Doamna noastră Limbă Românească

Fiecare popor poate dăinui numai și numai prin istoria , limba și cultura sa. Istoria o
face însăși poporul, prin faptele sale, prin modul său de a trăi, de a-și slăvi țara. Limba este
cea pe care o moștenim de la strămoși și pe care suntem datori s-o păstrăm, s-o cultivăm și
s-o iubim.

Limba Română este un dar sfânt lăsat de la străbuni. Pentru mine ziua de 31 auust este
o sărbătoare de suflet, o sărbătoare care a devenit națională din 1989, ziua în care slăvim
această frumoasă avere- Limba Română.

Nu există popor în afara limbii. Limba e poporul. Poporul e limba. Un popor care se
dezice de limbă se condamnă benevol la moarte.

Noi , basarabenii , primii am scris cu roșu în calendar Ziua Limbii. În lupta pentru
limbă și adevăr s-au aflat scriitorii Gr. Vieru. D. Matcovschi, N. Dabija, L. Lari și alții.
Dar, cred că alături de ei a fost și bunul Dumnezeu, de aceea am învins.

Limba Română e cea cu care ne-a însemnat Dumnezeu pe acest pământ. S-o păzim- iată
datoria noastră, a tuturor și a fiecăruia. Ea este limba prin care poporul nostru și-a
exprimat și durerile, în care a slăvit faptele de vitejie ale atâtor eroi populari și naționali.
Este limba în care vestitul domnitor Ștefan cel Mare cuvânta neînfricaților oșteni, limba
veche și expresivă a cronicarilor, limba în care și-au scris minunatele opere clasicii
literaturii noastre Mihai Eminescu , Vasile Alecsandri, Alecu Russo. Este limba duioasă a
Mioriței, a doinelor și a baladelor populare.

Este limba pe care strămoșii noștri ne-au lăsat-o drept moștenire, cu rugămintea de a
lupta pentru înflorirea ei, limba pe care Mihai Eminescu a comparat-o cu,, un fagure de
miere.’’Este , Ea, Măria Sa- Doamna noastră Limbă românească, pe care trebuie s-o
cunoaștem bine și s-o vorbim corect, apărând-o de toate relele.

Limba mea este cea mai dulce, este lumină și e adierea vîntului prin frunza deasă, este
glas de izvoare .Limba mea, Limba Română strălucește-n diverse poezii ale lui Grigore
Vieru. Limba mea- i dulce ca mierea și cea mai aleasă dintre toate pe pământ.

Limba noastră este floarea cea crescută de bunei pe care trebuie s-o vorbim frumos și
să-i păstrăm aroma. Ea e hrana sufletească a întregului popor, este pâinea aburindă din
cuptor. Steluțele de nea sunt cuvintele ce sună de copil în limba mea, deoarece doar în
limba ta te poți opri din plâns. Iar când nu poți nici plânge și nici râde,/când nu poți
mângâia și nici cânta ,/ Cu al tău pământ cu cerul tău în față,/ Tu taci atuncea tot în limba
ta.

Limba noastră-i cea mai vie apă a izvorului cel sfânt, ea este cântul ciocârliei care se
înalță cu avânt. Neamul meu o învie din cenușă și tăciune, căci e limba- rugăciune când mă
închin lui Bunul Dumnezeu.

Limba este tezaurul cel mai prețios pe care-l moștenesc copiii de la părinți, depozitul cel
mai sacru lăsat de generațiile trecute și care merită de a fi păstrat cu sfințenie de
generațiile care-l primesc. Ea este cartea de noblețe a unui neam. Limba unui popor este
istoria lui. Ea aparține poporului. Aparține celor care au trudit la ea de-a lungul
veacurilor. Vorbind corect limba, îi pomenim astăzi pe străbuni.

Uitând un cuvânt trebuincios uiți din istoria neamului tău. De aceea-n vremuri
zbuciumate, destinul nu ne-a răsfățat , strămoșii apărându-și țara și graiul și l-au apărat.
Ei, niciodată, nici pe-o clipă nu au cedat niciun cuvânt. Eu astăzi când mă rog de pace
oricărui neam din orice plai, mă rog de aer pentru suflet, de sănătate pentru grai.

Limba noastră este o comoară ce este ascunsă în inima mea. Limba noastră este o limbă
sfântă pe care noi o plângem și o cântăm mereu.

,,Limba noastră”, acest cuvânt frumos pe care noi mai mult îl cântăm decât îl rostim, îl
port și îl voi purta mereu în sufletul meu până la adânci bătrânețe.

A studia și a cinsti Limba Română este una dintre cele mai importante îndatoriri ale
oricărui cetățean al țării noastre!

Cuciuc Victoria,13 ani, clasa a VII-a,

IPG,,Luceafărul”s. Delacău, tel: 0265-36-230,
Cadrul didactic coordonator- Cecoi Elena