Sunteți pe pagina 1din 104

AXIS LIBRI An XII, nr.

43, iunie 2019


editorial

Gânduri la despărțire
Nu credeam că voi putea pleca vreodată!

„N u credeam
să-nvăț
a muri vreodată”
senine ale bibliotecarelor care îi scoteau din
rafturi și îi ofereau zâmbind adolescentului cu
uniformă de „LVA” cartea solicitată. Îmi amintesc
glăsuia, pentru noi apoi de bibliotecile universitare de la București,
toți, Eminescu. Tul­ de BCU, în primul rând, cele în care studentul la
burător vers, o Filologie descoperea, la îndrumarea lui Ovid S.
întreagă filosofie în Crohmălniceanu, gălățeanul, sau Eugen Simion,
numai șase cuvinte! oaspetele nostru de mai târziu, lumea magică ce
Nici eu nu am ți se deschide în fața ochilor atunci când strângi
crezut că voi putea întregul univers sub cupola de lumini a unei vechi
învăța a pleca săli de lectură.
Prof. dr. Zanfir Ilie vreodată! A pleca de Nu știam pe atunci, n-aveam cum să-mi
manager, aici, din locul pe care imaginez, că voi lucra vreodată într-o astfel de
Biblioteca Județeană l-am îndrăgit atât de instituție, că mi se va încredința marea taină de a o
„V.A. Urechia” Galaţi
mult, încât am ajuns cârmui o vreme.
să-l consider ca a Iar dacă am vrut – și recunosc aici cu toată
doua mea patrie! Căci, mai bine de un deceniu, sinceritatea că asta mi-a fost vrerea – să fac din
doisprezece ani unul după altul, m-am identificat bibliotecă o catedrală a literei tipărite, se datorează
cu această instituție numită „Vasile Alexandrescu poate și acelor mirifice clipe petrecute în fața cărții
Urechia” și pot să vă spun acum, la momentul care nu-mi aparținea, căci era a bibliotecii, dar
despărțirii, că eu n-am fost doar funcționar aici,
și nici doar director n-am fost, eu am venit cu
gândul să fac din bibliotecă altceva decât fusese ea
până atunci, iar dacă am reușit numai Dumnezeu
știe și, poate, de acolo, din ceruri, din dreapta Lui,
Urechia, întemeietorul…
Și poate vor mai ști cândva și cei ce vor veni
după noi...
Oricât de mare ar fi însă încărcătura emoțională
a despărțirii, nu trebuie să cedăm nici un pas în
fața rigorii unui bilanț necesar și imparțial, chiar
dacă marea dragoste pe care am investit-o eu în
această bibliotecă mi-ar da un minim drept la ceva
patetism.
Aproape că nu știam nimic despre biblioteci și
bibliotecari, despre biblioteconomie și bibliologie
acum doisprezece ani, când am venit aici, dar
iubeam, cum am făcut-o întotdeauna, cartea și
oamenii din preajma ei, scriitorii, criticii, editorii
și cei ce se îngrijesc de ea. Vag îmi revin în
memorie dintr-o epocă de mult trecută chipurile

3
An XII, nr. 43, iunie 2019 AXIS LIBRI
editorial

care devenise a mea, pentru că tocmai biblioteca „V.A. Urechia” una care tinde să fie ubicuă și
mi-o oferise… continuă, omniprezentă și de neînlocuit.
Mi se destinaseră înainte alte domenii și mă A devenit deja o tradiție – națională și ea, dacă
dedicasem trup și suflet altor proiecte și martori nu chiar internațională – ca, la început de vară,
sunt toți cei cu care am lucrat că n-am făcut-o în biblioteca să iasă aproape cu totul dintre zidurile
zadar. Cu biblioteca însă a fost cu totul și cu totul sale și să se expună pe aleile de la „P”- uri, pe
altceva. acea perpendiculară citadină care înfige Galațiul
Probabil că există pentru fiecare dintre noi direct în Dunăre, nu într-o tăcută promenadă, ci
un fel de predestinație specială, un scop suprem într-un festival al cărții intrat de 11 ani pe agendele
sau o programare divină și de aceea suntem puși de lucru ale celor mai mari edituri, ale celor mai
să trecem prin tot felul de testări preliminarii, destoinici scriitori și critici literari, ale celor mai
înainte de a fi aduși față în față cu marea și înfocați cititori și prieteni ai noștri.
decisiva provocare. Pentru mine, aceasta s-a Și să nu uităm că această alee, numai și numai
numit Biblioteca Județeană „Vasile Alexandrescu datorită nouă și acțiunilor noastre, în veci se va
Urechia” din Galați. numi „Axis Libri”. După cum Parcul „Eminescu”
N-aș vrea să folosesc cuvinte mari, departe de a devenit prin noi singura grădină publică din țară
mine gândul de a-mi găsi singur merite sau laude, care vara se transformă pur și simplu în bibliotecă.
dar, atunci când mi s-a încredințat conducerea Dar și când ne adunăm între ziduri, în preajma
acestei instituții, am simțit că Dumnezeu însuși rafturilor și depozitelor în care se răsfață toate
mă pune la grea încercare și că singura mea cale de comorile noastre strânse de la Urechia încoace,
a-i mulțumi și de a nu-l dezamăgi era să acționez precum un fluviu ce crește văzând cu ochii prin
în așa fel încât, atunci când va veni clipa judecății, afluenții lui harnici și roditori, noi am învățat să
să pot spune cu mâna pe inimă, cu privirile spre fim altfel, mai vii, mai aproape de oameni, mai
cer și cu sufletul plin de mândrie: „Iată, Doamne, îndrăzneți și, prin toate acestea și multe altele, mai
acestea sunt faptele mele!” credibili.
Și faptele sunt multe. Toate însă au același izvor: N-aș vrea să amintesc vreun nume, dar când mari
dragostea nețărmurită pentru bibliotecă și tot ceea personalități ale scrisului românesc contemporan
ce înseamnă ea. Căci nu doar clădirea și cărțile au urcat scările până în Sala „Eminescu”, locul
rânduite frumos înseamnă o bibliotecă, esența întâlnirilor noastre literare săptămânale, acestea,
rostuirii sale în oameni trebuie căutată, și mai ales fără excepție, s-au cuprins de atâta mirare față de
în tot ceea ce pot face ei atunci când granițele, nu ceea ce au putut să vadă aici, încât evidențele i-au
întotdeauna ușor penetrabile ale suficienței, sunt obligat să accepte că se aflau în fața unui unicat,
desființate. în fața unui miracol, și că nicăieri în țară nu mai
Eu am crezut mereu că biblioteca este suma văzuseră până atunci așa ceva.
tuturor energiilor care se ascund în sufletele Galațiul este unic în țară prin salonul literar
noastre și că noi toți, împreună, putem să trecem susținut de bibliotecă. Este unic și prin editura
cu ușurință de propriile limite și chiar de propriile pe care aceasta a înscris-o printre cele mai alese
ziduri și să ieșim curajos în oraș, în societate, în din România. Este unic prin revista de cultură
lumea largă. Nu să așteptăm cititorul la noi trebuia în care au publicat, alături de noi, specialiștii în
să fie deviza, ci să ieșim noi înșine în întâmpinarea biblioteconomie, scriitori de primă linie din oraș,
lui, oriunde ar fi el și oricât de mult ar fi acaparat din țară şi din teritoriile locuite de români în afara
de alte modele, de alte preocupări. granițelor.
Lăsați-mă să cred că filialele noastre de astăzi Toate acestea și încă altele ființează de un
sunt ca și niște prunci pe care i-am trimis să se deceniu sub auspiciile unui brand de bibliotecă
descurce singuri, ființe din ființa noastră ajunse şi el unic în țară: „Axis Libri”. De ce a fost nevoie
tot mai aproape de oameni, la gară, în cartierele de el? De ce nu ne-am mulțumit în limitele
cele mai mari, în Basarabia și, pe viitor, cine îndeletnicirii noastre milenare, aceea de a gestiona
mai știe unde, în Bucovina de Nord sau în Valea circuitul public al cărților? De ce am ieșit dincolo
Timocului. Prin filiale, am făcut din Biblioteca de ziduri și dincolo de propria noastră condiție?

2
AXIS LIBRI An XII, nr. 43, iunie 2019
editorial
De ce avem salon literar, editură, revistă literară, gazetărești în presa locală și națională, cu apariții
festival internațional de carte? De ce avem filiale? TV, un nume, cum s-ar zice, o personalitate.
Nu există decât un singur răspuns la toate Numai împreună am reușit în acest scurt timp
aceste întrebări: pentru că am respectat și am vrut să ștergem praful rutinei de prin rafturi și unghere
să purtăm mai departe în timp spiritul profund de suflet, să reanimăm spiritul vizionar al lui
renascentist al lui Vasile Alexandrescu Urechia, Urechia și să facem din această casă a noastră o
patronul și întemeietorul nostru. bibliotecă vie, o catedrală a lecturii al cărei clopot
Dacă Vasile Alexandrescu Urechia nu exista, să se audă tot mai departe și tot mai departe,
nici noi nu existam. tocmai acum, într-o eră în care noii botezați nu
Dacă noi, cei ce-am înfăptuit toate acestea mai iau de pe tăvița ritualului creștin nici cartea și
despre care vorbim, n-am fi existat, nici noul viitor nici pana de scris, ci mai degrabă prind cu ambele
al Bibliotecii Județene „V.A. Urechia” n-ar putea mâini smartphone-ul, iPhon-ul și cine știe ce-o
exista. mai inventa cu șireată dibăcie noul veac.
Dar, oricât de mare ar fi fost pasiunea mea, Când am venit eu în Bibliotecă, în anul 2007,
oricât de vie dorința de a ridica la ranguri cât abia începea să se vorbească despre digitizare.
mai înalte această bibliotecă înfiripată la mal de Știam însă, intuiam, că dacă ne respectăm cu
Dunăre și sub cupola de tei a întâiului oraș care l-a adevărat meseria și dacă ne gândim cu toată
închipuit pe Eminescu într-o statuie, nimic n-aș seriozitatea la soarta ei, trebuie să ne adaptăm din
fi reușit dacă n-aș fi găsit aici, printre destoinicele mers la cursul inexorabil al istoriei, căci, dacă nu
bibliotecare și cei câțiva inimoși bibliotecari, cei iei în considerare semnele viitorului, riști să fii
mai buni prieteni, desăvârșiți profesioniști, care sufocat de vâltoarea lui. Sigur, bibliotecarei îi stă
nu numai că au înțeles pe deplin spre ce anume bine cu cartea, după cum farmacistei îi stă bine
voiam să îndrept eu această corabie a adevărului și cu leacul, dar, oricât am iubi noi litera tipărită,
frumosului, dar au venit ei înșiși în întâmpinare cu trebuie să acceptăm că a venit și vremea celei
tot ce aveau mai bun în ei, cu sufletele deschise, cu virtuale. Iar ceea ce am înfăptuit noi în ultimii ani
pasiune, cu dragoste adevărată pentru o meserie în implementarea programelor de digitizare ne
pe care eu personal o consider cea mai nobilă din situează printre primele instituții de profil din țară
lume. și ne dă dreptul să sperăm într-un viitor care nu ne
Eu am văzut din prima clipă în bibliotecarele va lua prin surprindere.
cu ecuson de „Vasile Alexandrescu Urechia” Da, a venit vremea despărțirii! Și a adevărului!
niște profesioniste desăvârșite, cu suflete de aur Sunt doar unul dintre acei diriguitori care au
și mi-am propus să le fiu un bun îndrumător, un preluat toiagul ocârmuirii din mâna patriarhului
sincer prieten, un credincios tovarăș de drum, pe nostru Vasile Alexandrescu Urechia. Fiecare
toată vremea în care ni s-a predestinat să mergem dintre aceștia s-a străduit să mai pună o cărămidă
împreună. Le-am sfătuit și le-am certat în egală în zidărie, să mai aerisească încăperile, să mai
măsură, dar numai atunci când altă cale n-ar fi fost lumineze ferestrele care dau spre lume. Sper ca eu
de a învinge obstacole sau de a cuceri cununi de să fiu unul dintre aceia care nu vor fi uitați așa ușor
meritate laude, și de aceea le rog, după caz, să mă și că în vremuri ce vor veni, cineva, care va avea
ierte sau, dacă ar vrea să-mi mulțumească, să nu se curiozitatea de a studia cu atenție trunchiul vânjos
grăbească s-o facă. al bibliotecii noastre, va putea spune fără nicio
Și numai din iubire și din respect pentru ele tăgadă și fără niciun resentiment: „Iată, acesta este
am vrut, și cred că în mare parte am reușit, să le inelul de creștere pe care l-a încrustat Zanfir Ilie!”
fac să devină mai mult decât simple bibliotecare Și, mai sper că de acum înainte, cel sau cea care
sârguincioase, să devină recenzor sau critic literar va veni după mine la cârma corabiei s-o ducă cu
cu nimic mai prejos decât alții, să poată susține bine spre alte zări și spre alte perspective!
un discurs coerent și convingător în fața unui Așa să ne ajute Dumnezeu!
auditoriu avizat, să învețe arta de a lua decizia
potrivită la timpul potrivit și, mai mult decât toate Galați, 23-24 februarie, 2019
acestea, să devină o persoană publică, cu prezențe

3
An XII, nr. 43, iunie 2019 AXIS LIBRI
proiecte

Consiliul Judeţean Galaţi construieşte un


nou sediu pentru Muzeul de Artă Vizuală şi
restaurează clădiri emblemă
ale istoriei Galaţiului
Cultura este cea care ne sediu al fenomenului plastic din România. Este
dă identitate, care ne face o investiţie de cinci milioane de euro din bugetul
unici în această lume a propriu al Consiliului Judeţean Galaţi, pe baza unui
diversităţii. Însă ea trebuie proiect premiat deja de către Ordinul Arhitecţilor
protejată şi admirată, iar din România.
mesajul ei trebuie înțeles Noul sediu va fi o clădire cu trei etaje, în care se
şi dus mai departe de vor regăsi săli de expunere, un amfiteatru cu 185
generaţiile care urmează. locuri, laboratoare de conservare şi restaurare lucrări
Astfel, cultura reprezintă de artă, bibliotecă şi diverse spaţii administrative
un pilon important al şi tehnice specifice obiectului de activitate. Noul
dezvoltării durabile, alături sediul al muzeului se construieşte în parcul Rizer,
de economie, domeniul iar la final va reprezenta în sine o operă de artă, în
Costel Fotea social și problematica care gălăţenii vor putea admira patrimoniul imens
președinte Consiliul
Județean Galați de mediu. De aceea, şi extrem de valoros pe care îl deţine Muzeul de
proiectele de investiţie în Artă Vizuală din Galaţi.
acest domeniu sunt parte a strategiei de dezvoltare Galaţiul nu este cunoscut doar pentru arta care
a acestui judeţ. s-a inspirat din frumuseţea bătrânului fluviu, ci şi
În ultimii ani, Consiliul Județean Galați a pentru istoria sa zbuciumată. Au rămas amintire
inițiat o serie de proiecte de investiții importante a acelor vremuri clădiri istorice precum fosta
în domeniul cultural, de protejare şi dezvoltare a Farmacie Ţinc, Casa Cuza Vodă sau fostul Palat
patrimoniului cultural al portului dunărean. Sunt al Comisiei Europene a Dunării. Cele trei bijuterii
proiecte complexe, care arată respectul cuvenit artei ale istoriei Galaţiului vor fi restaurate şi reabilitate
româneşti, proiecte pe care le implementăm cu bani cu fonduri europene, pentru a putea spune pe mai
din bugetul propriu sau cu fonduri europene. departe povestea frumoasă a portului dunărean.
Unul dintre cele mai În acest context,
importante proiecte este cel Consiliul Județean Galați
al construcţiei unui nou implementează proiectul
sediu pentru MUZEUL RESTAURARE ŞI
DE ARTĂ VIZUALĂ, o AMENAJARE MUZEUL
instituţie de elită a artei „CASA COLECŢIILOR”
româneşti, vânată în cel mai (FOSTA FARMACIE
frumos sens de nume mari ŢINC) DIN GALAŢI.
ale artei contemporane şi Cu o valoare totală
nu numai. Primul muzeu de 3,5 milioane de lei,
de artă contemporană din proiectul vizează lucrări de
ţară, inaugurat la Galaţi restaurare şi reparaţie, de
în urmă cu peste jumătate înlăturare a factorilor care
de secol, merită cel mai pun în pericol stabilitatea
Proiectul Muzeului de Artă Vizuală
modern şi mai frumos clădirii, de restaurare a

4
AXIS LIBRI An XII, nr. 43, iunie 2019
proiecte
ornamentelor deteriorate de pe TRECUTUL ARE UN
faţadă și a scărilor interioare, NOU VIITOR – Cooperare
înlocuirea pardoselilor degradate transfrontalieră pentru valo­
și reamenajarea spaţiului muzeal. rificarea patrimoniului cultural
De asemenea, spaţiile de expunere în Galaţi, România şi Hînceşti,
vor fi dotate şi mobilate cu vitrine Republica Moldova este un alt
moderne şi panouri de expunere proiect propus spre finanţare de
mobile. Clădirea va fi dotată cu către Consiliul Judeţean Galaţi în
sistem de detecţie şi alarmare cadrul Programului Operaţional
la incendiu, sistem de detecţie Comun România – Republica
şi alarmare la efracţie, sistem de Moldova ENI 2014-2020, alături
supraveghere şi sistem de control de partenerii săi: Consiliul
acces. Raional Hînceşti, Republica
Tot cu fonduri europene Casa Colecţiilor” (Fosta Farmacie Ţinc) Moldova, Centrul Cultural
este implementat şi proiectul CONSOLIDARE, „Dunărea de Jos” Galaţi şi Primăria Comunei
RESTAURARE ŞI AMENAJARE MUZEUL „CASA Mereşeni, Hânceşti, Republica Moldova.
CUZA VODĂ” DIN GALAŢI. Având ca obiectiv general valorificarea
Cu un buget total de 2,7 milioane lei, proiectul patrimoniului cultural şi istoric din Galaţi şi
urmărește atât reabilitarea și dotarea unui imobil de Hînceşti ca element cheie în creşterea atractivităţii
patrimoniu reprezentativ pentru cultura și istoria teritoriale de ambele părţi ale graniţei, proiectul
gălățeană - Casa Cuza Vodă - cât și promovarea propune lucrări de extindere şi restaurare a două
turistică a acestuia ca mijloc de impulsionare a monumente culturale, istorice şi de arhitectură –
dezvoltării economice a județului. Casa Gheorghiade – Centrul Cultural „Dunărea de
În conformitate cu cerinţele Programului Jos”, România (extinderea acestui obiectiv și crearea
Operaţional Regional, prin aceste proiecte se va unor noi spații culturale: sală spectacol, spații
realiza şi digitizarea obiectivelor Muzeul „Casa expoziționale etc.) şi Moara cu Aburi, Mereşeni,
Colecţiilor” şi Muzeul Casa Cuza Vodă, activitate Hînceşti, Republica Moldova, promovarea
care include scanarea 3D în teren, procesarea şi patrimoniului cultural şi istoric local în rândul
prelucrarea scanărilor 3D, precum şi realizarea locuitorilor şi turiştilor din regiunile Galaţi şi
unor tururi virtuale. Hânceşti şi stabilirea unei viziuni strategice pentru
În contextul lansării unui nou apel de valorificarea şi promovarea patrimoniului cultural
proiecte în cadrul Priorităţii de investiţii 5.1 şi istoric local.
Conservarea, protejarea, promovarea și dezvoltarea Bugetul total al proiectului se ridică la suma de
patrimoniului natural și cultural pentru Programul 1,7 milioane euro, din care 801.067 euro reprezintă
Operaţional Regional 2014-2020, Consiliul finanţare nerambursabilă pentru judeţul Galaţi, la
Județean Galaţi pregăteşte documentaţiile necesare care se adaugă 90.000 euro contribuţie proprie.
în vederea restaurării şi amenajării fostului sediu Proiectul TRECUTUL ARE UN NOU VIITOR
al Comisiei Europene a Dunării, monument de – Cooperare transfrontalieră pentru valorificarea
arhitectură de interes local în care funcţionează patrimoniului cultural în Galaţi, România şi
astăzi Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” Galați. Hînceşti, Republica Moldova propune şi activităţi
Proiectul RESTAURARE ŞI AMENAJARE SEDIUL de cooperare adresate specialiştilor în cultură şi
COMISIEI EUROPENE A DUNĂRII va include reprezentanţilor administraţiilor publice locale,
lucrările necesare pentru restaurarea monumentului precum şi o serie de activităţi culturale, precum
istoric, amenajarea acestuia şi a curţii exterioare „Flashmob-ul Şevaletelor”, activitate organizată
pentru desfăşurarea activităţilor specifice, inclusiv simultan în Galaţi şi Hînceşti şi Festivalul „Acasă
a unui circuit de vizitare, digitizarea obiectivului de peste Prut”, organizat în două ediţii în Galaţi şi în
patrimoniu şi promovarea turistică a acestuia prin Hînceşti.
activităţi de marketing. Bugetul total preconizat
pentru acest proiect se ridică la suma de 7,2 milioane
de lei.
5
An XII, nr. 43, iunie 2019 AXIS LIBRI
biblio-breviar

Scriptoriu

Un basm în versiune manuscrisă de la începutul


secolul al XIX-lea
Istorie despre Arghir cel frumos și despre Elena cea
frumoasă...

Î n colecțiile Biblio­
tecii „V.A. Urechia”
există, grație fondatorului
și Grigore Ureche sau „Fragmente dintr-o cronică
moldovenească”, în limba franceză, copiat de A.H.
Ubicini după un manuscris existent la Biblioteca
ei, un număr însemnat de Națională a Franței.
manuscrise, dintre care Copierea cărților în manuscris era o practică
unele sunt copii ale unor frecventă în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea
cărți tipărite, de largă pe teritoriile românești, întrucât edițiile tipărite
notorietate la momentul constituiau încă un obiect de lux, tirajele erau
editării lor. Este vorba în reduse, iar exemplarele deținute în biblioteci
primul rând despre copii ale personale erau păzite cu strășnicie. Astfel, printre
unor cărți populare, cum însemnările de pe marginea textelor tipărite se
ar fi „Erotocrit și Aritusa întâlnesc adesea detalii de apartenență, evenimente
Letiția Buruiană amorisați”, datată în 1834, familiale, precum și avertismente de tip blestem
bibliotecar, Biblioteca
„V.A. Urechia” copiată de Săndulache adresate eventualilor hoți de carte. Printre „actorii”
Lăpușneanu, „Filerot și industriei cărții figurau și persoane cu ocupații
Antusa”, 1837, copiată de Sava N. Bărbulescu după dispărute în zilele noastre cum ar fi acelea de copist
alt manuscris al lui Matache Dumitrescu, „Floarea și colportor de carte.
darurilor”, 1765. O altă categorie reprezentată
în colecțiile Bibliotecii este cea a manuscriselor
preexistente versiunilor tipărite, versiuni de lucru
realizate de autorii acestora. Una dintre cele mai
vechi cărți în manuscris este „Histoire des Ajaoïens
ou relation d’un voyage de Mr S. van Doevelt en
Orient en l’an 1674”, datată în 1682, realizată de
autorul ei, Bernard le Bovier de Fontenelle. Sunt
prezente, de asemenea, texte literare în manuscris
diferite de versiunile tipărite, precum dramele:
„Ovidiu”, de Vasile Alecsandri și „Fu poruncă de la
Suceava”, de G.M. Zamfirescu. Biblioteca mai deține
și culegeri de documente oficiale, în copie, cum ar
fi „Condica casei dum/nea/lui vel pahar/nic/ jupan
Constandin Almăjan”, 1819, realizată de Dionisie
Eclesiarhul sau „Condica lui Caragea”, 1838. Vasile
Alexandrescu Urechia a fost interesat, de asemenea,
de lucrările istorice, adunând și fragmente de
cronici pe cale le-a folosit în propriile cercetări,
cum ar fi „Cronici moldovene”, cca 1900, care
cuprinde fragmente din cronicile lui Nicolae Costin
6
AXIS LIBRI An XII, nr. 43, iunie 2019
biblio-breviar
Deși nu este menționată în „Bibliografia cărților Copistul este Gheorghe Gheorghevici (informație
populare laice”, de M. Moraru și C. Velculescu, prezentă pe pagina de gardă: „Și am scris eu această
una dintre cărțile populare de mare succes, cu Istorie alui Arghir Gheorghie Gheorghevici din
precădere în Transilvania, la începutul secolului Lipova”), însă documentul prezintă și alte adăugiri
al XIX-lea, a fost „Istoria prea-frumosului Arghir scrise de persoane neidentificate: „Scurtă prescriere
şi a preafrumoasei Elena cea măiastră şi cu părul a unei înfiorate întâmplări a Domnului Feodor
de aur...” Biblioteca „V.A. Urechia” deține, pe lângă grof de Cerebolschi în Polonia”; „Cântare jalnică
edițiile tipărite, o copie a acestui basm tradus și la îngropăciunea măritului și de bun neam născut
versificat de Ioan Barac, exponent al Școlii Ardelene, negoțitori Hajiu Constantin Pop, prin Vasile Aron,
după cartea scriitorului maghiar Gyergyai Albert - jurat în marile principat al Ardealului” (copie
„Argirus historija”. datată pe 20 octombrie 1808, realizată după o ediție
Scriitor, traducător, institutor neidentificată tipărită la Sibiu,
și interpret la Primăria din la Tipografia lui Ioann Bart),
Brașov, Ioan Barac este cunoscut precum și diverse alte însemnări
mai ales prin traducerea acestui de dimensiune redusă. Printre
basm, precum și prin editarea, acestea din urmă întâlnim la p.
după o versiune germană, a 77 o regulă de calculare a cametei
seriei de povești „O mie și una ilustrată cu un exemplificare
de nopți”. Traducerile lui sunt concretă de calcul.
realizate exclusiv din limbile Ultima foaie prezintă un
germană și maghiară. Succesul poem în șase strofe intitulat
acestora se explică și prin faptul „Cântarea românilor”, din care
că sunt realizate într-un registru redăm prima strofă: „Dar amu
apropiat de limba vorbită de iaste/tru Evropa toată/ Vreuna
păturile mai largi ale societății: unită/ carea să să zică/căi de solii
„Te visai mișcând din buză/ O mare/ și strălucit foarte/ cum
prea drăgălașă muză!/ Verși glas sânt românii”.
îngeresc din gură/ Care inimile Textul cu caractere chirilice,
fură,/ Fură și le amăgește/ După transcris de Gheorghevici,
ce le îndulcește”. este caligrafiat cu cerneală
Datat în 1814, iunie 25, neagră, încadrat în chenar fin
manuscrisul are ca titlu identic cu al primei și numerotat în partea din dreapta sus a paginilor.
versiuni tipărite în 1801, la Sibiu: „Istorie despre Inițialele majuscule de la titlurile capitolelor,
Arghir cel frumos și despre Elena cea frumoasă precum și cele de la începutul paragrafelor sunt
și pustiită crăiasă. Adecă o închipuire supt care să de dimensiune mărită și îngroșată față de restul
înțelege luarea Țării Ardealului prin Traian chesaru textului. Pe foaia liminară se găsește o criptogramă
Romaniei”. (un tabel cu cifre) – față și o ornamentație vegetală
Menționăm că la următoarele ediții tipărite titlul – verso.
cărții va fi modificat în: „Istoria prea frumosului Dincolo de farmecul unei epoci în care cartea era
Arghir și a prea frumoasei Elena cea măiastră și cu prețuită atât ca dovadă documentară și istorică, ca
părul de aur adecă: o închipuire, supt care să înțelege valoare culturală și sapiențială, dar și venerată ca un
luarea Țării Ardealului prin Traian Chesariul obiect de cult, moștenirea lui V.A. Urechia continuă
Râmului”. Regăsim acest titlu în ediția de la 1831, să ne ofere un amplu teren de valorificare a tradiției.
din care Biblioteca deține un exemplar bibliofil, Totodată, aceste valori bibliofile îngălbenite de
procurat de Urechia, în 1896, prin intermediul lui trecerea timpului și marcate de mâinile celor care
Emilian Micu, așa cum reiese din corespondența le-au folosit, îngrijit și venerat, rămân ca exemplu
purtată de cei doi. Acest exemplar a aparținut și îndemn pentru cititorii de astăzi de a încerca o
clericului Ambrosie Jurma, din Batta (Ungaria), care călătorie în timp prin activități de loisir, cum ar
s-a semnat pe pagina de gardă și a aplicat însemnul fi caligrafia, adnotarea cărților, colecționarea de
de proprietate (ștampilă cu cerneală indigo). rarități.
7
An XII, nr. 43, iunie 2019 AXIS LIBRI
biblio-breviar

Din Colecțiile Bibliotecii

Comori adormite în lumea vechilor cărți

Tdisiace”
răim într-un veac
al luminii „para­
în accepție
tiparului, gândirea e mai nepieritoare ca oricând!
Ea devine volatilă ca eterul, n-o mai poți reține,
n-o mai poți distruge”. Putem spune că prin tipar
blagiană, în care totul se am cucerit nemurirea cărților, a bibliotecilor, a
poate realiza în miimi de literaturii. Istoricul Nicolae Iorga a făcut mereu
secundă. Oamenii caută trimitere la cuvântul ,,tipărit”: În cărțile pe care
să găsească o finalitate le alege cineva le păstrează cu îngrijire, le lasă
rapidă pentru aproape după sine ca o moștenire scumpă - se vede icoana
orice acțiune. Astfel au sufletului său. Este de la sine înțeles că o carte
ajuns să transforme lucrul expune și trăirile autorului și pe cele ale cititorului,
Ionuţ Răducan manual în lucru digital, dar totodată reliefează semnele vremurilor.
elev, Seminarul Teologic prin tehnologii avansate Primele cărți în limba română au fost cele
Ortodox „Sf. Andrei”, Galați
ce reduc timpul de lucru religioase, cu așa-zisele texte rotacizante: Codicele
și totodată estompează Voronețean, Psaltirea Voronețeană (ambele
tradiționalul și esența lucrului frumos. Obiceiurile găsite la mănăstirea Voroneț), Psaltirea Şcheiană,
și tradițiile milenare se pierd în relativismul Psaltirea Hurmuzachi, toate din secolul al XV-lea.
postmodernității, legendele mor, iar miturile se În timpul mitropolitului Nichifor (1740-1750),
sting – un „paradis în destrămare”. singurul grec în șirul mitropoliților moldoveni
Cu adevărat te cuprinde o bucurie atunci când din acel secol, dar foarte vrednic, aveau să se
deschizi o carte veche în care, pe lângă textele înființeze trei tipografii: una a mitropoliei, una
cuprinse în paginile fragile, descoperi cum unii particulară, tot în Iași, iar alta - pe lângă Episcopia
cititori ai secolului în care a fost scrisă au făcut de Rădăuți, aceasta din urmă cu începere din 1744.
însemnări pe ea. Tocmai valoarea și bogăția Cea de-a doua tipografie aparținea unui grec din
textelor și a informațiilor din cărțile vechi m-au Thassos, Duca Sotiriovici, și a funcționat între
convins că nu trebuie să mă opresc la citirea lor 1743 și 1752, imprimând mai ales cărți de slujbă
(prin extrasele și copiile făcute) și că e în interesul în românește, tipografia mitropolitană având
științei noastre să lărgim cadrul acestui prețios o prestație slabă. În ceea ce privește tiparul în
aparat documentar, căci este evident că nu se Transilvania, se înțelege că în secolul al XVIII-lea,
mai poate concepe un studiu temeinic de folclor secolul Uniației, românii de acolo au fost lipsiți
românesc cu pretenție de informație serioasă, dacă multă vreme de mijloacele de a-și propaga limba
nu completă, fără a consulta vechile scrieri. și cultura, cartea venindu-le mai întotdeauna din
Este arhicunoscut că pe frontispiciul bibliotecii celelalte două principate, pe căi ascunse, căci și
din Teba, acum 5000 de ani, era scris: ,,Cartea, importul era interzis. Abia spre sfârșitul secolului
leac pentru suflet”. Acest termen - carte - nu este al XVII-lea, episcopii uniți vor instala o tipografie
folosit pentru a defini ceea ce știm noi astăzi ca la Blaj, din teascurile căreia avea să iasă, la 1795,
fiind un material de culturalizare și cercetare , ci se pe lângă cartea cultică, celebra Biblie blăjeană a lui
referea la scris, mai exact la scrisul cu simboluri. Samuil Micu, o fericită ediție românească.
Victor Hugo vede tiparul ca pe un mare progres Cărțile trăiesc și se reafirmă prin ele însele.
al umanității: ,,Cel mai mare eveniment din Opera se apropie, finalmente, de realitatea în care
istorie! Este marea revoluție a umanității, modul s-a născut, iar perceperea ei ține de disponibilitatea
ei de expresie, reînnoit în întregime. Sub forma cititorilor. Tipica împărțire carte-viață apare astăzi

8
AXIS LIBRI An XII, nr. 43, iunie 2019
biblio-breviar
ca învechită, nu se mai pornește dinspre biografie
spre operă, ci invers. Altfel spus, opera expune
anumite mărci ale vremii în care a fost scrisă,
limbaj specific și viziune aparte.
În prezenta lucrare doresc să expun cum, prin
notațiile făcute pe paginile liminare ale unor cărți
de cult ortodox ce aparțin secolului al XVIII-lea,
diferiți viețuitori au dorit să evidențieze variate
obiceiuri și tradiții religioase și folclorice, ce astăzi
sunt pe cale de dispariție. Acești oameni aveau
conștiința că însemnările lor vor parcurge veacuri
întregi împreună cu cartea pe care erau scrise.
Din datări, reiese că există un decalaj între data
tipăririi lucrărilor și cea a realizării însemnărilor,
textele adăugate aparținând celei de-a doua
jumătăți a secolului al XVIII-lea și secolului al
XIX-lea. De aceea, unele sunt în grafie chirilică,
iar altele sunt scrise cu litere latine. De menționat
este că descrierea bibliografică adnotată a edițiilor
se regăsește și în Bibliografia Românească Veche, Cazanii de prăznuire, București, 1742, pag. de gardă, verso
I-IV, București, 1903-1944, lucrare de referință
pentru istoria cărții românești, precum și în Cartea Cosmosul, unesc divinul și umanul! Pe altă foaie
Românească Veche. Bibliografie, Galați, 1965, apare scrisă o pildă culeasă din cultura sătească,
realizată și editată de Biblioteca „V.A. Urechia”, pe în care se spune: Prin tot ceasul mă îmbie dorul
baza exemplarelor deținute în colecțiile proprii. ca să grăescu cătră Domnul, iar nedestoinicia mă
La acestea din urmă, transliterarea însemnărilor îndeamnă să tac de aceea și au grăit nevoia îmi zice
manuscrise din grafia chirilică în cea latină este păcatelor ca să stau cu price făr de multă zăbavă fi-
realizată de bibliotecarii Paul Păltănea, Gheorghe vom amari otrava... dar mândrie încă iaste o pieire
Hâncu și Veluța Făgurel. făr de veste. Că pe teți domnul că strigă de supt
soare să să strângă. Rândurile capătă o tonalitate de
Cazaniile lui Ilie Miniat au fost tipărite la psalm, omul își apleacă fruntea în fața Creatorului.
București în anul 1742. Exemplarul cuprinde Din aceste pasaje se desprinde un limbaj cu un
267 foi numerotate, cu 35 de rânduri pe pagină. puternic parfum arhaic: „ceriul”, „zmirnă”, „iaşte”,
Pe versoul, paginii de titlu se află stema îndoită „vecinic”, „pre”. Întrucât semnatarul manuscriselor
din Molitvenicul (1741), cu inițialele lui Mihai era cleric, se observă și tendința acestuia de a
Racoviță. În carte, apare și o gravură cu Sfinții evidenția spiritualitatea comunității pe care o
Împărați Constantin și Elena. Numele deținătorului slujea ca diacon.
care a făcut însemnări marginale este Radu Verzea,
diacon în Satul Lung (localizare probabilă în județul Tipăritura Catavasier a fost realizată la Râmnic,
Cluj). Acesta a notat pe foaia liminară posterioară în anul 1753. Exemplarul deținut de Biblioteca
un colind pe care îl cântau copiii când mergeau cu „V.A. Urechia” însumează 2 foi nenumerotate și
steaua în seara nașterii lui Hristos: Steaua despre peste 216 foi numerotate, cu 23 de rânduri pe
răsărit au strălucit. Steaua împăratului s-au ivit. pagină. Tușul cu care a fost tipărită este negru și
Steaua raze strălucește, sfântă naștere mărturisește... roșu. La foile 95 și 117 apare o gravură cu Maica
și un irmos: Steaua strălucește și mărturisește. Domnului cu pruncul Iisus în brațe. Încă de pe
Steaua că-și dă rază lumii să săcrează cum s-au prima foaie putem remarca o observație lăsată
născut jos împăratul Hristos..., pe care tradiția de întâiul deținător al cărții: Această carte este
locală îl considera ca fiind un cântec intonat de a lui popa Costea și... să nu să ia de la el. Cine
,,Maica Precista conului Hristos”. Câtă delicatețe, l-a lua va să fie blestemat de cei trei sute de sfinți.
dar și forță au aceste cuvinte, care încreștinează Scris-am la anul 1806. La pagina 172, apare scris

9
An XII, nr. 43, iunie 2019 AXIS LIBRI
biblio-breviar
începe chiar de pe versoul paginii de titlu, iar de
la exemplarul cercetat lipsește sfârșitul. Pe foaia
de gardă apare scris un Imn la darea anaforii în
ziua Învierii lui Hristos: „Dănțuiți, poporâlor/
Cântați toți, creștinilor/ Prin cel ce fu răstignit/
Astăzi/ mort jăfuit/ Bucurați-vă, sfinți proroci.
Oh, voi jidovi, ce-ați gândit/ Pre Christos l-ați
ocarât/ Ruptu-i-ați haina bătându-l/ Obrazul lui
scuipîndu-l/ Pre urmă l-ați și răstignit./.../ Domnul
din morți s-au sculat/ Credeți cu adevărat/ Că pe
moarte au călcat./ Idolii au sfărâmat/ Pre Adam
l-au ridicat./ Laude asta-nălțând/ Unul pre altul
îmbrățişînd/ Noi ai lui Adam nepoți/ Să strigăm
cu dulce toți;/ Christos au înviat din morți. Acest
cântec este redat de Ștefan Georgiu, „maistor
cojocar” și apoi învățător, care în 1847 locuia în Tei
(probabil localitate din Hunedoara sau Alba), iar
în 1856 în Lugoj. Nu apare în nicio carte de tipic
liturgic actuală și nici a vremurilor respective, ci
doar consemna un obicei local de a evoca Învierea
Catavasier, Râmnic, 1753, fragment din
Cântecul lui Solomon lui Hristos. De remarcat este credința puternică,
fără de tăgadă în Hristos, care a murit pentru
numele celui ce a lăsat însemnat un cântec: Eu, mântuirea noastră, dând un sens existenței întregii
Chiva Vasilie am cumpăratu această carte de la omeniri. Cu timpul, au apărut alte adăugiri la
protopopul de Soimuş cu patru florinți în luna lui cultul ortodox ce au făcut ca aceste obiceiuri să nu
noiembrie în 7 zile ani de la Hristos 1763, iar la mai fie practicate. Referitor la scrierea cu caractere
pagina 216 este menționat numele satului de unde latine, pe care au întrebuințat-o semnatarii de mai
provine autorul manuscrisului – Hidiș (localizare sus, este de remarcat faptul că aceștia o practicau
probabilă în județul Bihor). Cartea ca obiect avea deja pe teritoriul Banatului și Transilvaniei, încă
un preț, dar virulența blestemului trimite la o dinainte de a se oficializa în administrația din
importanță nemăsurată în bani. Cântecul pe care Țara Românească și Moldova. Faptul nu este
l-am menționat mai sus este: Mândru Solomon/ surprinzător, având în vedere că prima tipăritură
Crai ca el așa grăiește/ Că viața noastră dintru/ cu litere în întregime latine a fost realizată de
Această lume mare tre-/ cătoare și nestătătoare Samuil Micu, în 1779, la Viena.
ca și negura când/ nu bate vîntul tare/.../ să mai
cunoaște ca și ur-/ ma vulturelui când/ zboară Cartea Învățătura Creștinească a apărut în
spre senine. Imnul închinat personajului biblic anul 1790, la o tipografie din Iași. Cuprinde 15 foi
Solomon este inspirat din tradiția populară nenumerotate, iar pe cele scrise apar două coloane,
și surprinde în mari proporții viața satului una cu textul rusesc la stânga și cel românesc la
românesc, ilustrând percepția limitată asupra dreapta cititorului. Documentul a fost donat
vieții lumești, privită ca desfășurare trecătoare, Bibliotecii ,,V.A. Urechia” de către fondatorul său.
secvențială, în acord cu ritmul naturii. Structura Din însemnările de proprietate reiese că, în 1849,
viața noastră întru/ această lume nu o/ putem trece de la Grigore Cașcaval la Dumitrachi Banali,
cunoaște reliefează condiția omului muritor care iar în 1880 aparține lui Constantin Alexandrescu.
nu are acces la tainele cerești, precum și neputința Asemenea documentului anterior, tot pe foaia
sa de intra în străfundul lumii văzute. de gardă este transcris un cântec de inspirație
O altă lucrare numită Catavasier apare la religioasă care se adresează viitorului posesor al
București, în anul 1781, fiind tipărită cu roșu cărții: Fii în Isus iubit(ă)/ Și de-a pururea dorit(ă)/
și negru și având 18 rânduri pe pagină. Cartea Te poftesc mă rog primește/ Acest dar și pomenește/
conține 2 foi liminare și 231 numerotate. Prefața Pre cel ce-i îndatorit/ A nu uita până-n sfîrşit/
10
AXIS LIBRI An XII, nr. 43, iunie 2019
biblio-breviar
putem citi cu ușurință texte ce aparțin secolului
al XVIII-lea, când se îmbină scrisul chirilic cu
alfabetul latin.
În concluzie, însemnările unor texte de
circulație folclorică pe cărți religioase arată
integrarea credinței ca fapt de viață și normă de
conduită morală. Poporul român a evoluat în
teritoriul unde Sfântul Apostol Andrei a venit
pentru a propovădui Evanghelia, drept pentru care
cultura românească este creștină, iar spiritualitatea
românească are un intens caracter popular. Cultura
scrisă și cea populară formează un întreg în aceste
secole matriciale. Lucrările selectate și comentate
vin să confirme afirmațiile de mai sus, ele putând
face obiectul unor cercetări de antropologie, istoria
mentalităților sau a ideilor.

Bibliografie:
Bibliografia românească veche, 1508-1830.
Ediţiunea Academiei Române. Bucureşti: Socec,
Catavasier, Râmnic, 1753, fragment din 1903-1944. 4 vol.
Cântecul lui Solomon Busuioc, Nicolae. Semnele înţelepciunii: Schiţă
Prieteşugul cel curat/ Fără de intrigi arătat. În pentru o istorie eseistică a cărţii [Carte tipărită]
acest text, parțial descifrat din cauza deteriorării Iaşi: Sagittarius Libris, 1998. 174 p.
scrisului, se surprinde dorința semnatarului de a Catavasier. Ediția a 3-a. Râmnic, 1753. 216 p.
lăsa cartea de cult ca moștenire unui prieten. Se Catavasier. București: Tipografia Mitropliei,
evidențiază emoționant valoarea cărții la vremea 1781. 2 f. nenum. + 231 f. + 13 f. nenum.
aceea, un dar prețios pe care îl ofereau oamenii cu Cazanii de prăznuire la toate Praznicele ceale
cinste și cu inima deschisă unul altuia. Sintagma Domnești ale lui Ilie Miniat. București, Tipografia
primește acest dar și pomenește conturează Mitropliei, 1742. 267 p.
recunoștința pe care trebuia să o poarte o Făgurel, Veluța. Însemnări de pe cartea
persoană ce primea un asemenea dar cultural și românească veche din Biblioteca „V.A. Urechia”
spiritual. Acest fragment poate fi interpretat ca (1642-1830), Galați: 1996, manuscris. 52 f.
fiind un document de împuternicire pe care îl lasă Hâncu, G. Cartea românească veche în Biblioteca
deținătorul cărții viitorului posesor. Hristos se află V.A. Urechia. Bibliografie. Galați: 1965. 192 p.
acolo și oamenii se află în Hristos! Cultura creștină Învățătură creștinească. Iași: 1790. 1f. nenum. +
a pătruns în intimitatea relațiilor dintre viețuitorii 15 f.
acelor vremuri, așa cum se desprinde din primul Mușlea, Ion; Bârlea, Ovidiu. Tipologia
vers, care face referire la Dumnezeu Fiul. folclorului, Bucureşti: Minerva, 1970. 636 p.
Cărțile pe care le-am menționat mai sus au fost Olteanu, Virgil. Din istoria și arta cărții. Lexicon.
purtate sute de kilometri de la tipografie până în București: Editura Enciclopedică, 1992. 400 p.
satele semnatarilor manuscriselor, ele fiind dovada Stanciu, Ilie. Călătorie în lumea cărţii. Mică
constituirii acelei punți care a realizat unitatea de enciclopedie ilustrată, Bucureşti: Editura Didactică
neam și credință. Însemnările au fost realizate la şi Pedagogică, 1970. 319 p.
o diferență de mai bine de trei decenii de la data
la care au fost tipărite. De evidențiat este că limba
literară de la vremea respectivă nu era foarte
diferită de cea pe care o vorbim astăzi, întrucât

11
An XII, nr. 43, iunie 2019 AXIS LIBRI
biblio-breviar

Un nou proiect în derulare la


Filiala Nr. 2 „Paul Păltănea”
Code Kids - Copiii fac coding în bibliotecile publice

O dată cu ascensiunea
tehnologiei, aceasta
este tot mai prezentă în
publice din diferite zone ale României. Aceste
cluburi vor contribui la dezvoltarea  competențelor
digitale și STEM ale copiilor și la implicarea acestora
viețile noastre, indiferent în viața comunității din care provin, prin rezolvarea
de vârstă, astfel că cea mai unor teme digitale creative.
bună soluție ar fi să încetăm Prin activitățile de formare și atelierele organizate
să mai ignorăm acest adevăr în cadrul cluburilor de coding, se doreşte a se
și să găsim metode eficiente deschide o fereastră către explorarea lumii digitale,
prin care să integrăm cu oportunitățile sale de dezvoltare și învățare şi
Cătălina Şoltuz tehnologia și internetul în pentru a-i familiariza pe copii cu ABC-ul limbajului
responsabil, Filiala Nr. 2 activitățile noastre zilnice, în care se construiesc jocurile sau aplicațiile de
„Paul Păltănea”
mai ales în rândul copiilor. telefon.
În acest sens, la început Alături de Filiala Nr. 2 „Paul Păltănea”, în
de primăvară, Biblioteca Judeţeană „V.A. Urechia” municipiu este parteneră în cadrul acestui proiect
Galaţi, prin Filiala Nr. 2 „Paul Păltănea” - Bibliotecă Şcoala Gimnazială „Grigore Moisil” Galaţi.
Municipală, derulează pentru copii un nou şi Deschiderea şi prima activitate interactivă s-au
ambiţios proiect naţional la care este, începând cu desfăşurat la sediul filialei, unde un grup inimos de
acest an, parteneră. copii au alcătuit grupul de coding „Hyper Coders”
Proiectul se numeşte „CODE Kids - Copiii fac Galaţi, care are şi doi ambasadori, Elian Ţoporoc
coding în bibliotecile publice” şi Claudiu Ţuchel, dintre copiii
şi este dedicat dezvoltării de înscrişi în acest club.
competenţe de programare După un scurt joc de cunoaștere
vizuală STEM (Ştiinţă, și memorie la care i-am provocat pe
Tehnologie, Inginerie, copii, am prezentat pe scurt câteva
Matematică) în rândul aspecte legate de proiectul pe care
copiilor din mediul rural îl vom implementa pe parcursul
şi urban, incluzând şase acestui an. A urmat prezentarea
biblioteci publice din judeţ clubului de codare, a platformei
(Vânători, Valea Mărului, code.org, a câtorva aspecte legate
Ghidigeni, Schela, Cudalbi, Măstăcani) şi o de coding, cum ajută participarea la acest club, care
bibliotecă publică din municipiu (Filiala Nr. 2 „Paul este un ambasador, și cum ne va ajuta el, cine vor fi
Păltănea”). mentorii care ne vor sprijini, aspecte organizatorice.
Perioada de derulare a proiectului în cadrul A fost o primă activitate inedită şi interesantă
bibliotecii judeţene este de un an de zile, cu care va fi completată, cu siguranţă, de următoarele!
posibilitatea de a-l transforma într-un program În societatea modernă, codingul (sau
de bibliotecă. Organizaţiile care implementează programarea) reprezintă o abilitate la fel de
proiectul la nivel naţional sunt Fundaţia Progress importantă precum scrisul sau cititul, deoarece copiii
Bistriţa şi Asociaţia ETIC Cluj. învăţând să codeze, învaţă să îşi dezvolte gândirea
Proiectul „CODE Kids – Copiii fac coding în critică, abilităţile de rezolvare a problemelor şi, după
bibliotecile publice” are ca scop crearea unei comunități cum au aflat membrii clubului „Hyper Coders”
active de copii, cu vârsta între 10-14 ani și bibliotecari, Galaţi, ajută să îşi consolideze diverse concepte din
prin înființarea de  cluburi de coding  în bibliotecile multe domenii.
12
AXIS LIBRI An XII, nr. 43, iunie 2019
biblio-breviar

4/4 PentruPrieteni

B iblioteca Județeană
„V.A. Urechia”
Galați a desfășurat joi,
un punct de colectare unde toți doritorii au putut
aduce donațiile necesare pentru a-i ajuta pe copiii
defavorizați de la Centrul de zi pentru Copii „Sfântul
4 aprilie 2019, a II-a Spiridon”. Aceștia reprezintă o parte însemnată a
ediție a proiectului 4/4 publicului prezent și receptiv în timpul cluburilor de
PentruPrieteni, lansat de vacanță, din perioada verii, de aceea ne-am orientat
Ambasada Statelor Unite toată atenția spre ei. Mai mult, am vrut să le fim
în România alături de alături celor care se ocupă de acest centru deoarece
American Councils for au reușit performanța impresionantă de a educa și
International Education. hrăni, de 10 ani încoace, sute de copii fără părinți,
Proiectul 4/4 Pen­ crescuți de bunici, care trăiesc în condiții precare.
Teodora-Geanina truPrieteni celebrează la Publicul larg și colaboratorii Bibliotecii s-au
Ropotan nivel național valorile arătat încântați și ne-au sprijinit în inițiativa noastră,
bibliotecar, Fundația voluntariatului și ale prie­ reușind astfel să strângem din donațiile făcute mai
Andreiana Juventus
teniei, valori care ne-au multe pachete cu dulciuri, cărți și jucării.
determinat să ne unim forțele pentru a schimba Bibliotecarele Secției Împrumut la Domiciliu
mentalitățile în bine în jurul nostru, oriunde ne-am pentru Adulți, alături de voluntarii inimoși care
afla în România. Acțiunea activează în cadrul Bibliotecii
de voluntariat a avut scopul au mers în data de 4 aprilie
de a acorda câteva momente a.c. la Centrul de Zi pentru
din timpul nostru unor Copii „Sf. Spiridon” încărcați
cauze nobile. Urmând de daruri și au fost primiți cu
modelul Statelor Unite ale bucurie de către copii.
Americii, care sărbătoresc Le mulțumim celor
în aprilie Luna Voluntarului, implicați care au ales ca și
4/4PentruPrieteni se dorește pe această cale să dea din
a fi o recunoaștere a muncii puținul lor și celor care au și
voluntarilor în folosul mai puțin!
semenilor. Ziua de 4 aprilie
2019, în care am comemorat
51 de ani de la moartea lui Martin Luther King
jr. și ne-am adus aminte de moștenirea morală
incredibilă lăsată de acesta, prin eforturile depuse
în lupta împotriva sărăciei, a fost aleasă special
pentru crearea unui eveniment.
Una dintre activitățile din cadrul acestui proiect
a fost organizată de Secția Împrumut la Domiciliu
pentru Adulți, din cadrul Bibliotecii Județene „V.A.
Urechia” și a constat în realizarea unei colecte de
carte, rechizite, jucării și alimente.
Biblioteca are o colaborare solidă cu centrele
sociale din Galați. Concret, în perioada 11 martie
– 3 aprilie 2019, la sediul Bibliotecii, s-a deschis
13
An XII, nr. 43, iunie 2019 AXIS LIBRI
biblio-breviar

De ce citim?

P entru că „La Lectura nu este un scop în sine. Ea are un rol


lumina și învățătura important în formarea și dezvoltarea personalităţii
cărții se deșteaptă con­ oamenilor. Este mijlocul prin care aflăm informații
știința națională, iară despre ceea ce ne interesează, ceea ce ne place,
deșteptăciunea conștiinței ceea ce ne folosește. Citim pentru a ne dezvolta
naționale este singura cetate gândirea și puterea de judecată necesare pentru a
care n-o răpune dușmanul”, înțelege natura oamenilor, relațiile cu părinții, cu
rostea Vasile Alexandrescu copiii, cu partenerul de viață, cu colegii, societatea
Urechia, ctitorul Bibliotecii în care trăim. Citim pentru a afla cum gândeau, ce
„V.A. Urechia”, la inau­ iubeau, oamenii celebri pe care-i admirăm, pentru
gurare, în anul 1890, pe 11 a afla preocupările oamenilor din alte culturi
noiembrie. și din alte timpuri. Citim pentru a evada din
Violeta Opaiț
Responsabil Filiala Nr. Și totuși nu este cotidian. Citim pentru a înțelege taina frumosului
5 „Hortensia Papadat- suficient ca aceste cărți, și a binelui, pentru a înțelege acest mister care este
Bengescu”- Bibliotecă aceste minuni făcute de viața. Fiecare dintre noi suntem și suma lecturilor
municipală
oameni și nu îndeajuns de noastre.
prețuite, care conțin între paginile lor mărturii „Ar trebui să privim lectura ca pe o formă de
ale întregului parcurs al omenirii, să existe în fericire, de bucurie și cred că lecturile obligatorii
Biblioteci. Ele trebuie să fie sunt o greșeală. E ca și când
aduse la cunoștința oamenilor. am vorbi de iubire obligatorie
Trebuie găsite căi spre inimile sau de fericire obligatorie...
și mințile lor, a copiilor în dacă o anumită carte vă
special, pentru că mai ales plictisește, lăsați-o din mână.
aceștia sunt dornici de a N-a fost scrisă pentru voi.
descoperi minunile lumii. Dar dacă lectura ei vă trezește
Observăm că plăcerea pasiunea, atunci mergeți până
efectivă a lecturii și a dorinței la capăt.”(Jorge Luis Borges -
de a cunoaște, specifice copiilor, Borges la 80 de ani. Conversații.
dispare pe măsură ce aceștia Cărțile și noaptea).
cresc. La unii copii începe să Cel mai pasionat cititor
dispară din clasele a șaptea, a al cărților pentru copii din
opta sau într-un caz mai bun bibliotecă este Ovidiu, elev
odată cu intrarea la liceu, când în clasa a IV-a, la Școala
simt nevoia unei relaxări, care Gimnazială nr. 43 „Dan
de multe ori se prelungește atât Barbilian”. A venit prima oară
de mult încât devine un mod în vizită cu clasa și cu doamna
de viață. De ce se petrece acest învățătoare și de atunci,
fapt? Cauzele sunt multiple. aproape în fiecare zi, citește
Ovidiu
Una dintre ele este aceea că în bibliotecă. Probabil că și lui
elevii asociază cititul cu alte discipline obligatorii de Biblioteca îi pare un Paradis precum lui Borges.
la școală. Elevii sunt suprasaturați cu informatică, Biblioteca noastră, Filiala Nr. 5 „Hortensia
matematică și alte discipline, utile bineînteles, dar Papadat-Bengescu” pune la dispoziția gălățenilor
pentru care unii dintre ei nu au abilități și prin un fond de peste 25.000 de documente (cărți,
urmare nici interes. enciclopedii, ziare, reviste, documente multimedia),
14
AXIS LIBRI An XII, nr. 43, iunie 2019
biblio-breviar

Trei generații! Bucuria lecturii!

calculatoare pentru navigarea pe internet precum Ramona Piticari, Valentina Buruiană, Stela Olaru,
și un spațiu plăcut și luminos pentru studiu, Zinica Nour, Cecilia Chirvase, Florentina Cristina
pentru efectuarea temelor în mici grupuri, pentru Epure, Clementina Balmuș, Doina Dumitra
desfășurarea evenimentelor cultural-educative sau Oanea, Aurora Gheorghiu, doamna bibliotecară
pentru petrecerea timpului liber. Lica Ariton și bineînțeles de bibliotecarele de la
Dintre activitățile cultural-educative pe care Filiala Nr. 5 „Hortensia Papadat-Bengescu”. Le
le-am desfășurat, amintesc câteva: Întâlnire cu o mulțumim tuturor pentru momentele plăcute
carte (Minunea de R.J. Palacio) cu participarea petrecute îmreună!
elevilor din clasa a V-a de la Liceul Teoretic De asemenea, vă așteptăm cu drag și pe
Dunărea; Microrecitalul de poezie Mihai Eminescu dumneavoastră, cei care citiți aceste rânduri și
și minispectacolul de poezie, muzică și dans Unirea încă nu ne-ați vizitat să facem, cunoștință! Pentru
prin ochi de copil; Ne jucăm, ne distrăm, geografie informații suplimentare vă invităm pe pagina
învățăm! cu participarea elevilor din clasele a IV-a noastră de facebook – https://www.facebook.com/
A și B de la Școala Gimnazială nr. 3 „I.L. Caragiale”; BVAU-Filiala-nr-5-Hortensia-Papadat-Bengescu-
Ziua Cititului Împreună, Întâlnire cu Ion Creangă, Bibliotec%C4%83-.
Emoții de primăvară, cu participarea elevilor
claselor a III-a și a IV-a de la Școala Gimnazială
Nr. 43 „Dan Barbilian”; Amintiri despre
Ion Creangă cu participarea elevilor clasei
pregătitoare de la Școala Gimnazială Nr. 22
„Dimitrie Cantemir”; Ziua nonviolenței în
școală - dezbatere în cadrul programului
Cafeneaua ideilor, Ziua Îndrăgostiților
cu tema Cele mai frumoase declarații
de dragoste de prin cărți adunate sau
Dragobetele aduce iubirea în casă și în
suflet! - Obiceiuri, tradiții și versuri de
dragoste; Despre feminism și femei celebre;
Ziua Internațională a Poeziei - realizate
cu elevi din clasele a IX-a și a X-a de la
Liceul Teoretic „Dunărea”. Toate aceste
activități, pe care le-am menționat și multe
altele, au fost realizate cu copii și pentru
copii, îndrumați cu drag și responsabilite
Fericire în ochi de copil!
de doamnele profesoare: Lucica Moțoc,

15
An XII, nr. 43, iunie 2019 AXIS LIBRI
Salonul Literar AXIS LIBRI

Salonul Literar Axis Libri


Început de stagiune 2019

L a mijlocul lunii
februarie a anului
2019 (14 martie) a debutat
din Iași, în 2018. Traducerea din limba română în
limba engleză a poeziilor din acest volum a fost
realizată de profesorul Petru Iamandi. Criticul a.g.
stagiunea de primăvară Secară afirmă într-una dintre recenziile sale că
a Salonului Literar „poeta Violeta Craiu ne readuce aminte că nimeni nu
„Axis Libri”, manifestare ne-a promis fericirea în această lume, dar poate fi cel
consacrată deja în arealul mai bun vecin!” și că: „multe dintre texte sunt ca niște
cultural gălățean. Și pentru bijuterii ascunse într-un sipet, gata să fie aruncat
că ediția de debut din noul în apele Dunării”. Poetul și profesorul Gabriel
Silvia Matei an coincide cu sărbătoarea Gherbăluță ne-a propus spre lansare volumul de
șef serviciu, Săli de lectură, dragostei (Sf. Valentin) poezii „Eu tu și poezul”, apărut la Editura Minela
Biblioteca „V.A. Urechia” adoptată de mai mulți ani și în 2018. Volumul de poezie-poveste, după cum
de noi românii, invitații serii îl numește criticul Liuba Liubastra Botezatu în
au fost patru dintre poeții gălățeni deja cunoscuți: recenzia sa, este „construit ca o declarație de iubire
Violeta Craiu, Gabriel Gherbăluță, Alina Marieta adusă Luminii inundându-i universul creator, pe care
Ion și Luminița Potârniche care au încercat să ne nu contenește să o invoce, să o modeleze chiar, din care
facă să ne amintim că „Iubirea este suprema lege speră o mântuire, nelipsite fiind numeroasele motive
a universului: lege misterioasă care guvernează și biblice și creștinești, pe lângă reminiscențele păgâne,
orânduiește totul, de la atomul neînsuflețit până la strecurate pe alocuri de-a lungul cărții și de care
ființele raționale: de la ea pleacă și spre ea converg, ca întelegem că își dorește desprinderea, intrând într-o
spre un centru de irezistibilă atracție, toate gândurile sferă nouă, cea a luminii”. Alina Marieta Ion a venit
și acțiunile noastre” (Gustavo Adolfo Becquer). În în această seară cu ale sale „Mărgele de nisip”, volum
același spirit al iubirii, în deschiderea serii a avut loc de poezii apărut în 2016, la Editura Eurostampa
un microrecital liric susținut de Adina Lazăr, artistă din Timișoara, iar poeta Luminița Potârniche cu
a Teatrului Național de Operă și Operetă „Nae volumul de poezii „Războiul de marți”, apărut la
Leonard” din Galați. editura Vinea, în 2018. După recitalul liric prin care
Urmând formatul deja consacrat al salonului ne-au purtat cei patru autori lansați în această seară,
literar, Zanfir Ilie, directorul Bibliotecii „V.A. au urmat catrenele compuse pe loc de epigramiștii
Urechia”, a făcut o scurtă descriere biobibliografică a deja cunoscuți: Teodor Buhăescu, Vasile Manole,
celor patru autori, continuând cu un scurt preambul Ioan Fărcășanu și Ionel Jecu, seara încheindu-se
susținut de moderatorul cu oferirea diplomelor
Teodor Parapiru și de excelenţă de către
recenziile prezentate de Zanfir Ilie, directorul
bibliotecarii Iulia Lazăr, Bibliotecii şi bineînțeles
Anca Stan, Andreea a mult aşteptatei şedinţe
Grecu și Adrian George de autografe.
Secară. Poeta Violeta Cea de-a doua ediție
Craiu ne-a adus în din acest an a salonului
această seară ultimul său literar, desfășurată în
volum de poezie „Muze data de 21 februarie,
sub aparențe”, volum a avut o nouă serie
bilingv român-englez, de invitați speciali
apărut la editura Timpul în persoana poetei și

16
AXIS LIBRI An XII, nr. 43, iunie 2019
Salonul Literar AXIS LIBRI
jurnalistei Aura Christi și a noului său roman în Pintilie premiat în decursul timpului la mai multe
versuri „Ostrovul învierii”, ce face parte din seria de festivaluri și concursuri de creație și poezie. Dragoste
autor, apărut în 2019, la editura Ideea Europeană. deșertică, noul roman al prozatorului Constantin
Gălățeanul Cezar Amariei, cunoscut colecționar Costache, nu părăsește, după cum afirmă criticul
și bibliofil, ne-a adus în atenție romanul „Zilele Liviu Antonesei „aria maritimă în care autorul
noastre mărunte”, publicat anul trecut la editura s-a consacrat începând cu volumul de povestiri de
Polirom. Între invitații speciali ai serii s-au numărat debut și culminând în excelenta trilogie care precedă
și membrii delegației Grupului Editorial Liaoning acest volum”. Volumul de versuri „Natura, triumful
din Shenyang, China care au ținut să lanseze la imanenței” (Editura Europlus, 2018), al poetului
Galați volumul „Robotul chinezesc”, autori Wang Ioan Dan Pintilie, este dovada faptului că poezia
Hongpeng și Ma Na, volum publicat tot în cadrul și natura se confundă ireversibil și au același izvor.
editurii Ideea europeană, traducerea fiind semnată În ceea ce-l privește pe Marius Chiru, criticul a.g.
de Ionela Voicu. „Robotul chinezesc” este, după Secară afirma că „scriitorul, este la fel de misterios ca
cum putem afla din şi personajul său din miniromanul său
descrierea făcută de debut”, „Morgen”, apărut în 2018 la
pe coperta a IV-a, Editura Eikon.
„povestea fascinantă a În această seară, prezentarea
dezvoltării industriei biobibliografică a celor trei autori
robotice a Chinei, care a fost făcută de dna Geta Eftimie,
se desfășoară în paralel directorul adjunct al bibliotecii, iar
cu creșterea economică. rolul de moderator a fost asumat
Sunt prezentate analize
și idei profunde cu
privire la producția inteligentă – acest domeniu al
tehnologiei înalte care atrage atenția întregii lumi-
într-o nouă eră a reformei și deschiderii Chinei,
punând accentul pe strategie și etică științifică, și având
multe puncte de vedere frontaliere despre probleme
cu care se vor confrunta oamenii în viitor”. Și pentru
că a fost vorba de China și unul dintre pilonii marii
puteri chinezești, a fost lansat în această seară și
volumul „Wuhan, viteza clipei” ce surprinde câteva
din însemnările de călătorie din China, creionate în
2014 de directorul Bibliotecii „V.A. Urechia”, Zanfir pentru ultima dată în acestă stagiune de primăvară
Ilie și apărut la Editura Axis Libri. Publicul prezent de scriitorul și jurnalistul Teodor Parapiru.
în sala „Mihai Eminescu” a făcut cunoștință cu Recenziile cărților lansate au fost prezentate de
volumele lansate atât prin recenziile bibliotecarilor bibliotecarii Lucica Veliche, Monica Filote, Dorina
cronicari Dorina Bălan, Catrina Căluian, Violeta Bălan, Andrei Parapiru și a.g. Secară. În această
Moraru, Cecilia Manolescu, cât și prin confesiunile seară, participanții fideli ai salonului literar au
autorilor. Cercul evenimentului a fost închis de cinstit memoria celui care a fost poet, scriitor,
vernisajul expoziției de autor denumită generic cetățean de onoare al comunei Niculițel din
„Zilele noastre mărunte: laborator de autor” care a județul Tulcea, Gheorghe Burlacu-Niculițel, care
pus în evidență pasiunea de colecționar și bibliofil pe 16 martie ar fi împlinit frumoasa vârstă de 80 de
a scriitorului Cezar Amariei, expunând câteva din ani. În memoria sa a fost prezentat ultimul volum
documentele folosite ca referință în cartea lansată. de poezii, publicat în 2015, „Clipe de har”, pe
Ediția din 28 februarie a avut trei invitați, care îl numea la acel moment o adevărată „hrană
unul deja consacrat și cunoscut publicului fidel spirituală pentru cititor”. În finalul serii, atmosfera
al salonului literar, în persoana scriitorului a fost destinsă ca de fiecare dată de epigramiștii
constănțean Constantin Costache, unul aflat la de serviciu - Vasile Manole, Ioan Fărcășanu, Ionel
debut în volum, Marius Chiru și poetul Ioan Dan Jecu și Teodor Buhăescu.

17
An XII, nr. 43, iunie 2019 AXIS LIBRI
Salonul Literar AXIS LIBRI
Ediția din 7 martie a fost una de trecere lină cercetările sale materialializate în două lucrări:
către noi începuturi și de predare de ștafetă, rolul „Sfârșit de mileniu” (Editura Granada, 2017) și „File
de moderator fiind asumat în totalitate pentru de istorie” (Editura StudIS, 2018).
această ediție de Geta Eftimie, directorul adjunct Prezentările biobibliografice ale autorilor au
al bibliotecii. Invitații serii au fost George Arion, fost făcute de Geta Eftimie, directorul adjunct
scriitor, jurnalist binecunoscut, autor de scenarii al bibliotecii, după care rolul de moderator al
pentru filme de lung-metraj și seriale tv, plecat de evenimentului a fost preluat de scriitorul și criticul
pe meleaguri tecucene cu al său roman „Trimisul literar Adrian George Secară. Acesta i-a invitat la
special” și inginerul Petru Todoran, devenit scriitor cuvânt, rând pe rând pe autorii lansați care și-au
destul de târziu, în 2015 și aflat în acest moment în prezentat operele literare, dar și pe alți scriitori
fața celei de-a doua ediții a romanului autobiografic din sală care au ținut să salute prezența la Galați a
„Sidex, o viață de om”, apărut la editura Axis oaspeților noștri: Marin Năstase, Gheorghe Gurău,
Libri în 2018. După binecunoscuta prezentare Vasile Leonte, Ionel Jecu, Vasile Manole, Ioan
biobibliografică a celor doi autori, au fost citite Fărcășanu, Teodor Buhăescu. La finalul serii nu
recenziile cărților lansate, de bibliotecarele Ioana au lipsit diplomele de excelență oferite în numele
Chicu și Monica Filote. bibliotecii de dna Eftimie Geta, dar și ședința de
În desfășurătorul programului, autorii au fost autografe.
invitați să vorbească auditoriului Ziua Internațională a Poeziei
despre creațiile lor artistice, (21 martie) a fost sărbătorită în
seara încheindu-se cu reprizele cadrul Salonului Literar Axis
umoristice ale epigramiștilor Libri cum altfel decât cu poezie.
fideli participanți la salon, Invitații serii de joi au fost
cu acordarea diplomelor de poeții Simona Toma, Romeo
excelență celor doi autori și Aurelian Ilie, Valeriu Valegvi,
obișnuita sesiune de autografe. Adi Secară-Halil, Gülșah Süder
Ediția din 14 martie i-a avut Uzunmehmetoglu și ultimele
ca invitați pe trei dintre autorii lor volume de versuri. Cartea
veniți de „peste Dunăre”, de la Tulcea, prieteni „O Simonă” a poetei Simona Toma este, după cum
binecunoscuți ai salonului gălățean, scriitorii afirma în prefață Lucian Vasilescu, „rezultatul unui
Tania Nicolescu, Tănase Carașca și Victor Henrich proiect poetic, adică mai mult decât un «buchet»
Baumann. Scriitoarea Tania Nicolescu a venit de mostre de inspirație poetică... Dacă ar exista un
de această dată la Galați cu romanul „Orbeții”, «Birou de evidență a Poeziei», «o Simonă» ar căpăta
proaspăt scos de sub tipar, despre care Cezarina în regim de urgență document de identitate (poetică)
Adamescu afirma că „ar putea încăpea, într-o și un Cod personal, de forma unui contur de cretă,
eventuală clasificare, în categoria realismului, dar care se va plimba cu bicicleta prin parcuri, căutându-
și a fabulosului epic în spiritul clasicului Cezar și perechea, până când din noapte se va face iar
Petrescu din nuvelele sale. Totodată, ori chiar prin noapte, semn că a sosit vremea s-o ia de la capăt”.
aceeași natură, scrierea este o excelentă proză poetică Cartea lui Valeriu Valegvi, intitulală „Eva
neasemuit de frumoasă, încărcată și înmiresmată printre degete”, apărută la editura Detectiv literar,
de candoarea poeziei autentice, acea poezie a cărei în toamna anului trecut, demonstrează încă o
eufonie încântă și conferă stări de liniște și pace dată că „poezia este văzută ca miracol” și „poemele,
spirituală”. Povestirile scriitorului Tănase Carașca o fină broderie a sufletului evadat din ghearele
adunate în volumul „Dus-întors”, lansat în această realului agresiv” (Daniel Corbu, Iași, septembrie
seară și apărut în 2018, la Editura InfoRapArt, ne 2018). Despre gazelurile poetului Adi Secară-Halil,
poartă în lumea portului dunărean tulcean cu strânse cu migală în volumul bilingv turco-român
evenimentele, întâmplările și experiențele trăite de Șair, Dervișlere Sesleniyor/ Poet chemând derviș,
autor. Schimbând registrul prezentărilor, istoricul s-a scris mult și probabil se va mai scrie pentru
Victor Henrich Baumann ne face cunoștință cu că, așa cum afirma scriitoarea Stela Iorga într-una
istoria Dobrogei și ținutului nordic dintre Pontus dintre recenziile sale, „stă sub semnul prieteniei și al
Euxinus și Duna, aducând în fața publicului gălățean tributului adus unor personalități culturale de etnie

18
AXIS LIBRI An XII, nr. 43, iunie 2019
Salonul Literar AXIS LIBRI
turcă, care i-au trecut prin viață cu volumele „Chemările Indris”
poetului, marcându-i într-un fel și „Dansul cărților”, Dumitru
sau altul destinul: profesorul Unal Anghel cu volumul „De la cronică
Șenel, Gülten Abdula-Nazare, muzicală la critică literară” și
scriitorii Șefik Kantar, Emin Emel, Virgil Andronescu cu volumul
precum și poetul Mehmet Cerci”. de aforisme „Nuclee aforistice”.
De altfel, tipărirea volumului de Autorii brăileni au fost recenzați
versuri, apărut în 2018 la editura de bibliotecarele Dorina Bălan,
Centrului Cultural „Dunărea Titela Trif, Ada Tăbăcaru, Anca
de Jos” Galați, a fost posibilă Stan și Iulia Lazăr, dar și de fiecare
mulțumită finanțării Uniunii dintre ei în parte, prin cuvântul
Democrate Turce din România, la care au fost invitați de către
traducerea în limba turcă fiind moderatorul a.g. secară. Volumul
realizată de scriitoarea Emel de versuri „Sincopa destinului”,
Emin. În același registru cu gazelurile lui Adi apărut la Editura Pim în 2018, este caracterizat de
Secară-Halil s-au încadrat și poeziile scriitoarei Lucia Pătrașcu ca „o carte de traseu, pentru că nu
turce Gülșah Süder Uzunmehmetoglu, prezentă este una de debut, dar sigur nu va fi nici una de final
în această seară la Galați cu volumul Cicek kokulu (anul și cartea! Este motto-ul autoarei, după cum
kadînlar (Femeile cu miros de flori) și susținută în singură mărturisește), ar putea fi considerate strict
prezentările sale de doamna profesor Gültenh personale, generate de „darul” și conștiința literară cu
Abdula-Nazare, președinte al Centrului de care se înveșmântează autoarea pentru a-și ascunde
Cercetare și Cultură Turcă Dunărea de Jos. Și subtilitatea emoției și pentru a rămâne racordată
ultimul, dar nu cel din urmă, poet prezent la această la trăirea interioară pe care i-o dăruiește clipa
ediție de salon literar, poetul Romeo Aurelian Ilie, scrisului”. Criticul Dumitru Anghel pornește de la
ne-a adus în atenție volumul de versuri „Patruzeci cele două pasiuni ale sale - muzica și literatura și
și unu. Eu, surdo-mutul”, apărut la editura Tracus dă viață volumului „De la cronică muzicală la critică
Arte și câștigător al Premiului Național de Debut literară”, apărut la editura TipoMoldova, adunând
în poezie „Traian T, Coșovei”, acordat de editura aici cronicile muzicale apărute de-a lungul timpului
Tracus Arte în colaborare cu Asociația Culturală în publicații diverse precum Scânteia, Înainte,
Direcția 9 și Agenția de carte. Seara a debutat cu un Excelsior, Florile Dunării, dar și cronici literare ale
microrecital artistic susținut de elevii clasei a VIII-a numeroșilor autori pe care i-a analizat. În ceea ce-l
de la Liceul de Artă „Dimitrie Cuclin din Galați, a privește pe poetul și publicistul Virgil Andronescu,
continuat cu prezentările autorilor, făcute de dna acesta ne prezintă în „Nuclee aforistice” confruntarea
Eftimie Geta, directorul adjunct al bibliotecii și dintre aforismele de calitate și impresiile personale,
recenziile colegelor noastre Iulia Lazăr, Camelia frumos armonizate cu ilustrațiile realizate de
Găvănescu și Florica Șerban. Rolul de moderator artistul plastic Hugo Mărăcineanu. De altfel,
al salonului literar a fost asumat și de această dată Hugo Mărăcineanu face și o scurtă caracterizare a
de scriitorul și criticul literar Adrian George Secară. scrisului lui Virgil Andronescu: „autorul se agață
Momentele lirice au fost susținute atât de autori, cât cu nonșalanță de cârceii întortocheați ai limbii,
și de prietenii prezenți în sală, scriitorii Ion Manea, punând față în față posibilul cu imposibilul, credința
Gabriel Gherbăluță și epigramiștii Vasile Manole, cu răzvrătirea eretică, pentru ca apoi să ne facă să
Ioan Fărcășanu și Teodor Buhăescu. credem că se neagă pe sine, alături de tot ceea ce
Ultimul salon din luna martie (28 martie) există”.
i-a avut ca invitați pe scriitorii din orașul vecin Odată cu duelul epigramistic dintre Galați și
și prieten Brăila. Aceștia sunt binecunoscuți Brăila, prin reprezentanții acestui gen literar, Vasile
gălățenilor prezenți la întâlnirile din fiecare zi de Manole, Ioan Fărcășanu, Teodor Buhăescu, Vasile
joi sau din întâlnirile anuale din cadrul Festivalului Mandric și Vergil Matei s-a mai încheiat încă o
Internațional de Carte „Axis Libri”. În această seară reușită a întâlnirilor noastre de joi. Mulțumim
seară, invitați au fost Valentina Balaban și volumul pentru prezență și implicare tuturor participanților
său de versuri „Sincopa destinului”, Lucia Pătrașcu și vă așteptăm și la sesiunile ce vor urma!

19
An XII, nr. 43, iunie 2019 AXIS LIBRI
Salonul Literar AXIS LIBRI: Recenzii

Chiru, Marius. Morgen


București: Eikon, 2018

R eprezentant
scrisului modern,
excentric pe
al

teren
sale. În același parcurs al faptelor, biserica romană
nu este mai mult decât încă o aventură pentru el.
Bineînțeles, este excomunicat și-și duce apoi
românesc, scriitorul viața în cel mai lumesc mod cu putință, însă mereu
Marius Chiru se află printr-o acută observare a fenomenului politico-
la debutul creației sale social. Așa își propune răsturnarea atât a ordinii
de carte în literatura aristocratice, cât și a celei burgheze, deoarece stările
română. Cadrul româ­ conservatoare din societate nu răspund pasiunii
nesc se desfășoară între vitaliste ce-l proiectează continuu spre acțiune:
naturalismul istoricist Un ceva nedefinit […] mă arde din interior. Lupta
frenetic al revoluțiilor cu nobilul, dar și lupta cu burghezul. La arme![…]
Andrei Parapiru europene din secolul al 19- Nu există cale de mijloc dincolo de aspectul politic,
bibliotecar, Biblioteca
„V.A. Urechia” lea și un supranaturalism dincolo de societate.
corelat de multe ori Romanul Morgen, al lui Marius Chiru, își are o
fie religios, fie erotic, fie revoluționar-ideologic, anumită paralelă ideatică în poemul social Împărat
ilustrat cu putere în romanul Morgen. Acesta este și proletar, al lui Mihai Eminescu. Cartea de față
un volum experimental de avangardă, cum puține dezvăluie prețul ridicat la care se complace lipsa
se afirmă până în prezent, la confluența îndrăzneață de ideal a unei lumi, precum și asumarea lui în
a unor genuri și specii literare greu de alăturat, în forță, din moment ce realitatea neîndoctrinată se
mod obișnuit. dovedește altfel.
Titlul cărții - Morgen - exprimă ideea de
dimineață în limba germană și se referă la
înnoirea pe care lumea gândirii vii a experienței
umane, reprezentate de Rogerius Kinderote, o
solicită înțelegerii semenilor săi pentru a accepta
devenirea în istorie. El lasă de priceput că trăirea
simplă, transformată neglijent în filosofie se
preschimbă-n piatră de mormânt. Lumina zorilor
este o expresie a reașezării vieții ca ea să rămână
sub aceeași recunoaștere spre a putea fi, chiar și
într-o mânăstire: Dimineața pătrunse în camerele
celor doi bărbați. Cu viața sublimă, încordată,
reală, de dincolo de filosofie.
Personajul principal al narațiunii este un teolog
boem, anume robustul și vijeliosul neamț Rogerius
Kinderote. Îndrăgostit de nobila Margarethe, nu
ezită să-și urmeze aventura prin orice l-ar putea
purta, ucigându-i printre altele iubitul într-un duel.
Ostracizat de societate și ajuns călugăr, Rogerius
trece prin viață fără să pună la inimă reacționarismul
reprimativ al lumii dimprejur, întruchipând tot mai
mult ceea ce s-ar putea numi un om al timpurilor
20
AXIS LIBRI An XII, nr. 43, iunie 2019
Salonul Literar AXIS LIBRI: Recenzii

Burtea, Angela. Ochiul Sufletului


Băile Olăneşti: Editura Mircea cel Bătrân, 2018

S ufletul ca o furtună
perfectă, care poate
salva totul sau distruge totul!
Este vorba de fişe precum „… n-am adunat
firimiturile megalomanilor, ci mi-am aşteptat rândul,
deşi vedeam şi aflam cu uşurinţă despre întâlnirile de
Aşa simte Angela Burtea taină ale unora dintre aceia care nu-şi mai încăpeau
şi literatura, „Cuvântul în pene şi se credeau centrul Universului, dar pozau
înainte” este dovadă şi el: cu pricepere în oameni integri, în oameni verticali şi
indiferent de situaţia omului, plini de graţie.
a individului, fie că el este Nu l-am iubit niciodată pe cel care nu avea
Preşedinte al Statelor Unite puterea să mă privească în ochi atunci când încerca
ale Americii, scriitoarea sau să-mi explice un anume lucru, dar, din bun simţ,
A.G. Secară oameni simpli, fără preten­ l-am acceptat. Ştiam din prima clipă că ascunde
bibliotecar, Fundația ţii intelectual-artistice, sur­ ceva, că în ţesătura sa sunt multe fire meschine, că
Andreiana Juventus
prinşi în câteva dintre textele neputinţa de-a fi om se pitula cu dibăcie în pielea
cărţii-experiment care este propusă cititorilor, Destinul sa de cameleon. Uneori m-am făcut că nu observ şi
pare să fie necruţător, chiar dacă are şi darurile sale, l-am lăsat să prospere învârtindu-se printre cei de-o
clipele minunate de iubire, de splendoare pur şi simplu. seamă cu el, minunându-mă de abilitatea cu care-i
Scrie Angela Burtea în ultimul text, „Mingea de foc”: mânuia chiar şi pe cei avizaţi.” (p. 10)
„Ţi-am cuprins capul între mâinile-mi tremurânde Tonul poate căpăta accente renascentist-
şi-am căutat s-alung tristeţea din ochii tăi. Ştiam ce elizabethane: „În spatele imaginii afişate domnea pe
urmează, ştiam că viaţa este uneori nedreaptă, dar cine tronu-i de mucava leşul celui adevărat. Nici corbii nu
eram noi, de fapt, şi cu ce drept am fi devenit judecători se încumetau să ciupească din el, fiindcă zborul lor ar
ai existenţei noastre?” (p. 146). fi fost îngreunat. Şi-am fugit, lăsând în urmă fumul
Deşi există şi un filon moralist, observat şi de către amărăciunilor.”
prefaţatorul Constantin Gherghinoiu, cunoscutul Această fugă „din Oz” (cunoscătorii ştiu că
scriitor polivalent, acesta tinde să se închine Dorothy, imediat ce ajuns în Oz, de fapt în acel ţinut
Metaforei, căutării acesteia, ca un alt fel de răspuns învecinat cu Cetatea de Smarald, a vrut imediat să se
între cunoscuta dispută dintre estetică şi etică. întoarcă „acasă”, deci să fugă de acolo!) poate căpăta
Atitudinea Angelei Burtea, cel puţin în această forma căutării. Şi a literaturii. Şi, deşi se referă şi la
carte şi mai ales în acel cuvânt înainte menţionat, greşeli, ale vieţii, această căutare nu este deloc una
este aproape apofatică: „Nu scriu de dor şi nici de dintre ele, lipsindu-i autoarei poate o formă de curaj
drag, nu scriu să scap de vreun păcat, nu scriu ca de asumare a condiţiei absolute a scriitorului: el chiar
noaptea să întârzie şi nici că ziua e pustie, ci scriu trebuie să se detaşeze de „personajele negative” reale,
aşa… că am să zbor cu capu-n buza norilor, cu la propriu, transformându-le doar în personaje…
braţele întinse larg spre ţărmul vechi şi-ndepărtat, cu literare. Faptul divers predomină, „zilele noastre
sufletul zglobiu sau gol spre marea mare-a horelor” mărunte” (titlul unui roman istoric recent apărut!)
(p. 9). Cuprinsă de tornada creaţiei, Dorothy para- dictează: este surprinsă meschinăria poliţistului („Eu
modernistă, scriitoarea brăileană pare până la un spun altceva, bestial de important: educaţia în trafic!
moment dat juca cartea dezorientării, Oz-ul fiind de Dar cum locurile libere sunt aproape inexistente,
fapt chiar Realitatea… realităţii, fişele de personaje posibilitatea de a greşi este iminentă!”, p. 13), dar şi
schiţate putând fi mai mult decât necesare pentru un jocurile inocente ale copilăriei; un obsedat sexual,
salt la nivelul meta-romanului abordat din ce în ce cu un viol de neiertat, în „Socoteala”, poate cel
mai mult de experimentalişti, nemulţumiţi, într-un mai naturalist text; spectaculos, ca într-un text de
fel sau altul, de starea literaturii. Starea metafizică! Dickens, o poveste sui generis cu un fel de fantomă,
21
An XII, nr. 43, iunie 2019 AXIS LIBRI
Salonul Literar AXIS LIBRI: Recenzii
în „Declinul lui Bibi”, o naratoare pare să fi murit, inimilor! Promisiunea contopirii sufletelor unor
chiar ne convinge de asta, dar totul e fantastic, entităţi merge revalorificată! Ana şi Nineta, cele două
este o înscenare prin care naratoarea vrea să scape personaje feminine sunt bine creionate, situaţiile
de partenerul de viaţă, Bibi, un bărbat jalnic din bine analizate, deznodământul pare să fie un pic
multe puncte de vedere, aici apărând şi termenul de grăbit, într-o lume grăbită! Dar ultimul paragraf este
„micimea” a omului; există şi un excurs în „Raiul un poem în sine:
copilăriei”, dacă nu chiar mai multe, un ciot având „La mormântul Ninetei bucheţelele de violete
chiar un rol important („Falnicul de ieri, ciotul de n-au dispărut niciodată. Nick şi-a schimbat locul de
azi”)… Idila dintre Întuneric şi o naratoare este de muncă, la scurt timp după accident. Când şi când,
o frumuseţe aparte, chiar dacă filosofarea pare să putea fi văzut în faţa parcului, în locul în care i-a dat
înăbuşe fiorul, dar nu şi încărcătura sapienţială! prima îmbrăţişare şi aproape în fiecare dimineaţă,
Poate chiar mai emoţionante sunt paginile din înainte de a ajunge la serviciu, îngenuncheat la
„Amintiri nepieritoare”, unde revine figura pregnantă mormântul ei. Într-o taină desăvârşită, Nick rămânea
a bunicului, şi unde asistăm la o demisie din/de ţară, prins între cele două lumi, ascultând la nesfârşit
deoarece o anume criză poate cauza rupturi… de cântecul inimilor lor: a lui şi a celeilalte femei. Murise
suflet. o iubire şi se născuse alta!” (p. 51).
D(o)ar trăim într-o (altă) ţară, cu sensul de stat, „Puterea zâmbetului”, aşa se şi numeşte un text,
mai sus este vorba de Locul sacru al Bunicilor, pare să învingă, ca şi „Gândul de lumină al nopţii
de unde Absurdul a plecat în lume pentru a face din noi”. „Chemarea ploii”, ca şi „Noiembrie” ne
carieră, şi literară, chiar dacă specii diferite sunt de trimit cu gândul la „Exuviile” Simonei Popescu:
găsit pretutindeni în lume! Natura, cu frumuseţile ei „Când ploaia se oprea, ieşeam cu toţii în faţa porţilor,
mistice, pot fi o salvare: „E toamnă, e vremea mea, unde şanţurile străjuiau uliţa. Intram unul câte unul,
şi simt că-mi seamănă tot mai mult (şi viceversa), cu picioarele goale şi pantalonii suflecaţi, păşind
e vremea când se auresc pădurile, când iubirea satisfăcuţi prin apa adunată în adânciturile lungi şi
coboară uşor peste frunza codrilor, amestecându-se adânci, săpate de bărbaţii satului. Atunci începeau
cu pământul proaspăt, loc în care se coace sărutul, adevăratele chiuituri, zarva plină de mister creată de
urmând ca-n primăvară să tresalte prin firele nevăzute nebunia ploii. Ne bucuram şi râdeam cu gura până
ale firii din noi şi să ne împresoare cu braţele lungi la urechi, când vreunul dintre noi cădea, făcându-se
şi puternice ale renaşterii” (p. 15). Un text este „Mă una cu pământul. Ieşea cu greu la mal, ud şi plin de
cheamă codrul”, mai mult sau mai puţin eminescian, noroi din cap şi până-n picioare, râdea laolaltă cu noi,
ca atmosferă… „Ninge în aprilie” este şi el de reţinut! apoi îşi făcea drum spre casă, loc în care urma să fie
Principial, cartea în ansamblu este o carte-iubire, spălat şi primenit. Îmbrăcat în haine curate, revenea
declaraţie de iubire, de ataşament pentru nişte valori uşor spăşit, călcând cu mare grijă pământul alunecos.
(inserţiile de constatare a Răului fiind mai mult Fusese avertizat: dacă mai cazi o dată, aşa rămâi, plin
de coloratură, deşi expresia „amprenta mâinilor de noroi!” (p. 60).
murdare” te poate urmări mult, ca violenţa din Bref, cartea este un semn „că se trăieşte”, conform
filmele lui Tarantino, era să zic „unele dintre filmele mesajului entuziast al „Semnelor iubirii”, p. 95, unde
lui”, dar mai ales figura demonului cu faţa omenească umorul iese iarăşi elegant la suprafaţă, în miezul unei
ce iese dintr-un vulcan noroios, p. 135!) parcă trecute poveşti de iubire abia schiţate, dar în care mai apare
deseori la index, sub imperiul ipocriziei şi imposturii şi un poliţist de la Rutieră! Florile de cireş dintr-un
generalizate: „Şi-am privit indignată cum oamenii alt text subliniază componenta delicată a multor
au început a iubi tot mai mult minciuna. Dintr-o abordări, cartea fiind de fapt o fiinţă cu două capete,
explicabilă perversitate voiau să fie minţiţi tot mai mult unul narând mai mult, celălalt liricizând, Nostalgia
şi minţeau în aceeaşi măsură. Până şi viaţa devenise fiind de bază:
o minciună…” (p. 20). Când intervine şi umorul, „Acum ai schimbat totul pe-o viaţă scumpă de
cum este cazul textului „Supărarea bărbatului”, oraş şi fugi din când în când la munte cu prietenii,
situaţia literară capătă multidimensionalitate, în iar floarea noastră de cireş te tot aşteaptă. Şi nu vei
limitele genului. Schimbând perspectiva relatării, veni…” (p. 131).
ca în „Femeia dimineţilor senine”, probabil cel mai Tensiunea este împărţită între tinereţe şi
provocator text, naratorul fiind un bărbat, se ajunge maturitate, între rural şi urban, între raţiune şi
la subtilităţile literaturii fantastice sud-americane, impulsivitatea instinctivă. Concluzia că niciodată nu
neinsistându-se însă, din păcate, pe avatarurile suntem singuri este mai mult decât optimistă!
22
AXIS LIBRI An XII, nr. 43, iunie 2019
Salonul Literar AXIS LIBRI: Recenzii

Ciupercă, Livia. Alexandru Lascarov-Moldovanu


Iași: Doxologia, 2018

F ăcând parte din elita


condeierilor gălățeni
pentru care trecutul cultural
nu putea să nu fie sădită și în mintea ascultătorilor
săi. Vă las pe dumneavoastră să analizați, de exemplu,
câtă înțelepciune este picurată în fiecare frază, într-un
al acestor locuri încărcate început de emisiune care s-a desfășurat în data de 30
de personalități-legendă aprilie 1933, un prolog la promovarea unei cărți de
are puţine secrete, iar cele Slavici: „Vreau, dragi ascultători, să vă vorbesc despre
pe care le mai deține sunt minunea pe care o poate face în duhul unui om,
meticulos cercetate de omul cartea – se-nțelege, cartea cea bună. N-am ajuns să
care sculptează prin cuvinte gustăm mierea cea dulce a cărții și nici n-am căpătat
oameni, Livia Ciupercă s-a încrederea în puterea ei făcătoare de minuni...”
angajat de mult timp în Lansată în Anul Centenarului, nu putem trece
reconstituirea și readucerea cu vederea că omul Lascarov-Moldovanu a fost
Dorina Bălan la lumină a înaintașilor, mobilizat și a participat la operațiunile militare din
șef birou, Catalogarea
colecțiilor. Control de luând drumul arhivelor, Bulgaria în 1913, dar și în Primul Război Mondial,
autoritate, acolo unde este adevărata detalii ce se vor regăsi în scrierile sale: „Cum se cuvin
Biblioteca „V.A. Urechia” zestre culturală neexploatată. roadele războiului”, „Mobilizarea Ardealului” etc.,
Aflată la cea de-a doua „mărgăritare” de simțire românească, „mângâitoare
lucrare dedicată lui Alexandru Lascarov-Moldovanu, de suflet”.
după ce prima avea ca subtitlu Încorsetările unei vieți, Încercând să ne îmbie pe itinerariul propus, să
actuala monografie - Dialoguri ziditoare de suflet - păstreze din OMUL Alexandru Lascarov-Moldovanu
este o completare a ilustrării fațetelor celui ce a fost ce-a fost bun și să încerce să repare sau să elimine răul
jurist, avocat, prozator și publicist român, cu acea moral adus personalității cercetate, Livia Ciupercă ne
parte, mai presus de toate, a calităților sale, anume aduce la cunoștință cuvântările sale, făcându-ne parcă
cea de ziditor de suflete prin intermediul cuvântului. să-i auzim tonul vocii „blând și ferm, sfățoșelnic și
Cele două lucrări ale sale sunt poate inegale ca moralizator”: „Ia să mai vânturăm, iubiți ascultători,
valoare documentară, având în vedere că actualul cele vești ale lumei și să aducem în sfatul nostru
subiect este o sinteză a unui imens material de arhivă câteva dintre ele. Că bine-i să aflăm ba una, ba alta,
şi un rezumat al principalelor lucrări sau studii întru cunoaștere și laolată mai bună întemeiere. Cine
dedicate unui mai puțin răsfățat al sorții, așa cum a știe mai multe și le folosește când trebuie, om înțelept
fost Lascarov-Moldovanu, dar pentru care „dialogul se cheamă.”
cu ascultătorii săi devenea o confesiune lirică”. Prozatoarea şi omul de cultură Livia Ciupercă nu
Emisiunile sale radiofonice, care se audiau sub titlul surprinde, ci confirmă dovada unei reale munci de
De vorbă cu sătenii, se constituiau într-un adevărat documentare și demonstrează din nou, dacă mai era
balsam pentru omul de rând, prin cuvinte calde, nevoie, că este un cercetător pasionat şi perseverent al
liniștitoare, sfătoase, pur românești, care se apropiau unor teme majore ale spiritualităţii locale, de această
cu pricepere de sufletul auditorului și se constituiau dată folosind chiar surse vii pentru realizarea schiței
în adevărate povețe valabile și în zilele noastre. genealogice a omului Lascarov-Moldovanu.
Născut la Tecuci în data de 4 aprilie 1885, Credința cercetărilor autoarei a fost și va
Lascarov-Moldovanu, un mare iubitor de carte și rămâne aceea că trecerea ireversibilă a timpului
de cultură sub toate formele sale, este omul despre nu îl îndepărtează pe cititor de opera unor mari
care puțini știu că s-a numărat printre întemeietorii personalități, decât cu o singură condiție: să aibă
primelor biblioteci publice la Tecuci, în anul 1907, acces la textele originale, cu savoarea și parfumul lor
și la Focșani, în anul 1910, urmând poate exemplul de altă dată, dar cu aceeași actualitate cu cea a lecturii
lui Urechia care deschisese în Galați, Covurluiul de unei lucrări contemporane și nu una oarecare, ci una
atunci, prima bibliotecă de acest tip prin donația sa „spre a fi aşezată alături de marea noastră literatură
de suflet. Această dragoste nemărginită pentru carte duhovnicească”.
23
An XII, nr. 43, iunie 2019 AXIS LIBRI
Salonul Literar AXIS LIBRI: Recenzii

Baumann, Victor Henrich. File de istorie


Tulcea; Iași: StudIS, 2018

D octor în istorie,
specialist
istorie universală veche
în
satelor dobrogene, a Deltei Dunării și a localității
Tulcea, din cele mai vechi timpuri și până în secolul
trecut. Sunt abordate aspecte semnificative pentru
şi arheologie, autorul a 6 istoria și civilizația Dobrogei, precum: bazilica
(șase) volume științifice martirică de la Niculițel, descoperită în anul 1971 și
și a numeroase studii reconstituită în 1997, centrul de olărit din sec. al IV-
și articole publicate în lea de la Telița, locuințele îngropate descoperite în
reviste de specialitate, așezarea getică de pe Valea Amzei, defterele otomane
Victor Henrich Baumann din sec. al XVI-lea care atestă documentar așezările
lansează în cadrul din raza comunei Izvoarele, ruinele orașului antic
Salonului Axis Libri o Ibida, obiecte de ceramică medievală din sec.
Violeta Moraru nouă apariție editorială, XVII-XVIII, obiecte metalice și monede recoltate
șef serviciu, Dezvoltarea,
evidența și prelucrarea File de istorie, un volum din Parcul Monumentului din Tulcea, ansamblul
colecțiilor, dedicat mirificului pă­ arhitectonic oriental „Sub coloane” din Tulcea,
Biblioteca „V.A. Urechia” mânt al Dobrogei, cariera „Iacob-Deal” de la Turcoaia, așezarea antică
teritoriu încărcat de istorie Aegyssus, cimitirele creștine de la Enisala, Biserica
și spiritualitate, cu importante vestigii arheologice – „Sf. Athanasie” de la Niculițel.
mărturii ale existenței poporului român trăitor pe Unul dintre articole aduce la cunoștința cititorilor
aceste meleaguri din cele mai vechi timpuri și ale informații importante despre civilizațiile antice,
unui veritabil spaţiu multicultural. începând cu arta rupestră a paleoliticului superior,
Volumul reunește un număr de 29 de articole continuând cu neoliticul, Creta și civilizația
apărute în publicații de cultură minoică, pentru ca în final să fie
dobrogene, articole care, așa cum prezentat teritoriul Greciei, în epoca
afirmă autorul, „prezintă mai ales bronzului și în perioada homerică.
subiecte istorice legate de teritoriul Bibliografia prezentă la finalul
istro-pontic”. Studiile sunt emanația articolelor, precum și imaginile
unui îndelungat proces de cercetare sugestive și hărțile, parte dintre ele
efectuat de către arheologul Victor color, ale vestigiilor descoperite aduc
Henrich Baumann asupra regiunii o valoare suplimentară informaţiilor
dintre Dunăre și Marea Neagră, prezentate, demonstrând o amplă
în cadrul întregii sale activități de documentare a autorului cu privire la
arheolog și istoric. subiectele abordate.
Contribuțiile arheologice la Putem considera, fără niciun fel
cunoașterea istoriei Dobrogei sunt de exagerare, că volumul domnului
reflectate cu rigurozitate științifică în Victor Henrich Baumann constituie
scrierile domnului Baumann. Sunt prezentate în „o carte document” bazată pe devotamentul și
detaliu elemente de artă rupestră, cum ar fi sculpturi, pasiunea unui Om care și-a clădit întreaga carieră
picturi, desene, gravuri, fresce, inscripții, diverse în slujba descoperirii mărturiilor și a dovezilor
obiecte și alte vestigii tulburătoare descoperite în incontestabile ale identității culturale a românilor
peșteri, în ruine ale cetăților, morminte sau în alte pe teritoriul Dobrogei, ale spiritualității poporului
spații în care s-au efectuat săpături. Autorul face o român, ale creștinătății și ale civilizației încă din
incursiune în istoria meleagurilor dintre Dunăre și cele mai vechi timpuri.
Marea Neagră, prezentându-ne aspecte din viața
24
AXIS LIBRI An XII, nr. 43, iunie 2019
Salonul Literar AXIS LIBRI: Recenzii

Christi, Aura. Ostrovul Învierii


București: Ideea Europeană, 2019

O strovul Învierii
este o altfel de
carte a Aurei Christi, cu
fluturele este simbolul schimbării, metamorfozei,
învierii, speranței și vieții, simbolizând, încă din
creștinismul timpuriu, sufletul omului. Cele 39 de
copertele viu colorate, poezii din capitolul Arderi de tot sunt ordonate cu
cu imaginea poetei grijă, ideile continuă de la o poezie la alta, lăsând
între flori, zâmbind a cititorului senzația plăcută a unei curgeri line. Și
înțelepciune și pace, cu acest lucru se întâmplă și cu cele 47 de poezii care
poezii optimiste, scrise compun capitolul al doilea, Rugăciunile serii, și cu
cu litere de foc, care cele 72 de poezii din ultimul capitol, Prin ochii lui
transmit bucuria de a Adam, prin ochii Evei.
trăi: „să iubești din alt Este un volum al bucuriei, al împlinirii în care
Catrina Căluian unghi viața, să bei pe poeta declară liniștită că, deși târziu, totuși la timp,
bibliotecar, Biblioteca săturate din amfora ei, a început să se bucure de tot ce știe „...în destinul
„V.A. Urechia”
sorbind totul, totul, totul, meu e liniște. Cred că abia acum, la cincizeci de
pe măsura focului”. „Fii pur și simplu tu însuți”, ani, încep să aflu cine sunt și de unde vin...”. În
ne îndeamnă poeta, „culege iubire de peste tot” și Rugăciunile serii este conturat drumul anevoios al
iubește tot ce primești pentru că iubirea este „lecția cunoașterii de sine, un proces complex, despre care
de aur” care stă la temelia viului, fiind pașaportul Sfântul Isaac Sirul spune că „cine s-a învrednicit
omului la mutarea din „raiul de-aici a se vedea pe sine însuși este mai
în raiul din cer”. În paginile acestui bun decât cel ce s-a învrednicit a
volum am descoperit o Aura regăsită, vedea îngeri”. Poeta nu se oprește
împăcată cu sine însăși, care se simte la cunoaștere, ci își asumă lupta
binecuvântată pentru fiecare zi în care acceptării și dorința schimbării: „O,
a învățat să „ardă de vie”. Echilibrată, Doamne, cât s-a muncit în adâncuri
ordonată, stăpână pe ceea ce simte ca să ajung la tine! Mă uit în urma
și gândește, pe care nu o mai sperie mea: erai pretutindeni”. Al treilea și
puternica lovitură de țărm pentru că ultimul capitol, Prin ochii lui Adam,
acum știe că nu este niciodată singură, prin ochii Evei este dedicat poemelor
„căci se pare că cineva mai știutor și de dragoste, citez: „Iubești, iubesc.
mai prevăzător ca tine are grijă așa Prinși suntem/ în iureșul nebun. De
cum tu niciodată nu vei avea grijă de o tornadă/ supți ireversibil, spre cer
tine...”. O poetă plină de viață, „bolnavă alunecăm/ de pe o limită pe alta. Și-o
de dragoste”, îndrăgostită de „vraja stâncă, din/ clipă-n clipă, stă peste
de vară”, de frumusețea ei teribilă și noi să cadă.”
culorile sfâșiate de amurguri, de lumina soarelui, Parafrazând autoarea: „sunt mai mult decât ceea
albine, „greieri și roze”, nectar și magie, miresme și ce se vede/ că sunt. Sunt mai mult decât ceea ce/ par
„fluturi-pereche” „opriți în crini și platani”. De altfel, a fi”, vă îndemn să citiți romanul în versuri Ostrovul
fluturele negru cu aripile arse este ales de poetă ca Învierii, care este mai mult decât o carte cu poezii,
laitmotivul poeziilor din primul capitol al cărții, și asemeni fluturilor, nu veți auzi versurile, ci veți
intitulat Arderi de tot, și nu întâmplător, pentru că simți vibrațiile cuvintelor.

25
An XII, nr. 43, iunie 2019 AXIS LIBRI
Salonul Literar AXIS LIBRI: Recenzii

Catedrala Dunării de Jos


Galaţi: Editura Arhiepiscopiei Dunării de Jos, 2018

M onografia Cate­
drala Dunării
de Jos: Candelă aurită de
Demne de consemnat sunt vizitele unor personalități
marcante printre care se numără Majestățile lor
Regele Carol al II-a, Regele Mihai I, Regina Ana,
credință și de neam, scoasă precum și alți membri ai Casei Regale a României,
de sub lumina tiparului Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al
în anul 2018, se deschide Constantinopolului, Patriarhi ai Bisericii Ortodoxe
cu un cuvânt de început Române – Preafericiții Patriarhi Iustinian, Teoctist și
intitulat Un „chivot sfânt” în Daniel.
slujirea unității de credință și Prin purtarea de grijă a chiriarhului Dunării de Jos,
de neam: Catedrala Dunării aceste locuri au primit binecuvântarea multor sfinți
de Jos a Înaltpreasfințitului prin aducerea moaștelor acestora la catedrală. Vrednică
Părinte Casian, Arhie­ de menționat este aducerea de la Patras a moaștelor
piscopul Dunării de Sfântului Apostol Andrei, în octombrie 1996, eveniment
Leonica Roman Jos. Înaltpreasfinția Sa consemnat în calendarul ortodox editat de Arhiepiscopia
bibliotecar, Biblioteca consemnează faptul că la Dunării de Jos, ca sărbătoare locală - Trecerea moaștelor
„V.A. Urechia” împlinirea a o sută de ani Sfântului Apostol Andrei la Galați.
de la sfințirea lăcașului de Ultimul capitol al lucrării, Tezaurul spiritual și de
cult se cade a fi marcată „atât ctitoria ca atare, cât și patrimoniu al Catedralei Dunării de Jos, semnat de
semnificația lucrării lui Dumnezeu în mijlocul Bisericii preacuviosul arhimandrit dr. Daniil Oltean, tratează
Sale vii, slujitorii și credincioșii”, menționând că lucrarea patrimoniul spiritual al Dunării de Jos, constituit din
se adresează iubitorilor „de cultură, de istorie și de sfintele moaște ale sfinților și alte sfinte relicve. Dintre
unitatea noastră de credință și de neam.” sfintele odoare care se află aici, menționăm părticele
Eruditul preot Eugen Drăgoi semnează primele două din moaștele Sfântului Apostol Andrei, Sfântului Ioan
capitole ale volumului. În primul capitol, Catedrala Cassian, Sfântului Vasile cel Mare, Sfântului Nectarie
Arhiepiscopală din Galați: un secol de la sfințire 1917- Taumaturgul, părticele din Sfânta Cruce a Mântuitorului
2017, părintele se apleacă sârguincios asupra istoriei Iisus Hristos, părticele din Sfânta Cruce a Sfântului
sfântului locaș, de la primele încercări de zidire până Andrei, veșmântul Sfintei Cuvioase Parascheva,
la construirea ei, de la târnosirea din 1917 și până la veșmântul Sfântului Cuvios Patapie Egipteanul.
resfințirea din 17 octombrie 2006. Printre obiectele de patrimoniu, cu valoare istorică,
În cel de-al doilea capitol, Slujitori ai Catedralei se află o Sfântă Evanghelie, cu îmbrăcăminte de argint
Arhiepiscopale din Galați, părintele Drăgoi aduce în masiv, donată de Preasfintitul Episcop Melchisedec
atenția cititorilor o parte dintre clericii care au slujit Ștefănescu, o cârjă aurită ce a aparținut Preasfințitului
în Sfânta Catedrală: arhiepiscopi și episcopi titulari, Episcop Pimen Georgescu, ctitorul Catedralei, o cârjă
episcopi-vicari, arhierei-vicari, arhimandriți, preoți argintată ce a aparținut Preasfințitului Episcop Cosma
și diaconi, dar și psalți, dascăli, cântăreți bisericești. Petrovici, mitră și seturi de engolpioane ce au aparținut
Ultimele pagini ale acestui capitol cuprind informații Înaltpreasfințitului Arhiepiscop Antim Nica.
despre corul Catedralei, a cărui componență a fluctuat Vasta bibliografie consultată arată cât de documentată
de-a lungul timpului. este monografia Catedralei Dunării de Jos, iar scriitura
Cel de-al treilea capitol, intitulat Evenimente ei pune în valoare importanța acestui sfânt locaș în
bisericești la Catedrala din Galați, în perioada 1917- aceste ținuturi, „lucrarea liturgică, pastorală, misionară
2017, semnat de preacucernicii preoți Lucian Petroaia și culturală a slujitorilor Catedralei”, precum și „cele mai
și Gelu Aron, cuprinde evenimente marcante, multe însemnate momente religioase, patriotice și cultural-
dintre ele „fără precedent sau irepetabile” pe meleagurile filantropice care s-au consumat sub bolțile impunătoarei
gălățene, sfântul locaș fiind „«martorul» sacru al unor biserici”, volumul încheindu-se cu 28 de foi planșe care
clipe istorice care au generat și au imprimat mari bucurii surprind aceste evenimente și pe protagoniștii lor.
duhovnicești în sufletele credincioșilor de la Dunărea Lucrarea de față, de o incontestabilă valoare istorică
de Jos”. Un eveniment remarcabil este așezarea urbei și documentară, se constituie într-o reală incursiune
noastre sub ocrotirea Sfântului Apostol Andrei în anul în istoria bisericească și culturală desfășurată pe
1992, Galațiul fiind astfel primul oraș din România care meleagurile dunărene, pe parcursul unui veac.
își alege un patron spiritual.

26
AXIS LIBRI An XII, nr. 43, iunie 2019
Salonul Literar AXIS LIBRI: Recenzii

Craiu, Violeta. Muze sub aparențe = Muses in Disguise


Iași: Timpul, 2018

N oul volum bi­


lingv de versuri
al Violetei Craiu, apărut
trăirii: „Scaieții de soare/ ne-acoperă trist rănile/
încetăm să existăm/ dincolo/ de sămânța de argilă.”
Prin volumul „Muze sub aparențe”, Violeta Craiu
anul acesta la Editura se dăruiește publicului și în limba engleză grație
Timpul din Iași, „Muze eminentului traducător Petru Iamandi, colaborarea
sub aparențe = Muses in cu acesta oferind o haină aleasă volumului de poezie,
Disguise”, potențează în toate acestea conlucrând spre o bună receptare în
mod sclipitor spectacolul rândul cititorilor.
prin care spiritul Violeta Craiu s-a afirmat și s-a impus ca o poetă cu
poetului conturează personalitate distinctă în peisajul literaturii noastre
un conținut de idei și actuale, lirica sa, cu intense vibrații dramatice,
Simona Milica o formă de scriitură conturând trăsăturile unui poete care și-a urmat cu
bibliotecar, Biblioteca devenite, prin stilul tenacitate vocația, fiind mereu în căutarea de sine și
„V.A. Urechia”
propriu, o adevărată artă. experimentând, cu fiecare nouă apariție editorială,
Pentru a înțelege și a te bucura de unda de grație tonalități și limbaje poetice, care să exprime cât mai
și rafinată frumusețe a poeziei, o simplă lectură nu fidel frenezia lăuntrică.
este de ajuns. E nevoie ca cititorul să încerce a găsi
un alt nivel de realitate în aceste nostalgii creatoare,
interpretând în stilul propriu fiecare vers.
Dialog direct, deschis cu sine, cu lumea, cu
divinitatea, poezia Violetei Craiu are ceva din
farmecul frumuseții aparte care învăluie viața,
poate: o „Iubire (ne)rostită” sau „Radiografia unei
iubiri”, un „Deșert al așteptărilor” sau o „Piață de
vise”.
Partea puternic evidențiată o reprezintă
voința poetei de a se menține într-un perimetru
al ambivalenței bine/rău sau bucurie/suferință:
„Camera zvâcnește și doare / de trecut și de prezent
/ straniu.../ Miroase strident a dragoste și vin./ La
fereastră vrăbii guralive,/ lumina zilei/ paralizată,/
în cioburi zâmbește”.
Printr-un discurs sensibil în care senzațiile,
emoțiile, reflecțiile de tot felul dau târcoale,
împresoară, ca într-un asediu, literele și spațiile
albe dintre ele, autoarea ne oferă oportunitatea
de a descoperi cuvintele ca pe niște „muze sub
aparențe”; acestea nu par a fi destul de încăpătoare,
nici destul de precise, nici măcar destule: „Ascunși
sub o iluzie / preschimbăm / cuvintele / în clipe
nesfârșite.” Cititorul poate resimți adesea în versuri
o fragilitate a limbajului în raport cu prea-plinul

27
An XII, nr. 43, iunie 2019 AXIS LIBRI
Salonul Literar AXIS LIBRI: Recenzii

Costache, Constantin. Dragoste deșertică


Constanța: Ex Ponto, 2018

D upă trilogia
Urme pe oglinda
apei, care s-a bucurat
și o alunecare într-o lume de poveste din afara
civilizației - cu peisaje fantastice, regine și prințese,
lupte, evadări senzaționale, scene erotice fierbinți,
de o primire frumoasă cu incredibile situații limită, poți spune că ești
din partea publicului într-o lume de basm, după cum spune și Robert
și a volumului Singur Șerban: „E un basm aici, unul contemporan, unde
împotriva oceanului, neverosimilul învinge de cele mai multe ori realitatea,
Constantin Costache unde acțiunea are nu doar viteza acelor șerpi de
își continuă seria de deșert, ci și schimbarea lor bruscă de direcție când
aventuri marinărești, prin vor să-și atace, fulgerător, prada. Sau să-și deruteze
Monica Filote noua apariție intitulată urmăritorul. Ori să se facă nevăzuți printre dune ori
bibliotecar, Biblioteca Dragoste deșertică, apă­ între firele de nisip.”
„V.A. Urechia”
rută la editura Ex-Ponto, Protagoniștii acestei complicate povești de
Constanța, 2018. dragoste vor afla motivul răpirii lor, și anume că
Autorul unor romane moderne în spațiul ei sunt cei pe care se bazează neamul amazoanelor
românesc, în abordarea acestui scriitor este mereu deșertului să le ridice o nouă generație și prin
prezent laitmotivul maritim, al aventurii, dar și al aceasta o nouă națiune, de bunăvoie sau nu. Astfel,
spațiilor noi, de alte coordonate spirituale. devotamentul lor pentru o cauză ocupă cel mai
De asemenea, tot din această perspectivă amplă important loc.
a explorării provine și dinamica În finalul romanului întâlnim
estetică vie ce-i constitue o împăcare neașteptată, după ce,
filmic personajele, după cum ajuns acasă, americanul Winston
spunea și Ovidiu Dunăreanu: Brown se întoarce de bunăvoie
„Dinamismul și dramatismul des­ înapoi și astfel ajunge să spună:
fășurării evenimentelor, puterea „Am crezut că această dragoste
de sugestie vizuală și ineditul lor este fără speranță, una deșertrică,
creează impresia că ne aflăm în menită să-mi pustiască sufletul,
plin scenariu de film, de care cu dar m-am convins că este mai
greu te poti desprinde”. Pe teren degrabă una deșertică”.
românesc, puține romane reușesc Romanul Dragoste deșertică
precum acesta echilibrul valoric surprinde prin întorsăturile
atunci când în joc sunt nuanțe sale neașteptate, iar împletirea
erotice de o așa intensitate într-o realității cu imaginația deșertică
aventură care te aruncă într-un a întâmplărilor alcătuiesc un
periplu spectaculos și exotic în roman captivant, plin de scene
deșert. dinamice și dramatice pe care
Autorul ne plasează din voiajul Constantin Costache a reușit
de pe mare al protagoniștilor săi prin bogăția sa artistică, cu care a
într-o aventură plină de suspans fost înzestrat, să le redea.
și de imprevizibil în Egipt unde
aceștia au fost răpiți de un trib de femei, adevărate
amazoane, producându-se o ieșire din timpul real
28
AXIS LIBRI An XII, nr. 43, iunie 2019
Salonul Literar AXIS LIBRI: Recenzii

Pintilie, Ioan Dan. Natura: Triumful imanenței


Galați: Europlus, 2018

A tunci când vezi


pentru prima dată
această carte (coperta este
„Copilaria mea,/ Nu a fost fericită,/ Și nici a
părinților mei –/ Nimic nu a fost frumos
Nici copilaria copilăriei lor/ Nu a fost cu nimic
realizată chiar de autor) mai brează/ Cu tot pragmatismul
imediat te duce gândul, așa Și aplicarea lor în teren…!/ Părinții mei/ Nu au
cum spune și titlul, la natură, avut timp
viață, bucurie, renaștere, Și nici posibilitatea/ Să-mi explice despre DEX-ul
primăvară. Nu știu dacă este copilăriei/ Muncă, sănătate, stări sociale
o coincidență, că astăzi, iată, Altfel spus/ Un colț de copilărie/ Ascuns într-un
se lansează această carte cuib de vrăbii/ Sub streașina casei!”
de poezie chiar în preajma Titlurile poemelor au, și ele, teme diverse:
Lucica Veliche
responsabil, Biblioteca zilei de 1 Martie și a venirii Zenitul, Plus infinit, Poesis, Remember, Martie
Municipală pentru Copii primăverii. înzăpezit, Șapte săptămâni din post, Trebuiau
Răsfoind-o, îți dă o stare botezate, Balada, Despre prieteni, Pocăința ș.a.,
de liniște, relaxare, melancolie. Poate să fie chiar și o descoperindu-l pe poet în diferite ipostaze sau
carte-terapie pentru cei ce au nevoie de puțin timp perioade din viața sa.
pentru ei, pentru cei singuri sau… pentru bucuria Întâlnim stări de meditație profundă, amintiri,
pe care ți-o dă un vers. Pentru că e vorba de viața nostalgii cu iz de satiră.
omului, încrederea în elementele Uneori, poemele par scrisori,
naturii, trezirea la viață, în bucuria alteori șansonete, sau însemnări
de a dărui și primi energie de la într-un jurnal zilnic.
natură și om. În poezia „Idilă” ne aduce
Cartea începe cu poezia momentul unei zile, văzut ca
„Milostenie”: într-un tablou:
„Eu vă iubesc cu toată iarna-n „Sus ciorile, jos câinii/
brațe/ Și vă sărut cu nervi, copaci Sobrietatea din parcuri/ Cărările,
și flori”… un fel de alei
Întâlnim versuri calde, liniștite Se rușinau de puținii trecători.
precum râul, dar și versuri săltărețe, Noroc cu băncile/ Se-nfrățeau
cu rimă clasică, umoristice, uneori cu singurătatea/ Și-și cereau
chiar autoironice. Vom găsi iertare/
trimiteri atât la natură, dar și la De la coșurile de gunoi!”
cotidian, politic, economic, social. Autorul ne oferă astăzi, ca
Omul cu toate fețele lui și natura dar de primăvară și mărțisor, o
care îl primește și primenește în carte-dar, despre cum să înveți
fiecare an. să te bucuri de viață și natură, de
Mare iubitor de natură, autorul are o legătură prietenie, culoare, anotimpuri, OM.
specială cu ea, pare un fir la capătul căruia se Îl felicit pe Ioan Dan Pintilie pentru această nouă
găsește chiar copilăria lui. În poemul „Remember” apariție editorială și îi dorim ca acest volum să aibă
(publicat pe coperta IV) deschide o poartă filozofică, destinul meritat și să ajungă în bibliotecile celor ce
vorbindu-ne despre rădăcinile lui: iubesc Poezia.

29
An XII, nr. 43, iunie 2019 AXIS LIBRI
România. galațiul citește

Personaje minunate
la Bibliotecă adunate...

S
Copii
ecția Împrumut la
Domiciliu pentru
a Bibliotecii
Manea; „cumătra vulpe”, interpretată de Alexa Ana-
Alexandra; „ursul” - Eduard-Mihai Pricop; „Păcală”
- Cristian Tirian și prietenul lui „Tândală”, intepretat
Județene „V.A. Urechia” de Rareș-Gabriel Stoiculescu; „Făt-Frumos”
derulează în anul 2019 - Teodor-Cristian Berescu; „Zâna munților” -
un proiect educațional Ana-Maria Necoară; „moșul” din povestea Fata
intitulat: „Povești la moșului și fata babei, interpretat de eleva Cătălina-
rampă” - Club de lectură Alexandra Bădărău; „baba” - Gabriela Movilă; „fata
și teatru. În acest proiect moșului” de Mihaela Manea; „fata babei” - Luisa-
sunt implicate 16 unități Nicoleta Chirvase. Alte personaje au mai fost:
școlare atât din Galați, „Alba-ca-Zăpada”, interpretată de Lorena-Cristina
Florica Șerban cât și din județul Galați. David, „Ileana Cosânzeana” - Ana-Maria Scafaru
bibliotecar, Biblioteca
„V.A. Urechia” Pe 28 martie 2019 a și Mădălina Antonia Pecheanu, care a încheiat
avut loc una dintre prezentarea personajelor. Un moment amuzant a
activități intitulată Personaje minunate la Bibliotecă fost replica lupului către vulpe: „Vulpițo, draga mea,
adunate…. La activitate au participat elevii Liceului mă uit cu jind la coada ta...”, în timp ce ei dansau
Tehnologic „Paul Bujor”, Berești, coordonați de pe acordurile valsului vienez. La sfârșitul activității,
dir. prof. Dică Gabriela și prof. înv. primar Ionașcu toți copiii au cântat un cântecel din lumea basmelor.
Virginica împreună cu elevii Liceului Tehnologic În replică, elevii Liceului Tehnologic „Dumitru
„Dumitru Moțoc”, Galați, coordonați de prof. Moțoc” au prezentat pentru cei mici, un fragment
Onescu Mirela și Căpățână Simona. din piesa de teatru „D-ale Carnavalului” de I.L.
Activitatea a avut loc în Sala „Școlar” în cadrul Caragiale. Liceenii s-au prezentat în costume de
Secției pentru Copii, unde elevii clasei a IV-a B bal spre încântarea celor mici, care au mărturisit că
ai Liceului Tehnologic „Paul Bujor” Berești au va rămâne o zi de neuitat și că vor reveni curând
deschis programul activității în prezența elevilor la bibliotecă! O parte dintre elevii participanți
de la celălalt liceu, cu interpretarea personajelor de la Liceul „Paul Bujor” Berești și-au exprimat
îndrăgite din poveștile clasice citite de toți copiii deja dorința de a fi prezenți și în data de 4 aprilie
ca: Albă ca zăpada de Frații Grimm, Fata moșului 2019, ca voluntari în cadrul Proiectului „4/4
și fata babei de Ion Creangă, Păcală și Tândală de PENTRUPRIETENI”, în care Biblioteca Județeană
Ioan Slavici, Ileana Cosânzeana și Zâna Munților „V.A. Urechia” este parteneră alături de U.S. Embassy
de Petre Ispirescu ș.a.m.d. Cadrele didactice au Bucharest și American Councils for International
condus activitatea cu profesionalism și au animat Education. Proiectul celebrează la nivel național
atmosfera, pentru a le da încredere micilor actori valorile voluntariatului și ale prieteniei, prin care ne
să se desfășoare cât mai natural. În acest cadru, unim forțele pentru a schimba ceva în bine în jurul
elevii au avut posibilitatea să interpreteze impecabil nostru, oriunde ne-am afla în România.
rolurile pregătite cu multă seriozitate. Astfel, Așadar, vă invităm să fiți mereu alături de
„povestitorul” - Toader Irina-Mihaela ne-a introdus Biblioteca Județeană „V.A. Urechia”, să vă bucurați
în lumea basmelor prin multitudinea personajelor de serviciile diversificate oferite. Le felicităm pe
prezentate. În felul acesta i-am cunoscut pe: „Scufița cadrele didactice participante și pe directorii celor
Roșie” în interpretarea elevei Anisia-Teodora două licee pentru implicarea continuă și acceptarea
Bănuc; „lupul cel rău”, interpretat de Valeriu Florin de a ne fi parteneri!

30
AXIS LIBRI An XII, nr. 43, iunie 2019
România. galațiul citește

Colecţia „Biblioteca pentru toţi”


în Editura Librăriei Leon Alcalay (I)

C artea rară este un cărţilor rare, drept pentru care aceste mici bijuterii
subiect pe cât de care constituie colecţia „Biblioteca pentru toţi”, cu
palpitant, pe atât de vast şi o anumită vechime ce-i drept şi la care se adaugă
de o mare complexitate prin preţiozitatea autorilor români şi străini, cu siguranţă
elementele, care trebuie a fi merita acest apelativ de carte rară, aşa cum au fost ele
luate în seamă. selectate şi definite de autorii volumului menţionat.
Criteriile primare lua­ Din acest motiv, consider că merită să analizăm
te în considerare de această colecţie din mai multe puncte de vedere,
specialiştii care definesc pentru a descoperi mai multe detalii în legătură cu
gradul de raritate încep acele criterii care definesc cartea rară.
Radu Moțoc cu: anul editării, tirajul,
inginer, publicist modul de legare a cărţii, I. Modelul adoptat pentru colecţia „Biblioteca
hârtia utilizată de tipograf, pentru toţi”.
subiectul tratat în carte, autografe sau consemnări Se afirmă că apariţia acestei colecţii „Biblioteca
de ex-libris, aplicate sau manuscris etc. pentru toţi” este iniţiativa editorului Carol Müller,
Am fost foarte surprins atunci când am citit care, la 1 martie 1895, a editat primul volum, fiind
volumul editat cu cele mai bune intenţii de Biblioteca inspirat de editura Universal Reklam Bibliotheck
Ştiinţifică „Alecu Russo” din Bălţi, din Leipzig. Singurul argument care
intitulat „Carte rară în limba română ar putea atesta această legătură, ar fi
din colecţiile bibliotecii”, apărută în originea germană a editorului Müller.
anul 2003, care includea în această Un model mai la îndemână ar
categorie de carte rară colecţia fi fost, dat fiind faptul că literatura
„Biblioteca pentru toţi”1. în limba franceză era cea mai
La prima vedere, consideram că utilizată de cititorul român, colecţia
această importantă colecţie nu are „Bibliothèque Nationale”, editată la
nimic din caracteristicile atribuite Paris de L. Berthier 2.
cărţilor rare, nici sub aspectul tirajului, Dacă facem o simplă comparaţie
dar nici al preţiozităţii unei cărţi care între cele două colecţii: „Bibliothèque
trebuie să fie editată pe o hârtie de Nationale” şi „Biblioteca pentru toţi”
calitate, frumos copertată şi îngrijit putem constata cu uşurinţă mai
tipografiată. Nimic din aceste criterii multe asemănări:
nu erau îndeplinite la această colecţie. - dimensiunile sunt aproape
Ce am omis în această analiză, identice: 9,5 x 14 cm cu 10 x 15,3 cm;
dacă această colecţie semnalată la Fig. 1 Colecţia Bibliothèque - preţul modic asemănător de 25
Bălţi poate fi considerată carte rară? Nationale centime în comparaţie cu 30 bani;
Poate faptul că prestigioasa Bibliotecă - reclamele publicitare cu volumele publicate
Universitară „Alecu Russo” din Bălţi, în anul de anterior cu aspect de catalog, asemănătoare;
graţie 1991, avea un număr de 1.245.069 volume, - catalogul cu lucrările publicate se oferea gratis
din care numai 5.005 erau în limba română, şi care la librăriile respective;
înainte de 1989 erau la un regim special, cu acces - motivaţia apariţiei celor două colecţii este
foarte limitat pentru cititori. izbitoare:
Cu alte cuvinte, trebuia să ţin cont de o situaţie a. „La Bibliothèque Nationale, fondée en 1863,
specială în care cartea românească în Republica dans le but de faire pénétrer, au sein des plus
Moldova făcea parte în totalitate din categoria modestes foyers, les oevres les plus remarquables
31
An XII, nr. 43, iunie 2019 AXIS LIBRI
România. galațiul citește
de toutes les littératures, a publié, periodice, în care s-a tipărit până acum
jusqu’à ce jour, les principales ouvres o întreagă literatură, (de autori clasici
de Diderot, J.-J. Rousseau, Molière, şi moderni, români şi străini, de lucrări
Rabelais, Racine, Schiller, Shakespeare, de vulgarizare ştiinţifică, literatură
Voltaire, Xénophon etc.” . 3
poporană).
b. „Biblioteca pentru toţi este o Şi când acest lucru se întâmplă într-o
bibliotecă enciclopedică de popularizare ţară, în care – până aproape în vremea
a lucrărilor literare, pedagogice, din urmă – numărul cititorilor nu era
educative şi de ştiinţă popularizată, tocmai aşa de mare, când publicaţiuni
lucrări ale scriitorilor români şi străini, similare n-au putut prinde, meritul
iar prin ieftinirea volumelor poate fi Bibliotecii pentru toţi trebuie să i-l
la îndemâna tuturor. Scopul acestei recunoască oricine şi în cel mai larg chip.
publicaţii fiind numai răspândirea Ea singură şi-a format cititorii… Şi
gustului de citit, se recomandă în special Fig. 2 Editura Librăriei Leon i-a găsit în toate straturile societăţii pe
Alcalay varianta I
d-lor studenţi, militari, institutori, aceşti cititori, de care are nevoie, ca să-şi
învăţători, cercurilor culturale, bibliotecilor urmeze şi mai departe calea, spre scopul pe care-l
populare şi mai ales părinţilor care voiesc să dea urmăreşte: de a pune la îndemâna tuturor, cu preţ
în mâinile copiilor cărţi de citit şi cultură pe cale mic, operele celor mai de seamă scriitori din toate
uşoară. Fiecare număr costă 30 bani. Pentru ţările şi din toate ramurile de activitate.
volumele conţinând mai multe numere se socoteşte Oricine va lua catalogul acestei publicaţiuni va
atâtea ori 30 bani câte numere sunt” . 4
avea cea mai puternică mărturie a activităţii fără
preget şi nespus de folositoare a acestei întreprinderi
II. Motivul invocat pentru apariţia acestei de editură.
colecţii. Vrea cineva să fie la curent cu mişcarea culturală,
Periodic, apare câte un mesaj care justifică şi de la noi şi din străinătate? Vrea să vadă de ce opere
necesitatea apariţiei acestei generoase colecţii de mai are nevoie? Vrea să se simtă mulţumit că şi-a
cărţi cu intenţii de a culturaliza o societate cât mai arătat dragostea faţă de această folositoare editură, a
diversificată: „Biblioteca pentru toţi” va apărea, va cărei activitate o urmăreşte ? E de datoria lui să ceară
lumina mintea, va spori năzuinţele spre bine, va şi să cerceteze catalogul gratuit (în ordine alfabetică
propaga iubirea aproapelui, atâta timp cât va trăi şi pe autori) al Bibliotecii pentru toţi.
neamul nostru, de-a pururea” 5. Să-l ceară deci oricine librăriei editoare Alcalay
Editura librăriei „Universala” Alcalay et Co. &Co., Calea Victoriei, Bucureşti” 7.
îndemna tinerii să citească povestiri şi poezii, publicând
pe coperta interioară a unui volum următorul mesaj: III. Structura colecţiei „Biblioteca pentru toţi”
„Tinere, nu dispreţui povestirea, poezia mai ales, chiar Primele 411 numere din această colecţie scot în
când te încumeţi a crede că le-ai scrie tu mai bine pe evidenţă strategia de alegere a unor autori români
amândouă. Mai întâi, pentru că ar trebui să te îndoieşti şi străini:
de puterile tale şi al doilea pentru că nici o muncă nu - unele volume erau editate în mai multe
este mai rău plătită, - deci mai superior dezinteresată numere din cauza dimensiunii textului. De
-, şi nici una, ca ea, nu trece toate graniţele vremii. exemplu, lucrarea lui Gh. Adamescu care se referă
Dacă tu nu eşti în stare să dobândeşti cât de puţin, un la Discursuri celebre a fost publicată în patru volume
pic de plăcere măcar, din citirea unei poezii, alţii, mai (43-44 şi 48-49). Lucrarea Dan a lui Al. Vlahuţă a
simţitori, mai nobili decât tine, dobândesc. Ştii tu ce-a fost editată în trei numere (51, 73-74). Romanul
rămas de pe urma Romei şi Athenei de odinioară? Ciocoii vechi şi noi a lui N. Filimon a fost tipografiat
Numai literatura şi arta” 6. în cinci numere din colecţie (80-84). Dar recordul
După un binemeritat succes, la numai 17 ani de numerelor succesive care editează o lucrare de
la apariţie, în 1912, cu un ritm de apariţie de un sine stătătoare este Dicţionarul francez-român al
volum pe săptămână, în numărul 893, se publică un doctorului Ureche, care se întinde pe 12 numere
mesaj de bilanţ: (166-178), urmat de aproape de Codul civil adnotat
„În curând Biblioteca pentru toţi va ajunge la al al lui Hamangiu, care cuprinde 18 numere, dar în
900-lea număr, a 900-a broşură a unei publicaţii două etape (128-137,139-148);
32
AXIS LIBRI An XII, nr. 43, iunie 2019
România. galațiul citește
- se poate constata cu uşurinţă echilibrul între Trebuie să amintim şi alţi scriitori români care
lucrările scriitorilor români, în comparaţie cu cel apar în aceste prime 411 volume, în ordinea apariţiei,
al scriitorilor străini. Din analiza primelor 411 precum: Al. Vlahuţă (6, 51, 57, 59, 73-74, 76-77,
numere, 158 sunt dedicate scriitorilor români şi 115 116-117, 272-274, 316, 319), Titu Maiorescu (10),
scriitorilor străini; Duiliu Zamfirescu (13, 162-165, 259-260, 326-327),
- primul număr cap de listă din colecţia Gr. Alexandrescu (15, 295-298), D. Bolintineanu
„Biblioteca pentru toţi” a fost rezervat Poveştilor alese (20, 202-203, 243-245), Anton Pann (25, 39, 79, 93,
ale lui Andersen. Această alegere poate constitui 94), Ionescu Gion (34), Radu Rosetti (37, 55, 61, 92,
un mesaj dat copiilor, spre care se îndreaptă atenţia 109, 120, 160-161), I. L. Caragiale (58, 121-122), Dr.
editurii; Ureche (46, 156, 166-178, 156, 166-178, 216), Ion
- Carmen Silva, regina noastră Elisabeta, care Bianu (217), N. Iorga (220), Ion Ghica (224-231),
a fost apreciată ca o rafinată scriitoare, interzisă M. Sadoveanu (234-235), Haralamb Lecca (236-239,
în perioada anilor 1945-1989, a fost prezentă în 246-247, 257, 374), Rădulescu-Motru (241), Coşbuc
primele 411 numere cu mai multe lucrări: (285), Octavian Goga (286-287), Emil Gârleanu (292),
a. De prin veacuri, nr. 7 şi 40; Basarabescu (300), N. Gane (305-306, 353-356), Dr.
b. Robia Peleşului, nr. 119; Istrati (324-325), Constantin Negruzzi (341-342),
c. O rugăciune, nr. 223; Dimitrie Onciul (361-362), Petre Ispirescu (388),
d. Drama Ullranda, nr. 275; B. P. Hasdeu(389-392), N. Bălcescu (393), Mihai
e. Poveştile Peleşului, nr. 343-344. Kogălniceanu (394, 403), A. I. Odobescu (406)8.
- poeziile lui Mihail Eminescu au fost publicate Dintre scriitori francezi putem să îi amintim
în numerele 195-196. Sunt publicate Poveştile şi pe: Alfred de Musset (19), Abatele Prevost (60),
nuvelele scrise de Eminescu, care au fost editate în Molière (255), Victor Hugo (264-265,313),
numerele 278-279; Flammarion (266, 269, 315, 357-359, 379), Racine
- Ion Creangă ocupă un loc privilegiat în (276), Dumas-fiul (280-282), Rostand (304), Guy
această primă grupare de 411 numere. de Maupassant (314, 400, 402), Lamartine (347-
a. Opere complete, vol. I, nr. 28; 348), Alphonse Daudet (395), Emil Zola (407) 9.
b. Moş Nichifor Coţcarul, vol. II, nr. 29; Scriitorii din antichitate sunt bine reprezentaţi în
c. Povestea lui Stan Păţitu, vol. III, nr. 30; acest început de colecţie: Ovidiu (101-102), Seneca
d. Povestea lui Arap Alb, vol. IV, nr. 31; (114), Virgiliu (242), Sophocle (289), Euripide
e. Amintiri din copilărie, vol. V şi VI, nr. (302,408,409), Cicerone (107, 339) 10.
32-33.
- Vasile Alecsandri a fost publicat în nu mai Note:
puţin de 15 numere succesive, înnobilând acest prim 1. Carte rară în limba română din colecţia bibliotecii,
Biblioteca Ştiinţifică „Alecu Russo” din Bălţi, Contribuţii
lot de volume din colecţia „Biblioteca pentru toţi”: bibliografice, Fascicula 2, Bălţi, 2003, pag. 20
a. Ovidiu, dramă, nr. 180-181; 2. M. de Buffon, Le Style, Etude de l’histoire naturelle, discurs
b. Doine, nr. 182; susţinut la Academia Franceză în data de 25 august 1753, Librairie
c. Lăcrămioare, poezii, nr. 183; de la Bibliothèque Nationale, editor L. Berthier, 1889, Paris
3. Buffon, op.cit., coperta exterioară, pag. 194
d. Suvenire şi poezii, nr. 184; 4. Mihai Kogălniceanu, Îmbunătăţirea soartei ţăranilor,
e. Mărgăritare, nr. 185-196; Discursuri rostite în parlament în zilele de 25 mai şi 1 iunie
f. Pasteluri, nr. 187; 1862, Colecţia „Biblioteca pentru toţi”, nr. 415-416, Editura
Librăriei Leon Alcalay, Bucureşti, pag. 165
g. Varia, poezii, nr. 188; 5. Chateaubriand, Ultimul abenceraj, Colecţia „Biblioteca
h. Alte poezii, nr.189-190; pentru toţi”, Ed. Librăriei „Universala”, Alcalay & Co.,
i. Ostaşii noştri, poezii eroice, nr. 191; Bucureşti, nr. 550, pag. 4
6. Gh. N. Munteanu-Bârlad, profesor-Galaţi, Costache
j. Dumbrava roşie, poem istoric, nr. 192; Negri. Viaţa şi vrednicia lui, „Biblioteca pentru toţi”, nr.
k. Legende, nr. 193-194; 700-700 bis, Editura Librăriei „Universala” Alcalay & Co.,
l. Teatru vol. I-II, nr. 199-200; Bucureşti, pag. 2
m. Fântâna Blanduziei, piesă în trei acte, 7. I. Turghenef, Anciar sau Arborele morţii, Colecţia
„Biblioteca pentru toţi”, Ed. Librăriei Leon Alcalay, Bucureşti,
nr. 283; nr. 893, pag. 103.
n. Despot Vodă, legendă istorică în 8. Mihai Kogălniceanu, op.cit., pag. 166-174.
versuri, nr. 322-323. 9. Ibidem, pag. 166-174.
10. Ibidem, pag. 166-174. (Va urma)
33
An XII, nr. 43, iunie 2019 AXIS LIBRI
România. galațiul citește

Hronica lui Şincai


între istorie şi literatură

C ea mai importantă
dintre operele lui
Şincai, care se confundă
o coboară însă de pe treapta cea mai înaltă a genului
este lipsa unor capitole de sinteză. Autorul, în munca
sa de o viaţă, a fost copleşit de materialul documentar.
cu o bună parte a vieţii, Ideile generoase pe care le împărtăşea, fragmentate şi
este Hronica românilor risipite în paragrafele anilor, şi-au pierdut din forţa
şi a mai multor neamuri, lor, nemaiputând da un caracter unitar lucrării.
încât au fost ele aşa de N. Iorga în Istoria literaturii române face o
amestecate cu românii, cât serie de observaţii critice în legătură cu calităţile
lucrurile, întâmplările şi Hronicii, considerând din punct de vedere literar
faptele unora fără de cele că „nu e o operă literară, deşi autorul ei ar fi dorit
ale altora nu se pot scrie aşa de mult s-o facă, deşi a oferit sufletul său pentru
Drd Ionela Burz,
bibliotecar, Biblioteca pre înţeles, din mai multe trăinicia clădirii. Dar sufletul n-a ştiut să-l fixeze
Universităţii Oradea mii de autori, în cursul a prin farmecele poetului, şi marele monument a
34 de ani culeasă şi după rămas, pentru cât va dura încă, o zidire moartă şi
anii de la naşterea Domnului nostrum Isus Hristos pustie, în care rătăcesc – învingând oboseala, care
alcătuită. Aceasta este o operă reprezentativă pentru înlătură pe ceilalţi- cercetători de adevăr, urmăritori
curentul iluminist din care făcea parte şi autorul ei de informaţie.”1 Şi mergând mai departe afirmă că
şi este aservită idealurilor epocii, oglindind în ea „ acest fanatic a făcut o operă rece, o carte învăţată,
mişcarea de emancipare naţională întreprinsă în o carte folositoare, dar moartă”.2
acea perioadă de burghezia ardeleană. Observaţiile lui Iorga sunt categorice şi
Hronica este o lucrare modernă prin spiritul distructive şi nu sunt făcute la obiect, deoarece
ştiinţific, prin caracterul ei profund militant, un Şincai nu s-a gândit niciodată să facă din Hronică o
material istoric enorm, o bogăţie şi diversitate de operă literară. Ceea ce şi-a propus era demonstrarea
izvoare. Depăşind limitele geografice ale teritoriilor originilor noastre latine şi a continuităţii pe aceste
locuite de români, ea are, pe alocuri, aspectul unei meleaguri, lucru destul de greu de realizat în situaţia
istorii a sud-estului Europei. Concomitent cu în care o istorie a revendicării drepturilor românilor
informația istorică, întâlnim, mai ales la cronicarii echivala în împrejurările de atunci cu un adevărat
munteni, pasiunile politice, prejudecățile de clasă manifest politic.
ale autorilor. Până la Șincai, ceea ce se realizase O altă problemă cu care se confrunta Şincai
în domeniul istoriei era mai mult sau mai puțin o era cenzura instituită de autoritățile transilvănene,
interpretare personală a evenimentelor. În Hronica prezenţa ei simţindu-se în multe rânduri în textul
lui, pe lângă punctul său de vedere, întâlnim însă Hronicii. Atunci când autorul este conştient că
realitatea documentului, care ne permite să-i a depăşit anumite limite, din cauza presiunii pe
acceptăm sau nu părerea, dar ne oferă prilejul să care o pune în cadrul unei dispute, revine la tonul
judecăm noi înșine faptele, să stabilim concluzii ponderat pe care încearcă să-l păstreze în cuprinsul
proprii. întregii lucrări, evitând în mod intenţionat polemica
La fiecare an, autorul a inserat informaţiile deschisă, tocmai pentru a putea publica lucrarea.
istorice culese de el, aportul său personal constând Ca demonstraţia lui să fie evidentă şi de
în interpretarea critică a izvoarelor, în relevarea necontestat, el adoptă sistemul reproducerii
sensurilor dezvoltării istoriei, în exprimarea, documentului însuşi, evitând metoda narativă cum
deseori directă, a tezelor istorice ale curentelor. Prin au făcut cronicarii şi D. Cantemir sau Samuil Micu.
deosebita abundenţă a materialului, prin perspectiva O altă medodă de lucru folosită de Şincai, în afară de
sa istorică şi geografică vastă, prin înaltul nivel reproducerea documentului, este metoda analitică,
ideologic, o astfel de lucrare ar fi putut reprezenta în fiecare text fiind supus unei analize critice în privinţa
cultura noastră un monument de referință, ceea ce stabilirii exacte a cronologiei evenimentelor.
34
AXIS LIBRI An XII, nr. 43, iunie 2019
România. galațiul citește
Hronica lui Şincai trăieşte prin câteva fragmente dacă vor plăti datoriile domnilor. Şincai consideră
strălucind de vervă şi inteligenţă. Acestea reprezintă că datoriile nu erau aşa de mari, încât să nu le poată
moştenirea sa, pe care astăzi o putem valorifica îndeplini orice cetăţean. De exemplu, fiecare trebuia
atât prin ideile pe care le exprimă, cât şi prin să lucreze doar o zi pe săptămână pentru datoria
posibilităţile stilistice ale autorului, mai valoroase domnească, să dea în fiecare lună câte o găină, două
decât s-a apreciat până acum. gâşte pe an, zece gazde împreună trebuiau să dea un
Şincai era un intelectual care ştia să se exprime porc gras.
cu logică şi claritate, el gândeşte istoria în devenirea Recunoaşte efectele negative ale Unirii cu
ei, pe un front destul de larg. La fel ca istoriografii Biserica Romei asupra populaţiei româneşti, care
epocii, el nu se ocupă de problemele economice prin protestanţi sau luterani şi calvini, au deschis
din viaţa popoarelor, însă nu-i scapă organizarea mintea apusenilor. Deşi de formaţie teolog, el
socială a unor epoci, pe care ne-o transmite fie respectă dogmele religioase, cunoaşte foarte bine
prin analiză, fie prin aducerea unor documente năravurile preoţeşti, ca unul care provine din
revelatoare. Gândire lui istorică este mărturisită de interiorul tagmei preoţeşti, pe care le va dezaproba.
multe ori deschis, încât opera sa a devenit pe alocuri Lipsită de educaţie şi cultură, influenţată de
un manifest al poporului, cuprinzând afirmarea misticism şi superstiţii, populaţia românească era
unor revendicări pe care el le justifică prin nobleţea uşor de manipulat atât din punct de vedere religios,
originii, prin dreptul istoric. cât şi politic. Astfel, unii ajung să se vândă precum
Ideile sociale exprimate aveau, în primul animalele „[...] ba proştii la atâta agiunsese pe
rând, rolul de a sprijini teza originii românilor pe vremea mea, de se vindea ca dobitoacele fără de
teritoriul patriei, precum şi a continuităţii. Pe lângă loc, nu cu locul pe carele lăcuia împreună.”5 Deşi
acestea, se exprimă solidaritatea şi compătimirea munceau pentru stăpânire de lunea până sâmbăta
autorului pentru soarta iobagilor, adversitatea faţă seara, nici duminica nu erau lăsaţi liberi, ei fiind
de marea nobilime spoliatoare şi exploatatoare. trimişi de domnii care-i stăpâneau pe la alţi domni
Ideile lui Şincai nu vizau o răsturnare a stărilor cu cărţi.
sociale existente, ci o perfecţionare a lor, în sensul De plata dărilor către stăpânire nu erau scutiţi nici
conceptului iluminist de orânduire socială ideală. preoţii români, ba mai mult, trebuiau să le crească
Din confruntarea cu idealul, rezultă critica realităţii, chiar şi câini. Pe feciorii iobagilor îi răpeau de la
deosebit de viguroasă, de tranşantă în terminologie. învăţătură şi-i făceau curteni, îi obliga să-şi schimbe
Astfel, după înăbuşirea războiului general al naţionalitatea şi credinţa. Din cauza cenzurii la care
ţărănimii, în anul 1514, când s-a încheiat aşa-numitul va fi supusă Hronica, Şincai evită să dea numele
Tripartit al lui Werböczi, scris cu sânge de iobag, este, acestor domni asupritori.
spune Şincai „anul cel mai nefericit pentru românii Concepţia socială a lui Şincai despre stat şi
care sunt sub sfânta coroana Ungariei, pentru că în monarhie se încadrează în limitele iluminismului.
anul acesta au căzut sub jugul supt carele şi astăzi jem În ceea ce priveşte politica internă şi administrarea
mişeii.”3 În prezentarea acestui eveniment, autorul ţării, apreciază eforturile constructive, şi anume
face o analiză amănunţită a stării iobagilor şi îşi ridicarea statelor pe baza muncii paşnice.
expune observaţiile personale. E o pagină antologică Un loc important în Hronica sa ocupă şi critica
al cărei conţinut îi conferă calitatea de document, dar instituţiilor bisericeşti. Cunoscător al doctrinei,
şi de pamflet demascator. „Ci oricum au fost cruzimea dar şi al „năravurilor popeşti”, fostul călugăr
aceasta, românii şi ungurii cei proşti, de supt Sânta intuieşte esenţa acestei probleme, transformarea
Coroană a Ungariei, o pot plânge pururea; pentru că bisericii dintr-o organizaţie de credincioşi într-una
aceştia mai nainte era oameni slobozi, adecă se putea social-politică, pusă în slujba forţei asupritorilor,
muta de pre un loc pre altul, când vrea, dacă plătea deţinând mari puteri şi rosturi pe acest pământ.
domnilor, pre ale cărora locuri şedea, ce li se cuvenea Ideile exprimate, de natură febroniană6, dezvăluie
[...].”4 tendinţele expansioniste ale bisericii catolice asupra
În toamna anului 1514, când s-a dat Tripartitul populaţiei româneşti nu doar din Transilvania, ci şi
sau Fundământul legilor ungureşti şi ardeleneşti, din celelalte provincii româneşti.
alcătuit de Ştefan Werböczi, s-au făcut iobagi „Grigorie al noaolea, papa de la Roma, carele
deplini, adică s-au legat de locurile pe care şedeau şi ca un prea bun păstoriu alta nu dorea, fără numai
nu se vor mai putea muta dintr-un loc în altul, chiar se poată trage supt stăpânirea sa pre români şi pre

35
An XII, nr. 43, iunie 2019 AXIS LIBRI
România. galațiul citește
bulgari [...]”7 sau „Dară eu mă mir şi mă ciudesc, publicată în 1804. Această lucrare, prin proporţiile
ce au avut Climent VIII, papa de la Roma, de a să şi bogăţia materialului, prin răspândirea sa, dar şi
amesteca în lucrurile Moldovei, când n-au avut prin prestigiul autorului devenise un duşman de
gând să ajute pre bieţii moldoveni, fără numai să-i temut pentru istoricii români.
supună şie.”8 Disputa lui cu Engel variază de la un respect
Gradul de noutate pe care Şincai îl aduce exagerat al convenţiilor formale, pe care se bazează
în istoriografia românească constă nu doar în ironia lui Şincai care recunoaşte, cu stimă şi
conţinutul de idei al Hronicii, ci este completat de preţuire, eforturile depuse de acesta şi contribuţia
contribuția adusă în domeniul metodei istorice. sa la istoria poporului român, citând pagini întregi
Pentru prima dată, în istoriografia românească el din lucrarea sa, în Hronică întâlnind deseori expresii
va folosi izvorul ca metotă de cercetare istorică, el lapidare de tipul „Engel bine zice ...”, acesta fiind
fiind cel care a realizat prima colecţie sistematică de punctul iniţial al controversei, la spiritul deschis
izvoare privind istoria românilor. dezvăluindu-i şi greşelile: „Aşa prea vestitul Enghel
Cercetarea adevărurilor oamenilor și şi bine zice ...., dară greşeşte, întâiu, zicând că [...]”10.
evenimentelor se face pe baza documentelor și prin Argumentarea greşelilor este făcută sistematic,
critica istorică. Când relatările diferiţilor istorici demontată cu răbdare şi punctele susţinute sunt
asupra evenimentelor prezentate sunt diferite, respinse pe rând, într-un spirit calm şi disciplinat.
Şincai le înfățișează alăturat, pentru a descoperi „În trei punturi greşeşte aici prea vestitul Enghel:
contradicţiile, poziţionându-se de partea adevărului. întâiul [...].”11 Când eroarea este evidentă şi tinde să
Putem observa la Şincai o relativizare a mărturiilor infirme ideile lui Şincai, ironia acestuia se revarsă
personale asupra unor evenimente istorice; nu va copleşitor. Alteori, această ironie e o simplă şi abilă
ezita să aducă două sau mai multe relatări ale aceluiaşi cursă şi apare sub forma unui joc: în primă fază este
eveniment. Prin acest procedeu, personajele istoriei gata să-i acorde istoricului încrederea sa, ca apoi să
şi faptele lor se înfăţişează cititorului sub faţete adesea i-o retragă cu repeziciune, evidenţiindu-i greşelile.
diverse. La început, autorul prezintă informaţia „Până aci Enghel, şi i-aş crede ca la un prieten, de
cea mai sumară, stabilind evenimentul prin câteva n-aş fi cetit în hrisovul lui Ştefan al cincilea [...]”12.
trăsături concise, acesta fiind un prim nucleu, iar Atunci când evenimentul istoric dezbătut are o
izvoarele mai ample sunt expuse ulterior, în ordinea importanţă deosebită, tonul lui este sever şi ironia
bogăţiei lor. Prin acest procedeu, faptul istoric se necruţătoare: „Care le scrie aci despre moldoveni
defineşte treptat, ia amplitudine, îmbogăţindu-şi preavestitul Enghel, treacă-meargă; dară ce zice
interpretările și semnificațiile. Umbra ce-l înconjura în Istoria Valahiei, adecă că Mircea Vodă au fost
în primul moment al semnalării lui se risipeşte chenigliher ungrişer Cronvasal, adecă iobagul
treptat printr-o mişcare progresivă. Atunci când crăesc al Coroanei ungureşti, tocma nu-mi încape
interpretările contrare se bazează pe erori, spiritul în stomac [...]”13.
lui critic se manifestă necruţător urmărind nu doar Cunoscând foarte bine istoria românilor scrisă de
evidenţierea adevărului, ci şi spulberarea violentă a Engel din care va cita de nenumărate ori în Hronică,
argumentelor contrare. Şincai va releva subiectivismul acestuia, în tonul său
În opinia lui Şincai, greşelile istoricilor provin simţindu-se o uşoară ironie: „[...] mă mir că acum o
din lipsa acelui adevărat patriotism care impune dată şi preavestitul Enghel scrie adevărul [...]”14 sau
deopotrivă recunoaşterea critică a minusurilor „În zadar se lingăreşte, aşadară preavestitul Enghel
proprii. Unii istorici sunt străini şi scriu doar pentru şi aci ungurilor, căci scopul său nu-l va dobândi
bani, cum e şi cazul lui Bonfinius care vorbind pururea”15.
despre încoronarea lui Carol Robert greşeşte, pe Cu toate că prin metoda de cercetare istorică
motiv că este străin şi a scris despre Ungaria mai Şincai se încadrează istoriografiei moderne,
mult pentru bani, decât pentru adevăr9. Hronica sa deţine încă numeroase trăsături legate
Deşi ironia lui Şincai nu cruţă pe nimeni, nici de istoriografia medievală. În cadrul ei istoria nu
chiar pe bunul său prieten Samuil Micu, în Hronică este pe deplin eliberată de vechea ei, convieţuire
cele mai frumoase polemici sunt îndreptate cu morala, cu dreptul şi religia, reflex întârziat al
împotriva istoricului austriac de etnie germană umanismului16.
Johan Christian von Engel care s-a oprit şi la istoria Opera sa are un caracter compozit, incluzând
românilor, prin lucrarea Istoria Moldovei şi Valahiei numeroase elemente epice, naraţiuni, portrete.

36
AXIS LIBRI An XII, nr. 43, iunie 2019
România. galațiul citește
Deşi imaginile expresive sunt puţine şi cel mai ale cărui opere poartă distinct pecetea personalităţii
adesea aparţin stilului oral al povestirii populare, sale. Pe lângă acestea, ca participant activ al mişcării
nu trebuie să considerăm scrisul său inexpresiv. de redeşteptare naţională, ca erou al unor episoade
El era, în primul rând, un mare orator, iar darul dramatice ale acestei lupte, ca purtător al unei
său de vorbitor electrizează textul. În prezentarea pasiuni unice, de o viaţă, Şincai este „autorul vieţii
istoriei neamului său, adică a tuturor românilor, din sale”, al unei vieţi exemplare, în credinţă şi sacrificiu.
toate teritoriile locuite de aceştia, Şincai e pe rând Bibliografia lui a stârnit influenţa şi admiraţia în
acuzator vehement sau apărător călduros, aduce rândul urmaşilor, oferind un exemplu şi fiind una
mărturii, izvoare, documente şi fapte ce se înfruntă dintre cele mai de preţ mosteniri pe care ni le-a lăsat.22
reciproc într-o atmosferă de real dramatism. Proces În opinia lui Iorga, Şincai rămâne un scriitor
şi dramă în acelaşi timp, Hronica lui conţine de secol al XVIII-lea, iar Hronica e „un admirabil
pledoarii şi tirade, replici tăioase şi invocaţii.17 repertoriu, o culegere de izvoare din cele mai
Autorul este adeseori o prezenţă vie în îmbelşugate, la cari se recurge încă astăzi şi se va
cuprinsul Hronicii. În unele situaţii apare ameţit recurge încă multă vreme.
de cronologie: „Avtorii, carii scriu aceşti doi ani,
aşa au încâlcit toată hronologia, cât însumi nu mă Note:
poci desbăta, nici poci judeca...”18, în altele e dispus 1. N. Iorga Istoria literaturii române în secolul al XVIII-
lea (1688-1821). Vol. 2 : Epoca lui Petre Maior. Excursuri.
a învăţa de la alţii: „Carele ştie mai multe despre
Bucureşti. Editura Didactică și Pedagogică, 1969, p. 235
chenezi, înveţe-mă şi pre mine, căci bucuros îl 2. Ibidem, p. 237
voi asculta”19, iar alteori dialoghează cu cititorii: 3. Gh. Şincai. Hronica românilor... , Bucureşti. Editura
„Cetitoriule bune, doară nu te vei scârbi de-ţ voiu pentru literatură, 1969, Vol. II, p. 181
spune aci un lucru despre carele tac alţi avtori.”20 Nu 4. Ibidem, p. 182
se sfieşte să recunoască că a uitat izvoatrele: „Am 5. Ibidem, p. 183
6. Numele este derivat din pseudonimul Justinus
cetit oareunde, dară unde nu-mi aduc aminte... ”21
Febronius, adoptat de Johann Nikolaus von Hontheim,
În concluzie, istoria şi literatura sunt două mari episcop coadjutor de la Trier, care a exercitat prin scrierile
domenii ale creaţiei umane, cu metode critice proprii, sale o influenţă imensă asupra bisericii romano-catolice. El a
care depind una de cealaltă. Între istorie şi literatură dezvoltat o teorie a organizării ecleziastice bazată pe o negare
se pot dezvolta relaţii de complementaritate, cât şi a constituției monarhice a bisericii, iar principiile pe care
relaţii de interdependenţă. Ca atare, Gh. Şincai poate le-a proclamat au fost puse în practică de către conducătorii
acelei biserici în diferite țări în timpul celei de-a doua părți a
fi considerat părintele literaturii istorice aplicate în
secolul al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea. https://
dobândirea unor capacităţi creative şi inovative în en.wikipedia.org/wiki/Febronianism [accesat 08.11.2018]
studiul rădăcinilor istorice ale poporului român, iar 7. Gh. Şincai. Hronica, Vol. I, p. 396
Hronica este creaţia de mare întindere istorică scrisă 8. Ibidem, Vol. II, p.348
de un împătimit al marilor biblioteci europene, în 9. Exemplu selectat din Hronică „[...] Câte sminteşte
baza argumentelor istorice de netăgăduit. Bonfinie vorbind despre încoronarea lui Carol Robert, le arată
Haner, nici e minune că greşeşte Bonfinie, căci au fost strein
Hronica lui Şincai reprezintă nu numai o cantitate
şi au scris despre Ungaria mai mult pentru bani decât pentru
imensă de informaţii adunate cu trudă, mai mult adevăr.”, Vol. I, anul 1310, p. 452
sau mai puţin prelucrate, scrise într-un stil dinamic, 10. Hronica Vol I, anul 1421, p. 578
dar şi un început în promovarea unei literaturi 11. Hronica Vol I, anul 1433, p. 592
polemice şi de idei, remarcându-se prin claritatea 12. Hronica Vol I, anul 1272, p. 427
expunerii dezbaterilor şi confruntarea critică atât a 13. Hronica Vol I, anul 1395, p. 552
14. Hronica Vol II, anul 121, p. 125
evenimentelor, cât şi a surselor prezentate, dar mai
15. Hronica Vol II, anul 1503, p. 142
ales prin patosul comunicării punctelor de vedere 16. Istoria literaturii române. Vol II: De la Şcoala Ardeleană
proprii. la Junimea. (coord. Al. Dima). Bucureşti: Editura Academiei
În ciuda aspectului său compozit şi a unor RSR, 1968, p. 53
imperfecţiuni formale, ea este un monument al 17. Ibidem, p. 53
literaturii istorice şi va exercita o influenţă remarcabilă 18. Hronica, Vol. I, Anii 331,332, p. 73
19. Hronica Vol. II, Anul 1457, p. 44
asupra istoriografiei secolului al XIX-lea.
20. Hronica Vol. II, Anul 1458, p. 46
El nu este, desigur, un scriitor în înţelesul actual 21. Hronica Vol. II, Anul 1443, p. 11
al termenului, adică un autor de beletristică, dar 22. M. Tomuş. Gh Şincai : Viaţa şi opera. Bucureşti: Editura
este un intelectual autentic, un creator de cultură, pentru literatură, 1965, p. 10

37
An XII, nr. 43, iunie 2019 AXIS LIBRI
Salonul Literar AXIS LIBRI: epigrame

Violeta Craiu – „Muze sub aparenţe”


Doamna dacă-ar fi bărbat,
După numele ce-l poartă,
Ar fi „crai” adevărat
Ce pe „muze” nu le iartă.

Luminiţa Potârniche – „Războiul de marţi”


La noi marţi e bună pace...
Declaraţii de război
Nouă la Salon ne place
Să le facem numai joi.
Vasile Manole
epigramist
Alina Marieta Ion – „Mărgele de nisip”
Cum Salonu-i trambulină,
Procedând în fel şi chip,
Iat-o doamnă, o Alină,
Zanfir Ilie – „Wuhan – Viteza clipei” Scoate perle din nisip.
Domn’ director, foarte practic,
Clipa vrea să o trăiască, Gabriel Gherbăluţă – „Eu, tu şi poezul”
Foarte, foarte democratic, Muzei i-a rămas fidel,
Dar sub formă chinezească. Din cuvinte scoate untul,
Amintindu-ne şi el
Wang Hongpeng, Ma Na – „Robotul chinezesc” Că întâi a fost cuvântul.
Ca miracolul chinezesc
Mai toţi românii să îl vadă, Tănase Caraşca – „Dus-întors”
Ar fi normal, ar fi firesc, Dus-întors de n-ar fi fost
Să faceţi o autostradă. Noi eram toţi obligaţi
Să vă facem astăzi rost
În parc sub clar de lună, De cazare în Galaţi.
după ce China a trimis o sondă pe faţa nevăzută
a Lunii Victor Henrich Bauman – „File de istorie”
În timp ce-ndrăgostiţii se sărută De vreo câteva decenii
Discretă, Luna, ca un gest de frondă, Ce se-ntâmplă ne uimeşte,
Întoarce iute faţa nevăzută, Că la noi vin iar tulcenii
Să poată ei să vadă-acea-sondă. Fără un filé... de peşte.

Dunărea şi oaspeţii ei Tania Nicolescu – „Orbeţii”


Pe drumeţi de omenie Reputaţia că-i strică
Din vechime ea admise, La clienţi patronul zbiară:
Să-i primească-n ospeţie, - Să nu daţi comandă mică,
Stând cu braţele deschise. Or’ beţi, ori vă dau afară!

Galaţiul Victor Henrich Bauman – „Sfârşit de mileniu”


La confluenţa dintre ape Că se termină mileniu’
De-atâtea secole trăieşti, Pe noi nu prea ne priveşte:
De Dunăre te ţii aproape, Cei cu lipsă de seleniu,
Că tu feciorul ei, doar eşti. Pe aceia îi... sfârşeşte.

38
AXIS LIBRI An XII, nr. 43, iunie 2019
Salonul Literar AXIS LIBRI: epigrame

*
**

Femeia e-o enigmă, e-un mister


E-o stea-ntr-o constelație pe cer,
Ce-ți intr-o clipă-n viață apoi dispare
Și sufletul ți-l umple de visare...

Domnului director Zanfir Ilie, autorul cărții:


„Wuhan – Viteza clipei”
Odat-ajuns în China, ce vezi, e minunat;
Ioan Fărcășanu Descoperi altă lume de-pe-un tărâm ciudat;
epigramist
Vizitezi obiective, priveliști ca-n povești:
Regreți cum clipa zboară și nu poți s-o oprești.
La redeschiderea stagiunii
Se simte iar miros de primăvară, Scriitoarei Aura Christi din București, autoarea
Gingașe flori ne surâd tandre din balcon, romanului în versuri „Ostrovul învierii”
Timizii ghiocei încep s-apară: Când vine primăvara, vorbim de înviere,
Se redeschide stagiunea la Salon. Natura se trezește la viață, în tăcere;
* Salonul își primește oaspeți dragi de departe;
** Doamna Aura Christi prezintă o nouă carte.
E-o atmosferă, pur, de sărbătoare,
Trăit-aici, intens de fiecare; Despre numele Domniei sale
Nerăbdători așteaptă literații Nu-s cuvinte goale, în popor se spune:
Plăcuta întâlnire cu confrații. Numele imprimă trăsături anume;
* Pentru tot ce face în cultură, are
** O aureolă ce nu va dispare.
Un gong rupe tăcerea și-o voce sună clar:
„Deschidem pentru public Salonul literar!” Domnului Cezar Amariei, autorul romanului
„Zilele noastre mărunte”
Mihai Eminescu și Salonul Literar Zilele de altădată mărunte și efemere
Mihai Eminescu, atent, ne privește Descrise-n-narațiune sunt cuprinse de mistere;
Și c-o voce caldă parcă ne vorbește: Personajele-s veridice, limbaju-i concludent;
— Văd la Salon o atmosferă uimitoare; Se poate deci conchide că autoru-i cu talent.
Sper că și cărțile lansate au valoare...
Scriitoarei Alina Marieta Ion autoarea cărții
De ziua îndrăgostiților „Mărgele de nisip”
Întrebare Din nisip să faci mărgele
Pentru iubire, doar o zi pe an, Și-n comerț să mergi cu ele,
Și restul vieții să-l trăiești în van? Câștigi bani, multe poți face,
Vreți să-ncălcați poruncile cerești? De fiscul te lasă-n pace.
Ele te-ndeamnă mereu să iubești!
Scriitorului Tănase Carașca din Tulcea, autorul
Omagiu femeii - Cu ocazia zilei de 8 martie – volumului „Dus-întors”
De vrei ca sensul vieții să-nțelegi Dus-întors cu dublu sens;
Te-ntrebi: cine dă viață lumii-ntregi? Vedem în acest consens
Doar ea, femeia, mamă sau soție; Un spirit pătrunzător
Planeta fără ea, ar fi pustie... Ce-ncântă pe cititor.

39
An XII, nr. 43, iunie 2019 AXIS LIBRI
Salonul Literar AXIS LIBRI: epigrame
Scoasă proaspăt din cuptor
De brutarul autor.

Domnului Constantin Costache la cartea


„Dragoste deșertică”
SFAT
Un bătrân mi-a spus azi: - Taică,
Ce-o s-auzi e lucru cert:
De te-nsori c-o arăboaică
Dragostea e în deșert.
Ionel Jecu Domnului Ioan Dan Pintilie la cartea „Natura –
scriitor
Triumful imanenței”
OMUL
La cartea Robotul chinezesc, autor Wang Honpong Deși mereu a luptat
Cu o chinezoaică Ca să aibă de-ale gurii,
Am vrut cândva să mă însor, Nu-i el cel ce-a câștigat,
Neînțelegând că o ador, Este triumful naturii.
Eu m-am retras să nu stârnesc
Cumva vreun robot chinezesc. Domnului Marius Chiru la cartea „Morgen”
MORGEN
Doamnei Aura Christi la cartea „Ostrovul învierii” „Morgen” mie parcă-mi spune
In viață Că răsare, nu apune.
O iubire de trăim Așa e mereu în viață
Și-i simțim dulceața mierii Răsăritu-i dimineață.
Ostrov putem s-o numim,
Dar „Ostrovul învierii”. ÎN PRIMĂVARĂ
Cum mă simt încă zglobiu
Domnului Cezar Amariei, autorul cărții „Zilele Un fluture aș vrea să fiu
noastre mărunte” Și cât e ziua de mare
LA VÂRSTA A TREIA Eu să zbor din floare-n floare
În oglindă m-am văzut
Observ firele cărunte, APARATUL DE RADIO
Ce repede au trecut L-am închis, c-ascult frecvent
„Zilele noastre mărunte”. Fără să plătesc curent
Două posturi – „hăis și cea”
VOCEA CHINEZILOR Nevasta și soacra mea.
Vocea lor parcă-i de foc,
Iar a noastră parcă-i fiartă, SE SPUNE CĂ...
N-aș avea curaj deloc Bărbații ce nu vorbesc
Să mă iau cu ei la ceartă. După o vreme slăbesc.
Bun exemplu de la ei
Domnului Director Zamfir Ilie, autorul cărții Pot lua multe femei.
„Wuhan – Viteza clipei”
REMARCĂ CULINARĂ
Domn’ director e om bun, Despre carte de bucate
Acesta îmi este crezul, Cu soața am stat de vorbă
Însă astăzi pot să spun Văzând că le știu pe toate
Că o face pe chinezul. M-a pus să gătesc o ciorbă.

APARIȚIA UNEI CĂRȚI NOI CÂND SUNT NECAZURI


Este cum ar fi o pâine La necazurile toate,
Plină cu arome fine Prea distinsa mea soție
40
AXIS LIBRI An XII, nr. 43, iunie 2019
Salonul Literar AXIS LIBRI: epigrame
Să le facă față poate Cu aromă și parfum.
Că mi le pasează mie. Dar unii l-au ignorat
Igiena lor e-un fum
UN SOȚ Care s-a evaporat
Într-una dânsul creează Și nu-i bine că acum
Versuri dulci doar pentru soață, Este săpun de spălat.
Aceasta îl premiază
Trimițându-l des la piață. RONDELUL UNUI OM DE CULTURĂ
El este om de cultură
UNA E, ALTA E!... Și de muncă iubitor
Una e atunci când spui: Nu dorește aventură
„Uite-o pe nevasta lui!” Dar ce face-i uimitor.
Alta e când spui așa: Totul e în stare pură
Uite-o pe nevastă-mea! La ce face are spor
Căci este om de cultură
CÂND ERAM TÂNĂR Și ce face e uimitor.
Nu mă-mpăcam cu ideea Aici e o încurcătură
Mai presus că e femeia El este agricultor
Dar de când sunt însurat Și face agricultură
M-am împăcat. Rar și de cărți cititor.
Dar este om de cultură.
ZICALĂ
„De-ar ști omul ce-ar păți, RONDELUL UNEI GĂRI
Dinainte s-ar păzi!” Într-un oraș, într-o gară
Își aminti târziu asta Multe trenuri vin și pleacă,
Un tip ce-l lovi nevasta. Unii urcă sau coboară
Iar mulți vin doar să petreacă
SOȚUL ZICE SOAȚEI BOLNAVE De e ziua sau e seară
— Să mergem prin magazine Chiar și noaptea pot să treacă,
Poate că îți face bine! Într-un oraș, într-o gară
— Da, zice ea bucuroasă, Multe trenuri vin și pleacă,
Deja mă simt sănătoasă!... Acum nu-i picăm cu ceară,
Dar nereguli sunt oleacă,
SOȚIILE Vrem ca cei ce-o dau în bară
Unele nu-s deloc calme Mersul mai bun să îl facă
Despre soț spun vorbe grele Într-un oraș, într-o gară.
Că-n loc să le țină-n palme
Aceștia beau cu ele. RONDELUL FEȚEI
Mereu pe om îl trădează
CLARVĂZĂTORUL De e trist sau bucuros
În fiecare iezișoară Când la bogății visează
Vede-o viitoare capră De urcă sau cade jos.
Și-n fiecare fetișoară Când îl impresionează
Vede-o viitoare soacră. Un lucru ce-i valoros
Pe om fața-l trădează
RONDELUL SĂPUNULUI De e trist sau bucuros
E tare bun la spălat De aceea-n viață contează
Cu arome și parfum Chipul să-l ai luminos
Când de ceva ești pătat Chiar dacă griji te presează
Ori când vii de la un drum Fă-te că ești bucuros
Murdării a curățat, Și fața nu te trădează.
Poți spune că nu-i oricum,
Că este bun la spălat
41
An XII, nr. 43, iunie 2019 AXIS LIBRI
Galeria de artă

În lumea culorilor lui


Nelu Pascu

M eleagurile jude­ conducerea breslei gălăţene din acea vreme manifesta


ţului Galaţi au dat un fel de ostilitate pentru o astfel de categorie de
artei plastice româneşti şi plasticieni, a părăsit ţara şi s-a stabilit în Italia, mai
universale nume celebre: întâi la Padova, iar apoi, din 2008, la Milano. În
Gheorghe Petraşcu, Nicolae Ţara Frumuseţii, în paralel cu prestarea unor munci
Mantu, Camil Ressu, care nu aveau nimic comun cu arta (confecţioner
Dorothea (Lola) Schmierer- de fotolii şi paturi, preparator de brânză, lustruitor
Roth, Lucia Cosmescu, de metale, descărcător de camioane etc.), a
George Apostu, Aurel Vlad continuat pe cont propriu aprofundarea picturii.
Corneliu Stoica ș.a. Unii artişti născuţi aici Modelul de muncă şi dăruire i-a fost Vincent van
scriitor, critic de artă s-au afirmat şi s-au împlinit Gogh, cu care astăzi critica italiană de specialitate
în ţările unde s-au stabilit: îl compară uneori. A întâmpinat multe obstacole,
fraţii Constantin Emil (Ticu) Arămescu şi Georgeta a dus-o foarte greu, a locuit într-o casă părăsită.
Florica Arămescu-Anderson, Diana Schor în Statele Datoriile acumulate îi strecuraseră gânduri negre.
Unite ale Americii, Jeanne Coppel, Robert Helman, Într-o bună zi a avut norocul să fie descoperit şi
Ecaterina Elian, Nicolae Georgescu şi Iulian remarcat de galeristul Renzo Spagnoli, unul dintre
Mereuţă în Franţa, Reuven Rubin în Israel, Daniel vechii şi marii galerişti ai Florenţei. Întâlnirea cu
Spoerri în Elveţia şi Italia. Alţii, cum sunt Neluş acesta i-a schimbat total viaţa. Lucrările au început
Oană, Rodica Costianu, Oana Coșug, Diana Nour și să i se vândă, permiţându-i să trăiască numai
Simona Soare se află în plin proces de din pictură. Cota tablourilor i-a
afirmare în Australia, Elveția, Belgia, crescut considerabil. Şi-a organizat
Anglia şi, respectiv, Coreea de Sud. mai multe expoziţii personale la
În Italia trăiesc și activează Dorina Padova, Vicenza, Bologna, Veneţia,
Alexandrescu, Cristina Iulia Popescu, Pordenone, Firenze, Vigevano,
Adina Drinceanu și Nelu Pascu. Udine, Pontedera, Palermo, Roma,
Acesta din urmă, căruia îi consacrăm iar în România, la Cluj-Napoca
rândurile de față, pictor cu o biografie (Galeria „Casa Artelor” 2007, 2008).
comparabilă cu a lui Panait Istrati sau În acelaşi timp a participat cu lucrări
a lui Constantin Brâncuşi, se bucură la expoziţii colective deschise în Italia,
astăzi de o notorietate deosebită în în România („Dialog vizual”, Galeria
țara de adopție și nu numai. de Artă „Constantin Brâncuși”,
Artistul s-a născut la 6 decembrie Nelu Pascu Palatul Parlamentului, București,
1963, în comuna Cosmeşti, judeţul 2010; Salonul de iarnă „Carpatica”,
Galaţi. După absolvirea Liceului Industrial Nr. 3 din Cluj-Napoca, 2011), în Grecia (Festivalul de Artă și
Galaţi, a lucrat ca sudor la Combinatul Siderurgic, Știință din Patras, ediția a II-a, 2010), ca şi în alte ţări
apoi s-a specializat în cazane recuperatoare de europene și în S.U.A. Dragostea şi respectul pentru
energie. Chemarea către artă îl face ca în puţinul Van Gogh l-a determinat să meargă şi să picteze pe
timp liber să ia lecţii de desen şi culoare în atelierele urmele acestuia la Arles şi Saint-Rémy. În august
pictorilor gălăţeni David Sava şi Gheorghe Miron. 2007 a fost prezent în Tabăra de Creaţie „Arta ca
Se bucură, de asemenea, de prietenia şi îndrumările viaţă”, ediţia a IV-a, organizată de Muzeul de Artă
lui Ioan Tudor şi Sterică Bădălan. După o primă Vizuală din Galaţi, iar în luna aprilie 2009 aceeaşi
expoziţie deschisă la Librăria „Central”, în 1995, instituţie i-a găzduit expoziţia „Visul Culorilor”,
dându-şi seama că posibilităţile de afirmare a unui deschisă împreună cu o altă plasticiană de origine
pictor autodidact sunt restrânse în România, iar română stabilită în Italia, Cristina Lefter. Atunci
42
AXIS LIBRI An XII, nr. 43, iunie 2019
galeria de artă

Nelu Pascu, Peisaj cu Bazilica Santa Giustina din Padova Nelu Pascu, Peisaj urban din Padova (Ponte Sant Agostino)

a venit în Galaţi şi colecţionarul Renzo Spagnoli. verticale de alb, roşu aprins şi negru. Uneori
Artistul are lucrări în colecţii de stat şi particulare suprafeţele de galben sunt armonizate cu oranj,
din România, Anglia, Franţa, Elveția, Germania, ocru şi roşu cadmiu. Coloristica exaltată exprimă
Spania, Suedia, Statele Unite ale Americii. vitalitate, energie, optimism, robusteţe sufletească
Nelu Pascu şi-a câştigat o reputaţie deosebită în şi spirituală. Alteori pictorul împarte suportul
Italia. Criticul de artă Giovanni de pânză în patru pătrate şi în
Faccenda i-a dedicat şi un fiecare configurează câte un
prim album monografic: „Nelu vas cilindric cu flori. Corolele
Pascu, Colori come stati d’animo” iau forma unor roţi zimţate
(Editura Masso delle Fate, sau a rozetelor. Decorativismul
Padova, Italia, 2005). Aceeaşi acestor lucrări este de bună
editură i-a tipărit în 2009, calitate, culoarea este sensibilă,
în condiţii grafice excelente, apropiindu-se prin intensitatea
în colecţia „Collana arte tonurilor de pictura expresionistă
contemporanea”, un voluminos şi cea fovistă. Pânzele cu flori de
catalog-album („Nelu Pascu – măr au în ele multă delicateţe,
fabbricanti di colori”) prefaţat de gingăşie şi poezie. Peisajele,
Giovanni Faccenda şi Alan Jones, redând apusuri ale zilelor de
cuprinzând în cea mai mare parte vară, nocturne, arbori, aspecte
Nelu Pascu, Natură statică cu flori 2
lucrările care au fost prezente şi ale anotimpurilor de primăvară
în expoziţia de la Galaţi. De asemenea, în 2011, la şi toamnă, nopţi feerice de iarnă, secvenţe marine,
Editura „Iiriti Editore”, a apărut cartea „Nelu Pascu montane sau urbanistice, arbori, poduri arcuite peste
– viața pentru pictură” („Nelu Pascu – la vita per oglinda apelor etc., reţin prin spaţiul vast cuprins
la pittura”), scrisă de Daniela Ambrosio, autoarea în patrulaterul pictat, prin construirea ingenioasă
întreprinzând pentru documentare și o vizită în a planurilor, prin bogăţia vegetaţiei, toate redate
România, inclusiv în locurile natale ale pictorului. într-o coloristică luminoasă, strălucitoare, vibrantă,
Repertoriul creaţiei lui Nelu Pascu este divers. în care intuim plăcerea cu care pictează artistul şi
El cuprinde naturi statice, flori, peisaje, portrete, bucuria pe care o trăieşte în faţa crâmpeielor de
nuduri, compoziţii, obiecte pictate. Cu aceeaşi natură imortalizate pe pânză. Portretele de femei
fervoare cultivă atât pictura figurativă, cât şi pe cea au în ele şi frumuseţea şi prospeţimea vârstei
abstractă. Artistul utilizează o cromatică bazată pe adolescentine, dar şi concentrarea şi frământările
contraste puternice, şocante. Materia picturală este adulţilor. Se observă preocuparea artistului pentru
aşezată din abundenţă cu cuţitul de paletă în straturi sondajul psihologic, pentru exprimarea unor stări
groase. Adesea, mai ales în compoziţiile abstracte, ea tensionate şi chiar dramatice. Compoziţiile aflate sub
formează o masă compactă, saturată, cu reliefuri şi semnul picturii abstracte se impun prin cromatica
basoreliefuri ce ies pregnant în evidenţă. Tablourile de maximă intensitate, şocantă, materia picturală
cu flori sunt adevărate simfonii cromatice. Fondurile (ulei sau acrilice), distribuită din abundență, fiind
sunt mozaicate sau alcătuite din dreptunghiuri exaltată până la violenţă. Există în aceste tablouri o
43
An XII, nr. 43, iunie 2019 AXIS LIBRI
Galeria de artă
prilej: „Artistul promovează un gen de
pictură spontană, proaspătă, operând
cu împăstări viguroase, în relief, ce
imprimă suprafețelor un aspect tonic, cu
efecte tridimensionale de mare tensiune
și vitalitate. Într-o viziune personală
de evidentă specificitate recompune
imaginativ spații, atmosferă, trăiri
iscate din resursele unei tumultuoase
interiorități. E descătușarea debordantă
a unui spirit energic, furnizor de
luminozitate, bucurie, încredere în
Nelu Pascu, Balerine Nelu Pascu, Portret de femeie rosturile pozitive ale vieții” („Făclia de
ritmică şi un dinamism de mare efect al petelor de Cluj”, 27 august 2008).
culoare, grafisme de mare subtilitate. Un tablou de Notorietatea pe care Nelu Pascu o cunoaște atât
mari dimensiuni (2 x 3 m), intitulat „Din văzduh în Italia, cât și în alte țări, faptul că tablourile îi sunt
privind pământul”, realizat în Tabăra de Creaţie achiziționate, și la prețuri destul de consistente,
de la Galaţi, este foarte sugestiv pentru ideea demonstrează că arta compatriotului nostru, care
exprimată. Coloarea, aşezată în straturi groase, trăieşte şi lucrează acum la Milano, este valoroasă,
în armonii muzicale, colajele introduse pe unele place şi tot mai mare este numărul iubitorilor de
porţiuni, grafismele cu valoare frumos și al colec­
decorativă, basoreliefurile, ționarilor care vor
unele subtilităţi tonale, toate să posede tablouri
evocă diversitatea lumii vii, semnate de acest
aspectul caleidoscopic al Terrei, artist. Succesul
văzută de la mari înălţimi. și prețuirea pic­
Pictorul este un orchestrator torului nu pot decât
de forţă al materiei picturale, să ne bucure. Ele
un creator pentru care culoarea sunt confirmarea
este o stare de suflet. Câteodată, unui talent autentic
artistul se exprimă pe suprafeţe și rezultatul unei
mari doar într-o singură
culoare, de pildă, alb, gri,
oranj, roşu sau negru, lăsând
în compoziţie unele reliefuri ce
sugerează petale, corole de flori,
arbori sau secvenţe peisagistice. Nelu Pascu, Corabii pe mare
Nelu Pascu este un pictor viguros, spontan, munci desfășurată uneori până
impetuos, o voce inconfundabilă, un artist cu un stil la epuizare și uitare de sine
personal bine definit, a cărui operă se află în plin (în 20 de ani, artistul a creat
proces de elaborare. Ziarul „Făclia de Cluj”, numărul peste 5000 de tablouri). Ele
din 1 septembrie 2007, consemna prin condeiul evidențiază marea capacitate de
Michaelei Bocu faptul că mai bine de jumătate din creație a artistului și strădania
lucrările lui Nelu Pascu din expoziţia de la Casa lui ca de fiecare dată să găsească
Artelor (B-dul Eroilor nr. 16) s-au vândut chiar la soluțiile plastice cele mai
vernisaj. Acelaşi lucru s-a repetat şi în 2008, când a potrivite pentru a-și exprima
fost invitat de arhitectul Ionel Vitoc de la Fundaţia gândurile, sentimentele, trăirile
„Carpatica”, iar artistul a prezentat şi picturi cu și stările sufletești.
imagini din Cluj: Catedrala Ortodoxă, Bulevardul
Eroilor, Biserica Sf. Mihail sau zone din Piaţa
Unirii. Criticul de artă Negoiță Lăptoiu nota cu acel Nelu Pascu, Duet

44
AXIS LIBRI An XII, nr. 43, iunie 2019
galeria de artă

Ceas aniversar
Geometrii trăite
A m manifestat întot­
deauna un interes
pentru portret, pentru figura
Importantă, însă, pentru mine, este întreaga
construcție a tabloului: schița compoziției, eboșa
și apoi straturile succesive de culoare. E drept,
umană și această preferință sunt nerăbdătoare să ajung la accentele finale, când
există și astăzi. De câțiva ani încerc să găsesc conexiuni între obiecte, treceri
mă atrage însă fragmentul între elementele fluide și cele solide ale lucrării. De
de arhitectură, fragmentul fapt, descopăr conexiuni care nu sunt evidente de
lipsit de spectaculos, dar la început. Ele se dezvăluie în timpul lucrului. De
care înseamnă materialitatea aceea îmi plac tehnicile uleiului și ale pastelului.
zidului, a pietrei sculptate, Permit reveniri, ședințe succesive; ele sunt ca o
Mariana Tomozei înseamnă totodată timp, cale pe care nu o cunoști de la început și îți rezervă
Cocoș
critic de artă istorie; și cum aceste surprize.
obiecte se găsesc în natură, Cred că stilul e foarte important, dar ceea ce-l
simt nevoia să surprind în culoare dialogul firesc, face prețios este căutarea. Oricum, ceea ce numesc
tăcut, dar elocvent ce se creează între cele două eu „descoperiri” nu are o echivalență în cuvinte.
componente. Sunt armonii cromatice, nuanțe, ritmuri ale
Din această perspectivă, motivul sau mai bine tușelor, corespondențe între forme, geometrii care
spus elementul figurativ este important pentru „se trăiesc” atunci când lucrezi. Imaginea există,
mine, dar numai în măsura în care deține o adică există pe pânză numai dacă i se descoperă
semnificație mai adâncă decât cea de suprafață, apartenența la acea lume a armoniei care este
sugerându-mi o lume care mă transportă dincolo geometria formei și a compoziției. Iar în parcursul/
de prezența lui imediată. De aceea cred, mă atrag călătoria care înseamnă pentru mine realizarea unei
„pietrele”, adică „pietrele” care au ceva de spus, în lucrări, culoarea este răsplata după etapa mai severă
care s-a imprimat timpul, cultura, mâna omului, a  organizării compoziției și a construcției formei.
elocvente prin obiectualitatea lor. Mi se pare că au o Este momentul când descoperi nuanțe, accente noi,
prezență fascinantă, tăcută, liniștite, dar cerându-se când ele te trimit dintr-o parte în alta a compoziției
descoperite. Astfel de motive/teme mă pot conduce pentru a stabili rezonanțe pe care în primele ședințe
adesea să depășesc dialogul cu imaginea reală și să nici nu le bănuiai.
trec într-o lume a visului, a călătoriei în timp.

Mariana Tomozei Cocos - În Sudul Franței


Mariana Tomozei Cocos - În parcul vechiului muzeu

45
An XII, nr. 43, iunie 2019 AXIS LIBRI
Localia

Înființarea Episcopiei de Ismail sub denumirea


Eparhia Dunărei de Jos (V)

P e lăngă cetăţile
pomenite mai sus,
sub jurisdicţia Episcopului
mare din Eparhia sa, pănă în Prutu. Mitropolitulu
de atunci al ţerei, Gavriilu Kalimahu, spre a
îndeplini ore cum ştirbătura ce retăzăse în puterulu
Proilavu erau şi tote satele Eparhiiloru, a înfiinţat o deosebită Eparhie în partea
romăneşti Nistru în Ukrania. rămasă Moldovei din Eparhia Rădăuţiloru, anume
Nu vă pot spune anume în ţinutul Hotinului. Episcopulu hirotonit pe avea
anulu, cănd sa înfiinţat Eparhie a fost învăţatul Amfilohie, Egumenulu de
această Eparhie; dar Ea fiinţa Zagavia, al căruia titlu de „Episcop al Hotinului”,
la începutulu viacului 18leşi lu poartă pănă astăzi Arhiepiscopulu de Kişinău.
Drd pr. Neculai în documentele Episcopiei La anul 1812 Besarabia şi partea despre răsărit
Sava de Huşi se pomeneşte de a Moldovei dintre Prutu şi Nistru trecăndspre
Ionikie Proilavu, numit încă stăpănirea Rosiei, sa format acolo o nouă Eparhie
„Mitropolitulu de Brăila” care a provocat în anulu în Kişinău, în carea, pelăngă Hotinua intrat şi mai
1716, în zilele Domnului Necolai Mavrocordat, totă Eparhia Huşiloru, rămăind aceasta numai cu
Adunarea Sfatului Terei în Iaşi, pentru Hotarăle partea din ţinutulu Fălciului din a dreapta Prutului.
Eparhiiloru: Huşii şi Proilavia. Aşa Biserica Moldavei a remas numai cu Eparhia
Această a cincea Eparhie a Proilaviei la 1773, Mitropoliei, a Romanului şi o mică parte din a
în timpulu ocupaţiei ţeriloru de Oştile Rosiene, Huşiloru. – Sare conservarea acestei din urmă
sau desfiinţat prin conţelegereaMitropoliţilor Eparhii, dupre mijlocirea Episcopului Meletie,
români Gavriil Kalimahu al Moldovei şi Grigorie Domnului Scarlat Kalimahu după hotărărea sfatului
al ţerei Munteneşti, cu cu ocazia Mortei (morţii) ţerei, preşezut de Mitropolitulu Veniaminu, a mai
Episcopului – Proilavu Daniilu. adaosu la Eparhia Huşiloru ţinutulu Vasluiului care
Ţinuturile Proilaviei desfiinţate sau întrupit pănă atunci se numera la Eparhia Romanului.
cu Eparhiile cele vechi de unde se dislipise: Brăila În anulu 1852, sub răposatulu întru fericita
cu Eparhia Buzeului; Renii, Ismailulu, Kilia, pomenire, Domnulu Grigorie Ghica Voevodu
Akermanulu şi Benderulu – cu Eparhia Huşiloru; sau mai alăturatla Episcopia de Huşiţinuturile
Hotinulu cu Eparhia Rădăuţiloru, Iară pentru Tutova şi Covurluiulu, ce apărtinise tot la Eparhia
satele romăneşti depreste Nistru, sa hirotonit unalt Romanului, rămăind de atunci amăndouă aceste
Episcopu totu cu numire de Proilavu, carele avea Eparhii, compuse din căte 4 ţinuturi. –
reşedinţa sa în Dubăsaripe malul stăngu al Nistrului, Aşa dar Iubiţiloru, precum videţi, Biserica
şi era sub ascultarea Mitropoliei din Iaşi pănă la Moldavei din vechime, cănd era în întregimea Ei şi
1791, cănd sau închiet pacea, între Rosia şi Turcia, în timpurile normale, se compunea din 4 : Eparhii : a
în urmarea căruia stăpănirea Rusască sa întins pănă Mitropoliei Iaşiloru, a Romanului, a Rădăuţiloru şi a
la Nistru. Cu ocazia reşedirei Episcopului romunu Huşiloru; Aceste unite cu alte patru Eparhii ale ţerei
în Dobăsari sau înfiinţat acolo şi Tipografie română Munteneşti, anume: a Mitropoliei Bucureştiloru,
de Protoereulu Mihailu Strilogiţchi ce fusăse mai a Rămnicului, a Buzeului şi a Argeşului, făceau
înaintetipografu şi Ecsarhu alu Mitropoliei din Iaşi. în totulu = 8 = Eparhii ale Bisericei Române din
Cel din urmă Episcopu Proilavu, dela Dobăsari, se amândouă Principatele no’stre.
numea Kirilu. Însă, precum aţi văzut, dela luarea Bucovinei
La anulu 1777, în zilele bunului, dar ne şi apoi a Besarabiei, pănă acuma, întriu’n interval
norocitului Grigorie Ghica Voevodu, culuarea de 87 ani, era o lacună în numerulu Eparhiiloru
Bucovinei – Biserica Moldavei a perdut una din Bisericei române; rămăsese din optu numai şepte.
Episcopiile Sale – Rădăuţii cu partea cea mai – Această lacună o îndeplineşte acum Prea Înălţatul

46
AXIS LIBRI An XII, nr. 43, iunie 2019
Localia
nostru Domnu Alecsandru Ionu I prin înfiinţarea bisericească a Besarabiei cu România, ce o afăcut
nouei Eparhii „a Dunărei de giosu” cu reşedinţa în acum Domnul româniloru. Pe de o parte uneşte o
Ismailu, acăruia Biserică devine de astăzi înainte parte din Besarabia cu o veche Episcopie a Bisericei
Episcopie. române, - cu Episcopia Huşiloru; Iar pe de alta
Partea Besarabiei, anecsată la Moldova, acest înfiinţează în celaltă parte a Besarabiei o episcopie
pămănt romănescu, din trupulu cel creştinescu nouă, şi uneşte cu Ea o parte din vechea Biserică a
al Sfintei Biserici române, stropit de atăte ori cu României, - ţinuturile: Kovurluiului şi Brăila. Pe de
săngele fiilor ei, fecundat cu sudorile şi ostenelilele o parte Besarabia o’re cum întinde măna şi păşeşte
vechiloru Predicatori a’i Bisericei române, - au fost spre unirea duhovnicească cu România, - pe calea
înstrăinată de la Ea rănduri rănduri, în curgerea Huşiloru; Iară pe de alta amăndouă părţile cele
veacurilorîn timpurile nenorocirilor Istorice cu mari ale României, - Moldova şi ţara Muntenească
care Bunulu D-zeu au lămurit credinţa strămoşiloru – întind Besarabiei frăţeştele măini de unire, şi’i esu
noştri. Aşa Kilia cu ţinutul Ei ni se luase de turci înainte la Ismailu, cu ţinuturile Kovurluiu şi Brăila.
încă din anul 1484; apoi Ismailulu cu ţinutul său; Aşa dar de astăzi cu adevărat Basarabia este unită
şi la 1668, tărgulu Renii cu ţinutulu său. Însfărşit la cu România şi trupeşte şi sufleteşte şi politiceşte şi
1812 Ele s’au întrupat cu Rosia. – Această partede bisericeşte.
ţară romănă, carea dupre zicirea Profitului „trecuse Măria sa domnulu nostru ştie că legăturile
dela unu niamu la alt niamu, şi dela o împărăţie la politice, ca să fie tari, trebuie a se sfinţi prin
alt norodu” în 1856, prin tractatul închietu la Parisu legăturile duhovniceşti ale Bisericei. Deaceea a
între puterile cele mari ale Evropei, protectorele făcut aceste dispoziţiuni măntuito’are îmn privinţa
no’stre, s’au redat iarăşi Romăniei. – administraţiei bisericeşti; şi prin dischidirea
De atunci pănă astăzi, era ore cum deosebită acestei nouă Eparhii neau dat ocazie de bucurie şi
de cealaltă ţară. Deci întru căt ba era puspă sub duhovnicească şi naţională, care nu seva ştergedin
Mitropolia Iaşiloru; Însă prea marea depărtare paginile Istoriei BisericeiRomâne ortodocse. –
acentrului administrăreiArhipăstorale de Păstoriţi, Ca să simţim mai bine bucuria ce se dă astăzi
îngreuia forte pre aceşti din urmă la nevoile lor Bisericei şi naţiei române Domnulunostru, trebuie
Duhovniceşti, şi’i făcea o’re cum orfani pi cele să ne întorcem cu mintea la lacrămile ce o’re cănd a
spirituale. Această nevoie, cunoscănduo Prea vărsat Biserica română şi fii săi din aceste locuri şi din
Înălţatulu nostru Domnu, întru îngrijirea sa pentru toată ţara, cănd Ele s’au despărţit dela Biserica şi patria
binele supuşilor săi, a hotărăt a pune pe locuitorii română. Pare că vădu pe Mitropolitulu Teoctistu
acestei părţi de ţară în cele mai apropieteputinciose vărsănd lacrămi de durere şi pe Marele Ştefanu oftănd
relaţiicu Arhipăstorii Bisericei la care să potă cu înaintea icoanei Maicei Domnului din Monastirea
înlesnire năzui la ori cetrebuinţă duhovnicească. – Putna, nu de mult zidită de marele Domnu cănd a
Aşa ţinutulu Kahulului, care este mai apropiat de primit vestea că Turciaa luat de la Moldova Cetăţile:
Huşi, sau alipit la Eparhia Huşiloru. Kilia şi Cetatea Albă (Akermanulu). Pare că văd
Pentru ţinuturile Bolgradu, Ismailulu, plini de restrişte pe cei din urmă Părcălabi români
Kovurluiulu şi Brăila a înfiinţat această nouă ai Kiliei şi Cetăţii Albe, - pre Ivaşcuşi Macsimu, pre
Eparhie cu resedinţa în Ismailu. – Ghermanuşi Ioanu; Deasemenea şi pre toţi creştinii
Ismailu este deci pentru Măria sa un punctu de acolo amărăţi în curgere de căte va viacuri.
cu deosebire însemnatu; căci au făcut din Elu Biserica SfăntuluiNicolai din Kilia ce pănă astă-zi
unu centru a’l Religiei no’stre ortodocse romăne, stă giumătate în pămăntu, este unu monument viu
împrejurulu căruia se vor grupa fii romăniei din al amărăciunilor şi durerilor ce au suferit pe acolo
patru ţinuturi, ca la muma lor Duhovniceascăşi de vechii români creştini! Atăta durere na pricinuit
aici se va răspăndi lumina credinţei şi a moraluluilui Ţerei şi Bisericei romăne înstrăinarea Ismailului şi a
Hristos în tus patru acele părţi ale României. – Teriloru ocupate îndeosebite rănduri de fii semilunei!
Această parte din Besarabia Românească a fost Dar ce durere şi sdruncinu n’a suferit biserica şi ţara
unită pănă acum cu România numai politiceşte; Moldavei, sănt acum cinci zeci şi doi de ani, cănd
Măria sa acumu o uneşte şi creştineşte. – Unirea Episcopia de Huşi au perdutmai totă Eparhia sa, prin
creştinească singură de sine cuprinde: Dreptate, luarea ţinuturilorsale de peste Prutu şi încorporare
Egalitate, frăţia. – Aceste însuşiri le are şi unirea loru cu o altă împărăţie! Bisericile româneşti
47
An XII, nr. 43, iunie 2019 AXIS LIBRI
Localia
deslipite de Centrul loru Românescu, fii sufleteşti de de Alecsandru cel bun, Ștefanu cel mare, Petru
mama loru Duhovnicescă, fii Patriei – de Patria lor Rareşu, Mihai Vitezulu, Vasile Voevodu, Matei
Română! Şi se pare că văd pe venerabilul Mitropolitu Basarabulu şi toţi cei lalţi , tote le videm începute
Veniaminu, pe toţi boierii şi locuitorii ţerei, întristaţi cu zicerile: „Vlagocestvoiu i hristoliubivoiu;”,
şi pătrunşi de durere pănă la sufletu pentru acea mare adică Evseviosului şi iubitorului de Hristosu,
perdere naţională. cutare Domnu. Acest titlu sfânt pănă astăzi Biserica
Mi se pare că privesc pe Episcopulu de Huşi română o lu păstrează Domniloru săi, şi o lu
Meletie sbuciumânduse în tote părţile de supărare pronunţă cu mare respectu, precum auzim în tote
pentru dislipirea lui de fii săi duhovniceşti, trecuţi zilele la rugăciunele ce se înalţă lui Dumnezeu,
sub stăpănire străină; pare călu văd tănguindu-să pentru prosperitatea, slava şi sufleteasca măntuire
cu amar Domnulu de atunci Kalimahu, şi cerăndui a Domnului.
agiutorulu în suferinţele morale şi materiale ale Domnii noştri au fost legaţi duhovniceşte cu
Episcopiei de Huşi, cei mai de tot perdute prin legături forte strănse cătră biserica loru încăt îşi
luarea Besarabiei! – aveau diviza lor pe marca ţerei, tipărită cu cuvintele:
Mare daru trebuie să fie bucuriace de astăzi Traque clarescere – rulehmo- , care înseamnă că
a bisericei române – întăi – născutului său fiu – ei se credeau datori a fi mari şi în cele omineşti şi
Domnulu româniloru! Şi cu atăta mai mare , cu căt în cele duhovniceşti, şi în politică şi în biserică;
o’re cănd s’au vărsat lacrimi, şi atăte dureri române s’au şi în adevăr Ei’, şi dupre Esemplulu loru, voirii şi
simţit pe aceste locuri române! Bucurese deci astăzi tote stările, n’au cruţat nimica pentru su ţinerea,
dupre cuviinţă mai întăi Biserica Huşiloru; Pentru apărarea şi înflorirea sfintei nostre Biserici şi în ţară
că i se redă o parte din acea ce perduse odinioară; şi afară de ţară! –
anume: ţinutulu Cahulului, încare se găseşte parte Acestu bene făcătore şi sinceră protecţie a
din anticulu ţinutu al Fălciului cu codrii Tiseciului tronului cătră Biserică au făcut Ortodocsia română
locuinţă renumiţilor odată Ostaşi ai patriei şi cu o atăt de tare şi renumită în curgerea atător viacuri,
parte din ţinutul Lăpuşnei, - tote străbătute în atăte încăt nime n’a cutezat a o ataca; şi noi astăzi, după
rănduri cu predica credinţei şi a moralei creştine atăte viacuri dupe atăte catastrofe politice, ne
de vechii Episcopi ai Huşiloru. Bucurăse Biserica fălim cu acelaşi frumos titlu duhovnicescu, - de
Ismailului, văzănduse astăzi împodobităde Domnulu fii a’i Bisericei Ortodocse, pre carea o au întimiet
româniloru cu semnele Arhipăstoriei, deopotrivă pe pământ Fiulu lui D-seu, prin nepreţuitulu seu
cu cele dintăi biserici ale României, după ce viacuri sănge vărsat pentru măntuirea lumei. – Cu alte
fusăse înstrăinată dela surorile Ei fireşti şi dela cuvinte, am rămas pănă astăzi adevăraţi urmaşi
muma comună – adecă Patria Română; bucurăse a’i vechilor Domni, a’i vechilor boieri, cu un
însfărşittotă Biserica Patriei, văzănd că Domnul cuvănt, a’i vechilorromâni, - şi dupre trupu şi
nostru se sărguieşte dupre cum căntă Biserica, o dupre Dzeu.
adună împrejurul Sionului românescu pre toţi fii Să ne cucernicimla pomenirea prea Evsevosiloru
lui – dela răsărit, dela apusu, dela miază no’pte şi şi de Hristosu Iubitoriloru noştri Domni din
dela mare; văsind că alesul naţiunei, îngrijinduse de trecut; şi să ne rugăm lui Dseu cu totă căldura
organizarea politică şi socială a Patriei, nu uită nici inimei ortodocse pentru Evseviosului şi de
organizarea Ei bisericească, şi urmează Essemplului Hristosu iubitoriulu nostru Domnu Alecsandru
Domniloru noştrii celor mari din trecut cu ale cărora Io’nu, urmaşulu acelor fericiţi şi pururea pomeniţi
nume se slăveşte pănă astăzi Biserica română, şile Domni. – Cănd Biserica pomeneşte la sfintele
duce cu sine din viacu în viacu şi din niamu în niamu rugăciuni numele bine credinciosuului şi de Hs.
ca cea mai scumpă moştenire a sa. Iubitorului Domnului nostru şi al augustei sale
Aşa iubiţilor! Domnii români îngenere şi cu soţii, să ne însemnăm şi noi cu semnul sfintei cruci,
deosebire acei Mari pre căt au fost credincioşi carea este semnude rugăciune al creştinului; şi să
şi smeriţi rugători la altariulu sfintei religiuni zicemîntru inimile no’stre cuvintele Psalmului, cu
strămoşeşti Epitetele de Evsevioşi (Evlavioşi) sau care Biserica se ro’ga pentru împăraţi: „auzi Domne,
bine credincioşi şi „Iubitori de Hristosu” erau pre unsulu poporului tău, scuteştelu cu numele
decoraţia titlurilor Domneşti. Cetind Inscripțiunile tău în ziua necazului; trimitei agiutoriu dintru cel
antice slavone de pe bisericile şi Monastirile zidite sfântu şi sprijineală din Sionu; Pomeneşte Jertfele ce
48
AXIS LIBRI An XII, nr. 43, iunie 2019
Localia
Elu aduce spre slava numelui tău în Biserica ta cea pentru folosulu loru timporolu şi pentru Măntuirea
sfântă; dăi dupe inima lui, şi împlineşte bunele lui vecinică.
Sfaturi pentru poporul tău şi pentru Biserica ta. Ca Rogu deci pre D-seulu îndurăriloru şi atot
întru Elu să ne bucurăm cu toţii de măntuirea ta, şi harulu, să mă învrednicească şi pre mine smeritulu,
să ne mărim întru numele Domnului Dumneseului ca în timpulu, cât Dumnezeu va bine voi să fiu în
nostru. Primeşte cererile lui ca să vadă toţi, că mijloculu vostru, să pot cât de puţin a face din acele
Domnulu miluieşte pre Unsulu său.” fapte Măntuitore, ce le ceru dela unu Arhiereu alui
Iară Ismailulu unde se înfiinţează astăzi această Hristosu, spre proslăvirea Părintelui nostru, carele
nouă Sfântă Episcopie; Ismailulu pre a căruia este în Ceriuri. – Iară pre voi , iubiţiloru, să vă
Biserică Evsevia Domnului nostru o înalţă la învrednicească a videa fără întărziere în mijlocul
treapta de Maică a Bisericiloru din patru ţinuturi vostru, pe acel bunu Păstoriu Sufletescu, care se vă
ale româniei, este datoriu încă: o vecinici Evsevia (o conducă cu durere de părintepe căile cele strămte
veşnică Evlavie) Domnului româniloru, scriind pe ale măntuirei sufleteşti.
tote Edificiile Episcopiei sale, că Ea sa fondat de „Bine Pănă atunci să stăm cu toţii ne deslipiţi de uşa
credinciosul şi de Hristos iubitorul Io Alecsandru cea împărătească a Bisericei noastreOrtodocse. Să
Io’nu I Voevodu, Domnulu a totă românia.” – Zicu ne iubim din tot sufletul această Sfântă Biserică,
– a se scrie aceasta pe tote Edificiurile fiito’re ale carea ne au născut duhovniceşte, neau crescut cu
nouăi Episcopii, căci aşa ni s’au păstrat pe biserici învăţătura sa cea cerească, şi neau luminat cu Duhu
şi Episcopii pomenirea fericiţilorDomni a’i noştri. – alu adevărului.
Aşa d.(din) v. (veci) cetim pănă astăzi pe Edificiurile Ea este streină de totă rătăcirea; Este dulce cătră
Monastirei Putna numele Marelui Eu fundatoru fii săi şi bine făcăto’re; Ea nu răvneşte ale altora,
Stefanu. Cuvintele: tote le rabdă la tote nădejde sub adumbrirea Ei
„Blagocestvîiu i Hristoliubovîiu Io Stefanî se adăpostescu de viacuri atăta fii a’i Bisericiloru
Voevodî” le cetim şi pe Biserică şi pe po’rtă, şi pe străine, în totu pacea şi liniştea. – Ea sfărămă cătuşele
clopotniţă, şi pe trapesarea Monastireai. robiei trupeşti şi duhovniceşti, sfinţeşte şi asigură
În sfărşit iubiţii mei fii Duhovniceşti! Trebuie să libertăţile cetăţene; Este scut ne biruit drepturiloru
zic ceva şi despre relaţiunele duhovniceşti dintre naţionale şi Omeneşti ale fiilor săi.
voi şi Arhipăstorii acestei sfinte no’ve Episcopii, ai Prin devotamentul nostru cătră sfânta Biserică
Eparhiei Dunărei de giosu. – Ortodocsă mai bine decât prin ori ce altă ne vom
Mai întăi vă spunu, că Eu sunt provizoricu face recunoscători şi Măriei sale iubutului nostru
orănduit de „Guvernulu Măriei Sale Domnului”, a Domnu, carele vine şi pune astăzi piatra cea din
îndeplini funcţiunele Episcopului, ce are a se alege, capulu unghiului unia din Episcopiile Ortodocse
spre a fi Episcopulu vostru Canonicu şi definitivu. ale Ortodocsei românii, carea se apere şi să păstreze
Lăsănd deci aceluia de a hotără mai specialu Ortodocsia română şi în această parte a româniei
relaţiunele duhovniceşti ale Episcopului cu turma sa Ortodocse. – Căci Măria sa, luminatul nostru
cea cuvântăto’re, Eu mă mărginesc numai în o arăta Domnu, cu înţălepciunea dată lui de sus, cunoşte
Modelului Bunului Păstoriu în Marele Arhipăstoriu că naţionalitatea română şi Ortodocsia română sânt
de suflete. – cele două părghii ne învinse, pe care a stătut, stă şi
Numai Elu ca Unulu ce’şau pus Sufletulu pentru va sta Patria română.
Oile Sale, cu dreptulu a purtat zice despre Sine: „Eu Să ne rugăm deci lui Dumnezeu pentru
sunt păstoriulu cel bunu şi cunoscpe ale mele, şi mă Evseviosului şi Iubitorului de Hristosu Io.
cunosc ale mele.” Io’nu X.14/. Alecsandru Io’nu Voevodu, Domnulu României
Păstoriul cel mare al bisericei, Iisus Hristosu Ortodocse din Ismailu! Amin.1
precum videţi, hotărăşte relaţiunele duhovniceşti
dintre Trăitorii Bisericei şi păstoriţii lor prin Note:
aceea, că Păstoriulu trebue să cunoască nevoile 1. Arhivele Naţionale Bucureşti, Fondul
Duhovniceşti ale Păstoriţiloru, şi să le vie în ajutoriu, Ministerul Cultelor şi Instrucțiunei Publice, Dosar
drept îndreptăndui cu cuvântulu adevărului şi 1062/1864, Pentru înfiinţarea Episcopiei de Ismail
cu faptele luminei; Iară Păstoriţii să cunoască în sub-denumirea Eparhiei Dunărei de jos.
Elu pe adevăratul lor Părinte şi purtătoriu de grijă (Va urma)
49
An XII, nr. 43, iunie 2019 AXIS LIBRI
Localia

Fața „umană” a criminalităţii


Moto:
„În memoria victime­lor de la FÂNTÂNA ALBĂ”

P rincipiul pătruns
de spiritul unei
detaşări senine, lucide,
n-a apărut aici întâmplător – spontan – ca un fapt
singular, ci ca o parte integrată organic în gândirea
de ansamblu a grecilor antici.
raţionale, orientat spre Analizând sub toate aspectele, adică etic,
ordine şi armonie, a religios, moral, juridic, politic etc., comportamentul
fost definit de Scheling manifestat în timp al popoarelor din Eurasia,
şi Nietzsche, ca fiind de constatăm cu amărăciune distanţa considerabilă
esenţă apolinică. la care s-au situat şi s-au menţinut apoi timp de
Referirea ce vizează, milenii, unele dintre ele, faţă de modelul politic
desigur, principalele propus de greci, faţă de filosofia lor, faţă de spiritul
Eugen Holban
etnolog atribuţii ale zeului apolinic.
Apollo, aparţine, în Dar şi mai grav este faptul că unele dintre aceste
viziunea acestor doi mari gânditori germani - popoare se mai menţin încă în aceeaşi stare şi astăzi.
din sec. XVIII-XIX, domeniului artei, dar, o „Un Apollo tătar?’’, se întreba scriitoarea franceză
extensie prudentă şi spre sfera social-politicului, George Sand, referindu-se, desigur, la jaful şi
nu credem că este neapărat prohibită. Asemenea moartea semănate de-a lungul unui întins spaţiu
extensii au mai fost operate, desigur, în timp, iar geografic, timp de aproape un mileniu, de către
ansamblul spiritual în care a apărut şi s-a dezvoltat înfricoşătoarele hoarde, „dar este o contradicţie in
cultul zeului Apollo – civilizaţia Greciei antice – abjecto; o putere criminală nu se poate întrupa în
nu s-a limitat doar la afirmaţii de ordin estetic, apolinic”.
ci a oferit omenirii, pe lângă inestimabile valori Distinsa poetă nici nu bănuia însă, ce orori
artistice, şi un model social-politic de organizare se vor întâmpla în Europa secolului al XX-lea,
a societăţii greu de conceput în acele vremuri, orori săvârşite de „tătucul” Stalin şi părtaşul lui la
adică democraţia. Expresie a unei culturi care împărţirea/înnoirea şi masacrarea lumii – Adolf.
promovează umanismul – concepţie filosofică ce De-a lungul anilor am încercat, deseori, în
recunoaşte în OM măsura tuturor lucrurilor – cercuri restrânse, bineînţeles, să-mi exprim
democraţia atheniană, cu toate tarele ei, continuă atitudinea faţă de criminalitate în general, dar
să fie modelul ideal spre care aspiră orice naţiune mai ales, faţă de criminalitatea lui Stalin, deci
civilizată ori în curs de emancipare. a comunismului, în special. Unii interlocutori,
Dacă Renaşterea secolelor XIV-XV a reevaluat intelectuali de diverse profesii, oamenii de
umanismul antic grecesc, redimensionându-l, treabă, de altfel, se străduiau deseori să justifice
comunismul a folosit - fără scrupule, în mod monstruoasele asasinate în masă comise de
paradoxal, abuziv – ambele noţiuni, golindu-le de tătucul, prin argumente binecunoscute, furnizate
conţinut până la limita compromiterii totale. abil de servicii speciale. „Ei, dar cine nu greşeşte,
Ce anume a determinat oare naşterea unei astfel tovule? Când vrei să făureşti ceva nou şi măreţ este
de civilizaţii şi, bineînţeles, a acelei extraordinare imposibil să nu comiţi şi unele greşeli” sau „Nu se
culturi în vechea Eladă şi nu în altă parte a globului, putea altfel, a fost necesar să se procedeze în felul
nu poate fi explicat în câteva fraze. Ceea ce ar trebui acesta, altfel nu s-ar fi putut construi niciodată
reţinut însă, neapărat, este faptul că spiritul apolinic comunismul! Uite, acum avem linişte şi chiar ceva

50
AXIS LIBRI An XII, nr. 43, iunie 2019
Localia
mâncare, slavă Domnului! Eu mă simt foarte bine, astfel caracterul strict paşnic al deplasării lor. Nu
ferească Dumnezeu de mai rău!” cunoşteau, desigur, caracterul profund diavolesc al
Trecem acum peste conceptul de caractere, tovarăşilor.
suficient ilustrat aici, pentru a remarca concluzia O bună bucată de vreme s-a vehiculat în Europa
esenţială, desprinsă din argumentaţia „tovilor”. ideea „reformării” comunismului, reformare menită
Se recunoştea, deci, fără intenţie desigur, să-i schimbe acestuia adevărata faţă şi să-i confere
un adevăr crud şi crunt totodată: construirea una mai umană. Iniţiativa, lăudabilă până la un
„măreţei cauze” nu se putea concepe fără crimă. punct, i-a entuziasmat pe unii naivi. Se pare însă că
Crimă, şi nu orice fel de crimă, ci una de proporţii fardul „uman” de pe faţa neumană a comunismului
inimaginabile. s-a scuturat destul de repede, mai precis la primele
Hitler? O, nu... bestia de Adolf, deşi rămâne adieri ale vântului de adevărată libertate, vânt
în continuare şi el unul dintre marii criminali ai stârnit şi susţinut iniţial (şi) de însăşi „generoasa”
tuturor timpurilor, este nevoit să se mulţumească idee, dând astfel la iveală incompatibilitatea. Faţa
doar cu binemeritatul loc doi, deşi isprăvile lui au unui sistem, indiferent de natura lui, nu poate fi
fost foarte bine cercetate, evaluate şi judecate fără decât expresia propriei sale esenţe, orice operaţie
nicio reticenţă, într-un proces de amploare, în timp cosmetică, orice intervenţie superficială şi artificială
ce faptele tătucului zac încă prin munţi de arhive, fiind întru totul de prisos.
dosite cu mare grijă. Şi, arhivele respective sunt Cum ar putea fi convertit oare în uman ceea
păzite chiar de unii descendenţi ai torţionarilor, ca ce a fost zămislit prin inuman, fără a se detaşa în
să nu pătrundă la ele vreun indiscret. prealabil, şi întru totul de mecanismul şi structurile
Statisticile referitoare la holocaustul comunist răului în care a fost conceput şi apoi modulat?
săvârşit numai pe teritoriul Uniunii Sovietice Rememorând, cu groază, cifrele statistice ale
a fost apreciat în ultimele două decenii la cifre victimelor - adică femei, copii, bătrâni, adulţi,
impresionante, cuprinse între douăzeci şi cincizeci oameni întru totul nevinovaţi – cifre ce constituie
de milioane, cifra cea mai mare fiind de fapt opera comunismului doar pe teritoriul fostei
concluzia ultimelor estimări. Dar pentru a nu URSS, ne întrebăm, la fel ca şi poeta franceză – cu
exista nici un fel de dubii, vom lua ca bază cifra cea aproximativ un secol în urmă – parafrazând-o de
mai mică, adică cea de 20 de milioane de oameni fapt şi înlocuind totodată numele poporului la care
nevinovaţi, omorâţi în chipul cel mai mişelesc. se referea atunci cu numele unei ideologii moderne:
Cifră modestă, domnilor intelectuali cumsecade, „Se poate întrupa oare Spiritul pătruns de principiul
nu-i aşa? Ce nu merită să facă oare omul pentru binelui, al frumosului, al ordinii şi armoniei, în
desăvârşirea „măreţei cauze”, pentru mult râvnita ceea ce s-a zămislit prin teroare, minciună şi crimă?”
linişte a Mancurtului? Adică, s-ar putea întrupa spiritul apolinic în
Biata Rusie, biata Ucraină, biata Gruzie, Lituanie, Criminalitate?
Estonie, biata Europă de Răsărit! Spaţii şi popoare Răspunsul ni-l pot da actualii conducători de la
căzute sub zodia acestui cumplit blestem! Acceptând Kremlin, mai ales cu ocazia ultimelor evenimente
absurdul, să presupunem că noi supravieţuitorii petrecute în Ucraina şi nu numai.
holocaustului, am duce-o ceva mai bine în acest
moment, că soarta ne-a surâs, că ucigaşii, din P.S. Cu ceva timp în urmă, a apărut în cotidianul
proprie iniţiativă, ne lasă să trăim confortabil. „Evenimentul zilei” un articol cutremurător,
Ne-am putea aşeza noi oare la masă, când am şti referitor la un „gest umanitar” făcut de „genialul”
că pâinea ce ni se oferă, este plămădită cu sângele conducător al Coreei de Nord. Este vorba de un
milioanelor de oameni nevinovaţi, adică cu sângele tânăr student american care, aflat într-o excursie
semenilor noştri? în această țară, a fost arestat și condamnat la
Cum oare am putea uita, noi românii, cincisprezece ani de închisoare pentru motivul că
monstruoasa crimă de la FÂNTÂNA ALBĂ, unde ar fi furat un afiș din camera de hotel.
au fost mitraliaţi fără milă mii de fraţi de-ai noştri La intervenția insistentă a familiei, a fost eliberat
pentru simplul motiv că voiau să vină în ţara lor. după optsprezece luni într-o stare îngrozitoare,
Ca bun creştini, mulţi dintre ei îşi luaseră şi icoana încât a murit în câteva zile. În actul de eliberare
de pe perete şi o ţineau la vedere, demonstrând scria: „eliberat din motive umanitare”!
51
An XII, nr. 43, iunie 2019 AXIS LIBRI
Localia

Iacob Margulies
Marele Rabin al Galaților

M argulies, Yakov
(Iacob)
Avraham (1871-1962) a
ben
Ministerul Cultelor în
această calitate, așa cum
mai târziu și fiul său avea
fost Prim Rabin al orașului să îndeplinească aceeași
Galați și președinte al misiune. Acest părinte
Sfatului Rabinic din anul înțelept și credincios,
1919 până în anul 1962, care a păstorit timp de 44
profesor de ebraică (1900 ani obștea evreilor din
- 1906) la Școala Primară Galați, și-a îndrumat de
nr. 2. și rabin oficiant al timpuriu copilul Iacob
Templului Coral din Galați spre o educație religioasă,
Violeta Ionescu (1896-1940). Datorită veghind la dezvoltarea lui Lucian Zeev Herșcovici
scriitoare perioadei îndelungate în în așa fel încât acesta să-l scriitor
care și-a păstorit obștea, poată urma ca rabin.
precum și a vârstei înaintate la încetarea din viață, Între anii 1877-1881, primele patru clase le-a
Șef-Rabinul Moses Rosen l-a numit „Patriarhul absolvit la Școala primară a Comunității din Galați,
comunităților evreiești din România”. iar între 1882-1886, a urmat gimnaziul în particular.
S-a născut și a murit la Galați. A trăit 91 de ani, În toată această perioadă a primit în paralel, în casa
dedicați în totalitate comunității pe care a păstorit-o părintească, o educație religioasă și lecții de Thora
ca rabin, timp de 66 de ani (1896-1962). În mapa de la tatăl său.
cabinetului său – al Șef Rabinului Iacob Margulies! Din septembrie 1889 și până în iulie 1892, a
- aflată acum în păstrare la arhiva Comunității urmat cursurile Seminarului Rabinic de la Viena,
Evreilor din Galați, se află o serie de note, însemnări, ca discipol al rabinului Jellinek. A fost și discipol al
declarații și date personale, scrise de el însuși, multe Marelui Rabin al Franței, Zadok Kahn, din Paris. În
pentru pregătirea emigrării sale în Israel – dorință 1892, după examenele susținute în fața Rabinilor S.
nerealizată însă. Din informațiile aflate în această Spicherman din București și Israel Berger din Piatra
arhivă, din datele cuprinse în volumul „Prezențe Neamț, Iacob Margulies a obținut un certificat scris
rabinice în perimetrul românesc”, de Baruch Tercatin în ebraică care atesta absolvirea cursurilor rabinice
și Lucian-Zeev Herșcovici, precum și din mărturiile de la Viena.
nepotului său, Michael Zalman, fiul Otiliei În anul 1896, după moartea tatălui său, rabinul
(Margulies) Zalman, care a avut amabilitatea să ne Iacob Margulies a fost numit rabin al Comunității
furnizeze un material documentar prețios despre Evreilor din Galați, în urma unui examen susținut la
familia sa, am încercat să reconstituim biografia București, în fața rabinului examinator oficial Ițhak
acestei înalte personalități a vieții religioase evreiești Aisik Taubes, recunoscut de Ministerul Cultelor și
din orașul Galați, mare erudit și orator de valoare Instrucțiunii Publice. În același an, devine rabin
ce a condus pașii coreligionarilor săi cu blândețe și oficiant la Templul Coral din strada Cuza Vodă,
înțelepciune, în vremuri nu tocmai prielnice. Galați, nou inaugurat. În anul 1899, s-a căsătorit cu
Iacob Margulies s-a născut la 2 noiembrie 1871, Cecilia Veintraub, cu care a avut o căsnicie fericită
în Galați, din părinți născuți în România: Abraham și patru copii: Zalman Gustav, Othilia, Avraham
(și el rabin la Galați, din anul 1852) și Feighea și Solomonică. Dintre aceștia, cel mai mult timp a
Margulies. Tatăl lui, rabinul Avraham Margulies în trăit la Galați Othilia, până în toamna anului 1948,
1864 sau 1865 a fost rabin al orașului, și confesorul când împreună cu soțul ei, rabinul I.M. Zalman, s-a
Garnizoanei pentru soldații evrei, recunoscut de mutat la București. Avraham s-a mutat la București
52
AXIS LIBRI An XII, nr. 43, iunie 2019
Localia
în 1945, iar ceilalți doi copii s-au mutat înainte În 1923 a preluat catedra de religie mozaică la
de începerea celui de al Doilea Război Mondial – Gimnaziul Comunității Israelite.
Gustav în Ploiești și Solomonică în București. La 28 ianuarie 1928, a fost delegat, împreună cu
La 6 noiembrie 1901, primește o adresă de Isidor Kaufmann, din partea Comunității Israelite
la Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice, din Galați, la Congresul Uniunii Comunităților
Direcțiunea învățământului secundar și superior, Israelite de la București, unde s-au pus în discuție
prin care era anunțat că Ministerul îi acordă anteproiectul de lege privitor la Cultul Mozaic și
autorizația cerută de a funcționa ca institutor de anteproiectul statutului Uniunii Comunităților
limbă ebraică și religie mozaică în școlile primare Israelite.
israelite. În 1912 a primit, de la același minister, În lunile iulie-august 1929 a fost în Cehoslovacia,
dreptul de a elibera, ca examinator, certificate la Marienbad, pentru o cură de tratament.
de absolvire studenților din instituțiile teologice Cutremurul din 1940 a avariat serios Templul
mozaice (până în anul 1928, când această prerogativă Coral din strada Cuza Vodă. Rabinul Margulies a
a fost preluată de către Minister). continuat totuși să oficieze slujbele într-o capelă
În 1903, rabinul Iacob Margulies a publicat, la amenajată ad-hoc în locuința sa particulară din
Galați, o carte intitulată „Legende curtea templului. Nu a fost
din Talmud”, în limba română. aprobată renovarea lui, așa că,
La 3 septembrie 1913, după demolarea, în 1942, de
Comunitatea l-a confirmat rabin către autoritățile gălățene de
al Comunității evreilor din Galați, la acea dată (primar era atunci
cu misiunea de a reprezenta Ghiță Vasiliu), a acestui măreț
Cultul în fața autorităților civile și edificiu care a fost fala evreimii
militare, având gradul onorific de gălățene timp de 57 de ani, Șef
colonel, pentru a avea autoritate. Rabinul Margulies a fost nevoit
În vremea lui (ca și mai înainte să se mute din strada Cuza Vodă,
a tatălui său), soldații evrei locuința lui fiind de asemenea
depuneau jurământul în armată. demolată. A continuat să oficieze
În 1916, printr-o petiție, slujbele la Templul Meseriașilor
semnată de 15 reprezentanți și la alte sinagogi din Galați.
ai societăților susținătoare În anul 1950, a depus actele
de sinagogi și ai societăților pentru emigrare în Israel – cerere
de binefacere, s-a cerut care a fost tergiversată și în final
președintelui Comunității, Ber­ respinsă de autoritățile române
nard Gottesmann, ca Rabinul de la acea dată. Ca motivație
Margulies să fie remunerat cu un a dorinței sale de a emigra, el
Rabin Jacob Margulies
salariu demn de funcția lui, de cel scria: „Doresc să plec în Israel la
puțin 100 lei. copiii mei, fiind văduv și bătrân, aproape de 80 de
În Primul Război Mondial – numit „războiul ani, neavând cine să mă îngrijească. Nu mă însoțește
pentru întregirea neamului”, rabinul Iacob Margulies nimeni.” La acea dată locuia cu nepoata sa, Clara
era văzut deseori printre soldații răniți din spitalele Rosenthal, care stătea la el de aproximativ zece ani.
de campanie, acordându-le asistență spirituală. Însă acum ea era pe punctul de a încheia o căsătorie,
În anul 1919 a fost ridicat la rangul de Șef Rabin iar Șef Rabinul i-a promis că o va ajuta. Clara s-a
al Comunității Evreilor din Galați și Șef Rabin și căsătorit abia după câțiva ani, s-a mutat la soțul ei,
Predicator pe viață al Templului Coral din str. Cuza dar în același timp continua să aibă grijă, în măsura
Vodă, Galați. Avea 47 de ani și locuia pe strada posibilităților, de bătrânul rabin Margulies. Situația
Berthelot nr. 35 (conf. listei de alegători pentru s-a rezolvat în 1957, când mama Clarei s-a întors din
senat, întocmită de Primăria comunei Galați). Israel pentru a se ocupa de copiii ei, îngrijindu-l, în
Predicile la Templu le ținea în limba română și paralel, și pe bătrân.
era foarte apreciat pentru talentul său oratoric, ca Nu avea alt venit decât salariul pe care îl primea de
și pentru apropierea față de toți cetățenii orașului, la Comunitate. Fiul său, Zalman Gustav Margulies,
indiferent de împrejurare, de religie sau etnie. care locuia la Ploiești, a depus actele de emigrare

53
An XII, nr. 43, iunie 2019 AXIS LIBRI
Localia
împreună cu soția sa, cererea le-a fost aprobată și, la ascultat cu respect (excluzând perioada celui de
scurt timp, au emigrat în Israel. al Doilea Război Mondial și perioada comunistă).
Șef Rabinul Margulies a continuat să participe la A trăit modest, împlinind perceptele talmudice
evenimentele sociale la care era invitat. În zilele de pe care le predica și le preda elevilor de liceu și la
10-11 aprilie 1951 a primit invitația de a participa cursurile pe care le iniția.
la Consfătuirea rabinică de la București, unde a fost Marele Rabin al Orașului Galați nu a avut
redactat apelul rabinilor din Republica Populară niciun fel de avere. A locuit în diferite case, toate
Română către populația evreiască, îndemnând la închiriate: 1940-1942: str. Cuza Vodă (în curtea
semnarea apelului Consiliului Mondial pentru Pace. Templului Coral); 1942-1944: str. Nicolae Bălcescu/
La 15 iunie 1954, a fost printre cei 35 de rabini Gen. Berthelot 35/57; 1944-1946: str. Cuza Vodă 30;
din România care au semnat un apel împotriva 1946-1947: str. Maior Fotea 10; 1947-1962: str. Cuza
războiului, redactat cu ocazia împlinirii a zece ani Vodă 30.
de la deportarea evreilor din Transilvania de Nord și La moartea sa, Șef Rabinul Moses Rozen a amintit
afirma libertatea religioasă din România comunistă. că el este a 18-a generație de rabini din familia sa!
La 8 februarie 1956, a primit o invitație să „Vlăstar al uneia din cele mai ilustre familii rabinice,
participe la masa tradițională de Purim, organizată cunoscută în întreaga răspândire evreiască, el
de Comunitatea Evreilor din București, cu ocazia i-a păstrat cu demnitate tradiția. Arborele său
sosirii în România a rabinului dr. Kurt Wilhelm, genealogic își trage rădăcinile din marile lumini
Șeful Cultului Mozaic din Suedia, însă și-a cerut ale învățăturii noastre: Rași și Macharșa. Cel dintâi
scuze și nu a participat. Avea 85 de ani și era bolnav. Margulies, care purta de asemenea numele de
La 21 august 1953, a înaintat o cerere către Sfatul Iacov, a trăit la Nuremberg, în veacul al XV-lea și
Popular al Orașului Galați, Secția Prevederi Sociale, a fost cunoscut ca un mare talmudist. Al doilea
cerând stabilirea pensiei „în conformitate cu Iacov Margulies, din Regensburg, e cunoscut prin
dispozițiile legii pensiilor în vigoare”. Avea vârsta schimbul său de scrisori cu Reuchlin. Samuel
de 82 de ani și 57 de ani ca salariat al Comunității Margulies a fost numit, în anul 1527, senior al
Evreilor din Galați. evreimii poloneze, de către regele Sigismund I.
La 3 iulie 1954, închiria o locuință de la Efraim Zalman Margulies, rabinul din Brody, a fost
Comunitatea Evreilor din Galați. unul dintre cei mai importanți decizori ai învățăturii
Starea sa de sănătate s-a agravat și, la 19 iudaice, lăsând numeroase opere ce constituie și azi
noiembrie 1962, Șef Rabinul Iacob Margulies a izvorul de la care ne adăpăm cunoștințele.
decedat la Galați, la vârsta de 91 de ani, fără a-și În anul 1828, anul încetării din viață a lui Efraim
putea împlini visul de a pleca în Israel, lângă copiii Zalman Margulies, devine rabin al comunității din
și rudele apropiate. A fost înmormântat în cimitirul Brăila nepotul său, Iacov Margulies. Fiul acestuia,
evreiesc din oraș, în prezența unui numeros public Avraham Margulies, devine, în 1852, rabin al
care l-a cunoscut și l-a apreciat, evrei și neevrei. Comunității din Galați, pe care o păstorește 44 de
Dintre copiii săi, au fost prezenți Otilia și Avraham. ani.
Pe mormântul lui a fost construită o capelă, la care În anul 1871, moare rabinul Iacov Margulies,
enoriașii vin și astăzi să aprindă o lumânare și să se însă „Iacov, învățătorul nostru, n-a murit” (Taanit,
roage pentru sufletul lui. 5), căci la mai puțin de două luni se naște acela care
A fost un rabin modern, influențat de reformă, avea să devină Prim Rabinul comunității din Galați,
fără a fi însă un reformist. Era influențat de calea Iacov Margulies.”
pe care mersese fostul său profesor, rabinul Jellinek, Odată cu dispariția lui Iacov Margulies, s-a
imprimată de acesta și Seminarului Rabinic din încheiat un capitol din istoria Comunității Evreilor
Viena, pe care îl urmase. Obișnuia să meargă prin din Galați, dar și din România.
oraș, binecuvântând pe stradă pe orice copil pe care Totuși, învățații evrei spun că „margulies, piatră
îl întâlnea. A fost un bun orator, un om activ care a nestemată” este o expresie utilizată pentru noțiunea
participat la toate evenimentele sociale ale vremilor de suflet, care nu se pierde niciodată, oriunde s-ar
pe care le-a traversat. Ca personalitate deosebită a afla.
obștei evreilor din oraș și Șef Rabin, era apreciat Violeta Ionescu și Lucian Zeev Herșcovici, fragmente din
de autorități și invitat, de regulă, la sărbătorile „O istorie a evreilor din Galați. File de cronică de la începuturi
naționale ale României, unde cuvântul lui era până la marea emigrare”, Editura Hasefer, 2018

54
AXIS LIBRI An XII, nr. 43, iunie 2019
Localia

Înființarea infirmeriei
de la Bujoru (1888)

L a data
octombrie
de
1888,
gălățenii erau informați,
1 mele dorințe, ce, de opt-spre-dece ani, de când
mă aflu în capul serviciului sanitar al acestui
district, mă preocupă… cunosc prea de aproape
în paginile ziarului local suferințele și lipsurile populațiunii noastre rurale,
,,Vocea Covurluiului”, ca deschiderea infirmeriei Bujoru de astăzi să fie
de înființarea unei considerată de mine ca o sărbătore sufletească și
infirmerii, în localitatea pentru populațiunea rurală, una din acele mari
gălățeană Bujoru1. Din binefaceri ce numai unele secole de mărire au
datele prezentate aflăm că fericirea să o dea. Ideea înființării spitalelor rurale
inaugurarea acestei instituții este atributul democrației, asistența publică, în
Dr. Ana-Maria Cheșcu
publicist avusese loc la data de 14 întregimea ei, este patrimoniul guvernământului
septembrie, anul curent, maselor culte și ale statelor civilizate. Ferice sunt
solemnitate în cadrul căreia ținuseră discursuri țerile care au astfel de guverne, care au părinți ce
personalități distincte ale urbei gălățene, precum se gândesc a împărți bunul, a distribui caritatea
dr. N. Takeanu, medicul primar al districtului sau și dreptatea într-un mod egal fiecăruia. La noi,
N. Iacovache, directorul prefecturii. Înființarea aproape ca și în Francia, asistența publică este
acestei instituții, după informațiile prezentate în împărțită în doue: în asistența publică la domiciliu
articol, era rezultatul donațiilor făcute de oamenii și asistența publică în spitale și ospicii. Organele
urbei, printre care amintim pe P. Secchiari, unul din prin care se exercită această asistență sunt foarte
principalii donatori. Demersul a fost unul demn restrânse și se compun, pentru cea dintâi, abia
de laudă, în condițiile în care, în această perioadă, din câte un medic la un arondisment-doue, și
asistența medicală din România nu se ridica la pentru a doua sunt medicii spitalelor rurale, acum
nivelul celei din Europa. În mediul rural, această nescânde, cu un personal insuficient. De astăzi,
asistență medicală era, de multe ori, inexistentă. suferinzii acestei părți a județului nostru își vor
Principala vinovată de această situație era educația. găsi repaosul și îngrijirile necesare într-acest local
În comparație cu Europa Apuseană, tiparul apare și cred că vor binecuvânta, pururi, pe cei ce s-au
la noi mult mai târziu, iar educația era un lux gândit la ei și nu vor mai fi nevoiți a cutreiera
rezervat doar fiilor de boieri2. Fostul pârcălab de județul, de-a lungul lui, până la Galați, unde, și
Galați, Alexandru Ioan Cuza, este cel care instituie acolo, de cele mai multe ori, nu găsesc azil.
învățământul obligatoriu, de patru clase, pentru Semnează: N. Takeanu
toată lumea. În aceste condiții, absența medicilor Comitetul de organizare: P. Secchiari, I. Plesnilă,
este o consecință firească. În rândurile ce urmează, Ilie Climi, Ghiță Nicolau, N. Dumitriu, V. Bejan,
vom publica discursul distinsului N. Takeanu, cel Dr. Takeanu, C. Malaxa, Al. Pastia, Al. Mereș, etc.”
responsabil de sănătatea locuitorilor din Bujoru.
Iată ce spune acesta: Note:
,,Domnilor, diua de astăzi, 14 septembrie 1. Vocea Covurluiului, an 1888, nr. 3751, p. 2.
1888, pe care am venit să o sărbătorim este o di 2. Prima Biblie apare abia în anul 1688, iar
scumpă inimei mele, este diua inaugurării unei Liturghierul în anul 1508.
noue și reale instituțiuni sanitare, ce județul
Covurlui își dă: această di îmi este cu atât mai
scumpă, cu cât văd că se realiseză una din marile

55
An XII, nr. 43, iunie 2019 AXIS LIBRI
personalia

Elena Văcărescu
Prima femeie membră a Academiei Române
Lecția despre identitate, rădăcini și dragoste de Patrie (II)

B ine ancorată în
problemele diplo­
mației românești, Elena
– le vom dobândi cu jertfă de sânge și cu mari
pierderi de vieți omenești. Fapt care s-a și întâmplat.
Renunțarea României la neutralitate și intrarea
Văcărescu îi spune în război a dus la izgonirea austro-ungarilor și a
diplomatului francez care nemților din teritoriile ocupate, fapt care a făcut
urma să vină, în numele posibilă Marea Unire de la 1 Decembrie 1918.
Franței, în România: „Veți „Decisă să nu mă căsătoresc, să nu ascult șoaptele
semna în curând Tratatul dulci, neștiute ale iubirii ivite în calea mea, am fost
de alianță între Franța stăpânită de o pasiune care mă va urmări până la
și România1... Mă bazez ultima mea suflare și, cine știe, poate și dincolo de
Maria Stanciu și pe caracterul Regelui mormânt. Vreau să spun că m-a locuit o veșnică
jurnalist Ferdinand. Îl cunosc bine, obsesie, o sete de acțiune, o rană nevindecată pe
este înainte de toate un care aș numi-o patriotism, dacă patriotismul,
om al datoriei, și la nevoie, al celei mai dureroase chiar exacerbat, ar fi putut sălășlui atâta vreme
datorii. El va declara război Germaniei - patria – dar acesta a fost cazul meu – într-o făptură
familiei sale, cu moartea în suflet, dar o va face omenească. Fără cămin, fără avere, fără soț,
din datorie față de poporul său, iar Franța nu va fără iubit, fără copii, România mi-a fost singura,
avea un aliat mai credincios. Acest «îl cunosc bine» mistuitoarea mea pasiune. Am lucrat pentru ea,
era singura aluzie la idila ei din tinerețe, brusc pentru alianța ei cu Franța, apoi, cu Anglia și
întreruptă de ucazul Regelui Carol”, ne relatează Statele Unite. Și această dragoste n-a cunoscut
acest martor al celor mai importante evenimente decepții. M-am bucurat de deosebita simpatie a lui
din perioada Primului Război Mondial. Foch (Ferdinand, 1851-1929, mareșal al Franței, cel
După moartea lui Carol I (la 27 septembrie/10 care a contribuit la victoria aliaților în Primul Război
octombrie 1914, Regele Ferdinand a urcat pe tron la Mondial, erou al luptelor de la Marna, Somme),
28 septembrie/11 octombrie 1914), Elena Văcărescu Poincaré, Briand, Balfour, Chamberlain...”3
a revenit la București. Tot diplomatul francez ne Timp de mai bine de jumătate de veac, Elena
relatează că, în acest context, ea ar fi trimis vorbă Văcărescu a fost - în Europa și în întreaga lume -
„ministrului Germaniei, von dem Bussche (1867- un glas al conștiinței naționale. Contrar fizicului
1939) și ministrului Austriei, contele Czernin (1872- său opozant, sufletul său era mult mai tare, „lucid,
1932), aflați în tabăra Puterilor Centrale, că dacă se pasionat, simpatizând cu toate puterile spirituale,
vor întâlni în societate, să se facă că nu o observă, ceea ce, după spusele lui Titu Maiorescu, făcea din
„pentru că, spunea ea, eu sunt în război”!... O aluzie ea un «fragment incandescent al cosmosului», ne
clară la faptul că România va ieși din neutralitate relatează Contele de Saint-Aulaire4.
și va lupta cu arma în mână, prin jertfă și cruce, După încheierea Primului Război Mondial,
contra Germaniei și Austro-Ungariei, pentru Elena Văcărescu a primit înalte responsabilități; a
redobândirea Transilvaniei, „inima României”, făcut parte din Delegația României la Conferința
cum a numit-o Titu Maiorescu, în discursul său din de Pace de la Paris, din ianuarie 1919. Aici, este mai
3 mai 19152. Elena făcea parte dintre acei români întâi secretara Delegației Române la Societatea
conștienți că Transilvania și toate ținuturile noastre Națiunilor Unite (1919), unde îl însoțește pe
ocupate nu ne vor reveni de la sine, ci - dimpotrivă diplomatul Titu Maiorescu; apoi este delegată,

56
AXIS LIBRI An XII, nr. 43, iunie 2019
personalia
la ședința de consituire a Societății Națiunilor După al Doilea Război Mondial, în 1945 a fost
Unite (Liga Națiunilor), înființată în ianuarie numită consilier cultural pe lângă Ambasada
1920, cu sediul la Geneva, fiind prima organizație României şi membră a delegaţiei române la
internațională care avea misiunea să asigure Conferinţa de Pace din 1946. „Rostul meu acolo”,
pacea și cooperarea internațională5. Din 1946, spunea Elena Văcărescu într-un interviu acordat
organizația a fost înlocuită de ONU. unei ziariste franceze (Juliette Pary, în mai 1930),
Cu diplomatul român a avut o lungă și frumoasă „este de trudă și bucurie, căci în aceasta constă
colaborare și o prietenie rară. Am găsit emoționante vitalitatea unei instituții care nu are asemănare în
însemnări pe care Elena le face la adormirea în istoria umanității!”
Domnul a diplomatului român Titu Maiorescu, sub Până în ultimul ceas, a fost neobosită. Era în
titlul „Titulescu, marele nostru Titus”6. sprijinul artiștilor, al poeților, al orfanilor de război,
În cei peste optzeci de ani de viață, multe au pentru care a susținut conferințe și colecte, alături
fost preocupările și zbaterile Elenei Văcărescu, de intelectualii francezi, iar fondurile le-a îndreptat
pentru a împlini Testamentul înaintașului său. La către „Crucea Roșie Română”. A fost preocupată
Paris, Geneva și oriunde datoria i-a purtat pașii, de mișcarea feministă, de starea lui Titulescu, care
Elena a cunoscut și și-a făcut mari prieteni ai păcii, este îndepărtat din fruntea Ministerului de Externe,
ai poeziei, ai culturii și ai României. Fiind mâna în 1936. În sprijinul „marelui Titus”, cel căruia i-a
dreaptă a lui Titulescu la Națiunile Unite, ea a legat stat alături vreme de douăzeci de ani „în tranșeele
un pod al speranței între mai marii lumii și „ai păcii”, Elena a ținut o conferință la Cannes, iar
noștri”. În memoriile sale, ne relatează despre regi și la adormirea sa în Domnul (în 18 martie 1941),
regine pe care i-a cunoscut, la ei acasă, aproape toate plângând, a rostit un însuflețit panegiric8.
casele regale ale Europei, despre miniștri europeni și Astăzi, statura Elenei Văcărescu este cea a unui
americani care au făcut cele două războaie mondiale adevărat iubitor de ţară, de credinţă şi de neam. Se
și cele două păci universale. Poeta celor două patrii conturează acest profil din cuvintele ei mărgăritare,
ne relatează despre scriitori, poeți, prieteni pe care din lirica ei plină de parfumul grădinilor de
s-a bazat și care au întins o mână neamului său odinioară de la Văcărești, mai ales, din discursul
românesc, încercat „cu bice de furtună”.
Este prinsă, în 1922, în comitetul de conducere a
Comisiei de Cooperare Intelectuală de la Geneva, ce
funcționa pe lângă Liga Națiunilor Unite; în 1924,
înființează, împreună cu poetul și prietenul Paul
Valéry și alte personalități, Institutul Internațional
de Colaborare Intelectuală, cu sediul la Paris. A fost,
de asemenea, cofondatoare a „Cercului Analelor“ -
Bucureşti, a Ligii Culturale, a Bibliotecii Uni­versale
pentru sprijinirea tra­du­cerilor, a Casei Ro­mâneşti
din Paris, a Catedrei „Eminescu“ de la Nice, astfel
onorându-l pe Eminescu - „Poetul poeților, marele,
splendidul nostru Eminescu”.
A fost membră şi în Comitetul Internaţional
pentru Difuzarea Artelor prin Cinematograf,
preşedinte de onoare al Academiei Feminine de
Litere de la Iaşi şi iniţiatoarea Premiului „Femina“
pentru români, unde se întâlnește cu Regina Maria,
despre care au rămas în memoriile sale cuvinte
emoționante și pline de admirație și respect.
Pentru activitatea ei și a „Patriei cinstire”, în
1925, a fost primită în Academia Română, Patria
adoptivă a răsplătit-o, în 1927, cu „Legiunea de
Onoare a Franţei“, iar în 1933, a primit Ordinul
Coroana României în Grad de Mare Ofițer7. Elena Văcărescu

57
An XII, nr. 43, iunie 2019 AXIS LIBRI
personalia
la primirea între membrii Academiei Române, în internaționale. „Ca și sarea în valurile mării, am
1925, fiind prima femeie academician, împreună cu fost amestecată în multe existențe, unele luminoase,
Anna de Noailles, născută Brâncoveanu. altele întunecoase, fiecare dintre ele lăsându-mi
Discursul său, rostit de la tribuna Academiei moștenire lacrimile sau cântecele sale. Am trăit în
Române abia în februaie 19349 exprimă esența liniștea satelor valahe, răzlețe și frumoase, la umbra
unui Crez, Crezul unei „Ambasadoare a sufletului pomilor, în freamătul lanurilor de porumb, care - în
românesc”, prin care își proclamă, cu elocință și copilăria mea - îmi făceau deasupra o adevărată
multă inspirație, dragostea ei pentru România, boltă. Am trăit și în strălucirea plină de primejdii a
țara pe care a iubit-o necondiționat și pe care a tronurilor. Am înțeles și am iertat multe lucruri. Pe
purtat-o „pe tablele de carne ale inimii”. Acest toate le-am iubit, chiar și pe acelea care m-au durut
discurs este pentru noi, astăzi, o autentică lecţie profund”, constată Elena Văcărescu, în amurgul
de dragoste de neam, de gândire profundă, de vieții...
altruism, de elocință, care poate sta alături de alte Distinsa ambasadoare din inima Parisului, de cea
mari voci ca ale lui Liviu Rebreanu, Nicolae Iorga, mai nobilă viță românească, nu s-a lăsat copleșită
Lucian Blaga... Astăzi, într-o Românie în totală de furtunile vieții, purtând cum se cuvine respectul,
derivă, discursul său poate ar trebui să fie cunoscut și dragostea și a Patriei cinstire. Prin cea mai înaltă
experiat, la „prezentul continuu al lui Dumnezeu”, de artă a cuvântului scris și rostit, scriitoarea și poeta
toți dintre noi, mai ales, de diplomații și politicienii Elena Văcărescu a onorat două literaturi, franceză
din zilele noastre... și română. În inima ei trăia „un întreg neam”, îi
„Eu cred că adevărata poziţiune a unui patriot spune la un moment dat unul dintre prietenii săi.
luminat şi cu răspundere nu poate rezulta decât „Căci nu mai sunt eu însămi, o Țara mea, sunt
din îmbinarea lucidă şi echilibrată a factorului tu!”10.
naţional cu factorul internaţional. Definind pe Ultima descendentă a Văcărăștilor a trecut
alţii, ne definim pe noi înşine. În gama valorilor la cele veşnice la 17 februarie 1947, fiind
universale, să înscriem cu modestie valoarea înmormântată la Paris. În 1959, trupul ei a
noastră autentică, în lumina valorilor vecine… fost repatriat, potrivit dorinței sale, şi depus la
Nu vom reuşi să închegăm personalitatea noastră Cimitirul Bellu din Bucureşti, în cavoul familiei.
de Stat şi de neam, decât în lumina valorilor
universale. Tipul patriotului autentic mi se pare
acela care ştie să ţină cumpăna dreaptă între
elementul naţional şi factorul internaţional.
Cu rădăcini adânc înfipte în glia românească
şi în substanţa trecutului, sufletul nostru va
îmbrăţişa, cu privire ageră şi nepărtinitoare,
toate orizonturile. Cu cât va privi mai departe,
cu atât rădăcinile lui vor pătrunde mai puternic
în elementul natal…“.
La mai bine de șapte veacuri de la adormirea sa
în Domnul, putem spune că Elena Văcărescu a trăit
într‑o armonie adâncă cu înain­taşii, în gând, în
cuvânt şi în faptă. Ea rămâne, pentru noi, vocea
fermă care a reprezentat, necondiţionat, interesul
şi aspiraţia neamului şi a sufletului românesc,
imperative pe care le‑a aşezat, în lumina valorilor
universale. Ea s-a identificat cu Țara nu numai în
scrierea sa, ci și în acțiunea sa.
Departe de ținutul învăluit în legendă de la
Văcărești, departe de izvoarele cristaline și de
crestele luminoase ale Carpaților, Elena a fost
glasul conțiinței românești în marile înfruntări

58
AXIS LIBRI An XII, nr. 43, iunie 2019
personalia
Întreaga avere a donat-o Academiei Române și, 5. Văcărescu, Elena, Romanul vieții mele, p.
astăzi, împrejurări obscure face ca acest „ținut al 23. Catargi, Micaela, Paris, astăzi, mâine, Cuvânt
poeziei” - domeniul Văcărești - să fie în paragină înainte de Georgeta Filitti, Editura Fundației
și în totală incertitudine juridică. Culturale Române, București, 2001, p. VII. Micaela
„Toate devotamentele pe care le câștiga pentru Catargi este verișoara Elenei Văcărescu, fiica
sine le îndrepta îndată către Țara ei de obârșie, colonelului Mihail Ghica (mort în 1923, la vila
niciodată uitată, mereu prezentă în inima ei caldă din Sinaia) și a Elenei Văcărescu (o altă Elenă),
și credincioasă. A fost, timp de cinzeci de ani și mai născută la 12 aprilie 1888, ziarist și traducător.
bine, un glas al României peste hotare; și o parte a Soțul său, Alexis Catargi, a fost numit atașat
binelui care a putut fi gândit despre noi se datorează al României, la înființarea Ligii Națiunilor, la
și farmecului personal, tactului, cumințeniei și Geneva. În 1925, Micaela e numită reprezentant
activității depusă de Elena Văcărescu”, spunea cu ani de presă al Ministerului Afacerilor Externe pe
în urmă Tudor Vianu. lângă Liga Națiunilor și face corespondență pentru
publicațiile „Timpul”, „Adevărul”, „Le Moment”,
„Lângă străbuna vatră rămase o fecioară, cotidian de limbă franceză, editat la București de
E singură și-n juru-i coboară umbre rar; Alfred Hefter.
Cu bice de furtună, destinul o măsoară, 6. Romanul vieții mele, pp. 397-409. „În seara zilei
E fiere și cenușă-n potirul ei amar. de 29 august 1936, diferiți ziariști mi-au telefonat din
Dormiți în pace! Mândru mi-e visul de fecioară București, spunându-mi că nu mai sunt ministru al
Cununa-vă de glorii cu flori o împletesc, Afacerilor Străine, ne relatează însuși Titulescu. Am
Străbuni, Patria-n suflet mi-e singura comoară! răspuns că nu e adevărat. Și i-am rugat pe toți să
Străbuni, asemeni vouă, eu ști-voi s-o iubesc. creadă acest lucru cu perfectă bună credință, căci nu
Eu stau de veghe! Facla-mi de vifor nu se teme puteam crede că cineva ar putea să procedeze în acest
O strâng duios la pieptu-mi, pe noapte și pe zi. fel față de mine...” În memoriile sale, diplomatul,
Iar vechiul vostru cântec, îmbogățit de vreme, aflat la Cap Martin (Franța), explică că în micul
Va înnoda, prin glasu-mi, ce-a fost cu ce va fi!”11 sat poșta era închisă și că a doua zi, pe 30 august,
a primit telegrama domnului Tătărescu, din care
Note: era înștiințat că acesta „a înaintat Majestății Sale
1. Tratatul de alianță cu Franța și trimiterea regele Carol al II-lea, noul cabinet”, în care marele
Misiunii Militare în România, în frunte cu generalul diplomat nu se mai regăsea, fiindcă fusese remaniat.
Henri M. Berthelot, a dus la intrarea României „Putea, oare, un cabinet din care făceam și eu parte
în Primul Război Mondial, în 14/15 august 1916, să-și prezine demisia, fără ca eu să fiu consultat
alături de puterile Antantei, cea mai importantă sau măcar informat? Colegii mei au avut onoarea
forță de susținere a noastră fiind Franța. Istoria de a fi fost convocați... Eu după douăzeci de ani de
Românilor, vol. VII, tom II, De la Independență la responsabilități ministeriale, nu am fost onorat nici
Marea Unire (1878-1918), coordonator acad. Gh. măcar cu un avertisment”, își exprimă amărăciunea
Platon, Editura Enciclopedică, București, 2003, pp. diplomatul Titulescu... În: Nicolae Titulescu, Politica
420-448. Externă a României, ediție îngrijită de George G.
2. Potra, George G, Titulescu. Neuitarea geniului, Potra, Constantin I. Turcu, Ion M. Oprea, Editura
vol. I, Editura Istros, Muzeul Brăilei „Carol I”, 2016, Enciclopedică, București, 1994, pp. 46-47.
pp. 52-56. Discursul lui Titulescu a fost ținut la 7. Dicționarul General..., p. 210.
Ploiești, fiindcă cu un an înainte, la 21 iulie/3 august 8. Romanul vieții mele, pp. 397-408.
1914, la Sinaia, membrii Guvernului au respins 9. Romanul vieții mele, p. 23-25.
cererea Regelui Carol I de a intra în război alături 10. Poemul „Mon pays”, „Eu și țara mea”, apărut în
de Puterile Centrale (Germania și Austro-Ungaria), volumul „Le jardin passioné”, „Grădina paradisului”.
adoptând neutralitatea. 11. Poemul „Străbunilor”, în traducerea lui Ion
3. Văcărescu, Elena, Romanul vieții mele, pp. Stăvăruș, op. cit., p. 113.
104-105.
4. Contele de Saint-Aulaire, Însemnările unui
diplomat de altădată în România..., p. 42.

59
An XII, nr. 43, iunie 2019 AXIS LIBRI
Reflecții dialogice

Ionuț Florin Pucheanu


Primarul Municipiului Galați
Interviu

G hiţă Nazare: Dom­


nule Primar, ați
fost învestit de electoratul
GhN: V-am văzut adesea la manifestări specifice
organizate în Galați. Cum apreciați fenomenul
cultural gălățean, la nivelul municipiului? Spre
gălățean cu funcția ono­ exemplu, Axis Libri a devenit un brand al culturii
rantă și responsabilă de gălățene. Revista – în paginile căreia apare și acest
edil-șef al orașului nostru. dialog, Editura, Salonul Literar, Librăria și Festivalul
În această calitate, vă rog să Internațional de Carte, inițiate de Biblioteca „V.A.
oferiți și cititorilor revistei Urechia” se numesc Axis Libri. Cum apreciați aceste
Axis Libri câteva repere care fapte de cultură gălățeană?
definesc obligațiile funcției IFP: Se poate discuta, într-adevăr, despre un
respective. fenomen cultural gălățean în condițiile în care știți
Ghiţă Nazare
profesor, publicist Ionuț Florin Pucheanu: foarte bine că avem numeroși oameni de cultură
Dacă îi întrebați pe cetățeni, de care suntem foarte mândri, care fac cinste
vă vor spune că primarul este în tot și în toate. Dovadă orașului pe oriunde ajung, fie că vorbim despre
că indiferent de natura problemelor, Primăria este scriitori, actori, pictori, sculptori, unii mai tineri,
„taxată” automat. Atribuțiile primarului, cel care alții cu experiență, recunoscuți pe plan național sau
răspunde de buna funcționare a administrației internațional. Avem valori, iar la nivelul Primăriei
locale, sunt definite în mod clar de lege, fie că municipiului Galați depunem permanent eforturi și
discutăm despre asigurarea drepturilor și libertăților îi ajutăm și îi răsplătim pe acești oameni deosebiți.
cetățenilor sau a prevederilor Constituției, despre Totodată, susținem din toate punctele de vedere,
ducerea la îndeplinire a hotărârilor Consiliului inclusiv financiar, manifestările culturale. „Axis
Local, despre asigurarea ordinii publice, despre Libri” este demult un brand al culturii gălățene, ca
întreținerea drumurilor, asigurarea funcționării de altfel toate inițiativele Bibliotecii „V.A. Urechia”
serviciilor publice etc. Sunt foarte multe aspecte menționate de dvs., ceea ce mă bucură foarte mult,
de menționat, pe care mi le-am însușit demult, și mai ales că Festivalul Internațional de Carte a
acționez în virtutea acestora – discutând strict pe devenit unul de tradiție și reunește aici, la Galați,
lege. Totuși, ca primar nu este suficient să te limitezi sute de scriitori, edituri și cititori la un loc. Îl felicit
doar la obligațiile care îți revin, ci să faci mult mai pe domnul director Zanfir Ilie pentru proiectele de
multe lucruri utile pentru oameni, răspunzând succes; avem o strânsă colaborare cu dumnealui și
nevoilor acestora. rămânem deschiși oricăror inițiative din domeniul
GhN: Având în vedere că publicația în care apare cultural.
acest dialog, Axis Libri, este una cu profil cultural, GhN: De asemenea, Municipiul Galați este printre
consider că este normal să insistăm mai mult asupra puținele municipii din țară, în afara Bucureștiului,
responsabilităților care revin Primăriei în acest în care apar, fapt demn de toată lauda, mai multe
domeniu. De acord? reviste de cultură și educație, de bună calitate,
IFP: Cu siguranță, mai ales că reprezentați o unele finanțate din fonduri publice, iar altele se
publicație respectabilă, cu un conținut de calitate, autofinanțează: Axis Libri, Dunărea de Jos, Antares,
și mă bucur că mi-ați dat ocazia să purtăm această Danubius, Porto-Franco, Boema, Școala gălățeană
discuție pentru că apreciez foarte mult ceea ce face etc. Galațiul are o resursă umană apreciabilă în
Biblioteca „V.A. Urechia”, cei din conducerea acestei acest domeniu. Din păcate, în ultima vreme, revistele
instituții, precum și scriitorii și colaboratorii pe care finanțate din fonduri publice se confruntă cu mari
îi aveți. dificultăți finaciare, ceea ce a condus la reducerea
60
AXIS LIBRI An XII, nr. 43, iunie 2019
Reflecții dialogice
tirajelor, la apariția unor numere duble sau chiar Proiecte avem și în privința altor clădiri; de altfel,
triple etc. Cum comentați? lucrăm la un nou PUZ pentru zona centrală a
IFP: În general, revistele, ziarele, publicațiile orașului căreia vrem să îi redăm strălucirea de
tipărite se confruntă cu dificultăți financiare, și nu altădată. Nu mă refer doar la clădiri, ci și la strada
de ieri sau de azi, ci pe măsură ce noile tehnologii au propriu-zisă, trotuare, la întreg ansamblul urban.
evoluat și multe s-au transferat în zona online. Este Încă de anul acesta veți vedea primele schimbări în
adevărul; se întâmplă în presa scrisă, în ansamblu, acest sens.
iar revistele culturale nu fac nici ele excepție, din GhN: De aproape 30 de ani, cu prilejul fiecărei
păcate. Sigur că forma tipărită trebuie să rămână și campanii electorale, apare ca obiectiv construirea
susțin acest demers, cu acordul Consiliului Local, unui pod peste Dunăre sau a unui tunel pe sub
însă în măsura în care și bugetul permite acest lucru Dunăre, care să lege Galațiul de Dobrogea. Din păcate,
pentru că solicitări sunt multe, în diverse domenii, obiectivul a rămas la stadiul de iluzie, continuând să
după cum bine știm cu toții. trecem fluvial tot cu barca. Gurile rele spun că există
GhN: În continuare, dați-mi voie să vă propun chiar niște interese locale să nu se construiască acest
câteva întrebări la care aștept, ca și cetățenii obiectiv. Ce informații puteți oferi gălățenilor în acest
Galațiului, soluții și nu explicații. Mergând pe sens?
străzile Domnească, Bălcescu, IFP: Refuz să dau curs
Dogăriei, Mihai Bravu, ca să ne speculațiilor și să le comentez. Nu a
referim doar la zona centrală a rămas la stadiul de iluzie și nu cred
municipiului, se observă că multe că mai are cineva dubii referitoare la
clădiri sunt într-o stare avansată construcția podului peste Dunăre,
de degradare, de ruinare. Care în condițiile în care se lucrează deja
sunt cauzele acestei stări de lucruri pe malurile de la Brăila și Tulcea.
și ce măsuri se impun a fi luate de Chiar Ministerul Transporturilor a
cei în drept pentru remedirea unei dat ordinul de începere a lucrărilor
asemenea situații? în luna decembrie a anului trecut.
IFP: Într-adevăr, sunt clădiri GhN: În context, aducem
care arată așa cum le descrieți, în discuție și starea precară a
însă cele mai multe nu aparțin infrastructurii culturii gălățene.
municipalității, ci sunt proprietăți Principalele instituții de cultură
Ionuţ Florin Pucheanu
private, de care ar fi trebuit să se gălățene își desfășoară activitatea
îngrijească fiecare dintre proprietari. Din păcate, în locații vechi, de peste 50 sau chiar 100 de ani.
am ajuns în această situație, pe de o parte, din Aveți în vedere realizarea unor clădiri moderne,
cauza delăsării acestora, iar pe de altă parte, din multifuncționale, pentru teatre, muzee, pentru
cauza fostelor administrații care nu au luat măsuri biblioteca publică? Am putea extinde această
la timp pentru a-i determina să-și îngrijească constatare și în ceea ce privește infrastructra sportului
imobilele. Probabil pentru că nici nu a existat o gălățean. Ce perspective întrevedeți municipiului
strategie sau o viziune clară privind conservarea Galați din acest punct de vedere?
centrului vechi al orașului și punerea în valoare a IFP: Avem foarte multe planuri pentru instituțiile
patrimoniului cultural și istoric. Noi avem o astfel de cultură pe care le avem în subordine: Teatrul
de strategie. Încă de anul trecut am luat decizia, cu Dramatic „Fani Tardini”, Teatrul Național de Operă
sprijinul Consiliului Local, de a-i impozita cu 500% și Operetă „Nae Leonard” și Teatrul „Gulliver”.
pe cei care și-au lăsat de izbeliște clădirile. În ceea Permiteți-mi însă să vorbesc despre ele atunci când
ce privește actuala administrație, avem proiecte de proiectele vor fi demarate efectiv. După cum știți,
restaurare a imobilelor de patrimoniu. Mă refer primele două funcționează în clădiri emblematice
aici, spre exemplu, la Casa Ghesov pe care o vom pentru Galați, iar celui de-al treilea, Teatrului
reabilita cu fonduri europene. De asemenea, facem „Gulliver”, îi vom asigura un nou sediu propriu.
eforturi pentru a salva Palatul Simion Gheorghiu și În plus, vom continua să sprijinim financiar
pentru a-l pune în valoare; în ciuda unor critici și evenimentele culturale din municipiu. Întrucât faceți
a unor obstacole de ordin juridic, vă pot asigura că referire și la sport, amintesc faptul că, anul trecut, am
vom continua să ne ducem la îndeplinire obiectivul. înființat Clubul Sportiv Municipal, cu numeroase
61
An XII, nr. 43, iunie 2019 AXIS LIBRI
Reflecții dialogice
ramuri sportive, tocmai din dorința de a susține strada Egalității un obiectiv turistic de vizitat? Dar
activitatea și performanța. Este un subiect complex situl arheologic de la Tirighina-Barboși? Și exemplele
care necesită o discuție mult mai amplă, având în ar putea continua.
vedere că este vorba și despre infrastructură. IFP: Speranțe sunt întotdeauna, dar trebuie să fim
GhN: V-aș ruga să vă referiți și la starea și realiști. La acest moment, nu vă pot oferi garanții
monumentelor de patrimoniu din municipiul în acest sens. În ceea ce privește situl arheologic
nostru (situri arheologice, ansambluri urbane, Tirighina-Barboși, acolo unde, printre altele, se va
monumente de arhitectură, monumente de for public, construi și un muzeu, vă pot spune că termenul
monumente memorialistice etc.), monumente care de finalizare este 31.10.2020. Legat de Poarta Han,
fac legătura trecutului cu prezentul și viitorul nostru. sper de asemenea, să reușim cât mai curând; la fel
Ce preocupări are Primăria/Consiliul Local pentru și în cazul Cavoului Roman. Este exclus ca aceste
conservarea și restaurarea acestora? obiective să fie din nou abandonate.
IFP: Dacă faceți o scurtă radiografie a anului GhN: Domnule Primar, din fiecare dintre
trecut, veți constata că pentru prima dată după întrebările care fac obiectul dialogului nostru răzbate
’90, Primăria Municipiului Galați a făcut ceva sentimentul apartenenței la aceste meleaguri, ale
concret pentru a pune în valoare situri arheologice copilăriei și ale trecerii noastre prin viață. Sunt dovezi
și monumente, până la acel moment îngropate de patriotism. Vă rog să ne spuneți ce inițiative vor
în bălării, neîngrijite și uitate. Mă refer la Cavoul purta pecetea mandatului dvs. de primar la încheirea
Roman, Situl Tirighina-Barboși și Poarta Han – acestuia, în promovarea patriotismului, în general, a
„Turcească”, așa cum este cunoscută de către cei patriotismului local, în special?
mai mulți gălățeni, unde am comandat săpături IFP: Tot ceea ce fac, fac cu gândul la Galați,
arheologice și, cu ajutorul specialiștilor Muzeului din patriotism local și dragoste față de oraș. Din
de Istorie și nu numai, s-au făcut descoperiri păcate, multora le lipsește acest sentiment. O spun
remarcabile, la care, poate, nimeni nu mai spera. La cu mâhnire, urmărind discuțiile și comentariile din
Cavoul Roman, de exemplu, cercetările arheologice spațiul public, în special de pe rețelele de socializare.
au scos la lumină, de sub tone de gunoi, foiţe din Cred că deja v-am răspuns la această întrebare, prin
aur şi pietre semipreţioase din categoria granatelor, exemplele și răspunsurile pe care vi le-am oferit
dar nu numai. La situl arheologic Tirighina-Barboși deja.
a fost descoperit un bogat material ceramic şi GhN: Vă rog să identificați câteva fapte de
numismatic, locuinţe romane, ziduri vechi etc. În cultură (evenimente, oameni, monumente etc.)
plus, pentru situl arheologic Tirighina-Barboși care individualizează municipiul Galați în context
am reușit să câștigăm finanțare europeană pentru național.
a-l pune în valoare și a-l reda circuitului turistic. IFP: Gălățenii se pot mândri cu o bogată activitate
Chiar la începutul acestui an am lansat proiectul. La culturală, cu oameni de elită și o moștenire extrem
Poarta Han, pe care de asemenea dorim să o punem de valoroasă pe care ne străduim să o protejăm și să
în valoare, arheologii au descoperit, anul trecut, o punem în valoare. Fără a părea lipsit de modestie,
obiecte de ceramică şi metal, pipe turcești și altele. cred că actuala administrație este singura de după
Este posibil ca aici să facem un parc arheologic Revoluție care face eforturi și acționează concret.
care, de asemenea, să fie inclus în circuitul turistic GhN: În încheierea dialogului nostru, pentru care
al Galațiului. Ansamblului urban strada Domnească vă mulțumesc, vă rog să ne dezvăluiți câteva dintre
îi vom reda farmecul de altădată pentru că, după preocupările instituțiilor politico-administrative
cum v-am spus deja, avem proiecte în acest sens. Cu gălățene pentru prosperarea și promovarea actului
toate eforturile, preocuparea și dorința noastră, este de cultură în municipiul Galați.
imposibil să schimbi peste noapte sau bătând din IFP: Primăria va continua să susțină activitatea
palme absolut totul; vorbim de zeci de ani în care culturală în orașul nostru și să fie un partener atât
nu s-a făcut nimic în sensul acesta, dimpotrivă s-a pentru instituțiile care promovează cultura, cât și
distrus din nepăsare sau interese meschine, iar acum pentru artiști și scriitori. Pârghiile pe care le avem la
a repara toate aceste lucruri presupune timp și bani. îndemână, conform legii, sunt limitate și poate nu
GhN: Mai sunt speranțe pentru o Casă Memorială tot timpul mulțumesc, însă căutăm mereu să facem
„Nicolae Mantu” la Galați, pe strada Cuza Vodă? mai mult pentru cultura gălățeană.
Când va putea deveni Poarta Hanului Turcesc de pe

62
AXIS LIBRI An XII, nr. 43, iunie 2019
Cutia de rezonanță

La tanti Elvira

Invariabil, atunci când


mă duc în grădina
publică, la aer curat, flori
se măriseră şi lor ochii. Se mai vedea cum o femeie
tânără, corpolentă, vroia să prindă doi căţeluşi de
rasă ce alergau şi-şi schimbau din goană direcţia,
şi linişte, mă însoţeşte unul a nimerit câteva clipe chiar în braţele fetiţei,
acelaşi amic, acolo ne place care-l mângâia şi-l alinta. Copiii Elvirei înaintau
amândurora să pierdem spre banca noastră. Inspirat, am scos portmoneul şi
timpul inflaţionist de la am aruncat sub bancă cele cinci bancnote de zece lei
pensie. Astăzi, abia ne-am pe care le aveam la mine, întâmplător ori nu, exact
aşezat pe o bancă orientată în clipa când jetul de apă al artezienei a izbucnit în
spre arteziană, când sus cam la 8 – 10 metri. Brusc l-am luat la toartă
brusc amicul a început să pe amicul meu şi ne-am îndepărtat de banca unde
Apostol Gurău
scriitor fredoneze o melodie, care de şezusem.
regulă, mă bine dispune: — V-au căzut banii, a strigat la noi unul din
— La noi, la Brăila băieţii Elvirei.
La tanti Elvira — Nu-s ai noştri, noi nu mâncăm îngheţată, că ne
Rachiul se bea cu kila! inflamăm în gât, am ţipat şi eu; în timp ce am întors
— Cred, amice, că este exagerat, chiar cu litrul, capul, am furat-o cu privirea pe Elvira, ce se uita cu
mai credibil ar fi fost cu sfertul, cu litra, 250 mililitri, o infinită tristeţe spre jetul de apă al havuzului.
nu cu kila…
— Psst!, fii atent, în spatele nostru tocmai a sosit *
doamna Elvira, azi e duminică şi îşi relaxează tribul
în parc. — Vezi, amice, de ce tot protestez eu că revistele
M-am întors încet şi am privit, erau trei băieţi şi editurile nu mai dau colaboratorilor drepturi
şi o fetiţă, blonzi, cu ochii albaştri, fetiţa deşi avea de autor, i-aş fi cumpărat mucoasei de acolo un
o batistă în mână îşi ştergea rapid nasul cu mâneca căţeluş de rasă, ca să se amuze cu el. Şi-apoi, însuşi
lungă a tricoului (o mucoasă). La trei-patru metri prenumele Elvira s-a răspândit în Europa datorită
în urma lor stătea o femeie înaltă, slabă, ciolănoasă, literaturii, de acolo l-au împrumutat şi naşii
sub bascul din lână împletită i se vedea părul auriu, brăileni.
Şi ea avea ochi albaştri, însă parcă măriţi (uimiţi). — De unde ştii, tipule, detaliile acestea?
— Naraţiunea ei este simplă, mi-a şoptit la ureche — Citesc diferite dicţionare de onomastică; mai
amicul. Cu un an şi jumătate în urmă a rămas întâi prenumele a fost purtat de femeile vizigote
văduvă, singură cu patru copii pe cap. Lucrează dintr-un trib germanic, care a trecut şi pe la noi
într-un atelier de croitorie; soţul ei a făcut infarct şi migrând spre vest, s-au aşezat în apropierea oraşului
a murit pe stradă, pe o bancă. O vecină mi-a zis ce Toledo, din Spania, unde au întemeiat două regate,
a păţit biata doamnă Elvira, care-i chiar din Brăila, ce au supravieţuit până la marea invazie arabă din
măritată în oraşul nostru. Discret, cu mişcări încete, 711. Experţii lingvişti scriu că în limba vizigotă
am întors iarăşi capul şi am privit mai atent copiii, prenumele ar fi însemnat „lance prietenoasă”, apoi,
inclusiv pe mucoasă, toţi semănau leit cu mama lor în limba spaniolă, Elvira.
de parcă i-ar fi făcut singură, clone, nu alta! Instantaneu am început să fredonăm:
Înaintau spre arteziană, deşi nu ţâşnea apa, — La noi, la Brăila
se uitau însă cu jind la doi ţânci care mâncau şi La tanti Elvira
lingeau cu poftă îngheţate din două cornete, parcă li Rachiul se bea cu… litra…

63
An XII, nr. 43, iunie 2019 AXIS LIBRI
Cutia de rezonanță

Povestea napolitanului

S erile se lăsau me­


lancolice peste kazaua
(1) Ibrăilei. În pragul
într-una din ulicioarele din spatele portului, spre
ulița Dogăriei. Îi aștepta chervanul pregătit cu marfa
de Veneția al unui vajnic napoletan ce-și avea aliș-
prăvăliei, un tânăr oacheș, verișul în urbea Buzăului. Au dormit osteniți sub
cu părul numai inele, își sulurile de mătăsuri și postavuri până la capăt,
strunea chitara și, seară de acolo au schimbat chervanul cu căruța cu coviltir ce
seară, suspinele sirenelor târâș-grăpiș i-a trecut prin bariera Ploieștilor și i-a
Mării Tireniene se pierdeau descărcat la poarta marelui han Șerban Cantacuzino.
în șuvițele vântului venit de Acolo, în odaia închiriată, furată, Ghiulsum și-a
peste Dunăre. În anul acela, spus numele său adevarat, Maria, și i-a dezvăluit
migdalii își scuturaseră iubitului său taina prea marii sale greutăți. Pe sub
Horia Pană floarea demult, smochinele hainele largi, orientale, se afla ce apucase în grabă
scriitor dădeau în pârg, iar pepenii din hasnaua nizamului, pungi cu mahmudele și
din Odaia Vizirului erau roșii mândre pietricele strălucitoare. S-a bucurat Nicolo,
ca para focului și dulci, precum sărutul celor patruzeci și-a strâns comoara în brațe, iar a doua zi a pornit
de fecioare. Alaiul nizamului se desfășura cu lentoare prin târg și până-n seara a găsit, a tocmit și a înscris
și fală, spre moscheia din maidanul cetății. zapisul pentru o casă de zid cu o grădină împrejur,
Nizamul, un falnic gruzin trecut cu mult de prima undeva pe sub zidurile Mitropoliei, în ulițele ce duc
tinerețe, își însoțea cu evident plictis cele trei odalisce spre dealul Filaretului, de la dumneaei clucereasa
spre întâlnirea cu întelepciunea profetului sau doar Marghioala Băbeanu, ce după sfârșitul preaiubitului
ochii i se luminau când privea spre Ghiulsum, tânăra său soț își ispășea păcatele la mânăstirea Arnota, din
siciliană, aproape o copilă, cumpărată de curând de pe munții Gorjului, chinuind spre îndreptarea pe calea
piața Stambulului. cea bună cele câteva maici ce le avea în ascultare.
Deși prăvălit în țărână, cu capul plecat, după În prima noapte cu lună, o groapă adâncă s-a
cutuma necredincioșilor la trecerea unei pașale, deschis sub coroana stufoasă a platanului de Anatolia
privirea piezișă a tânărului napoletan s-a lovit de ochii și comoara nizamului și-a gasit hodina. Nu peste
negri ai Siciliei. Străfulgerarea se produse și multe multă vreme, Nicolo și-a rostuit negoțiu subțire de
necazuri și întâmplări urmară. Acum, chitara se auzea bogasier, iar Maria își petrecea timpul între casă și
ades pe sub zidurile cetățuii sau pe malul fluviului, grădină, aranjând plocaturi și mângâindu-și florile,
întâmplător la trecerea caicului turcesc ce-și plimba ce simțindu-i dragostea străluceau vesele la soare, iar
cadânele în fapt de seară. Nu se știe prea bine cum au regina nopții în răcoarea serii își risipea mireasma în
schimbat primele cuvinte, dar nu după multă vreme, șoapte de cântece napolitane.
planul lor purcese la îndeplinire. Nicolo tocmise argați de pe țărmurile Siciliei,
Odată cu ploile toamnei, într-o noapte de smoală, marinari mai degrabă pirați scăpați teferi din
un geamlâc s-a deschis și trupul agil al codanei s-a încleștările cu galerele otomane, bărbați tari de vârtute,
asvârlit pe povârnișul dealului până dincolo de ziduri, cu mâna odihnindu-se mai tot timpul pe oțelurile
până la malul fluviului. Nicolo o trase în barcă, cu iataganelor. Adusese și trei zăvozi din Apenini, câini
destulă încordare, parcă nu mai era o mlădie firavă, de stână ce nu se tem de urs, de lup sau de mână de
ci o trupeșă matroană romană. Lăsară lotca să curgă, vrăjmaș. Apoi, lângă draga sa Maria, în tăcere, se lăsau
prelinsă de ape, pe lângă barcazurile trase la mal, amândoi învăluiți în parfumul florilor și în răcoarea
carturile n-au clopotit nimic, oarece neguțători - nopții, neîndrăznind a crede cum doi oameni pot avea
gândiră galiongiii, și, se știe, pe apă marinarii sunt Paradisul înainte de vreme.
prietenii contrabandiștilor. Acum drumul spre Galați Doar în noptile cu lună plină, când iasomia îşi
era liber, la îngemănatul zorilor. varsă dulcea stenahorie peste mlaștinile Bucureștilor,
Când paserile își încep cântarea, au pus piciorul amândoi cădeau așa, într-o visare și suspinau ușor
pe țărm, au sărutat pământul lutos al libertății și, într-o suflare, cu gândurile departe, la lumina de
cu pași furișați, s-au îndreptat spre sălașul ascuns argint a Dunării, pesemne temnița își avea farmecul

64
AXIS LIBRI An XII, nr. 43, iunie 2019
Cutia de rezonanță
ei, iar lanțurile nu erau doar din oțeluri, pesemne s-a găsit barca furată și mărturia a doi calengii de
dulcea otravă a Ibrăilei nu se lasă usor alungată. drum furișat la ieșire pe apa din pământul kazalei.
Solomonarii știu, gândurile oamenilor se Sigur, roaba și drăguțul ei s-au ascuns pe undeva,
întrepătrund fără de voie pe astă lume, se înfășoară în târgurile necredincioșilor și cel mai sigur în târgul
caiere de lână în furca vremii, vrășmași sau tovarăși, cel mare, târgul unde se scurg toate zoaiele împărăției,
tineri în dragoste sau tabere în luptă, gânduri de foc. în cetatea Dâmboviței. Acum să vedem cum spălăm
Nori negri se adunau pe cerul Ibrăilei. fața după nemaipomenita rușine ce suferit-am prin
fuga din seray a roabei și, mai știi, renegarea dreptei
Sub cerul Ibrăilei credințe?
Trecuse o iarnă peste trădarea odaliscei, primavara — Mărite pașă, răspunsul este unul singur, după
își intrase pe deplin în drepturi, dinspre bălți veneau înțeleptele legi ale divinei cărți grăită și lăsată nouă,
efluvii de pulbere galbenă, iasomia se grabea spre drept-credincioșilor, de Cel Ales, slăvit fie-i numele,
soare, se pregăteau nunțile ierburilor, aceleași și Muhamad: pentru fuga de sub mâna stăpânului său
aceleași de-a lungul veacurilor. Dar vai, griji noi se cere aruncarea în Bosfor cu piatra de picioare,
înnegurau fruntea pașalei. La deschiderea șleaului se dar se poate și în Dunăre, la o adică, iar pentru
anunțase ceauș dinspre Stambul pe drumurile Silistrei. abjurarea adevăratei credințe, decapitare cu ascuțisul
Ajuns în cetate, trimisul își dădu pre față misia, era iataganului. De o fi una sau alta, eu zic că legea s-a
slujbaș chiar la vezne (2), hasnaua de sub mâna lui, împlinit pe deplin, dar mai întâi de toate să o găsim
dumnealui defterdar efendi (3), ditamai pașă cu chiar de-i pierdută în pământurile necredinței.
două tuiuri, cel ce grijea finanțele împărăției. Avea în — Am ceva știri! Din vorbele caraulelor din aceea
cercetare nemaivăzuta calpurgerie (4): la Stambul se noapte, auzit-au ceva clipoceli din apa fluviului, iar
cumpăraseră două care de arme, hangere și pistoale galiongiii de pe caicele noastre spun de o barcă ce
ghintuite, plătite cu zapis tras asupra vezne-lei și curgea cu fereală spre Galați, de s-a crezut că-i doar
întărit cu pecetea cetății Ibrăilei, carele își pierduseră ceva negoțiu ascuns sub paza nopții. Dar am credința
urma pe drumurile Rumeliei, dar la Ibrăila ioc arme că era furtul roabei și cu prada sa, căci o fată singură,
sau știința despre soarta lor. străină și slabă de vârtute, nu s-ar fi încumetat de una
Dar nizamul și haznatarul său aveau oarece de singură la asemenea faptă. Poate fata nu-i așa vinovată,
ascuns, pecetea păstrată, lăcașul sau o pungă de dar oricum, acum nu mai poate fi iertată.
marochin, dispărută odată cu fuga răsvrătitei sclave. După lunga chibzuință, ambii interlocutori traseră
Cu fereală, spre îndreptarea faptelor, se adusese în adânc parfumatul suflu al narghilelelor și rămaseră
cetate meșter argintar de la Ianina și pecetea nouă tăcuți, clătindu-și înțeleptele bărbi cam preț de un ceas
se întocmi, fără putința de osebire de cea plecată sub razele de foc ale apusului până spre ceasul celei
pe drumurile necredinței. Dar vezi, acum va trebui de a cincea rugăciuni. Într-un târziu, după împlinirea
schimbată și aceasta, așa se învoiră baș ceauș cu pașa datinilor, pașa a grăit din nou:
kazalei, desigur cu adaus de zece pungi la darurile — Eu zic să te pregătești de drum, Soliman effendi,
cuvenite mărețului oaspete, mai ales știindu-se mâna spre cetatea necredincioșilor, om vedea câtă vreme
întinsă protector de către dumnealui Capudan- ai trebuință pentru găsirea făptașilor. Hasnatarul ți-a
Pașa asupra omului său de la Dunăre. Și lucrurile se pregătit cam zece pungi de țechini, poate va trebui să
aranjară spre îndreptare, așa cum se întâmplă cu mai te ascunzi după ceva negoțiu acolo, printre străini.
toate daravelurile în luminata împărăție, kazaua își va — Prea bine, luminate Pașă, stăpân al meu, mâine
modifica sigiliul, iar câinii împărăției vor ciuli urechile în zori, copitele calului meu se vor muia în glodul
spre găsirea ascunzișului armelor. Se pregătește oare drumului. Vei avea vești de la mine prin neguțătorii
răzmerița prin oarece colț ascuns pre întinsoarea ce vor cerca șleaul Ibrăilei spre schela de la Dunăre.
împărăției sau armele luaseră drumul spre cuiburile Să-ți fie somnul lin și huriile raiului să-ți mângâie
de pirați din limanurile Mării Egee? somnul! După ce ofițerii cercară pentru ultima oară
Acum, liniștit dinspre partea Luminatei Porți, merchezul caraulelor, liniștea se întinse peste cetatea
nizamul kazalei Sultanei valide își chema la divan de Ibrăilei, numai luna oglindită în apele fluviului ofta cu
taină pre omul său de încredere, Soliman efendi, fost dor după unda Propontidei.
ienicer ce avusese sub mână prima ortală (5), acum,
după desființare, rămas ceauș de dârvală pe lângă Soliman neguțătorul
administrația Ibrăilei: La primul cântat al cocoșilor, caraula dinspre
— Bre, Soliman efendi, după cercetare găsit-am nordul cetății, cea dinspre munții Buzăului, desferecă
lipsă prin raia, necredincios de loc din Neapole ce grabnic porțile pentru cel pornit drumeț. Îl ştiau,
dispăru în aceeași noapte cu roaba Ghiulsum și era Soliman-ceauș, omul de taină, cel ce învârtea și

65
An XII, nr. 43, iunie 2019 AXIS LIBRI
Cutia de rezonanță
bune și rele, dar mai degrabă cele ascunse sub mâna însoțiți de cei patru cai de povară, iar apoi urmau în
luminatului stăpânitor. ariergardă cei patru ieniceri cumințiți, ce-și urmau
În afara zidului cetății, pădurile rare de salcâmi acum mai marele. Nu se uită ușor traiul de la ordie.
și roșcovi sălbatici, anatolieni, înfrățire trainică între Drumul până la cetatea Bucureștilor a fost ușor,
copacii țării cu arboreturile Asiei, foșneau molcom ce lotri ar fi cercat ascuțișul celor șapte călători ce
în zefirul dimineții. Soarele abia apăruse drept geana arătau a nu ști de șagă, intrară în cetate pe înserat, fără
trează luminând din spate colbul argintiu al șleaului. supărare, prin poarta de la biserica Bărbătescului,
Coburii calului duceau merinde pentru zile trei acolo unde se plătește acciza pentru rachiuri.
și doar ceva plumbi și un corn de pulbere de foc, Acum italienii prinseră glas și cerură drum spre
iar punga cu galbeni venețieni se hodinea în brâu, hanul lui Manuc-bey, unde aveau luate din vreme odăi
lângă armele lucitoare. Se știe doar, aurul atârnă după și temniță pentru marfă în cuprisul hanului. Trupa
sufletul omului și sufletul călărețului era ușor, ușor ca drept-credincioșilor, în frunte cu Soliman-ceauș, se
ciocârlia în înaltul ceriului. rostui adoima, bucuroși a fi fost primiți între ziduri de
A doua zi, călărețul ajuns la hanul Scorțarului, însuși stăpânul locului, ce vorbea în dulcele grai de pe
aşezat în crucea drumurilor, lăsă odihna calului la malul Bosforului. De altfel, prepusul lui Manuc-bey
grajduri, cu traista de ovăz potrivită, și păși agale în ce stăpânea acum acareturile din Țara Românească,
marea sală a hanului. Lume de tot felul, neguțători, știa toate limbile Balcanilor și pe deasupra chiar și
necredincioși, slugi fugite de la stăpâni, tâlhari de limba muscălească, ba chiar și graiurile Caucazului,
drumul mare, destui scăpați din oastea Padișahului, dar rareori avea a-și întrebuința limba armenească,
acum lăsați de izbeliște cu armele la brâu. Cum suptă odată cu laptele matern.
Soliman efendi se vădise om cu stare, hangiul îndoit Bucureștii erau în acel anotimp când zădufurile verii
din șale îl conduse în spatele bucătăriei, la locul s-au dus pe pustii, vinul a coborât în butii pântecoase
său de taină și mai întâi dădu sama de cine trecuse dinspre podgoriile de sub munte, iar turmele se
în ultimul an pe șleaurile Buzăului. Acesta se arătă scurgeau la iernat în bălțile Dunării. Grătarele sfârâiau
cu multă aducere aminte și, după sfârșitul înșiruirii la mai tot pasul, grași berbeci se jupuiau sub umbrare
tălanițelor ce-i călcaseră pragul, aduse pilaful și o așteptându-și rândul la foc, oacheși cântăreți își cântau
ciosvârtă zdravănă din mielul ce se rotea la focul din aleanul în multele graiuri amestecate de vâltoarea
cuhnie. orașului, cântecele raialei îndemnau la jocuri păgâne.
Toropit, neguțătorul își aprinse luleaua, când zvon Unde era meterhaneaua (6), cu ritmurile ei lente și
de chiote și zăngănit de arme îi tulburară gândurile și ascuțite ce îndemnau la jaf și omor și care îngroziseră
valurile somnului ce abia încet-încet se cobora. În sala întreaga Evropă, până dincolo de zidurile Vianei?
mare a hanului, svon de luptă alungase prin colțuri,
pe sub lavițe, puhoiul de pierde vară. Soliman, cel Glosar
ce se simțea cel mai în puteri pentru arătarea dreptei 1. Kaza = unitate administrativ teritorială în Imperiul
căi, își făcu intrarea cu fală pe tărâmul încăierării: Otoman formată dintr-un oraș (cetate) și hinterlandul
patru târâie brâu, cu iataganele strălucitoare vânturate său. Mai multe kazale formau un sancakbeyilic, la
prin aer, înghesuiseră doi ghiauri ce spate în spate se rândul sau inclus într-un beyilerbeyilik. Cuvântul se
apărau cu săbii latine. trage de la Kadiu - judecător.
Soliman ceaușul nu cumpăni decât o clipă, el se 2. Vezne = termen pentru tezaurul vreunui
ducea să iscodească în lumea necredincioșilor, deci departament administrativ.
nu-i era trebuință de tulburarea raielei. Și pe dată, 3. defterdar efendi = ministru de fiinanțe. 
comanda de pe maidanul de la odăi plecă, iar iataganele 4. calpurgerie – falsificare.
căzură jos, în așteptarea comenzii următoare. Se 5. orta- in sistemul devsirme, corpul ienicerilor era
arătară pe față sub mâneca Hogelui Bectasi, rătăcitori împărțit în ortale, la început 165, apoi 196.
acum prin ținuturile Balcanilor. 6. meterhane sau tubulhane=muzică militară.
Străinii, luați acum sub pulpana ceaușului, se Termenii specifici Imperiului Otoman urmează
dovediră neguțători calabrezi, ce bătuseră drumul publicația Academiei române – „Domnii Români
nordului și acum, încărcați cu blănuri de preț, se la Poarta Otomană”, de H. Dj. Siruni - București
îndreptau spre mlaștinile Dâmboviței și mai apoi spre 1941, dar, de referință rămâne marele expert în
strălucitorul Stambul. civilizația otomană H. DJ. Siruni. Se poate consulta
A doua zi, poarta hanului lăsă să iasă un grup și „Dictionnaire de l-Islam” în colectia „Encyclopedia
bine închegat, salutat cu adânci plecăciuni de Universalis” sau „Dicționar de simboluri musulmane”
hangiul ce-și primise țechinul pentru găzduire de Malek Chebal. 
aruncat în tina drumului de conducătorul grupului.
Fragmente din „Cazanul răsturnat”, roman în lucru
În frunte era Soliman ceaușul, în spate cei doi italieni
66
AXIS LIBRI An XII, nr. 43, iunie 2019
Cutia de rezonanță

Dialog între ciocan și nicovală

A țâțat de cântecul de
jelanie al nicovalei,
lăsam de multe ori joaca, o
Jos, pe pământul sufocat de zgură, trona nicovala. Mi s-a
părut mută, ruginită, fără de suflet. Bat în poartă. Poarta
este închisă, la trei nasturi, ziua, probabil doar zăvorul
tăiam pe linia colectivului, de la mijloc este tras. Îmi răspunse un puști, nepot de-al
coteam la stânga pe lângă lui nea Silică, bănuii eu. Se duse să-l cheme. Un bătrânel
treierătoare și mă opream sprijinindu-se într-un toiag de cătină, ce-și aruncase pe
direct în fierărie, fără a scoate umeri o bundă jerpelită, iar pe cap își înfundase o căciulă
o vorbă... roasă, cândva brumărie - atât mai rămăsese din nea Silică.
... Mă uitam năuc cum bucata După ce-și aprinse o națională, horcăind din toți bojocii, mă
aia de fier înroșit ajunge ca o luă în primire, cântărindu-mă din priviri. Nici n-apucai să-i
plămadă în mâinile butucănoase spun că sunt băiatul lui Ionel Matei, leatul lui, cu care a făcut
Vergil Matei ale lui nea Silică, fierarul satului. premilitara împreună, că mă și repezi. Oi fi fiind de la fisc,
scriitor Când dădea cu ochii de mine, de la percepție, gândii eu cu mintea lui. Cum să-i explic că
scotea o pistelcă mototolită sunt gazetar și că vreau să scriu despre o meserie pe ducă?
din buzunar, își ștergea fruntea, aprindea o mărășească de Degeaba i-am băgat sub nas legitimația mea de ziarist, că el
la un tăciune prins cu cleștele „gură de pește”, își dezgolea trase și zăvorul de sus, aruncându-mi, în doi peri, că, oi fi
pieptu-i ca de taur, apoi mă lua la scuturat: „Ai venit, fiind eu băiat bun, dar n-am ce scri despre el. Am insistat,
nepoate?” „Cum vezi”. „Hai, ia-o de coadă, treci la treabă”. întrebându-l câți ani are. Șapteșcinci, îmi răspunse, ca
Treaba de care-i vorba era să trag la foale. Îmi știa interesul. din pod, dar, n-ai ce scri, că, de la zece ani, tot prin fum și
Așa pipernicit cum eram, mă opinteam, cu limba scoasă, fiare. Ce rost are să-ți spun de unde am furat meseria? De
trăgând de lanțul care acționa burduful. Oboseam repede. la un moș de-al meu din Gologanu, potcoveam cai, niște
Din zgura luminoasă în care eu suflasem aer, scotea un alt armăsari grozavi. Câteodată mă sculam în crucea nopții
fier înroșit. Îl apuca de un capăt cu cleștele, apoi îl altoia, și aprindeam mangalul, plecau geambașii cu caii după ce
icnind, cu un ciocan, croind o altă potcoavă. Pe mutește, îl le înfășurau copitele în obiele, ce știam eu despre cum se
așteptam cu cleștele în mână să termine. Apucam potcoava furau caii? Dar, n-ai ce scri. Când m-am însurat, am tras
de un colț și o aruncam într-o teică cu apă înnegrită. Gata, aici, pe malul gârlii. Herghelii de cai am potcovit. Suflau
îmi făcusem damblaua!... foalele zi și noapte, focul mocnea, iar eu moțăiam pe vatră.
...Cu toate că au trecut ani mulți de-atunci, de nea Mai reparam o munușă, o osie, un butuc, o roată. Dar, n-ai
Silică Batog mă împiedic de el în amintiri ori de câte ce scri, măi băiete, alea erau vremurile, pe oamenii care
ori în nări îmi pătrunde miros de mangal încins. Avea veneau la ușa mea îi cunoșteam după cai. Acuma, n-ai ce
fierăria lui, în curtea ceapeului, unde toată herghelia de scri, măi, tată, (hopa, s-a mai îmbunat nea Silică!), te văd că
cai a Mărtineștiului se lăsa potcovită de mâinile lui aspre ești om bun și cu carte, da n-ai ce scri, zău! Și caii s-au înrăit,
și dibace. Conductorii trăgeau căruțele sub nucii uriași nu numai oamenii. Lovesc, mușcă, prind nărav. M-am
dinspre nea Codin Marcu, dihămau caii, îi legau de rablagit, mi-e greu. Vezi, (nu vedeam, n-aveam cum), n-am
stanoage și așteptau, în ordine, să le vină rândul. Fierăria nici măcar un dram de mangal (mă așteptam să desferece
- o încăpere întunecoasă, unde nea Silică era și slugă și poarta). Am acolo un cur de sac cu ciocănei de porumb.
împărat. Pe un perete, împânzit cu chiroane de doișpe Foalele sunt vechi, ferfeniță, ca și bojocii mei, le-am furat
atârnau fel de fel de scule, cărora doar el le știa rostul: de la nemți, din gară de la Sihlea, pe când se retrăgeau în
cherpedine, cuțitoaie, sfredele, compas, ciocane, dălți. pașpatru. Dar, fără mangal, trag din greu la ele. Să-ți
Pe alt perete se înălța vatra cu foalele scârțîind și suflând spun cât mă miluiește lumea pe o potcoveală? Îți spun,
bătrânește, peste care se așternuse un strat de praf de că, și-așa, n-ai ce scri, iau puțin, taică, mă mai înțeleg cu
cărbune, gros de două dește. În mijloc trona o nicovală oamenii pe-un ciur de mălai sau ceva legumă, nici ei n-au
lucitoare, cu un zăngănit pe care-l recunoșteam tocmai de de unde. (Harșt! Deschise zăvorul de jos). Eu n-am de unde
la poarta ceapeului. cumpăra o bucată de potcoviță. Dacă aici, în Mărtinești
...Peste ani, mulți, sosit într-un concediu acasă la mi-a furat vreunul meseria? Păi, ar fi Lică fecioru-miu ăla
părinți, am trecut și pe la poarta lui nea Silică, cu gând să-i micu, da tre` să mă țin de capul lui, n-ai ce scri, tăiculiță,
dau binețe. Știam că acum, mai spre bătrânețe, își trăsese fără tragere de inimă și palme bătucite nu scot om din el.
fierăria, cât mai rămăsese din ea, acasă, pe malul gârlei. Da, băiete, ce stai la poartă (trase și ultimul zăvor), intră, hai,
...Mi-am aruncat privirea peste gard. Prin ușile larg poftește în potcovărie, că ș-așa, n-ai ce scri...
deschise ale fierăriei zării foalele și vatra - reci, încremenite.
67
An XII, nr. 43, iunie 2019 AXIS LIBRI
Cutia de rezonanță

Faţa nevăzută a vieţii în azil (III)

N oaptea nu era
opacă ca de obicei.
Singură am trecut pe lângă
Ne-am bucurat câteva seri de nostalgia lui
octombrie pe faleză, am încercat să ne armonizăm,
dar nu a fost destul.
gardul viu ce înconjura Pe 31 octombrie un telefon primit de la managerul
curtea bisericii Precista. căminului de bătrâni m-a convins să pornesc la
Eu, pe aleea dintre două drum. Un drum complicat prin responsabilităţi, dar
garduri vii, unde din loc captivant şi aducător de experienţă profesională.
în loc era câte o bancă de Mi-am restrâns Universul într-o valiză pe roţi,
piatră, martoră a lacrimilor, mi-am îmbrăţişat familia şi condusă la autogară de
a săruturilor, a iubirilor, Dexter am pornit plângând de emoţie spre Bucureşti.
Marcela Barbu nădejdilor şi deznădejdilor. Poate ar fi fost păcat ca el să mă oprească din
publicistă De obicei mă tem de drum, totuşi rămânea un neputincios, iar eu o
noapte, de întuneric, de încăpăţânată care a bătut la o uşă ferecată ireversibil
locurile izolate. în urmă cu 14 ani.
Am trecut de multe ori pe acea alee în drum spre Eu vedeam în faţa mea lumea. El vedea elevii,
şcoală sau către casă de la şcoală. şcoala, laboratorul de chimie şi mere, multe mere.
Nu era o zonă binevăzută în oraş, iar mama îmi Pe 2 noiembrie, o dimineaţă plăcută în care
spunea când eram copil să nu merg pe acolo. Bucureştiul era mai lipsit decât de obicei de fum
Era prima dată când îmi plăcea. şi praf, am deschis o poartă şi apoi am sunat la o
Astfel am mers singură pe faleză circa 800 de sonerie.
metri. O femeie îmbrăcată subţire, cu o bluză albă
Chiar am trecut de bloc căutând să îmi cumpăr fără mâneci, un pantalon alb, despletită şi desculţă
o sticlă mare de suc. Seara aceea a fost o sărbătoare mi-a deschis şi m-a invitat într-un birou spaţios şi
a mea. modern, cu tot felul de panouri, machete, planuri şi
Nu eram „Sărmanul Dionis”, ci eram „Minunata fotografii.
Marcela”. Ştiam că mă aflam acolo să întâlnesc o proprietară
Redescoperisem încă o portiţă în eul meu. a multor şcoli, cămine de copii şi de bătrâni,
Mă regăseam şi realizam că îmi fusese dor de grădiniţe, restaurante etc.
mine. După câteva minute de aşteptare am avut
Printr-un mail i-am mulţumit lui Cătălin. surpriza să aflu că acea femeie ce părea o slujnică
Probabil eram şi eu printre fericiţii care au fost era de fapt acea proprietară.
motivaţi să îi mulţumească. Eu purtam o hăinuţă scurtă din blană ecologică,
Purtam o bluză de bumbac bleumarin cu flori botine groase şi pantaloni.
micuţe trandafirii. Înflorisem la propriu şi la figurat. Doamna se încălţase între timp cu nişte papuci
În acea seară pot spune că am urcat alergând pe de vară, îşi luase un rucsac şi o bluză de trening pe
scara spiritualităţii. care a aruncat-o pe bancheta din spate.
Atunci mi-am conştientizat profund misiunea Am pornit spre cămin. Părea o femeie tânără şi
personală. puternică cu un val gros şi închis la culoare, de păr
Eram pregatită pentru noi provocări. care îi ajungea până pe la jumătatea spatelui.
La scurt timp a reintrat în existenţa familiei mele Era mamă a doar patru copii după cum regreta.
Dexter. În urmă cu 8 ani l-am cunoscut în calitate Deborda de tinereţe şi putere, devenise mamă
de profesor de chimie al copiilor mei. pentru prima dată în urmă cu patruzeci de ani.
Un bărbat scund, firav, sensibil până la depresie, Ca asistentă medicală am fost surprinsă să aflu că
generos cu elevii, egoist uneori cu mine. avea aproape 60 de ani şi nu intrase în menopauză.
68
AXIS LIBRI An XII, nr. 43, iunie 2019
Cutia de rezonanță
Naziştii curmaseră multe vieţi de evrei, dar Nu îmi păsa şi zâmbeam dacă glumele aveau un
urmaşii legali ai victimelor Holocaustului au fost sâmbure de umor.
despăgubiţi cu sume greu de imaginat. Ar fi plecat oricând de acolo dar nu găsea un loc
Unul din cei despăgubiţi era soţul doamnei, un mai bun de muncă şi apoi era legată de acel loc de
evreu de origine poloneză, înalt, solid, blând şi harnic. un motiv pe care ea îl denumea simplă bârfă, dar era
O persoană care saluta ori de câte ori te întâlnea şi o realitate.
îşi intersecta paşii cu ai mei de câteva zeci de ori pe zi. Era căsătorită de vreo 5 ani, nu avea copii,
Doamna era o arhitectă pasionată de creaţie, povestea despre casa şi familia ei, dar se iubea cu
activă ca o locomotivă care trăgea după ea un număr Cristian.
uriaş de vagoane. El era cu câţiva ani mai mare decât ea şi trăia în
Doar căminul la care lucram eu avea 25 de coabitare consensuală sau ceea ce se mai numeşte
angajaţi incluzând 2 medici, 2 asistenţi, 7-8 concubinaj cu o femeie de etnie rommă dintr-o
îngrijitori, o bucătăreasă şi un ajutor de bucătar, 3 localitate apropiată.
muncitori necalificaţi, 3 paznici, o spălătoreasă şi Era riscant ca acea femeie să afle de idilă, aşa
personal auxiliar. cum era riscant ca soţul Marianei să ajungă în
Aceşti 25 de oameni deserveam 60 de persoane preajma căminului şi să afle toată povestea de la
instituţionalizate, dar pentru cei care citeau vreun binevoitor.
prezentarea aşezământului păream a fi mult mai El împărţea cu mine şi cu ea baia, cu ea patul
mulţi. În plus apăreau servicii de manichiură, când lipseam eu din dormitor şi lipseam de pe
pedichiură, frizerie şi coafură, servicii pe care le la 7.30 până pe la 23.30-24, iar dormitorul era
executau îngrijitorii şi femeia cea grasă şi roşie în departe de toate celelalte încăperi populate, şi tot
obraji din sat care realiza tunsori de „lux” pentru cu ea împărţea sertarele noptierei ei în care îşi ţinea
doamne contra unui tarif de 5 lei, bani pe care îi diverse obiecte de uz personal.
scotea cu mari insistenţe de la manager. Încă de la început am fost chemată la conducere
Managerul care îşi începea dimineţile intrând să mi se aducă la cunoştinţă această situaţie.
vijelios şi zgomotos pe uşă, inducând o falsă Eu am lucrat cu ea doar 5-6 săptămâni din care
veselie, aducându-le unora din bătrâni ţigări pe ea a lucrat practic doar jumătate.
care le gestionam tot eu păstrându-le în dulapul cu Am cooperat bine cu ea în condiţiile în care
medicamente, şi strigând în timp ce flutura câteva atunci când aveam zile de consultaţii cu medicul
ziare: „— Ziare noi pe ziare vechi!” administra ea medicaţia, făcea tratamente şi
Astfel ziarele aduse în ajun erau strânse şi readuse pansamente, măsura tensiunile arteriale pentru
la chioşc. seară.
Un singur exemplar de ziar ajungea fiecăruia din Îmi lăsa timp pentru dezbateri şi studiu de caz,
cei 5-6 bătrâni cu discernământ care poate îşi mai mă lăsa să comunic cu Darius, căci aşa se numea
găseau o motivaţie în a răsfoi tabloide şi a-şi alina medicul, până foarte târziu, în noapte, când
bătrâneţile şi „detenţia” cu fata de la pagina 5. îngrijitorii desculţi sau în papuci de cauciuc, cu
Iniţial nu m-am gândit că s-ar putea să fiu unul nişte perii mari asemănătoare periilor de bordaj
din mulţii asistenţi care s-au perindat prin acel de la vapoare, curăţau gresia şi doar cei mai agitaţi
cămin. dintre bătrâni nu reuşeau să doarmă.
Colega pe care am găsit-o acolo se numea De la Darius am avut foarte multe de învăţat, de
Mariana, era din Călăraşi şi avea 32 de ani. la medicul, dar şi de la bărbatul din el.
O femeie înaltă, supraponderală, fără idealuri şi Darius deţinea reţetele celor mai gustoase
fără speranţe în ceea ce privea cariera. murături, ştia cum se realizează modelul „bob de orez”
Era de 11 luni acolo, nu o interesa prea mult sau „elastic” în tricotaje, ştia cum se obţine cea mai
meseria, nu dorea să îşi aprofundeze cunoştinţele şi fragedă pastramă de oaie, care e cea mai avantajoasă
nu căuta să primească răspunsuri drept pentru care rasă de găini, diverse trucuri de scos orice pete din
nu îşi punea întrebări. gospodărie, efectele adverse ale unor medicamente
Lucra 4 zile consecutiv şi 4 stătea acasă. (efecte nedate publicităţii), cele mai puternic alergene
Eu eram mai pedantă, mai atentă, mai calmă, iar mărci cosmetice sau chimice de piaţă.
pentru a putea fi scoasă din calmul meu împreună Tot el asculta cele mai frumoase melodii
cu medicul iniţia diverse glume la adresa mea. romantice şi de relaxare, cea mai bună muzică
69
An XII, nr. 43, iunie 2019 AXIS LIBRI
Cutia de rezonanță
clasică, vorbea câteva limbi străine, deţinea o sau Mimosa (datorită senzitivitătii mele am fost
adevărată seră, de fapt acest om era o enciclopedie, asemănată cu planta care poartă această denumire).
ceea ce mă determina şi mă afunda în discuţii pe În realitate el îşi dorea să ucidă Mimosa din
seama oricărui subiect ceea ce Mariana detesta. mine, rigidizând-o şi călind-o în faţa realităţilor
Uneori Darius era motivaţia mea de a rezista în dure ale vieţii.
acel cămin, alteori îl uram. Eu eram o Mimosă nativă.
Văzând în mine o persoană perfectibilă şi-a dorit Nu poţi transforma floarea în stâncă sau oţel.
să mă transforme în profesionista perfectă. Aveam o pacientă de vreo 86 ani, mama unui
Devenea aspru, devenea dur, îmi dădea teme profesor universitar, atât mama, cât şi fiul erau
de 1-3 minute iar dacă se întâmpla să întâmpin persoane bine cunoscute în acea zonă.
dificultăţi mă forţa să mă descurc sau îmi spunea: Darius i se adresa cu: „tanti Săndină”.
— Bebe, întreabă-l pe Gogu! (Pentru cine nu îl De fapt Darius nu era decât de câţiva ani un om
cunoaşte pe Gogu, Gogu e de fapt aplicaţia Google al locului.
în limbajul personal al lui Darius). Era născut în Alba-Iulia, a absolvit medicina
Mariana îmi spunea : în Bucureşti, iar după o perioadă în care a locuit în
— Eu doctor mai nebun ca ăsta nu am văzut. Bucureşti, a profesat în Bucureşti, s-a căsătorit şi a
Ce tot găseşti de discutat cu el? Nu ştii niciodată făcut doi copii şi-a cumpărat teren şi a construit o casă
ce idei îi vin. Ăsta ce visează noaptea vrea să facă mare în cea mai săracă comună din judeţul Călăraşi.
dimineaţa. Era medic de familie şi locuia singur.
Uneori şi eu o întrebam: Creştea porci, găini, avea câţiva pomi fructiferi,
— Te-a sunat zmeul? A spus cumva la ce oră câţiva butuci de vie…
ajunge? A renunțat la lux şi la tot ce a agonisit până la 40
Dacă nu ne anunţa cineva când venea eram de ani pentru o viaţă bio.
sunată pe mobil de la poartă: Vântul rece de noiembrie mătura totul în calea
— Sărut-mâna, a venit domnul doctor, sau: vizită lui, la lăsarea nopţii temperaturile coborau aproape
la doamna Eugenia, sau: a venit ambulanţa etc. de îngheţ, negura se lăsa peste dealuri şi pădure
Toate aceste evenimente se consemnau în înaintea nopţii.
raporturile medicale de seară, eventual urgenţele În mod frecvent se plângea de singurătate, de
în cele de dimineaţă pe care le întocmea monotonie în viaţa sentimentală. Nu se jena nici de
subsemnata. Aniţa, bucătăreasa cu 4 clase care învăţase să gătească
Mariana nu înțelegea cum cei mai buni prieteni mâncăruri delicioase şi sofisticate, dar caracterul
se pot contrazice. şi educaţia erau de ţărancă rea şi pizmaşă, nici de
De fapt contradicţiile noastre erau doar pe teme Safta îngrijitoarea vrednică, dar totuşi mincinoasă
profesionale, legate de interacţiuni medicamentoase, şi pârâcioasă, pregătită oricând să plaseze altuia
de iatrogeniile de spitalizare, de reacţii adverse şi obligaţiile ei de serviciu.
de diagnostic, de modul de administrare al unor Din salariate, cea mai cumsecade era Tiţa. Era o
medicamente. femeie micuţă de statură, brunetă, cu părul creţ tuns
Darius sărea cu uşurinţă peste asemenea detalii foarte scurt, cu ochii mari, rotunzi şi verzi mărginiţi
având 22 de ani de practică profesională, eu ca de gene dese şi arcuite.
proaspăt absolventă le vedeam, mă agăţam de ele. De fapt, era spălătoreasa, dar pentru că i se
În mod frecvent dreptatea a fost de partea mea, scoseseră vorbe că a furat era pusă la orice treburi.
dar doar după ce aduceam argumente ceea ce el Servea şi strângea masa, ajuta la curăţenie, dar
aprecia. corvoada era spălatul şi întinsul rufelor.
Pentru el întrebări ca: când, cum, ce fel, de ce, Selecta rufele colorate de cele albe, lenjeria de pat
unde? erau deja un mod de viaţă. de feţele de mese şi de haine, umplea cele 7 maşini
Erau constructive deşi l-aş fi strâns de gât când uriaşe de spălat rufe, după care aştepta să fie efectuat
pornea interogatoriul. programul de spălare.
Când vorbea oamenilor despre mine îmi Apoi punea rufele ude în coşuri din plastic şi
pronunţa numele sau îmi spunea „doamna asistentă”. mergea aproximativ 200 de metri cu coşul de 20-
În particular eram Bebe, Bebiţă, Bebiţă cu bundiţa 30 kg traversând podeţe şi urcând scări până la
(purtam o vestă pufoasă din blană ecologică) uscătorie.
70
AXIS LIBRI An XII, nr. 43, iunie 2019
Cutia de rezonanță
Acolo strângea toate rufele uscate şi apoi le Eu nu am fost să îl văd, dar mai dădea câte o fugă
întindea pe cele ude. înainte de masa de prânz colegul meu Pavel să îi
Rufele uscate erau triate pe categorii. pună perfuzii. Deja erau îngrijiri paleative.
Fiecare bătrân primea la internare un număr de Tiţa veghea noaptea muribundul şi ziua lucra.
înmatriculare înscris pe haine cu marker permanent. A fost găsită de mai multe ori căzută pe jos fără
Hainele erau triate pe seama memoriei Tiţei şi a cunoştinţă, dar continua să muncească. Bărbatul
numărului de înmatriculare. trebuia îngrijit până în cea din urmă clipă şi
Pe etichetele hainelor mele nu era un număr, ci „rânduit” după tradiţia creştină.
era iniţiala numelui meu. Toată lumea se pregătea pentru sărbătorile de
La 4-5 zile îi dădeam în special hainele mai mari iarnă, dar Tiţa a cumpărat haine, prosoape, sicriu
şi mai groase sau ceea ce nu apucam să spăl eu la şi s-a pregătit pentru evenimentul care era iminent.
chiuvetă. De parcă nu ar fi muncit destul, femeia a ajutat
După uscare mi le împacheta frumos şi mi le aşeza la pregătirile de Crăciun în cămin şi apoi şi la cele
pe o scândură în faţa uşii dormitorului. Niciodată de Revelion unde a rămas şi a servit până pe la 3
Tiţa nu mi-a încurcat sau pierdut lucrurile. Alerga dimineaţa.
bucuroasă să îmi spună că mi-a pus pe scândură Sclerele ochilor erau înroşite de vase de sânge
rufele curate. sparte. Femeia era cuprinsă de oboseală, energie şi
Îmi călcam uniforma doar când aveam timp. O chipul îi era transfigurat ca al unui nebun.
netezeam energic cu mâna şi arăta „perfect”. Se aşeză pe scaun umflând în plâns:
De câteva ori a insistat Tiţa să mi-o calce. Îi era — Doamnăăăă! Mi se duce bărbatul… Ce mă fac
drag să mă admire în uniformă. Dacă ar fi avut doamnăăăă?
posibilităţi să facă şcoală Tiţa, ar fi ajuns un cadru Patroana, câţiva bătrâni, bucătăreasa şi
medical desăvârşit, dar la 51 de ani cu câteva clase îngrijitoarea au dansat în noaptea de Revelion.
nu mai avea nicio şansă. A chiuit Tiţa şi a jucat de parcă ar fi călcat în
S-a întâmplat să mă ajute să mă îmbrac repede picioare toate lacrimile şi amărăciunea.
între două tratamente sau în timp ce vorbeam la Eu am plecat pe 2 ianuarie, dar nu am apucat să
telefon. o văd. Primele zile ale lunii ianuarie au luat cu ele
Tiţa muncea cel puţin 12 ore pe zi pentru 800 de sufletul ţăranului chinuit în boală şi dureri.
lei. Nu se lucra uşor cu îngrijitorii de la cămin.
Într-o zi a început să vină să îmi ceară calmante Erau lipsiţi de educaţie şi inteligenţă, dar deveneau
pentru dureri de „burtă” pentru soţul ei. Acesta nu încăpăţânaţi până la absurd.
mai dormea de durere şi nu mai putea merge la De fapt erau salariaţii ideali pentru un loc de o
muncă. Era zilier. asemenea factură.
Am încercat cu diverse câteva zile apoi i-am zis: Să ridici şi să speli ca într-un ciclu ce se repeta
— Trebuie să îţi duci bărbatul la doctor că zilnic cadavre vii pline de răni nu era uşor.
pastilele astea nu îi ajută. Eu trebuia să dau viaţă acelor cadavre, să le ajut,
Şi l-a ţinut vreo 3 zile la Olteniţa şi vreo săptămână să le motivez, să le alin durerile.
în Bucureşti. Cu graţie, blândeţe şi fermitate trebuia să îi ţin
Când a venit Tiţa la serviciu cădea din picioare. de mână până în faţa morţii. Apoi trebuia să le
— Doamnă asistentă, daţi-mi ceva să mă dau drumul în neant zâmbindu-le şi să merg mai
întărească că mor. departe cu acelaşi zâmbet.
— Ce ai Tiţa? Prima dată nu mi-a fost uşor. Am fost fericită
— Doamnă, am mers cu bărbatul meu la spital. în schimb că am plecat la timp. După ce am plecat
Nu mai e nimic de făcut pentru el. s-au stins cel puţin trei oameni dragi mie. Camera
Lacrimi cât bobul de mazăre au început să i se mea a fost înconjurată de săli de morgă, iar eu ar fi
scurgă pe obraji în avalanşe. trebuit să adorm în fiecare noapte ca şi cum nu s-ar
— Doamnăăăă! Omul meu se pierde. fi întâmplat nimic.
Soţul ei care muncise în condiţii cu risc toxic Îmi doream ca lucrurile să se desfăşoare altfel.
crescut avea o ciroză umedă în stadiu terminal. Mai blând, mai corect, mai uşor de tolerat.
Ascita şi edemele îi cuprinseseră abdomenul şi
picioarele. (Va urma)
71
An XII, nr. 43, iunie 2019 AXIS LIBRI
Cutia de rezonanță

După căderea băncilor (II)

M ătușa Nadia
era, într-adevăr,
impozantă și atrăgea
McGrabber. Până atunci Pavlușka o să se îngrijească
să ne aducă tot ce trebuie la masă.
— Împart din nou Meniul pentru Ziua
privirile ca un magnet. Avea Recunoștinței ca acum o sută de ani, excelență?
părul argintiu, strălucitor, întrebă Pavlușka, cu o plecăciune plină de distincție.
pieptănat strâns pe pielea — Exact meniul cu care acum mai mult de o sută de
capului și legat la spate ani a fost întâmpinat țarul Nicolae în Paris, Pavlușka.
într-un coc îngrijit. Purta Știți, ni se adresă ea pentru a-l scuza, îi spun Pavlușka,
cercei lungi, argintii, un dar pe el îl cheamă de fapt Pukka și e un biet om de
șirag de mărgele glamour, culoare, pe care l-am cules de pe drumuri. De unde
multe brățări scumpe și până unde Pukka, nimeni nu știe. Totuși a trebuit să
Grigore Postelnicu lucitoare, broșe cu perle duc multă muncă de lămurire pentru ca să-l fac să
scriitor peste rochia cu falduri priceapă cu spiritual lui de plebeu rolul important pe
largi, din catifea bleumarin. care îl joacă în viața oamenilor respectarea tradițiilor
Noblețea din întreaga ei figură, în ciuda feței cam late și urmarea neabătută a unor ritualuri, care ne purifică
sau tocmai de aceea, nu putea totuși scăpa nimănui. și ne înalță dincolo de trăirile pasionale, instinctuale.
Chiar și un neavizat își dădea seama că se afla în fața Ni se dădu o listă a meniului încadrată în foiță
unei doamne care voia să impună prin distincție. aurie pe care puturăm citi Meniu pentru Ziua
Hainele ei, alese cu grijă, îi subliniau conturul longilin Recunoștinței, nerespectându-se, din ce mi-am
al trupului și-i estompau masivitatea. Fața ei, clară putut da seamă, accentele:
și neașteptat de netedă, părea hotărâtă și împăcată. Potage solaire. Bisque de crevettes. Cassolettes
Arăta pace interioară, hotărâre și strălucea ca un chip Pompadour. Truite de Loire braisee au sauternes. Filet
de sfânt iluminat, aflat pe ultima treaptă a edificării. de Pre-Sale aux cepes. Cailles de vigne a la Lucullus.
Ne măsură îndelung cu privirea fără să scoată măcar Poulardes du Mans Cambeceres. Granites au Lunel.
un cuvânt, de parcă încerca să ne ghicească soarta, Punche a la romaine. Bartavelles et ortolans truffes
întrezărind liniile de forță care compuneau aura de rotis. Pate de foie gras de Nancy. Salade Edeniste.
deasupra capului nostru. Apoi ne făcu semn să ne Asperges en branches sauce mousseline. Glaces Succes.
așezăm la masa lungă de stejar masiv, care trona în Dessert a la Marie Antoinette.
mijlocul salonului. Se auziră scurte exclamații ale Priveam uimită și încercam să înțeleg ce vom
copiilor, dar ele încetară îndată ce bătrâna doamnă mânca, dar în afară de Pate de foie gras de Nancy,
făcu semn să ne așezăm. Glaces Succes, Dessert a la Marie Antoinette, de
— Bine ați venit, dragii mei, aici la Pine Forest, care mai auzisem, restul mi se păreau niște formule
acum la ora amurgului. Toți avură un suspin de cabalistice, greu de interpretat.
ușurare, dar, când se grăbiră să-și arate încântarea — Acesta a fost meniul cu care a fost întâmpinat
pentru frumoasa revedere, bătrâna ridică brațul țarul la Paris, descoperit de noi într-un jurnal al
nerăbdătoare și sâsâi scurt. Nu vreau în jur tristețe și timpului și pe care ne-am străduit să-l păstrăm
vaiete de înmormântare, nici urări de viață lungă sau viu an de an. Pe urmă ne-am dat seama, eu și
laude fără rost la ora aceasta specială a amurgului. consilierii mei, că țarul a comis o greșeală gravă
Vreau să aflu ce mai faceți, cum vă merge și, după vizitând un președinte al unei republici care, după
cum știți, mă interesează în mod deosebit ce mai modelul instituit de Napoleon, s-a ridicat împotriva
puneți la cale pentru a vă apropia pas cu pas de monarhiilor, făcându-le să dispară pe rând, una câte
împlinirea spirituală. Apoi veți veni să vă alegeți una. Ce mai există pe ici, pe colo, câte un regat, câte
un plic numerotat din acest coșuleț, plic în care se o monarhie, par o glumă proastă, fie vorba între noi,
precizează bunurile sau proprietățile ce vă revin dacă sau spectacol jalnic de operetă, în cel mai bun caz.
în anul ce urmează testamentul intră în vigoare. Ultima redută e Coroana Britanică, dacă și aceasta
Chiar și copiii au acest drept. V-aș ruga totuși să nu cade, atunci a venit într-adevăr sfârșitul lumii, a venit
deschideți plicul, până nu veți fi anunțați de avocatul amurgul zeilor. Cum să spun eu ca să mă fac înțeleasă.
meu Mr Ballamood și notificați de notarul meu Mr Nu amurgul zeilor, dragii mei nepoți și nepoate, ci
72
AXIS LIBRI An XII, nr. 43, iunie 2019
Cutia de rezonanță
noaptea adâncă în zona crepusculară, adică noaptea — Și ciorbă de nisetru cu aromă de cimbru verde,
minții! Răspunzând la invitația unui președinte ales excelență?
de plebei, țarul a girat noua formă de guvernământ, — Renunțăm la Truite de Loire braise au sauternes,
republica, a încurajat anarhia și nesupunerea renunțăm și la ciorba de nisetru cu aromă de cimbru
păturilor de jos, punând astfel sub semnul îndoielii verde, Pavlușka, dacă vrem și calculatoare pentru
nu numai propria legimitate, ci exact legitimitatea copiii din Mauritania, Pavlușka! Renunțăm așadar la
oricărei monarhii. După numai câteva luni de la vizita meniul grandios al țarului Nicolae și-l onorăm prin
țarului, Félix Faure a murit în brațele amantei sale elan constructiv.
Marguerite Steinheil, de farmecele căreia era pur și — Dar gulaș ca la Solnok, excelență?
simplu obsedat. Nu mai știa de nevastă, de familie, de — Ei, gulaș ca la Solnok, se poate, Pavlușka.
patrie, de Dumnezeu, darmite de țar. Pe tot parcursul — Și omletă din ouă de prepeliță, excelență?
vizitei, la Versailles, la turnul Eiffel, la mormântul lui — Ouăle de prepeliță, Pavlușka, sunt tot mai
Napoleon, reprezentantul poporului francez zâmbea recomandate de nutriționiști, care se opun cu hotărâre
țarului și țarinei, le răspundea dacă era întrebat, dar să mai consumăm Bartavelles et ortolans truffes rotis.
gândul lui de plebeu în călduri zbura la Marguerite, Anul acesta schimbăm foaia și mai mult, Pavlușka,
femeia aceea care știa ca nimeni alta să-l stârnească și cu banii economisiți mai construim un liceu, apoi
și apoi să scoată untul din el. Cu-o astfel de cadână să un colegiu în Mauritania și așa mai departe. După
se joace/ Ar fi vrut orice maimuțoi cu floace. Țarul a care deschidem o șampanie, și în timp ce Pavlușka
făcut marea greșeală de a se coborî la înălțimea unui o să ne cânte Kalinka, fiecare își alege un plic din
astfel de peronaj, din dorința de-a se arăta mărinimos acest coșuleț, pecetluind astfel cele ce urmează să fie
cu Franța, cu marele popor francez. A plătit scump hotărâte în testament.
pentru asta, fiind ucis de mujicii care-și luaseră nasul Majordomul era între două vârste, având, cum
la purtare, încurajați fiind de ideologia Marxist- se spune, două viteze: încet și foarte încet. Își făcea
Leninistă. Dacă-i dai nas lui Ivan, se suie pe divan, datoria cu conștiinciozitate, preumblându-se înainte și
dragii mei. Faure, președinte al Franței, a murit într- înapoi ca umbra maiestoasă a regelui Hamlet printre
adevăr ca un maimuțoi cu floace, consumat de o norii neguroși de la Elsinore. Noi gustarăm câte un
atracție animalică. Țarul - ca un cruciat credincios, pic din toate într-o tăcere mormântală. Nimeni nu
care-și servește poporul până la capăt, neprecupețind avea probabil mari realizări de ordin spiritual sau nu
nici propria viață, nici a familiei. Iată pe de o parte doreau să vorbească despre ele, fiind toți ochi și urechi
ce înseamnă un spirit de plebeu, iată pe de altă parte la bătrâna doamnă, mai atenți să n-o supere și să se
ce înseamnă un spirit nobil. Nu degeaba se spune că trezească suspendați astfel de la următoarea întrunire
fiecare pasăre pe limba ei piere. Organizând an de an de Ziua Recunoștinței. Dave îmi explicase deja pe drum
întruniri de Ziua Recunoștinței cu tot dichisul pentru că în fiecare an apăreau figuri noi, în locul celor care
invitați tot unul și unul, la un moment dat mi-am erau rugați politicos să nu mai vină, fiind suspendați
dat seama că acest meniu costă o avere totuși, așa că cel puțin un an de zile. Ciudat și cam inuman, mă
am renunțat de la o vreme să mai cinstim memoria gândeam eu, tot mai uimită. Cui îi mai ardea în acele
înaintașilor cu Bartavelles et ortolans truffes rotis. clipe să se gândească la pașii spre împlinirea spirituală
Și bine am făcut, deoarece cu banii economisiți am și la alte asemenea mofturi? îmi spusei eu cu un zâmbet
construit o școală în Mauritania, iar anul acesta vom abia reținut, vânturând prețioasa supă cu găluște. Ia să
construi și un liceu în aceeași localitate amărâtă. De vedem, câte găluști am să găsesc, atâția pași mai am de
ce Mauritania și nu o altă țară? Pentru că străbunii lui făcut! Trei în total! Găluștele sunt puține și se mănâncă
Pavlușka sunt din Mauritania. De ce o școală și nu un ușor, iar pașii de făcut spre împlinire spirituală sunt
spital de exemplu? Pentru că Pavlușka nu a suferit cu mulți și grei.
sănătatea, cu lipsa de vână sau prestanța fizică, ci din La un moment dat, mătușa Nadia aruncă o
lipsa de educație. privire edificată spre noi, tuși de parcă ne anunța
— Cum procedăm prin urmare, excelență? întrebă că era timpul să ni se hotărască fiecăruia soarta și,
Pavlușka înclinându-se. ca la un semn, toată lumea ridică ochii din farfurii.
— Vom apela la asociații de voluntari ca și până În tot cazul așa anticipam eu că întâi e partea grea,
acum, Pavlușka, și la rudele tale, oamenii de bine plină de emoții și după aceea partea ușoară, plină de
din Mauritania. Iar dacă te referi la sărbătoarea de antren. Mai precis, întâi munca și pe urmă distracția.
astăzi, în primul rând, borș rusesc anul acesta ca să De ce aș ascunde că eu una voiam ca partea decisivă
ne deschidă pofta de mâncare, Pavlușka! Și supă cu a alegerii plicului să se termine repede, de parcă
găluște să ne taie greața. Apoi icre negre și o votculiță. eram o fetișcană care simte prima adiere a iubirii și
73
An XII, nr. 43, iunie 2019 AXIS LIBRI
Cutia de rezonanță
se gândește deja la măritiș cu primul nătărău care îi ai revenit măcar acum, la ora amurgului, pe aceste
aține calea. Supa de potroace era o zeamă strecurată meleaguri înțesate de pini, care-mi amintesc de
cu grijă de Pavlușka, de la oarecare înălțime, de frumoasa Rusie. Presupun că aceasta este soția ta?
parcă înălțarea maiestoasă a polonicului avea rolul — Da, mătușă Nadia, e soția mea, Laura Simpson.
de-a ne face să apreciem cantitativ, dar și calitativ — Ar fi de dorit să mi te adresezi cu excelență. Cu
acea zeamă lungă, gălbuie, care abia dacă era un pic ce se ocupă?
încălzită. Credeam că Pavlușka va turna de două — E freelancer, excelență. Lucrează de acasă
ori cu polonicul, dar nu. A făcut-o încet, cu grijă, o pentru mai multe edituri pentru care face tot felul de
singură dată, mutându-se apoi plin de importanță la rapoarte și sinteze despre cărțile ce apar în Europa.
următorul invitat, unde urmă același ritual. Eu, care — Adevărat? făcu bătrâna doamnă, fără totuși să
tremuram de emoție, de nerăbdare, abia dacă am întoarcă privirea spre mine. Dave exagera cu bună
luat o dată sau de două ori fără să simt cu adevărat știință, eu aș fi vrut să pun lucrurile la punct, dar nu
gustul, încredințată fiind că urmează momentul cel găseam momentul potrivit. Sunt multe edituri, Dave,
mare și prin urmare mă concentram, pregătindu-mă se auzi clar vocea răgușită și tărăgănată a bătrânei,
sufletește să trag plicul care să-mi schimbe viața în dar numai cu răbdare și mult talent va ajunge acolo
bine. Dar nici vorbă de așa ceva. unde contează. Căci editurile cu adevărat importante
— Chris, scumpul meu nepoțel, se adresă ea unui pot fi numărate pe degetele de la o mână. De unde
băiețel blond, care zvâcni în picioare imediat ce își vine de felul ei?
auzi numele. Ce povestiri de Cehov ai mai citit? — Din Europa de Est, excelență, mai precis din
— Am citit Femeia cu cățelul, după cum ne-ați România, spuse Dave. În momentul acela aș fi vrut
rugat anul trecut, excelență. să-l întreb dacă nu cumva era o bună ocazie de-a
— Doamna cu cățelul, Chris, fii atent la nuanțe. fi invitată să trag plicul, iar el mă prinse de mână,
Eu le-am cerut părinților tăi s-o citească și să-și bage făcându-mi semn să nu mă bag în vorbă, după care
mințile-n cap, renunțând la divorț și la tot felul de mă călcă apăsat pe picior.
alte prostii. Tu i-ai salvat, băiat scump ce ești, așa — Spune-mi, Dave, acolo, în România, sunt mulți
că poți să le spui că îi iert și îi aștept cu cartea citită, oameni de spirit sau sunt mai mulți cei care cred că
la următoarea noastră întrunire. Dar, ia spune, ce- împlinirea spirituală e un moft și ard de nerăbdare să
ai înțeles tu, copil de doisprezece ani, din această se căpătuiască?
nuvelă? — Există și așa și așa, excelență, încercă soțul meu
— Că dragostea în afara căsniciei e o problemă să expedieze subiectul în grabă.
dificilă pe termen lung și aduce mai mult sfâșiere și — Dragii mei, continuă ea privind în farfurie, unii
neliniște decât beneficii. se întreabă de ce vă tot pisez în legătură cu împlinirea
— Ei, parcă numai dragostea în afara căsniciei e spirituală acum, la ora amurgului. Pentru că toate
o problemă dificilă! Să fii tu sănătos câte o să ai de celelalte vin și trec, în timp ce realizarea spirituală
tras din cauza asta! Totuși, bravo, Chris, să continui dăinuie mereu, chiar după ce noi am încetat să mai
să citești pentru a fi un bun jurnalist, iar când ai să existăm. Alții se întreabă de ce cariatidele sunt așa
ajungi în floarea vârstei să scrii și tu cărți la fel de de butucănoase de parcă ar fi niște salahori care sapă
interesante. șanțuri. Când vii prima oară în această casă nu se poate
— Aș vrea să mă fac marinar, excelență, ca să scriu să nu fii impresionat de ceea ce vezi, nu-i așa? De ce unii
despre locurile pe care le vom explora, ferindu-le de cred totuși că numai ultima cariatidă e mai de Doamne
poluare în același timp. ajută când ea de fapt e prima, deoarece mă reprezintă pe
— M-ar interesa mai mult să scrii despre lumea mine când aveam 18 anișori? Cele două de la mijloc mă
ta interioară, Chris, și experiențele sufletești ale celor reprezintă tot pe mine când eram o fetișcană în floarea
cu care ai să te intersectezi în viață. Văd că mă judeci vârstei. Ultimele două mă reprezintă tot pe mine, dar
greșit ca pe o adeptă a ecoturismului, Chris. În acest bineînțeles la ora amurgului, când te simți turtit de o
caz am să reduc substanțial sprijinul meu pentru tine. presiune uriașă, care parcă-ți îndeasă trupul. Îl îndeasă,
(Iarăși am avut câteva momente senzația că bătrâna îl îndeasă, nimic de zis, dar îți slobozește sufletul spre
aristocrată era deja plictisită și ne va invita să tragem lucruri înalte și nobile. Există totuși aici în salon unii mai
plicurile. Mă înșelam iarăși.) cârcotași care cred cu prea multă ușurință că e o prostie
— Retrag un plic sau două, excelență? făcu să arunci cu banii în stânga și-n dreapta, obținând de la
Pavlușka înșfăcând două plicuri. artiști de mâna a doua doar niște biete statui cu mere de
— Deocamdată numai unul, Pavlușka. Dave, se aur în mâini și lauri prin păr, tot de aur. Într-un cuvânt
întoarse ea brusc spre soțul meu, îmi pare bine că niște kitschiuri.
(Va urma)
74
AXIS LIBRI An XII, nr. 43, iunie 2019
Cutia de rezonanță

Exod

Trec pe drum din poartă-n La o margine de drum


poartă Într-o ţară arsă scrum
Calul spre apus mă poartă Cu speranţele de fum
Ca să plec să uit de soartă Aşteptând flămânzi şi goi
Şi de viaţa ce n-aşteaptă Judecata de Apoi
Să cobor din treaptă-n
treaptă D’alei, om bogat la minte
Ce blestem mi te cuprinde
Alelei, lume pustie Ca să sari peste morminte
Cum te zbaţi în sărăcie Şi nu vezi nimic ’nainte
Viorel Dinescu Şi trăieşti ca-n colivie De ce pleci de lângă noi
poet Că aşa a fost să fie Într-o lume de strigoi
Că ai tăi băieţi şi fete Ce n-au tată, n-au nici mamă
Pleacă-ntr-una, cete-cete, Şi te-or ţine de pomană
Înspre ţările secrete Până-ajungi sărac şi rupt
Unde curge în tăcere Să-njuri satul ce l-ai supt
Numai lapte, numai miere
Ţărane, Măria Ta
Savai, voi copii şi fraţi Timpul ţării nu-l mai da
Veri de mână şi cumnaţi Mori cu bani în pungă
Pe topor aţi fost juraţi Că vor să te facă slugă
Nu cum eşti acum stăpân
Brazda să v-o apăraţi La al ţării tale sân
Nu în lume să plecaţi Şi de-ţi vin tâlharii-n prag
Să vă-azavediţi acum Pune mâna pe ciomag

75
An XII, nr. 43, iunie 2019 AXIS LIBRI
Cutia de rezonanță

Poeme
Substantive genitive a unei priviri ce mă ascultă
Încet, încet, mă străbat întreg
Îmi scutur ofilirea în floarea cu un singur pas între substantiv și verb
de crin, Dincolo de aceste concepte polemice
care mă privește alb și deplin. fug într-o biserică zidită de un ermit
Umbra se preface în rochie când toate cărțile erau deschise,
de mireasă, pentru a le citi pe cele nescrise.
s-o îmbrace o ființă aleasă.
Decrete tranzitorii
Cum smulgi o literă din lună,
,,eu”-ubicuu... Nu-i vremea să accept aceste ,,ordonate” abstracte
Ioan Toderiță Substantivul se transformă ce-și desemnează saltul pe axa imprecisă
scriitor
grăbit în verb: ușor imaginară, a raiului complex...
„A lua aminte”, la timpul trecut. Eu deslușesc deșertăciunea ascunsă-n sentiment.
Ce simplu
pare să se ascundă imboldul acerb. Urmează o izbândă, a dreptei dilatate
din punctul ce-n ,,abscisă” se sprijină vibrând.
Vie-i neființa încarnată cu suspin... Pe-ntinderea stufoasă a unei curbe strâmbe
Oftatul profund pare însă s-o dărâme. prevăd tangente-nalte în spațiul muribund.
Frumoasa ei epigeneză, un embrion de câine,
ar fi destul, să crească alcalin. O! mândră-i paradigma flexibilei vocale
a timpului pierdut în trei coordonate
Apoi, din cât evoluează acest deziderat Nu-mi vând cele uitate acelui târgoveț
al stirpei pământene: de-a fi ce-ai fost odat’ ce n-are timp s-asculte, de câte nu mă plâng.
ne-ncearcă alte experimente fictive
în laboratorul substantivelor genitive. Decrete tranzitorii, ermetic fabulate...
Las altora să-nfrunte simbolul deslușit
Cum te cucerești pe tine Pe drumul care leagă precepte imperfecte
în codexul mirării tăcerilor depline.
Sunt o cetate inexpugnabilă, de afară
Mă cuceresc de unul singur înăuntru Horror vacum
Armatele mă costă o avere:
cele de mercenari, Un gol prea plin, e-ntre monade
antrenate să ucidă ideile mari Și-n emisferele lui Magdeburg
Să dezamorseze gândirea explozivă ori numai situl androgin
Să captureze intuiția senzitivă. a unui tată Demiurg.

Armatele cerești de îngeri neutrii Răsfirații-ntregi, cutreeră natura


Armatele-gloate înfometate, din suburbii ce pare-a fi o hudubaie
municipale. golită de hotarnici cu măsura
Armatele de sfinți ce ne dau târcoale paharului din care beau cucută.
și nu mai au loc în calendar.
Infanteria celor obidiți intens, ce nu au habar Ți-s țoalele o mâzgă de săpun
cum se cucerește Homo-Sapiens: Nu-i apă să te speli ’năuntru
înfometându-i pofta de a fi Și plouă-n translucid cu vid
înfometat și obez În cubul elevat, cubiculum.
Că anoreic este liber să crezi. Sărmane arpentor, domnule Kafka
Mă prelungesc în linia suplă scrii iar procesele verbale
76
AXIS LIBRI An XII, nr. 43, iunie 2019
Cutia de rezonanță
în hanu-n care Dumnezeu visa de aseară. Vizibili prin poarta întredeschisă
să te numească rege psihedelic. sub arțarul ofilit de atâta dezdrăbălare,
Prin falii trec, întâi vidate, pe această lume împrejmuitoare
smulgând din cer flămândul os Și unde spuneai că navighezi, camarade?
al unui mamifer pe moarte... În infern. Prin ecluza paradisului, la cascade!
ce-și spune-n șoaptă zeul Cronos.
Cum să condamni cele întâmplate
Abisul etern
Și măsor distanța dintre mine și toate
Scară șubredă, pe amintire, cobor. De nu mi s-ar rupe genunchiul crăpat
Trec prin paianjenii tenebrelor Din săgeata pietrelor, în altul aruncate
Se desprinde de adevăr minciuna mă adun, și întorc de unde am plecat.
Și-n carne, binecuvântările, cu mâna.
Mâna pe topor m-apasă. Dobor o tulpină
E soarta prea târzie, de-mplinit, totul de arbore infinit. Care leagă pământul de cer
Nu-mi pasă de meandrele adâncului pal, Ca o funie de clopot, în clipa divină
Mă poartă în naștere, în senectute, a scufundării mele în somnul etern.
în marea îzbândă a celor începute.
Stăpân pe izbânda de-a fi, străbat înaltul
Cui îi trebuie mărturisirea tainică? Arunc silabele din cuvânt pe lună
Aceste orgolii de duminică Strunesc reveria ținând-o de mână
Aceste intenții de crucificare Demult, demult, străjerul din mine erai tu.
pentru a învia la ultima suflare.
Cum să condamni cele întâmplate, ieri, pe-ascuns
Cercul se dilată, privit în lentilă... Când, azi, n-ai dovezi, nici martori. Jurații
Privirea mi se stinge, albă-n pupilă cred în jurământul dat: Să ne iubim ca frații!
Dibuindu-mă ostatic al verbului ,,sunt” Dar omul neiubit, nu poate fi pătruns.
îmi aștern așternut într-un abis etern.
Cocoașa iadului-iad
Peisaj
Acopereau ograda infernului lui Dante
Eram o petală smulsă din zarzărul meu cu miros de tutun și cârpă arsă-n palme
de la vie O! ce crematoriu de păcate fictive,
de un vânt netrebnic, ca o stihie, la marginea unei lumi relative!
bătând veșnic spre răsărit,
de puteri sleit. Mintea drămuiește, în amănunt,
bătând peste mocirla urât mirositoare, ale somnul cugetării celui care sunt
pământului, direct în infern. Și desenează geometria chintesenței pe hârtie
Undeva, peste un pârâu de păcură și acid sulfuric, Din care mă extrag, sine die.
se auzeau strigăte cu iz de om
ars în creuzete de fontă rechiziționate Nori cucernici acopereau infernul oportun
de la un combinat siderurgic a unui club de noapte îmbibat în fum
indo-saxon. Nu era nimeni înăuntru. Toți, afară,
Câțiva pescăruși, numai, legau sufletul meu, înapoi, fugeau în inima pământului, pe sub scară.
de catargele amintirilor pământene
pline de fum, de dincoace de ,,fluviul inoportun”, Pe cocoașa iadului-iad, stând în picioare
din jurul zarvei ,,fluviale”, cu un fir de mătasă se veselea verde verzuie veșnicia viitoare
proaspăt smulsă dintr-o angoasă În tărâmul visat de cei, în duh, săraci,
Dintr-un fluture mistic. Sărutându-și (și-n cititul psaltirei)
aproapele cu aripă de vultur. Îngerii cântau: ,,Ascultă, privește și taci!”
Doi marinari stăteau la masă, într-o (Audi, vidi, vile).
crîșmă portuară, pe brațe cu aceeași, mireasă
77
An XII, nr. 43, iunie 2019 AXIS LIBRI
Cutia de rezonanță

Poeme
1 să-și lase oboseala pe umerii altui trup
când toți așteptau o minune  iar celălalt trup să-l mângâie
când în biserică să-i spună
nu mai avea cine să tragă te iubesc celălalt trup al meu
clopotul acum dormi
s-a dus mama mea 
și-a tras clopotul  4
nu mai ești blând și nu mai ești înger
de atunci  războiul nu are nimic frumos în el
sunt mândră este o chestiune de expresie mai mult
Silvia Bitere nu e dreptate pentru că nici eșecul și nici victoria
poetă 2 nu te vor face mai bun sau mai drept
la sărbătoarea durerii nu se
plânge să-ți iubești cerul și marea
toți se țin de mână  dușmanul să nu ți-l faci prieten niciodată
vorbesc despre viețile sfinților pentru că prin apropierea cu el
ca și cum ar fi ale lor mai târziu te va trăda
însă dacă prietenul îți va deveni dușman
să bem în cinstea sfinților; să-l ierți și să-l iubești mai mult decât pe tine
nimeni nu a putut să-i vadă vreodată – Amin! căci va muri singur și în durere
știind cât l-ai iubit
însă eu i-am văzut
curgeau din fluierul osului meu 5
veseli împerechiați ceva din ceva trebuie să fi fost la un adică
cu obișnuitul cerc deasupra capului la primul strigăt plâns
un crepuscul ceva
ehei o amintire încrustată într-un perete
și mirosea a smirnă îngerul meu undeva clipa ca o bufniță surpinsă în prim plan
pe care-l tot certam că râde în timp ce tu ești atacat invadat de ceva
clipa unui refugiu
3 și zbang! zbang!
trupului meu îi spun pe nume totul se termină brusc
și el se lasă moale filmul se rupe când nu vrei să ți se rupă
ușor într-o parte fericit de viață
de viața ta
ați văzut vreodată vreun trup atât de fericit adio Doamne!
mergând pe stradă în amiaza mare
drept 6
să dea bună ziua îmi spuse el străinul
la mirese fluturi și alte vietăți într-o bună zi o să vezi
că totul este un clișeu vechi vechi
din trupul vătuit cu organe sunt acele clișee care se ascund în podul casei
să-i zboare lozuri câștigătoare ori în pivnița unde zace de ani buni
odată ajuns acasă vinul tatei

78
AXIS LIBRI An XII, nr. 43, iunie 2019
Cutia de rezonanță
căci tata într-o bună zi ca și asta s-a-ntâmplat în vis
a plecat departe de noi ca un străin azi mâine și altă dată se pot repeta la nesfârșit
și-a legat de stâlpul casei femeia într-un cadru familiar chiar intim
de atunci nu s-a mai șters de praf nicio icoană la un pahar de vin cu prietenii
pe care îi poți uita azi
7 dar ți-i poți reaminti mâine sau altă dată
îți vorbesc din amintiri
îți spun că tatăl și mama ta la fel s-a-ntâmplat și cu vecina mea
au fost ucenicii lui Iov am aflat de-abia când am văzut-o într-o zi
iar Dumnezeu a schimbat totul cu Saul la braț
după bunul plac traversa bulevardul
de la nașterea noastră [fusese la masă cu noi în ziua aceea]
nimic nu mai are sens mai târziu cântam împreună la harpă
decât în memoria oarbă să-l vindecăm pe fiul lui Chiș de atâta frumusețe
și orbirea este un destin
crezi în destin? 9
un luciu pe o bicicletă din tristețe îți poți făuri vise
pe care-ai învățat cândva să mergi și mers ai fost se nasc romane foarte bune din tristețe
prin lumea de pe pământ să curgă sânge pe foaie
și pământul te ținea nu e lucru deloc puțin
pentru că existase cândva un om  e ca un alint al existenței
aflase despre gravitație o drujbă să-ți străbată ochiul
iar gravitația îți dădea dureri de cap să fii abandonat de oameni
deci aveai cap! și tu plecând singur
și al nimănui
capul așezat pe un eșafod
zâmbea sarcastic trupului tău 10
am zis să desfac sticla veche de țuică sunt atât de suavă ca o mamă
primită în dar de la tata – zice înzestrată cu toate durerile facerilor
să fie după moartea mea cerești și mai puțin cerești
care moarte inima-i beată pentru iubirea pruncilor
asta nu m-ai întrebat uciși de viață
să beau până când sfinții să-mi strige plângi tu! știi tu să plângi?
ajunge o mărețule ce ești
ieși de sub lumea asta și du-te-n tine de nu te poate vedea nimeni
adânc mergi în tine arată-ți colții din mătase
bea din țuica ta abandonează în sângele nostru iubirea de noi
nu cere ajutor nimănui nu vorbi despre apa schimbată-n vin
orbul nu cere milă schimbă tot ce e dulce în sare pentru răni
dușmănia lui printre oameni este justificată mierea dă-le-o femeilor pentru frumusețe
nu există decât acum și nici acum nu există să stea lipite cu buzele la ferestre
se cheamă taină în așteptarea unui călăreț fără cap
taina nu este de împărțit
însă dacă ai iubire 11
mai vorbim dacă de tine depinde soarta celor triști
cheamă-i frumos lângă umărul tău
8 ca pe miei culcă-i în iarbă
la mine totul a decurs firesc în visul meu  de trezire mă voi ocupa eu
mi-am îndeplinit dorințe
ceea ce în realitate nu ar fi fost posibil să se-ntâmple
79
An XII, nr. 43, iunie 2019 AXIS LIBRI
Confluențe culturale

Povești din comunism, în Delta Dunării


Cronica volumului Karga de Tudor Neacșu
Editura Brumar, 2018

IV ROMANE
numele
proiect editorial inedit
este
unui
satului li se dărâmă casele pentru a se construi pe
locul lor, blocuri de locatari. De data aceasta însă,
sentimetul ce traversează momentul este unul de
desfășurat la Galați, ce a avut resemnare, de deznădejde și de neputință, răzvrătiții
ca scop debutul în roman, de altădată fiind acum prea bătrâni și având încă
a patru scriitori gălățeni: vie în memorie dispariția misterioasă a celor doi
Octavian Miclescu, Tudor „străjeri”. Între cele două evenimente, viața și-a
Neacșu, Adi Secară și Andrei urmat un curs aparent liniștit, deși nimic nu mai
Velea. Proiectul s-a încheiat era ca înainte de venirea comuniștilor. De exemplu,
în anul 2018. Toți cei patru adulți trecuți mult de vârsta specifică învățării,
și-au publicat romanele la s-au văzut siliți să facă școală doar pentru a putea
Romeo Aurelian Ilie editura timișoreană Brumar, ocupa funcții mărunte în structura administrativă
scriitor lansându-le apoi în cadrul a gospodăriei colective, fapt ce i-a scos încă o dată
Târgului Internațional de din rânduiala lor obișnuită. S-au întâmplat, desigur,
Carte Gaudeamus din același an. și evenimente pozitive, ca realizarea unui film în
Romanul lui Tudor Neacșu, Karga, este alcătuit care bătrânii satului au făcut figurație, spre mândria
din treisprezece secvențe epice, legate între ele de întregii comunități.
un fir roșu, mai degrabă tematic decât narativ, prin Cumva surprinzător este faptul că, deși
intermediul cărora înfățișează viața unei comunități întâmplările descrise în roman sunt cu precădere
rurale din Delta Dunării, de la venirea comuniștilor dramatice, nu lipsesc nici scenele îmbibate de un
și începerea colectivizării forțate, până în momentul umor sincer și savuros, specific omului simplu, dar
demolării caselor din centrul satului pentru dăruit cu o inteligență nativă, care știe sau cel puțin
construirea unor blocuri de locatari, eveniment intuiește că, deși înlănțuit din punct de vedere fizic,
petrecut douăzeci de ani mai târziu. deși împilat și constrâns la fapte cu care nu este
Titlul cărții, Karga, este de sonoritate turcească, acord, rămâne liber în spirit și știe că nimeni și
desemnând „un cârd de ciori”. Deși expresia nimic nu-i poate răpi această libertate.
„Karga, karga! Kargalar”, apare în ultima secvență Karga, romanul lui Tudor Neacșu se distinge
a romanului, se poate spune că umbra ciorilor printr-o manieră narativă bazată pe cel mai pur
planează cumva asupra comunității pe toată realism obiectiv, amintind de clasicele romane
întinderea cărții. obiective de inspirație rurală, Ion de Liviu Rebreanu
Prima secvență, poate cea mai dramatică dintre sau Moromeții de Marin Preda. Fiind la rândul său
toate, stă sub semnul revoltei. La sfatul lui Neculiță un locuitor al Deltei, autorul nu se sfiește să apeleze
și a lui Dudu, majoritatea țăranilor se decid să la regionalismele specifice zonei (ceair, driche,
își retragă semnătura prin care se învoiseră, fără nalangâte, patașcă, polog, storceag, țipirig etc.), și
convingere, să intre în gospodăria colectivă. Ei se să transpună aproape „unu la unu” limbajul de zi
strâng în ceată și iau cu asalt primăria, sechestrând cu zi al țăranilor de pe aceste meleaguri, astfel încât,
înăuntru autoritățile locale, hotărâți să nu le faptele relatate în cuprinsul cărții sale, deși declarate
elibereze până nu își vor fi rupt fiecare cererea de ab inițio ca fiind strict ficționale, capătă o mare doză
adeziune la C.A.P. Mica lor „răscoală” va fi însă de veridicitate, cititorul fiind convins, în primă fază,
reprimată brutal de forțele de ordine comuniste, că autorul a redat cu fidelitate fapte și întâmplări la
venite „de la centru” pe timpul nopții, când nu care a asistat personal.
mai stăteau de strajă decât doi țărani, care dispar, În încheiere nu îmi rămâne decât să îl felicit pe
misterios, fără să li se mai afle urma. La fel de Tudor Neacșu pentru frumosul debut în roman
intensă în dramatism este și secvența care încheie și să îl asigur că voi urmări cu atenție și celelalte
romanul, în care țăranilor ce locuiau în centrul producții literare ale sale.
80
AXIS LIBRI An XII, nr. 43, iunie 2019
Confluențe culturale

Expresii celebre

„Invidia lui Dedal“


„L’envie de Dédale“
„Daedalus’s envy“

T alentul de sculptor
şi de arhitect al
atenianului Dedal este
„Invidia lui Dedal” este reper pentru forma
dezonorantă a sentimentului respectiv – când
devine sursă pentru cele mai reprobabile şi
consemnat în legende mai compromiţătoare acţiuni, chiar şi pentru
nemuritoare. Mintea sa personaje remarcabile.
iscoditoare născoceşte noi
forme de artă, prin care
uimeşte pe contemporani
Theodor Parapiru (v. Labirintul lui Dedal,
profesor, scriitor Baia lui Cocalos, Zborul
lui Icar). Pare că nimeni
nu‑l poate întrece pe meşterul ale cărui statui dau
impresia că sunt însufleţite, pe artistul care cel
dintâi le‑a închipuit având ochii deschişi sau care
le‑a înfăţişat în iluzia mişcării. Numai magistrul
ştie că există un astfel de om şi că trăieşte în
preajmă. Este nepotul său Talos (Perdix, în alte
variante), pe care îl crescuse din copilărie şi îl
iniţiase în tainele meşteşugului.
Fiul surorii lui Dedal arată calităţi ieşite din
comun. Încă tânăr atrage admiraţia celor din jur:
„Ucenicul însă ajunsese mai iscusit decât dascălul
său; el descoperi roata olarului şi – dând peste
falca unui şarpe ‑, i‑a dat prin gând s‑o folosească
pentru a tăia o mică bucată de lemn; pentru ca,
mai apoi, să imite din fier asprimea dinţilor
acestui animal.” (Diodor din Sicilia, Biblioteca
istorică). Astfel, Talos inventează ferăstrăul şi,
mai târziu, strungul şi multe alte unelte. Faima lui
îl îngrijorează pe celebrul său unchi. Invidia lui
Dedal atinge intensitate criminală şi, prin vicleşug,
îşi ucide nepotul. Fapta este descoperită repede şi
chiar dacă renumele artistului era incontestabil,
tribunalul Areopagului îl condamnă pe Dedal
la exil şi el se supune, părăsind Atena cu povara
unei culpe degradante, înjositoare, ce îi va otrăvi
imaginea pentru totdeauna.

81
An XII, nr. 43, iunie 2019 AXIS LIBRI
Confluențe culturale

Tainele clepsidrei,
tainele eului

S tan M. Andrei face


din poezie o cale de
cunoaștere a lumii prin
de-a lungul întregului volum pentru a multiplica
în cele 65 de poezii tiparul unei clepsidre de/din
cuvinte. Cifra 65 ar putea intra, de asemenea, într-
rațiunea cunoscătoare, un simbolism al vârstei, trimițând la vârsta reală
și de cunoaștere de sine a autorului, fiecărui an fiindu-i dedicată, probabil,
prin rațiunea activă, o poezie. Imaginația poetului încape în aceste
înscriindu-se într-o durată forme fără să constrângă ideea poetică. Limitările
proprie – partea de timp pe nu există, poezia încape în aceste clepsidre
care istoria i-o dăruiește ca desenate din cuvinte. Nu există nicio sugestie de
să-și împlinească destinul. constrângere de conținut. Ideile sunt îmbrățișate
Iar destinul său este de aceste clepsidre care poartă nu doar nisipul
Ana Dobre
scriitoare destinul de creator, așa trecător al timpului obiectiv, ci și sufletul de nisip
cum o dovedește volumul al eului care urmează ritmul propriului timp, unul
Tainele din clepsidră1, volum despre care eu iau subiectiv și, prin urmare, mitic, reversibil.
cunoștință abia acum, deși autorul vine din același Ca poet, Stan M. Andrei este atras de spectacolul
areal geografic și cultural din care vin eu însămi. evanescent al lumii, atins sau traversat de ninsori
Cunoașterea prin scriitură, așadar, prin rațiunea
activă, despre care vorbea Constantin Noica, în
care Stan M. Andrei se regăsește și pe care îl alege ca
pe un fel de porte-parole și de porte-bonheur, vine
înaintea celei de cunoscătoare. Metafizica precede
fizica lumii, spiritul, materia... În dihotomia om/
poet, poetul prevalează asupra omului, prin creație
omul își depășește efemeritatea.
Literatura este pentru mine o formă superioară
de confesiune. Acest lucru mă determină să caut
în literatura altora eul profund care se revelează
prin scris și prin scriitură. Ce spune acest volum
al poetului Stan M. Andrei despre omul Stan M.
Andrei?
Titlul ar putea fi, desigur, un indiciu. Metafora
tainele din clepsidră se centrează în jurul misterului
lumii, dar și al tainei legate de curgerea ireversibilă
a timpului. Poetul își așază poezia sub semnul
clepsidrei, al timpului obiectiv, care măsoară
impasibil trecerea timpului, trecere care atinge
nisipul din fiecare ființă.
Poeziile repetă în formă metafora din titlu,
fiind organizate asemenea unei caligrame repetate

82
AXIS LIBRI An XII, nr. 43, iunie 2019
Confluențe culturale
Poeziile reunite în acest volum așezat sub
semnul clepsidrei, al trecerii timpului au o
structură interesantă. Formal, sunt niște caligrame,
desenând în cuvinte forma clepsidrei. Din pers­
pectiva fondului, ideile urmează, de asemenea, o
structură. Există o idee-temă afirmată în primul
vers, apoi, prin reluări de imagini, ideea își fixează
carnea pe scheletul-cariatidă, pentru a deveni stil.
El este atras de ideea pe care să o încorporeze
imaginarului său poetic.
Și Stan M. Andrei este un poet care a văzut
idei și de această frumusețe a absolutului se lasă
sedus până la totala fascinație. Iată o Axiomatică:
„Axioma că timpul poartă fiorul/ în care înflorește/
tot omul,// Taină/ ca/ și/// Primăvara/ care își face
pridvor/ pe prispa din mine, toamna, doare”.
simbolice, dar și de spectacolul interior al Ca om supus trecerii, limitat de tragismul
gândurilor și stărilor către care se întoarce reflexiv condiției umane, Stan M. Andrei își simte „biata
mereu. inimă”, dar, în același timp, afirmă și „nevoia de
În desenul lumii, poetul distinge tipare treaptă”, de accedere, de înălțare spirituală. El
arhetipale („Știu, taină, sub pielea ta, ascunsu- își afirmă calm izbânda: „...izbânda/ de a găsi
mi-s-a miezul...”), multiplicate la infinit în taine marea/ care te prinde bine-n val”. Întrebările
care se revelează și se ascund, dezvăluindu-și, ca sunt permanente, răspunsurile relative, într-o
în universul lui Lucian Blaga, când fanicul, când mirare care-i clarifică atitudinea în fața lumii și
cripticul. Având acces la fizica lumii, prin rațiunea a sinelui: „Cum de am ajuns ninsoare pe fața asta
cunoscătoare, poetul intuiește și metafizica prin de pământ/ pe care se deschide mare/ o gură de
rațiunea activă care-i pune sufletul în acord cu pustiu?// Taină/ ca/ și/// Mirarea/ de-a potrivi
sufletul universal. Și atunci, ca poet, Stan M. altarul toamnei/ peste țarinile hotărâte ale iernii”.
Andrei decretează: „Sufletul/ care-și găsește La capătul demersului său liric, Stan M.
făptura în tine/ e însăși ninsoarea lui Dumnezeu, Andrei ajunge la concluzia Ecleziastului: vanitas
la rugăciune”. Poetul accede la tainele lumii, vanitatum et omnia vanitas... Dar, dincolo de
neinteresat de faldurile înșelătoare ale aparenței. această zădărnicie, omului îi este dat să-și afirme
A intra în starea de grație presupune a primi ca pe destinul de creator. De aceea, fuga sa („Speranța
un dar șansa revelației, a inspirației. Iar revelația sau deșertăciunea, bogăția ori sărăcia,/ viața cât și
aceasta presupune intuiția (forma superioară a moartea,/ poezia și banalul/ îs/ fugă/ după/ vânt?/
inteligenței, o inteligență creatoare) miracolului. Sunt/// taine,/ taine, taine, taine,/ taine, taine,
Crede Stan M. Andrei în predestinare sau în taine, taine, taine!...”) este, deopotrivă, centrifugă
destin? O poezie se numește chiar așa, Predestinare: și centripetă în raport cu sinele propriu.
„Clepsidra recită poemele cu grijă./ Oare nu vrea Stan M. Andrei este un poet interesant, cu o
să ucidă suferința,/ șarpele întărâtat de rază?// pronunțată dimensiune reflexivă, preocupat de
Taină/ ca/ și/// Drumul/ încovoiat de istorie/ idee și de reflexiile ei în tot ceea ce ne înconjoară.
rămâne captivul acelorași legi dumnezeiești”. Nicio A-l citi înseamnă a-i contempla tainele din clepsidră
idee despre fatum, despre fatalitate și soarta rea, și, poate, a-l înțelege în ceea ce are etern ființa sa
însă. Poetul adoptă o atitudine mioritică, senină, de lut pieritor... Poezia este clepsidra în care se află
atunci când meditează asupra condiției omului. nu doar nisipul care ne măsoară destrămarea, ci și
Predestinat timpului, omul își înscrie în timp încrederea poetului în cuvântul ziditor.
propria durată, ceea ce nu exclude liberul arbitru și,
prin urmare, posibilitatea de a-și desena propriul Note:
destin. Iar destinul omului este, ca și pentru Stan 1. Stan M. Andrei, Tainele din clepsidră, Editura
M. Andrei, un destin creator. Olimpias, Galați, 2015.
83
An XII, nr. 43, iunie 2019 AXIS LIBRI
Confluențe culturale

Altfel despre James Bond

S igur îi ştiţi numele,


sigur îi ştiţi numărul.
Faceţi parte din cele peste
fiecare persoană pe care o ucide cu sânge rece, J.B.1
găseşte justificarea perfectă. J.B.2 ucide cu zâmbetul
pe buze, făcând în treacăt şi câte un joc de cuvinte.
două miliarde de oameni Femeile sunt un prilej de relaxare pentru J.B.1. Pe
care au văzut cel puţin de altă parte, J.B.2 nici nu concepe să-şi încheie
unul dintre filmele din misiunea fără sprijinul moral şi… fizic al femeilor.
seria James Bond şi-l Colegii lui J.B.1 constată imediat că agentul este
aşteaptă cu nerăbdare pe o fire închisă, un lup singuratic. Colegii lui J.B.2
cel de-al 28-lea. Motivele îi cultivă compania, apreciindu-i din plin simţul
popularităţii Agentului umorului, atunci când nu e prea subtil, desigur.
Petru Iamandi
traducător, conf. univ. dr. 007? Perspicacitate, Pentru multă lume Sean Connery a fost J.B.1 şi la
Universitatea „Dunărea eleganţă, violenţă şi şansă. propriu şi la figurat – în Dr. No, de pildă, Connery
de Jos” Galați James foloseşte tot felul îşi fixează calm surdina la pistol, trage un glonţ în
de dispozitive ingenioase, direcţia unuia dintre agresori şi priveşte detaşat
conduce maşini ultrarapide, nu se culcă decât cu cum victima se prăbuşeşte la pământ. În Şi mâine va
femei frumoase şi rareori îşi ascultă şeful. Luptă fi o zi, Pierce Brosnan (J.B.2) îşi azvârle duşmanul
mereu pentru Anglia fiindcă aşa i-o cere guvernul. într-o presă de tipar şi remarcă: „În ziua de azi se
tipăreşte orice”. Trecerea a făcut-o Roger Moore, cu
J.B.1 vs. J.B.2 umorul lui uşor blazat, mult prea aristocratic, mult
prea englezesc pentru un agent secret care trăieşte
Dar aproape sigur nu ştiţi (doar dacă aţi citit mereu pe muchie de cuţit. Atitudine uşor de înţeles
romanele lui Ian Fleming!) ce mare diferenţă este dacă ne gândim că, dintre toţi actorii care l-au
între James Bond - personajul din carte (să-i spunem interpretat pe Bond, doar Roger Moore și Daniel
J.B.1) şi James Bond - personajul din film (J.B.2). Craig sunt fii adevărați al Engliterei. Sean Connery
În ciuda atâtor ani petrecuţi în slujba omenirii, vine din Scoţia, George Lazenby din Australia,
Bond nu şi-a dat niciodată seama că cei mai mari Timothy Dalton este jumătate italian, jumătate
duşmani ai lui sunt nu cei care vor să distrugă galez iar Pierce Brosnan se trage din Irlanda.
lumea, ci scenariştii care l-au transformat, cum
spunea cineva, „dintr-un killer nemilos într-un Cea mai bună replică, cea mai mare gafă
thriller corect din punct de vedere politic”.
Dacă J.B.1 este prieten cu paharul, în care se De multe ori bunele intenţii ale scenariştilor
înghesuie toate cocktailurile posibile, J.B.2 nu bea au fost zădărnicite de neatenţia regizorilor, mereu
decât vodcă şi câţiva stropi de martini. Dacă, pe presaţi de timp, şi de producătorii care se uitau cu
lângă băutură, J.B.1 fumează ca un turc 3-4 pachete strângere de inimă (şi de pungă) cum li se scurg
de ţigări din… Balcani, pentru J.B.2 fumatul este banii printre degete pe tot felul de efecte speciale.
un „obicei detestabil”. Patriot până în măduva Inspiraţia scenariştilor a născut replici memorabile.
oaselor, J.B.1 conduce numai maşini englezeşti. Graba regizorilor a dus la efecte comice neplanificate
J.B.2 face şi excepţii, şocându-şi fanii atunci când care, până la urmă, îşi au şi ele rostul lor: într-un
apare la volanul unui BMW. J.B.1 preferă hainele film în care totul este posibil, de ce n-ar fi posibile
sport; J.B.2 este întotdeauna la patru ace. Pentru şi gafele?
84
AXIS LIBRI An XII, nr. 43, iunie 2019
Confluențe culturale
În Trăieşti numai de două ori, Bond întreabă:
„De ce chinezoaicele au alt gust decât celelalte fete?”
Chinezoaica: „Crezi că avem un gust mai bun?” „Nu,
doar altfel. Raţa de Bejing este altfel decât caviarul
rusesc, dar mă dau în vânt după amândouă”.
Cea mai mare gafă: Când Bond intră în clubul
de sumo, deasupra uşii scrie în japoneză „Salon de
înfrumuseţare”.

În Diamantele sunt eterne, Plenty (Planturoasa)


se prezintă: „Bună, eu sunt Plenty”. Bond: „Se vede
de la o poştă”.
Cea mai mare gafă: Una dintre roţile vehiculului
lunar se desprinde în timpul urmăririi.

În Bărbatul cu pistolul de aur, Bond se întreabă


retoric: „Cine-ar da un milion de dolari ca să mă
ucidă pe mine?” M. răspunde: „Soţii geloşi. Bucătarii
furioşi. Croitorii umiliţi. Lista poate continua la
nesfârşit!” Sau remarca lui Scaramanga: „Mie-
mi plac fetele în bikini. N-au unde să-şi ascundă
armele.”
Cea mai mare gafă: Un asasin îşi pune surdina la
Aşadar: pistol, dar, când apasă pe trăgaci, zgomotul se aude
normal.
În Dr. No, cea mai bună replică (celebră) îi
aparţine lui Bond: „Bond… James Bond”. În Spionul care m-a iubit, Bond recunoaşte:
Cea mai mare gafă: La un moment dat Bond îl „Poate că l-am judecat greşit pe Stromberg. Bărbaţii
înşfacă pe un tip cu mâna stângă şi se pregăteşte să-i care beau şampanie Dom Perignon din ’52 nu pot fi
tragă una cu dreapta. Dar, în secvenţa următoare, chiar atât de răi”.
Bond îl loveşte cu stânga… Cea mai mare gafă: Într-una din primele scene
în care apare rusoaica Amasova, beeper-ul ei, pe
În Goldfinger, Bond întreabă: „Chiar crezi că post de cutie muzicală, intonează tema Larei din
am să vorbesc?”, iar Goldfinger răspunde: „Nu, filmul Dr. Jivago. Dar, la vremea aceea, filmul, ca şi
domnule Bond, chiar cred c-ai să mori!” Sau Bond: romanul, era interzis în Uniunea Sovietică.
„Omori degeaba 60.000 de oameni”. Goldfinger:
„Ha, ha. Şoferii americani calcă tot atâţia oameni la În Operaţiunea Moonraker, surprinzându-l pe
fiecare doi ani”. Bond în „flagrant delict” cu doctoriţa Goodhead,
Cea mai mare gafă: Prin binoclu, Bond îl vede pe singuri-singurei într-o capsulă spaţială, Q. exclamă:
Goldfinger cum îşi rupe creionul. Deşi aflat la mare „Cred că Bond încearcă să reintre… în atmosferă”.
distanţă, Bond aude pocnetul creionului. Cea mai mare gafă: În timp ce o tânără încearcă
să scape de o haită de câini, sandalele ei, deschise la
În Operaţiunea Thunderball, Bond spune: „Ăsta culoare într-o primă secvenţă, sunt înlocuite cu o
arată ca un pistol de femeie”. Largo: „Vă pricepeţi pereche de ghete negre în următoarele.
la pistoale, domnule Bond?” Bond: „Nu, dar mă
pricep la femei”. Sau, după ce a făcut dragoste cu În Octopussy, Vijay întreabă: „Încă mai e acolo?”
Fiona Volpe, Bond îi atrage atenţia: „Să nu crezi că Q. răspunde: „Cred că glumeşti. 007 pe o insulă
am făcut-o din plăcere! Am făcut-o doar pentru locuită numai de femei... până dimineaţă nu-l mai
Regina şi ţara mea!” vedem”. Sau după ce Bond evadează, Kamal spune:
Cea mai mare gafă: Paraşuta lui Bond nu încape „Domnul Bond reprezintă într-adevăr o specie
în portbagajul maşinii. foarte rară… pe cale de dispariţie”.
85
An XII, nr. 43, iunie 2019 AXIS LIBRI
Confluențe culturale
Cea mai mare gafă: În palatul lui Octopussy, În gura lumii
Bond şi un agresor cad în apă şi imediat sunt atacaţi
de crocodili. Dar, puţin mai devreme, oamenii lui După mai bine de 50 de ani de existenţă, James
Kamal au înotat prin aceeaşi apă fără ca nimeni să Bond nu avea cum să nu intre în folclor. Farmecul
se deranjeze. Chestie de gust. lui irezistibil dar şi ticurile lui au stimulat imaginaţia
populară – de unde şi o serie de glume.
În Cortina de Fier, Q. spune despre un
radiocasetofon care are implantat un lansator de Agentul 007 intră într-un bar şi se aşează lângă
rachete: „E un dispozitiv pe care-l producem pentru o femeie superbă. Îi aruncă o privire scurtă, apoi se
americani. Noi îl numim distrugător de ghettouri.” uită la ceas.
Cea mai mare gafă: În timp ce Bond şi Kara — Îţi cam întârzie amica, remarcă femeia.
alunecă la vale, călare pe cutia violoncelului, — Nu aștept pe nimeni. Tocmai am primit ceasul
violoncelul pe care Bond îl ţine în braţe este ciuruit ăsta nemaipomenit şi acum îl testez.
de gloanţe dar Bond nu păţeşte nimic. — Ce-i aşa de nemaipomenit la el?
— Foloseşte unde alpha ca să-mi vorbească
În Aviz pentru crimă, Sanchez lasă un bilet pe telepatic.
pieptul lui Leiter care tocmai a fost scos din gura — Aha. Şi ce-ţi spune acum?
rechinilor: „Era preocupat în ultimul timp. Îl mânca — Spune că nu porţi chiloţi.
ceva”. Sau, la nuntă, Della Leiter îi spune lui Bond: — Cred că ceasul tău e stricat. Să ştii că port
„James, fii drăguţ, Felix încă n-a coborât din birou chiloţi!
şi trebuie să tăiem tortul!” Bond: „Fac orice pentru Bond îşi scutură ceasul şi spune:
o femeie înarmată cu un cuţit!” — La naiba, cred că merge cu o oră înainte.
Cea mai mare gafă: În timp ce pleacă de la
nunta lui Felix, Bond îşi pune biletele de avion în *
buzunarul din dreapta dar, la aeroport, le scoate din M. îl trimite pe James Bond într-o misiune secretă
buzunarul stâng. în Rai. După ce trece o zi şi nu primeşte nicio veste,
îngrijorat, M. dă telefon. Fecioara Maria ridică
receptorul: „Fecioara Maria la telefon”. M. o întreabă
dacă Bond a ajuns. Fecioara Maria spune că nu. M.
aşteaptă câteva ore şi telefonează din nou. „Fecioara
Maria la telefon”, vine răspunsul. „A sosit James?”
întreabă M. Din nou răspunsul este negativ. M. mai
aşteaptă câteva ore şi telefonează iar. „Maria la
telefon…”

*
James Bond se aşază în avion lângă un indian.
Indianul se uită lung la el şi-l întreabă:
— Nu vă supăraţi, cum vă numiţi?
— Bond… James Bond. Dar dumneavoastră?
— Rao… Siva Rao… Samba Siva Rao… Venkata
Samba Siva Rao … Yarlagadda Venkata Samba
Siva Rao... Rajasekhara Yarlagadda Venkata
Samba Siva Rao... Sitaramanjaneyula Rajasekhara
Yarlagadda Venkata Samba Siva Rao... Vijayawada
Sitaramanjaneyula Rajasekhara Yarlagadda Venkata
Samba Siva...
De atunci, ori de câte ori este întrebat cum îl
cheamă, Bond răspunde simplu: „James Bond”.

86
AXIS LIBRI An XII, nr. 43, iunie 2019
Confluențe culturale

Literatură română de coloratură niponă


Clipe sub condei de Vali Iancu

P lacheta de genuri
literare diferite
„Clipe sub condei”, Editura
proprii în dialogul cu natura, cu tot ceea ce înseamnă
„muzica sufletului”, aflată în impas.
„Clipe sub condei”, un volum eterogen de
Betta (?!), 106 pagini, literatură de contrast, românească, pigmentată
semnată de scriitoarea original în limitele performanţei artistice, dincolo
Vali Iancu, fără arondarea de coloratura originală; o poezie de-o stringentă
locală sau temporară, nevoie de altceva, la limita elegantă a recunoaşterii
într-o formulă absolut valorii etice, literare. Ar putea fi şi o încercare
derutantă de expunere şi de avans în materie de modă lirică, deoarece
de popularizare, se distinge impactul prozodic japonez are o mulţime de
Dumitru Anghel ca un volum de lirică şi de prozeliţi şi o interesantă tevatură de fapt literar,
scriitor proză de avangardă, în afara dar acest... „împrumut” dintr-un areal literar fără
zonei literare româneşti şi acompaniament european parcă n-ar avea şanse
europene, de coloratură niponă, HAIKU, TANKA, de reuşită fără rezerva de talent şi inteligenţă a
SENRYU, HAIGA, HAIBUN. O poezie atipică, poetului român.
aşadar, şi o proză pe măsură, poziţionate între Proliferarea unei astfel de modă literară, fără
originalitate provocatoare şi accepţiuni tradiţionale, acoperirea specificităţii naţionale româneşti ar
din care nevoia de „mereu altceva” poate acoperi putea fi doar o invitaţie sezonieră?! Poeţii români
incertitudinea, rezerva şi nesiguranţa alăturării. atraşi de acest tip de literatură de avangardă şi-au
Scriitoarea Vali Iancu a ales riscul aleatoriu asumat riscul unui anume şoc de neaderenţă şi
al lui... „fie ce-o fi!?”, pe care şi-l asumă cu o doză de eşec, iar scriitoarea Vali Iancu a intuit nativ şi
de infatuare sinceră şi o seducţie aparte, dar şi inteligent dimensiunile rezervelor de adaptare şi de
cu ambiguitatea inerentă a oricărui joc înscenat, integrare a formulei de împrumut literar, cu tactul
motivate de o strategie a provocării. creatorului civilizat.
Deşi a mai semnat doar două cărţi de versuri, Şi începe cu HAIKU, poezie tristih, formată
„Iubirea din apusul vieţii”, Editura Electus, Piteşti, din 5-7-5 silabe, grupat tematic pe cele patru
1999 şi „Amici de-o clipă”, Editura Betta, în anotimpuri, primăvara, vara, toamna, iarna.
2013, după debutul publicistic literar în revista Primăvara, cu un subtitlu îmblânzit în accepţiunea
„Luceafărul”, în 1997, poeta Vali Iancu, membră tradiţional-românească: „În mugur şi în om aceeaşi
a Societăţii Române de HAIKU, Bucureşti, şi-a tresărire” (pag. 11), din care de-abia se mai percep
direcţionat preferinţa artistică spre lirica excentric- miresmele florei de peste Ocean: „Teii în floare - /
emoţională japoneză, într-un regim ludic superior, îmbătaţi de mireasmă / îndrăgostiţii” (pag. 12),
cu metamorfoze adecvate fiecărei specii literare iar vocaţia poetică a autoarei este tranşantă: „Pe-
dintre cele cinci incluse în demersul editorial al o bancă-n parc / sub castanii înfloriţi / îmi aştept
volumului „Clipe sub condei”. muza” (pag. 13).
Doamna Vali Iancu crede în mişcarea gravă, Haiku-ul poetesei din România, virusat pozitiv
ritualică şi tulburătoare din haiku, tanka, senryu, de alternativele sentimentale ale originalului nipon,
haiga şi haibun şi nimeni n-o mai poate converti are varianta sa emoţională în faţa naturii ca factor de
spre altă... „religie” lirică, deşi a fost crescută în... excitaţie sufletească: „Târziu în noapte - / în parfum
„dogmele” poetice ale înaintaşilor Dosoftei şi de liliac / revin amintirile” (pag. 15), pliat pe un alt
Varlaam, ale poeţilor Văcăreşti, Alecsandri, Coşbuc, exerciţiu poetic şi pe un alt pretext de transfigurare
Eminescu şi Nichita Stănescu, pentru că are reguli lirică.

87
An XII, nr. 43, iunie 2019 AXIS LIBRI
Confluențe culturale
Atacă apoi în molto vivace anotimpul Vara, „sub
soarele-arzător şi vântul aţipeşte” (pag. 16), când
„Luna lui cuptor - / mireasma florii de tei / prelinsă-n
miere” (pag. 20), pe aceleaşi valenţe tematice şi pe
acelaşi registru emoţional, în acordurile, optimiste
ori nostalgice ale „Anotimpurilor” lui Antonio
Vivaldi.
Apoi vede „Toamna”, „Cum se răsfaţă-n soare
gutuile-aurii” (pag. 21), şi acceptă învinsă, şi
convinsă, că: „Zile tot mai reci - / toamna-şi aprinde
focul / prin toţi arţarii” (pag. 22), dar şi că „Mustul
dă-n fiert - /în via răvăşită / doar furnicile” (pag. 24);
pentru ca să accepte disconfortul fizic şi sufletesc al
anotimpului Iarna, pentru că „S-a-nteţit gerul - /
Oare le-ajung lemnele / părinţilor mei?” (pag. 27).
În TANKA, tot un tristih, format din 5-7-
5 silabe, poeta Vali Iancu a ales să se exprime,
dincolo de amplitudinea ideatică niponă, cu toate
valenţele lirice ale anotimpurilor, ale dragostei şi ale
tonurilor de „gri” din sufletul omului, pe o singură
notă discordantă: „Iarna a-ngheţat / floarea iubirii
noastre / dar mugurii / zvâcnesc în primăvară / de-i
ploaie ori de-i soare” (pag. 36). probabil, la „păcatul” părinţilor Adam şi Eva!?, după
SENRYU, poem din aria tematică a epigramei ilustraţiile de la paginile 51 şi 53.
româneşti, înrudit prozodic cu HAIKU-ul, deşi HAIBUN este „o proză scurtă”, între eseu şi amintiri
nu respectă „regula” catrenului decât în zona unei cu tentă emoţională majoră, cu impact sentimental
ironii grosiere sau a unei pamfletare imagini de imediat, grupate în douăsprezece secvenţe epice,
caricatură, are o dinamică remarcabilă, din care nu la persoana I singular, pe un lait-motiv intim, cu
lipsesc, evident, excesele: „Blondă la volan - / râde ca trimitere spre zona lirică, cu intenţia declarată de
proasta-n târg / când trece pe roşu” (pag. 45), într- a convinge abrupt, fără replică. În haibun-urile
un perpetuu carusel al umorului şi al unei veselii de sale, Vali Iancu se joacă... „de-a Amintirile din
carnaval: „Blegul divorţat - / iubiţica veselă / ronţăie copilărie”, cărora le deturnează rezonanţa naivă,
prada / ... / Dacă te simţi prost – nu te duce la medic inconfundabilă, pentru o direcţionare sentimentală
- / n-are ce-ţi face” (pag. 46), ori în limitele insolente de cele mai multe ori vulnerabilă prin îndepărtarea
ale ipocriziei: „La spovedanie / îmi spun păcatele - / de mirajul nevinovăţiei în stare pură.
ce amintiri dragi” (pag. 47). Amintirile sale au intimitatea senectuţii peste
Miniatura picturală HAIGA se detaşează, cu care năvălesc impetuos factori din zona infarctului!?
o anume ostentaţie elitistă, de elementul literar, În eseurile scriitoarei române există mai degrabă
pentru că argumentul ideatic sentimental este atmosfera şi fiorul nostalgic al „Ozanei cea frumos
direcţionat spre un orizont artistic, poziţionat curgătoare şi limpede ca cristalul” şi mai puţin aura
în arta plastică, cu tendinţa de a surclasa ideea emoţională a gesturilor rigide din recuzita nobiliară
lirismului conceptual şi de a poziţiona în prim- a tradiţiilor nipone, cu încărcătura ritualică şi
plan picturalul agresiv, insistent. Sunt douăsprezece intransigentă a samurailor din casta feudală,
desene în creion, intens stilizate, între pictură naivă intolerantă, orgolioasă şi mândră până la sacrificiul
şi creionări – spectacol direcţionat spre un alt acelui harakiri seniorial.
limbaj artistic rezultat din dialogul dintre grafica Haibun-urile doamnei Vali Iancu au puritatea
domnului Dumitru Roşu şi universul afectiv al angelică a gheişelor japoneze cu mişcările lor
scriitoarei Vali Iancu: „Un fluture hoinar mi s-a lăsat de-o expresivitate lasciv-erotică, la care a adăugat
pe umăr, Amici de-o clipă” şi „Doi tineri sub măr, tempoul sentimental al sărbătorilor şi horelor virile
privire în privire... ATENT ŞARPELE”, cu trimitere, şi optimiste româneşti.

88
AXIS LIBRI An XII, nr. 43, iunie 2019
Confluențe culturale

Florin Dochia, din stirpea trubadurilor


Cronică la cartea Noptalgii de Florin Dochia
Editura Detectiv Literar, 2018

P oetul Florin Dochia


este un neobosit
trubadur, poate din ultima
Pe lângă acestea, mai descoperim în poezia lui
Florin Dochia și tendința de a răsturna firescul: „apa
e temnița peștilor/ (...)/ hai să înecăm peștișorii de aur!/
generație a trubadurilor. hai să-nvățăm păsări să zboare fără aripe!/ îngropați
Într-o lume în care tot mai cârtițe-n lumină!”(maria).
puțini bărbați se încumetă O altă tendință ce dă greutate poeziei acestuia
să își cânte iubirea, este naturalețea cu care însuflețește abstractul,
oscilând mai mereu între a îmbrăcându-l și chiar întrupându-l în concret:
o tăcea sau a o striga, el se „tresare-n aripile tale zborul/ iar eu dezmierd în
încăpățânează să îmbrace pieptul tău cocorul/ ce va pleca spre țări îndepărtate”
frumosul sentiment al (maria); „poate de aceea inima ta/ mă urmează prin
dragostei în cele mai lume/ îmi luminează insomniile/ alungă furtunile din
frumoase cuvinte de care porturi/ ca să pot ancora în siguranță/ cu toată flota
se poate servi. Volumul de mea de speranțe și iluzii” (navigator); „îmbrac neantul
RAI poezii „Noptalgii” (Editura cu veșminte roze/ îi pun pe față fistichii vopsele/ îl trag
publicist Detectiv Literar, 2018) este de sfori să pară că dansează/ nimic de-ajuns de moarte
o dovadă cum nu se poate să ne spele”(nici miracolul nu mai e ce-a fost).
mai solidă în acest sens, un semn ce va rămâne peste De asemenea, Florin Dochia se dovedește a fi și
timp în sufletele celor ce l-au citit și în biblioteci, ca un tandru răsturnător de mituri, el plasând iubirea,
dar de dragoste urmașilor lor. într-o formulare poetică ce frizează firescul, în plin mit
Ceea ce atrage atenția la poezia de dragoste a edenic, pe care-l răstălmăcește astfel cu o aleasă duioșie:
lui Florin Dochia este maniera deloc facilă în care „paradisul e gol,/ am fost acolo-mpreună/ și am rătăcit
este scrisă. Însușindu-și, parcă, un canon din a alene/ pe aleile pustii// (...)// doar șarpele/ șarpele este
feri acest gen de poezie de ispita căderii în ridicol, viu și doarme/ la marginea apei iordanului/ nimeni nu îi
în sentimentalism anemic și patetic, el întrețese cere nimic/ chiar și noi pășim cu grijă/ de teamă că pomul
sentimentul iubirii în structuri poetice de cea mai cunoașterii/ va înflori brusc și ne va arde/ speranțele de
înaltă ținută. Astfel, în chiar poezia ce deschide mai bine din sufletele pustii” (vizită de curtoazie).
volumul, Florin Dochia ne face martori la o De bună seamă că valențele poetice ale lui Florin
situație de viață atipică: când din cauza unei „nopți Dochia sunt mult mai ample decât am reușit eu să
nesfârșite”, cele două personaje ale iubirii nu se pot surprind în această scurtă cronică. Pentru că el este
întâlni la nivel trupurilor sau al gândurilor, rămâne Poet în toată puterea cuvântului și nimic din ceea ce
pentru ei varianta sublimă a întâlnitrii sufletelor, este specific poeziei nu îi este străin. Desigur că, în acest
într-o dragoste arzătoare: „nu vei urca niciodată/ volum sau în altele, pot fi lesne identificate în poezia
până unde am coborât eu, lanilai,/ de aceea trupurile acestuia, simboluri dintre cele mai variante și mai
noastre/ nu se vor întâlni,/ gândurile nu ni se vor profunde, tendința de a urca și coborî pe axa imanent –
atinge,/ o noapte nesfârșită va locui între noi,/ doar transcendent, lupta cu sine și cu divinitatea, cultivarea
aripile mele vor sfâșia aerul/ spre un răsărit posibil.// în doze optime a ludicului revelator de adevăruri greu
soarele tău nu mai lasă umbră,/ lumina ta putrezește accesibile în afara acestuia, dar mai ales se va observa
în mlaștini,/ dragostea ta hrănește hectare de turbă,/ un respect reverențios pe care acesta îl comportă față
vor înflori șiruri de trandafiri pe maluri, în amețitoare de cuvinte, având ca preocupare de căpătâi să dea
culori,/ rug de miresme îmi fac din ele, când absența ta fiecăruia în parte, maximum de strălucire, în funcție
e mereu/ nesfârșită durere” (lanilai). de contextul și lumina în care este așezat.
Se poate observa încă din această poezie tendința În încheiere, nu îmi rămâne decât să vă recomand
poetului de a cultiva paradoxul la nivelul imaginii, călduros, nu doar volumul „Noptalgii”, ci orice carte
prin crearea de cadre poetice antagonice, și misterul, de poezii purtând semnătura poetului Florin Dochia,
prin nenumirea concretă a lucrurilor ce se cer astfel întrucât încântarea va fi garantată, dublată chiar de un
ghicite, intuite. real folos sufletesc.

89
An XII, nr. 43, iunie 2019 AXIS LIBRI
Scena și ecranul

Cinema
Alioșa, băiatul neiubit de nimeni
(Nelyubov, „Fără iubire”, Rusia, 2017,
regia: Andrey Zvyagintsev)

U ltimul
lui
film al
Zvyagintsev
demonstrează din plin
străzi pustii, cu ochi pierduți în gol, cu ziduri năruite
sau cu natură încremenită, de departe cele mai reușite,
din filmul „Fără iubire”. Pornind de la un realism
apropierea dintre literatură crud, Zviagințev ajunge să creeze, aproape magic,
și cinema. „Fără iubire” este o hiperbolă de factură religioasă. Dintr-un thriller
un eseu cinematografic ce psihologic, filmul se transformă într-un fantasy
își trage esența din marea apocaliptic cu nuanțe mesianice. Totul pornește
literatură rusă. Nu știu dacă de la realitatea frustră, aproape tipică, a existenței
criticilor de film li se pare următorului tablou de familie: Zhenya (Mariana
pertinentă apropierea dintre Spivak), mama unui copil pe care nu și l-a dorit și față
Dostoievski și filmele lui de care nutrește o ură neascunsă și tatăl acestuia, Boris
Zvyagintsev, dar credem că (Alexei Rozin), un bărbat blazat, corporatist, pentru
nu suntem departe de stilul care siguranța locului de muncă și confortul relativ
Bogdan Silion cineastului rus atunci când al unei existențe „fără griji” îi sunt suficiente pentru
publicist afirmăm că Zvyagintsev este a nu se mai gândi la responsabilitățile pe care le are
un dostoevskian. Apropierea un părinte. La mijloc este Alioșa, un copil minunat și
dintre marele romancier și (încă) tânărul regizor este frumos, a cărei prezență în spațiul familiei sale este
evidentă nu atât în ceea ce privește temele alese, ci mai aproape inexistentă. Părinții sunt în proces de divorț și
ales în maniera psihologizantă a prezentării eroilor. Se decid, în mod cu totul cinic, să abandoneze copilul la
poate spune că ceea ce au în comun regizorul rus și orfelinat. Nimic nu contează: nici rușinea, nici teama
autorul „Demonilor” este legătura dintre psihologie și de consecințe, ca să nu mai vorbim de comunicare
ontologie, ce determină un fel un fel de „onto-trăire”: sau iubire. Importante sunt doar viețile personale ale
trăirile oamenilor sunt în contrapunct cu frumusețea celor doi părinți, aflați în căutarea unei fericiri iluzorii,
naturii. Dacă la Dostoievski iubirea și frumusețea întreținută de planul de a o lua de la capăt, fără Alioșa.
salvează totul, chiar și lumea, la Zvyagintsev nu Ne-am obișnuit deja ca filmele lui Zvyagintsev să
există salvare. În ceea ce privește raportul omului cu aibă începuturi și finaluri devastatoare. Nici Nelyubov
„natura naturata”, paradisul este definitiv pierdut în nu se dezminte: după ce camera se abate prelung
viziunea regizorului. Omul nu se poate concilia cu asupra naturii statice, tulburătoare dar liniștită în
natura, nu există nicio recuperare a ordinii pierdute, imobilismul ei, se trece, aproape imediat, la contrarul
nicio speranță. În acest sens, Zvyagintsev este un fel acestei lumi, la micro-lumea din casa soților Zhenya
de Dostoievski răsturnat. Apocalipsa vine din noi, din și Boris, care își aruncă vorbe grele în prezența (care
răul pe care ni-l facem nouă și celorlalți, din iadul rece pentru cei doi este o eternă absență) copilului. Mai
al lipsei iubirii și al indiferenței. mult, aflăm că cei doi soți aflați în pragul divorțului
Filmul este despre această „cădere” definitivă a decid, în singurul moment în care se pun de acord,
omului în materie, reprezentată de cenușiul unei ca Alioșa să fie dat la orfelinat, pentru că niciunul
existențe îndestulătoare în dezvoltare orizontală, dintre cei doi soți nu îl dorește. Imediat se declanșează
dar fără perspectivă, fără verticală și, mai ales, fără apocalipsa: pentru că violența limbajului celor doi
profunzime. În această lume a omului, stricăciunea nu este parcă de ajuns, în spatele ușii trântite furios
este endemică și tocmai de aceea nimic nu de Zhenya îl vedem pe micuțul Alioșa desfigurat de
supraviețuiește. Dacă înțelegem psihologic ce se plâns, într-un cadru de-a dreptul sfâșâietor de dureros.
întâmplă atunci când ai sufletul golit de iubire, vei În plânsul disperat al copilului se descompune practic
ajunge să înțelegi că dispariția lumii, a Ființei în sine, lumea, iar spectatorul nu poate rămâne indiferent
a esenței realității, nu mai reprezintă doar o tehnică la imaginea adâncă pe care o privește, una dintre
sau o ipoteză regizorală. Efectiv, lumea și oamenii din cele mai emoționante din cinematografie. Cadrul
ea dispar sub ochii noștri. De aici și cadrele largi cu este strâns, este întuneric, băiatul se află undeva în
90
AXIS LIBRI An XII, nr. 43, iunie 2019
Scena și ecranul
spatele ușii, într-un ungher, iar camera nu zăbovește lumi se insinuează în lumea aceasta. Natura rămâne
prea mult asupra lui. Suficient însă ca să marcheze aceeași, martora tăcută a neliniștilor noastre tragice.
durerea imensă pe care o resimte copilul, martor Cum ne-am obișnuit deja vizionând celelalte filme
la discuțiile părinților despre soarta lui nefericită. ale regizorului rus, „Fără iubire” este și despre Rusia.
Evident că nu putem decât intui ceea ce se petrece în Fie și pentru faptul că acțiunea se petrece în Rusia și ea
sufletul copilului, care tocmai și-a aflat sentința. Din nu este una care să pună în lumină favorabilă realitățile
momentul acela, după imaginea șocantă prezentată din țara condusă de Putin, filmul este din nou un proces
explicit de regizor, se instaurează haosul, dezordinea moral adresat sistemul social-politic rusesc. Predilecția
unei lumi strâmbe în esență. Este ultima imagine a lui pentru crearea de drame morale pe fondul social al unei
Alioșa care din momentul acesta dispare. Nu aflăm ce Rusii corupte, face ca filmele lui Zvyagintsev să fie o
s-a întâmplat în realitate cu el, cert este doar că, după explicită critică la adresa societății rusești, în ansamblu.
două zile de la dispariție, iresponsabilii părinți, care Din nou apar polițiști indiferenți, simboluri ale unui
între timp și-au văzut de viața lor, fiecare departe de sistem nefuncțional, în care instituțiile statului sunt
casă, în brațele iubitei/iubitului, în numele unei fericiri incapabile să ofere ajutor real cetățeanului (ba chiar îi
tâmpe, iraționale își dau seama de absența băiatului pune acestuia piedici, ca în Leviathan). Dar critica nu
și reacționează tardiv. Confruntați cu propriile lor se oprește doar asupra sistemului statal. Oamenii din
traume – Boris, incapabil de a iubi pe cineva, iar Rusia sunt văzuți în nuanțe de gri spre negru. Bunăstarea
Zhenya, traumatizată de o copilărie nefericită, alături materială a unora și apariția multinaționalelor nu
de o mamă lipsită de compasiune și teroristă – cei doi fac decât să întrețină iluzia fericirii rusului de rând și
par în continuare a nu înțelege că dispariția copilului să adâncească antinomiile. Sunt ironizate credințele
nu este decât o consecință a egoismului lor. Ei nu caută religioase ale oamenilor, aflate în total cu faptele și cu
ceea ce trebuie, iubirea pierdută, ci sunt în continuare modul de viață al acestora. „Bărbosul”, șeful lui Boris,
captivi propriilor lor frustrări. În iadul creat de răceala tatăl copilului, este un habotnic religios, ultraortodox,
din inimile lor, Zhenya și Boris nu au nicio șansă să care dă afară oameni pe motiv că divorțează. Tiranica
își găsească băiatul. Forțând puțin, am putea spune mamă a Zheniei, suspicioasă și egoistă, nu dorește să lase
că, ontologic, lipsa iubirii duce la absența copilului. casa fetei ei, ci doar „lui Dumnezeu”, într-un puternic
Psihologia creează realitatea – lumea personajelor acces… creștinesc. Tot în numele creștinismului, cei
din film nu dă naștere la speranță, e o lume închisă, doi soți care se urăsc de moarte, își reproșează lipsa
incredibil de suficientă sieși. Într-o astfel de lume, de compasiune… creștină față de copilul lor, dar
copilul Alioșa nu poate fi real. Și, iată cum o întreagă nu se îngrijorează „creștinește” de faptul că vor să îl
psihologie a relațiilor de cuplu devine o fenomenologie abandoneze. Toate acestea ne arată urâțenia lumii în
a absenței-prezenței, un joc al aparenței și al realității, care trăiesc Zhenya și Boris. Sigur, această lume nu
între două lumi în care este prins băiatul. Din păcate, este doar Rusia. Comportamentele oamenilor pot fi
totul este lipsit de speranță. Doar într-un singur tipare universale, și pentru faptul că peste tot oamenii
moment am fi putut crede că, totuși, copilul poate fi divorțează și își lasă copiii la orfelinat. Dar senzația că
în cele din urmă găsit, atunci când grupul de voluntari Rusia apare ca un tărâm blestemat, ca sursă a răului
inimoși încearcă cu toate puterile și cunoștințele absolut, rămâne, și din cunoașterea filmelor anterioare
de care dispun să îl găsească pe băiat. Abnegația și ale lui Zvyagintsev, cu au un puternic accent anti-
omenia lor sunt singurele sentimente frumoase din rusesc. Singura nuanță de umanitate este cea arătată
film, singurele care mai întrețin o fărâmă de speranță. de voluntarii unui ONG, coordonați de Ivan, un tânăr
Dar aceasta se stinge repede, pe măsură ce căutările activist, singurul care face într-adevăr ceva pentru
eșuează și astfel înțelegem că dispariția copilului nu a-l găsi pe Alioșa. În antiteză cu autoritățile rusești,
reprezintă adevărata temă a filmului. Zvyagintsev ne nepăsătoare și dezumanizate – polițistul se declară
duce către o pistă falsă – thrillerul psihologic nu are o neputincios în a întreprinde acțiunile de căutare ale
finalitate, iar căutarea copilului nu este decât un pretext copilului, fiind convins că acesta „se va întoarce la
pentru regizor de a se plasa în postura moralistului ce căldurică” și orientându-i, fără jenă, pe părinți către
profetizează crunt sfârșitul lumii în absența iubirii. voluntarii ong-iști – oamenii porniți în căutarea lui
O altă scenă este simbolică pentru a ilustra mesajul Alioșa fac treaba polițiștilor. Din nou, într-o tușă
profund al filmului: înainte de tragedie, copilul trece îngroșată, este pus degetul pe rana Rusiei, corupția
prin parc în drum spre casă, găsește o panglică și o endemică, birocrația și ineficiența funcțională a statului
înalță către ramurile unui copac desfrunzit. Aceasta rus.
e luată de vânt și se oprește pe ramura copacului, Lumea lui Alioșa nu există pentru adulți. Părinții
deasupra râului care trece prin parc. Panglica se sunt prea preocupați să se conecteze la rețelele de
ridică, premonitoare, către cer, ca într-o rugăciune. Cu socializare de pe smartphone, să își refacă viața, de fapt
această imagine se încheie și filmul. Semnele unei alte să-și construiască una nouă, pentru a se mai preocupa

91
An XII, nr. 43, iunie 2019 AXIS LIBRI
Scena și ecranul
de viața unui copil nedorit. Cel mai interesant aspect al la scriitorul rus, mai există speranță și mântuire, în
filmului este, în opinia noastră, construirea semnificației lumea lui Zvyagintsev, Dumnezeu este un deus otiosus,
din absența ei. Alioșa apare de puține ori în film – îl nepăsător la drama fără ieșire a oamenilor, aruncați în
vedem trecând prin parc, în drumul de la școală către lume și singuri în esență.
casă, apoi la biroul lui, plângând după ușă, în timp Zhenya nu prea ridică privirea din smartphone,
ce părinții îi negociază soarta. În rest, el se remarcă iar atunci când o face aruncă săgeți sau, dimpotrivă,
printr-o imensă absență, dar o absență ce umple filmul, e indiferentă și rece. Doar atunci când face dragoste
oferindu-i semnificație. Imaginea ajută foarte mult în cu Anton, noul ei prieten generos și înstărit, simte că
a realiza legătura dintre două lumi care nu comunică poate fi fericită. La rândul lui, Boris, blazat și lipsit de
între ele – lumea băiatului și cea a părinților lui. Prin profunzime, are o legătură cu naiva Mașa, față de care
mișcări de traveling înainte sau prin transfocare ori repetă tiparul comportament aplicat fostei sale soții:
surveying pan, acțiunea ne este deseori adusă în față, o lasă însărcinată, fără a părea că o iubește prea mult.
mai ales atunci când se trece de la planurile medii sau Ideea este că personajele nu se schimbă nici după
de la travlingul de însoțire (camera se mișcă paralel cu tragedia trăită: într-una dintre scenele finale, îl vedem
mișcarea subiectului) a părinților copiilor, la scenele pe Boris, la câteva luni după dispariția lui Alioșa, blazat
de căutare a lui Alioșa. Parcă ochiul camerei taie și indispus, trântindu-și noul copil, al lui și al Mașei,
perspectiva, iar din spațiul aparent gol al naturii pare în pătuț, supărat că nu este lăsat să se uite liniștit la
că ne privește cineva. Deseori camera nu este implicată știri. În același timp, într-un alt loc, Zhenya stă pe
în acțiunile efective ale personajelor, ci urmărește smartphone în timp ce noul ei soț, Anton, privește la
parcă, într-o imagine panoramică descriptivă, ceea ce fel de blazat, fără să-i acorde nicio atenție consoartei,
se petrece. În aceste scene, lumea pare a fi privită de la știrile TV. Contextul este conflictul din Ucraina,
un observator exterior, iar acțiunile personajelor devin care nu face decât să amplifice indiferența, lipsa de
simple puneri în scenă artificiale, lipsite de semnificație. implicare și a responsabilității celor care privesc pasiv
Toate căutările eșuează și noi parcă știm dinainte la televizor. Ni se sugerează o concordanță deplină între
acest lucru, din imaginile sugerate. Unghiurile alese ruina morală a personajelor și decăderea Rusiei. Cele
de cameraman, cadrele lungi, care urmează cadrelor două coincidențe contrarii se unesc în scena finală,
scurte sau chiar prim-planurilor, determină o dinamică în care Zhenya, lipsită în continuare de strălucire și
a privirii cu care ne-a obișnuit filmele lui Zvyagintsev. nefericită, aleargă pe bandă, purtând un trening pe
Totul se datorează lui Mikhail Krichman, directorul care este inscripționat, în mod ironic, numele Rusiei.
de imagine preferat de regizorul rus, cel care reușește Camera se apropie din ce în ce mai mult, până ajunge
să elibereze imaginea de semnificația imediată a să o „privească” în prim-plan pe Zhenya. Aceasta se
scenariului, să translocheze evenimentele, să le încarce oprește și disperată își fixează privirea către un punct
cu o nouă semnificație. Filmul excelează prin imagine, gol. Acolo, însă nu este nimic. Între timp, afișele puse
în timp ce dialogurile minimaliste creează senzația unei de voluntari, cu chipul băiatului pierdut, sunt înghițite
lumi alienate. de întuneric, singurătate și de indiferența celor din
Apocalipsa anunțată la radio (acțiunea filmului jur. Existența băiatului se reduce doar la afișul acesta,
se petrece în 2012, anul anunțării venirii sfârșitului singurul lucru, împreună cu panglica bătută de vânt,
lumii) se întâmplă de fapt aici și acum. Ne îndreptăm care ne mai amintește că a existat odată un Alioșa,
însă greșit privirea către cer, pentru că sursa răului este băiatul neiubit de nimeni.
în noi. Copiii părăsiți și lipsiți de iubire sunt primele
semne ale sfârșitului acestei lumi. În acest sens, „Fără Nelyubov (2017) – Loveless – Fără iubire
iubire” este o continuare a filmului Leviathan. Și acolo Coproductie: Rusia, Franța, Belgia
este vorba de iad, de un copil care rămâne orfan, fără Regia: Andrei Zviaghintsev
nicio șansă într-o lume coruptă și indiferentă. Mesajul Scenariul și dialogurile: Oleg Neghin, Andrei
este același și este redat laconic și exemplar de către Zviaghintsev
Zvyagintsev însuși. Acesta, întrebat de un jurnalist, de Imagine: Mihail Kriciman
unde crede că se ia neiubirea, ca molimă a societății, Distribuția: Mariana Spivak, Alexei Rozin, Matvei
răspunde sugestiv: „Fiindcă presupunem că tot timpul Novikov, Marina Vasilieva, Andris Keiss, Alexei
altcineva e vinovat”. În cheie politică și psihologică – Fateev, Natalia Potapova
dar, așa cum am văzut, psihologia explică ontologia Premii și nominalizări: Premiul juriului (Cannes,
– înțelegem totul: esența este să vezi că nu poți iubi, 2017), Premiul Carlo di Palma pentru imagine:
și, implicit, nici să fii fericit, dacă vina îi aparține Mikhail Krichman (2017)
altcuiva. Este ca în romanele lui Dostoievki, în care Nominalizări: pentru Cel mai bun film străin la
drama personajelor este aceea de a nu putea ieși Oscar 2018, Globul de Aur 2018, Academia Europeană
din etica individualității, de a-și asuma vina. Dacă de Film 2018, Palme d’Or 2017

92
AXIS LIBRI An XII, nr. 43, iunie 2019
Eveniment

Ziua Instituţiei Prefectului

Î ntr-o zi de început
de primăvară, în faţa
impunătoarei clădiri a
dregătorului domnesc „pârcălabul” în regiunea
noastră a fost făcută la sfârşitul sec. XVI, în zapisul
din 1 martie 1590, privitor la cumpărarea unei părţi
Palatului Administrativ din din satul Pereşeanii din judeţul Covurlui2.
Galaţi, trecătorii au putut Din anul 1949, odată cu apariţia Regulamentului
să asiste la debutul unei pentru funcţionarea comitetelor provizorii3 şi cu
impresionante manifestări, instalarea acestora, prefecturile au fost desfiinţate,
al cărei fundal sonor a fiind considerate forme vechi de reprezentare
fost asigurat de Fanfara a puterii în teritoriu, iar în anul 1950, odată cu
Centrului Cultural „Dunărea reîmpărţirea teritorial-administrativă a României
de Jos”. Momentul artistic în regiuni, locul prefectului a fost luat de primul
Camelia Toporaş ce s-a desfăşurat pe treptele secretar. Instituţia Prefectului a reapărut, în con­
şef serviciu, Referințe,
Biblioteca „V.A. Urechia” Prefecturii, în prezenţa formitate cu Legea nr. 5 din 19904, care stipula că
unui impresionant număr „Prefecturile se organizează la nivelul judeţelor şi
de oficialităţi, a fost asigurat de actori ai Teatrului sunt compuse din: 1 prefect, 2 subprefecţi, 1 secretar
Dramatic „Fani Tardini” din Galaţi, care au dat şi 7 membri”.
astfel semnalul de început aniversării Zilei Instituţiei Pe treptele instituţiei gălăţene care îşi aniversează,
Prefectului, eveniment ce a avut loc pentru prima pe 23 mai, 115 ani de la punerea pietrei fundamentale,
dată în România, în urma aprobării Legii nr. 348/2018 actorii gălăţeani Vlad Vasiliu, Dan Căpăţână şi Lică
privind instituirea zilei de 2 aprilie ca Zi a Instituției Dănilă au dat viaţă unor personaje istorice ale marii
Prefectului, scopul fiind cel al „recunoaşterii rolului Uniri: Alexandru Ioan Cuza, Costache Negri şi
şi meritelor Instituţiei Prefectului la dezvoltarea ţării Mihail Kogălniceanu, pentru a recrea un eveniment
noastre din punct de vedere economic, cultural şi istoric de importanţă vitală în constituirea României
social”1. Mari, respectiv hotărârea de
Continuatori pe a-l desemna pe Al. I. Cuza,
linie administrativă pârcălabul Galaţilor, candidat la
ai pârcălabilor şi ai domnia Principatelor Române.
ispravnicilor, cei care au Organizată de Instituţia
stat la cârma destinelor Prefecturii Galaţi în colaborare
ţinutului au primit cu autorităţi ale administraţiei
titulatura de prefecţi publice, în prezenţa oficialităţilor
odată cu adoptarea Legii gălăţene şi a unor foşti prefecţi
comunale din 1 aprilie ai Galaţiului, manifestarea de la
1864 şi apoi a Legii nr. Galaţi, care a debutat pe treptele
396 pentru înfiinţarea Prefecturii, s-a
consiliilor judeţene din 2 mutat apoi în holul
aprilie 1864, în care prefectul era „cap al central de la parter
administraţiunei judeţene, [care] dirigă al instituţiei, unde
toate lucrările acestei administraţiuni pe pereţii încăperii
şi execută hotărârile consiliului a putut fi admirată
judeţean”. Instituţia Prefectului este în o expoziţie do­
realitate mult mai veche, cu tradiţie cumentară cu
în administraţia publică din România imagini ale foştilor
încă dinainte de Unirea Principatelor. prefecţi ai Judeţului
De altfel, istoricul Paul Păltănea Galaţi, fostul
precizează că o primă menţionare a judeţ Covurlui,
93
An XII, nr. 43, iunie 2019 AXIS LIBRI
Eveniment
organizată cu sprijinul Bibliotecii Judeţene „V.A. de către directorul Muzeului Judeţean de Istorie,
Urechia” şi a Muzeului de Istorie „Paul Păltănea”. Cristian Căldăraru, a două expoziţii: expoziţia
Au urmat luările de cuvânt ale oficialităţilor foto-documentară „Pârcălabi şi prefecţi. O istorie a
gălăţene, începând cu gazda evenimentului, Instituţiei Prefectului – judeţul Galaţi”, realizată de
prefectul Dorin Otrocol, care a făcut o scurtă trecere Biblioteca Judeţeană „V.A. Urechia” în colaborare cu
în revistă a istoricului acestei instituţii asigurându-i Muzeul Judeţean de Istorie „Paul Păltănea” (în holul
pe cei prezenţi că au în Instituţia Prefectului „un de la parter) şi expoziţia foto-documentară „1906
partener onest în slujba legii şi a interesului public”. – Mărturii. Biserici din Galaţi cu prilejul anului
A luat apoi cuvântul Lucian Puiu Georgescu, jubiliar”, realizată de Muzeul Istoriei, Culturii şi
ministru secretar de stat în Ministerul Cercetării Spiritualităţii Creştine (în holul de la etaj).
şi Inovării, care a accentuat rolul prefecturii ca Direcţia Judeţeană pentru Cultură a oferit apoi,
autoritate a Guvernului în teritoriu. Înalt Prea în Sala mare de la etaj, prilejul vizionării unui scurt
Sfinţia Sa, arhiepiscopul Casian al Dunării de Jos, film documentar intitulat „Ion Mincu şi Palatul
a realizat, în cuvântarea sa, o întoarcere în timp, Administrativ”, care a făcut o trecere în revistă a
legând acest moment aniversar de cel din 27-28 momentelor istorice care au dus la ridicarea clădirii
aprilie 1906, moment în care clădirea Palatului istorice care găzduieşte instituţia Prefecturii.
Administrativ era inaugurată, în prezenţa alteţelor Pe întreg parcursul după-amiezei, gălăţenii au
regale, făcând apel la documente istorice ale vremii. putut intra în sediul Prefecturii, ce şi-a deschis
În continuare, preşedintele Consiliului Judeţean porţile oferind prilejul acestora de a admira măreţia
Galaţi, Costel Fotea, a accentuat rolul instituţiei şi frumuseţea interiorului unei clădiri care astăzi
Prefecturii de-a lungul timpului, mulţumind pentru face parte din istoria Galaţiului.
buna colaborare şi adresând mesaje de felicitare Manifestările dedicate Zilei Instituţiei Prefecturii
celor prezenţi. A luat cuvântul, în continuare, au fost organizate cu sprijinul următoarelor
primarul municipiului Galaţi, Ionuţ Pucheanu. instituţii: Consiliul Judeţean Galaţi, Primăria
A urmat momentul festiv al decernării plachetelor Municipiului Galaţi, Arhiepiscopia Dunării de
aniversare unor foşti prefecţi, printre care s-au Jos, Muzeul Judeţean de Istorie „Paul Păltănea”,
numărat Victor Paul Dobre, Marius Gerard Necula, Muzeul Istoriei, Culturii şi Spiritualităţii Creştine,
Mihai Capră, Gabriel Aurelian Panaitescu, Claudiu Biblioteca Judeţeană „V.A. Urechia”, Centrul
Brânzan, Ionuţ Cosmin Păun, Paul Florea. În luările Cultural „Dunărea de Jos”, Teatrul Dramatic „Fani
de cuvânt ale acestora au fost adresate cuvinte de Tardini”, Teatrul Naţional de Operă şi Operetă „Nae
mulţumire angajaţilor prefecturii, celor care asigură Leonard” şi Direcţia Judeţeană pentru Cultură.
zi de zi bunul mers al instituţiei. Programul artistic dedicat acestei zile a continuat
Au fost oferite şi plachete aniversare post-mortem, seara, atunci când Teatrul Naţional de Operă şi
unor prefecţi care au ocupat acest scaun după anul Operetă „Nae Leonard” a oferit un Concert vocal-
1990, odată cu reinstituirea acestei funcţii şi care au simfonic aniversar sub titulatura „Vocile Dunării”.
fost primite de urmaşii acestora. Printre cei onoraţi
astfel s-a numărat Nicolae Beuran, a cărui plachetă Note:
a fost primită în numele său de fiul acestuia, Mihnea 1. Legea nr. 348/2018 privind instituirea zilei de 2 aprilie -
Beuran, care a rememorat cu emoţie personalitatea Ziua Instituției Prefectului, în Monitorul Oficial al României,
partea I, nr. 3, 3 ian. 2019.
tatălui său şi ataşamentul pe care acesta l-a dezvoltat 2. Paul Păltănea. Istoria oraşului Galaţi de la origini până
faţă de oraşul de la Dunăre şi faţă de oamenii acestei la 1918. Vol. 1. Galaţi: Partener, 2008, p. 65-66.
instituţii, în perioada în care a stat la conducerea 3. Regulamentul pentru funcţionarea comitetelor
Prefecturii Galaţi. Au mai fost decernate plachete provizorii, în Buletinul Oficial al R.P.R., nr. 18, 9 apr. 1949.
post-mortem foştilor prefecţi Leonard Finţescu 4. Legea nr. 5 din 19 iul. 1990 privind administrarea
(înmânată dnei Carmen Finţescu, fiica acestuia), judeţelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor.
5. Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia
a cărui personalitate a fost evocată de Victor Paul prefectului, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658
Dobre şi respectiv lui Traian Mândru (înmânată dnei din 21 iulie 2004, modificată prin Legea nr. 262/2007 pentru
Mariana Mândru, soţia acestuia), care a fost evocat modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ
de ÎPS arhiepiscopul Casian al Dunării de Jos. nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României,
A urmat un moment artistic oferit de ansamblul Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007.
vocal-instrumental Kalofonis şi respectiv vernisarea

94
AXIS LIBRI An XII, nr. 43, iunie 2019
Eveniment

Asociația Națională a Bibliotecarilor și


Bibliotecilor Publice din România
Filiala Galați

Î n data de 19 aprilie 2019 a avut loc, în Sala


„M. Eminescu” a Bibliotecii Județene „V.A.
Urechia” (BVAU) Galați, Consfătuirea județeană
• Drugan Daniela - Managerul anului (BC
CUDALBI)
• Pavel Mihaela - Premiul de fidelitate (BVAU)
anuală a bibliotecarilor din Bibliotecile publice din • Prună Fănica - Premiul de fidelitate (BC
județul Galați, prilej de a discuta și despre activitatea SCHELA)
ANBPR – Fliala Galați, organizația noastră • Radu Daniela - Debut profesional (BVAU)
profesională, desfășurată pe • Duda Marinela
parcursul anului 2018. - Debut profesional (BC
Dna Eftimie Geta, CERȚEȘTI)
director adjunct și Au fost susținute și supuse
vicepreședinte al ANBPR dezbaterii următoarele
Galați, a subliniat în lucrări:
discursul său proiectele • Implementarea pro­
ANBPR, precum și stadiul iectului CODE-KIDS în
implementării lor la nivelul bibliotecile publice din județul
Bibliotecii „V.A. Galați – Titina-Maricica
Urechia” și a făcut o Dediu
incursiune în prin­ • Rețelele de comu­
cipalele realizări ale nicare profesională - instrumente de
Bibliotecii în anul formare și informare continuă – Dorina
2018 și a punctat Bălan
câteva proiecte care
se vor desfășura în
anul 2019.
Cu această
ocazie, Organizația
ANBPR Galați a acordat următoarele premii:
• Trif Titela - Bibliotecarul anului (BVAU)
• Sandu Maria - Bibliotecarul anului (BC
MOVILENI)
• Roman Leonica
- pentru contribuții
editoriale, studii, articole, • Biblioteca unește
cercetări (BVAU) comunitatea! - Titela Trif
• Casiean Jenica • Dimitrie Cantemir și
- pentru contribuții conștiința unității românilor.
editoriale, studii, Studii și articole dedicate
articole, cercetări (BC Centenarului Marii Uniri -
DRĂGĂNEȘTI) lansare de carte
• Iorga Andreea -
Managerul anului (BVAU)
Filiala Galați a ANBPR

95
An XII, nr. 43, iunie 2019 AXIS LIBRI
Eveniment

Întrunirea profesională a Asociației Bibliotecarilor


din România – Filiala Galați

A sociația Bibliotecarilor din România (ABR),


Filiala Galați împreună cu Biblioteca
Județeană „V.A. Urechia” și Biblioteca Universității
2. ELVIRA ALEXANDRESCU (Colegiul
Național „Costache Negri” Galați) - pentru implicare
în implementarea proiectelor educaționale de
„Dunărea de Jos” au organizat în data de 24 aprilie promovare a lecturii;
2019, ora 1300, la Biblioteca Facultății de Științe 3. ANA-MARIA CRĂCIUN (Biblioteca
Juridice, Sociale și Politice întrunirea profesională Universității „Dunărea de Jos” Galați) - pentru
cu tema 2019 – ANUL CĂRȚII ÎN ROMÂNIA. implicare și dăruire profesională în activitatea din
GALAȚIUL CITEȘTE, NOI CONTRIBUIM LA domeniul biblioteconomic.
PROMOVAREA LECTURII! dedicată zilei de 23 Dorina Bălan, președintele Filialei Galați a ABR,
aprilie, Ziua Internațională a Cărții și a Dreptului a prezentat Raportul președintelui Filialei Galați
de Autor și Ziua Bibliotecarului din România. a ABR pentru perioada 2015-2019 după care s-a
La acest eveniment profesional au participat trecut la un alt punct pe ordinea de zi - Alegerile
bibliotecari din biblioteci locale ale ABR - Filiala Galați.
publice, școlare și universitare Funcțiile de conducere în
din județul Galați, obiectivele cadrul Filialei, rezultate în urma
principale ale întâlnirii fiind alegerilor, sunt: Dorina Bălan
formarea profesională continuă a - președinte, Gina Mocanu –
bibliotecarului și a specialistului vicepreședinte, Catrina Căluian
din domeniul științelor - secretar.
informării și documentării și Mulțumim tuturor membrilor
Alegerile locale ale ABR - Filiala prezenți și succes echipei alese
Galați. pentru conducerea Filialei Galați!
Au susținut lucrări următoarele colege: Elvira
Alexandrescu – Colegiul Național „Costache
Negri” - Biblioteca școlară – spațiu de referință în
promovarea culturii; Catrina Căluian – Biblioteca
Județeană „V.A. Urechia” - Ex librisuri în colecțiile
Bibliotecii „V.A. Urechia”; Mihaela Bărbulescu,
Georgeta Susanu - Biblioteca Universității „Dunărea
de Jos” - La ceas aniversar, un zâmbet de bibliotecar -
remember al activității Filialei Galați a ABR.
Au fost acordate premii, pentru că s-au remarcat
în activitate pe parcursul anilor 2018-2019,
următoarelor bibliotecare:
1. IOANA-MONICA CHICU (Biblioteca „V.A.
Urechia” Galați) – pentru deosebita implicare
profesională în activitatea științifică și editorială;
Filiala Galați a ABR

96
AXIS LIBRI An XII, nr. 43, iunie 2019
Memento

In memoriam – Gheorghe Burlacu-Niculiţel


Ninsori de gânduri, valuri de lumină
16 martie 1939 - 27 noiembrie 2015
(80 de ani de la naștere)

F ără doar şi poate şi cu semenii, dar mai cu seamă, cu ei înşişi. Artă


există oameni care şi jertfă în acelaşi timp. Pentru că şi arta e o jertfă,
aparţin spiritului tainic chiar dacă nesângeroasă.
al vremii. Ei îşi oferă ca Explorând filonul istoric, pe filieră geografică,
simbol al dragostei lor precum şi pe cel spiritual şi artistic, autorul a
de neam şi de limbă, descoperit avuţii fără seamăn. Cultul eroilor căzuţi
prinosul de iubire, aşa pe aceste meleaguri, la mare preţuire pentru el -
cum îl percep şi îl simt zona Dobrogei fiind cunoscută ca pământ sfânt în
cu toate fibrele fiinţei care eroii şi martirii s-au jertfit pentru apărarea
lor. Un astfel de om a pământului şi a credinţei strămoşeşti - s-a constituit
fost Gheorghe Burlacu- într-un țel demn de urmat. Printr-o documentare
Cezarina Adamescu Niculiţel. serioasă şi amănunţită, autorul a aflat informaţii şi
poetă Purtător vrednic al le-a dat chip și expresie în poeziile sale.
troiţei credinţei pe meleag Poemele lui sunt rugăciuni, exerciţii de pietate
dobrogean, Gheorghe Burlacu-Niculiţel a aprins şi ode închinate lui Dumnezeu şi sfinţilor. Niculiţel
candele de iubire pentru cunoscuţi este o vatră strămoşească vestită
şi necunoscuţi, pentru toată suflarea pentru vestigiile unor vremi
pământească şi cerească. glorioase. Aici, până şi umbrele
A venit vremea să aprindem o prind rădăcini şi vorbesc urmaşilor,
candelă pentru sufletul acestui om iar pietrele sunt pline de înscripţii
blând şi sensibil care n-a precupeţit scrijelate cu sângele martirilor.
timp, energie şi dragoste pentru Eroi sau sfinţi martiri, mucenici
a lăsa moştenire mărturia lui sau simpli luptători şi-au înscris
spirituală, concretizată în cărţi de pentru totdeauna numele pe aceste
poezie, dar şi în valori sociale şi meleaguri.
familiale: demnitatea de soţ, de tată, Nu numai leagănul copilăriei şi
de bunic, de la care nu s-a sustras ci, adolescenţei lui Gheorghe Burlacu-
dimpotrivă, s-a dăruit în totalitate, Gheorghe Burlacu-Niculiţel Niculiţel a fost acest pământ sfânt,
întreaga sa viaţă. dar şi gura de rai unde a trăit pe
Puţini sunt cei care, în lumea noastră tulbure deplin fericit şi netulburat şi a cărui amintire stăruie
şi grăbită, se îngrijesc şi de suflet, ba încearcă să le şi revine adeseori în nopţi de visare, în care poetul
insufle şi urmaşilor cele mai spirituale gânduri. Dar se reîntoarce cu gândul la Hiperboreea lui.
şi mai puţini sunt cei care scriu despre experienţele Gheorghe Burlacu-Niculiţel, pe care îl
lor mistice, oferind, pe lângă cele materiale şi comemorăm acum, se înscrie cu glorie în galeria
prinosul de recunoştinţă şi mulţumire aduse oamenilor remarcabili ai acestui ţinut dobrogean,
Creatorului, ca o încoronare a vieţii lor, pentru dar şi ai Galaţiului, unde şi-a trăit viaţa, în demnitate
darurile primite. De fapt, poetul Gheorghe Burlacu- şi smerenie, aşa cum îi stă bine oricărui creştin.
Niculiţel se înscrie în galeria celor puţini care i-au Dumnezeu să-l poarte în Lumina Sa veşnică şi
învaţat pe urmaşi, numiţi de el „vlăstare”, arta de a să-i facă parte cu drepţii!
trăi creştineşte, în deplină armonie cu Dumnezeu

97
An XII, nr. 43, iunie 2019 AXIS LIBRI
Sumar

Cuprins
2019 - Anul Cărţii în România Coperta 2
2019 - Anul omagial al satului românesc (al preoților, învățătorilor și primarilor gospodari)
și Anul comemorativ al patriarhilor Nicodim Munteanu și Iustin Moisescu și al
traducătorilor de cărți bisericeștii în Patriarhia Română Coperta 2

Editorial
ZANFIR ILIE - Gânduri la despărțire. Nu credeam că voi putea pleca vreodată! 1

Proiecte
Costel Fotea - Consiliul Judeţean Galaţi construieşte un nou sediu pentru Muzeul de
Artă Vizuală şi restaurează clădiri emblemă ale istoriei Galaţiului 4

biblio-breviar
Letiţia Buruiană - Un basm în versiune manuscrisă de la începutul secolul al XIX-lea.
Istorie despre Arghir cel frumos și despre Elena cea frumoasă... 6
Ionuț Răducan - Comori adormite în lumea vechilor cărți 8
Cătălina Șoltuz - Un nou proiect în derulare la Filiala Nr. 2 „Paul Păltănea”
Code Kids - Copiii fac coding în bibliotecile publice 12
Teodora-Geanina Ropotan - 4/4 PentruPrieteni 13
Violeta Opaiț - De ce citim? 14

SALONUL LITERAR „AXIS LIBRI”
Silvia Matei - Salonul Literar Axis Libri - început de stagiune 2019 16

SALONUL LITERAR „AXIS LIBRI”: RECENZII


Andrei Parapiru - Chiru, Marius. Morgen. București: Eikon, 2018 20
A.G. Secară - Burtea, Angela. Ochiul Sufletului.
Băile Olăneşti: Editura Mircea cel Bătrân, 2018 21
Dorina Bălan - Ciupercă, Livia. Alexandru Lascarov-Moldovanu.
Iași: Doxologia, 2018 23
Violeta Moraru - Baumann, Victor Henrich. File de istorie.
Tulcea; Iași: StudIS, 2018 24
Catrina Căluian - Christi, Aura. Ostrovul Învierii.
București: Ideea Europeană, 2019 25
Leonica Roman - Catedrala Dunării de Jos.
Galaţi: Editura Arhiepiscopiei Dunării de Jos, 2018 26
Simona Milica - Craiu, Violeta. Muze sub aparențe = Muses in Disguise.
Iași: Timpul, 2018 27
Monica Filote - Costache, Constantin. Dragoste deșertică.
Constanța: Ex Ponto, 2018 28
Lucica Veliche - Pintilie, Ioan Dan. Natura: Triumful imanenței.
Galați: Europlus, 2018 29

România. Galațiul citește


Florica Șerban - Personaje minunate la Bibliotecă adunate... 30
Radu Moțoc - Colecţia „Biblioteca pentru toţi” în Editura Librăriei Leon Alcalay (I) 31
BURY, IONELA - Hronica lui Şincai între istorie şi literatură 34

SALONUL LITERAR „AXIS LIBRI”: EPIGRAME


VASILE MANOLE 38
Ioan fărcăşanu 39
98
AXIS LIBRI An XII, nr. 43, iunie 2019
Sumar
Ionel Jecu 40

GALERIA DE ARTĂ
Corneliu Stoica - În lumea culorilor lui Nelu Pascu 42
Mariana Tomozei Cocoş - Ceas aniversar Geometrii trăite 45

LOCALIA
Neculai Sava - Înființarea Episcopiei de Ismail sub denumirea
Eparhia Dunărei de Jos (V) 46
Eugen Holban - Fața „umană” a criminalităţii 50
Violeta Ionescu, Lucian Zeev Herșcovici - Iacob Margulies.
Marele Rabin al Galaților 52
Ana-Maria Cheșcu - Înființarea infirmeriei de la Bujoru (1888) 55

Personalia
Maria Stanciu - Elena Văcărescu. Prima femeie membră a Academiei Române (II) 56

Reflecţii dialogice
Ghiță Nazare - Ionuț Florin Pucheanu, Primarul Municipiului Galați 60

Cutia de rezonanţă
Apostol Gurău - La tanti Elvira 63
Horia Pană - Povestea napolitanului 64
Vergil Matei - Dialog între ciocan și nicovală 67
MarcelA Barbu - Faţa nevăzută a vieţii în azil (III) 68
Grigore postelnicu - După căderea băncilor (II) 72
Viorel Dinescu - Exod 75
Ioan Toderiță - Poeme 76
Silvia Bitere - Poeme 78

Confluențe culturale
Romeo Aurelian Ilie - Povești din comunism, în Delta Dunării.
Cronica volumului Karga de Tudor Neacșu, Editura Brumar, 2018 80
Theodor Parapiru - „Invidia lui Dedal“ / „L’envie de Dédale“ / „Daedalus’s envy“ 81
Ana Dobre - Tainele clepsidrei, tainele eului 82
Petru Iamandi - Altfel despre James Bond 84
DUmitrU Anghel - Literatură română de coloratură niponă: Clipe sub condei
de Vali Iancu 87
RAI - Florin Dochia, din stirpea trubadurilor. Cronică la cartea Noptalgii
de Florin Dochia 89

scena şi ecranul
Bogdan Silion - Alioșa, băiatul neiubit de nimeni 90

Eveniment
Camelia Toporaş - Ziua Instituţiei Prefectului 93
Asociația Naţională Bibliotecarilor și Bibliotecilor Publice din România - Filiala Galați 95
Întrunirea profesională a Asociației Bibliotecarilor din România – Filiala Galați 96

MEmento
Cezarina Adamescu - In memoriam – Gheorghe Burlacu-Niculiţel.
Ninsori de gânduri, valuri de lumină 97

99
An XII, nr. 43, iunie 2019 AXIS LIBRI

Editura „AXIS LIBRI”


a Bibliotecii Judeţene „V.A. Urechia” Galaţi
semnalează următoarele apariții:
2017
Bucătăreasa și prezumția de nevinovăție, Vol. II, Aripi de gând... : Antologie de proză scurtă și
Torna, Torna, Fratre! / Grigore Postelnicu eseuri / Colegiul Național „Costache Negri”
Ceremonii în travesti / Gheorghe Gurău Galați
Magia pietrei / Petru Todoran Dumnezeu, Diavolul, Îngerii și creația lor - Omul /
Cartea copilăriei / Petru Todoran Sam D. Oprea
Gardienii: Adevărul / Raluca Daniela Răghină O viață într-o carte / Dumitru Tiutiuca
Emigranţii / Costel Crângan Pro Boholț ediția a V-a
Sidex, o viață de om, vol. 1: Mărirea / Petru Oameni de lângă noi - O istorie a vieții sanitar
Todoran medicale din Vrancea și Ținutul Putnei (1800-
Sidex, o viață de om, vol. 2: Pe val / Petru 1960) / Cezar Cherciu
Todoran Mihai Eminescu - gândirea religioasă arheică /
Sidex, o viață de om, vol. 3: La vale în goana după Dumitru Tiutiuca
profit / Petru Todoran Destine artistice / Corneliu Stoica
Oameni în memoria Galațiului: Aniversări 2016
Cine a golit Prutul de pește / Katia Nanu
2018
Oameni în memoria Galațiului: Aniversări 2017 Elemente de geriatrie / Aurelia Romila
Povestea Unirii / Viorel Baciu Umorul salută poezia / Anton Stanciu
Înscrisuri pe un bob de rouă / Gheorghe Gurău Insomnii pentru weekend / Dumitru Tiutiuca
Galațiul, acum și pururea! / Zanfir Ilie Prea târziu, în iarnă / Constantin Vremuleţ
Raftul cu prieteni / Ion Manea Sclavii iluziilor / Gheorghe Marcu

N.R.: În numărul următor, vom prezenta informații privind desfășurarea ediției a XI-a a
Festivalului Internațional al Cărții „AXIS LIBRI”.

Publicație editată și realizată cu sprijinul financiar


al Consiliului Judeţean.

Lucrarea de artă grafică de pe coperta I a fost realizată de artistul


Gheorghe Andreescu.

Director: ZANFIR ILIE


Redactor-șef: Dorina Bălan Revista Axis Libri este membră ARPE
Secretar general de redacţie: A.G. Secară
Redactori: Silvia Matei, Camelia Toporaş, Violeta Moraru, (Asociația Revistelor, Publicațiilor şi
Catrina Căluian, Ioana-Monica Chicu Editurilor).
Corectură: Violeta Moraru, Dorina Bălan
Tehnoredactare: Sorina Radu
Ilustraţia revistei a fost realizată după colecţiile
Bibliotecii Judeţene „V.A. Urechia” Galaţi.
Adresa: Galaţi, str. Mihai Bravu, nr. 16.
Tel: 0236/411037, Fax: 0236/311060 Responsabilitatea asupra conținutului intelectual
E-mail: axislibri@gmail.com
Web: http://www.bvau.ro/axislibri/ al articolelor aparține în exclusivitate autorilor.
ISSN: 1844-9603

100