La români limba este parcă mai aproape de dinţi decât la alţii.

(Grigore Vieru)

 A vorbi despre limba română este ca o duminică. Limba română este patria mea.
De aceea, pentru mine, muntele munte se numeşte, de aceea, pentru mine, iarba
iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăşte, de aceea, pentru mine,
viaţa se trăieşte. (Nichita Stănescu)

S-ar putea crede că întreaga natură a ostenit la zidirea Limbii Române. (Grigore
Vieru)
Limba noastră cea română

de Grigore Vieru

Sărut vatra şi-al ei nume

Care veşnic ne adună,

Vatra ce-a născut pe lume

Limba noastră cea română.

Cânt a patriei fiinţă

Şi-a ei rodnică ţărână

Ce-a născut în suferinţă

Limba noastră cea română.

Pre pământ străvechi şi magic

Numai dânsa ni-i stăpână:

Limba neamului meu dacic,

Limba noastră cea română.

În al limbilor tezaur

Pururea o să rămână

Lomba doinelor de aur,

Limba noastră cea română.

"Limba română este tezaurul cel mai prețios pe care-l moștenesc copiii de la părinți, depozitul sacru
lăsat de generațiile trecute”
Vasile Alecsandri
A vorbi sănătos limba mamei este o datorie, una dintre cele patriotice.
E mai sărac, mai bogat în comparaţie cu alte limbi graiul în care vieţuim? Nu ştiu. Eu nu număr
cuvintele limbii, căci ştiu că le are îndeajuns, adică pe toate, eu număr pe vorbitorii ei, pe-
ndrăgostiţii de ea…
Fără limba română n-aş fi ajuns poet.
Ferice de limba care, găsindu-şi demult fiinţa şi statornicindu-se în cea mai pură şi originală
cristalizare, continuă, cu tandră emoţie, să se mai caute în cântece bă-trâneşti şi legende
nedescoperite încă, al căror şirag pare să nu aibă sfârşit.
Nu cunosc un dar mai frumos din partea unui musafir străin decât acela de a-mi elogia ţara în
limba casei mele.
Limba este cea mai mare dreptate pe care poporul şi-a făcut-o singur sieşi.
Limba este comoara cea mai de preţ a poporului şi veghea asupra strălucirii ei nu trebuie să
pirotească nicicând. Să muncim în miezul limbii, nu la marginea ei.
Nicăieri dorul nostru de desăvârşire nu s-a arătat mai clar şi mai cu tărie ca în cuprinsul limbii.
Limba este frumuseţea activă a patriei.
Limba este focul veghetor al Patriei, suflarea ei caldă, sănătatea ei liber zburătoare de frumos.
Părerile scriitorilor despre limbă oglindesc fenomene reale, esenţiale ale vieţii literare din epocă
şi sunt un fel de sinteză a experienţei personale în prelucrarea limbii comune în efortul de a-i da
o nouă strălucire prin inovaţia lui stilistică.
Limba este creaţia omului prin Dumnezeu. Mai sus omul nu s-a putut ridica. Mai sus Domnul a
ridicat numai stelele pe cer şi brazii pe munţi.
Cuvântul este centrul Universului, după cum seminţa este centrul fructului.
Vieţuiesc în limba mea; de la un cuvânt până la altul se întâmplă toate minunile pământului în
limba mea.
Marginea Limbii Române este marginea Patriei şi-a cerului meu.
Nu mă pot îndoi de două lucruri: de existenţa Lui Dumnezeu şi de faptul că vorbim şi noi
româneşte; în rest, le cântăresc pe toate de două ori.
Nu-mi pot imagina iubirea de Patrie în afara Limbii şi Muzicii ei.
Am găsit dorinţele mele cele mai frumoase în Limba Română şi împlinirea lor tot în ea a venit.
Am chemat cuvintele româneşti la fiinţă într-un deşert neatins de rouă şi vlagă.
Cuvântul este cel care deflorează un cântec, sunetele muzicale făcându-le să nască idei concrete.
Aleg ce-i mai bun din cuvintele mele după ce am ales oamenii pentru care să le aştern pe hârtie.
Eu nu m-am născut întâmplător în limba română – eu m-am născut firesc în ea şi ea din mine se
întrupează.
Aidoma credinţei în Dumnezeu, Limba Română eŞte propria noastră trudă înapoiată nouă înşine
ca un dar minunat.
Ce este Limba unui popor? Este prietenia şi frăţietatea dintre cuvinte. Poate că singura prietenie
sacră şi durabilă.
Cei care falsifică Limba merită judecata lui Dumezeu în cer, iar în viaţa pământească – pedeapsa
capitală, pentru că omoară nu un singur om, ci toată comunitatea socială.
Sânu un om al nemâniei, Lumii astea nestrăin, Vin din munții latiniei, Deci, și scrisul mi-i latin!