Ce este limba română pentru mine ?

Limba este o trăsătură definitoare a unui popor, a unui neam, a unei naţiuni.
Ea trasează limitele fiinţei naţionale. O naţiune se defineşte prin comunitate
de teritoriu, de viaţă social – istorică, de limbă şi de factură phisică, care se
exprimă prin cultură în general şi prin poezie în special. Tezaurul spiritual al

unui popor se găseşte ascuns, ca o comoară în limbă.

Limba conţine focul spiritului românesc. Ea, aidoma unei poezii este o
sinteză a spiritului naţional. Este graiul faptelor, care ne asigură existenţa.
Aş
compara limba română cu o lumînare, care este simbolul luminii, al sintezei
materiei şi al spiritului.
Limba este precum Luceafărul – prima stea a serii şi în acelaşi timp ultima
stea ce se stinge dimineaţa. Limba este un personaj al mitologiei creştine cu
elemente din arii culturale, din epoci diverse, este un epitet alergic lui
Dumnezeu. Doar pentru Limbă oamenii s-au stins de pe Pămînt, doar pentru
Ea au bătut clopotele la Putna, pentru Ea a căzut steaua de pe cer pe lac
reflectînd doar Dor, Dragoste şi Armonie sufletească.
Limba este Trecutul spre a-l retrăi, Prezentul spre a-l trăi onorabil, Viitorul
spre a fi scrutat şi atins.
Atunci cînd spun cuvîntul ,,limbă” îmi amintesc de mamă – figura ce umple
copilăria şi însoţeşte viaţa fiecărui om. Limba română este limbă de pace, de
pîine, de neam, de suflet, limbă fără moarte, plină de dumnezeire, limbă
stăpînitoare. Numai limba reflectă o linişre albastră ce creşte din clopotele
de dramă şi în acelaşi timp una asurzitoare pe care ca pe-un poem-o înveţi.
Limba este muzica ce se împleteşte încet, apoi se avîntă repede, ca într-o
uitare de sine. Muzică plină de fiori gingaşi. După limbă plînge-o liră
parfumată, coardele vorbesc prelung şi trist, notele saltă de pe portativ
tremurînd ca nişte umbre ce se mişcă fantastic.
Limba – ceva uimitor şi totodată ceva firesc. Ceva ce oricine poate avea, dar
nu oricine poate preţui prin urmare păstra. Eram un neam umilit, dar cu
ajutorul limbii am devenit unul independent şi asigurat cu un viitor.
Fiecare limbă este o coamoară pentru neamul său, o amintire pentru strămoşi

şi o simţire de fantezie pentru generaţiile ce o vor cunoaşte.