...

pierdută în mirosul dulce-amărui al cărților, pătrund în lumea sempiternă

a creativității. A citi este o plăcere, eu asta descopăr citind. De fapt, niciodată nu
m-aș putea despărți de o carte care m-a captivat. Lectura face parte din categoria
acelor activități ce nu pot fi limitate, uitate și nu pretind a avea vreo graniță care
să o separe de lector. Învățătura din cărți pare a fi o fântână cu un tumult ce se
adâncește prin cuvinte.
În timp, pe parcursul vieții, descoperim mai multe etape ale lecturii: sunt
cărți care ne amuză, sunt cărți care ne întristează sufletul și cărți prin care obținem
cheia succesului profesional. Un cititor pasionat este primul care deține cheia
lacătului spre ușa lumii dominate de lectură.
Întotdeauna, un copil citit este un copil care nu are nevoie de multă gândire
atunci când trebuie să vorbească în public. Siguranța pe care ți-o dă cititul îți
învinge temerile și transformă un simplu discurs într-un joc pueril. Cuvinte
bogate, fraze pompoase și expresivitate continuă sunt cele mai frumoase cadouri
pe care lectura mi le-a putut dărui. Dar, mai este ceva: ...sub astrul selenar, într-o
seară minunată, zărind un axis mundi, mă cuprinde un sentiment timid: inspirația,
valoarea deschisă de fiecare ușă a lecturii. Totul este ca o călătorie, un fior infantil,
ce îmi surâde cu... acele cuvinte pe care le aduce pătrunzând în mine cu interes.
A citi nu este o obligație. Cititul trebuie să fie de fiecare dată o plăcere, o
emoție, un sentiment, dar mai ales o pasiune. Succesul lecturii vine după mici
eforturi adunate zi după zi. Nu contează câte cărți ai în bibliotecă, ci câte ai citit.
Literatura reprezintă universul de informație care se ascunde într-o lume
monotonă. Ea ne dă aripi pentru a zbura – cât mai sus și cât mai departe. Este
portalul spre toposul creativității, atotstăpânitoarea visurilor și a aspirațiilor,
având dreptul de a acționa asupra imposibilului și de a-l transforma în realitate
fictivă. În literatură, totul este posibil: animalele vorbesc, florile cântă, natura se
trezește, ba chiar, ea poate ascunde și lumea de-afară pe care noi nu dorim să o
vedem: poate face idealul și sublimul să acorde într-un vals onest de cuvinte ce se
predau în fața reflexivității.
Nu a existat niciodată ceva mai frumos decât literatura, ceva care să-ți
permită să visezi atât de profund și real în același timp și să-ți creioneze urmele
speranței. Până la urmă, poate exista și perfecțiunea la care fiecare dintre noi
visează. Fericirea adevărată, de lungă durată, există doar în cărți. Cine nu și-ar
dori să profite de o lume ingenuă în care nimic nu doare și nimic nu rănește?
 Unii spun că fericirea este o rimă împerecheată inventată de poeți, ații spun
că numai cărțile au final fericit. Dar, oare ce vor cărțile să ne arate cu adevărat?
Oare vor să ne inducă ideea că fericirea chiar există și că în viață totul este roz?
Sau că toți ne naștem fericiți și norocoși? Sau că ar trebui să luptăm necondiționat
pentru fericirea ideală? De fapt, ideea de fericire devine redundantă. Cred că
motivul pentru care există mai mulți scriitori este pentru a nu ne plictisi de aceeași
idee pe care unul o prezintă. Este deosebit să poți asimila mai multe opinii și să le
poți pune în balanță, valorificând învățătura din cărți. Scriitorii nu sunt cei care ne
ascund adevărul pentru a ideologiza un cronotop. Ei sunt cei care prezintă în
opoziție realitatea și imaginația. Iar reminiscența trecutului este ceea ce
influențează cel mai mult prezentul creativității lor.
...ei scriu pentru noi, dar noi nu citim pentru ei, noi citim pentru a le afla
poveștile ce se ascund în paginile unei cărți prăfuite. Secretele cărților rămân
acolo mai bine de secole și, atunci când sunt „răsfoite” modelează amestecul de
gânduri ale unui om, transformându-le într-un raționalism inedit!