Cuprins

Editorial cu… Virginia Woolf 3

Biblioteca în mijlocul comunității 5

Serviciile în sprijinul comunității la Biblioteca Județeană „V.A. Urechia”

Roxana Batog 5

Calendarul cultural gălățean la a cincea apariție

Serviciul Referințe. Cercetare. Colecții Speciale 7

Autografe celebre în colecțiile Bibliotecii Județene „V.A. Urechia”

Letiția Buruiană 9

Reflecție asupra zilei lui Mihai Eminescu

Andrei Parapiru 12

Biblioteca digitală versus biblioteca virtuală

Anca-Ionica Georgescu 15

De Dragobete în bibliotecă
Larisa Cernat 18

Micii exploratori în universul fermecat al cărților

Maricica Târâlă-Sava 20

Călători printre cuvinte

Manolescu Cecilia 23

Ilearn – program de educație pentru femeile adulte

Cătălina Popa 26
Istorie 28
Așezământul cultural Ion C. Brătianu
Radu Moțoc 28

Interviu 32

„Am fost, sunt un vrednic și fidel vânător de prietenii...”: Interviu cu scriitorul

Valeriu Valegvi
realizat de Adi-George Secară 32

Teatru 35

La cestiune, stimabile!
Tamara Constantinescu 35

Teatrul - loc de necontestat într-o comunitate

Tamara Constantinescu 37

Literatură 43

Căsătoria
Emanuel Pope 43

Poeme
Elsa Stavro 47
Editorial

Editorial cu…
Virginia Woolf

Să mai citim și noi, dar mai ales să trăim Citirea!

Virginia Woolf, în încheierea unui text al său, intitulat „Cum ar trebui să citim
o carte?”, scria cam așa (evident, nu în limba română!*):
„Totuși, cine citește cu gândul atingerii vreunei scop anume, oricât de atrăgător
ar fi el? Oare nu practicăm unele îndeletniciri din convingerea că ele sunt bune în sine
și nu căutăm unele desfătări, intuind că ele sunt hotărâtoare? Și nu este lectura una
dintre acestea?
Uneori îmi închipui, cel puțin, că atunci când va sosi Judecata de Apoi și
când marii cuceritori, oamenii legii și politicienii vor veni să-și primească răsplata
- coroanele, laurii, numele gravate pentru totdeauna în marmura nepieritoare -,
Atotputernicul se va întoarce către Petru și va spune, nu fără o anume invidie,
văzându-ne cum ne înfățișăm cu cărțile sub braț: Iată, aceștia nu au nevoie de nicio
răsplată. Aici nu avem nimic să le dăm. Lor le-a fost drag să citească.”
Cu atâta ironie subtilă, și totuși scriitoarea a ales o altfel de despărțire de lumea
noastră, mai puțin… ironică.
Bibliotecarii au și ei dragostea lor pentru cărți și citire! Pe care știu sau nu să
și-o exprime, ironic sau nu! Expresie a unui umanism necesar, mai ales în vremurile
în care neuro link-urile și Inteligența Artificială încep să puncteze la meciul (încă?)
amical cu Omenirea.
De aceea, mai recomandăm, tot din Virginia:

„Contemporanii noștri ne deranjează, deoarece au încetat să mai creadă în

ceva. Cel mai sincer dintre ei ne va spune doar ce i se întâmplă lui însuși. Ei nu sunt
în stare să creeze o lume, deoarece sunt dependenți de alții. Nu ne pot povesti, pentru
că nu cred că povestirile sunt adevărate. Ei nu pot generaliza. Depind de simțuri și
emoții, în care se încred, mai mult decât de intelect, al cărui mesaj e nedeslușit. Și,
vrând-nevrând, trebuie să-și interzică utilizarea unora dintre cele mai puternice și
mai minunate arme ale meșteșugului lor. Cu toată bogăția limbii engleze în spate,
ei trec cu sfială din mână în mână și din carte în carte doar cele mai mici monede
de aramă. Așezați într-un unghi nou de contemplare a eternei priveliști, ei nu pot
decât să-și scoată înfrigurați carnetul de însemnări și să înregistreze, cu o intensitate
agonică, licăririle fugare care luminează – ce anume? – și minunățiile efemere care
poate că nu compun, până la urmă, nimic. Dar aici intervin, pe bună dreptate, criticii.
Dacă descrierea aceasta e corectă, spun ei, și nu este, cum s-ar putea foarte bine
să fie, cu totul dependentă de locul nostru la masă și de anumite relații pur subiective

martie 2024 3
Editorial
cu borcănașele de muștar și cu glastrele de flori, atunci riscurile judecării operelor
contemporane devin azi cu mult mai mari decât înainte. Criticii au toate scuzele
dacă își greșesc ținta; și, fără îndoială, ar fi mai bine, așa cum îi sfătuia Matthew
Arnold, să se retragă de pe tărâmul arzător al prezentului în liniștea ocrotitoare a
trecutului. [...] Feriți-vă, spun ei [criticii], să examinați la microscop un centimetru
dintr-o panglică de mii de metri; lucrurile se așază într-o ordine firească, dacă avem
răbdare; se recomandă moderația și studiul clasicilor. În plus, viața e scurtă; se
apropie centenarul Byron și întrebarea arzătoare a momentului e dacă s-a căsătorit
el sau nu cu sora lui? (Redacția: Sic!)
Ca să rezumăm deci – dacă e într-adevăr posibil să tragem vreo concluzie
când toată lumea vorbește deodată și e vremea să plecăm –, se pare că ar fi înțelept
pentru scriitorii de azi să renunțe la nădejdea de a crea capodopere. Poemele, piesele,
biografiile, romanele lor nu sunt cărți, ci caiete cu însemnări, și Timpul, ca un bun
învățător, le va lua în mâini, le va identifica petele, mâzgălelile și ștersăturile și le va
tăia cu stiloul; dar nu va arunca aceste caiete la coș. Le va păstra, pentru că alți elevi
le vor găsi foarte folositoare. Din însemnările prezentului se făuresc capodoperele
viitorului. Literatura [...] durează de multă vreme și a suferit multe schimbări și doar
o minte mioapă și provincială va exagera importanța acestor vijelii, oricât ar zgâlțâi
ele micile ambarcațiuni care se leagănă acum pe mare. Furtuna și ploaia torențială
se petrec la suprafață; continuitatea și calmul sunt ale adâncului.
Cât despre criticii a căror misiune este să judece cărțile momentului și a căror
strădanie, să admitem, e dificilă, primejdioasă și adesea dezagreabilă, haideți s-i
rugăm să fie darnici în încurajări, dar să nu facă risipă de cununi și coronițe care
pot sta așa ușor să cadă, să se veștejească și în șase luni să-și facă purtătorii să arate
puțin ridicoli. Să-i îndemnăm să adopte o viziune mai largă, mai puțin subiectivă
asupra literaturii moderne și să-i privească pe scriitori ca pe niște lucrători alături de
care ridică o mare construcție, iar ceea ce contează este efortul comun, muncitorii
individuali putând să rămână anonimi. Să-i rugăm să închidă gura anturajului
tihnit, hrănit cu zahăr ieftin și unt din belșug, să-i rugăm să renunțe, cel puțin pentru
o vreme, la fascinantul subiect al căsătoriei lui Byron cu sora sa și, retrăgându-se
doar la o pală distanță de masa la care stăm flecărind, să spună ceva interesant
despre literatură. Să-i apucăm de nasturi, la plecare, și să le aducem aminte de acea
aristocrată uscățivă, Lady Hester Stanhope, care ținea în grajd un cal alb ca laptele,
pentru Mesia, și care scruta întruna crestele munților cu nerăbdare, dar cu credință,
doar o vedea semnele apropierii lui, și să le cerem să-i urmeze exemplul: să scruteze
orizontul, să pună trecutul în relație cu viitorul și astfel să pregătească terenul pentru
capodoperele ce stau să vină.”

* Textele sunt din volumul Virginiei Woolf, „Aventura lecturii. Eseuri alese”,
selecție, traducere, prefață și note de Monica Pillat, Editura Spandugino, 2023.

Redacția Axis libri

4 Axis Libri
Biblioteca în mijlocul comunităţii

Serviciile în sprijinul comunității

la Biblioteca Județeană
„V.A. Urechia”

Utilizarea tehnologiei digitale de către seniori și de alte

categorii ale populației, mai puțin familiarizate cu noile provocări ale
tehnologiei, reprezintă o provocare continuă a societății românești. În
timpul pandemiei, această categorie socială, a seniorilor, a întâmpinat
mai multe dificultăți decât restul populației în ce privește folosirea
instrumentelor accesibile la distanță. În același timp, în perioada
restricțiilor impuse de Covid-19, utilizarea serviciilor digitale a
înregistrat o creștere exponențială și s-a manifestat în toate ariile și
sectoarele. În acest context, acumularea de noi cunoștințe în acest
domeniu a devenit o necesitate, cei mai puțin instruiți digital căutând
să capete noi abilități, interacțiunea cu aplicațiile virtuale crescând
pe fondul necesității folosirii diverselor instrumente asociate:
smartphone, laptop, iphone, desktop PC.
Așa cum s-a întâmplat mereu, biblioteca publică gălățeană a venit
în ajutorul comunității, prin compartimentele ce aveau experiență
în intermedierea resurselor electronice. Pornind de la întâlniri cu

Roxana Batog
bibliotecar, Biblioteca
Județeană „V.A. Urechia”

martie 2024 5
 grupurile țintă vizate, în cadrul Compartimentului solicitări pentru explicarea diversele setări în
Resurse electronice/Internet, pe parcursul cărora aplicații precum Whatspp, Instagram și Facebook.
am prezentat activitățile desfășurate până în Utilizatorii s-au arătat interesați și de efectuarea
acel moment și am interacționat cu așteptările cumpărăturilor on-line, cât și de modul cum pot
seniorilor, a fost întocmit săptămânal un calendar iniția un dialog cu cei aflați la distanță.
al serviciilor oferite, popularizat pe pagina de Cei care au accesat serviciile Com­
facebook a bibliotecii și adaptat săptămânal, în partimentului Referințe electronice/Internet din
funcție de cerințe. cadrul Bibliotecii Județene „V.A. Urechia” s-au
În cadrul ședințelor de instruire individuale, declarat de fiecare dată mulțumiți de ajutorul
bibliotecarii din cadrul Compartimentului acordat, mulți dintre ei neavând la cine să apeleze
Referințe electronice/Internet au oferit solicitanților pentru a primi ajutor digital sau evitând să-i
informațiile necesare pentru ca fiecare persoană deranjeze pe cei apropiați cu astfel de solicitări.
să înțeleagă cum se folosesc, în siguranță, noile Utilizatorii, și în special seniorii, au înțeles
tehnologii. Am remarcat dorința utilizatorilor de că biblioteca, pe lângă serviciile tradiționale, poate
a folosi dispozitivele proprii pentru a se simți în fi de un real ajutor și în alte probleme cu care se
siguranță. În general, cele mai solicitate dispozitive confruntă, aici găsind întotdeauna sprijinul de care
pe care s-au realizat instruiri, au fost smartphon- au atâta nevoie pentru suport tehnic sau pentru
ul și laptop-ul. Mai rar a fost utilizată unitatea orice altă problemă care are legătură cu internetul
desktop din sala de internet și atunci doar pentru a și cu serviciile ce pot fi accesate prin intermediul
oferi instrucțiuni în ce privește programe specifice, acestuia.
precum cele de editare.
Împreună cu utilizatorii, am instalat aplicații,
am creat conturi pe diverse platforme și i-am învățat
să plătească facturi pentru diferite utilități. De fiecare
dată, am revenit asupra operațiilor efectuate, am
repetat pașii, astfel încât cei instruiți să înțeleagă
cum se desfășoară, în siguranță, o plată on-line. În
acest fel, mulți seniori au reușit să evite aglomerația
de la ghișee, timpul petrecut pentru a plăti impozite
și facturi on-line fiind mult mai redus. Cele mai
solicitate instruiri au fost cele pentru aplicații precum
Ghișeul.ro, Myelectrica, Engie, Orange.
Printre serviciile oferite nu s-au numărat
doar plățile on-line. De asemenea, au fost primite

6 Axis Libri
Biblioteca în mijlocul comunităţii

Calendarul cultural gălățean

la a cincea apariție

Ca în ultimii patru ani, și la începutul acestui an, Biblioteca

Județeană „V.A. Urechia” Galați a oferit comunității gălățene
obișnuitul Calendar cultural gălățean, publicație editată în cadrul
Compartimentului Informare bibliografică al Serviciului Referințe.
Cercetare. Colecții Speciale al Bibliotecii Județene „V.A. Urechia”,
lucrare ce marchează aniversările și comemorările gălățenilor de seamă
și are la bază activitatea constantă de constituire a bibliografiei locale a
județului Galați. O publicație care se extinde dincolo de paginile ce pot fi
răsfoite „virtual” și interacționează cu gălățenii prin intermediul paginii
de facebook „Serviciul Referințe”, acolo unde aceste note biografice
aduc aminte comunității locale de aniversările sau comemorările unor
personalități gălățene, mai mult sau mai puțin uitate, mai mult sau mai
puțin cunoscute, aducându-i totodată în prim-plan și pe oamenii de
lângă noi, care se remarcă atât prin realizări deosebite, cât și prin faptul
că își desfășoară, cu pasiune și responsabilitate, activitatea de zi cu zi.
Profesori, medici, ingineri, artiști, sportivi, profesioniști din
diverse alte domenii de activitate, gălățeni prin naștere sau prin adopție,
care au făcut sau fac, zi de zi, ceva
pentru comunitatea locală și care
împlinesc o cifră rotundă de la
naștere sau de la moarte, sunt
amintiți în această publicație.
Primim câteodată
observații în ceea ce privește
absența unei aniversări sau
comemorări și, cu siguranță, mai
sunt și alți gălățeni care merită să
figureze în aceste pagini, așa că
orice sugestie sau completare pe
care o primim este întotdeauna
binevenită. Trebuie să ținem
seama însă de faptul că, pentru a
ajunge la rezultatul final, există,
în prealabil, o activitate de
cercetare care se raportează la o

martie 2024 7
 bază de date cu zeci de mii de înregistrări și care
începe cu un an înainte de apariția propriu-zisă a
calendarului.
Primul pas este selectarea, pe baza criteriului
enunțat mai sus, a celor care vor fi prezentați,
lucrarea constituindu-se pe baza informațiilor
biobibliografice existente în diverse surse, de
la colecția tradițională la colecțiile speciale ale
bibliotecii, de la resurse proprii la baze de date
românești sau străine. Niciodată satisfăcătoare,
adesea oferind informații contradictorii, necesitând
fiecare în parte completări și corecții, în special
în cazul personalităților din veacurile trecute,
constituirea notițelor biobibliografice presupune
adesea extinderea căutării în arhive și colecții
personale, în încercarea de a aduna și a corela
cele mai importante informații biografice și de a
identifica măcar o imagine a persoanei în cauză,
astfel încât să putem oferi o „prezentare” care să
îndeplinească criteriile de obiectivitate și concizie
necesare unui astfel de calendar.
Câteodată ajutorul vine chiar din partea
celor care ne urmăresc pe pagina de facebook, care
ne oferă adesea informații și fotografii, inclusiv
prin intermediul proiectului „Fotografia ta, istoria
noastră! Amintirile voastre, istoria Galațiului!”1,
sugestii și completări care ne aduc, pas cu pas, mai
aproape de țelul nostru: de a nu uita și de a ne aduce
aminte, măcar o dată la cinci ani, de acei oameni
care au însemnat sau înseamnă ceva pentru județul
Galați.
Ne bucurăm să putem împărtăși în
continuare, ca în fiecare an, câteva dintre mesajele
trimise de cei care urmăresc constant „Serviciul
Referințe Galați”2, pagină de facebook a Bibliotecii
Județene „V.A. Urechia”, dedicată memoriei locale
a județului Galați, care unește gălățeni de aici și de
peste hotare:
Orașul cu flori de tei este permanent prezent în
conștiința și inimile gălățenilor.
Un oraș trăiește prin oamenii săi. Trecuți,
prezenți și viitori. Cunoscuți sau anonimi. Fiecare
generație are meritul său în evoluția și zestrea
urbei. Aducerea în conștiința locuitorilor orașului
a evenimentelor și a oamenilor care s-au remarcat
de-a lungul timpului prin fapte deosebite, constituie
un mod de a menține vie contribuția lor la ceea ce
înseamnă azi orașul și un imbold pentru generația
actuală.
1
https://www.bvau.ro/fotografia-ta.php
2
https://www.facebook.com/bvauReferinte
8 Axis Libri
Realizarea unor evenimente culturale și
științifice, o serie de publicații sau semnalarea unor
momente deosebite istorice sau actuale ale orașului
sunt rodul preocupărilor, cu pasiune și profesionalism,
al colectivului Serviciului Referințe al Bibliotecii
Județene „V.A. Urechia” Galați. Seria de volume
„Oameni în istoria Galațiului”, rubricile „Aniversările
lunii”, „Comemorările lunii”, „Întoarcere în timp…
în Galați”, „Fotografia ta, istoria Galațiului!” și
alte asemenea realizări/postări în spațiul public,
reprezintă contribuții remarcabile pentru menținerea
permanentă în conștiința noastră a evenimentelor și
oamenilor care au creat și creează Galațiul de azi.
Vă mulțumim și așteptăm noi și interesante
prezențe ale Serviciului Referințe Galați.
(prof. dr. ing. Rodica Segal)
Felicitări deosebite pentru această preocupare,
suplimentară de altfel, a neprețuitei Biblioteci
gălățene cu renume milenar și fond de carte mult
de invidiat, grație adevăraților cărturari români
angajați cu suflete mari și dragoste pentru moștenirea
culturală și istoriografică lăsată spre grijă și difuzare
urmașilor României nepieritoare. Cu adânc respect și
considerație, din inimă vă urez să aveți parte numai
de bine într-o viață cât mai frumoasă.
(Nae Angelescu)
Rememorarea oamenilor care au făcut ceva
în orașul cu flori de tei sau s-au născut în orașul de
la Dunăre, au primit educație aici, plecând apoi și
realizând lucruri deosebite în țară sau peste hotare,
este ceva superb și extrem de util tuturor celor
care poartă în inimă Galațiul. Felicitări Bibliotecii
Județene „V.A. Urechia” și Serviciului Referințe
pentru inițiativă!
(Cornel Stranschi)
Felicitări! Că nu ați uitat gălățenii care au
făcut cinste orașului nostru!
(Mica Maftei)
Mulțumesc pentru grija pe care o aveți de
a păstra vie memoria celor care au fost oameni de
valoare ai județului nostru.
(Marcela Vieru)
Serviciul Referințe.
Cercetare. Colecții Speciale
Biblioteca în mijlocul comunităţii

AUTOGRAFE CELEBRE ÎN COLECȚIILE

BIBLIOTECII JUDEȚENE „V.A. URECHIA”
Un epitaf „felin” al lui Stéphane Mallarmé

Étienne Mallarmé, Lyon, 1842-1898, poet și critic literar francez,

inițiator al ermetismului francez, a avut antecedente lirice semnificative
sub influența Parnasianismului și Simbolismului.
Mallarmé a rămas celebru în literatura universală îndeosebi
prin poemele „Moartea lebedei” și „După-amiaza unui faun”. S-a
remarcat ca un precursor al direcției care a cultivat și promovat, în

Letiția Buruiană
bibliotecar, Biblioteca
Județeană „V.A. Urechia”

martie 2024 9
 Biblioteca în mijlocul comunităţii
secolul următor, fuziunile dintre poezie și celelalte
arte.
În contextul acestei orientări spre dialogul
artelor, „După-amiaza unui faun”, un poem
compus în 110 versuri alexandrine, a fost sursa
de inspirație a lui Claude Debussy pentru lucrarea
simfonică „Preludiu la după-amiaza unui faun”.
La rândul lui, poemul simfonic a constituit fondul
muzical pentru baletul într-un singur act, cu același
titlu, de Vaslav Nijinsky. Întrucât poezia sa are o
muzicalitate deosebită, și alți compozitori, precum
Maurice Ravel, Darius Michaud sau Pierre Boulez
au creat lucrări inspirate de anumite poeme.
Mallarmé este prezent în fondul Colecțiilor
Speciale ale Bibliotecii Județene „V.A. Urechia”
10 Axis Libri
cu un epitaf în limba franceză, în manuscris
olograf (la cota: Ms I 323), expediat în cadrul
unei corespondențe inițiată de gălățeanca Rovena
Schwartz. Manuscrisul este însoțit de o carte de
vizită, cu semnătură autografă, iar adresa de pe
plicul poștal este, de asemenea, completată de mâna
autorului.
Epitaful, un catren în rimă încrucișată,
remarcabil prin muzicalitate, este dedicat unui pui
de pisică, care ne duce cu gândul spre asocierea cu
celebrul vers sinestezic mallarmean „Ses ongles
purs”(asemănător în pronunție cu „C`est sound
pure”):
Ce fut un très bon petit chat
Joueur, à la prunelle bleue
 „La Chatte et son petit”, grav. În [Planșă cu patru schițe] Jean Jacques de Boissieu, 1803.
Tehnică Eau-forte, pointe sèche et roulette;
Dimensiune 9 x 6,7 cm

Îl n`en voulait pas qu`on marchât

Un peu brusquement sur sa queue

Redăm o versiune artistică, tălmăcită în limba română de Șerban Foarță, care a fost inserată în
volumul „Mic tratat de pisicologie: bucăți feline în felii”, apărut la Humanitas, în 2008: „Era un foarte
bun mâţ mic/Cu ochi albastru, de iscoadă,/Ce nu voia, mai nici un pic,/Ca, din senin, să-l calci pe coadă”.
Desigur, traducătorul are o măiestrie de necontestat, însă, așa cum au remarcat specialiștii, adesea, din
cauza caracterului ermetic și al formelor de expresie originale, poezia lui Mallarmé nu se poate traduce fără
riscul de a-i schimba sensul sau de a pierde ceva din semnificațiile sale subtile.
Alăturăm acestor manuscrise olografe, provenite din donația surorilor Schwartz, și documente
iconografice relevante aflate în colecțiile noastre: un portret al poetului (cota F II 228B) și o gravură
originală semnată de J.J. Boissieu.

martie 2024 11
 Biblioteca în mijlocul comunităţii

Reflecție asupra Zilei lui

Mihai Eminescu
la Filiala nr 2 „Paul Păltănea” a Bibliotecii Județene
„V.A. Urechia” Galați

Moto: […] Lună, tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci/ Și,
gândirilor dând viață, suferințele întuneci; […]

Din perspectiva culturală românească, alegerea zilei de naștere

a lui Mihai Eminescu, simultan, ca sărbătoare națională și Zi a
culturii române este cât se poate de semnificativă. Această desemnare
indică recunoașterea revoluției creativității optimizatoare din ființa
profundă a rostirii românești, ancorată spiritual în experiența de
recunoaștere valorică de zi cu zi. Ca atare, pentru noi, colectivul
Filialei nr. 2 „Paul Păltănea” a Bibliotecii Județene „V.A. Urechia”
Galați, lucrurile astfel văzute înseamnă mai mult decât o simplă
valorificare spirituală și comunicațională interactivă către publicul

Andrei Parapiru
bibliotecar, Biblioteca
Județeană „V.A. Urechia”

12 Axis Libri
din învățământul local gălățean, fiindcă dorim ca
dezvoltarea unei asemenea sensibilități să devină
interesantă permanent, pe înțelesul tuturor. Fondul
reflexiv popular are, oricum, a stabiliza prin selecție
valențele rezonante ale mesajului liric eminescian,
ca referințe centrale pentru criteriile de observație
ale fiecăruia dintre participanții la acțiuni cu un
specific așa de particularizant.
Poetul național Mihai Eminescu este receptat
diferențiat, în mod normal, de către diferitele vârste
de copii, preadolescenți și adolescenți. Așadar și
abordarea coordonatoare se impune a fi desfășurată
nuanțat, diferențiat, adresată fiind capacității
interactive de predispoziție estetică și empatie
spirituală a fiecărei categorii de înțelegere în
parte. Pentru preșcolarii ce ne-au vizitat, accentul
accesibilizator s-a manifestat prevalent, ei aderând
structural spre vis, starea de reflecție-basm ea însăși
a copilului la această vârstă, precum și-n necesitatea
unui limbaj direct, extrem de spectaculos, dar și
lipsit de cuprindere ideatică abstractă. În linie
cu așteptări de acest calibru pedagogic, pot fi
menționate un număr de poezii relativ restrâns din
lirica eminesciană, care, tratate cu deschiderile lor
către copilărie, pot însemna adevărate trambuline
de limbaj imaginativ și creativ, cât se poate de viu-
dezvoltator pentru ei: Crăiasa din povești, Lacul,
O, rămâi..., Revedere, Somnoroase păsărele, Ce te
legeni ș.a.
Categoric, nici măcar citirea sau interpretarea
extinsă a unor texte cu așa o densitate semnificativă
nu ar fi-ndeajuns, ci accesibilizarea terminologică
a imaginilor evocate în corelație cu jocul de
înțelesuri și experiențe al copilăriei. Ceea ce avem
în vedere se referă la crearea unui fond profund și
viu de reflectare la imaginile liric-literar-sugestive,
conectate de artă eminesciană. Copiii au răspuns
cu interes real la o abordare de acest gen, puține
intervenții încurajatoare mai rămânând necesare.
Așa au stat lucrurile cu preșcolarii
Grădiniței cu Program Prelungit nr. 39 și cu
alți colegi de-ai lor ce ne-au vizitat în aceeași zi,
chiar și după ce a trecut 15 ianuarie 2024. Pentru
o sărbătoare de o asemenea amploare, noi am
alocat o săptămână-ntreagă, începând chiar cu
Ziua lui Mihai Eminescu și cea a Culturii Naționale,
anume de luni. Versuri reprezentative acestei vârste
pot fi considerate și acestea din Fiind băiet păduri
cutreieram: […] Răsare luna, -mi bate drept în față:/
Un rai din basme văd printre pleoape, […]
Pentru copiii puțin mai mari, cei din clasele
I-IV, putem întrevedea un orizont ceva mai larg
de observație și înțelegere prin stimulul verbal-
imaginativ, mai capabil să surprindă vigoarea
limbajului eminescian. La ei, ideea de simbol
este mai apropiată prin dezvoltarea limbajului de
experiență, pe de o parte, și prin concluziile de tip
moral, antrenate mai ales prin povești, povestiri,
schițe și alte tipuri de proză scurtă. Transferat
spre liric, acest limbaj devine însuflețitor, la
rândul său, dacă ei sunt încurajați să-și formuleze
idei în propriul lor cadru de mentalitate, cu un
nivel foarte scăzut de așteptări-standard care să-i
confrunte.
martie 2024 13
 Așa am procedat cu elevii clasei a II-a B, de
la Școala Gimnazială nr. 33 și cu alți colegi de-ai lor
de la Liceul Teoretic „Mircea Eliade”. Bineînțeles,
baza de referință accesibilă nu urcă mult față de
vârsta preșcolară cu trimiterile deschise lor din
opera eminesciană, chiar și poezii precum Povestea
codrului sau poeme ca Scrisoarea a III-a, de-ar
putea fi întrucâtva adăugate, tot necesitând jocul de
idei facile, pline de exuberanța copilăriei, ca niște
conținuturi de acest tip să le fie plăcut și constructiv
valorificate. Ca trăsătură generală, problematizarea
dureroasă, prezentă pe alocuri, nu are cum să aibă
acces cooperant la mentalitatea copilăriei dezlănțuite
de la acest stadiu formativ de instruire. Versuri
reprezentative lor, în contextul dat, pot fi considerate
unele precum în Povestea codrului: Împărat slăvit
e codrul,/ Neamuri mii îi cresc sub poale,/ Toate
înflorind din mila/ Codrului, Măriei Sale. […]
Bineînțeles, arta literară lirică eminesciană
este și mai bine captată de elevii claselor V-VIII,
îndeosebi dacă se recunosc clar limitele interactive
ale percepției și feedbackului preadolescenților.
Imagistica lor mai extinsă creează și mai mult
intrare ideilor mai înalte, adresate reflectărilor
esențiale asupra istoriei, naturii și condiției umane,
toate plasate-mprejurul temei vitale a lui Mihai
Eminescu, tema iubirii – centrul ființei explorative
a omului.
Deși nu multe poezii se pot adăuga celor
de mai înainte, elevii clasei a VIII-a de la Școala
Gimnazială „Grigore Moisil” și cei ai clasei a V-a
B de la Școala Gimnazială nr. 33 au exprimat o
gamă amplă de emoții rezonante la atmosfera de
14 Axis Libri
grație a versurilor eminesciene. Cu toate că încă s-a
dovedit neînțeles, Luceafărul, ca poem eminescian
culminant, s-a resimțit deja-n sensibilitatea lor
măcar ca basm al fascinației, plin de misterul
nobil al vieții: A fost odată ca-n povești,/ A fost ca
niciodată,/ Din rude mari împărătești,/ O prea
frumoasă fată. […]
Pentru copiii mai mari, adolescenții
de liceu, lucrurile ies și mai mult din ceața
inaccesibilității. Mihai Eminescu este, în sfârșit,
perceput ca poetul-nepereche al românilor, iar
linia sa transfigurativă este mai bine reflectată,
putând fi percepută și aventura de nuanță afectivă
a artistului liric de excepție.
Categoric, la această nouă serie de percepții
se adaugă și universul în profundă transformare al
adolescenței, pentru care trebuie să existe neapărat
și o dreptate a dragostei, anume cea împărtășită.
Așa s-a dovedit a fi și pentru elevii claselor a
IX-a și a X-a de la Liceul de Turism și Alimentație
„Dumitru Moțoc” și pentru cei ai Liceului
Tehnologic „Aurel Vlaicu”. Pentru ei rămân cu
deosebire semnificative stihurile din Sara pe deal,
motivatoare spre idilic, din perspectiva lor: Sara
pe deal buciumul sună cu jale,/ Turmele-l urc,
stele-le scapără-n cale,/ Apele plâng, clar izvorând
în fântâne;/ Sub un salcâm, dragă, m-aștepți tu pe
mine. […]
În această optică, noi, ca bibliotecari, dorim
să apropiem la inima tinerei generații și a întregii
comunități gălățene, atât informativ, cât și formativ,
idealul mesajului eminescian. Pentru noi toți, acest
spirit este esența Zilei Culturii Române.
Biblioteca în mijlocul comunităţii

BIBLIOTECA DIGITALĂ
VERSUS BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Căutarea obiectelor digitale

Atunci când accesează o bibliotecă pe Internet, utilizatorii,

indiferent de nivelul lor de pregătire, îşi doresc să regăsească textul
integral al documentelor, adică informaţia totală (full-text). De ce
acces total? Pentru că oferă posibilitatea de a consulta toate informaţiile
ce definesc un document, inclusiv conţinutul acestuia, folosind
atât criteriile standard de căutare a informaţiei la nivelul descrierii
bibliografice a unităţilor, cât şi la nivelul conţinutului informaţiei.1
În biblioteca digitală pot fi introduse:
• descrieri bibliografice (monografii, seriale, analitice, carte rară,
materiale audio/video etc);
• informație vizuală (text), audio-video (cărți scanate, cărți full-
text, albume, materiale multimedia, adrese web);
• descrieri ale altor tipuri de obiecte (obiecte de patrimoniu cu
imagini sau alte informații multimedia atașate).
Ce aduce nou o bibliotecă digitală?
În primul rând posibilitatea de a accesa textul integral al
documentelor. În al doilea rând, bibliotecile digitale furnizează
resurse, incluzând personal specializat, pentru selectarea,
structurarea și relaționarea informației până la nivelul conținutului,
oferirea accesului la informație, interpretarea, distribuirea,
conservarea integrității și asigurarea persistenței în timp a colecțiilor
Anca-Ionica
Georgescu de lucrări digitale în așa fel încât să poată fi rapid și economic
bibliotecar, Biblioteca disponibile pentru a fi utilizate de o comunitate definită sau o
Județeană „V.A. Urechia” mulțime de comunități. Bibliotecile digitale pot fi folosite atât în
vederea informării, documentării şi publicării, cât şi în procesul de
învăţare la distanţă (e-learning), prin dezvoltarea unei componente
de interactivitate.2
În literatura de specialitate întâlnim mai multe definiții pentru
„bibliotecă digitală”, în funcție de sensul pe care-l dau autorii acestor
construcții internaționale. În plus, distincția dintre bibliotecă digitală
și bibliotecă virtuală nu este foarte clară. Biblioteca virtuală ar fi
doar un concept organizațional sau o bibliotecă digitală fără precise
1
Ce este o bibliotecă digitală? În: Prezentare TinREAD, p. 5, cota III 39.231
2
Ibidem, p. 7

martie 2024 15
 Biblioteca în mijlocul comunităţii
delimitări spațio-temporale. Spațiul Internet ar utilizare, prezervare a resurselor informaţionale,
putea reprezenta astfel o „bibliotecă virtuală”. exclusiv electronice.
Borgman, C. L., analizând mai multe definiții În domeniul ştiinţific al Ştiinţelor Informării
pentru „biblioteca digitală” consideră că definițiile şi Comunicării termenii de bibliotecă digitală
au în vedere în principal două sensuri: şi bibliotecă virtuală sunt consideraţi sinonime
• un conținut structurat în funcție de nevoile parţiale şi de fapt când se vorbeşte de bibliotecă
utilizatorilor și pus la dispoziția acestora; virtuală se are în vedere sensul mult mai concret şi
• în comunitatea profesioniștilor din domeniul mai explicit al bibliotecii digitale.4
biblioteconomic, „biblioteca digitală” este Biblioteca Judeţeană „V.A. Urechia” nu are
privită ca o structură instituțională care propriu-zis o bibliotecă digitală, ci o bibliotecă
furnizează o serie de produse și servicii în virtuală, în cadrul căreia resursele pot fi căutate în
spațiul digital. catalogul on-line WebOPAC, iar pentru acest lucru
Majoritatea proiectelor de realizare de trebuie efectuaţi următorii paşi:
biblioteci digitale au în • accesaţi catalogul
vedere primul sens al on-line al Bibliotecii
conceptului. Pornind de Judeţene „V.A. Urechia”
la biblioteca tradițională și de pe site-ul: www.bvau.
până la biblioteca virtuală, ro;
întâlnim biblioteca hibrid, • daţi click pe meniul
biblioteca electronică, „Căutări” şi intraţi apoi
biblioteca digitală. Toate pe „Căutare expert”;
aceste noțiuni au în vedere
procesele de organizare și
utilizare a unui conținut informațional (existent sau
nu într-o structură instituțională) și se întrepătrund
și condiționează reciproc. Până la un anumit punct,
putem vorbi de un conținut semantic asemănător.3
Biblioteca digitală este în egală măsură un
concept organizaţional, dar şi o structură stabilă.
Biblioteca virtuală are accepţiuni foarte
diverse, toate pornind de la sensurile de virtual,
de realitate virtuală. Realitatea virtuală este
considerată în acest caz cea definită de contextul
electronic. Sensurile bibliotecii virtuale pot
merge de la o simplă pagină Web până la o
bibliotecă într-o realitate tridimensională. Nu • din câmpul „Fields” care apare în partea
s-a impus în literatura de specialitate o definiţie stângă, alegeți opţiunea „Tip fişier obiect
ştiinţifică a conceptului de bibliotecă virtuală, digital”;
sensurile vehiculate fiind cele contextuale,
colocviale sau impuse ca o sintagmă şablon.
Biblioteca virtuală rămâne doar un concept
organizaţional care integrează într-un context
unitar resurse electronice, tehnologii de
informare şi comunicare, utilizatorii fără o precisă
delimitare spaţio-temporale şi am mai adăuga
că şi fără respectarea riguroasă a principiilor de
construcţie, structurare, prelucrare, comunicare,
3
Tîrziman, Elena. Biblioteca digitală – O încercare de
definire. În: Revista Biblioteca, an 6, nr. 6. 2005, p. 175 4
Ibidem, p. 176

16 Axis Libri
 • în fereastra de căutare, tastați: PDF pentru
a regăsi toate înregistrările care au ataşate
fişiere de tip pdf (cărţi scanate, cărţi full-text,
cărţi poştale, cuprinsul cărţilor etc.) şi apoi
dați click pe butonul „Caută”.
• se poate vedea un cuprins al unei cărţi;
• se poate asculta sunetul ataşat unei înregistrări
audio;
• se pot vizualiza imagini în mişcare (film
ataşat unei înregistrări);
• se poate vizualiza forma grafică a unei hărţi;
• se poate lansa un curs de e-learning.

Fişierele multimedia ataşate înregistrării pot

fi „lansate” de către utilizator, adică:
• se poate vizualiza o copertă;

Realizarea efectivă a unei biblioteci digitale

implică competențe profesionale interdisciplinare,
un anumit cadru tehnologic integrat într-un cadru
social, economic și legislativ, adoptarea a numeroase
și diversificate standarde precum și o nouă abordare
conceptuală, managerială și de conținut a unor
asemenea structuri informaționale.5

5
Op.cit, p. 57

martie 2024 17
 Biblioteca în mijlocul comunităţii

DE DRAGOBETE
ÎN BIBLIOTECĂ

Cu inima deschisă către iubire și lectură, Biblioteca Judeţeană

„V.A. Urechia”, Compartimentul Împrumut la domiciliu pentru adulţi a
îmbrățișat spiritul romantic al zilei de Dragobete prin organizarea unor
serii de evenimente cu tematică literară și artistică. Această inițiativă a
adus împreună adolescenți și iubitori de cărți într-o atmosferă plină de
dragoste și creativitate.
Biblioteca a găzduit o expoziție specială de cărți, care a cuprins
atât romane clasice cu tematică romantică, cât și lucrări contemporane
ce explorează diverse aspecte ale iubirii și relațiilor. De la clasici până
la autori contemporani ce surprind complexitatea dragostei moderne,
colecția de cărți expusă a oferit vizitatorilor o varietate de opțiuni

Larisa Cernat
bibliotecar, Biblioteca
Județeană „V.A. Urechia”

18 Axis Libri
literare. În plus, pe promova lectura și cultura
lângă expoziția de carte, în rândul adolescenților
biblioteca s-a transformat și comunității în
într-un sanctuar al ansamblu. Într-o lume
romantismului prin în care tehnologia și
decorațiunile tematice, distracțiile digitale
acestea aducând un domină adesea peisajul,
aer festiv și cald în aceste evenimente
spațiul dedicat cărților au reamintit tuturor
și cunoașterii. Această frumusețea și valoarea
atmosferă plină de farmec cărților și a interacțiunii
a invitat adolescenții, și umane autentice. Astfel,
nu numai, să exploreze prin unirea dragostei
universul cărților și pentru cărți cu spiritul
al iubirii într-un mod inedit. Pentru a încuraja romantic al Dragobetelui, biblioteca a creat un
participarea activă a adolescenților, biblioteca mediu propice pentru descoperirea și celebrarea
a organizat și diverse activități interactive. Una iubirii sub toate formele sale, de la cele romantice la
dintre acestea a fost un concurs de scriere creativă cele literare și artistice. Această inițiativă a fost nu
cu tematică romantică, care i-a provocat pe doar o oportunitate de distracție și socializare, ci și
tineri să își pună imaginația la treabă și să creeze o modalitate de a cultiva dragostea pentru lectură și
povești de dragoste captivante. De asemenea, pentru exprimarea creativă în rândul adolescenților,
s-au desfășurat ateliere de creație artistică, unde punând astfel bazele pentru o comunitate mai
participanții au putut să își exprime sentimentele și bogată cultural.
gândurile prin desene, colaje sau alte forme de artă
vizuală. Pentru a sublinia importanța cititului și a
exprimării emoțiilor prin cuvinte, s-au organizat și
sesiuni de lectură în public a fragmentelor din cărți
celebre despre iubire și romantism. Participanții
au fost încurajați să împărtășească pasaje care i-au
emoționat sau inspirat și să discute despre impactul
pe care literatura îl poate avea asupra percepției
noastre privind iubirea și relația.
Prin aceste activități, biblioteca nu doar
a oferit un cadru plăcut pentru petrecerea de
Dragobete care reprezintă o sărbătoare populară
a românilor, dar și-a îndeplinit misiunea de a

martie 2024 19
 Biblioteca în mijlocul comunităţii

MICII EXPLORATORI ÎN UNIVERSUL

FERMECAT AL CĂRȚILOR

Zâmbet și culoare... la Caragiale – expoziție concurs de desene

În peisajul literaturii românești, figura lui Ion Luca Caragiale
strălucește ca un far al genialității și umorului. Dacă ziua și luna nașterii
sale rămân o enigmă, anul este cert, 1852, ceea ce înseamnă că anul
acesta sărbătorim 172 de ani de la nașterea celui mai mare dramaturg
român.
Cu ocazia acestui moment remarcabil, în cadrul parteneriatului
cu Școala Gimnazială „Ștefan cel Mare” din Galați pentru Proiectul
Educațional Național „Caragiale între Trecut, Prezent și Viitor” (ediția
a VII-a), Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” a găzduit o expoziție cu
cele mai frumoase desene sub titlul „Zâmbet și Culoare... la Caragiale”.
Lucrările expuse au fost selectate dintre cele ale elevilor câștigători din
municipiul și județul Galați și din întreaga țară, inclusiv din localitățile
Iași, Călărași, București, Brăila, Vrancea, precum și din județele

Maricica
Târâlă-Sava
bibliotecar,
Biblioteca Județeană
„V.A. Urechia”

20 Axis Libri
Olt, Suceava, Satu-Mare, Mureș, Timiș, Neamț,
Constanța, Argeș și din Republica Moldova.
După cum ne-au mărturisit partenerii noștri,
bibliotecar Păunița Vâlcu și prof. înv. primar
Nicoleta Popa: „Proiectul pe care îl coordonăm,
ajuns la ediția a VII-a, își propune să dezvolte
dragostea pentru literatură, încă din clasele primare;
să folosească strategii interdisciplinare, centrate pe
elev; să-i introducă pe elevi în universul cărţilor
pentru a le dezvolta creativitatea în exprimare, a le
forma o atitudine pozitivă faţă de lectură şi faţă de
textul dramatic, mai dificil de integrat în activitățile
extrașcolare. La ediția trecută ne-a încântat
participarea unui număr de 106 școli atât din țară,
cât și din Republica Moldova. Dintre instituțiile
partenere de ajutorul cărora au beneficiat elevii
participanți și cărora le mulțumim pe această cale,
putem aminti: Biblioteca Județeană „V.A. Urechia”,
Galați - locul de unde elevii au putut împrumuta
cărți și care a găzduit câteva ediții, pe parcursul lunii
februarie, expoziția de desene dedicate operelor
scrise de marele dramaturg, pe holul de la sediul
central.” Tot de la echipa de proiect am mai aflat că
proiectul din acest an a fost depus pentru a fi parte
din Calendarul Activităților Educative Naționale
2024. Expoziția a putut fi admirată pe întreaga lună
februarie, la sediul central al Bibliotecii Județene
„V.A. Urechia”.
Ziua Internațională a Cititului Împreună
(ZICI)
Ziua Internațională a Cititului Împreună
(ZICI), sărbătorită în data de 7 februarie 2024,
a adus o atmosferă plină de bucurie și entuziasm
la Biblioteca Județeană „V.A. Urechia”, instituție
subordonată Consiliului Județean. Întrucât o
singură zi nu a fost suficientă pentru a satisface
cererile numeroase, am luat decizia de a dedica
întreaga săptămână activităților de lectură colectivă.
Am avut parte de participarea curajoasă a numeroși
cititori, care au fost entuziasmați să citească și să
fie înregistrați. Aceste momente memorabile au
fost distribuite pe pagina de Facebook a Secției
Copii-Clubul Curioșilor, spre bucuria și admirația
urmăritorilor paginii.
În data de 7 februarie, Biblioteca a găzduit
succesiv grupuri de copii pentru sesiuni de lectură.
Printre primii invitați s-au numărat preșcolarii
de la Grădinița Mugurel, însoțiți de dedicatul
personal didactic: Rusu Camelia, Căuș Liliana și
Fortună Luminița. Acești mici cititori au ales să
petreacă o oră în bibliotecă pentru a se bucura de
lectură împreună. Cu atenție și interes, micuții au
ascultat povestea captivantă „Leul din bibliotecă”
de Michelle Knudsen. A urmat vizita preșcolarilor
de la Grădinița nr. 1, însoțiți de către doamnele
Șorea Alina-Nicoleta și Anghel Ofeliea, cadre
didactice implicate și dedicate. Micuții s-au lăsat
purtați în lumea poveștilor de către bibliotecari
și au fost captivați de magia lecturii. În aceeași
zi, un bibliotecar s-a deplasat la Grădinița nr. 32,
la invitația cadrelor didactice, pentru a împărtăși
bucuria lecturii și a sărbători Ziua Internațională
a Cititului Împreună (ZICI). Copiii, curioși și plini
de entuziasm, au participat cu atenție la lectură,
descoperind fascinanta poveste „E un dragon la
tine-n carte” de Tom Fletcher, explorând cartea
magică „Apasă aici” de Hervé Tullet și răsfoind cu
interes cărticele aduse de bibliotecar.
A doua zi, pe 8 februarie 2024, la sediul
central au sosit copiii de la Grădinița cu program
prelungit „Sf. Stelian” din Galați, sub îndrumarea
distinselor educatoare Drăghici Nicoleta, Stanciu
Adriana și Ionescu Mariana. Copiii, plini de energie
martie 2024 21
 și entuziasm, au participat activ și au răspuns
prompt la ghicitori amuzante. De asemenea, au
ascultat cu atenție povestea intitulată „Au, mă
doare tigrișorule!” de Annet Rudolph și s-au distrat
cu cartea magică „Atinge copacul fermecat” de
Christie Matheson. La încheierea evenimentului
dedicat Zilei Internaționale a Cititului Împreună, cei
mici au fost premiați cu o diplomă pentru prima
lor vizită la bibliotecă. Tot în aceeași zi, au venit
elevii clasei a V-a B de la Colegiul Național „Vasile
Alecsandri” din Galați, sub îndrumarea doamnei
profesoare Popa Cătălina-Diana. Interesați să
realizeze un proiect despre istoricul bibliotecii, au
descoperit detalii despre cel mai vechi și cel mai nou
document din colecțiile bibliotecii, au aflat despre
istoricul instituției și fondatorul său și au obținut
informații despre numărul total de documente
existente și serviciile oferite de biblioteca noastră.
De asemenea, au primit indicații despre modalitățile
de căutare în catalogul on-line, OPAC.
Săptămâna s-a încheiat cu vizita elevilor
clasei pregătitoare de la Școala Gimnazială „Ștefan
cel Mare” din Galați, însoțiți de doamna învățătoare
Popa Nicoleta și de bibliotecara Vâlcu Păunița. Plini
de curiozitate și entuziasm, acești mici exploratori
au pornit în călătoria lor în căutarea comorilor
literare din bibliotecă. Au explorat cu interes cele
mai frumoase cărți și au descoperit peripețiile
leului din bibliotecă, prin lecturarea poveștii „Leul
din bibliotecă” de Michelle Knudsen. În același
timp, au înțeles regulile ce trebuie respectate într-o
astfel de instituție. Ulterior, au transpus povestea în
desene și imagini, exprimându-și creativitatea într-
un mod inedit.
A fost o săptămână captivantă și plăcută,
marcată de descoperiri literare și activități creative!
Ziua Națională a Lecturii
Încă din anul 2022, la data de 15 februarie,
marcăm Ziua Națională a Lecturii. Așadar, în
săptămâna 12-16 februarie 2024, am desfășurat
diverse activități pentru promovarea și încurajarea
lecturii. Primii participanți la această inițiativă
au fost elevii claselor primare de la Liceul cu
Program Sportiv din Galați, însoțiți de doamnele
Tudose Nicoleta, Luca Veronica, Diaconu Florica și
bibliotecara Mereuță Mihaela. Prima lor experiență
într-o bibliotecă de o asemenea amploare i-a
captivat și fascinat. Au ascultat cu atenție povestea
22 Axis Libri
educativă intitulată „Nu vreau să citesc. Deloc.
Și punct. Sfârșit.”, semnată de Emma Perry &
Sharon Davey. Micuții au explorat cele două
compartimente pentru împrumut la domiciliu și au
obținut informații despre condițiile de înscriere și
serviciile gratuite oferite de bibliotecă.
O activitate interesantă a fost pe data de 15
februarie, când am avut bucuria să-i primim pe elevii
clasei a VI-a B de la Seminarul Teologic Ortodox
„Sf. Ap. Andrei” Galați, însoțiți de doamna profesor
Blănariu-Cozma Alina-Liliana. Tema lecturii a
fost „Micul Prinț” de Antoine de Saint- Exupery.
După ce au citit un fragment din călătoria eroului
principal, elevii au fost îndemnați să ilustreze o
scenă dintr-o carte pe care au parcurs-o, iar colegii
lor au avut provocarea de a identifica titlul și autorul
respectivei opere. Cu inteligență și atenție, copiii au
reușit să ghicească titlurile cărților.
La activitățile Bibliotecii Județene „V.A.
Urechia”, în timpul săptămânii dedicate Zilei
Naționale a Lecturii s-au alăturat și elevii cls. I B,
a II-a B și a IV-a B de la același Seminar Teologic
Ortodox „Sf. Ap. Andrei”, însoțiți de doamnele
prof. înv. primar: Tofan Virginia, Porumb Daniela
și Dănăilă Crenguța-Monica. De asemenea, și
elevii clasei a VI-a C de la Școala Gimnazială nr. 28
Galați, însoțiți de doamna profesoară Bontea Anca,
au participat la acest eveniment.
Cu entuziasm, cei mici au savurat paginile
cărților, descoperind cu bucurie universul fermecat
al poveștilor. Așadar, am traversat o lună plină de
evenimente care au avut în centrul atenției lectura.
În lunile viitoare, ne propunem să extindem
această călătorie literară, oferind o gamă diversă
și captivantă de activități culturale care să ducă la
creșterea numărului celor pasionați să pășească
pragul bibliotecii noastre.
Biblioteca în mijlocul comunităţii

CĂLĂTORI
PRINTRE CUVINTE

Într-o săptămână plină de emoție și aventură literară, biblioteca

noastră, Filiala Nr. 1 „Costache Negri” a fost martora unor evenimente
memorabile, ce au adus împreună copii, cadre didactice și cărți într-o
călătorie plină de aventuri și învățăminte. Cu inimile deschise către
magia poveștilor, am adâncit legătura noastră cu spiridușul Împreună,
care ne-a învățat că doar împreună putem să facem minuni. Împreună,
am descoperit că fiecare pagină a unei cărți ascunde comori neprețuite,
iar fiecare aventură literară ne aduce mai aproape unii de alții. Spiridușul
Împreună ne-a învățat că cele mai frumoase povești se nasc atunci când
suntem uniți și că puterea prieteniei poate clădi lumi întregi de magie
și bucurie.

Ziua Națională a Lecturii - deschiderea către Magia Cărților

Prima zi a debutat cu sărbătorirea Zilei Naționale a Lecturii,
în universul copiilor, la Grădinița „Sântul Stelian” Galați alături de
prichindeii grupei mari, coordonați de către doamna profesoară Lucica
Vișan. Micuții au fost primii călători în lumi magice, deschizând
paginile cărților și descoperind comori literare. Cărțile au fost adevărate
portaluri către aventuri pline de farmec, iar lectura cărții „Murdărici
merge la școală” a adus bucurie în inimile lor. Ne-am amuzat copios
de isprăvile lui Murdărici și am colorat cu drag personajul năzdrăvan.
Cecilia
Manolescu
bibliotecar, Biblioteca
Județeană „V.A. Urechia”

martie 2024 23
 Biblioteca în mijlocul comunităţii
Căsuța Cărților - destinația
aventurilor literare
În Căsuța Cărților, am
avut onoarea să găzduim micuții
căutători de povești, elevii
clasei pregătitoare și ai clasei I
de la Școala Gimnazială Nr. 28
Galați. Sub îndrumarea atentă a
doamnelor profesoare Gabriela
Dima, Daniela Bobulișteanu și
a doamnei bibliotecar Violeta
Tanasă, acești curioși exploratori
ai cărților au intrat cu entuziasm în lumea fermecată
a poveştilor. Cu ochii strălucind de nerăbdare, au
explorat paginile cărților, dezvăluind mistere și
secrete, apoi au călătorit prin tărâmul imaginației,
ascultând cu atenție povestea plină de învățăminte
„Ai Voie, Naivoie”. La finalul activității, în cinstea
Zilei Naționale a Lecturii, am cântat cărticelelor ,,La
mulţi ani!” și le-am urat să aducă mereu zâmbetul
în viața cititorilor, să le fie mereu călăuze și prietene.
Ziua Îndrăgostiților de Lectură - O altă
perspectivă
Pe 14 februarie, ziua îndrăgostiților, filiala
noastră a fost locul unde elevii clasei a V-a de la
Școala Gimnazială Nr. 28 Galați au descoperit
că dragostea pentru lectură poate fi la fel de
captivantă ca și dragostea dintre două persoane.
Prin intermediul cărții „Un an haihui”, îndrumați
de către doamna profesoară de limba și literatura
română Oana Ichim, acești călători au pătruns în
lumi fantastice, au întâlnit personaje incitante și
au trăit aventuri neașteptate. Frumoasa experiență
le-a deschis mințile și le-a hrănit imaginația,
încurajându-i să continue să descopere lumi noi și
să se îndrăgostească de lectură mai mult în viitor.
Explorând aventura literară alături de
scriitoarea Vera Crăciun: magie și bucurie
Pasiunea pentru lectură a fost celebrată
într-un mod special la biblioteca noastră. Cu
emoție și entuziasm, elevii Școlii Gimnaziale Nr. 17
Galați, sub bagheta magică a doamnelor profesoare
Doina Enache, Alina Marin și a doamnei bibliotecar
Iuliana Balan, au avut privilegiul să își deschidă
inimile și mințile pentru a cunoaște un invitat de
seamă, scriitoarea Vera Crăciun. Doamna cuvintelor
frumoase a împărtășit din bogata experiență și
24 Axis Libri
i-a inspirat pe elevi cu povești pline de farmec și
învățăminte. Împreună, am explorat lumi noi și au
călătorit prin paginile cărților, descoperind bucuria
și magia lecturii. Astfel, am sărbătorit nu doar o zi
în calendar, ci un univers întreg de cunoaștere și
aventură.
Povești încântătoare: călătorii literare în inima
bibliotecii
În același spirit de bucurie și nerăbdare,
prichindeii de la Grădinița Nr. 9 Galați s-au
aventurat pe tărâmul cărților sub îndrumarea
doamnelor educatoare Ioana Mardare și Valerica
Huzum. Cu ochii strălucind de curiozitate, acești
mici exploratori au răsfoit paginile pline de aventuri
și învățăminte, lăsându-se fermecați de povestea
„Fetița care colorează visele”.
Micuții căutători de povești: o întâlnire plină
de învățare și explorare
În Căsuța Cărților, magia lecturii a prins
viață odată cu preșcolarii din grupa „Disney” de
la Grădinița „Codruța” Galați, sub îndrumarea
doamnei educatoare Alina Pascale. Prin desene
pline de culoare și imaginație, micuții au însuflețit
personajele preferate, transformând fiecare pagină
într-o călătorie magică. La fel de fascinanți au
fost și Fluturașii zburdalnici și Greierașii veseli,
îndrumați de către doamnele educatoare Mariana
Matara și Adriana Avram, care au descoperit
minunatul univers al cărților și au călătorit în lumi
nemaivăzute, lăsându-se captivați de farmecul cărții
,,Leul din bibliotecă”. Copilașii au învățat despre
regulile și comportamentul adecvat în bibliotecă și
au promis că le vor respecta.
Să facem cunoştinţă cu spiriduşul Împreună:
descoperiri şi aventuri literare
 În lumea fascinantă
a poveștilor, am descoperit
bucuria, iubirea, bunătatea și
inocența. Grădinița „Motanul
Încălțat” Galați și-a deschis
porțile spre aventura lecturii,
aducând zâmbete și gingășie în
inimile noastre. Alături de mulți
prichindei curioși și veseli, am
celebrat pasiunea pentru cărți și
am călătorit departe în universul
poveștilor, trăind fiecare moment
cu intensitate și dăruire. Cu inimile pline de emoție,
am explorat împreună paginile poveștii ,,Împreună”,
descoperind că doar unindu-ne puterile putem să
ducem la bun sfârșit cele mai mari aventuri și să
înfruntăm toate provocările. Am intrat în pielea
personajelor, am improvizat și am dansat, iar la
final le-am cântat cărticelelor și le-am urat să aducă
mereu zâmbetul în viața celor care le citesc! Astfel, în
lumina cunoașterii și a frumuseții, Ziua Națională a
Lecturii a devenit o sărbătoare a inimilor deschise și a
minților îmbogățite. Mulțumim cadrelor didactice:
Oana Crăciun, Tatiana Puia, Laura Tudosă, Alina
Porojan, Cristina Luca și Laura Stratulat pentru
dedicarea lor și pentru că îi îndrumă pe copii în
călătoria lor spre cunoaștere și descoperire.
Bucurie în culori: ora de lectură la Grădiniță
Alți copii minunați, alte doamne de poveste...
De data aceasta am poposit pe alt tărâm de basm,
în universul copiilor, la Grădinița „Licurici” Galați.
Aici, am fost întâmpinați de gazde primitoare,
inimoase și pline de entuziasm. Cu toții, mici și
mari, am pornit într-o călătorie minunată prin
lumea lecturii, descoperind locuri noi, personaje
fascinante și emoții care ne fac mari, ne inspiră să
visăm și să căutăm mereu frumusețea în fiecare
carte. Împreună cu cei mici, am creat o poveste
minunată. Am inserat personajele lor preferate, de
la eroi îndrăgiți din cărți și desene animate, până la
creaturi fantastice și dragoni. Am adăugat un strop
de magie în fiecare pagină, iar întâmplările pline
de aventură au prins contur. Astfel, s-a format o
lume fascinantă, în care imaginația noastră a fost
singura limită. O poveste ce ne poartă pe aripi de
vis, în călătorii nemaivăzute și întâlniri de neuitat.
Mulțumim doamnei director Nicoleta Lăcustă
și întregului colectiv de cadre didactice pentru
călăuzirea copiilor pe drumul către cunoaștere și
descoperire.
Astfel, cărțile rămân cei mai buni prieteni
în călătoria noastră, aducându-ne zâmbete și
învăluindu-ne în povești fermecătoare. Ele sunt
farurile care ne ghidează spre lumi neexplorate, ne
inspiră să visăm și să căutăm mereu frumusețea în
fiecare pagină. Așteptăm cu nerăbdare noi aventuri
și descoperiri alături de cărți și cititori pasionați,
pentru că, așa cum spunea Albert Einstein: „Cine
nu citește cărți, nu are niciun avantaj față de cine
nu poate citi”.
Cu dragoste și recunoștință, mulțumim
tuturor celor implicați în această călătorie plină
de farmec. Cadrelor didactice, bibliotecarilor
și, mai presus de toate, micilor noștri călători
printre cuvinte. Să continuăm să ne aventurăm
împreună prin lumi fascinante și
să ne împărtășim dragostea pentru
lectură, încurajându-i pe cei din jur
să descopere magia cărților. Astăzi,
mâine și întotdeauna, să ne amintim
că puterea stă în unitate și că drumul
spre succes și înţelepciune este pavat
cu prietenie și colaborare.
martie 2024 25
 Biblioteca în mijlocul comunităţii

iLEARN – Program de educație

pentru femeile adulte

În societatea modernă, educația pentru femei este esențială

pentru progres și dezvoltare durabilă. Această investiție în cunoaștere
și competențe nu aduce doar beneficii individuale, ci contribuie și la
creșterea economică, reducerea sărăciei, combaterea discriminării.
Prin urmare, este imperativ să se acorde atenție sporită asigurării
accesului femeilor la o educație de calitate.
În acest sens, Biblioteca Județeană „V.A. Urechia”, instituție
care promovează alfabetizarea și autoperfecționarea, a conceput și a
obținut o finanțare europeană, prin programul Erasmus+. Este vorba
despre proiectul intitulat iLEARN – Program de educație pentru femeile
adulte, prin care se urmărește, în primul rând, echiparea personalului
bibliotecii cu competențe noi, digitale, aplicabile în diverse situații și

Cătălina Popa
bibliotecar, Biblioteca
Județeană „V.A. Urechia”

26 Axis Libri
activități non-formale desfășurate de instituție, provenite din sistemul de plasament, femei casnice
după care, transmiterea informațiilor către cu experiență profesională redusă și refugiate
bibliotecarii din județul Galați precum și către ucrainene.
un eșantion format din două sute de femei din În concluzie, prin accesul la educație și
mediul urban sau rural. Se poate spune că acest promovarea egalității de șanse în acest domeniu,
proiect constituie o investiție în infrastructura femeile pot să-și dezvolte potențialul intelectual
educațională, promovând egalitatea de șanse și și să-și împlinească aspirațiile profesionale
eliminând obstacolele din calea accesului femeilor și personale. Avem convingerea că proiectul
la educație. iLEARN va contribui la dezvoltarea personală
Activitățile vor fi implementate în trei etape. și la transformarea vieții beneficiarelor, fiind
Prima etapă, destinată formării personalului responsabilitatea noastră colectivă să ne asigurăm
nostru, va include două cursuri care se vor că fiecare femeie are acces la educația de care are
desfășura în Cehia și Slovenia, vizând dezvoltarea nevoie și merită.
competențelor digitale și integrarea acestora în
activitatea de bibliotecă. Prin intermediul modulelor
interactive se vor deprinde strategii pentru a
stimula creativitatea, pentru a coordona învățarea
prin proiecte captivante și pentru a integra fără
probleme toți cursanții, inclusiv pe cei proveniți din
medii minoritare, într-un mediu de învățare unificat
și incluziv. Mai mult decât atât, experimentând
instrumente de învățare participativă, cursanții
dobândesc abilitățile necesare pentru a construi o
comunitate de practică în a trezi interesul pentru
studiu.
Sunt prevăzute și două vizite de observare la
Biblioteca Universității Americane din Bulgaria,
respectiv la Biblioteca Publică din Zory Polonia.
Participanții vor avea ocazia de a face cunoștință
cu colegi de diferite naționalități din Uniunea
Europeană, de a se implica în experiențe de
învățare interculturală și a face schimb de idei.
Aceste misiuni de observare vor fi oportune pentru
o mai bună înțelegere a sistemului de educație
din țările respective, precum și a modului în care
biblioteca funcționează și își face simțită prezența
în comunitate.
Cea de-a cincea mobilitate va fi hibridă,
alcătuită dintr-o vizită profesională în Portugalia și
un atelier online.
În faza a doua se vor împărtăși cunoștințele
dobândite în timpul acestor mobilități cu personalul
de la bibliotecile comunale, prin intermediul unor
cursuri și ateliere de lucru susținute atât în persoană,
cât și online.
Faza a treia, cea mai importantă, va consta
dintr-o serie de cursuri axate pe dezvoltarea
competențelor digitale, organizate pentru 200
de femei cu venituri reduse, inclusiv femei tinere

martie 2024 27
 Istorie

AȘEZĂMÂNTUL CULTURAL
ION C. BRĂTIANU

În anul 1928, cu prilejul comemorării unui an de la decesul celui

care a fost Ion I.C. Brătianu (1864-1927), soția sa, Eliza Știrbei-Brătianu,
a pus bazele Așezământului Cultural care poartă numele marelui om
politic, remarcat și prin activitatea culturală, pentru a păstra memoria
unuia dintre cei mai de seamă oameni politici români. Domeniile în care
Așezământul și-a propus să activeze de la început au fost: publicarea
discursurilor lui Ion I.C. Brătianu și organizarea unei biblioteci, care să-i
poartă numele. Ca director al Așezământului a fost numit Constantin
C. Giurescu, profesorul universitar George Fotino a fost numit directorul
bibliotecii, iar George Brătianu, directorul publicațiilor.
Vintilă și Constantin I.C. Brătianu, care au primit prin testament
biblioteca de la Florica, au donat cele aproximativ 6.000 de volume
pentru biblioteca care purta numele fratelui lor, Ion I.C. Brătianu. Acest
fond de carte va fi nucleul în
jurul căruia se vor realiza una
dintre cele mai mari biblioteci
din țară, care la finele anului
1933 va conține aproximativ
20.000 de volume, frumos legate
și catalogate, pregătite pentru
public. Printre cei mai însemnați
donatori au fost nepoții lui D. A. Radu Moțoc
Sturdza, care au contribuit ca inginer, publicist
fondul de carte al bibliotecii să
ajungă la 25.000 de volume, la
care adaugă și 150 de reviste de
istorie și cultură generală.
Activitățile Bibliotecii au
fost numeroase și variate. S-au
organizat cicluri de conferințe
pe teme diferite, expoziții de
carte rară, manuscrise, hărți,
Statuia lui Ion C. Brătianu din fața stampe, care s-au bucurat de un
Așezământului Cultural larg interes.

28 Axis Libri
 Astfel, Biblioteca Ion C. Brătianu a devenit
una dintre cele mai însemnate din țară. Fondul
special, care cuprinde vechile tipărituri românești,
are aproape 500 de volume, multe dintre ele rarități1.
În anul 1929, apare volumul VIII, sub
patronajul Așezământului Cultural Ion C.
Brătianu, care a fost editat la Cartea Românească
din București. Subiectul tratat s-a intitulat:
REFUGIAȚII MOLDOVENI ÎN BUCOVINA.
1821 și 1848.
Lucrarea a fost redactată de istoricul român
Teodor Bălan (1885-1972), care s-a născut la Cacica,
în Ducatul Bucovinei. În perioada anilor 1932-1940, a
predat Istoria României la Universitatea din Cernăuți.
A publicat șase volume cu Documente bucovinene, fiind
și directorul Comisiei Arhivelor Statului din Cernăuți.
În această calitate, a salvat multe documente oficiale,
în dorința de a demonstra atât caracterul românesc
al Bucovinei, cât și continuitatea românilor în spațiul
Bucovinei. În perioada anilor 1941-1945, a îndeplinit
funcția de director al Bibliotecii
Universitare din Cernăuți.
După al Doilea Război
Mondial, s-a retras la Gura
Humorului, unde a continuat
să colecteze și să prelucreze
documente, dar autoritățile
comuniste sub autoritatea rusească
nu au mai permis ca numele său
să apară în nicio publicație. În
perioada anilor 1957-1972, el a
reușit să publice 11 articole și un
studiu, Din istoria Câmpulungului
Moldovenesc. A decedat la 25
noiembrie 1972, la 87 de ani, și
Școala Gimnazială Teodor Bălan
Nr. 3 din Gura Humorului îi
poartă numele2.
Din publicațiile Așeză­
mântului Ion C. Brătianu sunt
semnalate, pe ultima copertă a volumului VIII,
câteva volume interesante, cu precizarea costului
pentru achiziționare, din care prezentăm câteva:
- Ion C. Băcilă, Bibliografia războiului pentru
independență (1877-1878), București, 1927.
- Mihai Popescu, Documente inedite
privitoare la Istoria Transilvaniei între 1848-1859,
București, 1929.
1
Chira Jurca, Așezământul Cultural Ion I.C. Brătianu,
în „Muzeul Național”, an. 11, 1999, p. 139-141.
2
https://ro.wikipedia.org/wiki/Teodor_B%C4%83lan
- Ion I. Nistor, Unirea Bucovinei, București
1928.
- Ștefan Ciobanu, Unirea Basarabiei, Studiu
și documente cu privire la mișcarea națională din
Basarabia în anii 1917-1918 București, 1929.
Teodor Bălan avea să prezinte lucrarea
dedicată refugiaților moldoveni în Bucovina cu
patru capitole:
- Familiile Mustață și Petrino
- Refugiații moldoveni din anii 1821 și 1848
- Constantin Hurmuzachi
- Efectele binefăcătoare
Vom selecta anumite pasaje din această
lucrare apărută în 1929.
Pentru a înțelege sosirea în Bucovina a
familiilor Mustață și Petrino, va trebui să constatăm
dacă au existat legături sociale și politice între
Bucovina și Moldova. Aceste legături ar fi putut
contribui la întărirea elementului românesc în
noua provincie austriacă, ruptă
din trupul Moldovei.
Moldova se afla sub
suzeranitatea turcilor și nu era
în stare să manifeste pretenția de
a fi socotită stat egal în rang cu
stăpânii Habsburgi.
Agentul austriac din Iași
nu avea un coleg moldovean cu
sediul la Viena. Odată cu răpirea
Bucovinei, încetară legăturile
familiare între fiii aceluiași
neam, care până atunci duseseră
o viață comună.
După un deceniu de la
răpire, Bucovina fu izolată
complet de Moldova. Puțini
boieri români din Moldova au
trecut hotarul pentru a se așeza
în Bucovina. Nu cunoaștem
decât două familii de acest fel, care sunt de origine
macedo-română: Mustață și Petrino.
Teodor Mustață a sosit din Macedonia și s-a
așezat în Moldova. Specialitatea lui era negoțul cu
moșii. Pentru un om harnic și abil ca el, Bucovina
era un teren foarte potrivit pentru asemenea
afaceri.
După răpirea Bucovinei, stăpânii de moșii
de pe ambele părți doreau să scape de averile lor
imobiliare, neputându-le administra peste graniță.
martie 2024 29
 Istorie
Teodor Mustață a înțeles situația și s-a angajat să
rezolve problema acestor moșii.
El s-a înțeles în anul 1793 cu patriarhul de
Ierusalim, Antimos, care i-a dat în arendă multe
moșii din Bucovina, precum Toporăuți, Tristiana,
Văscăuți și Dracineț, care aparțineau mănăstirilor.
Pentru aceste terenuri, el s-a obligat să
plătească anual suma de 2.050 galbeni turcești.
Încheind aceste contracte, Teodor Mustață fu
silit să se mute în Bucovina, unde a organizat
administrarea moșiilor luate în arendă.
Mustață află că statul austriac dorește să
vândă fondul ortodox din Bucovina, drept pentru
care el se înțelege cu boierii moldoveni Nicolae și
Iordachi Rosset, Iordachi Balș, Panaioti Casimir și
C. Carp, care aveau și ei moșii în Bucovina.
Moneda de 1 para din 1771, fabricată la monetăria
de la Sadagura
În anul 1804, se încheie la Lemberg contractul
cu austriecii, prin care Teodor Mustață a primit
de la statul austriac un număr de 44 de moșii în
schimbul sumei de 331.000 lei împărătești.
Cu o parte din banii câștigați, Teodor Mustață
își cumpără moșia Sadagura, situată aproape de
Cernăuți. Istoricul acestui târg Sadagura este legat
de generalul rus Rumianțov, comandantul armatei
rusești aflată în Moldova, care în anul 1771 a cerut
Divanului Domnesc din Moldova să caute un loc
pentru facerea banilor de aramă, ce urmau să fie
făcuți la monetăria înființată acolo de aventurierul
baron Nicolae Gartenberg, care făcea parte din
aristocrația polonă. Traducerea în polonă a
cuvântului Gartenberg era Sadagusrski, de unde
vine și denumirea localității Sadagura.
El folosea materialul bronzului din tunurile
capturate de la turci.
Moneda oficială pusă în circulație în anul 1771
avea valoarea de 1 para și prezenta stema Moldovei,
cu capul de bour, și stema Țării Românești, cu
acvila ținând în cioc o cruce.
Văzînd că târgul Sadagura se bucura de
anumite privilegii, Teodor Mustață se hotărî
30 Axis Libri
să se așeze aici, unde a cumpărat mai multe
terenuri.
Cu timpul și-a clădit un conac, asemănător
cu cel de la Cernauca al lui Doxachi Hurmuzachi.
Teodor Mustață a murit în anul 1825, și prin
testament a lăsat toată averea copiilor săi.
Familia Petrino este tot de origine macedo-
română şi la început avea la Iași o prăvălie de coloniale.
Erau doi frați, Hristodulo și Apostolo Petrino.
Frații Petrino sosiră în Bucovina după anul
1800, devenind cetățeni austrieci în 1809, pentru a
putea cumpăra moșia Vascăuți pe Ceremuș. Teodor
Mustață i-a îndemnat să se așeze în Bucovina și le-a
vândut satul Vascăuți.
Sosirea în Bucovina a familiilor Mustață și
Petrino a fost binevenită, dar n-a putut da rezultate
imediate.
De groaza oștilor nedisciplinate ale lui
Alexandru Ipsilanti, un număr mai mare de boieri
și intelectuali moldoveni s-a refugiat în Bucovina
în 1821.
Sate incendiate, conace distruse, oameni
bătuți, erau situații frecvente. În martie 1821, au
fost incendiate primele sate moldovenești.
Țăranii umiliți au primit cu resemnare noul
vifor care s-a abătut asupra lor. Numai marii boieri
au părăsit patria și s-au refugiat în Bucovina și o
parte în Basarabia.
Cel dintâi boier moldovean care s-a refugiat
în Bucovina a fost vornicul Ioan Neculce, care s-a
așezat pe moșia sa de la Boian.
La scurt timp, în luna mai, au sosit și alți
boieri: Ioan Mauromati, Hristodulo Petrino,
Iordache Bașotă, C. Demianov și Gh. Papazoglu.
În luna iunie 1821, au ajuns un număr mai
mare de refugiați moldoveni, boieri și intelectuali,
printre care trebuie menționați Scarlat Miclescu
din Botoșani, Safta Bașotă din Dorohoi, Anastasie
Scorțescu din Iași.
Printre ei au fost și doi nemți, profesorul
de muzică Iohann Kraus și farmacistul Iohann
Lochmann.
Au urmat și alți refugiați, care s-au îndreptat
către localitățile Siret, Rădăuți, Cernăuți, Storojineț
și Costâna. Autoritățile bucovinene, în anul 1823,
au făcut o cercetare și au găsit un număr de 152
de familii, printre care multe familii de boieri:
Săndulache Sturdza, C. Cantacuzino, Alecu și
Gheorghe Ghika, Alecu Samarcaș, Iordache Balș,
Alecu Hurmuzache, Mitropolitul Veniamin și
arhimandritul Daniil.
 Refugiații moldoveni au fost supravegheați
de autoritățile austriece, dar au găsit un ajutor din
partea românilor din Bucovina.
Cel mai de seamă apărător al lor a fost
Doxachi Hurmuzachi, care i-a găzduit în casa lui
din Cernăuți și Cernauca.
În anul 1823, acești refugiați s-au reîntors pe
rând în Moldova, unii fiind obligați de autoritățile
austriece.
O altă serie de refugiați moldoveni a sosit în
Bucovina în primăvara anului 1848.
După sfatul ținut la 27 martie 1848 în
hotelul Petersburg din Iași, domnitorul Moldovei,
Mihai Sturdza, a dat ordinul de arestare a tinerilor
revoluționari.
Cei mai mulți s-au sustras arestării și s-au
refugiat în Bucovina. Printre aceștia se numără
Costache Negri, Toader Ralet, Dimitrie Conta, A.
Moruzi, Alexandru Ioan Cuza, frații Vasile și Iancu
Alecsandri, frații Rosetti și Gheorghe Sion. Mihai
Kogălniceanu a trecut în Bucovina în luna august
1848.
La Cernăuți, refugiații au închiriat camere la
cele două hoteluri și centrul de întâlnire era în casa
ospitalieră a lui Doxachi Hurmuzachi.
Holera, care a ajuns la Cernăuți în august
1848, i-a determinat să se retragă la Cernauca,
unde au petrecut tot timpul în conacul familiei
Hurmuzachi.
Raiul de la Cernauca a luat sfârșit în ianuarie
1849 când generalul polonez Bem a invadat sudul
Bucovinei cu o ceată de maghiari și a declanșat o stare
de asediu, determinând pe refugiați să părăsească
ospitalierul pământ al Bucovinei. Primul s-a retras,
la 24 ianuarie 1849, M. Kogălniceanu, și cei din urmă
refugiați au părăsit Bucovina în luna mai 1849.
Neștearsă a rămas în inima lor figura lui
Doxachi Hurmuzachi, care a primit declarațiile de
devotament ale refugiaților.
Constantin, fiul lui Doxachi Hurmuzachi, s-a
mutat în Moldova, după ce a terminat Liceul de la
Cernăuți și Universitatea de la Viena, unde urmase
cursurile la facultatea de Drept.
Fiind considerat unul dintre cei mai învățați
bărbați din Moldova, domnitorul Grigore Ghica l-a
apreciat și i-a dat cuvenita atenție.
În anul 1850, a fost numit membru al
Comisiei învățăturilor publice, unde era alături
de Vasile Alecsandri. A făcut parte și din comisia
juridică, unde a colaborat cu Mihai Kogălniceanu,
la alcătuirea codului penal în anul 1856.
Îndelungata ședere a refugiaților moldoveni
în Bucovina nu a rămas fără efect. Influența pe care
ei au exercitat-o asupra intelectualilor din Bucovina
a fost foarte puternică.
Se știe că ziarul Bucovina a fost întemeiat în
urma îndemnurilor primite de la acești refugiați.
În coloanele ei s-au tipărit articole valoroase, poate
unice, referitoare la situația politică a Moldovei, a
Munteniei și a Ardealului.
Pentru a-și ajunge scopul, redacția Bucovinei
a fost nevoită să angajeze corespondenți din toate
provinciile României.
Tot la îndemnurile refugiaților moldoveni
s-a înființat Societatea pentru cultura și literatura
română din Bucovina. Această societate a fost
întemeiată în anul 1862, la Cernăuți.
Alexandru Hurmuzachi a propus deschiderea
în Bucovina a unei catedre de Istorie națională.
Administrația Bucovinei a respins însă cererea
Societății, care a continuat să publice broșuri și o
revistă, iar în conducerea redacției a fost Gheorghe
Hurmuzachi. Între colaboratorii acestei reviste îl
găsim pe Vasile Alecsandri, care publică frumoasele
sale poezii.
Refugiații moldoveni au înviorat spiritul
românilor din Bucovina, unde sentimentul național
a devenit mai intens.
Un om precum Constantin Hurmuzachi a
dus în Moldova scânteia entuziasmului național și
bogăția cunoștințelor sale juridice, aducând astfel
un prinos de recunoștință acelei țări, care dăduse
românilor din Bucovina îndemnul la o activitate
națională intensă3.
Anexele foarte voluminoase din volumul al
VIII-lea, care conțin 95 de pagini, oferă cititorului
informații deosebit de interesante privind
corespondența din perioada respectivă, care au stat
la baza acestui studiu.
Sunt informații precum lista nominală
a persoanelor care s-au refugiat, cu precizarea
familiei și a mijlocului de transport, trăsurile și caii
care îi însoțeau.
Se precizează și localitatea unde doresc
să rămână în Bucovina. Interesantă este și lista
eteriștilor români refugiați în Bucovina, cu
precizarea locului de naștere.
Trebuie apreciat acest Așezământ Cultural
Ion C. Brătianu, pentru activitatea culturală
deosebit de importantă din perioada interbelică.
3
https://ro.wikipedia.org/wiki/Teodor_B%C4%83lan
martie 2024 31
 Interviu

„Am fost, sunt un vrednic și fidel

vânător de prietenii...”
Interviu cu scriitorul Valeriu Valegvi

A.G. Secară: Dragă domnule Valeriu Valegvi, ați împlinit o

vârstă frumoasă, când, cu puterea înțelepciunii, se poate călători atât
în viitor, cât și în trecut, se pot trage niște concluzii, dar mai ales se
pot întocmi niște proiecte de… esență. Cum ați defini ACUM - Viața,
Omul, Umanitatea, Cultura și Civilizația, sentimentul românesc al
ființei? Mai mult ca Noica, sau mai… cioranian?
Valeriu Valegvi: Sincer, cu un ochi râd, cu celălalt plâng... În
cei peste 70 de ani de viață activă, atât de mult ne-am apropiat, dar și
îndepărtat, de noțiunile enumerate mai sus, încât îmi vine să-mi dau
palme în Piața Centrală a orașului... Când să răsuflăm și noi ușurați
după evenimentele din 22 decembrie 1989, toate s-au sucit, îngrămădit,
răstălmăcit și ră-răstălmăcit. Omul s-a înstrăinat tot mai mult de misia lui
de înțelegere superioară a evoluției lumii contemporane, Umanitatea a
suferit la rându-i metamorfoze inimaginabile (ex. reactivarea reacțiilor
de vendetă și a violenței cu statut civilizator), Cultura a trecut dincolo
de granițele experiențelor admisibile, cu punerea emoțiilor și gândirii
umane la zid, iar Civilizația a luat-o încet-încet la vale, partea cu evoluția
spirituală fiind aproape sufocată de acumulările materiale și devenirea
într-un imediat confortabil. Suntem din păcate contemporani cu o
situație nefericită, ingrată, de semnificativă involuție.
A.G.S.: Personal, (dar) și social: care sunt cele mai frumoase Adi-George
amintiri culturale, dar și meta-culturale? Secară
scriitor, critic literar
V.V.: Nu am cum să uit momentul când, fiind un proaspăt
adolescent, elev în clasa a șaptea, prin inima și mintea mea a trecut
pentru prima oară acel fior răvășitor al inspirației, și când efectiv m-am
pomenit că scriu... De atunci trăiesc o frumoasă aventură a scrisului.
Sper să dureze cât mai mult! Un alt moment memorabil pentru profilul
meu de poet este cel al citirii cu nesaț a poveștilor (Povestind copiilor
de Petre Ispirescu a fost prima carte citită integral pe când eram elev
în clasa a doua primară), basmelor și miturilor de pe la noi. Ele mi-
au înălțat imaginația până la cer și mi-au dat un real imbold în actul
scrierii. Așa am învățat să simt și să gândesc românește.
A.G.S.: Experiența religioasă sau mistică v-ar putea (re)

32 Axis Libri
defini? Cum abordați agnosticismul și… noua
corectitudine politică (și la vreme de pandemie)?
V.V.: M-am născut și am crescut într-o familie
de buni creștini, chiar dacă părinții mei nu erau
practicanți pe față (mai ales tata...); la noi în familie
se țineau cu sfințenie sărbătorile religioase, m-am
trezit că am un puternic instinct al credinței (copil
fiind, am participat la diferite slujbe religioase în
biserica din vecinătate). De aici poți trage singur
concluzia că experiența religioasă mă definește în
ceea ce scriu și fac. Noua corectitudine politică e un
mare bluf! E o nouă modalitate de uniformizare a
națiunilor în interesul anumitor grupuri (știm noi
care...), de ștergere a pluralității de păreri și idei în
marele concert al societății contemporane, în fond
o radicalizare ideologică la nivel mondial.
A.G.S.: Pentru dumneavoastră a existat un
război al generațiilor?
R. Mai bine spus convulsii... Ar fi prea frumos
să fie o concordie între generații, dar se poate?
O generație este cu bune și cu rele. Ea poartă
însemnele timpului în care s-a născut și format.
Unele dintre prieteniile literare cele mai durabile
le-am avut cu scriitorii din generațiile anterioare. Valeriu Valegvi
Două dintre ele au durat cel mai mult. E vorba de A.G.S.: Care a fost/este Cartea perfectă care
scriitorii Simon Ajarescu și Dan Plăeșu. Nu-i vorbă v-ar mobiliza pentru un nou proiect… livresc?
că și cu congenerii mei scriitori mă aflu în relații V.V.: Mi-e foarte greu să mă hotărăsc. Am
bune și foarte bune (ex. Marin Mârza, Ion Manea, avut privilegiul, și deschiderea necesară, de a mă
Florin Dochia). Cu mai tinerele generații, încerc hrăni spiritual și literar cu multe super realizări
să fiu în siajul lor. Tu ești un foarte bun coleg (și artistice. Aș paria pe un echilibru estetic. În ultima
prieten, cred). vreme îmi tot dau târcoale scriitorii de sinteză gen
A.G.S.: Sintagme precum „abrutizarea prin Thomas Mann (cu al său Muntele vrăjit), Marguerite
cultură”, „abatoare spirituale” etc. vă spun ceva? Yourcenar (Piatra filosofică). Sub fascicolul lor
Cum ați învins Rutina din cultură, din viața de energie, cine știe ce voi mai așterne pe hârtie?
spirituală? Numai zile să mai am.
V.V.: Îmi repugnă astfel de sintagme. Adică A.G.S.: Apollinic și dionisiac, etic și estetic,
de ce abrutizare? când însăși trăirea adevărată are cum v-ați raportat la aceste categorii, cum vă
nevoie de cultură, ne împlinim prin actul cultural, raportați și cum vă veți raporta în noile proiecte?
prin artă. La fel, resping expresia abatoare spirituale, În ce ar consta acestea? Ne puteți oferi un fragment
înțelegând o dată în plus misia culturii adevărate de 1-3 pagini din acest proiect?
în evoluția spirituală a omului. Există, în schimb, V.V.: De când mă știu, m-am simțit și
pericolul rutinizării creatorilor de artă, datorită comportat ca apolinic și nu dionisiac. Titlurile
închistării lor într-o anumită formulă, tehnic primelor mele cărți, Târziu de mare incertitudine,
vorbind; la acest lucru contribuie și sfera culturală Calme frenezii, confirmă această stare de fapt. Sigur,
însușită și susținută de aceeași. Lectura, și iarăși am avut destule dificultăți/praguri de trecut; sunt un
lectura, întreținerea stării de mirare prin cercetări capricorn cu picioarele pe pământ, bucuriile vieții
și dialoguri cu confrații de suferință, sunt câteva le-am trăit din plin într-o primă perioadă (copil
din ingredientele unei reușite pe plan cultural. Nu fiind, eram supus demonului jocului). Apolinicul,
am dubii. termen inventat de Nietzsche, de la Apollo citire

martie 2024 33
 „realizează echilibrul și armonia dorințelor, nu mi-se că ar mai fi o șansă pentru reabilitarea lor.
neprimind pulsiunile omenești, ci orientându- Sunt un tip dificil în susținerea unei prietenii
le către o spiritualizare treptată.” (Dicționar de pe durate mai lungi... Nu, prieteniile nu se duc
Simboluri, Ed. Polirom, 1999). Tocmai această stare undeva de unde nu se vor mai întoarce! Nu, nu
de echilibru și percepere a armoniei prin toți porii există anume vârste pentru o prietenie durabilă.
ființei îmi place să cred că mă caracterizează. Între Am avut parte de minunate prietenii literare.
etic și estetic nu am a alege. Ambele fațete își au În imaginar, aș fi vrut să fiu prieten cu Eugenio
domeniul lor de manifestare, dar de preferat e să Montale, marele poet italian.
existe un echilibru. Totuși, un plus, fără voia mea A.G.S.: Destinul este doar o… Poveste sau
(oare?), pentru estetic, urmare exercițiului meu o Istorie? Ce ați cere acestui Destin să schimbe
îndelungat în domeniul artei scrisului. Desigur că pentru d-voastră? Cum vă raportați la mitul lui
lucrez intens la niște proiecte literare. Momentan Faust?
nu dau nimic din casă... V.V.: E de poveste acest destin... Există o
A.G.S.: Dintre celelalte arte, care v-au parte a lui inexorabilă, de neatins. Cred în datul
sedus și cum s-au manifestat aceste iubiri? În ce ne însoțește de dincolo (de unde venim), dar
aceeași ordine de idei, a afinităților elective, este și o parte din destin numai a noastră, în care
care este povestea și definirea Unei Mari liberul arbitru poate face istorie. De mic, din
Prietenii? Sau, nu neapărat în altă ordine de faza cumințirii și a depășirii facilului din jocurile
idei, cum ar spune Bogdan Răileanu: Unde se copilăriei, am conștientizat partea mea luminoasă
duc prieteniile atunci când se duc? Există „niște (și de luminat...), aceea care mă va duce pe propria
vârste ale prieteniilor”? Cu ce scriitor ați fi vrut traiectorie existențială. Experiența cititului și a
să fiți prieten? scrisului mi-a consolidat mereu încrederea și
V.V.: Pot spune că am cochetat cu desenul. energia creatoare. Am avut grijă ca ispitele de tot
Am urmat cursuri de desen la Casa Pionerilor, felul să nu mă cutremure îndeajuns, să nu-mi pierd
cum se numea pe vremuri, din oraș timp de 4 ani firea. Mitul lui Faust m-a fascinat, dar totul a rămas
(din clasa a doua până în clasa a cincea). Eram la nivelul ipotezelor. Ispititoare ipoteze...
un pasionat naiv. Nu am continuat mai departe la
vreun liceu de profil, din motive greu de înțeles
(poate nu eram convins
că pot...). În pregătirea
mea pentru viață, am
fost atras cu predilecție
de partea umanistă a
fenomenelor. Există o
anumită amprentă a
imaginilor, a picturalului,
în ceea ce scriu. Freamătul
imaginilor venind de
oriunde m-a fascinat
dintotdeauna. Când vine
vorba de prietenii, am o
mică problemă... Am fost,
sunt un vrednic și fidel
vânător de prietenii. Din
cauza asta am avut și atât
de suferit... Au fost situații
când am revenit în foste
prietenii, neconsumate
sau abandonate, părându-

34 Axis Libri
Teatru

La cestiune, stimabile!

Cel mai nou teatru independent din Galaţi, cu un nume original

„Teatru pe Ţeavă”, a fost înfiinţat din iniţiativa actorului Răzvan
Clopoţel, care şi-a pus la dispoziţie propriul imobil, dotat cu cele
necesare pentru un autentic sediu al teatrului, respectiv spaţiul de joc
şi cel destinat spectatorilor, spaţiu realizat şi cu ajutorul scenografului
Daniel Divricean. Instituţia îi mai are ca „breslaşi” pe actorii - Vlad
Ajder, Ionuţ Moldoveanu şi Ştefan Forir. La chestiune, după texte de
I.L. Caragiale, sub îndrumarea regizorală a lui Alexandru Dabija a
fost propriu-zis spectacolul inaugural al teatrului, montare cu care
au participat deja la mai multe evenimente festivaliere: la Festivalul
Internațional de Teatru și Arte Performative, Brăila, 2023, la Festivalul
Naţional de Comedie, Galaţi, 2023 şi la Festivalul Internaţional de Teatru
„Toma Caragiu”, Ploieşti, 2023. Destinat sălilor de tip studio, spaţiul

Tamara
Constantinescu
actriţă, critic de teatru

martie 2024 35

de joc imaginează un colţ de cârciumă, cu două
mese şi scaune, ce amintesc de vremea lui Nenea
Iancu, iar costumele negre, cu cămăşi albe, cravată
şi pălării asortate, nefiind fixate într-un timp precis.
Textul montării, realizat de regizorul Alexandru
Dabija, cuprinde în mare parte replici din scrierile
lui Caragiale, precum Ultima oră, Cadoul, Amicii
şi altele, conţinând însă şi unele chestiuni mai
contemporane. Înaintea reprezentaţiei, actorul Vlad
Ajder, cu aplecare asupra unor informaţii istorice
privind sediului instituţiei, detaliază accentuând
comicul unor coincidenţe. În clădire a locuit un
anume Ghiţă Vasiliu, fost Primar al oraşului Galaţi
în anii 1940. Cetăţeanul Chiţă s-a născut în anul
1892, fix în anul în care Nenea Iancu se hotărăşte
să plece în Ardeal. Totodată, mai aflăm că de
numele lui Ghiţă Vasiliu se leagă cel al Cimitirului
Eternitatea. Primarul, în timpul mandatului, a
comandat clopotniţa cimitirului, care, ca ironie a
sorţii, a fost inaugurată exact la înmormântarea sa.
Cu tuşe ionesciane, spectacolul debutează
cu discuţia aflată în toi, stropită din plin cu bere,
despre chestiunea teatrului şi a culturii în România,
în comune-urbane sau în urbe-comunale, despre
subvenţiile lor şi cine ar trebui să le conducă, se trece
apoi la stringenta problemă a alăptării copiilor de către
propriile mame, la statul care stă cu mâinile
în sân, nepăsător la alăptarea viitorului
nostru, cel puţin 5-6 ani din viaţă. Se
citesc ştiri din jurnale şi mica-publicitate,
ajungându-se la necesitatea introducerii
pedepsei cu moartea: „Patriotism nu mai
e, nu se mai alăptează, Guvernul nu e bun,
trebuie introdusă pedeapsa cu moartea!”
Fără a fi implicaţi în politică se gândesc
la viitorul „ţărişoarei ăsteia”, imparţiali,
36 Axis Libri
ca tot românul. Dialogul trimite treptat
spre dezarticularea limbajului din textele
ionesciene, spre aberaţia comunicării din
teatrul absurdului. Zvonistica este asigurată
de Nenea Nae, care aduce noutăţi despre
teme inventate - italianul, bulgarul, războiul
- dând pe gât, pe nerăsuflate, sticle întregi
de bere, plecând apoi grăbit, după ce sunetul
unui telefon imaginar, la care vorbeşte şoptit
în pălărie, îl cheamă spre alte chestiuni.
Tema ionesciană a proliferării
materiei rezidă în mulţimea sticlelor de
bere, care se îngrămădesc pe cele două
mese, sticle pe care cei patru bravi patrioţi la golesc
în crescendo, dialogul, şi el în crescendo, fiind din
ce în ce mai aberant. Afumaţi serios, trec de la un
subiect la altul, de la criză şi faliment la patriotism,
la recolta admirabilă de rapiţă, porumb, cânepă,
la datoriile din septembrie, octombrie, şi altele,
frazele din ce în ce mai incomplete, cuvintele din
ce în ce mai greu de rostit, până ce vacarmul devine
general, amintind de scena finală din Cântăreaţa
cheală: „Ce e azi, nu era pe vremea fanarioţilor!
[...] Bugetul e făcut să-l sugă bampirii! Hai,
noroc! Pentru ţărişoara noastră! Vivat, România!”
Intonează în final „Ginta nobilă latină”, întrebându-
se nedumeriţi ce mai au de făcut. Răspunsul este
tot unul ionescian, cu degetul la gură şoptesc toţi
patru „Şşşşşt!”. Actorii, Răzvan Clopoţei (Mache),
Vlad Ajder (Nae Stasache), Ionuţ Moldoveanu
(Lache) şi Ştefan Forir (Nea Nae), bine coordonaţi
de Alexandru Dabija, formează o echipă unitară,
construindu-şi personajele expresiv, cu ludicitate,
inventivitate, coerenţă şi măsura potrivită. Umorul
riguros dozat, cu precădere în ilustrarea beţiei în
crescendo, micile gaguri, ruperile de ritm sugestiv
realizate, construiesc o montare cu mult haz, de la
care publicul, după o oră de râs, pleacă binedispus.
Teatru

Teatrul - loc de necontestat

într-o comunitate
Festivalul Internațional de Teatru și Arte Performative, Brăila, 2023

Festivalul Teatrului „Maria Filotti” din Brăila, ajuns la cea de-a

treia ediţie în noul format, ca Festival Internațional de Teatru și Arte
Performative, format conceput de managerul instituţiei, regizorul Radu
Nichifor, a oferit brăilenilor spectacole diverse, pentru toate gusturile
şi vârstele, spectacole la Sala Mare şi Sala Studio, conferinţe, lansări de
carte, expoziţii. Primele două seri au fost rezervate teatrului gazdă, care
a prezentat două spectacole în premieră.
Falsa servitoare sau Vicleanul pedepsit (La Fausse Suivante ou
le Fourbe puni) de Pierre de Marivaux, în viziunea regizorală a lui

Tamara
Constantinescu Alexandru Mâzgăreanu, a fost prezentat în seara de deschidere a
actriţă, critic de teatru evenimentului. Regizorul aduce o remarcabilă notă de modernitate în
spectacolul său, ideile fiindu-i amplificate cu ingeniozitate de scenografa
Andreea Săndulescu, prin jocul a două culori perfect armonizate, cu
mesaj pregnant asupra cortexului vizual, după cum susţin psihologii.
Spaţiul scenic înveşmântat complet într-o nuanţă caldă de verde,
sugerând echilibrul şi armonia contracarate de roşul costumelor, culoare
duală, ce semnifică atât iubirea, pasiunea profundă, cât şi, în latura ei
întunecată, vărsarea de sânge, furia, radiind o puternică energie ce
impulsionează acțiuni, nu neapărat în sens pozitiv. Marivaux folosește,
precum în Commedia dell’Arte, măşti, travestiuri, schimbări de roluri
între stăpâni şi slugi, pentru dezvoltarea intrigii şi dimensionarea

martie 2024 37
 Teatru
comicului, procedee întâlnite şi în Falsa servitoare.
Sensurile dramatice ale textului sunt estompate
printr-un comic savuros, în spectacolul brăilean,
potenţat nu numai prin rostirea nuanţată, prin
intonaţiile replicilor, ci şi prin mulţimea gagurilor
expresive, cum este jocul cu uşile bine camuflate în
panourile decorului, tumbele executate pe panta ce
diversifică spaţiul de joc, echilibristica pe marginea
scaunului şi altele. Distribuţia, inspirat aleasă
de regizor, naşte mecanismul ce funcţionează
perfect, fiecare compunând rotiţa ce desăvârşeşte
întregul: Ciprian Chiricheş (Lelio), Emilian Oprea
(Travelin), Blanca Doba (Cavalerul), Corina Borş
(Contesa), Adelin Ilie şi Adrian Ştefan îşi împart cu
schimbul cele două personaje, Arlequin şi Frontin.
Răsturnarea de situaţie din final, fără ostentaţie, este
acceptată şi chiar aplaudată de public, spectacolul
având eleganţă şi rafinament, umor şi persiflare,
ingrediente ce asigură un succes.
Cea de-a doua premieră, prezentată de Teatrul
brăilean, a fost Scene din viaţa Mariei Filotti de
Matei Lucaci-Grünberg și Sever Bârzan, text scris
la cererea managerului institiţiei, Radu Nichifor.
Un proiect lăudabil, care poate ar trebui realizat
şi de alte teatre, acolo unde este cazul. Montarea
inspirată din viața actriţei conţine scene care,
cumulate, oferă o imagine de ansamblu, pe alocuri
romanţată, fără a reprezenta însă o biografie,
în adevăratul sens al cuvântului. Povestea este
prezentată din perspectiva fiului, Ion Filotti
Cantacuzino, care va călăuzi publicul, pe parcursul
reprezentaţiei, fiind cel care jalonează momentele
vieţii ei, inevitabil implicat în majoritatea. Fiul
reliefează faptul că Maria Filotti a iubit teatrul
mai mult decât orice, că nu putea exista în afara
lui, fiind apreciată în toate epocile, dar, excelând
38 Axis Libri
şi în „arta supravieţuirii”, ca virtute şi păcat.Traseul
evenimentelor, evocate cronologic, debutează cu
probele examenului de admitere la Conservatorul
de Muzică şi Artă Dramatică, continuând cu primii
paşi în carieră, în perioada Belle Epoque, apoi
perioada de înflorire din Interbelic şi piedicile
aduse de război, ajungând până în comunism, în
ultimele momente de viaţă. Sunt nelipsite conflictele
dintre generaţiile de creatori şi mentalităţile lor,
jocurile de culise, dorinţa de glorie, invidii, orgolii,
ilustrate cu tuşe de umor. Montarea se sprijină pe
jocul actorilor, pe iscusinţa lor. Ramona Gângă
reuşeşte o autentică performanţă în partitura
ofertantă, dar complicată a Mariei Filotti, Valentin
Terente, în Ion Filotti Cantacuzino, jonglează
între relaţiile scenice dintre personaje şi cele
dintre scenă şi public, fiind liantul perfect. Ceilalţi
actori interpretează mai multe personaje, probând
complexitatea valenţelor de care dispun. Elena
Andron (Aristizza Romanescu, Doamna Aioanei,
Doamna Boiangiu, Crainic), Monica Ivașcu
(Gropar, Polițist, Alexandra Cantacuzino, Văduva,
Flori, Experta în machiaj, Jurnalista), Silvia Tariq
(Gropar, Agatha Bârsescu, Vânzătoare de Ziare,
Jeni, Elvira, Maria Tănase), Dragoș Ioniță (Ștefan
Sihleanu, Papanel Cantacuzino, Jean Moscopol,
Eugeniu, Dumitrașcu), Sever Bârzan, (Polițist,
Regizorul, Domnul Aioanei, Diamandi, Crainicul).
Un spectacol cu succes la public, care ar trebui să
rămână în repertoriu stagiuni la rând, un spectacol
evocator, un spectacol omagiu al unei personalităţi.
Punk Rock, spectacolul Teatrului Excelsior
din București, aduce în scenă cea mai bună trupă
de actori tineri, ai acestui moment. Cu textul lui
Simon Stephens, în traducerea excelent realizată de
Bogdan Budeș, regizorul Vlad Cristache a construit
un spectacol remarcabil, un spectacol şocant, atât
prin modernitatea conceptului, cât şi prin melanjul
dintre brutalitate şi delicateţe, dintre cruzime
şi fragilitate. Montarea vorbeşte despre vârsta
adolescenţei şi tot ce ţine de ea, despre teamă,
nelinişte, frustrări, teribilism, despre indiferenţa
adulţilor, despre inconsistenţa relaţiei părinte-
adolescent, despre ostilitate în relaţia cu celălalt,
despre praguri între bine şi rău, despre trecerea
limitei. Scenografa Andreea Tecla, creează un spaţiu
sugestiv, multifuncţional, cu multiple posibilităţi de
exploatare, cuşti metalice, schele, pupitre, scaune,
afişe imense ca pereţi ce vor fi sfâşiaţi. Vlad Cristache
reuşeşte să pună în valoare disponibilităţile scenice
ale unei echipe tinere de actori plurivalenţi, aşa
cum şi-a propus: „Am alcătuit o trupă rock formată
din actorii teatrului și acest live band full electric
exprimă tot ceea ce nu poate fi exprimat în cuvinte
în scenele piesei.” Reuşita bucăţilor rock, excelent
interpretate de actori, atât vocal, cât şi instrumental,
chitară sau tobe, a fost susţinută şi prin pregătirea
lor de către Lucian Maxim, percuție, şi Adi Coman,
chitară și bas. Folosind o gamă largă de nuanţe
într-un joc dinamic, actorii compun cu rafinament
personaje răscolitoare: Dan Pughineanu (William
Carlisle), Matei Arvunescu (Bennett Francis), Alex
Popa (Chadwick Meade), Ioana Niculae (Lilly
Cahill), Ana Udroiu (Cissy Franks), Alex Călin
(Nicholas Chatman), Teo Dincă (Tanya Gleason),
Oliver Toderiță / Robert Radoveneanu (Dr. Richard
Harvey).
Teatrul „Tony Bulandra” din Târgoviște a
prezentat spectacolul Argonautas, coproducție a
Teatrului „Tony Bulandra” și Asociația Teatrelor din
Coreea, Compania „CHANGPA”, trupe coordonate
de Jeungwoo Son. Montarea poartă semnătura
regizorului Mc Ranin (Mihai Constantin Ranin),
având la bază texte culese și adaptate de Darko
Lukic și Mc Ranin, pe un concept coregrafic,
excepţional, imaginat de regretatul coregraf Hugo
Wolff. Spectacolul tălmăceşte într-o formulă mo­
dernă expediția Argonauților, cu eroii care l-au
însoțit pe Jason în căutarea Lânii de Aur. O montare
despre migrația oamenilor din vechime în căutarea
gloriei, dar și a sinelui, transpusă în odiseea omului
modern, care pleacă în căutarea unui loc unde să se
poată exprima liber. Cuplul Iason – Medeea, Medeea
I şi dublul său, Medeea II, exprimă iubirea şi lipsa ei,
trădarea, făcându-se trimiteri şi spre legenda Medeei,
diferită de prelucrarea lui Euripide, potrivit căreia
din teama de a nu-și pierde copiii, care ar putea fi
uciși de popor, ca vlăstare ale unei străine, Medeea îi
salvează prin sacrificiu, închinându-i Herei. Dialogul
scenic româno-corean este fluid, armonizând două
şcoli de teatru, două stiluri complet diferite. Dincolo
de replici, rostite în română şi coreană, spectacolul
folosește mijloacele dansului, comunicând prin
plasticitatea mişcărilor bine executate, un dialog
al trupurilor dincolo de cuvinte. Decorul este
reprezentat de panouri albe şi voaluri diafane, ce se
zbat în bătaia vântului, ca efemeritate a universului
uman, iar nisipul ce acoperă scena aminteşte atât de
apă, fiind în acelaşi timp un simbol al abundenţei,
dar şi al matricei, prin plasticitatea sa. Forma
scenică, imaginea din trecut cu rădăcini în viitor,
este întregită cu ajutorul eclerajului și al unui univers
sonor fascinant. Actorii îşi construiesc personajele
prin cuvânt şi mişcare, cu ingeniozitate şi fantezie:
Mircea Silaghi (Iason), Andreea Tănase (Medeea),
Oana Marcu (Medeea II), Radu Câmpeanu (Orfeu),
Alex Iezdimir (Hercule), Euiryeong Lee (Mopsus),
Cristian Olar (Castor), Hyeonggun
Kim (Polux), Sanghoon Kang (Tatăl
Medeei), Eunju Lee (Nanny), Taeyoon
Kim (Regele din Korcula), Marie Shim
și Liviu Cheloiu (Corifeii).
Colivia cu nebune (La cage aux
folles), celebra comedie scrisă de Jean
Poiret în anul 1973, este spectacolul cu
care Teatrul Republican „Luceafărul”
din Chișinău s-a întâlnit cu publicul
brăilean. Regizorul Slava Sambriş,
folosind traducerea lui Adrian
Solomon, creează o montare de succes,
cu un umor efervescent. Deşi a fost scris în anii 70,
textul ilustrează o temă extrem de actuală - un cuplu de
homosexuali, ce are un băiat, este obligat să întâlnească
un cuplu de părinţi „tradiționali”, deoarece băiatul a
martie 2024 39
 Teatru
cerut-o în căsătorie pe fiica acestora. Cum tatăl fetei
este un politician militant tocmai pentru morală
creştină, lucrurile iau întorsături neaşteptate, apar
încurcături în ritm alert, confuzii, generând momente
de un comic savuros în replică şi situaţie. După cum
mărturiseşte regizorul într-un interviu: „Spectacolul
vorbește despre acceptarea dragostei în toate formele
ei, abordează o temă modernă, dar contradictorie, și
satirizează principalele vicii ale societății: snobism,
superficialitate, incultură, modul în care oamenii
comunică și are loc schimbul de informaţii, atitudinea
și gradul de toleranță faţă de alte tradiţii, alte culturi,
felul în care se relaţionează în cadrul familiei.”. Textul
este ofertant atât pentru inventivitatea conceptului
regizoral, cât şi în ceea ce priveşte rolurile. Astfel, actorii
bine distribuiţi îşi demonstrează pe deplin valenţele
comice şi aptitudinile muzicale, într-un spectacol cu
succes de public, interpretând cu haz: Gigi Tabarcea
(George), Ion Liulica (Laurent), Ion Prisacara (Jacob),
Victor Triboi (Mercedes, Languedoc măcelarul),
Radu Canțîr (Zorba), Oleg Lungu (Francis, regizorul
din culise), Emilian Crețu (Domnul Dieulafoi),
Iraida Bobescu (Doamna Dieulafoi), Maria Anton
(Andreea), Dorina Tataru (Simone)şi o notă aparte
pentru Ion Jitari, care excelează în personajul Albin.
Teatrul Municipal Baia Mare a prezentat
spectacolul Delfini, montare prezentă şi în alte
evenimente de acest gen, de asemenea, în FNT.
Drama familiei cu un copil cu dizabilităţi şi toate
problemele ce decurg de aici este întruchipată scenic
de regizoarea Adina Lazăr, prin rescrierea piesei
Singurătatea pietrelor, de Flavius Lucăcel. Inspirat şi
din viaţa personală a regizoarei, spectacolul, conceput
cu o delicateţe, cu o poezie aparte, ca paradigmă a
dificultăţilor sociale întâmpinate nu numai de cel
în cauză, ci şi de familie, devine răvăşitor pentru cel
care îl priveşte. Spaţiul de joc, imaginat metaforic de
40 Axis Libri
Mihai Vălu, este spaţiul închis al acvariului, ca semn
al izolării sociale, dar şi al expunerii inevitabile prin
transparenţa lui, iar copilul autist este numit cu fineţe
„delfin”. Paradoxal, delfinul simbolizeză regenerarea,
inteligenţa, prudenţa, aici însă întruchipează
atât universul special al acestor dizabilităţi, al
persoanelor neurodivergente, cât şi faptul că, în
final, pentru a fi împreună, întreaga familie se
metamorfozează simbolic în delfini. „Locul vostru
nu e aici, ăsta e un loc de oameni normali, nouă ne
e frică de el. Nu e vina lui, nici a voastră, dar cereți
prea mult de la noi”, afirmă vecinii despre Sandy -
delfinul, singurul personaj care poartă nume, ceilalți
fiind numiţi generic – Mama, Tata, Sora, Vecina,
Doctoriţa. Regizoarea a orchestrat cu deosebită
rigoare şi simplitate dramatismul, amplificând prin
aceasta puterea de sugestie a metaforelor. Raul
Hotcaș (Sandy) foloseşte o paletă largă de nuanţe, în
construirea personajului, prin sunete şi mişcări atent
studiate şi minuţios executate. Denisa Blag (Sora),
Alexandra Sabrina Vanci (Mama), Eduard Bîndiu /
Andrei Dinu (Tatăl) interpretează cu fineţe şi măsura
potrivită, li se alătură Inna Andriuca (Doctorița),
Sanda Savolszky (Vecina).
Livada, adaptarea după Livada de vişini, de A.
P. Cehov, spectacolul Teatrului Municipal „Matei
Vișniec”, este cea de-a doua prezenţă a regizorului
Slava Sambriș, în cadrul Festivalului brăilean.
Montarea, despre care am scris cu ocazia premierei,
a participat la mai multe evenimente festivaliere,
în ultimul timp, inclusiv în FNT. Cu o ingenioasă
viziune regizorală, Slava Sambriș imaginează Livada
suceveană ca pe un magazin de antichităţi, care
primeşte „marfă nouă”, la începutul spectacolului,
pentru a fi „sold out”, la final; un magazin unde apar
zeci de piese de mobilier, obiecte diverse, accesorii
ale unui trecut imprimat în fiinţa personajelor, de

care acestea nu se pot despărţi. Materializarea livezii
rezidă chiar în dimensionarea amintirilor, transpuse
în mulţimea de obiecte cu puteri evocatoare,
prin decorul alb-cenuşiu, excelent reprezentat de
scenograful Răzvan Bordoș. Grişa (cu dăruire şi
maturitate interpretat de copilul Mihai Ciobanu),
copilul mort al lui Liubov Andreevna, e o prezenţă
scenică aproape permanentă, un spectru încarnat al
trecutului. De cealaltă parte, bătrânul servitor Firs
(remarcabil construit de Emil Coșeru, actor invitat
de la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” din
Iaşi), prin relaţia evidentă cu un trecut înfloritor,
coordonează acţiunea prezentului ca administrator
– om de serviciu. Momentele cehoviene se petrec
printre piesele de mobilier, atmosfera fiind sugestiv
întregită şi prin proiecţiile video, concepute de
Mihai Nistor. Echipa de actori, Cristina Florea
(Ranevskaya), Alexandru Marin (Lopahin), Răzvan
Bănuț (Gaev), Clara Popadiuc (Varia), Iulian
Burciu (Trofimov), Diana Lazăr (Ania), Horia
Butnaru (Semionov), Cosmin Panaite (Epihodov),
Delu Lucaci (Duniașa), Maria Teișanu (Charlotta),
Bogdan Amurăriței (Iașa), şi-a conceput sugestiv
personajele, subordonându-se ideilor regizorale.
Evenimentul brăilean a cuprins şi reprezentaţii
la Sala Studio „Bujor Macrin”. Teatrul „Jean Bart”
din Tulcea a prezentat
aici Caii la fereastră,
celebrul text semnat de
Matei Vișniec. Viziunea
regizorală sugestivă a
lui Vitalie Drucec, fidelă
ideilor dramaturgului,
esenţializează tripticul,
vorbind despre tema
războiului, prin semne
şi simboluri, printr-un
limbaj specific teatrului
absurdului. Războiul nu
îşi selectează victimele, spune spectacolul, ucide
fizic sau la nivel psihologic, fără să aleagă. ,,Caii”
pot simboliza pericolul permanent, ameninţător,
moartea, iar ,,fereastră”, ca şi uşa care se trânteşte,
fac trecerea între interior şi exterior, între cele două
lumi. Prima secvenţă a piesei fixează anul 1699, cu
pacea de la Carlowitz, prezentând dialogul dintre
Mamă și Fiul său, în care aceasta îi oferă sfaturi
inutile, absurde, pregătindu-i plecarea la război.
A doua secvenţă se referă la anul 1745, cu pacea
de la Breslau, dialogul absurd fiind între Tatăl,
aşezat într-un cărucior cu rotile, și Fiica acestuia.
Ultima parte cuprinde evenimente din anul
1815, dialogul fiind între Soție şi Soț, de această
dată, războiul traversând veacuri, cu consecinţe
imuabile. În text apar obsedant o serie de elemente
simbol - bocancii, garoafele, calul, apa, aerul, ușa,
iar Mesagerul, ca Înger al Morţii, soseşte repetitiv,
la sfârşitul fiecărei părţi, anunţând moartea celui
plecat în război. Personajele nu au nume, fiind
lipsite de individualizări - Mama, Fiul, Mesagerul,
Fiica, Tatăl, Soția, Soțul. Precum în teatrul
absurdului, personajele, antieroii, nu au identitate
caracterială, dramaturgul Matei Vișniec subliniind
că pot fi interpretaţi de aceiași actori. Scenograful
Adrian Suruceanu, care semnează şi conceptul
proiecţiilor video, imaginează inteligent spaţiul
de joc şi elementele scenice, în simbioză cu ideile
spectacolului. Irina Naum construieşte expresiv,
bine diferenţiat, cele trei personaje feminine, Mama,
Fiica, Soţia, cu măiestrie, sensibilitate şi măsura
potrivită a emoţiei. O secondează Cristian Naum, în
Fiul, Tatăl şi Soţul, nuanţând inspirat, diferenţiind
personajele prin alternări de ritm şi reliefare iscusită
a subtextelor. Mihai Gălățan, Mesagerul aducător
al veştilor de pe front, întruchipează fără cusur un
autentic Înger al Morţii. Regizorul Vitalie Drucec
a realizat un spectacol sensibil, o parabolă despre
incapacitatea comu­
nicării, a relaţionării, a
acceptării sfârşitului, a
absurdităţii războiului.
Festivalul brăilean
nu a uitat nici zona
teatrelor independente.
Cel mai nou teatru
independent din Galaţi,
cu un nume original
„Teatru pe Ţeavă”, a adus
brăilenilor spectacolul
La chestiune, după
martie 2024 41
 texte de I.L. Caragiale, sub
îndrumarea regizorală a lui
Alexandru Dabija. Destinat
sălilor de tip studio, spaţiul
de joc, conceput sugestiv
de scenograful Daniel
Divricean, imaginează un
colţ de cârciumă, cu două
mese şi scaune, ce amintesc
de vremea lui Nenea Iancu,
iar costumele negre, cu cămăşi albe, cravată şi pălării
asortate, nefiind fixate într-un timp precis. Textul,
realizat de regizorul Alexandru Dabija, cuprinde în
mare parte replici din textele lui Caragiale, precum:
Ultima oră, Cadoul, Amicii şi altele, conţinând însă şi
unele chestiuni contemporane. Cu tuşe ionesciene,
spectacolul debutează cu discuţia aflată în toi,
stropită din plin cu bere. Se citesc ştiri din jurnale
şi mica-publicitate, se gândesc la viitorul „ţărişoarei
ăsteia”, imparţiali, ca tot românul. Dialogul trimite
treptat spre dezarticularea limbajului din textele
ionesciene, spre aberaţia comunicării din teatrul
absurdului. Actorii, Răzvan Clopoţei (Mache),
Vlad Ajder (Nae Stasache), Ionuţ Moldoveanu
(Lache) şi Ştefan Forir (Nea Nae), bine coordonaţi
de Alexandru Dabija, formează o echipă unitară,
construindu-şi personajele expresiv, cu ludicitate,
inventivitate, coerenţă şi măsura potrivită, reuşind
o montare cu mult haz, de la care publicul pleacă
binedispus.
Evenimentele conexe s-au bucurat de un
public numeros. Cartea semnată de criticul de
teatru Doina Papp, Cel care trece (oameni, fapte,
întâmplări teatrale), cuprinde pagini în care apar
cronici ale unor spectacole de teatru, din țară și
de peste hotare, văzute de Doina Papp în ultimii
cinci ani, dar și cronici ale unor spectacole de
operă, teatru de televiziune sau portrete ale unor
mari creatori români. Ultima parte este rezervată
studiilor teatrale, Molière în România Genialul
subversiv și Teatrul de Comedie la 60 de ani. Titlul,
a afirmat autoarea în cadrul lansării de carte, i-a
fost sugerat de personajul Trecătorul, care apare în
actul al II-lea al piesei Livada de vișini, un simplu
trecător, care trece întrebând unde e gara. O gară pe
care o căutăm cu toții, viețuind.
Radu Dinulescu, regizor, scenograf,
dramaturg, scenarist şi-a demonstrat şi abilităţile de
scriitor în volumul Diversiune în eter, romanul unei
generaţii. Cartea, de asemenea, lansată în cadrul
festivalului, este prima din seria celor care vor urma,
42 Axis Libri
o carte autobiografică,
o carte de amintiri din
perioada anilor 1966-1970.
Un volum ce conţine multe
lucruri reale, pe care le-
ar fi dorit fictive şi multe
lucruri fictive pe care le-
ar fi dorit reale, după cum
mărturiseşte autorul.
Conferința, „Cum
şi de ce se ratează un rol?”, susținută de criticul de
teatru Călin Ciobotari, a subliniat, din perspectiva
criticului, câteva direcții nefavorabile care pot duce
la ratarea unui personaj. În teatru nu există adevăr
absolut, fiind o artă mai degrabă a imprevizibilului,
spune criticul, un actor nu are nevoie numai de
talent, fără cultură generală şi teatrală, fără un
regizor care să îl distribuie corect şi să îl călăuzească,
fără capacitatea actorului de a-și asuma credibil
personajul, există riscul ca acesta să rateze rolul.
Apoi, esențiale devin şi relaționarea cu partenerul
de replică, dar și cu personajele din planul secund,
relaționarea cu spațiul scenic, cu elementele de
recuzită, cu costumul, lumina sau muzica.
Festivalul Internațional de Teatru și Arte
Performative a reuşit şi la această ediţie să aibă un
public numeros, a reuşit să stârnească aplauze,
emoţie, lacrimi sau hohote de râs. Managerul
instituţiei, Radu Nichifor, împreună cu echipa care
l-a ajutat, a reuşit să demonstreze, încă o dată, că
teatrul are rolul şi locul său de necontestat într-o
comunitate!
Literatură

Căsătoria

Când ai nouăzeci de ani, o sănătate precară, dar care încă te mai

ține în picioare și cum din suma prea multelor lucruri nebunești pe
care le-ai visat o viață întreagă să le poți face numai câteva au mai rămas
„acceptabile”, ei bine, pe acestea din urmă nu le poți refuza în ciuda unei
așa-zise înțelepciuni a vârstei. Așa și cu povestea de ieri, când, în fața
altarului unei biserici săsești, sub ochiul de piatră și pleoapa de lemn, mai
mult închisă, a unui Dumnezeu cu o vechime de 800 de ani, am spus „da”.
Da! dar asta e o poveste lungă, atât de lungă, încât, dacă acum nu
aș boli și nu m-aș teme de moarte nicidecum, nu aș așterne-o pe hârtie.
Ah, da, ea, hârtia! consecventul inamic al vieții mele, tot tu! În definitiv
m-ai învins mereu cu grandoarea imaculată a frumuseții și simplității
tale „gen” zen, cum îi aud azi pe tineri spunând. Ha! Ha! ha! Și, dacă
nu ar fi fost el, râsul, acest ultim dar și suprem dar al zeilor, lăudată le
fie esența, chiar că atunci m-ai fi dovedit și stâlcit total în batjocura ta.
Pentru că niciun doctor nu mi l-a putut interzice. Niciun doctor nu s-a
dovedit îndeajuns de nebun și de caraghios ca să-l adauge pe lista lor
de recomandări, o listă nesfârșită, mereu și mereu îmbogățită de noi
restricții cu fiecare an ce a trecut. Nu dulciuri, nu drink, nu sare, nu
aia, nu aia, iar de cea care nici nu se poate vorbi, desigur, nici vorbă.
Și de-asta râd, și râd cu râsul meu de om bătrân, pe jumătate poate
deja nebun. Și cum altfel când aleasa mea are și ea doar una sută patru
anișori. Ha, ha, ha! Of, când îmi amintesc, cu o luciditate ce mă sperie
Emanuel POPE uneori, că același râs îl aveam și-l purtam ca pe un drapel și la cinzeci
scriitor și ceva de ani. Dar oare era el, același râs. Râsul meu?!
Apoi, în definitiv, mecanismul oricărui mariaj se manifestă ca în
cazul unei traume: refuz, mânie, negociere, depresie și, în ultimă fază
vine și iubita acceptare. La mine au durat mult primele trei și, din cauza
asta, pentru cea de-a patra nu prea am mai avut timp, deși ceva din
mine a mușcat și ea. Acum, când mă gândesc la toate astea, însă ieri....

*
Ieri a fost ca azi. Afară, spun. O zi frumoasă, oricum ți-ai fi
învârtit gândul și ochii. Cerul de-un albastru curat părea o sineală
dată-n zilele de sărbătoare caselor de la țară și sta gentil boltit, ca un
nor de ușor pe o mână de pini falnici, verzi, cum verde era și rochia

martie 2024 43
 Literatură
tovarășei mele de viață ce urmând un ritm neștiut,
numai al ei, îmi bătea acum ușor mâna-mi așezată
pe genunchi. Stam amândoi adăpostindu-ne
de arșița ce se anunța sub veranda de șindrilă a
prietenilor noștri și admiram a mia oară, dincolo
de gardul proprietății, turla falnică din piatră a
bisericii fortificate din Apold. O admirasem și la
treizeci și la patruzeci și tot așa... Nu, nu e vorba de
Apoldul de Sus, cum mereu se creează o confuzie în
ghidurile turistice ale acestei țări atât de balcanice,
de altfel, țară din care am plecat și se pare că n-am
plecat cu adevărat nici în urmă cu cinzeci și șase de
ani. Urma acolo să...
— You must be happy, pet! it is all like you
been dreaming about.. And all our lovely friends are
here, so...
— So, a little worry don’t make any harm.
Maybe a brandy will do the trick? don’t you think?
Ha, ha, ha!
— I’ll say is too early, darling. You remember
our rule. No drink before six și mi-a zâmbit cu
farmecul pe care încă, nu știu cum, și-l păstrase.
— But six is too far for me today, am adăugat
mohorât, dar nici eu nu mă credeam, cu toate că
chestia asta cu „six” o tot auzisem în veșnicia
de ani împreună și, ca să fiu sincer, niciodată nu
fusese „our rule”. Băusem slavă Domnului fără să
stau cu ochii pe ceas toată viața și era o minune că
ajunsesem până aici. Atât de departe, ha, ha, ha!
Vreau să spun: DEPARTE! Ha, ha, ha!
— Suntem niște excentrici, puică! asta suntem.
Niște excentrici. Și mă gândeam la tot ce urma. Ea
m-a înțeles, cum altfel. Știa. Dezvoltasem în forul
nostru interior un metalimbaj româno-irlandez
din care în afară, în ultimul timp, lăsam, numai așa,
franjurii unei conversații neîntrerupte să se ivească.
Capete de cuvinte și fraze atârnând, cel mai adesea,
pentru ochii și mai ales urechile celor de lângă noi.
— Excentrici, is right! și am izbucnit în râs
amândoi. Cei câțiva dintre vecinii care ajutau și
începuseră să așeze mesele și scaunele în curtea
casei, unde urma să aibă loc festinul de după slujba
de oficiere, ne aruncară priviri cu dublu sens de
interzicere. Ce vedeau ei? Doi bătrâni nebuni
pregătindu-se de nuntă. De nunta lor. Le cunoșteam
privirea. Bogații ăștia nu numai că putrezesc greu,
dar se lasă și greu înhumați. De câte ori nu privisem și
gândisem la fel despre alții. Îi căuta moartea pe acasă
cu o mie de picioare și ei se dădeau dispăruți. Dar asta
era și șmecheria. Că doar fusesem școlit la faimoasa
Școală din Hipodrom. Cea mai deșteaptă școală,
44 Axis Libri
cum convenisem cu bunul meu prieten din copilărie,
Martin, în a cărui casă eram acum. Și el școlit bine la
aceeași școală înaltă, deci nu puteam gândi diferit.
Ideea a lui a fost. Mă refer la „locație”. Eu doar mi-o
propusesem, așa, mental, că, dacă vom rezista etc. să
facem o nuntă când oi avea o sumă mare rotundă de
ani, după o viață trăită într-un „parteneriat strategic
de întreținere”, cum îmi plăcea să numesc cei cinzeci
și cinci de ani alături de irlandeza mea.
— Fă, măi, nunta la noi! curtea e mare, îți
place. Îți place și biserica. Vorbesc eu cu preotul,
chiar dacă e luterană și e mai mult un muzeu. Apoi
Carol e catolică, tu ortodox, deci e totul altfel. Musai
și o altfel de biserică pentru voi, mă rog. Îl îmbârlig
eu cumva pe preot că îmi e dator, tu numai să vrei.
În plus, care mai vine la nuntă, dintre prietenii
voștri se poate duce să viziteze și casa vecinului
Charles că doar e aproape. Așa, ca atracție. Adică
vin și win, win, win! Ce zici?
— Ce să zic, Martin?! Ești foarte generos și
zău că ar fi fain. E și Beatrice de acord? Dar mai
întâi să văd ce va zice Carol. Dar neapărat punem
muzica, ok? Jethro Tull și să nu uităm de Phoenix!
Ha, ha, ha!
— Musai! Dar fără dans pe masă. Se-nțelege,
da? Hai să bem!
Și am râs amândoi.
— Și fără trecut pragul cu mireasa-n brațe!
am adăugat eu cu un accent în voce oarecum voit
sentențios.
Și iarăși ne-a bușit râsu’ pe amândoi.
Beatrice, soția lui, a fost încântată și Carol nu
a spus nu, ci doar cuvântul ei preferat: „wonderful!”.
Îmi era cumva datoare. Apoi și ei îi plăceau mult
locul, familia mea de prieteni și oamenii din zonă.
Ca să nu mai zic că dintre ai ei, irlandezi, prieteni,
mai erau foarte puțini. Toți în fapt eram din ce în
ce mai puțini. Puțini de-acum și mai mult oricum...
Ha, ha, ha!
*
Acum nu știu unde o să mă ducă povestirea
asta. Și mai ales că încerc să nu uit ceva. De fapt
încerc să nu mă gândesc că uit ceva ca să nu uit
cu adevărat. Și ăsta e un alt șiretlic. Vine cu anii, îl
veți învăța și voi. Eu așa vă doresc. Ah, da! ziceam
de regele Charles că era vecinul lui Martin. În fapt
totul venea de la o glumă a mea, Martin însă zicea
că era de la o glumă a lui. Cine să mai știe exact
că trecuseră deja zeci de ani. Vorbeam la telefon.
Charles fusese prinț și devenea acum rege și asta în
ciuda faptului că era și el destul de în vârstă. Martin
era în Apoldul lui voievodal, iar eu în Londra. Pe
atunci și eu și el aveam crize de sciatică grozave și
amândoi ajunsesem să bem din necesitate în timp
ce-i urmăream lui Charles încoronarea la televizor.
— Vezi câți oșteni a băgat vecinul tău în
grădină la el? îi spuneam urmărind parada militară,
tu câți poți?
— Pot și eu, însă nu ca el. Dar câteva zeci de
căciulați de-ai lui intră și la mine în curte.
— Cu cai cu tot?
— Bag mai mulți pedestrași. Mă orientez, ce
dracu’!
— Păi da, numai cât răhățel au să lase ăia în
urma lor cu caii, te gândești, nu?!
— N-ar fi rău însă de îngrășământ.
— N-ar fi!
Și tot așa. Am vorbit, am comentat românește
orice detaliu al încoronării și, la urmă, Martin
m-a lăsat, pentru că și-a adus aminte că-l rugase
Charles, vecinul lui royal, să-i ude florile la casă...
cât e plecat. Am râs mult pe chestia asta după care
a închis. Al dracului Martin ăsta, mi-am zis, cum
de altfel și el a zis despre mine când m-am încurcat
cu irlandeza: faci tu ce faci și mereu pici în picioare.
Deși la cei optzeci și ceva de ani ai noștri numai
picioare nu le mai puteam spune la chestiile alea
două. Faza adevărată era că prințul Charles chiar
avea o proprietate în satul Viscri, sat vecin cu cel în
care locuia Martin și o achiziționase încă cu mulți
ani înainte de a deveni rege. A fost mult tam-tam în
presă când și-a cumpărat-o. Deh, tipul... royal, dar și
un ecologist înfocat și în plus un fel de om apropiat
de pământ, de alea, alea naturiste, cum li se spune.
Foarte prietenos de altfel și cu oamenii locului. Când
venea în România mergea aproape mai singur hai-
hui prin împrejurimile locului, chiar și fără gardă,
vorbea lumea. De parcă ar fi fost Cuza! Ha, ha, ha!
Pe asta însă s-o creadă mutu’ de la barieră! Îți dai
seama că așa ceva nu era posibil. Dar nu-i fac eu
reclamă acum, doar că treaba asta cu Charles era o
sursă inepuizabilă de tachinări prietenești între noi,
noi, care eram doar niște foști băieți de cartier școliți,
cum spuneam, la marea școală, aia din Hipodrom,
bașca și din Brăila. Ha, ha, ha!
Mă rog, m-am luat cu unele și cu altele. Ha,
ha, ha! Dar adevăratul royal al nostru, al grupului
nostru, zic, de nuntași înaintați în vârstă, nu era
nicidecum regele Charles care e ușor de crezut că
avea și alte treburi mai importante de făcut decât
să urmărească o nuntă din Ardeal, ci un foarte
bun prieten din același cartier brăilean, care tot la
școala aia mare fusese școlit și el la început și care
mai târziu devenise actor de Hollywood sau mai
bine spus fusese actor de Hollywood, pentru că,
deși pare aproape imposibil de crezut, însă, până și
pe acești bravi, mirabolanți și adevărați maeștri în
arta camuflării, într-un final, accelerația anilor tot
îi ajunge din urmă și marile roluri încep să-i cam
ascundă printre degete. Ei bine, acesta era așadar
omul potrivit la locul potrivit, omul care știa să țină
un speech emoționant până la ultima rezistență a
glandelor lacrimare și el deci trebuia să ne fie în mod
adecvat la nuntă „our best friend” sau, în traducerea
locului, depinde de cine întreabă, nașu’ de cununie.
Nu de alta, dar datoriile în viață se plătesc cât ar fi
de târziu și cum el mă luase în tinerețe pe banii lui
să petrec prin locuri exotice, în două rânduri, lunile
lui de miere, acum eram și eu obligat, dacă nu să fac
același lucru, măcar ceva, ceva, cât de cât apropiat.
Înțelegerea era sigilată și nediscutabilă... de oriunde
ai fi încercat să i te împotrivești. Ha, ha, ha! Că omu’
avea darul beției era una (de parcă eu și Martin nu
l-am fi avut!), că atunci când nu-și propunea taman
atunci îi ieșea, și îi ieșea atât de bine, încât ajungeau
ziarele a doua zi să vuiască cu numele lui, ei bine,
da, era adevărat. Una peste alta, omu’ prezenta
oarecum un risc, dar după atâta amar de prietenie
adevărată și de peripeții, cui îi mai păsa! Sau poate
că nu. În fine. Apoi mai era și Carol și poate doar
așa, de rușinea ei, cu toate că de două zile tipu’ era
din nou dat dispărut din Apold și nu era de găsit nici
la Bomba Grazia și nici în compania primarului.
Nici, nici. Poate în Sighișoara?! Cine să știe pentru
că tot el era omul care știa și își cultiva cu asiduitate
aparițiile în forță, așa că totul nu era încă pierdut,
compromis și de neuitat. Ha, ha, ha!
Când ne-am pornit micul nostru alai, mergând
pe jos, distanța de la casa prietenului și până la
biserica fortificată fiind de doar câteva minute, e
drept, noi mergând încet și ca pentru anii pe care
îi căram în spate, la bifurcația din centrul comunei,
chiar înaintea treptelor sfinte, am întâlnit un alt alai
cu mult mai mare și, la început, chiar am crezut că
e vorba de o nuntă concurentă. L-am întrebat din
priviri pe Martin, dar și el era nelămurit. Pe scurt
toată suflarea omenească de prin acele locuri, cu
porc, cu cățel, se înșiruie cu mic cu mare acolo, de
parcă ar fi plimbat ursu’ prin sat în plină vară. Secretul
n-a mai fost secret în foarte puțin timp. Drăcia
dracului! Chiar regele Charles vizita zona și avea și
el ca țintă tocmai biserica noastră fortificată! Dacă
martie 2024 45
 noi nu mai urmăream știrile tv, acum așa ne trebuia!
Și, cum intrarea în biserică era ca poarta raiului de
îngustă, mai dintr-un „faceți loc că noi suntem cu
nunta”, mai dintr-un râs „că așa de tineri miri n-a
mai văzut biserica în sutele ei de ani”, am ajuns chiar
lângă rege, care, și el era surprins de apariția noastră.
Strângea acum date de la un zdrahon îmbrăcat în ie
și care se pare că-i vorbea repede și mai mult așa... cu
mâneca cămășii cât mai aproape de gură, pesemne
ca să nu-l audă lumea din jur. Și, cum politețea și
manierele se cunosc cel mai bine exact atunci când
îți e mai nădușită cămașa, bineînțeles că i-am lăsat
și eu și Carol cale liberă celui ce era și rege, dar și
musafir în țara mea de origine dreaptă. La care el,
galant, i-a oferit brațul miresei mele și în cea mai
perfectă engleză auzită vreodată pe treptele acelei
biserici, de la teutoni încoace, a felicitat-o pentru
extraordinara ei vârstă, curaj și model de viață. Iar
când au fost apoi amândoi gata să mai facă un pas
în față, spre marea surprindere a regelui, a mea și
indignarea miresei, treapta următoare s-a dovedit
total inaccesibilă, pe ea fiind răsturnat corpul unui
alt bătrânel destul de pretențios îmbrăcat, posibil
într-un frac, și care, spre stupoarea, atât a regelui, cât
și a zdrahonului în ie, bolborosea acum, de acolo,
de jos, pe jumătate mort de beat, pe jumătate atins
de emoție, cuvintele „Majesty, Majesty! I am deeply
sorrrry”, într-o engleză tot atât de perfectă pe cât și
cea a înaltului musafir regal.
— And who is he? nu se putu abține Charles
să nu întrebe, iar eu, mai repede decât garda lui
de corp, care oricum era pierdută de situație, i-am
răspuns din spate, pentru că acolo mă aflam, cu un
glas mai mult sugrumat decât real:
— He is our best friend... at the wedding!
Timpul care a început de atunci a trece prin
noi, printre noi, în toate acele câteva secunde, nici el
nu mai părea să fie unul real, dar regii se pare că sunt
croiți dintr-o cu totul și cu totul altă stofă decât noi,
restul, și regele Charles, înțelegând rapid situația,
numai privind mireasa și dezolarea ei, îi spuse:
— My darling, like we both see the situation is
how it is, we need to act brave and accordingly. So,
I will be your best friend at the wedding. I hope you
don’t find inappropriate.
— Oh, Majesty! What a honor! spuse ea și
amândoi pășiră de braț mai departe intrând acum
parcă cu o altă inimă, în biserica celor 800 de ani.
I-am urmat și eu, cu un zâmbet pe față. Desigur.
Între timp, corpul prietenului meu actor făcea și el
o baie de mulțime ovaționat fiind și purtat deasupra
46 Axis Libri
de brațele tuturor celor de față spre stradă principală
a comunei. Puteai observa cu siguranță deliciul
publicului local și cam în ce parte a lucrurilor
înclina balanța aprecierii lor.
*
Și aici ar fi trebuit să se termine mica mea
povestire ca-n basme, dar m-ați fi înjurat urât fără
să vă spun cum a fost la masă, ce daruri am primit
și dacă a participat regele și garda lui de corp. Fără
să vă spun cât s-a băut și ce vin, cine s-a îmbătat,
ce s-a mâncat și toate alea și alea. Și da, muzica a
fost așa cum am dorit, bașca Bregovici! Regele însă
s-a scuzat după ceremonia cununării și dus a fost,
ba la un moment dat ni s-a părut chiar că s-a auzit
un elicopter, dar poate numai ni s-a părut. La fel și
garda lui în ie, dispărută a fost, deși, toată petrecerea,
cum vedeam pe unul mai curat la unghii, bine clădit
și în ie, cum începeam să-l înjur în engleză ca să-l
prind cu mâța-n sac. Pentru că mulți au fost la cea
petrecere, cam toți eu zic, care eram adunați și acolo,
la biserică. Ce erau să facă! Săracu Martin, că avea o
cramă „de nu puteti voi s-o beți” cum obișnuia el să
ne zică altădată. Altfel era tot numai un râs și i se citea
clar bucuria pe față. Că de mâncat ce să vă mai spun.
Duduiau cuptoarele, dar duduia și dansu’. A fost fain
și s-o vorbi de nunta asta mulți ani de-acum prin
spațiul acelei zone, pe la vreo cârciumă ori tot așa pe
la vreo altă petrecere în aer liber. S-o fi vorbit și pe la
Windsor, sunt sigur că ziarele numai puțin au suflat
din toate astea. Actorul meu și-a revenit și el și asta
până să ajungem noi cu alaiul acasă. Mare bandit!
Mai mult chiar, ne spunea că jucase totul intenționat.
Chestii și para-chestii actoricești. Noi am plecat a
treia zi și în a patra Martin a primit o scrisoare cu
ștampile multe și strigătoare pe ea pe care chiar
polițistul comunei i-a adus-o. Personal, zicea. „Nu se
preta altfel.” Ne era adresată nouă și-n ea, alături de o
frumoasă carte de vizită, regele ne dorea o strălucită
lună de miere, ani mulți și așa mai departe. Când
Martin a redirecționat-o spre noi scrisoarea nu ne-a
mai găsit la Londra și s-a reîntors cu înscrisul mare
pe formula de expediere „DESTINAR NEGĂSIT LA
DOMICILIU”, dar prietenul meu aflase deja. Și de
aici preiau eu ștafeta, Povestitorul. Și Doru și Carol își
făceau de-acum luna de miere prin Univers. În fapt,
ca să ajungă mai repede și ca să nu piardă vremea,
luaseră o cursă rapidă Ryanair, Luton- Kerry, la puțin
timp după revenirea lor în Regat. Aceasta avea să fie
singura cursă a acestei companii care, în o sută de
ani, n-a ajuns la destinație.
Literatură

poeme

TU RĂMÂI

Eu sunt pomul,
pământul,
omul,
Tu rămâi cerul pedepsitor.

Eu, ca pomul mă usuc,

ca pământul mă crap,
plâng ca omul,
smulg un alt fruct
al păcatului etern,
îi dau o altă față Evei,
și tu rămâi înstrăinat, ca ploaia,
ca o frunză în vânt.

Eu mă răsfăț ca pământul sătul de apă,

cu soarele năpustindu-se, însetat,
din cerul deschis ca o rană
și tu devii curcubeu pe bolta imposibilităților.

Elsa STAVRO Și eu sunt tot pomul,

poetă pământul,
omul,
tu rămâi frunză uscată,
curcubeu în amintire
și ploaie.

MILĂ

Taci! Nu-mi cere nimic!

Vino să ne schimbăm locurile astăzi:
Eu stau aici, cu mâna întinsă,

martie 2024 47
 Literatură

și tu bântui,
cu trupul dezbrăcat de vise
și inima sfărâmată,
bântui așa ca mine,
fără rost.
Cuvintele să le arunci în hăul tăcerii,
valoare nu mai au,
O parte din mine își bate joc de cealaltă,
cerșetoarea.
VIAȚA – MOARTE
În viața-moarte a mea nu e nimic ascuns:
Moartea e moarte
și viața e viață.
Sunt clipe de argint
viața ca inelele împodobindu-mi-o,
și clipe de tăciune, clipe de moarte,
clipe teribil de goale.
Petrec minute urându-mă,
și secole-ani suportându-mă:
Trăiesc când moartea uită să mă ia,
și mor când viața nu mă așteaptă.
În viața - moarte a mea nu se întâmplă nimic
dubios,
-noaptea, mă îmbrâncesc orbește cu moartea
și viața, pe lumină, orbește o ating.
VÂRSTA LUI FĂT-FRUMOS
Nu știu unde să-ți aflu scrisă vârsta,
se risipește în aer,
se topește la soare,
îmi intră și mai adânc în oase,
mi se joacă în păr, mă mângâie,
se rătăcește o clipă prin pasiuni,
de aici
trebuindu-i secole să renască
și să-mi apară în față complet alta...
A început să mă chinuie vârsta ta,
ca o scrisoare netrimisă
ori ca durerea
nopților ploioase
în trupul măcinat de reumatism.

48 Axis Libri
Cu ea nu mai știu ce să fac, cumplit să nu îți bată inima P
devine, din vis, coșmar, pentru a trăi R
talisman spart. încă aceste luni date nouă în secunde... O
A ta vârstă, o presimțire care mă roade, Ziua se stoarce: 25 de ore și 13 minute, Z
întristându-mi diminețile, lunile, tot așa zgârcite, Ă
trezirea temută sau dorită. unsprezece pline...
Viață lungă, întotdeauna netrăită.
Pentru numele lui Dumnezeu!
FERICIREA Timpul de după moarte nu mai știu ce să fac cu el!
O minciună longevivă, ca o naștere dintr-un
Fericirea e surdă la durere, trandafir,
naivă, ca o copilă în poala tatăului. naivă,
Cei fericiți sunt ca broaștele, care nu înțeleg ca nașterea de la subraț sau dintr-un buric,
durerea bălții în care orăcăie. la cursul de astăzi se schimbă la un secol,
130 de ani plini,
cu anii obișnuiți, de 11 luni,
GELOZIE FĂRĂ ROST și zilele zgârcite,
pline de șanse, ca la o cursă de cai...
Tu ești departe și cu ochi curioși
privești orașul străin,
arhitectura clădirilor gri, marea albastră. IREPETABILĂ
Tu te plimbi fără mine, noaptea,
pe străzile zgomotoase ale orașului de departe. Minunat irepetabilă
copilăria,
Privești, probabil, ruinele civilizațiilor până la mine ajunge
și la mine, ca și la moarte, nu te gândești, învechită…
ca și când aș fi fost ceva insignifiant, Pantofi purtaţi ai Edei
într-o țară uitată, transmit,
o siluetă ștearsă într-un decor monoton. în graba picioarelor mele subţiri,
cu reciclarea perfectă a paşilor,
Iar în mine, fără tine, fuga ei…
se aprind și ard focuri ale iubirilor...

Se poate ca tu,
mânat de curiozitate,
obosit, să-mi murmuri numele
și alteia să-i săruți pielea,
chinuit de dor și de dorință...

Tu ești departe și cu ochi curioși

privești orașul străin.
Gelozia mea, istovită,
urmărește drumurile tale.

CAPRICIU
N.R.: Din Prima Carte, „Kureshtje E Thyer”
La cursul de azi secolul se schimbă la 130 de ani,
(Curiozitate Spartă), Ed. „Koha”, Tirana, 1997. (În
cam dificil să nu-ți găsești timp liber,
Traducerea Autoarei, Din Limba Albaneză)

martie 2024 49
 Axis Libri RedacŢia

Director Corina Emanuela Tudorache

Redactor-Șef Adi George Secară
Secretar de redacție Catrina Căluian
Redactori Catrina Căluian
Ioana-Monica Chicu
Camelia Toporaș
Camelia Bejenaru
Cătălina Popa
Anca Georgescu
MACHETARE Sorina Radu
Fondator Zanfir Ilie

Colaboratori
Arte plastice Corneliu Stoica
Film, teatru, muzică Tamara Constantinescu
Adrian Buzdugan
Literatură Ion Avram
Tudor Neacşu
Alina Neculachi
Cronică literară Romeo Aurelian Ilie
Istorie Ghiță Nazare
Radu Moțoc
Studii și cercetări Maria Stanciu
Epigrame Vasile Manole

Revista Axis Libri este membră ARPE (Asociația Revistelor, Publicațiilor şi

Editurilor).

Fotografiile de pe coperte realizate de: Tudor Neacșu

Ilustrația revistei a fost realizată cu fotocopii după documente din colecțiile Bibliotecii Județene „V.A. Urechia”,
precum și din arhivele personale ale autorilor articolelor. Responsabilitatea asupra conținutului opiniilor
exprimate în articole revine în exclusivitate semnatarilor acestora.

Consiliul Județean Galați

BibliotecA JudeţeanĂ „V.A. Urechia”
Adresa: Galaţi, str. Mihai Bravu, nr. 16
Tel: 0236/411037, Fax: 0236/311060
E-mail: axislibri@gmail.com
Web: http://www.bvau.ro/axislibri/
ISSN: 2734-4924
ISSN-L: 1844-9603