Cititul

Colocviile Scrisul Românesc din anul acesta au ca temă Cititul, cu întrebări punctuale: De ce
citim? Cum citim? Ce citim? Efectele cititului şi se desfăşoară în luna decembrie când apare
numărul 100 din seria nouă a Scrisului Românesc (ianuarie 2003).
Dezbaterea poate fi considerată o continuare la tema Viitorul cărţii a Colocviilor din ediţia
anului precedent, lectura completându-se cu scrisul, precedându-l sau dublându-l. Lectura
hrăneşte scrisul, este rădăcina şi cerul, măduva şi esenţa lui.
Intenţia întâlnirii noastre urmăreşte, în primul rând, să stârnească interesul tinerilor cititori
pentru lectură, care se pare că a scăzut îngrijorător în ultima timp. Cititul înseamnă, cu siguranţă
înainte de toate, o treaptă în formarea şi devenirea personalităţii, este şcoala fără profesori
capabilă să creeze şi să şlefuiască diamante care ar fi rămas latente sau ascunse.
Nu ne-am gândit că cititul va dispărea, cum nici la colocviile din anul trecut nu ne-am
speriat că va dispărea cartea. Reamintesc şi voi susţine mereu: cred în dăinuirea cărţii, după cum
cred în savoarea lecturii.
Participarea unui mare număr de specialişti în domeniu – profesori universitari, scriitori,
critici şi istorici literari, directori de reviste culturale demonstrează importanţa temei alese şi puse
în dezbatere precum şi interesul faţă de viitorul acesteia.
Cei prezenţi la Colocvii, fiind în general profesori, dispunem de cunoştinţe şi repere
teoretice privind lectura, aceasta nu înseamnă că ne-am propus să facem o teorie a lecturii, ci mai
de grabă să venim cu exemple şi modele pentru conştientizarea actului lecturii, al modului de a
citi.
Cu toţii am observat că cititul a devenit o preocupare destul de rar întâlnită în rândul copiilor
şi a tinerilor ultimei generaţii. Mulţi renunţă cu uşurinţă la cărţi în favoarea internetului, a
filmelor sau a jocurilor pe calculator, dar ei probabil nu ştiu şi nici nu li se spune, cu insistenţă,
cât de important este cititul şi câte beneficii are: îmbogăţeşte vocabularul, intelectul,
afectivitatea, dezvoltă gândirea şi imaginaţia, reduce stresul, oferă satisfacţii, înlesneşte
comunicarea…
Gustul pentru lectură se formează adesea între 10 şi 14 ani, când este descoperită bucuria
lecturii de cei mai mulţi sau, poate, unii se îndepărtează de ea. Care profesor n-a fost solicitat de
părinţi, bunici sau elevi mai mici sau mai mari să dea o listă cu cărţi fundamentale care, desigur,
construiesc adolescenţa şi duc în cele din urmă la formare personalităţii?! O asemenea listă de
cele mai multe ori e relativă, mai ales dacă nu se ţine seama de temperamentul, înclinaţiile sau
opţiunile viitorului cititor. Să ne amintim care a fost prima noastră carte citită care ne-a prins, ne-
a deschis apetitul pentru a explora lumi şi vieţi, de a ne explora şi cunoaşte pe noi înşine, de a ne
satisface curiozitatea, gustul de aventură, de a ne răspunde la întrebări şi a ne cufunda în mistere
mai mari, pe care le doream a rămâne misterioase... Pe cine nu a încântat lecturile de
adolescenţă din Jules Verne, Radu Tudoran, Dumas - tatăl, Mark Twain, Fraţii Grimm, Balzac,
Collodi, Andersen, Petre Ispirescu, Ion Creangă etc.
Cine a muşcat însă din mărul cititului, va rămâne dependent pe viaţă. Cu vârsta, după
adolescenţă vor urma marile cărţi şi călătorii literare existenţiale, de la Dostoievski, Thomas
Mann şi Kafka la Joyce şi Faulkner, de la Balzac la Hemingway, o listă foarte lungă în care ne
putem pierde şi regăsi. Darul cărţilor şi cititului este unul pe viaţă. Îl putem accesa oricând,
oriunde şi, graţie noilor tehnologii, oricum, pe hârtie, pe un ecran, sau într-un telefon. Pentru asta
doar, şi am putea să ne considerăm norocoşi. Nu suntem singuri. Avem în orice moment, cărţile.
Şansa de a citi.
 Mulţi nu-şi pot imagina viaţa fără lectură, lectura reactivează memoria. Pentru Matei
Călinescu, autorul cărţii Recitire, apărută în 1993, lectura e o noţiune generică – un
arhiconcept... Literatura se citeşte, se reciteşte şi, după toate probabilităţile, se scrie de la sfârşit
către început, nu invers!
„Lectura, iată învăţătura cea mai bună“, spunea Puşkin; „Lectura este o formă a fericirii.
Ultima la care vom renunţa“, scria Fernando Savater; „Citesc, citesc. Lectura este evaziunea
mea, liniştea mea cotidiană, justificarea incapacităţii mele de a lucra, scuza pentru toate, vălul
care-mi acoperă eşecurile şi neputinţele“, nota Emil Cioran, în Caiete I. 1957–1965, şi tot Cioran
spunea: „Nimeni nu citeşte pentru a şti ci pentru a uita“. Eminescu, în ziarul „Timpul“, din 25
octombrie 1878, îndemna astfel la lectură: „Citeşte! Citind mereu, creierul tău va deveni un
laborator de idei şi imagini, din care vei întocmi înţelesul şi filosofia vieţii“.
Cartea, cititul i-au inspirat pe marii creatori – scriitori şi artişti plastici, lăsând generaţiilor
tinere îndemnul pentru lectură: „Cartea îţi aduce şi oarecare mângâiere. Eu, să nu fi ştiut a ceti,
de mult aş fi înnebunit, câte am avut pe capul meu“, scria Ion Creangă în Amintiri din copilărie;
„Ce este cartea? O trebuinţă de singurătate a omului neliniştit şi curios. Cartea e o făgăduinţă, o
bucurie, o călătorie prin suflete, gânduri şi frumuseţi“, menţiona Tudor Arghezi în Carte şi
cultură; „Acuma, copile, soarbe cu sufletul curat cuvintele. Păstrează cu scumpătate învăţătura şi
nu o lăsa, păstreaz-o, căci ea este frumuseţea cea mai aleasă, avere ascunsă şi tăinuită.“ (Mihail
Sadoveanu); „O carte este un sprijin, o mângâiere, un îndemn. Este câte una căreia îi datorezi cât
şi celui mai bun învăţător. Ba chiar care-ţi este cât ţi-au fost şi părinţii. Dar atunci trebuie să
citim cu alegere“. (Nicolae Iorga); Nu pot fi uitate cuvintele lui Mircea Eliade – „Toţi acei care
au acces la o bibliotecă, la cărţi, sunt nişte inşi mai buni decât alţii, mai fortificaţi, iar durerile îi
ating mai puţin şi nefericirile trec mai repede“. Sunt doar câteva temeiuri în alegerea şi abordarea
temei CITITUL – De ce citim? Cum citim? Ce citim? Efectele cititului, cu speranţa că vom
contribui la trezirea interesului tinerilor pentru lectură, lăsându-i pe ei să-şi aleagă mijloacele pe
care le consideră adecvate.
Numărul de faţă, dedicat în exclusivitate Colocviilor cu tema Cititul, cuprinde textele
comunicărilor ştiinţifice ale autorilor prezenţi, dar şi ale celor care nu au putut participa, să le
susţină în mod direct, din varii motive.