
i floarea de iasomie '). S nu-i poi mânca doi ani
Ear de nu-i gri cu drept D-ne pe Vulcan legat
Arde-v'ar dorul în pept. C-i peche de împrat».
Lucrul nus v
sporeasc Grecul lacom rspundea :
 ; ; :

88 V. ALEC.SAMJUI

«Dai-mi banii 'om videâ» Gura negrului pmânt.

Soliman se bucura Apoi Turcii purcede,
Bani 'n poal-i numr, La Galai ei se ducea
Zece pungi de irmilici, Lsând îndrptul lor
Opt de rubiele mici, ^''') Pe luciul apelor
i vr'o trei de venetici. Vlurele uurele
Iar Pândele ce fcea ? i vârteje 'n cercurele.
La stpânu-i se ducea Iar Vulcan se cufunda
i cu brâu-i de mtas, Pân-ce de fund el dâ.
Brâu cu estura deas Când în fund el ce fcea?
Ii legâ braele 'n cruci Brâul cu dini-1 rodea.
Sil druia rob la Turci, Mâna dreapt-i desfcea,
Din picioare s'opintcâ
II. La lumin de eiâ.
Apoi, greu el înota
Lâng malul ridicat
i gur cuvânt
din
St Vulcanul
:

rsturnat
«Srcu, amar de mine !

Ca stejarul cel frunzos

Cci un ajutor nu-mi vine
In pdure-aruncat
Imprejuru-iadunai
jos.
S m scoat
S-mi lungeasc
de la greu
veacul meu
edea Turcii înarmai Iat, mri, c de-odat
i pe rând se întreba
Ii rspunde-un glas de fat :

Ca ce moarte i-ar afl ?

«Voinicele, ine bine
Unii zicea s-1 omoare
Cu lan de spânzurtoare
C eu vin, alerg la tine» •''').

Copilita sprintenic*)
Alii s-1 cufunde 'n ap
Sriâ într'o luntricic
Alii s-1 înfig 'n eap;
Alii s-1 tae pe loc
i cu manele vâsl.
;
Pe Vulcan de mi-1 scp
Alii s-1 arunce "n foc.
Iar Vulcan o srut
Iar Pandele-i ascult
i la rându-i cuvânt :
i cu drag îi cuvânt
«Fire-ai. drag, fericit !

«La cea moar prsit.

De stpânul meu cldit,
C tu eti a mea ursit "*)

Ca lumina de iubit.
Este-o piatr de rânit -)
Mergi acum Ia tine-acas
Care înc n'a slujit.
i-i ia haine de mireas
i e bun
de-aninat
i m'ateapt bucuroas,-
De un
i
gât de vinovat
"n iret de cufundat».
C eu dac-oiu isbândi
Cu tine m'oiu logodi,
Turcii toi evet zicea. "•')
'om face cas 'mpreun,
Pe Vulcan iute-1 ducea
i de piatr mi-1 leg S trim via bun».
i-n iret îl arunc. III.
Apele se deschidea
i pe loc se închidea El la târg se îndrept.
Cum se 'nchide pc-un mormânt Mamei lui se art.
 :
!

I'OKZU l'Ol'Ul.AliK

Ear btrâna lcrima Iar Vulcan cum îl luâ,

i cu jale cuvânta : Ochii 'n sânge-i încrunt
«Alei drag, de eti
! viu, 'apoi aspru cuvânt
Spune mamei ca s'o tiu v<Aleleifedor de lele
! !

Iar de nu, s te bocesc ''^') Vânztor zilelor mele

Trupul s i-1 pânzuesc. Nu te inea înelat
Podurile s-i gtesc ^'^ '•'').
De câi bani pe el ai dat,
— Nu sunt mort, nu m
boci Dar te ine înelat
Nici în pânzi nu
Ci în ztreme 'nvelete m m
'nveli, Intr'a cui
Alei fiar veninoas
mân l'ai dat.

m
! !

De schimb calicete». Lift rea, necredincioas ^^•j !

Fcea m-sa cum zicea, Ce ru, spune, i-am fcut

în calic
îl prefcea. Turcilor de m'ai vândut ?
El pe ulii apuc, Ori la mine n'ai avut
Crâmele de le cerc, De mâncat i de but ?
Cerca una, cerca dou Haine bune de 'mbrcat ?
Pân' împliniâ câte nou. Cal frumos de 'nclecat ?
Când a fost l'a noulea Ai vroit tu mor eu s
El înuntru nvliâ Dar n'a vroit Dumnezeu,
C 'n luniru el vzuse C de moarte m'a scpat
Pe Pândele ce-1 vânduse. S te cur de pcat !»
Vânztorul stâ culcat Cum zicea se i isbiâ.
Tocma 'n fund pe un macat Capul Grecului tia,
Ludându-i faptele Apoi trupu-i târâiâ
i bându-i pcatele. Fr pop nici prohod
«Noroc bun i veselie Pân' la capra unui pod.
Celor ce-s în avuie i podeaoa rdic
S-mi facei parte i mie ! i sub pod îl arunc.
Cpitane Pandela Apoi iar se întorcea '')

Tu ce eti un bogta ! Iar pe ulii purcedeâ

D-mi o frânt de lecae i din Turci el cspiâ
C
i
foamea cumplit
pân' la
m
tae
pmânt m 'ndoae.
Câi pe mân-i încpea.
Apoi iute alerg
— Mi strine, mi srace ! i voios se cunun
De-i-e foame n'am ce-i face Cu cea fat Modovanc
Cm in greu înelat Floricic Dunreanc
De toi banii ce i-am dat Care 'n haine de mireas
Pe palo oelit
ist L'ateptâ de mult acas.
Cu mnunchiul poleit.
— D-1 încoace ftul meu Spusu-v'am cântic btrân.
Ca s-1 cercetez i eu, i mai am vr'o dou 'n sân.
i s-i spun adevrat De-ai avea suflete bune,
Dac-ai fost tu înelat». i pe-acele vi le-oiu spune.
Grecul beat palou-i d,
 ALIX.SANDKI

NOTE.
'•) Cu postav verde 'nvâlit.

Colorul verde e purtat la Osmanlii numai de persoanele ce au un ca-

racter sacru, precum hogii, derviii, imamii, fiind-c stindardul lui Moha-
med, sangeacul, c de culoare verde.

-*) Ca cinci-zeci de Eniceri.

Miliia Enicerilor a fost instituita la 1362, sub sultanul Amurat, de ctre

marele Vizir Kara Halii Basa. Ea er compus de robi luai în rzboae dup
ce Ornus Beglerberg dela Rumelia lu Ipsala i Malgara. formarea Dup
acestei vestite miliii, un eik anume Hagi Bekta o bine-cuvânt. zicând :

"Numele vostru s
fie lenghichri (cuvânt compus de ^/zg/?/. nou, i chehri,
soldat) înfiarea voastr
: fie vie i mândr s
mâna voastr fie în- ; s
vingtoare; sabia voastr ascuit, lancea voastr totdeauna gata de-a lovi
capul dumanului, i ori unde vei merge s v
întoarcei cu chipul înflorit
de sntate.
^*) i de pnzi vilbitoare.
a familiilor române impune femeilor datoria de a ese
Viaa patriarhal
in case pânza trebuitoare pentru îmbrcmintea brbailor i a copiilor. Ele
au perfecionat aceast industrie i a ajuns a face meneterguri i tergare
foarte frum.oase.
Femeile dela munte poart tergare de mtas
lucrate de dânsele, ce se
deosebesc prin dibcia esturilor.

^*j Unde-i aprigul Bogdan.

Turcii dau Moldovii denumirea de Bogdania, numele lui Bogdan, dup
fiul lui tefan cel mare, ce a închinat ara sub suzeranitatea Sultanilor Ei
le zic Moldovenilor Bogdani-

^••M Cu trei caftatie 'ntr'o mân. I

Caftanul e o hain oriental ce servea înainte ca un semn de onor.
Domnii când primiau Domnia, i boerii când primiau boeria. erau învestii
cu caftane.
"•')
Opt de rubiele mici.

Moned turceasc de aur.

'*) Turcii toi evet zicea.

F.vet, cuvânt turcesc ce însemneaz : aa.

^*] C tu eti a mea ursit.
însemneaz mirele sau mireasa hotrâi de soart. Flcii
Ursitul sau ursita
i norocul se ocup de viitorul lor. Fetele mai cu seam sunt
fetele cred ca
în plecare de a-i ctâ ursiii în faa apei de pin fântâni, in lucirea miste-
rioas a stelelor, în forma copacilor de pin pduri, etc.
'''•')
Bar de nu s te bocesc.

Bocitul e un obiceiu ce exist la Români de pe timpul

vechilor Romani.
Ca i epoca lui Traian se afl intre femei, bocitoare, care merg de bocesc
în
morii pe la case, i pomenesc cu un ton plângtor, de toate meritele lor.
 i'(>i;/,u roiTLAUio ".M

io;i:)
Podurile s-i gtesc.
Când
este a se face vre-o Înmormântare, obiceiul antic cere de a se aez
poduri în calea mortului. Se întinde pe pragul porfii casei o pânz alba
peste care trece cortegiul. O a doua pânz se pTuie asemenea la jumtatea
drumului, i o a treia pe pragul portei dela biseric. Acele pânze se dau
pe urm de poman ia sraci împreun cu lumânrile de cear i cu mo-
nezile aruncate pe ele.
Aceste poduri alegorice închipuesc punile ce are a trece sufletul rposa-
tului ca s
ajung Ia ua raiului, iar monezile slujesc a plti vmile pe
ast lume (?) Afar de zisele monede se mai pune i câte o moned mic
în mâna mortului, pentru-ca s
aib cu ce plti pe ceea lume barca iui
Caron. Românii îns au uitat i pe Caron i râul Stics i câmpii Elisei din
Mitologia strmoeasc, de cândHristianismul a înlocuit religiea pgânismului.

!'• ) Litf rea, necredincioas.

Cuvântul litf care la început serviâ a denumi pe Polonii din Litfania, a

ajuns a însemn neam ru i fr
credin. Prin urmare el se aplic de
Români la orice popor care i-au fcut daune rele.

ÎNSEMNRI
1) Unde Padiahul scrie. In luntrit mi-1 suia
(Mnscr. Acdm.J. i Ia mal ea mi-1 scotea.
(Mnscr. Acdm).
-) Este-o piatr chiar de moar
')Apoi iar se întorcea
Nici prea .^rea, nici prea uoar.
Iar pe ulii purcede,
(Mnscr. Acdm).
Mâniei dalbe suflecând
«C eu
Palou 'n vânt fluturând.
') vin, alerg la tine».
— «Vin zu, c nu mai pot
i pe turci mereu ctând
«Vai am obosit de tot !»
!
li gsi la caf inele
Bulbucind din narghilele
(Mnscr. Acdm).
Si sorbind încet cafele.
^) zâri
Copilita mi-1
Câspiâ el cspiâ
Ca o pasre sriâ Câi pe mân-i încpea.
Apoi vesel alerg
Intr'o luntre prsit
Jumtate putrezit.
Si de nunt o rug
Sicu manile vâsla Pe cea fat Moldoveanc
Lâng el pân' se afl. Floricic Dunreanc
Apoi Care 'n haine de mireas
ferile-i tia
L'ateptâ de mult acas.
(Mnscr. Acdm.)

XXXV.
C o R B A C ^)

Corbac zace la 'nchisoare -) In beciu la Sultan Murad.

De trei ani lipsii de soare, El ofteaz i jlete
In ora la arigrad i pin gratii tot privete
 ! ; »

V)J V. AI.ECSAXDlil

Când la nori purtai de vânt Pân' ce-n zare ajungea

Care plou pe pmânt, i din zare se tergea.
Când la cârduri de cucoare Dou zile nu trecea,
Ce mereu zbor ctr soare. Corbuorul se 'ntorceâ
Eat, mri, c 'ntr'un nor i cu pliscul aducea
El zrea un corbuor Cinci fuioare de mtas
Ce pe sus tot croncniâ Cea mai bun i aleas
i din aripi tot btea. 'înc earba ferului
«Alelei Corbac zicea
! Din codrul Neferului.
Cci n'am durd, pui de corb, «Alei ! Corbuorul meu
Sângile s
mi-i'l sorb De-a vrea sfântul Dumnezeu
Ce tot zbori i croncneti ? In cea lume s scap eu,
Ori pe mine jleti m
Ori de mine tu-i bai joc ?
Jurs mi
i s mi te
te înfresc.
tot hrnesc,
Rmânere-ai fr cioc, Nu cu carne psreasc
i i-ar cdea unghile Ci cu carne pgâneasc,
S n'acai cu dânsele !» Nici cu sânge psresc
Corbul cât îl auziâ Dar cu sânge pgânesc !

Din cel nor se repeziâ. Corbea timpul nu perdea,

Pe fereast se lsa El mtas o torcea
i pe limb-i cuvânta : Lung funie-o fcea
«Corbcele, dragul meu i de gratii o prindea.
m
!

Ce blestemi aa ru ? Apoi când noaptea cdea

C umblu de rândul tu El cu earba cea de fer
De trei ani fr 'ncetare Atingea gratii de fer
De când zaci la închisoare. Gratiile, ca de foc
Maic-ta mi-a poruncit Se topiâ toate pe loc.
S tot zbor neobosit Numai una rmânea
Pe spinarea vântului '')
Care funia inea.
In jurul pmântului '
Dac videâ i videâ
S te aflu, ca tiu s Corbac timpul nu perdea,
De eti mort, sau de eti viu. Funia 'i-o apuc.
— Alei corbi, de-i
! aa Pe funie lunec.
Eu nu te-oiu mai blestem Legnat mereu în vânt
Ci cu lacrmi te-oiu ruga Pân ce d de pmânt.
Ca s pe gândul meu.
faci Apoi eldeprtase
S-mi aduci cu pliscul tu i din gur cuvânt :

Cinci fuioare de mtas «Corbi, corbi, frior

Dela mama, de acas Mergi la maica cea cu dor
'înc earba ferului^'-') i-i du veste c'am scpat
Din codrul Neferului». Dela loc întunecat,
Corbul iute 'n zbor srea i de-acum ca 'mpac^i s m
Cât pe cer el se zrea Eu din funie-am fac s
Mai întâi ca un porumb. Colan mândru pentru Turci
Apoi numai cât un plumb, Ca s mi-i ridic în furci!»
 . : :

i'OEZu i'orui.AKi-; :i;!

NOTE.
Aceast balad are mult asemnare cu'acea a lui Novac i Corbul i pe
cât presupun, ea este numai o parte din vre-o alt balad ce s'a pierdut.
1-
)
'înc iarba ferului.

!n poveti se pomenete ades de o iarb ce are putere a topi ferul dela

zvoarele închisorilor. Ar fi de crezut c
iarba ferului nu e alta decât iarba
de puc, dac povetile poporale n'ar fi existat înainte de descoperirea
prafului.

ÎNSEMNRI :

)In manuscris e titlul: „Corbnc i M Pe aripa vântului.

Corbul" (Mnscr. Acdm).
•iDe trei ani lipsii de soare
Corbac zace Ia 'nchisoare. *) Spune-i Tatei, lui Corbac
Mult departe de Bârlad C din funie-am s
fac, etc.
In oraul arigrad. . (Mnscr. Acdm).

XXXVI.

NOVAC I CORBUL ']

I. Hainele s-i primeneti

Ca s un biet srac.
pari
cic un Novac,
Fost-a, S nu sameni a Novac
Un Novac, Baba Novac, ^^) C nu-i Turcilor pe plac.»
Un viteaz de-ai Iui Michai-^') Grue arigrad intr.
'n
Ce sriâ pe eapte cai Vam dreapt el nu d,
De strig Craiova vai ! De haine nu se schimb,
El un feciora avea Ci pe ulii se primbla
i tot astfel îi zicea Tot în haine Novceti
«Feciora, Gruiuul meu ! Cum e drag ca s-1 priveti !

Ascult de ce-i zic eu. Turcii toi cât îl zriâ

S nu cazi Ia vre-un loc ru, Intredânii se gria :

La loc ru i mult departe. Gruea lui Novac,

«Ista-i
In neagra strintate. ^') Lui Novac Cara-iflac !» *)
Dac sorii te-or purt i pe Ioc ei s'adunâ,
rile de-a vântur i de Grue s'aninâ.
i 'n Stambul de a intr. i cu Grue se lupt.
Tu de asta nu uit i pe Grue mi-I leg.
Vam dreapt s plteti, Cu trei funii de mtas,
Armele s-i oeleti. Din ele s nu mai ias !
 ;

ii-i ALECSAXDKI

Dar când Grue se 'ntindeâ i du-1 unde voesc eu

Dou funii se rupea, In munii Catrinului,
Numai una rmânea, In pdurea Pinului
Una lung nodoroas, La condacul lui Novac,
Cât un bra voinic de groas Lui Novac, Baba-Novac.
m
!

Turcii iute-1 cuprindea i jur c

de-oiu scpa.
i 'ntr'un beciu închidea
îl Pe tine te-oiu adpâ
Lumea s n'o mai priveasc, Nu cu sânge psresc.
Soare s nu mai zreasc ! Dar cu sânge pgânesc !»
Corbul vesel croncniâ,
II.
Inelu 'n plisc îl punea,
Aripele-i întindea.
Grue zace la 'nchisoare. i pe cer el se zriâ,
De trei ani lipsii de soare întâi ca un porumba.
i prin gratii lung privete Apoi ca un lstuna
Cerul care strlucete Apoi ca un bondra
i de dânsul nu 'ngrijete ! i 'n zare dac-ajungeâ,
Dor cumplit inima-i seac, -El din zare se tergea.
Plâns de jale mi-1 îneac.
Când zrete despre soare III.
Cârduri, cârduri de cucoare.
Cltoare, zburtoare. In munii Catrinului
i de el nepstoare. In pdurea Pinului,
Iat, mri, cum plângea Odihnea Baba-Novac
C 'n departe, sus zriâ La umbra unui copac.
Un corb negru, corbior i pin vis el tot vedea
Ce zbur încetior Pe feciorul su Gruea.
i din aripi tot btea lat-un corb c
se iviâ,
i cu jale croncniâ. i pe-o creang se punea
Iar Grue se amreâ Chiar de-asupra capului
i gur-amar zicea
din : Capului Novacului
«Cci n"am durd, pui de corb Corbuleul uurel
Zilele s i le sorb ! Avea 'n pliscu-i un inel
Ce tot ipi i croncneti Care jos cdea din el
Ori de mine te gteti ? Chiar în barba lui Novac
Corbul se apropieâ Lui Novac Baba-Novac.
Pe fereastr se punea Adormitul se trezia.
i din pliscu-i rspundea : Si inelul cât vedea.
«Gruior, drguul meu Scotea haine Novceti
Ce m
blestemi aa ru
!

De punea clugreti
Când umblu de rândul tu ? Scotea cuca de Novac'"')
— Alei, corbi, corbior, i punea un comanac.
De s-mi faci pe
vrei tu dor, i 'nclecâ voinicete.
ine ineluul meu i purcedeâ vulturete,
 l'OIOZU rol'LLAUE IJO

Cu desagi, cu buzdugele Pe Grue mi-1 desleg,

Pline de Mahmudele, ^*) Un palo în mân-i d
El mergea i iar mergea. Si din gur cuvânt:'
In arigrad ajungea, «Bate tu marginile
La divan c se ducea Eu s bat mijloacele,
i din gur-aa zicea : C tiu soroacele.
le

«Auzit-am, auzit Ei tia la Turci, tia

De-un voinic ce mi-ai robit Pân' ce bine osteni.
lat-m's c am sosit Apoi iute purcedeâ
S pltesc îndoit».
vi'l Amândoi de se ducea.
El desagii deerta. In codrii Catrinului,
Turcii toi nval d. Inpdurea Pinului,
Si pe jos se tvli. Unde corbii locuesc
Unul pe-altul se 'mpinge. i ca frunza se 'nmulesc
IarNovac alerg c i bine hlduesc !

NOTE.
1*-*) Un Novac, Bubii-Novuc
Un viteaz de-li Iul Mihai.
Pintre generalii lui Mihai-Vod Viteazul s'a deosebit Baba-Novac, om
credincios al Domnului, i carele a avut o moarte glorioas de martir, din
ordinul lui Ciaki i al Senatului Unguresc.

''')
In iiedgrd strintate.
Simul de naionalitate iiubirea de patrie sunt aa de adânc întiprite
in inimile Românului, c
pentru el strintatea e neagr, lumin. Soa- fr
rele nu-1 înclzete pe pmânt strin !

Românii sunt supui tristei boale a nostalgiei când se afl diserai. De

aceea în armia Austriac unde sunt muli feciori din Ardeal i din Bucovina,
legea de pedeaps în contra fugirei din oaste, e mult mai puin aspr pentru
Români.' Un cântec vechiu zice:
Român în ar strin.
Duce dorul i suspin.
**) Lui Novac Cara-ipac.
numesc pe Români
Turcii Iflac, adic Valac, ins pe acei din Valachia îi

chiam Cara-Iflac, Români negri, i pe cei din Moldova, Ac-ipac, Ro-

mâni albi.

*) Scotea cuca de Novac.

Cuca
era un soiu de coafur împodobit cu pene de stru, cu care Domnii
Moldovii i ai Valahiei erau încoronai câad ei mergeau de se închinau Sul-
tanului ca s
primeasc învestitura. Obiceiul era ca pân a nu intra în sala
de audien a Sultanului, Arzodaî, cel întâiu uier numit Capusilar Kîethu-
daî, s îmbrace pe Domn cu caftan, i Muhzur Aga s-i pue pe cap cuca
Domneasc. Mai era îns i alte cuce mai mici pentru Solaki.

6*) Pline de ninlimudele.

Moned turceasc de pe timpul lui Sultan Mahmud.
 96 ALECSAXDIU

ÎNSEMNRI
1) în Balade p. 11-1853, bal ada e i cu jale croncnea.
dat în urmtoarea form : Iar Gruea
cât l'auzi
Astfel din gur zicea :

NOVAC I CORBUL "Cci n'am flint, puiu de corb.

«Sângele s
mi-i'l sorb !

Frunz verde mndnac, «Ce tot ipi i croncneti ?

Fost-au, cic, un Novac
'un fecior mândru avea,
«Ori pe mine jleti,
«Ori de mine tu-i bai joc?
m
Crui Gruea îi zicea. «Rmânere-ai fr cioc
Când Gruea voinic era «i i-ar cdea unghile
Astfel taica 'i cuvânt : «S n'aci cu dânsele».
«Feciora, Gruiuul meu, Iar corbul s'apropiâ
«Ascult cuvântul meu : Lâng gratii se punea
"S nu cazi la vr'un loc ru Si lui Grue rspundea :

"La loc ru i mult departe, «Vai tu, Grue, dragul meu.

«La neagra strintate.
<Eu vd ce i se gtete,
«Ce
«C
m
umblu
blâstemi aa ru?
de rândul tu,
«Soarta ce îi hotrte «C m'a trimis maic-ta
«Intr'uu ora deprtat , «S caut de soarta ta».
«Ce se zice arigrad, Grue cum auzi îl

«Acolo când îi intr Ctra gria

Turci aa :

"De aceasta nu uit, «Turcilor, dumanii mei,

«Vam dreapt s plteti «Dac nu suntei miei
«i coiful s i-1 clteti». «Slobozii-mi voi dreapta
Gruea 'n arigrad intr «Cam un lucru de-a lucr.
Iar vam dreapt nu d «Am s
scriu o crticea
Ci 'ntr'o cafenea intr. «.S'o trimit la maic-niea ;

Turcii pe Gruea-1 zri «S'o trimit la tatl meu

i aa gria
'ntre ei : «S afle c"am s mor eu».
«Ista-iGruea lui Novac Turcii mâna-i slobozia,
«Ce-a dat iuru prin Bugeac Gruea cartea mi-o scrie
«i ri multe a prdat i corbului o ddea
«i'n urm-i foc a lsat.» i din graiu aa-i gria :

Turcii iute s'adun «Alei drag corbior,

!

i pe Grue mi-1 leg «De-i zbur numai un sbor

Cu trei sfere de mtase «S duci cartea la tata,
Tocmai ca braul de groase. «M jur ie i-oiu c d
Dar când Gruea se 'ntindeâ. «Numai carne de catan
Dou feri c se rupea «i sânge de coofan».
Numai una rmânea. Corbul vesel croncnea.
Turcii iute-I cuprindea Cartea n ciocu-i o prindea
i la temni-1 ducea. Aripile-i întindea
Gruea n tenjni zcea Si pe cer el se zri
i prin gratii lung privi, Intâiu ca un porumba,
Priviâ cerul i pmântul. Apoi ca un lstuna.
Norii ce umblau ca vântul, Apoi ca un bondra.
Cârduri multe de cucoare i apoi se tot perdea
Ce zburau mereu spre soare Încât nu se mai zrea ;

Si-un dor mare-1 apuc Cartea iute o ducea

Ce la inim-1 sec. i lui Novac o ddea.
lat, mri, cum privi Iar Novac cel înlbit
C departe el zri Se apuc de cetit...
Un corb negru corbior Cetea nu tiu ce cetea
Ce zbur încetior « C de-odat s'oereâ !

i s tot ajjropi ip haine husreti

 roKZii pori i.AHK

i "nibrc clugreti, i pe Grue slobozia, 1

i nclec voinicete Iar Grue cum ieiâ

i purcede olcete Prin vzduh pe sus privi
Cu desagi, cu burdujele i pe Corbu mi-1 zri
Pline de mahmudele i cu drag aa-i gria :

i n arigrad ajungea «Alei Coarbe, corbior,

!

i Turcilor bani ducea «Tu de-acum mi-eti frior!

i din gur le gria
<Auzit-am, auzit,
: «i
«i fn
m jur
hrnesc
s
jur sa te
te 'nfresc

•De-un voinic ce mi-ai robit «Nu cu carne ctneascâ

«i
S
m iat cam sosit «Ci cu carne pgâneasc,
vi-1 pltesc îndoit!» «Nu cu sânge psresc
Turcii la bani lcomia «Ci cu sânge pgânesc».

XXXVII.

FATA CADIULUI

La grdin, la cerdac ^) — Eu pe gânduri am czut

Lui Hagi Baba-Novac '"')
De când, moule-am vzut ')

Care poart comanac, i-') Pe fata Cadiulul 2=-0

Lung mas e întins Din satul Odriului. ^'•)
i de oaspei muli cuprinsa. — Feciora puiu de român
Dar la mas cine ede ? Ce nu tie de st|jân !

Pe "mprejur cine se vede ? Dac este mri-aâ.

ede btrânul Novac Înceteaz de-a ofta
Ce trete-acum de-un veac, -')
i te dîi în grajdul meu
Cu cinci-zeci de finisori, De-i alege-un puiij de zmeu
Tinerei, mândri bujori, Din cinci-zeci de bahamei
i cinci-zeci de finioare. Bahamei cu perii crei.
Tinerele garofioare. i-i f singur izbânda
Toi cu bine petrecea Ca s-i capei dobânda.»
Pe Novac îl fericea, Tinerelul se scula,
Numai tânrul lovit Lui Novac se închin,
Copila de Novci, Mâna dreapt-i sruta ""'')

Nici nu bea, nici nu mânca ;

i grajd se îndrepta.
la
De la inim ofta. Iar la grajd dac mergea *)

«Nepoele hi, lovit El un mânz îi alegea,

Copila de Novci, Mânz de fug sprintenel,
oimuie, puiu de român Ei 'n var ptrrel, ''*)
Ce nu tie de stpân ! Mânz ce fuge ca oldanul
Nici nu bei, nici nu mnânci. De nu-1 prinde nici arcanul.
Ce stai pe gânduri adânci ? Pe el iute c sri
V. Ali'i'sandri. — I'iu'zii populare.
 :

98 V. Al.l'X'SANDin

i din fug mi-1 opriâ Mii de srutri îi d.

La o poart de grdin, Iar cea roab medioar
De grdin cu fiori plin i de minte cam uoar
Unde stau cadânele ^) Spaim singur-i fcea,
De se'ngân cu florile. i 'ntr'un suflet se ducea
«Tu, fat-a Cadiului La Cadiu, la cafenea
Din satul Odriului, Unde beau Turcii cafea.
Ghelai, ghelai pân'colea
''')
«Sai Cadiule, nu st
Ca s-mi dai o floricea C'au rpit pe fiica ta!»
i mi-o d
cu mâna ta Cadiul se 'nglbineâ '')
Ca s-mi dreag inima.» Cealmaoa pe ochi punea
Copila Cadiului Pe-o ttarc 'nclecâ *'•')

Din satul Odriului i la goan se lua

Rumioar se fcea Eapa câmpii apuca,
i trei flori ea-i alegea Urechiuile-i culc,
i trei ea culegea,
flori Urma mânzului clca.
'un fir de pr îi smulgea ") Fugea mânzul nechezând.
i cu firul le lega Eapa fugea renchezând,
'apoi tainic ea le dâ 'aa fugea,
bine c
Unei roabe mândruli Mai c mai
ajungea. îl

S le duc la porti. Dac videâ i videâ

Voinicelul greu oft Fata mintea nu-i pierdea ^)

Periorul srut Ea pe mânz se pleca c

i din gur cuvânt De urechie mi-1 muca '•^'•")

«Tu, fat-a Cadiului, Urechiuea sânger,

Surioara Crinului ! Ear mânzul se oteriâ,
Ghelai, ghelai pâ'n colea i sriâ, sriâ, sri,
Ca s-mi dai o floricea. 'aa bine c fugea,
Dar mi-o d
cu mâna ta Intr'o clip ajungea
Ca s-mi dreag inima.» In grdin, la cerdac.
^o*).
Copila Cadiului La Hagi Baba-Novac
Din satul Odriului Cadiul înc sosiâ,
Bujoric se fcea Eartaganul i scotea.
'o garoaf culegea Iar Novacul cel btrân
O garoaf ca i ea, Ce nu tie -de stpân.
Apoi singur-o ducea, Îi ridic genele.
Celui mândru Novcel ^) Genele cu cârgele
Avere-ar parte de el ! Ca s-i vaz oaspele :

Fecioraul se plec, «Stai, cuscre Cadiule,

De mijloc o apuc, S ne-ascultm vorbele,
La sânu-i o ridic C junii fac certele
i la fug se-arunc. i btrânii pacele !»

i din fug-o desmierd

 l'OKZII POl'Ur-AUK au

N o T E.

1=^) Care poart comanac.

Comanacul e coafur clugreasc. -- Este de crezut c btrânul Novac
din aceast balad nu e tot acela din balada precedent, cci nu se potri-
vete comanacul su cu hainele novceti, i cuca viteazului osta i prietin
a Domnului Mihai Viteazul.

2=-) Pe fata Cadiului.

Cadiu, cuvânt turcesc ce însemneaz judector.
•^') Din satul Odriului.
*•••) Mâna dreapt-i srut.
Srutatul de mân e un semn de respect din partea celor tineri ctre cei
mai btrâni. Acest obiceiu exist din vechime la Români, cci ei au mult
respect pentru btrânee.

s*) Ei 'n var ptrrel.

Adic de patru ani.
"•^
) Unde stau cadânele.
Femeile turceti port numele de cadâne.
') Ghelai. ghelal pân' colea

Espresie turceasc ce însemneaz : Vin pân colea.

^*) Pe-o ttarc 'nclec.

Adic încleca pe
: o eap de soiu ttresc.
"' ) De urechle mi-l muc.
Acest fapt se gsete raportat în cltoria D-lui de Lamarlin în Orient.
Un Arap furând calul altuia, acesta se lu pe urma furului. dar când er
s-1 ajung, e! însui îi strig ca mute calul de ureche, cci s el prefer
a-1 pierde de cât a-1 vedea ajuns de alt cal.

ÎNSEMNRI :

) Lui Hagi-baba-Nocac.
Acest nume se gsete în cântecele populare ale Sârbilor i
al lui Novac
in acele dinTransilvania. In colecia tlmcit în limba francez de d-1
Auguste Dozon, cancelarul consulului general al Franciei la Belgrad, sunt
dou balade care încep aa: Novac ct Radivoi boivent da vin dans la
România la verte montagne, etc. (Mnscr. Acdm.)

') La kiliea lui Novac. Nepoata Sultanului.

(Balade. P. II 1S5S). C de când o am zrit
Care poart comanac. >«;;"?":?' «" Perit!»
^)

(Balade. U. im:i). P ~
^''f.
Nepoele ha., loy.a
'

Copila de Novacia
^ De când, moule-am vzut [>ac este mri-a...
Pe fata Cadiului, {Balade. P. II. /So3).
 ; ' :

luo V. ALEO.SANDKl

M Dar din cinci-zeci de bahmei ') Cadiul se 'nglbeni

De bahmei cu perii crei Cealmaoa pe ochi punea,
Nici unul nu-i cuvenea : Narghileaoa-i asvârli,
Dac vedea i vedea 'o ttarc 'nclec
Mai în fund el se ducea Fr chingi i fr -\.
La un mânz ce necheza (Balade. P. 11. 1853)
Mânz de vine cam sgârcit,
Fcut tocmai pe fugit, ^) Bar fata Cadiului
Care fuge tot cu anul Nepoata Sultanului
i nu-1 prinde nici arcanul. Se "ntinde i se pleca,
De la esle mi-1 lu De ureche mi-1 muc.
Pe el iute s arunc Srea mânzul i zbier
(Balade. P 11. 1853) i'n trei copce el er
La chilia lui Novac
^) i trei flori c trimitea
Care poart comanac.
Cu-o copil medioar
Cadiul înc sosea
Cu cosia glbioar, i pala din brâu scotea.
lovit le priime
Iar Hagi-baba-Novac
La inim le strângea :

Care poart comanac

i din gur iar gria :

îi ridic genele
— «Tu fat-a Cadiului. etc.
etc.
(Balade. P. 11. i.sj.7)
(Balade. P. 11. 1853)
'^) Lui lovit de-o ducea.
[Balade. P. II. 18.5:i)

XXXVIII.

MOGO VORNICUL

In ora, la Bucureti Msura 'mpratului.

Tot s
stai i priveti s cel mai mare,
Iar fratele
Pe cei apte voinicei, (C-i mai mare minte nare)
Mândrii puiori de zmei, Pe drum ochi-i alerg
apte frai ca apte brazi i cu glas dogit striga
Toi de-ai lui Mogo cumnai. «Zrii voi ce zresc eu?
Ei în capul podului Eat vine ca un zmeu,
In fruntea norodului Vine Mogo vornicul,
Atepta pe sora lor Clare pe galbinul».
i pe mândru-i soior, Fraii toi mi se scul.
Mogo vornicul bogat Peste câmpuri se uit,
Ce glumete ne-ncetat. i videâ, mri, videâ
Ei la umbr se culca, Cum venea Mogo venea:
Bea voios i ospta, «Bun ziua, apte frai,
Cu ploscua închin apte frai ca apte brazi 1

De vedre -o oca
cinci — Bun sosit, cumnate/-)
frate
Vadra arigradului, Ai \enit pe ne-ateptate.
 ! ! !

POEZII poimlakp: 10]

Dar unde i-e soioara? i 'n pmânt se îngropa

Ce ne-ai fcut surioara? i pân 'n mnunchi intr.
Ori poate cai i uitat Iar fratele cel mai mic,
Ctr noi c te- ai legat (C-i mai mic, e mai voinic)
Când pe Stanca ne-ai luat Paloul mi-1 învârtiâ,
S'o aduci la friori In Mogo îl asvârlia.
Pe earn de nou ori, i prin inim-1 junghiâ!
C-s mai multe srbtori ;
Când de-odat ce videâ.
Pe var de patru ori, Ce videâ i nu credea?
C-s mai multe lucrtori? O teleag zugrvit,
— Ba, mi frai, eu n-am uitat Pe dinuntru poleit
Ctre voi c m-am legat, Cu doi-spre-ce telegari
i cu Stanca am plecat Telegari cu coame mari,
S'o duc la desftat i-n teleag sora lor
Dar drumu' prsit
în înflorind ca un bujor!
Turci, Ttari ne-au întâlnit, «Bun ziua, fraii mei, ^)
i pe Stanca mi-au rpit. apte puiori de zmei
— Pe Stncua ni-au rpit Dar unde vi-i cumnatul?
i tu, Mogo, ai fugit? Ce mi-ai fcut brbatul ?
Cu cei furi nu te-ai luptat, . — L-am trimis în iad de-a drept'
Dup ei nu te-ai luat Cu eapte paloe -n pept,
Nou ani s-i tot alungi C nu-i vrednic triasc s
i cu moartea «-i ajungi ? i cu noi s se rudeasc,
Mori dar, câne blestemat Cine 'n oard pgâneasc
C ie nu i-a fost dat Nu tie s
vitejeasc
Ca s fii vrednic cumnat i nevasta s-i pzeasc !

Cu-a Stncuei apte frai. — V^ai de mine ce-ai fcut! ?

apte frai ca apte brazi !» Vai de voi n'ai priceput
!

i cu toii crunt turba Cum c

Mogo a glumit
Paloile ridica Când de mine v'a grit ?
mai mare
Iar fratele cel Bine vorba nu sfâriâ, *) ^)
(C-i mai mare minte n'are) Lacrimi din ochi îi eiâ.
Paloul mi-1 învârtiâ. Lâng Mogo ea cdea
In Mogo îl asvârlia Cu braele-1 cuprindea
Dar nici c
mi-1 nemeriâ. II bocea, îl dismierdâ
Palou 'n vânt vâjâiâ, Apoi sufletul i-1 dâ
De-un zid mare se loviâ, In captul podului.
i 'ndrt se întorcea, In ochii norodului
Lâng Mogo de cdea,

NOTE.
Poate-c legenda raportat aici s fie izvorul de unde se trage numele
podului Mogooaei din Bucureti.
 : !;

102 V. ALECSANDHl

ÎNSEMNRI
1 ) In Mnscr. Acdni : Mogooaea. 'acolo mi se opri
'-) — «Cale bun, mi fârtate râna o scormoniâ
Popas bun frate cumnate !» Mort pe Mogo îl vedea
•^) Bun ziua apte frai Moart peste el cdea !

Seapte frai ca apte brazi (Balade P. II. 185:i)

*)Stncua se 'nglbineâ.
Sângele 'n trup îi rcea, ^) Bine vorba nu sfâri
La pmânt ochii intea, Sufletul din trup ieiâ
Urma sângelui cât, Iar Stncua se pierdea,
Dup sânge se lu Moart la pmânt cdea
Tot de-alungul podului In captul podului
Pin mijlocul târgului, In ochii norodului
i mergea, mri, mergea {Mnscr. Acdm.)
Pân' la groap ajungea

XXXIX.

BUJOR
I. Ici în vale, la fântân.
Dou fete spal lân,
Frunz verde de negar Bujor strânge de
le mân !

A eit Bujor în ar !
^''O Ici valea lui Terinte,
în
Bate, prad, nu omoar Dou fete culeg linte,
Pe ciocoi îi bag 'n fiar, -')
Bujor le scoate din minte !

S-i dea bani de cheltuial

i haine de primineal. II.
Bujor ese, Bujor zice :

«Halal de tine, voinice ! Frunz verde de negar ;

Haidei copii dup min'e La Focani între hotar,

C tiu calea 'n codru bine, Este-un bordeiu cam plecat ^'^')

i tiu turme de berbeci, De copaci încunjurat.

Isvoare cu ape reci. Acolo-i Bujor culcat.
i neveste frumuele La Ania vduvit,
i desagi cu rublele !» Ce-i d vin totcu vdria
Ici în vale, colea 'n vale i-1 îmbat cu guria:
Sun-un glas duios cu jale, «Aniico, draga mea!
Glas frumos de fat mare. Mult mi-e dor de-o floricea.
Bujor prinde-o srutare ! Floricic rumeoar
Ici în vale, la pârâu Care-o pori în buzioar.
Dou fete spal grâu, — tefnic Bujora!
Bujor le ine de brâu ! Floricica dai-o-a.
 !

poti/ai i'Oi'iii>AKi: 103

Na i na guria mea IV
De-o srut cât îi vrea.
iar de but, nu mai bea Frunz verde de negar.
C
—
potira-i cât colea. Pe Bujor mi-1 judecar,
Las' s vie c nu-mi pas La Divan îl întrebar.
Când mi-e paloul pe mas Muli cretini de-a omorât
i mândrua drgstoas». Cât prin ara hoit?
Srutatul n'au sfârit, Iar Bujor cruce-i fcea
Potira c'a i sosit. i cu dreptul rspundea:
Luptat-a Bujor, luptat, «Mori de om eu n'am fcut,
De potir n'a scpat! Dar ciocoi muli am btut!
— tefane, Bujorule')
Unde-i sunt averile
Ca s-i scapi tu zilele?*'-')
III.
— Le-am ascuns pe la copaci,
De-ajutor la cei sraci
Frunz verde de negar, S-i cumpere boi i vaci!»^'")
Pe Bujor mi-1 duc prin ar
De-1 arat ca pe-o fiar! V.
i mi-1 pun la închisoare.
Fr arme, fr soare Frunz verde de negar.
Oliolio! codru frunzos Bujor se sue pe-o scar...
Cât eti vara de frumos Plâng sraci cu jale-amar,
Iarna putrezeti tu jos! C nu-i scara Domnilor
Ca tine Bujor în gros i e scara hoilor,
St culcat cu faa 'n jos. Calea neagr-a morilor!

NOTE.
i'-) A eit Bujor în ar.
Acest ho vestit, poreclit Bujor din cauza culoarei pârului su, a eit în
ar pe la începutul veacului XIX. El er fecior boeresc la moia unui boer
pân'a nu se d
la hoie; fiind îns ru btut într'o zi de stpânul su, Bujor
a apucat calea codrului, ca s-i rzbune în contra boerilor. Cântecul însui
zice cel nu fcea mori de om, dar avea mulumire a pune pe ciocoi în
lanuri.

'-•
) Pe ciocoi îi bag 'n fiare

Fiare in loc de fere, provincializm.

^*) Este-un bordeiu cam plecat.

Bujor a fost prins într'un bordeiu, aproape de Focani, unde el se odihni.

+=
j Ca s-i scapi tu zilele.

Dup acestor dou versuri, se vede

înelesul c i pe timpul lui Bujor
unii din judectori erau supui farmecului banilor.
 ! : :

104 V. AI.EC.SANDKI

3*) Le-am ascuns pe la copaci,

De-ajiitor la cei sraci.
S-i cumpere boi i
vaci.

Hoii Români s'au artat mai totdeauna cu îndurare pentru cei slabi i
sraci; de aceea i poporul îi considera ca pe "nite eroi i are pentru ei o
dragoste plin de admirare.
In cele mai multe balade hoii sunt reprezentai cu culori vii i mandre.
Voicu, un alt ho ce s'a artat in ar
dup Bujor, rspunde ca i acesta ju-
dectorilor ce-1 întrebau despre averile adunate

Averile nu v'oiu d, Cu drotele îi primbla.

C pe Voicu-i spânzur. Cu mu:erile-i rhânc.
i voi galbini-i lu, l-am ascuns pe la copaci.
copaci... etc
Cu crile ii juca,

iXSEMNÂRI
M — tefane
Bujorule ro. De aici i s'a dat nume f loarei
Tu, mi
roiorule bujorului.
Cu urmtoarea not: Bujor er mic Mnscr. Acdm.)
de stat, înclat la trup, i cu prul

XL.

ANUL
Nai auzit de-un Jian Iar Jianu "nelegând
De-uii Jian, de un Oltean Cele ce-i treceau prin gând
De un ho dt- cpitan Se "ndrumâ spre Olt fugând.
Care umbl prin pduri Când la Olt. Oltu-i umflat.
Cu doi-spre-zece panduri. C munte l'a plouat
la
Cu ghiebe i cu poturi? «Mi Române, mi podar,
El iea miei dela ciobani Trage podica de car
Armsari dela mocani.
Fr plat, fr
bani !
S
Cu
m
viteazul
treci la
ist
cela
de
mal
cal.
i pândete la strâmtori ') Trage podul mai de-a drept'
De despoae negustori. Pân'nu-i pun un glonte 'n pept
i tot prinde la boori Nu-mi fii duman
i-mi fii frate
De-i cur de averi ! De nu un glonte 'n spate».
vrei
Toi de dânsul fngeâ, c Dar podarul se gândea
Toi de el se jluiâ i cu lene se "ntindeâ.
La Domnul, Caragca.
Ia Dac vedea i vedea
Domnul potir-adunâ. Jian rostul nu-i perdea.
Dup ho el o mâna. El se arunca înnot
 : ! !

roiczii ruiTLAKi; iOO

Cu suflet, cu cal, cu tot. Ce videâ i ce-auziâ ?

Calu 'n ap se lupta Potira gazda leg
Iar Jianul cuvânta De Jian o întreb.
«Decât
s
s m rog de prost «Hai iar, murgule, hai,
Hai la munte sus, pe plai.
Ca dee podu 'n rost
Mai bine cu murgu 'n not S scpm de chiu de vai!»
C i el e puiu de Olt. Fugea murgul cât fugea.
Decât
Mai bine
s
cciulesc-)
haiducesc!
m
s
Dar potera-1 ajungea
Pe Jianu mi-1 prindea
Hai voinice murgule, i-1 ducea la Carageâ.
Nu mai face prul cre, Vai srmanul voinicel
!

Hai la Slatina 'n judej. Srcu, amar de el

Unde gazda ne-om afla Cci pe loc mi-1 judecar •'')

'amândoi ne-om rsufla !» Cu lanuri mi-1 încrcar

Când la gazd el sosiâ. Si-n ocn mi-1 aruncar.

N o T H.

Jianul era de neamul su boer. El a hoit ca i Bujoi', pe la începutul

Vi.^acului XIX l i-a svârit zilele la Târgovite, fiind ertat de guvern.

Un alt cântec al Jianului sun aa :

«Colea, maic 'n fgeel Le-a lsat i a fugit.

S'a ivitun voinicel La Jiu pe unde-a umblat
Pe-un cal vânt porumbel. Câte fete s'a 'nelat
.M duc, maic, dup el. Dup el de s'au luat.
— Nu te duce, fata mea. Cu copii tot le-a lsat.
Ca-i pi
ruine grea. La Olt, pin ori-care loc
Cel voinic cu calul mic Câte le-a luat la joc
lancu Jianul îi zic Le-a lsat plângând cu foc
El pe toate le-a iubit De-au rmas fr' de noroc.
Pe toate le-a amgit.

Se vede c Jianul, ca i Bujor, avea mare prestigiu în ochii fetelor, i c

er nu numai fur de averi dar i de inimi fecioreti.

ÎNSEMNRI

M i pzete
De despoae
la strâmtori
negustori
S m plec,
La ce naiba haiducesc
s m smeresc
!

încrcai de gillbiori. Domnul grec judecaîl

(Mnscr. Acdin.) De lanuri încrca

îl

i 'n ocn mi-1 arunc.

-t De-oiu stâ s m cciulesc (Mnscr. Aed tu.)
 !

10(i V. AI.IX.SANIJUJ

XLI.

TU N SU L M

Vestea 'n ar a ajuns Te jur cu pistolu-n pept,

De un ho cu nume Tuns, Spune mie tot cu drept
C pe 'n codri a eit De ai bani mai multicei
De ase 'ntovrit, D-mi jumtate din ei,
Toi voinici alei panduri, C-i dau la mân rva
Oaspei ageri de pduri,-^) S nu rmâi pguba.
Ce se port din crâng în crâng. i cu vreme de-oi tri
Câi îi vd, de el se plâng. Pân' într'unul i-oi plti.
C nici unde nu gândeti Dar cumva de-oi muri eu
Cu dânsul te întâlneti i-i va plti Dumnezeu!»
i'l auzi zicând cu bine : Vai srmanul voinicel )
! !

«De unde vii, mi cretine? Srcu amar de el!

Din ce stat, din ce ora? Cci pcatul l'a gonit
Luat-ai la drum rva Cu moarte l'a pedepsit
S nu ptimeti ceva ?

NOTE.
Tunsului a fost scris de un autor rus ; tiprit într'un Calendar
Istoria
dup ocupaia Valahiei de ctr armiile Ruseti, Ia 1828. O parte din acea
istorie anecdotic, a fost tradus de d. A. Donici i tiprit în «Foia tiin-
ific i literar» ce s'a publicat în Iai la anul 1844')

ÎNSEMNRI :

1) Tunsul a hoii în ara Româneasc în zilele noastre. Poporul spune

mulime de anecdote asupra Iui ce dovedesc a avea mare îndrzneal.
(Mnscr. Acdm.)

-) Tâlhari neaoi de pduri. Cci Domnia l'a gonit

3) Mult vreme a hoit Cu moarte l'a pedepsit.
Dar n'a avut bun sfârit (Mnscr. Acdm.)

) Aiticolul a apnit i "ii Calendarul pentru poporul român al Jui M. Coglniceaiiu-

|io anul 1845, pag. 8:?, cu nrmtoari'a nota: Iu almanahul Odesii flela anul 1840 a fost
tijirit acoast doKcrien.' în liniVia ruseasc. Autorul ei e isclit Radul Curloscu de
la Oi.uaeaua vruit. Neputându-si; sfâri acest articol in «Pro^jo.y/ren», aiu socotit s-1
retiprim întreg în acest alnianali.
 !

l'tny/Al l'Ol'ULARK 107

XLII.

D R A GO

I. Pe-un covor de lcrmioare.

Cât viteazul o zrete
Drago mândru ca un soare '^')
St pe loc i se uimete
A plecat la vântoare^). Uit blânda cprioar
Ghioaga i sgeata lui i sgeata ce omoar,
Fac pustiul codrului! Uit draga vântoare,
Cerbul moare, urii per Uit lumea de sub soare !

i vulturii cad din cer.

Eat c 'ntr'o dumbrvioar III.

EI zrete-o cprioar,
Fiar blând dela munte «Copilit ! zice el,

Cu stelu alb 'n frunte. Rezemat de-un stejrel :

i cornie mititele Eti tu zâna istui plaiu

i copite sprintenele. Sau o floare de la raiu ?
Cprioara cum îl simte — Drago, Drago frioare !

Las locurile strimte, Nu sunt zân nu sunt floare.

Fuge, salt, zboar, pere Ci am suflet fecioresc
Ca un vis, ca o prere, i Moldova mnumesc.
Ear Drago înfocat Mult e, mult de când te-atept
O gonete ne'ncetat. S-mi alin dorul din piept,
Zi de var cât de lung C de Domnul sunt menit
Vântorul o alung Ca s fiu a ta ursit !

'amândoi se perd de vii. — O ! Moldovo 'ncânttoare.

In codrii mereu pustii Ginga fermectoare !

lat arcu-mi vitejesc

II. Lâng tine-1 rsdesc'-*)
Ca sdee pân 'n zori
Eat, mri, c de-odat Crengi de frunze i de flori
O poean se arat i cu-acele crengi frumoase -)

Înverzit, înflorit S 'mpletim cununi voioase,

i de lume tinuit. Una ie, una mie
Iar pe earb 'n poeni Pentru-a noastr cununie!»
Cânt-o alb copilit
Cu ochi dulci dezmierdtori IV.
i cu sânul plin de flori.
Cprioara cât o vede A doua zi ei plecar
Zboar vesel se repede i pin codri apucar
i îi cade la picioare Amândoi îmbriai
 !

iUb ALECSA.NDIU

Cu flori mândre 'ncununai. V.

Dealuri multe ei suir.
Multe dealuri coborâr Bine vorba nu sfâriâ ;

Pân valea cea 'nverzit

'n Din râu iat eiâ c
De-un râu limped rcorit ^'^'). Zimbrul aprig ca un zmeu
Copilita 'nvesdiâ Cu lungi coame ca de leu
i din gur-aa gria: i cu coarne otelite
«Drago, Drago frioare ! i cu aripi la copite,
Las ti
ochiizboare s Fiar crunt i turbat
Peste culme i câmpii Pleca fruntea lui cea lat
Pscute de herghelii ;
i srind, mugind, dâ zor")
Peste vi, peste grdini Peste mândrul vântor.
Unde-s roiuri de albinî ;
Ear Drago s'aincâ
Peste ape curgtoare i cel zimbru cum veniâ,
i dumbrvi rsuntoare. Ghioaga'n frunte-i arunca,
Cât pmânt tu vei vedea Fruntea'n dou-i despica
E cuprins de zestrea mea 1 Apoi capul îi tia
'acea dalb de moie într'o lance îl punea
Toat 'n veci a ta s fie i plec în veselie *)

Când prin tine-a fi scpat Pe frumoasa lui moie

De o fiar 'nfricoat, De pgâni s o fereasc
De un zimbru fioros ^''')
i ca Domn, so domneasc!
Care-o calc 'n sus i 'n jos !

NOTE.
Aceast balad, dei compus de mine în stilul cânticelor btrâneti, am
gsit de cuviin a o cuprinde în colecia poeziilor poporale, fiindc ea
amintete una din legendele cele mai interesante a Moldovii.
1*) Drago mândru ca un soare.

Dup tradiia poporal Drago a venit din Ardeal i a poposit intr'o vale
numit câinpul lui Drago între Bacu i Piatra. Desclecarea lui a fost pe
la începutul veacului XIII.

'-*) Idtâ (ircu-mi vitejesc,

Lâ)i(j ^tine-I rsdesc.

în munii Moldovii despre Ardeal am vzut un stejar btrân de mai

multe sute de ani, pe care locuitorii îl numi : Arcul lui Drago. El er cu
trunchiul îndoit ca un arc.

*) De-uu râu limped rcorit.

Râul Moldova.
')
De un zimbru fioros.

Tradiia veche pretinde c bourul Moldovii reprezint capul zimbrului

ucis de Drago când a desclecat în Istoria îns susine ar
acel bour ; c
vine dela cetatea Cciput Bovis ridicat de împratul Traian în Dacia.
 !

1'01'':Z11 IM)|'l'I>Al{K 109

ÎNSEMNRI :

') Urmeaz in manscr. Acdm. :

A plecat mândrul Drago

Tocmai dela Meru-Ro
i se duse ctr muni
Câtr codrii cei cruni.
Cu urmtoarea not Meru-Ro trebue s fie o corupie a numelui de
:

Maramoro, locul de natere al lui Drago. In multe poveti se spune de

Merul-Ro ca de un loc deprtat i foarte greu de ajuns.
'-) Amândoi s le'mplelim Valea se cutremur !

Cununi dou s gtim *) i cu mândra lui porni

(Mnscr. Acdin.J Incâmpia româneasc
De pgâni s o fereasc
•') i ca fulgerul de-odat i ca Domn, s o domneasc '

Peste Drago fulger... (Mnscr. Acdm )

XLIII.

MOVILA LUI BURCEL

Intr'o zi de srbtoare, Trage brazd pe tpan ^>.

Intr'o zi cu mândrul soare tefan Vod se opriâ

Care lumea 'nveseliâ i din gur-aa gria:
i cu aur o 'nveliâ «Auzit-ai auzit
Iat mri se iviâ, Glas de Român necjit ?
Ca alt soare strluciâ Intr'o clip s-I gsii.
I3omnul tefan cel vestit, i cu el aici s
fii».
Domnul cel nebiruit Cinci paniri se alegea.
El pe cal încleca Pe Vaslui în sus mergea
i cu muli voinici plec Pân' zriâ intr'o movil
Dela scara curei lui Un Român arând în sil
La biseric 'n Vaslui. '*) i movila brzduind
Clopotele rsun, i din gur chiund :

.Steagurile-i se 'nchinâ. «Hai, ho, a, ho, Bourean,

Armsarii spumega, Trage brazd pe tpan !»
Frâele i-Ie muqâ, Cei paniri descleca
Iar poporul tot strig : Pe Român îl ferec.
«S treti Mria ta !» La Vaslui îl aducea
Când aproape de intrare i la Domnul mi-1 ducea:
Ce s'aude 'n deprtare ? «Mi Române s n'ai team.
Glas de om chiuind tare : Spunenou cum techiam?
«Hai, ho, a, ho. Bourean — Team n'am c sunt Român {
 ! ) ! ! : ; ! :

iio \. Al-E(.'SANi>l{l

Team n'am c-mi eti stpân Nici n'am cas nici n'am plug
Tu Domn cel mare
eti tefan Nici juncani ca s-i înjug
Care 'n lume seamn n'are, Toat vara m'am rugat
i eu sunt oiman Burcel De bogaii cei din sat^)
Puior de voinicel ! S-mi dea plugul ca ar... s
— S treti dac n'ai team! Mi-a fost ruga în zadar.
D-ne nou bun seam Atunci, Doamne, m'ntorsei,
Cum
S
de te-ai
te-apuci de plugrit,
pctuit La Ttari
Un plug mare
c mc
prinsei,
dusei.

Tocman zi de srbtoare i cu-n bou îl înjugai

Tocma'n timp de închinare?-"-") i de lucru m'apucai
^ Doamne, pun mâna la pept C sracul n'are soare,
i mjur s-i spun cu drept.
Pân" a nu-ajunge plugar
Nici zile de srbtoare
Ci tot zile lucrtoare!»
Aveam falnic harmsar Domnul tefan l'ascultâ
i o ghioag nestrugit i din gur
cuvânta
Cu piroane intuit, «Mi Burcele, ftul meu !

Care când o învârtiam Iat ce hotrsc eu :

Proac prin dumani fceam, la-i un plug cu ase boi

Câte opt pe loc turtiam i mergi bogat dela noi.
Alelei pe când eram la-i movila rzie
m
!

Om întreg de luptam Ca s'o ai de plugrie.

Muli pgâni am mai stricat Dar în vârfu-i s te-aezi
Multe capete-am frmat Ca stejar s priveghezi.
De Ttari i de Liftcni i Ttarii de-i vedea
i de falnici l'^ngureni! C'au intrat în ara mea,
Iar în foc la Rzbocni ^"^
Tu s
strigi cât ce-i putea
Mi-a czut ghioaga din mân Si tefane, la hotare
De o sabie pagin : Ca intrat sabie 'n ar!'''-)
Dar n'a czut numai ea, Atunci eu te-oi auzi.
A czut i mâna mea Ca un zmeu m'oi repezi
Cu pgânu-alturea!... i nici urm-a rmânea
De-atunci n'am ce
Cam ajuns un biet srac.
fac s m De Ttari în ara mea!».

N O T E.

Intre Iai i
Vaslui se afl un deal gol numit Movila lui Burcel Poporul
îns îi zice : Movilalui Purcel i unii archeologi pretind câ acest nume ii
;

vine de la generalul Roman Porcelus carele ar fi tbrât pe vârful ei Balada

ne spune adevrata origin a numelui dealului.

1*) De la scara curei lui.

La Biseric 'n Vaslui.
Sub tefan Vod cel Mare scaunul Domniei a fost câtva timp în oraul
Vaslui ;
poziia acestui ora fiind mai îndemânatic pentru aprarea rei in
 POEZII l'Ol'l l.AUK 111

contra nvlirei Ttarilor. Codrii Vasluiului erau pe atunci foarte întini i

au mistuit multe oarde de Ttari.

-*) Tocma n zi de srbtoare

Tocma 'n zi de închinare.

Cunoscut este din istorie i din tradiie c tefan Vod a fost foarte re-
ligios. El a zidit în ar
40 de biserici, spre pomenirea numeroaselor sale
izbânzi asupra Leilor, a Ungurilor, a Ttarilor, a Turcilor i a Cazacilor,
cu care a fost în lupt în tot cursul glorioasei sale Domnii.

^*) Iar în foc la Rshoenl.

Crâncena btlie cu Turcii de la anul 1476 în care tefan a avut a se
lupt cu toat oastea lui Mohamed II, în numr de 120,000 ostai.
'**) Si, tefane la hotare
Ca intrat sabia 'n ar.
Istorie —
Tradiia spune
! c în adevr pe timpul lui tefan Vod, edea
un osta de-ai lui pe movila lui Burcel, cale de o pot i jumtate de la
Vaslui, i c glasul su er atât de puternic în cât ajungea pân în auzul
Domnului

ÎNSEMNRI :

M In zdar m'ani
La bogaii toi din
S'mi deie plugul un ceas
tot rugat
sat
Atunci
La fratele
Pluguorul
m m
Doamne
îi
dusei,
luai
'ntorsei

S'mî ar i eu loc de-un pas! i de lucru m 'apucai

ese zile i-am rugat C sracul n'are soare etc.
Nici c'n sam m'a bgat! (Balade. P. II. 1853).

XLIV.

TEFAN VOD SI OIMUL

TEFAN. C tu eti oiman ca mine.

De jur' 'mprejurul tu
oimule, oimu uor Nvlesc dumani mereu !

F-te roat sus în zbor. Te calc Ungurii floi

Ce se vede la hotare i Lifteni necredincioi,
De s'aude zgomot mare ? Te calc hanii ttreti
i urdiele turceti!
OIMUL.
tefane! viteazul meu! tefan.
Zu de altul c'ar fi reu,
! Las' s
vie, las' vie s
Iar de tine mult e bine S se dee prad mie !
 !

112 V. ALliCSANDU;

Moartea-i pate ca o turm, i am leacuri de pgâni :

Pcatu-i mân
din urm. De Ttari am o sgeat,
Muli au mai venit la noi,- De Turci pala mea cea lat,
Puini s'au dus înapoi, De Lifteni un buzdugan
C-s Român cu patru mâni i de Unguri un arcan.

XLV.

CÂNTECELE LUI TEFAN VOD ')

tefan, tefan Domn cel mare ara-i mic, ara-i tare

Seamn pe lume nu are i dumanul spor nu are !

Decât numai mândrul soare !

ALTUL
Din Suceava când el sare,
Pune pieptul la hotare tefan, tefan Domn cel mare^
Ca un zid de aprare ! în Suceava cuibu-i are
Ca un oim voinic i tare.
Braul lui fr 'nectare Din Suceava când el sare
Bate oardele Ttare, Zi i noapte, de clare.
Bate cetele Maghiare, Se bate 'n patru hotare.
Pe Ttari îi cspete,
Bate Lei din fuga mare. Pe Unguri îi pârjolete ^''')

Bate Turci pe zmei clare i pe Turci îi risipete.

i-i scutete de 'ngropare. Iar pe Lei cu chica tare -''}

îi avânt 'n spânzurare,

Lumea 'ntreag st 'n mirare i-i înjug ca s are •^*)

N o T E.

!=) Pe diguri îi pârjolete.

Aluzie Ia btlia dela Baia unde o mulime de Unguri au pierit în focuf.
acelui ora.

-*) Iar pe Lei cu chica tare

îi avânt 'n spânzurare
într'una din nvlirile Leilor în Moldova, tefan i-au surprins în- Vod
tr'un codru, i pe câi din ei a robit i-au spânzurat de în copaci. pr Dup
acea nenorocit expediie, Reoele polon, Jntorcându-se în ara lui. a dat un
decret poruncind ca toi Leii s
poarte 'chica scurt. (Tradiie).

i-i înjug ca
3^^
)
are. s
Aluzie la Dumbrava Roie ce a fost arat de Lei înjugai la plug, i s-
înnat apoi cu ghind.
 i'tjKZii i'opri.A!;;; li:]

ÎNSEMNRI :

1) In Mnscr. 814 al Academiei, se mai afl urmtorul cântec

tefan, tefan, Domn cel Mare Ungurii cu fala mare

Seamn pe lume nu are. i Turcii pe zmei clare.
Halal de Români Halal... etc.
Amar de pgâni ! tefan, tefan. Domn cel Mare
Seamn pe lume nu are La Suceava cuibu'i are.
Decât numai mândrul soare. Halal .. etc.
Halal de Români La Suceava cuibu'i are
Amar de pgâni ! i din cuib ades el sare.
El i-a pus pieptu'n hotare Halal... etc.
De-oprete oarde ttare. i din cuibul lui când sare
Halal de Români Se bate'n patru hotare.
Amar de pgâni. Halal... etc.
Oprete oarde ttare Se bate 'n patru hotare
i Lifteni cu chica tare. i lumea st la mirare.
Halal... etc. Halal de Români !

Lifteniicu chica tare Amar de pgâni

i-ungurii cu fala mare.
^
Halal... etc.

XLVI.

BOGDAN^)
i de carte crturar
i de arc bun sgetar.
Lpuneanul cel cumplit ^''")
El in sal 'nainteaz
St pe scaun poleit. i la Domnu 'ngenunchiaz,
Curtea-i plin de boeri, Apoi zice: «M rog ie
Vornici, hatmani, vistieri Taic Doamne din Domnie
Ce se 'nchin Domnului Voe d-mi s iau soie
i s tem de ura lui Ursita ce-mi place mie.
C ura Lpunneasc Ea nu-i fat de 'mprat
E boereasc -*).
peire i-i chiar de Litean bogat
Iat, mri, de-odat c i de lege lepdat,
Un luceafr se arat Da-i fecioar ca o stea
Cu chip vesel i Domnesc Mândr ca o psrea.
i cu mersul voinicesc! Dulce ca o floricea,
Cine-i mândrul tinerel, i sufletul meu o vrea!»
Care-i tras printr'un inel? Lpuneanul se 'mblânzete
E Bogdanul cel glume i din gur-aa grete:
i Ia lupt îndrzne, «Dragul tatii, mergi cu bine,
"\'.
.\lcc.saiiilri. — Poe/.ii potmlaro.
 :

!'i)i;zii i>(iiM:.Ai;i':

Voe tu ai dela mine!» Apoi le desfur

Astfel zice i-1 srut i le d pe la nuntai
Ca pe-o floare 'n sân crescut, Care 'n lupte sunt fruntai,
i plocoanele-i gtete Cum era i nuntaul
i pe cale mi-1 pornete Aa-i dâ i postavul.
Cu o sut de nuntai De er el nltior
Toi alei din tbrai. Ii dâ postav roior
S fie strlucitor.
11. De er el medior
Iidâ postav glbior
Nuntaii încleca, Ca s-1 prinz binior.
Cu Bogdan vesel plec De er el mititel
Ei plec pe la Sân' Petru li d postav albstrel.
'ajunge pe la Sân' Medru ^*) Ca s se mândreasc 'n el!
La Liteanul cel bogat
i de lege lepdat. III
Iar Liteanul de-ivedea
Poarta curei închidea, Liteanul se bucur.
i'n lnuguri o lega El în c intr.
cas
i din gur-aa strig Lui Bogdan c art-
«Care este mirele, Trei copile tot de-un stat,
Mirele, ginerele, Tot de-un chip asemnat.
Sar el zidurile Albe gingae tustrele
S deschid porile!» Ca trei flori de viorele.
Cât Bogdan îl auzi Domnul tânr le priviâ
De sârg mi se rpeziâ ^'•M, Cu ochi dulci care stecli.
Calul îi înfierbânta Iar Liteanu mi-i zicea :

'un rpez voinic îi dâ. «Care este mirele,

Calul rândunel zbur Mirele, ginerele
i în curte er! c Cunoasc-i el mireasa,
Iar în curte cum sri Cunun-se cu dânsa !»
Bogdan timpul nu perdea. Bogdan mintea nu-i perdea.
Poarta curei deschidea Inel din deget scotea,
i nuntaii toi intr. Pe covor îl arunc
Liteanul c se mir, i din gur cuvânt :

i mustaa-i rsuci "''•)

«Care-mi este mireasa.
i
«Care
din gur iar zicea:
este mirele.
S m
Culeag-mi ea
iubesc cu dânsa.
inelul •

Mirele, ginerele, Inelul cu degetul.

Sar el teancurile Cci am sabie 'n setat
S-i postavurile».
ia Ce dorete cap de fat».
Cât Bogdan îl auziâ Din trei, dou nici mic,
Calul iar îi repeziâ. Iarmireasa se pleca,
Peste teancuri el zbur, Pe covor îngenunchiâ
 l'OKZU l'Ol'l'JjAlM'; 11.')

Ca o floare se 'ndoiâ, Car mare cu drutcle, ^' •^)

i inelul culegea Grdina cu florile

i 'n degeel i-1 punea. i o sut de nuntai
Ochii mirelui stecliâ, Toi alei din tbrai.
Inima-i se 'nveseliâ. Ei plec pe Sân' Medru
la

El mireasa-i ridic "ajunge peSân' Petru,

la

Pe ochi dulci-o sruta, i pe loc cât ajungea

i pe brae mi-o purt Mândr nunt c fcea
i "n rdvan c o punea, Vestele de se ducea
i spre ar purcede. La vecini i 'n deprtri,
Dup ei înc veniâ Peste nou ri i mri !

NOTE.
''••)
Lpiineonul cel cumplit.

In publicat la Iai în anul 1853 s'a lunecat o

ediia baladelor, partea II,

greal important, confundând pe Bogdan chiorul, fiul lui tefan cel mare.
cu Bogdan fiul lui Alexandru Lpuneanul. Dup aflrile dela ali cântrei,
balada a luat schimbare la inceputul ei, i se potrivete chiar cu cronica
Moldovei ce zice despre Bogdan fiul Iui Lpuneanu de carte nii er c :

prost la clrime sprinten ; cu sulia la halca nime nu-l întrecea ; a sgeta

;

din arc er mare meter : ii plcea jocurile copilreti i glumele, etc.

-*) C ura Lpunneasc
E peire boereasc.
Aceste douversuri fac negreit aluzie la uciderea celor 47 de boeri mari,
in vreme ce benchetuiau la masa lui Alexandru Lpuneanu. Vezi descrierea
fcut de C. Negruzzi.
=^-^-)
'aj ungea la Sân' Medru.
Adic pe Ia Sfântul Dimitrie.

'•••)
De srg mi se rpezi.
De sârg, cuvânt vechiu ce însemneaz : degrab.
^-
)
i mustaa-i rsuria.
Rsucirea mustii e considerat ca un semn de plcere. Românul când
vede o nevast frumoas. îi rsucete mustaa cu mulumire, i astfel' îi a d
înelege îi place.c
Car mare cu drutele. ''''•')

Drutc se numesc fetele, prietine a miresii, care o întovresc i o

asist la cununie. Ele sunt împodobite cu peteal de aur pe cap ca i mireasa.

ÎNSEMNRI :

1) In «Balade» p. II. 1852, balada aceasta e dat supt urmtoarea form:

BOGDAN.
tefan Vod cel vestit, Casa plin de boeri.
'i

Donmul cel nebiruit Vitejimari cu mari averi

St pe scaun aurit. Hatmani toi i vistieri.
 ; ; ;

IKi ALECSANDlil

lat, mri, cum era Calul iar îi repeziâ

Casa c se lumin, i teancurile sri
Soarele c s'artâ. i la scar ajungea
Oare el î-i, sau nu-i el ? i socrului se 'nchinâ
Bai Domnul cel tinerel i teancurile lu
Care-i tras printr'un inel. i nuntailor le d :

Domnul tânr se ducea Precum e i nuntaul

La btrânu 'ngenuche Aa-i d
i postavul :

i din gur-aa gria De nuntaul medior

«Doamne, taic,
«Voe d-mi s iau soie
rog ie
'i

m :

li

Ca
d
'i

postav roior
s'i ad
binior ;

«Ursita ce-mi place mie De 'i nuntaul nltior

«Ea nu-i fat de 'mprat li d postav glbior
«i'i chiar de Litean bogat S fie strlucitor.
«i de lege lepdat Iar Liteanul cel bogat
«Da'i fecioara ca o stea, i de lege lepdat
«Mândr ca o psrea, Nici cu-atâta se ls
«Dulce ca o floricea», El în cas c intr
«Domnul tefan voe-i d i lui Bogdan art
i pe fa-1 srut. Trei fete ca de 'mprat.
i plocoanele 'i gtiâ Tot un chip i tot un stat.
i pe cale mi-1 punea, Mândre, gingae tustrele
Cu vr'o cinci-zeci de nuntai Ca trei albe floricele.
Toi alei din tbrai. Domnul tânr le privi
Nuntaii încleca 'ochiorii c'i sticli
i cu Domnul toi plec. Iar Liteanul îi zicea :

i plecau pe la Sân'Petru «Care este mirele

i-ajungeau pe la Sân'Medru. «Mirele, ginerele
Iar Liteanul cel bogat «Cunoasc-i el mireasa,
i de lege lepdat. «Cununi-se cu dânsa».
Cât la poart mi-i zriâ Atunci Bogdan ce fcea ?
Poarta 'n grab o'nchide Inel din deget scotea
i din gur-aa gria : Pe covor '1 asvârli
«Care este mirele i din gur-aa gria :

«Mirele, ginerele, «Care este mireasa

«Saie 'mi el zidurile
«S deschid porile».
«S miubesc cu dânsa
«S-i întind degetul.
Vorba bine n'o sfâri «S culeag inelul;
i Bogdan cât 1-auzi «C eu am sabie lata
Calul i-1 înferbânt "Ce mnânc cap de fata».
'un repez voinic ii d.. . Mireasa cât l'auziâ.
Peste ziduri el zbu:. Lacrimile-o 'npodobi.
i socru se'nchinâ
la Pe covor ea "ngenuncheâ.
i poarta o deschidea Ca o floare se 'ndoi
Nuntaii c-i aducea. i inelul culegea
Iar Liteanul cel bogat i "n degeel i-1 punea.
i de lege hpdat IarBogdan înveseli
Mustaa "o rsuci. Pe mireas-o ridic I
In suflet se 'nveseliâ Pe ochi dulci o srut
i din gur-aa gria : i pe brae i-o lu
«Care este mirele i 'n râd van c i-o punea
«Mirele, ginerele i cu dânsa purcede
«Saie el teancurile Dup ei ce mai veni ?
«S-i ia postavurile». Butcele cu Doamnele.
Bogrdan cât îl auziâ Grdina cu florile.
 l'(M':/.Il l'OI'UhAUK

Si nuntaii cei fruntai i pe loc cum ajungea

Tot alei din tbrai. Mândr nunt c fcea
i plec pe la Sân'Metiru Cât nu se mai pomeni.
i-ajunge pe la Sân'Petru
In Mtiscr. Acdni partea III urmeaz astfel:

— «Ei. Litene, ce-ai vroit i zicea cu glas fioros :

«Toate i le-am împlinit. «Care nu-i mireasa mea

«Unde-mi este mireasa «Vai de dânsa, vai de ea
«S
—
m
cunun cu dânsa ?
Vin cu mine ftul meu,
«De-andrzni degetul su
«S culeag-inelul meu,
«Ca s
cerci norocul tu «Cci am sabie 'nsetal
«Colo sus, într'o cmar «Ce dorete cap de fat.
«Am trei fete 'o comoar. Din trei dou nici mic
«De-i cunoate mireasa Iar a treia se plec
«Te-oi cunun cu dânsa i lu mândrul inel
«i comoara-oiu desfund De-1 punea în degeel.
«i de zestre o voi d.» Ochii mirelui s'ticliâ,
Bogdan iute sus mergea Inima-i se 'nveseli.
In cmar ajungea El mireasa 'i srut
i vedea trei mândre stele i din gur cuvânt :

De-opatriv câte trele, «Voi nuntai, feciori ostai,

i la chipuri i la stat «Toi alei din tbrai,
i la graiu nevinovat. «V gtii de veselie
Iar Bogdan cel îndrzne «Pentru-a noastr cununie,
i de minte mult iste, «începând dela Sân'Medru
Arunc inelu-i jos «i 'nchinând pân Ia Sân'Petru

XLVII.

lORDAKI AL LUPULUI

La saraiul Hanului,
Cumnatul Sultanului.
Jos, pe apa Prutului, Frunz verde mcie,
In inutul Huului Mare groaz-i sus, la I:i
La casele Lupului ^''')
De lordaki ca s vie
Mers-au ura Domnului 1 S aduc grea urgie,
Mers-au ura i lovit-au, De Ttari cumplii, grmdi
Pe lordaki prpdit-au ! S deie ara prad
le 'n
El cu Domnul se 'nvrjbiâ Boerii se adunar
i clare pribegia Dela târg i dela ar
Pe drumul Bugeacului i trei zile se vorbir.
Scparea pribeagului, Trei zile se sftuir
i cu bine el sosiâ, Lui lordaki, s-l înele ; 'j

Adpost el îi gsiâ Trimiându-i mgulele

 !

ai>l;('.>>a.ndki

'un poclon de zece pungi, -•^')

Mulumind lui Dumnezeu
Patru aluri tot în dungi, C'au sosit la locul su...
Dou scurte, dou lungi. Dar lume cine tie
în
'un fugar frumos, Domnesc, Azi i mâni ce-a s mai fie !...
De soiu bun, moldovenesc, Eat-un Grec, unul Zoil
i o carte mare "nchis Om de vrajb i de sil.
Ca dela Domnie scris, Un trimis dela Domnie,
O hârtie 'neltoare. (Negre zilele s-i fie!)
Poftitoare, rugtoare. Olcete se ducea
Ca s vie-Iordaki-acas i la Domn tire fcea
La Mria cea frumoas. C'a sosit lordaki-a cas
Iar de-i trebue Domnie, La Mria cea frumoas
I-o d V^od cu frie, Frunz verde alunic.
Intre ei pace s fie!... Grea pulbere se ridic
lordkel se 'nveseliâ. Dela Ei înspre Mileti '') "-')

Iar Hanul îi gria :-

Iar printr'însa ce zreti ?
«Zece zile mai ateapt Arnui cu uanele
Ca s ai tu parte dreapt Cu argint pe la oele. "^

Cci am scris la 'mprie Lefegii i Darabani

Pentr'un firman de Domnie Cu-ai lor mândri Cpitani,
Ori de nu, ia-i oastea mea lordkele te ferete,
i cu dânsa ce-i vrea. f Curs rea i se gtete !

— Ba, eu oastea n'oiu lu Cei ce vin clri Ia tine

C ara m'a blstmâ. Nu vin ca s
se închine.
Cine-aduce oastea 'n ar Ci vin cu porunci domneti
Sub blstmul rii piar !»•''") i cu gânduri dumneti.
Astflel dac'a cuvântat Frunz verde porumbic ;

Cu Hanul s'a srutat Drglaa de Mric

i spre ar a plecat Pe lordaki mi-1 trezia
Cu Marin i cu Ciocan, i din gur-aa-i gria :

Cu Lisandru cel blan, "*'•)

«Hai, frate, la biseric
i cu Zaria, bun viteaz °'-') De sfânta Duminic,
Ce-i cam negru pe obraz. C de-când ai prihegit
Toi cu inimile drepte Sufletul nu i-ai grijit!»"*)
Slugi viteze i 'nelepte ;
lordkel se întindea
Oameni buni i credincioi i cu lene rspundea :

Ce"s la mas
ruinoi «Mergi Mrico, dumneata
Dar la lupt hargoi ! C eu nu m
pot scul.
Drumul lung m'a obosit,
II. Calul greu m'a ostenit !»
Iat, mri, cum vorbiâ
Vinerea spre Sâmbta, C fereastra se izbiâ
El, Mric-i s'artâ. i cdea jos la pmânt
i cu drag o sruta Fr suflare de vânt.
''') ^)
 iNM:/,ii riii'i-i,.\i;i 1 11»

'o icoan poleit Cu slugile dup ei ;

Trsni fr 'a lovit. fi

/"•')
Slugi cu inimile drepte,
.Mria se 'nspimânt, Inlepte i detepte
lordaki se întrista Ce's la mas ruinoase
Dar pe gânduri mult nu sta Dar la lupt hrgoase.
C Lisandru-i aducea Apoi veniâ dup ei
Ceata de arnuei,
Carte marc i-i zicea :

«O ceat de oameni niuli Lefegii i Darabani

Lifegii i arnui. Cu-ai lor mândri cpitani.
Au sosit aici din sus Ei la Iei cât ajungea;'')
'ast carte i-au adus lordachi la Domn mergea
Cu poftire boereasc Iar Domnul cât îl vedea
S mergi la curtea Domneasc. De mânie s'aprindeâ
Dar ascult-m pe mine i striga «Jos pe covor
:

Cci ce sim eu lui i-a bine. ^) fiei-i capul din zbor.»

Tu eti mare cât un Domn Un clu se rpeziâ,
Iar de ai minte de om Eartaganu-i neteziâ, ^'l

Hai cu toi s 'nclecm Dar Iordachi-1 atepta,

Arnuii s'alungm O palm voinic-i dâ
i de drum s ne ctm Cât clul jos pica.
Spre Bugeac s apucm, Apoi el se întorcea.
Pe Hanul s-1 ridicm La Lisandru de-i zicea :

i foc leului dm.» s «ine sabia mea

tu
lordkel nu-1 asculta De-mi tae capul cu ea
i din gur cuvânta : C nici rum nu m'a durea».
«Ba, m'oiu duce la domnie Iar Lisandru, oftând greu.
C
i
chiar Domnul
se jur va face
îmbie
c
m Rspundea :

Pânea, sarea i-am mâncat

«Stpânul meu !

Tot ce-oiu vrea ca m'mpacc s ! Nu

Din nou
m vârî la
Vod
porunciâ,
pcat!» ^^•')

II. Arnuii se "mbrância,

Pe lordachi s'aruncâ.
Frunz verde de negar. De pr lung îl apuca.
Pe cel în zi de \ar
drum Pe covor îl întindea
Ce se vede strlucind i din zbor capu i tia,
i spre Ei înaintând ? Capul se rostogoliâ
Un rdvan cu telegari, In sânge se tvliâ
ease negri armsari. i pe scri se cobora
i 'n rdvanul boeresc i 'n rdvan apoi sriâ.
Un luceafr pmântesc, Iar Marica, vai de ea
Cu chip dulce femeesc. Capu 'n brae apuca
Iar pe lâng cel rdvan, i plângând la el ctâ.
Clare pe-un nzdrvan, ^) i bocind îl sruta.
A4erge mândrul lordkel Când pe frunte, când pe gur
 ! !

iLÎI) \. ALiCU.ANDUl
»

Când pe gât la 'ncresttur. Bate para prin Mileti,

«Alei ! Doamne ! striga ea Zbor tciunii la Leti,
Fac-se pe vrerea mea ! Scânteile 'n Bârlneti,
Doamna s vduveasc, ta Pân pe la Ciocneti,
Neamul tu s caliceasc i duc veste de "ngrozit
Târgul tu intreg s ard C lordaki a pierit
i Domnia-i s se piard!»... i c focul a zbucnit
Frunz verde siminoc Din blstmul cel cumplit
La Ei arde mare foc.

NOTE.
In letopiseul lui Ion Neculcea, se pomenete de un lordaki Costachi
Lupu, ce a fost vel stolnic sub Domnia lui Grigori Ghica 1727. El era fiul
luiLupu Costaki Gavrili carele a jucat un rol Însemnat în rzboiul lui
Petru cel mare cu Turcii.

1
I Lo casele Lupului.

Trebue sâ presupunem c
lordaki al Lupului avea, afar de Mileti ce se
afl în inutul Vasluiului, o alt moie, pe malul Prutului, unde l'a ajuns
urgia Domneasc ce 1-a silit a pribegi la Ttari.

2'=') Un plocon de zece pungi.

O pimg cuprindea oOO lei.

'••) Cine-aciuce oasle'n ar

Sub blstmul rii piar
Cuvinte sublime Model de patriotism
! !

+ ) Lisandru i Zaria în loc de Alecsandru

">
i Zaharia.

6 •) Dela Ei înspre Mileti.

Aceast înoie Mileti,din inutul Vasluiului, a fost proprietatea spta-

riului Neculai Cârnul, care tria pe timpul Domniei lui Vod. tefni
fiul lui Vasile Albanezul (I660~lt)62). Neculai Cârnul er un om foarte în-
vat, i cunotea mai multe limbi precum Elinete, Grecete, Slavonete. :

Latinete, Nemete i Turcete. El er bogat i îi plcea fastul. Când ei.

avea un cortegiu Domnesc, i el purt totdeaun;; un buzdugan i o plato
de argint, pe când caii lui erau împodobii cu pene frumoase i cu ha-
muri cusute cu fir de aur.
Sptarul Neculai Cârnul, uitând bine-facerile i amicia lui tefni- Vod,
începu o corespondenii cu fostul Domn al Valahiei, prinul Basarab care
tria retras în Polonia, i-1 îndemn a strânge oaste leasc i a intr în
Moldova pentru-ca .s detroneze pe tefni, a crui domnie er prea
tiranic. Basarab nu numai c
refuz propunerile spatariului Cârnu. dar le
i încunotiin lui tefni
Vod. Acesta, aprins de mânie, puse pe clu
s-i tae nasul, fapt crud de unde i se trase i porecla de Cârn.
Dup o aa pedeaps sptarul Neculai prsi Moldova i se duse la
Moscova, lâug împratul Alecsis Mihailovicz, tatl ui Petru cel mare i ;

cum sosi în capitala Rusiei, el fu instituit preceptorul tânrului Petru Alec-

sievicz. Aceast poziie îi dobândi mult onoare i mari avuii.
împratul îl avea de-aproape credincios i îl însrcina cu misii impor-
 l'OliZII IMtl'l LAKl';

tante. Astfel el fu trimis ambasador în China, unde câtigând încrederea

împratului chinez, primi dup trei ani prezenturi mari, i un talger plin
de pietre scumpe. între aceste pietre se afl i un brilant de grosimea unui
ou de porumb, care astzi se afl în comoara împrteasc.
Dup moartea lui Alecsis Mihailovicz, Petru suindu-se pe tron i aflând
cu preceptorul su
se gsiâ exilat în Siberia in timpul anarhiei Strelizilor,
îl aduse îndat Moscova, i îl institu consilierul su cel. mai de-aproape.
la
Acolo el se însura cu fata unui din cei mai mari nobili din Rusia, i dup
un traiu îndelungat pe lâng Petru cel mare se svâri din via în timpul
domniei Iu' Mihai Racovi (1707—1709).
Numele su adevrat er Neculai Milescu. (Vezi Fragments des chro- :

niques Moldaves ct Valaqiies poiir, servir V'histoire de Pierre le Grand.

Charles XII, Stanislas Leszczynski, Demetre Cantimir et Ootistantin Bran-
covan, par le Major Ai. Cogalnicean).

'•
) Ca fereastra se" isbiâ.
i rdea jos la ptimâtit
Fr suflare de vânt...
^'=')
'o icoan poleit
Trsni fr a fi lovit
Semne prevestitore de moarte, dup credina poporului.

^*) Clare pe-un nzdrvan

Adic clare pe-un cal detept. In poveti se vd figurând cai nzdrvani
pasri nzdrvane, i oameni nzdrvani, care au minte ptrunztoare i prevd
viitorul.

i'^-')
Pânea, sarea i-a/n mâncat:
Na m vârî la pcat.

Rspuns caracteristic care arat cât de puternic e simirea recunotinei

în sufletul Românului.

ÎNSEMNRI :

M Lui lordaki s-i trimeat '')

Astfel sosind în ora
In Bugeac cât mai îndat. . lordkel boer frunta,
-) De la Ei înspre Micleti. fu alai frumos trecea
•^) i cu eartagane grele. i la curte se ducea.
(Mnscr. Acdm) §) Altul pala-i neteziâ
i, c n * *• • - - .. Dar lordachi 'i atept,
+ Sufletul 1
ti-ai pagamt. ^., , „ i i /•

=M Fr suflare de vânt. « P.^'"^^^' ^^.'^\

g,^^^^".
pe loc^cadea
lat frate c
de-odat § ^'^'''""^^V
\" covor se întindea.
(Semn de moarte nfricoat)
Cci ce sim eu nu-i a bine, ... ^ j ,

(^'''"'- '^''^^"^>-
Nu te duce la Divan
C Divanul i-e Duman,
(Mnscr. Acdm.)
 Al.r.C- AXDKi

XLVIII.

MÂNy\STIREA ARGEULUI

I.
i latr-a pustiu
i url-a moriu».
Pe Arge în jos,
Cât îl auziâ
Pe un mal frumos,
Domnu 'nveseliâ
Negru vod trece i curând pleca,
Cu tovari zece :
Spre zid apuca
Nou meteri mari Cu nou zidari,
Calfe i zidari Nou meteri mari
i Manoli zece ^'")
i A4anoli zece
Care'i i întrece; Care'i i întrece.
Merg cu tofi pe cale «Iat zidul meu
S aleag 'n vale Aici aleg eu
!

Loc de Mnstire Loc de Mnstire

i de pomenire. i de pomenire.
Iat cum mergea Deci voi, meteri mari.
C'n drum ajungea Calfe i zidari.
Pe-un biet ciobna
Din fluer doina, -*)*
Curând v silii -)

Lucrul de-1 pornii

i cum îl vedea Ca s-mi ridicai
Domnul îi zicea :
Aici s- mi durai
«Mândre ciobna Mnstire nalt
Din fluer doina!
Cum n"a mai fost alt.
Pe Arge în sus
Cu turma te- ai dus,
C v'oiu dâ averi,
V'oiu face boeri
Pe Arge în jos ;

Iar de nu, apoi

Cu turma ai fost. V'oiu zidi pe voi,
Nu cumva ai vzut V'oiu zidi de vii
Pe unde-ai trecut
Chiar în temelii !»
Un zid prsit
i neisprvit
La loc de grindi II.

La verde-aluni?
Meterii grbiâ,
— Ba, Doamne-am vzut ferile 'ntindeâ,
Pe unde-am trecut
Locu-I msur.
Un zid prsit anuri
i largi spa
neisprvit.
i mereu lucra.
Câinii cum îl vd Zidul ridica
La el se rpd Dar orice lucra
;
 i'(ii::/.ii i'i iiTi.vi;!

Noaptea se surpa !»-') Ca toi s jurm

A doua zi iar, i s ne legm
A treia zi iar, Taina s"o pstrm
A patra zi iar 'ori-ce soioar
Lucr în zdar ! Ori-ce surioar
Domnul se mira Mâni în zori de zi

'apoi îi mustr, întâi s'a ivi.

'apoi se 'ncrunt Pe ea s'o jertfim •'')

i-i amenin In zid s'o zidim !» "**)

S-i pue de vii

Chiar în temelii !
III.

Meterii cei mari,

Calfe i zidari. Iat 'n zori de zi

Tremur lucrând, Manea se trezi,

Lucr tremurnd 'apoi se sui
Zi lung de var Pe gard de nuelc
Ziua pân' în sear ;
i mai sus, pe schele.
Iar Manoli st. i 'n câmp se uit,
Nici cmai lucr, Drumul cercet.
Ci mi se culc Când, vai ce zri ? !

i un vis vis. Cine c

veni ?
Apoi se scul Soioara lui,
Sastfel cuvânt : Floarea câmpului
«Nou meteri mari, Ea s'apropi
Calfe i zidari i îi aducea
tii ce am visat Prânz de mânctur, "•)

De când m'am culcat ? Vin de butur.

O opt de sus Cât el o zri '^)

Aevea mi-a spus hiima-i sri.

C ori-ce-am lucr In genunchi cdea.
Noaptea s'a surp i plângând zicea :

Pân' om hotrî '<D, Doamne, pe lume

In zid de-a zidi O ploaie cu spume,
Cea 'ntâi soioar. S fac pârae,
Cea ntâi sorioar S curg iroae,
Care s'a ivi Apele s creasc.
Mâni în zori de zi Mândra s-mi opreasc,
Aducând bucate S'o opreasc 'n vale
La so ori la frate. S'o'ntoarc din cale !»

Deci dac vroii Domnul se 'ndur,

Ca s isprvii Ruga-i ascult,
Sfânta Mnstire Norii adun,
Pentru pomenire, Ceru 'ntunecâ.
Noi s
ne-apucm i curgea de-odat
 : ! !

1:^4 V. ALECSANDia

Ploae spumegat Pe zid o punea

Ce face pârae i, glumind, zicea :

i umfl iroae. «Stai, mândrua mea.

Dar ori-cât cdea, Nu te speria
Mândra n'o opriâ, C vrem s glumim
Ci ea tot veni, i s te zidim !»
i sapropiâ. Ana se 'ncredeâ
Manea mi-o vedea, i vesel râdea.
Inima-i plângea, Iar Manea oft
i iar se 'nchinâ, i se apuca
i iar se ruga Zidul de zidit.
«Sufl, Doamne-un vânt Visul de 'mplinit.
Sufl-1 pe pmânt. Zidul se suia
Brazii s-i despoae, i o cuprindea
Paltini s îndoae. Pân la gieznioare,
Munii s rstoarne. Pân' la pulpioare.
Mândra s-mi întoarne. Iar ea, vai de ea
S mi-o "ntoarne 'n cale Nici c mai râdea "*)

S'o duc de vale !» Ci mereu zicea :

Domnul se "ndurâ, «Manoli, Manoli,

Ruga-i asculta Metere Manoli 1

i sufla un vânt Ajung-i de ag

Un vânt pe pmânt C nu-i bun, drag.
Paltini c 'ndoiâ, Manoli, Manoli,
Brazi c despoiâ Metere Manoli
m
!

Munii rsturna ^) Zidul ru strânge

Iar pe Ana Trupuoru-mi frânge !>
Nici c"o înturnâ Iar .Manea tcea
Ea mereu veni, i mereu zidea
Pe drum oviâ Zidul se suia
i s'apropiâ i o cuprindea
i amar de ea, Pân' la gieznioare,
Iat c'ajungea ! Pân' la pulpioare,
Pân'la costioare
IV. Pân' la âioare.
Dar ea, vai de ea
Meterii cei mari Tot mereu plângea
Calfe i zidari, i mereu zicea :

Mult inveseliâ «Manoli, Manoli,

Dac o vedea. Metere Manoli
Iar Manea
Mândra-i srut.
turba. Zidul m
âioara-mi
ru
!

strânge,
plânge,
In brae-o lu, Copilau-mi frânge !»
Pe schele-o urca, Manoli turb
 i'oEzu ri)i'i;!-Ai;i-. \S)

i mereu lucra. 'apoi rspundea :

Zidul se suia «Ca noi, meteri mari

i o cuprindea Calfe i zidari
Pân' la costi^oare, Alii nici suntc
Pân" la âioare, Pe acest pmânt
Pân' la buzioare Afl c
noi tim
Pân' la ochiori, '^) Oricând s zidim
Încât, vai de ea ! Alt Mnstire
Nu se mai vedea, Pentru pomenire
Ci se auziâ Mult mai luminoas
Din zid c
zicea i mult mai frumoas!»
«Manoli, Manoli, Domnu-i asculta
Metere Manoli i pe gânduri stâ, ')

I Viaa ru m
!

Zidul strânge Apoi porunciâ

mi se stinge!» Schelele s strice
Scri s le ridice.

V Iar pe cei zidari

Zece meteri mari
Pe Arge în jos, S mi-i prseasc
Pe un mal frumos Ca s
putrezeasc
Negru Vod vine Colo pe grindi
Ca s se închine Sus pe coperi.
La cea Mnstire, Meterii gândea
Falnic zidire, i ei îi fcea
Mnstire nalt Aripizburtoare
Cum n'a mai fost alt. De indrili uoare.
Domnul o priviâ Apoi le 'ntindeâ
i se 'nveseliâ i 'n vzduh sriâ,
i gria
astfel : Dar pe loc cdiâ,
«Voi, meteri zidari. i unde pic
Zece meteri mari Trupu-i despica.
Spunei-mi cu drept Iar bietul Manoli,
Cu mâna la pept Meterul Manoli
De-avei meterie Când se încerca
Ca s-mi facei mie De-a se arunc
Alt mnstire Iat c'auziâ
Pentru pomenire Din zid eiâ c
Mult mai luminoas Un glas nduit
i mult mai frumoas ?» Un glas mult iubit
Iar cei meteri mari Care greu gemea
Calfe i zidari i mereu zicea :

Cum stâ pe grindi. «Manoli, Manoli,

Sus pe coperi Metere Manoli!
Veseli semândria Zidul ru strânge m
 \. ALKC^iADIÎI

âioara-mi plânge, De pe coperi,

Copilau-mi frânge, Mort bietul cdea !

Viaa mi se stinge!» Iar unde cdea

Cum o auziâ Ce se mai fcea ?
Manea se perdea. '^) O fântân lin
Ochi-i se 'nveliâ ;
Cu ap puin
Lumea se 'ntorceâ. Cu ap srat
Norii se 'nvârtiâ. Cu lacrimi udat! ^M
i de pe grindi,

NOTE.
Dup cronicele rii Româneti. Radul Negru Voevod, domnia dincolo de
Carpai. pre Alma i pre Fgra, ridicatu-s-au de acolo, cu toat casa lui
i mult norod, i pogorându-se pe apa Dâmboviei început-au a face ar
nou. întâi a fcut oraul Câmpu-Lung unde a ridicat i o biseric nafi
i frumoas. Apoi a desclecdt pe Arge unde i-a pus scaunul Domniei
zidind curi de piatr i case domneti, i o biseric mare i mândru lucrat.
în «Revista Român» publicat la Bucureti se gsete descrierea acestei
biserici împreun cu stampe litografiate ce reprezint frumuseile arhitec-
turei sale.

i---)
i Manoli zece.

Acest meter Manoli a rmas în tradiie un personagiu legendar. Poporul

atribue lui Manoli zidirea tuturor monumentelor vecbi din ar.

-•) Un biet ciobna

Din fliier doina.

Toi pstorii Români port în brâu un lluer mic ce se numete fluer ciob-
nesc, i sun din el deosebite arii, unele vesele, iar cele mai multe melan-
colice i foarte expresive. Un cltor strin, muzicant de mare talent, zice
«c adeseori, când cineva umbl în munii rilor Române, el aude în depr-
tare un fluer pstoresc ce sun cu dulcea un cântec de dor. Atunci el se
oprete frvoc, dominat de un farmec necunoscut, pentru-ca asculte s
mult timp aceste suspinuri ale muntelui».
In cltoriile mele prin' muni, dup
cutarea baladelor poporale, am auzii
multe fluere rsunând prin poenile codrilor, i am rmas încântat de fru-
museea original, a acelor sunete ptrunztoare iar mai cu seam, la Bicaz,
:

pe malul Bistriei am întâlnit un pstor anume Brându, care se înla

la gnidul unui adevrat artist prin talentul cu care cânt Doina din fluerul su.

3---) Dar ori-ce lacr

Noaptea se surp.
Superstiiile poporului în privina zidirilor sunt multe. Aa, el crede o c
zidire nu poate avea trinicie dac nu se îndeplinesc oare-care datine mistice,
precum de pild îngroparea umbrei unui om în temelie. Pietrarii au obiceiu
a fur umbra cuiva, adic a-i lu msura umbrei cu o trestie i a zidi apoi
acea trestie în talpa zidirei. Omul cu umbra furat, moare pân în 40 de
zile i devine stafie nevzut i geniul întritor al casii.
Fiind îns c
acest obiceiu a produs adeseori nenorociri, speriind mintea
celor cu umbrile furate, i aducându-i astfel la boale grele, zidarii au fost
 roio/ii i'oi'iM.Ai;; ij:

silii a-i datina. Când dar este a se ridic vre-o cas nou, pân
schimb
a nu se aez
cea întâi piatr a temeliei, se face aghiazni cu care se stro-
pesc anurile. Apoi se tae doi miei de se face mare pentru zidari, mas
cari, dup ce ospteaz i închin în sntatea stpânului casei i întru tria
zidurilor, îngroap cruci capetele mieilor in dou coluri ale casii.iar în celelalte
dou ungiiiuri, ei zidesc dou oale roii pline cu ne'nceput. ap
Iar dup-ce svârete. Românii nu se mut în cas pân-ce mai
lucrul se
întâi nu duc inluntru icoanele, zahr, pânea i sare i dup mutare ei ilau ;

mas mare de bun locuin.

**) Pe ea s'o Jertfim

i 'n zid s'o zidim !

Nenorocita este menit a-i pierde vieaa pentru mântuirea zidirei i a se

face stafia bisericei. Vezi nota precedent.

Fiind-c am pomenit mai sus de stafii ce sunt umbre casnice care locuesc
mai cu seam in beciuri întunecoase, aici credem e locul s pomenim c
i de alte credine superstiioase ale poporului Român. Ast-fel sunt Strigoii,
Moroii. Rusaliile, etc.
Strigoii, sunt morii care se scol din mormânlurl, i merg în noaptea
sfântului Andrei cu secriile pe cap, de cearc pe la casele lor. Românii spre
a se apr
de asemine vizite suprtoare, au obiceiu a frec uile i ferestrile
cu usturoiu in ajunul sf. Andrei, fiind usturoiul displcut strigoilor.
Moroii sunt iari un soiu de strigoi mici ce vin de cer la ^mamele

lor. Ei sunt copii noi-nscui ce mor pân a nu fi botezai. Spre a'i împca,
â
mamele trebue se care cu gura, eapte ani de-a rândul, în ziua de Bobo-
teaz, aghiazm mare i s
stropiasc astfel mormintele copiilor.
Rusaliile sunt de împrat care au ciud asupra oamenilor fiind-c
trei fete
nu au fost bgate în seam de dânii in cursul vieii lor. Ele nasc furtuni
ce descopr casele Românilor, vârtejuri ce ridic pânzele nevestelor în vremea
ghilitului, i le anin pe copaci. Se crede c
Rusaliile fur i copii de lâng
mnmele lor i ii duc peste ape i peste codri. De acolo vine vorba l'an :

umflat Rusaliile I Femeile Românce pzesc cu sfinenie ziua de Rusalii, i

în vreme de nou sptmâni e!e nu culeg nici o buruian de leac, crezând
c în acel timp buruenile sunt picate de Rusalii i nu au putere de le-
cuit. Cum vine îns ziua Sânzienilor, toate Româncile alerg pe câmp la cules
de buruene. crezând c
în acea zi toate au darul vindecrei. Spre a se apr
de mânia Rusaliilor este obiceiu, iu ajunul zilei lor, a pune pelin sub cptâiul
patului, i a purt a doua zi pelinul la brâu.
Subiectul acestei balade este cântat i de poeii jîoporului Sârbici, îns
cu oarecare deosebiri. Balada sârbeasc se numete Fondarea cetei Scadar :

(Scutari), ce este ridicat de trei frai Merljawtschewitsch, anume regele Wu- :

kaschin, Vaivodul Ugljescha, i tânrul Gojko. Meterul cel mare se chiam

Rad in loc de Manoli. Femeea zidit este nevasta lui Gojko. Din cuprinsul
acelei balade se vede îns c
aceeai superstiie exist pe ambele maluri ale
Dunrei.

ÎNSEMNRI.
1) Negru Vod i iVvanoli sau M- ^i Jertf s'o jertfim,
nstirea Argeului. ^) Prânz de udturu.
(Balade P. II. 1853). '') Manoli-o vide
-i Zi, noapte, silii. Inima-i sri
(Balade. P. II. 1853) Trupul îi slbi
 ! :

128 Al,i;(SANl>l!I

i 'n genunchi cdea ^) Pân' la ochiori,

i se inchinâ Pân' la periori,
'astfel se rug: încât, vai de ea
(Balade P. IJ 1853). (Balade P. II 1853}
'5) Munii rsturn '') i pe gânduri st
Dar cât ce sufl 'apoi crunt râdea
Mândra n'o opri, 'apoi porunci.
(Balaae P. II 1853). '") Manea 'ncremeni
Minile-i perdea
'",
Nici c
m'ai râdea
Ochii se 'nvliâ...
Ci se speria
Si mereu zicea :
1^ Ap lcrmat.
(Balade P. II 1853). (Balade P. II 1853).

XLIX.

RADU CALOMFIRESCU ^)

i cuvânt de mângâere.
«Domnule, Mria ta!
In ora la Bucureti, Fie cum oiu cuvânta
In curi nalte i Domneti Ii aduc ie 'nchinare
Mândr mas întins e Ca unui frate mai mare,
i de mari boeri cuprins. i 'i doresc mereu fii s
Dar în mijloc cine ede?^''') Cu izbânzi i veselii.
Mircea V^od 'n mijloc ede,") Dar tii. Doamne, ori nu tii
i la dreapta lui se vede C Ttarii m'au lovit
Doi Cpleti i trei Buzeti-^) i Ttarii mi-au robit
Zmeii rii Româneti, Copilaii
Purttorii otilor Drglaii
i fruntea boerilor. Miculia
Ei toi beâ se veselia Drgulia ^)

i pe Domn îl fericiâ, Ru
De
m doare inimioara
Dar când fu despre beie, copii, de soioara,
Despre dalba veselie, Dar m doare i mai tare
lat, nene, c sosiâ De micua ce m are,
i la Domn
îngenunchiâ C-i cretin i btrân
Radul din Calomfireti, 'a s'ajung-a fi cadân.
Zmeul rii Româneti, De cpcânilor
râsul '')

Cu sluga lui, cu Nedea Pin casa pgânilor. '-'•)

Ce de mic îi tot dedea Rogu-te, Mria ta.

Ajutor bun de putere De vroieti a m'ajutâ.
 l'OEZll POFULAKE 12U

D-mi ajutor pe Buzeti Eu s taiu mijloacele

i pe cei tustrei Cpleti Care-a scpdela mine
Purttorii otilor S nu scape dela tine!»
i fruntea boerilor!». In Ttari ei se isbi.
A'lihnea Vod-1 ascult Vârtej de moarte fcea
i din gur cuvânt : i tia, nene, tia ^)
<Alei ! Radule miel ! Pe Ttari îi risipi.
Alai ateapt tu niel, ""j i pe cei robii scotea
Pân ce vom ospta, i pe-acas-i trimitea.
Pân ce ne vom culc, Dar pe maic-sa btrân
Pân ce ne vom scul N'o gsi 'n ceata pgân.
S vd ce vis om vis, Radu 'n scri se ridic
'apoi ajutor i-om d !» Ca vulturul se uit •')

Radu buzele-i muc Peste câmpii Lpunii,

i la fa se schimb. Peste câmpi mereu pustii.
«S trieti. Mria ta ! i cum st i cum ochi
Iar dac te-oiu atept Iat, nene, c zri
Pân ce îi ospta. Un cort mare i rotat.
i pân ce te-i culc Cât un cort de împrat ;

' i pân ce te-i scul i 'n cort zri pe-un Mirzac'")

S vezi ce vis îi vis, Un Mirzac dela Bugeac,
Ttarii s'or deprta, Care 'n bra&le-i strângea
i^guba ei m'or ls!» O cretin ce plângea.
Fulger Radu se fcea.
II. Ca un fulger se ducea,
i Ia cort se repezi,
Radul iute 'nclec. Pe Mirzac îl retezi,
Dup dumani se iu i în lance c-1 lu.
Cu sluga Iui, cu Ncdca, Mort în câmp îl arunc.
Ce de mic tot ddea îi Apoi vesel purcedeâ^^)
Ajutor bun de putere Cu m-sa i cu Nedea,
i cuvânt de mângere. Ce de mic îi tot ddea
(joni el, mereu goniâ, Ajutor bun de putere
Goni, nu mai osteni. i cuvânt de mângere !

Nebut i nemâncat.
De dor mare frmântat.
Când a fost a treia zi.
Pe Ttari el
\tunci Nedea gri
Hei ! stpâne Radule,
Ascult-mi poveile,
C'acum e pe vitejie,
Pe vinceal sau robie.
III.
îi zri, Iat Ia mijloc de cale,
c : La fântâna dintr'o vale,
Iat bun 'mpreunare
"*)
Cu cinci voinicei clare.
Cu Buzeti i cu Cpleti
Zmeii rii Româneti '

Tae tu marginele. «Noroc bun i cale bun !

V. Alecsaiidri. Pijozii iiopuhin

 !

130 V. ALECSA.NDKl

Ce vânt dulce v adun Bine vorba nu sfâriâ.

i cu mine v 'mpreun? Iat, nene, c veniâ,
— Noi în cale i-am ieit Sluga vechie, Nedeamo
C'avem dor de hrit •''=')
Cu micua Radului
i la har vitejeasc La scaunul Domnului,
i la joac rzboiasc.» 'amândoi îngenunchiâ,
Ei la har se lua, i, plângând, maica zicea:
Pe jurmânt s'apucâ «Alei! Doamne, Doamne Mirce
Stpânii hreasc s Alei! Doamne mult voinice!
i slugile s-i priveasc ! F-mi dreptate, f-i dreptate
începea dar de clare Radu c i-a fost bun frate,
Hara cea din fuga mare, C eu, Doamne, din pcate,
Paloele zingnind, M'am iubit cu taic-tu
Suliele învârtind. De-am fcut pe Radul meu!»
Buzduganele ciocnind Domnul Mircea greu oft
i din gur chiuind. Pe btrâna o scula
Când de-odat cei Buzeti Mâna dreapt-i sruta
i cu cei tustrei Cpleti i pe loc dreptate-i dâ.
Peste Radul nvliâ. El boerii aduna
Cu cinci strpungea:lnci îl i de moarte-i judeca.
Apoi capul îi teâ, Gâdele îi apuca.
Pe-o tipsie îl punea Sus, la scar-i aducea
i la Domnul îl ducea Un covor le aterneâ
i cu toi aa-griâ: în genunchi ii tot punea, ^^)

«Alei!Doamne,DoamneMirce! *-) i mânica-i sufleca

Alei Doamne mult voinice!
!
^*) i pala i-o ridica
Radul de-ar fi mai trit i capetele zbura.
Scaunul i-ar fi rpit Zbur pe scri de-a dura
Iat capu-i, d-1 la corbi, Când Buzeti peste Cpleti
i copiii lui f-i robi!» Când Cpleti peste Buzeti.

NOTE.
1'='
) Dar în mijloc cine ede ?

O zictoare ce trebue s
existe de pe timpul nvlirilor de limbi strine,
sun aa : s
fii totdeauna la mijloc de mas la col de ar. i
2*) De râsul cpcnilor.
Românii expui în vechime la necontenite nvliri de limbi strine, ce
lsau foc i sânge în urma lor, deter barbarilor numirea de Cpcâni, adic :

dihnii cu trup de om i cu cap de câne.

în istoria lui Alexandru Makedon se zice: «De acolo merse Alexandru
cinci-spre-zece zile i ajunse la o cu oameni cu eapte mâni i deter ar
foarte tare prin oastea lui Makedon i de aceea perir muli i muli prin- ;

ser vii, s-i scoat la lume pentru minune. i trecu ara lor în zece zile
i mai merse înainte i ajunse la o cu oameni câtcuni (cpcuni), ar
dinainte cu obraz de om, iar dindrpt cap de câine ce latr câinete».
 POEZII POPULARIO 131
i
") C'avem dor de hrâfit:

Vezi nota 10 din balada XXIII a lui Mihu Copilul.

*•) Alei.' Doamne, Doamne Mirce

Alei! Mirce mult voinice!

Mircea cel btrân

a inut multe rzboae cu Turcii i a fost pururea învin-
;^tor. El a domnit 29
ani. a zidit mnstirile Cotmeana i Cozia i a fost
ingropat la aceasta din urm.
In tractaturile sale de alian cu regele Poloniei Vladislav, Mircea se în-
titula astfel : «Mircea, din mila
lui Dumnezeu Voevodul Valahiei, Ducsul
Fgraului i al Omlaulwi, Comitul Severinului, Despotul Dobrodiciului
i Domnul Drstiorului, etc.

ÎNSEMNRI
1 ) Mihne-Vod i Radu Calomfirescu. S) i tia, mri, tia
(Balade P. II 1853). Rdule marginile
'-) i capt cine ede
în
i Nedea mijloacele,

Mihne-Vod 'n capt ede.

Zi de var
Pân' în sar.
''')
Doi Buzeti, doi pui de zmei
(Balade. P. 1853)
i Cpletii câte trei
II.

C's fruntea boerilor ^) Cu ochiana se uit.

Purttorii otilor ^"j Pe maic-sa o zrea,
i groaza rzboaelor. Maic-sa ce se sbte
*) Drgulia, La sânul unui Mârzac
i soiica Un Mârzac dela Bugeac.
Drgulica. (Balade P. II. 1853j
(Balade P. II 1853). ^1) Apoi msii aducea
^) iitoarea Turcilor Un car mare -o punea
i maica pgânilor. i acas-o trimitea.
Rogu-m Mriei-tale i 'napoi el se 'ntorceâ
Ca unui frate mai mare. Cu slug-sa, cu Nedea
") Mai ateapt puintel. Ce e toat puterea
i

') Ascult-mi poveele i toat mângerea.

C'aici nu-i pe boerie 1-) Alei ! Doamne Mihnule,
'aici e pe vitejie, Domnule, stpânule
Roag-te la Dumnezeu (Balade P. II. 1853).
S ne-ajute, dragul meu. ^•') 'ochii pe rând le leg.
(Balade. P. II. 1853) (Balade P. II. 1853).

O P R I AN U L^)

Ca i cea Moldoveneasc,
In ora, la Bucureti
Colo 'n ara Munteneasc, Sunt curi nalte i Domneti,
ar dulce, Româneasc Iar în curi o sal mare
 ; :! : !;

\. ALECSANDKl

Unde sade la prânzare Cu cergi albe pe spinare

Mihnea Vod cel cruntat i cu doi mânzi fiecare.
De boeri înconjurat. Nu mi-e ciud de asta
«Boeri mari, boeri de rând ! Cât mi-e ciud de alta
(Zice Domnul închinând) Oprianul are 'n sat
Toi mâncai, cu toii bei Ogari, cpoi de vânat.
i cu bine petrecei Cu zgrzi late, intuite
Numai unul poft n'are Pe margini poleite.
la
De but i de mâncare. i mai are grajduri mari
Cântar slutul, arma mare ! Cu cinzeci de armsari.
Ori bucatele nu-i plac, Jumtate arpeti
Ori de noi nu-i este drag!» i ceilali Moldoveneti
Boerimea 'ncet râdea. Nu mi-e ciud de asta
Iar Cantariul rspundea: Cât mi-e ciud de alta
«Alei! Doamne Mihnule, Scutariul lui Oprian
Mihnule netihnule ^'•) ! N"are fa
de ran ;

Alei tu stpânul meu,

! Pe deasupra-i cu suman
Luminâ-te-ar Dumnezeu! Dar pe trup are caftan.
Bucatele tale-mi plac i cârligu-i de scutar
i de oaspei îmi e drag, Nu-i de-alun nici de stejar
Dar unde sa pomenit, Ci de aur tot spat
S'a vzut, i auzit Cu petre scumpe lucrat,
Dou sbii într'o teac i'n vârful cârligului
Doi domni în ar srac ? Sub mâna Scutarului
Mria Bucureti.
ta 'n Este-o piatr nestimat.
Oprianu'n Stoeneti! Ce pltete lumea toat
Ce-am vzut la Oprianul — De-i aa cum zici, Cântare,
N'am vzut nici la Sultanul, Las prânzul, sai clare
C el are 'n câmp, la soare i 'ntr'o fug s
te duci
Mii i sute de mioare... Pe-Oprianul s-1 aduci
Es în var fttoare ;
Cu toate podoabele
Berbeci are sute 'ntregi Cu toate averile
Cu cozile pe telegi. S-i dea socotelile!»
i ciobani tot înarmai. Astfel Domnul porunciâî
Cu postavuri îmbrcai Cântar vesel se ducea
De nu crezi c
sunt ciobani La cel sat, în Stoeneti
Ci chiar neaoi Cpitani. Unde sunt averi Domneti. a
Nu-mi e ciud de asta El acolo cum veniâ
|
Cât mi-e ciud de alta : Cu scutariul se 'ntâlniâ
Oprianul înc-i arc i porunca-i arta
Herghelii în numr marc. i din gur cuvânta :

Dou, trei, cinci mii de epe vvMihnca-Vod 'n Bucureti

Tot alese i sirepe. Face praznice Domneti
Pintenoage la picionrc-') Toi boerii credincioi
 POEZII POPULARK l:{:;

i de pace bucuroi Ce lucete ca un soare

Lâng Domn s'au adunat de srbtoare».
Intr'o zi
i pahare-au închinat. Mihnea Vod se scul
Numai unul n'a venit, Faa alb îi spl,
Oprianul cel vestit Barb neagr 'i peptn
De-i vrjma i om de ceart La icoane se 'nchinâ.
Mihnea Vod-acum îl iart Apoi el se înarma
i-1 poftete ca s vie i pe Oprian chema
Ca un frate la Domnie ! «Oprian din Stoeneti!
Cu dreptul s ne greti.
II. Ce-ai fcut de-ai adunat
Averi mari de împrat.
Oprianul credincios Încât nu numai averi
i de suflet omenos Dar ai i scutari boeri ?
Se porniâ din Stoeneti — Dumnezeu mi-a ajutat!
'ajungeâ la Bucureti i eu mi le-am adunat
Noaptea pe la cânttori Din darul Sfiniei sale
Pân' a nu rsri zori. Din mila Mriei tale
Mihnea Vod adormit —Nu-1 crede, Mria ta
Dormiâ pe-un pat aurit (Cantariul atunci striga).
In cmar 'ntunecat El mie s'a ludat
Tot cu aluri îmbrcat. C avere-a adunat
Dar de-odat se trezia Numai din puterea lui.
i la slugi aa gria : Nu din mila Domnului.
«Slugi, aprozi, copii de cas! Dar n'am ciud de asta
Voi dormii i nu pas v Cât am ciud
de alta :

Soarele c'a rsrit Oprianul mi-a spus mie

i pe mine m'a trezit. C ateapt ca sâ-i vie
Dar voi oare nu gândii Firman dela 'mprie
Când în somn v lenevii S te scoat din Domnie».
C am ar de donmit Mihnea Vod se 'ncruntâ
Judeci de svârit i din gur cuvânta :

i boeri de boerit ? «Pân' a veni firmanul

Toi aprozii se trezia Piar 'nti Oprianul •*) !

i lui Vod
rspundea Jos la poart s-1 ducei
«Rmâi, Doamne, linitit! i capul s
i-1 tiei!»

Soarele n'a rsrit, De vrjma ce mult er

Dar în locu-i a sosit Armaul se bucur.
Oprian din Stoeneti Ca o fiar se-arunc
Cu averi împrteti. Pe-Oprian apuc îl

El în curte a intrat,-^) i pe scri

îl îmbrânciâ
De zebrea a aninat. i moarte mi-1 ducea!
la
Un cârlig de împrat Când la poart, frate, iat
Cu pietre scumpe lucrat. Un rdvan c se arat
 : : ! ! !

i;;4 \. ALb.eNA.NiJi;i

Tras de ease telegari, Cu-armsari dela Misir,

Negri, ageri armsari i cu pungi de bani o mie
Cu cozi lungi i coame mari. S te lase pe Domnie !»
Iar înnuntru o btrân Oprianca nu sfâriâ,
Cu-o icoan sfânt 'n mân Mihnea 'n curtea lui eiâ
i cu haine mohorâte Poruncind la toi s sae
i cu pletele albite. Pe-Oprian ca s nu-1 tae.
Pe-Oprian cât ea-1 vedea Dar Cântar Armaul mare
Sus, la Domnul se ducea, Îi fcuse rzbunare ;

i 'ngenunchi trupu-i frângea i capul nevinovat

i grind amar plângea Zcea 'n rnaruncat
«Alei Doamne ftul meu
! 1 Lâng trupul rsturnat
Nu te erte Dumnezeu Vai de omul cu pcat
S omori pe Oprianul De pcat e alungat
C-i peri pân la anul. i nu poate-a fi scpat
tii tu, Mihneo, ori nu tii Vânztorul de Arma ^)
C 'n ziua Sântei Marii Fiar crud, om pizma,
Era, Doamne, ca s-i vie Fost-au gol legat la soare
Firman dela 'mpârie i de mâni i de picioare,
S te scoat din domnie ? Gol legat de cozi de epe
'aveai parte de firman De patru epe sirepe
Fr' de bietul Oprian Care când se opintir
Care 'n cale i-au eit In patru pri se izbir
i 'ndrt l-au napoit i 'n patru îl desprir !

Druind chiar pe vizir

NOTE.
^'')
Alei ! Doamne MUinule
Mihnnle netihnule.
Acest cuvânt vechiu, netihnu, trebue is vie negreit dela tihn (odihn)
i s însemneze prin urmare nestâmprat, frmântat de griji
i în adevr, un cronicar român face urmtoarea descriere despre Mihnea
Vod. :;

«Mihnea Dracu armaul, cum apuc Domnia, îndat se desbrc

feciorul lui ',

lupul de pelea cea de oae i-i astup urechile ca aspida i ca vasiliscul. .

Iar arcul i-1 încorda i gti sgei de a sgeta, ^i sabia i-o fulger, i
mâna i-o întri spre rane! i prinse pe toi boerii cei mari i alei, i-i
munci cu multe munci i cumplite i le lu toat avuia, i se culc cuju-
pânesele i cu fetele lor înaintea ochilor lor. De aci unora le-au tiat nasurile
i buzele, pre alii i-au înecat i pre alii i-au spânzurat. Iar el se îmbogi
i cretea ca cedrul pân
la ceriu>', etc.
^

ÎNSEMNRI I
Acdm. «Cantariu
')în Manscr. : ar- -) Pintenoage Ia picioare
ma mare i Oprianul». Roaibe. negre, de-orce floare.
(Mnscr. Acdm).
 l'OKZH POPULARE i;55

De fereastrâ-a aninat,
•j) *) Urmeaz
Un cârlig de-aur fcut Iar de-a vrut alai domnesc
Cu petre scumpe btut. Facei-i alai hoesc
Ce lucete ca un soare Jos la poart... etc.
Prin zebreaua-amgitoare», (Mnscr. Acdm).
(Mnscr. Acdm.) 5) Astfel i bietul Arma.
{Mnscr. Acdm).

LI.

TEFNIÂ VOD
I
I. C mi-e drag ca sufletul!» -"').

Copilita se înclin
Frunz verde meri crejeti ') Ca o floare de grdin
In ora în Bucureti, i-i întinde-o cup plin ;

L'ale case mari domneti Apoi zice 'ncetior

De se vd în Stoeneti Un viers dulce, plin de dor:
Mândr mas
e întins «Frunz verde stejrel.
i de mari boeri cuprins Am un frate voinicel
Tot boeri de-a otilor
Puterea domnilor
i
Frunz
m tem verde
amar de el
mr Domnesc,
i groaza dumanilor. Am un Domn care-1 iubesc
Iar în capt
Stefni Domn
cine ede
se vede.
? -). i de dânsul
Vai de mine !
mcum s
'ngrijesc,
fac
Dar bea nici veselete
nici Pe-amândoi s mi-i împac,
Ci cu ochii lung privete S-mi fie traiul pe plac!»
La copila Dihului, Copilita nu sfâriâ
Sorioara Mihului i Domnul astfel gria
Mihului voinicului «Copilit, mândruli
Din valea Cobiului. ^). Cu sân alb de porumbi.
C e mândr ca o floare, Nu mai plânge c 'n curând
i de ochi frmectoare Implini-voi al tu gând.
i de suflet iubitoare, Voi boeri ce osptai
Unde-o vede Domnul moare ! Stai i nu mai închinai.
«Copilit, drguli ^). Cuvântul s-mi ascultai.
Cu sân alb de porumbi Mâni în zori s aflai v
Umple cupa mea de vin Toi clri i înarmai
ie, drag, s'o închin Cu sgei, cu buzdugane, '')

'apoi cânt-mi viers de dor i labrâe cu arcane,

Cu glas dulce, rpitor. Ca s mergem despre soare
Cânt-|i, drag, cântecul S facem o vântoare
 :

130 V. ALECSANDRl

Dup uri i cprioare, Pe cea zaj-e de muncel.

Dup pasri glbioare Iar ciobanul se 'ndreptâ
Ce sunt bune de mâncare Ctre muni i mi-1 purt
i plcute la cântare!» Pe crri i pe potici
Ce's clcate de voinici,
II.
Pin hi, pin crpini
Unde nu-i loc de cârmi.
Când de zi se lumina El mergea, frate, mergea
Boerii se aduna Pân' ce 'n codru ajungea
i pe cai încleca Drept la fagul Mihului.
i cu Domnul toi plec, Locaul voinicului.
înspre muni, la vântoare Când de fag s'apr.opieâ
Dup uri i cprioare Ciobnaul se opriâ
Dup paseri glbioare. i din gur-aa gria :

i mergea, frate, mergea"^) «Iat fagul Mihului,

Pân' în muni ajungea;c Mihului voinicului !

Iar când soarele-apuneâ Iar pe Mihul dac-1 vrei.

Iat c
se întâlniâ Cat drept în ochii mei!»
C'un cioban cu fluera
i cu port de Oltena. III.

Domnu 'n cale-i se opriâ

i cu gur-aa gria: Domnul drept la el ctâ
«Ciobna cu fluera Ochii lui se încrunt.
Puior de Oltena Iar ciobanul se schimb.
Cunoti calea codrului Gluga lui îi arunc
De prin munii Criului? i-de-odat se-art
Cunoti fagul Mihului Cu zelar, cu buzdugan.
Din codrul Cobiului? Cu haine de cpitan.
— Cunosc calea codrului Apoi drept la Domn ctâ
Pân fundul fundului.
'n i'n glas mare cuvânt
tiu i fagul Mihului «Alei ! Doamne din domnie !

Din codrul Cobiului. Eri ai fost dat la beie

— De tii locurile bine, Astzi venii la trezie,
;

Nu m-i duce tu pe mine? Dar n'ai prins la cuminie.

— Ba, te-oiu duce eu pe tine Ce pcate te-au împins
De-i lsa tu ostile Paloul de i-ai încins?
S-mi pzeasc oile, Fostu-i-a sil de tine
C de-oiu perde-o mieluea De te-ai luat dup mine.
Oiu sluji un an pe ea. Ori c nu te-ai sturat
i de-oiu perde-un mieluel Pe-a mea sor c'ai furat
Oiu sluji doi ani pe el.» 'ai fcut cu ea pcat
Domnul ostile lsa Fr-a te fi cununat?
Cu ciobanul se luâ. Dar gândit-ai pcatul c
Singur, singur, singurel îi urmeaz vinovatul

3
 rtlEZII rOI'LLAKE

i c 'n lume ori ce fapt Hai, copii de mi-1 luai

Are plat i rsplat?» Prin sbii s-1 fluturai
i cum st i cum zicea Dar nimic s nu-i stricai,
O frunz de fag smunciâ Cale bun s-i lsai
i 'ntre buze o punea C de-i Domnul priceput
i sun hoi din ea. E destul câte-au vzut
Frunza patru plezniâ.c Ca s afle, ca s tie:
Codrul negru clocotiâ, Cu Mihul nu-i de glumie!»
De-un lung chiot chiotiâ, Domnul pe gânduri cdeii
De-un greu tropot tropotiâ, apoi astfel rspundea :

'împrejuru-le de-odat «Mihule, bujorule.

Se iviâ o mândr ceat,
O ceat de voinicei.
Lotri, puiori de zmei,
Cu cciule stogoate.
Cu chebe roii pe spate.
i musti de varvaric
Cum st bine la voinic.
Lâng el cât îi
Mihul astfel le
«Fraii mei, neferii mei.
Lotri, puiori de zmei
îl vedei voi pe ist om ?
El e mare, cci e Domn,
Dar cât e de Domn i mare
Frate, friorule!
Eu la mân i-am picat
Tu de moarte m'ai scpat.
Când la mân mi-i pica
Eu de moarte te-oiu scp.
Vin mâni tu la Domnie
Ca s vezi o cununie.
zriâ Cununia Domnului
gria : Cu sora voinicului,
S'o fac mie soioar
S'o fac ie Domnioar!»
Astfel Domnul cuvânta.
i din codru se 'nturnâ.
Iar codrul rsuna :

Minte coapt înc n'are! «S treti, Mria ta!»

ÎNSEMNRI

M Frunz verde flori domneti • *) Copilit floare vie

{Balade P. II 1853). (Zice Domnu'n veselie)
(Mnscr. Acdin).
-) Ce luceafr dalb se vede ?
^) S-mi mai dreag sufletul.
tefni din Mândreti S treti Mria-ta,
Domn ai rii româneti, Eu cântecul l'oiu cânt
El e tânr i frumos
La ochiu luminos.
Ca s fac pe voea t.»
i cât bea, cât veselete
i copila iar oft
'apoi cânt.
astfel ea
Cu foc mare tot privete
(Balade P. II 1853).
La copila
(Mnscr. AcJm). 5) Cai cu ele, ele fr
Cum îiplac Domniei mele ;

3) De pe valea Oltului, Pe la ele buzdugane,

Mândra înc nu mânca Pe la brâe eartagane.
Ci dininim ofta (Balade. P. II 1853).
i la Domnul mult ctâ G) i din târg pe când ei
i cu ochii-1 îmbta i spre OR se tot ducea,
iar Domnul cuvânt i mergea, mri, mergea
 : !

138 V. AL.EC8ANDRI

Pân' ce soarele-apune Pân'n fundul fundului.

Apunea i rsiîriâ. — De tii calea codrului
Cum mergea i tot mergea Cunoti fagul Mihului
lat c
mi'i întâlni Mihului haiducului?
Ciobna cu fluera — tiu i fagul Mihului
Vesel,mândru Oltena; Din mijlocul codrului.
Domnul calul îi opri — De tii calea'n codru bine
i din gur-aa gria Nu mi-i duce i pe mine?
— Ciobna cu fluera — Ba te-oi duce eu pe tine
Puior de Oltena! De'i ls tu ostile
tii tu calea codrului S'mi pzeasc oile.«
De pe malul Oltului ? Domnul ostile ls
— Cunosc calea codrului etc. (Balade. P. II. 1853).

UI.

CONSTANTIN BRÂNCOVANUL

Brâncovanul Constantin ^*) La Stambul, în turnul mare ^)

Boer vechi i Domn cretin, Ce se 'nal lâng mare
De averi ce tot strângea i) Unde zac fee Domneti
Sultanul se îngrijiâ i soli mari împrteti. "•'•')

i de moarte-1 hotra Mult acolo nu zcea

Cci viziru îl pâra. CSultanu-i aducea
Intr'o joide diminea, Lâng foiorul lui
Zi scurtrei lui de via Pe malul Bosforului.
Brâncovanul se scula, «Brâncovene Constantin,
Faa blând el spl. Boer vechiu, ghiaur hain !

Barb alb-i pieptna, Adevr e c'ai chitit

La icoane se 'nchinâ, Pân-a nu fi mazilit
Pe fereastr-apoi ctâ S despari a ta Domnie
i amar se spimântâ !
') De a noastr 'mprie ?
«Dragii mei, coconi iubii ! C de mult ce eti avut
Lsai somnul, v trezii, Bani de aur ai btut
Armele vi le gtii Fr'ai fi de mine team,
C pe noi ne-a 'nconjurat Fr'a vrea ca s-mi dai seam !

Paa cel neîmpcat.-''') — De-am fost bun, ru, laDom-

Cu-Eniceri, cu tunuri mari Dumnezeu singur o tie (nie ;

Ce sparg ziduri cât de tari!» De-am fost mare pe pmânt,

Bine vorba nu sfâriâ, Cat-acum de vezi ce sunt
Turcii'n cas iuruiâ. — Constantine Brâncovene !

Pe tuspatru mi-i prindea Nu-mi gri vorbe viclene.

i-i ducea de-i închidea De i-e mil de copii

-X
i de vrei ca s
mai fii,
Las legea cretineas'^
i te d'n legea turceasc.
— Fac D-zeu ce vrea •^)
Iar pe toi de ne-i tia
Nu m las de legea mea!»
Sultanul din foior
Dete semn lui Imbrohor.
Doi gelai veniâ curând
Sbiile fluturând,
i spre robi dac mergea
Din coconi îi alegea
Pe cel mare i frumos,
i'I punea pe scaun jos,
i cât pala rpeziâ.
Capul iute-i reteziâ ! i
Brâncovanul greu oft
i din gur cuvânt
«Doamne! fie 'n voia ta!»
Cei gelai iari mergea
i din doi îi alegea
Pe cel ginga mijlociu
Cu pr neted i glbiu
i pe scaun îl punea
i capul îi rpuneâ
Brâncovanul greu ofta
i din suflet cuvânt
«Doamne! 'n voia ta!»
fie
Sultanul se minuna
i cu mila se 'ngânâ
«Brâncovene Constantin
Boer vechiu i Domn cretin
Trei coconi tu ai avut,
Din trei doi i i-ai pierdut
Numai unul i-a rmas
Cu zile de vrei s-1
Las legea cretineasc
i te d'n legea turceasc!
— Mare'i Domnul Dumnezeu
Cretin bun m'am nscut eu.
Cretin bun a muri vreu...
Taci, drgu, nu mai plânge
C'n piept inima-mi se frânge.
POKZII l'Ol'Ul.AKB v,y.i
Taci i mori în legea ta
C tu ceriu-i cpt!»
Imbrohorul se 'ncruntâ,
! Gelaii se 'naint
i pe blândul copila.
Dragul tatii feciora.
La pmânt îl arunca
i zilele-i ridica.
Brâncovanul greu ofta
i cu lacrimi cuvânta :
«Doamne! voia ta!»
fie 'n
Apoi el se 'ntunecâ,
Inima-i se despica.
Pe copii se arunca.
Ii bociâ, îi sruta.
turbând apoi strig
v^ Alelei! tâlhari pgâni!
Alei ! voi feciori de câni
Trei coconi ce am avut
Pe tustrei mi i-ai pierdut
Dare-ar Domnul Dumnezeu
S fie pe gândul meu :
Sv tergei pe pmânt
Cum se terg norii la vânt
! S n'avei loc de 'ngropat
Nici copii de srutat
Turcii crunt se oeriâ
i pe dânsul tbrâ,
Haine mândre-i le rupea,
: Trupu-i de piele jupiâ.
Pielea cu pae-o umplea,
Pin noroiu o tvliâ.
i de-un paltin o lega
[
i râzând aa striga:
! «Brâncovene Constantin
las, Ghiaur vechiu, ghiaur hain !
Casc ochii-a te uita
De'i cunoti tu pielea ta?
!
— Câni turbai! Turci, lift rea!
De'i mânca i carnea mea,
S tii c'a murit Cretin
Brâncovanul Constantin!»
 ! !

140 V. ALECSANDRI

NOTE.
1 *) Brâncouanul Constantin.

Brâncovanul a domnit 26 ani în ara Româneasc i a fost

Constatin
ucis de Turci în 15 August 1714 la vârsta de 60 ani. incai scrie în cro-
nica Românilor c
odat cu Brâncovanul au pierit patru feciori ai lui, crora
el le-a grit astfel în ora morei «Iat! toate avuiile i ori-ce am avut, :

am pierdut! S
nu ne pierdem încai sufletele... Stai tare i bârbtete,
dragii mei ! s
nu bgai seam de moarte. Privii la Hristos mântuitorul
nostru câte a rbdat pentru noi i cu ce moarte de ocar a murit! Credei
tare întru aceasta i nu micai nici v
clintii din credina voastr pentru v
vieaa i lumea aceasta, etc.
Apoi, adaog incai, aceste zicând el, porunci împratul de le tier ca-
petele, întâi ale feciorilor, începând dela cel mai tânr, i mai pe urm a
tiat capul lui Constantin Brâncovanu, i aruncar trupurile în mare i ;

cretinii dup acea. aflându-le, le-au astrucat la Patriarchie.

'-^
) Paa cel neîmpcat.
Mustafa Paa, care er Imbrohor.

'"'=)
La Stambul in turnul mare.

Prin turnul mare se înelege negreit cetatea numit de Turci Edicule. :

ridicat pe malul mrei de Marmara în captul oraului Stambul, i pe

care Europeii o numesc eapte turnuri.

*'••)
i soli mari împrteti.
Când se ntea vre-o neînelegere serioas între Sultan i puterile Europene,
se închideau ambasadorii strini în cetatea Edicule pân la sfâritul certei
sau a rzboiului.

^*) Bani de aur ai btut.

Intre pârele trimise la contra Brâncovanului er i aceasta

Poart în : c
btuse moned de aur in Ardeal, de câte doi, i pân la zece galbeni, una.

ÎNSEMNRI :

M De avut ce mult er •^) Ttarei pgânilor

Dup el dumani umbl... Dumani ai cretinilor
Nici c-1 puteau cpt Trei coconi de mi-i teâ
(Balade P.
, .
II. 1853).
.,
Nu m las de legea mea
Face-i cu mine ce-ti vre!>
.,, T, . . . ,
*
-) 1 rei coconi ai lui trezia
Si din gur le zicea.
{Balade P. II 1853).
(Balade P. II. 1853)
 I'OlOZll roPULAKIO UI

LIII.

CÂNTECUL LUI MICHAI VITEAZUL

Auzit-ai de-un Oltean, Câte lupte au privit.

De-un Oltean de-un Craiovcan Câte oti au mistuit
Ce nu'i pas de Sultan ? Câte oase-au înlbit;

Auzit-ai de-un viteaz Muli ca frunzele de brad,

Care venic sade treaz Ca nisipul de pe vad.
Cât e ara la necaz ? Ca gemetele din iad !

Auzit-ai de-un Michai Spue corbii munilor

Ce sare pe apte cai i fiarele codrilor
De strig Stambulul vai '?
Care-a fost nutreul lor ?

E\ e Domnul cel vestit Fost-au leuri Ttreti,

Care 'n lume a venit i Turceti i Ungureti i)

Pe luptat i biruit. Date'n sbii româneti !

Spue râul cel Oltean, Alelei !Michai, Michai !

Spue valul Dunrean Cci de noi mil nu ai

i codrul Clugrean, S ne scapi de-amar i vai !

N o T E.

Acest cântec l-am gsit scris într'o psaltire foarte veche din biblioteca
Ainstirei Neamului. De desubtul cântecului erau urmtoarele cuvinte
scrise cu slov clugreasc Scn'su-3-au acest viers btrân de mine, iero-
:

monahul Paisie, credincios rob a lai Dumnezeu, iar eu l-am auzit i l-am
învat dela rposatul bunul meu, Stoian Jolde, armelul.

înseainAri

M Trupuri sarbede, Turceti.

(Alnscr. Acdni.)

LIV.

VISUL LUI TUDOR VLADLMIRESCU

«Tudor, Tudor, Tudorel, i Olteni i-ai adunat
Dragul mamii voinicel! Pe ciocoi s-i prinzi în ghiar
De când mama i-ai lsat i s'alutigi grecii din ar,
 ; !

142 AI.liCANDlil

Mult la fa te-ai schimbat Avea graiu linguitor

i mi te-ai întunecat ! i mm
tot rug mereu
Spune, maic, ce te doare S duc la cuibul su.
C m'oiu face vrjitoare — Ba, fereasc Dumnezeu
De alean s descânt
te S nu ftul meu,
te duci,
S calci vesel pe pmânt. C'acel arpe veninos
— Alei maic! alei drag! E vr'un duman ticlos
Curând visul mi-1 desleag Vre un ho volintira
C tii, maic ? am visat i
—
la inim vrjma.
Buzduganu-mi frâmat Maic, miculia mea.
Sabia-mi cea bun, nou Cum s scap de curs rea ?
Am visat-o rupt 'n dou Cci un glas prevestitor
Puca mea cea ghintuit îmi tot spune c'am mor. s
Am visat-o ruginit ! — D'ai s
mori, drguul meu.
Maic ! pistoalele mele Fac ce-o vrea Dumnezeu !

Le-am visat fr' de oele Dar s

tii tu dela mine
Apoi înc-am mai vzut C'un Român voinic ca tine
arpe galben prefcut Pân' ce cade, pân' ce moare
Ce purta coarne de ap Calc erpii în picioare,
i creast roien' cap. Cci de-un arpe 'nveninat
El avea ochiu vânztor, I se iart un pcat!

NOTE.
Cunoscut este cvisul prevestitor al viteazului Tudor Vladimirescu s'a
împlinit! Fiind mielete tras în lagrul lui Ipsilanti, eful volintirilor greci,
Tudor a fost i mai mielete ucis de dânii. Nu mai este dar îndoial c
cântecul poporal desemn pe Ipsilanti însui prin arpele cu ochiul vânztor,
cu graiul linguitor i cu creast roie în cap.

LV.

HORIA I CLOCA
HORÂ REVOLl iON.'XRÂ

Horia, Cloca 's la un loc C-i în ara Ungureasc!

'au aprins un mare foc Tragei hora ca joc s
i cânt voios în joc La lumina celui foc !

«Pe cel câmp pustiu i 'ntins Ungurean, mustea lung!

Arde-un foc de noi aprins. Zis-am morii te-ajungs
Las' s
ard i creasc s Zis-am parai te arz. s
 l>OB/U POPULARE 143

Zis-am crucei s te piarz ! De-i cur pcatele

Tragei hora ca s joc Tragei hora ca joc s
La lumina celui foc. La lumina celui foc.

Ungurean câne turbat M'am suit la munte 'n zori

Alulte n lume i-am rbdat, 'am prins fulgerul din nori
Dar venit-au timpul meu i de sus din înlime
Ca s m rzbuns i
Tragei hora ca
eu
joc
L'am izbit în Ungurime!
Tragei hora ca joc s
La lumina celui foc. La lumina celui foc!»

Cum rcnesc jivinele! Horia, Cloca la un Ioc

} Cum s'aprind slninele ! Prsii de-a lor noroc
Cum ard toate satele Ard cântând voios în foc!

NOTE. •

Acest cântec, de o form mai regulat i mai corect, l'am pus în nu-
mrul baladelor fiind-c are un caracter istoric.
La anul 1684, Horia i Cloca, doi viteji români din Transilvania, stui
de jfuirile i apsrile Ungurilor, rscularâ ara în contra lor. Dou-zeci
mii de Români rspunser la chemarea lor, i rspândir o groaz atât de
mare în Maghiarime c
aceasta fu silit a cere ajutor la Imperiul Austriac,
împratul losef II trimise o armie întreag asupra lui Horia i Cloca, care
dup o lupt crâncen, fur prini la 28 Februarie 1685, l aspru pedepsii
cu moarte. Tradiia spune c
ei au fost închii în curse de fer i purtai
prin toate satele, i c
apoi au fost ari de vii în ochii poporului.

LVI..

M A G D U ^)

(BALADA)

Vine Magdul de pe vale De-oiu gsi una mai mare

i 'ntâlnete-o fat 'n cale : S-mi fie de însurare.
«Magdule din Rsuceni — Ba sunt fete mricele
Ce câi la noi la Strâmbeni? Câte flori i câte stele ;

Ce câi, Magdule, la noi ? Dar nici una nu-i ca mine..,

Ori nu's fete pe la voi ? — Te aleg dar eu pe tine,
— Ba sunt ele dar îs mici Amândoi s
trim bine»
Nu sunt înc de voinici, ^) Vine Magdul dela plug
'am venit s cerc pe-aici Cu doisprece boi la jug.
 : :

144 V. ALECSAXDKI

Dumanii calea-i pândesc Pe Magdu la groap-1 duce,

în calea lui se ivesc, Dar de plâns cine mi-1 plânge ?
Cat doispre:e boi
la i 'n brae cine mi-1 strânge ?
i-i aleg doi câte doi. Plânge mama cât se poate
Magdul se încrunt c i surorile lui toate.
Voinicete se lupt. Iar logodnica-i când plânge
Iar dumanii '1
nvli Vars lacrime de sânge.
i de moarte mi-1 râniâ !.. Si de doru-i i de jale
La casa cu trestioar S despic frunza "n vale :

Zace un voinic s moar. «Oh drgue Magdule!

!

Nu tiu zace ori se face Semna-i-a numele

C guria nu-i mai tace. Pin toate poenile
Nici la umbr nici la soare S rsae florile.
El odihn nu mai are Care fat le-a culege
Ci se bate zi i noapte De ea dorul se lege s
i vars sudori de moarte !.. Care-or vrea ca Ie poarte s
Cânt buha într'o cruce, La pmânt s cad moarte !»

ÎNSEMNRI
1) In manuscris e titlul «Barbu», «S rsae garofie.
nume ce înlocuete pe «Magdu» in «S lepoarte feioare
tot cuprinsul baladei: «La cap i la âioare
(Vezi i Hora XII: Barba). «i neveste tinerele
'-)
Nu sunt înc de voinici. «S fie mai frumuele
Cu ele n'am ce vorbi «Cine-a st încalea lor
Nici nu pot a
•^) In Manscr.
iubi. m
sfârete asifel
«Sâ-i
«i s
ard inima'n dor,
steie tot pe loc
«Prin grdini, prin poenie «Ca mine cuprins de foc.

LVII.

iVlRGERIL I STELIA

Prin mijlocul târgului. i pe ulii cum trecea

La zarea amurgului El din gur-aa gria
Primbl-mi-se'n sus i jos «Câte fete-am întâlnit
Alrgeril cel frumos «Eu cu toate m'am iubii
Bujoraul fetelor. «Câte fete am aflat
Sufletul nevestelor, «Pe toate le-am srutat
Cu saiaua pus'n brâu. «Numai una mi-a scpat,
Cu negrul trgând de frâu. «Stelia cu ochii verzi...
 i>(>i:zu i'oiHi.Aiii; 14.')

«Mori de doru-i când o vezi «i tot vrea s

srute m
Dar Stelia c râdea ;
«Ori pe vrute, ori nevrute».-
i din gur c zicea ;
Portia se deschidea
«Cine'n lume s'a afl i Stelia c-i zicea:
«Pe mine-a
'<Cinci
m
mii de galbeni i-oiu dâ
sruta,
!
«Vin iute, fa copil,
«Ca fi mândrul Mrgeril».
Mrgeril-o asculta Stelia 'n cas-1 ducea,
Pe cal iute'nclecâ... Stelia mi'l mângâeâ,
Sufletu-i se 'ntunecâ 'amândoi se desmierdâ
Mrgeril 'nebunia 'amândoi se sruta
M-sii c
se jeluia. Când de-odat, vai de ea!
Maic-sa c-1 sftuia: Mrgeril hohotiâ
— «Mrgeril, ftul meu i din gur c-i zicea:
«Nu mai plânge-aa mereu «Steliico, draga mea,
«C au foc lacrimile «Este oare-adevrat
«i topesc luminile. «C te-ai fi tu ludat
«Mrgeril, dragul meu, «Cinci mii de galbeni c-i dâ
«S faci cum i-oiu zice eu, «Celui ce te-a sruta ?
«Noaptea când o înoplâ, «De-i aa, mândr copil,
«Când Stelia s'a culca, «Ad banii sil fr
«Te dezbrac hrbtete «C sunt mâiidru Mrgeril».
«i te 'nbrac femeete, Steliica '1 auziâ,
«Leapd cea faiarli Ochi 'n lacrimi îi stecliâ
«^i pune ast sucni. i din guri zicea :

«i te du la cea Stelia. «Mrgeril dragul meu,

«Ca o blând copilit». «Rsplteasc-i Dumnezeu,
Mrgeril-o ascult. «C tu ru m'ai înelat
Cu Sucnia sc'nbrcâ «Fiide-acum al meu brbat
'astfel c
mi se schimb... «S trim, s ne iubim
Chiar m-sa c
se 'nelâ. «C'amândoi ne potrivim
Ei pe ulii purcedeâ, «i la ochi i la sprincene
La Stelia ducea
âe «Ca doi porumbai la pene.
i glasul i-1 prefcea «Tu nai tat, eu n'am mam...
i din gur 'ncet zicea: «Amândoi suntem de-o sam.
«Rogu-te, mândr Stelia «Tu n'ai frai, eu n'am surori...
«S-mi drumul pe porli
dai «Amândoi ca dou flori».
«Ca s în colibi
scap Mrgeril-o cuprindea
«C's o biat copilit In brae c mi-o strângea
«Fr tat, fr mam... O strângea i mi-i zicea:
«Sunt cu tine tot de-o sam, — Pleac gura s'o srut,
«Fr frai, fr surori... «S'o srut, s nu te' uit...
«Suntem chiar ca dou flori. — Mergi puiule sntos
«Las-m s vin la tine «Ca un trandafir frumos.
«C m'alunp- nu tiu cine — Rmâi puic sntoas
y.Vi iMipularr.
 !

14(5 AI.IX'SANDKl

«Ca o garoaf frumoas

«Pus 'n phrel pe mas»
— Merg, m
duc, i vin îndat
«Vin aici cu nunta toat,
— Mergi, iubite Mrgeril, <Cu poclonul mirilor
«i de mine f-i tu mil». «i cu carul drutelor».

ÎNSEMNRI :

Aceast balad e tiprit într'un calendar al lui Th. Codrescu, pe anul

1855, apoi reprodus de revista «Ft-Frumos» din Bârlad, An. I No. 13. In
ediiile poeziilor populare aceast balad nu se .^•sete desigur a fost ; c
uitat de ctre poet.

LVIII.

FATA BANULUI DE HAEG

Luat-au, frate, luat «Cui vrei sm vinzi pe mine,
Un fecior de om bogat «S nu pa ca i cu tine.
Pe-o fat de om srac «De vrei a m deprta
Cum îi er lui pe plac. «Bine-ai face de m'ai dâ
Iar dup-ce mi-o lu «Dup'un dascl românesc
Soacra prins-a o mustra. «Cu el bine tresc s
C'i srman i calic «i ie s-i mulumesc.
i nu-i bun de nimica. «N'ai grij, nevasta mea,
«Las-o, mam,
n'o mustr «Cai scpat de soacr rea,
C la târg eu m'oiu cra «i de-acum eti înzestrat
i-oiu duce-o la stratove «Ca s
nu mai fii mustrat.
Unde's mândrele cu pre»... De-acolo ei s'au luat
Iat, frate, cum veniâ, In crâmu s'au bgat
Cu'n strin se întâlniâ: Cu vin ro s'au tot cinstit.
— De vândut i-e nevasta ? Apoi astfel au grit :

— De vândut, de-i întreb «De trei zile de când bem

Dar n'o dau de voea mea «i nu tim cine suntem?
Ci s'o scap de soacr rea. — «Eu sunt fata Banului
— Spune-mi preul care-oiu vrea. «Din ara Haegului !

— Prejul "mi-este rupt de-acas — «Ce spui, soro? ce cuvânt

Cu'n fir verde de mtas. «Dar eu înc aa sunt
O mie i cinci de lei «Tot fecior de-a banului
Ca s-i fac o zestre ei... «Din ara Haegului.
Prins'au ei a numra «Vai de noi suntem! c frai
Iar nevasta-a cuvânt: «i'n pcat cumplit bgai !

« — Ia seama, brbate, biie «N'ati cumnate nevasta

 |'(m;zii i'(ii'ii,Ai;i'; 14^

«C'i chiar sor-mea asta. «C de-acum la pocire

«i n'o purta de vânzare «Merg s mor în mnstire.
«C'i fat de vi mare.
«Na'i de-acum averea mea
«Merg s
«De pcat s
mm
clugresc
pltesc,
«N'am ce s
mai fac cu ea. «i de suflet s-mi grijesc !

ÎNSEMNRI :

1) Aceast balad n'a fost publicat în nici una din ediiile Poeziilor pe
pulare. Ea se gsete în Manuscrisul 814 al Academiei.
DOINE.
 NOTE.
Doinele sunt cântece de iubire, de jale i de dor; plângeri duioase a
inimei Românului în toate împrejurrile vieii sale.
Un muzicant de mare talent. D-1 Henri Erlich care a locuit câiva ani in
România, i a publicat un album de arii româneti, (Viena, 18.50. —
Mnscr.
Acdm.). zice în precuvântarea acelui album:
«Naionalitatea Românilor se arat curat i necontestabil atât în limba
i datinele lor, cât i
chiar în muzica lor deosebit de ori-care alta. Negreit
ariile Româneti vor prea foarte curioase popoarelor Occidentului pentru
melodia lor cu totul original, i câte odat putem zice slbatic, i pentru
acompaniamentul lor ce cuprinde une-ori acordurile cele mai capricioase,
cele mai bizare, i alte ori foarte simple i monotone. Ele au ins o ex-
presie de melancolie dulce i dureroas chiar. Sunt mai cu seam unele
pasage misterioase care fac s se prezinte dorini înfocate i ascunse
in fundul inimei, i care se manifest printr'un soiu de fjjânset melodic.
Aceste sunt ariile doinelor; cât pentru acele de dan, horele, ele rsun cu
o veselie nebunatic, zgomotoas, cu acea veselie l;i "care omul nenorocit
se ded in momentele sale de uitare i de plcere».
Vezi articolul întitulat «melodiile româneti» in «România literar», foae
publicat în Iai în anul 1855.
Doinele dela numrul Ipan. la numrul XXXIII sunt din Moldova.
Acele dela No. XXXIII pân la LVI sunt din Valahia.
Acele dela numrul LVI pân la numrul LXXX sunt din Ardeal.
Unele doine port i numele de cântice voiniceti in ^Moldova, olteneti
in Valahia i haiduceti în Ardeal.
 -
I.

DOINA'
Doin. Doin, cântec dulce! De-mi mai mângâiu zilele
Când te-aud nu m'a mai duce. Zilele i nopile.
Doin, doin, viers cu foc ! Frunza 'n codru cât învie ^)

Când rsuni eu stau în loc. Doina cânt de voinicie.

Bate vânt de primvar. Cade frunza jos în vale
Eu cânt Doina pe afar Eu cânt Doina cea de jale.
De
i
m"ngân cu florile
privighitorile.
Doina zic. Doina suspin
Tot cu Doina m
mai in.
V'ine iarna viscoloas Doina cânt, Doina optesc
Eu cânt Doina 'nchis in cas Tot cu Doina vieuesc !

ÎNSEMNRI:
1) Frunza'n codru m
Eu cânt doina de hoie.
înbie Eu cânt doina cea de
Vine timpul de'nsoire
cale.

Frunza cade'nglbenit Eu cânt doina de iubire.

Eu cânt doina cea mâhnit. (Mnscr. Acdm
Isvoraul curge'n vale

LUNCA IP, LUNCA SBIAR

Lunca ip, lunca zbiar Pentru-o puic blioar.

Pentr'un puiu de cprioar. Frunza crete, frunza cade
Vai de biata inimioar Cprioara n'o mai roade.
Ca i lunca, geme zbiar Vai de mine ce m'oiu face
! ?
 ! ! !

i:)L ALIOOANUKl

Doru 'n sufletul meu zace Pân' ce puica blioarâ

'inimioara-mi nu mai tace S'a întoarce 'n lunc iar
Inim, fii rbdtoare Cu cel puiu de cprioar.
Ca pmântul sub picioare,

111.

URATUL
Of ! urât, urât, urât Urâtul din ce-i fcut?
Boal fr' de crezmânt Din omul care-i tcut.
De te-ai duce 'n codri, duce, Cine-a scornit urâtul,
Ursu 'n labe-i s te apuce ! Nu'l înghit pmântul
Urâtul din ce s face ? C mie de mult urât
Din omul care nu-i place. Sufletu-mi s'au amrât !

IV.

CÂNTECUL RZULUI
Frunz verde de cire ;
Ani întregi m'am judecat
Lung e drumul pân' la E, i nimic n'am câtigat !

Lung e drumul i btut Eu umblam la judecat.

Din iret i pân 'n Prut ! Copii 'mi plângeau pe vatr,
Nu-i btut de car cu boi Nevasta 'mi zcea lsat.
i-i btut tot de nevoi Dare-ar Domnul Dumnezeu
i de pcatele mele S fie pe gândul meu!
Cele multe, cele grele! Lsam'oiu de rzie
Ard'o focul rzie!'') S apuc în haiducie
Eu chiteam c-i boerie Ca s-mi fac sfânta dreptate
i-i numai o srcie ! Cu cea ghioag de pe spate.
Pentru-o palm de pmânt S-mi aleg judectori
Zilele mi-am dat în vânt. Cei stejari nestrâmbtori ! ').
 l'OEZll l'OPUlvAliiO l'");>

NOTE.
!') Ard'o focul râzâie.

Nenorocita clas a rzilor printre care se gsesc coborâtorii celor mai

mari familii din vechime, a avut mult a suferi sub domnia lui Michail
Sturza, de rpirea boerilor vecini cu moiile lor. Muli din acei mici pro-
prietari au preferat a se desface de pmânturile lor i ;i deveni clcai pentru
ca sscape de prigoniri.

ÎNSEMNRI.

1) Aceste 2 versuri din urm, sunt înlocuite in Mnscr. Acdni. astfel:

C numai codrul la noi Numai el cu îndurare
j

D
Te apr de ciocoi, dreptul celui ce-1 are
1
!

V.

CÂNTECUL PLUGARULUI

Arde-te-ar focul pmânt Stau în câmp i m

gândesc
i te-ar bate Domnul sfânt Cu ce o s vieuesc ?
Cci îmi eti duman cumplit N'am lecae la chimir
Ce-am
Smnat-am
smnat n'a eit.
grâu de var,
S
i
m pot plti de bir
de foi i de soldat
A eit numai negar. i de Iuda blstmat. ''•).
Smnat-am orz, ovs, Vai 'amar de biet Român
A eit mohor de s, Când e Domnul ru stpân! M
Smnat-am ppuoiu, N'are loc în ara lui
A eit earb 'n fuoiu. i-i ca pleava câmpului !

NOTE.
!••
) i de lada blstmat.
In toate satele Moldovii, crâmele sunt inute de Evrei, cari ca nite lipi-
tori, sug avuiile ranilor, îndemnându-i la beie.

Însemnri :

-) N'are mil la stpân.

(Mnscr. Acdin).
 ; !

:a y. Al.i;( SANDIM

VI.

CÂNTECUL CLUGRULUI

Arz-tc focul pdure i de ea m'a desprit ') !

'ai cdea sub o secure ! Eu n'am fost de pustnicie

Arde-ar lemnile din tine Cci am fost de voinicie
Cum arde inima 'n mine, Nici am fost de Mnstire
S-mi fac drum pân" la vecine, Ci de lume cu iubire.-)
i de sus, din Ainstire Cm 'nchin pe la icoane
Unde zac în prsire Cu ochii pe la cocoane.
S vd cârduri de copile i citesc, întorc Ia file

Carem
i s vd
sfâresc de zile.
pe draga mea
Cu ochii pe la copile.
Unde vd o fat mare
Care m'am iubit cu ea Rasa-mi tremur 'n spinare
In copilria mea. Unde vd puicua mea.
N'ar avea loc în pmânt, Zboar sufletu-mi la ea
i l'ar bate Domnul sfânt Ca roiul la floricea !

Cine m'a clugrit.

ÎNSEMNRI
1) De lume m'au desprlit. Am fost fâcut pe iubire.
(Mnscr. Acdm).

VII.

NEVASTA TÂLHARULUI

Fost-am eu Ia prini una S-mi gseasc un brbat.

Precum e în ceruri luna. Brbelul ce mi-au dat')
De prinii mei iubit Er tânr i bogat
i de dânii potrivit Avea bani, avea inele
Cu luna, cu stelele, De-mi umplea mâna cu ele,
Salba cu mrgelele. Dar vezi frate, ce pcat
Grdina cu florile Erau toate de furat,
i zioa cu zorile. Nu trecu chiar sptmâna
Ei pmântul au umblat i pe el puser mâna
 roKZII IMllTLAKH

i Ia ocn "1
înfundar Ci e rod de om miel,
i cu lacrimi m lsar. Srcu, amar de el !

Decât m'a fi mritat De-ar fi fost -el un viteaz

jMai bine 'n foc m'a fi dat Nu mi-ar fi aa necaz,
Cam rmas cu rod în sân Dar a fost un biet tâlhar
Si nu-i rod de bun Român i de-aceea mi-e amar !

ÎNSEMNRI

M Brbâeiul ce mi-au dat i paftale i mrgele ;

Er negustor bogat Dar vezi frate, ce pcat ! etc.

Avea bani. avea inele, (Ainscr. Acdm).

VIII.

COPILA MURIND

Cânt pasrea pe-o floare Ah amar sufletul meu

!

Pentru-o fat care moare Tu plângeai de dor mereu

Cânt psruica 'n spin, i pe floare i pe spin
Copila scoate venin, i) i pe poarta lui Marin,
Cânt psruica 'n salce Ah 1 amar sufletul meu !

Copila de moarte zace. -) Ei curând s mor i eu

Cânt psruica 'n poart S m duc la cel morm
Copilita dulce-i moart ! S m prefac în pmânt !

ÎNSEMNRI

M Zoia scoate venin. ') Zoia, zoia'i moart.

(Mnscr. Acdm).

IX.

F L o R I C A

Frunz verde de alun, S gsesc o floricic

'

M dusei noaptea pe lun, Care mult inima-mi stric,

 ! ;

i:)() V. ALKCANUKl

i s'o 'ntreb de ce 'n grdin 'apoi cad de vânt plit.

Pleac fruntea i suspin ? De-abia cresc i
«Eu mplec, floarea-mi rspunde, Abia
fac floare,
'nclzesc la soare m m
Cci o jale m
ptrunde
Arde sufletu-mi i geme
i pe mine cade 'ndat
Umbr neagr 'ntunecat,
Cci
Trei
m
zile
trec fr de vrerne.
sunt înflorit
încât, nime nu
Floare sunt ori
miarbvede,
verde.»

X.

PRUTUL
Prutule, râu blstmat
^'')
! Holerile când or trece
Face-te-ai adânc i lat Pe la mijloc s
se "nece !

Ca potopul tulburat Dumanii rii de-or trece

Mal cu mal nu se zreasc. La cel mal s se înece.
Glas cu glas nu se loveasc, Iar tu 'n valurile tale
Ochi cu ochi nu se ajung •S-i tot duci, s-i duci la vale
Pe-a ta pânz cât de lung! Pân" la Dunrea cea mare
Locustele când or trece. Pân" în Dunre i 'n mare!
La ist mal s
se înece !

NOTE.
1*) Prutule, ru blstmat.
Înainte de luarea Basarabiei de iMuscali. cântecul zicea : Nistrule râu bls-
tmat. fiind-c toate relele veneau de peste Nistru.

XI.

BOBII

Trage, mândro. cu bobii ^'''l De-or cdea bobii în opt

Nu-i mai lcrima ochii. S c mi-e dor
tii de tot.

De-a cdea bobii în zece De-or cdea bobii în cinci

S tii c dorul nu-mi trece. S c eu sunt
tii pe-aici
 l'O'.O/.ll l'(»l>i:i,AI!IO \.)t

De-or cdea bobii în doi Iar de-a mai remâneâ un

S tii c sosesc la voi, S tii c
eu vin nebun
S ne iubim amândoi. Pe-o prjin de alun. -'').

N O T E.

1*) Trage mândro cu bobii.

A trage în 41 de bobi este un obiceiti foarte rspândit Ia Români. Bobii

prevestesc viitorul fetelor i al flcilor, i când, dup deosebitele împreli
în zece grmezi, i în opt, i în cinci, i în trei. rmâne unul pe din afar,
bobul sositor, atunci negreit persoana dorit vine, dorul se împlinete.
Babele prin sate sunt foarte dibace in tragerea bobilor pe sât. Mai sunt
ins i igance vrjitoare care se poart din loc în loc i spun sorii cu
oglinda sau cu cercetarea palmei de la mâna dreapt.
Românii, ca i strmoii lor, au mare plecare a crede în pre\'c'Stiri, i
pstreaz înc unele din obiceiurile antice, atingtoare de aflarea soartei.
Pe timpul Romanilor, amorezii mai cu deosebire, ddeau o mare însemntate
unor credini copilreti. Lucrurile cele mai nedemne de bgat în seam le
umplea inimile de bucurii .sau de descurajare. De pild, pocniau în mâni
foi de trandafir sau de mac, sau de alun, i dac foaia plesniâ cu vuet,
mulumirea lor er mare, cci ei considerau pocnitul frunzelor de bun augur.
Flcii Români de astzi au înc obiceiul de a face plesneasc în palme s
frunze de alun.
In vechime, amorezii cercau iar s
fac a sri pân' în podul casei sâmburi
de mr, strângându-i între degete. Sâmburii de mr, curii de coaj, ser-
viau la prinii notri a
un mijloc de galanterie ctre dame. La mese mari
boerii prezentau cucoanelor sâmburi de mr
pe vârfurile cuitelor.
Romanii vechi considerau ca prevestiri de fericire scânteierea lampelor
sau a frunzelor de laur în foc. Unele nu'cri ale trupului erau observate cu
o luare aminte serioas. Palpitrile de inim treceau ca semne de trdare.
Baterea ochiului i a sprâncenei drepte vesteau a bine îns amorirea de- ;

getului celui mic i a degetului celui gros dela mâna dreapt, erau semne
spimânttoare.
iuirea urechilor, ca i sughiul din zilele noastre, însemn c ponieniâ
cineva de dânii.
Iar mai ales strnutatul avea o importan nemrgenit în ideile lor. \l\

credeau camorul strnut când vroia s le întiineze îndeplinirea dorin-

elor. Catul, pentru-ca s
exprime fericirea statornic a doi lineri însurai,
zice c amorul le-a strnutat în dreapta i în stânga. Properiu, ca s arate
c amorul înzestrase pe Cyntia cu toate darurile, o întreb dac acel zeu a
strnutat când ea s'a nscut.
Când amorezii erau îngrijii unii de alii, ei puneau le trag în sori s
cu nite mici tablete pe cari se gsiau scrise oare care litere. Tabletele se
aruncau într'o urn, urna se scutura, se rsturn, i aezarea literelot czute
compunea un rspuns cuprinztor de secretele viitorului. Tragerea acelor
sori se fcea de ctre copii ce st pe pieele publice din Roma i din cele-
lalte orae romane.
Romanii credeau si in puterea farmecelor. Adeseori o amorez lsat de
iubitul ei, întrebuina farmeci pentru-ca s-1 întoarne iar Ia picioarele ei.
Afar de descântece, ea fabrica dou ppuele, una de cear i alta de lut,
i le apropia de foc. Cea dintâi se topi, cealalt se întriâ astfel dar tre- ;

buia sa se topiasc inima necredinciosului pentru amorez. Damele romane

credeau iar c la caz de necredin ctre brbaii lor, Dumnezeul Olim-
 !

UH V. ALKC.SA.NDia

pului, pentru-ca s
le pedepseasc, fcea s
le ias noii pe unghii, sau pu-
chele pe limb. La Româncele noastre noiele fgduesc prezenturi, i pu-
chelele nu mai au nici o relaie cu necredina.

-•^
) Pe-o prjin de alun.
Vezi nota 1 din balada Cucul i Turturica.

XII.

LENA
Frunz verde salb moale, Cât am dat de-o am but
Apucai pe drum la vale Lena alta mi-a prut;
'ajunsei pe Lena 'n cale. A/\i-a prut un topora

Eu clare, ea pe jos Rcorit de-un isvora.

Cu gherdan de flori frumos. De pe cal m detei jos
i cercei lungi de mrgele M S iau floarea s'o miros,
S trag ochii la ele. Ea s'a prefcut pe loc
Calea mândrei ainuiu Intr'un fluturel de foc.
O floric de-i cerui. Vrui s-1 prind, el a zburat,
Cerui floarea sânului Vrui s
beau, apa-a secat.
Ea-mi d floarea Crinului. Vai de mine, ce pcat")
Cerui floarea din guri Lena c
m'a fermecat!
Ea-mi d floarea garofi, Firea-i Leno blstmat
Cerui ap din isvpr, De-a mea minte tulburat !

Ea mi-o tulbur cu dor. S ajungi un negru nor

Cerui ap
neatins, Ca s
ploi lacrmi de dor
Ea mi-o d
cu dor aprins.

ÎNSEMNRI :

'
) i cercei de rubiele. i pe Lena s'o blestem,
"-) Frunz verde rozmarin Ca s'ajung-un negru nor
M
La
duc frate sm'nchin
biserica de-un lemn
S ploaie lacrmi de dor.
(M)iscr. Acdm.

XIII.

SORA CONTRABANDIERULUI

Frunz verde de grenate. "a trecut în ceea parte

Am avnt un Toadcr frate Cu trei tencurele 'n spate.
 VOK/Al l'Ol'LI.AUE 59

Iar Cazacii l-au zrit,

L-au zrit, l-au urmrit
i
Vai
mRomân
!
'ntrebâ ce m
de capul
doare i"')
tu
i l-au prins, i l-au legat Cum te-ajunse ceasul ru, '^)

i carantin l-au dat

'n i n'avui mcar un frate
De mi-1 Jin jos rsturnat Ca sa-i cate de dreptate,
Nebut i nemâncat S umble cu crile
Legturi i-au pus de in S-i scoat dreptile.
Ca s-1 duc la Hotin D, Domnico, pe murgul
i s-1 judece rusete De-mi deschide butucul.
i s-1 bat czcete D-i Domnico, rochia
Bate vântul dela Prut, De-mi deschide temnia.
Inimioara mi sa rupt Di carul cu doi boi
Bate vântul despre zori De m scap de nevoi.
i m
umple de fiori. i vin' s m vezi
soro,
Bate vântu 'n miez de noapte Cum îmi frâng trupu'n obezi,
i-mi tot pare c'aud oapte : S tot plângi i s nu crezi !»
«Decât m'ar bga la oaste Frunz verde de grenate.
iWai bine-a zace pe coaste, Cci m'a duce în cea parte
Decât în oastea ruseasc S mai vd pe bietul frate !

Mai bine 'n cea Româneasc. Da's o biat fat mare

Domnic, drgua mea. i la lume n'am crezare
Mult bine mi-erâ la ea Ciam numai ochi de plâns
C-mi -aterneâ la rcoare 'un suflet de dor aprins.

N o T E.

^'-')
Sora Contrabandienilui.
Aceast doin este compus de o tânr ranc, anume Domnica din satul
Crinicenii.
'-^) Cam te-ajiuigc ceasul ru.
Vezi nota 3 din balada Mioriei i balada întitulaii Ceasul ru din Doine
^i Lcrmioare.
ÎNSEAINÂRI :

\) i m'ngrij ca pe-o floare.

(Mnscr. Acdm.).

XIV.

STRINUL
Frunz verde rozmarin, Si soarele '1 înclzete.
Ru de voinic strin
e ! Trece "n jos, se duce 'n sus
Numai luna c'l iubete Ninie nu'i d un rspuns,
 !

1(30 ALIiCSAXDlîT

Nici îi zice: bun ajuns! Ca un pui de cprioar.

Sue 'n deal, coboar 'n vale, El îi zice : drag, st.
Nici o mândr nu-i st'n cale. Ea în d.
lturi tot se
Trece sate 'n curmezi El îi zicevin 'n coace,
:

i dumbrvile 'n lungi, ^) Ea-i rspunde n'am ce face.

:

Vede-o mândr feioar

ÎNSEMNRI :

M i dumbrvile'n cruci
(Mii ser Acdm.).

XV.

COPILA
Taci, bdica, nu mai spune Da-i-oiu dulce srutat
C n'avem suflete bune, i dulci poame de mâncat.
Dou mere 'n umbr, coapte.
C'asta-i ara ospeiei,
ara dulce-a veseliei. Cu izvoare dulci de lapte,
Taci, bdica, nu mai zice Care soare n'au vzut
C noroc nu e pe-aice, i vântul nu le-au btut.
Ca veni luna lui Maiu \) Rotunzele amândou
De crede chiar în raiu.
te-i i splate tot cu rou.
Iar de-i vrea s
mi te 'nsori Tot cu rou de pe flori
S ne facem soiori, Culeas la cânttori, -)

IxskmnAri
i) Veni-va luna lui Maiu -l Unde le'i vedea, s mori
De te-i crede sus, în raiu. (Alnscr. Acad.).

XVI.

PUICA BLIOARÂ
Frunz verde slcioar, Tu n'ai frai, eu n'am surori,
Puiculi blioar. Amândoi ca doi bujori.
Tu n'ai tat, eu n'am mam, Vin, vin puiculi|.
Amândoi suntem de-o seam. De m'adap cu-o guri
 I'OKZII l'OI'l'LAUK 161

Vin"
m
c dorul m
omoar «Omorî-te-ar dorul meu
i arde ca o par. C tu eti viclean i ru,
Vai de mine! n'am crezare!
Puica-mi zice 'n gura mare :
i
Iar
tu vrei a
nu a mm
'nelâ
lua». ')

ÎNSEMNRI
M Iar nu vrei a m lu».
(Mnscr. Acad.).

XVII.

DORUL
Frunz verde mrcine, ^) Sapa 'nfipt "n curtur,
Nimic se prinde de mine ! i las boii ca s pasc";
De când dorul m'a lovit Plugul s se rugineasc,
Minile mi-a rtcit ;
i sapa s putrezeasc.
De când dorul m'a cuprins Alei ! puico, dac'ai vrâ
Sufletul mi s'a aprins ! Patru pluguri ai dura
Suiu în deal, cobor în vale ara 'ntreag ai ara.
i-mi pierd ziua tot pe cale Graiul dulce de muiere, '"')

Valea suiu, dealul cobor, Vars 'n suflet mângâiere

îmi trec viaa tot cu dor. i d
omului putere
Puiculi, floare 'n gur ! Ca s
fac tot pe vrere.
Când te vd în bttur Dar njj vrei, srman de eu !

îmi uit pjugu "n artur, i eu mor de dorul tu.

ÎNSEMNRI :

\) Frunz verde mrcine ! Ateptând pe mândra 'n cale.

Geaba beu i mnânc bine, Puiculi floare 'n gur,... etc.
Nimic se prinde de mine. __.
(Mnscr. Acdm )

De când dorul m'a lovit

Minile mi-am rtcit, Vorba dulce de muiere
De când sunt nepriceput Vars-n suflet mângâiere,
Crrua mi-am pierdut i d omului putere
Suiu în i cânt în frunz
deal Ca s, fac ori ce-ar cere.
Mândrulia s m'auz (Mnscr. Acdm).
Saiu din deal, cobor în vale,

11
"V. Aloc,><aiidri. — Poezii popiilare.
 1G2 AI.KCSANUKI

XVIII.

DRAGOSTELE
Alelei amar de mine,
! M'au uscat, m'au vestejit
Frioare Constantine 1 Ca stejarul înfrunzit
Rele sunt frigurile, Când de brum e atins
Mai rele-s dragostele ! Sau de mare foc cuprins. -)

Frigurile tercesc Alei drag frioare

Dragostele te-ameesc
i te-aprind, te scot din minte
M
i
!

trec ca
ca
rou
spuma de pe mare
din floare

i te-ajung cu dor ferbinte. Când soarbe mândrul soare.

le
Vai de mine ce pcat ^) F-mi o groap la rcoare
Ele
i-n
c m'au fermecat
trei zile
!

m'au uscat.
C inima ru m
doare. ^)

ÎNSEMNRI
1)
')
Dor de mine s'a legat. '']
Cm simt murind îii floare.
încins. (Mnscr. Acdm.)

XIX.

CUCUL
Frunz verde de pelin, Când îs dragostele dulci.
Ce-mi eti, cucuie hain. Cânt-mi mie înc-odat
De câni vara 'n jumtate C mi-e mintea turburat.
'apoi zbori în alt parte ? Cânt'n dreapta mea cu foc "''')

Cucule, pasre sur ! S am parte de noroc.

Mucâ-i-a limba din gur Cânt'n faa mea cu drag •')

Cântecul s nu-i mai zici i)

C i-oiu dâ frunze de fag
Nici s mai colinzi pe-aici. S nu mai fii tot pribeag.
Vara vii, vara te duci -)

NOTE.
1*) Cânt 'n dreapta mea cu foc.

Vezi nota din balada «Cucul i Turturica».

 TOKZII POPULAKI^: ig;;

ÎNSEMNRI.
')Cucu, CUCII, s
nu zici Cânt'n faa mea cu drag
-)Vara vii, toamna te duci Pân' a nu fi iar pribeag.
Lsând dragostele dulci. (Mnscr. Aed ti.)

XX.

PLÂNGEREA RII
Frunz verde de negar, Nite iezme fr fric !
\)

Vai ! srman biat ar Cum îi smulge florile

Cum te-ajunse focul iar ! i-iprad rodurile !

Ruii vin te calicesc, Frunz verde de mohor,

Nemii te batjocuresc Vai de sânu-i plin de dor -)

i ciocoii te hulesc! Cât e el de hrnitor

Nu mi-e ciud de strini i la epe czceti,
Cât de pmânteni haini, i la câni flmânzi nemeti,
C tu, drag, le-ai fost mum i la pilafgii turceti
i la râme ciocoeti
i ei singuri te zugrum !

Nu mi-e ciud de Muscali Srcu de maica mea

Nici de Nemii bocâncari
^'"')
Cui a fi mil de ea ?
Cât mi-e ciud de ciocoi Srcu de locul meu
C te las la nevoi Când Fa scpa Dumnezeu ?
De ip sufletu'n noi. Hai copii la cei stejari
Frunz verde de neghin. S tiem niscai-va pari,
Vai 'amar de-a ta grdin ! ara s ne-o rcuim
Cea grdin cu flori plin ! Si de iezme s'o ferim !

Cum o calc, cum o stric

N OT H.

^•••)
Nici (Ic Nemii bocâncari

Porecl dat soldailor austriac! cari au ocupat Principatele-Unite, în timpul

rzboiului dela Crâm, i care erau înclai cu botine groase sau bocanci.

ÎNSEMNRI
*) Nite dumani fr fric. Nite iepe czceti
'') Vai de sânu-i roditor Nite câni flmânzi, nemeti
Cum îl calc i-I zdrobesc Nite râme ciocoeti
Cum îl rup i mi-1 rnesc (Mnscr. Aaim.
 164 ALFX'SANDKl

XXI.

CLREUL
Din iret i pân 'n Prut C m'ateapt cu mâncare
Murgul ap n'a but i cu dulce srutare.
Iarb verde n'a pscut, iu, iu, iu murguul meu,*
De-a pscut în câmp vre-odat Fugi în sbor ca dorul meu,
A pscut iarb uscat C eu, frate, bine-i vreu.
"a but ap din balt Calc, murgule, lupete
Cu glod negru-amestecat. i te-aterne epurete
iu, iu, iu murgule zboar C zresc în bttur
Pân' la verde dumbrvioar Mândra mea cu miere "n gur,
S'ajungem înc cu soare ^), S-mi deâ mie flori din sân
La Florica, dulce floare, S-i deâ ie bra de fân.

ÎNSEMNRI
1) S'ajungem în sat cu soare.
(Mnscr. Acdm).

XXII.

FÂNTÂNA CU DOUl BRAZI

La fântâna cu doi brazi Saprinser ca doi zmei

Am ucis doui Unguri frai i de mine se legar 2)
Pentru-o puic Ungureanc i pe mine saruncar.
Care nu-mi era dumanc, Eu mciucam rdicat
O copil din hotar Pe-amândoi i-am i culcat
Fat de boer Maghiar. i sub brazi i-am îngropat,
La fântân ea cum stâ. La crucele drumului.
Brae albe-i arta. La rcoarea vântului
Eu pe loc
Braele-i
m
fermecai
le srutai.
i)
i cap i la picioare
la
;

Le-am pus flori de lcrmioare.

i copila se pleca Câte fete-or trece 'n cale
i pe brae-i
Iar cei frai
m
cam
culca.
tinerei
S le plâng-amar de jale.
 POEZII I'Ul'CLAUK 165

ÎNSEMNRI :

i) Eu pe loc m'am fermecat 2) i de mine s"au alegat

Pe copil-am srutat (Poate 'mpini de vre-un pcat!)
i pe brae-i m'am culcat.
(Mnscr. Acdm.). (Mnscr. Acdm.).

XXIII.

CIOCOIUL
Frunz verde baraboiu, — Alelei puiu de ciocoiu
M
«Bun
'ntâlnii cu un ciocoiu
cale, mi Române,
: De te-a
S-i
!

prinde la zvoiu,
dau mciuci, te moiu. s
— Mulumim, ciocoiu de câne, De piele s despoiu
te
— Mi, mojice, eti
;

tu beat. Ca s 'mbrac cu pielea ta

— Latr, ciocoiu gulerat Pistoalele i flinta,
C eu astzi n'am mâncat.
— Mi, mojice^ mojic ru,
Vântul s nu le pleasc.
Ploi s nu le rugineasc
Ls' c mi te-oiu drege eu Ochiul s nu le zreasc.
Când a veni biful greu.

XXIV.

CORBUL
Corbi, corbi, frioa^e! 'a bea sânge de pgân.
Ce tot croncneti la soare? Ai mânca rrunchi cal d(i

Ori i-e foame, ori i-e sete 'a beâ sânge de moscal
A mânca foi de stejar
;

Ori i-e dor de codru verde ?

—i mi-e foame, i mi-e sete 'a beâ sânge de ttar;
i mi-e dor de codru verde. A mânca faguri de roiu ^)

A mânca inimi din sân 'a beâ sânge de ciocoiu !

însemnri :

\) Ai mânca rrunchi de oi
'ai bea sânge de ciocoi.
 ! ! ;

16(> V. ALECSANDKI

XXV.
CODRUL
Arde-mi-te-ai codri des ! A tri tot deprtat
Vd bine c
s'au ales i de lume 'nstrinat.
Din tine s nu mai es Cprioar, surioar
Am fr' de musta
intrat Dor de lume omoar, m
'acum arunc cruntea. Roade poala codrului
Am intrat puiu de Român, S-mi vd faa dorului
'am ajuns moneag btrân ! i s merg la mândra mea
Alei codri blstmat Care m'am iubit cu ea
M
Si
!

tii

eu mult
de tine legat
m'am sturat
Din copilria mea.

XXVI.

VOINICUL
Cine-i tânr i voinic i la potiri se arat
Ese noaptea la colnic Peptul gol, faa curat.
Fr par, fr nimic. i cât scoate un cuvânt
Fr palo nici pistoale Cad neferii la pmânt.
Numai cu palmele goale! Cum se scutur perile
Cine-i tânr i viteaz Perile i merile.
Bujori poart pe obraz ^),

Însemnri :

M Nu se schimb la obraz,
Ci la dumani se arat .. etc...
(Miiscr. Aed ni.)

XXVII.

DOINA VOINICEASC

Frunz verde apte brazi, 'au perit cinci într'o mari

Fost-am noi vr'o apte frai i rmas-am numai doi
 I'OIJZII J'(n'Ul.AKli IG^

De umpleam lumea de noi, Dor de codru înverzit

'au perit unu "ntr'o joi. Cum e bun de voinicit.
i rmas-am numai eu Când eram de apte ani
De arde sufletul meu. Luam miei dela ciobani ^)

Frunz verde siminoc, Fr plat fr bani ;

De scârb, de mare foc Când eram de opt-spre-zece

Stau în codru i gândesc Cercam vinul dac-i rece
Ce s fac ca tresc? s Pivnia de-i rcoroas,
S m'apuc de plugrie Crâmria cle-i frumoas ;

Ori s'apuc haiducie?

în Când eram de dou-zeci
Miculi
Plugria c
ce m'oiu face
nu-mi place.
M
i
legam de Turci, de Greci
de capete scurtam
C
'i

de când eram eu mic i aleanu-mi uuram.

Aveam semne de voinic. Dar acum sunt om sttut
Inloc m s leg de sap i pit i priceput
Eu duceam murgul la ap, i vd bine c-i dat mie
Iar când murgul necheziâ Ca s mor în haiducie.
Dorn 'n mine se trezia,

ÎNSEMNRI
^) Furam miei dela ciobani. Fat^uri dulci dela albini.
Poame verzi de pin grdini (Mnscr. Acmd.)

XXVIII.

ALTA
Frunz verde de cicoare. i te umflai tulbure
Când vzui vara cu soare, De nu pot trece prin tine
Ctat-am pdurea deas Cu baltagul la ciochine?
Ca s in cu dânsa cas, S mai es, colo, pe vale,
'am
S
ctat galbini tiei
fac zale la biei,
Ca
In
s m aez
calea ciocoilor^).
în cale,

'am ctat galbini uori In trecerea oilor?

S fac rochii la surori, De cinci zile, frioare
Dar gsii numai rublele Stau pe murgul meu clare
De fcui cercei cu ele Tot cu mâna pe pistoale
i salbe mândrelor mele. i cu ochii tot pe vale.
Bistrie, ap
de munte
Bistrio, iroiu de frunte
M
Doar
tot uit uitare
norocul s
m'ajung
lung

Ce te fcui Dunre i norocul nu m'ajunge

 ! ! !

168 V. ALECSANDJU

i mijlocul mi se frânge S mai cerc durda ce poate.

De greul pcatelor Oliolio! soare rotund!
De sarcina armelor: De-ai apune mai curând,
MurguleJ, copit mic C mie mi s'a urât
Ian' mai du-m la potic De de coborât.
suit,
In poeana din pdure Tot suind din vale 'n deal
Unde mândra strânge mure, Cu mâna pe iartagan.
i mdu în V^alea-Seac Coborând din deal în vale
S atept ziua treac s Tot cu mâna pe pistoale
Iar când a 'nserâ de noapte

ÎNSEMXÂRI

1) In calea boerilor
In drumul ciocoilor.
(Mnscr.- Acclm.J

XXIX.

ALTA
Frunz verde de susaiu, C vreme de pierzare.
nu-i
M
Cu
iar pe plaiu
'ntorsei
mireasa pe sub straiu^*)
C s'audc 'n deprtare
Zgomot de potir tare.
S mai prind ceva de traiu Frunz verde de agude,
Pe mândrua s-mi îmbrac Ian' vezi, frate, ce s'aude?
Cum i-a fi mândrei pe plac '). Graiul dulce-a mândrei mele
De când plaiul am lsat Ori zgomot de potiri grele ?
Traiul bun eu l'am uitat. De-a fi puica mea frumoas
Arma 'n sân mi-a ruginit, Ad'o sfântul sntoas,
Nimic n'am agonisit. Sufletul s-mi rcoreasc
M lsaiu pe plaiu de-oparte
Unde soare nu strbate,
Zilele
Iar de-a
s-mi îndulceasc.
fi potira grea
Sub frunzi de ciritei Care pate viaa mea
Unde trec turme de miei Las' s vie c-am o flint
i mocani bogai de vite. Pentru potir gtit
Cu chimirile ticsite. S-i pun plumbul subsuoar
Nu tiu turmele luâ-le-a S-o strbat în inimioar!
Ori chimirile smunci-le-a
 roLi/.H i'OPLLAKE 1G!J

NOTE.
1*) Cu mireasa pe sub straiii.

Adic cu arma, vezi nota 4 din balada lui Doncil.

ÎNSEMNRI
^) Copilaii s-mi împac.
(Mnscr. Acdm.J

XXX.

ALTA
Frunz verde clocotici, Pân' ce-a dâ frunza 'n ctun
Haidei, frate, de pe-aici 'a cânta cucu 'n alun.
C iiu-i bine la potici, Primvara de-a veni
Frunza codru s'a rrit
'n Iar la codru ne-om porni,
Satele s'au înmulit i prin frunzi iar vom cânta
Potirele s'au pornit i de grij ne-a purta
Haidei iarna la stpân Plaiul cu pdurele,
S crm mereu la fân ^) Pdurea cu murele.
Haidei iarna la ciocoi Seleaful cu armele
S crm fân pentru boi Armele cu gloanele!

ÎNSEMNRI
^) S crm mereu la fân In ctun i în aliîVi.
Pân' ce-a d frunza n ctun (Mnscr. Acdm.J

XXXI.

ALTA
(A LUI ION PETREANUl*)

Bat'l crucea orri bogat Mcar dou, trei parale

Om bogat i fr' de sfat S-mi cumpr la copii sare.
Toat vara l'am rugat Cam fcut o turt 'n vatr
S-mi dea bani pe adunat. 'am fcut'o nesrat.
 !

17U \. ALECSAM)!!!

Dac vzui i vzui Drag îmi e drumul cotit.

îmi luai coasa din cui Când vd tabere viind
i mi-o pusei pe spinare i ciocoi înalbstrind,
i plecai la
Trsei dou,
Lunca-mare.
pârloage,
trei
M aez broasc
îmi
fac
durda spre vânt
la pmânt

Foamea la pmânt trage m i mi-i ieau la cutare

Dac vzui i vzui, Dela cap pân' la picioare.
Dou, trei cruci îmi fcui ;
i chitesc i socotesc
Luai coasa de picior Pe unde s mi-i lovesc ?
i 'n vsduh îi detei sbor, La retezul prului
'o de-un pducel,
isbii Pe din dosul fesului -"')
Sri coasa din cel, Unde-i cald ciocoiului.
aca stpânul clare Eu chitesc durda pocnete,
C-mi aduce de mâncare, Ciocoiul se svârcolete
Mlai negru zguruit i de zile se sfârete.
i uscat i mucezit. Las' smoar ca un câne
N'apucai s
'mbuc o dat, C i-am zis ades Stpâne : !

Ciocoiul îi face plat ') Nu-i tot bate joc de mine-)

i m ia la schingiuit Ca veni vara ca mâine
C nimic nu i-am cosit. De te-oiu prinde 'n Lunca-mare
Eu o palm îi detei S-i fac divan pe spinare
i toi dinii c'i scosei. i s te calc în picioare,
Dac vzui i vzui Ca pe-un arpe otrvit
oim de codru fcui. m Ca pe-un duman ne'mblânzit.
i de când m'am haiducit

NOTE.
'
-y Doina lui Ion Petreanul.

Acest Ion Petreanul, sau Ion dup cum îl numesc unii dintre
Petrariul,
lutari, a hoit subdomnia lui Mihail Sturza, i a inut drumul mai cu
seam în Lunca mare din ara de jos. începutul baladei lui zice :

Cine trece 'n Lunca-mare ? Cât o roat de car mare.

Ion Petreanul clare. Cu trei rânduri de pistoale
Cu celmaoa despre soare 'un baltag legat de ale.
Dup-ce a fost prins întâia oar, el a fost scpat din treang de Mitro-
politul Veniamin care îl i lu pe lâng Sf. sa în curtea Mitropoliei, cu
sperare c'l va aduce astfel pe calea pocinei. Zadarnic încercare. Ion Pe-
treaiiu adeveri proverbul ce zice c: «Nravul din nscare leac nu are». Intr'o
primvar, atras de farmecul vieii aventuroase, el se fcu nevzut din lai,
i se ivi iari în Lunca mare cu o ceat de voinici. Hituit de potir ca
o fiar slbatic i prins de-a doua oar, el fu spânzurat în câmpul dela
Frumoas, de însui tovarul su, Gavril buzatul, igan de soiu, care primi
a se face clu
pentru ca s-i scape viaa.
Aici e locul s
facem observaia c
niciodat un Român nu s'a dedat Ia
trista meserie de clu. Chiar din letopisii se vede toi clii au fost c
strini. Toma avea unul pe lâng el care er igan, i care, când veniâ
 l'OKZII I'OITLAKK 171

boierii la curte s
se închine Domnului, zicea: «Mria ta! s'a îngrat ber-
becii, îs buni de tiat».
'-'')
Pe din dosul fesului
Unde-i cald ciocoiului.

Boerii generaiei trecute, cari purtau costumul bizantin, adic anteriu, giu-
bea, ilic i mestii, aveau obiceiul a'i rade ceafa. La anul 1821 când Tudor
Vladimirescu a intrat în Bucureti, muli din boeri înspimântai se schim-
baser în haine proaste, iar Pandurii lui Tudor dac puneau mâna pe vre-
unul, zicea: Cntai-l la ceaf, mi, ca videm de-i ciocoin. s
ÎNSEMNRI
Ciocoiul îi face plat; "-) Nu -i tot bate râs de mine.
1)

M
C
ie, frate, la
treaba nu i-am fcut,
btut Earna
'a
nu'i un an de
veni vara ca mâne.
zile

i m ie la schingiuit... etc.
(Mnscr. Acdm.J (Mnscr. Acdni).

XXXII.

ALTA
Sub poale de codru verde^) Iar cum st i ospta
O zare de foc se vede Cpitanul uerâ,
i la zarea focului Ei ospul i'l ls
Stau voinicii codrului ! i la lupt alerga
Nu tiu zece sau cinci-spre-ce Lupta ei cât ce lupta,
Sau peste sut mai trece, Potiraii alunga,
tiu c beau vinae reci Da'n codru când se 'ntorceâ
i c frig vr"o cinci berbeci. Nici un os nu mai gsiâ,
Dar nu'i frig ei cum se frige C'n urma voinicilor
Ci'i anin
pin cârlige Calc ceata lupilor
i'i» întoarce pin belciuge De pin fundul codrilor.
S le fac carnea dulce.

NOTE.
' ) Sub poale de codru verde.

Unii lutari cânt aceast Doin în urmtorul chip :

Sub poale de codru verde Nu tiu zece sau cinci-spre-ce,

O zare de foc se vede Ori peste sut mai trece.
Iar la zarea focului Ci mi' frige un berbece;
Stau haiducii codrului. Dar nu'i frige cum se frige
 ! !

172 ALECSANUIil

Ci'l înfige în cârlîge Numai o creang tiai,

i'l întoarce pin belciuge Armele de-mi atârnai.
Ca s-î fie carnea dulce. Le-a fi pus. codri, pe jos.
Sub umbr de pâducel, Dar pmântu-i umedos
Voinicii mnânc din el i ferul e ruginos.
i din gur zic astfel : Codri, codri, duman eti
«Codri, codri înfrunzit Tu voinicii amgeti.
ine-m 'n tine ferit i de dumani nu'i fereti.
C nimic nu i-am stricat, Cât eti. codri, de frunzos,
i nu m
simt vinovat.
In tine de când intrai
Iarna putrezeti tu jos
i voinicii zac Ia gros!

XXXIII.

TURTURICA
Amrât turturic Sboar, sboar pân cade
O srmana, vai
! de ea ! i pe lemn verde nu sade,
Cât rmâne singuric Iar când st câteodat
O srmana, vai de ea
! St pe ramur uscat
Sboar trist pin pustie Ori se pune pe o stânc
O ! srmana, vai de ea ! i nici bea nici nu mnânc.
Mai mult moart decât vie. Unde vede ap rece.
Cât trete tot jlete, Ea o tulbur i trece,
Cu alta nu se 'nsoete. Unde vede-un vântor
Trece pin pdurea verde Ctre el se duce 'n sbor.
Dar ea pare no vede. c

XXXIV.

CIOBANUL
De mic, srcu
de mine Lupi 'n goan le luar
Crescui tot pe mâni strine. Jumtate le mâncar.

MSrcu de maica mea

bgai la cioban slug,
îmi deter cat, glug.
! Când vzui în cea din
C'o s rmâi
Plec spre bâlci
fr
dup
turm
urm
tocil
Srcu de maica mea ! Cu gândul cam pe teil.
Luai oile "n porneal Când trecui la crâm 'n vale,
S le duc la puneal Crâmreasa-mi ese 'n cale
Srcu de maica mea ! Si m strisf : Vin' bete !
 POEZII POPULAUE 173

i s gust vinul îmi dete. Asvârlii mciuca 'n sete

Vinul bun, ocaua mare, Capra peste cap se dete.
Bui vinul de gustare. Alergai cu-o rugioar
Bui trei zile de var, 'o junghii sub brbioar.
Strigând scoate mereu, car.
: Mcelarii alergar.
Cu lutari i cu gloat Carnea 'ndat-o cumprar,
Bui, nene, turma toat. i pielea ei tbcarii
Srcu de maica mea! i maele lutarii.
Când vzui c dup toate Iac veni i Românul
înc i dator scoate. m Pgubaul i
M stpânul ;

O capr ce-mi rmsese leg vârtos de coate

i prin crânguri se dusese Cerând seam pentru toate
O luai la cutare Srcu de maica mea !

Cât e ziulica mare. 'aa, nene, din beie

Capra
Nici c
'n
vrea
deal, capra'i în
s-mi stee 'n cale.
vale M trezii în pucrie !

XXXV.

ALBA DE LA MUNTE.

«Albo, Albo de ia munte Dragostea s ne-o ridice

Cm
!
;

Ce-ai pusfesciorul pe frunte ^••) ine Badea bine.

C
—
i-au eit vorbe multe. Inima e la mine,
Iui
Las' s
ias nu-mi pas c 'a mea o poart cu sine.
Inima-mi de dor e ars Inima Iui îmi grete,
C bdica-i dus de-acas. 'a mea Iui înc-i optete
S-mi coseasc fân cu rou, Una de alta dorete,
Frânge-i-s'ar coasa 'n dou C'amândou sunt legate
S vie la alta nou ! Cu legturi înfocate,
S-mi coseasc fân, castrele, 'una pentru alta bate.
Fac-i coasa bucele. Acel lan ce Ie cuprinde
S viebraele mele
'n ! Intre ele când se 'ntinde
S-mi coseasc fân cu floare Cu mare foc Ie aprinde. ')

Ca s-mi fie de rcoare Iarcând s'adun amândou

La cap i la âioare. Atunce par'c Ie plou
Zic lumea, c-i dau pace. O rcoreal de rou.
Eu m'oiu purta i voi face Aa le e jurmântul
Dup cum lui Badea-i place. i's legate cu cuvântul
Zic lumea ce va zice. S le despart pmântu
Ea n'a putea ne strice, s
 )

1 74 AI.KC.SANDKl

NOTE
i'-')
Ce-ai pas fescionil pe frunte.

Româncele de pe malul Dunrei i o parle din acele de la munte, port

fesuri mici roii pe cap. Cucoanele btrâne din generaia trecut purtau fe-
suri albe, i pe de-asupra fesurilor, testemeluri subiri de arigrad împodo-
bite cu bibiluri.

însemnri :

1) Cu mai ru foc le aprinde.

(Ainscr. Acrim. ).

XXXVI.

SPUNE MÂNDR O...

Spune, mândro, mergi nu mergi? Vorba le e tot de noi,

Din dou-una s-i alegi. i fac sfaturi pe ascuns
Spune, mândro, vrei nu vrei? S ne fac-un neajuns.
C colea
Aidei, mândro,
m roag
s
trei.
fugim,
Vin, mândro, mai curând
C de nu, te las plângând,
Unde-om putea s trim i mduc peste Muscel •

C satul ni s'a mrit Unde n'am dumani de fel,

i nu mai e de trit. C n'am ce 'mpri cu el.
Unde sunt cu trei, cu doi,

XXXVII.

BURUEANA DE LEAC

Aoleo! mam Ileana! O puicu de Român,

Cat-mi vre-o buruean ' i de-atunci dorul frânge, m
i cu mine-i f poman. Soarele din cer mi'l stinge,
Mergi în câmp de-alege-un smoc i la groap m
împinge
Tot de mac i busuioc, Dragostele tinerele
S'mi stingi inima de foc. Nu se fac din viorele
Ca fi azi o sptmân Ci din buze subirele.
Am vzut pe la fântân Blâstmat s fie locul
 POE/U l'OPULAlîK 175

Unde mi s'a aprins focul i i-am auzit cu glasul.

De-mi tot plâng acum norocul. Cu pasul m'a rtcit,
Blstmat s fie ceasul Cu glasul m'a ameit;
Când i-am urmrit eu pasul. Linitea mi-am prpdit
N o T E.

1) Aoleo ! mam Ileana

Cat-mi vre-o buraean.
In toate babe care au specialitatea de a lecui bolnavii cu
satele sunt
buruene culese mai cu seam în ziua de Sinziene, dupâ Rusalii. Ele intre-
buineaz cu destul dibcie unele leacuri ce se numesc doftorii bbeti : ;

dar mai totdeauna acele leacuri sunt intovr.ite cu descântice. In notele

baladei Cucul i Turturica am dat dou descântice, acela de diochiu i de
:

iele: mai adogm aice trei altele. Acele Aq pocitur, de sgeta fur i de —
muctura erpilor
Descântec de pocitur i 'n fântân-o petricic
Rece, vineic.
Psric dalb i sub peatr-un erpurel
Cu aripa alb !

Cudini de oel.
Din peatr-ai crescut
Dinii apuc de pele, pelea de carne.
Cu nori te-ai btut Carnea de os
Trei picturi din tine-au czut
Una de lapte, una de vin
i pin trup trece un fulger veninos.
Dar cum ese dintre nori
i una de venin
Fulgerii strlucitori,
Cel ce-a but laptele s'a sturat.
Aa s eas din os, din carne, din pele
Ce! ce-a but vinul s'a îmbtat
]\lucturele rele
Iar cel cu veninul a crpat.
De dini de oel
Aa s piar pocitura din pocit,
Celui erpurel
Pân' intr'o clip s fie lecuit
Ce st sub petricic
i s rmâe ca pomul inflorit! In fântâna mic
Sub tuf slbatic.
Descântec de muscalul erpilor
Sub o tuf 'n poeni
Este-o fântâni
Cu aceste cuvinte se descânt o cofi cu nou ap ne"nceput, în vreme
ce vrjitoarea tulbur apa cu trei vrgue de alun. Apoi se deart cofia
descântat pe rana mucâturei.

Descântec de sgettur S curim stranele

Ne-am luat mturile
Plecat-au nou fete fecioare S mturmscrile.
Pe cale, pe crare. — Voi, nou
fete fecioare
i 'n'r'o mândr vale Luai toate câte o floare
La mijloc de cale 'De sub a mele picioare,
Maica Domnului le-au întâlnit i v ducei colo 'n sat
i de aur astfel Ie-a grit
din carul ei La cel bolnav sgetat.
«Unde mergei pe rcoare Cu ochii si mângâei
Voi nou fete fecioare ? Ca florile s'l tergei
— Mergem Ia biserica cea mare De jungheturi
Cu trei altare, De sgetturi.
Ne-am luat nframele Ca s rmâe curat luminat
S tergem icoanele, Cum Dumnezeu l'a lsat.
Ne-am luat tergarele
 176 A. ALKCSAMJKI

XXXVIII.

CUCUL
Vine cucul de trei zile Mi l'a prinde argel,
Peste vi, peste movile i cmei subiri i-a toarce
i loc n'are s se pue, i l-a purta cum îmi place.
S cânte, focul s-i spue, De-ar fi cucul un viteaz,
Pune-s'ar pe-o rmureâ El mi-ar trece de necaz ;

Aproape de casa mea, Dar psrea,

e cucul
S-mi tot cânte, cânte"n fa, El cânt pe rmureâ
i seara i diminea, i sboar pe unde vrea,
De-ar fi cucul voinicel ^) Nu-i pas de jalea mea 1

ÎNSEMNRI :

ij De-ar fi cucul un voinic

Mi l-a prinde ibovnic
(Mnscr. Acdm.)

XXXIX.

ALTUL
Unde-aud cucul cântând Iar mai jos pe-o rmureâ.
i mierlele uerând Cânt i o turturea
Nu
Eu
m
cucului
zic
tiu om
s
pe pmânt
tac,
! Trist ca inima meâ.
Cucul zice de pornire.

mcrac
El se sue sus pe Turturica de jlire
Si tot cânt de seac. 'al meu suflet de peire !

XL.

TRANDAFIRUL

Am iubit un trandafir ;
i l-au pus ca pe-un Mazil.
Dumanii l-au pus la bir ! El de fric s'a rsnit
Nu l-au pus ca pe-un copil i s'a dus la haiducit.
 I'OIOZII l'(»l'i;i,AKE 177

S'a dus, nene, m'a lsat, Trandafirul s-1 gsesc

La toi pare bine 'n sat i de sânu-mi s-1 lipesc.
Numai mie 'mi pare ru C de sân de s'a lipi
Ca puiorul meu.
fost El mai bine-a înflori
Dar m'oiu duce i eu, duce i i-a plti birul su
Unde-i drumul în rscruce Vrsând rou 'n sânul meu

XLI.

MORMÂNTUL
Fost-am pe unde-am iubit, Larba "ncet se cltin.
Pe mândrua n'am gsit Srcu, amar de mine !

i m'am lsat dup vânt De-a simi moartea c vine

i am dat de un mormânt. A lsa cu jurmânt
Vântu "mprejur suspina. S m 'ngroape mormânt!'n cel

XLII.

DRUM LA DEAL

Drum la deal i drum la vale ! Copacilor sunt nluc !

îmi fac veacul tot pe cale, Ochi-mi nu se mai usuc !

Nam înlume srbtoare Unde merg, în ori-ce parte ')

Nici n'am partea mea la soare. Dragostele-mi sunt dearte.

Bat'o crucea ursitoare Aolic, lic floare !

Care m'a ursit pe mine De n'ai fi frmectoare

S n'am nici-o zi cu bine ! Nu m'ai abate din cale
Ostenit mereu de duc, S calc pe urmele tale
m
!

Noaptea 'n codri apuc,

ÎNSEMNRI :

1) Unde merg, în ori-ce parte Dragostele -mi sunt dearte.

De iubit eu nu am parte (Mnscr. Acdni.J

V. Al.' IKiiiuhir.-,
 !

178 ALCCSANDlil

XLIII.

FLORICIC 'N FOI ALBASTRA

Floricic 'n foi albastr ! Mai frumoas decât luna

Pcat de dragostea noastr Cu feioara ca crinul
C e lumea rea i hoa, i cu ochii ca seninul.
Umbl 'n fa s ne-o scoat. Din mân dac mai pierde
Toîi strig larg i fac gur Cine o s te dezmierde?.
Dragostea ca ne-o sparg, ') s Cine s mi apuce locul
Of draga mea "n lume una
! S-i fericeasc norocul ?

ÎNSEMNRI
1) Dragostea ca s ne-o sparg. S iie pedepsim cu dorul.
S iie despart cu zorul (Mnscr. Acdm )

XLIV.

AOLIC, DAOLIC

Aolic, daolic! Crete, f-te mrioar,

Mult mi-e drgulia mic ! S trim a\em \ia cât
A lsâ-o de-ar mai crete. Cu i dulcea;
iubire
Dorul crunt prididete. m S trim a vrea cât sfântul
Ah! feti, feioar! S ne despart pmântul

XL\'.

FRATELE RASNE
Aoleo, frate Rsne! Ori ceva te-am amrît
Ce ne treci ca undrume de ne-ai urît?
Intr'atât
i nu vii ne mai vezi? s Ce i-am fcut ne uii. s
Ori ne tii mori între vii La noi s
nu te mai uii?
Pe la noi de nu mai vii? Ce te-a tras s te rsneti
 roK/ii iMini-AKi-: 179

i s nu ne mai iubeti? Eu mereu le mturam

Vin, vin' încai acum, i cu flori le presarm.
Te mai abate din drum Iar acum de când nu vii

C de când mi te-ai rsnit Au crescut tot blrii.

i la noi n'ai mai venit, C de când ne-ai prsit M
Potecele îi privesc. Crrile-au înverzit,
Urmele i le jlesc. Sufletu-mi s'a amrît,
C pe unde tu cleai Faa mi s-a vestejit,
Când veneai i când plecai Soarele s'a înegrit.

ÎNSEMNRI
1) C de când ne-ai prsit
Bucuria ne-a lipsit!
(Mnscr. Acdm.).

XLVI.

BOLNAVUL
Scoal, sufletele, scoal, C de când nu-i este bine
Scoal s vedem ce boal, Nu te-ai mai uitat la mine;
Ce boal te împresoar. Ci te uit, dragul meu.
Te doboar, te omoar? S priveti cum te plâng eu.
Scoal, un cuvânt îmi spune, Cum te bocesc, cum te plâng
Nu tcea, nu rpune. m i de jale cum frâng! m

XLVII.

DESPRIREA
Unde te duci brbele Vai! nu mai pot, cad pe cale.
i cui m
lai sufletele?
Cum de nu te "nduri de mrne
M
Stai
sfâresc amar de jale.
drguul meu cel dulce,
i lai s
plâng dup tine? Stai, nu grbi de-a te duce,
Te întoarce i te uit Stai ori m iâ i
pe mine,
Ca s-mi vezi jalea cea mult. S fiu la un loc cu tine
 ;

180 ALECSA.NDin

XLVIII.

SUN PETRICICA 'N VALE

Frunz verde de alun, Frunz verde de alun

Sun, sun i rsun. Duce-se nebun
lelea
Sun petricica 'n vale Blstmând iarba i pirul
Rsturnându-se pe cale, i cutând-o cu firul

Mândra mea plânge cu jale ;

S-i gseasc trandafirul ;

Frunz verde de sulfin, Frunz verde de susai,

Plânge mândra i supin, Leleo, nu mai zice vai,
C pe deal, pe colnicele Din ochi lacrimi nu mai stoarce
C ce sboar nu se 'ntoarce,
i-a perdut srmana lele
Dragostele tinerele. Firul rupt nu se mai toarce.

XLIX.

OLTUL
Oltule, Olteule! Nu e Neic, plânge Leica !

Secâ-i-ar pâraele, Dac mi-ar fi Neicua

fost
S creasc dudaele, L'ar fi cunoscut Leicua !

S trec cu picioarele. Vântule, du-tede-i spune

Oltule, râu blstmat C zbavele nu's bune.
Ce vii aa tulburat. C Leicua-i duce dorul
i te repezi ca un zmeu i i-a 'nelenit ogorul !

De-mi opreti pe Nitul meu ? Vino, Nifule, bete,

Schimb-Ji, schimb-i apele, Ce faci puica s
te-atepte
Slbete-i vârtejele, Busuiocul a 'negrit,
S-i vd petricelele Rosmarinu-a 'nglbinit.
Când trec feioarele, Leica plânge, tot jlete
S le speli picioarele. i ca ei se vestejete !

Iaca Neic, nu e Neic,

 l'OK/II I'oIM'LAIM; 181

I L.

DOIN OLTENEASCA
(A JIANULUI)

Frunz verde mr creesc, i cenu 'ntr'un uleiu.

Stau în drum i
s
m gândesc Am umblat,
M'am milcuit, m'am rugat
am alergat,
Ce s'apuc, ce muncesc,
Pânea s-mi agonisesc, De srac i de bogat
Copilaii s-mi hrnesc ? Nici c 'n seam m'au bgat
Cum edeam pe gânduri dus ^) Am cerut boi într'un ceas
M
i m
uitaiu spre
luiu spre apus.
munte 'n sus Ca s-mi
Nevoei s
ar i eu de-un pas,
nu m las.
Când pe munte
Roat juru-mi
mm urcai Dar mil
Atunci m i eu
n'a
'ntorsei
mai rmas !

M 'n uitai.
uitai în jos spre lunci,
Vzuiu oameni, muieri, prunci
i zisei in gândul meu
«Dare-ar bunul Dumnezeu
:

Cu plugurile la munci. S umble i plugul meu !

Ei brzduiau tot mereu, Din baltag s-mi fac eu plug, •')

Numai pluguleul meu Pistoalele s le 'njug.

L'a 'nelenitDumnezeu. ^) Ca s brzduesc ales
C doi boi ce-i avusei Unde-a crângul mai des
fi

S
;

De vremi rele 'i rpusei trag brazda dracului

i de sap rmsei. Chiar din culmea dealului
Tot avutul din bordeiu Pân' în capul satului.
Mi-e pe vatr un coteiu Drept ua bogatului
S' un tciune stâns de teiu i prispa frtatului

ÎNSEMNRI

^)Cum edeam pe gânduri dus •') Sbioara s-mi fac plu|.

Aminte ce mi-ani adus ? Pistoalele s 'njug
M
M urcai pe deal în sus
uitai în jos spre lunci
Pe
S
la
pun,
colnice
s'mbrzdesc
le
s ies
;

(Mnscr. Acdm.) Pân' "în capul satului

Drept ua bogatului.
2) L'anelenit Dumnezeu
Srcu, srac de eu ! (Mnscr. Acdin).
(Mnscr. Acdin.)
 1S2 V. Ai,i;osA\i>i;i

LI.

ALTA
Mult mi-e dor i mult mi-e sete Toi voinicii merg j)e-a cas
S vd frunza 'n codru verde, i para focului
la
S mai strâng vr'o apte cete! Zac de dorul codrului !

Primvar, muma noastr. Frunz verde de susaiu

Sufl bruma din fereastr De-ar veni luna lui Maiu
i zpada de pe coast, S-mi aud ceriul tunând.
S vd iar verzind în cale. S vd norii fumegând
S m las iar în cea vale Erbulia 'n esuri dând.
Cu-o pereche de pistoale. S mai vd focuri pe-afar
Frunza 'n codru cât se ine Copilai cu pielea goal.
Toi voinicii tresc bine Cai în câmpuri nechezând
Iar frunza dac'l las i voinici pe plaiu suind.

LII.

ALTA
Lumea 'ntreag ocolii. Ce-oiu câtiga i-oiu da ie.
Ce cutai, nu gsii. Ti-oiu anina doi cercei
Cutai ir de mrgele Doi cercei de brebenei.
S-1 aduc mândruei mele, S trag ochii la ei
Dar cine cât m
videâ
Averile-i ascundea.
i pe sânu-i. drept mrgele,
;

Oiu lipi buzele mele

Puiculi fa. Mrie S-i par c's rublele.
Hai cu mine 'n haiducie ;

LIII.

ALTA
în noaptea sântei Mrii S cerce de's voinicei.
S'au vorbit vr'o trei copii Pe unu '1
chema Ciocan
S'apuce 'n codrul de tei 'avea'n mân-un buzdugan.
 7Mi:/.ll l'oPl.'I.AUi 18B

Pe-al doile Busuioc Dar pe când ne luptam noi

i inea potera 'n loc. Au perit doi întro joi,

Iar
i
eu
sream
m numiam
pe apte cai
Mihai 'am rmas
Ca pe câmp un
eu singurel
stejrel.
De strig Craiova vai Singurel eu am rmas
apte
Pe ciocoi
ani am
am
haiducit,
îngrozit,
!

Dar de codru nu m las ! M

ÎNSEMNRI
In Mnscr. urmeaz, desprite printr'o linie

Frunz verde de pelin N'are pace nici de cum,

Vai de omul cel strin ! Câi trec îl sburtuesc
Ii ca mrul lâng drum ; i de crengi îl srcesc

LIV.

ALTA
Frunzuli iarb neagr. E ca tiuca pe uscat.
Taica, maica tot
Care munc
m 'ntreab
mi-e mai drag ?
Voinicelul cal
E ca petele pe mal
fr
Munca cea de haiducie. i ca mrul lâng drum,
Pistoale de Veneie, iN'are pace nici de-cum,
i bun de clrie.
cal Câi sburtuesc
trec îl

Geaba beu, geaba mnânc. i de crngi îl srcesc ;

Geaba mijlocul îmi strâng, Dar voinicul îna'^mat

Dac n"am arme 'ncing s i pe-un zmeu înclecat
i cal bun s
mi-1 înching. ') Drgla e i frumos
Voinicelul nearmat Ca luceafr luminos.

ÎNSEMNRI

M în Mnscr. Acdm. sfâritul e astfel:

i cal bun s mi'l înching. i s-mi zic -«mulumesc

Cine m'a vedea clare
S-mi dearte buzunare,
m
«C lai s
:

mai tresc !»
 !

184 V. ALKCSAM)!;!

LV.

OLTEANUL
Ast. var am vrat i chiar trupuri de haiduci !

Colo 'n muntele cel nalt, Oltule râu blstmat

1 !

Cu luna, cu soarele N'avui grij de pcat

i cu cprioarele, . S 'nghii trupuri de voinici
C din natere 's muntean Care-au haiducit pe-aici ?
Iar din botez sunt oltean. Secâ-i-ar izvoarele
Cprioare surioare i toate pâraele
Sculai în dou picioare, S'i rmâe petrele.
Roadei poala codrului S le calce fetele.
S vd matca Oltului. C tu inut cu noi
n'ai
Oltule pe malul ! tu i vândut la ciocoi
te-ai
Crete-ar iarb i dudu Pe unde-a trecut luntrea,
Ca s pasc murgul meu. Inal-se pulberea,
Oltule ! câne spurcat. Cai fost ru de oltenai
Ce vii mare tulburat 'ai fost bun de poterai.
i cu sânge-amestecat ? Oltenai ai înghiit,
Aduci plghii i butuci') Poterai ai rcorit !

i cpestre de cai murgi

ÎNSEMNRI
1 ) Aduci plgliii de butuci
(Mnscr. Acdm)

LVI.

MEHEDINEANUL
Frunz verde magheran. Cam fugit dela prini
Voinicel Mehedinean, Tot în muni, la Mehedini,
Sunt nscut pe frunzi de fag Apoi m'am lsat în vale
Ca s
fiu la lume drag. Cu trei rânduri de pistoale ')
i's scldat de mic în Olt, 'am ajuns un voinicel
S
S
m
am
fac viteaz de-tot,
zile cu noroc.
Cu inima de
Aoleo
oel.
ce foc de dor
! !

Dup-ce am mai crescut Veni-va badea Tudor ^'0

Din ochi maica m'a pierdut. S mai strâng din pduri
 I'DK/U l'dl'lLAliH 18.-)

Cete mândre de panduri i mai tie de clare

C'd s'alunge dela noi S se lupte 'n fuga marc,
i pe Greci i pe ciocoi. i mai tie s înoate
Frunz verde pducel Vâslind Dunrea din coate.
Cine-a merge dup el ?
Un oiman Mehedinel
Aoleo
Ca s-mi
! m
arde focul
i eu norocul
cerc
Care tie s chiteasc, Aoleo! de ru, de bine
Rândurica s'o loveasc, ip sufletul în mine

NOTE.
')
Veni-va Badea Tudor.

Valahia mica, peste Olt, muli cred

In c
Tudor Vladimirescu, eful pan-
duritnei dela 1821, n'a murit, i ii ateapt s
se întoarc în muni, ca s
mai organizeze o nou goan de Greci i de ciocoi vândui la strini.

însemnri
Pe-a Dunrei lung cale, i cu fug epureasc
' )

'am ajuns un voinicel Nime s nu m goneasc.

Cu inima de oel,
Cu ochire vultureasc (M/isrr. Acdtn

LVII.

CATANA
Munte, munte, piatr seac! Dem râde fetele,
Las voinicii treac s Româna, srman de eu !
-)

S treac la ciobnie Cci a fost norocul meu

S scape de ctnie. S m vd cu arma 'n mân
Decât catan la rând s
In loc petrec la stân
Mai bine 'n codru flmând, Ziua ca s mulg la oi,
Decât catan 'n ireag Noaptea s sun din cimpoiu.
Mai bine 'n codru pribeag. Eu voios a ctni
Decât Ia strini catan La strini de n'a robi,
Mai bine Ia oi cu pan ^) ! Eu voios a catan fi

N'ar avea Ioc i poman Dac'ar oaste român.

fi

Cine m'a fcut catan. Dar decât s fiu Ia Nemi

Mi-a dat haine mohorâte Mai bine s mor în tremi;
Cum îs mie mai urâte. Decât s fiu la husari
i mi-a tiat pletele Mai bine 'n furci de strejari !
 ISCi \'. am;(;sam)!;;

ÎNSEMNRI
^ ) Urmeaz aceste 2 versuri Când ai prins arma la mân
C
:

Ziua-a pate oile, nu-i mai lucr la stân ?

Noaptea-a cânt doinele. Nici ii mai mulge la oi.
(Mnscr. Acdm.) Nici îi sun din cimpoiu ?
Eu voios a ctâni. , etc
-) Srmanele, vai de tine!
Stiut-ai tu, mri, bine (Mnscr. Acdtii)

LVIII.

DORUL DE ARA ^*i

Plânge-m, mam, cu dor i de stâna cea cu oi

C i-am fost voitiic fecior, i de cântec de cimpoiu !

i de grij i-am purtat Mult mi-e dor, mmuca mea

Ogorul Tam lucrat. De cea mândr viorea')
m
\\

Iar de când m'am ctnit Care iubiam cu ea !

Viaa mi s'a otrvit. Mult mi-e dorul ne'mpcat

C
i
tângesc în ri strine
plâng gândind la tine.
tot
i
Sm
m 'ndeamn la pcat.
las de ctnie
Mult mi-e dor, dor mmuc i s fug la ciobnie
De cel codru frior Ori ce-a fi cu mine, fie!

NOTE.
!'')
Do nil de ar.
Nostalgia! Vezi nota 3 din balada «Novac i Corbul».

ÎNSEMNRI :

M Cu guria srutat
i cu ochi frumoi de fat.
(iVinscr Acdm).

LI.X.

ÎMPRATE, ÎMPRATE!

împrate, împrate ! Unde duci catanele ?

Rspunde-mi tu cu dreptate Iar la foc snnanele ?

fl
 |M)i;zii i'ol'ri.AKl In7

Nu le duce aa tare Las-te, nu te mai bate

C
;

se stric la p cioare. De când focul ai pornit >)

îs catane tinerele, Muli voinici s'au prpdit,

Nli'sdedai la drumuri grele. Fete multe-au btrânit,^
Împrate. împrate 'alt nimic n'ai isprvit!

ÎNSEMNRI
1) De când focul ai pornit 'alt nimic nai isprvit.
Femei multe-ai vduvit, (Mnscr. Acdm )

LX.

CUCUL
Perit-ai puiu de cuc Am umblat din sate 'n sate
m
fi, !

Fu mi-ai cântat s
duc. Tot cu puca grea în spate.
Mi-ai cântat mie de cale Ea mi-a ros umerile,
i mândrei de lung jale Sabia oldurile
Eu m'am dus
Tot cu inima
din
amar.
ar 'n
!

ar Cât de-abia m
in pe loc
i n'am parte de noroc!

LXI.

ALTUL
Cânt puiul cucului Cucuie, jivin rea !

Pe coarnele plugului, Nu purta de grija mea ;

Cânt-o mierl pe teleag Mierluc, pasre sur

i de mine se tot leag
Cucul zice, mierla zice
«Nu-i beâ banii, mi voinice
C-i e carul frâmat
i plugul neferecat
i pmântul nelucrat!»
;
Nu-mi tot bnui din gur
C'oiu veni cam tulburat
'oiu cdea într'un pcat,
i voiu sparge cuibuorul
i voiu rupe pliscuorul.
 ;

I8H V. ALKCSANDUl

LXII.

ALTUL
Cânt puiul cucului Cu hrana ce mi-a plcea,
Pe crucea molidvului. M 'oiu zbur pe unde-oiu vrea
«Cucuie, vin' lâng mine Oiu mânca frunze de fag
Cm jur te in bines 'oiu cânta lumei de drag.
Cu vin dulce strecurat Oiu bea ap din izvor
Cu pane de grâu curat. 'oiu cânta lumei de dor
—
!

Eu mai bine m'oiu inea

ÎNSEMNRI
') Pe cel vârf al muntelui.
(Mnscr. Acdin).

LXIII.

DORUL
Vine dorul despre sear Dorul râde i se duce
Despre zori el vine iar, Bate-mi-1-ar sfânta cruce!
i-mi grete i
De ce sunt cu
'ntreab m
faa slab ?
De-ar fi dorul vânztor
i Badea cumprtor,
Eu zic dorului cu jale ') Eu pe dorul vinde-1-a
Cam iubit fr de cale, Pe Badea cumprâ-1-a
Eu zic dorului plângând Ca s-mi fie de-ajutor.
Cam iubit fr
de rând. S m apere de dor.

ÎNSEMNRI :

i)Eu zic dorului cu grab Eu zic dorului curând

Cam iubit fr de treab. Cam iubit fr de rând.
(nscr. Acdm).

LXIV.

FATA ARDELEANC

Cât e ara Ungureasc, Nu e floare pmânteanc

Cât e ara Româneasc, Ca fetia Ardeleanc !
 i'(»];/,ii i'<)i'i;i,Ai!i-; 1S«J

nltu, mldioar, vd
Ea-i
Ca o verde trestioar,
Când
Dorul aprig m rumeoar
faa-i
omoar.
Iar când trece i zâmbete
i-i frumoas, vorbitoare
i de suflet iubitoare. Câmpu "n fa-i înflorete, ')

Când vd sânu-i rotunjior i când ea se prinde'n joc,

M
Când
ajunge foc de dor !'•)
vd pru-i de mtas
; Se
Si'n
tot leagn
feciori arunc
în loc
foc.
Cumplit dorul m apas
NOTE.
i'h -^lo ajunge foc de dor.
Vezi nota 2 din balada Blstâmul.

ÎNSEMNRI
•l Câmpu 'n urm-i înflorete.
{Mnscr. Acdni.)

LXV.

DUSU-S-AU BDIA
Dusu-s-au bdia, dus Dou oi igi, bârsane i)

Pe valea Bistrii 'n sus. i copile nzdrvane.

El s'a dus ca s
gseasc. Dar el oricât ar umbla
Pofta lui s-i împlineasc, Ca mine nici c'a afla
Dou vaci cu coarne largi Oiic blândioar -)
i copile care-s dragi ;
i nevast blioar.
ÎNSEMNRI
M Dou oi igi, mioase ^1 Oae blând i tcut
i copile mân.siâioase. i nevast priceput.
(Mnscr. Acdm.J.

LXVI.

MÂNDRA LIA
Frunz verde alunic. Minte 'n cap s dobânde asc
Am avut o mândr mic Dar de când o am lsat,
'am lsat'o s mai creasc, A crescut, s'a mritat.
 ! ! !

1!M) AiJ:('SANi)i:i

Vai de mine! ce pcat! i c 'n lume's fete multe

Mi-ar fi, nu mi-ar fi bnat
Dac s'ar fi mritat
Care-ar vrea
i s fac tot ce vreu
s m
asculte

"

De-aici al treile sat, Ca s'aline dorul meu.

Dar ea s'a fcut mireas Ah! mmucdraga mea!
De la noi a treia cas. Nu pricepi tu ce a-i vrea
Es afar, o zresc Eti btrân i nu crezi
i de zile m
sfâresc. Lumea-i larg i nu vezi
Intru 'n cas, o aud C din sut i din mie
i m'apuc dorul crud. Numai una-mi place mie.
Vai mmuc iubitoare Ceru-i mare, stele's multe
m
!

Inimioara ru
doare, i mai mari i mai mrunte,
i tu nu-mi dai vindecare Dar de luminoase
cât sunt
Ci-mi tot zici c lumea-i mare Nu's ca Lita de frumoase !
i)

ÎNSEMNRI :

M Nu's ca mândra de frumoase.

(Mnscr. Acdni.J.

LXVII.

IUBIRILE
Dragele, iubirile Se ain pe la potici.
Cânt ca psrile Trec prin tin, nu se 'ntin.
In toate colurile De voinici tineri s'anin,
i pin lunci i pin câmpii Dau pin ap nu se neac
i pin munii cei pustii ;
De copile se tot leag
Iubirile care's mari Trec pin foc, nu se topesc
Stau la drumuri ca tâlhari. Ci mai tare-înc hoesc
Iubirile care's mici

LXVIII.

HÂTRUL BÂTRÂN

Floricic, floricea Câte trei mândre aveam.

Când eram pe vremea mea
I

Cu tustrele m iubeam;
 l'inr/Al l'Ol'L'hAKK li)l

Una 'n deal i una 'n vale, F-i sicriu de odihnit.

Una la mijloc de cale. Vai de dânsul vai de ! el

Iar de când m'am btrânit Când e omul tinerel

Fetele m'au prsit; Lesne'i vine a gândi
Sui în deal,
Moartea care-mi cere
cine m chiam
seam
? Cât pmântul c'a tri,
i zilele omului
^).

Dau încine-mi râde ?

vale, Sunt ca floarea câmpului.
Moartea care m
cuprinde.
Pomul dac 'mbtrânete
Dimineaa înflorete.
Peste zi se vestejete
Pune-i paie de-1 pârlete. i spre sear nu mai este
Omul dac'a 'mbtrânit

ÎNSEMNRI :

1) Moartea care-mi cere vam.

(Mrscr. Acdm.).

LXIX.

FRATELE
(CALUGAR)

Vai de mine-amar de mine ! S mai uit cele copile.

Fugit-am, mândro, de tine. Dar ce-oiu face ca s scap.
De trei luni i de trei zile In nevoe s
nu 'ncap ?
S gsesc pace i mile,') C drumul ce-am apucat
C
Cu
tu ru m'ai fermecat
treipaie dela pat.
M
Drguli
duce drept la pcat.
eu vd bine
Cu o schi
din porti C nu am s scap de tine.
i cu fire din cosi. '' F-te mnstire.
M
Pusei
dusei la Mnstire,
mâna pe psaltire
i-mi
i m las s m
'ncalte-o
d gura de citire.
'nchin
i citii câteva zile -) La icoanele-i din sân.

N o T E :

'•')
i cu fire din cosie.

Românul zice c nu e mai tare legtur decât acea fcut cu fire de

pr femeesc.
 ;

Ai.i;(s.\M)i:i

ÎNSEMNRI :

')

2)
S
i
gsesc
citii
alte copile
câteva zile
i
Cu
m 'nchinai la icoane
ochii pe la cucoane.
Cu ochii pe la copile, ( Mnscr. Acdm. \

LXX.

OMUL URÂT
Vai de mine! ce m'oiu face? Ca s-mi aflu mormântul.
Ce iubesc mamei nu-i place. Decât cu urâtu 'n cas
De-ar plcea mamei ca mie Mai bine cu boala 'n oase.
Duce-m'a la cununie, Din boal vraciul te scoate
i m'a duce ca vântul Iar din urât nu poate,
Când spulber pmântul C urâtul n'are vad
Iar de-a fi s mrit m Decât scândura de brad.
sfârin
Cu omui ce mi-e urât Urâtul n'are
Duce-m'a iar ca vântul Decât cu trei pânz
coi de !
^''")

N o T E.

'•) Decât cil trei coi de pânz.

Pânza cu care se iiivlete mortul când se aeaz în sicriu.

LXXI.

NEVASTA '-)

La mama pe când eram

De lucram, de nu lucram
Mamei tot drag eram.
i furca n'o las din
Lau copilul, îi dau
i mulg vaca la porti.
âmân ;

f
Iar de când m'am mritat Tac-i gura. mi brbate,
Nici un bine n'am aflat. C, zu, cugetul îmi bate
De cu ziua mtur casa, Din strin s-mi fac un frate
Aprind focul, gtesc masa, Ca s-mi cate de dreptate.
Aduc ap din fântân
 poiizii i'(U»i;i-Aino 193

NOTE.
•) Nevasta.
strin zice in relaia voiajului su prin rile noastre,
Un cltor nu c
cunoate pe lume femei mai harnice ca nevestele Românce i în adevr, ;

dac vom inea seam de tot lucrul ce-1 fac ele, afar de lucrul pmântului,
vom împrti lesne opinia cltorului strin. .

Nevasta românc ine casa, crete copiii, face de mâncat brbatului, i-i
duce la câmp. în ori-ce deprtare s'ar gsi, mulge vaca, îngrijete de gr-
din, de vite, de psri, etc, ese pânza trebuitoare pentru îmbrcmintea
familiei, strânge cânipa. o topete, o bate, o preface in câli, o toarce, o
ese; apoi pânza o ghilete, etc. i în vremea asta, ea mai face i boeresciil,
secer, prete, cu copilul ei de â
alturi. Copilaul e ascuns sub o tuf
de brusture. Ia rcoare, i plânge mama lui alearg de'l hrnete, apoi iar;

se apuc de lucru în câmp sub aria soarelui.

i cu toate aceste nevestele Românce sunt vesele, glumee i totdeauna
gata la ori-ce treab. Soiul lor este frumos, îns frumu.seile lor se pierd de
timpuriu din cauza lucrului greu al pmântului

LXXII. •

NEVASTA BOLNAV
Plugurile intr 'n sat, Dar când fu pe adunat
Nevestele zac în pat. Boala 'n trupu-mi a intrat!
M dusei Ia mine-a cas,
La nevasta-mi cea frumoas
is bolnav i mai moart,
Cânipa cade de coapt,
Ca s
prind un srutat, lâ tu coasa de-o cosete,
Ea-mi zice : «De eti brbat De boal m mântuete.
i ai suflet cu durere i iâ grebla de-o adun,
Ad-mi cup de miere
i-mi ad-o cup de vin
o i de boal rzbun».
Vin cu miere i-am adus.
m
Durerea s mi-o alin ; M La cânipa eu m'am dus ^)
lâ i cea sit din cuiu Dar nimic n'am ajutat
i fin din buduiu C nevasta m'a lsat
i-mi f iute-o turt lat 'a luat, luat cu ea
S nu 'ncap pe lopat, -')
Srmana inima mea !

Ah drgu brbatul meu,

! Asta-i lumea ard'o focul !

S cum i-oiu
faci zice eu. •^)
Când chiteti s cerci norocul
Cânipa mi-am smnat Nici c'n lume "i afli locul

ÎNSEMNRI
în Mnscr. urmez aceste 2 versuri -) S nu 'ncap pe lopat
Ca so îmbuc de-odat.
i le pune la olalt •') Ajuta-i-ar Dumnezeu.
Cs le însihit de-odat. + ) Turt 'n vatr i-am i pus.

\'. Aloc-saiiclri. Poezii i)oijnlare.

 !

v.n AlAASASuHl

LXXllI.

DOIN HAIDUCEASC
Murgule, coama rotat, i de hoi s mântuiasc
Mai scoate-m 'n deal odat ara lui Ardeleneasc!
S-mi fac ochiorii roat Asta nu-i {ar de câni
S m
Veni-u-ar timpul,
uit la lumea toat. ^
s vie
i e âr
de Români,
Nu-i pmânt de Ungureni
Ca Românul iar s 'nvie i'i de neaoi pmânteni

ÎNSEMNRI :

^) S n
Care-am
uit la lumea toat
stpânit odat.
{3Inscr. Acdm.]

LXXIV.

ALTA
Arz-te focul rchit i s'apuc în codrul mare
Ce eti neagr i pârlit. Pe când mugurul rsare.
i nu eti înc 'nfrunzit. Mugurul a rsrit.
Ca s-mi fac curea la flint Mie timpul mi-a venit
Din coaja ta nedubit; In codru de haiducii!^)
S-mi-o spânzur la spinare

ÎNSEMNRI
' ) In codru de pribegit.
{Mnscr. Acdw.)

, LXXV.
A L T A

Mândr mmuc-am avut, Ca s'ajung viteaz de frunte.

Frumos copil a fcut, Gura toi s mi-o asculte.
M'a 'nfat cu flori de munte Mândrele s mi-o srute.
 i'oiczu ForiLAia: l'j:

Zi-le, maic, s se strâng i m'am dat la haiducit.

Ca strung,
oiele la C-mi e sufletul amar
Mie-acum mi-a venitc i-mi e traiul în zadar
Mi-a venit timp de iubit. Vai de mine i de mine !

Strig 'n capul satului Nu mai tiu ce'i ru, ce'i bim
Pe fata frtatului. De când mama m'a fcut
Mândra vine alergând. Tot pin codri am ezut
Eu zic cu glasul blând
îi : i lumea n'am mai vzut
«Copilit, Li, fa Decât numai soarele, M
Mai dat-ai gur cuiva ? » Decât cprioarele.
Ea prinse a se jura Cprioar-a codrului
«S m bat-anaftema
:

Du-m 'n valea Oltului

De-am mai dat gur cuiva Doar oiu mai zri odat
Afar de dumneata !
» Pe erpoaica cea de fat
Iar de dreapt ce er Care-amar m'a înelat
Soarele se nourâ. i în codri m'a bgat!"-)
De-atunci, vere-am pribegit

ÎNSEMNRI
1) Decât luna, soarele
-) i amar m'a fermecat.
Mnscr. Acdm. (

LXX VI.
ALTA
— Eu, vere, te-a intrebâ La steava Ungurului,
Dac
Cu ce
nu te-ai
hran
supra,
hrneti
te
S
S
m rog Ia Dumnezeu
fac pe gândul meu,
De nici vara nu munceti S deie ploae cu soare
Nici iarna nu mblteti ? Ce îndeamn la culcare
— Nu tiu, vere, spune-i-oiu S adoarm stevarii
Ori o palm trage-i-oiu. S le fur armsarii.
Când var, primvar
e Apoi singur îmi fac j^arte.
Iau cu mine merinzioar Aleg steava 'n jumtate
i
Unde's
m sui
oile
pe plaiu
mai multe.
la munte i
De
m duc, vere 'ntr'o
se pare c's nluc
duc
Merg la stâne, le petrec Drept la târg, la Brancove
i de-acolo înc plec Unde's caii mai cu pre.
Jos pe valea Oltului lepele care's cu mânzi
 :

r.jii ALECSANDlil

Fac cinci sute de florinzi, i petrec întro "ntinsoare

Iar de soiu Moldovenesc M Tot la umbr, la rcoare.
Cu galbini se cântresc. Cu trupul pe frunzi czute
Apoi, vere, înc plec Cu gura la cep de bute,
La Ania de petrec De-aud vinul gâlgâind -)
Via bun 'ndestulat i niândruele-alergând
Cât mi-e punga nesecat, Ca s
le srut pe rând.

ÎNSEMNRI

' ) Iar cai de soiu turcesc Rochii albe fofoind.

{Mnscr. Acdm.\ i mândruele-alergând
Ca s le sârut pe rând.
-) De-aud vinul gâlgâind (Mnscr. Acdm.J

LXXVII.

HAIDUCUL RNIT.

Pe cel deal îndelungat mam,

«Du-te, cu norocul
Sue-se-un car ferecat
Cu'n haiduc de el legat.
im
C de-acum
las-aici cu focul.
nici mama poate
Iar aproapea carului Sm scape dela moarte !

E mama haiducului. Câtam fost eu neatins

Mama plânge i iar plânge Multe curse am învins,
terge ranele de sânge Muli Scui am scerat <
i tot zice la cei boi : Ca s-mi fac pmânt curat,
«Rogu-mâ, plângând, de voi Dar acum mi-a venit rândul^
Ducei caru "ncelior
C'i rânit bietul fecior !»
S
S
m
m duc i eu ca gândul,
duc din acest loc
Boii mersu-i legna Unde-i robota de foc!»
Iar voijiicul suspina :

ÎNSEMNRI

' ) In manuscris sfârete astfel Bine vorba na sfârit

«Ca s-mi fac pmânt curat». Si voinicul a murit.
 1')'
POEZII POI'ULAUK

LXXVIII.

VOINICII BUCOVII.

Sus la crâma Sucevii ^ Hais coborâm în ar

Beau voinicii Bucovii. Pân'la mândra primvar,
Iat c
vine clare Ca s 'mblcim Ia secar
Udrea cpitanul mare i ca s tiem la fagi,
i le zice: «Dragii mei! Fagi subiri de hadaragi.
Hai s ne "mprim în trei Iar cum a 'nverzi pe-afar
i în patru, i în cinci, Om ei la codru iar.
Apoi s 'nclm opinci, In captul lanului '-)

Iarna grea ne npdete In calea armeanului».

Frunza 'n codru se rrete.

ÎNSEMNRI
1) Sus, la târgul Sucevii 2) in captul codrului.
La crâmia vduvii. (Mnscr. Acdtn.).

LXXIX.

VRBIUA.
Vrbiu de pe deal Ungureanul cel urît ?
Sbori degrab
în Ardeal
i te 'ntoarce de îmi spune
De-or
Intr'o
fi

fug
vii s
ca s-i
m vd.
rpd
Ori veti rele, ori veti bune. De-or fi mori mi-i rzbun s
Du-te, vezi dac mai sunt Cu-o mciuc de alun
Frai de-ai mei pe-acest pmânt Ce'i bun de descântat
Sau dac i-a omorît i morii de rzbunat.

LXXX.
FLOREA CHIOPAM

A perit Florea chiopau M Unguri muli el a stârpit;

De-o mân de Ungurean, Cântai psrele 'n pom
Dar pân' a nu fi perit De jalea bietului om.
 ;

iîis ALECANDIM

Plânge-1,nevast rmas, A sburat un porumba

Cai inut frumoas cas. Urmrit de ali doi, trei,
Plângei-1 i voi opt boi Ce tot plâng ca vai de ei,
Cci umbl strini cu voi. C sunt cinici copilai ^)

Pe de-asupra de ora Copilai de-ai lui rmai !

ÎNSEMNRI :

V) In Manuscris începe astfel: Ca murit srmanul om.

Fost-au fost un Zimerman Plânge-1 nevast rmas .. etc.
Cu nume Florea chiopan. -) Ki sunt jalnici copilai.
Cânt cucul întrun pom (Mnscr. Acdm.)

LXXXl.

LELEA VITEAZA

Frunz verde plmid Scoat-mi'l la foc de soare;

Plin-iara de omid, Cine are bard inic
De omid Ungureasc Fac-i buza subiric.
i de gargar Sseasc ! Când rpezi pin gloate
s'a
Mi copii, copii Români, S srut de moarte.
deie
De-avei suflet, de-avei mâni Eu n'am flint, n"am secure
Hai cu Lelea la plivit Nici am ghioag din pdure
La plivit, la curit Dar câi di;: i eu am în gur
Cine are flint grea îs fcui pe muctur ;

Pue apte gloni în ea ;

Câte degete-am la mâni
Cine are topor mare îs tot leaturi de pgâni !

LXXXII.

NU MAI POT DE OSTENIT ^l

Nu mai pot de ostenit E vr'un farmec la mijloc

Tot umblând dup iubit Ori eu, mri, n'am noroc
i nimic n'am folosit ! i's ursit s
ard în foc.
Nu tiu alii cum gsesc Dorul meu nu are leac !

i pe placul lor iubesc... Cror mie nu-mi plac.

plac,
Numai eu singur tresc. Care-mi plac, fug ca de drac !
 LXXXIII.

INTRE JIU-)...

II.

Intre Jiu i 'ntre Olte Cucii cânt' de se omoar,

In cel vârf de piscule Iar mai jos pe-o rmurea
Mi-a 'nfrunzit un nucule; Cânt i o turturea
Nuculeul mrior i cu alt psrea.
Abia 'nfrunzit rrisor...

LXXXIV.

CÂNTA CUCUL •^)...

IU.

Cânt cuce numai mie i-i ieu capul dela trup

C eu plec la haiducie. Gura flintei s-mi astup.
Tu eti cuc eu sunt haiduc i-i ieu untul de supt piele
Cânt-mi bine te 'mpuc, c -mi ung flinta la oele.

N o T E.

Aceast doin
1) (din Valahia) cât celelalte dou urmtoare, LXXXIII,
LXXXIV, (care pare a fi una- i aceiai) se gsesc, sub aceast form, numai
in manuscrisul Academiei.
-) Doin din Valahia.
•') Cântec Oltenesc.

LXXXV.
FRATELE RZLE.
(DOIN)

«Frunz verde pdure, Pe la noi n'ai mai venit

Oliolio rzle.
! frate S vezi cât eti de jlit !

Ce nu vii ne mai vezi s ? Cum te plânge maica ta

C de când te-ai rzleit Cum te plânge nevasta,
 ! : !

200 ALKCSANDKI

Cum te plâng surorile Atunci ru m'a blstmat, ^'•')

De cu zori ca florile. C
cu plânsul nu 'ncetam
De plâns ochii se stric, i
din somn o deteptam.
Frunza
De dor mare
'n
li

codru se despic.
nesfârit
Mama
i la
'n
sân
brae m
mm'adpâ.
legn,
luâ

Faa lor s'a vestejit i cu lapte

Ca frunza
De-atinsul brumarului.
stejarului Dar cumplit
S fiu în
m blstmâ
lume
de chin.
O :

— Alei Surori ce-am avut

! S tresc ca un strin
Cât din ochi eu v'am perdut i de via s
n'am parte
Multe rele-am ptimit i de ea s
fiu departe.
Mult amar am înghiit Gândul ei s'a împlinit
C mama
când m'a fcut i de voi m'am rzleit
Atunci bine i-a prut, Cu sufletul amrît !»

Iar când naa m'a scldat

NOTE.
M De când mama m'a scldat
Atunci ru m'a blstmat I
Când se scalda copilul dup natere, obiceiul este de a se pune în scl-
dtoare zahr, grâu sau orz, vin i smân sau floare de bujor, dac co-
pilul e de parte brbteasc, i atunci naa îi menete sâ-i fie viaa dulce
ca zahrul i mnoas ca grâul s ajung a fi mândru ca un bujor, i pre-
;

cum vinul se întrete cu cât se învechete, asemenea finul tot creasc s

în putere, cu cât a înainta în vârst.
Dac
îns copilul e de parte femeeasc naa îi pune în scldtoare zahr,
o pan de pun sau de porumb, i foi de trandafir, menindu-i aib trai s
dulce i îmbelugat, i ajung s uoar la mers ca pana, i frumoas la
chip ca floarea trandafirului.

ÎNSEMNRI
1 ) Dar
S
îngând
fiu înlume de chin
m blstm : i în via-mi s
n'am parte
Nici de casa printeasc
S tresc ca un strin, Nici de dragostea freasc
i s fiu de voi departe [Mnscr Acdm.).

LXXXVI.

CÂNTECUL ORBULUI
(DOIN)

Frunz verde mrcine, Nu tiu ziua când se face,

Vai 'amar ! amar de mine') C'n mormântiumina-mi zace !"')
 POEZII l'OPULAUE 201

Prsit, eu stau în drum, Ca o floare trectoare.

Nu vd lumea nici de cum; Ca o ap curgtoare.
Nu vd lume, nu vd soare,
Nu vd mândre feioare,
Oameni buni,
Oameni buni
m
tânguii
m
miluii
!

încotro dau s m'ntorc. Cci cu-atât v folosii.

Ochii mei de plâns se storc Lumea asta-i o prere
încotro m
învârtesc,
întuneric tot gsesc;
;

De avere, de putere
Iar cuvântul orbului
•')

Cine trece pe crare Sue 'n naltul cerului.

Nu treac cu nepsare i ruga srmanului
C lumea-i amgitoare St la dreapta Domnului.

ÎNSEMNRI :

1 ) Vai de orbul ! vai de mine ! 3) De avere, de putere

(Mnscr. Acdm) i de seac mângâere,
-) Când în noapte se preface. Iar cuvântul orbului etc.
..

(Mnscr. Acdm.) (Mnscr. Acdm.)

LXXXVII.

SURORILE
Frunz verde lcrmioar Sângele-ap nu se face.
Am avut o surioar Dou inimi surioare
Iubitoare, cânttoare. Sunt ca razele-arztoare
Nscut Ia foc de soare. Ce din soare vesel plec
Vai de mine Vai de ea ! ! i prin neguri dese trec
Din copilria mea i'n vsduh se rtcesc
Ochi cu dânsa n'am mai dat, 'apoi iar se întâlnesc.
Timpul greu ne-a apsat! Glas de sor, glas de frate
Dar de-a fi orice ar fi Trec hotare deprtate
Noi surioar tot vom fi. i s'adun, se'mpreun
C'n noi dorul nu mai tace. Ca dou raze de lun.
NOTE.
D-1 G. Vegezzi-Ruscalla din Turin a scris o dizertare foarte interesant
asupra acestei poezii, într'o epistol adresat cavalerului C. Nigra, actualul
ambasador italian în Paris, intitulat Italia e Romcnia.
 AI.IiCSANDKI

LXXXVIII.

CÂNTECUL MÎRESIP)

Când eram la prini una îmi d

dorul de prini.
Precum e în ceruri luna Bate vântul printre brazi
Nici o grij nu aveam îmi aduce dor de frai,
Fr" decât m'npodobiam. Bate vântul printre flori
Dup-ce m'am mritat Îmi d
dorul de surori.
Grijile m'a "nconjurat, Decât a fi mritat
Dorul mamei a \enit Rmâneam mai bine fat
De-al meu suflet s'a lipit. Lâng mam, lâng tat!
Bate vântul prin molizi

N o T E.

1) Acest cântec i cele 2 urmtoare (LXXXIX, XC) se gsesc numai în

Mnscr. Aed.

LXXXIX.

FOST-AM POMI...

Fost-am i:)omi cu frunza verde Dimineaa înverzete.

Dar verdeaa ni se pierde ! Peste zi se vestejete.
Fost-am fee înflorite Câte flori sunt pe pmânt
'acum fee vetejite ! Se duc toate la mormânt,
De-ar ti omul ce e viaa Numai floarea lacului
Nu i-ar pierde dimineaa. St la poarta raiului.
C zilele omului De judec florile
Sunt ca floarea câmpului Ce-au fcut miroasele.

XC.

FRUNZ VERDE DE SMOCHIN

«Frunz \ erde de smochin. «Venit de dou, trei zile
«Voinic din tar strin «Cânt, privind la copile!
 FUEZII POPULAU li liO;!

«Pân' ce-aveam pungile pline, «C la bine i la ru

«Multor le-erâ drag de mine. «St de trupul meu.
lipici
«Dac punga-mi s'a golit «Flint, flint credincioas
«Ei pe mine m'au urât! «Tu s-mi fii de-acum mireas;
«Numai flinta de pe spate
«Nu m las la o parte,
«Eu m jur
«Pân' ce-oiu muri
s
te iu bine
lâng tine !»
\

l
HORE.
 NOTE.
Românii sunt foarte amatori de joc i au deosebite danturi caracteristice
precum danul de brâu sau mocneasca, corbiasca, ungureasca, ruseasca,
:

olteneasca, iitura sau ca la ua cortului. (Acesta mai cu seama îl joac

iganii) i în sfârit danul clueilor i hora.
Hora este cea mai veche i cea mai naional din toate. Ea-i simbolul Unireî,
a drei de mân, într'o singur familie, i se reproduce în zilele noastre
întocmai ca acele coruri ce se vd spate pe marmora capitelor antice.
Hore se numesc si ariile ce împreuneaz danul, precum i versurile ce
sunt improvizate în vremea jocului. Caracterul lor e vesel, glume i mai
adesea iubitor. Ele sunt cântate de lutarii ce stau în mijlocul horei, sau
chiar de dnuitori când sunt transportai de plcere. Unele sunt scurte de
patru, ease sau opt versuri, i exprim sau vre-o izbucnire a in!mei, sau
vre-o cugetare glumea, precum de pild :

Cât e omul de btrân

Tot ar mânca mrdin sân !

Sub potcoava cizmei mele

Sade dracu 'o muiere
i m'nva-a face rele.

Horele dela numrul pân la numrul XXIII sunt din Moldova.

I

Acele dela numrul XXIII pân la numrul XXXVII sunt din Valahia.
Acele dela numrul XXXVII pân la numrul L sunt din Transilvania.
 ILEANA
«Hai Ileana la poean — Cum n'a merge 'n poeni
Ileana, Ileana ! Bdi, bdi !

S spm o buruian Dar nu pot dup vroin

Ileana. Ileana Bdi, bdi
Buruiana macului
!

C brbatul ru
!

m teme,
Ileana, Ileana ! Nicide-un pas el nu-mi d vreme.
Ca s'o dm brbatului Mai stai, stai pân' s'a culc
Ileana, Ileana ! i cocoul a cânta, M
S tot doarm, doarm dus, Dela sânu-i c'oiu scpa
Pan' ce soarele-a fi sus Bureana c'om spa
i s doarm somnoros i 'i vom pune'o 'n locul meu
Pan' ce soarele-a fi jos, Ca s doarm somnul greu
Ileana, Ileana ! Bdi, bdi !

ÎNSEMNRI
M Dup acest vers urmeaz aceste Noaptea pe la cânttori
dou în mnscr. Acdm. Pân' a nu rsri zori.

T I A

A'l'^rge Tia la fântân Cu cofia intr'o mân

Tia, mândra Tia ! Tia, mândra Tia.
 !

nos V. VLECSANDin

i tot merge ea cântând C tu-i dâ peste-un pcat

Floricele culegând, ^) Cu marghiolul cel din sat !
^'''')

Floricele lepdând ;
Tia râde i nu crede,
Când voinicii le-or culege Dar marghiolul se rpede
De ei dorul s se lege. "o urmeaz cât colea...
Când or dâ s
miroase, le Vai de dânsa, vai de ea !

S le intre doru 'n oase ! Tio, Tio, nu mai plânge

Tio, Tio copilit El în brae mi te strânge
Cu sân alb de porumbi, Cu tot dorul satului.
Nu dâ foc inimilor, Cu focul brbatului
D pace voinicilor
!

NOTE.
'') Cu marghiolul cel din sat.

MarghLol însemneaz un tânr înghimpat i vântor de inimi femeeti.

Se zice de o persoan ce e mândr de sine se marghiolete. c
ÎNSEMNRI
1) Floricele culegând Floricele lepdând.
Floricele srutând (Mnscr. Acdm.)

m.

MO BATRÂN

Na pcatul ! ce vzui Nici eti copil mititel

Pe colnic, lâng Vaslui?^''") Ca s mi te joci cu el.

Fat mo btrân
mare, — Tu n'ai minte, fata mea !

Cerând mr din sân

fetii Ochii vd, inima vrcâ. !

«Fugi la naiba, ghiuj btrân Copilu-i copilros.

Nu-i dau nici-un mr din sân. El arunc mrul jos
Chiar de geaba i l-a dâ i nici tie-al desmierdâ
C nu ai cu ce-1 muca. Nici cu -el a se juca

N o T R.

1*) Pe colnic lângA Vaslui.

Aceast hor se cânt i în Valahia. îns ea începe astfel, peste Milcov

Aoleu ce mai vzui

!

Colo 'n deal, la Clmtui ?

 i'OEZii r(»ri,LAUi-: 20H

IV.

FRUNZA VERDE DE ALUN

Frunz verde de alun, i le-aduce 'n gura ei
Decât c'wn tat 'o mum De-o srui pe când le bei.
Mai bine cu-o mândr bun. i) Iar de vede c i-e bine,
Ea de vede c i-e ru Te strânge 'n brae la sine
Ii face leacuri mereu De-i râde inima 'n tine !

ÎNSEMNRI
I
' ) Mai bine cu-o mândrioarâ
Ce te-a prins de inimioar.
( Mnscr. Acdm.)

V.

FRUNZ VERDE DE PIPER

«Frunz verde de piperi, —i la mine n'ai gândit?

Haidei puic 'n deal la peri De pcat nu te-ai ferit?
S 'ntreb te ce-ai fcut ieri? — Decât sfânt c'un miel
— Am dat ap la neferi ;
Mai bine c'un voinicel.
Am dat ap de splat, Voinicul are noroc
Buze dulci de srutat. i cu dânsul treci pin foc!:

VI.

FRUNZA VERDE DE CPUNE

«Frunz verde de cpune. Dumnezeu s-o ie bine;
Zim-tei s
te cunune, De-i luâ-o sluioar
C de mine eti lsat Deie Dumnezeu s moar
Cu foc mare blstmat! S-i mnânc din colivioari'"'^
— Insoar-te dumneata De-i lua una frumoas
S vd
pe cine-i luâ? Dumnezeu fac groas
s-o
De-i luâ una ca mine, S nu-i poat-intrâ în cas!
V. Alccsaudii. — Pnezii popvihirc 14
 ;

ai o ALECSAMtKl

NOTE.
i-'
) S-i mnânc din colivioar.

In mitologia Romanilor sufletele ce aveau a trece în lumea umbrelor, tre-

buiau sîmpace mai Întâi pe cânele Cerber, dându-i o turt de grâu fcut
cu miere. Coliva morilor se face asemenea cu grâu i cu miere, i este
de presupus c ea reprezint la Românii de astzi turta lui Cerber.

VII.

UNGUREANUL

Ungurean cu suman scurt, Ca s-o aperi de strigoi ^*)

Moghior, Moghiorlan! Fugi departe peste deal,
Nu edea 'n Moldova mult Peste deal peste Ardeal
Moghior^ Moghiorlan! C de când eti pe la noi
i te du în ara ta S'a scumpit brânza de oi,
De-i mnânc slnina, i de când tu te-ai ivit
i-i f cas pe gunoi Toate oile-au stârpit.
'o freac cu usturoi

NOTE.
i'-')
Ca s'o apr de strigoi.

Vezi nota dela balada : Mnstirea Argeului.

VIII.

PUIORUL
Frunz verde de bujor, Puiu, puiu, puiu, etc.
Am avut un puior. Cum a face ca s-1 prind
Puiu, puiu, puiu, puiu, puiu, puiu, Inimioara s-i aprind?
Vin'n cuc s te puiu. Puiu, puiu, puiu, etc.
Puiorul a zburat Dea mai prinde puiorul
i cu lacrimi m'a lsat. Pe loc i-a frânge piciorul,
 I'OEZII POPULARE 211

Puiu, puiu, puiu, etc. Puiu, puiu, puiu, puiu, puiu, puiu,
i i-a face cuib in sân, Vin la sânu-mi s
te puiu!
S nu-mi mai fie hain^).

ÎNSEMNRI-:

1) Nu mai cate cuib strin!

(Mnscr. Accim.)

IX.
I
RÂNDUNICA
Rândunea cu alb creast Vie 'n poart s-mi griasc;
Nu mai bate la fereast Nu trimeat pe altul
C nu-s fat i-s nevast. C altul umple satul.
Când eram la mama fat Vie singur furiat
Orice vream fceam îndat. i-i dau dulce srutat,
Iar dac m'am mritat i-i dau guri| tcut,
Brbelul m'a mustrat. S facem dragoste mut.
Cui e voia s iubeasc

X.

ILENUA DELA PEATRA

Ilenuo dela Peatr i-i presare 'n aternut

Cu percica retezat, S scoale surd i mut.
se
Ce-ai fermecat lumea toat. i-i d mân o vrgut
'n
Vin' s te srut odat, S apere de mâ.
se
S
Ca
m
s m
farmeci i pe mine
iubesc cu tine.
Srmanul brbatul prost
Bun odor la cas-a fost
!

De i-e brbatul urât Ori-ce vede el nu crede,

lâ rn dela mormânt Ori-ce crede el nu vede!
 ! ; !

212 V. ALECSAXDKI

XI.

HOR IGNEASC '')

Arde-m i frige-m, De m-i bate cu gardul

Pe-un crbune pune-m! Tot m'oiu iubi cu altul
De m-i pune pe-un crbune Aa-mi cere sufletul,
Ibovnicul nu i-oiu spune. Aa-mi este umbletul.
De m-i pune 'ntr'o frigare Via 'n var înflorete
Ibovnicul vin n'are Iar în toamn cum
rodete,
De m-i bate cu-o vrgu
Peste ochi i peste
Tot m'oiu duce Ia porti
â Vine graur de-o ciupete.
Eu de eri am înflorit
Sânu-mi înc n'a rodit
S dau altuia guri. i îl arde-un foc cumplit.

NOTE
^'•)
Hora igneasc.
Vestitul poet rus,Puchin, a tradus aceast hor din Românete l a
introdus'o in poemul su întitulat iganii.

XII.

BARBU
«Ce câi, Barbule, la noi? Potoal.e-i dorinele
Nu sunt fete pe la voi ? i nu-i pierde minile')
— Ba sunt, da's cam mititele — Mi-oiu smnâ numele
Nu mpot iubi cu ele.
La voi sunt mai nltioare,
Pin toate crrile
S rsae flori de dor
i de chip mai blioare. Cu miros ptrunztor.
Mi le-a fcut Dumnezeu S le poarte fetele
Tocmai de's pe placul meu! Fetele, nevestele
— Barbule dela Munteni S le mearg vestele!»
De-ai venit Ia Moldoveni,

ÎNSEMNRI
') Barbule, Brbutule Seamn-i seminele
Ascult, drguule i nu-i pierde minele.
fyfnscr. Acdm.
 POEZII POPULARE 218

XIII.

BABA I FATA

Sub rchit rmurat Pe sub lunca înverzit

eade-o bab suprat
i 'mprejur iarba-i uscat
Ce-a fost verde-a vestejit,
Ce-a fost dulce-a amrît,
Ce-a fost vesel s'a mâhnit
Trece-o fat înflorit
! i de fluturi urmrit J).
Ce-a fost veted înverzete,
Ce'i amar se îndulcete,
Ce'i mâhnit se 'nveselete.

ÎNSEMNRI
') i de inimi urmrit. (Mnscr. Acdm.)

XIV.

LELIELE
Drag 'mi-e lelia 'nalt i d gur subiric ;

i la mers cam legnat. Câte fete cumrgele

Drag mi-e lelia 'n joc Toate's drguele mele.
Când se leagn cu foc, Câte fete cu bondi
Unde-i pune piciorul Poart miere pe guri.
Se aprinde mohorul. Câte fete rsrite
Unde-arunc-un ochior Toate-mi par flori înflorite.
Arde sufletul de dor Cum ai face, cum ai drege
C
!

Drag 'mi-e lelia mic pe toate le-ai culege,

i de trup cam gingic, S-mi fac traiul i s mor
C se suie pe opinc Legnat pe sânul lor

XV.

BABA I MONEAGUL
— Fost-ai, leleo, când ai fost 'ai rmas om de nimic.
'ai rmas un lucru prost. ^ Avu-i, leleo, floricele
— Fost-ai, badeo, om voinic 'acum ai sbârceli la pele.
 ! ! !

214 ALECSANDIU

— Avu-i badeo, ochii dârji 'ai rmas cu fugi de-aici.

'acum eti cu trupu'n cârji. — Fost-ai, badeo, om vioiu
— Fost-ai, leleo, cu lipici 'ai ajuns chiar un strigoiu.»

XVI.

FUGI ÎN COLO
Fugi încolo, vin 'ncoace, Vrei o floare, nu-i dau floare,
ezi binior, nu-mi dâ pace ;
Na-i gurij 'ndulcitoare ;

Las-mi mâna, nu mi-o frânge Vrei ce vrei, eu vreu nu vreu

la-m'n brae de m
strânge. Si-ti dau tot sufletul meu

XVII.

FLOAREA DIN PÂRLEAZ

Leleo ro
la obraz Mândr eti i sprâncenat
Lelio, lelio fa, Dar la buze cam umflat.
Floricic din pârleaz Eti ca floarea cea de nalb
Lelio, lelio fa. Dar împletii coad alb
Ce folos c eti frumoas Strânge-i, leleo buzele
i la cap cpânoas. C pic le mutele.
Eti drag flcilor Strânge-i lipitorele
Ca buha ginilor. C vd se fasolele.

XVIII.

BUSUIOCUL
«Busuioace, Busuioace — Trandafire n'ai mai fi

N'ai mai crete nici te-ai coace Nici cale-ai

în înflori
— Dar
Cm
de ce s nu m
port fetele 'n joc.
coc — Dar de ce s
Cm poart,
nu mai
lelea viu
fiu
').
 POEZII POPULARE 215

— Tu eti viu dar eu sunt mort. 'ai parte de busuioc.

i de-abia
— Mergi
'n
în
lume m port.
hor, salt'n joc
Vin' la hor ici în ir
'ai parte de trandafir.

ÎNSEMNRI
1) Busuioace, busuioace ! Nici in cale-ai înflori
N'ai mai crete nici te-ai coace. — Dar de ce s nu mai fiu ?
— Dar de ce s nu
— C te poart lelea
m 'n
coc?
joc
—C
i
te poart lelea'n brâu,
de-o vd, zu, nu mai tiu
i cu ochii îmi d foc. De sunt mort sau de sunt viu.
De m topesc chiar pe loc
— Trandafire n'ai mai fi {Mnscr. Acdm.).

XIX.

IAN' SUI LELEO.

«lan'sui, leleo 'n, cel mr dulce — Vin' bdi înapoi,

S Badea cum
vezi se duce Mai vin' drag
pe la noi,
Cu chica nepieptnat, Chica pieptnâ-i-oiu
Cu nframa nesplat, Nframa splâ-i-oiu
Cu fata nesrutat. Faa srutâ-i-oiu».

XX.

FEMELA TEMUT
«Frunz verde de agude, Cu dou pistoale pline,
Strig la puica, nu m'aude; Când de când s deie'n mine.
i de-aude ea s'ascunde, Unu 'n mine, unu 'n tine;
Ea s'ascunde, nu-mi rspunde. S deie 'n noi amândoi
— Ba te-aud,bdi-aud în noi, sracii de noi
Dar n'am gur s-i rspund, C'aa ne-a slujit norocul
C-i dumanul lâng mine S 'mprim amândoi focul.
 : ;

21(i V. AI.fcCSANDKl

XXI.

SULTANA
Frunz verde cardama Lelio cu alunei
Sultnico, fa. Nu ctâ la doi, la trei
Ori tu mi-ai fcut ceva i cat la ochii mei
Sultnico, fa, C's albatri ca i-ai ti.
De nu te mai pot uit? Hai, leli, la prisac
Când m
uit la casa ta
Mi se rupe inima.
Timpul dulce
S mâncm
s ne treac
miere de roi,
Alunica'i dela gât S ne iubim amândoi
S
;

M'a aprins, m'a omorât. bem ap dintr'un loc

Alunica'i de pe brae i s ne iubim cu foc!
A s m scoat din via.

XXII.

LELI DELA MUNTENI

Lelio dela munteni C eu sufletul i-oiu dâ

Lelio, leli fa, Tu eti mândr la privit
Vin colea la Moldoveni Eu voinic, bun de iubit.
Lelio, leli fa. Piar dracul dintre noi,
S ne prindemi soiori ) S fim una amândoi
S 'nflorim ca doi bujori. Tot un trup 'un sufleel
Hai în hor de 'i iucâ Ca un deget 'un inel !

ÎNSEMNRI
^) S ne prindem soiori i ca tine sunt de-un soiu.
S "nflorim ca doi bujori. Ard-1 focul de hotar!
Vin încoa s ne iubim El ne-adap cu amar
Camândoi ne potrivim i ne ine desprii
i la ochi i la sprincene Când suntem chiar logodii.
Ca doi porumbei la pene. Piar dracul dintre noi.
Tu eti dulce la privit etc.
i fcut pe iubit.
Eu sunt mândru, sunt vioiu (Mnscr. Acdm.)
 l'UEZn X'Ol'ULAJU:: 217

XXIII.

APTE FETE
Pe mine ce m'a mâncat ? A aselea e Voica
apte fete dintr'un sat A aptelea Ilinca.
'o nevast cu brbat Toate-au fost mândrele mele.
Iar nevasta dracului i cât m'am iubit cu ele
M
M spuse brbatului
fcîi râs satului
Le-am dat salbe i inele
Dar cea puic de nevast
;

i m'au lsat,
fetele Dâ cu spuz pe fereast
C mritat
toate s-au Dâ cu spuz s ms arz
m vaz.
La inim m'au secat !
i) Când treceam ca
Una-i Visa, una-i Mua Ce-a fost verde s'a uscat,
A treilea e Brândua Ce-a 'nflorit s'a scuturat,
A patrulea 'i Anghelua Ce-am iubit eu n'am uitat
A cincelea 'i Catinca

ÎNSEMNRI
1) Dup acest vers urmeaz urm- i v pare c glumesc
toarele trei, Mnscr. Acdm.
în Toate s vi le numesc
De nu credei ce vorbesc

XXIV.

STAN CUTA
La bordeiu cu crucea nalt, Bea vin, punga-i cheltuete
La Stncua sprâncenat i, zu, c
nu se cete.'"^)
Joac hora încheiat. Cine vine 'n patru boi
Curge lumea fermecat. Se 'ntoarn numai cu doi ;

Vinu'i bun, ocaoa mare Cine vine de clare,

Beau voinicii pe secare. Pleac cu aua 'n spinare.
Nu se 'ndur ca se duc,M s Iar pe jos ori-cine vine^)
Noaptea la dânsa-i apuc. îi beâ tot de lâng sine
Cine trece se oprete. i se duce gol cu bine.
Cât o vede nebunete.
 ; )

218 y. ALKCSANDKI

ÎNSEMNRI
1) Vinu-i bun, ocaua mic îi be tot de lâng sine.
Beau voinici de '1
usuc C Stncua sprâncenat
Nu se ndur ca s
se duc. Cu ochi dulci pe toi îmbat.
-) Dimineaa se cete.
•') Iar pe jos oricine vine ( Mthscr. Acdm.

XXV.

M Ari oara
«Mrioar dintre bli ^- Rmâitu cu banii ti,
Cu dragostea patru prfi
'n Eu cu prietenii mei.
Nâ dela mine doi zloi Banii tiu s-i cheltuesc
i nu te iubi cu toi. Dar pe bani nu iubeso m

XXVI.

D O MNI C A

Astzi bur mâine bur, S plac i mie.altor

Leli, leli, S gât mrgele
pue la
La Domnica 'n bttur, i la degete inele,
Leli, leli. Pftlue i cordele
Ca s
creasc de-o rsur Numa 'n flori i fluturele
S'o pue la legtur 'apoi s s'arunce 'n joc -)

S se primineasc 'n vie Ca un trandafir de foc.

i 'n rochi lilichie ^)

ÎNSEMNRI
') in rochi lilichie 2) apoi s întind hora
S 'nibrace i
tivlichie Ca s-mi rup inimioara.
S plac altor i mie. {Mnscr. Acdm.

1
 POEZII POPULARE 21U

XXVII.

NEVASTA CARE IUBETE

Nevasta care iubete Sare, psurile 'ndeas.

Spal noaptea i cârpete Plâng copiii, ei nu'i pas
i ziua se primenete Nici de cas de mas.
nici
Of, of, of, i hop, hop, hop, Of, of, of i hop, hop, hop.
Of ce foc i ce potop ! Of ce foc i ce potop !

La hor dac se prinde Iar brbatul ei sracul,

Inima ei se aprinde, Car la moar cu sacul,
i danul mereu întinde. Pe-amândoi lua-i-ar dracul
Of, of, of, i hop, hop, hop, Of, of, of i hop, hop, hop,
Of ce foc i ce potop ! ^) Of ce foc i ce potop!

ÎNSEMNRI :

1) Urmeaz versurile : Ca o pasre uoar, of, of, of,

Sare ca o cprioar Sare, psurile 'ndeas.
D din mâini de par'c sboar etc.
(Mnscr. Acdm).

XXVIII.

OMULE, BOULE

Au nu vezi unde
Omule, boule ?
duc m i
Puca
cu puca
'n dou
la
mi-o frânsei
vânat.

Cu'n condur i cu'n papuc i nimic nu adusei.

Omule, boule. i-am dat cofa s te duci
Cu papucul târâind La pu, ap s-mi aduci.
Cu condurul tropind. Czui, cofa mi-o sprsei
C de când m'am mritat Nici doagele n'adusei.
i te-am luat de brbat, Te-am mânat apoi pe loc
Nu te-ai mai trezit din prost Cu hârbul s-mi aduci foc ;

i de necaz mi-ai tot fost. Hârbul mi l'ai bucit,

Te-am mânat s
ari la plug Sprâncenile {i-ai pârlit.
Cu cei patru boi la jug. Te mânaiu s-mi tai un lemn
Plugu-mi lsai nevoi la Pân când s
cer un semn ;

i-mi perdui srmanii boi ! Toporul l'ai npustit.

Apoi înc te-am mânat Sub lemne ai adormit 1
 220 V. ALECSANDRI

XXIX.

AOLEO! CE FUSE ASTA?^)

Aoleo ce fuse asta ?

1 Când îmi umbl 'n bttur,
Lupii mi-au mâncat nevasta, Chiar Rusalii par'c'o fur. ^)

Când suiam amândoi coasta. i când d

câte o gur
Trecuiu balta, Vaca fuge,
Luaiu alta. ^) Boul muge. ^)
Aoleo ce btioas
! ! Ho, balato na boiastr ! !

Umbl tot nbdioas ;

Stai c
nu e boala voastr.
Nici cu asta nu fac cas. i e chiar nevasta noastr. "')

Nici cu dânsa Mi-e pereche

Nu fac strânsa. -) Nu vi-i streche ! ^)

ÎNSEMNRI
^) Urmeaz : *) Urmeaz :

Mai frumoas Ca de streche

Mai chipoas La ureche
i ginga ^) Ci e dracul de nevast.
Drgla. ^) Urmeaz
V mum
:

2) Urmeaz : e
Tot din dou Nu vi-i cium
Nu leg nou Ea v râde
Nici din pil Nu vi-i gâde.
Nu fac mil.
3) Cu nebun clctur. [In Mnscr. Acdm.)

XXX.

NEVASTA HARNIC

Iaca mândra de pe vale ! ^) Pân un copil sug s

Cu rochija în paftale Se asvârle ca svârlug
Cum m 'ntâmpin
i of aoleu,
în calc. i
Of,
rânete
of i
tot în
aoleu,
fug.
Of, of, of,
Arde sufleelul meu ! Arde sufleelul meu !

Ea alearg 'n fuga mare Intr'o clip ea frmânt.

Secer orz de prânzare, -) Se roete, se 'nfierbânt
i '1 usuc 'ntr'o cldare. i de bucurie cânt.
Of, of, of i aoleu Of, of, of i aoleu,
Arde sufleelul meu ! Arde sufleelul meu !
^)
 POEZII l'urUl.AHE 221

ÎNSEMNRI
^) In Mnscr, Acdm. începutul e astfel -j Secer orzul clare.

Bat-o sfântul de lupoae ^)In Mnscr. mai urmeaz:

M mnânc
Fr s m
ca pe-o oae
mai jupoae !
Face foc, tae cu barda
Faa-i în sudori se scald
Of, of, of, i aoleu Ca s-mi fac-o turt cald
Arde sufleelul meu ! Of, of, of, i aoleu
Iar, mândra de peste vale etc. Arde sufleelul meu.

XXXI.

NEVASTA BTUT
Aoleu m-m
doare spata, C m'a btut cu to-toporul
C
!

m'a btut cu lopa-pata Sufleelul cât colea.

Sufleelul cât colea. Aoleu ! m-m doare oldul
Aoleu m-m doare gâtul Ca dat în mine cu-cu boldul
C
!

m'a btut ru urâtul. Sufleelul cât colea.

Sufleelul cât colea. Aoleu ! m-m doare cotul
Aoleu m-m
doare mâna Ca dat cu lemnul ne-netotul
C
!

m'a btut cu pr-prjina. Sufleelul cât colea.

Sufleelul cât colea. Aoleu! m-m
doare capul
Aoleu! mi-a-mi-a frânt piciorul C m'a lovit cu pro-proapul.

XXXII.

RZBUNAREA NEVESTEI

Ici e rân cu glod 'o s joc s mi-1 detept.

Hop odat, sus. Dar decât l'oiu detept
Ici brbatul nerod
e Oiu juca 'oiu tot cânta.
Hop odat, sus. Dormi brbelul meu
tu,
Ici e tocmai unde joc Erte-mi-te-ar Dumnezeu
Ca s m alin de foc. Dormi, dormire-ai somnul lung
!

Ici doarme cu mâni la pept C multe-am tras i-mi ajung !

 ; !

099 V. ALECSANDIU

XXXIII.

DE CÂT RUDA I VECINUL

De cât ruda i vecinul C-i spune dou, trei glume

Lelio, leli, Cum mai drag pe lume
îi e
Mult mai bine cu strinul, i-i aeaz o pernioar
Lelio, leli Pe prisp serile-afar.
Ruda c te ncjete Decât un brbat urât
i vecinul te vorbete. Mai bine-un strin iubit.
Iar strinul te ajut Cât ezi cu el împreun
i face dragoste mut. ^) Nu te 'nduri de vorb bun.
Decât un tat 'o mum Fie noaptea cât de mare,
S te certe pentru-o glum C tot mic i se pare.
Mai bine c"un brbel Trece 'n grab'ca o nluc.
Dac-i blând si tinerel, Ziua 'n brae-i te apuc !

ÎNSEMNRI
i)Te mângâe, te srut.
(Mnscr. Acdni.)

XXXIV.

DORULE ODORULE

Ctre mine "acela mi-e frate bun,

Dorule, odorule
te jurai,
! Nu-mi vine s m
rzbun.
C pe nimeni nu mai ai, Poi s-mi fii de-acum cumnat,
Dorule, odorule ! C de mine eti lsat
M'ai fcut de te crezui. Cu foc mare blstmat
Dar cu altul te vzui ;
i de mine 'n veci uitat

I
XXXV.
ESTE BINE, NU E BINE

Este bine, nu e bine C te vede ori i cine

S iubeti de lâng tine. i te face de ruine
 l'OKZll i'OPULAKK 223

Ci s iubeti inai departe ;

S'o pun la foc ca s fiarb?
Ducele nu sunt dearte. Ea 'i rspunde Mergi : la moar
Ori i când doru-i abate, La finde secar.
Te repezi ca la un frate. El se duce, ea se scoal,
Brbatu-i cu buntate Se gtete 'mbrac oal,
Te 'ntreab de sntate ;
Apoi masa aeaz, c
Iar nevasta, de iubete. Cu neicua ospteaz,
Se preface c
bolete, i din gur tot ureaz:
Geme, zace, se bocete «Deie Dumnezeu o ploaie.
i brbatu-i amgete. Grunele s se moaie
El alearg 'o întreab : S nu poat-a macin
Nu tii, soro, vre-o bab Nici a cas-a se 'nturn!
Ca s'aleag vre-o iarb,

XXXVI.

AOLIC, DODO, FA

«Aolic, Dodo, fal Hai, mândro, s ne suim

Au fcut ceva
tu mi-ai S mergem, s hrgim,
De nu te mai pot uita? Numai amândoi fim. s
— Ba, rm i-am fcut nimic Eu s
hrgesc din deal,
Dar mi-e vorba cu lipic Ctre vale 'n jos, spre mal
De supun pe-ori-ce voinic. i tu, mândro, ctre deal.
— Hai, mândro, pe deal în sus Fa 'n fa s privim,
Ca fcut fuseiul fus Ochi cu ochi s ne 'ntâlnim.
i nici haragi nu i-am pus.» Unul spre-altul s venim

XXXVII. .

ZIS-AU BADEA ')

Zis-a, badea, ca veni Badea nici c sa întors

Luna când a rsri. Unde eti, bdi frate,
Es afar, luna
Bade-a venit i
'i sus
s'a dus !
De
—
m lai pe ateptate?
Taci, lelio, c'am venit
Es afar, luna 'i jos. De cum luna s'a ivit.
 !

22-t V. ALECSANDRl

i te-atept pe dup cas Trandafirul meu iubit!

Sub rchita cea pletoas.
— De-ai venit, bine-ai venit,
C cu tine
De-mi alin
m mai
necazul greu
ieu
!

ÎNSEMNRI :

i) Aceasta «Hora» cât i celelalte dou, urmtoare, XXXVIII, XXXIX sunt

cuprinse în Mnscr. Acdm. într'una singur.

XXXVIII.

ARZA'L FOCUL DE BRBAT

Arz-l focul de brbat Nai închis ocoalele
A venit asear beat Nici ai închis vitele
i de mine s'a legat ^) "un buhai s'a deslegdt,
Eu i-am zis: Vide-te-a mut !. Toate vitele mi-a spart,
C nu eti om
priceput au venit lupii în sat
Cum te-ari, cum leneveti i pe toate le-au mâncat î

De nimica nu 'ngrijeti.

ÎNSEMNRI
1) Cu ocar m'a mustrat Cu ocar m'a mustrat.
Si de mine s'a lesîat Eu i-am zis... etc.
{Mnscr. Acdm.].

XXXIX.

LELIICO, DRAGA MEA

Leliico, draga mea. i mi'l scoate pe fereast.

Guri de floricea! Câud oiu veni s te-atept
Când a veni Sâmbta De mtase-oiu trage 'ncet.
Leag de codia ta Tu pe-afar ei -) c 'i

Ur= fir galbn '')

de mtas 'amândoi ne-om drgosti.

însemnri
1) Negru Ca s "nchizi ocoalele
-') i tu drag mi-i simi S nu fug vitele.
i pe-afar c'i ei, {Mnscr. Acdm.^
 POEZII POPULARE 225

XL.

ÎNSURA-M'A 1*)

însurâ-m'a, însura, C de capr.

Nu tiu soacra ce mi-a dâ ? Lesne crap,
Coarc cu fusele, i de oaie
Costreul cu mâele ? Se despoaie
Insurâ-m'a însura. i de ap
Nu tiu ce fat-a luâ ? Ii sare 'n cap !

S fie de om bogat, , A luâ-o de Brgu,

Ru mi-e team de-un pcat
Ea mi-a cere lumea toat
! M tem c'a fi lucru ru.
Oiu luâ-o srmncu
Fr'a se gândi la plat Care poart opincu
i mi-a cere piei de zmeu i cma cu altil, ')
S 'ncale piciorul su, i pe olduri o catrin.

NOTE.
1*) Insurâ-m'a însura
Insurtorile pentru Români sunt un prilej de mari veselii, cci nunile
in mai multe zile i
bancheturile nu contenesc. Obiceiurile sunt pzite cu
rigurozitate -dela moi strmoi în asemenea ceremonii de familie i sunt
foarte interesante de observat. Iat de pild datina împeirei cum se prac-
tic în munii Vrancei.
Vornicelul inând o nfram cusut în mân, merge întovrit de ali
doi oameni la prinii fetei, i zice :

«Buna vreme la cinstita Adunare ! i la cinstii socri mari ! cum trii ?

«cum vaflai ?»
Socrii rspund «Mila Domnului, ne aflm bine
: dar i dumneavoastr, ;

«sama v dai, pe la noi ce cutai ?»

Vornicul se închin i zice «Noi cum umblm i ce cutm, sama bine
:

«ne dm, frica nimnui nu purtm. De unde venim tim, i unde mergem
«cunoatem, c
noi suntem soli împrteti, oameni buni dumnezeeti, i
«avem porunc împrteasc, nime s
nu ne opreasc. Deci d-voastr sun-
«tei rugai bine sa ascultai, cnd om cuvânt i sama ne-om dâ Al nos- :

«tru tânr împrat decuâear ne-a chemat i aceast porunc ne-a dat : s
«strângei cete de voinici, cu topoare mari i mici, ca fac o vântoare, s
«de pasri glbioare, de blânde cprioare. Noi cu toii ne-am supus, la vâ-
«ntoare ne-am dus. Iar împratul în desear, zri o uoar de sprin- urm
«ten fiar. Unii ziser c-i urm
de pasre de raiu, fie împratului bun s
«de traiu. Alii ziser c-i urm
de zân, s
fie împratului grdin, de fru-
«moase roduri plin. Atunci tânrul nostru împrat, în scri de aur sa ri-
«dicat, peste mândr oaste a ctat i a zis Cine-a fi în stare, :prind a s
«fiar, i pe urm-i s
se duc, i rspuns apoi s'aduc ? Atunci noi ne-am
«ales i pe loc am purces din în urm urm
ca pstorul dup turm. i
«viind noi trei voinici, i ajungând pe aici cu suflarea vântului, pe faa p-

V. Alecsandri. — Poezii populare l.î

 226 V. ALECSANDRI

«mântului, am zrit czând pe cas o stea mândr, luminoas, 'am mai

«vzut o floricea mai mândr decât o stea, care 'n flori înflorete, dar de
«rodit nu rodete. împratul nostru o vrea i ne-a trimis dup ea, ca s
«i-o ducem inireas, s
i-o fac 'mprteas !»

însemnri :

1) Ea i-opincile îi cru
C umbl mai mult descul.
(Mnscr. Acdtn.)

XLI.

PE SUB POALE DE PADURE.

Pe sub poale de pdure Venit-a ploae cu vânt

Merg copilele la mure, De le-a ipat la pmânt.
Nevestele la alune Eu am fost biat milos
i râd ca nite nebune. M'am lsat cu ele jos
Eu m'am dus s
tai nuele i le-am mâncat murele
i pin huci am dat de ele. i le-am mucat gurele.

XLII.

EA LELI ROTILI.

«Fa leli rotili El se pleac de eti mic

D-mi gura peste porti. i în brae-i te ridic
— Ba, eu gura nu i-oiu dâ Dar bdica mititel
C aa tu m-i muca. Mi-e urât i fug de el,
Drag îmi e bdica nalt C cu nasu 'n brâu te 'mpunge
C srut desmierdat. i cu gura nu te-ajunge !
 POEZII POPULARE 227

XLIII.

PENTRU MANDRA CARE-MI PLACE

Pentru mândra care-mi place Eu m'a face vânt de var

Nici prinii n'au ce-mi face, 'a veni la tine'ndat
Nici judele satului, S te vd cum eti culcat ?
Nici chiar Domnii sfatului. Cu faa ctre perete,
Domnii ed i sftuesc, Cu gura arzând de sete ?
Eu cu mândra
i cu dragoste
moptesc
'i
iubesc,
:
')
Faja vânturâ-i-o-a
Gura srutâ-i-o-a !

«De i-ai face pat afar

ÎNSEMNRI :

^) Eu cu mândra miubesc.
Vântul bate, cânii latr
Eu zic fetei cei din atr
(Mnscr. Acdm.
:

XLIV.

TRECUI VALEA

Trecui valea 'o punti Dar fuiorul cum s'a tors ?

La fata de dscli : Coborând pe scar jos,
«Drag mândr, mândruli ! Cu trei ou
de gin
Nu tii ese, nu tii coase i cu sacul de fin.
Dar te tii c
eti frumoas. ^) Ori cum fie, aa fie,
Podu-i ese pânza groas Eti frumoas i-mi placi mie !

Fuiorul joac pin cas.

ÎNSEMNRI
*) Nu tii ese, nu tii coase Nici la tine-i casa-cas
Dar îmi placi c eti frumoas, Nici la tine-i masa-mas...
{Mnscr. Acdm.)
 ! ! ;

228 V. ALECSANDRI

XLV.

BADE TRANDAFIR

«Bade trandafir frumos ! Eu i-am dat buzele mele ;

Vrut-ai s
te-ari duios Cerut-ai o viorea,
Dar te-ai artat ghimpos i-am adus inima mea.
i din minte nu m'ai scos. ^) — Dac vrei dragoste-aprins^)
—Vai leli din cel sat
! Ad-mi gura neatins.
Ce-ai cerut i nu i-am dat ? i o inim fecioar
Cerut-ai faguri de miere, Ca apa dela isvoar.

ÎNSEMNRI

1) Bade. trandafir subire Ad-mi buze neatinse

Vrut-ai s m
scoi din fire.
Dar din fire nu m'ai scos
!

Dac
Ad-mi
vrei dragoste vie
inima 'n fetie.
C la vorb eti ghimpos. Ca s
Cu-a mea
fie soioar
inim
(Mnscr. Acdm.) fecioar.
2) Dac vrei dragosti-aprinse {Mnscr. Acdm.\

XLVI.

MI BDIA PR SUCIT

Mi bdi, pr sucit In furci nalte de nuele

ezi noi daca-i venit.
la De-asupra csuei mele.
Decât s vd c
te duci Vântul s te rcoreasc,
Mai bine te-a videâ 'n furci, Ochii mei s te priveasc. ')

ÎNSEMNRI :

1) Unde te-a legna vântul \

Tot la tine-oiu fi cu gândul.
(Mnscr. Acdm.)

4
 POEZII POPULARE 229

XLVII.

PORUNCITU-MI-A MÂNDRA
Poruncitu-mi-a mândra C'i frumoas ca i luna. i)

S m duc pân' Ia dânsa. Coj)ili de boer !

Duce-m'oiu ca un nebun Cat colo 'n fund, pe cer,

Pe-o frunzi de alun. Vezi cel nour, vezi cel deal ?
Trec în vale, mor de sete, Vin' cu Badea la Ardeal.
M 'ntâlnesc cu dou fete,
Amândou nou,
'n berte
Fata-mi zice Eti nebun :

Mergi pe-o frunz de alun

Srutâ-Ie-a pe-amândou. C te-ateapt oare cine
Iar pe una tot de-a-una i râde 'n brae strine.

ÎNSEMNRI
M Pân ce-o rsri luna.

XLVIII.

TRANDAFIR CU DOU FLORI

Trandafir cu dou flori, Alta merge la fântân

Mama-i cu dou nurori, Cu cmaa soacri 'n mân
Una ruja macului
'i 'o întinde 'n ap-o dat :

Una ruja dracului,

"i Na'{i-o, mam, c-i splat
Una pune lutoare
'i 'o aga pe-o nuea,
Ca s-i fie-opritoare. ^) Cânii hârâe la ea !

ÎNSEMNRI :

M Una-i pune lutoriu

i-1 rstoarn pe cuptoriu.
{Mnscr. Acdtn.)

XLIX.

PASRE GALBN
Pasre galbn 'n cioc Precum mi-ai cântat de ru !

Ru mi-ai cântat de noroc, Tra, la, la, la, la, la, la,
De i-ar pica ciocul tu Nu vedeai inima mea
 ! ! ! ! !

230 V. ALECSAXDRI

Cât de fierbinte iubiâ, Departe de puica mea !

Dar acuma-i sloiu de ghia, Tra, la, la, la, la, la, la,

Rece i fr
de viaj, Cci nu sunt un vântor
Tra, la, la, la, la, la, la, S pândesc când ai sbori, s
Glasul tu cu amrâre i s-i dau eu ie plat
Mi-a cântat de desprire. Cu un fulger de sgeat
S m
duc în cale grea. Tra, la, la, la, la, la, la!
!

RVA PUIC 1)...

«Rva puic, rva drag, Dou labe de gin

Nu-i par lucru de ag. Cu smântân din fântân.
Rva dela împratul — Gat-te, nevast bine
C-i vine-acas brbatul. Iatc drguul vine.
— Arz'l focul de rva, — Las' s Domnul
vie, tie !

i cenu vide-1-a
'n Calea trandafiri s'i fie.
— Gat-te, nevast, bine
!

Eu cmea i-am splat,

C
—
brbatul iat'l vine. Cu sulcin-o am frecat.
Las' s vie,dracul tie ! i pe flori i-o am uscat.
Calea mrcini s'i fie. 'înc i-am gtit de cin
Eu cmea i-am splat, Un puiu tânr de gin,
Cu urzici i-o am frecat 'o ulcic de vin plin.
i pe spini i-o am uscat. C'i sunt drag, 'ori ce-oiu face
'înc i-am gtit de cin El îmi zice c îi place !

ÎNSEMNRI :

i) In Mnscr. No. 814 al Aed. aceast «Hor» e dat astfel

— Gat-te nevast bine, — Gat-te nevast bine,

Iat c brbatu-i vine. Iat c drguul vine.
— Las' s tapavie,tie, '1 — Las' s vie, Domnul tie
Dracul calea si aâie Mândr calea s-i aie
Eu cmea
i-am splat-o, Eu cmea i-am splat-o
Cu urzici i-am i frecat-o, Cu sulcin i-am frecat-o,
'înc i-am gtit de cin 'înc i-am gtit de cin
Dou labe de gin lin puiu tânr cu smântân
Cu smântân din fântân i verdeuri din grdin
i cu ou
dela stân. i-o ulcic de vin, bun.
Dar, bdica, ori ce-oiu face, C'i sunt drag, i-ori ce-oiu face
El tot zice c nu'i place El nu zice c nu-i place
 POEZII POPULARE 231

LI.

HORA UNIREI
Hai s dm mân cu mân Amândoi suntem d'o mam,
Cei cu inima român, D'o fptur i d'o sam,
S 'nvârtim hora friei Ca doi brazi într'o tulpin,
Pe pmântul României Ca doi ochi într'o lumin.

Iarba rea din holde piar Amândoi avem un nume

Piar dumanii din ar, Amândoi o soart 'n lume.
Intre noi s
nu mai fie Eu i's frate, tu-mi eti frate,
Decât flori i veselie în noi doi un suflet bate.

Mi Muntene, mi vecine! Vin' la Milcov cu grbire

Vin s te prinzi cu mine S'l secm dintr'o sorbire
i la via cu unire Ca s treac drumul mare
i la moarte cu "nfrire. Peste-a noastre vechi hotare,
•

Unde-i unul nu-i putere i s vaz sfântul soare

La nevoi i la durere. într'o zi de srbtoare
Unde's doi, puterea crete Hora noastr cea freasc
i dumanul nu sporete Pe câmpia Româneasc !

NoT E'=0

Am cuviina a pune „Hora Unire!" între cântecele poporale,

crezut de
fiindc e cântat pmântului românesc, i a ajuns a fi
în toate unghiurile
chiar Marsilieza Unirei Românilor.
(Aceast not, în Manuscriptul Academiei, întovrete i Hora „Leli
dela munteni").

LII.

HORA DELA MIRCETI

— Leleo, ce tot zboveti Leli, leli.
Pin lunca dela Mirceti ? Ori i-ai perdut crrua
Leli, leli. Pin vale pe la Brândua?
C e lunca numai floare Leli, leli.
i de mini fermectoare Ori i-ai frânt vre-un picior
 232 AI.ECANDUl

In desi la Perior ? Leli, leli.

Leli, leli. Nu cumva tu lai clcat
— Ba, c'am fost, mi frioare. i de pulp te-a jnucat
In valea cu lcrmioare. Leli, leli.
Bdi, bdi .
— Ba, c'am fost în aluni
S'ascult o privighetoare De-am rupt varga din desi
i s-mi pun la sân o floare Bdi, bdi.
Bdi, bdi. i cu ea mam aprat
— Lâng sus pe-un fag
vale, De cel arpe blstmat
Cânt-un gangurel cu drag, Bdi, bdi.
Leli, leli. — Prin desi cu frunza verde
Nu cum-va l'ai ascultat Unde urma nu se vede
i el mintea i-a furat, Leli, leli.
Leli, leli. ade-un mândru punei
— Ba, c'am fost, mâi frioare, Nu te-ai întâlnit cu el,
La Fantul cu trestioare Leli, leli ?
Bdi, bdi, — Ba, bdi, Fam zrit
'am rupt trestie din el i pe loc i-am druit
S alung cel gangurel Bdi, bdi,
Bdi, bdi Vrgua i lcrmioara
— In cea balt dela Fant Trestia i inimioara
Este-un arpe cam berbant Bdi, bdi !

NOTE.
Poiana lcrmioarelor, valea Brânduii i Periorul sunt nume de poene
din lunca dela Mirceti ce se'ntinde pe malul iretului. Fantul este o râp
slbatic, plin de trestii nalte, i umbrit de crengile unor plopi uriai ce
se pleac pe malurile lui.

LIII.

ALTE HORE^)
L II.

Tsmlua de la gât Frunz verde nuc seac

Aceea m"a omorât Lelio drag
Lelio, leli fa. Hai lelio la prisac
Nu ctâ la doi, la trei Lelio drag.
i cat la ochii mei S mâncm miere de roiu
C's albatrii ca i-ai ti Lelio drag
Leli, lelio fa. S ne iubim amândoi
Lelio drag.
 I'OEZll Pt)PL'LAKE 233

III. IV.

Când m
Leli,
uit la
lele,
dumneata Drag mi-e lelia 'nalt
Leli, leli,
Mi se rupe inima Cd gura peste poart
Leli, lele, Leli, leli,
Frumuic-mi eti la stat Iar lelia mititic
Leli, lele, Leli, leli.
i cu haz la srutat Se aca pe opinc
Leli, lele. Leli, leli,
i d guria de fric
Leli, leli.

ÎNSEMNRI
I :

M Aceste 4 Hore, cât i cele dou urmtoare (LIV. LV) n'au fost publicate
înc în nici o ediie ele se gsesc la sfâritul Mnscr. No. 814, al Academiei.
;

LIV.

MIERLIT
Mierlit, mierlit ! Ca s-mi fii soie ;

Pasre pestri. S nu-i faci aiure

Pestri i sur Cuibul prin pdure.
Farfara de gur Ci s-1 faci mai bine
Mult m
rog eu ie
;

Aproape de mine.

LV.

S FT I
— Sfti, Sfti! Vremea vremuete
— Aud, neiculi. Cmaa-mi rcete.
— Dar dac auzi Luna s'a ascuns.
De-ce nu rspunzi ? Ploaia m'a ajuns.
Cci e mult de-asear Streioara pic •

De când ed pe-afar Giubelua-mi stric.

Poarta 'nconjurând Nu mi-i de giubea
i tot ateptând. Ca de fermenea.
 !

234 V. AI.EC8ANDRI

Cci întâia dat Nu-i mai pierde somnul

Azi e fermecat C mi-a venit omul,
i de nu
Deschide i-o
m crezi
;

i nu m s-i 'nlesnesc
vezi. Nici chiar vorbesc.
— Du-te, du-te, neic Du-te c e noapte
De i-e drag de Leic. S n'auz oapte,
Nu mai sta în drum C e vai de noi
C nu pociu acum. De noi amândoi
»

CÂNTECE
)
 NANI-NANI
(CÂNTECE D& leagn)

Nani-nani copila Fetele s te 'ndrgeasc,

Dragul mamei feciora ! Flori în calea ta screasc ! -)

C mama te-a legna

i mama te-a cuta ALTUL
Ca pe-o floare drgla
Ca pe-un îngerel în fa ^) Nani-nani, copilit
Draga mamei garofi
Nani-nani cu mama C mama te-a legn
C mama te-a descânta i pe fa te-a spla
S te un
faci mare
viteaz Cu ap de la isvoare
Ca Domnul tefan mare.cel Ca s fii rupt din soare.
S verde rzboi,
fii la
S scapi ara de nevoi ! Nani-nani, drguli,
Crete-ai ca o garofi.
Nani-nani, puiul meu, S fii nalt, trestioar,
Ferici-te-ar Dumnezeu ! /Alb ca o lcrmioar,
S fii oache i frumos Blând ca o turturea
Ca un soare luminos. Si frumoas ca o stea !

'
N o T E^'^).

In Italia mamele obinuesc, ca i Româncele, a legn copiii lor cu un soiu

de nani-nani. Ele cânt urmtoarea strof :

Dormi, dormi, nel mio seno.

II mio cuor culla sar,
Fa la nina, nana, na,
 : :

238 V. Al.ECSANDUI

ÎNSEMNRI
I. Ca tine de frumuei.
Ploi de raze i de stele
ij In manuscris urmeaz strofa Pe câmpii de floricele,
Nani-nani cu mama Avere-ai parte de ele
C
1

mmuca i-a cânt 2) urmeaz

Ca s'adormi s te visezi
i prin somn ca s tot vezi S-i faci parte, s-i faci nume
Ingerei pe curcubei S se duc vestea 'n lume

II.

L A D 0-L A D O
(CÂNTEC DE NUNT)

Frunz verde lcrmioar, Lado, lado, nu mai plânge,

Lado, lado, surioar Mijlocelul nu-i mai frânge
C
!

Dute 'n haine de mireas acas te'i întoarce

La brbatul tu acas. Când pe strat inul s'a toarce.
Las mam, las tat i la maic-ta te-i duce, ^)

C de-acum eti mritat, Chiar atunci i nici atunce.

Las frai, las surori, Când bondariu-a face miere,
Las grdina cu flori Când a face plopul pere
C tu singur-ai s fii i rchita viinele
O grdin de copii. S-i alini pofta cu ele !

N o T £=•).

Acest cântec se cânt miresei când pleac ea de la casa prinilor ca s

se duc la casa mirelui.

ÎNSEMNRI
1) i la maic-ta te-i duce Când bondariu... etc.
Când pgânu-a face cruce (Mnscr. Aedni)

III.

UNCROPUL
(CÂNTEC DE A DOUA-ZI DUP CUNUNIE)

Vine cioful dela balt Cu suducul în pohod

Cu pltica 'mbirat, i carasul în nvod. \)
 POEZII POPULARE 239

Ce cati, ciofule, la noi ?

'-)
Vai ! srmanul de strigoiu !

Ce-ai venit ca un strigoi ? Cioful zace pe gunoiu.

Du-te, du-te la pdure Nime nu cat la el

S nu peri de vr'o secure, C 'i strin i singurel.

Du-te, du-te 'n mrcine Preoteasa, mai miloas
S nu pi vre-o ruine. Ia pe ciof, îl duce 'n cas
C la noi sunt cununii, i-1 pune pe col de vatr.
i la noi sunt veselii. Iar cânii la dânsul latr. ')
Noi jucm i tropim, Popa vine mânios.
Pmântul s'l netezim. De pe vatr mi'l jos, d
Bem, cântm, i veselim Preoteasa mai duioas
i din gur chiuim, Poftete pe ciof la mas.
i srim în hop i 'n trop Popa 'i dus, ciofu 'i în cas,

C e ziua de uncrop. Ciofu 'n sân la preoteas !

NOTE ''').

Acest cântic bizar se cânt a doua zi dup cununie, la masa cea mare,
unde se obinuete a se bea vin fiert cu miere. La acea mas, fiecare din
oaspei este dator a cânt un cântec care-i va plcea, când îi vine rândul
s bee partea de vin fiert. Alte multe datini îi au locul lor în ziua uncro-
pului, îns nu putem a le art aici.

ÎNSEMNRI :

1) Si costrasul în nvod. 'acolo-i culege mure

"-) Vine el cununie
la C la noi sunt veselii
Prta nunii ca fie s ; Nu's locuri de pescrii.
Funz verde ppuoi Noi jucm i tropim, etc.
Ce câi ciufule la noi ? •^) i'l tot cat i iar cat.
Du-te, du-te la pdure (Mnscr. Acdm).

IV.

PLUGUL
(COLIND)

Aho, aho, copii argai, 'a înclicat

Stai puin i nu mânai Pe-un cal învat.
Lâng boi v'alturai Cu nume de Graur
i cuvântul mi-ascultai : Cu aoa de aur,
S'a sculat mai an Cu frâu de mtas
Bdica Troian^*) Cât via de groas.
 ! !

240 V. ALECSANDRI

i 'n scri el s'a ridicat, Negru ca corbul

Peste câmpuri s'a uitat Iute ca focul
Ca s'aleag-un loc curat De nu'l prinde locul.
De arat i semnat. Cu potcoave de argint,
i curând s'a apucat Ce sunt spornici la fugit
Câmpul neted de arat Mânai, copii : hi, hi
In lungi
• i 'n curmezi. El voios a "nnclecat,
S'a apucat într'o joi La Teghina-a apucat,
Cu'n plug cu doi-spre-ce boi i oel a cumprat
Boi bourei, Ca sfac sceri mari.
In coad cudalbei Pentru scertori tari,
In frunte intlei i sfac sceri mici
Mânai, copii: hei, hei! Pentru copilai voinici;
'altele mai mrunele
Zioa toat a lucrat. Cu mnunchi de floricele
Brazda neagr-a rsturnat, Pentru fete tinerele
i pin brazde-a semnat i neveste ocheele.
Grâu mrunt i grâu de var, Mânai, mi: hi, hi!
Deje Domnul s rsar
Mânai, mi: hi, hi! 'a strâns fine
i vecine
i cât lucrul la sfârit i toi finii

Iat,mri, s'a stârnit i vecinii

Un vânt mare pe pmânt i vr'o trei babe btrâne.
i multe dup vânt,
ploi Care tiu rândul la pane.
Pmântul de-a rcorit i pe câmp i-a dus,
i smâna-a încolit. i pe toi i-a pus.
Mânai copii: hi, hi! La lucru pmântului
In rcoarea vântului.
La lun, la sptmâna, Mânai, copii: hi, hi[
îi împleâ cu mâna,-*) ap
i se duse ca vad s Ei cu stânga apuca
De i-a dat Dumnezeu road. i cu dreapta scerâ,
i de-i grâul rsrit. i pin lan înainta.
i de-i spicul aurit. De prea c înota.
Era 'n spic ca vrabia, urma lor lega
Alii 'n
Era 'n paiu ca trestia! Snopuri nalte aduna.
Mânai, mi : hi, hi ! i cli mândre râdicâ
Ce la soare se usca;
Troian iute s'a întors Mânai, mi: hi, hiî
i din grajd pe loc a scos
Un alt cal mai nzdrvan Apoi carele 'ncrcâ.
Cum îi place lui Troian i pe toate le cra
 l'OUZll l'OJ'l'I.AIÎK

i nalte dura,
girezi De-o aeza pe msele ;

In capul pmântului Mânai, mi hi, hi : !

In steria vântului.
Apoi aria-i fcea El o luâ de lptoc
i din grajdiu mai aducea -o dâ iar în vad, la loc.
Zece epe i turna deasupra 'n co
Tot sirepe. Grâu mrunel de cel ro
i de par c
le lega, Grâul s'aezâ pe vatr
i pe toate Ie mâna i din co cdea sub piatr.
împrejurul parului De sub piatr în covat
De-asupra fiarului Curgea fin curat,
Amânai, mi hi, hi : ! Mânai, copii hi, hi
:

Epele mereu fugea, Troian mult se bucura

Funia se tot strângea Zeciuial morii dâ,
De par iute ajungea Pe morar îl druia,
i grâul se triera, Apoi clare suia
i flci îl vântur, i voios se înturnâ
Dimerlia scutura, Cu flcii ce mâna.
Harabale încrca Iar boii se opintiâ
i la moar le pleca, i roile scârâia ;

Mânai, copii : hi, hi ! Mânai, mi: hi, hi!

Iar hoaa cea de moar Iat mândra jupâneas,

Când vzu atâtea car Dochiana cea frumoas
încrcate cu povar. C'auziâ tocmai din cas
Puse coada pe spinare Chiotul flcilor
i plec în fuga mare Scârâitul carelor ;

La cea lunc de scpare. i 'n cmar c mergea

Lunca mare, i din cuiu îi alegea
Frunz n'are; Sit mare i cam deas
Lunca mic Tot cu pânz de mtas.
Frunza-i pic. Sufleca ea mâniei albe,
Iar morarul, meter bun 'artâ braele dalbe,
Zriâ moara pin ctun, i cernea, mri, cernea,
i-i luâ cojoc mios Ninsoarea se aterneâ.
i mi-1 îmbrc
pe dos. Pe sus tobele btea
i-i lu ciocanu 'n brâu, Negurile jos cdea. «*)
i mai lu i un frâu. Mânai, mi, hi, hi
Apoi iute alerga
Moara cu frâu-o leg Apoi mama plmdiâ •

-o apuc de clcâiu -o lsa pân dospiâ ;

De-o punea pe cptâiu Apoi colaci învârtiâ.

i-i dâ cu ciocanu 'n ele Pe lopat mi-i culca

Y. Ale (Iri. — Poezii piipulan

 ! !

242 V. ALECSAXDIfl

i 'n cuptor îi arunc ! Mânai, mi : hi, hi

Apoi iar cu lopata
Rumeni îi scotea i gata. De urat, am mai ura
Atunci ea 'mpri vr'o cinci Dar ni 'i c vom însera
La flcii cei voinici. Pe la curtea dumneavoastr
i 'mpri trei colcei Departe de casa noastr.
La copiii mititei Dumneavoastr avei parte
Iar mândrului brbat De curi nalte luminate,
Ii ddea un srutat ! Vruite, indrilite.
Mânai, mi: hi, hi! i cu fereti stecluite.
Noi avem bordeie mici
Cum a dat Dumnezeu, an, Bujie de plugari voinici,
Holde mândre lui Troian, Vltucite i lipite
Astfel s
dea i la voi, i cu stuh acoperite.
Ca s'avem parte i noi. Dar câte pae 's la noi
Sv fie casa, cas Aâi bani fie la voi !

Sv masa, mas
fie De urat am mai ur
Tot cu mesele întinse Dar ni 'i c vom însera
i cu feele aprinse, i avem a trece 'n cale
Tot cu casele grijite. O dumbrav rea din vale.
Cu buni oaspei locuite. Unde sunt fete nebune
i Ia anul trii, s Ce asvârl cu alune
Sv gsim înflorii i se leag de feciori
Ca merii Ca albinele de flori.
Ca perii i le "ncurc" crrile
In mijlocul verii. Tot cu desmierdrile !

NOTE ').

Cea mai însemnat calend la Romani er calenda anului nou. când se

felicitaui se druiau cu prezenturi, i când er obiceiul a se cânt pe la case.
De acolo se trage colinda noastr, adic urarea de anul nou, i de crciun.
Colindtorii merg pe la case. se opresc sub fereti, i încep a zice urarea
numit phtguond. împreunându-i cuvintele cu sunet de clopoei, sau de
fere de plug, sau de un instrument cei zic buhaiii i care consist într'o sit
de pele petrecut cu un fir gros de pr de cal. Tragerea firului prin pelea
siteiproduce un rget surd ca de bou deprtat.

^•) Bdica Troian.

Troian în loc de Traian. Valul lui Traian ce trece rile române este
numit Troianul. Asemenea i ruinele podului de pe Dunre lâng Turnul
Severinului se numete podul lui Troian.

^'^1 îi umplea cu ap mâna

In ori-ce întreprindere fac, fie un drum, fie o speculaie, fie o cstorie.
fie un rzboi. Românii gsesc de bun augur dac le ese înainte cineva cu
un vas plin de ap sau de vin. Ei zic atunci cu mulumire «Mi-a eit cu :
 POKZII l'OPULAUK 243

s-mi mearg». De aceea negreit Troian îi umple mâna cu

plin, în plin
ap când are a se apuca de cules holdele.
Asemenea când ese Crai-nou pe cer, Românii îi închin cofie pline cu
ap sau cu vin i dup ce adreseaz rugmintele lor vars cofiele peste cap.
'i

•^•')
Pe sus tobele btea
Negurile jos cdea

Acesie ou versuri compun una

din cimiliturile obinuite la eztori.
Când flcii i adun
noaptea la clci sau la eztori, îi petrec
fetele se
timpul cu tot soiul de jocuri unii spun poveti, alii propun frânturi de
;

limb sau cimilituri care nasc hohote de rsun casa. Eat câteva din
aceste fraze, numite frânturi de limb, i care trebue zise iute i de multe ori.

1 Hârb frânt.
Hrib fript.
I 2 Capra calc, 'n piatr,
Piatra crap "n patru
Crape capul capri 'n patru.
Cum crap piatra în patru.
3 Venir asear oaspeii la noi
Legar caii de coame, de coade. de cuele podului, etc.

lat i câteva cimilituri

1) Dou merg, dou stau \ Soarele i luna

Dou dumnie i-au. ) Focul i apa

'')
Fe cea vale nourat
Vine-o fiar 'ncornorat.
De meteri strini lucrat. Corabia
Suflet n-are, suflet duce.
De pmânt nu se atinge.

n Ro e, mr nu e,
Ceapa
Pturi sunt, plcint nu-'i.

Limb dulce sau amar \

Scrisoarea
Grete la rsrit i s'aude la apus. (

Am dou pietre nestimate, )

Ochii
Încotro le-arunc, acolo se duc. j

Dai de piatr nu se stric, )

Hârtia
Dai în ap se despic. /

Cimilic mititic
Scânteia
Nici de Vod nu-i e fric.

Pe cea gur de vale

I Aportul dus pe n-
Vine-o matahal mare,
Cu 5 capete, 4 suflete i lOOdegete./ ^^l'^^^P^^^" '^'od'-

Oastea unui craiu ) .. .

^^'^^^
Intr'un vârf de paiu. /
etc. etc. etc. etc. etc.
 244 \'. ALECSANDUl

Jocurile copiilor români sunt foarte diverse ele se numesc de-a mijoarca,
; :

de-a brzdia. de-a pnia-gaia, de-a bastonul, de-a halea-malea, de-a sâta
ciimtrei, de-a boul, de-a balanea, de-a dracul, de-a baba-oarba, de-a /o«-
fu^fl, de-a inelu-învârtecu. Ei se mai joac i în dupi, în ^«rr, cu mingea
sau cu zmeii.

VIII.

FLORILE DALBE

Sculai, sculai boeri mari Stea comat strlucit

Florile dalbe, Florile dalbe
Sculai voi. Români plugari, Pentru fericiri menit.
Florile dalbe. Florile dalbe
C va vin colindtori lat lumea c 'nflorete.
Florile dalbe Florile dalbe
Noaptea pe la cuttori ^'^')
Pmântul c 'ntinerete,
Florile dalbe Florile dalbe.
i v'aduc un Dumnezeu Cânt pin lunc turturele.
Florile dalbe Florile dalbe
Sv mântue de ru. La fereastr rândunele
Florile dalbe. Florile dalbe.
Un Dumnezeu nou-nscut 'un porumb frumos, leit
Florile dalbe Florile dalbe.
Cu flori de crin învscut. Despre apus a venit.
Florile dalbe. Florile dalbe
Dumnezeu adevrat Floare dalb a adus
Florile dalbe Florile dalbe.
Soare 'n raze luminat i la cptâiu s'au pus
Florile dalbe. Florile dalbe.
Sculai, sculai boeri mari, El v zice s trii
Florile dalbe. Florile dalbe
Sculai voi, Români plugari, întru muli ani fericii
Florile dalbe. Florile dalbe
C pe cer s'a artat i ca pomii s 'nflorii
Florile dalbe Florile dalbe
Un luceafr de 'mprat. i ca ei s 'mbtrânii
Florile dalbe, Florile dalbe.

NOTE.
Colinda „Florile dalbe" se cânt în ajunul Crciunului, pe sub ferestriie
caselor, de ctre flci i bei ce port o iconi reprezentând _^naterea lui
 roKZll l'Ol'ULAUE 24.")

Hristos. Tot atunci ei umbl i cu steaoa, o stea mare de hârtie poleita

i luminat pe dinuntru.
1- ) Noaptea pe la cânttori.

Românii împart ziua i noaptea în urmtorul chip

ZIUA.
Rsrirea, (soare rsare).
Prânziorul, când e soarele de trei sulii.
Prânzul, când st soarele în cruce, la amiazi.
Chindia, când e timp de toac i apusul.
Iar noaptea se împarte în amurgul, în a treia straj, pe la culcate.
La cânttori când cânt cucoii în miez de noapte.
La mânecate.
In zori. când se îngân ziua cu noaptea, sau se mijete de zi.
I

I
CÂNTECE DIN BASARABIA
 Din cauza greutei relaiilor dintre Moldova i Basarabia, nu am putut s-
mi procur alte cântece peste Prut de cât aceste XVI buci, din care unele
sunt numai fragmente. Sunt îns convins s s'ar putea descoperi multe ba-
lade i doine minunate la Românii ce se afl sub stpânirea ruseasc, cci
i-au pstrat foarte bine pân'acum datinile, limba i tipul strmoesc.
 I.

Frunz verde de ovs Cruii te-or clca,

Floricic de pe s Te-or clca i te-or strica.
Te-am îndrgit de pe mers, La inim m'or sec
C i-e mersul legnat Floricic, floricea
;

La inim m'a secat Vin pe inima mea.

Floricic, floare-albastr Lâng mine s 'nfloreti,
Rsrit 'n calea noastr, De pas ru s te fereti,
Nltioar, subirea Sufletul s-mi rcoreti !

Tocmai de potriva mea,

II.

Frunz verde baraboi, (Mai bine-am muri de boal!)

Ne-a fcut maica pe doi Mosclete s 'nvm
Unul mercuri, unul joi, i la oaste s intrm !

'a umplut lumea cu noi. Mosclete-oiu înva

'am avut o surioar
Ce-a umplut lumea de par
Maica s'a luat pin ar
S ne strng grmjioar.
S ne dee 'n Bli la coal^"-)
Când- eu limba mi-oiu uita
! Când a crete grâu tind. 'n
'a ajunge spicu 'n grind.
Când a crete grâu 'n cas
'a ajunge pân 'n mas!

NOTE ^'0-

1*) S ne dee 'n Bli la coal.

Blile sunt un sat mare de pe malul Prutului, in Basarabia.
 2oU V. ALECSAXDia

III.

Zi i noapte viscolete Casa ta e deslipit,

Nevast, nevast Mie-mi pare poleit.
Dorul tu prpdete m
!

Când m
uit la casa ta
Mi se rupe inima,
Nevast, nevast !

Casa ta 'i descoperit Când îi zresc umbletul

jMie-mi pare indilit, Ru îmi arde sufletul !

IV.

Frunz verde de mslin Ca i 'n ara mea strbun.

Trecuiu Nistrul, ap lin Fie dulce ca i mierea
S vedem pânea de-i bun Mie-mi pare c-i ca fierea

V.

Frunz verde poam coarn i bdia nu mai vine.

Ast iarn erâ iarn Ori de mine 'i sa urât
i ningea i viscolea, Ori cazaci l'a omorât,
Bdia la noi venea. Arz-i focul la un loc
Dar acu 'i senin i bine Cum arde peptu-mi în foc !

VI.

Floare, floricea Cum ziteai, ziceai. I

Mai zi, puica mea, Inima-mi rupeai.
Cum ziceai asear Mai zi înc odat
Pe din jos de moar. i mi-o rupe toat.

â
 POEZn POPULAUE 251

VII.

Cine vede i pricepe Dela gâtul cu mrgele,

Dragostea de unde 'ncepe Dela buze ruminele
Cine vede i cunoate Dela graiu cu drgnele
Dragostea de unde nate ? Dela âe bourele.

VIII.

Când eram la mama fat Inima-mi e cu lacat,

Purtam rochii de bucat Când a discuiâ odat
Dar de când m'am mritat Ar cunoate lumea toat
Cu 'n moscal din cela sat Cât amar i cât venin
Nici n'am fust de purtat Bea inima la strin.
Nici papuci de înclat

IX.

Frunz verde de hmeiu, — Ba, vdana n'oiu lu

Ce gândeti de nu iei m ? Chiar de
'oiu lu
mfat mare
blstmâ vei
Judecat poate vrei ? o
Hai la popa din Orheiu ^•^')
De peste cele hotare
«Protopoape luminate C'acolo sunt Moldovence
Judec i f dreptate. i mai colo sunt Muntence
— Judecata i-e fcut Cu viers dulce femeesc
le-i vdana i f nunt. i cu suflet românesc».

1) Hai la popa din Orheiu.

inutul Orheiului er unul din cele mai tari pe timpul Domnilor vechi.
Orheienii aveau veste de vitejie pe când Moldova se gsi în lupte necur-
mate cu puterile vecine.
 ;

9:Î0 V. ALECSAXDRI

X.

Frunz verde de pelin, Cu uorii de cire,

Tu strin, eu strin,
Amândoi ne potrivim.
Hai în codru s
trim.
Haide 'n codrii Bacului
Pe marginea Prutului,
S ne facem bordeie
i cu patul de mcie
Când om vrea ca s dormim
In departe s'auzim
^=')
Buciumele pstoreti
Din câmpii Moldoveneti.

1- ) Haide 'n codrii Bacului.

Codrii mari ce se gsesc pe drumul dela Sculerii la Kiinu, capitala Ba-

sarabiei.

XI.

Ionel din Kiinu Ca s te visez mereu,

Drag îmi e numele tu ! S dorm pe mormântul tu
De-i tri s fii al meu, Pân ce-a vrea Dumnezeu
De-i muri
S te "ngrop
s te
la
'ngrop eu.
capul meu
Ca s m
sfâresc i eu.

XII.

Ah ! vai de viea
amar i ! Nici averea nu le ieu.
Nici-o drag dimineaj, Nici iubirea nu le vreu.
S nu vrs lacrmi pe fa Ci tot plâng, jelesc mereu
Nici-o drag de-cu-sear La mormânt, Ia soul meu.
Lumea s nu-mi fie-amar ! Pe mormântu earba crete.
'i

Mare-i lumea, eu nu 'ncap, In mormânt el putrezete,

i m mir ce ru le fac ? Inima mi se topete !
 l'()K/>ll l'OITI.AKIC

XIII.

Frunz verde pelini, Ochii cu sprincenile

Pe cea verde movilit Mâna cu inelile,
Se rotete-o punit, Gâtul cu mrgelile
'un pun cu chica scurt. Gura cu mândrelele
Ei, bdi, de-1 ascult. i mi-a luat zilele
«Ascultâ-l'ar pustia De-a umplut movilele.»
C mi-a luat soia.

XIV.

F-m, doamne ce mi-i face Pân' la maica pe mormânt.

Sufletul s mi se 'mpace i s stau, s m'odihnesc.
F-m huluba de-argint S' plâng i s m jlesc
Cu aripele de vânt. i de bune i de rele
S mai zbor de pe pmânt De aleanul vieii mele !

XV.

Frunz verde clocotici Cum a face s nu-1 scap,

La tot pomul câte cinci, S mi-I pun seara la cap.
Iar Ia pomul cel mai mare Toat noaptea s-mi visez
Sade un voinic clare Mândrulia ca s vz
i tot zice cu oftare : De gândete ea la mine
«L,a fântâna cu cerdac Ori de umbl 'n ci strine!»
Este-un trandafir de leac.

XVI.

Drag mi-afost drumu 'ntracoace, Când erai Român curat.

i n'am pentru cine face '1
! Sufletul meu i l'am dat
Puiculia ce-am iubit Dar de când te-ai czcit
Zice c m'am mosclit Eti ca dracul de urât.
i-mi vorbete dumnete. Prutu mare i nu pot
De pe mal când m
privete.
i-mi tot zice fugi departe
:
Pân'
'i

ea s-1 trec în not.

la
Prutul vine ca un zmeu
C de mine tu n'ai parte ! Când sosesc pe malul su !
i
ADAOS.
 NOTA
in Manuscrisul No. 819 al Academiei .(Poezii poporale) se gsesc o
mulime de '<expresii" culese de ctre V. Alecsandri din povetile populare,
din ce auzise, sau citise. Credem nimerit a le d la sfâritul «Poeziilor
populare», ca fcând parte din aceiai comoar nesecat a geniului nea-
mului românesc.
 EXPRESII DIN POVETI
—i-a vindecat ochii de aria plânsului cu apa dela Fân-
tâna Zânei Zorilor.
—A perit fr
de urm.
— Zorile crpar.
— Feri din cale ! stig Ft-Frumos ctre balaur. El mai strig
odat i 'nc'odat.
— Neagr-i fie lumina, i calea încurcat.
— îi repezi murgul dar îi afl voinicul.
— Merser nici prea tare, nu oboseasc, s nici prea încet,
s nu întârzie...
—
—
D la pas, în pai. d
—
Vâlva pdurii, mama pdurii.
— Abiâ-i vorbi vorba.
— Urieul a luat lumea 'n spate i a înpuns fug cu ea.
— El îi întri inima, deifurnica în spinare fiorii de spaim.
îl

— Vzând c nu o scoate la capt cu iueala, începu a se

purta mai cu cale i treab.
— Când el o vzu aa de frumoas i de luminoas, îi
ascunse ochii cu palma ca nu-i piard vederile.s
— «N'avei fric, nici eu n'am». Astfel gri i a fcut fcuta,
cci nu-1 rbda firea de a o face.
— El vzu c
nu mai vede nimic, începu a sim^i nu mai c
simte nimic, i dete a pricepe c
nu mai are ce pricepe... Apoi
când se trezi, i se prea c
se nscuse din nou, cci smeul
peri ca in palm.
— Dihania sburâ pe picioare i umbla pe aripi, erâ cu capul
dinapoi, cu coada dinainte, cu ochii în piept i cu pieptul în
frunte.
— Viteazului tremura fiori odat din sus în jos, odat din
îi

jos în sus, odat cruci i odat curmezi.

— Ce e frate? — Nu e bine. —
Pentru-ce s nu fie bine ? —
Pentru-c un balaur vine.

V. Alfcsiiiiilri. — Porzii iKipalari'. ". 17

 258 V. ALKC.SANUUl

— E frig de se sleete mduva 'n oase, de înghea rsu-

flarea în gur, i vielul în vac... Crap stâncele de ger i
plesnesc stejarii codrului, i oule corbului.
— împria zmeului nu e de o azvârlit, de dou, dar de
nou mii nou sute nouzeci i nou.
— Se duse cum se duse nluca când umbl vântoasele i
gonesc tricolicii în miezul nopii.
—
E cald de se topete mduva 'n oase, i potcoavele cailor.
Cald de seac inima, i se usuc limba.
—
Du-te i-i zi «sntate i voe bun dela mine».
:

— Msurat-au pustiul cu ochii i mare lung i-a prut msura.

— Nici cald, Cum e mai bine,
nici frig. între amândou...
ca primvara când se înrca mieii.
— Fetele vântoaselor se dau dragosteîn cu vârcolacii.
— Purta opinci de oel cu curele de viel.
— Ofteaz cu greu ca omul care ar vrea i n'ar vrea s
fac ce face.
-
— Ii dete dreptate la toate, cum se cade omului care sade
la masa altuia.
— Mama er aa de btrân i
pdurii (sau sfânta Vinerea)
de sbârcit, c dede apte ori una dup alta, i de
te nteai
triai apte viei depline, nu ai fi putut ajunge la un capt cu
numratul sbârcelilor de pe faa ei... Ea se nscuse când nu
er înc ce este, când lumea nu erâ lume, iar când se fcîi
fat mare, stânta Vinere erâ atât de frumoas cât Dumnezeu
zidi lumea cu oamenii, cu soarele, cu stelele, cu pasrile i cu
florile, pentru ca fie cine s s
se minuneze de frumuseile ei.
— El ascult tcut i nu pierdu o vorb din gura ei apoi ;

se sjii în podul casei de dormi dus.

— A doua zi, pe când luceafrul boului se urca pe cer, el
îi hrni calul cu jar.
— Zâna zorilor are ochi care vrjesc, i priviri care rpesc
minile.
— Du-te i Dumnezeu s te aduc întreg i teafr, ftul meu :

«El plec i se întinse pe cale».

— Acolo nu urma zilei noaptea, i nopii zioa... erâ pururea
zio cu vânt moale i rcoros, cu soare ascuns i lumina pe
jumtate.
• — Dup
mult mers el a ajuns, dup o cale ca de trei asvârlite.
— erâ luna la rsrit aa de
Nu mare cât erâ ochiul balau-
rului în mijlocul frunei.
— Pe iarb rsreau tot flori de flori, iar pe flori dormea
zâne de zâne.
— Voinicul nu erâ de eri de alalteri ; erâ om pe sine.
 POEZII POPULARE 259

— Prea c
acolo ar fi stat lumea locului tot primvar i ;

tineree.
— El cânta, ea îl asculta când cu dulce, când cu amar, când
cu drag, când cu necaz.
— Calea e lung, lumea e rea... S te feri de lume, s nu-i
iei din cale.
— O nfram de pânz nesdit, cu dinaintea vrjit. Cine
o poart, scap de soart.
— Nu merse mult i zri nourii din ara lui, simi suflarea
''
vântului de-acas. t'

— Voi zmei [pornii, gonii, ajungei, prindei i aducei sau ucidei!

— Zmeii fugir dup Ft-Frumos ins Ft-Frumos ; fugea de
nici razele soarelui nu-1 ajungea ; astfel încât noaptea se prelun-
gea treptat în calea lui.
— Zioa trimise pe sfântul soare s caute pe Ft-Frumos,
zicând s fac din apte zile una, i s se oboseasc trus-nou
cai ai lui în goana voinicului.
— Se mic a strin.
— Du-te i fii cu 'n picior aicea i cu unul unde te trimit.
—
;

Când viteazul se opri, toat lumea se opri ca vad s

ce-o s fac. '

— Atât era de frumoas încât lupii pzeau turma când o

videau pe dânsa pstori.
— Voinic crescut pe aoa calului. — El suci frâul i opri fugarul.
— Multe se petrec în lume, i dintre toate multe bune,
multe rele.
— Aa e lumea!... chiar i acolo e rea unde o poart gân-
dul cel bun.
— Cu vorbe i iscusin omul priceput afl cale i chip.
— Vremea trecea, zioa munii erâ aproape er mâne-poimâne.
;

— Una bun i cea din urm.

— A pornit cu primejdia i s'a dus cu pedeapsa lui Dumnezeu.
— Zioa nu-i lsa odihn i noaptea îl inea treaz.
— Minile muereti stoarce zr din piatr. Vicleul muerilor
desbrac voiiiicii. Ce putere nu poate, poate dulceaa vorbelor,
i ce nici asta nu poate, poate lacrmile mincinoase.
— Mult a inut pân la ruptul firului.
— Fost-am cale îndelungat i am grit cu suflare vânturilor,
i am vorbit cu limba fearelor, i am cântat cu valurile de ap,
iar acum cu graiu de om îi spun c...
—^ El sri pe fereastr i peste fereastr, în cas, i în cas
la mas, i la mas în frunte unde edea înpratul când erâ mire.
— Poi tu s
faci din brustur trandafir, i liliacul cânte s
cu glas frumos, i rodeasc s mr
pe iarba lupului ?
 260 V. AI.ECSANDIM

— Ru gândul tu, dar parte

e ai de el. s
— morii i nu mai avea în el decât trei rsuflri.
El era pe pragul
— El începu a rsufl aburi de moarte.
— Privete, iubite, în paharul meu ca s-mi îndulceti vinul.
— Muierea d
în stânga, d
în dreapta, sparge, drege, cu-
rtete, se sucete, desucete.
— Eti de toate, numai aâ nu, precum ar trebui fii. s
— Singur i trist ca frunza acat de un painjen.
—
•

Sora cea mai mare erâ atât de frumoas, încât dac-i ve-
deai faa oglindit în faa vinului, i se prea cum vinul e c
mai tare i mai înfocat iar sora cea mai mic atât erâ de
;

frumoas încât dac-i vedeai faa oglindit în faa vinului, i se

prea cum c
vinul e mai dulce i mai moale.
— Rzboiu, suveic, urzeal, nsdeal, crâmpi.
— Veniâ aa de iute c
nu fceau colb copitele cailor.
— Nu i-e portul ca lauda, nici faa ca vestea.
— Dup mult vorb i îndelungat sftuire, ei apucar prin
guduroaiele întunecoase a pdurei.
— Deodat, ca din puc, sri o cprioar.
— Nici trsnetul nu-1 putea trezi din somn.
— Iar când privi i vziî ce vede... se înfiora în cruci i
curmezi, cci baba avea gura ca grapa, ochii ca ceapa, nasul
cârlig i prul pârlit.
— Erâ flos încât s c erai crezi a stat de vorb cu Sf. Petru.
— Ca s nu-1 cuprind somnul se culc pe un pat de spini,
cu jratec de desupt.
— Atât de subirel c nici cu vârful limbei nu-1 puteai simi.
— Descurcându-i prul, i'a 'ncurcat atât de frumos er ochii,
prul Ilenii.
— pr
I'a 'npletit morii.
în firul
— A luat lumea de-alungul ca un om fr ar i fr cptâiu.
— Dac nu m'asculi pe mine, apoi Dumnezeu cu tine.
— cosie floarea cânt, nou 'mprii ascult (Ileana
In 'i :

Cosinzeana).
— Mama ciumii din marginea lumii.
— Ce-i poart cioarele picioarele, vântul prul, orbii ochii,
de te-ai abtut pe la casa mea ?
— Se isbiâ valul în sus de prea
vrea s'apuce luna dinc cer.
— Rmân cu cuiul in inim.
— Vorba vorb aduce.
—
—
N'ai grij «Tacu-m»
: chiam. m s
Când e chidie pe copaci în ajunul Crciunului, are fie

anul mnos.
— Rumn de rceala vântului i de cldura gândului.
— A trit via alb, a vzut zile bune.

1
 CUPRINSUL
Pm Pag.

Not ediia «Minervei»

la • . . V Sârb-Srac 67
Dedicaia, Mriei sale Doamnei Doncil 72
Elena VIII Kira 74
Scrisoarea Mriei sale Doamnei IX Rada 77
Badiul 79
Pag.
Ghemi 83
Poezia poporal 3 Vulcan 87
Corbac 91
Novac i Corbul 93
Cântece Btrâneti. Legende. 97
Fata Cadiului
Balade.
Mogo Vornicul 100
PllSi Bujor 102
o Jianul 104
Mioria
Tunsul 106
Nluca 'i

Cucul i Turturica 9 Drago 107

12 Movila lui Bucel 109
Balaurul
Erculean 14 tefan Vod i oimul. ... 111

Blestemul 15 Cântecele lui tefan-Vod . . 112

Inelul i nframa 17 Bogdan .
113
lordaki a Lupului 117
Pâunaul Codrilor 19
Soarelei Luna 21 Mnstirea Argeului 122
Radu Calomfirescu 128
oimul i floarea fragului. . . 23
Brumrelul 24 Oprianul 131

Ciuma 25 Stefni-Vod 135

Holera 27 Constantin Brâncovanul . . . 138
Bogatul i sracul 28 Cântecul lui Mihai Viteazul . . 141
Stejarul i cornul 30 Visul lui Tudor Vladimirescu . 141

Cltorul 31 Horia i Cloca 142

Fata de bireu 32 Magdu •
. 143
Mândra din Muncel 33 Mrgeril i Stelia 144
Românii de pe malurile Dunrii 34 Fata Banului de Haeg .... 146
Muieruca din Braeu .... 35
Doica 35 Doine.
Salga 38 Vag.
Mihu Copilul 40
Toma Alimo 46 Doina , . . . .
151
Român Grue Grozovanul ... 49 Lunca ip, lunca sbiar . . . 151
Codreanul 55 Urâtul 252
Vidra ' . .
62 Cântecul rzâului 152
 262 CUPRINSUL

PafT-

Cântecul plugarului 153 împrate, împrate 186

Cântecul Clugrului 154 Cucul 187
Nevasta Tâlharului 154 Altul 187
Copila murind 155 Altul 188
Florica 155 Dorul 188
Prutul 156 Fata ardeleanc 188
Bobii 156 Dusu-s-au bdia 189
Lena 158 Mândra Lia .' 189
Sora Contrabandierului .... 158 Iubirile 190
Strinul 159 Hâtrul btrân 19(J
Copila 160 Fratele 191
Puica blioar 16() Omul urât 192
Dorul 161 Nevasta 192
Dragostele 162 Nevasta bolnav . • 198
Cucul 162 Doin haiduceasc 194
Plângerea rii 163 Alta 194
Clreul •
. . 164 Alta 194
Fântâna cu doui brazi .... 164 Alta 195
Ciocoiul 165 Haiducul rânit 196
Corbul 165 Voinicii Bucovii 197
Codrul 166 Vrbiu 197
Voinicul 166 Florea chiopau 197
Doin voiniceasc 166 Lelea Viteaz 198
Alta 167 Nu mai pot de ostenit .... 198
Alta 168 Intre Jiu 199
Alta 169 Cânt cucul 199
Alta 169 Fratele rsle 199
Alta .171 Cântecul orbului 200
Turturica 172 Surorile 201
Ciobanul 172 Cântecul Miresii 202
Alba dela munte 173 Fost-am pomi 203
Spune mândro 174 Frunz verde de smochin . . 204
Burueana de leac 174
Cucul 176
Altul 176 Hore.
Trandafirul 176
Mormântul 177 Ileana 207
Drum la deal 177 Tia 207
Floricic 'n foi albastr ... 178 Mo btrân 2C8
Aolic, Daolic 178 Frunz verde de alun .... 209
Fratele rzne 178 Frunz verde de piper .... 209
Bolnavul 179 Frunz verde de cpunc . . . 209
Desprirea 179 Ungureanul 210
Sun petricica 'n vale .... 180 Puiorul 210
Altul 180 Rândunica 211
Doin olteneasc 181 Ilenua dela Peâtra 211
Alta 182 Hor igneasc 212
Alta 182 Barbu 212
Alta 182 Baba i fata 213
Alta 183 Leliele 213
Olteanul 184 Baba i moneagul 213
Mehedineanul 184 Fugi în colo .
214
Catana 185 Floarea din pârleaz 214
Dorul de ar 186 Busuiocul 214
 CUPRINSUL 2():}

Pag-

Ian sui leleo 215 Trecui valea 227

Femeea temut 215 Bade trandafir 228
Sultana 216 Mi bdi, pr sucit .... 228
Leli dela munteni 216 Poruncitu-mi-a mândra .... 229
apte fete 217 Trandafir cu dou flori . . . 229
Stncua 217 Pasre galbn 229
Mrioara 218 Rva puic 230
Domnica 218 Hora Unirei 231
Nevasta care iubete 219 Hora dela Mirceti 231
Omule, boule 219 Alte hore 232
Aoleo ce fuse asta ?
! .... 220 Mierlit 233
Nevasta harnic 220 Sftia 233
Nevasta btut 221
Rzbunarea nevestei 221
Cântece.
Decât ruda i vecinul .... 222
Dorule odorule T . 222 Nani-nani 237
Este bine, nu e bine 222 Lado-Lado 238
Aolic, dado, fa 223 Uncropul 238
Zis-au badea 223 Plugul 239
Arz-1 focul de brbat .... 224 Florile dalbe 244
Leliico, draga mea 224 Cântece din Basarabia . . 249 — 253
Insura-m'a 225
Pe sub poale de pdure , . . 226
Adaos.
Fa leli rotili 226
Pentru mândra care-mi place . 227 Expresii din Poveti . 257—260
UNIVERSITY OF TORONTO

LIBRARY

Acme Library Cârd Pocket

Under Pat. " Ref. Index File."

Made by LIBRARY BUREAU

 I

o (O

II co

XÂ
Q co

^.•:^^^

-^î^^::^

m
,*i:^

\^4 [^

'IW.

C^&c