La ce sunt bune cărţile?

Îmi vine să răspund: la totul şi la nimic. Poţi trăi foarte bine fără
să citeşti. Milioane de oameni n-au deschis niciodată o carte. A vrea
să le explici ce pierd e totuna cu a explica unui surd frumuseţea
muzicii lui Mozart. În ce mă priveşte, mă număr printre cei care nu pot
trăi fără cărţi. Am nevoie să citesc aşa cum am nevoie să mănânc şi
să beau. Hrana pe care mi-o oferă lectura îmi este la fel de
indispensabilă ca şi aceea materială. Resimt fiecare zi fără o carte ca
pe o zi pierdută.

• Cărţile sunt cărăuşii civiizaţiei. Fără cărţi, istoria e mută,

literatura nu are glas, ştiinţa paralizată, iar gândirea şi meditaţia
suspendate.
• Cărţile sunt tablouri pictate cu o singură culoare. O culoare
ce naşte prin cuvinte un curcubeu întreg.
• Cărţile sunt moştenirile pe care marile spirite le lasă
omenirii, care sunt date din generaţie în generaţie ca daruri
pentru posteritatea celor care nu s-au născut încă.
• Cărţile dau glas răspunsurilor la întrebările care ne
frământă dacă le căutam, ne transmit forţă, speranţă, ne învaţă
să ne lăsăm purtaţi pe aripile imaginaţiei, ne oferă ca refugiu din
viaţa cotidiană un loc magic.
° Litere sunt suspinele unui univers ce vrea a glăsui, cuvintele
sunt împletiri de litere ce dansează pe buze ofilite de şoapte,
frazele sunt alai de cuvinte ce s-au îndrăgostit într-un dans al
ideilor. Poveştile sunt imperii de fraze în care iubirea, suferinţa,
viaţa stau spânzurate. Cărţile sunt cimitire de poveşti ce
aşteaptă praful timpului să le îngroape atunci când sufletul a ales
să citească tăcerea.

° Cărţile care te ajută cel mai mult sunt cele care te fac să
gândeşti cel mai mult. Cel mai greu înveţi când citeşti cărţi
uşoare; dar o carte extraordinară care vine de la un gânditor
remarcabil este o corabie a gândirii, plină la refuz cu adevăr şi
frumuseţe.

° Carte. Veşnicie în sicriu de hârtie.

° Cărţile sunt albinele care duc polenul însufleţitor de la o minte la

alta.