Universul cărții: între ieri și mâine

Cărțile ne oferă trăirea unui zbor etern. Ele dintotdeauna au făurit viitorul, ne-au făcut
temerari și învingători în orice context de viață. Scriitorul Jokai Mor spunea: „Cartea este o
aventură minunată: în trecut și în viitor”. Cu adevărat, acestea dizolvă orice fel de limite - ale
timpului, ale spațiului, ale vârstelor, ale vremurilor.

Cine n-a ținut o carte în mână? Fiecare dintre noi, mai des sau mai rar, a ținut în mână
măcar o carte. Senzațiile, emoțiile și mirosul acestora sunt unice. Ea, cartea, reflectă ca o oglindă
lungul șir de secole al vieții omenirii. La fel, ne relatează despre istoria luptei sale pentru
existență, pentru un viitor mai frumos. A fost cea care a luminat minți, a știut să potolească
sufletele însetate de lectură din cele mai îndepărtate timpuri.

Miron Costin menționa: „Cu cetitul cărților cunoaștem pe ziditorul nostru, Dumnezeu...”.
Această concepție cronicărească scoate în evidență valoarea cărților - purtătoare ale culturii și
cunoașterii umane. Deci, valoarea cărții e de acolo, de demult și de departe. Acestea sunt
moștenire de date din generație în generație ca daruri pentru cei care nu s-au născut încă. Cert
este faptul că, de-a lungul timpului, cărțile ne-au ajutat și ne-au călăuzit în tot parcursul devenirii
noastre. Totodată, fără ele nu vom avea istorie, nu vom avea literatură, nu vom avea știință, nu
vom avea gândire și meditație. Ea, cartea, ne face să fim mai buni, ne ajută să trecem mai ușor
peste greutățile vieții, într-un cuvânt, ne fortifică.

Nu e nimic ciudat, ci e de-a dreptul impresionant să te apropii de o carte cu deschideri

profunde. Când lecturez, simt că sunt acolo, alături de personaj, sunt în acel loc pe care autorul îl
descrie, simt că sunt în lumea interioară a cărții.

Nu-mi pot imagina o zi însorită fără a cunoaște cum răsare „iarba” lui Grigore Vieru sau
cât de „leoaică”poate fi dragostea lui Nichita Stănescu. Sunt multe lucruri pe care putem să le
învățăm doar din lecturi și nu din auzite. De aceea, o carte care a fost este un frumos viitor de
mâine, este un dar pe care îl poți deschide iar și iar.

Trăim într-o eră a invențiilor, a tehnologiilor, unde totul e într-o continuă schimbare, în
care mereu apar lucruri noi. Dar... nici computerul, nici televizorul nu va potoli setea de lectură.
Cărțile ca purtătoare ale culturii și cunoașterii umane nu-și vor pierde valoarea. Vreau să cred că
vom continua să citim, chiar dacă nu vor mai fi cărți în format hârtie. O vom face la nevoie, pe
ecrane portabile sau fixe, de buzunar, ori de mari dimensiuni, dar vom continua s-o facem câtă
vreme vom fi însetați de lectură, de frumos, așa cum au făcut-o cărturarii din trecutul îndepărtat.
 E de datoria noastră să valorificăm cartea, deoarece ea a fost, este și va fi un izvor de
cunoștințe și de înțelepciune, un prieten credincios și de nădejde. Rămâne a fi o sărbătoare a
cuvântului scris, care cuprinde o arie largă de răspândire a căldurii sufletești, ce-i îndeamnă pe
toți spre lectură, spre cunoaștere.

Cugetând la vorba bătrânilor „cine are carte are parte”, nu-mi rămâne decât să vin cu
îndemnul de a citi cât mai mult, pentru că acesta va fi un bun prilej de a valorifica timpul
eficient.

Îmi doresc ca fiecare din noi să aibă cărți învelite în coperți, cu litere și miros de hârtie,
care să faciliteze accesul spre lumea interioară a acestora, nu cărți electronice lipsite de
personalitate și viață.

Sterenco Sabrina, 15 ani, clasa a IX-a, Instituția Publică Gimnaziul Rublenița,

satul Rublenița, raionul Soroca, Republica Moldova, tel. +37369624229,
rsterenco@gmail.com , coordonator Sterenco Rita