Bucovina Literară, Nr.1-2-3/2023

Bucovina
literară
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
serie nouã, anul XXXIV, Nr. 1-2-3 (383-384-385)/2023

REDACTOR-ŞEF:
Alexandru Ovidiu VINTILĂ
REDACTORI:
L. D. CLEMENT
Mihaela GRĂDINARIU
Isabel VINTILĂ
COLEGIUL DIRECTOR:
Nicolae CÂRLAN
Prof. univ. dr. Mircea A. DIACONU
Prof. univ. dr. Adrian Dinu RACHIERU
Monahia Elena SIMIONOVICI (Preşedinte de onoare al S.S.B.)
Prof. univ. dr. Elena-Brânduşa STEICIUC
COLABORATORI PERMANENŢI:
Adrian ALUI GHEORGHE (Piatra Neamţ)
Liviu ANTONESEI (Iaşi)
Leo BUTNARU (Chişinău)
Marius CHELARU (Iaşi)
Gheorghe GRIGURCU (Târgu Jiu)
Ioan HOLBAN (Iaşi)
Felix Nicolau (Madrid)
Matei VIŞNIEC (Paris)
Număr ilustrat cu
reproduceri după lucrări de
Iulian COPĂCEL – visual artist
studio@iuliancopacel.com
Redacţia şi administraţia: +40721285186
Str. Ciprian Porumbescu nr. 1, 720066 - Suceava instagram: @iuliancopacel
E-mail: ovidius_vintila@yahoo.com. www.iuliancopacel.com.
Puteţi să ne scrieţi şi la adresa:

Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera”, str. Mitropoliei nr. 4,
720035 Suceava.
Răspunderea pentru opiniile exprimate revine în exclusivitate autorilor.

Manuscrisele trimise redacţiei nu se înapoiază.
BUCOVINA LITERARĂ 1
AUTOGRAF Lucian VASILIU
serie nouă, anul XXXIV, nr. 1-2-3(383-384-385), ianuarie/februarie/martie 2023

2 BUCOVINA LITERARĂ
„Cauţi un cuvânt”
A FO RI S ME
Gheorghe GRIGURCU
C uvintele, asociațiile de cuvinte posedă pro-

priul lor bagaj de dorințe, propria lor di-
recție latentă de înaintare, diferite de ale conștiinței
taneității. Spontaneitatea unicatului găsit. Orice unicat
posedă o metafizică aluzie.
*
autorului. De aici starea de „inspirație” care îi oferă cu „Viața lui Hristos este o continuă dragoste ne-
fidelitate putința de-a le urma fără grijă. fericită, cum a fost și viața lui Sören Kierkegaard. Și în
* Hristos, unicul Fiu al lui Dumnezeu, trăiește o «dispe-
Scriptor. Subtilitatea îi îngăduie a face, în mo- rare liniștită». Și asupra lui apasă același blestem care
mente diferite, afirmații divergente. Nu adevărul o apasă și asupra omului, el e lipsit de putere, el vrea, dar
girează în primul rând, ci propria sa figură expresivă. nu poate, întinde mâna spre pomul vieții, în schimb
Așa-zicând estetismul unei speculații care poate deveni rupe fructe din pomul cunoașterii și toată realitatea
un pic geloasă pe limbajul artei. se transformă într-o umbră care scapă permanent din
* strânsoarea lui. O altă cale de ieșire nu există, trebuie
Mistica privirii înapoi în timp. să acceptăm lipsa de putere a oamenilor, trebuie să ac-
* ceptăm neputința lui Dumnezeu și să vedem în toate
„Astăzi am stat în fața consilierului Lederer, acestea fericirea. (…) Dumnezeu poate să verse lacrimi,
care, pe neașteptate, fără să-l fi rugat cineva, copilăros, poate să se întristeze – dar nu poate realiza nimic. Însă
surâzând mincinos și parcă tot mai nerăbdător, se inte- acest lucru e suficient, deoarece iubirea și mila numai
resa de starea sănătății mele. De multă vreme, sau poate acum se manifestă în toată puritatea lor imaculată când
niciodată, n-am stat cu cineva de vorbă atât de intim sunt sortite la lipsa de acțiune” (Lev Șestov).
și simțeam cum fața mea, pe care el n-o mai cercetase *
vreodată atât de atent cu privirea, își deschidea spre el O dezordine desăvârșită precum o artă.
părți false, prost îmbinate laolaltă, dar pentru el oricum *
surprinzătoare. Nu mă mai recunoașteam pe mine în- Uneori poți analiza mai exact o deficiență de
sumi. Pe el îl cunosc foarte bine” (Kafka). comportament dacă, într-o împrejurare ori în alta, ai
* fost implicat într-un anume grad în aceasta.
Destin de scriptor: damnat deopotrivă pentru *
ceea ce este și pentru ceea ce ar fi putut fi. Senectute. A trăi o viață mai lungă înseamnă a
* putea avea emoția de-a fi intrat în istorie, de-a fi devenit
Mizericordioasa oboseală, odihnă a trudei scrip- tu însuți, prin umila ta prezență, o particulă a istoriei,
tice. Însă absența celei din urmă, fie și de-o zi, provoacă detașat și totodată inclus în ceva atât de solid precum
la rândul său oboseală. o absoluțiune laică. Te accepți în măsura în care te în-
* străinezi de individualitate, în care accepți a o ceda unei
„Misterele nu sunt adevăruri care ne depășesc, ci copleșitoare exteriorități care, la rându-i, te-a acceptat.
adevăruri care ne cuprind în ele” (R. P. Jouve). *
* Scriptor. Nimic mai aproape, nimic mai depar-
Dimineață lâncedă. Un flux de vitalitate s-ar te. Totul în mirabila stabilitate a textului.
dovedi binevenit indiferent de unde ar veni, fie și din *
zgomotul traficului stradal. „Frumosul există numai începând din clipa în
* care oamenii neproductivi încep să simtă că le lipsește.
Scriptor. Fie că e produsul unei elaborări difi- Artistul nu are nevoie de el. Pentru el, adevărul e de
cile, al unei ruminări a motivului său, fie că iese „din ajuns” (Arnold Schönberg).
prima”, o creație se cuvine a da un simțământ al spon- *
Un vis dulceag aidoma unei prăjituri cu prea *

puțin zahăr. Coșmar repetat. Aproape noapte de noapte mi
* se năzare că ar trebui să refac texte care de fapt nu exis-
„Am cunoscut un copil care plângea deoarece tă, să le dau o formă ultimă, ceea ce se arată anevoios la
murise fiul portăresei blocului; părinții copilului s-au extrem. Inexistența se înfoaie dureros. Ficțiunea onirică
săturat: «la urma urmei băiețelul ăsta nu ți-e frate». Băie- devastând-o pe cea a literelor.
țelul ăsta nu-i fratele meu. Dar dacă-l plâng nu mai îmi *
este străin. Hotărârea o iau lacrimile mele. Nimic nu-i Senectute. Prezentul cum un trecut mereu reci-
hotărât dinainte. Când ucenicii l-au întrebat pe Hristos: clat, uneori, spus pe șleau, cârpit ca vai de el.
cine e aproapele meu? Hristos n-a răspuns printr-o enu- *
merare. A povestit parabola bunului Samarinean. Aproa- „Într-o seară de la începutul anului, care se
pele omului părăsit în drum a fost acela care l-a acoperit anunța friguroasă și liniștită, locuitorii orașului chi-
E
M
S
I
și i-a venit în ajutor; nu suntem aproapele nimănui, ni-l nezesc Chongzuo au privit pe geam și au urmărit cum
R
facem pe un altul aproapele nostru făcându-ne aproapele pe străzile dintre casele lor, vreme de câteva ore, au
său printr-o faptă” (Simone de Beauvoir). alergat optzeci de struți copleșiți de neașteptata liber-
O
* tate oferită de îngrijitorul zăpăcit al unei ferme din

A.E.: „Talentul: o excentritate, geniul o excen- apropiere. Poliția a pus capăt maratonului urban al
F
tritate maximă. Existențialul se dă în spectacol pentru struților înainte să fie desemnat un câștigător. Asta în
a putea fi răscumpărat grație unei caritabile sublimări timp ce, în Arabia Saudită, patruzeci de cămile erau
A
datorate expresiei”. descalificate la un concurs de frumusețe din cauza Bo-

toxului injectat în buze de proprietarii lor” (Dilema roșea și își ducea mâna la ochi în fața tablourilor din-
veche, 2021). tr-un muzeu, înfățișând nuduri.
* *
Una din prea puținele calități pe care posteri- Semeni jubilând grație unui stigmat pe care-l
tatea ar putea-o acorda lui Hitler: admirația sa pentru poartă.
Nietzsche. *
* Scriptori. X dă mereu impresia că a comunicat
„O bucurie nu se sfârșește niciodată, o durere mai mult decât intenționa, Y are mereu aerul că s-ar
începe întotdeauna” (dintr-un film). cuveni să mai adauge ceva, că e „neterminat”.
* *
După enorma dezamăgire pe care mi-a provo- „Se pare că spiritul nostru vede materia numai
cat-o V.L. (nu mi-am revenit nici după mai multe de- fiindcă exigențele fizice ale corpului în care se găsește
cenii de la șocul ei), mi-e greu să mai reconstitui starea întrupat îi impun această sarcină, ce-i repugnă. Spiri-
prieteniei în profunzimea cuvenită. Îmi amintesc de o tele pure sunt, probabil, lipsite de sensul necesar perce-
asociere a lui Proust, conform căreia stăm de vorbă cu perii materiei. S-ar putea deci ca pentru spiritele pure
un prieten ca și cum acesta ar fi o mobilă. Se pare că, lumea noastră materială să dobândească o transparență
din păcate, nu mai e nimic de făcut… eterică. Pe sfera exterioară a lumii – un înger a scris:
* «Atenție! Fragil!»” (Lucian Blaga).
Echivoc. Rațiunea poate calma depresia con- *
form unui consiliu psihiatric, dar nu poate oare s-o și 17 august 2020. Fără un motiv aparent, m-am
confirme? gândit în cursul dimineții la Miron Radu Paraschi-
* vescu. Poet care s-a bucurat de multă atenție în anii
Un jurnal care are aerul unei narațiuni ce se cuvi- ‘60, apreciat, pe bună dreptate, ca promotor al unor
ne a ajunge undeva, a unui țel urmărit din capul locului tineri autori, audiat cu interes la adunările scriitoricești.
riscă a produce o impresie de artificiu. Jurnalul autentic Acum, căzut în umbră, absent din istoriile literare… La
e unul care nu se teme de ezitările, sincopele, contradic- amiază, deschizându-mi corespondența, ce să vezi? O
țiile ce se pot ivi în filele sale, alibi al unor trăiri care se carte voluminoasă despre M.R.P., trimisă de autoarea
desfășoară în tulburătoarea lor irațiune. E aidoma unui sa, Ana Dobre. Cum am putea deosebi premoniția ori
spectacol lăuntric fără scenariu și cu intervenția doar telepatia de „coincidență”? Există oare cu adevărat alea-
intermitentă a regizorului. Fără final previzibil. toriul? Dar până unde?
* *
„Nu există idol mai nebun și mai vorace decât „Orice împlinire este o aservire. Ea obligă la o
zeița Rațiune” (Gustave Thibon). împlinire și mai înaltă” (Camus).
E
* *
„În Coreea de Nord, unde cei mai mulți oameni „Un cercetător australian înarmat cu o răbdare
M
obișnuiți fac foamea, liderul suprem s-a îngrășat peste de fier a descoperit cel mai dotat miliped de pe planetă
măsură, ajungând până la greutatea venerabilă de 140 – 1.300 de piciorușe –, stabilind astfel un nou record S
de kilograme. De ceva vreme însă, Kim Jong-un a în- în lumea insectelor, precedentul fiind de numai 750.
ceput să slăbească vizibil. Oare o fi trecut la dietă? Oare În același timp, un cercetător american a descoperit în
I
nu mai e hrană suficientă nici măcar pentru el? Oare o interiorul unui diamant provenit din Botswana un mi-
R
fi atins de vreo boală grea? Tot felul de analiști încearcă neral necunoscut până acum, botezat davemaoită, care
să ghicească mersul treburilor politice după kilograme- poate înmagazina elemente radioactive precum uraniu,
O
le în plus ori în minus ale dictatorului. Oricum ar fi, cât thoriu și potasiu-40, responsabile pentru căldura mag-
e în viață, foametea e vie, și ea” (Dilema veche, 2022). mei din interiorul Pământului. Cui ați oferi acest dia-
F
* mant?” (Dilema veche, 2022).

Viciul poate avea propria sa pudoare, aidoma *
A
acelei prostituate menționate de Baudelaire, care se în- X face în sinea sa comparații elementare pentru

a putea recurge scriptic la cele rafinate. Y începe prin X ne oferă o modestie arogantă. Nu altminteri
expunerea comparațiilor rafinate pentru a constata, în decât un comic cunoscut care ar încerca să interpreteze
M E sinea sa, că a devenit inapt pentru cele elementare. un rol dramatic.
* *
Cauți un cuvânt, doar un singur cuvânt și nu o „Cea mai penibilă amăgire a tratamentului psi-
propoziție, aidoma unui impuls pentru o stare de spirit hanalitic este veșnica ascultare a pacientului. Ore și ore
R I S
încă suficient de confuză pe care nădăjduiești s-o poți și le petrece vorbind, dar de fapt nu este nicidecum
da dintr-odată la iveală, limpede cum s-ar fi cuvenit din ascultat decât doar dintr-o singură direcție, cunoscută
capul locului. înainte ca el să fi deschis măcar gura. La fel de bine ar
* fi putut să șadă mut la fiecare ședință. dacă n-ar fi așa,
„O societate care trăiește vreme îndelungată sub întreaga teorie a psihanalizei s-ar fi destrămat demult în
F O
un regim democratic devine susceptibilă de o uzură a neant. Căci un singur om pe care îl asculți cu adevărat
democrației – sub forma convingerii că democrația e o îți sugerează idei cu totul noi. (…) Poza de ascultare
formă de hedonism și că nu exprimă valori mai înalte. pe care o ia psihanalistul nu este nimic altceva decât
Un astfel de sentiment acționează precum monoxidul trufie. Modificările și scindările doctrinei se datoresc în
A
de carbon, ca un gaz nociv. Oamenii își pierd rațiu- schimb rarelor clipe în care un psihanalist a fost atât de
nea. Unii devin convinși că țelul vieții lor este să moară neatent încât să-și asculte totuși pacientul” (Elias Ca-
pentru patrie, pentru credința lor și așa mai departe” netti).
(Adam Michnik). *
* A. E.: „Lichelele sunt nu o dată indivizi într-un
Senectute. O competiție, o ultimă competiție cu fel… inteligenți. Informați, activi, serviabili, prompți,
tine însuți? reglabili etc.”.
* *
Senectutea scriptorului. Acele seve ale trupului Formă și conținut. Imagini oglindind cu preci-
de care vorbea Blaga, seacă. Rămâne trupul, de-atâtea zie prada pe care spiritul tău o dorește și care e constitu-
ori neajutorat, uscat în fața paginii albe cum o plantă ită chiar din acele imagini ce se oglindesc pe ele însele.
consumată de toamnă.
*
O viață lungă, un soi de clasicism al ființei, o
viață scurtă, un soi de romantism. A.E.: „Dar moder-
nismul, postmodernismul, rogu-te, ce-ar putea evoca?”.
Un cocteil al vârstelor. În egală măsură, o apoteoză sau
pur și simplu o sleire a lor, după voia aprecierii.
*
„Ce sunt eu în ochii lumii? Un nimeni, un om
excentric și dezagreabil; cineva care nu are o poziție so-
cială și nu o va avea niciodată; pe scurt, un neica-ni-
meni. Ei bine, chiar dacă ar fi adevărat, aș vrea ca opere-
le mele să redea ceea ce este în inima acestui excentric, a
acestui neica-nimeni” (Van Gogh).
*
Senectute. Un timp care nu mai rulează, care ză-
bovește alături de tine imobil cum un obiect.
*
Vermeer a produs doar 34 de picturi și a avut nu
mai puțin de 15 copii.
*

Nichita Danilov, Şi Dumnezeu a fost ţărână,
REFLU X
Alexandru Ovidiu VINTILĂ
Chişinău, Editura Cartier, 2022
Î n cel mai recent volum de poezie al său, Și

Dumnezeu a fost țărână, Chișinău, Cartier,
2022, Nichita Danilov se arată a fi conștient de faptul
De aceea, omul nu se poate autodefini, decât în cazul
în care Dumnezeu i-ar oferi definiția. În acest punct,
Nichita Danilov se întâlnește, într-un fel sau altul, cu
că omul nu poate fi închis într-un concept metafizic și antropologia filosofului Jean-Luc Marion și cu gândi-
își modulează discursul focusându-se pe datele imedi- rea teologică a Sf. Grigore de Nyssa, Vasile cel Mare,
ate sau de durată ale unei conștiințe pe care o plasează Ioan Gură de Aur sau a Fericitului Augustin.
într-un spațiu infinit: „de aceea atunci când dansez/ voi Mai mult, autorul cărții Și Dumnezeu a fost ță-
mă vedeți că stau pe loc/ executând undeva suspendat rână e „stupefiat” și se supune chemării care vine din
în eter dansul lui Shiva;/ de aceea atunci când tac,/ se afara lui, care-l precede și ni-l dezvăluie într-o relație de
deschid în trupul meu nenumărate guri/ care încear- tipul celei semnalate de Martin Buber – Eu și Tu – care
că să mă înghită cu totul/ înfășurându-mă în plasa funcționează continuu, niciodată definitiv. Pe o aseme-
unor cuvinte nevăzute;/ de aceea nea filosofie a dialogului mizează în
atunci când vorbesc,/ chipul meu poezia sa Nichita Danilov. Și asta
se adâncește/ în cea mai cumpli- întrucât: „Pentru Om lumea este
tă muțenie;/ de aceea atunci când dublă, după cum și atitudinea lui
stau în genunchi/ târându-mă este dublă” (Martin Buber).
spre voi,/ voi nu mă vedeți/ plu- Operând în orizontul fiin-
tind undeva spre linia orizontu- ței, Nichita Danilov nu izolează
lui;/ de aceea atunci când sunt,/ afirmația de negație: „Întotdeauna
voi nu mă vedeți existând alături când am spus da,/ l-am rostit și pe
de voi,/ ca și cum existența mea/ nu […] Spun întotdeauna da,/ că-
ar fi o simplă himeră,/ și atunci utând să nu-l rostesc pe nu/ pentru
când nu sunt,/ când existența mea că mi-e teamă de partea întunecată
a devenit absență,/ voi mă simțiți a luminii./ Întotdeauna când spun
pretutindeni/ în preajma voastră și da,/ în surdină îl rostesc și pe nu:/
vă prosternați la picioarele mele,/ și asta fiindcă știu că afirmațiile te
încercați să mă pipăiți cu mâinile/ lasă/ la fel de descoperit în fața re-
bâjbâind prin întuneric,/ dar mâi- alității ca și negațiile;/ întotdeauna
nile voastre sunt oarbe/ nu dau când îl rostesc pe da,/ îl rostesc în
decât peste un abis fără de-nceput surdină, în colțul gurii, și pe nu:/
și fără de sfârșit:/ vă deschideți ini- și asta deoarece am devenit din ce
mile/ și mă primiți înlăuntrul lor/ ca să umplu golul. în ce mai conștient că/ existența și non existența/ cresc
Dar eu nu exist,/ nu exist decât în închipuirea mea.” una pe spatele alteia,/ alcătuind un turn/ infinit de afir-
(Eu) Încă din debutul cărții, observăm, Nichita Dani- mații și negații/ ce se clatină în gol;/ nu sunt altceva
lov se plasează în aerul tare al paradoxalului, marea sa decât un punct înlăuntrul lor/ iar ele un punct rotitor
certitudine fiind aceea că omul, dar și divinitatea sunt înlăuntrul meu./ Încerc vâslind din răsputeri/ să ajung
indefinibile. Dacă divinitatea s-a întrupat, cum spune la margine/ să ies din mine, dar nu e nimic dincolo de
Danilov, „Și Dumnezeu a fost țărână”, făcând trimite- mine/ și nici înlăuntrul meu/ decât acest da și acest nu/
re la kenoză, atunci incomprehensibilitatea se află în ce aleargă unul după altul/ ieșind mereu din beznă în
noi (pentru că omul e chipul lui Dumnezeu, cum s-a lumină/ și revenind înapoi în beznă;/ aleargă în zig-zag
spus). Așadar, logica și cunoșterea naturală nefiind de unul după altul/ dorind să se regăsească/ în partea care
ajuns pentru a înțelege infinitul, adică transcendența. a fost întregul, dar nicodată nu se regăsesc.” (Da)
De reținut substanța densă a poeticii lui Nichi- cu însăși America de Sud/ potopită de flăcări și cântec
ta Danilov care convertește neverosimilul în versosi- de chitară.” (Frumoasa Arabela) Într-un alt poem, Ni-
mil, integrând incongruențe pe care le ridică la pute- chita Danilov susține: „(…) s-a ofilit/ și frumusețea ta
rea necesară de a trasa liniile unei geometrii fantastice: strălucitoare/ care nu va mai renaște niciodată.” (Odă
„Cineva a legat o eșarfă de iarbă/ de gâtul albastru al frumuseții)
vântului./ Cineva a așezat într-un cărucior vântul/ și Nu întâmplător, „Vântul sfâșie norii/ ca pe niș-
l-a împins pe scări,/ făcându-l să se oprească/ la capă- te afișe/ și le lipește de zidurile/ umede ale caselor”,
tul străzii./ Cineva împingând vântul/ i-a agățat de unde „Înăuntru, oamenii/ își mișcă ușor degetele/
piept o armonică./ Coborând din cer, păsările/ ciugu- mototolind în pumni așternutul/ ca/ pe un lințoliu.”
lesc semințe de pe clapele ei și cântă;/ cântă un blând (Vânt) Sunt nervi încordați care vorbesc de la sine
cântec de dragoste.” (Cântec de ducă) despre istoria amestecată pe care o trăim. Astfel – se
Și în acest volum, chiar dacă autorul afirmă confesează poetul – „Uneori mă adâncesc atât de mult
„Trec printr-o continuă metamorfoză” (Metamorfoze) în mine,/ încât atunci când mă trezesc, simt cum mari
sau „Încerc să mă nasc din nou” (Ibidem), el rămâne frânturi de neant, se desprind ca niște bucăți de moloz
cel pe care îl știm: un personaj capabil să deseneze de pe chipul meu/ și pică rostogolindu-se cu teamă/
o lume cu acuratețea unei imaginații teribile, unic din întuneric în lumină/ și din lumină înapoi în bez-
inventator al unor îndeletniciri extravagante precum nă” (Frânturi de suflet).
cea descrisă în poemul De
aici, dincolo: „Am secerat
toate umbrele de pe șes,/ o
parte le-am adunat în stropi
mari,/ apoi le-am aruncat în
albia râului/ ca să se albească
precum tulpinile de in sau
de cânepă/ în bătaia razelor
lunii. Din restul de umbre/
adunate în căpițe mi-am clă-
dit/ o colibă pe malul stâng
al râului. Noaptea, cu capul/
încărunțit de bătaia razelor
de lună,/ îmi las să atârne pi-
cioarele în gol,/ simțind cum
pe sub mine/ susură undele
tăcute ale unui alt râu năpă-
dit/ de alte umbre ce curg
legănându-se/ încet de aici
dincolo și înapoi.” În poemul Împlinire, dinspre finalul volumu-
L U X
Pe parcursul volumului ni se comunică starea lui, pregnanta metaforă a țărânii care apare și în titlu
apocaliptică pe care o resimte autorul și o trăim și noi, este descrisă prin imaginea galeriilor de cârtiță, aces-
ceilalți: „E ca și cum am sta cu toții în tranșee” (Aștep- tea fiind dublate de galeriile pe care luna și le sapă
tare). Poetul ajunge într-un târziu, la capătul nopții, în ceruri. Poezia lui Nichita Danilov, și din această
acasă: „am ajuns acasă, simțind că tot răul/ și toată ne- carte, este atât de simplă și de frumoasă întocmai ca
bunia orașului/ mi-au pătruns sub epidermă” (Acasă). adevărul enunțat prin intermediul ei: „Cârtița sapă un
F
Atmosfera de sfârșit de lume, de degradare tot labirint/ de galerii sub pământ;/ Luna își sapă nesfâr-
E
mai accentuată, de cădere îi prinde pe toți într-un șite/ galerii în ceruri./ În fața micului/ și-a marelui
cerc vicios. Inclusiv Frumoasa Arabela ajunge să nu Tot,/ lumea de aici/ e tot una cu lumea de dincolo.”
R
mai semene „(…) cu clepsidra nemișcată din prag,/ ci (Împlinire)

Occident expres (fragment)
AP EI RO N
Matei VIŞNIEC
SCENA 6 alta, pămîntul era arat, ca să poată fi descoperite

repede urmele fugarilor… Dar acum nu mai e
BĂTRÎNUL, ORBUL şi GRĂNICERUL. nimic din toate astea…
ORBUL – Mulţumesc, băiatule… Lasă-mă puţin aici
ORBUL – Nu vă supăraţi… cu gîndurile mele… Mă întorc eu singur la ma-
GRĂNICERUL – Da, taică? şină, de altfel nepoata mă vede…
ORBUL – Aş vrea să ştiu şi eu… pe unde trecea exact
frontiera… GRĂNICERUL se îndepărtează iar ORBUL îşi
GRĂNICERUL – Păi, uite… acolo, imediat după deschide prohabul şi începe să urineze în gaura
benzinărie… unde pe vremuri a fost borna.
ORBUL – Nu te supăra… Vin de departe, tocmai de
la Iaşi… Am venit cu nepoata mea, dar ea nu GRANICERUL – Păi ce faci, taică?!
mă înţelege… Dar e drept că sunt bătrîn, am ORBUL – Ce vrei să fac? Sufăr cu prostata. Cînd mă
făcut războiul, m-au trimis ruşii în Siberia după prinde, mă prinde...
război şi m-am întors acasă abia în 1956… În GRANICERUL – Păi nu-i frumos… Te vede lu-
1963 am vrut să scap de comunism, am încercat mea…. Chiar aici ţi-ai găsit să te pişi? Avem
să trec la sîrbi, la Tito, dar m-au prins şi iar am veceuri noi…
stat în puşcărie pînă în 1966… În 68 m-au lăsat ORBUL – Iartă-mă… Gata, m-am uşurat…Nu te su-
să plec într-o excursie în Ungaria, era excursie păra băiatule, eu nu mai am mult de trăit… Cîţi
organizată, dar am părăsit grupul şi am vrut să ani îmi dai?
trec în Austria… M-au prin din nou şi mi-au GRANICERUL – Gata, pleacă… Hai că m-ai supă-
dat doi ani de muncă silnică… Am ură pre fron- rat… Şi mă ţii şi de vorbă… E frumos, să te slo-
tiere, mă-nţelegi? Din cauza asta vreau să-mi bozeşti pe frontieră?... La vîrsta ta... puţin bun
arăţi, dacă se poate, exact locul pe unde trecea… simţ, totuşi…
GRĂNICERUL – Da, numai că, ştiţi, ea nu mai există ORBUL – Ce ştii tu ce înseamnă să te pişi în Siberia
de fapt… Acum, gata, suntem toţi în Uniunea pe minus douăzeci de grade… Sau să te pişi din
Europeană… Ungurii trec la noi, noi trecem la mers că ruşii nu ne dădeau voie să ne oprim…
unguri… Nu mai e nici o problemă... Zău, băiatule, nu fi supărat… Sunt şi eu un pic
ORBUL – Arată-mi doar o urmă te rog... O piatră sau nebun, asta-i tot… Şi am ură în mine... Am adu-
orice altceva… Vreau să pun piciorul exact acolo nat prea multă ură, nu ştiu cum s-a făcut dar... Şi
pe unde trecea sîrma ghimpată... uite, de cîţiva ani umblu prin Europa cu nepoata
GRĂNICERUL – Vino, taică... Pe aici… Dumneata şi mă piş pe frontiere… Şi în timp ce mă piş ea
eşti chiar nevăzător? mă fotografiază din maşină… Că vreau să intru
ORBUL – Da, am orbit din cauza unui diabet… Trag în cartea recordurilor… Ai auzit de cartea recor-
un diabet după mine încă din Siberia… durilor? Guiness book… M-am pişat pînă acum
GRĂNICERUL – Uite, taică... Pune piciorul aici… pe 27 de frontiere… Dispărute sau existente...
Aici a fost o bornă… A fost însă scoasă, ca o mă- Frontierele noastre cu vecinii le-am făcut toate,
sea stricată… Dar se vede încă gaura… Poţi s-o doar asta îmi lipsea… M-am pişat pe frontierea
palpezi… Pe aici trecea graniţa dintre Ungaria dintre Franţa şi Germania, m-am pişat la gra-
şi România… De ambele părţi erau miradoare. niţa dintre Italia şi Slovenia, am fost şi m-am
Iar pe toată lungimea frontierei, de o parte şi de pişat şi pe frontiera germano-poloneză… Am
avut eu unele priorităţi, nu mă întreba de ce…
Numai că am şi o problemă, eu nu prididesc să Comisiei de doctorat (formată dintr-un preşedinte

mă tot piş pe nenorocitele astea de frontiere, dar al juriului şi dintr-un membru al juriului).
între timp apar altele… Cînd dracu’ o să am eu
timp să merg la frontiera dintre Serbia şi Koso- DOCTORANDUL – Toate produsele care ajungeau
vo? Parcă am contract cu istoria… Cînd cred că la noi din Vest aveau un dublu impact, unul es-
am terminat cu o regiune, paf, mai apare cîte o tetic şi altul emoţional. Impactul estetic se ma-
ţară independentă! Să le ia dracu’ de frontiere, nifesta prin faptul că nimeni nu arunca nicio-
niciodată n-apuci să te pişi pe toate… dată un ambalaj venit din Vest. Cutiile de cafea
erau păstrate la nesfîrşit pe o poliţă în bucătărie
chiar şi după ce se goleau de ultimele boabe…
INTERMEZZO O sticlă de whisky, chiar dacă era golită, nu se
arunca niciodată, se umplea eventual după aceea
ACTOR 1 – Băbuţele din sat au învăţat cîteva cuvinte cu ţuică autohtonă… (Deschide o valiză şi scoate
în italiană. Ele nu mai spun bună ziua, ele spun din ea diverse „dovezi”.) O sticlă din plastic de
bongiorno. Şi ştiu să sune în Italia… Coca-Cola devenea şi ea un obiect fetiş, era im-
ACTOR 2 (cu telefonul la ureche) – Totul e în regulă, posibil de aruncat, oamenii îi găseau, într-un fel
Vasile, vidul rezistă la intemperii, nu sunt stri- sau altul, o nobilă utilitate punînd în ea lapte,
căciuni, nu s-a prăbuşit nimic, vidul nu a fost sau şi mai bine expunînd-o în bucătărie ca pe o
invadat de buruieni, facem tot ce trebuie pentru ofrandă, ca pe un trofeu de război.
ca vidul să fie bine îngrijit.
ACTOR 3 (cu telefonul la ureche) – Anche il cane sta Schimb de priviri între Preşedintele Juriului şi
bene, si comporta bene, tiene bene il suo vuoto, Membrul Juriului.
vieni qui, Baliverno, abbaia un po’ al telefono per-
ché ti sentano a Torino... PREŞEDINTELE JURIULUI – Continuaţi.
ACTOR 1 – Ce minune că telefoanele mobile există… DOCTORANDUL (scoţînd alte „dovezi” din valiză)
Putem, cu ele, să fotografiem vidul din case… – Cînd primeau ciocolată din Occident est-eu-
ba chiar să-l filmăm… Băbuţele ştiu să se folo- ropenii o scoteau din ambalaj cu o infinită gri-
sească şi de WhatsApp. jă, cu extremă delicateţe pentru a păstra intact
ACTOR 2 (devenind o nepoată care vorbeşte de la To- staniolul… Pungile din plastic provenind din
rino) – Bunico, răsuceşte puţin telefonul spre Occident reprezentau şi ele un bun preţios, oa-
stînga să văd dacă a mai crescut cireşul… Oooo, menii ieşeau la cumpărături „înarmaţi” cu ele,
ce frumos e… Nici nu mi-ai spus că a înflorit! oarecum mîndri că deţineau un accesoriu occi-
ACTOR 3 – Ei bine, da, a înflorit. Şi anul ăsta o să facă dental.
multe cireşe. UN MEMBRU AL JURIULUI (doritor să-l ajute pe
ACTOR 2 (tot în rolul nepoatei) – Păcat că n-o să fim DOCTORAND) – Putem vorbi chiar de o for-
N
acolo ca să le culegem. Dar le culegi tu, bunico, mă de protest încarnată de aceşti saci din plastic,
în locul nostru, şi ne trimiţi o fotografie… Să- după cum putem vorbi despre mesajul lor an-
R O
mi trimiţi o fotografie cu cireşele culese din citi-comunist…

reşil meu românesc. Ca să o arăt prietenilor mei PREŞEDINTELE JURIULUI (aruncînd un privire re-
italieni. Iată ce cireşe frumoase a făcut cireşul probatoare către cel care a vorbit, şi adresîndu-se
nostru plantat acum zece ani, cînd am început DOCTORANDULUI) – Continuaţi.
I
să ne construim casa din România. DOCTORANDUL – Da, în ţările Europei de Est

unde libertatea de expresie era inexistentă, oa-
E
menii protestau prin pungile de plastic ascunse

SCENA 7
P
în buzunare. Dacă n-am fi avut aceste pungi pe

care să le trambalăn cu noi prin oraş şi să ne afi-
A
DOCTORANDUL (bărbat sau femeie) în faţa şăm în acest fel revolta ne-am fi asfixiat…

UN MEMBRU AL JURIULUI – Am fi murit ca şobo- cu încetul, din interior, comunismul… Au fost

lanii, din cauza neputinţei şi a umilinţei… dizolvantul ideologiei… Marxism-leninismul s-a
DOCTORANDUL – Cînd gurile noastre erau cusute, evaporat graţie lor… Pentru că ele au lucrat cu fe-
noi protestam de fapt cu pungile… rocitate asupra creierului, asupra imaginarului…
Toate aceste etichete şi ambalaje erau tot atîtea fe-
restre spre Occident, tot atîtea tunele de evadare
mentală… Cînd ne cumpăram blugi era absolut
necesar ca marca LEVI’S să fie vizibilă… Iar dacă
mai puneam mîna şi pe un tricou occidental pe
care scria LOVE atunci evadarea devenea abso-
lută, ne consideram deja integraţi în Europa…
Toate aceste cuvinte străine şi toate aceste imagini
colorate ne-au ajutat de fapt să rezistăm într-o
lume în care lipseau culorile…
UN MEMBRU AL JURIULUI – Da, acesta este ade-
vărul, comuniştii detestau culorile, cu excepţia
roşului, bineînţeles.
DOCTORANDUL şi MEMBRUL JURIULUI

încep să stivuiască ambalajele construind de fapt
un fel de monument.
PREŞEDINTELE COMISIEI – Comunismul, după

UN MEMBRU AL JURIULUI – Nu eram decît nişte opinia dumneavoastră deci, ar fi putut evita pră-
saci ambulanţi care se plimbau prin Bucureşti, buşirea dacă liderii săi ar fi fabricat ambalaje mai
prin Sofia, prin Tirana… frumoase…
PREŞEDINTELE JURIULUI (către MEMBRUL JU- DOCTORANDUL – Da. Şi ar trebui să ridicăm în
RIULUI) – Pst! fiecare oraş al Europei de Răsăsit cîte un monu-
ment pentru glorificarea tuturor acestor etiche-
În mod poate ciudat, valiza începe să expulzeze te, ambalaje şi saci occidentali… şi să le arătăm
singură tot felul de cutii şi de ambalaje. recunoştinţa…
DOCTORANDUL – Pe aceşti saci erau imprimate Cele trei personaje termină construcţia „monu-
desene atît de atrăgătoare, atît de multe imagini mentului” şi îşi fac un selfie în faţa lui.
ale abundenţei occidentale… Precum şi cuvin-
N
te care pentru noi erau profund protestatare… DOCTORANDUL (excitat la culme) – S-a vorbit
MARLBORO… ELVIS… SUPERMARKET… mult despre războiul rece, dar niciodată despre R O
Pentru noi ele voiau să spună… această bătălie frontală dintre sacii de plastic
UN MEMBRU AL JURIULUI (urcînd pe masă, occidentali şi plasele din aţă autohtone… între
aprins) – Jos comunismul! ambalajele şi etichetele colorate ale produselor
PREŞEDINTELE COMISIEI (este cuprins de emoţie, occidentale şi hîrtia parafinată autohtonă în care
I
varsă o lacrimă pe care i-o şterge DOCTORAN- se ambala marmelada… între roşul sticlelor de
DUL) – Mulţumesc… Ah, cum v-au distrus ei Coca-Cola şi roşul drapelului comunist…
E
tinereţea… Continuaţi… PREŞEDINTELE COMISIEI (se întoarce la în spatele

P
DOCTORANDUL (alte ambalaje cad din tavan, plutesc mesei, se şterge de sudoare pe frunte, extrage din
în aer, încăperea devine un fel de pubelă) – Sacii, „monument” o sticlă de whisky din care bea o ul-
A
etichetele şi ambalajele occidentale au ros încetul timă picătură) – Ştii ce, domnule doctorand...

Nu-ţi dau doctoratul. Fuck you! te. Cine ocupă terenul ăla cîştigă.
TATĂL – Cît stai ?
N FIUL – Stau toată săptămîna… Am să mă văd şi cu
INTERMEZZO nişte oameni…
I R O
TATĂL – Stai aşa de puţin…

ACTOR 1 – Uite că s-au adunat treizeci şi trei de ani FIUL – De acum am să vin regulat… Ştii, La Paris
de cînd tot încercăm, noi, cei din Est, să ne oc- eu lucrez pentru o mare editură. Poate că am
cidentalizăm… să le propun să deschidă o filială la Bucureşti…
ACTOR 2 – Şi merge tare încet… Uite cum arată cărţile aici, ai spune că ies de sub
E
ACTOR 3 – Ştim ce vrem, dar lucrurile nu merg cum tipar deja jerpelite, sinistrate… N-au nici un
vrem noi… look… Dacă reuşesc să aduc o tipografie aici fac
P
ACTOR 1 – Am occidentalizat preţurile, dar nu şi sa- minuni… Spune, tată, vrei să scriem împreună
lariile… o carte?
A
ACTOR 2 – Nu ştiu de ce, dar cînd trăim în Occident TATĂL – Ce fel de carte?
ne occidentalizăm mai repede decît atunci cînd FIUL – Am o idee… O idee ca să facem nişte bani…
trăim la noi în ţară… chiar nişte bani buni… Dar nu trebuie în nici
ACTOR 3 – Suntem vreo patru milioane cei care ne- un caz să te simţi lezat… sau să te superi pe
am părăsit ţara. Ca să culegem roşii occidentale, mine… Te rog să mă asculţi întîi, şi vorbim des-
căpşuni occidentale, mere occidentale… pre după…
ACTOR 1 – Şi ca să primim salarii occidentale… TATĂL – Te ascult…
ACTOR 2 – Şi mai facem şi copii care ies occidentali… FIUL – Tată… Ştiu că ai fost turnător la Securitate…
ACTOR 3 – Şi suntem foarte bucuroşti să vedem cum
copiii noştri sunt mai occidentali decît noi… Pauză. TATĂL se opreşte din mestecat, rămîne
încă de mici… imobil.
ACTOR 1 – De altfel ei or să trăiască în Occident, e
clar… FIUL – Dar nu te nelinişti, n-am nici cea mai mică
ACTOR 2 – Doar noi o să ne întoarcem la noi acasă, intenţie de a-ţi reproşa ceva... Dimpotrivă, vreau
cînd vom îmbătrîni… să-ţi propun o afacere. Ce-ar fi dacă ai povesti
ACTOR 3 – Cine a spus că întoarcerea dă sens plecării? într-o carte cum îi spionai pe prietenii şi pe co-
legii tăi de birou? Şi cum îi turnai… Vezi bine că
roata istoriei s-a întors… Acum suntem liberi, a
SCENA 8 cîştigat capitalismul. Iar cei care vor avea primii
cele mai bune idei se vor îmbogăţi. Asta vreau
Zgomot de avion trecînd la joasă altitudine. să-ţi propun de altfel… Îţi propun să mă ajuţi
TATĂL în aşteptare. FIUL (sau FIICA) intră tră- ca să te pot ajuta…
gînd o imensă valiză. TATĂL – A, ca să mă poţi ajuta…
Îmbrăţişările de rigoare. FIUL scoate din valiză FIUL – Important este să acţionăm primii… Că mulţi
numeroase cadouri frumos ambalate. dintre foştii turnători vor fi dispuşi să povesteas-
TATĂL deschide o cutie de biscuiţi şi începe să că, pentru bani, tot ce-au făcut. Dar numai cei
molfăie din ele cu gesturi mecanice. care vor fi foarte rapizi vor lua caimacul… Iar
dacă scriem repede cartea asta, cu toată sinceri-
TATĂL – Cum e Franţa? tatea şi cu emoţie, dăm lovitura…
FIUL – E frumoasă. Acum ai să poţi călători şi tu. Am TATĂL – Şi lovim pe cine?
să-ţi fac invitaţie. Ai să vii s-o vezi cu ochii tăi… FIUL – Ştiu cum merg treburile astea, că trăiesc de zece
TATĂL – Ce mă bucur că ai revenit… ani în Occident… Acum că a căzut comunismul
FIUL – Păi cum… Poate am să fac şi ceva afaceri cu totul se va schimba, ai să vezi… Comerţul va fi
România. Acum totul e o chestiune de rapidita- rege, ideologia nu mai contază…

TATĂL – Aha, o s-avem deci un rege… politice or să scrie în prostie. Chiar şi cei care
FIUL – Imaginează-ţi că peste trei luni publicul francez n-au primit decît o palmă la interogatorii vor
va putea găsi în librării o carte cu titlul „Mărtu- dori să se exprime… Numai că, ştii şi tu în ce
risirile unui fost turnător din fostul lagăr comu- constă clenciul afacerii, mărturisirile victimelor
nist”. Te asigur că o asemenea carte se va vinde nu au aceeaşi forţă, mediatic vorbind, ca mărtu-
în mii de exemplare. risirile călăilor…
TATĂL – Din deja fostul, da… TATĂL – Nu… Doar trei ierpuri e prea puţin…
FIUL – Cu condiţia, repet, ca să fii tu primul turnător
care îşi face mea culpa. Care se pocăieşte… Care TATĂL pleacă şchiopătînd.
spune tot… cu sinceritate…
TATĂL – Cu sinceritate sinceră? FIUL – Tată, stai puţin, nu pleca, nu vreau să te judec.
FIUL – Al doilea nu va avea, în nici un caz, acelaşi Doamne fereşte, cum îţi imaginezi că… N-am
succes. Iar al treilea şi mai puţin. De aceea îţi făcut decît să enunţ o lege editorială.
propun să batem fierul cît e cald... TATĂL – Nu… e puţin, trei ierpuri e puţin…
TATĂL – Şi e cald? FIUL – Victimele nu interesează atît de mult precum
FIUL – Înţelegi, tată, nimeni nu te va mai condamna agresorii, torţionarii şi asasinii. Creierul publi-
la închisoare, la 77 de ani, pentru că ai fost un cului este avid de lucruri extreme… Mărturisile
turnător.... In ţara aceasta turnătorii s-au nu- agresatului provoacă compătimire, dar cele ale
mărat cu sutele de mii, toată lumea a colaborat agresorului provoacă frisoane. Ce spune călăul
cu Securitatea, deci nimeni nu va fi condamnat se dovedeşte a fi mult mai interesant, mai com-
pentru că ar însemna să blocăm economia, viaţa plex decît ce spune victima. Victima are întot-
socială, ritmul cotidian… deauna un punct de vedere fizic în timp ce călă-
TATĂL – 78… Am făcut 78… ul are unul metafizic. Înţelegi ? Pare sofisticat dar
FIUL – Împuşcăm trei iepuri dintr-o dată. Facem o de fapt e simplu…
afacere, îţi mai uşurezi conştiinţa şi tu, şi, cine TATĂL – Trei dintr-o lovitură, pentru un torţionar, e
ştie, reuşim să convingem pe toată lumea că puţin…
mărturisirile deschid calea unei adevărate puri- FIUL – O să vorbim şi de anii de puşcărie făcuţi de oa-
ficări interioare pentru toate popoarele Europei menii pe care i-ai turnat… de cei care au murit
de Răsărit… în deportare din cauza ta… de cei pe care i-ai
TATĂL – Ce fel de cale? torturat… O să adunăm bani cu lopata…
FIUL – Îţi jur, presimt ceea ce se va întîmpla... Car- TATĂL – Cîte lopeţi ?
tea noastră va fi o bombă editorială… Or să
scrie despre ea ziarele pe prima pagină, o să se TATĂL iese din încăpere.
vorbească despre ea pe larg la televizor… Ai să
vezi, mediile de informare vor organiza dezba- FIUL – Zău aşa, ar fi păcat să te superi… Faptul că ai
N
teri, vom fi invitaţi să dăm interviuri peste tot… spionat, turnat şi torturat e acum singurul tău ca-
Vom primi oferte grase prentru traducere în alte pital… Şi ar fi o prostie să nu-l fructificăm, acum R O
limbi… că a venit capitalismul… Uite, am găsit un titlu
TATĂL – Cum ai spus, cîţi iepuri dintr-o lovitură? chiar şi mai bun, un titlu dat dracului: „Un Dra-
FIUL – Şi cine ştie, poate că se va face şi un film por- cula torţionar în temniţele comuniste”…
nind de la mărturisile tale…
I
TATĂL (din ce în ce mai aerian) – Doar trei? Trei e

puţin.
E
FIUL – De aia îţi spun, tată, să ne unim forţele acum… INTERMEZZO

P
Ai să vezi că peste şase luni or să înceapă să curgă

cărţile de mărturisiri şi mărturii. Toţi cei care au NOTA: Cei trei actori cîntă în româneşte… Trebuie cău-
A
fost victime şi care au făcut puşcărie din motive tat cu actorii cîntecul potrivit…

POESIS Viorel MUREŞAN Poetul la 70 de ani
peste oraș stau

leii
din grădina botanică
împăratul de peruzele
vinde cuburi de tăcere
pe străzi
Elegie la moartea unui gen literar
un corn cu iaurt
s-au dus ilustratele din micile târguri și ziua de toamnă se sparge
cu seci salutări de la … în frunze
ori sincere complimente din … deasupra unei gări
apoi
rotundele sau ascuțitele pietre tot orașul ia parte la înserare
ciorile ca la împleticirea unei plase
palidele acoperișuri în ploaie de pești
aburii de la porumbul fiert
clopotele vechii stațiuni
Harta din palma lui Winston Churchill
apoi
… sulița, ciocanul, scara, cuiele, paharul de oțet și cocoșul a ales cu mult sânge rece lordul o zi
care a cântat a treia oară, pe care s-o descrie
tăiate în tablă și vopsite, adeseori roase de rugină, în carnetele sale
sau rupte de vântul cu amintiri de neșters:
care a țiuit în urechile lor
Dimineața fusese de aur
se mai aud numai la telefonul mobil amiaza de bronz;
seara de plumb.
au dispărut până și buclucașele greșeli ortografice Dar toate au fost solide și
lustruite până când
cade o carte din raft fiecare
cum numai morții știu să cadă a strălucit în felul ei.
piere romanul epistolar
apoi tot cu mult sânge rece lordul a pus
filă cu filă
Leii grădinii botanice următoarele secole
să fie împachetate în
pe cer corbii par focuri mocnite
un lan de diamanturi
ce scârțâie sub picioare
avem chiar un vin

Focul și o focă dresată ea mă privește
I S
cum și-ar săpa un tunel în oglindă
acolo-n cuptor
focul e un biet măscărici
S
pe care îl aprindem în fiecare zi Cinci propoziții
doar așa să ne prăpădim de râs
E
floarea-soarelui s-a rotit după soare
O
când stă cu spatele cu mult timp înaintea discului telefonic
știm că își șterge-n ascuns ochii de plâns
dinții câinelui sunt mai vechi
P
dar decât aceia ai gaterului
precum la circ
o focă dresată eu țin cinci degete pe o coală nescrisă
focul din cuptor e
într-un perpetuu dans luna iulie ruptă dintr-o agendă
cu capul nostru plin de vise o poate purta vântul
pe bot și pe un câmp cu zăpadă
pe unghia ta se sprijină raza de lună

Muzică
la fierărie Un răspuns de la cerul tăcut
de sub ciocanul unui flăcău
văzduhul acesta e plin de bătrâni
zboară mierle
stau
nu departe de noi toată noaptea în mijlocul nopții
a bătut dumnezeu toba ca într-un cal troian
pe iarba brumată
nu mai poți face un pas Scribii
de câte nuci au căzut
de pe stânca cea sură
pe drumul lor înspre cer
Oaspetele femeile bătrâne îmi par
niște orologii de pulbere
cade o cărămidă
din partea de sus aici frigul e o aventură de bicicliști
a zidului de peste gard puși pe râsete în pâlnia vântului
e legătura de chei
bufnitura trasă de o șuviță de fum
se ridică de jos și muzica lor înfundată
și se mută la mine
a nins în nori precum la un hotel
o chem și la cină la care ninge-n fiecare vară

din casa mea azi sacul cu talaș punea sufletele în piramide

se duce-n lume legănat pe-o scară
cu stâlpii din zare nu-i chip să-ți fac semn
pe față ai raze căzute în apă
pe-a ochilor coajă de lemn
îți vine un ou de lumină și crapă
tu stai și acum la o fereastră

și privești orele
umbra unui bătrân aruncă
discuri pe o stradă pustie
sub lună tac dealurile
ca niște clepsidre arabe
luna aceea se usucă pe cer

eu atunci îmi aduc aminte
că marea poezie de dragoste
a lui francesco petrarca
a fost scrisă de un mort
Tablou obosit
1.
tu o muzică neagră învățăm canarii să cânte
iubita mea erai pe când treceam locuind
ochiul pierdut în contemplarea prin dulapuri
unei pene de pasăre cu tine de mână
și râsetul care crapă nopțile-n țăndări
pe o alee de cimitir 2.
copilul cu colivia din tren
ducea sărăcia într-un vagon suprapus
pe o stradă împreună cu puținele lui amintiri despre școală
unul își smulse capul
iar acum îl ținea în mâini 3.
ca pe un vas din care curge grâu ea era numai carne de porțelan
ocolită de fluturi
așa o lungă pisică
S
cu capul în mâini se uita pe o streașină medievală

cum se macină pata de soare
I
pe obrazul ei 4.
S
când te apropii
după aceea scriam adjectivelor începe să li se facă mai cald
E
tristețea tuburilor de tablă seara în propoziții

setea foițelor de staniol plutind sub lună
O
ceasul din turn cere apă

păianjenul o muzică neagră
P
pe coridoarele înclinate lăsăm canarii să cânte

Trei poeme Robert ŞERBAN
I S
S
E
O
P
o să-ți dau albumele mele
*** unul câte unul
habar n-am care-o să fie primul
te privesc cum dormi și ce ţi-ar plăcea să asculți
Compact sau Celelalte Cuvinte
oftezi Holograf sau U2
te-ncrunți Mozart ori Chopin
strângi din buze Tudor Gheorghe sau Andrieș
Dire Straits sau Pro Musica
nici măcar în vis Bertzi sau Baniciu
nu-i ușor Vivaldi ori Bach
Eddy Grant sau Michael Jackson
Nazareth Sfinx Pink Floyd ori Phoenix
Poem pentru Crina însă mai întâi va trebui să-nveți
cum să mânuiești discurile
acuși faci 15 ani
să le scoți cu grijă din coperte
nu mai crezi în Moș Crăciun
apoi din folia de plastic sau de hârtie
dar îți dorești un pick-up de la el
să-ți folosești doar buricele degetelor
ca să n-atingi striurile
cam atât aveam și eu
să le apuci numai de margini
când l-am primit de la Moș Gerilă
iar mijlocul lor
mustăcesc:
unde e micul orificiu
tu o să ai unul stereo
să-ți fie sprijin pentru vârful mijlociului
vintage
să le ștergi atentă cu piele de căprioară – nu
cu mufă pentru stick
n-a fost ucisă pentru asta
te asigur
eu am fost fericit cu mono-ul meu
negru și rusesc
oricât te voi bate la cap
am început imediat să-mi cumpăr discuri
și te voi dădăci
din banii de la sorcovit
tot vei zgâria câteva dintre ele
erau scumpe
ce bine-ar fi dacă
dar nu atât de scumpe cum azi
norocoasă cum te știu
de parcă azi au fost inventate
o să le nimerești pe cele zgâriate de mine

e minciuna ce se vede
nu-ți ascund în pomeții obrajilor slăbănogi
eu mai și cântam când puneam muzică
cu vocea și cu chitara la care nu știam notele o castană ieșită pe jumătate
dar îmi imaginam că o fac ca Ingwie Malmsteen din cochilia-i împodobită cu spini
iar până nu-mi scăpăra sânge din degete se holbează la mine ca la un tâlhar
n-o lăsam fir-ar să fie ce nu știe să-și aleagă crucea
întorceam și tot întorceam discuri fiindcă n-a-nvățat
eram un rocker fără plete și c-o singură să numere pân’ la trei
ureche muzicală
dar cu inima cât o boxă Marshall
ce băga bași&solo-uri la greu
și făcea ca trupa care eram
să țină concerte de două-trei ceasuri
ce se terminau
cu bătăile ritmate în țevile de la
calorifer ale vecinilor
de sus și de jos
de la dreapta și de la stânga
chitara aia ți-am dăruit-o ție

dar la un moment dat ai spart-o
sau poate a crăpat singură
nu contează
am crezut că-s mai sentimental
și chiar dacă n-o să mi se umple
ochii de lacrimi
boxa-mi o să se facă mică-micuță
cât o cască wireless
pe care-o bagi în urechea stângă
atunci când
fiind la volan
îți respecți partenerii de trafic
și nu conduci ca un golan
c-o mână
în timp ce
cu cealaltă tastezi pe telefon
S
un poem pentru fiică-ta

I
S
O castană
E
aș putea scrie aici

O
fără să tremur literele

nu mi-e frică
P
doar că siguranța mâinii

Poeme Maria PILCHIN
I S
S
și va veni autocarul
E
pentru viorica harea
O
la călinești în pădurea domnească
mergem să facem pe scouții
P
copiii postcomunismului sărac
ne jucăm de-a americanii
de-a copiii democrației iar ea fericirea zăcea acolo
mamele noastre au alte griji înfășurată într-un naiv
nu prea au pe ce să ne cumpere bilețel de amor
haine carne caiete pantofi pe care vântul îl mototolea
pantaloni fuste ciorapi iar valurile îl înghițeau
noi alergăm prin pădurea cu pofta lor de lup
cu nume domnesc
ne îndrăgostim în poiana scouților
ne sărutăm prelung greierii își reiau locul
pe malul prutului pe pietre rămâne pierdută
ne căutăm privirile aprinse funda de mătase roșie
la focul de tabără mâine vor tăia părul
mâncăm terciul C
și ne ascundem în cort R
alergăm diminețile I
râdem tare de ne aud morții -
în cimitirul din deal C
strigăm cântăm chiuim R
așa de parcă nu vrem să știm I
că viața va veni peste noi răspunde noaptea
grea sură anostă din pădurea domnească
că nu te poți scălda de două ori 2020
în apele aceleiași iubiri
că toate dispar ca fumul am tăcut în magazinul moldova
că va veni autocarul
că vom pune bagajele într-a opta profesorii noștri ne-au dus peste prut
unele peste altele la iași în magazinul universal
că vom pleca acasă M
așa de parcă toate acestea O
nu sunt decât un episod minor L
dintr-o viață măreață D
care ne așteaptă ne cheamă O
spre fericire V
A
amuțisem ascultam cum vorbesc oamenii aceia la vama Palanca

era pentru prima oară când am tăcut atâta cu pașapoartele
2020 lor albastre
trec cei mici
pană la urmă viața cu pași mici
cu micile lor dureri
nu e un tratat de fonetică cu micile lor tristeți
tresar în brațele mamelor
mihu s-a simțit bine la palas mall iași
la orice sunet
au trecut vama au trecut
la orice boare de vânt
P
tresare pământul sub ei
R
tremură cerul
U
aerul e încins
T
e cruciada copiilor
U
2022
L
excursia costase 30 de euro
a tăcea
„am mâncat la cartofisserie
fac niște cartofi pai minunați eu tac
am umblat singuri și liberi tu taci
peste o oră ne-am întors la autocar el/ ea tace
noi tăcem
știi era fain eram în altă țară voi tăceți
dar înțelegeam tot ce spun ei/ ele tac
mi-a plăcut de ei
și de cum rostesc cuvintele eu de ce tac?
cartofii erau delicioși tu de ce taci?
umblam și vorbeam cu vânzătorii” ei de ce tac?
pană la urmă viața nu e un tratat de fonetică cooooooooooooorpurile copiilor morți strigă

2021 morții cântă în cor
dansează hore
vorbesc la microfon
cruciada copiilor sunt curajoși morții ăștia
nu le mai pasă de viață
copiii trec vama la Palanca
nu le mai pasă de nimic
ridică ochii spre cer
morții războiului vin
S
coboară ochii în pământ

trec vama la Palanca Tudora Basarabeasca
cerul și pământul
și cântă pe două voci
I
nu se mai împăcă
așa cântă doar slavii
cerul și pământul
S
pe două voci
și-au dat demisia
au pașapoarte albastre
copilul se uită în jur
E
cântecul lor îmi țiuie în urechi

războiul este cuvântul
morții Ucrainei se refugiază în mine
O
pe care unii îl neagă

2022
alții îl poartă
P
ca pe o cruce în spate

pascală
îngerii nu mănâncă lapte
el venea
cu ochii plânși grele sunt clipele așteptării
ai unui copil din casa ta devine mormântul tău
Mariupol obiectele dragi se înfig în tine
Berdeanka
ca mușcătura unui cuțit
Irpin
Bucea strigătul e semn că ești viu
Nicolaev nemișcarea e soră cu viața
Odessa suspinele care răzbat din casa ta
venea urcă la cer zboară și se întorc
în primăvara asta în
fără păsări Gaziantep
în primăvara asta Adiyaman
de rachete Malatya
cu pașii unui copil Kahramanmaraș
prin vama
și în
Basarabeasca
Tudora A
Palanca L
Iisus venea E
învierea P
nu poate fi amânată orașul distrus de război
învierea în care s-a clătinat pământul
nu poate fi oprită precum un drum de țară
nici măcar de sub roata carului
zburătoarea nucleară
care poartă scrumul
zvâcnesc țâțele
în ciocul ei de metal
ca un animal nemuls
întreaga lume își tot strigă pruncul
e astăzi îngerii nu mănâncă lapte
Ghetsimani 2023
2022
S
I
S
E
O
P

I S
S Şerban CHELARIU şiruri gemene
la braț
E
cu razele de soare
O
însingurată
dânsa
P
cu drag
ne va zâmbi
dacă aș fi privindu-ne
cum eu
dacă aș fi
o pată de ulei până în vecile
vremelnicelor noastre
aș vrea vieți
sub mine tu
să îmi fii apă că doar pe tine
eu
dorul te voi iubi
subțire voal
peste tot dorul tău făceam
să îl întind
cu dragostea
mult mai subțire prinsoare
și mai transparent
decât o rază croncăne un pui

prin dragoste croncăne un pui
cu dorul tău de mână de cioară
să dispar spunându-mi
nu într-o doară
cum luna-n orbitoarea
soarelui iubit unde-i dragostea
lumină cea sfântă
versul tău
în clipa drămuită prea des n-o cântă
de după-amiază
mai uită
și din seninul de sferepuncte
cerului
de sus mai bine
pline de rouă cu lumini de galaxie
I S
varsă-le secretul
prin iarba verde e devenirea
S
să soarbă ea trezește-n lume
noaptea senină dorul
E
de a stelelor lumină
ale tale
O
s-o coboare sferepuncte
până-n suflet
P
au luciri reci
luceferi absolute
de pus în deget
cum să poată
diamante înghețate
în ureche
buzele
pe buze să le sărute
frânturi de rime
n-au quasari
frumusețea nici sori
măi poete luceferi
iubitei de pus cald inel

când tu o cânți în deget
s-o cuprindă sferapunct

până-n șale o fi eternă
intime dar nu-i viață

adânci frisoane este stearpă
și-n îmbrățișări nu-împlinește

pierdută măcar una
sărutându-te
să-ți spună dintre cele
ce vorbirăm
cât de tare
te iubește dară-mi-te
pe-amândouă
măi măi
admir eu cioara
spune-mi șiruri gemene

care e secretul
șiruri gemene
picăturilor de rouă de plopi

susțin cerul de urechi

până-n zare de nasul cârn
doruri vrea să îți atârn
orizont
devin cu drumul săruturi
de atâta depărtare arhipelag
braț la braț rezonând static frisoane

le urmăm calea pe sub părul vălmășag
sărutându-ne sub clinchet
de foșnind porto rico
frunze albastre guadelupe
respirând cu încântare barbados

tremuratul lor parfum și curasao
șold în șold până lângă-acromion

șoptesc
umărului
vezi drumul trinidad
ne-înghite cu-nserarea
și privind spre cei stăpâni
peste noi ce scot gânduri din țâțâni
tresărind plopii
prin poală să hoinăresc
zumzăie cu darul împărătesc
sclipind eteric
până când cei doi erup
fascinat
te strâng de umeri eu
cu palme să-i astup
șold în șold
de veșnicie sărutându-i când îngrop
cu dragostea
cu tine zâmbind parte din
m-apropii
darul frământat
divin
S
dragul dorului
până nu mai respirăm
I
dragul dorului de dor până ne dezintegrăm

S
din aprig mistuitor

și spre viață din leșin
E
cu sistemul nervos chiar din tine

vag eu
O
dragostea îmi dă-n vileag colin

că-i este de tine drag
P
de drag

să mă-nalț jasmin îndemnându-mi sângele
I S
cu privirea baldachin dragul meu
prea drag de tine
S
ce să i se și lui
întâmple
E
ce
de mai lungite subcutanat
O
frisoanele fără dinți
să-ntorc cu gingii
P
mi-e dor nervos mă mușcă
învățatul azvârlit sunt

c-am să mor destrămat
ani trecut-au într-o

și-au uitat răcoroasă cușcă
fost-a tânăr din care un derbedeu

el subsemnatul
odat’ că mi-s eu
cum respiră cerul glia rup un fir

respira copilăria să-nfășor dorul
nepătată că îmi are fierbințeală

veșnicia
și cu-n fir mai lung
demult și reavăn
mult demult îl răcesc pe nătărău

odat’
*
prin demultul
niciodat’ luminoasă umbră-mi eşti
beznelor dumnezeieşti
c-un miros dar uimită

mă priveşti
c-un miros ce descusut
cât mai dulce-i amărui ce crezi tu
că mi se pare
părul tău umbra-și așterne
peste ochii mei căprui
umbra
sărindu-ți chiar de pe umeri
peste ochi obraji și tâmple umbra

părului tău face vreau să te pipăi și să urlu „este”!

salturi largi de arlechini tudor arghezi, psalm VI
când cu dragoste fir verde

tu sabie-albastră
gâtul așternut persan covor
legănându-l câte fel de feluri are

îl înclini dorul firelor matale
prin bezne de cerul albastru peste

zvâcnind lumini atârnând arghezian
să le mângâi zeci de mii dorul meu are

și anini dor fiindu-i de sclipirea glorioasă
dorului meu drag a beznelor

pricini
dar și de-albastrul spre verde
despletit peste-al sferelor cu adâncuri
umbra-și așterne fără fund
lamură etern găvan

de ochi căprui
ca și tine
peste pieptul meu ca și tine
haihui
firul firii mele
sărindu-mi sprințar pe tâmplă iarbă
aprig suferă de dor
doar așa
plină de doruri de a stelelor lucire
despletind din lumi trecute
să vadă ce se întâmplă destine necunoscute
zâmbind de mii ani

dau ușor să-l mângâi trecânde peste
catifeaua sărutându-ți cerul
S
pe pietroasele gutui legănat arghezian

I
S
dar și altele pe-alese

fir verde îmi rezervă mie gândul
E
îmi atârnă la fereastră hoinarul colindător

O
iarba cerului albastră...

tudor arghezi și mă-îmbăt că-mi este-n fire
P
cu-al lui dor de mântuire

iată
tot încercând eu
I S
grămadă sunt în frunza legănată
veșnicul domol susur în izvoare
S
cu adevărul ritm în cântec sunt
sau urlet
E
din ceruri să îl dobor
închinat de dulăi lunii
O
dar el arde
’mi spune iarba soarele din sori prin ceruri
P
toropită înserare
peste tot
peste val sunt voalul nopții
din talpa bărbii fulcrum al înțelepciunii
plăcilor mustind tectonic
cine-învinge
până-n ultimul din ceruri nu iubește
zidit fără fund găvan
spune că n-ar vrea
nu-l întrezărești în stele firește
printre pești
sau în meduze dar prin inimă
tăciunii
căi lactee-n adâncimea i s-au risipit fierbinte
negurii ce ne îngroapă
cenușă amărăciunii
foc și pară-i când concepe
într-o clipă universuri inima altfel măsoară
bucuria devenirii
singur îți stă față-n în față
deși este pretutindeni din praful căzut pe pulberi
nu face valori discrete
măsura îi este calmă
în van îi cuantifici țoala
pâlpâind o simți în palmă din dor
sau distingi cum clipocește dragului de viață
în al trupului ulcior
ca să-i afli adevărul
doar cu veșnica-i lumină
îmi clătește mie roua măi șerbane
ține minte
precum ție-îți spală clipa
din lumina ochilor inima
când e fierbinte
respirând
auzi cum strigă e cu tot
prin tot ce există de-altă sorginte

bate calmă vertical i se aruncă

chibzuiește cerului
dar nu-n stil arghezian mal vegetal
prin cratere-i trec frisoane

dragostea domnișoarei prea bătrâne
de mijloc pământ-o ține
dragostea e parte din
speranță valsând
dar și suspin
cir
precum circum
ferențiar
ce n-aș da
să-ți fiu eu bluză și cu el
chiar mândrul soare
dar și
pas de doi pe o elipsă
mă privești unde e
ca pe-un străin dar nu se vede
țigan eu soarele
tu andaluză soarelui soare
flamingo în acel crezut

mi-aprinzi în suflet de neocupat focar
dorul dragostei divin an de an

mândri dansează
tropăind din șold călcâie
spre pantofi cu-n vârfuri cuie fericiți că fac toți parte
dintr-un fel întreg și parte
tu
eternul masculin material
imaterial
mi-l prefaci sclav
S
fără voie cum e gălbenușul

dragul
I
eternului tău
S
feminin și-n dor dragostea

cu cheagul
E
peste dealuri sfera fiind materială

O
peste dealuri prezentul

P
firul ierbii imaterial

Plânsul cuvintelor Ioan Vintilă FINTIŞ
I S
S
Prințesa de ceață
E
O
În decembrie o să-ți ofer un palat
Cu pereți de zăpadă și de liliac
P
Vom colinda împreună prin el
Tu prințesa de ceață
Eu poetul rebel Deodată peste ceruri de mure
Mi s-a făcut visul pădure
Ne vom retrage apoi în singurătate
În alt decembrie Și tu erai
În alte palate Pe acolo
Vioară
Violină
Mandolă
***
Catedrală
Am visat un gând
De rouă
Parcă eram eu
Sau o pasăre
Mal de uitare
Să ne fie moartea curată Trupul tău și al meu
De cerc sunt cuprinse
Abia atunci dau trupurile rod
Și nu în pământ ci în morminte
Acolo stai și cânți la pian
Să fie cu adevărat preasfințite
Lângă un mal de uitare
Ca să nu mai fie plângere
Coboară și pe la noi îngere
Numai așa câteodată ***

Să ne fie moartea curate
Copilul se leagănă
Pe tulpini
De primăvară
***
Surâs cristalin.
Nu muream doar tresăream prin somn
Lacul
Peste Sahara și Groenlanda
Gândeşte trestii
Marele Domn

Plânsul cuvintelor
***
Cine ești tu
Dacă nu plânsul cuvintelor Zăpada este lumina orbitoare
Care atunci când adormi Căzând din trupul lui Cristos
Se așterne pe icoane
Zăpada este viață și nedumerire
Sau călătorește Dintr-o orbire
Înlăuntrul Care plânge și ea
Tuturor sfinților
Care au fost
Și sunt pretutindeni
Atunci când adormi

Aerul sferic
Pe icoane
Am trecut fără să bag de seamă
Niciodată
Într-un mormânt
Pretutindeni simfonie de toamnă
Ioane
Trup în alt trup și geometric
Cerul pământ și aerul sferic
***
Încercam să privesc dar acolo
Gara zero Erau tristețile noastre
Într-o geantă de voiaj Amândouă
Doar lacrimi
Frumoși eram
În acvariu, Într-o oglindă
Disperare.
Pictată pe grindă
În tăcerea de pluş Și nemurindă
Gongul
Actor în penumbră
***
Cântăreți și cocori
Plouă în grădini
S
Să locuiești în același trup Cu pulbere de stea

Cu duhul cerurilor depărtate
I
Cerul se retrage
Mult nevăzute
S
Și mirate Sălciile au asurzit

Sunete și
E
Vibrații Rugăciune şi viaţă

O
O povară pe care
Iar înainte să mori Încă o mai port.
Cântăreți și cocori
P

Așa nenăscut cum eram

Alergam alergam alergam
Pianul viu
Dincolo de ceață și de ger
În pustie am fost botezat
Devenisem deodată mister
Și tot acolo am fost ispitit
Așa s-a făcut în mine pustiu
Zburau cocoarele în asfințit
Domnul cânta în cer la pian
Și m-am mirat
Pianul era și el parcă viu
S
I
S
E
O
P

CRONIC A L I T ERARĂ Ioan HOLBAN HORIA BĂDESCU – 80. Poezia
H oria Bădescu rămâne, în primul rând, po-

etul din Marile Eleusii (1971), Nevăzutele
Urse (1975), Cântece de viscol (1976), Ascunsa trudă
Tonul baladesc, elegiac este susţinut, adesea, de sonori-
tăţi specifice liricii populare: „Zică-se cântecul mierlei/
prin aerul pur de armindeni;/ va să ne-nvăluie soarele,
(1979), Recurs la singurătate (1982), Starea bizanti- marele,/ de pretutindeni, de pretutindeni./ Zică-se cân-
nă (1983), Apărarea lui Socrate (1985), Anotimpurile tecul cucului/ pe de sub pleoapa pădurii;/ tremure-şi
(1986), Furcile caudine (1991), Lieduri (1992), Fierul frunzele nucului/ iarăşi spre noi augurii./ Zică-se cânte-
spinilor (1985), Ronsete (1995), Portret apocrif (1998) şi cul ploii/ peste mirările râului;/ spele-se mugurii, noii,/
Ziua cenuşii (2000). Lirica sa, ca, de altfel, a majorită- cu apa verde a grâului./ Zică-se cântecul pomului/ din
ţii poeţilor din promoţia ’70, a stat mereu sub semnul rădăcină în rădăcină;/ peste cuvintele omului/ fie înaltă
căutării a ceea ce aş numi diferenţa specifică, al încer- lumină!“ (Cântec de mai). Acestei sfere i se circumscriu,
cării de a-şi formula un registru stilistic şi tematic, la înainte de toate, motivul trecerii şi ideea procesualităţii,
început prin raportare la modalităţile poetice impuse a evoluţiei timpului şi a involuţiei fiinţei; „cinicul cio-
de generaţia lui Nichita Stănescu, Adrian Păunescu, can“ al vremii, „cornul anilor sunând“, petrecerea zile-
Ioan Alexandru, Ana Blandiana, Cezar Baltag, Con- lor dând sentimentul îndepărtării şi pierderii („scădere
stanţa Buzea, constituite deja în anul debutului lui e în toate“, se spune într-un Ronset), rotirea anotimpu-
Horia Bădescu, 1971, apoi, prin diferenţiere de poezia rilor şi a minutarelor „ceasului“ cosmic acţionează me-
generaţiei ’80 care a reuşit să asimileze (ori numai să canismele şi resorturile din angrenajul vârstelor eului.
influenţeze) nu puţini poeţi din promoţiile anterioare. Axul lumii uneşte fiinţa cu universul, „vama“ zilelor
Acest efort de individualizare este vizibil şi în poezia lui este ipostaza terestră a vămii timpului, Ursa, Orionul,
Horia Bădescu; lectura acesteia trebuie să ţină seama de Calea Lactee îndepărtându-se pe măsură ce nisipul din
caracterul ei polemic implicit, de „fronda“ la care a fost clepsidra vieţii se risipeşte: procesualitatea „semnelor“
într-un anume fel obligată pentru a se „despărţi“ mai de pe firmament şi succesiunea anotimpurilor con-
întâi de Nichita Stănescu, apoi de Mircea Cărtărescu şi stituie reprezentările duratei umane care se îndreaptă
de ceilalţi poeţi de după 1980. inexorabil spre vama pustiului: „E toamnă, pustiu de
Faptul este sesizat de Liviu Petrescu într-o perti- lumină,/ creşte amurgul, ora declină,/ cade roadă, cade
nentă prezentare a volumului din 1987, Anotimpurile: frunza, cade cuvântul,/ se umple de sine pământul,/ vin
„în vreme ce noile promoţii de poeţi – spunea criticul nopţile reci, cade bruma,/ pe mâini ne alunecă viaţa,
– se întrec în a implementa, în gesticulaţie şi limbaj, postuma,/ bate la porţi Orionul, vremea, vecia/ şuie-
stilul lipsit de ceremonie al cotidianului, Horia Bă- ră-n oase pustiul pustia“ (Autumnalia). Acestei teme,
descu mai are candoarea, superba candoare de a cultiva dominante în primele cărţi, i se asociază în Anotim-
poezia în formă fixă, structurile canonice, inventând, purile opoziţia dintre „răceala“ Nordului şi „căldura“
chiar, această fermecătoare combinaţie de rondel şi de Sudului, dintre zăpezile iernii „sarmatice“ şi „lumina
sonet, care este ronsetul“. Chiar dacă „fronda“ lui Horia de la Epidaur“; fiorul din „suflarea Septentrionului“ şi
Bădescu se exprimă nu doar faţă de noile promoţii de nostalgia Sudului solar sunt reperele între care pendu-
poeţi, ci trebuie căutată şi în raporturile cu lirica ge- lează trăirile lirice din primele cărţi. Sentimentul tragic
neraţiei ’60, intenţia diferenţierii este evidentă. Poetul al trecerii duratei şi al procesualităţii timpului este sus-
regăseşte virtuţile „cântecului simplu“, muzicalitatea şi ţinut de accentele expresioniste ale planului imagistic:
expresivitatea versului „clasic“, valorile sale stilistice şi „Ninge-n sarmatice aspre ţinuturi;/ iarnă adâncă, fără
tematice: „Cade zăpada,/ cade de zile;/ de mai sunt vor- liman./ Ninge în tine; n-ai cum să scuturi/ zilele, nop-
be/ vorbele zi-le!/ Cade zăpada,/ cade de veacuri;/ dacă ţile, lunile, ani!/ Ninge întruna, totu-i o ceaţă,/ ninge
mai suntem/ suntem sub praguri./ Cade zăpada/ de-o în lucruri, ninge în cer,/ cade zăpada, ninge de-o viaţă/
veşnicie;// de ne mai ştie/ cine ne ştie?“ (Mică baladă). şi nu ştii astăzi, mâine sau ieri./ Nu mai sunt oameni,
nu mai ai nume,/ semnele, urmele nu se mai ştiu,/ cade de poeţi cunoscuţi, după 1990, dă seama despre „dina-
zăpada, ninge de-o lume/ pe universu-ngropat de viu!“ mica“ epocii, lămurind cititorul asupra momentelor de
(Iarnă sarmată). Zăpada este „satârul“ sau „ghilotina“ ofensivă a ideologicului şi politicului asupra literaturii.
din „abatoarele purităţii“, este făina din „trupul spin- Vom găsi, aşadar, refuzuri datorate unor cuvinte între-
tecat al îngerilor“, venirea toamnei înseamnă „surparea buinţate ironic în poezie după ce vor fi făcut o pro-
umbrelor“, respiraţia verii se simte la fel, cu buzele „li- digioasă carieră în limba de lemn (cum e trebuie din
pite de gura apocalipsei“, peisajul perceput totdeauna poemul De la stânga la dreapta, datat 1965). Pe măsură
la limitele sale se deschide spre înalt, căutând amplitu- ce conştiinţa scriitorului se radicalizează, apar accente-
dinea pentru a sfârşi în maelstromul răsuflării cosmo- le pamfletului, nemulţumirea şi revolta gâlgâie în vers,
sului, a timpului care îşi devoră fiii: sentimentul trecerii starea pare a fi explozivă; poemele scrise în tonalitatea
este în poezia lui Horia Bădescu nu doar melancolie şi pamfletului sunt agresive, cu totul neconvenabile chiar
tristeţe, ci se identifică, aproape mereu, cu spaima sfâr- şi cenzorilor mai „îngăduitori“ de la începutul anilor
şitului: „Ninge fantastic, ninge-apocaliptic,/ pământul ’70; ele se datoresc, însă, şi unei anume „naivităţi“ a
tot s-a ridicat la cer,/ pustia ni se umflă peste tâmple/ scriitorului român din acei ani, care se mai iluziona încă
cu pântecul seminţelor în ger;/ ninge sălbatic, rezemat la umbra libertăţilor afişate de putere la sfârşitul dece-
în hăuri/ ugerul norilor atârnă greu/ şi peste sfârcuri- niului şapte: „De strigi mai tare e cu-atât mai bine,/ din
le lui umflate/ îşi pune gura lacom Dumnezeu;/ ninge zornăit de zale faci eroul/ Cu cât mai găunoasă, bolta
fantastic, ninge-apocaliptic/ sângele nostru s-a umbrit ţine/ în pântecul nimicului ecoul./ Urlaţi cât vreţi, de
de frig/ şi agăţat de marginile lumii/ te strig, te strig, te asta e menirea/ dumnezeiescului rostirii har!/ Ţineţi-vă
Ă
strig, te strig!“ (Diluviu). Faţă de frecvenţa mare a apa- în rang cum vă e firea,/ din rege mândru până la por-
riţiei acestor imagini care transpun liric o „conştiinţă tar,/ şi v-ascultaţi!/ Săracă sărbătoare/ în jocul palmei
R
apocaliptică“, sugestia sevelor ce zvâcnesc în seminţele fără de ruşine/ Din morile de vânt acum pe care/ o so-
ascunse şi „bucuria sfântă de a fi“ au doar semnificaţia cotiţi că macină mai bine?/ Eu sunt nebun. Dar voi,
A
unor izbucniri ale viului care aşteaptă zadarnic anotim- cei judecaţi,/ spre ce vedenii paşii vă-ndreptaţi?“ (XL,
pul când „se (re)face“ lumea; vara şi „ţipătul însorit al 1974). Pe măsură ce se înăspreşte cenzura (după 1980),
R
trupului“ sunt alte semne ale pustiei: „Printr-o târzie expresia lirică a revoltei îmbracă tot mai mult haina
E
vară a păsărilor/ lunecând în uitare/ şi-n ţipătul înso- aluzivului, se transformă în clasica „şopârlă“; iată un
rit al trupului/ până unde dunga mestecenilor/ naşte exemplu: „Cum vreţi să mă tem de exil/ dacă nu m-am
T
ochiul pustiu/ al pustiei“ (Până unde). temut să stau/ atâţia ani printre voi?/ Cum să-mi fie fri-
O modificare radicală de viziune se petrece în că de moarte/ dacă nu m-am înspăimântat/ să trăiesc“.
L I
Furcile caudine, carte care adună poeme cenzurate Această a patra dintre cele Cinci scrisori socratiene, scri-
vreme de aproape un sfert de veac, din 1965 până în să în 1981, deşi foarte directă, avea pavăza destinului
1989. Explicite sau nu, „personajele“ cărţii din 1991 personajului antic; „potriveala“ a deranjat, nu într-atât
şi, desigur, reperele lecturii sunt poetul şi cenzorul; „Îmi însă cât să conducă la pedeapsa interzicerii semnăturii,
A
pun căpăstru, mă strunesc în hăţuri,/ mă scot la iar- cum s-a întâmplat altor poeţi. Mare parte din poemele
maroc cu fudulie; mai marii-mpărăţiei de hârtie/ îmi „căzute“ în această perioadă transcriu tragica răzvrătire
pun pe greabăn şaua cu răsfăţuri./ Stau smirna-n rând, a poetului împotriva propriei condiţii: „Vine noaptea/ C
mă ploconesc la semn,/ precum supuşii lui Senackerib/ stai la capătul lumii/ privind în neant./ Ei, da, e o ima-
I
pe pielea-mi jupuită, jalnic scrib,/ să-mi şterg de scârbă gine/ pe care o ronţăi cu satisfacţie/ sugând ţâţa grasă a
cizmele mă-ndemn./ Sunt ca o fiară încercând pe va- laşităţii/ Stai la capătul semnului/ puţind de metafore/
R O N
tră/ sămânţa libertăţii-n arşi cărbuni,/ cu laba închiria- şi de sentimente sublime,/ îndurerat/ căci arta se face cu
tă şi săltată/ baletului grotesc al celor buni/ să-şi simtă suferinţă/ Ia-ţi crucea, Isuse/ şi umblă!/ Ce plăcere mai
botniţa-n eternitate/ înţelegând că altfel nu se poate“ mare/ pentru haita de târâturi/ decât prada lacrimilor
(LV, 1983). Luând aminte la anii când au fost scrise noastre./ Încoardă-ţi suferinţa,/ plângi pentru ei/ şi te
poemele refuzate de cenzură, se poate constata faptul că vor răsplăti/ cu aplauzele eternităţii/ Vine noaptea,/ stai
majoritatea aparţine anilor ’80; din această perspectivă, la capătul lumii/ privind în neant“.
C
cartea lui Horia Bădescu, ca şi alte volume publicate „Iar dacă Fiinţa are un sens, şi are unul, atunci

şi Poezia îl are. Sensul Poeziei este starea de cuvânt, aşa e răstignit./ Cu viaţa ta poţi spune ce-ai făcut?/ Ai mai
cum sensul clopotului este starea de sunet, aşa cum putea s-o iei de la-nceput?/ Ţi s-a părut sau nu ţi s-a
R Ă sensul pietrei e starea de tăcere. Starea de cuvânt, adică părut?“ (Ţi s-a părut sau nu ţi s-a părut?). Sunt aici două
jupuirea Fiinţei de eternitatea istoriei. Precum altădată alternative – viaţa şi traiul, trăirea şi cuvântul – care
sfântul Bartolomeu, Poezia se duce să-l întâlnească pe circumscriu două poetici diferite, rezumând, în fapt,
R A
Dumnezeu purtând pe umărul însângerat propria pie- istoria poeziei: între construcţie şi deconstrucţie s-a scris
le, viaţa poetului“. S-ar părea că „eroul liric“ din acest poezia, între efortul constituirii unei ficţiuni în cadre-
cuvânt înainte la volumul Fierul spinilor, care ţinteş- le realului şi tentativa de a desface acel real. A trăi în
te însă spre toate cărţile publicate de Horia Bădescu timpul cuvintelor înseamnă, în noua poezie, a se pul-
E
după ce va fi tras linia cu Furcile caudine, este ceea ce veriza într-un mozaic a cărui regulă de organizare sca-
s-a numit omul de hârtie, una din figurile obişnuite de- pă determinărilor cunoscute din poeticile tradiţionale:
T
acum ale prozei şi poeziei noastre de după 1980; Horia autorul de-construieşte o realitate în infinitatea com-
Bădescu însă radicalizează perspectiva acestei legături ponentelor ei, contestând „istoricitatea“, axa paradig-
I
dintre cel-care-trăieşte-scriind şi propriul text, diver- matică şi optând pentru simultaneitatea actului trăirii
L
sifică înţelesurile sintagmei, îndreptându-le spre alte cu acela al scrierii. În această subtilă deplasare de sens
orizonturi: omul de hârtie este în creaţia acestui prota- şi de perspectivă se găseşte şi mult căutata „diferenţă
gonist al noii literaturi un om în hârtie a cărui existenţă specifică“ dintre modernism şi postmodernism: figura
A
se desfăşoară în chiar textura paginii, între filele scrise, celui-care-scrie-trăind, afirmată pe parcursul atâtor ex-
între cele albe, circulând de la un text la altul. Aceas- perienţe poetice, de la romantism la expresionism şi de
C
tă modificare a perspectivei implică numeroase alte la simbolism la mişcările de avangardă, se transformă,

schimbări atât în privinţa calităţii filtrului de percepere în postmodernitate, se remodelează în figura celui-ca-
I
şi prelucrare a realului, cât şi în aceea a sensului unor re-trăieşte-scriind. În aparenţă, acest mod de a concepe
cuvinte ce definesc, în noile accepţii, o poetică origi- poezia este unul „datat“, asemănător până la identifica-
N
nală. Astfel, sintaxa, poate în primul rând ea, nu este re cu acela al poeţilor din jurul anilor ’30 ai secolului
aici doar un concept lingvistic; sintaxa e fiinţa, textul trecut. Dar poezia lui Horia Bădescu caută inima cu-
R O
dobândind corporalitate, în vreme ce pronumele atât de vintelor, explorând misterioasa peşteră a literei; aceasta
des întâlnite în poezie devin, la Horia Bădescu, cuvin- desparte, în fond, experienţa moderniştilor de aceea a
te care se cheamă într-un discurs îndrăgostit: „Să treci postmodernilor.
prin toamnă,/ printre porumburi uscate,/ limba trenu- „De la o vreme/ mâinile au început să ţi se pară/
C
lui la urechea/ morţii;/ să treci prin toamnă,/ linia vieţii străine./ Le priveşti cununa de spini;/ te întrebi câte
neterminată;/ cineva,/ cineva închide palma/ la capătul aplauze încă/ până la tandrul ascuţiş/ al piroanelor“,
lumii“ (Chiromanţie). Acesta este modul în care Horia spune poetul în Ultima noapte a lui Spartacus; e ca şi
Bădescu, ca şi alţi poeţi ai noii literaturi, creează ceea ce cum o partitură muzicală ar fi desfăcută în notele ce
se cheamă o lume, un univers liric: nu e un „dat“, nu e au compus-o, pentru ca, apoi, fiecare semn al structu-
o sumă de imagini care să se aşeze în vers dinspre real rii risipite să fie reconstituit printr-o nouă sintaxă, prin
spre ficţiunea paginii, ci un proces, o continuă devenire, legea fiinţării înseşi a celui-care-trăieşte-scriind. Tot ce
imprevizibilă, în perpetuă modificare de la un text la există, tot ce este dat e contestat, denunţat drept ficţi-
altul, de la o carte la alta. une; realul începe, în poezia lui Horia Bădescu, de la
Într-o artă poetică prin care se deschide volumul fragment, iar nu de la o structură, cum s-a întâmplat în
Ronsete, Horia Bădescu defineşte principiul de funcţi- poeticile tradiţionale. Această reducere „la zero“ se face
onare a acestui mecanism: „Ţi s-a părut sau nu ţi s-a prin revenirea la semnificant, la elementele care au con-
părut?/ Cine să ştie dacă-a fost ce-a fost?/ Din între- stituit structurile dinamitate; poetul postmodern pul-
bările fără de rost:/ Cu viaţa ta poţi spune ce-ai făcut?/ verizează un sens, o dogmă, în fond, pentru a recompu-
A fost să fie că te-ai fi născut,/ a fost să-ţi fie trupul ne alt sens, într-o imagine mereu mobilă, opusă chiar
adăpost./ Printre cuvinte, dedulcit la post,/ Cu viaţa ta în esenţa sa, dogmei. În acest fel, presiunea persuasivă a
poţi spune ce-ai făcut?/ Ascultă orele gemând în rut./ discursului liric nu se îndreaptă spre „obiecte“, ci către
Cum să opreşti ce nu e de oprit?/ Pe limbi de ceas Iisus moleculele care le alcătuiesc, acolo unde se află „baza ge-

netică“ a noului real: „E cineva de mână să ne poarte?/ din Ispahan“, „fecioarele din Tyr“, pe care le convoacă
Te poticneşti de lume ca un orb;/ cad lucrurile-n ele şi în atmosfera cu totul specială a crâşmei lui Mongolu’,
R Ă
te sorb,/ lumina e de untdelemn şi moarte./ Eşti însă unde, printre altele, se vorbeşte o limbă veche, fastuoa-
numai tu aici şi foarte/ departe vâlvătaia unui sorb;/ să, cu parfumul vinului vechi din „galeşele boloboace“
Fântâna zării a-necat un corb,/ lumina e de untdelemn şi cu gustul colbului de pe vechile scripturi: „Anii, anii
R A
şi moarte./ Uitat rămâi în neuitare, doar te/ mai îm- unde ni-s/ de odinioară,/ când visat-o-am în vis/ pen-
presoară iarba şi pustia;/ simţi scuturându-ţi-se-n trup tru-ntâia oară?/ Cum stătea la ţărmure/ de melancolie/
câmpia,/ lumina e de untdelemn şi moarte/ şi paşii nu geana să-i înmărmure/ raza nopţii, mie;/ cuprinzând
mai duc în nici o parte,/ E cineva de mână să ne poar- însomnura/ liniştea căderii/ mâna care clătina/ pragu-
E
te?“ (E cineva de mână să ne poarte?): trupul e o propo- rile serii,/ steaua sânului plutind/ în întunecime/ peste
ziţie, iar textul e un corp care caută iluminarea într-un zare, de argint,/ fruntea să se-ncline./ Împăienjenitei
T
spaţiu amintind de rimbaldiana „saison en enfer“. porţi,/ cumpăna luminii,/ trupul mi-a spălat de morţi/
Neoromantismul şi interesul pentru tema medie- cântecul grădinii/ lacrimile mi le-a şters/ carnea roura-
I
vală, mărci distincte ale lirismului, semnalate, în timp, tă,/ peste care n-a mai nins/ nimeni niciodată./ Trupul
L
de critica de întâmpinare, se regăsesc apăsat subliniate care plânsu-l-am,/ floare care-nfloare,/ fie-i pasăre pe
în arhitectura antologiei Ziua cenuşii. Cartea începe cu ram/ pân’ la cingătoare!/ Fie tot ce n-am să ştiu/ ni-
Starea bizantină, volumul din 1983, iar baladele de aici ciodată poate!/ Învelitu-m-au sicriu/ de singurătate“
A
recuperează esenţa de început a lirismului, muzicalita- (Balada tinerei grecoaice). Tot ce a urmat în poezia lui
tea, păstrând câteva „figuri“ specifice unei specii din alt Horia Bădescu de la debutul cu Marile Eleusii până la
C
timp: semnul (pe)trecerii vieţii spre moarte, identificat Ziua cenuşii a transcris tragica răzvrătire a poetului îm-
în „diligenţa de seară“ sau în „căruţa de poştă“, caval- potriva propriei condiţii; poezia sa a glisat mereu spre
I
cadele nocturne, figuri romantice („prinţul Ioan în ar- metafizic, spre interogaţie şi nelinişte, până la întâlnirea
mură“, „adolescenta cu umblet păgân“, menestrelul), cu sentimentul religios: o lume unde nu se mai aude
N
metafora obsedantă a surugiului („surugiul roşu“, al- decât inima „urlând a pustiu în ruinele veacului“.
tundeva, „sălbaticul surugiu“ ori „surugii pocnind din Horia Bădescu adaugă impresionantei sale bibli-
R O
bicele liliachii“), altă ipostază a luntraşului spre lumea ografii – peste douăzeci de volume de poezie, proză,
lui Hades. Multe din baladele de-acum douăzeci de ani eseu, critică literară, publicistică – alte două cărţi a căror
sunt scrise pentru şi între cei ce stau în „hanul umbrei apariţie, aproape simultană, oferă portretul complex al
de-i zicea «Mongolu’»“; amintirea, evocarea, lirismul unui poet care îşi motivează discursul liric în perspecti-
C
lor sunt ale neoromanticului pentru care anii studenţi- va unei platforme teoretice şi, deopotrivă, al unui ese-
ei la Cluj înseamnă legături de suflet, prietenii – lucruri ist profund, căutând mereu fibra interioară nu doar a
neuitate, peste care nu a prăvălit, asemeni multora, un creatorului, ci a fiinţei înseşi: Memoria Fiinţei. Poezia şi
munte de suspiciuni, nervi, venin: e aici un alt vis al sacrul (2008) este un eseu care trebuie citit „la pachet“
aceleiaşi nopţi de vară, cu „gureşa Coquette“ şi „nără- cu fiecare carte de poezie a lui Horia Bădescu, iar aceas-
vitul Puc“ printre protagonişti. Poetul însuşi e un per- tă experienţă se poate face punând între oglinzi paralele
sonaj shakespearian, din stirpea lui Falstaff, care scrie, textul teoretic şi poemele din Pielea îngerului (2007).
într-o „vreme de mătăsuri grele“, Balada crâşmei lui Memoria Fiinţei este un studiu de referinţă, poate cel
Mongolu’, Balada galeşelor boloboace sau Balada preafru- mai important despre poezie şi poet din ultima vreme;
moaselor roşcate; altădată, mongoloinul e un matein, vine, iată, de la un poet despre care ai crede că nu poate
printre ultimii Arnoteni „părtaşi la suflet şi subţiri la fi decât metaforic, grăbit să spună ce are de spus pentru
pungi“. Tot aşa cum, în altă parte, se caută în „şugubea- ca, apoi, să meargă la cafeneaua unde îl aşteaptă prie-
ţă meşteşugărie“ a magistrului François Villon, Horia tenii la un pahar cu absint. Horia Bădescu e riguros,
Bădescu îşi joacă viaţa/ poezia pe o gamă foarte largă, argumentaţia e fără cusur; cu ideile poţi fi de acord sau
de la Uhland la Ion Barbu, într-un spaţiu/ timp filtrat nu, dar trebuie să le iei în seamă, să le meditezi, plat-
prin lecturi şi conştiinţa artistică: într-un poem precum forma teoretică e solidă, iar exemplificările sunt găsi-
Şah Namet, de exemplu, scrie despre „hieroglifele lui te mereu în poezia înaltă, de la Baudelaire, Rimbaud,
Cantemir“, „misterele din Brahmaputra“, „minaretele Mallarmé, până la Eminescu, Blaga, Arghezi.

Nevederea în care se leapădă lumina – acesta e sunt mâncate de lepră, îngerii sunt reumatici: e o lume
spaţiul poetic din Pielea îngerului: o lume a fărădechi- surpată, uscată, destrămată: „Arbori uscaţi,/ pe jumăta-
pului pentru că este a fiinţei interioare, cu drumuri te ieşiţi din pământ,/ pe jumătate afară din coaja crăpa-
oarbe şi răspântii fără semne: „Cum ţi s-ar aşeza pe gât tă,/ pe de-a-întregul/ în crăpăturile ei, în albii secate,/
mâna leprosului…/ Umbli prin tine,/ prin răspântii pe deaîntregul în lepra/ crengilor,/ pe de-a-întregul în
fără semne:/ drumuri oarbe, învălmăşite./ Umbli prin rumeguşul/ încheieturilor,/ pe deaîntregul/ în măduva
tine,/ măcieşi târzii îţi întind/ ghimpele umbrei./ Um- uscată,/ în măduva pe de-a-întregul uscată/ demult“.
bli…/ Cârtiţă cu ochii spălaţi/ în soarele negru,/ printre Aici întunericul, dumnezeul său, proclamă pierderea
degete-ţi curge/ pământul./ Umbli…/ Scuipatul zilei/ identităţii, sub sceptrul conducătorului absolut care e
îţi spală obrazul/ de ţărâna nefiinţei“. Şi iată, pentru a nimeni: „S-a făcut seară,/ prin încheieturile lutului/ în
realiza în chip explicit legătura cu eseul Memoria Fiin- casa lui s-a întors/ întunericul./ Nimeni în uşa deschi-
ţei, departelui, într-un poem, i se spune întâia memorie: să/ să te primească,/ nimeni în pragul de care/ îngeri
„Ploaia printre acoperişuri,/ ardezii,/ fărădeculoarea zi- reumatici se-împiedică,/ nimeni în fărăuitarea/ în care
lei,/ secundele oarbe…/ Un gol din care ţi se întoarce/ ţi se-întoarce capătul/ drumului./ Nimeni cu nimeni
întâia memorie./ Ce lumină, Doamne, în pântecul/ prin tine/ umblă,/ nimeni cu nimeni/ în aşternutul căr-
înfiinţării!/ Ce răni fericite/ ţi-s ochii!/ Ce auz absolut/ nii/ împreunându-se“.
când ţeasta ţi se izbeşte/ de pragul tăcerii!“: aici e prima Lumea din Pielea îngerului este alternativa lumii
pagină a densului studiu consacrat poeziei şi sacrului. din Memoria Fiinţei; profanul şi sacrul, mistica realului
Dar poezia adaugă totdeauna teritorii noi gân- şi deriziunea realităţii, creatura şi Fiinţa, lipsa poeziei şi
Ă
dirii teoretice; dincolo de „ilustrarea“ unor teme ale prezenţa ei regeneratoare.

eseului, volumul Pielea îngerului se circumscrie unei „Vei trăi cât cuvintele tale/ dar vei muri înaintea
R
estetici care, de la Baudelaire încoace, s-a numit a urâ- tăcerilor“, scrie Horia Bădescu în deschiderea unui vo-
tului; dacă altădată poetul explora practicile ritualice lum de-al său de poezie, Vei trăi cât cuvintele tale (Edi-
A
ale poeziei, aici el caută „rigolele zilei“ şi, mai ales, ceea tura Dacia XXI, 2010); în acest raport nu tensional,
ce în lumea fenomenală este urât: „Miresme băloase,/ ci de complementaritate dintre tăcere şi cuvânt se află
R
gunoaiele verii/ fumegând în crematoriul/ întunericu- miezul versurilor lui Horia Bădescu pentru că, iată, aici
E
lui,/ parfumul cărnii dospind/ în haznalele fiinţei;/ în se scrie viaţa-moartea fiinţei şi se adună înţelesul în-
orbitele/ nopţii/ plânsul ţărânii;/ afară/ greieri năuci/ treg al duratei şi timpului, uitării şi memoriei, al lui ieri
T
întorc arcul rupt/ în ceasornicul lumii“: atât şi astfel şi mâine, viitorul fiind una din multiplele ipostazieri
este celula din care creatura trebuie să evadeze pentru ale vidului: „Erai locuitor/ al tăcerii/ dar tăcerea nu te
I
a se (re)împlini în Fiinţă, pentru a regăsi, adică, acel mai/ locuia,/ vorbeai/ dar cuvântul/ nu-ţi mai vorbea,/
L
departe care poartă, în poemele lui Horia Bădescu, trăiai/ dar viaţa nu-şi mai avea/ în tine sălaş./ Unde,
nume precum nenumitul, neîngăduitul, neatinsul, fă- când, cum?/ Ziua de mâine/ n-are memorie“. În tăcere
rădechipul, fărădecapătul, niciundele, fărădetrupul, fă- se locuieşte, e destinaţia finală; până la cuvânt trebuie
A
rădesunetul, fărădetimpul: e un dumnezeu al urâtului, un drum totdeauna iniţiatic, spune poetul. Mulţi vor-
al întunericului, al mâinii cu degetele boante, lumână- besc, prea puţini au acces la cuvânt şi doar câţiva îşi pot
C
rilor oarbe, al oraşului mort cu o hazna de oase pe piept asuma tăcerea ca pe o esenţială cale a cunoaşterii lu-
„peste care-şi scurge udul fierbinte/ ziua de mâine“, al mii şi sinelui; există, prin urmare, o memorie a tăcerii,
I
oglinzii ca „o gaură neagră“, devoratoare, înghiţind fi- cuvintele nu sunt decât „copii ai tăcerii/ care-şi învaţă
inţa iar nu restituind-o, cu atât mai puţin, înfrumuse- limba/ murind“, poemul însuşi pleacă în tăcere: între
N
ţând-o: este oglinda prin care trece un hoit de cenuşă, tăcere şi cuvânt se joacă viaţa şi moartea, geneza şi ex-
oglinda morţii: „Însă/ fără vestire şi fără/ iertare,/ de tincţia, ca în această viziune a unui dinainte de naştere
R O
la sine carnea ta/ aprinzându-se/ de aerul în care încă şi, deopotrivă, a ceea ce va fi nefiind în tăcere: „E-al tău/
mai arde/ urma trupului ei,/ aşa cum după sine-ar tân- cuvântul de dinaintea cuvântului?/ A ta e lumina/ care
ji/ moartea,/ chipu-întâlnindu-şi/ în oglinzile morţii“. în propria umbră/ se-mbracă,/ care din propria noapte/
În lumea guvernată de dumnezeul urâtului, oamenii se se întrupează?/ Şi tăcerea care naşte/ cuvântul/ pe care
C
aşază în duminica orbului, carnea e mucegăită, zodiile gura ta n-a apucat încă/ să-l spună?/ Chipul care mâi-

ne-ţi va purta/ numele/ este al tău?“. Între mâine şi ieri în urmă:/ nimic nu mai e-al tău,/ nici tu însuţi“.
nu e loc decât de o „aşteptare ghemuită“; e vremea lui Alternativele vidului şi abisului? Doar cântecul
niciodată şi nicicând. care le animă („Stătea lângă fereastră;/ cântecul se isca
De altfel, „niciodată“ e cuvântul-concept cel din/ gâtlejul nopţii/ şi lumina odată cu el./ Stătea lângă
mai frecvent folosit în poemele din Vei trăi cât cuvintele fereastră;/ cântecul ciocănea în geam/ şi steluţele treceau
tale, construind o sferă semantică a lui „nimic“ şi „ni- una câte una/ prin el./ Din orizontul îngropat în ză-
meni“; e aici, în fond, figurarea vidului unde se rost(ui) pezi/ cântecul se isca/ lângă geam./ Pentru prima dată,/
eşte poetul şi experimentul său liric: într-un orizont lumea stătea-n/ ascultare“) şi lucrurile fără-de-mâini
gol, unde ora e mereu aceeaşi şi toate curg precum o care vin, asemeni străinului rătăcit în pustie, de pretu-
zi cenuşie, unde departele – categorie eminesciană a tindeni şi de nicăieri. Dar nici cântecul, cum nici lucru-
sensului şi vieţii – e vidul aşteptării, al vremii care se rile fără-de-mâini nu sunt ale realului, nu cristalizează
petrece în ea înseşi, al zilelor şi fiinţei, creat prin implo- durata fiinţei; ele sunt dintr-un alt timp unde dăinuie
zia lui „ieri“ şi „azi“ într-un timp surpat, unde lumina doar ceea ce nu are nici voce, nici chip; e universul „de
putrezeşte şi soarele e negru. „Nimic nu va mai fi ca partea cealaltă a oglinzii“, al fiinţei care a învăţat cum se
atunci:/ nici clipa când în patul tău se urca/ despuia- moare şi a venit la „nunta pustiei“. În Vei trăi cât cuvin-
tă lumina,/ nici ziua în care/ te iubeai printre brazde/ tele tale, Horia Bădescu rămâne poetul adevărat căruia,
ca şi cum te-ai fi împreunat cu ţărâna./ Nimic nu va încă de la volumul de debut, Marile Eleusii, din urmă
mai fi ca atunci:/ lumina a putrezit deja,/ înainte să fie cu patruzeci de ani, un înger i s-a răstignit pe gură, în-
umbră şi/ pulbere,/ printre brazde/ urma ta e zdreanţa tr-o lume unde nu se mai aude, de atunci, decât inima
Ă
unui cer/ jupuit,/ pielea soarelui negru/ sub care se-m- „urlând a pustiu în ruinele veacului“.
preună cârtiţele/ şi rădăcinile“. Viziunea poetului are Horia Bădescu a publicat şi o sumă de cărţi apă-
R
discrete contururi expresioniste, fără tensiunea extati- rute în spaţiul francofon european, unele fiind tradu-
că şi accentele halucinatorii de la Trakl sau Gottfried ceri ale unor volume „româneşti“, altele, scrise în limba
A
Benn, dar cu sfâşierea fiinţei în transcenderea fantast franceză: Ante portas (1992), Le visage du temps (1993),
tragică a realului spre (ne)locul vidului care poate fi, Le fer des épines (1995), Portraite apocryphe (1998), Les
R
de exemplu, o masă goală în „crâşma lui Mongolu“ de syllogismes du chemin (1999), Exercices de survie (2000),
E
altădată sau orizontul care „linge pustia“, unde stăpâni Le vol de l’oie sauvage (2000), La mémoire de l’Etre –
sunt „fără-de-chipul“ şi oamenii „împovăraţi de ei în- la poésie et le sacré (2000), Abattoirs du silence (2001),
T
şişi“, trecând ca nişte fantoşe „fără s-arunce măcar o Le vent et la flamme (2002), L’ombre d’un jour (2004);
privire“. Într-un volum publicat în Franţa, în 2008, trei dintre cărţile „franţuzeşti“ – Silogismele drumului,
L I
Miradors de l’abâme, reluat acum, parţial, în Vei trăi Abatoarele tăcerii şi Vântul şi flacăra – au fost traduse de
cât cuvintele tale, Horia Bădescu personalizează vidul, autorul însuşi într-o elegantă antologie bilingvă, D’un
îl „umanizează“; titlul însuşi, într-o traducere literală, jour à l’autre/ De la o zi la alta (2006). Pentru aceste vo-
ar însemna „belvedere de pe terasele abisului“ (în Dic- lume – poezie, proză, eseu –, autorul a primit, în 2004,
A
ţionar, mirador: „belvedere de pe terasele palatelor“): Premiul european de poezie francofonă „Leopold Sedar
„Doar umbra ta mai ştie/ cât îţi atârnă/ oasele încă/ Senghor“; e un fel de afirmare exemplar pentru ceea
dar soarele stins e/ demult./ Fără sfârşit orizontul,/ fără ce se numeşte (re)integrarea culturii noastre în spaţiul C
sfârşit şi fără de tine,/ în miradoarele-abisului, nimeni./ european, iar „dosarul de lectură“ care însoţeşte anto-
I
Dincolo/ cămaşa însângerată a Domnului/ se zvântă-n logia amintită este pe deplin semnificativ în acest sens:
lumina-ngheţată-a/ nefiinţei“. Abisul e vidul care are o scriu despre Horia Bădescu, în reviste culturale din Bel-
R O N
„vară indiană“, chiar şi o „mână“ şi „memorie“, de aco- gia şi Franţa, Jean-Luc Wauthier, Alain Duveau, Jean
lo soseşte ziua şi tot acolo se poate ascunde viaţa fiinţei, Chatard, Michel Camus, Jalel El Gharbi, Max Alhau,
venind şi întorcându-se în locul acela străin, cum îi spu- Jean Max Tixier, Gérard Bayo, Dominique Daguet.
ne poetul: „Ceea ce mai e de străbătut/ nu mai e viaţa Mă voi mai referi și la „cînturile” lui Horia Bă-
ta./ Te depărtezi/ zi după zi:/ drumuri pe care/ doar descu din Decameronice. Acestea arată, în mod cert, o
uitarea ta/ le mai ştie,/ urme care-ţi adulmecă/ paşii,/ cale a (re)descoperirii spaţiului inimii, în muzica şi limba
C
tărâmuri fără de nume –/ aşteptându-te./ Totul rămâne truverului, în înţelegerea poeziei ca act magic, însoţit al-

tădată de sunetele muzicii şi cu o adresă precisă, la „fru- dar, mai ales, în baladescul poeziei lui Horia Bădescu a
moasa inaccesibilă din turnul castelului”, într-un spaţiu anilor '70, la Mongolu, un topos al literaturii ficţionari-
R Ă care asocia, ipocrit, religiozitatea: „Toate fuseseră altcum/ lor clujeni de demult, al „crailor de umbră şi de vînt”:
în înserările de fum/ decît în ceasul de acum./ Însomnu- „Cum mai rămase-n urmă Cetăţuia/ pe unde cînta vîn-
ra lumina în odaie/ şi întunericul curgea şiroaie/ iar bu- tul «Haleluia!»/ pe sînii care-şi răsfăţau gutuia/ iar stele
R A
zele îi miroseau a ploaie,/ a struguri umerii şi a scumpie/ rătăcite din tării/ cădeau în birturi şi cofetării/ în ochii
iar trupu-a toamnă răstignită-n vie/ pe cruci de tămîios domnişoarelor nurlii!/ O, cum se mai sfinţea pristolu’
şi razachie./ Cheamă-ţi serafii, Doamne, din unghere/ să iubirii cînd dădeau ocolu’ cochetelor de la Mongolu/
laude-n biserici de tăcere/ flămînda coapselor înteme- hîrşiţii martologi în pocinoage/ de vechi bucoavne şi
E
iere/ şi dimineaţa gleznelor stinghere/ şi lasă ca-n acele de terfeloage/ cu şuie madrigaluri filoloage!/ Cum se
începuturi/ să ne frămînte camea-n aşternuturi/ mareea topiră toamnele tîrzii/ cu fete răcoroase şi cheflii/ îm-
T
legiunilor de fluturi!” (Toate fuseseră altcum). brăţişînd tăcearea-n berării/ şi cum rămase-n urmă Ce-
De ce să ne placă Decameronice? Poate, pentru tăţuia/ pe unde cînta vîntul «Haleluia!») / iar noi eram
I
femeile Marianei Bojan, „trase” prin mătasea cea mai ai lui şi-alt nimănuia!”.
L
fină, de pe unde va fi fost Marco Polo în alte veacuri. Horia Bădescu pare a se regăsi, cu o parte a fiinţei
Sau, poate, pentru regalul lingvistic al unui limbaj po- sale interioare, în lumea, printre personajele şi în atmo-
etic în tot farmecul arhaicităţii sale, cînd poetul, prin- sfera din Decameronul în lumea lui Boccaccio; în fond,
A
tre „îmbolnăviţii de cuvînt”, cu un excepţional simţ al doar titlul cărţii trimite acolo pentru că, iată, Horia Bă-
limbii române, scrie despre „sîni însomnuraţi”, „coapse descu desenează femeile care îi „pozează” în imaginar,
C
încopsate”, „un borhot să-l lepezi la povarne”, despre după ce Mariana Bojan, „coautoarea” splendidei cărţi,
„şişul vorbei în căput”, al „cărnii frămîntul”, lumi- le va fi pictat; cartea, scrisă de Horia Bădescu şi ilustrată
I
na care „amurge”, luna care curge „înmierit pe dale” de Mariana Bojan, răspunde, foarte convingător, la în-
şi „însuspinata trupului arsură”; astfel, în Ce va fi fost trebările (molcom) retorice: de ce ne plac femeile, de ce
N
atunci şi cine: „Ce va fi fost atunci şi cine/ se răsfăţa le desenăm ori, cum spune un alt poet contemporan, de
printre glicine/ cu dulci tertipuri bizantine/ să-ţi scrie ce iubim femeile, în sonorităţile romanţei, ale descînte-
R O
inima-n aldine/ şi răsuflările pe ştime?/ Şi ce mai dez- cului de dragoste („Asculta-mi-ar Domnu’ ruga/ să pun
mierdări, ce duh/ de hîrjoneală în văzduh/ şi ce mai mîna pe păstruga/ care trece morții strunga,/ să mă-n-
arcuiri de şale/ cînd curgea luna-nmieruit pe dale/ şi chin la merele/unde se coc relele/ de ce crucesc ielele,/
nopţile-şi ieşeau din minte/ iar sîngele fierbea pe sub s-o-ntîlnesc pe la amurg/ cînd bat clopotele-n burg/ şi
C
cuvinte/ cînd stau genunile să se cunune/ şi nu mai e pe străzi umbrele curg,/ vînd e lumina ca oarba/ și sînge-
nici lume nici nelume/ şi-n ceruri Dumnezeu suspină/ le cum e coarba/ cînd cosesc îngerii iarba,/ să-i las nopţii
cînd trupurile se făceau lumină./ Ce va fi fost atunci hățurile/ și zilei juvăţurile/ și s-o-nvăț răsfățurile/ de fac
şi cine/ să mai adulmece pricine,/ cînd bătea viscolul inima zurlie,/ te omoară și te-nvie,/ lasă carnea pustie! „
în vine/ şi sinele nu mai era în sine”. Sau, cine ştie?, – Asculta-mi-ar Domnu’ ruga), în viscolul patimii, ca în
printre dulci „tertipuri bizantine”, în balcanism, în foş- Ce va fi fost atunci și cine, păstorind, „cu noaptea-n ochi
netul misterios al mătăsurilor şi pluşurilor grele de prin şi marea-n oase”, între femei, „abur de ninsoare”, parşive
iatacurile şi haremurile orientale („A fost demult, pe şi minunate, „de dimineaţă şi rouă” ori domnişoare „cu
cînd supuse/ evghenicoanele apuse/ cu toate se plecau picioare sfioase”, fete tinere „care te-aţîţă de luni pînă
seduse/ de ifosele ei suspuse./ Că de neam prost au cu vinere” şi fata cu gură pîrguie: „Fată cu gură pîrguie/ şi
surgiuc,/ ne-nghesuiam cu toţi buluc/ cînd tropotea ea cu şoldurile şuie/ degetele să le suie,/ fată cu coapse de
din papuc/ pe scări, la hanul lui Manuc./ Ne furişam, vară,/ fată cu gura amară/ ca luceafărul de seară,/ fată
dădeam ciubuc/ la fiorosul başbuzuc/ care veghea lîngă cu carne de rouă/ şi pîntec de lună nouă/ cînd se rupe
uluc/ să nu se- ntîmple vreun bucluc./ Cînd plîngea li- noaptea-n două,/ fată cu picioare lungi,/ ba ne chemi,
niştea în nuc,/ se lumina lîngă izbuc/ aprinsul coapselor ba ne alungi/ de rămînem orbi şi ciungi,/ fată de n-ai
giugiuc/ de-ţi stătea sufletul năuc/ şi răsuflarea vălătuc./ fost şi-ai fost/ inimilor adăpost/ de duminică şi post,/
Şi cum mă ispiteam s-aduc/ şi marţipane şi sugiuc/ şi fată trup încondeiat/ de murit şi de-nviat/ cui te-a plîns
zloţi de aur în căuc/ cu ea-n poclade să m-astruc...!”), şi cui te-a luat”.

O poetică a ecourilor? Theodor CODREANU
R Ă
R A
D e la Bârlad, primesc o carte de debut,
Logodnă în singurătate, semnată cu pse-
udonimul, deja romantic, Ioana Dor, cum decide și
chiar de la Narcis care cunoaște chinul necuprinderii
în brațe a propriului chip din oglinda apei, apropri-
indu-și moartea, dar și renașterea ca narcisă, floarea de
prefațatorul Simion Bogdănescu, care sesizează că e stil a poeziei. Narcis este condamnat la „împietrire”, pe
E
vorba, în același timp, și de o modernitate expresivă, când cea îndurerată în curgerea timpului, iubita Echo,
T
ceea ce Hugo Friedrich numea „derealizarea realului”, este destinată dorului nemărginit eminescian, retrăit ca
sau „irealizare forțată”, după cum nuanțează scriitorul absolut și de Ioana Dor. Cum Orfeu caută în abisuri
I
și criticul „berladnic”, dar și grafica ilustrativă apar- de Hades ființa iubită, așa caută eul-anima eul-ani-
ținând Adrianei Mocanu. Ioana Dor este o apariție mus spre a-l scoate din împietrirea narcisiacă, cum a
L
discretă în mediul cultural al Moldovei de Mijloc do- numit-o, cândva, Francis Bacon. Din acest joc subtil
minat de vestita Academie Bârlădeană, înființată la 1 de antiteze își trăiește Ioana Dor logodna în singurătate:
mai 1915, instituție datorată lui George Tutoveanu „Nu știu nici vremea cum va merge,/ Nici spațiul care
A
și celorlalți din grupul întemeietor, folcloristul Tu- ne desparte,/ Doar anii noștri s-or alege/ Logodnă în
dor Pamfile și preotul Toma Chiricuță (președinte de singurătate.// Dar ce contează dacă timpul/ Tot mișcă
C
onoare Al. Vlahuță). Opera Ioanei Dor s-a înfiripat în piedica-ntre noi,/ Din firea-mi n-o să-ți scoată chipul
paginile noii serii a revistei „Academia Bârlădeană”, –/ Vom fi un suflet amândoi”.
I
volumul apărând la Cronedit, Iași, editură patronată Dar până la sufletul împerecheat e cale foarte
N
de poetul Valeriu Stancu. lungă, ca-n La steaua lui Eminescu, încât moartea
În infraeseul prefațator, specie asumată de Si- deodată (blestemul zmeului-luceafăr este „Un chin
R O
mion Bogdănescu, acesta insistă asupra dimensiu- s-aveți: de-a nu muri deodată”) rămâne împlinirea
nii stilistice temporale a imaginarului poetei, ceea ce dorului nemărginit: „Viață,/ am gloria,/ neputința
ar apropia-o de Bacovia, de Magda Isanos și chiar de supremă/ de a muri” (Eroism crucial). Iar punctul ace-
trubadurii francezi medievali, crede criticul: „timp de- la de întâlnire este punctul de încrucișare a brațelor
C
viat, abnorm, confuz, nemișcat, «împietrit», nepăsător” pământ-cer: „Mie nu mi-a fost de ajuns/ decât nepă-
(p. 6), ceea ce ar indica o „sensibilitate romantică, dar trunsul/ pe câmpul de bătălie/ al crucilor!” Și: „Un
și modernistă”, aspirantă la absolutul care ar fi însin- pâlc de gânduri dă năvală/ S-atârne greu în plumbul
gurant, exprimând oximoronica logodnă în singurătate, sorții,/ Se uită masa cu-ndoială/ Neînțeles, la sensul
logodnă între iubire și poezie, „trăitoare amândouă în- morții” (Neînțeles). Clepsidra măsoară un timp care
tr-un singur suflet (animus/anima)”. Într-o asemenea așteaptă, ca Narcis, deși timpul nu așteaptă: „Se scur-
perspectivă, sunt semnalate diversele teme și motive, de ge noaptea prin clepsidra/ Acelui timp care așteaptă”
la mamă (cu absența freudiană a tatălui) până la mo- (Clepsidră). Iar așteptarea, ca-n universul lui Godot
tive cultural-științifice (vezi seria de Cuante 1, 2, 3, 4, (vezi Samuel Beckett), se cere interogată. Multe tex-
5), mitologice (Icar, Afrodita), livrești (Faust), muzicale te din cartea Ioanei Dor sunt interogative, căutătoare
(Chopin). Era de așteptat însă o mai extinsă hermeneu- de sens, de frumuseți, cu ochiul întors, către adâncu-
tizare a acestei logodne însingurate și, totuși, duale, ani- rile interioare: „M-am scufundat în trup/ cu ochiul
mus/anima. Pentru asta, e nevoie să ne întoarcem o cli- întors/ spre sufletul plin/ de fiecare clipă./ E plin de
pă la cele două mituri, arhetipuri, fondatoare de poezie genune,/ e plin de gând,/ e plin de simțire.// Știi oare
și muzică: mitul lui Narcis și cel al lui Orfeu. Narcis e câte frumuseți ale lumii/ Străbat prin sufletul meu?”
însinguratul îndrăgostit de sine însuși, prizonier al spa- (Cu ochiul întors).
țiului închis, și tocmai de aceea rămâne surd la strigătele Interogația este semnul prezenței dialogicului.
de iubire ale nimfei Echo, durerile ființării fiind înge- Părintele Dumitru Stăniloae observă (Teologia Dog-
mănate cu timpul, ecoul primordial. Paradoxul începe matică Ortodoxă, 1978) că lumea nu are consistență
ontologică, ci doar una dialogică. Numai dialogul pă- în prag de dimineață,/ De-aceea eu ieșisem, ca-n calea
mânt-cer îl apropie pe om de îndumnezeire, sensul ta să ies/ Și-ți așteptam făptura, dar în zadar pe cea-
adânc al întrupării Mântuitorului. Fără urcușul pe ță/ Și chipul meu cel roșu de lacrimi era șters.// Nu
Golgota e numai „delir” și neant: „Totu-i confuz, ni- am dormit o noapte ca să te dau vederii,/ Voiam doar
mic stabil,/ Vise incerte, numai delir,/ Din deznădejde întrebarea să poată-a mă ierta,/ N-a fost să fie astfel și
clipele trec/ Gânduri banale, idei în sec./ Privesc o pen- mută-mi spun părerii/ Că-n culmea disperării nu te-am
dulă și mă nălucesc,/ Încep aiurarea și-mi pare firesc./ putut uita” (Prag de dimineață). Întrebarea care iartă
N-am niciun rost, n-am niciun sens,/ Întorc un semn este prezența dialogicului mântuitor, al copilului, care a
destrămat și invers” (Numai delir...). Urcușul însuși pe fost, cu mama Margareta: „Copilăria-ți mută,/ În veci,
scara mântuirii poate eșua: „Și-am să urc…și-am să tot nu va pieri,/ Că sufletu-ți, copile,/ Întreg va infini!”
urc…/ Până n-oi ști unde-ajung…” (Urcuș). La nivel (Chip de copil). Infinire a dorului nemărginit cu al Ma-
infrasenzorial, se rostogolește un adevărat „vârtej de mei arhetipale: „Când ochii priveau în suflet copilul/
cuante” de neînvins (Cuanta, 4). Trezirea în dimineață Prin vene-mi curgeau infinitul, destinul.// Cu trupul
readuce înecarea în tristețea ce coincide cu aceea a lui de smirnă, cu palmele fine,/ Eternă ești, mamă, printre
Narcis, însinguratul în sine însuși, care-și tulbură lim- regine” (Petalele Margaretei). Ecou holistic muzical în
pezimea oglinzii simultan cu lamentația timpului-ecou: infrarealitate: „Unde să împrăștii/ bătăile inimii,/ dacă
„În lacrimile pure și pline de durere/ Îmi înecam tris- nu găsesc/ punctele cardinale/ nici în creierii mărilor,/
tețea și neputința grea”, căci „Știam c-ai să te-nsinguri nici în sumbra tăcere de munte?/ La est de inimă,/ la
vest de suflet,/ la sud de
Ă
idee,/ la nord de cuantă? //

Am să le mângâi/ în căușul
R
viorii” (Cuantă, 3).

Tocmai la acest „căuș
A
al viorii”, „Rostirea mea as-

cunsă-n gânduri”, cum zice
R
în poema Neînțeles, mai

E
are de aspirat și de urcat

Ioana Dor în vederea atin-
T
gerii maturizării expresive

depline, anunțată mai ales
I
în textele de ritmicitate
L
tradiționalistă și folclori-
că: „Mierlă, mierlă, să-mi
alungi/ Nopțile cât sunt de
A
lungi/ Glasuri, glasuri să

răspund/ Peste sufletu-mi
C
profund/ Și ecoul să-ți aud/

Când în noapte mă as-
I
cund./ Cu aripi din noap-

tea mea/ Ascuțite către stea/
N
În văzduh m-aș înălța,/ Dar

de doruri n-aș uita” (Ecou
R O
neauzit). Ioana Dor poate

să surprindă, mai departe,
cu o poetică a ecourilor, sin-
cronizându-și glasul cu al
C
miticei îndurerate Echo.

Parabola tatălui rătăcitor Petrișor MILITARU
R Ă
R A
N oul volum al poetului Aurelian Zisu este
un summum al operei sale poetice, de-
oarece reunește atât calitățile discursive specifice, cât
toironie („Dimineața se uita în șosetele mele sau în/
ciorapi,/ în pantofi, cizme,/ chestiuni zilnice de între-
vedere cu Dumnezeu./ Nu puteam să intru desculț/
și coordonatele poetice ce traversează toate cele șapte în camera Raiului de lângă tine.// Se-nțelege, locuiai
E
volume de versuri publicate anterior, enumerate pe co- în Infern și eu, din/ nebăgare de seamă sau din/ ni-
T
perta patru a cărții de față. Pornind chiar de la titlul mic,/ Nu observasem că/ Dimineața se uita în șosetele
volumului – Aproape de Canaan – ne dăm seama că mele/ prin gaura-cheii din/ camera ta!” (Destin) sau
I
referința biblică la Tărâmul Promis pentru israeliți în încadrat într-o ramă postexpresionistă („Mă doare
Vechiul Testament (ce poartă numele nepotului lui Noe, frigul, azi n-am dormit/ niciodată, uneori strig:/ Ce
L
strămoșul diferitelor triburi care trăiau în acea regiune) strig?// O furnică se urcă la răsărit/ într-o barcă/ Și
este o analogie sau, mai bine zis, o stare interioară: un pleacă/ Încolo.” (Vedenie). Eul poetic este într-o per-
simbol al împlinirii spirituale ce petuă pendulare sufletească între
A
vine la finalul unei vieți pline de „încoace” și „încolo”, între „aici”
frământări și încercări ce a culmi- și „dincolo”, între sine și partea
C
nat cu moartea unuia din cei doi pierdută din sine.
fii ai poetului, după cum ne dăm Și, totuși, dincolo de aceas-
I
seama (și) din dedicația cărții. În tă tensiune tragică de o autentici-
N
aceeași ordine de idei, nu întâm- tate sfâșietoare (sfârtecătoare ar fi
plător poemul cu aspect de litanie zis poate Emil Cioran), există în
R O
din deschidere (Odă mării) are în imaginarul poetic din prezentul
centru un Ulise rătăcitor pe mările volum și o dimensiune erotică.
destinului patern tragic, ce dialo- Câteodată avem o portretizare
ghează cu îngerul interior (sau cel sublimă a Animei rătăcite („O pa-
C
puțin asta este impresia noastră) săre adăpostită între aripi/ Așa era
despre Utnapiștim, personajul ce- femeia de peste fântâni.” (Noaptea
lebrului poem epic din Mesopo- lui Ghilgameș); altă dată erosul cu
tamia antică. însărcinat de zeul miresme thanatice este îmbălsă-
Enki (Ea) să-și abandoneze bunu- mat de ludic – „Eu ți-am lăsat o
rile sale lumești și să construiască ușă larg deschisă:/ E ușa de la casa
o navă gigantică numită expresiv cu mirări.../ Dar cine se mai miră
Păstrătoarea Vieții. În acest fel în când învinsă/ Arca lui Noe s-a
imaginarul poetic al lui Aurelian Zisu poezia devine pierdut pe mări?...” (Scrisoare); alteori erosul ca princi-
„spațiul” spiritual unde tatăl încă se întâlnește cu fiul, piu metafizic este alpha și omega, geneza și apocalipsa,
unde tătal își evocă Fiul, unde tatăl îți nemurește fecio- iar iubirea rămâne într-un tablou de un postmoder-
rul plecat dincolo de Styx. De fapt, mutatis mutandis o nism dantesc singura cale spre nirvana: „În numele tău
bună parte dintre poemele din volum configurează o se adăpostește/ ca o memorie – tot începutul/ lanțuri
mitologie personală în care imaginația poetică restruc- adânci adastă o frică ruginită de mult/ pe care o vei
turează nuclee mitice în structuri discursive originale supune între magnolii/ și ruguri/ cu viul tău alphabet
cum se poate remarca în poeme ca Mitologie, Noaptea dispărut.// Clipele părului tău – înțelepciune prelinsă/
lui Ghilgameș, Carul de luptă (Cântecul lui Arjuna) etc. din clapele necunoscutului/ într-un oraș plictisit la o
Alteori tragedia personală este înlocuită de un tarabă în flăcări/ își vinde marfa/ vânzătorul de vânt.//
vizionarism apocaliptic îndulcit duios de o distinsă au- Azi aș muri pe singurul drum/ ce-n mine se-ntoarse/
străluminând!” (Eliberare). În același timp, ipostaza or- numit vizionarism apocaliptic, dar păstrează și din
fică a eului poetic se răsfrânge uneori și în alte imagini mireasma locurilor sau personajelor pe care Aurelian
cu caracter vizionar, în care poetul se vede pe sine în Zisu cândva le-a văzut, le-a auzit, le-a trăit precum în
analogie cu acel Odin din mitologia nordică căruia i se poemele Dus, Almăj, Firu etc. O categorie de poeme
revelează Marile Arcane (runele) spânzurându-se de un aparte o constituie poemele cu dedicație cum sunt
copac: „Mă strângea așa ca o cămașă cu pense sau ca/ Întâlnirea de pe vârful muntelui (Lui Nicolae Mari-
sudoarea./ Mai degrabă o mângâiere rotundă, un fel nescu, editorul hărăzit să pună poeziei aripi) sau Fân-
de/ veste mă urmărea: Vestea că am să mor/ fără să-ți tâna fără aripi (dedicat lui Cesare Pavese). În plus,
pot rosti un cuvânt, arătându-ți/ limba ca la pisici, o talentul extraordinar al poetului Aurelian Zisu se re-
limbă vânătă pe care/ tu, muscă verzuie, vei poposi/ marcă și în poemele ce valorifică, într-un stil original,
zbârnâind.// Și cum mă strângea ca o cămașă cu pense/ filonul baladesc (reînviat maiestuos la noi de Radu
sau ca sudoarea/ începuse să plouă, din când în când/ Stancu) într-un poem de un farmec aparte prin mu-
câteva fulgere se opreau/ pe mâinile tale – cerc/ ne- zicalitatea sa tradițională, însă susținută intens de un
clintit în jurul gâtului meu.// Un scaun zbura, scaunul imaginar neomodernist în poemul intitulat Povestea
de sub spânzurătoare,/ Zbura așa, mereu” (Dragoste trubadurului.
cu ștreangul). Intensitatea imaginilor poetice este de o Dar care este, de fapt, posibila parabolă a tată-
simplitate arhetipală
copleșitoare. Aurelian
Zisu, în tradiția ma-
Ă
rilor poeți, inversează

ordinea cu care sun-
R
tem obișnuiți a unui

mitem și imaginează
A
noi sensuri profunde

al psyche-ului uman,
R
proiectând pe ecranul
E
poemului un Orfeu
care pleacă de bună-
T
voie Dincolo, laudă

numele Euridicei sale
I
pe care o lasă Aici, pe

L
Lumea Asta, să aibă

grijă de tot ceea ce
este Viu și Frumos.
A
Asemenea Beatricei
lui Dante, numele Ei
C
– avatar al Etern Fe-

mininului care asigură învierea ca în mitul lui Isis și al lui rătăcitor? Citind și recitind poemele lui Aurelian
I
lui Osiris – pare să fie de ajuns pentru a salva toți mu- Zisu ne traversează diferite idei și stări, dar una din cele
ritorii. Poemul se numește edificator: Testament. Nu mai pregnante este aceasta: poate că moartea și poezia
N
în ultimul rând, unul dintre cele mai originale poeme în conjunctio (cum spun alchimiștii) ne fac, totuși, ne-
este cel intitulat Dragoste de un erotism apocaliptic în muritori. Uneori poetul este tată, iar tatăl este și el și
R O
care împlinirea prin eros este proiectată într-o mitică poet. Tatăl „răpus” de durerea pierderii nu îl mai poa-
inversiune, de o melodicitate orfică, chiar pe Lumea te consola pe poet, dar poetul prin forța sa creatoare,
Cealaltă. cathartică, îl mai poate alina într-un mod orfic pe tatăl
Unele aspecte biografice sunt sublimate în nefericit. Și alinarea asta face parte din destinul poeziei.
C
poeme care vin în prelungirea filonului pe care l-am Al poeziei înalte.

Cămările singurătăţilor Dan PERŞA
R Ă
R A
A ndreea Răsuceanu este unul dintre prozato-
rii care a reuşit să-şi stăpânească pornirea, o
pornire a zilelor noastre, se pare, vizibilă şi în roman şi
Iar pe de altă parte, iată că „Vântul, duhul, suflarea” a
fost tradus în spaniolă şi publicat într-o ediţie luxoasă.
Vântul, duhul şi suflarea să poarte romanul lin, ca pe-o
în cinematografie, de a-şi conduce proza către o artă a corabie, pe toate meridianele lumii.
E
spectacolului. Spectacolul, da, este ceea ce pare să ceară La doi ani după apariţie, ceea ce am început
T
publicul, spectacolul este ceea ce proza a încercat, poa- să descriu aici, mi se pare cel mai important lucru de
te începând cu John Barth şi al său „Varieteu pe apă”, spus despre romanele Andreei. Universul interior, parcă
I
să producă, pentru a concura toate celelalte spectacole un univers paralel în care pătrunzi, pentru a vedea, de
ale lumii noastre. Spectacolul mass-media, spectacolul undeva din afară, de sus, personajele care nu se feresc
L
filmului, spectacolul jocurilor pe computer, spectacolul de tine, pentru că nu sunt conştiente de existenţa ta.
descoperirilor ştiinţifice, spectacolul comunicării, aces- Desigur, un romancier controlează o bună parte din
ta din urmă tot mai cuprinzător după apariţia smartp- ceea ce scrie, dar strategii aşa complexe cum este cea
A
honului. Şi-a asumat un risc? Aş vrea să neg, în urma pomenită nu poate face nimeni raţional. Aici se află
reuşitei ce a urmat. Dar trebuie să se fi gândit, în inti- talentul şi acest talent al Andreei este unul dintre cele
C
mele meditaţii, dacă proza, aşa cum o scrie ea, va avea mai fructuoase şi frumoase pe care le-am cunoscut ci-
vreo căutare la cititori. Eu am presupus de la bun înce- tind romancieri.
I
put că da, de când am citit primul ei roman, „O formă
N
de viaţă necunoscută”. Bănuiam că oamenii, sătui de Dar să revin la notele de la prima lectură, care
atâta spectacol, se vor întoarce la cărţile adevărate, căr- nu au intrat în cronică.
R O
ţile care privesc în profunzime omenescul şi viaţa ce
se duce nu în lumina reflectoarelor, ci sub vremi, cu Am început lectura cărţii, se remarcă de la bun
dureri şi fericiri, cu împliniri şi căderi, cu emoţii şi su- început excelenta scriitură, caldă şi expresivă. Despre
ferinţe ascunse. Acum nu mai sunt nevoit să presupun, subiect ştiu câte ceva dintr-o postare a lui Paul Cernat.
C
succesul dobândit de romanele Andreei sunt un fapt Pe mine titlul „Vântul, duhul, suflarea” mă duce deja
cunoscut tuturor. „Vântul, duhul, suflarea” este tradus, către o viziune: vântul, care aparţine lumii, e răsuflarea
incandescent încă, abia ieşit de sub forjele ce-au înteţit pământului, leagă lumea mineral-geologică de cer, în
focul tiparului românesc, în spaniolă, limba unei ţări şi vreme ce suflarea e a fiinţei calde, a umanităţii şi lea-
a unei jumătăţi de continent, şi în bulgară, şi primeşte gă lăuntrul nostru, prin duh, cu divinitatea. Mişcarea
Premiul Academiei. Şi are cititori. Dacă va fi pus un pneumei, aproape nevăzută, dar care imprimă mişcarea
pariu, l-a câştigat. O proză interiorizată, o proză în care întregului univers... Ei, bine, Andreea Răsuceanu dis-
priveşti o lume, o priveşti de dincolo de ea şi îi devii pune de un talent unic. De obicei cercetătorii literari
martor. (aşa cum este şi Andreea – studiind şi cercetând şi scri-
Este lesne de înţeles acum, de ce revin la roma- ind cărţi despre imaginar şi geografia literară), nu mai
nul „Vântul, duhul, suflarea”, un roman de acum doi au disponibilităţi pentru a li se forma în minte plasmele
ani, când la noi, de obicei, un roman începe să fie igno- ficţiunii. Şi totuşi plasma ficţională se naşte şi Andreea
rat la un an, cel mult, de la apariţie? Sunt două moti- Răsuceanu reuşeşte aşa bine să ne poarte într-o lume a
ve. Am scris o cronică, dar din notele mele de lectură unui crepuscul unde suferinţa este ceva în sine, încât
multe observaţii au rămas în afară, deoarece o cronică nu cred să greşesc dacă spun că este cel mai important
se supune regulii spaţiului tipografic al revistelor cul- pretendent la titlul de lider de generaţie literară (în ca-
turale. Şi voiam, chiar de atunci, de când am publicat zul că mai păstrăm acea împărţire decenală propusă de
consemnarea mea critică, să public şi notele de lectu- Laurenţiu Ulici cu ani în urmă).
ră, în ele fiind uneori observaţii chiar mai importante.
Deja destul de mulţi comentatori şi-au exprimat cititorului este potenţată, antrenată, răscolită. Şi asta
opinia că „Vântul, duhul, suflarea” este unul dintre cele se întâmplă încă de la începutul romanului, ca de pil-
mai bune romane ale anului 2020. Am şi eu aceeaşi dă în episodul crizei de inimă a mamei, care venea cu
convingere. Şi aş mai adăuga ceva. În final, în lupta cu lemne de la magazie şi mâna ei se încleştează pe bara
timpul, contează cât de bine a înţeles un scriitor viaţa, verde a structurii ce ar fi trebuit să susţină o viţă de
cât de bine a înţeles cine şi cum suntem ca oameni. vie acum pipernicită, locul strugurilor pe sârme fiind
Care a înţeles omenescul şi a înţeles umanitatea noas- luat de cârpe colorate făcute din hainele vechi. Gheara
tră. Deja, a scrie despre „oameni striviţi” şi totuşi rezis- morţii se înfige în inima femeii şi mâna ei se încleş-
tând ca un plonjor în adâncul oceanului până la acea tează pe această bară, pe care degetele i se întăresc ca
adâncime unde lumina filtrată de ape aduce un crepus- piatra. Şi îţi rămâne în minte această încremenire şi te
cul tăcut, căci suferinţa nu este strigată, ci răbdată, ca bântuie apoi numele scris (primele cuvinte cu aldine
un dat al existenţei, înseamnă o vi- ale romanului) pe certificatul de
ziune profundă asupra umanităţii, deces, Donici Tamara. E vremea de
foarte departe de superficialitatea după război, e foamete, sunt cazuri
care minează unele dintre romanele de canibalism, culminând cu acela
româneşti actuale (şi în general cul- similar episodului Medeei, când o
tura mondială „americanizată”). În mamă îşi fierbe copilul pe care l-a
paranteză fie spus, arta romanului e ucis. O substanţă epică amintind
minată fie prin faptul că se scriu ro- de „Cevengur”-ul lui Platonov,
Ă
mane expeditive sau formale, fie de într-o altă cheie narativă. După
faptul că descriu personaje eroice război, cu un Constantin obsedat
R
şi victorioase. Mai mult decât atât, de aprovizionare, motiv din care

cred că s-a înţeles ceea ce am vrut să călătoreşte deseori până la Galaţi.
A
transmit, anume că Andreea Răsu- Nu ai în cartea Andreei Răsuceanu

ceanu acordă atenţie tuturor aspec- (cum nici în cartea lui Platonov)
R
telor unui roman, tuturor nivelelor critică socială şi politică. Doar viaţa
E
lui şi este dotată cu măiestria de a oamenilor aşa cum a fost ea. Şi am

le realiza. De aceea mai cred şi că amintit de emoţie, deoarece pro-
T
Andreea Răsuceanu îşi face un loc zatoarea are viziunea unei proze în
pentru a se aşeza între cei câţiva care stilul redă o „lume de senzaţii
I
prozatori de mare calibru ai timpu- care definesc experienţele” umane

L
lui nostru. – şi astfel substanţa epică stârneşte

cutremurări în cititor. Ori s-ar pu-
Prin forţa împrejurărilor, dat de faptul că spaţiul tea vorbi despre inteligenţa creatoare, numită de mine
A
unei consemnări critice este limitat, cronicarul alege într-o vreme supraconştiinţă, cea care îmi dă încrederea
ce i se pare important dintr-o carte. Am ales, când am că Andreea Răsuceanu va atinge treptat cel mai înalt
C
publicat cronica, după criteriul afinităţilor. Ceea ce nu nivel literar. Prin înţelegerea vieţii. Şi a prozei. Ori s-ar
înseamnă că nu sunt lucruri la fel importante de spus putea analiza partea de compoziţie, aşezată mai ales în
I
despre cartea Andreei Răsuceanu. De exemplu, trans- binomul viaţă – moarte şi de viziunea asupra existenţei,
miterea emoţiei. Pe acest fond „moale”: introspecţie, prefigurată de citatele puse ca moto. Desigur, s-ar pu-
N
confesiune şi rememorare, care dă corpul cărţii, un tea glosa şi despre documentarea necesară unui roman,
fond datorită căruia, dată fiind distanţarea „actantu- pentru că „Vântul, duhul, suflarea” a avut nevoie de o
R O
lui” în timp faţă de evenimente, ar trebui ca durerile şi minuţioasă documentare, mai ales că el nu vine pe căile
pasiunile şi tragicul, să se estompeze, ei bine, pe acest istoriilor de care prozatoarea s-a ocupat în activitatea
fond, pentru cititor dimpotrivă, emoţia e vibrantă, ei ştiinţifică şi care sunt pătrunse în bagajul ei cultural.
uneori răscolitoare chiar. Fondul „moale” al persona- Aşadar, „Vântul, duhul, suflarea” mi se pare unul
C
jului ce povesteşte asigură contrastul, prin care emoţia dintre romanele de „top ten” din ultimii 30 de ani,

aceşti ani de libertate a cugetării şi creativităţii, în care bine), la care a lucrat câteva zile, i-a ieşit un paragraf
s-au scris enorm de multe romane remarcabile. despre care era sigur că va fi trecut cu vederea de citi-
tor. Nu mai puţin memorabile sunt portretele Andreei,
Poţi avea uneori o viziune şi nu e vorba despre vi- portrete ale unor personaje secundare. Unui ins din-
ziune literară, ci dintre acelea profetice. După cele două tr-un barou (în roman identitatea acestor inşi cu roluri
romane ale ei, am văzut-o pe Andreea Răsuceanu ca pe secundare, dar importante, rămâne ambiguă): „Celă-
unul dintre prozatorii capabili să treacă dincolo de lite- lalt, mai scund şi cu pantofi pe care se vedea uzura, un
ratură şi să ajungă în ceata Povestaşului Divin, cel care flec aproape dus care trăda un platfus, poate de asta
scrie Povestea Vieţii. Această viziune a mea asupra vii- părea atât de obosit, transpirase abundent şi avea părul
torului nu a fost una de transă, ci a venit în urma unei rar, un fel de vată cenuşie care-i înconjura ţeasta, i se
cumpăniri a potenţialului Andreei ca prozatoare. Despre umezise la tâmple şi în creştet”...
câteva calităţi, cele ale conştiinţei şi inteligenţei (calităţi
supra-individuale), care aduc capacitatea de a structura Şi să revin acum în prezent.
un roman, de a construi, de a realiza o compoziţie, de a
presăra realul într-un Hinterland al romanului, am spus Un prieten prozator îmi spunea acum câţiva ani
câte ceva. Însă marea vocaţie a prozatoarei vine pe calea că a folosit într-un roman o tehnică subliminală, care
sensibilităţii. Proza ei răspândeşte căldură, iar asta deoa- să-l facă pe cititor să se întoarcă la romanul său şi să-l
rece este profund ancorată în viaţă. În viaţa personajului. recitească. Nu l-am întrebat cum a făcut, ar fi fost in-
Pur şi simplu personajele ei trăiesc, îşi trăiesc viaţa cu to- teresant de relatat. Nu cred însă în astfel de trucuri.
Ă
tul autonom de noi, cei care citim cartea. Nu sunt scrise, Cred însă în farmecul prozei. Sunt prozatori al căror
aceste personaje, pentru a ne impresiona, nu sunt făcute scris te farmecă. Unii printr-o plămadă stilistică, dar
R
să-ţi sară în ochi, nu sunt făcute să epateze – cum se în- sunt şi dintre cei o fac prin dedicarea faţă de scris, prin
tâmplă la unii prozatori, care vor cu dinadinsul să pună participarea la universul lăuntric al scrisului lor. Taina
A
în faţa cititorului un personaj care ştie că este citit şi caută succesului romanelor Andreei Răsuceanu se află, cred,
să-i stârnească anume reacţiile, să-l controleze. Prin asta, în acest din urmă principiu, cel al dedicării totale, al
R
autorul căutând să-şi controleze cititorul. Nu, Andreea participării totale la viaţa personajelor. Uneori am im-
E
n-a încercat aşa ceva, deşi inteligenţa şi pregătirea i-ar fi presia, citind, că fac o impudoare privind la personajele
permis-o, ci a lăsat personajelor autonomie totală. Nici ei, surprinse în acele momente de intimitatea când lasă
T
nu mai poţi spune că sunt peronaje, ci oameni. Trăiesc, garda jos şi ce exprimă este suferinţa. O suferinţă a în-
pur şi simplu, aşa cum trăieşte orice om, în spaţiul său, singurării, mai ales, a neîncrederii că s-ar putea întâm-
L I
cu fericirile şi suferinţele sale. Ele, personajele, îşi scot pla ceva bun. E lumea unui „sistem” cunoscut nouă,
la iveală existenţa lăuntrică... În acest roman, persona- perioada zisă comunistă şi cred că nici un romancier
jele devin pe rând naratori. Naratorul-autor este cu scos nu a reuşit să exprime atât de bine lipsa stimei de sine
din raza de acţiune a naraţiunii. Este, de fapt, inexistent. a unor oameni ce sunt constrânşi de un mecanism al
A
Spun asta deoarece unele fragmente citite dintr-un nou puterii de stat la o viaţă sub presiune, controlată, pe-
roman al Andreei (postate) par să aducă un narator exte- riculoasă. Iţi atinge direct inima când constaţi aceas-
rior, martor, însă asta poate fi doar o impresie produsă de tă chircire a personajelor în ele însele. Sunt personaje C
fragment şi, de fapt, tot un personaj să nareze. În ciuda care, spre deosebire de ceea ce se întâmplă de obicei
I
curiozităţii ce stârneşte într-un om dorinţa de a şti, voi fi în romane, cum spuneam, nu sunt conştiente că sunt
nevoit să aştept până la publicarea romanului. Dar iată citite, că un cititor priveşte la ele. De aceea nici nu se
R O N
că un orizont de aşteptare s-a creat, vreau să citesc un feresc. Andreea reuşeşte astfel să le înlăture vălurile prin
nou roman scris de Andreea Răsuceanu şi poate că aceas- care oamenii de obicei se apără de ceilalţi, de privirile
tă dorinţă a mea o împărtăşesc şi alţi cititori. indiscrete, voind să-şi apere intimitatea. Căci o boală a
lipsei de intimitate a fost „sistemul”. Această pătrunde-
Iată aici un scurt fragment din ceea ce Nabokov re a vederii prozatoarei într-o viziune profund umană
numea plăcerea secretă a prozatorului. El vorbea des- cucereşte cititorul, pentru că acesta, la rândul său, înce-
C
pre portretul frizerului din „Lolita” (dacă-mi amintesc pe să participe treptat la viaţa personajelor.

R Ă Savu POPA Din culisele Turnului Babel.

Lingvistica – între mit şi controversă
R A
D an Alexe ne propune, în recentul său stu-

diu, Babel. La început a fost cuvântul1, o
incursiune fascinantă în lingvistică. Autorul mizează
logic, uneori paroxistic, al populațiilor care se regăsesc
pe tot globul.
Pornind de la expansiunea familiei de limbi in-
pe observația istorică și socială, plină de haz și de o do-europene, acestea fiind ,,cele mai vorbite limbi de
E
discretă ironie, dar și pe resursele de povestitor extrem pe planetă, cu mult peste chineza oficială han”, autorul
T
de versatil și de interesat, totodată, în a scoate la su- caută să evidențieze asemănările și deosebirile, uneori
prafață tot felul de curiozități cultural-antropologice pline de controverse semantice, sintactice sau fonetice,
I
ale celor, aproximativ, 6000-7000 de limbi vorbite pe dintre limbile aparținătoare acestei familii sau, ceea ce
întreg pământul. este și mai surprinzător, dintre
L
Cuvântul, ca dimensiu- familia indo-europenelor și

ne religioasă, în primul rând, alte familii de limbi, dispuse
apoi, socială, culturală sau pe teritorii geografice îndepăr-
A
politică, a reprezentat ,,obse- tate. Dincolo de analiza, une-

sia colectivă” conjugată, timp ori exhaustivă a elementelor
C
de atâtea secole, cu ,,imaginea lingvistice, principale, dinco-

plăsmuirii universului prin lo de erudiția demonstrată în
I
vorbă, prin îndemn divin for- evidențierea rădăcinii comune

N
mulat verbal și sonor.” Fasci- a cuvintelor din mai multe

nația Cuvântului a rămas vie limbi, volumul are drept scop
R O
în conștiința oamenilor, îna- valoros, demontarea unor pre-

inte de toate, prin dimensiu- concepții sau idei false care în-
nea sa întemeietoare de lumi, cropesc, pretutindeni aproape,
mentalități sau prejudecăți. o mitologie urbană a îndoielii
C
Nu întâmplător, cartea de față cu privire la importanța știin-

pleacă de la existența-metaforă țifică a lingvisticii. Astfel, este
a Turnului Babel, care dăinu- din start anulată premisa con-
ie de ,,trei milenii încoace” și form căreia cadrul geografic
spune povestea fiilor lui Israel ar influența dezvoltarea unei
,,târâți cu forța în exil” și care limbi. Autorul oferă o defi-
,,intraseră în contact cu gigan- niție pertinentă și complexă a
ticele construcții care aveau să limbii, indiferent de regiunea
le stârnească imaginea Turnu- în care a apărut, de contextul
lui menit să se înalțe până la care a generat-o sau de men-
cer”, însă, astfel, ,,se izbiseră talitatea celui care o vorbește:
și de multitudinea nesfârșită și aparent inutilă a lim- ,,Să începem cu aceasta: limba nu e câtuși de puțin in-
bilor.” Cuvintele cheie, desprinse din acest mit, sunt fluențată de geografie. Ea este un pur produs al inter-
multitudinea de limbi și puterea imaginației. Din îm- acțiunii sociale și al evoluțiilor și accidentelor culturale
binarea celor două reiese un flux nestăvilit al comple- și politice și se învață din naștere, fără efort conștient,
xității, al grandiosului, dar și al unui melanj antropo- în cadrul grupului social.” În continuare, menținân-
du-și tonul demitizant la adresa acestor preconcepții
1
Dan Alexe, Babel. La început a fost cuvântul, Humanitas, adânc înrădăcinate în mentalul colectiv, autorul ne
București, 2022. oferă soluții de înțelegere a faptului că orice limbă apa-
re și se dezvoltă, întocmai ca un corp biologic, într-o apropiate de cele romanice, din care face parte și al-
deplină armonie cu sine, dar și cu mediul înconjurător, baneza, care are apartenență semi-latină, sunt cât se
cu care, desigur, se va afla într-un permanent dialog al poate de curioase, de pildă: ,,Avem așadar un fapt sta-
schimburilor de informații, idei, cuvinte sau structuri. bilit: ,,femeia” românească, precum și fëmijë (copil) în
Astfel, capitolul Idei false și mitologii urbane în lingvis- albaneză derivă din familia, iar nu din dispărutul încă
tică ne indică, prin câțiva pași, faptul că limba nu este în epoca istorică femina, care fusese înlocuit mai peste
influențată de geografie, că nu există trăsături ,,unice” în- tot în latinitate cu mulier, muiere”.
tr-o limbă, că nu există nimic logic, natural sau firesc în Cel mai interesant capitol mi s-a părut cel le-
înlănțuirea elementelor unei fraze, căci nu există ,,nor- gat de diversitatea lingvistică și de familiile de limbi
malitate” în gramatică sau că limbile cu verbul la urmă existente pe tot parcursul globului. Pe lângă acribia și
nu sunt absurde (vezi germana sau altele), iar oamenii acuratețea informațiilor istorice sau lingvistice, capito-
care le vorbesc nu gîndesc mai lent. Întregul capitol se lul suscită dorința explorărilor unor areale geografice,
dorește a fi un îndreptar practic al înțelegerii structurii unice în lume și inedite prin ciudățeniile sau curio-
interne a unei limbi, al anulării unor clasificări primej- zitățile acestora, a unor mentalități umane, aflate la
dioase ale limbilor (în frumoase sau urâte, superioare sau confluența dintre primitivism și modernitate, dintre
inferioare) sau al anulării dictaturii lexicale (nu există, progres și stagnare. Sunt amintite, de altfel, și teorii
din nou, lexic superior! sau o limbă unică, universală). aparținând unor lingviști de marcă, cum ar fi Niko-
Nu în ultimul rând, ne ajută, ne indică ce și cum să lai Trubetzkoy sau Johanna Nichols, cu a sa teorie re-
facem, înainte de a trece la învățarea unei limbi străi- feritoare la împrăștierea sau compactarea unor limbi
Ă
ne, percepute ca un ansamblu de inerente nepotriviri în funcție de zona geografică. Astfel, conform teoriei
dintre așteptările mele ca vorbitor al unei limbi natale, acestei cercetătoare avem de-a face cu așa-numitele
R
subînscrise unei anumite familii lingvistice, și limba spread zone, în care ,,o limbă o înlocuiește pe alta” și cu
cealaltă sau a celuilalt, diferită, însă dezvăluindu-și residual zone, în care ,,limbile se adună fără să se înlo-
A
propria ei bogăție a detaliilor sau a construcției. Apoi, cuiască una pe alta”. Este menționată și teoria clasică
ne indică de ce e bine să lăsăm fandoselile deoparte a feluritelor tipologii lingvistice, care împart limbile
R
și să mai folosim, câteodată, expresii de tipul ete, na, – în sintetice (greaca veche, latina, sanscrita și celelal-
E
păi, datorită unor factori istorici, pe care îi detaliază la te limbi indo-europene), toate acestea sunt limbi ,,cu
momentul potrivit. flexiune internă”, și în analitice (chineza, vietnameza,
T
Un sfat cât se poate de practic este acela de a tibetana sau birmana), acestea sunt total opuse celor
învăța o limbă, fără a ține cont neapărat și de imitarea dintâi, fiind ,,aparent” mai ușor de învățat, căci nu au
L I
accentului, pe care, oricum, nu îl putem asimila în în- cazuri, genuri, flexiuni, iar cuvintele lor sunt monosi-
tregime, întrucât accentul respectiv ține de o anumită labice. Varietatea și complexitatea familiilor de limbi,
zonă geografică, diferită de a noastră. Din păcate, ge- cu siguranță, îl va surprinde pe cititorul obișnuit cu o
nerații întregi de profesori, cum s-a întâmplat și cazul clasificare cât se poate de sumară și de superficială, do-
A
meu, au ținut mortiș să ne învețe o limbă, punând mai bândită în școală. Astfel, există pe planetă următoarele
mult accentul pe accentul cuvintelor, forțându-ne, familii lingvistice: indo-europeană, semitică, turcică,
uneori, să ne deprindem cu o pronunție care nu ne ,,fino-ugrică” (sau a limbilor aglutinante), dravidiană, C
prea ieșea. Sic! Cumplit meșteșug de tâmpenie, vorba caucaziană, ,,negro-africană”, amerindiană, amazonia-
I
clasicului. nă, tonală (a limbilor Asiei de est), malaio-polineziană,
Mai mult decât atât, ar trebui să fim atenți etc.
R O N
atunci când susținem că știm rădăcina latină a unor Sigur, sunt și alte curiozități pe care autorul ni
cuvinte (pe deasupra, mai și insistăm, abitir, că avem le dezvăluie cu o precizie uluitoare, însă, spațiul acestei
dreptate). De pildă, cuvântul femeie provine din lati- cronici este mult prea limitat în a le reda. De aceea, vă
nescul familia, iar nu de la femina! Autorul precizează, sfătuiesc să citiți cartea care, pentru mine cel puțin, a
în mai multe părți ale studiului, că influențele certe avut un efect aparte. Practic, mi-a scurtcircuitat zona
sau, mai degrabă, bănuite dintre limbiile aceleiași fa- de confort din care priveam sau încercam să înțeleg
C
milii latine și cele ale altor familii total diferite sau lingvistica, dar și învățarea unei limbi.

R Ă
R A Radu Ilarion MUNTEANU Un policier rafinat
D e regulă, când aceleaşi personaje apar în

romane diferite, acestea din urmă se con-
stituie în serial. Seriale poliţiste (e.g. Agatha Christie
romanul actual e prezentată terţilor ca laborantă. O
ironie personală. Căci funcţia într-un department de
poliţie a unui chimist e cel mai bine exprimată de ter-
etc, seriale Scifi – Fundaţia, 7 romane). Cel mai recent menul americănesc forensic chemist. Dar Maraia face
E
roman al lui Radu Ţuculescu, Crima de pe podul Gari- mult mai mult în anchete. E chiar nu un alter ego al
T
baldi, Polirom, 2022 poate fi considerat şi ca un sequel detectivului, dar cel puţin un ecou asociativ al lui. Ei
al precedentului, Femeia de marţipan, Polirom, 2020. doi, când nu se ceartă, formează un tandem funcţional.
I
Dar… e şi nu e. Mai mult nu e. Elemente comune Interesant, Marti mormăie tot timpul, pretinzând ca
sunt personajele principale, într-o altă etapă a vieţii lor, raţionează, când nu-şi răsuceşte o ţigară sau nu dă pe
L
câteva personaje secundare, dintre care fermecătoare e gât un rom. Pe când Maraia îşi exhibă abil humorul,
o pisică, purtând numele imposibil de Rauna, şi acţiu- derutând anchetaţii.
nea poliţistă. Dar aceasta din urmă, deşi încununează Doar de două ori în text Marti se autocitează,
A
romanul precedent, ca un final cu replica de care făcuse abuz în

concluziv, rămâne secundară. Pe romanul precedent: să-mi calc
C
când aici e înşuşi subiectul roma- umbra! Acum, însă, cu scopul de

nului actual. a-i transmite Maraiei un mesaj
I
Altă etapă? Cumva un arc subliminal. Cum spuneam, Mar-

N
peste timp. La debutul romanului ti şi Maraia sunt riguros aceiaşi

precedent, Martin Breda mărturi- din Femeia de marţipan. Inclusiv
R O
seşte net că vrea să devină detectiv. cu ciudăţeniile. De fapt Maraia

După ce, la capătul aventurilor are ciudăţenii. Înregistrează şi
flamboyante din primul roman, analizează amprenta lacrimilor. O
el rezolvă un caz de crimă, acum găselniţă nu doar originală ci şi o
C
îl găsim detectiv criminalist, con- metaforă parodică – şi poetică!-

sacrat, în poliţia clujană. Făcând a tehnologiei care a învăţat cri-
echipă cu iubita achiziţionată în minologia încă din secolul XIX.
primul roman. Cu nume şi mai Sherlock Holmes ar saliva încân-
imposibil decât al pisicii ei. Ma- tat la aşa o invenţie. Numai Her-
raia. Un personaj fabulos. Care cule Poirot ar reactiona rezervat.
ocupă un loc aparte în bogata Nu-i genul geniului îndrăgostit
colecţie de personaje feminine ale de micile lui celule cenuşii
scriitorului. Că veni vorba, feme- Pe coperta a patra, Marius
ile se infiltrează în titlurile a două Miheţ, unul din obişnuiţii exe-
romane. Precedentul este Femeile geţi ai lui Ţuculescu, dincolo de
insomniacului, Polirom 2012. De tabloul sintetic, în peniţă subţire,
fapt, primele romane, din această serie actuală, înce- al romanului, comite observaţia recurentă a structurii
pând din 2006, au fost produse de Cartea Românească, muzicale a textului. Observaţie devenită reflex condi-
de atunci achiziţionată de Polirom. Maraia e chimistă ţionat al criticilor şi cronicarilor scriitorului. Desigur,
şi alchimistă. Sintagmă cu folosirea căreia scriitorul s-a nu pot contesta realitatea acestei dimensiuni a scriitu-
distrat. Cititorul înţelege ca primul termen, exprimând rii. Dar ceea ce mie, în fond lipsit de cultură muzicală,
absolvirea facultăţii cu pricina, are sens profesional, iar care percep muzica animalic, instinctual, îmi sare în
al doilea sugerează o vioară. A lui Ingres, evident. În ochi e structura cinematografică a textului. Fragmen-
tele narative, iniţal disparate, nu sunt decât secvenţe de a fost de marţipan e, acum, o vrăjitoare). Simulează cu
film. Film poliţist, desigur, dar poliţist rafinat. Cu toate dragoste a-l secunda pe detectiv, ascunzând, cu aceeaşi
întorsăturile, jocul de puzzle se completează progresiv, dragoste, că a văzut, pe tăcute, cu o clipă mai devreme,
integrând surpriză după surpriză. Cititorul e ţinut sub noul pas deductiv.
o presiune altfel savuroasă. Iar invenţia cuplului, inevitabilă din momem-
Una din mărcile identitare ale policierelor clasi- ntul deciziei de a scrie romanul, e marea revanşă scrii-
ce, de bună calitate, e că cititorul pariază pe rând, pier- toricească faţă de marii clasici. Faţă de cuplul diafan al
de succesiv toate pariurile, e surprins de soliţia finală, anchetatorilor, cuplul altfel plin de haz Sherlock & dr.
iar post festum e silit să conchidă că finalul e singurul Watson joacă un subtil rol de reper contrastant. Func-
posibil. Prototipul ideal e Agarha Christie. Într-o anu- ţia deductivă aparţinând exclusiv primului. Agatha
mită măsură şi medicul oftalmolog (sic) Conan Doyle Christie are mai mulţi detectivi. Episodic Tommy şi
şi chiar Simenon, cu al său Maigret. Ţuculescu nu pro- Tuppence, uneori miss Marple, un alter ego sui generis
cedează aşa. Nu că n-ar fi în stare. Dar pe de o parte şi oarecum autoironic al autoarei, dar personajul cano-
fantezia şi imaginaţia lui, ambele debordante, sunt mai nic e pitorescul Poirot, care lucrează singur. N-am de
plenar valorificate prin conducerea astfel a anchetei gând să comit o cercetare exhaustivă ca suport al unei
criminalistice, pe de alta soluţia sa e una morală. Evit cronici de carte, dar cuplul Martin Breda & Maraia,
să explicitez, oricum cititorului n-are cum să-i scape dacă n-o fi unic, e oricum singular. Ceea ce sporeşte
la capătul lecturii. Căci cititorii lui Ţuculescu sunt, o farmecul romanului.
spun pe şleau, parafrazând străvechea vorbă Divertis, Un aspect important oferă secvenţa de la care
Ă
mai inteligenţi, în medie, decât cititorii unor discursuri porneşte identificarea cadavrului descoperit sub podul
politice şi vor găsi fără ajutor dimensiunea morală a fi- Garibaldi de doi pescari matinali. Secvenţa cu pricina
R
nalului anchetei. e un tablou veridic, realist, al existenţei românilor în
Plasarea într-un raport de coexistenţă, cu păs- deceniul final al regimului antedecembrist. Evaluări
A
trarea tuturor proporţiilor, a scriiturii lui Ţuculescu cu cronologice pe care cititorul mai curios le poate face pe
marii clasici ai policierului e o provocare. Mai ales când măsura încărcării cu fragmente de imagine a jocului de
R
avem o Rodica Ojog Braşoveanu şi, la celălat capăt al puzzle ne duc mai degrabă spre începutul decenniului.
E
notorietăţii, un Leonida Neamţu (ale cărui policiere Socoteala asta e la îndemâna cititorilor, relativ puţini
sunt comedii). De Hary Isac Zilberman, cunoscut ca acum totuşi, care au trăit aceşti ani. În primul rând
T
Haralamb Zincă, nu discutăm. Ar fi putut scrie mai chiar generaţia scriitorului. Pe măsura scăderii vârstei
bine decât a făcut-o. cititorilor, aceştia descoperă, la lectura secvenţei respec-
L I
Provocarea mea are o logică. Explicitarea proce- tive, o lume pe care cei mai tineri, eventual încă nenăs-
sului deductiv la cei doi mari clasici, e una din perfor- cuţi în anii descrişi, o pot lua ca ficţiune. Mai ales că,
manţele lor narative. Ca să nu zic numai de bine de acest plasarea abilă a secvenţei în milocul altora care se petrec
Ţuculescu (nu neapărat şi de cel care trage sforile erou- în prezentul decesului anchetat, derutează întrucâtva
A
lui care dezleagă crima din precedentul roman) aproape orice cititor. Bref, secvenţa are o utilitate importantă în
că nu povesteşte momentele de efort mintal ale eroului funcţia socială a romanului.
matur de acum decât filmându-l în prim plan (la ri- Vorbeam de jocul de puzzle, ineluctabil oricărui C
goare chiar în gros plan) sugerând parfumul de creieri policier care se ia în serios. O calitate particulară a ro-
I
afumaţi. Dar autorul nu rămâne, totuşi, dator. Când manului socot a fi existenţa, în împletire, a două jocuri
cititorul, constrâns de sarabanda abilă a secvenţelor pe de puzzle simultan. Jocul major, în care fragmentele de
R O N
care le-am numit cinematografice, mai face un raţiona- tablou se acumulează organic, pe măsura derulării an-
ment, se mai apropie cu un pas de conturarea desenului chetei. Element sine qua non în orice policier. Al doilea
de puzzle, autorul sugerează cu fineţe că acelaşi proces puzzle completeaza fragmente ale portretului victimei.
mintal se petrece simultan în mintea detectivului. Aici Ca personaj. Ceea ce-i şi mai interesant. De la primul
e tehnica auctorială. Dar farmecul parfumat şi transpa- moment din viaţa acelei familii tipice epocii se vede
rent e dincolo de asta. Căci laboranta (să-I zicem aşa) îşi că mama tratează fiicele şi pe soţ cel puţin cu unfair
C
valorifică nu doar banala intuiţie feminine (femeia care play. Aici cred ca sunt utile precizări asupra realităţii

de atunci. Mai ales într-o întreprindere. Altceva decât prezent e scris mai adânc. Tenta socială e discretă, e ne-
o casă de cultură, iau la întâmplare. Ce vreau să spun? voie de o lectură atentă pentru a o decela. Tenta morală
R Ă Partiidul trata diferenţiat muncitorii, clasă conducă- e mai vizibilă.
toare în teorie, de aşa numitul personal TESA. Ulti- Aceste sensuri subiacente sunt deliberate ab ini-
mii erau primii la reducerile de personal. Muncitorii tio, sau sunt rodul subconţient al experienţei umane a
R A
erau daţi afară relativ greu. Tocmai când lucrurile

mergeau chiar foarte rău. Am trăit acele vremuri.
Sigur că o secretară de director a fost şi va fi mereu
altceva. Omul muncii din acea epocă se descurca.
E
Fiecare din cele două categorii, definite de Par-

tid, aveau mijloace specifice de a se descurca. Nu
T
exemplific. Tatăl, devenit şomer, picase inclusiv

la examenul descurcărelii. Se resemnase. Nu toţi
I
s-au descurcat, personajul, în această primă fază,

L
e reprezentativ pentru un anume procent din cei

care au cunoscut pentru prima oară şomajul în
republica socialistă Când a văzut că rămăsese sin-
A
gur (indiferenţa lui afişată faţă de bănuitele infi-

delităţi ale soţiei - modul ei de a se descurca - era
C
pură bravadă. Soluţia existenţială tot în afară a că-

utat-o şi avu şansa s-o găsească. Faptul că în final
I
îşi asigură fiica cea mare că va rezolva problema

operaţiei acesteia e cea mai bună dovadă.
N
Soţia lui, mama fiicelor sale, se dovedeşte,

până la urmă un personaj exemplar de negativ. Ea
R O
este o învinsă. Nu de viaţă, nu de anturaj, ci de sine înăsi. scriitorului? Ce întrebare stupidă am putut să-mi pun?
Îmi aduce aminte de o poezie întâlnită cu zeci de ani în Răspunsul evident este că remarcabilele personaje din
urmă. Sper că cititorii cronicii nu se vor supăra. Sper că Femeia de marţipan, insolitul şi seducătorul cuplu Mara-
nici autorul. Dar, deşi pare la comandă, descrie perfect ia & Martin Breda meritau un asemenea roman. Şi îmi
C
condiţia personajului. Ceea ce subliniază latura morală a place să-mi imaginez că îl vizitează în vis pe Radu Ţu-
soluţiei auctoriale. Încă o bilă alba pentru autor. culescu, mulţumindu-i. jamais deux sans trois? Sper ca
Ca să luptăm, ne trebuie pace. scriitorul să aibă prezenţa de spirit şi să se oprească aici.
Pentru a învnige şi chiar pentru a fi înfrânţi, ne Personaje impersonale. Someşul, cu elocvenţa
trebuie pace. valurilor. Şi Clujul. N-am de gând să număr romanele
Adversarii sunt raţiunea noastră de a fi lui Ţuculescu a căror acţiune se petrece în Cluj. Sem-
Dar şi pentru asta, ne trebuie pace. nificativ mi se pare că aici oraşul nu se mai deghizează
Războiul e un cataclis provocat de oameni. sub expresii erzaţ (e.g. Marele Oraş). În calitate de Cluj,
De oamenii care nu mai vor să lupte. şi acesta merita un atare roman.
Aceştia sunt singurii noştri duşmani. Un ultim cuvânt. În epoca proletcultistă organe-
Sigur că soluţiile existenţiale ale restului familiei le erau, prin definiţie, personaje eminamente pozitive.
lăsate de izbelişte sunt mediocre (şi socialmente tipice Bad guys erau uneltele duşmănoase ale imperialiştilor.
în contextul epocii pre şi post decembriste). Dar, de De la Constantin Chiriţă la Haralamb Zincă. Nu dis-
bine, de rău, soţul şi fiicele supravieţuiesc. Ei sunt ca cutăm independenţa relativă a Rodicăi Ojog Braşo-
broasca din fabulă. Nici asta nu e departe de perspec- veanu. Dar amintim că Leonida Neamţu a început cu
tiva socială şi, mai ales, din cea morală. Realizăm că, Adrian Mocanu, candidul căpitan de Securitate.
excelent construit ca policier, şi spre deosebire de flam- Ei, bine, policierul lui Ţuculescu le plăteşte
boyantul roman precedent, la fel de excelent scris, cel acestora o cauţiune sui generis.

O iubire mai mare decât toate legile firii Romeo Aurelian ILIE
R Ă
Cronica romanului Căderea de Paul Ţanicui
(Editura Polirom, 2022)
R A
P aul Țanicui este o personalitate complexă și
complet atipică în peisajul literar românesc
contemporan. A absolvit Facultatea de Film din cadrul
destul de restrâns. Pentru că timpul și profesionalismul
îi presează, luna de miere este redusă la doar două săp-
tămâni în care cei doi tineri însurăței urmează să co-
UNATC București, dar de-a lungul timpului a fost: linde colinele transilvane. Până aici nimic nou, nimic
E
vânzător de cărți, marochiner, săpător de fântâni, vân- ieșit din comun. Numai că, în cea de-a treia zi a seju-
T
zător de cârnați italienești, topitor de plumb într-un rului, Ana-Maria dispare efectiv, ca și cum ar fi înghi-
atelier de vitralii, copywriter, țit-o pământul sau vreun portal
I
producător muzical, și bineîn- spre o altă dimensiune. Se fac
țeles, regizor și scenarist, dintre tot felul de cercetări, este căuta-
L
producțiile pe care le-a regizat tă prin toate râpele, dar degeaba.
numărându-se: Iagalo (Româ- Martin este anchetat de poliție,
nia, 2001), Mousse au chocolat fiind principalul suspect, dar nu
A
(România - Franța, 2009) și i se poate stabili nicio vină. Fa-
Two Lives (România, 2011). milia fetei, îndurerată, dar și re-
C
Ca scriitor a publicat: Trăind semnată, îl roagă să se întoarcă în
pe credit (reality-book, Brumar, America și să își continue viața.
I
2012), Quimera (roman, Hu- Numai că el nu renunță la cău-
N
manitas, 2015), Contre-jour (ro- tări, ci le transferă pe un alt plan.
man, Curtea Veche Publishing, Mai exact, primind de la
R O
2018), Cealaltă inimă (poezie, tatăl fetei jurnalul acesteia, Mar-
ArtHalle & Humanitas, 2016 tin decide să îl citească din scoar-
- cu cinci gravuri de Ciprian ță-n scoarță sperând să afle detalii
Mureșan), Inima de cealaltă par- neștiute despre soția sa dispărută.
C
te (poezie, Paralela 45, 2019), Și într-adevăr descoperă faptul că
Comedia țiganilor (album bio- aceasta era pasionată de mistica
grafic dedicat faimosului Taraf iudaică și că avea „comunicări”
de Haidouks, Curtea Veche cu îngerii menționați în Tora,
Publishing, 2019) și Căderea Cabala sau Talmud. Un astfel
(roman, Polirom, 2022). Asupra de înger îi desenează în vis pla-
acestuia din urmă mă voi apleca nul unei case, de fapt un Templu
și eu în cele ce urmează. al lui Solomon, la scară redusă, (probabil cam în ace-
Voi începe prin a spune că romanul Căderea este eași manieră în care Iulia Hașdeu îi dictează tatăului
unul atipic și din câte cunosc eu, unic în peisajul literar său planul pentru castelul de la Câmpina). Martin are
românesc contemporan, și vom vedea în curând și de o revelație și înțelege că trebuie să construiască acest
ce consider acest lucru. edificiu chiar pe locul în care soția sa a dispărut, fiind
Primul înveliș al poveștii, sau dacă vreți, expo- convins că în momentul în care construcția va fi gata,
ziția, trece drept unul destul de uzitat: Martin Plant, soția lui va reapărea în această dimeniune și vor fi din
un regizor american, vine să toarne o producție cine- nou împreună și fizic (căci sufletește o simpte mereu
matografică în România, în zona Transilvaniei. Aici alături).
o cunoaște pe Ana-Maria Iacob, scenografa cu care Pentru a nu vă răpi bucuria lecturii și a descope-
trebuie să facă echipă. Se îndrăgostesc reciproc și, pe ririi deznodământului, voi trece sub tăcere atât obsta-
repede-înainte are loc nunta, la Brașov, într-un cadru colele pe care le-a avut de înfruntat pentru a-și duce la
Ă
R
A
bun sfârșit acest proiect ambițios și pentru unii chiar soană dispărută pur și simplu din lumea aceasta, văzu-
R
nebunesc, cât și rezultatul eforturilor sale aproape su- tă, a trecut într-o altă dimensiune, cu care nu se poate
praomenești. Voi spune doar că a fost rând pe rând, comunica decât prin intermediul vibrațiilor înalte, din-
E
păcălit, atacat și tâlhărit, sedus, agasat de autorități și tre care cea mai puternică este, fără îndoială, iubirea, că
suspectat de satanism de către localnicii habotnici, în nu doar prin moarte se poate trece într-o altă lume și
T
frunte cu preotul satului, care nu vedeau cu ochi buni mai ales că dragostea adevărată trece și peste moarte dar
construirea unui edificiu fără o finalitate clară și logică. și peste aceste categorii aristotelice de tip material/ima-
I
De altfel, sub acest aspect, avem de-a face cu o radio- terial, văzut/nevăzut: „E frumos și e liniște pe culme în lu-
L
grafie cruntă dar sinceră a societății românești de astăzi: mina dimineții. Un abur viu plutește deasupra pământu-
lipsa totală de scrupule în fața unei victime sigure și lui, sevă din seva ierbii în toată splendoarea ei neîntinată
tendința de a demoniza tot ceea ce nu înțelegem. de picior de om. Aerul e curat ca o cămașă albă de nuntă,
A
Dar să revenim la tema centrală a romanului lui asemenea celei pe care Martin o îmbracă acum, calm, fără
Paul Țanicui și să vă spun de ce consider eu că este unic grabă, adie vânt proaspăt și răcoros dinspre munte cu toate
C
în peisajul literar românesc: cu siguranță nu am în ve- miresmele lui neștiute. Primesc ce mi-a fost dat. N-am fost
dere relația de dragoste propriu-zisă dintre un american nicicând mai fericit, am înfruntat greul cu tărie și curaj.
I
și o româncă (e plină literatura, inclusiv cea româneas- Dragostea ce ți-o port vine de dincolo de timp și ea se va
că, de relații interetnice), nici dispariția subită a eroinei desfășura în frumusețe și în har, nici un fir de îndoială nu
N
(vezi romanul Dispariția de Cosmin Perța, în care dis- se va strecura între mine și tine. E voia noastră și nimeni
pare un sat întreg) și nici măcar infuzia de elemente din și nimic n-o va putea clinti”.
R O
mistica iudaică (acestea regăsindu-se și în volumul de Așadar, Căderea de Paul Țanicui este un roman
proză, În punctul lui rebbe G. de Dan Alexa), deși Paul de dragoste atipic, în care iubirea își dă mâna cu miste-
Țanicui nu apelează gratuit la acestea, precum Dan rul și cu mistica pentru a oferi cititorilor o poveste de
Alexa, ci construiește o bună parte din intrigă pornind neuitat dar și un subiect foarte puternic de pus idei în
C
chiar de la idei mistice evreiești; ci însăși ideea că o per- războiul de țesut al minții.
Totul rămâne aşa cum a fost Vasile BAGHIU
EPIC A MAGNA
Literatura se inspiră din realitate, practică și se încorda năprasnic să scrie și un vraf de ma-
dar este un metavers paralel. Orice asemă- nuale. Mai ales că scriindu-le și i-a urcat clar în cap pe
nare, inclusiv în aceste povești, se petrece în toți. Și publicându-le. Nimeni nu mai e dispus în zilele
imaginația cititorului. noastre să schimbe lumea, să facă și să dreagă.
Asta îi trebuia lui acum? Să se ia la trântă cu pro-
U ndeva, pe un punct marginal de pe hartă,

între ape și munți, la școala de asistenți
medicali din orașul Piatra Veche, elevii învățau să îngri-
grama și curricula, cu sistemul inert care respira foarte
bine din propria inerție? Să ceară, în plus, chestii ele-
mentare, fişete pentru materiale, curățenie în subsolul
jească oameni bolnavi. Aveau multe materii în orar. Iar mizer de la spital pentru vestiarele elevilor, săpun și hâr-
pofesorii nu erau puțini. Nu încăpeau niciodată toți în tie igienică la băi, o toaletă rezervată profesorilor?
cancelaria strâmtă cât o bucătărie de bloc, unde ajun- Se inflama mereu pe seama nedreptății. Le lua
geau în pauze nu doar pentru a schimba catalogul, ci apărarea elevilor, împinși de director în spitale pentru
mai ales pentru a se ține cât de cât conectați la întâm- practică pe timp de pandemie, băgați în hrubele de
plări. Iar într-un astfel de loc, deși nu se schimba mai subsoluri mizerabile, tolerați pe holuri și prin saloane.
nimic niciodată, se petreceau destule. Iar dacă nu se pe- Îi apăra și când directoarea de dinainte țipa la ei, mai
treceau, erau inventate. Și discutate. Bârfite. ales la fetele care se duceau cu treburi administrative,
Radu Vasiliu, pictor cunoscut în oraș, preda păsuiri, scutiri, probleme personale. La fel, când la exa-
acolo nursing. Nu mulți știau cu ce se mănâncă nur- menele de restanțe, la care era adesea băgat în comisie,
singul. Pe Facebook a fost întrebat dacă nu e cumva vreun doctor nervos îi articula peste ceafă pe băieții mai
ceva despre creșterea copiilor. Poate și asta, dar era mai delăsători care stăteau, ca milogii și aceia, pe lângă uși
ales ceva despre bolnavi. Îl știau toți de la expozițiile de pentru examenele rămase nedate.
pictură și era de mirare să afli nu numai că era aici și Se agita însă mai ales pentru a-și apăra cărți-
preda îngrijirea bolnavului, dar și că lucrase mult timp le-manual pe care le scrisese și începuse să le publice.
ca asistent medical, iar acum, de o vreme, ca psiholog, A avut și niște intervenții pe la cercurile pedagogice,
mai degrabă funcționar, pe undeva prin birourile de la mega-activitățile de o inutilitate perfectă. La fel ca alții
spital. Partea asta a vieții lui nu era prea cunoscută. din alte specialități, se adunau și ei din mai multe școli
Nu era foarte clar, de exemplu, de ce avea nevo- ca să discute nimicul nimicului. Fără să pună cap la
ie de slujba aceea. Probabil că nu vindea suficient, dar cap două-trei date și să încropească un articol mai de
omul nu discuta niciodată subiectul. Picta în timpul Doamne-ajută. Papagaliceau niște texte repetate despre
liber, adică în timpul pe care nu-l prea avea. Mai apărea metode didactice, se prefăceau că au lucruri importan-
câte un ceas de răgaz, printre vrafurile de lucrări de cote de comunicat, își luau atitiudinea și morga pline de
rectat și cărțoaiele uriașe din care se documenta, nu era importanță, înfulecau la urmă fursecurile și aperitivele
chiar permanent pe stres și alergătură. Și totuși, pictase cu salam și asta era tot. Intervențiile lui despre diagnos-
mereu așa, când reușea. Era pictor adevărat, cu lucrări ticele nursing erau ca niște OZN-uri.
și expoziții, cu recunoaștere și tot ce decurge de aici, Probabil și din toate aceste motive, directorul nu
chiar și așa, în sistem part-time și second job. îl vedea deloc cu ochi buni. Dar cel mai sigur din cauza
Lucrările lui erau mai aparte, e adevărat, nici spiritului afișat de independență și a absenței oricărei
prea clasice, cu flori și peisaje, dar nici foarte actuale, înclinații spre obediență și oportunism, căci Radu nu
adică nici chiar numai cu vopsele aruncate la întâmpla- arăta nici cel mai mic semn de recunoștere a ierarhiei
re pe pânzele imense. Erau altfel. Un fel de altfel aparte. și a puterii. Nu-i plăceau șefii. Iar treaba era reciprocă.
Și era, tot așa, un mister, de ce nu se mulțumea Era și firesc, artiștii sunt greu de ținut sub control. Nu
doar să-și încaseze leafa pentru orele alea de teorie și suportă subordonarea. Sunt niște păsări care, dacă nu
zboară, preferă să se lase să moară. nu este deloc bun ca profesor, că este jalnic, că elevii fac
S-a agitat, s-a zbătut, a spus răspicat, a vorbit, ce vor în orele lui și încă multe și mărunte. Inventate.
a scris, a publicat, s-a dus la conferințe prin țară ca să Și urâte.
explice de ce este bine pentru toată lumea să fie preluate Îl felicita pentru articol, dar trecea la ameninţări
lucrurile din Vest, a ținut lecții deschise, a lucrat zeci şi intimidări. Cum făcea şi la şcoală. Azi ţipa la profe-
și sute de ore cu elevii pe identificarea diagnosticelor. sori pentru motive imaginare, amplificate, reușind să
Cu toate acestea, acolo, în școala din Piatra Veche, în pună în funcțiune mașinăria subtilă a mobbing-ului,
partea de lume de la est de Carpați, în marginea unei pentru că poveștile se cam repetau şi îi încurajau şi pe
Europe care nici nu era foarte întinsă văzută pe hărțile cei foarte apropiaţi lui să le practice împotriva inco-
buletinelor meteo, într-o lume largă de pe Pământ, un- mozilor ca Radu, iar mâine le întindea mâna zâmbind
deva în Univers, nimic nu se mișca, totul rămânea așa cu nonşalanţă. Purtarea aceasta era greu de suportat
cum a fost. nu numai pentru Radu, ci şi pentru ceilalți, care însă
Nebunie. Era o nebunie cu adevărat să mun- schimbau doar priviri şi ridicau din umeri a mirare. Le
cească din entuziasm, să desțelenească cărțoaiele mari era frică să se pună rău cu el. Nu se întâmpla nimic,
de specialitate din Occident, să pună în ordine conți- totul rămânea așa cum a fost. Mulți au preferat să plece
nuturile, să le scrie și să le aranjeze pe pagini sub formă din şcoală, înaintea lui Radu. Sătui de tâmpenii. Era
de articole și cărți, să le publice pe toate sub formă de locul unde nu se schimba nimic niciodată.
cărți, mură în gură pentru ei, iar ei să-i râdă în nas. Nici directoarea de dinaintea celui de acum nu-l
Înainte de plecare a mai dat una dintre ultimele avea la inimă. Pe aceleași motive, nedeclarate, îi corecta
lui bătălii pe acel front, un schimb de e-mail-uri cu di- cu cerneală roșie până și condica în care își înregistra
rectorul și a cedat. Îl inclusese într-o listă de adrese spre orele. Iar el, cu altă culoare, corecta zâmbind corectura
care a trimis un articol apărut într-o revistă importantă înapoi. Era o ghidușie pe care și-o permitea. Cu asta
de specialitate, doar așa ca să-l semnaleze, mai ales că chiar îi făcea să râdă pe înfundate pe toți, dar ajunse-
era despre nursing și ca să vadă și acela că toată agitația se să fie supărător. Cu atât mai mult cu cât le stârnise
lui pe subiectul manualelor avea, totuși, recunoaștere la în confortul lor – cu manualele lui despre diagnosti-
un nivel bun și să-l facă să înțeleagă astfel că e fără sens ce nursing, cu inovațiile și propunerile insistente de
toată înverșunarea împortiva lui. schimbare a abordării materiei și a meseriei – pe niște
A
Îi răspundea că a citit articolul, ca și pe celelal- colege deloc dispuse să urmeze prețioasa lui pornire de
te publicate pană atunci în aceeași revistă și îl felicita, reformator. Pe întreaga perioada scurtă a directoratu-
A G N
„sincer”, pentru cele semnalate. Mai zicea că nu vrea lui ei se pomenise chiar, la început de an, rămas fără
să intre în vreo polemică, pentru că nu era „cadru de dirigenție, fiindu-i preferată o tipă venită nu se știe de
specialitate medicală”, dar ținea, totuși, să precizeze că unde, cel mai probabil o protejată de pe la pardidele
pentru un articol pe acest subiect e nevoie de mai multă care își dispută și acum peste tot întâietatea în plasarea
practică. oamenilor prin posturi. Îi era tăiată astfel și o parte bu-
Urma o gonflare a propriilor merite și încheia nicică din bani. Mai puțină bătaie de cap, da, dar fără
M
apoteotic cu sfatul și îndemnul de a mai studia și de a clasă, împins spre margine, pus pe banca de rezerve.
mai avea răbdare să capete mai multă experiență ca să Pur și simplu, la început de an, în ziua când
poată fi credibil ca autor de articole. De cărți nici nu se majoritatea profesorilor intrau în clase după festivitatea
punea problema. lungită, el putea fi văzut învârtindu-se pe holuri. Nu
A
Radu i-a spus că experiența poate fi înșelătoare, mai avea loc. Mai târziu, a spus într-o oarecare împre-
că poți să ai o viață întreagă de experiență și tot ar fi fără jurare că a avut sentimentul că se afla într-o zonă de
C
folos dacă ar fi una de țipat la pacienți pe holuri și prin graniță, de refugiu, când nici înainte nu îndrăznea să
saloane. Și a adăugat că nu-i va cere lui permisiunea să meargă (în acel caz, să se ducă acasă și să vină a doua
I
scrie și să publice vreun articol sau orice pentru că asta zi la cursuri ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic) și
e o chestiune de opțiune personală și de libertate. nici în cancelarie nu îi venea să intre pentru că urma să
P
Călcat binișor pe coada de mic dictator, direc- înfrunte întrebările mirate ale colegilor de la plata cu
E
torul i-a scris că ar trebui să-și caute altceva, pentru că ora, care nu aveau obligații de a prelua clase și nici de

alt fel. S-a simțit un om singur, tuflit de acele situații tavan, ca tavanele claselor nespațioase în care învățau.
anapoda, de toate. Din cât îți puteai da seama, nu îl suportau cu
La un moment dat, povestea aceasta cu directoa- adevărat mai ales din cauză că îndrăznise să propună
rea care îl scosese pe Radu încet-încet aproape pe tușă schimbări în conținuturile materiei. Adică era așa că
ajunsese chiar în parlamemnt. Un ziarist care îl aprecia nu aveau niciun chef să primească lecții de la unul ca
ca artist și care era și parlamentar preluase o postare a el, căruia îi recunoșteau cel mult calitatea de artist, însă
lui de pe Facebook în care se plângea de situația de ne- îl vedeau ca pe un aiurit care nu avea cum să gândească
dreptate în care se afla și a făcut o interpelare în parla- un astfel de proiect, de scriere a unor manuale care să
ment. Fără mare efect. Cum nici petițiile lui la minister schimbe radical lucrurile. Și se pare că nici nu aveau
nu au avut alt rezultat decât niște răspunsuri în care i chef să treacă la muncă, să învețe noii termeni, să facă
se spunea că e regretabil că se întâmpla ceea ce se în- efortul de a pune lucrurile pe o cale nouă doar așa că
tâmpla, dar că urmează, dădeau ei asigurări, ca astfel de s-a trezit un pictor aterizat în școala lor că nu era bine
situații, odată cu grozava reformă pe care o puneau la cum era.
cale, să nu mai existe. Cum nici inspectoratul local nu - Crezi că trebuia să vii tu ca să aflăm despre dia-
a mișcat un deget. Tăcere. Nu le păsa și gata. gnosticele alea de îngrijire? îl chestiona zâmbind Laura,
În școală se țineau ședințe. Lungi. Cu temeinică cealaltă fostă colegă de liceu.
batere a apei în piuă. În intervențiile lui acolo părea Aflaseră, dar nu le foloseau. Oricine ar fi înțeles,
să aibă o luptă de dat, dar se verifică și în acest caz că chiar fără să aibă vreo treabă cu medicina, că tehnicile
atunci când se unesc în rău oamenii devin o forță pe clasice, ale injecțiilor, perfuziilor, sondajelor și recoltă-
care nici eroismele extreme nu o pot opri. Se porneau, rilor de produse biologice rămâneau la fel, cu mici mo-
mai ales două dintre asistentele profesoare care predau dificări în privința instrumentelor, dar abordarea paci-
aceeași materie de specialitate, să-i toace mărunt luările entului necesita, mai nou, multe schimbări. Iar Radu
de cuvânt, acțiunile, proiectele. Și avea destule. se încumeta să le aducă la lumină și să forțeze punerea
- Domnul maistru predă din engleză, iar elevii lor în practică.
noștri nu înțeleg nimic! zicea una dintre ele, Sorana, Totuși, în toată învălmășeala aceea în care la
care de fiecare dată când vorbea în adunările acelea spu- urma urmei un profesor se lupta să facă față răutății
nea, cu detalii, ce extraordinară comunicare avea ea cu propriilor colegi și unui șef fitilist și manipulator, se gă-
A
elevii și în general ce profesoară fantastică era. siseră două profesoare care să își ridice glasul în apărarea
Da, folosea la clasă unele expresii din cărțoaiele lui.
N
groase americane din care se documenta pentru ghi- Una era Corina. Preda ceva comunicare în pro-
durile lui, pentru că nu apucase să scrie decât primele fesiile medicale și nici ei nu-i plăcea să le sufle în borș
A G
două volume, dar asta nu putea fi ceva rău, se gândea, șefilor. A spus răspicat, într-una din mega-ședințe:
câtă vreme cei mai mulți dintre aspiranții aceia la mese- - Eu cred că are dreptate Radu să-și apere cărțile
ria de asistenți abia așteptau să plece în Vest. Plus că nu și ideile de schimbări! Și spun asta limpede ca să nu se
uita niciodată să facă traducerea. vorbească pe la colțuri. Dumneavoastră, domnule di-
M
Însă așa erau ele. Puse pe descurajat orice scân- rector, încercați mereu să umiliți oamenii, care sunt,
teie de înnoire. Pe dat cu tifla. Iar ca să-i arate unde-i practic, colegii dumneavoastră... Vă vedeți undeva sus
era locul nu i se adresau și nici nu se referau la el cu și vă permiteți să ne admonestați pe toți, să ridicați to-
titlul de profesor. Pe diplomă asta scria, dar pentru că nul la noi și să ne frecați, pe românește, cu tot felul de
A
preda discipline de instruire practică ele preferau, fie și căcaturi. Și mie îmi faceți aceleași mizerii. Nu v-am
în propriul dezavantaj, să facă separatismul, ca în școlile făcut nimic rău, dar vă purtați cu mine și cu cei mai
C
profesionale, unde pe vremuri, dar poate că și acum mulți dintre noi ca un vechil pe moșie. Dimpotrivă,
mai sunt situații de acest fel, materiile care țineau strict cei care vă cântă în strună, nedemn, după părerea mea,
I
de meserie erau predate de maiștri din producție. Me- sunt și cei mai lăudați și băgați în seamă pe aici prin
seria de maistru este perfect onorabilă, dar el era pus ședințele astea cu iz comunist, să v-o spun cinstit... Eu
P
la punct cu ea. La colț. Noroc că începuse să nu-i mai îl apreciez pe Radu pentru munca și proiectele lui, pen-
E
pese. Obosise. Venise oboseala aceea care te apasă ca un tru deschiderea pe care o are și pe care dumneavoastră

și cei care vă susțin nu o aveți. O spun ca să se știe. Și le ei, din care le mai povestea și lor câte puțin. Pierduse
sunt dispusă să fac sesizare la inspectorat pentru toate postul acela, pentru că la un moment dat a lăsat și ea
A aceste nereguli! deoparte în seama istoriei toate idealurile unioniștilor
S-a făcut o liniște adâncă și stingheritoare care și tot patriotismul și a plecat în străinătate. A lucrat ca
N
a durat vreo două minute. Nu era de ici de colo să îl chelneriță, a făcut menajul prin niște case, a împărțit
înfrunte cineva. Este posibil ca unora să le fi fost un pliante pentru o agenție de turism, prin Italia și prin
M A G
pic rușine că nu-și descleștaseră gura să spună măcar Spania, a ars și gazul de pomană. Când s-a întors, a
un sfert din ceea ce Corina, cu demnitate, spusese. La făcut chiar școala aceea de asistenți în care acum era
urma urmei, nici cu ei, cu aproape toți, marele șef, cum profesoară, pentru că post pe istorie nu mai avea nicio
îi spuneau, nu se purtase cine știe ce. șansă să găsească – toate erau date înainte de a fi scoase
Corina avea ciudățeniile ei, dar era fără discuții la concurs. Pe Radu îl sprijinea într-un mod simplu și,
agreabilă, simpatică. Ciudată (sau numai suprinzătoa- poate, cel mai eficient. Îi acorda atenție în cancelarie de
re) era intransigența față de toți. Le trântea câte una față cu toți, îl întreba fel de fel de chestii nu numai din
când le era lumea mai dragă. Odată, în urma unei dis- nursing, în care el se adâncise cu pasiune și seriozitate
A
cuții nu foarte încordate, de cancelarie, despre civism, ca un cercetător, ci și din pictură și artă.
atitudine, reacție la nedreptate, obediență și lucruri din A ajuns să le enerveze și pe cele două „savante”
C
astea, care mai ales lui Radu îi aminteau de activismul (cum li se spunea, pentru că umblau înfumurate și se
anilor nouăzeci și care atunci, în epoca aceea inflamată, credeau experte unice în meseria lor) care îi făceau viața
I
îi cuprinsese pe toți, pentru că voiau să-i dea pe comu- grea lui Radu. Însă gestul decisiv în sprijinul pentru el
P
niști jos după ce îi lăsaseră la revoluție, din nebăgare de a fost să folosească la clasă ghidurile-manual pe care el
seamă, să continue la putere, ea s-a supărat atât de tare începuse să le scoată pe piață. Venea cu ele la cancelarie,
E
pe cei care erau acolo și își spuneau și ei amărâtele de le punea, ostentativ, pe masă și conspecta din ele, citea
păreri încât le-a strigat din ușă, când tocmai ieșea pen- un pic oricum înainte de ore, îl întreba pe Radu despre
tru că sunase de intrare, că erau lipsiți de caracter când unele și altele. Le adoptase pur și simplu în munca ei.
tăceau și suportau să-i umilească „un individ semidoct - Trebuie să fii și fraier – a spus la o ședință de
care îi pupă în cur pe superiori și îi fute pe subalterni” catedră – să ai astfel de ghiduri aduse la zi față de teoria
(chiar cuvintele astea le-a folosit, că nu se încurca) și și practica occidentală, care să fie și pliate pe programă
că în general erau jalnici și nici nu mai voia să discute și să nu le folosești doar din cauză că orgoliul îți este
cu ei. mai mare decât tine, dă pe dinafară. Și evident, dragile
- Mă uit la voi și mi se face greață! Ditamai doc- mele colege Sorana și Laura, la voi mă refer! Și la doam-
torii, profesorii și ce mai sunteți și vă lăsați călcați în na Lostun, aici de față, șefa noastră de catedră care se
picioare de un tâmpit cu apucături de dictator! Să vă preface fără spor că nu vede că munca asta a lui Radu
fie rușine! este un ajutor pentru noi toți și îl tot chestionează ipo-
Era pornită atât de rău pe revoluționat mica crit despre valabilitatea abordărilor lui. În loc să-l între-
lume din școala aceea de provincie încât îl pusese chiar bați cu șiretenie asta, nu ar fi mai bine să puneți mâna
și pe Radu la grămadă cu ei. să vă documentați dracului? Mai puneți și voi mâna pe
Și mai era Luana. Blondă, cu părul lung, înal- carte! Faceți ce vreți, dar eu voi preda mai departe din
tă, mereu zâmbitoare. Când trecea pe holuri sau intra cărțile astea. La urma urmei, sunt și avizate. Ce mai
în cancelarie se făcea lumină. Luana preda și ea nur- vreți? Asigurări ministeriale trimise special pentru voi?
sing, dar studiile ei erau de istorie. Avusese un stagiu Iar lucrurile astea le spunea peste tot. Nu se pu-
de vreo trei ani undeva pe la țară, în care le-a explicat, tea zice că îl plăcea pe Radu, deși uneori dădea impresia
între multe altele, copiilor de țărani, cum e povestea cu asta, dar era între ei o comunicare aparte. Se înțelegeau
regalitatea, cu Iuliu Maniu și Unirea și de ce este bine din priviri cumva, din gesturi, deși Radu era cam autist
că există acolo în partea aceea de lume un stat numit la capitolul ăsta, în fine, nu e locul aici de alte amănun-
România, pentru că a fost cât pe ce să nu fie, dar iată că te. Și nici nu e bine să te bagi în astfel de povești.
era, deși parcă tot degeaba, pentru că tocmai când să fie Directorul, cu doctoratul lui în nu se știa prea
bine, a devenit o țară din care se pleca. În fine, subiecte- bine ce, îl freca mai departe toată ziua cu taxele datorate

de unii elevi școlii reproșându-i că nu își făcea datoria. intrarea lui în școală, când întrebat de secretară dacă do-
- Sunt săraci, ce vreți? Au dificultăți, probleme... rește translator de engleză la o activitate cu niște elevi
Nu au de unde. Și nu mă mai luați cu datoria! Să ziceți turci care veniseră în schimb de experiență Radu a spus
mulțumesc că fac, totuși, un serviciu care nu e obligația că se descurcă, nu e nevoie. L-a sunat imediat marele șef.
mea... Aveți contabilitate în școală. - Dar credeți că faceți ce vreți în școala asta?
Dacă era înfruntat, marele șef se îngălbenea, - Am fost întrebat și am răspuns.
apoi își dădea ochii peste cap și începea să ridice tonul. Îl trimisese la activitate pe proful de engleză,
A țipat și la el. Ba a îndrăznit să-i spună că nu-și va care i-a testat lui Radu repede nivelul într-o discuție
primi salariul dacă nu rezolvă cu restanțele. pe o bancă din fața școlii în așteptarea turcilor. Omul,
- Ba o să-l primesc! Eu nu am semnat contract simpatic, prietenos, nu avea nimic împotrivă să-l lase pe
A
N
A G
M
A
cu elevii, ci cu inspectoratul, cu școala asta. Și nu ridi- Radu să se descurce fără traducător, dar îi ceruse doar
cați tonul la mine! să-i permită și lui să participe, altfel o să-i frece ridichea
C
Discuția s-a făcut ceartă, pe octavele de sus. Radu marele șef.

îndrăznea să-l înfrunte. O elevă i-a povestit mai târziu, Discuția cu turcii a fost relaxată. A putut să le
I
la ore, că voia în acel moment să intre în cancelarie însă povestească despre experiența de asistent medical din
când a auzit cearta a coborât repede, de frică, la etajul prima tinerețe de la un azil de boli psihiatrice. Ba a vor-
P
unu. Căci a fost o ceartă în toată regula. bit cu ei și despre Istambul, unde fusese cu ani în urmă
E
De fapt, totul începuse într-o zi nu mult după de vreo patru ori. Îl ajutase pe un prieten care cumpăra

de acolo materiale fotografice și le vindea aici la prețuri înapoi. Plecase. Își dăduse demisia. Începuseră de acum
bune. Se făceau niște gentoaie mari cu filme, hârtie fo- să aibă căutare și lucrările lui care combinau pictura cu
A tografică, soluții și alte lucruri, care, toate, trebuiau hă- fotografia, cu inserțiile lor de poze rupte prinse în pastă
mălite prin gări, dintr-un tren în altul, dar și păzite, mai de culoare. Reușea să mai vândă când și când câte una.
N
ales pe traseele din Bulgaria unde se întâmplau fel de - Am obosit! a spus, tot așa, din senin, ca un om
fel de tâlhării la drumul mare. Lui Radu îi plăceau însă obișnuit să vorbească singur, în cancelarie, într-o altă zi,
M A G
acele excursii. Pe lângă plimbare avea ocazia să facă și înainte de trecerea în online. Directorul se poartă aiurea,
schițe pentru tablouri, să se încarce sufletește cu energie nu are de gând să se oprească, are mereu aerul acela că
pentru arta lui. Și apoi se alegea și cu niște bani, ceea ce poate să-și permită să facă asta cu noi, probabil că îi dă
nu era de neglijat, căci timpurile erau grele. Anii nouă- mâna, îl susțin și securiștii ăștia mai noi, partidele, habar
zeci românești. nu am... L-ați văzut... Acum vorbește mieros, respectuos
De la povestea cu turcii și translatorul de care nu și nu mai știu cum cu tine, iar în scurt timp te trezești
avea nevoie, directorul l-a tot șicanat. Până și la exame- admonestat ca ultimul om. Nu știu, eu mă simt umilit...
nul de definitivare, dacă inspectoarea adusă din alt oraș Și stresat... Și pe cale să mă îmbolnăvesc... Plec. Și dacă
A
i-a pus nota nouă și cincizeci și l-a lăudat pentru conți- nu aș fi încercat să fiu și eu răbdător, să închid ochii la
nuturile noi pe care le prezentase, el i-a dat opt și a ținut derapaje, să trec cu vederea... Am încercat, dar omul nu
C
să facă observații care mai de care mai savante cu privire mă înghite și gata. Iar cealaltă șefă de dinaintea lui, la fel.
la metodele didactice, ba i-a dat și niște sfaturi extrem Nu se mai termină povestea...
I
de prețioase. Erau fragmentele lui de monolog. De vorbit în

P
Apăreau ferestre în orar, iar dacă te nimereai cu pustiu. Se lăsa o tăcere, uneori stingheritoare, după ast-
pictorul în încăperea aceea îngustă în care toți se loveau fel de faze. În timp ce lucrurile, dincolo de momente și
E
fund în fund prin jurul meselor în căutarea cataloagelor situații, de foșgăiala măruntă a acelui cuib de oameni
și a condicii de consemnare a orelor, puteai avea parte hotărâți să învețe despre durere și suferință, rămâneau
de mărturisiri. neclintite, așa cum au fost.
- Aș vrea să știți, li s-a adresat odată ca din senin Pe lângă director se învârteau mereu cele două
într-o astfel de fereastră celor care se nimeriseră pe aco- foste colege de școală ale lui Radu. Supărate pe el. Su-
lo, pentru că sunt discuțiilea astea în școală cu ghidurile părate pe oameni în general. Supărate și pe cărți. Sorana
mele și toate complicațiile, e bine, poate, mă gândesc, să chiar zicea că i se pare că sunt prea multe cărți în librării,
auziți de la mine cam cum e povestea... Foarte pe scurt, la care Radu i-a spus, în trecere, că sunt multe mărfuri
ce propun eu este ceva obișnuit în spitalele din Vest, dar și în market, dar nu le cumpărăm pe toate. Se căzneau
aici suntem blocați, din păcate, în lucrurile vechi... Și nu amarnic în luările lor de cuvânt din ședințele lungite de
ar trebui decât un mic efort de lectură... Până la un punct consiliu sau, mai ales, la cercurile pedagogice.
înțeleg și chestia asta a rezistenței la modificări, pentru că - Eu cred, susținea ritos Laura, că trebuie să fim
e greu să înveți ceva dacă nu ai curiozitate și nu ești obiș- mai exigenți cu elevii noștri, deoarece, ca și pacient, nu
nuit să deschizi cărțile... M-aș fi așteptat însă să fiu măcar aș vrea să ajung pe mâna unora dintre ei. Colegul nos-
lăsat în pace... Nu am parte de așa ceva, pentru că se vede tru, domnul Vasiliu, pune cu prea mare ușurință note
că unii au timp și energie să îmi facă niște mici-mari mi- mari... Consider că ar trebui să fie adus în discuția co-
zerii, șicane, bârfă tâmpită la clase, jalbe pe la secretariat, lectivului pentru că așa nu se mai poate...
interpelări tovărășești la ședințe, știți, ați văzut... Colegele Așa li se părea. Ca și profesoare. Ceilalți priveau
mele... Poate că elevii ar merita învățătură la zi, iar pentru cu oarecare detașare tot acel consum de energii împotriva
asta s-ar putea trece peste orgolii și vanități aiurea. Voiam „colegului nostru”, dar nu prea aveau la drept vorbind
să știți de la mine... Am zis că e bine așa... La urma ur- posibilitatea să intervină, să-i ia apărarea, așa cum poa-
mei, ne vedem pe aici și ne salutăm. te simțeau adesea. Pentru că li se părea și lor nedrept.
Se pare că ajunsese la un capăt al răbdării și nu Să fii profesor cu un background de instruire și de viață
mai voia să aibă de a face cu ei. I se tăiase. Indiferent ce ca al lui Radu, să ai adică lucruri bune de spus la clasă,
era și cum aveau ei chef să-i spună, Radu trăsese o linie chiar niște valori, limbaj, gândire, sensibilitate, pasiune,
după toată tevatura de șapte ani și refuza să se mai uite în fine, toate astea, iar directorul școlii și oamenii lui să

te trateze cu sictir era ceva ce nu credeai că ai mai fi pu- funcționat în școala ruptă de lume, așa cum o vedea, pe
tut vedea. Acolo aveai însă ocazia să vezi. Să vezi cum fondul nesfârșitelor certuri, a agățat un Covid. Care l-a
lucrurile se moșmondeau între ele și rămâneau așa cum și dus la granița morții.
au fost. Îl luase poate de la biserică, de la subsolul în care
Cu elevii Radu discuta normal, empatic, atât cât se țineau slujbele fără să se aerisească și în care mai mer-
era și el în stare de empatie în context. Trei sferturi erau gea în unele duminici cu Lili, soția lui, sau de la labora-
fete tinere și femei căsătorite, unele și dintre cele apro- torul de analize, unde se dusese să vadă ce era cu stările
piate de vârsta lui. Iar el păstra distanța profesională, de rău. Sau – cine știe? – poate de la serviciul de dimi-
reușind să fie și familiar, și colegial. Nu făcea glume ne- neață, unde hârtiile erau plimbate pentru tot felul de
ghioabe și nici nu se ambala în discuții stingheritoare. Îl semnături, avize și fotocopii, căci pandemia accelerase
apreciau. Iar asta se vedea. De altfel, și înțeleseseră foarte mașinăria avizelor, anchetelor, derogărilor și a permise-
repede abordările lui, chiar dacă evitau să se afișeze cu lor de tot felul. Nu știe de unde ar fi putut să-l prindă,
acea înțelegere de teama stăpânitoarelor științei tradițio- cert este că s-a simțit tot mai rău, iar când Lili se hotărâ-
nale a nursingului. se să pună globurile în pom, în Ajun, el a căzut la pat și
Invitat o dată să le vorbească elevilor unei clase nu s-a mai putut ridica de acolo două săptămâni.
la care nu avea cursuri despre pasiunea lui pentru pic- Așa a rămas. Lucrurile au mers mai departe, fără
tură, la una dintre activitățile pe care le făceau din când schimbări. Nici azi nu s-a schimbat ceva. Este un loc
în când, ceva gen „școala altfel”, s-a desfășurat cum știa unde nu se schimbă nimic. Așa a fost. Așa pare că va fi.
mai bine. Avea uneori cuvintele la el, deși nu era scriitor. Hărțuiala atinsese – chiar și în pandemie, când se
Probabil că transforma, printr-o alchimie anume, com- întâlneau rar la școală, adică doar când trebuiau trecute
binația de culoare de pe pânze în amestec de cuvinte. notele în cataloage – niște cote mari. Așa că Radu a pără-
Cuvinte care spuneau lucruri normale și surprinzătoare sit reduta. A mai apărut de câteva ori, răvășit, pe ecranul
în normalitatea lor. întâlnirilor Zoom de la mega-ședințe încercând să spună
Când a trebuit să plece, mai precis când a decis că atmosfera din școala lor era, totuși, bolnavă. Și că deși
să facă asta, țineau orele online, ceea ce a încurcat un i-ar fi plăcut să mai rămână trebuie să plece, pentru că
pic comunicarea. Vreo două-trei clase ar fi vrut să facă înțelege că directorul, care era de față, nu își va schim-
o petiție, să protesteze, să se ducă la director și să-i ceară ba purtarea și, prin urmare, motive legate de sănătate îl
A
socoteală pentru alungarea profesorului lor. Știau și ele- obligă să aleagă părăsirea acelui câmp de bătălie fără rost.
vii de toată povestea. I-a oprit. - Mi se face tot mai rău să am de a face cu rău-
N
- Vă mulțumesc mult! le-a spus pe Zoom, mi- tatea dumneavoastră. Și a colegelor mele... Răutate gra-
rat un pic de sunetul străin al propriului glas. Intenția tuită și neghioabă... Le va veni rândul, pentru că veți ști
A G
voastră este foarte nobilă, dar eu nu vă încurajez să faceți să le faceți și lor viața grea… Sunteți de meserie! Să fiți
asta. Trebuie să vă urmați interesul, să încheiați fără prea sănătoși!
mari bătăi de cap școala asta așa cum e, să vă luați diplo- După acea ultimă apariție pe ecrane, imedi-
ma și să ajungeți să îngrijiți pacienți așa cum vă doriți... at după Anul Nou s-a îmbolnăvit. Luana l-a sunat să
M
Fie aici, fie afară ca atâția. se intereseze de soarta lui. Nu murise. A supraviețuit.
I-a venit clipa să plece. A părăsit viesparul. Cole- Dar n-a mai fost văzut pe acolo. Au rămas manualele.
gele erau acum mulțumite. O ștersese imediat ce s-a ivit Apăreau ca din senin pe băncile elevilor. Mai în secret
ocazia. Înțelegea că nu avea nicio șansă să-i schimbe în sau mai deschis, cărțile își făceau loc pe băncile de curs.
A
buni, inteligenți, prietenoși, umani, politicoși, empatici. Aveau trecere. La fel ca tablourile. Rupte de soarta au-
Nici nu era dispus să mai încerce. A preferat să cedeze. torului lor. Un autor viu, dar parcă mort. Viu. Plecat.
C
Era locul unde totul era predestinat să rămână la fel. Așa Fugit cât vedea cu ochii. Fugărit. O hologramă care
sunt unele locuri. trecuse, meteoric, pe holurile întunecoase și prin clasele
I
S-a gândit la sănătate, la familie, la viață, la timp cu tavane joase și vorbise despre cum ar trebui să fie și
liber, la pictură. La stat degeaba. Îl și pusese cu adevărat nu era, despre ce ar trebui făcut și nu se făcea. Despre
P
la pământ toată nebunia. Aproape. Nu murise, dar era cum ar trebui să se schimbe lucrurile și totul rămânea
E
cât pe ce. Chiar înaintea ultimului Crăciun în care a mai așa cum a fost.

A
N Marian ILEA Carletta Stoltz din Desiştea
„B
M A G
aronul Stoltz” îi spuneau desiştenii. Era ceaiul, șoptindu-și: „Luminaţia e ziua celor plecaţi, o
singurul ungur din Desiştea. Carletta era sărbătoare a gîndului, a aducerii aminte”.
nepoată-sa. Stoltz era notar. După moartea lui, Carletta
l-a moştenit. A rămas singură în conacul de mai sus de Aretha Hodinicului: Adică e temporară, cei de
primărie. Comuniştii l-au rechiziţionat. Au făcut din el azi vor fi cei plecaţi, alţii se vor gîndi la ei.
sediul cooperativei agricole de producţie. Carletta nu Carletta Stoltz: E gata ceaiul. Suntem tare temă-
s-a dat dusă. Au lăsat-o în pace. Au dat din mîini a ne- tori în lumea asta, Aretha, Dumnezeu să-i hodinească
putinţă. Carletta a primit o odaie cu toate acareturile. în pace pe cei plecaţi definitiv.
A
Veneau desiştenii la sediul cooperativei de producţie, se Aretha Hodinicului: Amen!

opreau şi la o poveste cu nepoata lui Stoltz. Carletta Stoltz (turnînd ceaiul în ceşti): M-am
C
Au plecat comuniştii şi nepoata baronului Stoltz apucat de slăbit cu sfeclă roşie. Două sute de miligrame
a primit înapoi conacul şi jumătate din tăul unde se zilnic, două săptămîni, şi-am pus la pămînt patru kile.
I
scăldau vara bivoliţele. Tu n-ai nevoie. Eşti în putere. Dacă o iei, să fie crudă.
Carletta Stoltz era fată bătrînă. Şi-a căutat mo- Aretha Hodinicului: Carpe diem! Nihil sine Deo!
P
bilele vechi. A reuşit să refacă vechiul salon de primire Carletta Stoltz (se aşază în fotoliu, soarbe cu nesaţ
E
al baronului. din ceaşca de ceai): Nu mai aştept nimic de la nimeni,

Aici o aştepta, miercurea şi duminica, pe Aretha Aretha. Se zice că așa ajungi la fericire. E fals.
Hodinicului. O cafea. Un ceai de plante. Un chec… şi Aretha Hodinicului: Trăieşte pentru tine, pen-
poveşti despre ce se mai întîmplă în coasta Hodinicului tru mine şi pentru ceştile de ceai.
şi-n lumea largă. Carletta Stoltz: Înainte să vorbeşti, învaţă s-as-
Duminică. Aretha şi Carletta stăteau la taclale culţi, Aretha.
cu cafelele aduse de la cîrciuma Desiştei.
„Nu mai pot, Aretha. Nu mai merge aşa. Am „Unchiul Stoltz avea albine, Aretha. Îmi arăta
ajuns o pustnică pe care n-o mai caută nimeni”, zice cîtă miere se adună din stupi. Într-o vară a scos capacul
Carletta Stoltz. de pe unul care avea o găleată cu patru litri de miere.
„Adică, toţi cei care nu te vor, tanti Carletta, gă- Vreo zece albine se zbăteau deasupra mierii. Nu se mai
sesc scuze şi pleacă, iar ceilalţi care te doresc găsesc altă puteau dezlipi. Mi-a spus: ‘Carletta, nu le putem ajuta’.
scuză şi vin, cum vin eu. Sfatul meu, tanti Carletta, e ca ‘Măcar dacă le-am scoate de acolo’, am zis eu. Le-a pus
atunci cînd simţi că nu mai poţi, ca acuma, să zicem… într-o găleată de plastic. Afară era plin de albine tulbu-
să mai poţi un pic”, răspunde Aretha sorbind zgomotos rate de manevra unchiului Stoltz. Deodată, tot roiul ăla
din ceaşca de cafea. înconjurase albinele ce stau să se sufoce. Le-au curăţat
„Am crezut că timpul le va rezolva pe toate. De- pe lipite, și-au luat cu toatele zborul și s-au apucat iar
geaba trece, că nu rezolvă nimic. Nici un răspuns.”, zice de treabă. Unchiul Stoltz mi-a spus: ‘Au scăpat pen-
cu năduf Carletta. tru că aveau roiul. Învaţă din păţania lor, Carletta’. Nu
„Timpul îţi dă răspunsurile dacă uiţi întrebări- l-am ascultat. N-am învăţat. Şi stau ca o albină plină de
le”, răspunde Aretha. lipeală. gata să se sufoce, fără să vină roiul s-o cureţe!
„Şi care-i folosul, dacă le uiţi şi nici n-ai habar la Singură cuc!”, încheie Carletta Stoltz.
ce-ţi răspunde, Aretha?”
„Nici unul. Just”, zice Aretha. ***
„Şi, pînă la urmă, nici nu mai contează ce faci Io-s Pălagă a Hodinicului. La noi, în Desiştea, la
ori cine eşti”, zice Carletta, amărîtă. fiecare casă ierau oi. Cîte zăce, douăzăci ori triizăci di
Carletta Stoltz se ridică şi se apucă de preparat oi. În munţi avèm stîni cu oi, cu gazdă la fiecare stînă.
Gazda să ocupa di tăte cele. Numa’ o altă gazdă care cu- curaru’ Vasalie a Hodinicului, gazdă de stînă. Pă uliţa
noştè mersu’ treburilor îi putè ţîne locu’. Atuncea cînd asta tăţi îs neamuri între iei.
gazda murè, i să făcè o petrecanie cu gazdele de stîni din Cînd vinèm cu carele pline cu fîn, ori lemne de
satele şi comunele din jurul munţilor. Rar să mai vidèu foc, ţînèm de frînă. Să băga paru-n fîn şi pînă-n poartă
aşè petrecanii. Poate numa’ cînd să-ngropau notarii ori tăt frînai. Amu’-i mai bine. Drumu-i mai domol. Aşè
primarii de la oraş, ori la popii de prin comune, iera că pînă m-am adaptat, o trecut ceva vreme. Pîn’-am în-
atîta lume adunată. Adică la aceia bine văzuţi di tătă văţat regulile, o mai trecut ceva vreme.
suflarea. În familia noastră am fo’ şase fete şi-un fecior.
Aşè am apucat io petrecania lu’ moşu-mieu, Va- Io am avut şase feciori. Coliba unde-am stat la-nceput
salie a Hodinicului, di care mi-o zîs mama: „Bunicu-to n-am mai prins-o. Da’ am prins altele. De născut, îs din
o fo’ gazdă de stînă triizăci de ai. Acolo şi-o făcut traiu’, anu’ o mie nouă sute cincizăci. Aşè c-am prins comuniş-
la oi, la stînă. Da’ la petrecanie o fo’ dus în cimitiru’ tii. Iară părinţii miei stînd pă hotar o ajutat partizanii din
din Susanii Desiştei. S-o adunat lumea din mai multe acele vremuri. Partizanii ierau pîn munţi, mama-i ajuta
sate. Alte gazde de stîni, alţi păcurari o zîs din trîmbiţe cu haine, cu mîncare, cu covată din lemn s-aibă unde să
de s-o auzît pînă-n Cuhea ori Botiza ori Şieu. Mama o să spele, ceaun pîntru făcut mîncare şi cratiţe. Mămuca şi
cîntat din gură pă lîngă trîmbiţăle alea. S-o văitat cătră tătuca ierau instalaţi acolo, pă hotar. Nici sub comunism
Vasalie, care sta-n sicriu şi nu mai auzè nimic. n-am dus-o tare greu. Avèm păste o sută di oi, zece ori
„Zbiară oile-n ocol / Că mere stăpînu’ lor / cinşpe vaci şi cai. Am avut di tăt felu’.
Zbiară oile cu jele / Gazda mere di la iele!”. Aşè s-o
cîntat mama după moşu-mieu. Tăt să destrăma şi să ***
nimicea în juru’ mortului. Aşè-mi apărè mie, cu mintea Am prins io descinderi, nu știu cîți anișori avèm.
de copilă de-atunci. Pînă o apărut altă gazdă cu price- O scos armata, o fo’ vro doișpe militari, ne pîndèu cînd
perea lui, cu influenţa lui, care-o făcut curjerea timpu- ieșeam pe-afară. Cred c-avèm vro șase anișori. Milita-
lui lină ca-n vremea lu’ moşu-mieu. În jurul munţilor rii ierau tăt după noi, o stat vro două săptămîni, pîn
cu stîni apărèu case de locuit, gatere, apoi făbricuţă de 1955-1956, ne pîndèu și pă noi, pă iștia mici, care pă
lemne, lăptării, mori, stupării, o carieră de piatră-n Su- unde merè, ce făcè. Am un frate, iera cel mai mare, iel,
sanii Desiştei, aparatură pîntru ţăsut lînă, calea ferată normal, s-o născut în colibă, o-mplinit nouăzăci de ai
A
industrială. amu’-n 20 iulie, iel îi căsătorit în Rozavlea, aci păste
Tăte s-o gătat pînă moşu’ Vasalie s-o hodinit în deal. Iel le știe tăte șmecheriile care s-o făcut. Chiar am
N
cimitir douăzăci de ai. Numa’ noi, ai lui, ne mai amin- scris istorioara respectivă. Mi-s date tăte scriiturile pă la
team şi-l căutam cu lumînări la cimitir de „Zîua mor- profesoare, să le citească la copchii, să ştie şi-aceia ce-o
A G
ţilor”. fo’-n Desiştea. Și-o stat, că trebuiè să le ducă de mînca-
Păcurarii rămaşi îl pominèu în poveştile lor des- re, ierau mulți. Ierau fugiți pă munți, de comuniști, ie-
pre cum zîcè moşu’ din trîmbiţă, di pă deal înspre alte rau din tăte comunele, o fo’ Neculai, iera pădurar, și s-o
dealuri pînă cătră Vîrfu’ Pietrosului. strîns în gașcă. Iei așteptau să vină americanii, să fie mai
M
bine. O fo’ și-un cumnat de-a lu’ Dumitru, frate-meu.
*** Iera căsătorit și s-o dus cu iei pă munți, o fo’ cumătru
Aretha s-o dus cu un fecior de gazdă din Desiş- cu Neculai. Io am prins-o și pă Cristina, pă sora lu’
tea la stînă pînă-n Borşa cu unu’ Ion a Irinii. La o po- Neculai Forestieru’, care apoi s-o mutat în București. O
A
veste. „Numa’ atîta o făcut Ionu’ Irinii. Adică nimica!”, stat frate-mio cît o stat, o fo’ de dus de mîncare la aceia.
o zîs Aretha la întorsu-i în Desiştea. Nu făcè pită, făcè turte, și-o legat un teanc de turte, le-o
C
pus la oaie sub burtă, cu oile chiar acolo merè, la mun-

*** te. Cum iera luna mare, s-o dus frate-mio cu oile-acolo.
I
L-am luat di bărbat pă Nicolae a Hodinicului. Fratele iera și-i și-amu’ foarte descurcăreț și să ducè aco-
Nicolae o fo’ făcut cu Dochia, mă-sa! Am vinit pă uliţa lo pîn pădure, avè sămne marcate unde lăsa mîncarea,
P
lor aia asfaltată din Desiştea. Îi zîcè uliţa Hodinicilor. și s-o dus cu militarii după iel, și-o tăiat o mioară și-o
E
Aicea suntem noi, neamul care să trage din pă- băgat-o sub găteje și-o astupat-o unde le-o fo’ sămnu’

și-o lăsat mîncarea și nu l-o prins nimeni. Cînd iară iera l-o-mpușcat pă loc. Și cum ierau demult casăle, avèu
de dus, îl trimitè, că iel cobora-n sat. Cînd cobora din o grădinuță-n față, unde ierau oile iarna, în grădinuța
A Hodin, așè-i spunem noi la locu’-acela unde-am crescut aceea o căzut pă sub gardu’ de nuiele, mort. Și-atunci
noi, cobora pă Valea Hodinului și cobora la Lunca Bra- soldatu’ rămas viu s-o-mpușcat în picior. Și-o murit
N
dului, tăt îl urmărè, da’ nu-l urmărè pînă-n sat, iel merè dară și fata și celălalt militar. Bunica o ajuns la spital,
la partizani și le dădè informații. O fo’ o perioadă-n da’ o trăit. Aşè o murit Aretha. De-atunci să zîcè că fata
M A G
care-o fo’ greu, da’ atunci nu i-o prins. Tata dîn 1905 o prins a îmbla pă la Carletta Stoltz. Că aşè se-ntîmplă
și mama dîn 1911. Mama o trăit nouășcinci de ai. Tata cu fetele care mor înainte de vreme. Pă nedrept.
optzăci și șase de ai, da’ o suferit ceva accident pă mun- Aretha şi-o zîs: „Nu există aşa ceva”. Ştiè de la
te, că altfel mai trăiè, că iera sănătos tare. mă-sa, profesoară de gimnastică şi fostă campioană la
săritura-n lungime la Timişoara, că fiecare are drumu’
*** lui, cărarea lui, de cînd să naşte. Că omu-i făcut să tră-
Da’ iei s-o descurcat să le ducă mîncarea și cînd iască optzăci şi opt de ai, şi dacă crapă la cincizăci şi
iera armata, așè, cu mișmașuri. Partizanii ierau con- cinci îi samă c-o păşit pă o cărare proastă din multele
A
siderați contra legii lor, a comuniștilor, așè zîcèu iei. cărări pă care le-o avut.
Atunci s-o-ntîmplat o nenorocire foarte mare la noi în În Desiştea, Aretha iera pe-o cărare sigură. Are-
C
sat. Chiar am scris o poezie atunci. Cînd s-o localizat tha Hodinicului îşi căutase cărarea şi să pregătea de
armata, iei s-o localizat în Plaiu’ Hodinului, cum să îmblat pă iè. Degeaba, că s-o-ntîmplat așè şi-o răpus-o
I
zîce la noi în sat, în partea dintre Lunca Minghetului glonţu’ acela!

P
și Lunca Bradului. În partea cătră Lunca Minghetului, Poate nu iera bună cărarea, ori drumu’. O pornit
cătră Botiza, în zona numită Sub Ou. Atunci armata o şi-o rămas pă cărarea aia. Înţăleji? Pă lîngă mormîntu’
E
stat mai mult. iei iera plin de cărări. Pîntre cărările alea iera mormîntu’
Arethei.
***
Și-un militar de-acela, să zîcè c-o fo’ căsătorit, ***
numa’ nu s-o lăsat de-Aretha, că iera tare frumoasă fata. Îmblam la miei două săptămîni și două la şcoa-
Da’ iè iera pornită să să căsătorească cu-un băiat de- lă. Am învățat cu o profesoară dîn Copalnic-Mănăștur,
ai noștri, ăla cu care-o fo’ la Borşa la o poveste, Ionu’ da’ iè n-o fo’ căsătorită. Sora iei o fo’ căsătorită după
Irinii. Di ce țîn io așè bine minte? Fata aceea iera de-o părintele din Rozavlea. Am făcut patru clase. Pă mama
seamă cu o soră de-a mè. Și-are soră-mea și azi mo- o chemat-o Pălăguța, ș-apoi i-o zîs Ghinda, şi iè mi-o
dele de cămăși, de zadie, cum să făcèu pă vremea aia. zîs că dacă am stofă, io să-nvăț. Am fost a mai mică și a
Și discuta sora mè cu Aretha, care iera la animale, la mai atașată di mamă.
fîn. Și-ntr-o sîmbătă sară, militaru’ ăla care nu să lăsa Io m-am măritat la șapteșpe ai. M-o apăsat ne-
de-Aretha, care zîcè că discuta cu fata, acu’ poate c-o fi dreptatea, măgăriile ăstea făcute. Aș fi o persoană so-
discutat, da’ bunicii oricum n-o lăsat-o, că iera de mări- ciabilă, la cîte lucruri am știut, da’ aș fi vrută ca tăți să
tat cu băiatu’ cela de la noi dîn sat, băiat bun, militaru’ fie bine.
ăla, deci, însoțît de-alt militar, o coborît într-o sîmbătă Și-mi povestè bărbatu-mio, pă uliță o stat și so-
sară-n sat, la Goroneasa, unde iera casa pă un dîmb, ș-o crii, și-aci pă uliță stă un frate de-a lu’ bărbatu-mio, că
ciocănit la ușă, da’ iele deja ierau culcate. Poate că s-o iei o fo’ de copchii pretini, vecini de-aci, pă unchieș l-o
fi prezentat cine-s, poate nu. Bunică-sa n-o vrut să le adus Securitatea aci la dispensar. Iera făcut dîn lemn
deschidă ușa. Bătrîna n-o vrut să lase fata să să-ncurce atunci. De dispensar zîc! L-o băgat într-o pătură și l-o
cu militarii. Și militarului acela nu-i tare păsa, o tras legat la grindă, sus, și l-o bătut pă unde-o nimerit, în
un glonț în ușă. Ierau și beți, ce-i drept. Ș-o nimerit-o cap, în tălpile picioarelor. Ierau trii copchii, iera băr-
pă bunică-sa drept în nas. Fata s-o sculat din pat și l-o batu-mio, a fo’ unu’ Simion a lu’ Ionu’ Mare, și-a lu’
strigat pă nume, o prins a zîmbi cătră iel, da’ iel o tras Roste, Ionu’ lui Roste. Iei trii tăt sărèu gardu’ și merèu
în iè. Fata n-ar fi discutat cu iel, nu s-ar fi-ncurcat cu la geam. Securiștii, cînd îi vidèu, să oprèu din bătut.
iel. Și celălalt militar i-o zîs: „Mă, ce-ai făcut, mă?” – și Cînd iei vidèu că iarăși încep să-l bată, s-apropièu iarăși

de geam din grădină, ca să-l scape. L-o zdrobit atîta ***

de tare, că n-o mai fo’ om veci. Și familia lor o avut o La noi credința-i foarte puternică, asta ne țîne
sîngură fată. Și-o fo’ căsătorită și-avèu două fete. Și i-o și versurile noastre: „Fătucăle dezmierdate durnèu pă
dus pă Bărăgan și i-o lăsat acolo, cu domiciliu forțat. perini curate, și io pă cetină, frate”. „Fetile cînd durnè,
I-o luat tăte locurile, i-o sechestrat tăt, și casa. Și i-o apile ni le zurgănè.” Merea apă pă sub cetină. Te sculai,
dus și pă unii de unde s-o dus de ginere frate-mio dîn puneai gălețile cu fundu-n sus să nu stai în apă. Vinè
Rozavlea. Și i-o dus în Banat și i-o lăsat sub ceriu’ liber. ursu’, și io mă uit amu’ și la filme, ca-n filmele de groa-
Or stat mai mulți ai și s-o-ntors înapoi. ză, vinè ursu’ și-mi mînca și trii vaci, pă ploaie.
La vară-mea nu i-o îmblat tare bine, că s-o-ncur- Io, atîta-s di mulțămită că orice-am făcut în viață-i
cat bărbatu-so cu cineva dîn Banat. S-o despărțît. Și-o bun, și mă rog la Dumnezău și zîc amu’ că mulțămesc că
căznit fiecare familie dîn ce-o putut. Aceia dîn Lăpușu’ n-am fo’ sclava banului. Mi-o dat Dumnezău feciori, copii
Romînesc o dus pă cuscrii lu’ Dumitru și copchiii, cîți sănătoși! Îs atîta di mulțămită că au tăt ce le trebe!
o fo’... Nu știu cîți o fo’, da’ i-o băgat la-nchisoare. S-o
destrămat multe familii. ***
Cînd am vreme mărg la cimitir. Acolo-i îngro-
*** pată şi Aretha, lîngă păcurari şi gazdele de stînă. Ma-
Am mai stat la socri un an di zîle, apoi am făcut mă-sa o fo’ antrenoare de gimnastică la Timişoara. O
o căsucă, două camere, antreu. Soțu’, cu caii-n butin. fo’ mare jale-n sat cu petrecania. Într-o sară de miercuri
Cai particulari, și i-o luat CAP-ul. I-o luat căruța și o-ngropat-o!
caii. Am șase copii. Am făcut șase feciori, cinci în șapte
ai, trii înaintea băieților, și nu mi-o trăit. În șapte ai, ***
cinci băieți. Tăți o făcut la Năsăud, care cum s-o dus, și Carletta Stoltz înconjurase mormîntul Arethei
numa’ doi îs rămași. Și-o făcut firme. Unu-i pă Coasta Hodinicului cu irişi. Trecea pe-acolo de cîte ori înflo-
de Azur, tăt am zîs că m-oi duce. Nu știu, nu m-atrag reau. Se întorcea la conacul baronului Stoltz. Punea
clădirile, mult turism, un fel de vile. Să zîc că m-ar atra- două cafele fierbinţi, aduse de la cîrciuma satului. Pre-
ge? nu, numa’ ca turistă, nu mărg. N-am fo’ niciodată gătea ceaiurile. Povestea de parcă Aretha Hodinicului
nicăiri, n-am avut timp. Dac-am fo’ sîngură, unde să era tot acolo.
A
mă duc? Am nepoți! Pentru Carletta Stoltz irişii erau mesagerii zei-
Viața n-o decurs rău, soțu’ mi-o fo’ foarte har- lor. Aştepta răspunsurile ce aveau să vină peste un an.
N
nic, soțu’ mi-o fo’ nervos, o fo’ șapte ai între noi, o mai Aşteptarea şi tăcerile prelungite cu anii îi cam puneau
fo’ căsătorit. nervii la-ncercare.
A G
Unde m-aș duce? Unde-am crescut! Aș sta și pă În Desiştea viaţa curgea lin. Mulţi desişteni lucrau
munte, unde-am fo’ copchilă! Nu mă interesează Ma- din Paris pînă-n Hamburg şi din Madrid pînă la Praga.
rea Niagră, nici Coasta de Azur! Aretha Hodinicului era înconjurată de irişi în
cimitirul din Susanii Desiştei.
M
*** Carletta Stoltz era în conacul baronului Stoltz,
Sfaturi nu dau. Nu-s io di dat sfaturi, io-s mni- iar cel din urmă își odihnea oasele într-un cimitir din
cuță, da’ s-aibă grijă di trecut ăştia care-s azi mai tinerei, Budapesta.
să nu distrugă. Nici un cui di potcoavă. Să nu distru- Carletta Stoltz adormise pe fotoliul din salon.
A
gem. Și ce povestim contează! Mere lumea foarte spre Visa că era într-o noapte de miercuri și Aretha Hodini-
rău! Nimeni nu să mai gîndește că să nu-ți vinzi ome- cului venise în vizită. Au stat de vorbă și au băut cafea și
C
nia, nimeni nu mai cată omenia, atîta tăt, nu mai con- ceai împreună. La plecare, Aretha i-a spus iar: „De ziua
tează că tu l-ai pus pă picioare, că tu l-ai omenit! celor morţi se deschid porţile ceriului, tanti Carletta.
I
Tata lu’ mama o fo’-n război și-i înmormîntat în Cei plecaţi vin să-i vadă pe cei dragi. Să nu uitaţi, tanti
Dej, pă Dealu’ Florilor. Carletta”.
P
Doamna Carletta Stoltz se trezise. În conac era

E
liniştea care-i plăcea…

P RO FI L Adrian Dinu RACHIERU Constantin Abăluţă şi „elanul minimalist”
E xpediat, de regulă, sub o formulă-standard,

sunând mai degrabă ca reproş, „incrimi-
nând” prolificitatea, Constantin Abăluţă, subjugat de
de intrus (v. poemul Intrusul, recunoscut ca testament),
trecător prin viaţa literară. Dar e vorba de un intrus
„luminos” şi de un marginal „voluptuos”, probând, în
religia scrisului, n-a fost nicicând „în pas cu lumea”. pofida devitalizării, voinţa de a fi (cf. Ion Pop). Mânat
Optând pentru simplitate şi poetica minimală, de unde de un irepresibil imbold perfecţionist, originându-se în
şi acuza minoratului (evident, nu în sensul inferiori- concretul imediat: „după ani de zile rotunjesc un poem
tăţii estetice), acest „lup singuratic” rămâne un ciudat: / greu ca piatra şi uşor ca norii”. E drept, variaţiunile
apăsat personal, artist, discret, nesuportând pateticul lui Constantin Abăluţă orbitează în jurul unui nucleu
şi eroicul, gesticulaţia emfatică, departe de zgomotul obsesiv, încercuind supratema singurătăţii; şi de aici, a
mediatic (râvnit, totuşi). Să fi rămas acelaşi de-a lungul identităţii şi a înstrăinării. Cu dorinţa de „a prinde” via-
anilor? „Deloc datat”, crede N. Manolescu, poetul, în ţa care ne scapă printre degete, zădărnicia care se isinu-
bună măsură, e acelaşi: un intrus „printre zilele vieţii”, ează „cu toptanul”, comunicând cu cele din jur. Un eu
de mare delicateţe şi, implicit, vulnerabilitate, culti- fictiv, înţelepţit, transcriind îndeletniciri şi întâmplări,
vând un rafinament sedus de impersonalizare / anoni- în care toarnă amintiri inventate, despovărat, împăcat,
mizare. Un „birocrat al intimităţii”, zicea Eugen Ne- închipuind o feerică reţetă a fericirii (în relaţia cu pe-
grici, oferind înregistrări acumulative, schiţe fugitive, reţii, odăile, străzile). În căutare, însă: „Seara / adaug
riguroase, pornind de la un fapt concret, golite, însă, câteva cuvinte faptelor zilei / aici, în acest caiet. / Ai
de entuziasm. Surdinizat-lamentativ, încearcă a opu- casei dorm. Eu încă mai caut / drumul furnicilor.” (v.
ne spectrului alienant un timp paradisiac, recuperând Memento). Un drum străvechi, într-un volum reeditat
„insula copilăriei” şi încercând a se bucura de „fericirea după 13 ani (în 2011), developând uimirea, visătoria,
oarbă” a fiecărei zile (precum, de pildă, în Nici eu dar capacitatea de a observa insignifiantul, în replică la uni-
nici altcineva, 2011). versul precar, inconsistent, de un pragmatism „mocir-
Un Abăluţă „la vedere” înregistrează cuminte los”, sub asaltul consumerist, globalizant. Subliniind
acest traseu, începând cu Lumina pământului (1964), efortul, deloc tăinuit, al decantării, esenţializării, pre-
un volum „slab”, „oarecare”, recunoştea. Un debut cum în Pietrele şi norii: „de când mă ştiu trudesc la un
„convențional și optimist”, nota Eugen Negrici, un pri- singur cuvânt / îmi scapă mereu dar nu mă supăr / des-
eten de cursă lungă. Dar poetul consideră abia placheta chid fereastra îmi las fumul ţigării / să se-amestece cu
Piatra (1968) adevăratul debut şi ţine să ne reaminteas- cel al fumătorilor de pe stradă / liniştea cerului coboară
că că, în 1966, pregătise Alertă, un volum inedit, nepu- în inima celui ce nu vrea nimic.”
blicat, recuperat selectiv (din raţiuni de Istorie literară), O poezie „fără gesturi mari”, aşadar, notificând
de un „inconformism violent”. Acesta ar fi filonul as- – aproape ceremonios – insignifianţa şi umilinţa, slăbi-
cuns al liricii sale, răbufnind interminent, ca „un ţipăt ciunile „formei umane” (incapabilă, însă, de indiferenţă
castrat în faşă”? Şi care probează ciclicitatea creaţiei, de monadică). Cu tenacitate monocordă, Constantin Abă-
la puseele suprarealiste şi „poeziile cu canguri”, refuzate luţă pare interesat de lumea din afară (obiectuală), dar
de un N. Stoian, la Bazooka Girl (2012), luând pulsul şi de „reflexele altor fiinţe” (mici). Poetul s-ar vrea un
străzii (v. Poetul şi Piaţa Universităţii), semnalând de- „fir de praf în văzduh”, pierdut într-o beatudinală ui-
gradarea (prostituata surdo-mută care dă numele volu- tare de sine. Singur „în mijlocul vălmăşugului”, ar dori
mului), insignifianţa, ostilitatea, dar şi distanţarea me- să prindă „sensul volatil al lucrurilor”, captiv al unui
lancolică. Despre Iov în ascensor, scris „la mânie”, aflăm oblomovism „aspirând clipa ca un asasin”. Plictiseala
că este „un poem excelent fiindcă a fost trăit”; iar direc- covârşitoare, melancolia insidioasă îl invită la un de-
ţia, implicând verticalizarea, e limpede: „norii cei mai scriptivism plat: „eu o să scriu despre o ploaie mică”,
apropiaţi”. Caligrafiindu-şi trăirile, îşi declară condiţia zice acest cronicar fidel, inventariind cu minuţie cele
din jur, ascultând ceaţa sau apa curgând la baie, privind pasărea invizibilă din pod, poetul, mimând amnezia,
„golul oraşului” ori scaunul din mijlocul drumului. A anonimatul (amestecându-se în mulţime) ori retragerea
F I L
nu face nimic – pare a fi deviza acestui erou liric (substi- („ecoul străzilor” îi ţiuie în minte) îşi reprimă orice gest
tuibil), tentat, totuşi, de numere de scamatorie (a face grandilocvent.
„să apară şi să dispară obiectele”; vezi Umbre în realita- Dacă la debut, publicând Lumina pământului,
tea imediată). Plimbăreţ pe „bulevadrul norilor”, invo- girat, prefaţial, de Nina Cassian, nu se putea sustrage
că (enunţiativ-constatativ) oglinda, calendarul, creanga acelei tematici obligatorii, fisurată totuşi de o undă de
R O
P
copacului etc. Are cultul obiectelor, e atras de nume- tristeţe (blamabilă atunci), ulterior, poetul (arhitect,
roase detalii, explorează banalitatea ca observator pasiv, o vreme, în viaţa de toate zilele) evoluează spre un li-
dar solitar: „ca şi când aş fi prieten cu toate lucrurile / rism intelectual, fără a trezi mare entuziasm în rândurile
aşa sunt de singur”. Deprimat, exasperat, claustrat, îşi comentatorilor. Obiecte de tăcere (1979), Singurătatea
deplânge asceza: „am obosit de stat prin camere reci / ciclopului (1988) sau Cârtiţa lui Pessoa (1999), ca să
unde-ţi auzi respiraţia ticăind ca protozoarele / mărilor enumerăm doar câteva titluri „de relief”, vorbesc des-
primare”. Încercările (repetate) de „a nu face nimic” pre o progresivă înstrăinare. Poet al absenţei, cum l-a
îi întreţin teama de sine şi frica de cuvinte, cultivând văzut L. Hanganu, autorul celor 11 erezii (1985, ca po-
un minimalism la limita absurdului. Sunt şi poeme sibilă replică / parafrază nichitiană, având şi un desen
„de silă”, cu dedicaţii ascunse, rezervate neprietenilor. al lui Nichita Stănescu) coboară în prozaism, ispitit de
Ghiduş, poetul se explică: duşmanii pot fi „un invo- notaţia directă a banalului. Îşi declamă (nezgomotos)
luntar motor textual”! Spectaculos, Constantin Abăluţă solitudinea, dezabuzarea, regresivitatea, în acord cu pe-
se regenerează tocmai ca mărturisitor: fie că e vorba de isajul supus unei „calcifieri universale”, constata şi M.
musca Josefina (captivă între geamuri „ca un sfinx”), Iorgulescu.
fie că descrie drumul furnicilor din casa mătuşii ori Rezumând, am putea spune, după aceste câteva

incizii rapide, că e vorba, de inadecvare. Un Mic manu- (Zădărnicii solare), pentru a rezerva secţiunii secunde
al de tăcere (1999) încerca să radiografieze, în „hazardul (Tot atât de liber) poeme ample, lirico-epice, elaborări
semanticii cotidiene”, dialogul formelor. Un dialog tă- narative, vorbind despre sfârşitul previzibil, inevitabil.
cut, acuzând spaima nonsensului, „tocirea” unicităţilor, Zădărniciile solare sunt sumare meditaţii bilanţiere, ob-
îndurarea singurătăţilor etc. Prozaicul ostentativ, inevi- sesive, în alertă biologică, motivate de o situaţie-limită
tabil impur s-ar cuveni reformat (estetizat); schimbările (o intervenţie chirurgicală, în vecinătatea morţii: „fără
gândului, „elasticitatea” memoriei, „dereglările” ei îl în- inimă”, trei ore absent din viaţa lumii!) O carte tristă, o
deamnă spre o altă identitate („a fi altul”), pătrunzând „eliberare” de toate constrângerile mundane şi, desigur,
în viaţa altcuiva. Pe scurt, recunoscându-şi inadapta- o revenire în lumea lui, printre prietenii tăcuţi (obiec-
rea într-o civilizaţie derizorie, poetul improvizează tele), pendulând între însemnătate şi derizoriu, sub o
(aparent) pe portativul unui existenţialism expresionist, terorizantă întrebare: Ce rămâne? Notând grijuliu, cu
nota Gheorghe Grigurcu, un exeget fidel și aplicat. În zel contabilicesc, gesturile mărunte (ultime, posibil),
această ipostază, Constantin Abăluţă s-ar vrea examinat într-o lume micită, estompată, învăluită de un abur
dintr-o „nişă a timpului”, ca nenăscut. Sau, prin deli- melancolic. Protejând, însă, o singurătate „neştirbită”
ricizare, estompându-şi reverberaţiile fiinţei, dizolvată şi „un gol impregnat de amintiri imemoriale”. Foarte
în lumea fenomenală. atent la recepţia cărţilor sale (numeroase), Constantin
S-a vorbit, în cazul lui Abăluţă, de un posibil Abăluţă indică pistele exegetice, căile de acces, aduce
precursoriat, anunţând – cu discreţie – textualismul şi lămuriri, contextualizează. Antologia Totul despre nimic
cinismul optzecist. Poetul îşi temperează mica gloriolă, (Vinea, 2011), în colecţia Ediţii definitive, acoperind
ştie că nu va ajunge „bust pe vreo alee”; mai mult, nici intervalul 2005-2010, oferă şi o bogată Bibliografie cri-
n-a dorit a fi poet. Dar a dat curs unei somaţii extra- tică, plus, bineînţeles, „în loc de postfaţă”, precizările
mundane: „câţiva nori de pe cer au vrut ca eu să scriu autorului, o voce care, de vreo patru decenii, „vine spre
versuri”. Ultimul Abăluţă e încercat de înfiorări meta- noi” divulgând universul nepăsător, indiferenţa din jur,
fizice: „În vârful degetelor mele s-a şi făcut seară”. O pracaritatea fiinţei, declinul: „astăzi / la vârsta a treia /
undă thanatică scaldă producţia din urmă; „totul vine urc tot mai greu scările / prietenii mei încap într-un as-
prea târziu”, va conchide poetul, supus unui şir de „de- censor / şi-acolo pe terasă nimeni nu ştie / zilele dintre
capitări” (trecerea anilor), îmbătrânind şi inventând noi au pelicula ştearsă / nopţile rămân singur / ţip că
uitarea. nu sunt un altul / jos strada se cască şi trage-n adânc
Traducător prolific (unele titluri, în colaborare câte-un trecător” (v. Copilărie ca mierea revărsată, 10).
cu anglistul Ştefan Stoenescu), poet productiv (nave- Sentinţa vine, poetul încearcă, totuşi, a privi îngădui-
tând între banalitate şi rafinament, între melancolie tor, chiar dacă prietenii s-au retras „de cealaltă parte a
şi extincţie), încercat de pusee experimentaliste, Con- timpului” iar congenerii s-au rărit (vezi spendida Seria
stantin Abăluţă a fost privit cu reticenţă, nemobilizând noastră, „sărăcită” acum). Contemplând durerea odăi-
condeiele critice. Ion Rotaru detecta în lirica sa un „ur- lor şi singurătatea zidurilor („între care te învârţi”), po-
muzism deghizat”. Gheorghe Grigurcu explica lipsa de etul-confesor, o „sucursală carnală”, află o misterioasă
rezonanţă şi impact prin „barajul axiologic” impus de corespondenţă între aici şi dincolo. Umil şi fericit, in-
grupul poeţilor instituţionalizaţi („notorietăţi artifi- ventariind „întâmplări cosmic-uterine”, el atinge, ob-
cioase”?), acei primi veniţi, întâmpinaţi cu salve pe un serva Marian Popa, „nivelul anexistenţial al viziunii”.
L
teren gol, după ce gloriile proletcultiste au sucombat. Acel „mi se pare că trăiesc” denunţă un deficit de trăi-
I
Din păcate, Constantin Abăluţă a apărut „în contra- re; se simte „tot atât de liber / ca lucrurile” şi încearcă,
timp” (cf. Gheorghe Grigurcu) şi tentativele criticului precum în Omul cu bonsaiul (excepţională!), o privire
F
de a propune / a impune rocade se vădesc, până acum, rezumativ-retrospectivă.

R O
sortite eşecului. Deşi exegeţii de ultimă oră se grăbesc Liber profesionist de la 31 de ani, părăsind ar-
a recunoaşte că avem în Constantin Abăluţă un poet hitectura, poet în primul rând, prozator şi dramaturg,
deloc minor, omologarea, privită suspicios, întârzie. admirabil traducător (adunând, suta de volume stă
Un alt volum (Tot atât de liber, 2013) aduna mărturie!), Constantin Abăluţă ne oferea, în reluare, şi
P
poeme în proză, veritabile fişe clinice în prima parte un dicţionar de străzi şi întâmplări (banale şi halucina-

torii, deopotrivă), închipuind romanele Bucureştiului. pictorul Abăluță. Pentru ca, în Oceanul cubic (2020),
Fiindcă Întâmplări imaginare pe străzile Bucureştiului autorul-personaj, fixat în prezentul amintirii, coborând
(A-L), aflat la a doua ediţie, „substanţializată”, tras şi în rememorativ „spre copilărie”, să-și regleze, scăldat în
franceză (Editions du Cygne, 2012) era un prim volum autoreferențialitate, și raporturile cu „postumitatea”.
dintr-o serie care, dincolo de percepţia fragmentaristă, Acest ritm susținut al scriiturii, supravegheată de un Eu
descoperă „palpitul clipei”, respiraţia unui oraş, me- observator, colecționar de întâmplări mărunte e probat
tamorfozele lui etc., ca „epură a oraşului real”. Totul și de volumul următor, Coboară ziua lungă cât o viață
creionat cu un „cinism elegant”, cum observa Eugen (2021). În compania unui lift capricios și a somptuo-
Negrici, trădând şi artistul plastic. Minimalismul său sului telefon, lângă un scaun șchiop, admirând ramuri
a iscat, însă, „bizare rezerve”. Dar cel care l-a tradus pe de salcă etc., autorul pendulează între reverie și mizan-
Beckett, cu merite de precursor într-ale textualismului tropie. O fi scrisul un „timbru fals”, dar Constantin
autohton, în simbioză cu Pessoa, pare a avea răbdare (v. Abăluță, neobosit, ca spirit mobil, genofag, plonjând
Chiar aşa): „Chiar aşa: de ce să nu mor şi eu ceva mai în concretitudine, în pofida deficitului de trăire se do-
devreme / ca un bilet de loterie dovedindu-se câştigător vedește erudit, vervos, ludic, inventiv. Se prea poate ca
/ la câteva zile după deces...” osârdia traducătorului să-l fi reinventat, împăcând tru-
Oricum, publicând în avalanșă, Constantin da de a găsi echivalențe cu fervoarea inspirației, cum
Abăluță e greu de urmărit. Relaxat, ludic, cu „miză zur- zicea. „Traducerea a însemnat totul”, recunoștea franc,
lie”, scriind sub presiunea unor evenimente „inexisten- subconștientul creator înmagazinând astfel de „ecouri”.
te”, pornind de la realismul relatării pentru a ajunge la Acel mărturisit „mi se pare că trăiesc” îl conducea pe
fantastic sau grotesc în texte de frontieră, investigând Eugen Negrici spre o concluzie aparent ciudată. Cri-
banalul miraculos. Dacă poeziile sunt „vizuale”, proza ticul descoperea în Constantin Abăluță „un urmaș al
/ prozele cercetează, în melanj de fapte, „prezenteismul lui Bacovia”! E drept, restrângea imediat comparația la
himerelor”, amestecând realul cu ficțiunea. Cu întâm- modul de producție; adică „stârnirea poeziei”. Fiindcă
plări imaginare, revoluționând „arta biografiei”, cu jo- Abăluță s-a construit greu, după „ocoluri stilistice” și
curi narative convocând strămoși literari iluștri (ca în volume „de încercare”, nu puține. Experiențele de ju-
Elicea lui Urmuz, un roman-graffiti, 2017), închipuind nețe (suprarealism, onirism) au lăsat, firește, urme; cro-
un oraș oniric și, totuși, familiar. Sau în Nu sunt Einsten nicar fidel, detașat, plimbăreț „pe bulevardul norilor”,
(2016), aducând la rampă „androizi scripturali”, fără a aflând în poezie „o divagație infinită”, însăilând „pagini
crede în „veridicitatea îngustă”. Conchizând, vom spu- cu nimic”, Constantin Abăluță cultivă o autoscopie
ne că poemele lui Abăluță, așa simple și umile (cum nemiloasă, depreciativă, ferită de patetisme și eroisme,
par), integrează „viața obiectelor”. Sunt mici și anodine deopotrivă. Visătoria, insignifianța, solitudinea con-
scene de viață (v. Chiar așa, 2015) pensând, cu elan mi- cură în a descifra „sensul volatil al lucrurilor”. El, des-
nimalist, în imediatețe, biografeme surdinizate, poetul coperind în Drumul furnicilor (1997) „noua poetică”,
știind că „bătrânețea te întoarce înlăuntru-ți”. transformă totul (gesturi, gânduri) în obiecte, cultivând
În fine, tripticul din 2018 confirmă că poezia lui ostentativ un limbaj inexpresiv, devalorizant. Reamin-
Abăluță, chiar de notație continuă fiind, developând tindu-ne, totuși, că „liniile din palmă / îmi amintesc
„stări” este una lucrată, fără emfază. Și Poem pentru cei că sunt cineva necunoscut” (v. Viață), obligând citito-
ce nu-s de față și Trecerea în alt ocean, adunând poemele rul să întrezărească, dincolo de pojghița prozaismelor,
L
ultimilor doi ani, cu simpatice „îndrumări de lectură” un sens aluziv. Vom zice și noi, așa cum recomanda un
I
și Mai sincer ca Himalaya, acuzând – sub eticheta „po- cristian în volumul moșit la Club A, în 2011, că Abă-
emelor politice” – o Planetă decăzută, oferind abjecția luță este un scriitor „încă de descoperit”. Și Ion Pop,
F
„la borcan”, cultivă un paradox: empatia față de „lucru- în masivul său volum dedicat poeziei neomoderniste,
R O
rile și viețuitoarele acestei lumi”, glorificând bucuria de cerea „lecturi mai atente”, notând că hiperproductivul
a scrie „neîntrerupt” conviețuiește cu angoasa insidioa- poet, sub aparența dicteului, propune, într-un univers
să și virulența satirică. Ea, jubilația, devine o supravie- „sărac”, potențând banalul, efecte calculate, „perfecțio-
țuire traumatică în Insula secretă a lui Prometeu (2019), nându-și” singurătatea. Altfel spus, certificând o formu-
P
un veritabil picto-poem, aducând în prim-plan pe lă proprie, nedrept subestimată.

REM EMO RĂRI Constantin SEVERIN Amintiri despre Cenaclul Literar

„Amfiteatru”
I storicii noștri literari au scris mult despre activi-

tatea Cenaclului de Luni din București, condus
înainte de 1989 de criticul literar Nicolae Manolescu și
afirmarea raportului dintre o imagine generală coerentă şi
o cantitate de substanţă lirică dispersată. Altfel spus, cu cît
substanţa lirică este mai mare şi mai diversă, cu atît mai
prea puțin despre Cenaclul „Amfiteatru”, înființat și păsto- unitară şi mai muzicală ar trebui să fie starea poetică a tex-
rit cu aplomb și mult curaj de tânărul și talentatul critic și tului. „Muzică, ziduri, aur’’, poemul lui Constantin Severin
istoric literar M.N. Rusu. Am avut șansa de a mă număra este – în acest sens – o dovadă acceptată. El ne convinge că
printre poeții tineri apreciați și promovați de M.N. Rusu problemele, imaginile şi sentimentele poeziei citadine pot
(pe atunci un bărbat de circa 40 de ani, brunet și frumos, apărea şi la Suceava, vechea cetate de scaun a Moldovei, că
cu un chip de efigie romană, care degaja o energie ieșită ele nu sînt caracteristice numai marilor oraşe. Ci, iată, şi
din comun) într-o perioadă de început a activității mele unui spaţiu istoric, sau noii sale istorii.”
literare, în anii de dinaintea debutului în volum („Dumi- Nici acum nu știu cum a reușit să publice M.N.
nica Realului”, editura Junimea, 1984), când mă aflam în- Rusu grupajul consistent din octombrie 1981, într-o peri-
tr-un moment de cristalizare a unei „voci” poetice proprii oadă în care cenzura comunistă era foarte colțoasă, mai ales
și aveam atâta nevoie de sfaturi, de încurajări și de dialoguri că poemul conținea multe cuvinte și expresii aflate pe „lista
cu alți scriitori ai generației mele, generația ’80. neagră” dar și referiri fără echivoc la avatarurile dictaturii,
Răsfoind acum paginile revistei „Amfiteatru” din cum ar fi fragmentul: „zeița orașului/umblă cu dictatura/
anii 1981-1983, am găsit în numărul 6 din iunie 1981, sub sângelui în ochi/degetele îți tremură ca o foiță/ de țigară
egida „Cenaclul Amfiteatru”, primele două poezii publica- pe strada/cu microfoane în arbori/ornamentali”. Imagini
te în revista tinerilor scriitori, „Lecția despre trup”, dedica- sugestive despre teroarea din timpul dictaturii, despre pre-
tă poetului meu favorit din acea vreme, Nichita Stănescu, zența securității în toate cotloanele societății românești, nu
precum și un fragment din lungul poem dedicat marilor aluzii și metafore „vegetale” precum cele din „Suntem un
orașe, megalopolis, „Muzică, ziduri, aur” (ulterior aveam popor vegetal”, poem publicat de Ana Blandiana cu câțiva
să-l denumesc „Zid și Neutrino”). În același an, în numă- ani mai târziu…Există și o explicație simplă pentru eco-
rul 10 din octombrie 1981, în revista lunară „Amfiteatru”, ul infinit mai puternic pe care l-a avut poeta amintită: eu
amfitrionul cenaclului cu același nume, bunul și vechiul eram un autor aproape necunoscut, la început de drum,
meu prieten M.N. Rusu, mi-a alocat o pagină întreagă din iar Blandiana era una dintre cele mai faimoase scriitoare
poemul în lucru „Muzică, ziduri, aur”/„Zid și Neutrino”, din România. Impresionant este însă curajul mentorului
semnând și o scurtă prezentare, „Poezia citadină”, prima meu din tinerețe de a publica aceste poeme și, mai ales,
mențiune critică despre poezia mea: faptul aproape uluitor că a reușit cu brio acest lucru, niciun
„Pentru tînărul şi blondul poet Constantin Seve- cuvânt din versurile mele nefiind clintit de la locul său! Spre
rin, a cărui siluetă şi înfăţişare îmi readuc în memorie pe deosebire de M.N. Rusu, cerberii cenzurii de la editura
acelea ale lui Nichita Stănescu din adolescenţa poeziei sale, Junimea din Iași (directorul Andi Andrieș, redactorul-șef
deci pentru acest sucevean cu nume de oltean, poezia are Virgil Cuțitaru) au respectat fără să clipească toate rigorile
proprietăţile particolelor „neutrino’’; nimic nu le poate sta impuse de P.C.R. și securitate pe scena literară, cenzurând
în cale; ele pătrund şi străpung orice obstacol; chiar şi pe poemul „Zid și Neutrino” în proporție de 50% în volu-
acela al „nimicului’’, sentiment existenţial care poate apărea mul de debut din anul 1984. Îmi amintesc cu o claritate
poetului fie sub forma unui zid, fie sub una care disemi- de coșmar manuscrisul mutilat pe care am vărsat lacrimi
nează, care nu are o formă precisă. Poemul de faţă, variantă de furie, primit într-o cameră mică și întunecoasă a editurii
a unuia apărut într-un număr trecut al „Amfiteatrului’’ şi ieșene pentru a face corectura finală, în care versuri precum
expresie discontinuă a unei stări pe care decorul unui oraş „politica e o dansatoare cu rochia din bancnote false” erau
modern nu o poate ascunde în spatele faţadei sale „aurite’’, tăiate cu șiruri suprapuse de carioca neagră. Știam încă de
este o izbutită adecvare a unei modalităţi recognoscibile la pe atunci că distrugerea celui mai important poem al meu
nu sînt alții care le-au descoperit pe acelea ale „secolului din

stradă”. E o altă sintagmă decât „tonegariada” propusă de
noi, pentru a defini modul de a fi al poeziei lui Constantin
Severin, dar și pe acela al peisajului liric actual. Nici cînd se
pare că poezia s-a lăsat copleșită de real, n-a acceptat cu atîta
generozitate pătrunderea acestuia în sferele sale, precum se
întîmplă astăzi cu poezia tinerilor poeți. Nu mai e vorba de
coborîrea poeziei în stradă, cum se întîmpla cu decenii în
urmă, ci de relevarea realului ca formă de comunicare poe-
tică. Majoritatea vorbitorilor au mărturisit dificultatea de a
defini noul spirit în poezie, spirit prezent în forme și doze
diferite atît în poezia Valeriei Victoria Ciobanu cît și în cea
a lui Constantin Severin. Oricum, ambianța teoretică și
lirică creată de cenaclu a reprezentat fundalul propice pen-
tru prezentarea volumului de versuri „Secolul din casă” de
din cartea de debut, la care am lucrat timp de patru ani, Valeria Victoria Ciobanu. Ea este, cum s-a spus, produsul
între 1979-1982, însemna un adevărat blocaj pentru un prin „corespondență” al climatului de emulație spirituală
destin mai fast în literatura română contemporană. și literară din cenaclul „Amfiteatru”. Îi va urma, desigur,
Am citit o singură dată la Cenaclul „Amfiteatru”, în și debutul editorial al lui Constantin Severin, cu volumul
seara de 22 aprilie 1982, dată la care poemul „Zid și Neu- „Zid și neutrino”. Poetul a citit un fragment din acesta și
trino” era finalizat, prilej cu care am cunoscut câțiva colegi poemul inedit „Meditație în fața stației de benzină”(care va
de generație: Matei Vișniec, Paul Vinicius, Valeria Victoria fi publicat în revista „Amfiteatru”). Deși acestea au primit
Ciobanu, Ioan Buduca, Sever Avram, Romulus Brânco- din partea vorbitorilor (Dan Lăcătuș, M.N. Rusu, Paul Vi-
veanu ș.a., dar și pe maestrul Mihail Crama. În numărul nicius, Ion Buduca, Romulus Brîncoveanu, Sever Avram și
17/28 aprilie 1982 al publicației „Viața studențească”, neo- Matei Vișniec), diferite aprecieri și interpretări de valoare,
bositul scriitor M.N. Rusu a publicat o cronică de cenaclu concluzia finală a fost că ne aflăm în fața unui poet cu o
intitulată „Secolul din casă și secolul din stradă”. conștiință lirică îndelung cultivată, foarte atent și la curent
„Redeschiderea cenaclului nostru, sub auspiciile cu tectonica spiritului liric contemporan. Într-un anume
poetului Mihail Crama, autorul antologiei <Împărăția de fel și într-o anume măsură avem atît poezia lui Severin cît și
I
seară>, ne-a dat posibilitatea să observăm că Poezia mai este aceea a Valeriei Ciobanu se constituie în expresii particulare
încă o expresie a solidarității literare, o formă modernă de
R
ale acestuia. „Secolul din casă” ne-a atras atenția asupra exis-
implicare în real. Au participat, la seara din 22 aprilie, tineri tenței „secolului din stradă”. Ședința noastră literară, prece-
Ă
poeți în curs de afirmare sau care s-au afirmat în cursul dis- dată de Mihail Crama, și-a atins scopul. M.N. RUSU”.
cuțiilor din cenaclu printr-un pătrunzător și rafinat spirit Așa cum rezultă și din relatarea de mai sus, criticul
O R
critic. O bună critică de poezie poate stimula apariția unei și istoricul literar M.N. Rusu a reușit printr-un adevărat
poezii autentice, precum o poezie de calitate poate deveni miracol să creeze o insulă de spiritualitate și verticalitate
bună conducătoare de critică a poeziei. Aproape toți par- morală și estetică, de rezistență în cea mai dură perioa-
ticipanții la seara consacrată Valeriei Victoria Ciobanu și dă a dictaturii Ceaușescu, încurajând cu orice risc tinerii
E M
lui Constantin Severin au vorbit deschis și convingător nu scriitori rebeli și frumoși ai acelei perioade, care au refuzat
numai despre poezia acestora dar și despre starea actuală a să facă compromisuri cu un regim autoritar și anacronic.
poeziei contemporane. Astfel a fost delimitat specificul fe- Mărturisesc că nici la reuniunile literare de la noi de după
nomenului poetic novator, de asemenea a fost aproximată 1990 și nici la cele internaționale la care am participat în
E M
analitic diferența specifică a poeziei scrisă de cei doi poeți. Occident, nu am mai regăsit spiritul liber, de o ardentă
În spiritul poeziei pe care o scrie și al modului său particular elevație și bucurie creatoare, de la Cenaclul „Amfiteatru”
de gândire, Mihail Crama a spus că dacă astăzi avem poeți patronat de M.N. Rusu.
care au reușit să descopere valorile și nuanțele existențiale ale
R
„secolului din casă” precum a reușit Valeria Victoria Cioba- 12 decembrie 2020

PE CONT RAS ENS Vlad ALUI GHEORGHE Să fii flămând e o chestiune de vocaţie
Adrian Alui Gheorghe în dialog cu Vlad Alui Gheorghe
(Fragmente din volumul de dialoguri rile erau foarte clare în familie, funcționalitățile fiecăruia,
„Mușcătura de măr”, în pregătire) locul fiecăruia. Munca era pe primul loc, preocuparea de
bază. Bătaia era ruptă din rai și raiul era mediul nostru de
– Te-ai născut într-o familie ortodoxă, cu un accen- viață. Nu erau sărbătorite nici zilele de naștere ale celor-
tuat simț al credinței, al tradiției. Când ai aflat că există lalți, părinți sau frați. Mai degrabă erau sărbătorite zilelele
Dumnezeu? numelor din calendar, care aveau o noimă creștină. La
– Dumnezeu? Întâi am știut că există, apoi am școală ni se inoculase sărbătorirea femeilor, a mamelor,
aflat că există. În casa noastră toate lucrurile se subsumau la 8 martie și îmi amintesc că îi cumpăram mamei, an de
credinței, totul era sacralizat. Mama dădea conotație sacră an, de la cooperativa din sat, adică magazinul locului, ace-
oricărui lucru, oricărui fapt. Pâinea era anafură, apa era lași parfum de lăcrămioare, pe care îl împachetam într-o
divină, fructele erau dintr-o grădină a raiului, animalele batistă. Mama mima surpriza, de fiecare dată. Aveam un
aveau suflete și erau tratate ca parte a unui univers sacru, vecin, Paul, prieten de copilărie, mai mic decât mine cu
comunicau și ele cu divinitatea. Masa începea cu o ru- un an, doi. De ziua lui, în iunie, spre sfârșit, mama lui ne
găciune. Dimineața mama aprindea candela în casă. Au dădea voie să urcăm într-un cireș cu cireșe albe, mari, să
fost perioade în care nu se găsea ulei pe piață, era adju- mâncăm cât poftim. Cireșul acesta nu era cules intențio-
decat după cozi istovitoare de zi și de noapte, dar uleiul nat, era păstrat pentru ziua lui Paul. Numai că ziua naș-
era păstrat cu prioritate pentru candelă. Mama prefera terii coincidea cu ziua numelui, așa că aniversarea era mai
să mănânce bucatele fără ulei, dar să nu-i lipsească uleiul mult o onomastică. Da, numele de botez erau mult mai
pentru candelă. La un moment dat cred că mama vorbea cinstite, căutai să te identifici cu atributele sfântului pe
direct cu sfinții. Firește că am intrat în această atmosferă care îl întruchipai. La mine era mai dificil, despre Adrian
cu totul, umblam cu sfială prin casă, prin curte, să nu din calendar se știau mai puține. Eram asociat cu numele
stârnesc vreo pădure de clopote. Nu puteai să minți, că te lui Andrei, care este mult mai cunoscut.
vedea Dumnezeu. Nu puteai să furi, că te vedea Dumne-
zeu. Nu puteai să înjuri, că te vedea Dumnezeu. Pe mili- – Care erau jocurile copilăriei tale? Azi, jocurile sunt
țianul satului îl mai puteai păcăli, cu una, cu alta, dar pe mai complexe, și-au pierdut din naturalețe, copii se joacă pe
Dumnezeu, ba. Îți dai seama, asta se întâmpla în plină tablete, urmăresc filme la televizor, pe internet. Ce îți amin-
perioadă comunistă, credința era o adevărată evaziune tești dintre jocurile copilăriei?
din realitate, era un mod de supraviețuire a umanului din – Îi este greu unui copil de astăzi să înțeleagă că
om. Substanțialitatea lui Dumnezeu este mai educativă există viață și în afara internetului, a tabletei. Dar există, a
decât orice școală. Să ne rugăm ca Dumnezeu să existe. existat. Am să detaliez, cât de cât, antropologii pot să aibă
Altfel, vai de viața noastră ...! Și vai de moartea noastră! material de studiu. Oricum, joaca unui copil de la țară
M-am convins în timp că e așa. Poate mai dezvoltăm su- era numai după ce își termina treaba, pentru că un copil
biectul și în altă zi. de la sat avea normă foarte precisă de muncă. Dar despre
norma de muncă altă dată, să rămânem în zona jocurilor.
– Cum îți serbai ziua de naștere? Cum te sărbătoreau Erau, în primul rând, concursurile. De alergat la țintă,
cei ai casei, cei de la școală? de alergat cu cercul la întrecere. Cercul era o roată de ca-
– Întrebarea sună în memoria mea ca o glumă. Nu uciuc, grea sau o roată dezafectată de bicicletă. O loveai
îmi amintesc să fi sărbătorit vreodată ziua mea, acasă sau cu palma și alergai pe lângă de îți sfârâiau călcâiele. Era
la școală. Nu am avut habar că există o zi a mea, de naș- cel mai ecologic mijloc de circulație. Apoi era joaca „de-a
tere, până prin clasa a opta cred, când am primit primul v-ați ascunselea”, fie în jurul casei, fie pe câmpurile cu po-
buletin de identitate. Copiilor nu li se acorda atenția pe rumb, cu grâu, chiar la pădurea din preajmă, de la cinci,
care am văzut-o mai târziu, pe care o vedem azi. Lucru- șase kilometri. „Bătutul” mingii era, la fel, un joc foarte
comun. Numai că mingile noastre erau, cele mai multe, tă viața. Deși vreau să depășesc acest complex, nu reușesc
din cauciuc, săreau foarte tare, trebuia să alergi mult după întotdeauna. Deși este mic, deși este fricos, eu văd șoare-
ele, traiectoriile erau foarte ciudate. Sau erau mingile gre- cele ca ceva monstruos, capabil să facă tot felul de groză-
le, tot din cauciuc, cu o carnație dură, după un meci cu vii. Am avut multe momente și multe scene de panică, în
o așa minge aveai degetele de la picioare scrântite, vine- preajma șoarecilor. Îmi amintesc, în garsoniera mea, pe
te, unghiile se dezlipeau. Sau jucam fotbal pe miriștile vremuri, a apărut un șoarece. L-am descoperit pe rafturile
de după treieratul grâului, care erau foarte țepoase, noi de cărți, din bibliotecă. M-am urcat pe birou și nu am co-
eram desculți. Pe glezne curgea sângele, abia iarna se vin- borât de acolo până nu a apărut Aurel Dumitrașcu, care
decau rănile. Destul de des urcam la Cetatea Neamțului, a reușit să prindă ... elefantul. Evident că nu l-a omorât,
unde improvizam vechile bătălii din zonă și rostogoleam ci i-a dat drumul pe scările blocului. De șobolani, nu mai
bolovani de pe ruinuri, mai ales înainte de restaurarea zic. Dar viața mi-a dat leac pentru frică, pe măsură.
acestora. Foloseam și arcurile cu săgeți în bătăliile noas-
tre. Arcurile erau din nuiele de răchită, la care prindeam – Ai primit un leac pentru frică contra șoarecilor?
ață tare sau fire subțiri de piele, iar ca săgeți foloseam fie – Da, contra șobolanilor. Am muncit un an în
vârfuri de la coceanul de porumb, în care înfigeam cuie mina de cărbuni, la Lonea și în mină șobolanii erau o
sau bolduri, sau nuiele subțiri de alun. Iarna era săniușul, prezență așa de obișnuită, că nu mira pe nimeni. M-am
aveam o sanie din lemn, foarte grea, greu de mânuit, greu isterizat la început, m-am panicat, apoi am început să îi
de urcat cu ea la deal. Ne făceam noi schiuri, din bucăți observ. Ne urmăreau, probabil că noi eram divertismen-
de scândură pe care le țineam în apă fierbinte o vreme, tul lor, depindeau de noi. La cinci, șase sute de metri sub
după care le puneam la îndoit între șipcile din gard. Le- pământ erau colonii de șobolani care trăiau după regulile
găturile le făceam din bucăți de cauciuc, cele mai multe subteranului. Pachețelele noastre cu mâncare erau atrac-
de la camerele de bicicletă, sau din fâșii de piele. Schiurile ția lor, vânatul lor. Le agățam de tavanul abatajului, cu
nu rezistau mult, se rupeau repede, fie cedau legăturile. sârmă, erau suspendate, iar șobolanii începeau spectaco-
Ne mai confecționam și patine din lemn, dar nu rezistau lul de vânare a acestora. Se duceau până aproape, apoi se
S
mult. Oricum, munceam mult pentru câteva momente aruncau asupra prăzii. Rar nimereau, dar dacă nimereau
N
de satisfacție. O vreme practicam un joc foarte periculos, pachețelul, acesta dispărea cât ai clipi. Erau extrem de bine
bătaia cu pietre. Ne băteam fie grupuri din sate diferite, pregătiți să supraviețuiască în acele condiții. E posibil să fi
fie din familii diferite, fie din clase sau din școli diferite. fost hrăniți special de către mineri, pentru că ei anunțau
E
Fiind prima generație de după război, probabil că rămă- orice mișcare a pământului, orice mișcare seismică, orice
S
sese ceva belicos în aer. Se lăsa cu capete sparte, cu răni prăbușire de tavan, de front de cărbune. Fugeau cu câteva
destul de serioase, dar ne satisfăceam pornirile belicoase. secunde înainte de a se produce evenimentul, prăbușirea.
A
După o bătaie de acest tip, aveam multe zile ce povesti, La început am întrebat cu naivitate, de ce nu sunt stârpiți,
trăgeam concluzii, pansam răni. Îmi amintesc, bătăile se iar minerii s-au uitat curios la mine. Cum să-i stârpească?
N T R
dădeau, strategic, la unul din podurile sau la una din pun- Făceau parte din peisaj, din realitatea subterană. Și noi
țile de peste apa Topoliței. Ne dispuneam armatele de o eram acolo un fel de șobolani, în fond. Îți dai seama, să îți
parte și de alta a podului, trebuia ca una din armate să îl fie frică de șoareci și să trebuiască să stai laolaltă cu șobola-
cucerească. Pietre erau din belșug, drumurile nu erau as- nii!? Aceasta este adevărata ironie a sorții. Când am rămas
faltate, erau pline de bolovăniș de râu. Câștiga cine reușea izolat în abataj, cu minerul bătrân, Haliciuc, despre care
să cucerească podul, să îi alunge pe ceilalți, care trebuiau o să îți povestesc, câțiva șobolani au apărut de niciunde
C O
să se recunoască învinși. în perimetrul nostru. E semn bun, mi-a zis minerul. În-
seamnă că există o cale de acces spre galerie.
– De ce îți era frică în copilărie?
– De șoareci. Cred că și de întuneric, dar nu era – Nu ai încercat să scrii despre asta?
o frică isterizantă. De șoareci, da. Când eram foarte mic – După „Ciuma” lui Albert Camus, subiectul șo-
amenițarea cea mai de efect era că trebuie să fiu cuminte, bolanilor este greu de prins într-o formulă epică nouă.
E
altfel vine șoarecele. Și astfel, ființa aceasta așa de delicată, Dar am folosit cumva acest lucru în romanul „Urma”,
P
de veselă, de curioasă a devenit bau-baul meu. Pentru toa- acolo un șobolan apare în celula unui deținut politic și

îi hăpăie țânțarul cu care se întreținea acesta. Șobolanul amintesc, din câte l-am văzut în cele câteva fotografii păs-
avea un nume rusesc, de Vasili. A fost mica mea revanșă. trate: înalt, spătos, cu o mustață discretă, calm, cu buze
S După ce am ieșit din mină, la mulți ani, încă mai aveam senzuale, cu mult umor pe care îl strecura în conversație.
coșmaruri cu șobolanii, cu surpări de abataj, uneori sim- Pozele respective, decupate, au fost o vreme semne de car-
N
țeam boturile lor îngrozitoare scurmând în pielea inimii te în cărțile de rugăciuni, apoi au dispărut una câte una.
mele. Mă trezeam transpirat. Nu-mi amintesc să mă fi sărutat vreodată mama sau tata
E
măcar pe frunte, cum se face de obicei. Poate o făceau în

– Da, înțeleg povestea cu șoarecii, vine din copilărie. somn, așa cum se spune că trebuie să se manifeste părinții
S
Dar de ce ți-e frică azi? ca să dea o educație bună copiilor.

T R A
– E mai complicat acum. Mi-e frică de imprevi-

zibilul pe care, paradoxal, îl aștept. Ar fi banal să spun că – Ai în bibliotecă o lampă care a funcționat cândva
mi-e frică de reacțiile necontrolate ale oamenilor de lângă cu gaz. Care este povestea ei?
noi, deși lucrul acesta se întâmplă. Mi-e frică de prostia – Lampa aceasta vine din timpuri de poveste. Cu-
ajunsă în poziții cheie în lumea noastră. De război îmi rentul electric, becul, a intrat în casa noastră când aveam
este frică, pentru că are toate imprevizibilitățile posibile. vreo treisprezece, paisprezece ani. Până la acel moment
N
Războiul nu este doar între două forțe, între două armate, iluminarea casei se făcea cu acele lămpi pe gaz, care erau
el provoacă victime colaterale mult mai multe decât cele destul de modeste ca posibilitate de a lumina. Ștergeam
C O
preconizate. Am înțeles că trebuie să ne fie frică și de clipa zilnic burluiul sau sticla protectoare a luminii, care se afu-
de ieri, consecințele trecerii ei le citim la o vreme. Îmi ma și devenea și mai chioară. Lampa funcționa cu un gaz
mai amintesc, din copilărie, reacția maturilor din preajma special, un derivat al petrolului și cu un fitil textil. Lampa
mea față de ruși. Amintirea trecerii lor, cu frontul, prin se stingea destul de devreme în casă, să se facă economie
zona noastră, lăsase urme greu de șters, de uitat. Frica, dar de gaz. Din acest motiv, stăteam mult cu ochii în tavan,
și ura față de rușii invadatori, primitivi, intrase în cele mai noaptea devreme, aveam timp să visez, să asociez umbrele
E
intime cotloane ale inimii, a intrat în genă, se pare. de pe perete cu tot felul de personaje și cu poveștile citite.
P
Pe tavanul pe care hălăduiau umbre cu nemiluita, am vă-

– Care erau relațiile între părinți? Cum se manifesta zut multe licorne și alte animale fantastice care își căutau
iubirea în familie?Cum îi simțeai? adăpost în imaginația mea. Și imaginația mea era primi-
– Nu am sesizat prea multe sentimentalisme în toare. După ce am adus curentul electric în casă, becul se
casă, părinții mei erau extrem de sobri, se considerau bă- stingea tot devreme, atât pentru economie de curent, dar
trâni, după logica satului, deși nu erau. Nu cred că i-am și pentru prejudecata că lumina electrică, mai puternică,
văzut vreodată să se sărute, nu i-am auzit să își spună dră- face rău la ochi, orbești devreme.
gălășenii. Probabil că vor fi existat, dar li se părea indecent
să aud sau să văd eu? Posibil. Îmi amintesc vag, eram foarte – Ce știi despre istoria satului în care te-ai născut?
mic, în anul 1962, tata a participat la Congresul țărănimii Pare un sat foarte așezat, cu mulți oameni realizați. Are o
române, la București, cu ocazia încheierii cooperativizării istorie a lui?
agriculturii, el a fost reprezentantul satului sau al comunei – Elev fiind, la școala generală, l-am însoțit pe pro-
la așa ceva. A fost un eveniment, evident, după ce fusese fesorul meu de literatură, Emil Bârsan, să adunăm date
în război, aceasta era cea mai îndepărtată plecare de aca- pentru o monografie a satului. Cred că eram în clasa a
să. La întoarcere, tata a venit cu o mulțime de fotografii șasea sau a șaptea. A fost o experiență pe care atunci nu
cu delegațiile la congres, cu cunoscuți și necunoscuți. El am înțeles-o, acum o valorizez altfel. Din păcate, lucrarea
era îmbrăcat în costum național, îi stătea foarte bine. Îmi realizată de profesorul meu nu s-a păstrat, nu am găsit-o
amintesc că mama a luat foarfecele și a tăiat metodic toate în nicio arhivă. Din câte îmi amintesc, din niște concluzii
femeile care apăreau în poze, mai aproape sau mai depar- care abia acum au sens pentru mine, populația din satul
te de tata. Tata nu știu să fi protestat, luase lucrurile ca meu este venită, în cea mai mare parte, din zona Năsăud
atare. A fost, probabil, un gest de gelozie al mamei, care și din zona Maramureșului, greu de definit vreo localitate,
își putea imagina orice că se întâmplase la București, tata pe la începutul secolului al XVIII-lea, adică după 1700.
fiind un tip bine, în accepția mamei. Și era, din câte mi-l Eu aș crede acum că e vorba de Sighetul Marmației, acolo

am mulți prieteni, cu care m-am simțit brusc foarte apro- fesorul Bârsan nota răspunsurile. La una din gospodării,
piat, parcă îi știam de când lumea. Populațiile năsăudene, întreabă profesorul meu, mamaie, ce faci dacă soțul nu
maramureșene, supuse maghiarizării, au plecat din locul mai poate ... ? Este vreun tratament pe bază de plante,
de origine în Moldova, în Neamț cu precădere, au găsit ceva natural? Ea s-a uitat la domnul profesor, s-a uitat la
condiții prielnice și s-au așezat. Potrivit datelor consem- mine, a mustăcit puțin și a zis: Ei, ce să fac, dom’ profesor,
nate în registrele parohiei, biserica de lemn de la Topoliţa îl iau de după cap și îl bag puțin cu nasul la ....! După aia
a fost ridicată în anul 1598 de Petru Şchiopul, cel care a e taur. Și a spus, fără rezervă, unde îl bagă cu nasul. Eu
fost şi ctitorul Mănăstirii Galata din Iaşi, şi a fost refăcu- m-am făcut că nu aud, deși cred că am roșit puternic,
tă în 1784. Timp de aproape două veacuri a deservit, ca profesorul s-a sfiit puțin de mine. Sunt lucruri pe care
schit, comunităţii de maici ce se formase aici, iar în anul nu le poți uita, mai ales că trăiam într-o lume extrem de
1781, una dintre călugăriţe, maica Olimpiada, a pornit să pudică. Multe lucruri țineau de domeniul rușinii. Edu-
caute un loc retras de mănăstire, deoarece în jurul mănăs- cația sexuală, ca și meseria, se furau, nu se dădeau de-a
gata. Îmi mai amintesc că am făcut atunci, cu profesorul
Bârsan, un repertoar al plantelor medicinale din zonă, o
carte despre semnificația viselor, am cules folclor al locu-
lui, poezii, anecdote, orații de nuntă, bocete, din păcate
nu am mai regăsit acele lucrări. Nu înțelegeam atunci, de
ce profesorul meu făcea aceste cercetări în zonă, mai apoi
mi-am dat seama că era vorba, de fapt, de lucrarea sa de
grad didactic superior, care era una din domeniul folclo-
risticii zonei. Profesorul coordonator, de la Universitatea
din Iași, i-a fost I. D. Lăudat, din câte îmi aduc aminte,
fiindcă acesta a venit și a asistat la o „lecție deschisă”. E
posibil ca lucrarea să fi rămas prin vreo arhivă pe undeva,
S
multe lucruri se vor fi păstrat acolo.
N
– Cât de important e spaţiul, locul în care te naşti,
în evoluţia unui scriitor, a unui artist? Îşi pune amprenta pe
E
sensibilitate, pe opera ulterioară?
S
– Spaţiul în care te-ai născut, cel în care ai deschis
ochii şi ai văzut lumea pentru prima oară, devine deci-
A
siv pentru întreaga devenire. Şi acest lucru nu este valabil
numai la artişti, este valabil pentru oricare individ. Omul
N T R
este, în definitiv, un copac care poartă rădăcinile după el,
tirii din Topolița se adunase prea multă lume. Aşa a luat iar prin posibilităţile infinite ale memoriei îşi ia continuu
naştere, în pădurile Văratecului, schitul de maici Văratec. sevă din pămîntul originar. Fiecare artist încearcă, la un
Mănăstirea a rămas, astfel, biserică de obște pentru cei moment dat, să demonstreze, printr-o mitologie proprie,
care se așezaseră în jur, formând satul actual. Toate acestea că naşterea sa nu a fost întîmplătoare, că locul în care s-a
le-am aflat atunci, cu ocazia acelei „anchete antropologi- întîmplat nu a fost fixat întâmplător, că Dumnezeu l-a
C O
ce”. aruncat în lume ca pe un zar cu toate feţele câştigătoare.

Ia pe oricare artist mare sau mic, analizează-l şi vei vedea
– Interesantă această anchetare, nu cred că se mai că axa lumii pe care o fixează în operă sau în mărturisirile
poartă. Cum se desfășura? pe care le face trece prin spaţiul originar. În ce mă priveş-
– Mergeam din casă în casă, mai ales pe la cei mai te, apropierea de Creangă, pe prispa căruia am copilărit,
în vârstă, îmi e greu să apreciez acum cât erau de bătrâni, umbra Cetăţii Neamţului sau aerul atât de vibrant din
E
percepția este diferită și deformată în copilărie. Discuțiile jurul mănăstirilor m-au tulburat decisiv. Vrem, nu vrem,
P
se purtau pe baza unui chestionar, dintr-un registru. Pro- suntem produşii contextelor şi ai propriei memorii.

în hohote, m-am pierdut, am roșit, am fugit în clasă. În

– Dacă te-ai fi născut în Oltenia sau Dobrogea, ai pauza următoare, dar și în zilele următoare, fetița, i-am
S mai fi fost la fel? Are scrisul tău particularitățile zonei natale? uitat numele, când mă vedea se repezea să mă sărute. Nu
Resimți „firea de moldovean”? avea nicio jenă, nu-i păsa de cei din jur, eram ținta ei, i
N
– Moldoveanul are un fel de pasivitate în fața vieții se pusese pata pe mine. Ajunsesem să mă ascund, să nu
și chiar a istoriei. Nu degeaba „Miorița” îl pune pe baciul mai vreau să ies în recreație. Plecam de la școală în fugă,
E
moldovean în postura de victimă predestinată, îl omoară veneam pe furiș. Eram hărțuit amoros, greu să spun al-
înainte de vreme datorită unor potriviri de constelații, de tfel. Mă mai prindea uneori, făcea exact același lucru: mă
S
zodii etc. Important e că îl pune într-o conjunctură cos- săruta pe gură. Noaptea am început să o visez, numai că
T R A
mică, nu e așa? Da, cred că există o tipologie umană a fi- în visul semi-treaz nu mai fugeam, stăteam cuminte, mă
ecărei zone, efect al reliefului, al unei istorii locale, al unei săruta pe gură cât voia. Îi răspundeam și eu, ne striveam
descendențe istorice. Un povestaș precum Ion Creangă buzele unul altuia. Era pasionant. Nu mai știu cum a
nu putea să crească decât în Humulești, de fapt Humuleș- încetat aventura, nu cred că m-am plâns cuiva de abuz.
tiul și humuleștenii l-au crescut pe Creangă. Iar un Vasile Acea iubire cu săruturi pe buze s-a terminat natural, cum
Conta, filosoful născut la Ghindăoani, peste deal de casa se termină orice iubire precoce, lăsând ceva senzații neex-
N
noastră, a dat „Teoria ondulațiunii universale”, inspirat de plicate. Celelalte săruturi, care vor fi mai fost, în viața asta,
teorii nemțești, dar este și ceva din succesiunea deal-va- au fost mereu ... primul/ primele. Nu le-am înțeles/ trăit
C O
le-deal-vale, a spațiului mioritic, reluat, mai târziu, de Lu- altfel.

cian Blaga. În Dobrogea, de exemplu, am avut de fiecare
dată impresia că nu aș fi putut să scriu nimic în atmosfera – Când a plecat de acasă, Harap Alb a primit de la
aceea uscată, fără peisaj „ondulat”. Dar e doar o impresie, tatăl său mai multe sfaturi, între ele acela de a nu se însoți la
evident. În ceea ce scriu, da, apar elemente ale locului din drum cu omul cu părul roșu, cu omul însemnat etc. Ce sfat
care provin, însă am căutat să imprim o oarecare genera- ai da cuiva, într-o situație asemănătoare? Cu cine nu este
E
litate scrisului meu, un oarecare „spirit universal”. Trăiesc bine să te însoțești la drum?
P
la Piatra Neamț acum, dar dialogul meu cultural este, – Sunt bune și sfaturile date de împărat fiului său,
sper, cu spații mai ample, nu cu vecinii de cartier. că nu degeaba sunt spuse în basm, nu degeaba a rezistat
basmul acesta cu rădăcini folclorice atâta vreme. Am ve-
– Ai avut vreo poreclă? Mai ales în copilărie se poartă rificat în viață sfaturile date de împărat fiului său și am
poreclele, copiii sunt furnizori de nume și supranume. Plus că constatat că a avut dreptate și în cazul „omului roș”, dar
lumea satului se recunoaște uneori mai mult prin porecle... și în cazul celui „spân”, adică însemnat. Nu mai detaliez
– Da, am avut, firește. Eram pe la șase, șapte ani, acum. La cele spuse acolo, aș adăuga să nu te însoțești ni-
eram într-un grup de țânci pe ulița satului. Ne întâlnim ciodată cu omul nătâng. Omul nătâng nu este nici prost,
cu o bătrână care, după ce ne examinează, pune ochii nici deștept, este îndărătnic, încăpățânat, supărăcios, tot
pe mine și îmi zice: Tu al cui ești? Că ești frumușel ca timpul nervos fără motiv, contrazice pe toată lumea fie că
un bobocel ...! Și așa mi-a rămas porecla, multă vreme, are sau nu are dreptate. Omul nătâng nu știe să își ceară
Bobocel. Mă enervam teribil când mi se spunea așa, iertare dacă greșește, i se pare mereu că este neîndreptățit
acum nu-mi dau seama ce era așa de enervant. Acum aș chiar dacă nu are niciun merit. Omul nătâng are un soi
agrea-o, dar nu îmi mai spune nimeni. de șmecherie pe care el o crede inteligență, în fapt este o
chestiune instinctuală care îl face și mai nesuferit. Dacă
– Fiorii dragostei. Ce îți mai amintești de primii fi- un om nătâng îți face un bine, chiar din întâmplare, va
ori? Dar de primul sărut? cere recunoștință veșnică, va deveni tiranic. Ca și spânul
– Primul sărut nu l-am dat, ci l-am primit. Și nu a din poveste, de altfel, că tot veni vorba. Omul nătâng
fost unul, au fost mai multe. Chiar așa! Eram prin clasa a poate fi cu școală multă, poate să fie analfabet, nu contea-
doua, sau a treia, când în pauză, jucam nu știu ce joc, în ză, caracterul iese prin piele, prin inimă, prin gesturi. Mai
cerc, când m-am trezit că o fetiță cu un an, doi mai mică, sunt și alții, o să îi întâlnești direct, o să înveți să-i eviți.
s-a apropiat de mine și m-a sărutat pe buze. Apăsat. Am
încremenit. Toți companionii de joacă au început să râdă – Care este prima fotografie în care apari? Ce îți

amintește momentul fotografiei? În ultimii ani ai făcut mul- de pionieri, să urmeze cursurile unei școli „care cultivă
te, foarte multe fotografii. Ce reprezintă pentru tine fotogra- obscurantismul” chiar comandantul de unitate. Ca să te
fia? înscrii la o școală trebuia să ți se elibereze un certificat
– Prima fotografie în care apar este de pe la patru de absolvire a școlii generale, lucru care mi s-a refuzat.
ani. Îmi amintesc și momentul, destul de vag ce e drept, Mai mult, profesorul comandant de unitate, profesorul
pentru că ne-am pregătit pentru cele câteva fotografii cu de sport Vasile Croitoru, a atenționat-o pe mama că nu e
mai multe zile înainte. Mai întâi, tata ne-a anunțat că a bine să strice viitorul copilului, trimițându-l la așa școală
vorbit cu fotograful satului, care locuia de fapt la Târgu retrogradă. Așa am rămas cu viitorul „nestricat”, dar de
Neamț, care ne-a programat în una din zile. Văzând fe- multe ori m-am întrebat ce ar fi fost dacă aș fi urmat cur-
brilitatea celor din casă, am intrat într-o oarecare panică, surile Seminarului Teologic ...?!
nu știam precis ce o să mi se întâmple. Din acest motiv,
am avut coșmaruri până la sosirea fotografului. A adus un – Care a fost primul film pe care l-ai văzut? Cum era
aparat mare, pe care l-a acoperit cu o pânză neagră. Ne-a cinematograful în satul tău?
așezat cu mâna, după o logică a lui. Fotografiile aveau – Îmi amintesc cu exactitate: era vorba de filmul
ceva din semnificația icoanei în casă. O poză cu bunicii, „Tudor Vladimirescu”, încă nu eram la școală, cred că era
o poză cu părinții tineri, o poză de la vreun eveniment, în anul 1964. Aveam cinci sau șase ani și am fost luat de
nuntă sau înmormântare, erau memorate, erau repere în fratele meu Vasile să văd filmul. Neinspirat, fratele meu a
istoria familiei. Acum, din păcate sau din fericire?, imagi- ocupat pentru noi locurile din față, într-o sală de clasă din
nile sunt multe, pozele și-au pierdut din importanță, din școală, aglomerată la refuz. Mi se părea atâta de real tot ce
miraj, nu mai fascinează. De fapt, omul de azi pare să fi vedeam, încât caii m-au călcat cu copitele lor, gloanțele
pierdut capacitatea sau facultatea de a admira. Este una toate le-am primit din plin, am urlat de câteva ori. Nu
din cele mai subtile calități ale omului, care, din păcate, eram singurul care reacționa așa, mai erau o mulțime de
nu mai funcționează. În copilăria mea viața se citea, era o spectatori nepregătiți pentru așa artă. Îți dai seama ce at-
carte pe care o deschideai cu febrilitate, atent la amănun- mosferă era în sală! Al doilea film a fost unul mai special,
S
te, astăzi viața se privește ca pe un film, poți să neglijezi greu de înțeles pentru mine, „În genunchi mă-ntorc la
N
pasaje întregi, reiei de unde ai chef. tine”, cu un cântăreț italian, la modă, Gianni Morandi.
Noi, copiii, am preluat cântecele siropoase ale italianului
– Ai fost făcut pionier? Ce însemna în epocă acest îndrăgostit și le urlam pe ulițele satului. Au urmat filme-
E
lucru? Cum s-a întâmplat, în ceea ce te privește? le indiene de top, încet am devenit fan al acestora. „Va-
S
– Era o modalitate de ideologizare a copilăriei, de- gabondul” și „Articolul 420” le-am văzut de zeci de ori.
veneai „tânăr comunist” fără să o vrei, fără să te întrebe Era o competiție între noi, cine poate face dovada că le-a
A
cineva. Erau create condiții stimulative: ca să devii pio- văzut de mai multe ori. Din acest motiv strângeam bilete-
nier trebuia să ai note corespunzătoare, să ai un compor- le de intrare, ca să putem dovedi atașamentul la așa valori
N T R
tament corespunzător, să te gândești la patrie, cu oarecare cinematografice. Aveam colegi care ajunseseră la perfor-
prioritate. Ca să devii pionier depuneai un jurământ de manța de a spune replicile în indiană înaintea protago-
credință pentru patrie și implicit pentru partidul con- niștilor. Nu m-am lăsat mai prejos. Oricum, când vreo
ducător, purtai cravata roșie cu tricolor, aveai ședințe de televiziune mai reia filmele acelea indiene, la cinematecă,
grupă, de detașament și de unitate. Nu știu cât de bine nu mă pot abține să nu mă uit și să nu încerc aceeași stare
erau organizați fasciștii, cei care aveau organizații ale ti- de co-participare.
C O
neretului bine puse la punct, dar comuniștii păreau mult

mai bine organizați. Am evoluat pe scara funcțiilor în – Care a fost prima carte cumpărată de tine? Cum ai
organizația de pionieri, de la comandant de grupă la co- ales-o? O mai ai pe acasă?
mandant de detașament, ca să ajung, în clasa a șaptea, – Prima carte pe care am cumpărat-o cu bani câș-
comandant de unitate. Acest lucru mi-a marcat, într-un tigați de mine din vânzarea cireșelor amare, cred că a fost
fel, destinul. Când în clasa a opta am vrut să mă înscriu la „Miu haiducul”, o cărțulie despre un haiduc căruia nu-i
E
Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț, mi s-a inter- rezista nimeni, împărțea dreptate și bani, omora turci,
P
zis, pe motiv că voi fi un exemplu prost pentru unitatea boieri, oameni răi, în general. Nu o mai păstrez, proba-

bil că i s-au tocit și literele, de la atâta citit. Îmi amintesc să merg la o școală profesională. Am ales școala de chi-
că împreună cu copiii din vecini ne luaserăm roluri din mie și meseria de operator chimist. Școala în sine era o
S carte și transformând livada în codru, treceam la jafuri de formă atenuată de sclavie modernă, nu exagerez. Casa,
la bogați pentru a-i înzestra pe sărmani. Am făcut mul- la această formă de cămin, era o odihnă controlată, în
N
te fapte bune atunci, nu le-am contabilizat, firește. Apoi general o veghe, de care putea să dispună oricine. Dacă
îmi amintesc de o altă carte, cu care am fost înzestrați. E un pedagog, adică un fel de paznic al locului, avea chef
E
vorba de „Colonelului nu are cine să-i scrie”, de Gabriel să strige deșteptarea în miezul nopții, o făcea fără niciun
Garcia Marquez, carte pe care mama a cumpărat-o de la fel de consecințe pentru el. Și cam așa se întâmpla, eram
S
magazinul din sat, obligatoriu, la pachet cu o cutie de la cheremul acelor pedagogi, unii adevărate brute. Dar
T R A
sineală. Ce era sineala? Un colorant albastru care se punea eram și la cheremul celor mai mari, care își impuneau
în varul cu care se văruia casa, mai ales în exterior, înainte regula, care era o umilire continuă a celor mai mici, a „pi-
de Paști. Sineala se găsea cu dificultate, așa că dacă voiai fanilor”. Intram la masă la cantină stând la rând, uneori
să cumperi, trebuia să achiziționezi și o carte, era un pro- câte o oră, în funcție de cum te programa pedagogul de
gram național de stimulare a lecturii, la sate. Mama a ales serviciu. Am fost elev al Grupului Şcolar de Chimie în
pe Marquez, nu din vreo afinitate cu proza și prozatorii perioada 1973 – 1976, adică între 15 şi 18 ani ai mei.
N
sud-americani, ci fiindcă era o carte mai subțirică și im- Dacă specialiştii au decretat că personalitatea omului, în
plicit mai ieftină. Mi-am încercat dinții lecturii în cartea fibra sa intimă, se definitivează până la 18 ani, pot spu-
C O
lui Marquez, eram prin clasa a treia cred și nu m-am ales ne că aici, în căminele Grupului Şcolar fost „de chimie”,
cu mare lucru. Doi bătrânei își plângeau de milă unul, devenit „Cartianu” între timp, mi-am pus la cale ceea ce
altuia în timp ce în curte un cocoș îi smotocea pe toți cei- s-ar chema personalitatea pe care a trebuit să mi-o suport
lalți cocoși, din vecini. Abia după ce am citit „Un veac de de atunci şi până azi. Starea copilul smuls din atmosfera
singurătate”, m-am întors la povestea colonelului. Cartea idilică a satului şi a familiei, aruncat în mijlocul unei lumi
aceasta am păstrat-o, mă uit la ea din când în când cu du- diverse şi necunoscute, agresivă şi nealeasă, a fost precum
E
ioșie. A îmbătrânit și ea. Altă carte cumpărată în aceeași starea animalului marin aruncat pe uscat şi îndemnat să
P
perioadă a fost „Zoia și Șura”, povestea a doi copii ruși zboare, cum ar spune Sandburg.
care s-au luptat cu nemții, până la sacrificiul suprem. Am
citit-o de nenumărate ori, citeam și plângeam. Văzân- – Ce amintiri te-au marcat, pe care le mai păstrezi în
du-mă așa de afectat, mama mi-a ascuns cartea, ca să-mi memorie, din acea perioadă?
curme suferința. Și apoi, văzându-mă așa de preocupat de – Dacă ar fi să scriu vreodată niscai memorii, aş
citit, mama a trecut la un șantaj, cu urmări pentru toată putea să vorbesc despre acea perioadă ca despre starea pe
viața. Îmi ascundea cartea pe care tocmai o devoram și nu care a avut-o Adam după izgonirea din Rai pe coclaurii
mi-o returna, cu niciun chip, până nu învățam câte o ru- pământeşti. Numai fericirea nu l-a încercat…! Atmosfera
găciune, din caietul cu rugăciuni transcrise de ea. Astfel, era „de supravieţuire”, la limită, sensibilitatea era amen-
am învățat, la urgență, „Crezul”, „Visul Maicii Domnu- dată, bruscată, ironizată, era considerată un handicap cu
lui” și „Psalmul 50”. Le știu și azi. care veneai din copilărie, de acasă, de care trebuia să scapi
ca “de o ruşine”. Pedagogii, inspiraţi de comportamentul
– Din paradisul satului ai ajuns, brusc, elev la o caraliilor din vechile închisori „de la politici” sau din cele
școală profesională de chimie. Ce însemna această școală? Ce „de drept comun” de pe Platforma Săvineşti, învăţaseră
înseamnă, pentru un tânăr din ziua de azi, școală profesi- bine să bată. Numai că aici nu eram, totuşi, deţinuţi,
onală? era vorba de (nişte) copii…! Şi capetele tunse chilug, ale
– La terminarea cursurilor școlii generale, de opt „internilor”, încă în formare, sunau surd sub scatoalcele
clase, aveai două opțiuni: să urmezi cursurile liceului sau administrate „din plictiseală”, din suficienţă, din prostie,
pe cele ale unei școli care te pregătea pentru o meserie. din ură, din frustrare de către pedagogi și chiar de către
La școlile profesionale era avantajul că pe parcursul celor unii profesori. Îmi amintesc de bătaia pe care mi-a admi-
trei ani primeai un fel de bursă, care se traducea în masă nistrat-o pedagogul Mosor, într-o duminică după amia-
și casă, plus uniforme școlare și de lucru. Pentru mine, ză, în anul I, când m-a găsit în cameră citind „Martin
ajuns în dificultate după moartea tatălui, era de preferat Eden”…! Şi în timp ce-mi curgea sângele din nas şi din

ureche, urla: „Bă, pifanule, te dai intelectual…? Vrei să în același timp, căreia nu îi mai țin minte numele. Am
zici că tu citeşti şi eu sunt prost?”. Oricât aş vrea să-mi ascultat poeziile citite, recunosc că nu prea îmi plăceau,
chinui memoria să arunce ca un balast, peste bord, ase- eram mai avansat ca cititor, deja citisem Pablo Neruda,
menea amintiri, ele revin, neprovocate, iertându-le până Maiakovski, Blaga și așa mai departe. După ce cei pre-
la urmă pe principiul că „Nici Dumnezeu nu poate face zenți s-au pronunțat asupra creațiilor, lăudând nemăsurat
neîntâmplate cele ce s-au întâmplat”. Din faţa agresivită- pe cei doi protagoniști, un domn mă ia de după umeri și
ţii aproape generalizate m-am refugiat în biblioteca școlii. îmi spune: „Te rog să spui și tu ceva frumos despre po-
Doamne, chiar dacă ne-ai alungat din Paradis, tot ai lăsat eziile pe care le-ai ascultat azi”. Nu eram foarte convins
o nişă să-l mai revedem din când în când şi această nişă că trebuie să fiu politicos cu poezia ascultată, așa că am
a fost Biblioteca. Şi avea toate calităţile această bibliote- răbufnit și am spus: Dar nu îmi prea plac...! A fost prima
că: era bogată, era deschisă, cu cât intrai mai mult între mea „ieșire critică”, în spațiul public. Doamna care citi-
cărţi, cu atâta biblioteca sporea! Bibliotecară era doamna se s-a supărat foarte tare și a început să plângă. Domnul
Imbrea care-mi dădea oricâte cărţi voiam „pe încredere”. poet s-a supărat și el. Mai apoi, încet, încet m-am adaptat
La început citeam cărţi, apoi citeam autori, apoi citeam la „politica de cenaclu”, mai ales că a început să vină și
„literaturi”. Văzându-mi osârdia mea pentru lectură, Daniel Corbu, cu care ne dădeam coate când textele citi-
doamna Maria Uţă, directoarea „grupului”, m-a scos de te și comentariile critice o luau pe arătură. Îmi amintesc,
„la comun” şi m-a plasat într-o cameră „de doi”, împreu- dintre cei care participau la acel cenaclu, pe Har Mihăi-
nă cu un alt împătimit de cărţi, Constantin Săndulache. lescu, un eminent profesor de latină, poet pomenit și de
Şi am deschis în cameră un adevărat front pentru Dos- George Călinescu, în „istoria” sa. Apoi Take Mihăilescu,
toievski, Tolstoi, Kafka, Malraux, Sartre, Borges, Prevert, un povestaș cu mult umor, care scria despre mahalalele
Musil, Cehov, Holban, Camil Petrescu, Dimitrie Stelaru, orașului, dispărute în colbul noilor construcții. O figură
Mateiu Caragiale, Platon… Şi chiar dacă „nu înţelegeam aparte era Dragoș Vitencu, autorul cărții de succes „Viața
tot”, cum se zice, ambiţia noastră era, de multe ori şi … pasionantă a lui Ciprian Porumbescu”, al cărui cuvânt era
cantitativă. Iar în “travaliul” acesta, al lecturii, drumul primit cu multă deferență. Un poet talentat, care făcuse
S
de la cantitate la calitate este obligatoriu, firesc, mi-a de- senzație la prima lectură, dar care a rămas blocat într-o
N
monstrat-o practica susţinută. Apoi, cu „bilet de voie” de formulă maiakovskiană, era Gheorghe Hibovschi. Mai
două, trei ore, vinerea, mergeam la Cenaclul „Petrodava”, erau și alții, mai mult sau mai puțin frecventabili literar:
de la Casa de Cultură a Sindicatelor… Acum ştia şi por- Ion Grezia, Emilian Petrescu, Vasile Iftode, Maria Iftode,
E
tarul „că scriem”! Ion Cârnu, Romeo Pietreanu, Elena V. Muraru ș.a. Mai
S
târziu aveam să aflu, că acea adunare de condeie punea la
– Ce era acel cenaclu, „Petrodava”, de care spui? Ce un loc foști simpatizanți ai mișcării legionare cu activiști
A
amintiri ai de acolo? Semăna un cenaclu de atunci cu cena- ai noii ideologii, împreună scoteau din când în când foi
clurile de azi? volante cu poezii dedicate noii ordine sociale. Cenaclul
N T R
– Era o adunare de scriitori ai orașului, autori mai era și o formă de control a impulsiunilor creatoare din
mult sau mai puțin activi, care aveau unde se întruni pe- zonă, dirijarea lor mai mult sau mai puțin discretă. Mai
riodic. Ca și acum, de altfel. Probabil că atunci era și o veneau unii, alții, meteoric. Am o amintire mai aparte,
formă de a-i monitoriza, de a-i controla pe creatorii zo- de la una dintre întrunirile de cenaclu. Într-una din seri
nei, de către oficialități, de către partid, de către securitate. citește poezii o fată nou venită, de o frumusețe aparte,
Când am ajuns eu acolo, tocmai plecase din oraș și din chip angelic, ochi mari etc. În plus și poeziile erau de o
C O
cenaclu, la București, poetul Dan Verona, care era o glorie tristețe poetică care a copleșit pe toată lumea. Împreună
a momentului. Dan Verona crescuse la casa de copii, ab- cu Daniel Corbu ne întreceam cu limbajul nostru critic,
solvise studiile la Liceul „Petru Rareș”, strălucise la școală. să intrăm în grațiile fetei. Când s-a încheiat ședința de
Am ajuns acolo, la prima întâlnire, ca și cum aș fi ajuns cenaclu, ne-am luat inima în dinți și am abordat-o pe
la Marea Adunare Națională. Cu emoții mii, cu ochii autoare, invitând-o la o plimbare, să tragem concluziile
făclii. Îmi amintesc, de la prima întâlnire de cenaclu, la serii. Abia în acel moment am realizat amândoi că fata
E
care am participat, că au citit poezii un domn, Vasile If- nu avea picioare, era victima poliomelitei, o boală foarte
P
tode și o doamnă, extrem de planturoasă, dar frumoasă activă în epocă. Părinții care o însoțeau au luat-o și au

purtat-o pe brațe până la mașină, o „Dacia” adaptată. Am să nu mânânce inima unui animal, a unei păsări. De ce?
amuțit amândoi. Pentru că mănânci inima propriilor copii. Era un mod de
S compasiune pentru animalul ucis, sacrificat pentru hrana
– Când ai descoperit că pe lumea asta există fetele, ta. E multă poezie în superstiții.
N
care sunt altceva decât băieții? Cum ai reacționat?

– Am descoperit asta foarte devreme, în lumea – Când te-ai îmbătat prima dată? Cum a fost? Ce îți
E
copiilor se crează un folclor specific. La grădiniță fiind, mai amintești, dacă e să-ți mai amintești ...!?
pe la șase, șapte ani, am făcut pasiune pentru o fetiță cu – Prima beție serioasă a fost pe la șaptesprezece
S
unul, doi ani mai mică decât mine. Nu mai țin minte ani. Eram elev la „școala de chimie”, adunasem cu greu
T R A
cum se numea, dar îmi amintesc că mi s-a făcut rușine de niște bani să merg până la Iași, la redacția revistei „Croni-
sentimentele mele, aveam impresia că toată lumea vede că ca”, care mă debutase. Voiam să mă uit în ochii celor care
eu sunt atras de acea fetiță, că în minte și în inimă se în- o făcuseră, să mă vadă cât de poet sunt, să-i cunosc, să mă
tâmplă ceva, așa că nu m-am mai dus la grădiniță. Plecam cunoască. Numai că, la căminul unde stăteam am fost
de acasă, cu o gentuță metalică, foarte nostimă, care avea vizitat de Daniel Corbu și de către un necunoscut, Andrei
o cheiță, în care aveam un măr, o bucată de pâine, vreun Petru Marcovici. Cel din urmă era un tip foarte cuceri-
N
biscuite probabil. În consecință, mă ascundeam într-un tor, știa multe poezii pe de rost, cancanuri literare, știa
cireș înflorit, era primăvară, și așteptam să treacă vremea. bancuri, se mișca lejer prin lume. Marcovici ne invită să
C O
Așteptarea era un ritual. Atunci ca și altădată. Apoi, în mergem să bem un vermut la barul „Orient”, acolo unde,
clasa întâi, învățătorul ne-a dispus în bănci, câte un băiat ne zice el, era foarte cunoscut. Și era ...! După vermutul
și câte o fată. Nu am fost prea încântat de această situație, lui, urmează vermuturile date de mine, din banii pentru
așa că după ore am tras-o de cozi pe fata care s-a nimerit ieșirea la Iași. Nu ne-am lăsat până nu i-am terminat. Cu
să stea cu mine, încât aceasta a venit a doua zi la școala cu fiecare vermut deveneam poeți tot mai mari, fiecare era
mama, ca să regleze situația. Nu puteam să explic, totuși, generos cu ceilalți doi în laude, așa că pe la miezul nopții,
E
de ce îmi era rușine să stau cu o fată în bancă. Probabil, dacă ne-am fi întâlnit cu Shakespeare pe stradă, l-am fi
P
tot un complex intra-sexual. Apoi m-am îndrăgostit în luat la bani mărunți. Sau cu Esenin, care ne plăcea foarte
taină de toate fetele mai frumoase din școală, sat, univers. mult pe vremea aceea...! Dar după reacția și starea de a
Inima îmi era foarte expusă. doua zi însă, nu cred că am mai atins vreodată vermutul
în viața asta. Am concluzionat, o dată pentru totdeauna,
– Ai superstiții în care crezi? Ai avut superstiții în că vermutul este o băutură care se bea o singură dată în
copilărie? viață.
– Deși nu am fost și nu sunt un superstițios, acum
îmi dau seama că și acestea fac parte din ritualul de a trăi. – Îți amintești prima vizită în Piatra Neamț? Ce îți
Nu-i judec pe cei care au superstiții, îi apreciez chiar. Su- mai amintești, de fapt?
perstiția te ajută să conștientizezi lumea în care trăiești, să – Orașele aveau ceva supradimensionat, în copilă-
te vezi pe tine în raport cu energiile acestei lumi. Supersti- rie. Mai puțin Târgu Neamț, care mi se părea mai mult o
țiile dau o notă de fabulos vieții noastre de zi cu zi. Ima- prelungire a satului natal. Prima vizită la Piatra Neamț, în
ginarul se îmbogățește, firește. Nu mă întorc din drum, amintire, este o cumulare a mai multora, nu îmi amintesc
ca să nu îmi meargă rău, să nu am ghinion? E un îndemn precis când a fost. Când plecam în taberele de vară, de la
să nu fiu cu capul în traistă, să fiu conștient de mine în Năvodari sau de aiurea, treceam prin Piatra Neamț. Îmi
fiecare clipă. Și e un mod de a justifica ghinionul, nu ca amintesc o căprioară de metal care scotea apă pe gură, în
o gafă comportamentală personală, ci ca ceva dictat de preajma autogării. Mă opream ritualic în fața ei, beam
sus. Sau de jos? De diavol? Superstiția îl așează pe om la apă. Era fascinantă. Apoi, la Teatrul Tineretului am par-
mijloc, între bine și rău, este o luptă cu răul. Pisica nea- ticipat la o conferință județeană, a pionierilor, în calita-
gră, cucuveaua, steaua căzătoare, sunt elemente din pano- te de delegat al pionerilor din comuna mea. Era în anul
plia fabulosului de fiecare clipă, de fiecare zi. Când cade 1971, aveam vreo treisprezece ani. Îmi amintesc vag că
o stea, moare cineva. Ce altă legătură, mai simbolică cu am fost pus să iau cuvântul, că am spus, între altele, că e
universul să cauți? O superstiție, în familie, era ca nimeni păcat că oamenii nu rămân pionieri toată viața, o „vârstă

a curajului fără limite”, așa cum a consemnat ziarul local indcă literaturizarea vieții/ trăirii/ memoriei scapă, de cele mai
„Ceahlăul”, la acea vreme. Habar nu am dacă am spus multe ori, informației exacte, se duce în zona poveștii, acolo
chiar așa, dacă nu cumva cel care a scris despre „conferin- unde „dacă nu ar fi, nu s-ar povesti”, iar „drumul din poves-
ța județeană a pionierilor” nu a adaptat cuvintele după ce te înainte mult mai este” și se pot modifica multe. Pentru că
există o oarecare versatilitate a adevărului, care se raportează la
i se cerea la redacție. În anul 1973 am ajuns „de tot” în
datele concrete ale istoriei imediate. Fiindcă adevărul, se zice,
Piatra Neamț. Și am rămas. este în funcție de ce aperi, unul este adevărul istoriei în vreme
de pace, altul în vremuri de război, unul este adevărul victimei,
– Te-a inspirat, în ceea ce ai scris, orașul Piatra altul este adevărul călăului. Dacă inițial ne-am zis că nu o să
Neamț? Ai scris despre orașul în care trăiești de exact cinci avem ce să (ne) spunem vreme de 365 de întrebări/ zile, con-
decenii...? statăm la sfârșit că, de fapt, numai am inițiat niște teme, că nu
– În general, inspirația ține de altceva, de altunde, am epuizat mai nimic. Cărțile de dialoguri și eseuri „Iadul etic,
de locuri și lucruri indistincte. Dar orașul este prezent, iadul estetic”, „Contribuții la estetica umbrei”, „Dicțiuni etice,
în ceea ce scriu, fie și prin faptul că îmi datez de fieca- ficțiuni estetice”, „România pe înțelesul tuturor” și „Ce rost are
re dată textele și le fixez în timp și spațiu. Uite, las aici, să trăiești în România tranziției”, plus cele de ficțiune, poezie și
publicistică completează mult mai concret și mai adevărat acest
o poezie care se numește chiar așa, „orașul meu” și care
dialog. Unele teme și chiar unele formulări, acolo unde era ne-
poate fi chiar Piatra Neamț: „Nu există oraș mai fru/ ca voie de o oarecare rigoare a informației și o oarecare dimensiu-
orașul meu,/ aici a avut domiciliu forțat,/ o vreme, Dum- ne a principiilor, se regăsesc în mai multe dialoguri, mai recente
nezeu;// Și cetățenii sunt fru/ e ceva ciudat,/ fiecare iese în sau mai îndepărtate în timp, în alte cărți sau în reviste. Dialogul
lume/ trecând prin celălalt;// Când vor să afle ceva/ ros- nostru nu este, nici într-un caz, un fel de „Învățăturile lui Nea-
togolesc un măr,/ care și putrezește/ până la adevăr;// Nu goe Basarab către fiul său ...”, trăim într-o epocă în care dacă
există oraș mai fru/ ca orașul meu,/ aici a avut domiciliu tatăl nu învață, în același timp, de la fiu, este pierdut. Din acest
forțat,/ o vreme, Dumnezeu.” motiv, întrebările se pot întoarce către cel care le-a formulat și
care ar putea să răspundă la fel de bine, în funcție de cât timp
a avut să adune experiență, amintiri etc. Sunt chestiuni care
S
Nota autorilor: se reiau, periodic, răspunsurile nuanțează tema inițială. Într-o
La sfârșitul anului 2021, în timp ce făceam bilanțul de perioadă în care comunicarea s-a transformat într-o hărmălaie,
N
etapă al anului, am convenit să realizăm un dialog tată-fiu, care uneori veselă, alteori tragică, un dialog cu întrebare - răspuns
să adune întrebări și răspunsuri pe parcursul unui an întreg. este posibil să nu-și mai găsească locul, să părem (și noi) niște
E
Încălziți de poveștile pe care ni le spuneam, cu hazul dar și cu rătăciți din vremea în care pe aleile din Grădinile Akademos în-
dramatismul lor uneori, am considerat atunci că nu va fi greu, florea cucuta, iar cei care peripatetizau să fi tras cu nesaț pe nas
S
că disciplina dialogului ne va centra temele, că vom sonda cu parfumul amar. Dialogul poate fi și o piesă de teatru, replicile
ajutorul întrebării zonele cele mai ascunse, mai sensibile, mai să fie un ping-pong care să animeze vreun rătăcit din universul
A
neglijate uneori ale memoriei, ale istoriei personale și colective. lui în universul nostru. O clipă ne-am gândit și la asta. Sau, în-
Un dialog de 365 de zile, cu o întrebare plus un răspuns pe zi, tregul dialog să fie parte dintr-o poveste cu două personaje, care
N T R
a început, de fapt, mult mai demult, de pe vremea când între- stau pe malul unei ape (tulburi) și încearcă să pescuiască adevă-
bările aveau concupiscența lor, când lumea era ea însăși o mare ruri dintr-o panoplie a axiologicului, memorabilului. Ceea ce
întrebare, când tatăl inventa răspunsuri pentru a contracara iese, ce rămâne, nu se ridică întotdeauna la nivelul așteptării.
lejeritatea de a întreba, din orice poziție, a fiului. De data aceas- Dar mai avem timp, poate, să revenim (pe același mal, la aceeași
ta, disciplina întrebării și a răspunsului a fost una tiranizatoare apă, poate mai limpede!) în anii următori. Tehnic, dialogul a
pentru ambii parteneri de dialog, dar a funcționat fie vânt, fie început pe data de 1 ianuarie 2022 și s-a încheiat pe 31 de-
caniculă, fie comoditate, fie război sau pandemie. Întrebările cembrie 2022. Răspunsurile au fost formulate, în cea mai mare
C O
(plus răspunsurile) au avut aleatoriul lor tematic, ideatic, au ve- parte, în ziua în care a fost formulată/ expediată întrebarea, de
nit din zone și domenii diferite, la încheierea dialogului a existat aceea întâmplările de peste zi, lecturile etc. au influențat, poate,
un moment de reașezare a lor, nu neapărat după tematici, dar răspunsurile/ întrebările. Experiența culturală, literară, de viață
încercând o oarecare coerență a „spațiului memoriei”. În esență și de istorie a celui matur poate să fie o lecție pentru cel care
este vorba de un dialog (cât de cât!) monografic, secvențial, un vine din urmă, pentru cei care vin din urmă. Scriitorul matur a
fel de taifas pe teme care ordonează memoria îndepărtată și care trăit istorie cât pentru mai multe vieți, așa că nu este de neglijat
E
încearcă să limpezească câteva idei, principii, situări, anecdote, calitatea acestuia de martor. O istorie a unei epoci se scrie cu
tendințe din scriitura/ literatura care animă pe interlocutori. pana istoricului, dar este înțeleasă cu mărturia celui/ celor care
P
E greu de precizat cât află unul de la celălalt interlocutorii, fi- au trăit-o nemijlocit.
E P I STO L AR Liviu PAPUC Scrisori regăsite (IX)
S crisoarea care urmează face parte din „corpu-

sul” adunat de Leca Morariu în vederea ipo-
teticei publicări a Enciclopediei ce urma să-i cuprindă pe
lipsele și trebuințele noastre, împlinindu-ni-le apoi cu
toată bunăvoința” („Amicul familiei”, de la Gherla; tot
aici, în nov. 1882, repetă gestul de recunoștință prin-
oamenii merituoși ignorați de posteritate și i se datorea- tr-o altă poezie, cu același titlu).
ză preotului și poetului bănățean Vasile Loichiță (1881- „Pretextul” Mihail Dracinschi îi dă ocazia lui
1958), stabilit în Bucovina, unde ajunge și profesor Vasile Loichiță să evoce activitatea câtorva poeți (mi-
universitar, un „intim” al familiei preotului Constantin nori) și ziariști din preajma ziarului „Patria”, cu amă-
Morariu (de unde și apelativul „Tătuca”), căruia îi va și nunte care dau viață peisajului animat de Taniu și Nicu
dedica, în 1938, broșura Preotul și românul C. Morariu. Dracinschi, Mihai Teliman și Erast Levescu (redactor
Același „sfânt de la Pătrăuți” (vorba lui N. Iorga) iese în responsabil la gazetă, la care a și stat în gazdă Loichiță),
evidență și din filele acestei scrisori, prin amănunte care Eusebie Ștefanelli și Tănase Gherman, echipa de șoc a
scapă, îndeobște, istoriei. Se adaugă evocări de episoade lui Valeriu Branisce, la care se adaugă alte și alte figuri,
legate de frații Morariu, nici acestea nelipsite de interes pentru a se ajunge la (cum singur spune): „Iată o lungă
(trimiterea la Romulus Cândea... o fi veridică?). istorie din trecutul scumpei noastre Țară a Fagilor cu
Prima filă a epistolei este de interes și pentru via- Măn. sfântă de la Putna și cu anii copilăriei liceene a lui
ța „comunistă” de după 1944, cu spolieri, deportări, Eminescu în casa lui Aron Pumnul, român greco/-ca-
foame etc. Subiectul de bază (de interes imediat pentru tolic din Blaj”.
Leca Morariu) a fost Mihail Dracinschi (1850-1927), Despre Vasile Loichiță ar fi mult mai multe de
spiritual apoi rector al Seminarului Teologic din Cernă- spus, dar poate cu altă ocazie. Să încheiem ca de obi-
uți, arhipresviter stavrofor (un amplu arbore genealogic cei, cu exprimarea recunoștinței față de Doamna Maria
al familiei, care însoțește viața lui Taniu Dracinschi, Olar, președinta Fundației Culturale „Leca Morariu”
este de găsit în Albumul Mare al societăților academice din Suceava, care ne-a pus la dispoziție cu obișnuita
„Arboroasa” și „Junimea” din Cernăuți, de Arcadie Du- solicitudine misiva alăturată.
gan Opaiț, Suceava, 2015, p. 280-282). Despre acesta
multe lucruri frumoase s-au spus, mai ales în legătură *
cu situația studenților întemnițați în legătură cu „Pro-
cesul Arboroasei”, pe care i-a sprijinit cum a știut el mai Timișoara, Idele lui Martie 1957
bine (Pr. dr. Ioan-Paul Valenciuc, în Preoțimea ortodoxă
din Bucovina în timpul ocupației habsburgice (1775- Scumpilor mei,
1918), Suceava, 2016, p. 263-264, ne dă câteva deta- Nici o clipă n-a uitat Bădița al vostru că vă este
lii). „Împricinatul” Constantin Morariu, în noiembrie dator ca să vă răspundă la scrisoarea ta din 28/I 1957,
1879, îi închină acestuia poezia Lui Mihail Dracinschi, dar am fost și sunt și azi năcăjit cu bolile mele răsărite
însoțită de o notă: „Părintele Mihail Dracinschi e spi- din bătrânețele grele ale celor 75 de ani pe umeri în vre-
ritual seminarial la institutul teologic arhiepiscopal din murile de acum. Apoi lupta de acum, a mea personală,
Cernăuți. nu generalizez, pentru existență. Trebuie să lucrez cu
După întemnițarea „comitetului arborosean” – boala în oase, ca să putem exista 3-4 persoane. Și asta
constatator din „cinci” dintre fiii săi spirituali – părin- fără odihnă și fără răgaz, ziua și noaptea. Eu sunt com-
tele Dracinschi a fost cel dintâi carele, chiar a doua zi, plet epuizat și simt parcă nu voi duce-o prea mult. De
ne-a vizitat prin chiliile noastre. Și apoi în tot timpul acum mi-i groază deja de iarna ce va să vină, dacă o voi
cât a durat inchiziția – adecă în decurs de unsprezece mai ajunge-o?! Bunul Dumnezeu să fie cu noi milostiv!
săptămâni, el a fost unicul carele – cercetându-ne de Și cu noi doi, bătrâni și bolnavi de aicea, și voi doi, cu
câte două-trei ori pe săptămână – ne întreba de toate mult mai tineri, de acolo. Asta e ruga mea de fiecare
clipă. Trebuie să scriu ca să câștig, că pensia nu ajunge, Cățălan, îmi ceri aprecieri despre Păr. Rector
să stau coadă la alimente, bolnav, să servesc și s-o distrez seminarial Mihail Dracinschi (fost mai apoi spiritual).
R
pe biata Ada, la 85 de ani, și să-i ajut la umblatul cu Om de omenie și iubitor al teologilor din Semin. ar-
cârjele. Camera mi s-a luat de când am fost deportat la hidiecezan. Pentru cunoștințele lui de Teologie practi-
L A
Alba-Iulia și sunt azi silit să dorm pe canapea în camera că a fost numit examinator (cu drepturile unui prof.
Adei și care canapea îmi servește și de masă de scris, cu univ.) în comisia de examinare a teologilor, alături de
cărți pe jos, dicționare etc., ca vai și amar de capul meu, Teodor Tarnavschi, Cotiu Popovici, Voiutschi, Găina,
S T O
încât îmi pot striga: flere possum, sed invare, non. Teribil, Saghin, Iuvenal Ștefanelli. Mare cinste asta! Și era și
teribil. Iată de ce întârzii să țin o corespondență iubită consilier consistorial onorific. Are litografiat un manual
și mult dragă! // de tipic și cânt bisericesc, neîntrecut încă până azi de
Cunosc scena „răpștirii” tale cu Tătuca, o cunosc nimeni. Iubit și stimat de toți studenții săi din Semi-
din însăși gura Tătuchii, că, după aceea lăudându-Te narul arhidiecezan, pentru calitățile lui alese. Fărâmița
pentru munca Ta (a, bietu Leca, lucră ziua și noaptea pâne pentru paserile care îl așteptau pe hrănitorul care
I
siriacu la revistele și cursurile sale), s-a dus la neuitatul pășea agale de la Reședință până pe Ringplatz, unde
P
și bunul nostru Partzer și a plătit toată datoria lui „Al- stătea zilnic în ușa prăvăliei de coloniale Tabacaru (ar-
buțu Tatii”. Tătuca mi-a povestit-o. Dar, bietul Arbiter, mean), de lângă librăria univ. H. Pardini. – Fiiul său
E
la câți, în vârf cu finul său, pe care l-a cununat, Romi, a unic, șchiop de un picior: Taniu Dracinschi, era un
făcut el mult bine. Toată lumea îl lăuda pentru dărnicia abgekrachter Iurist, pare-mi-se fără examene și post cât
lui discretă și numai de D-zeu știută, de el și ce cel ce a a trăit tatăl său. Mediocru puțin în toate ale lui, dar
beneficiat de ea. Cum aducea el din oraș noaptea târziu român înflăcărat, ținând ca la ochii lui la G. Popovici
portocale, smochine, bomboane etc. și le acăța de mâ- (T. Robeanu), Iancu Flondor și Valeriu Branisce în
nerul ușii de la camera bietei și neuitatei Mămuca, cea plenitatele lor (lupte de la ziarul Patria, persecutată de
cu mâni rozalbe și de aur întru îngrijirea Tătuchii și a Preș. Bucovinei Bourguignon). A tipărit Taniu Dracin-
celor 5 copii pe care îi îngrijea cu atât de rară și jertfel- schi în Junimea literară câteva versuri, traduceri modes-
nică iubire de Mamă. Cât îl îngrijea pe Bația (Victor al te din lirici germani mai noi. În schimb (pare-mi-se)
ei) cu borșurile ca să-l vindece de slăbiciunile lui corpo- vărul său, Dr. Nicu Dracinschi, medic în Câmpulung
rale așa de multe (mai ales pieptul). Apoi de a-l trimite și fiul directorului de liceu din Suceava, a fost poet de
pe Bădica Roman cu merinde la copilașii ei, care locu- talent, judecat după versurile lui din Jun. Lit. – Mic la
iau la armeanca He, sus spre Zamca. Scumpe și neuitate statură, frumos, blond și extrem de simpatic. Pe lângă
dulci amintiri, care toate se vor îngropa, ca mâne (nu acest Nicu Dracinschi, Taniu Dr. nu contează. Bun la
mâine, pâine, câine) împreună cu noi. Mult am iubit inimă era bietul Taniu, dar numai atâta. Mie îmi era
eu pe Mămuca și Tătuca, ca pe părinții mei prea iubiți, tare drag de el pentru naționalismul lui domol și totuși
de aceea îi și pomenesc zilnic în rugăciunile mele (ca și înflăcărat. – Pe la Patria colabora și Victor Bran., fra-
pentru Mițu și Tițu), implorând mila Ceriului de sus tele lui Valeriu, în care era tare de amorezată Dș. Frosa
pentru iertarea și odihna lor. Taüber, care s-a măritat după Șmul Amuliu Litviniuc.
Ce prietenie scumpă între Lațec și Nistor, pe care Apoi mai colabora și pe atunci studentul // Dimitrie
noi toți am secondat-o, în frunte cu Tătuca, pe care Cioloca, azi de 82, trăind în Caransebeș, în casa căruia
neuitată prietenie a frânt-o în mod ciudat și nedrept a murit iubitul între iubiți Torvic. Cioloca era secreta-
bietul Cândea, omul de omenie, de altfel, dar sucit, fă- rul de redacție al lui Valeriu Branisce cu care, amândoi
cându-se ca un țir prin sâcâielile lui. Ce nu i-a făcut împreună, au întemeiat în Lugoj (cam prin 1908, dată
pe placul lui, bietul Nistor și Arbiter???!!, pentru ca la nesigură) ziarul naționalist „Drapelul”. La Patria lucrau
urmă să deie cu piciorul în ei (mare încălcare de precep- încă Eusebie Stefanelli ca administrator, fiul lui Iuvenal
te morale și să se facă argentoianist! ................. Stefanelli, prof. la Fac. teol. din Cernăuți, și unul ca
Asemenea lui și Dracinschi i-a fost urmașul său Zubringer de abonați, Chif Levescu, căruia îi plăcea să
ca spiritual și Rector, sau Gavril Teleagă din Horodnic, beie împreună cu Mihai Teliman, fost ingin. în Siret
dobă de carte ca și Dracinschi și examinator în comisia și cel mai mare prozator umorist, bețivan de primul
de ex. a Facultății!! // rang, dar foiletonistul scânteietor al Patriei, care biciuia

cu tăiș de fulger pe toți renegații Bucovinei, în frunte

cu vândutul mitropolit Arcadie Ciupercovici. Tănase
Gherman continuă în ziarul întemeiat de Tătuca lup-
ta pentru drepturile românilor bucovineni, împotriva
lui Aurel Onciul (om cu minte) și a cumnatului său,
Florică Lupu. Tătuca ținea la direcția naționalistă a tri-
foliului T. Robeanu, Iancu Flondor și Valer Branisce,
care, când a fost expulzat din Bucovina, prin preș. Bo-
urguignon, a stat ascuns la I. Flondor din Storojineț, în
castelul acestuia, până ce s-a întors la catedra lui (ger-
mană) de la liceul din Brașov, de unde pleacă la Lu-
goj, întemeind ziarul Drapelul cu luptătorul bănățean
Brediceanu, prota Lugojului, Dr. G. Popovici etc. La
spatele lor stătea cu banii necesari familia Mocionești-
lor din Bănat, macedo-români de origine, dar ridicați
la rang de nobili (de Mocsonyi) prin căsătoriile lor cu
contese și baronese ungare înrudite cu Habsburgii. Poa-
te că nu înrudite, dar cu trecere la Curtea imperială.
Iată o lungă istorie din trecutul scumpei noastre Țară a
Fagilor cu Măn. sfântă de la Putna și cu anii copilăriei
liceene a lui Eminescu în casa lui Aron Pumnul, român
greco/-catolic din Blaj.//
Vă sărută pe amândoi Bădița, care se roagă să-l
iertați de cuvânt prost, cum se zice prin Bucovina, când
vorbești prea multe verzi și uscate. Cu mult drag, Bădia
cel bătrân și bolnăvior.
[Adresa pe plic: Râmnic Vâlcea, Raion R. Vâl-

cea, Str. G. Stoianovici 7, Tov. Dr. Țachi și Leca Mo-
rariu, Decan și prof. universitar onorar; V. Loichiță,
Timișoara, III, Grivița Roșie, 25]
L A R
S T O
I
P
E

Pagini de jurnal (III) Liviu OFILEANU
JURNAL WAL LO N
A LA RECHERCHE abțibild, totul e să ai o lume în capul tău, azi dimineață
am ieșit să cumpăr pâine și lapte, mă învârt în magazi-
DU LIEU PERDU
nul „Delhaize” și în fața mea cine stă la coadă, Madle-
ne, se uită peste umăr și spune: „Sunteți presat? Hai-
O riunde am stat, la casă ori la bloc, la ru-
lotă în pădure sau la hotel de patru stele,
întotdeauna mi-am făcut un „loc al meu” unde să nu
deți, vă rog în fața mea!”, o refuz politicos și îi urmăresc
mișcările, nu a luat mare lucru, niște mere și o baghetă,
casiera o cunoaște și îi culege suma necesară din mă-
deranjez pe nimeni, numai că există un soi de oameni
runțișul unui portmoneu galben-murdar, am avut ia-
imposibili care sunt deranjați de o simplă prezență, mai
răși acel sentiment de milă amestecat cu neputință, de
precis, ilustra doamna x de la etajul doi (vine de câteva
fiecare dată când ne cuprinde mila față de aproapele
ori acolo) i s-a plâns patronului nostru, cum că aude
nostru suntem pe lungime de undă cu Iisus, dar asta
voci și tropăit de bocanci soldățești, ba de sus de „la
nu ține mult și pierdem legătura captați de propriile
fereastră” vine fum, șefu’ mă întreabă și îi spun că nu-i
nevoi, căutăm atâtea lucruri de care ne săturam într-o
niciun zgomot, pe hol e lună și bec, dar io nu pot să
zi și o luăm de la capăt, sufletul însetează de dorul a
scriu fără țigări (tot șantierul știe deja că scriu...), șefu’
ceva nelămurit, însă când vine ziua lămuririi nu mai e
dă din cap a înțelegere, atunci îl rog să mă lase să stau
prea mult timp de trăit, de pildă, „ultimul loc” e cel din
pe lângă atelier, acolo e în regulă, poate mai dau cu mă-
capul nostru, dacă am reușit să ne iertăm suntem deja
tura, dacă văd ceva dau de știre, iar pe de altă parte, mie
acasă, în orice loc ai fi, înțelege odată pentru totdeauna
chiar îmi place să stau în locuri potrivnice scrisului, e o
că tu ești mai important decât cel mai frumos loc din
provocare și asta te ține în priză, acum sunt lângă ateli-
lume, fie și în praful vechi al acestui atelier, fie lângă
er, e inutil să-l descriu dar o fac pentru a-mi face mâna:
pat pe genunchi unde te minți că nu ai să mai repeți
camere cu materiale, țigla veche alături de țigla nouă
aceleași greșeli, tu ești deja iertat și iubit mai mult decât
discută despre schimbarea generațiilor, la fel și zincul
îți poți imagina, despre „sufletul obiectelor” nu știu ce
vechi cu zincul nou, izolantul, ardezia, hârtia și plasti-
să zic, cert e că pot simți suferința degradării lor și mă
cul, găleți alături de sacii cu ciment și nisip, scândurile
simt dator să le prelungesc viața, dacă pun mâna pe o
de mai multe dimensiuni, alea mai bătrâne și noduroa-
cetârnă veche pot auzi ploaia așa cum aud marea într-o
se au corpul plin de pete și găurit de cuie, cele tinere
cochilie, atelierul ăsta are un istoric, a fost un abator
sunt vesele ca niște chivuțe în ziua chenzinei, multe
pentru vaci, apoi a funcționat ca sediu de pompieri, e
lucruri trebuicioase și multe nu, dar toate se odihnesc
destul să închid ochii și imaginile se suprapun, măcela-
visând un loc al lor, un loc ultim, de unde să nu mai fie
rii și pompierii ocupă același spațiu, iar în fundul curții
smulse și aruncate, uite așa nimicurile astea îmi devin
alunecă leneș un fir de apă roșie, dacă deschizi ochii ro-
familiare, împărțim aceeași soartă, frumusețea noastră
șul e înlocuit de un cristal lichid, iarba și copăceii cresc
pălește și oamenii se satură repede de aceeași imagine,
întinzându-și boticul verde spre nervurile apei, acum
toate ființele și lucrurile merg la topit mai devreme sau
curge liniștea de sub veacuri amestecând toate timpuri-
mai târziu, și eu mă topesc după acele conversații rare
le, oare nu de un loc asemenea ăstuia vorbea Eminescu,
care mă inspirau odinioară, acum vorbesc cu mine și
să însemne asta că adevăratul loc e cel în comuniune cu
îmi răspund, sigur că mai este cineva în mine dacă îmi
natura, fiind parte a întregului, zidit în marea lucrare a
și răspunde, „muza” învie atunci când nu te mai aștepți
unui autor genial care n-a vândut un tablou în timpul
la niciun semn, durează un pic până se obișnuiește cu
vieții lui, și meditatia deșartă se fragmentează prin fâlfâ-
noul loc dacă nu e nimic aici să o inspire, prin cezariană
itul aripilor unui porumbel prins între firele de gard,
sau cu forcepsul se va ivi iarăși, fiindcă lumea din capul
natura funcționează impecabil, în două secunde apare
meu poate fi lipită pe acest loc pustiu asemenea unui
o pisică albă, se uită la mine apoi la porumbel, decid că
pot interveni și gonesc pisica, eliberez porumbelul (am

simțit bătăile inimii lui...) și declar: „una bună, una rea,
am salvat un porumbel și am lăsat flămândă o pisică”, L’ HOMME DES CAVERNES
poate că poetul trebuie să mai facă și alte lucruri în afa-
ră de a se împopoțona cu metaforele, de exemplu să Urmașii autentici ai spiței omului cavernelor
crească porci, orătănii și să cultive cereale, de aici vine (dovedit ca primul artist adevărat prin seria de pic-
experiența vieței, de acest gen de om-sadea se lipește turi rupestre care îți taie respirația), ei bine, ăștia n-au
și muza, la unii vine mai devreme, la alții mai târziu, vreme de îndoit „vinul filosofic” cu apă în agora, dar
căci mintea omului se coace în mod diferit la unii și la asta nu înseamnă că nu stau cu ochii pe tot ce miș-
alții, dar e atâta frumusețe la sfârșit când tragem linia și că, dimpotrivă, simțurile lor ascuțite în bezna grotei
aruncăm basca înapoi peste umăr... le permite captarea celui mai slab sunet, începând cu
N
L O
L
W A
A L
N
R
U
J

foșnetul ierbii până la grozava simfonie death-metal a fac gălăgie că sunt, uite că nu sunt și nu fac gălăgie,
unei bormașini, și ei nu prea ies din ascunziș datorită acum avem un „început de mijloc” și prelucrăm sen-
unei timidități monumentale, timiditate interpretată surile gălăgiei, pun de-o cafea și aștept să se lumineze
de adepții agorei ca sălbăticie, uitând că omul de grotă de ziuă, până la opt rămân pe întuneric la fereastra
este un „animal social” dacă și-a luat drept compani- din bucătărie și meditez, după opt apare ziua șchio-
on de viață un exemplar din sexul opus, una asemenea pătând și îmi deschid caietele, afară zgomotele se în-
lui și care se culcă numai cu el spre deosebire de prefe- tețesc, pantofi de damă driblând claxoane, uși trântite
rințele agorienilor, recte „spirite libertine” și perpetuu și conversații între vecinii ieșiți să-și povestească cum
deschise experimentării noutății, și urmașii ăștia sunt au dormit, apoi își mulțumesc, de fiecare dată pen-
de numărat pe o mână, hai două, că mai sunt câțiva tru „nimic”, numai că odată intrați în case se bârfesc
urmând a fi descoperiți în viitor, și din casta lor ferită cu nerușinare, „locuiesc într-o interminabilă piesă de
de curiozități inutile fac și eu parte, stau în grota mea teatru” conchid, ei sunt mai sălbatici decât mine și
și ascult susurul apei printre stalagmite și stalactite, vor să pară blânzi, „pâinea lui Dumnezeu”, adjectivele
iar pe grota asta o iau cu mine în lume oriunde aș alea porcoase le ies pe gură din inerție, suspiciunea și
merge, la adăpostul ei mă simt ocrotit și eu și familia neîncrederea revin la matcă odată cu încheierea con-
mea, nu aud alte tocuri de damă în afară de cele ale versației, totul e să îți joci rolul cât mai credibil cu
soției și chiar mă îmbăt doar cu imaginea ei, „cerboai- putință, să pari că ești altfel și să ai rezerva care te pro-
că iubită” după cum stă scris în „cântarea cântărilor”, tejează de surprize neplăcute, aici am luat o pauză, din
bun, acum introducerea e făcută, mai rămân mijlocul casa lipită de casa în care stau se aude o bormașină, se
și sfârșitul, am învățat-o de la Doinaș, „începutul și demolează un zid interior și e o reală plăcere să simți
sfârșitul sunt simple, mijlocul e dificil...”, chiar dacă vibrațiile în scaun, dacă omul de grotă stă cuminte în
sunt liber mă trezesc la cinci dimineața și spăl resturile grota lui tot se găsește cineva să-l scoată afară-n agora,
visului, mă uit în oglindă și mă salut, ăla-mi răspun- lumea nu e curioasă pentru a ști „ce faci”, ei mor dacă
de în același timp folosindu-se de vorbele mele, un nu îți spun ție ce fac ei, și ce fac ei, gălăgie, îți arată că
N
bărbos cu ratata lui carieră de călugăr, omul de gro- există deși tu îi vezi, dar cum asta nu ajunge te obligă
tă semănând acum leit pe tatăl său, mai puțin ochii, să le spui cât sunt ei de ok, chiar „buni și frumoși,
L O
bătrânu’ îi avea negri ca supărarea, însă fruntea nici inteligenți și indispensabili”, oare nu astea-s vorbele
mare și nici mică e la fel, nasul și pomeții asemenea, după care tânjim citind cărți, bârfind și direcționân-
„acum sunt tatăl meu” îmi zic și mă simt „cineva”, aș du-ne dracului cu umilință, no, avem și mijlocu’ fina-
putea porunci să mi se aducă rapid șase beri într-un lizat și pregătim sfârșitu”, sfârșitul trebuie să aibă ceva
L
bidon de motorină, l-aș învăța pe fiul meu timid niște din început, așa cum tragi un fir dintr-o bluză și-i faci
W A
figuri de karate, „întotdeauna dai tu primul”, sigur, nodul pe dos, că asta și este sfârșitul, „ceva care îți iese
apoi primești înzecit dar nu mai contează dacă tu ai pe dos”, întotdeauna sfârșitul e nedorit, cine ar vrea să
făcut deschiderea, toți vor spune „și ăla micu’ era al se sfârșească dragostea vieții lui, care ar vrea să moară
dracului, ai văz’t?”, și m-am uitat și astăzi în oglin- când iarba-i „verde-crud” și florile primăverii îți iau
dă să-l văd pe tata, nu l-am mai văzut din ‚82, habar mintea, acum bărbosul își pune muzică clasică la căști
n-am dacă mai e încă printre cei vii, io am rămas ver- și sfidează infernul sonor, viața din capu› lui e infinit A L
siunea lui updatată, el scria versuri proaste „în rimă”, mai frumoasă și demnă de trăit, chiar dacă întuneri-
eu scriu versuri proaste „în vers alb”, e o realizare și cul i-ascunde când și când chipul soaței lui aprins de
bărbosul dă din cap, nici tata nu avea mulți prieteni, o făclie cu seu, chiar dacă piatra de la capul tatălui său
„să n-ai încredere în nimeni” era dictonul său de bază, rămâne nemișcată, el tot nu iese-n agora să urle „ich
N
pe el îl înțelegem că se ferea de distincția „membru de bin froh”, știe că asta nu durează mult și pietrele se
partid”, eu nu am de cine să mă feresc și tot nu am înmulțesc fără sex, și tot ce va fi pierdut ieșind afară se
R
încredere în nimeni, nici măcar în mine, căci, dacă află deja în mintea lui, că poți călători și pe loc dacă
aș fi avut ieșeam în agora să sparg gura-târgului, să vrei să nu fie „sfârșit”...
U
J

C ARNETE CRI TI C E Horațiu STAMATIN Jucăriile triste ale istoriei
R ecenta antologie de versuri, Vitrina cu

jucării triste, ed. Junimea, 2022, p.152,
a regretatului poet Ancelin Roseti, prefațată de emi-
lumea unui „oraș îngrășat de fanteziile sale“. O realitate
tragică decăzută sub „retorica bufonului“, condusă de
un „bufon al târfelor“, un „bufonul înecat în fluviul
nentul critic literar Gheorghe Grigurcu și însoțită de otrăvit“, unde „nebunii risipesc toamna lumii“, aceiași
referințe critice, pune la dispoziția cititorului pagini nebuni au „aripi de vultur“ cu o intenție vădit obscură
de lirică selectate din cele trei plachete (Imperiul mâl- de vreme ce „au pornit în căutarea sufletului născător
ului, 1999, Împăierea lumii, 2004, Fericit pe la colțuri, de trupuri“, unde „îngeri ciufuliți“, unde „trecători
2004), publicate în timpul vieții sale. După lecturarea de cristal și fantome de piatră“ împreună cu „omul
lor putem afirma că avem în fața noastră o mărturie de paie“, cu „limbutul“, „circarul“, cu profeți, clovni,
cât se poate de fidelă a ceea ce se vrea să fie creația „sfinți iliciți“, alchimiști, „colecționari de zvonuri“,
literară a lui Ancelin Roseti. „vânzătorul de lozuri“, „un filosof … cu o biserică pe
Într-o construcție barocă a imaginației, într-o umeri“, cu toții vorbind „o limbă în dialectica morții“,
sintaxă născătoare de delicii stilistice, o tematică uni- cu toții în devălmășie emigrând „în colindul șacalilor“
tară străbate de-a lungul tuturor poemelor: o realitate spre „gușa de pelican a omului politic“. Evident avem
trăită plenar, resimțită în cele mai fine dezarticulații ale o diatribă în nota eminesciană din Scrisoarea III decla-
ei. Un teritoriu care nu este la îndemâna oricui fiindcă mată de pe „Muntele Satiric“. Se resimte istoria întune-
solicită o coborâre dantescă în bolgiile cotidianului. In- caților ani ’90, unde „imperiul mâlului“ și „împăierea
dexul adună personaje-arhetipuri reprezentative pentru lumii“ plămădesc aceeași istorie, în deplină falsitate și

filistinism: „O patrie fătată de zodia botniței și hrănită mi-a înghițit privirea“, „obraz încătușat de ghețuri“
de ugerul spitalelor de nebuni“. Unde chiar trimiteri la „o aripă răscolitoare de întuneric“, „râsul biciuind
divinitate nu-și mai au rostul atunci când ea te-mbra- orizontul“, „Ard în gura mea lumânările consolării“,
că în „cămașa de forță a mântuirii“: „Dumnezeu îmi „ploaia intrată pe catalige în oraș“, „zori cu belciuge
stă călare pe inimă,/ copleșit de propria-i naștere…“ în nări“, „un curcubeu muieratic lingușește deasupra
sau „Dumnezeu cu bube în cap își scutură boarfele, în mea cerul“, „râd cuiele în palme“, prin atașarea neîn-
dosul vorbirii, exersând în grabă, mântuirea pe golgote suflețitelor atribuții umane.
de mucava“. Avem de-a face cu un biografism hiper- Ca un Sisif, de astă dată revoltat, clamându-și
sensibil: „din gura mea uitată de țipăt cresc iaduri ce „vocația de tunar“, poetul declară impetuos: „m-am
se ascut/ și se topesc în filamentele ființei“ sau „strâng săturat … să tot împing lacrima acestei lumi spre vâr-
în mâini înăcritele sigilii ale fericirii –/ gigantice sloiuri ful nesfârșitului munte“. „Plictisit de civilizația milo-
de gheață“, îmbinat cu referințe culturale: „ziua pare gilor din urbe, dezgustat de urletul monedelor“, eul
un hamlet întemnițat pentru totdeauna în camera de poetic se vede totuși „salvat de creditul față de Cu-
machiaj“. vânt“. Dincolo de tot răul se întrevede un ceva pos-
Realitatea îl trăiește pe autor, și nu invers, e terior: „simt încolțind, curajos, în mine, un curcubeu
vechea teroare a istoriei: „Răsuflarea înghețată a go- mecanic ce zâmbește din toate balamalele sale acelui
lemului a căzut asupra-mi, când mă grăbeam spre o care speră să lase cu limbă de moarte ceva“. Răsar
captivitate asemănătoare nașterii“. Împăierea se petre- îndemnuri ca niște fleșuri de conștiință cu trimitere
ce „într-o revărsare de puroi și de rugă fără contururi“. la divinitatea tutelară: „zdreliți-i prin visele voastre
E un peisaj atomizat de la ordinea firească, îngroșat genunchii acestui om fără destin“ sau la sine întreg:
grotesc în părțile care ar trebui să-i dea echilibru, o „Consolează-te cu ochiul interior și memorează ino-
E
lume hidoasă, de carnaval, circ, bâlci, abator, o lume cența arborilor“ căci „astfel răspunsul tău nu va fi ui-
telurică, gregară în dezmembrare, prin dislocarea ar- tat vreodată“. Speranța, în fond, umanismul, dăinuie
C
moniei corporale asemănătoare cea din tablourile lui undeva, de aici atitudinea zarathustriană spre renaș-
Francis Bacon, să spunem. tere: „eliberați-vă de propriile trupuri, eliberați-vă de
I
Generatorul de imagini funcționează dihoto- voi înșivă!“, „eliberați-vă – respiră –!“.
T
mic, actantul asumându-și contradicțiile, sensul lor Pe parcurs, poemele din următoarele două vo-
dilematic exprimă dramatismul mesajului, găsim „un lume au evoluat spre limpezirea discursului poetic
I
nebun cu tâmplele lustruite în zori“, „un poet botezat prin structurare imagistică, lucrurile sunt exprimate
în sârmă ghimpată“, „șuții de buzunare declamă ma- mai economicos. În cele din urmă, discursul, de cele
R
rile poeme antice“, „defunctul și fugarul vor fi com- mai multe ori, se-ndreaptă spre o potențială Evă, mar-
C
pensați“, „mirodeniile și otrava istoriei,“, „triumful și tor tutelar la acest paradis în destrămare: „O! ținătoare
circul din bârlogul înaltei societăți“, „Eu mă retrag în a lumii și-a mea“. E părtașă la ce se-ntâmplă în jur de
colivia mea,/ cu toți dumnezeii mei și cu toate lichele- unde și multe rugăminți către ea, poate cu efect tau-
le mele“, „întâia mâhnire din întâia nădejde se naște“, maturgic, salvator: „Pune-mă în cumpănă, Femeie“,
T E
mai toate cu o nuanță clar ironică, care nu denotă „Să calci ușor“, „Zădărnicește-mă, Femeie, tu suavă
decât o asumare etică, prin deconspirare. De multe matriță a uimirii“, „slăvește, Femeie, și acest din urmă
ori versurile capătă rezonanța de bronz a unor apof- fel al meu / de a fi“.
E
tegme: „unde este geometrie e și o speranță în toa- Ca orice poet care se respectă, nu lipsesc profe-
te“, „Scrutează în tine și vei vedea cum se plăsmuiește siunile de credință, traduse prin: „lupta cu cuvintele
N
servitutea“, „istoria se repetă: răsuflarea e un pretext, puse să plodească noi înțelesuri“. E un angajament to-
bucuria o patimă“, „în adâncimi totul devine lege“, tal, nici o abatere de la jertfă: „eu port tatuate pe-ntin-
A R
„E viața o legendă rostogolită-n culori“, „plânsul nu sa mea piele actele voastre/testamentare“. O declarație
se măsoară în lumină“. La care se adaugă versuri ce de dragoste: „port urletul vostru intim în gât“, totul
țin de o imagistică, mai degrabă, suprarealistă, decât spre a ajunge la un liman mai prielnic vieții, istoriei:
de o exprimare hermetică: „Seducător de vulg, car- „aproape gol, eu învârt această roată/ să vă găsesc un
C
nea ta fierbinte pisici sinucigașe, tăinuiește!“, „bufnița rost la țărmul crucii“.

E
I C Mihai POSADA Leo Butnaru – Cu genunchii pe zaruri
F ără a împărtăși, din fericire, soarta unor «cola- rea Unirii Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918,
R I T
boraționiști» precum medicul Louis-Ferdinand Vasile Goldiș – atrăsese atenția asupra faptului că: «pro-
Destouches, mare scriitor francez și polemist al veacului al paganda culturală, care se desface din slova scriitorului, e
XX-lea, bine cunoscut sub pseudonimul literar Louis-Fer- un hotărâtor act politic» (Octavian Goga, „Tribuna” zilelor
dinand Céline (1894-1961), arestat în noiembrie 1945 în noastre? Rostul scriitorului în politică, în TRIBUNA, Arad,
Danemarca, încarcerat la închisoarea Vestre din Copenha- an. XV, 1911, Nr. 112, 24 mai-16 iunie, p. 1).
C
ga și eliberat în iunie 1947, apoi condamnat de francezi Apoi, reverberația Pound o găsim și în proxima
în februarie 1951, în contumacie, la un an închisoare și contemporaneitate a volumului scris de Leo Butnaru,
absolvit în aprilie de un tribunal militar francez ca vete- cum ar fi poema profesorului de englezește pensionat
ran de război dezactivat; ori nordamericanul Ezra Wes- Walter Johrend de la Sibiu, emigrant în patru puncte car-
T E
ton Loomis Pound, mai bine cunoscut drept Ezra Pound dinale și nu numai: ...«Când aerul își deșerta umezeala/ ca
(1885-1972), figură proeminentă a mișcării imagismului de rouă peste firele de iarbă/ călcate de fesele tale eliptice/
și apoi a modernismului literar, poet și critic, colaborator ne striga din cerdac Ezra, yankeul:/ Răsare soarele, porum-
E
în Italia al fascismului în cel de-al Doilea Război Mondial beilor,/ și Cantosurile mele/ trebuie să ajungă la dumnezeu
și simpatizant declarat al nazismului, care fu arestat în Ita- înainte...» (DIMINEAȚĂ, în RAPSODIA, revistă sibiană
N
lia de forțele americane ca trădător, petrecând într-o tabără de cultură, Sibiu, an. XIX, 2022, Nr. 221, p. 3). Aceasta
militară la Pisa trei săptămâni închis într-o cușcă de oțel arată cum Ezra Pound poate fi perceput corect și de alți
R
în aer liber și apoi, considerat inapt pentru proces, seches- cititori & scriitori ai veacului al XXI-lea, giranți-interpreți,
trat în spitalul psihiatric Sfânta Elisabeta din Washington, după proprie asemănare, stilistic vorbind, ai susnumitei
A
pentru circa doisprezece ani – Leo Butnaru se arată, în autonomii estetice. În cazul citat, opera fiind divinizată
volumul său de versuri Cu genunchii pe zaruri, apărut la prin majuscula care desfide Divinitatea însăși, ca persoană
C
editura bucureșteană Tracus Arte, în anul 2014, un adept citată în textul sibianului, cu literă mică!
maiorescian al autonomiei esteticului, în sens aristotelian, Poetul Leo Butnaru era cândva tânărul rebel în
kantian, trecând desigur prin Gherea și până la acesta mai măsura în care revolta empatică i s-a transfigurat în admi-
nou, explicitat de Vasile Mihalache în studiul-manifest in- rația din care cu certitudine se hrănește dragostea sa pen-
titulat Împotriva suprematismului estetic/ O perspectivă pos- tru Avangarda rusă și cea ucraineană din care a tradus, de-a
tumanistă: «Ceea ce se ascunde însă în spatele estetismului lungul vremii, numeroase volume dintre care amintim:
este tocmai faptul că ideologia literaturii este ideologia domi- Avangarda rusă (2006; I - poezie, II - proză, teatru), 100
nantă» (https://posthum.ro/blog/vasile-mihalache-impo- de poeți ai avangardei ruse (2008), Avangarda rusă. Dra-
triva-suprematismului-estetic/, subl. autorului). Anume, maturgie (antologie, 2011), Avangarda – jertfa Gulagului
atunci când consideră și dumnealui că opera lui Pound (antologie, 2011), Panorama poeziei avangardei ruse (vol.
este mai plină de miez, mai importantă adică, decât de- 1, vol. 2), Avangarda ucraineană (antologie, 2014), Pano-
rapajele ideologice ale autorului acestei opere: Să mori ca rama poeziei avangardei ucrainene, Ed. Tracus Arte, 2017;
Ezra Paund în ţara în care/ ai fost ţinut ca o fiară în cuşcă poesia sa dovedindu-și maturitatea abordării lirico-filoso-
de fier/ sub soare torid;/ să te stingi în lacustra Veneţie fără/ fice a realității, acum (și nu doar pentru că textul reprodus
să fi pre/ prea-regretat că asta/ nu se va întâmpla în America ca exemplu mai jos i-a solicitat o perioadă de timp mai
tuturor posibilităţilor/ confirmă incontestabil că într-adevăr/ extinsă pentru elaborare): Bifronsul cu două feţe/ dar/ doar
treizeci la sută omul constă din poezie/ iar restul – din apă… cu un singur chip…// Şi totuşi/ când e să întoarcă şi celălalt
(Moarte la Veneţia, datat 1.X.2012, p. 152). obraz/ Ianus întreabă:/ Care?/ cel din faţă/ sau/ cel de la cea-
De altminteri, însuși «Poetul pătimirii noastre» fă?...// E de pălmuit obrazul trecutului/ al viitorului?/ Am-
– așa cum îl numise pe Octavian Goga deputatul Marii bii?... (Celălalt obraz, datat 31.X.2009-6.XII.2013, p. 49).
Adunări Naționale de la Alba Iulia care a adoptat hotărâ- Titlul întregului volum de versuri de care ne ocu-
păm – Cu genunchii pe zaruri – poate fi regăsit/extras din rii – zeii/ muzele/ gheaţa// şi o concentraţie de poezie în
textul Eventual, truvabil la pagina 33: …de-ar fi voia mea/ sânge/ depăşind nivelul/ compatibil cu viaţa… (Sus, datat
zeu al ghicitului/ Pyhton/ aflat mereu în eroare de ton/ cu 16.IX.2013, p. 9).
răspunsu-ţi strâmb/ te-aş ţine în ungher de destin/ sau de Volumul, cu valoare de efigie pentru profilul liric
dom/ cu genunchii pe zaruri/ ca pe boabe de porumb... (da- al lui Leo Butnaru, este alcătuit din trei cicluri, fiecare de
tat 23.IX.2011, p. 33). Sau, mai deslușind un înțeles, aici: valoarea și întinderea unei cărți în de sine, adunate la un
chiar de la Început/ a căzut șase-șase/ dar/ naivă/ îngenun- loc precum în Scriptură, sub semnul Treimii, după cum
cheată pe zaruri/ lumea continuă continuă/ să arunce zaru- urmează: Cot la cot, Semințe de rodii și Întins de mână.
rile... (Zaruri, datat 6.XII.2010 / 8.VII.2011, p. 34). De Ironia în cheie parodică probează buna stăpânire a
asemenea, întâlnim acest titlu în considerațiile poetului umorului ca simț al acelui organ cunoscut de geniul nostru
asupra poemelor nipone, cu bine cu- reflexiv cu denumirea spiritul de finețe.
noscutele lor forme fixe – Leo Butnaru Numeroase texte abordează, uneori cu
însuși dovedindu-se un practicant al sti- deosebită subtilitate ori cu debordant
lului concis de exprimare poetică, după humor, acest mod de tratare a istoriei și
tipícul nipon: Nu/ nu e un poem în ge- geografiei literare și/sau sufletești: Odată
nunchi/ pur şi simplu e un haiku/ de obi- ce la moartea omului se pune +/ La naș-
cei nu prea înalt./ Sau poate fi o tanka.// terea sa ar fi trebuit să se pună – ? (Para-
Nu/ nu e un poem în genunchi. (Despre dox plus-minus, datat 8.XI-13.X.2012,
poemele nipone, datat 18.X.2013, p. p. 183); Homer nu a scris niciun rând//
173). Socrate nu a scris niciun rând// În absenţa
Cultul pentru formula poetică manuscriselor/ zeii îi ascultau în original//
E
niponă devine evident: Trei rânduri – după care urmă evanghelistul exasperat/
haiku./ Cinci – tanka. Cam atât/ se cuvi- de sărăcia cuvintelor/ şi de cei fericiţi să-
C
ne./ Înainte de toate, astfel/ nu te minţi tu raci cu duhul/ alinat de îmbelşugarea
pe tine. (Scurtissim, datat 22.VIII.2011, tăcerii/ pe când ajunsese să scrie resem-
I
p. 214); exprimat cu o sobrietate, am nat/ cuprinsul testamentelor (Absența și
T
zice, echinoxistă: scriu atât de scurtisim prezența manuscriselor, datat 14.X-12.
– chestiune obişnuită deja/ la care pot XI.2009, p. 205); De fapt/ cucul este și
I
adăuga doar că/ poezia e mereu imprevizibilă/ poate plictisi/ el un Nevermore [...]//(E drept/ nu iese să spui și/ cucul lui
de-i pretinzi să fie mai mult decât/ fastuoasa reprezentaţia Poe...) (Corbul și cucul, datat 1.X.2013, p. 250); Domnul
R
de-o clipită/ a unui flash îndreptat spre locul unde/ probabil/ Dostoievski a fost totuşi un om relativ cumpătat/ Necutezând
C
s-ar afla Dumnezeu. (Flash Ars poetica, datat 11.VII.2009, să treacă mai departe de calvarul fraţilor Karamazov/ pentru
p. 38). că şi mai şi au fost bântuite de patimi/ surorile Karamazov…
Un autoportret liric în aceeași tușă sigură, magis- (Patimile după Dostoievski, datat 14.X.2011, p. 320).
tral-lapidară, de forță și impact poetic, deosebite, precum Amarul mucalit al umorului mântuitor de coșma-
T E
majoritatea textelor acestei culegeri de aproape 490 de pa- ruri irumpe alteori, oglindindu-se în adâncimile trecutului
gini – cele mai multe umplând puțin peste o treime de filă, tangent unor genocide istorice cum a fost holodomorul din
subliniază ferm atitudinea estetic-auctorială despre care anii 1932-1933: …iar cel ce bea apă din băltoacă/ îşi va
E
tocmai vorbeam: Eu scriu cam din ultima treime a secolului recăpăta frumuseţea/ şi tinereţea făpturii…// – Dar dacă nu
trecut şi/ nemodest vorbind/ ţin să spun/ am făcut tot posibi- este ecologic? întreabă/ (pentru a rămânea ce-a fost)/ Muma
N
lul pentru ca/ eroul poemelor mele să rămână pur şi simplu/ Pădurii… (Basm, datat 29.X.2013, p. 254).
erou liric/ şi nicidecum să ajung/ erou al Uniunii Sovietice/ Condiția Poesiei, abordată în același duh al post-
A R
sau a lagărului socialist… (Erou liric, datat 18.XI.2013, p. modernei intertextualizări din care, firește, nu poate lipsi
171). Un alt exemplu autoreferențial, ilustrând în imagini nici demitizarea ca tehnică plastică, nici nuanța ironică,
de dramatism concentrat această doctrină sintetizată de decât că la nivel incondamnabil, pentru că nu întru to-
latini prin expresia multum in parvo și intens practicată tul denigrator, ca la alți versificatori contemporani: De
C
de autor: Pe culmile Parnasului/ ca şi pe culmile disperă- ce dorm, îngrămădite între galbenele file,/ iambii suitori,

troheii, săltăreţele dactile?// Din mezozoice motive,/ care fac tema libertății nu putea să îi rămână străină fostului mem-
ca repezi pasări/ să încremenească-n pietre/ ca o protopoe- bru al Uniunii Scriitorilor din Uniunea Sovietică (din
E zie/ de dispăruţi pterodactili… (Poezia în mezozoic, datat 1997), fostului vice-președinte al Uniunii Scriitorilor din
1.VII.2013, p. 244); sau: Din sănii aiurite iubirea ţi-o stri- Moldova (în perioada 1990-1993) și actualului președin-
I C
gai:/ – Ah, voi sâni, voi ţâţe! Şi voi cai, voi cai! [...]// Năval- te al Filialei Chișinău a Uniunii Scriitorilor din România
nica iubire bezmetic ţi-o strigai:/ – Ah, voi cai, voi cai! Şi voi (din octombrie 2013, dar și mai înainte, între 1997-2005)
sâni, voi sâni! (O parafrază-bis, datat 4.XI.2013, p. 330). și totodată membru în Consiliul Uniunii Scriitorilor din
R I T
Viziunea poetului poate purta și ținută de gală, desigur, România. Libertatea ca sugestie subtilă, ori termen-nădej-
în context asumat: Precum la întâlnirea şefilor de state/ cu de-impuls, apare frecvent în versurile poetului moldovean,
gărzi de onoare/ şi cu parlamentări prealabile/ când marele realizînd astfel – stilistic, desigur, vorbind – podul confra-
traducător purcede la/ re-înveşmântarea poeziei altui grai/ ar tern peste Prut, visat de companionii săi, între care și su-
trebui să se intoneze imnurile celor două ţări... (Ritual cu blim-regretatul azi Grigore Vieru: Născut în URSS – adică/
C
traducător, datat 11.III.2012, p. 88); ori: Nu doar cele nouă născut în cămaşă de forţă…// trăind în URSS – adică/ tot în
ceruri danteşti –/ în al zecelea cer se află poezia – în/ cerul cămaşă de forţă…// …apoi veni perestroika:/ pe unde scoţi
gurii lui Dumnezeu… (În al zecelea cer, datat 21.V.2009, cămaşa?... (Proverbul-lozincă, datat 31.VIII.2011, p 217).
p. 225). Sau, cum în splendoarea unui poem cum Tropi- Libertatea ca o condiție a existenței umane: La marginea
T E
cul Capricornului, datat 29.V.2014, p. 15) și în multe alte veşniciei unde deja/ nici timpul nu mai are timp/ la marginea
texte ale culegerii Cu genunchii pe zaruri. infinitului unde/ nici spaţiul nu mai are spaţiu întru a se ex-
Cvasi-permanentul recurs la (con)textele sacre nu tinde/ se poate adăposti în afara pericolului omul ce gândeşte/
E
pare tocmai echivalentul evlaviei autorului, dar nici nu paradoxal/ care chiar dacă ştie prea bine ce înseamnă veşnicie
înseamnă mai mult decât îndoiala, pseudoateismul unui şi infinit/ susţine că la inexistentele lor margini timpul nu
N
psalmist autentic și condensat alteori până în vecinătatea mai are timp/ spaţiul nu mai are spaţiu – încolo totul fiind/
unui sui generis ermetism formal: Când reuşi totuşi să-l doar poezie otova ca/ libertate în stare pură (Gândirea para-
R
prindă pe Dumnezeu de picior/ – se îngrozi! –/ piciorul era de doxală, datat 10.VII.2013, p. 252).
lemn… (Pro-teză (și anti-teză), datat 1.IX.2011, p. 221), Imaginile poemelor lui Leo Butnaru pot cuprinde
A
sau: Doamne/ cum se împacă realitatea/ că ai făcut femeile tristețe cât pustia, acoperind realități istorice, mentalități,
atât de frumoase/ apoi ai dat poruncă/ să nu fie râvnite ne- obiceiuri și daturi străvechi-actuale, sub mantaua unui li-
C
vestele altora?// Probabil/ nu fără subînţeles/ ai pus această rism pur a cărui luciditate taie cum lama de samurai: Sub
poruncă ultima/ a zecea… (Oarece neconcordanță, datat flacăra răsăritului/ e o pâlpâire străveziu-albastră de parcă/
8.IX.2013, p. 310); Veneraţilor apostoli cereşti/ am impre- în Siberia ard fabricile de spirt. (Răsărit, datat și localizat
sia că şi luminăţiilor voastre/ şi îngerilor cu lumina ceva mai 20.XI.2013,/ București, p. 335); sau suavitatea emoționan-
slabă/ decât a nimburilor pe care le purtaţi/ li s-a cam impus tă, impasibil-magnifică, de chihlimbar, a memoriei: cândva/
convertirea/ dintr-o credinţă în alta/ în special din iudaism apa era atât de curată/ atât de curată/ încât/ înainte de a intra
în ortodoxism./ Probabil pentru prima/ şi ultima oară vi s-a în ea/ îţi venea să te speli (* * *, datat 13.VIII.2014, p. 17); ori
întâmplat/ o astfel de schimbare/ slăvite fie-vă numele/ şi fap- nostalgia începutului, cum poemul de mai largă respirație,
tele./ Amin. (Convertire, datat 17.XI.2013, p. 333). Fără așa cum li se spune textelor lungi de măcar o pagină, cu care
îndoială, însă, versuri ca următoarele, denunță un poet se deschide cartea, intitulat Ab initio (datat 19.VII.2014, p.
credincios într-un mod cu-adevărat sublim-religios, adică 8). Faptul că sunt datate permite remarca noastră că volu-
eliadian, vezi teorema homo religiosus: Zi de Paşti. Univer- mul este cu grijă edificat de constructorul său, un poeta arti-
sul cade în mintea copiilor/ în mintea pruncului Hristos.../ fex de excepție. Un artizan precum demult-odinioară vetuști
(Pentru a nu trezi discuţii nedorite/ precizez – cade în lu- orfevrieri-furnizori ai caselor regale...
minoasa minte a pruncului...) (În mintea pruncului, datat Iată, așadar, un poet al cetății și al cetățenilor citi-
18.V.2009, p. 224). tori și trăitori de Poesie. Un poet și punctum.
Cum însuși poetul, traducătorul și istoricul literar
Leo Butnaru viețuiește de o viață în Republica Moldova Sf. Isidor Pelusiotul; Sf. Sfințit Mc. Avramie; Sf.Mc.
și născut fiind în comuna Negureni, raionul Telenești, Eldat, episcop în Anglia; Sf. Cuv. Evagrie, Georgia, Făurar
Gubernia Basarabia din Imperiul Rus, la 5 ianuarie 1949, 2023, Sibiu-pe-Cibin.

Clopotul de mătase al Ancăi Şerban Adi G. SECARĂ
E
(Anca Şerban, Luna cu un ochi deschis,
I C
Editura Aius, Craiova, 2022)
A scultând sfatul autorului „Cuvântului îna- Din paragraful de mai sus s-ar putea înțelege că
R I T
inte”, Cătălin Ghiță („să nu facem abuz de sinuciderea ar avea un rol important (sau măcar tot atâta
teorie”!), îndemnăm la o… împărtășire (se cunoaște că cât în „Greiere de topaz” de Florin Spătaru, un roman de
lectura este făcută în timpul Sărbătorilor Pascale!) cu debut remarcabil!), dar mesajul, unul dintre ele, cel mai
„bunătatea” cuvintelor universului interior (dar nu nu- important, poate, ar fi cel care este și un titlu de poem
mai: „Poezia nu se scrie aici și acum,/ doar măturând in- („să urmăm calea inimii oricât de adânci ar fi urmele”,
C
teriorul./ Nu se dezbracă și nu plânge./ Are gust de ceve p.53): „într-o zi mă voi trezi/ îți voi spune încă o dată că
și de nimic./ E lumina lunii în picioare.”, p.42) din cea viața nu poate fi înlocuită/ la fel cum nu pot fi înlocu-
de-a doua carte de poezie a scriitoarei din Craiova, o car- ite cuvintele mele/ mai drepte decât copacii/ de care te
te care stă și sub umbra… luminoasă a lui Celan (aluzie sprijini ca de o cruce/ fără lumină proprie ne pierdem și
T E
la teza de doctorat a Ancăi Șerban, despre corespondența în poezie/ sfâșierea nu înseamnă sfârșit/ e acea timiditate
lui Paul Celan și Emil Cioran; putem adăuga că partea a simplă și meditativă a deschiderii pieptului/ nu are nimic
treia a cărții de debut se intitula „Convulsia umbrei”!), o în comun cu așteptarea sau absența/ prin ceață melanco-
E
carte care, cu șarm și blândețe, învinge teroarea și oroarea lia își trage răsuflarea/ în liniște”...
Istoriei (care bat din nou la porțile tuturor, nu numai la Luminița Mihai are o carte de poezie intitulată
N
cei care credeau că Istoria s-a sfârșit), poate ținându-se „Cuțitul de mătase”, Anca Șerban propune, de fapt, un
cont de ceea ce Celan declara că după Auschwitz limba „Clopot de mătase” care ar răsuna (dacă ar fi…) într-un
R
„a supraviețuit, în ciuda celor întâmplate. Dar a trebuit templu care ar fi (ghici templu ce-i!) acela din „toate ve-
să treacă prin propria ei lipsă de răspunsuri, printr-o în- rile s-au repetat” (p.64): „am înghițit nisipul și scoicile/
A
grozitoare amuțire, prin mii de discursuri aducătoare de cu o linguriță de miere/ și toate verile s-au repetat/ la
moarte. A trecut prin toate acestea, dar nu a scos niciun nesfârșit în mine/ până am obosit/ sunt un templu/ prin
C
cuvânt despre cele întâmplate. Și cu toate astea a supra- care nu se vede soarele/ se înalță încet valuri crude/ se
viețuit. A trecut prin asta și a venit din nou la lumină, lovesc la întâmplare/ de carnea mea liliachie/ ar trebuie
îmbogățită de o asemenea experiență tragică.” (este un să mă bucur poate/ de somnul pământiu sub o aripă/
fragment din discursul ținut de Celan la decernarea unui însă la teatrul de vară/ ai început/ să curmi tăcerea/ în
important premiu, cel al orașului Bremen - sursa Wiki- aer n-a mai rămas nimic”... Limba/limbajul clopotului
pedia)... ar putea fi „rodul unei scoici” (p.62), o super-perlă nenu-
Se știe că Paul Celan s-a sinucis, în textele Ancăi mită: „tristul obicei de a nega cine suntem/ de a ne înveli
Șerban mai este cel puțin o aluzie și la Sylvia Plath (și inima/ sau lipsa ei în staniol colorat/ de ce să fim onești/
ea sinucigașă!), la „Clopotul de sticlă”, la urma urmelor când blândețea o găsim plină de praf/ la colțul străzii/
atitudinea față de Rău este importantă (și în artă, a se la fel ca tot ce se naște din noi mai frumos/ lumina ne
vedea filmul „Opera fără autor” (Werk ohne Autor), din face mai puțin umani decât întunericul/ ne oglindim în
2018, regizat de Florian Henckel von Donnersmarck, al cioburi/ cu ochii închiși/ malul se surpă pe dinăuntru/
cărui scenariu a fost inspirat în mod liber de viața și ope- dincolo de neliniște/ inițialele interioare se desprind/ din
ra pictorului Gerhard Richter - „Never Look Away - Nu toată ființa mea/ rodul unei scoici/ mă apropii/ iarna
întoarce privirea!”, pe HBO): „am plămânii înfășurați stridentă îmi acoperă părul/ mă joc/ îți amintești/ din
în mătase: o monotonie azurie/ dacă aș putea să devin atingerea mea/ se naște cuvântul”...
umbra clopotului de sticlă/ acum știu ce îmi lipsește/ îmi Este o carte a inimii (care împarte Lumină!), dar
spun și surâd/ nu concep răul/ dar îl simt/ și nu îmi arată și a unui anume frig (vezi „iarna stridentă” de mai sus!),
colții/ amăgirea sau puterea de a renunța/ chipul meu poate cel al arhetipului etern al Anei lui Manole, existând
se face nevăzut/ singura cârtiță năvălind în lumină din versuri care pot „zidi” o astfel de abordare: „pereții din
greșeală” (înfășurați în mătase, p.54)... mine respiră” (p.12), „în ziduri e mai multă viață decât în
noi” (p.25), „ne ascundem în locuințele noastre” (p.30), căzute/ le adun/ și inspir mirosul ușor amărui/ le stro-
„întinsă pe ziduri iubirea miracol” (p.35), „se zidesc brațe pesc cu picături de apă/ aștept/ până la ultima suflare/
în pereți” (p.45)... Evident, ele sunt „rupte” din context, frânghia de luminiță/ Zâmbet fără memorie/ Oglinda ca
totul poate fi „între” „poezia e a celor vii” (p.29) și o anu- întoarcere/ să urmăm calea inimii oricât de adânci ar fi
me „lipsă de poezie” („nu ne amintim decât de noi mi- urmele/ înfășurați în mătase”...
rosind a pământ uscat/ din lipsă de poezie/ cuvintele se Desigur, scrierile Ancăi Șerban nu bâzâie mora-
destramă, se rup, ard, dispar/ se întorc în uter/ am deve- lizator, estetica (frumuseții) Adevărului (celor o mie de
nit rezistenți la a spera/ din lumină în întuneric și înapoi/ ochi ai săi - ochii clipesc, vorbesc, pocnesc în paginile
o întoarcere bătută-n cuie pe dinăuntru/ iubirea în tăcere cărții!) primează, prima parte a „Lunii cu un ochi des-
și în trepte/ probabil atârnă greu” - p.30), pe lista celor chis” este intitulată „Adevărul ieșit prin piele” (și nu este
importante adăugându-se „ieșirea ca la Almodovar!), - celelalte două
din sine a unui personaj imagi- părți sunt „Tăcerea ca o formă de
nat/ ca apa mării dintr-o scoică” relief” și „Poemele din oglinzi” -,
(p.29) sau „binecuvântarea de a fi Adevărul Poeziei este unul com-
apa adâncă/ din conștiința celui- plementar simplului Adevăr, dar
lalt” (p.51)! trebuie puțină atenție și răbdare:
Îndrăzneala ontologică a „rana liberă” de la p.51 - „lumina
poetei este remarcabilă: „Tot ce din rana liberă/ e-adevărul ultim
nu poartă nume rămâne viu.” pe care îl pot asculta/ din spate-
(p.39), în pofida Frigului (care nele zidului/ fără să mă atingă/ doi
cesită un pulover solar, p.10), din pescăruși s-au înecat în apropierea
E
„noi” (p.13), Răcelii „din colacul țărmului/ au lăsat în urmă țipătul

de salvare” care devine „un moft lor/ au rupt nodul din zorii zilei/
C
dacă știi” (p.12), Înghețului care tăcere/ retrăiesc binecuvântarea

poate înlemni „cuvintele/ unei de a fi apa adâncă/ din conștiința
I
libertăți strânse ghem” (p.14), pa- celuilalt/ în absența trupului”. Li-

T
rantezelor ninse (p.26), zăpezilor bertatea are nevoie de ziduri, așa

din spatele „bunătății ochiului cum se pot elogia și frontierele
I
stâng” (p.27), primelor zăpezi la (cf.Andrei Vieru), de „încremeni-

care ar trebui să ne închinăm, să re” „voit într-un vers/ care ne va
R
spunem rugăciuni (p.35), Poezia goli de noi/ dar nu va umple pa-

C
pură putând lua forma ghioceilor harul/ sensibil la atingere” (p.29

de ziua a șaptea (titlul este, de fapt, „ghiocei în ziua a șap- - „dincolo de noi”), dar și de „cântec” (p.14), de „poezia
tea”, p.65): „s-a făcut frig în noi/ suntem ghioceii întinși libertate topită la foc mic/ ca inima femeii/ care îmbră-
pe pământ/ în ziua a șaptea/ ascultăm descântecul iernii/ țișează un copac/ cu ochii închiși.” (p.34) Da, Libertatea
T E
pentru câteva clipe/ tâmplele ne zvâcnesc a început/ dar are (ne)voie de Feminitate!!! „Inversul” și „Răspărul” sunt
ce știm noi/ despre liniștea care ne-a zidit/ o gutuie pră- două lentile prin care te poți apropia de certitudinea ase-
fuită/ lăsată pe masă prea multă vreme/ și noi trecând lenizării… Ancăi Șerban (Buzz Aldrin și Neil Armstrong
E
unul pe lângă celălalt/ încă mai scoatem apă/ din fântâ- pot avea, acolo unde sunt, pe luna lor cu ochi deschis, de
nă”... Tensiunea nostalgiei purității asigură, în cele din ce să fie un pic geloși), o „cutie de lemn” putând fi un alt
N
urmă, o luciditate a necesității comandamentelor mora- fel de modul lunar („pașii mici” amintind de pașii uriași
le, care poate îndemna la luptă „până la ultima suflare” pentru umanitate, păstrând niște proporții): „ascultă/ în-
R
(titlul poemului care „închide” cartea ca într-un cocon tr-o zi pașii aceia mici/ se vor întoarce-n aluatul/ cu aro-
de vierme de mătase, p.67): „sunt ziduri de lumină care mă de scorțișoară/ fetița ghemuită sub arini/ spune o altă
A
ne despart/ în spatele zâmbetului/ e ascunsă o amăgire poveste/ cu forme bine pudrate/ ochiul întors invers/ un
vegetală/ îmi place să ascult florile dimineața/ când îmi cărăbuș albastru/ se pierde-n lumină// vorbim în somn/
C
pun laptele/ peste fulgii de ovăz/ e o fierbere în frunzele e liniște/ nu ne gândim la cubul de sticlă/ jumătate de

E
C
I
T
ochi se îneacă zilnic/ întors/(...)/ era o melancolie în ro- frunzele de mentă din cana de ceai./ Poate mă voi naște
I
chiile mătase/ adormite în cutia de lemn/ frig în noi” într-o zodie de pământ/ făcând lista lucrurilor necunos-
(pp.12-13)... Somnul este și el foarte important, ca Im- cute./ Încap atât de multe luni în inimă/ încât nu va fi
R
periu al viselor („să admitem/ că visul e calea” scria în nevoie să-mi amintesc.” (p.48) Și „Absența…” (aproape
C
volumul de debut), dar el este stăpânit de noua Alice: „Se ca întregul volum): „O poveste pentru copii mari./ Se
va naște un orb din gutuie./ O purificare de bună voie./ aprind scoicile./ Locuri amânate în amintire./ O felie de
Sunt Alice./ Sunt vidul din tine./ Tot ce nu poartă nume pâine prăjită prea mult./ Somnul mi-a devenit o cădere
rămâne viu./ Într-o zi îți voi veghea somnul./ Șarpele va în lumină./ Mă simt puternică în picioarele goale./ Sunt
T E
plânge focul tău interior.” (p.39) Sau, „înaintea poemu- cea presimțită/ chiar dacă nu-mi spui pe nume.”
lui”: „simt ochiul închis al unei pisici/ simt un abajur Când „Limitele sunt scoicile din burțile pescăru-
întors invers/ simt cafeaua rece din cană/ o carte poștală șilor” se impune „Să uităm că în desprindere celălalt e
E
dintr-o altă lume/ nu pot și nu mai vreau să mă agăț/ îna- pretutindeni” (p.38) și să încheiem cu „un pelican jumă-
intea somnului/ deschid ochii poeziei cu mâinile” (p.20) tate sfânt trece încet” (p.36)...
N
Sau în poemul care dă titlul cărții, ca și în cel care Pentru că „am inventat amânarea întoarsă cu che-
urmează, „Absența oglindirii” (p.48 și 49) unde se schi- ița./(...) în interior nu avem acces./ născocim o poveste
A R
țează o delicată mistică: „Peștele ronțăie din luna cu un în rafale./ ne spălăm pe mâini.” (p.56) După ce în volu-
ochi deschis./ În adâncul inimii somnul se descompune./ mul de debut se inventase „cel mai frumos joc cu ponei”!
Printre căutări un perete cu litere amestecate./ În spate- Și atunci înțelegem una dintre legile Frumuseții: între-
le unei imagini există un țipăt/ ireverabil în pietre./ Un pătrunderea poveștilor, lumilor, adevărurilor, ca și când
C
ecran mișcător în apă./ Se va întoarce somnul tăios/ ca luna chiar s-ar întoarce, cândva, la pământul uitat!

E Constantin CUBLEȘAN File din istoria sonetului românesc

(Florica Gh. Ceapoiu)
I C
R ezultatul unor cercetări îndelungate asupra țelesului și prin trăsuri neașteptate”. Caracterizarea este
R I T
sonetului eminescian și a sonetului în gene- valabilă până în prezent, mulți poeți căutând a-l îmbu-
ral, prezent în literatura română, întreprinse de doam- nătății, totuși, construind variante ale sonetului clasic.
na Florica Gh. Ceapoiu, s-a concretizat, mai întâi, în Dar, doamna Ceapoiu nu se oprește la acestea.
studiul Din laboratorul lui Mihai Eminescu. Sonetul În subcapitolul Sonetele românești publicate în
(2018), realizat în colaborare cu muzicianul Florian presa anilor 1838-1840, fixează câteva coordonate ale
C
Chelu Madeva, care a compus muzica pentru sonete- evoluției societății românești în timpul războiului ru-
le eminesciene (liduri), studiu contopit acum în File so-turc, când avem Regulamentul Organic, acum mar-
din istoria sonetului românesc (Editura Muzeului Lite- cându-se încheierea perioadei domniilor fanariote. În
raturii Române, București, 2022), este fără îndoială o acest cadru, se scriu „sonete ocazionale” de către Iancu
T E
întreprindere oarecum solitară, de Văcărescu, I. Heliade Rădulescu,

importanmță majoră în istoria li- Ghe. Asachi cărora le acordă co-
teraturii române, datorită mai ales mentarii ample, în special de pro-
E
analizei prozodice pe care o prac- zodie, aici aflând diferențe și evo-

tică autoarea, în cadrul fixării par- luții stilistice. Se adaugă și sonetul
N
ticularităților istorice ale diferitelor lui T. Cipariu, în Transilvania,

epoci în care această formă fixă a extinzându-se astfel cercetarea pe
R
poeziei a evoluat la noi. În plus, un spațiile tuturor provinciilor româ-

capitol aparte este consacrat sone- nești. Sonetul lui Cipariu este îm-
A
tului eminescian. bogățit prin „introducerea în text a

Volumul este alcătuit din metrului italienesc”.
C
trei secțiuni, cel mai amplu fiind Un alt subcapitol se referă la

prima în care sunt abordate Pri- Sonetele românești publicate în pre-
mele sonete românești publicate în sa anilor 1845-1850. Foarte utile
presă, începând din 1821, cu pri- sunt introducerile care dau ima-
mul sonet publicat de Gheorghe ginea socială, politică și culturală
Asachi. Apoi, Iancu Văcărescu pu- a epocii:„Am considerat necesar
blică în 1829 sonetul Pace, pe care – spune domnia sa – să conturăm
îl și reproduce autoarea studiului, succint cadrul istoric european în
însoțit de o aplicată analiză prozo- care intelectualii români, creatori
dică. O atenție deosebită este acor- de poezie au încercat să înțeleagă și
dată lucrării lui Ion Heliade Rădu- să asimileze cele mai înaintate idei
lescu, Reguri sau Gramatica poeziei (1831) în care se dă ale vremurilor pe care le-au traversat, dar și să ilustrăm
o definiție memorabilă acestei poezii cu formă fixă:„So- condițiile vitrege în care au apărut și au funcționat anu-
netul este o mică poemă ce se încheie în paisprezece mite publicații care au găzduit creații ale unora dintre
versuri, din care opt se sfârșesc numai cu două sunete și acești intelectuali”. E creată astfel o amplă perspectivă
celelalte șase fac două terceturi (…) Aceste paisprezece de prezentare și analiză a evoluției sonetului în peisa-
versuri ce sunt hotărâte pentru dânsa trebuie să cuprin- jul literar românesc. În această perioadă consideră a fi
ză tot înțelesul, fără să se cunoască că lipsește ceva, dar ilustrative câteva sonete pe care le analizează cu atentă
nici, dimpotrivă, să se vază că înțelesul s-a sfârșit și spre aplicație: Al. Pelimon (Lumină zâmbitoare; Privirea ta
împlinirea versurilor s-a mai adăogat ceva de nu era de mă’ncântă); Ioan Catina (Primadonei C. de Holossy; Un
trebuință. Sfârșitul trebuie să se încheie cu sfârșitul în- sonet urât pentru o femeie frumoasă), N. Capeleanu (So-
net liberal; Moartea lui Iisus, ș.a.). creat piese aparținând acestui gen de poezie cultă, rit-
Capitolul Despre arhitectura prozodică a primelor mând lungimi metrice proprii nu doar talentului lor, ci
sonete românești este o demonstrație tehnică în evalua- și «geniului limbii» române”.
rea construcției sonetului, autoarea utilizând din plin Volumul mai cuprinde și studiul anterior, Reci-
studiile în domeniu ale profesorului ieșean Adrian Vo- tind sonetele lui Mihai Eminescu, incluzând și cronicile
ica. În încheiere, cercetătoarea formulează o concluzie apărute la vremea respectivă, datorate unor Theodor
memorabilă: „Destinul sonetului în limba română, deși Codreanu, Geo Călugăru, Zenovie Cârlugea, Mircea
destul de clar prin durata scurtă – de numai două sute Cololenco, Constantin Cubleșan, Nicolae Manolescu,
de anu – a istoriei sale, ne-a convins că dintotdeauna Adrian Dinu Rachieru, Ioana Stuparu, Alexandru Sur-
această formă fixă de poezie a exercitat o magie deo- du și Ecaterina Țarălungă.
sebită asupra poetului, atrăgându-l în deslușirea acelor În fine, volumul se încheie cu un capitol semni-
porniri criptice pe care le bănuia că există între idee ficativ, Sonet literar – sonet muzical, în strădania și rea-
și cuvânt./ Dintotdeauna poeții români au încercat lizarea lui Florian Chelu Madeva. Avem astfel o primă
să descifreze tainele scrierii sonetului, determinându-i cercetare și semnalare a sonetului românesc sub inci-
regulile de alcătuire, însă, așa cum era de așteptat, au dența sa de trecere pe portativ.
E
C
I
T
I
R
C
T E
E
N
A R
C

E
I C Valeria Manta TĂICUȚU Călătorii poetice
C u ilustrații recuperate din mapa de adoles- lui. Vrem uneori frumusețea, revelația secundei. Pentru
R I T
cență a regretatei artiste Dany-Madlen Zăr- toți cei care caută în timp sau în secundă răspunsul, el
nescu, volumul de „Călătorii în Insulele Nemuritorilor” vine ca reflecție a sufletului lor, prizonier între început
este, în întregul lui, un poem în douăzeci de secvențe și sfârșit” (pag. 22) și mai sunt și visele: „Întotdeauna
și un prolog, un demers diferit de ceea ce a scris și a visele au transmis ceva. Ele au adus un mesaj de dincolo
publicat Niadi Cernica până acum. Tematica filosofică de lume. Visele veneau de la zei, de la ce era mai presus
C
rămâne în stratul de profunzime, sub relieful imaginar sau mai prejos decât omul. Prin somn, prin imaginile
al visului cu insule, palate și povești despre cei cu trup din somn, se afla ceva inaccesibil vieții diurne și rați-
veșnic, suflet veșnic. Ceea ce creează Niadi Cernica este onale. […] Aristotel aducea ca argument al existenței
o mitologie poetică, un „caleidoscop de lumini”: „Tre- divinității visele premonitorii” (pag. 85).
T E
buie doar să urmezi o hartă a gândului, care te poartă Nu poți vorbi despre acele Insule fără să ai în
de la un lucru la altul, în transformarea lor nesfârșită, minte imaginea titanilor care s-au amestecat cândva
până când în caleidoscopul lor strălucește prima for- printre oameni, sfidând zeii din Olimp și influențând
E
mă, prima închipuire, comună tuturor, și toate formele (în bine, ca Prometeu) condiția umană: cu toate aces-
sunt ivite din ea. Această formă tea, limitele au rămas și ele
N
e personală, ea nu este aceeași pot fi depășite dor cu riscul

pentru orice om. Când te iden- pedepsei exemplare: „Oame-
R
tifici cu această formă, te înalți nilor le este îngăduit să locu-

pe vânt și ești mai ușor decât un iască pământul cu condiția să
A
fulg. Inima se stinge, gândirea nu-i depășească sau egaleze pe

încetează și sufletul, purtat de zei.[…] De fiecare dată când
C
formă, pornește spre Insulele un om i-a depășit pe zei, de

Nemuritorilor” (pag. 6). fiecare dată când un om s-a
Poate că harta onirică comparat cu zeii, pedeapsa
spre Insulele Nemuritorilor a cea mai înfricoșătoare s-a abă-
inspirat legendele și poveștile tut asupra lui. Oamenii au lo-
Chinei antice; poate că a ajuns cul și lanțurile lor pe pământ”
la noi trecând prin teoria for- (pag. 14). Când te gândești la
melor promovată de Platon; acele insule, sugerează Niadi
oricum ar fi, ea conduce spre o Cernica, îți vin în minte sim-
lume a perfecțiunii, acolo unde se află modelul ideal boluri cu mare încărcătură filosofică și poetică: șarpele
al lumii prin care trecem. Niadi Cernica operează cu de aur (pag. 49), fântâna (pag. 53), norii (pag. 61), toa-
concepte abil strecurate în țesătura poetică a fiecărei te supuse unei inefabile legi a Armoniei cosmice, pen-
secvențe și primul dintre ele este somnul, cu multitu- tru că „Universul se comportă ca un imens Cosmos ar-
dinea de sensuri alocabile acestui semnificant: „Condi- monic; armonii între stele și între atomi, armonii între
ția umană, supusă somnului, lui Hypnos și nopții, nu spațiu și timp, armonii matematice între Unul, Multi-
poate depăși puterea somnului și viselor. Din somn și plu și deplinătate…” (pag. 74). Îți vin în minte spațiile
din vise s-au alcătuit, pentru unii, chiar viața umană și mitice (orașele de aur), cosmice (luna), cele cuprinse
sensul vieții treze. Puterea somnului, enigma somnului, dintr-o geografie aparent terestră (deșerturile) sau, pur
a lui Hypnos zburând cu caduceul în întuneric, rămâne și simplu, locuri prin care ai fost deja, în lumea reală,
fără răspuns. Zeii și oamenii dorm” (pag. 10). Apoi este nu în imaginar, și pe care le înnobilezi cu virtuți poetice
timpul: „Căutăm marile, imensele curgeri ale timpu- și terapeutice. Aici intră Amalfi, un orășel „așezat pe
coasta pietroasă a țărmului” (pag. 25), unul dintre acele căci „Universul de puteri distilate în frunze și ramuri,
„locuri din care pleci și te întorci cu sufletul. Sunt lo- în ierburi și rădăcini, e un univers al tainelor, savorilor
curi care ies din timp, sunt locuri la capătul lumii, orașe și aromelor…” (pag. 82). La fel, anticariatul (pag. 29)
stranii, de care te leagă un vis de o clipă” (pag. 26); sau aparține trecutului și unei imprecise, de fapt, memo-
grădina din Sciacca: „Ea nu este propriu-zis o grădină, rii colective, iar imaginea Poetei (Sapho) de la Muzeul
cu plante și apă, ci un munte cu zeci de chipuri sculpta- de Arheologie din Neapole pare o punte între viață și
te în stâncă. Este un peisaj arid, cu roci și soare. Aceste moarte, trecut și prezent, bătrânețe și tinerețe veșnică:
chipuri au ridicat întrebări fără răspunsuri. Nimeni nu „Pare a fi un tablou funerar. Poate fi ultima imagine a
cunoaște semnificația lor, într-o lume, de altfel, stranie unei femei care a murit, mergând în Câmpiile Elizee,
și plină de magie și astrologie, cum a fost Renașterea acolo unde se duc cei protejați de muze sau îndrăgostiți
E
C
I
T
I
R
C
T E
italiană” (pag. 69). Sunt locuri supuse unei alchimii de Frumos. E un tablou celebru, chipul ei este la fel de
E
spirituale, după ce trec proba operațiilor fundamentale tânăr și de senin, și atunci, și azi…” (pag. 78).
ale gândirii (analiză, sinteză, abstractizare/ concretiza- Cu întorsături elegante de frază, cu trimiteri
N
re, generalizare/ particularizare), astfel că rezultatul se subtile la filosofia antică, dar și cu nelipsită tensiune
depărtează de ceea ce în general numim „note de călă- poetică, volumul „Călătorii în Insulele Nemuritorilor”
A R
torie”: magazinul de ceaiuri al lui Stavros, de exemplu, este, în întregul său, o fericită întâlnire între filosofie și
nu mai aparține doar insulei grecești vizitate cândva, el poezie.
trezește „imaginea unui univers în sine, un univers creat
nu din lumini, nu din forme și culori, ci din arome (Niadi Cernica, Călătorii în Insulele Nemuritorilor,
C
și mirosuri” (pag. 81); de drept, aparține universului, Ed. Mușatinii, Suceava, 2022)

EM INESC I ANA †Timotei PRAHOVEANUL Neuitarea şi Eminescu
„Celor care ne acuză că am rămas la Emi- a citat.

nescu le răspund: la Eminescu abia dacă se ajun- Eminescu a citit diferite ediții ale Sfintei Scrip-
ge” (Grigore Vieru). turi. Pe unele dintre acestea le-a comandat în vremea
când era bibliotecar la Iași, insistând pentru obținerea
D e multe ori, când ne aflăm departe de țară

ori de cei dragi și dorim să ne alinăm do-
rul arzând, ne gândim în mod special și la cel care a
unor fonduri în vederea achiziționării acestora. Nu
putem uita că poetul avea în biblioteca sa mai multe
versiuni ale Sfintei Scripturi (la care făcea referire în
reușit să-i unească pe români prin sensibilitatea poe- opera sa, printre care și ediții vechi, cum era și cea
ziilor sale și prin dragostea sa față de idealurile româ- tipărită la Blaj, la sfârșitul veacului al 18-lea, văzută în
nești - Mihai Eminescu. Cu atât mai mult când este timpul călătoriei sale în Transilvania).
ziua lui de naștere ori a trecerii sale în veşnicie, ne S-au descoperit și se descoperă încă însemnările
aducem aminte de trăirile înalte, credința, vibrațiile, lui Eminescu de pe anumite manuscrise. De pildă, un
întrebările și marele aspiraţii pe care le-a avut poetul Pateric care a aparținut Mănăstirii Agafton, aflat la Bi-
nepereche. blioteca Academiei Române, are sublinieri și adnotări
Frumoasele evocări ale scriitorilor, dar mai ales eminesciene, ceea ce ne arată vastitatea preocupărilor.
inspiratele lui versuri și cântări ni-l aduc aproape, în Eminescu a fost pelerin la Mănăstirea Neamț,
contemporaneitate. În multe locuri din țară și dincolo numită Mănăstirea Mănăstirilor, sau la Mănăstirea
de graniță, în comunitățile de români, am întâlnit în Râșca, popas despre care se știe mai puțin. Augustin
numeroase publicații articole, poezii, gânduri închi- Z.N. Pop scrie că Eminescu a rămas la Râșca 11 luni.
nate lui Eminescu. Dincolo de ocean, unde un preot A fost pelerin la Agafton, Văratec, Golia, Galata, Ce-
cărturar tipărește revista „Lumină lină”, în cenaclul cu tățuia, Caimata din Bucureşti și în alte multe locuri.
același nume, fiecare întrunire începe cu un vers sau Șederile la vetrele sacre erau expresia dorinței sale de
un gând din Eminescu. Eminescu este astfel împreu- a asculta slujbele și a se bucura de marile frumuseți
nă cu frații români. ale acestor lăcașuri și mai ales spre a se cumineca cu
Dincolo de cuvinte, discursuri, materiale scri- tainicele rugăciuni.
se, de ceea ce se petrece în împrejurările cotidiene, A poposit în preajma marilor mănăstiri, fiind
cea mai înaltă și curată formă de aducere aminte a lui în mod special legat de Mănăstirea Agafton, unde se
Eminescu rămâne rugăciunea în stare de evlavie. nevoiau mai multe rudenii ale sale, surori ale mamei
Când ne aflăm lângă mormântul cuiva, princi- poetului, Raluca, una fiind, pentru o perioadă, stare-
pala îndatorire este să ne reculegem și să-i îndemnăm ță. S-au păstrat frânturi din trăirile avute, transpuse ca
pe cei de lângă noi să facă același lucru. Continuăm tulburătoare mărturisiri în versurile poeziilor lui:
astfel o veche tradiție a slujitorilor Bisericii, a scriito- Crăiasă alegându-te
rilor, a savanților și a oamenilor simpli, cei care l-au Îngenunchem rugându-te,
simțit pe Eminescu ca fiind al lor, un simbol, un mo- Înalță-ne, ne mântuie
del. Din valul ce ne bântuie:
În vasta lui creație, însumând, cum mărturisea Fii scut de întărire
Titu Maiorescu, 15.000 de pagini, Eminescu a făcut Și zid de mântuire,
adeseori referire la cuvintele Evangheliei, la cele ale Privirea-ți adorată
marilor Părinți ai Bisericii, la Sfântul Vasile, la Cuvi- Asupră-ne coboară,
osul Nicodim Aghioritul, la Sfântul Ierarh Dosoftei O, maică prea curată,
al Moldovei, la Sfântul Mitropolit Varlaam și la alți Și pururea fecioară,
slujitori ai cuvintelor, mai ales ai Cuvântului, din care Marie!
dedicat o lucrare de doctorat, susținută la încheierea

Noi, ce din mila sfântului studiilor de la Facultatea de Litere și Filosofie a Uni-
Umbră facem pământului, versității Regale din Budapesta. Manuscrisul lucrării
Rugămu-ne-ndurărilor, de doctorat a vrednicului de pomenire Patriarh Miron
Luceafărului mărilor; Cristea, publicat la Gherla la puțin timp după prezen-
Ascultă-a noastre plângeri, tare, a fost descoperit, scris în limba maghiară, în anii
Regină peste îngeri, '80 ai veacului al 20-lea, de către Mitropolitul Ardea-
Din neguri te arată, lului, Antonie Plămădeală, în Arhiva Centrului epar-
Lumină dulce clară, hial, unde întâiul patriarh a fost, o vreme, ostenitor.
O, maică prea curată Mitropolitul Antonie a tradus lucrarea și a tipărit-o,
Și pururea fecioară, împreună cu un comentariu, la Editura Minerva.
Marie! Deși nu este o abordare de istorie literară întin-
Despre Eminescu s-a spus că dacă s-ar fi năs- să, lucrarea de doctorat a viitorului Patriarh al Româ-
cut francez, cu siguranță, ar fi fost considerat cel mai niei vorbește despre viața și opera poetului nepereche,
mare poet al veacului său. Deși nu a fost întru totul sintagmă care a fost folosită, se pare, întâia dată de
recunoscut de la început, a devenit, treptat, apreciat Miron Cristea.
în toată lumea. Sunt nenumărate ediții publicate în De asemenea, în paginile Telegrafului Român,
aproape toate limbile de circulație, iar traducerile din revista Bisericii din Transilvania, Eminescu a fost evo-
opera lui continuă. Un lucru deosebit de important! cat adeseori, nu numai la zilele de aducere aminte, de
Nu putem uita ce a spus un înțelept apropiat naștere sau de trecere din această viață.
de Biserică, care și-a consacrat viața marilor frumu- Eminescu s-a aflat în grija unor cunoscuți cle-
seți și adevăruri, Constantin Noica, care l-a numit rici ai Bisericii sau apropiați ei, între care protoiereul
pe Eminescu, omul deplin al culturii române. Un om Partenie Trombițaș de la Târgu Mureș. A fost găzduit
deplin întrunește toate calitățile, mai întâi credință, în casa acestuia (mai-iunie 1866). Protoiereul Bratu
apoi talent, inspirație, trăire, înfiorare, freamăt și pu- din Rășinari, bunicul lui Octavian Goga, l-a ajutat să
tem adăuga încă multe altele. treacă Carpații. Gala Galaction, pr. D. Furtună-Do-
Eminescu a fost prieten și admirator al scrierilor rohoi, pr. Al. Bardieru din Botoșani, profesorul de te-
A
sfinte, al slujitorilor Bisericii și al învățăturii de credin- ologie Alexandru Elian, pr. Petru Rezuș, pr. Gh. Cu-
ță. Descoperim pe zi ce trece, recitind anumite articole, nescu, Vasile Goldiș, acad. Virgil Cândea, acad. Zoe
N
pe lângă versurile deja foarte cunoscute, că a contribuit Dumitrescu Bușulenga (Maica Benedicta), Antonie
la consemnarea unor repere din istoria Bisericii noastre, Plămădeală și exemplele pot continua, au lăsat pagini
A
fiind preocupat de subiecte diverse. A scris câteva edito- memorabile despre creația eminesciană.
riale despre făuritorii limbii literare vechi, despre Sfinții I-a dedicat pagini inedite Dimitrie Vatama-
I
Mitropoliți Dosoftei și Varlaam. Ne-a lăsat însemnări niuc, care a publicat până aproape de noi, continuând
despre păstorii de dincolo de Prut. Pe unii i-a întâlnit, truda jertfelnică a lui Perpessicius, monumentala Edi-
C
de alții doar auzise. Îl evoca în cuvinte prețioase pe unul ție a operelor eminesciene, antume și postume. Constan-
dintre apărătorii românilor din Bucovina de Nord, Mi- tin Noica, un spirit apropiat mult de Biserică, cel care E S
tropolitul Silvestru Morariu Andrievici, un păstor mo- își doarme somnul de veci lângă bisericuța Schitului
del și mare luptător. De asemenea, a fost impresionat Păltiniș, a fost un pledant neostenit pentru facsimi-
de activitatea unor ierarhi din Transilvania, între care larea manuscriselor eminesciene, operă fundamentală
N
amintesc pe Mitropolitul Miron Romanul, care, sub în cunoașterea moștenirii tezaur a lui Eminescu. Acest
presiuni uriașe, apăra românii, nedreptățiți atunci de măreț proiect a fost împlinit prin strădaniile de mare
I
stăpânitori străini. preț ale academicianului Eugen Simion, printr-o edi-

Eminescu a primit ca răspuns la dragostea față ție de mare valoare bibliofilă în mai multe volume,
M
de Biserică o atenție deosebită din partea slujitorilor concepută de graficianul Mircia Dumitrescu.
ei, cum a fost întâiul Patriarh al românilor, Miron Nu putem uita contribuția academicianului
E
Cristea, care, din vremea studenției (1891-1895), i-a Zoe Dumitrescu-Bușulenga, care a dedicat o parte a

cercetărilor sale vieții și operei lui Mihai Eminescu. ceputul și la jumătatea anului, pe românii din țară și
De la moartea lui până în vremea noastră, dincolo de hotare.
A aproape că nu a fost slujitor al Bisericii care să nu-l În ultimii ani, am citit că în multe parohii
pomenească pe Eminescu. Au făcut-o ierarhi, preoți, românești, atât în luna ianuarie, cât și în luna iulie,
N
profesori de teologie și monahi, fie prin rugăciuni, românii au făcut pomeniri, simpozioane, cenacluri li-
evocări ori dedicarea unor pagini importante, unele terare și au vorbit despre Eminescu, ori au recitat ver-
I A
dintre ele completând bibliografia vastă a poetului. surile poetului. Așadar, Eminescu îi adună pe români
Așadar, sunt multe mărturii pe care Biserica le și acum, la peste un secol de la trecerea sa la cele veșni-
pune la inima fiilor ei mereu, dar mai ales în zilele ce. Unul dintre poeții noștri spunea: Orice s-ar spune,
C
când ne aducem iară și iară aminte de Eminescu. În sub aureola lui ne adunăm toți. Nu este puțin lucru
asemenea momente ne vin în minte acele neasemuit ce afirma un poet român, din Spania, parafrazându-l
E S
de frumoase cuvinte închinate de Eminescu Maicii pe Sfântul Apostol Pavel: Mai presus de toate rămâne
Domnului: Eminescu..., deși cuvântul scripturistic era: Mai presus
Maica darurilor, de toate rămâne iubirea...
Regina tăriilor, Unul dintre marii scriitori români contempo-
N
Limanul sărmanilor, rani, membru al Academiei Române și președinte al

Soarele anilor, Uniunii Scriitorilor, D.R. Popescu, în lucrarea „Ga-
I
Balsamul răniților, laxia Grama”, spunea următorul lucru: ,,Sunt oameni

M
Izvorul îndurărilor. care numai dărâmă”, făcând referire la un obscur

profesor din Transilvania, Grama, care, în loc să-și fi
Acestea și multe altele vorbesc de la sine despre urmat misiunea de profesor, a luptat toată viața pen-
E
un poet, un om iubitor al frumosului și al armoniei, tru a-l demola pe Eminescu, punându-l în comparație
un căutător al veșnicelor străluciri. cu mari spirite ale Europei și ale lumii și afirmând că
Eminescu a numit Biserica Ortodoxă, a fraților Eminescu nu a reprezentat nimic, iar românii în scurt
săi de credință, mamă spirituală a poporului român. Sunt timp vor trage linie sub el.
cuvinte care îl definesc. E înțelegerea profundă a sensului D.R. Popescu continuă: ,,Au mai cunoscut isto-
istoriei zbuciumate, prin care el, cu întregul neam din ria și alți demolatori, care au fost împotriva dreptății, a
care provine, a trecut cu o vibrație greu de egalat. culturii și mai ales a recunoștinței în strânsă legătură cu
Biserica îi este recunoscătoare marelui poet! Evanghelia de astăzi”. În aceeași linie se așază și profe-
Așa cum în chip tainic, în rugăciuni rostite mereu, sorul Grama cu a sa lucrare împotriva lui Eminescu.
înainte de începerea Sfintei Liturghii, la săvârșirea Cândva, în istorie, au mai fost astfel de oameni. Gra-
Proscomidiei, dar și în timpul dumnezeieștii Jertfe ma oricum nu se poate compara cu ei, dar a preluat
Euharistice, slujitorii Sfântului Altar îi pomenesc pe din spiritul lor malefic, al lui Ponțiu Pilat, Brutus și
toți fiii ei, chiar dacă sacerdotul nu-i poate numi pe Herostrat (piroman grec care dorea să rămână celebru
fiecare după numele primit la Botez. Ca fii și frați ai prin dărâmarea templului zeiței Artemis din Efes).
noștri în credință, sunt pomeniți toți care au murit în- Și în zilele noastre sunt unii oameni preocupați
tre nădejdea învierii și a vieții veșnice. numai de demolări, care nu creează nimic, dar în mod
Nu mai puțin important e faptul că mulți te- frecvent infirmă valoarea altora.
ologi au cercetat poeziile inspirate din cuvintele Sfin- Românii nu au fost de acord cu astfel de ati-
tei Evanghelii și au descoperit versete din Evanghelia tudini. Așa se explică permanenta aducere aminte a
după Sfântul Ioan în manuscrisul Luceafărului. S-au operei, vieții și simbolului care a fost și rămâne Mihai
aflat multe însemnări pe care poetul le-a dobândit în Eminescu.
vremea popasurilor sale la Mănăstirea Agafton, unde Eugen Lovinescu, în „Critice”, spunea despre
a auzit la bătrâna călugăriță Zenaida o versiune popu- Eminescu că se întinde o umbră uriașă, de care nu pu-
lară a lui „Călin, file din poveste”. tem scăpa. De fapt, strălucirea lui inspiră românii că-
Eminescu a reușit să adune, în jurul zilelor sale utători ai luminii și înțelepciunii care vin de la Dum-
de naștere, respectiv trecerii din această viață, la în- nezeu.

Versuri Octavian MIHALCEA
L I RI CE
MORGANATICĂ
Aduc aici forța unei enigme
care induce seara.
Medium pierdut după fascinație.
Descopăr ochi excentrici,
sentimente ale hazardului.
Figură artistă împărțind intensitatea.
Versul, deasupra, luminează
fin copiii eliberați în vis. PRINTRE FISURI
Subconștientul de metal
propune arheologii rotunde. Lucruri, amintiri, ai visat
Masca lui Marte poate numele soarelui înspăimântător.
să apară chiar acum. Fiziologia dramei întorce fața.
Revoltă de sus în jos. Știi doar ... a dispărut barca,
Arborele mare al norocului. dovada acelei oglinzi.
Meditația altui Nerval – Alte degete analizează
cruce, aventură, fugă profundă. ce am îmbrățișat.
Admiram și cuceream.
Încet, încet ca laptele cald
FRUMUSEȚEA DE APOI parcă descopăr medalii.
E drept drumul, nud,
Cavaler dominator prin lumina uneori ascuțit.
translucidă a corpurilor. Sângele din ochi
Adevărul e o vizită subtilă. mă va privi întotdeauna.
Trebuie să cunoști maladiile, Locul cărții
peste pasiunea realului. peste care plouă.
Furia din sânge adoră morți timide. Război. Florile tale umede.
Abandonat în plutire, ajungi
prea devreme sau prea târziu.
Am cerut ca jocul MALADIE ȘI SĂRUT
să nu fie dintre cele triste!
Verdictele vor alunga inocența. Privirea ce dispare, suflul
Un simplu nume ridică sabia ... brun al marilor artiști.
Ochiul apropie corăbiile. Odată îți voi cunoaște trupul,
Apropie eșafodul. a spus cel închis
în camera brațelor tăcute.
Doar știi că adevărul întristează.
Lipsește lovitura de șarpe.
Ca o boală a mea, uitarea
mă împarte planetelor subterane.
Pământurile încă dorm sub apă. Printre alți trandafiri, recunoști

Nu se poate săruta, incendiile care te-au făcut să vrei.
nu se poate scrie, Vei mișca toate zidurile!
nu se poate părăsi. Vei colora violența stilului!
Nostalgie cu mâini legate. Învăluirea va trece ...
Bucăți invizibile Sunt deschise uși înfierate.
sângerează prin vitralii.
Ipoteză largă: strada
distruge acum mările. FRAGMENT
Ascundem, reascundem tot
ceea ce suferă. Vocile evadează: purtătoarele umbrei
Sufletele: treceri pe sub pământ. lui Baudelaire tânăr.
Arc revoluționar: forță aruncată
lângă simboluri.
POVESTE CARE SEPARĂ Dimensiuni învingătoare și neprevăzute.
Deasupra se rotesc rame baroce
Atragerea altui exercițiu poetico – dramatic peste figurile supliciului.
ignoră imensitatea verticală. Vertij, apariție embrionară,
Căi nocturne, aparențe înalte și voiajul descoperirea noului secret crud:
știutelor coroane pline de neliniște. marile rădăcini
Acompanieri. Transmigrație în lemnul fluid. prind glas prin biblioteci.
Nevoie care mă cheamă spre încleștări duse,
disperare opusă pașilor înduplecați.
Ochii încă simt dominarea.
Spirite într-o așezare saturniană.
După ele, vocea omului alb.
În carne trăiesc și mor femei.
Magia puțin cunoscută explodează,
pentru că am eliberat unul dintre secrete.
Proporțiile unei lumi,
unei întâlniri enorme – fluvii ambigue.
Nopți de toamnă, nopți de iarnă devorate.
CAMUFLARE
Teatrul dintotdeauna al mâinilor
E
îndreptate spre săgeți.

Fantezia mângâie focul dulce,
C
capabil de a muri înălțând

nodurile lui noiembrie.
I
Poemele regăsesc aurul,

vanitate intimă în exces.
R
Altădată, poate am suferit

I
și am iubit la marginea mlaștinii.

Moartea nu se scrie.
L
Moartea se inspiră.
Bianca vrea să-şi liniştească sufletul Alexa PAŞCU
P ROZĂ
D upă ce a plâns minute bune cu fața în per-
nă, la un moment dat, Bianca s-a ridicat de
pe pat. Și-a șters mai întâi ochii cu ambele mâini, apoi,
plâns. Când și-a lăsat capul în poala mamei, aceasta a
început să o mângâie și să-și treacă degetele ușor prin
părul ei bucălat.
și-a aranjat puțin rochia, după care s-a dus la fereastră. — Draga mea, să știi că, dacă ar fi fost posibil,
Aruncându-și privirea spre leagănul din curte, a sur- eu și tatăl tău am fi vrut să luăm asupra noastră toată
prins momentul când tatăl, în timp ce vorbea cu mama această durere, ca să te scutim pe tine. Nu trebuia ca tu
sa, o mângâia tandru pe păr, iar aceasta, lăsându-și ca- să ai parte de așa ceva.
pul pe umărul lui, l-a sărutat pe obraz. — Știu, mamă, dar…
Acea imagine plină de tandrețe a făcut-o pe Bi- — O să facem tot ce se poate pentru ca tu să
anca să ofteze adânc. În același timp, lacrimi gemene treci mai ușor peste acest moment atât de greu.
au izbucnit din ochii ei. Asemenea lucru își dorise și ea, Bianca a oftat lung. Și-a șters cu dosul mânii fața
asta așteptase și ea, acel fel de dragoste pe care îl vedea umezită de lacrimi și, privind trist spre mama ei, i-a zis:
la părinții ei; o dragoste plină de pace, cu mângâieri și — Nu pot să înțeleg de ce a făcut Cosmin una
vorbe din priviri care să îi excludă pe cei din jur. Își do- ca asta? Ce-o fi fost oare în capul lui de a putut să mă
rise atât de mult să împartă cu Cosmin bucuria conto- rănească într-un asemenea hal?
pirii trupurilor într-o singură ființă, dar iată că n-a avut — Eu cred că el n-a vrut să-ți facă rău… E ade-
norocul să se întâmple asta. A primit lovitura cumplită vărat, a greșit, dar… Draga mea, e bărbat și…, cum
tocmai în ziua când trebuia să aibă loc oficierea căsăto- să-ți zic, bărbații mai sar gardul uneori.
riei cu cel pe care îl iubea. S-a întors de la fereastră și s-a — Iar asta înseamnă că e în regulă ce a făcut el?
așezat din nou cu fața în jos pe pat, plângând și între- Asta vrei să spui, mamă?
bându-se cum de a putut să-i facă una ca asta Cosmin? — Nu, dar se mai întâmplă…
Durerea de-a fi aflat, era pe planul secund. Fap- — Mama, vreau să-ți spun că nu sunt de prin-
tul că el fusese la o altă femeie era, de fapt, lovitura cea cipiu ca băieții se fie virgini, așa cum li se cere fetelor,
puternică, lovitura care îi rănise și-i răscolise profund atunci când se căsătoresc; nu sunt chiar atât de naivă.
sufletul. Cum a putut Cosmin să se culce cu o fată de Dar faptul că și-a mărturisit dragostea față de mine și
o asemenea condiție și să-i spună că o iubește? Era cel m-a cerut în căsătorie, nu era oare un angajament care
mai crud și cel mai mârșav mod de a trăda. În timp îl obliga la fidelitate și pe el?
ce-și susținea sus și tare pasiunea pentru ea, că o iubește — Cred că da… Sigur, lucrul acesta e valabil
nespus de mult, pe ascuns, el își satisfăcea poftele cu pentru majoritatea femeilor, însă în privința bărbaților,
Silvia Bumbac. Numai gândindu-se la faptul că, după pentru cei mai mulți, nu cred…
ce se înfierbânta în prezența ei, Cosmin mergea să-și — Dar ce mama naibii l-a împins să facă lucrul
potolească hormonii la cealaltă, o făcea să-i vină să vo- ăsta? Nu putea să mai aștepte? Chiar meritam eu să-mi
mite. facă așa ceva?
În vreme ce se frământa în pat, plângând și — Poți să fii sigură că în acel moment el n-a
punându-și fel și fel de întrebări, Bianca a auzit la un făcut nici o diferență între tine și fata aceea. Când a
moment dat ușa deschizându-și și închizându-se încet. plecat de la tine poate că era prea aprins și dornic să
Întorcând capul, a văzut-o pe mama ei apropiindu-se. facă dragoste cu cineva. Trebuind să se descarce, uite că
Fără să-i spună nimic, aceasta s-a așezat oftând pe mar- păcatul l-a împins să meargă la Silvia, care, după cum
ginea patului și a strâns-o la piept cu dragoste, ca atunci vorbește lumea, tot timpul e dornică să se dăruiască
când era mică. bărbaților.
Au stat așa îmbrățișate minute bune, legănân- — Dar de ce el a trebuit să facă treaba asta și eu
du-se ușor, până ce Bianca a reușit să se oprească din nu? Doar si eu am fost înfierbântată ca și el; și eu aș fi
dorit să o fac. Chiar i-am spus-o și lui, dar am convenit strâmb. I-a mărturisit că, într-adevăr, au stat de vorbă
ca lucrul acesta să se întâmple numai după ce avea loc vreo oră și au băut un pahar de vin, dar nici vorbă de
cununia. Așa era frumos și cinstit pentru noi. altceva. A ajuns târziu, spunea el, pentru că, după ce a
— Draga mea, vreau să-ți spun că bărbatului i plecat de la Doina, în drum spre casă i-a ieșit în cale un
se mai iartă asemenea escapade… De multe ori, de dra- prieten și a mai stat de vorbă cu acesta o bucată bună de
gul căsniciei și al copiilor, femeile mai trec cu vederea timp. Deși îndoiala se cuibărise în sufletul ei, a trebuit
asemenea lucruri, dar nu o fac la infinit, pentru că au să-l creadă totuși pe cuvânt.
și ele orgoliul lor. Ca și cum ar fi fost nemulțumită de răspuns, Bi-
— Apropo de orgoliu, dacă mă duceam eu la un anca a revenit cu întrebarea:
alt bărbat? Ce-ar fi zis Cosmin de treaba asta? M-ar fi — Mama, te rog să-mi spui sincer, după ce v-ați
iertat oare? a întrebat Bianca plină de revoltă. cunoscut, tata a mai avut și alte femei?
— Cu certitudine, nu… Pentru că așa-i făcută — Înainte de a mă cunoaște, cred că George a
lumea asta. Sunt sigură că băiatul acesta a căzut în plasa avut o mulțime de femei, dar după aceea, nu.
Silviei și va plăti pentru asta… Și tu va trebui să plătești — Cosmin nu m-a iubit așa cum te iubește tata
din pricina lui, numai că lucrul acesta nu-i drept, draga pe tine. Sunt sigură de acest lucru, având în vedere ceea
mea, a continuat doamna Laura oftând și mângâind-o ce a făcut.
pe obraz. — Cineva o să te iubească așa cum îți dorești
— Sunt eu prea intolerantă, mama? Oare ar tre- tu, Bianca.
bui să-l iert? Spune-mi, te rog, tu a trebuit să-i ierți tatei — Nu cred că se va întâmpla acest lucru, mamă,
vreo aventură? s-a arătat Bianca dezamăgită, după care, izbucnind în
Când Bianca a pus toate aceste întrebări, a fă- lacrimi s-a aruncat pe pat. Doamna Laura a început să
cut-o privindu-și mama în ochi, ca și cum ar fi vrut să o mângâie în tăcere.
citească din ei răspunsul. Aceasta a fixat-o la rându-i cu Peste câteva clipe ușa s-a deschis și a intrat în
privirea, păstrând câteva
clipe de tăcere, ca și cum
ar fi răscolit în amintiri-
le sale. Și-a adus aminte
cum, la puțin timp după
ce s-au căsătorit, într-o
după-amiază, George s-a
oferit să o ducă cu mașina
acasă, la Mălini, pe o fos-
tă colegă de școală, Doina
Tănase, care venise în oraș
pentru niște cumpărături
și trecuse în vizită pe la
ei. Aceasta era singură de
vreo doi ani, căci bărbatul
îi murise într-un accident
Ă
de mașină. Era o văduvă

tânără și destul de fru-
R O Z
moasă, pe care orice băr-

bat și-ar fi dorit să o aibă.
În acea seară George s-a întors destul de târziu acasă, cameră domnul George. Acesta s-a apropiat de pat și
aproape de miezul-nopții, fiind puțin cherchelit și cu s-a așezat pe margine, aproape de Bianca, și i-a pus ușor
chef de vorbă. Doamna Laura l-a întrebat atunci dacă mâna pe umăr:
P
nu cumva s-a dat la Doina, dar el s-a jurat că n-a călcat — Draga tatei prințesă…

— Te rog, tata, lasă-mă! Nu te supăra, dar am îngăduitoare ar fi o femeie, n-ar trece cu ușurință peste
nevoie să fiu singură… o asemenea ispravă a soțului său.
— Împuțitul dracului! Ar fi trebui să-l jupoi de Frământată de aceste gânduri, Bianca a zăcut așa
viu și să-l presar cu sare pe nemernic! s-a înfuriat pe loc întinsă pe pat multă vreme, fără să observe trecerea tim-
domnul George, ridicându-se nervos și desfăcându-și pului. Abia când camera a fost cuprinsă de întuneric
cămașa la gât. și-a dat seama că soarele asfințise. În acele clipe s-a ri-
— Nici mie nu-mi vine să cred că a putut să facă dicat din pat, făgăduindu-și să nu mai rămână ascunsă
așa ceva Cosmin. Doamne, George, dacă aș fi știut că în camera ei. N-avea niciun rost să se lase învinsă de
inima Biancăi va fi rănită într-un asemenea hal, poate supărare. În definitiv, nu era ea vinovată pentru situ-
că aș fi… Doamna Laura n-a mai apucat să-și ducă ide- ația creată. „Să se ducă naibii Cosmin, și toată bârfa
ea până la capăt, căci au podidit-o și pe ea lacrimile și târgului!” a zis în sinea ei, mergând să-și spele față cu
s-a refugiat imediat în brațele soțului. Acesta a început apă rece, să se învioreze și să-și șteargă urmele de plâns.
să o mângâie și să o sărute pe păr, spunându-i aproape După ce s-a îmbrăcat într-o rochie simplă și și-a
șoptit: aranjat puțin părul, Bianca a ieșit din cameră cu gândul
— O să treacă și asta, draga mea… O să… să meargă la bucătărie să mănânce ceva, pentru că o
— Vă rog tare mult să mă lăsați singură, i-a im- cam îngrămădise foamea. Imediat ce a coborât treptele
plorat Bianca, ridicându-și fața înlăcrimată din pernă și și a ajuns în holul principal, auzind mai multe voci,
întorcând capul spre ei. și-a dat seama că toată familia era adunată în sufrage-
Înțelegând că trebuie să-i respecte dorința, pă- rie pentru cină. În momentul când a apărut în dreptul
rinții au lăsat-o pe Bianca să-și plângă amarul și s-au ușii, toate privirile s-au îndreptat spre ea; cei de față
retras în camera de zi. părând oarecum surprinși de prezența ei.
Rămânând singură, Bianca s-a întors cu fața în Văzându-le mirarea, Bianca a zis în sinea ei:
sus și se uita fix în tavan, cu mintea frământată de fel și „Dar ce-ați crezut, că o să stau închisă în cameră toată
fel de întrebări. Trebuia să accepte realitatea sentimen- viața? Că o să mă îmbrac în haine negre și o să mă com-
telor sale care păreau să fie amestecate în acel moment? port asemenea unei fete bătrâne?” Când a observat că
Nici ea nu știa ce trăia mai puternic, durerea sau furia? printre cei de la masă era și Leonard, inima i-a tresăltat
Dragostea pentru Cosmin se spulberase oare din clipa puțin și un zâmbet a răsărit în colțul buzelor. Privirea
când a aflat că acesta o trădase, mergând la cealaltă să- lui era diferită de a celorlalți, nu era una de mirare, ci
și satisfacă dorința? Da, era mânioasă pe el, pentru că mai degrabă era o privire mângâietoare, de trăire a unei
o făcuse de rușine nu doar pe ea, ci și întreaga familie. bucurii parcă. Leonard stătea la masă lângă tatăl ei și
În mod sigur, oamenii din oraș n-aveau să uite prea tocmai se oprise din istorisirea unei întâmplări din vre-
devreme întâmplarea din acea zi; n-aveau cum. Pen- mea când fusese în Spania.
tru că e în firea omului să fie absorbit de nenorocirea — Mi-e foame, a spus Bianca, trecând pragul. A
altuia. Dar Cosmin nu se stigmatizase doar pe el, ci și mai rămas ceva de mâncare și pentru mine?
pe cei din familia sa, cu toate că aceștia n-aveau nici o — Cum să nu, draga mea. Vino lângă mine, i-a
vină. Furia pe care Bianca și-o revărsa asupra lui Cos- răspuns doamna Laura. Ceilalți s-au restrâns puțin și
min îi acoperea durerea, o copleșea. O durea tare mult i-au făcut loc la masă, iar mama i-a pregătit tacâmurile
suferința părinților ei, mai mult decât propria suferință. și i-a pus farfuria cu mâncare în față.
Nu-l mai voia înapoi pe Cosmin, nici dacă ar fi trecut Imediat ce Bianca a luat loc la masă, cei prezenți
Ă
un secol. Acesta n-avea decât să doarmă așa cum își aș- au părăsit poziția în care rămăseseră ca la fotograf și
ternuse, în mocirlă. Poate că nu-l iubise așa cum crezu- au reluat discuțiile. Toată lumea a început să vorbească
R O Z
se. Și totuși, dacă această mârșăvie a lui n-ar fi fost dată iar, cam tare și în dezordine, cu zâmbete largi și ochii
în vileag în acea zi, scoțând în evidență caracterul lui strălucitori. Din când în când, cei de la masă se uitau la
slab, poate că ea ar fi trăit fericită neștiind nimic. Ar fi ea cu oarecare îngrijorare, crezând că din pricina celor
fost pentru totdeauna soția lui iubitoare, în mod sigur. întâmplate ar fi putut să-și facă nu știu ce rău în ori-
Luând în considerare toate aceste considerente, furia ce ce moment. Dar nu era chiar așa, Bianca își vedea de
P
o stăpânea acum pe Bianca era de înțeles. Oricât de mâncare, fiind cea mai liniștită dintre toți.

Ă
R O Z Ioan ȚICALO Postelectorale
–D e unde vii tu, Alexandre, la ora asta?

l-a întrebat nevasta pe bărbatu-său,
stând cu spatele și făcându-și de lucru cu niște vase.
a plecat furioasă, lăsându-și bărbatul în plata nici ea nu
știa a cui. Era o vreme călduță, de primăvară, pașii ei
sprinteni fiind acompaniați de glasul unui guguștiuc
Ai zis că te duci la fratele tău, a continuat femeia și vesel. Femeia și-a ridicat viorelele ochilor către pasărea
P
nu cred că te-ntorci de la zgârciobul acela cu damf de de pe cablul electric, i-a dat un zâmbet, fiind purtată
băutură. Iar te-ai aghezmuit și mi-ai adus în casă abu- mai departe de o amintire de pe când era fecioară. În-
ri de țuică puturoasă. „La butoiul burduhos”, acolo-i tr-o seară de vară, venind de la o prietenă, în cântarea
staniștea bețivanilor ca tine. Alții îi spun „La balercuța necontenită a greierilor și cu o lună trecându-și obrazul
crăcănată”, magnetul care vă ține acolo până îi dați și bucălat printre crengile pomilor, de unde se auzea, ca
ultimul gologan… și acum, o fericită guguială, i-a ieșit în cale Rică a lui
Poate că nu s-ar fi oprit să turuie, dacă din spate- Fleașcă. A prins-o de mână și a întrebat-o cu mare gra-
le ei nu s-ar fi auzit un zgomot care a speriat-o. S-a în- bă:
tors brusc și l-a văzut pe zdrahonul ei prăvălit pe scaun. – Nu vrei să stăm și noi pe banca lui moș Costa-
S-a uitat la el și, pentru moment, i s-a părut că fața i se che Haidamac? Eu, guguștiuc, tu, o guguștiucă, putem
schimonosește și ia aspectul unui diavol. să ne drăgălim până ne săturăm. Gură-n gură și așa mai
– Doamne, apără și păzește! și-a făcut cruce la departe… Mai ales că banca-i lată și avem loc de toate
repezeală, iar imaginea aceea oribilă a dispărut. Alexan- cele…
dre, ce-i cu tine de te-ai îmbătat ca un porc? l-a luat la Ecaterina s-a oprit, s-a uitat la el și l-a întrebat,
zor Ecaterina. la rândul ei:
– L-am nenorocit… a bâiguit bărbatul, încer- – Care toate cele?
când să se hlizească și strâmbându-și obrajii, l-am pră- – Ei, parcă tu nu știi, Catrinuță, ne jucăm și
jit…, l-am făcut harcea-parcea, vedea-l-aș pe năsălie cât noi… Uite, eu deja m-am înfierbântat…
mai repede! a coborât o negură pe chipul său, zbârcin- În clipa aceea, a prins-o în cleștele brațelor lui
du-l, de parcă ar fi stat înaintea ei o cotoroanță. și a dat s-o sărute, iar în cea următoare s-a prelins pe
– Stai, că nu pricep…, ce-ai făcut? s-a repezit asfalt, după un strașnic sughiț. Ecaterina a ridicat ful-
soția speriată. gerător un genunchi și l-a altoit drept la fierbințeală,
– I-am dat foc!... s-a îngurzit el și mai tare. A ars lăsându-l în mijlocul drumului moale și fără grai.
ca o pălălaie… Atât… Mă duc să-i cânt prohodul. Acum a zâmbit din nou, amintindu-și că peste
A lăsat-o pe soață încâlcită în gânduri, iar el, ți- câteva zile, Rică i-a tăiat calea, de data aceasta, ziua în
nându-se de unele și altele și grohăind pre limba lui, a amiaza mare, ca să-i spună altă drăgălășenie:
dispărut dincolo de ușă, cu o nouă bufnitură. Ecaterina – Catrină, să știi că eu nu mă las. Undeva te-oi
a dat din umeri și a pufnit ca o aricioaică nemulțumită: prinde la înghesuială și n-o să mai pierd vremea cu vor-
– Cum să nu arăți tu ca un strigoi, dacă tu ai ba; îți fac capătul cât ai zice pește!...
sânge în alcool, drăguțule. Blestemată fie ziua în care – Fleașcă, s-a zborșit fata dintr-odată, îți promit
mi-ai cerut mâna, ca un băiat de treabă ce erai atunci! și eu că, dacă te mai apropii de mine, te fac clapon, ori
A doua zi, de Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil, îți scot ochii și rămâi fără vedere pe toată viața, urâcio-
fiind hramul bisericii, Alexandru a refuzat categoric să sule!
meargă la slujbă, pretextând că-l doare cumplit capul. – Sălbătăciune! a mârâit Rică, îndepărtându-se.
– Cred și eu, dacă te-ai adăpat la „crăcănata” și Gândurile i-au fost întrerupte de vuietul clopo-
ai bleștit niște prostii, iar noaptea parcă te-a zghihuit telor. Femeia s-a oprit, s-a întors către răsărit și s-a în-
împăratul demonilor… chinat cu evlavie. Atunci a văzut că în urma ei veneau
Ecaterina și-a luat coșul cu pomana pregătită și și alții, mai ales bărbați, fiecare cu câte un coș sau o
geantă. Ecaterina a ocolit clopotnița, s-a strecurat prin- făcut astă-noapte în cimitir? a continuat să-l judece ne-
tre mașinile parcate și a luat-o voinicește, urcând pe vasta, uitându-se urât la el.
aleea către biserică. În fața intrării, o mulțime pestriță – Pe mine nu mă cheamă Alexandru, eu sunt
și multă vorbărie. Ea a salutat omenirea de acolo, însă, Pilat și am drept de viață și de moarte asupra voastră. Te
în loc de răspuns, Andrei Coroiu, bătrânul satului, încă avertizez din nou să nu mai scoți o vorbă, căci femeile
verde, chit că mai avea o lună până la sută, i-a ieșit di- n-au nici un drept aici…
nainte, s-o întrebe răspicat: – Vai, obrazul cui te-a făcut, s-a semețit femeia,
– Dar bărbatul tău de ce nu-i cu tine? eu n-am nici un drept? Atunci, cine?
– A mâncat rachiu aseară și acum îl durea bosta- – Nimeni, a hotărât bărbatul. Mă duc să chem
nul, bădiță Andrei, i-a răspuns Ecaterina cuviincios. un centurion, să-ți dea patruzeci de bice, să te-nveți
– S-ar putea să nu-i treacă, a vorbit Coroiu din minte că dinaintea lui Pilat nu latră nimeni!
nou, că avem să-l luăm la întrebări. Și noi și alții. Tare Alexandru s-a ridicat de pe scaun și, spre uimirea
mă tem că el a făcut pozna astă-noapte… Ian uită-te soției, a ieșit pe ușă fără să se clatine. Ajuns în ogradă,
colo… a boroscodit ceva, apoi s-a întors către casă, ridicând
Mulțimea s-a dat la o parte, iar Ecaterina a ră- iarăși degetul acela în dreptul gurii. Apoi s-a dus țanțoș
mas mută. Primarul își pregătise în vara aceea locul de în drum, luând-o la vale cu pași hotărâți, făcând niște
mormânt, cu o cruce de stejar sculptată și acum minu- semne cu mâna dreaptă pe care nu le-a priceput ni-
nea de lemn se făcuse o grămăjoară de cenușă. Ea și-a meni. Cineva l-a văzut mai târziu spălându-se pe mâini
adus aminte de vorbele bărbatului, s-a uitat la grămada la iazul de la mănăstire, după care s-a prăvălit în apă,
de oameni și a deschis gura, bățoșându-se: unde a stat până a doua zi când l-au putut scoate oa-
– Îl bănuiți pe Alexandru, că a vrut să fie și el meni pricepuți.
primar și ar fi ieșit, dacă Ungurașu n-ar fi alergat cu – Dumnezeu nu bate cu bota, a vorbit moș An-
limba scoasă, de-a măsluit voturile. Aveți la știință că drei, aflat între cei prezenți.
omul meu a mânat porcii la jir acasă, lângă mine. Și nu – Ba eu cred că l-a chemat știma apelor și i-a fă-
umblați cu presupusuri, că-i păcat! cut de petrecanie, l-a contrazis o femeie din apropiere.
– Mai vedem noi… a glăsuit moș Andrei, în vre- – Iaca unde stătea deșteptăciunea pământului!
me ce Ecaterina făcea pași, să intre în biserică. i-a întors-o moșul, ridicându-și sprâncenele a supărare.
Nu i-a ticnit. La început, i s-a părut că toată lu- Ție n-are cine să-ți dea o bleandă, să știi că trebuie să
mea se uită la ea, unii chiar rânjindu-i cu răutate. Când mai și taci?
nu s-a mai uitat la oameni, a început să-i hârâie în cap – Oi tăcea în mormânt, da' până atunci n-am
morișca neastâmpărată a gândurilor. Nu putea pricepe de gând, așa că pune-ți pofta-n cui cu bleanda, moș
cum de Alexandru a putut să facă asemenea mârșăve- Andrei!...
nie. Croncăneala gândurilor a îndepărtat-o din biserică,
așa că Ecaterina s-a trezit înghiontită de surate care se
grăbeau după anafură. A ieșit la mormântul părinților,
a schimbat câteva vorbe cu vecinii, a scăpat de pomană
și s-a grăbit să iasă din cimitir și să ajungă acasă. Plină
ochi de ciudă, a intrat în bucătărie și a avut ce vedea.
Alexandru era praștie, așezat pe același scaun, alături de
Ă
o sticlă goală.
– Ce faci măi, nenorocitule, iar te-ai îmbătat ca
R O Z
o animală? a izbucnit femeia, simțind că-i plesnește ini-

ma.
– Sssst!... a ridicat bărbatul un deget la gură, aici
nu e voie de gălăgie, așa că să taci în fața judelui, altfel
te dau pe mâna chinuitorilor…
P
– Ți-ai băut mințile, Alexandre, ca să uiți ce-ai

EVE NI MENT Doina CERNICA Sărbătoare în Bucovina:

lui Ilie E. Torouţiu i s-a făcut dreptate
G rație prof. dr. Oltea Prelucă, amiaza zilei

de miercuri, 23 noiembrie 2022, când s-au
împlinit 69 de ani de la moartea marelui cărturar bu-
tei sărbători aflată în Franța, aș numi-o, pentru că a
fost nu o dată pomenită și pentru că a fost racordată
sufletește la manifestarea de la Biblioteca Bucovinei, și
covinean Ilie E. Torouțiu, s-a preschimbat într-o mare, pe Maria Olar, președinta Fundației Culturale „Leca
frumoasă și sinceră sărbătoare a Bucovinei. Atmosfe- Morariu” Suceava, în al cărei spațiu memorial se află
ra festivă a fost intensificată de costumele naționale originalul manuscrisului valorificat în volumul „Pe-
purtate de Oltea Prelucă, de elevii săi, de rude și de aici a fost un bucovinean…”
moderatoarea manifestării, dr. Elena Pintilei, de mica Deschisă, în interpretarea lui Denis și Ionică, de
fotografie cu Elvira și Ilie E. Torouțiu prinsă la piep- „Cântă cucu-n Bucovina” cunoscuta piesă muzicală a
tul participanților de elevii din clasa dirigintei Oltea lui Constantin Mandicevschi, sărbătoarea l-a adus în-
Prelucă, de semnele de carte cu Ilie E. Torouțiu oferite tâi la microfon, cu ochii umeziți de legendarul imn al
tuturor, de florile, colacii și luminozitatea copertelor Bucovinei, dar și de prezența mamei Oltei Prelucă, pe
celor două cărți lansate în spațiul elegant al Sălii de cunoscutul istoric, pe profesorul universitar Mihai Ia-
Artă „Elena Greculesi” de la Biblioteca Bucovinei „I. cobescu, coordonatorul doctoratului susținut de Oltea
G. Sbiera” Suceava: Iie E. Torouțiu, „Pe-aici a fost un Prelucă. De altminteri, prof. univ. dr. Mihai Iacobescu
bucovinean…” (Junimea, Iași, 2020), ediție îngrijită a coordonat și doctoratele lui Alis Niculică, Alexandru
de Oltea Prelucă, și „Cărturari bucovineni: Ilie E. To- Ovidiu Vintilă și Elena Pintilei și a fost în comisia în
rouțiu” de Oltea Prelucă (Junimea, Iași, 2022). Nema- fața căruia și-a trecut examenul de doctorat și Ghe-
ivorbind de roll-up-ul, mare cât o pictură din marile orghe Gabriel Cărăbuș, toți absolvenți ai Universității
picturi ale Elenei Greculesi, cu chipul lui Ilie E. Torou- „Ștefan cel Mare” Suceava, toți oameni ai Bibliotecii
țiu din fotografia care l-a surprins în 1936 în ipostaza Bucovinei. Toți, ca nu puțini alți oameni de cultură
de membru corespondent al Academiei Române, cu din Bucovina, contribuind, sub mentoratul lui Mihai
o privire pătrunzătoare în care ne cuprindea pe toți și Iacobescu, prin doctoratele și cărțile lor – ce acoperă
deopotrivă vremurile, cele care au fost ale sale, cele în major nu doar istoria, ci și teologia, filosofia, sociolo-
care suntem și în care a venit să ne întâlnească. gia, literatura, economia, arta în Bucovina – la realiza-
Mama, Valeria Andrișan, sora, Doina Jacotă, rea celei mai importante istorii a Bucovinei privite din
fratele, Adrian Andrișan, și ai lor, cercetătorul literar, mileniul III și, deopotrivă, a celei mai rodnice și mai
prof. dr. Ion Filipciuc, fostul director al Școlii „Ion de preț, prin anvergură și interes pentru viitor, lucrări
Creangă” Suceava - Constantin Mărgineanu, fosta a lui Mihai Iacobescu.
dirigintă a Oltitei Prelucă - prof. Olimpia Ciornei, ca- Capabil de admirație și înflăcărare pentru oa-
dre didactice care de la catedră au trecut cu vârsta în menii și cauzele în care crede cu puterea tinereții și
sala mare, de clasă, a Bibliotecii Bucovinei, păstrân- la vârsta seniorală de acum, Mihai Iacobescu a vorbit
du-și viu interesul pentru faptul de cultură, ca Vero- despre Ilie E. Torouțiu, „un mare cărturar”, participant
nica Iacobescu, Despina Satco, Tamara Sabin, Viorica „la marea epopee a eliberării, unirii și integrării Buco-
Scăunașu, Georgeta Straton-Sidorovici, reprezentanți vinei la Regatul României”, publicist, sociolog, istoric
ai Asociației Seniorilor Bucovineni, dr. Gheorghe și critic literar, eminescolog, folclorist, director al revis-
Gabriel Cărăbuș, managerul și Alis Niculică, șef birou, tei „Convorbiri literare”, realizatorul unei colecții de
dintre mai mulții oameni ai instituției-gazdă, precum documente literare în 13 volume, „apreciată de marele
și colegi ai Oltei Prelucă, numeroși elevi de la Școala Perpessicius și comparată cu documentele istorice ale
„Ion Creangă” Suceava, între care cei care au cântat și lui Eudoxiu Hurmuzachi”. Dar în pofida acestor me-
au recitat, micuții artiști Maia, Iasmina, Alexia, Denis, rite, aproape necunoscut în Bucovina nașterii și a 29
Ionică, Răzvan și Alex. Și chiar dacă la ceasurile aces- de ani de viață pe pământul ei, Ilie E. Torouțiu și-a
aflat în râvna și empatia Oltei Prelucă șansa revenirii în eforturile, în activitatea fiecăruia din ei pentru ceilalți.
orizontul interesului cultural al actualității. Începute „Pentru elevi, pentru Torouțiu” – Oltea Prelucă, pen-
cu scrisoarea adresată lui Gabriel Ștrempel, directorul tru cele 13 volume de „Studii și Documente”, „o mun-
general al Bibliotecii Academiei Române, de la care a că uriașă pusă într-un fel sub semnul anonimatului”,
aflat că aproape întreaga zestre rămasă de la Ilie E. To- care ne-au îmbogățit cultura, „ne-au modelat mintea”,
pentru copiii săraci ajutați
să-și facă un rost în Bucu-
reștiul „Bucovinei”, editura,
tipografia sa – Ilie E. Torou-
țiu. Concluzia formulată de
criticul și istoricul literar
Mircea A. Diaconu sună
precum acel „Magna cum
laude” care i-a încununat
teza de doctorat: „Oltea
Prelucă îi face dreptate lui
Torouțiu readucându-l în
actualitate, punându-l în
circulație”.
Oltea Prelucă a in-
vestit în pregătirea evocării
lui Ilie E. Torouțiu tot atâta
rouțiu se află acolo, demersurile profesoarei sucevene atenție pentru fiecare amănunt și pentru semnificația
s-au concretizat în cercetarea minuțioasă a acesteia la sa, și tot atâta pasiune, ca și pentru cele două cărți lan-
București, în căutări în arhivele din Cernăuți, Solca, sate. Astfel, Elena Pintilei, pe care a invitat-o modera-
de la Colegiul Național „Ștefan cel Mare” Suceava, în toare a manifestării, a fost și colega sa de susținere de
lecturi nesfârșite de periodice ș.a.m.d., adică în ani dă- doctorat, cu o temă de asemenea închinată Bucovinei
ruiți cunoașterii lui Ilie E. Torouțiu și scrierii despre și, putem spune, o inimă bătând la fel de sincer pentru
moștenirea lăsată de marele cărturar bucovinean. „Îi Bucovina. Textele alese pentru recitările elevilor au fost
mulțumesc personal acestei fete cu un suflet de aur din Vasile Posteucă, un alt mare bucovinean, cu un
cum puține sunt la mia de locuitori!” a încheiat Mihai destin tragic ca și al lui Ilie E. Torouțiu, din placheta
T
Iacobescu, în aceeași notă a entuziasmului și prețuirii. „Cântece de țară”, tipărită în 1939 la editura „Bucovi-
Cu sobrietatea și chiar unda de scepticism care na” a lui Ilie E. Torouțiu. Mireasma colacilor aduși la
N
îi caracterizează în general discursul despre Bucovina comemorarea lui Ilie E. Torouțiu (dar și a Elvirei sale,
(scepticism generat de lipsa efortului contemporan stinsă din viață cu o zi înaintea cărturarului, încât „au
E
de cunoaștere și, în consecință, de înțelegere corectă a plecat în același cosciug”, a povestit Mihai Iacobescu)
realităților sale culturale și nu numai), prof. univ. dr. a urcat până în rai, iar participarea caldă, numeroa- M
Mircea A. Diaconu, prorector al Universității „Ștefan să, a anulat aspectul zilei „de Siberie crudă, cu frig și
cel Mare” Suceava, a vorbit la rându-i despre însemnă- ghețuș”, cum a zugrăvit-o Mihai Iacobescu. Ceea ce
I
tatea lui Ilie E. Torouțiu și despre truda Oltei Prelucă i-a scăpat totuși, frumos, de sub control profesoarei,
de a-l recupera și a-l repune în circulație. A Oltiței, editoarei, autoarei Oltea Prelucă a fost mulțimea ele-
N
mai exact, colega sa de studenție, căreia i-a apreciat vilor care la sfârșitul întâlnirii cu Ilie E. Torouțiu a în-
darul scrisului, „scrie foarte bine”, și pasiunea care îl conjurat-o efectiv cu o grădină de trandafiri roșii. Sub
E
hrănește. Teza de doctorat și apoi cartea lansată acum lumina lor, Oltea Prelucă a scris dedicații pe fila cărții,
V
au fost scrise atât de bine, pentru că „Oltița s-a regă- cu un suflet plin de dragoste pentru Ilie E. Torouțiu,
sit în Torouțiu, pentru că a simțit că au ceva comun”. pentru Bucovina sa, pentru Bucovina noastră, și pen-
E
Acest „ceva” a fost descifrat de Mircea A. Diaconu în tru adolescenții cărora le-a predat o lecție de neuitat.

T Doina CERNICA Un pom din cărţi

cu „Bucovina literară” în vârf
N
N I M E
U n pom din cărți cu „Bucovina literară” în

vârf, însuși bătrânul, nemuritorul Pom
al Vieții pentru marii cititori, a fost ridicat în întâm-
2021, aparținând autorilor bucovineni Ioan Mano-
le, Carmen Antoaneta Marcean, Cătălina Orșivschi,
Emil Ianuș, Constantin Bulboacă, Andrei Breabăn,
pinarea Crăciunului (și după Calendarul Gregorian, Maria-Elena Cușnir, Ioan-Mugurel Sasu, Paraschiva
și după Calendarul Iulian), în holul Bibliotecii Bu- Abutnăriței, Alina-Elena Andruhovici, Filon Lucău,
covinei „I. G. Sbiera” Suceava. Prezența publicației Constantin Hrehor și Mircea Motrici. Sărbătoarea a
întemeiate la Cernăuți în anul 1942 nu este întâm- avut și partea sa de tristețe. Din cauza răzbiului, din
plătoare. În ultima vreme, cu dr. Gheorghe-Gabriel nordul Bucovinei, acolo unde a fost fondată „Buco-
E
Cărăbuș, managerul instituției, cu Aura Ionescu, di- vina literară”, nu a fost prezent niciun condei. Mai
rector adjunct, și cu poetul Alexandru-Ovidiu Vin- mult, momentul închinat celor plecați la Domnul a
V
tilă, redactor-șef al revistei, bibliotecar aici, aici i se evidențiat și pierderea în ultimii ani a celor mai pu-
E
asigură continuitatea, aici, la Biblioteca bibliotecilor ternice glasuri scriitoricești, a celor mai valoroase per-
din sudul Bucovinei. sonalități literare cernăuțene: Ilie Luceac, Ion Crețu,
Cu 80 de ani împliniți în 2022, revista Buco- Mircea Lutic, Grigore Crigan, Vasile Tărâțeanu, Ilie
vinei, revista literaturii, a scriitorilor, a cărților din Tudor Zegrea.
Bucovina, din țară și din lume, a avut parte de un Dar mai devreme sau mai târziu bate și ceasul
mănunchi de frumoase sărbătoriri. Cea mai străluci- dreptății! La numai o zi de la această sărbătoare, am
toare dintre acestea a fost marcată de evocarea înte- fost invitați la Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava
meietorilor de către Alexandru-Ovidiu Vintilă, pre- pentru a lua parte la lansarea unui volum excepțional,
ședintele Societății Scriitorilor Bucovineni (SSB), de „Un consulat regal la Cernăuți… Consulatul Regal al
înmânarea medaliilor jubiliare cu tricolor „Bucovina României. 130 de ani de la înființare (1892-2022)”
Literară 80 de ani de la înte-
meiere (1942-2022). Socie-
tatea Scriitorilor Bucovineni.
Biblioteca Bucovinei «I. G.
Sbiera»” și de Gala Premiilor
Societății Scriitorilor Bucovi-
neni. Cu Marele Premiu „Bu-
covina” acordat prof. univ.
dr. Muguraș Constantinescu
pentru inițierea și coordona-
rea unei cărți-monument, „O
istorie a traducerilor în limba
română”, Editura Academiei
Române, 2021, și cu Premiul
Opera Omnia – prof. dr. Ion
Filipciuc pentru valoroasele,
originalele cărți pe care le-a semnat, Gala a adus în de Irina-Loredana Stănculescu, Florin C. Stan, Ma-
lumina distincțiilor sale, atribuite de juriul alcătuit ria Toacă-Andrieș, Ștefan Hostiuc, Pro Universitaria,
din Elena-Brândușa Steiciuc, președintă, stavrofora București, cu participarea unui grup de scriitori și ga-
Elena Simionovici, Mihaela Grădinariu și L.D.Cle- zetari din Cernăuți. Care de asemenea au pus cărți
ment, membri, un șirag de volume apărute în anul noi pe bătrânul pom al vieții de cititor. Este vorba de
cartea lui Ovid Țopa (1891-1974), „Sfârșit de lume exemplar devotement, pentru coordonarea valoroa-
într-un ducat habsburgic. Bucovina. Amintiri, locuri, sei reviste de istorie și cultură „Glasul Bucovinei” și
oameni, întâmplări”, prima apariție (la editura cernă- pentru rolul important la realizarea, sub egida Sfintei
uțeană Druk Art), grație Departamentului Românilor Mănăstiri Putna, a colecției „Destin bucovinean”; zi-
de Pretutindeni, dintr-o colecție intitulată „Scriitori aristei și scriitoarei Maria Toacă, laureată a Marelui
români din Cernăuți”, seria „Memorialistică”, colecție Premiu „Bucovina” pentru volumul „Dulce de Sucea-
avându-l coordonator pe istoricul literar Ștefan Hos- va. Amar de Cernăuți”, scris împreună cu semnatara
tiuc. Și de „Opera poetică” a lui Arcadie Suceveanu, acestor rânduri, cel mai puternic glas al durerilor și
din aceeași colecție, pe care o salutăm cu bucurie și bucuriilor românilor din Ucraina, ale cărei proteste,
căreia îi dorim longevitate și bogăție. Amândouă căr- amintiri, năzuințe puse în pagini de ziar, de carte și în
postările din pagina sa de
Facebook alcătuiesc hra-
na zilnică a inimilor care
bat pentru Bucovina, a
conștiințelor neindife-
rente la soarta românilor
din nordul Bucovinei;
istoricului literar Ștefan
Hostiuc, laureat al Mare-
lui Premiu „Bucovina” în
calitate de realizator al re-
vistei românilor din nor-
dul Bucovinei, „Mesager
Bucovinean”, pentru is-
toria literaturii române
din partea înstrăinată a
Bucovinei pe care o scrie
țile au fost prezentate cu toate atuurile unor lecturi sub ochii noștri și nu mai puțin pentru cartea dedicată
atente, critice, avizate. Cartea lui Ovid Țopa, de Ște- Cernăuțiului care îi așteaptă și-și așteaptă timpul; și
fan Hostiuc, Mircea Irimescu, Mircea A. Diaconu, nu în ultimul rând lui Arcadie Suceveanu, cu prețuire
antologia lui Arcadie Suceveanu, de Ștefan Hostiuc și pentru scrisul său, pentru afirmarea susținută a mân-
T
Mircea A. Diaconu, iar Arcadie Suceveanu, într-o pri- driei de a fi român bucovinean, pentru statornicia în
mă trecere a pragului Universității Suceava, a fermecat prietenia activă purtată scriitorilor cernăuțeni, cu re-
N
publicul cu o selecție din poemele sale. cunoștință pentru ospitalitatea oferită, ca președinte
Cu prilejul acestei manifestări reîntregitoare al Uniunii Scriitorilor din Moldova, lansării „Enciclo-
E
pentru ceea ce înseamnă Scriitorii Bucovineni, îm- pediei Bucovinei” de Emil Satco și Alis Niculică, și
preună cu Elena Pintilei, am avut onoarea să înmâ- cu speranța unor reveniri mai pe îndelete la Suceava, M
năm medalia jubiliară Excelenței Sale Irina-Loredana începând cu edițiile 2023 ale Salonului „Alma Mater
Stănculescu, consul general la Consulatul General al Librorum” al Universității, coordonat de prof. univ.
I
României la Cernăuți, pentru contribuția esențială la dr. Sanda-Maria Ardeleanu, și „Salonul Literaturii
înnoirea sediului Societății pentru Cultura și Literatu- Române din Bucovina” organizat de Biblioteca Bu-
N
ra Română în Bucovina „Mihai Eminescu” Cernăuți covinei. Și pentru că ne-am întors la Biblioteca Bu-
din Palatul Național al Românilor, cu ușile primitor covinei, să mulțumim în numele cititorilor ei pentru
E
deschise, casă a scriitorilor pentru literații din Bucovi- darul de carte primit de la universitara Alexandrina
V
na întreagă; universitarei Alexandrina Cernov, mem- Cernov, cele mai recente titluri care îi poartă sem-
bră de onoare a Academiei Române, pentru viața pusă nătura: „Pagini de istorie literară română în Bucovi-
E
în slujba vieții limbii române în nordul Bucovinei cu na. Volumul I. Aron Pumnul (Caiete literare. Serie

nouă)” și „Volumul 2. Ion al lui Gheorghe Sbiera”, forțate”, iar lui Alexandru Ovidiu Vintilă, „Veșnic
amândouă apărute la Editura „Alexandru cel Bun”, adăpost al finite noastre”, carte ce „vine cu un mesaj
T
N Editura „Druk Art”, Cernăuți, 2022. dintr-o lume mistuită de suferințe, cu mărturii despre
Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Calinic, cum Eminescu menține ființa națională a românilor
arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, invitați la hra- din afara Țării”, amândouă proaspăt apărute la Misto,
mul Sfintei Mănăstiri Voroneț de sărbătoarea Sfântu- Cernăuți, 2022, în colecția Biblioteca Societății „Gol-
N I M E
lui Cuvios Daniil Pustnicul de către stareța locașului, gota” a Românilor din Ucraina, cu finanțarea Depar-
stavrofora dr. Gabriela Platon, autorii cernăuțeni s-au tamentului pentru Românii de Pretutindeni. Arcadie
revăzut, s-au întâlnit cu scriitori și jurnaliști din sudul Suceveanu i-a încredințat poetului cititor Alexandru
Bucovinei: Isabel Vintilă și Alexandru Ovidiu Vintilă, Ovidiu Vintilă „Opera poetică”, „cea mai frumoasă
Alis Niculică, Daniela Micuțariu, Irina Ursachi, Con- carte a lui, nu că eu am îngrijit-o”, cum a spus Ște-
stantin Ciofu. Dar înainte de a-i surprinde pe câțiva fan Hostiuc, autorul studiului introductiv, cu surâsul
dintre ei într-o fotografie, să nu trecem peste faptul că sincer al unei vechi și de nezdruncinat prietenii: „Am
E
medalia jubiliară „Bucovina literară 80”, strălucește și intrat împreună în cetatea literaturii și am rămas pri-
în chilia stareței, și în aceea a stavroforei Elena Simi- eteni până acum”, „Avem aceeași grupă de sânge lite-
V
onovici, amândouă nume pe cărți, membre SSB, iar rar” - „O prietenie literară care s-a transformat într-o
Elena Simionovici și președintă de onoare a Societății prietenie umană”, mândru de succesul lui Arcadie Su-
E
Scriitorilor Bucovineni. Și să ne bucurăm că în cadrul ceveanu ca de unul personal: iubit în Bucovina natală,
slujbei religioase oficiate de Preasfințitul Damaschin cunoscut și prețuit în Basarabia, Arcadie Suceveanu
Dorneanul a fost de asemenea evocată o carte, dedica- „nu lipsește nici de pe lista lui Manolescu”.
tă Voronețului de acad. Andrei Eșanu și dr. Valentina Cu excepția Primei Starețe a Voronețului, Irina
Eșanu din Chișinău, ce conține la rându-i o „carte Pântescu, nu mai țin minte să fi ascultat până în du-
rară” (denumirea secției Bibliotecii Academiei de Ști- minica hramului și a Sfinților Părinți pe cineva reci-
ințe a Moldovei unde se află), o carte manuscrisă, de tând în trapeză, la agapă creștină, sub privirile blânde
mare preț, „Pomelnicul Mănăstirii Voroneț”. ale Mitropolitului Grigorie Roșca și ale Cuviosului
Sub o spulberare de fulgi scânteietori, cât să se Daniil Sihastru, decupate de pe fresca de miazăzi a
împlinească visul Mariei Toacă de a întâlni și în aceas- Voronețului. A făcut-o, la invitația Preasfințitului
tă iarnă zăpadă la Voroneț, s-au aprins candele la locul Damaschin Dorneanul, poetul român deopotrivă din
odihnei de veci a primei starețe a Sfintei Mănăstiri Bucovina și din Basarabia, Arcadie Suceveanul. Pen-
Voroneț, Irina Pântescu, lumânări pentru pacea celor tru că poezia și muzica în momentele lor de excelență
plecați și pentru sănătatea celor dragi, au avut loc îm- nu se compară, nu am să spun decât atât: a răscolit
brățișări călduroase, depănări de amintiri, mărturisiri sufletele tot atât cât le-au înălțat colindele monahiilor
despre cărți aflate pe masa de scris, aprecieri despre țesute după firul de argint al glasului stareței Gabrie-
volume recent intrate în bibliotecile personale și pu- la Platon. Al cărei carnet cu scrisul de mână de pe
blice, daruri de carte. Excelența Sa dr. Irina-Loredana vremea uceniciei în mănăstirea din Vatra Moldoviței
Stănculescu, împreună cu ceilalți autori ai cărții „Un a fost trecut într-o carte albă ca neaua cu literele de
consulat regal la Cernăuți”, Florin C. Stan, Maria tipar ale smereniei veșmântului de călugăriță: „Colin-
Toacă-Andrieș, Ștefan Hostiuc, și cu redactorul căr- de”. Culegere întocmită de monahia Gabriela Platon.
ții, prof. Viorica Stan, au îmbogățit Biblioteca „Petru Mănăstirea Voroneț, 2022.
Comarnescu” a Mănăstirii Voroneț cu acest volum Întâmpinând și Sărbătorile din nordul Buco-
aparte. Maria Toacă i-a oferit stavroforei Elena Simi- vinei spre care se îndreaptă ziua noastră în creștere,
onovici cartea sa „Tragice despărțiri, cutremurătoare Pomul de Cărți cu „Bucovina literară” în vârf ni se
întâlniri” despre „drama populației românești din ți- arată cu plusul de lumină al Tricolorului și Medaliei
nutul Cernăuțiului în primul an de ocupație sovieti- Jubiliare. Să-i dorim anii urcând spre Centenar pli-
că, precum și din perioada de după război – refugii, ni de condeie și de scrieri de calitate, cu sănătatea și
deportări, despărțirea familiilor, exterminarea oame- pacea de care toți avem nevoie, cititori, cărți, scriitori.
nilor gospodari prin înfometare și lagăre ale muncii Sub cerul ocrotitor al Limbii Române.

Cu tinerii Mihai Eminescu şi Ciprian Doina CERNICA
T
Porumbescu, de ziua şi în anul lor
N
N I M E
D atorăm scriitorilor prof. dr. Isabel Vin-
tilă, inspector școlar, și dr. Alexandru
Ovidiu Vintilă, președintele Societății Scriitorilor
ger Gheorghe Gabriel Cărăbuș. Centrată pe confe-
rința lui Isabel Vintilă, cu substanță, concisă, caldă,
emoționantă, conferință în care publicul, intelectu-
Bucovineni, o manifestare de ținută și eleganță, ali din întregul județ, s-a bucurat și de o întâlnire
exemplară în rândul celor organizate în acest 2023 „în direct” cu Eminescu prozatorul, manifestarea a
pentru omagierea lui Mihai Eminescu de ziua sa de fost susținută și de chitara prof. Marius Aluncări-
naștere, dar și pentru deschiderea Anului Ciprian ței și de doi elevi violoniști de la Colegiul de Artă
Porumbescu, manifestare binecuvântată de stavrofo- „Ciprian Porumbescu” (îndrumați de prof. Cristina
E
ra dr. Gabriela Platon, stareța Sf. Mănăstiri Voroneț, Ungureanu, în coordonarea prof. Ionuț Micliuc),
și salutată de reprezentanții Prefecturii – subprefect precum și de inspiratul recital al elevei Roua Drago-
V
Cristian Șologon, Inspectoratului Școlar – inspector tă, de la Gimnaziul 3 Suceava. Doi tineri de geniu
E
gen.adj. Petru Crăciun, Direcției Județene pentru ai neamului românesc, Mihai Eminescu și Ciprian
Cultură – director executiv Antoniu Flandorfer și Porumbescu, primiți cu aplauze, flori și cu o sinceră,
Bibliotecii Bucovinei „I. G. Sbiera” Suceava – mana- răscolitoare bucurie în Suceava neuitării lor!

ES EU Niadi-Corina CERNICA Din basmele lui Eminescu şi Creangă
D intre poveștile culte ale literaturii române,

un domeniu literar în sine, câteva dintre
paginile cele mai adânci mi-au rămas în minte.
Finalul poveștii izvorului este de neuitat și îl reiau in-
tegral: „Atunci văzu chipul cel luminat al Domnului,
ce mergea pe valurile mărei, care se plecau înaintea lui,
„Făt-Frumos din lacrimă”, capodoperă a prozei întocmai ca pe uscat; și pe Sf. Petrea, care mergea în
eminesciene, are două povești, a Genarului și a izvoru- urma lui și învins de firea lui cea omenească, se uita
lui, care merită a fi considerate reprezentative pentru înapoia sa și-i făcea lui Făt-Frumos din cap. – Făt-Fru-
proza lui Eminescu. mos îi urmări cu ochii până ce chipul Sf. Petrea se risipi
Făt-Frumos trebuie să o răpească pe fata Ge- în depărtare și nu se vedea decât chipul cel strălucit al
narului. Genarul este prezentat astfel: „Să se bată cu Domnului aruncând o dungă de lumină pe luciul apei,
Făt-Frumos nu putea, pentru că Genarul era creștin astfel încât dacă soarele n-ar fi fost în amiazi, ai fi crezut
și puterea lui nu era în duhurile întunericului, ci în că soarele apune. – El înțelese minunea învierii sale și
Dumnezeu.” Îl aruncă pe Făt-Frumos „în nourii cei îngenunchiă înspre apusul acelui soare dumnezeiesc.”
negri și plini de furtună ai cerului” și pleacă, iar fiul de Un fragment mai frumos, o poveste mai fru-
împărat, ars de fulgere, se transformă într-o mână de moasă decât a lui Făt-Frumos transformat în izvor cu
cenușă. Genarul îi spune fetei lui cum poate fi înfrânt, greu se poate găsi în basmul cult românesc. Acest basm
însă „totodată îi aruncă în față o batistă roșie, ușoară, ar putea fi considerat un basm fantastic reprezentativ
mirositoare. Fata se uită mult în ochii tatălui său, ca un pentru proza lui Eminescu și o capodoperă a literaturii
om care se deșteaptă dintr-un vis, de care nu-și poate sale.
aduce aminte. Ea uitase tot ce-i spusese tată-său.” După În „Povestea lui Harap-Alb”, basmul cel mai iu-
o nouă răpire a fiicei Genarului, acesta este zvârlit de bit al lui Ion Creangă, un cerb cu pietre scumpe pe
calul lui până la nori. Finalul Genarului este roman- blană și coarne rămâne în amintire.
tic și demn de un asemenea personaj: „Norii cerului Cerbul vrăjit ucide cu privirea lui, și nici unul
înmărmuriseră și se făcu palat sur și frumos – iar din dintre cei care au încercat să-l vadă nu a trăit. Harap-
două gene de nouri se vedeau doi ochi albaștri ca cerul, Alb îi taie capul după care se ascunde până la apusul
ce repezeau fulgere lungi. – Erau ochii Genarului exilat soarelui. Ochii cerbului încă viu îi pot ucide cu privi-
în împărăția aerului.” rea lor. Cerbul, cu glas omenesc, îl roagă și îl roagă pe
Genarul, zmeul cel mai frumos al literaturii ro- Harap-Alb să îl vadă înainte de moarte. Fiul de împărat
mâne, alături de zmeul din „Fata-n grădina de aur”, rămâne ascuns până când apune soarele.
rămâne, pentru mine, unul dintre personajele deosebi- Cerbul acesta, cu privirea Gorgonei Meduza și
te ale prozei eminesciene. Zmeul din „Fata-n grădina glas ca al Sirenelor, nu are precedent în folclorul ro-
de aur”, îndrăgostit de fiica de împărat, cînd o vede mânesc și este creat de Ion Creangă. Cu imaginația și
plecând cu cel pe care îl iubește, spune doar atât: „- Fiți geniul său de mare scriitor, el creează un cerb vrăjit, cu
fericiți, cu glasu-i stins a spus,/ Atât de fericiți cât viața voce de om, cu pietre scumpe pe blană și pe coarne și
toată/ Un chin s-aveți: de-a nu muri deodată!” cu privire magică. Scena în care cerbul îl cheamă și îl
Povestea izvorului este de o mare frumusețe. cheamă pe Harap-Alb este una dintre cele mai drama-
Făt-Frumos, aruncat de Genar în nori este ars de ful- tice din basm.
gere și devine o mână de cenușă care cade în pustiu Este un cerb fermecat pe care numai un scriitor
și se transformă în izvor. Izvorul jelește o lungă doină. precum Ion Creangă îl putea imagina. Frumusețea și
„Dar pe vremea aceea Domnul îmbla încă pe pământ”. magia acestui fragment din „Povestea lui Harap-Alb”
Doi oameni vin în pustiu. Unul este Domnul, iar celă- persistă în memorie.
lalt Sfântul Petrea. Se răcoresc în apa izvorului, ascultă Basmele culte au rămas în umbra marilor pa-
doina lui, iar izvorul se transformă iar în Făt-Frumos. gini de literatură, de poezie și proză ale lui Eminescu
și Creangă. Ele erau într-un plan secund în ansamblul fragmente frumoase, și alte teme literare pot fi găsite în
operelor acestor mari scriitori ai literaturii române. basmele lui Creangă și în basmul lui Eminescu.
Genarul, povestea izvorului și cerbul fermecat Pentru mine, însă, povestea romantică a Gena-
sunt în sine sâmburi mitologici; pagini care reprezin- rului, legenda miraculoasă a izvorului și povestea fan-
tă, singure, o profunzime și o frumusețe aproape uni- tastică și tragică a cerbului vrăjit, sunt pagini deosebite
că în basmul cult românesc. Amestecul de frumusețe, și intenția mea a fost doar de a le prezenta. Acesta este
tragism și grandoare al acestor teme din „Făt-Frumos privilegiul și darul cititorului, de a înțelege ceva mai
din lacrimă” și „Povestea lui Harap-Alb” este aproape mult și mai profund un element sau altul, un fragment
de marile realizări literare ale celor doi scriitori. Și alte sau un personaj, din opera pe care o citește.
U
E
S
E

I NT ERV I U George MOTROC ,,Cărţile mele cred că sunt un foarte bun

exerciţiu al minţii şi, sper, şi al sufletului…”
– Interviu cu scriitorul Vasile Ernu –
G eorge Motroc: După tradiţionalele urări ani-
versare, vă rog să fiţi de acord să începem cu
o întrebare aproape retorică... Există pentru un scriitor în
timpuri scurte. De asta-mi iau câte o lună două pe an
să fac doar munca pe o anumită carte. Iar în timpurile
aglomerate fac documentare.
general şi pentru Vasile Ernu în special un cadou aniversar La trilogie am muncit în jur de 6 ani constant:
mai frumos decât să-i fie tipărit noul roman chiar de ziua timp de documentare și timp de scriere. Le-am scris și
şi luna de naştere, aşa cum vi s-a întâmplat dvs., în 2021? editat între 2015-2019. O perioadă foarte intensă.
Dacă nu greşesc, anul acesta aţi ales o altfel de aniversare, o Cu Sălbaticii copii dingo a fost cumva altfel pen-
surpriză neliterară? tru că era o carte pe care o aveam în cap cumva. Era car-
Vasile Ernu: Vă mulțumesc pentru urări. Recu- tea mea a adolescenței, cum spune și subtitlul. Trebuia
nosc că a fost un soi de „moft personal” această idee de doar să fac ordine în structură și să selectez ce las și ce
a scoate Sălbaticii copii dingo de ziua mea. De fapt eu nu las. Aici era mai greu cu un control asupra emoții-
am dorit mult să reușesc să termin cartea care să apară lor, un control asupra compoziției. Mulți spun că e „cea
neapărat la vârsta de 50 de ani. De ce? Cumva e legat de mi frumoasă și emotivă” carte a mea. Posibil pentru că e
faptul că la o distanță de mai bine de 30 de ani trebuie legată direct de viața mea și de o perioadă tare sensibilă
să trag o linie. Era un soi de datorie față de mine și prie- – adolescența. Dar am ținut mult să aibă și partea de re-
tenii mei: cumva o obligație „generațională”. Era cartea flecție, de informație, de antropologie urbană și politică
adolescenței noastre, a copiilor care și-au trăit adolescen- specifică epocii. Cartea are o miză mult mai mare decât
ța în perestroika sovietică – o epocă spectaculoasă. Fap- „propria experiență”. Experiența personală e doar un in-
tul că Editura Polirom chiar a scos cartea exact de ziua diciu și o „unealtă de sprijin”. Aici am o miză mult, mult
mea, pe 1 februarie, chiar m-a impresionat pentru că e mai marea – ascunde ideea de a reda o epocă, spiritul
greu să faci aceste programări exacte. Firește, am apreciat unei epoci și a unor fenomene ceva mai complexe. Sper
mult. A fost un cadou neașteptat, surprinzător chiar dacă să fi reușit.
cumva planificat. A fost una dintre surprizele foarte plă-
cute. Apreciez mult gestul celor de la Polirom, o echipă G. M.: Aţi reuşit să alegeţi şi un titlu care pune pe
excelentă începând cu domnul Lupescu și trecând prin gânduri... În opinia dvs., generaţia din care faceţi parte e
redactori, coordonatori de colecții, PR, vânzări, desig- formată, fie şi metaforic vorbind, din câini? Iar aceşti dingo
neri, corectori, economiști etc. Fiecare-și face treaba bine ce fel de câini sunt? Pot fi comparaţi mai mult cu nişte sec-
acolo. E cea mai importantă editură pe literatură româ- tanţi sau cu nişte izgoniţi?
nească, indiscutabil. V. E.: Acest titlu îl am în cap de mulți ani. Știam
Anul acesta am fost în mijlocul unor prieteni, că voi scrie o carte cu acest titlu. Știu să dau titluri la
simplu, retras. Cele mai frumoase surprize vin de la citi- cărți, sper că știu să și le scriu. Mă bucură faptul că am
tori de obicei. Oameni pe care nu-i cunoști, care te citesc tiraje multiple și multe ediții la mai toate cărțile. E semn
și care-ți scriu. Oameni care nu te mint și afli că textele că lumea le citește iar asta însemnă tot pentru un scriitor.
tale ajung la inimile și mintea lor. E încurajator. Sălbaticii copii dingo a avut ediția a II-a la patru luni de la
apariție. E un „record” pentru mine.
G. M.: Se poate spune chiar mai mult decât încura- Era un film sovietic după o povestire – Sălbaticul
jator şi anume că există viaţă sau inspiraţie literară pentru câine dingo (1962, regia Iulii Karsik, autorul poveștii Ru-
Vasile Ernu şi după trilogia care l-a făcut cunoscut? vim Fraerman). Era un film despre adolescență și iubirea
V. E.: Eu nu duc lipsă de teme și nici de inspirație. adolescentină. Un film trist din ce-mi amintesc. Mi-a
Am cel puțin cinci teme în lucru. Mereu am în lucru rămas acea atmosferă în memorie. Nu mai știu bine su-
ceva. Probleme am cu timpul și cu liniștea. E nevoie de biectul. Dar ideea de câine dingo m-a frământat mult.
un anumit tip de timp – un timp lung. Eu nu lucrez cu Ce este un câine dingo? Latinii îl numesc - Canis
lupus dingo. Adică un lup devenit câine. Adică orice lup transformam se transforma și se năruia o lume. Mai e și
când se domesticește devine câine. Dar asta nu e dingo. miza regiunii – cum înțelegem Chișinăul acelor vremuri
I U
Dingo este fostul lup devenit câine și re-sălbăticit. Asta și mai ales cum se împăcau multiplele identități etnice,
religioase, culturale, politice și sociale. Lucrez
cu multe mize – iar eu sunt acolo cu „biogra-
R V
fismul meu”, dar care e mai degrabă o ustensilă
tehnică.
A fost o plăcere să scriu această carte –
și o eliberare să scap de ea. Era o carte pe care
I N T E
trebuia să o scriu: ca o datorie. Așa cum e și
următoarea, sau următoarele două: Generația
canibală (anii 90 ai copiilor dingo) și Mama se
pregătește de moarte. După cum vezi eu lucrez
programat: așa e educația.
G. M.: Folosiţi în cartea dvs. două con-

cepte interesante: „aristocraţia sovietică” şi „bur-
ghezia sovietică”... Aceste categorii au existat doar
în URSS sau credeţi că ele sunt specifice lumii
comuniste în ansamblul ei, spre exemplu şi Ro-
s-a întâmplat în Australia când câinii, animale domesti- mâniei din epoca regimului Ceauşescu?
ce, ajunși în libertatea în sălbăticie se re-sălbăticesc. Para- V. E.: Ideea de bază pe care o arăt în carte e sim-
doxul este că acești câini foști lupi domesticiți re-sălbăti- plă: cum e stratificată societatea. Eu sunt foarte interesat
cindu-se nu mai devin lupi ci câini Dingo. Adică nu mai să arăt care este anatomia socială a lumii eroilor mei. Mă
seamănă nici cu lupii, nici cu câinii domestici. Devin ocup programatic în această carte. Pentru mine e foarte
altceva – au trăsături de la ambii dar nu sunt nici una, interesant să înțeleg acest lucru. Cum e stratificată, cum
nici alta – sunt Dingo. sunt aranjate păturile sociale, cum e la centru și cum e
Asta e metafora transformărilor noastre despre în periferie. De asta eroul meu e și cu kopnicii - copiii
care vorbesc în cartea mea. ghetourilor proletare – dar e și cu copiii „din centru”.
Eroul meu e prieten cu ambele categorii sociale. Și ob-
G. M.: Dincolo de această metaforă, în cazul dvs., servă diferențele de gusturi, de viață, de educație, sociale,
se poate spune că acesta este cel mai autobiografic roman de politice, economice. Și ce observăm? Că în comunism
până acum sau, ca să vă întreb direct, în definitiv, sunteţi – societatea anunțată egală – avem clase sociale, avem
sau nu, un Dingo? pături sociale.
V. E.: Elemente de autobiografie folosesc în mul- Da, a existat o „egalizare” însă stratificarea socială
te cărți ale mele. Și în Născut în URSS, și în Sectanții, și în se găsește din plin. E adevărat că banii nu au o func-
Bandiții. Dar cu siguranță aici elementul autobiografic ție politică acolo precum azi când cu bani poți cumpăra
este mai puternic și mai complex. Însă miza cărții nu este orice. Azi banii sunt cel mai important element politic.
deloc autobiografismul – ba chiar e o miză secundară. Atunci educația și poziția socială erau mai importante
Nu cred că dacă aș scrie o autobiografie fie și ficționa- decât banii. De ce? Scrie în carte totul.
lă ar fi scrisă în acest stil. Miza cărții este cu totul altă: Și în acest context eu arăt că aveam și atunci o
este despre adolescență și ce însemnă această trecere de „burghezie sovietică” și un soi de „aristocrație roșie”. Eu
la copilărie spre maturitate și mai ale cum arăta epoca și le-am cunoscut copiii, vorbesc despre asta. Adică erau
transformările ei. O epocă specifică – e vorba de epoca familii cu anumite privilegii care țineau de poziția socială
perestroika, epoca în care un regim care deținea jumă- politică în ierarhia socială. Dau chiar exemple de cum se
tate de planetă și un mare imperiu se năruie. În timp rezolva lucrurile când copii din categorii sociale diferite
ce corpurile noastre se transformau, în timp ce noi ne făceau boacăne. De ce unora nu li se întâmpla mai nimic

și alții plăteau oalele sparte. Pentru că unii au mai multe diferite de cele din centru orașului.
plase sociale și alții nu au niciuna. Pentru că „aristocrații” Dar ce facem cu eroii din centru – sunt ei sau nu
sunt „oameni în afara legii”, deasupra legii. Plătesc me- sunt ei în carte?
reu pentru ei iobagii. Cum ceea ce scriu eu este documentaristică fic-
Dar în ciuda acestor stratificări sociale lumea de țională – docu-fiction, un amestec cu de toate – atunci
atunci nu poate fi comparată la acest capitol cu lumea răspunsul meu e dat la începutul cărții.
de azi – azi abisul dintre clase sociale e catastrofal. Și el Avertismentul sună așa: „În această carte totul
se mărește. Sunt grupuri sociale care nu se intersectea- este adevărat. Şi eroii sînt adevărați, nu sînt inventați.
ză niciodată în viață. Atunci locuiam împreună, sau în Doar că, odată ajunși în carte, ei nu mai sînt cei din via-
apropiere, ne intersectam, ne cunoșteam. Și în România ța reală, ci nişte personaje ficţionale care cîndva au avut
a fost la fel. „Băieții din Primăverii” nu sunt tot una cu o viaţă reală. Asemănările cu realitatea sînt pure coin-
„băieții din Ferentari” – iar acum „cei din Primăverii” cidenţe rămase în memoria subiectivă a autorului ca o
nici măcar nu mai stau aici, ci direct la Londra. Cei „din amintire plăcută din vremurile în care eram fericiţi, dar
Ferentari” tot acolo sunt. nu ştiam asta.”
Încerc să nu vorbesc mult de oameni, ci de atmo-
G. M.: Aţi avertizat cititorul încă de la partea in- sfera de atunci.
troductivă, din Precizări: „In această carte totul e adevărat.
Eroii sînt adevăraţi, nu inventaţi! Depăşind sfera ficţională, G. M.: Sunt multe alte fraze care merită comenta-
puteţi să ne dezvăluiţi ce s-a întâmplat şi ce au devenit eroii te, care rămân sa fie descoperite ulterior de cititor... Totuşi,
dvs. dingo, de ieri? există cel puţin una pe care vreau neapărat să o comentaţi:
V. E.: În ultimile mele 4 cărți fac un soi de Glosar: „Nu am trăit niciodată o libertate mai mare şi mai uşoară
unde introduc lucruri ajutătoare pentru cititor cum ar fi decât în anii 87-89” (p.16)? Dupa o jumatate de secol de
termeni sau date. Acolo explic. viata, Vasile Ernu poate spune că a fost cel mai liber în anii
Poveste e în felul următor: cartea are patru cărți a perestrokăi, dar, totuşi, în regim comunist? Poate fi cineva,
câte cinci capitole. Cum subiectul e adolescența din anii fie şi adolescent, atât de liber în comunism?
87-89 – are subtilul de Cartea adolescenței – acolo sunt V. E.: Da, și asta o susțin și acum. Pentru că li-
multe personaje cu care mă intersectez. Multe dintre ele bertatea este ceva mai complexă decât restricțiile politice
azi sunt persoane publice, foarte cunoscute în RM și RO. care, firește, irită și nu sunt benefice.
Așa că în școala 32 mă intersectez cu Tatiana Țâ- Mai întâi e vorba de libertatea adolescentului –
buleac, fiind colegi. Dintre scriitori îl găsiți și pe Dumi- adolescentul, adolescența este o trăsătură fundamentală
tru Crudu sau pe profesorul care ne-a marcat – marele a liberții. Adolescența este perioada în care omul iese din
profesor de literatură rusă Alexandr Fiodorovici Dimi- copilărie – din perioada dependentă de părinți – și nu
trov. O să găsiți capitole ample cu prieteni și amici care se supune lumii mature. Încă nu e matur – adică ipocrit
azi au ajuns nume sonore cu care am petrecut veri de și subordonat dependenței de reguli, formalism, dogma-
U
neuitat prin 88-89. E o listă mare cu copiii de la școala tism. E cea mai „anarhică” vârstă – revolta îndreptată îm-
nr. 1 cu care „tusuiam”. Faimoasa școală 1 are un capitol potriva maturității, legalității, formalismului și ipocriziei.
I
amplu dedicat. Ba chiar veți găsi familii cunoscute – fac De aceea și statul, și instituțiile lui, și cei maturi se tem
R V
genealogii pentru a pricepe timpurile, stratificările soci- de adolescenți.

ale, mișcările sociale. Toate locurile principale ale anilor În al doilea rând am prins epoca deschiderii spre
88-90 sunt aici, cu oamenii care populau aceste locuri. libertate și cunoaștere a tot ce a fost interzis. O libertate
Pentru cei ce cunosc boemia de la Fulgușor și totală, cu o sete și o curiozitate totală spre nou. O așa
T E
Moldova, cafenelele rezistenței, din anii 88-89 o să gă- dezlănțuire eu nu aveam să mai cunosc niciodată. O dez-
sească toți eroii de acolo precum și tot teatrul Luceafărul. lănțuire a libertății totale căreia nu-i pusesem încă reguli,
Unii poartă nume reale, alții „numele vremii”. Dar asta restricții, control. Și nici nu ne temeam de nimic: încă
N
este doar o „carte” din patru – o parte din puzzle care nu știam riscurile liberații. Nu știam nevoia de prevenție,
are 4 cărți și 21 de capitole: cu toate straturile sociale ale de oportunism etc. Eram de o naivitate totală.
epocii văzute de un adolescent. Sunt și istorii din lumi Și nu în ultimul rând – încă nu sosise epoca „con-
I

trolului financiar” și al nebuniei banului care schimbă am ce învăța din experiența lor, din textele lor. Sunt
radical raporturile de putere și libertate. Banii încă nu atent și la cei mai tineri. De ce? Pentru că eu știu că
aveau funcție politică – adică nu prea interesau. Erau se- fiecare generație are alt tip de sensibilități și experiențe.
cundari. Mult mai târziu aveam să înțelegem ce putere Am ce învăța și de la cei mai tineri. Eu mă tem de pros-
de distrugere a libertății au: mult mai mare decât puterea tie ură și orgoliu. Eu cred că omul trebuie să încerce
partidelor sau politrucilor. Sunt alte forme de mecanis- să fie inteligent, bun și modest. Mai ales bunătatea o
me de control mult mai subtile și mai teribile. apreciez: cred că e apanajul unei înțelegeri a lumii foar-
În acei ani au coincis mai mulți factori – adoles- te profunde. Așa că mă uit cu modestie la cei din față
cența, perestroika, statul social, condiția de familie etc. și din spate – și încerc să învăț de la ei. Dacă au și ei ce
– care au produs un spațiu al libertății pe care eu nu-l voi învăța de la mine mă bucur.
mai întâlni niciodată. Dar niciodată.
G. M.: Revin cu o completare pentru penultima
G. M.: Poate de aceea, ultima parte a cărţii dvs. întrebare... M-a mirat acel răspuns final „Poate în decurs
este una tot mai plină de melancolie... Privind retrospectiv de un an” și simt nevoia să vă întreb neapărat cum merge
speranţele unei generaţii care credea că va schimba lumea în prezent scrisul la cel de-al doilea volum al trilogiei?
scrieți: „Regimul era abandonat de toţi, însă puţini aveau V. E.: „Sălbaticii copii Dingo” nu e o trilogie, dar
curajul săl înfrunte. Noi nu am fost eroi, ci nişte copii cu- ce urmează e o continuare cumva. Copii Dingo este car-
rajoşi care îşi doreau altceva. Doar că nu ştiam ce anume. tea adolescenței și acum vine Cartea maturității numită
Iar cînd a venit acel altceva, nea aruncat în vîltoarea isto- Generația canibală care cuprinde epoca anilor 90 – ani
riei şi nea salbăticit pînă la canibalism. Dar asta e dintro foarte dificili și complicați. Am crezut că va merge mult
altă carte.” Avem în aceste ultime cuvinte promisiunea mai ușor, mai ales că aveam în cap cam toate poveștile pe
unei continuări, a unei noi cărţi? care vreau să le spun. Însă războiul de invazie al Rusiei,
V. E.: Da. Eu am vrut să fac o carte care să cu- dus în Ucraina, mi-a dat peste cap totul. A venit peste
prindă anii 87-90 în prima parte și 90-98 în partea a mine ca o lovitură existențială puternică. Nu aș fi crezut
doua. Dar când am început să lucrez mi-am dat seama – era peste puterea mea de imaginație. Eu susțineam că
repede că nu merge. Nu merge din două motive reale. va exista o revanșă a estului, dar nu credeam că va veni
Mai întâi: ar fi mult prea mare. Și în al doilea rând: în formă de război. Acest război a venit și el schimbă nu
sunt epoci radical diferite. Aproape sunt lumi diferite doar prezentul și viitorul, ci și trecutul. Practic, cartea
cu toate că există continuități, sunt aceeași oameni. Dar mea nu are cum să nu fie marcată de acest război. Dar eu
lumea s-a schimbat radical, istoriile s-au schimbat. sper să termin cartea în acest an. Foarte mult vreau să mă
Așa că am decis să împart în două cărți separa- despart de această epocă, prin această carte.
te. Această primă carte care să cuprindă adolescența și
epoca ultimilor copii ai comunismului, ai imperiului: G. M.: În loc de concluzii, dincolo de acest volum,
Sălbaticii copii dingo. Cartea adolescenței. Și a doua carte vă propun să faceţi cititorului o invitaţie pro-lectură: În
U
care să se axeze pe istoria acestor copii care se maturi- general vorbind, de ce să mai citim literatură și, mai ales,
zează – epoca anilor 90-98. Se va numi probabil: Ge- de ce să îl citim pe Vasile Ernu în special...?
nerația canibală. Cartea maturității. Poate în decurs de V. E.: Eu cred mult că lectura, cartea ne poate I
R V
un an să o avem. ajută să murim puțin mai inteligenți. Iar viața îi este
dată omului ca să nu moară prost și rău. Răutatea e
G. M.: 1 februarie este ziua dvs. de naştere, dar apanajul prostiei. Așa că, cititul ne face ceva mai inteli-
şi a lui Nicolae Breban, un mare prozator dar din altă genți. Și e la îndemâna oricui.
N T E
generaţie literară... De aceea vreau să vă întreb cum vă De ce să îl citim pe Vasile Ernu? Spun cei ce mă
raportaţi la alte generaţii literare, în general vorbind şi citesc mai atent că Ernu vine cu o abordare „neordinară”,
dacă dvs. credeţi că există o luptă între generaţii? surprinzătoare și mereu în răspăr – un soi de a fi și gândi
V. E.: Eu sunt un om atent și curios de felul altfel: ca temă, ca abordare, ca reflecție. Și sper că și sti-
meu. Am un mare respect față de „bătrâni” – adică de listic este ceva ușor și captivant. Cărțile mele cred că sunt
cei născuți înaintea mea. De ce? Pentru că eu cred că un foarte bun exercițiu al minții și, sper, și al sufletului…
I

ARTE P L AST I C E Mihai POSADA Ion Mândrescu – „Unul dintre cei mai im-
portanţi sculptori români din toate timpurile”
M ândrescu reînnoadă oarecum sculptura

românească contemporană la modernita-
tea impresionist-simbolist-realistă a școlii lui Rodin, de
indiene arhaice. Asemănarea cu figura sculpturilor în-
fățișându-l pe Shiva dansând este uluitoare. Un „Shiva”
al lui Mândrescu și care transcende religiile, granițele
care s-a desprins odinioară inovatorul Brâncuși. Asta nu spațio-temporale. Așa cum, esențializat, omul în luptă
înseamnă, însă, nici că avem a face cu o întoarcere strict cu propriul destin este simbolizat de mâna care atinge
la figurativismul rodinian, dar nici o ignorare a esenți- simbolica roată a devenirii sale.
alizării realizate de arta brâncușiană, ci dimpotrivă. Nu Ion Mândrescu este un plastician cunoscut si-
întâmplător, Ion Mândrescu este singurul (sculptor) bienilor, încă de la taberele de sculptură organizate în
român care a avut un contract de exclusivitate, timp de anii 1981-1982-1983, la Săliște – Poiana Soarelui –
zece ani, cu o galerie de artă pariziană – Akka Valmay, Șanta Crucii, când sculptorul era proaspăt absolvent al
între 1994-2005. A mai expus în Bulgaria, Ungaria, Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din
Polonia, Austria, China, Germania, Spania, Franța, București (1980).
Serbia și, desigur, în toată Țara, la Palatul Cotroceni, La vernisajul de vineri, 23 septembrie 2022, la
sala Dalles etc. etc. Peste 200 de lucrări în colecții par- Muzeul Național Brukenthal, au fost prezenți sculptorii
ticulare din România (Colecția BCR, colecția Hilton, locali și o seamă de pictori sibieni, un public numeros
colecții particulare), Franța (Paris), Anglia (Londra), și de calitate. Rod al colaborării între Muzeul Național
Germania (Berlin), Italia (Veneția, Roma), Israel, SUA al Bucovinei, reprezentat de directorul instituției suce-
(New York), Grecia (Atena), Austria (Viena), Serbia. vene, dr. Constantin-Emil Ursu, prezent la deschidere,
Lucrările abstracte ale lui Mândrescu nu urmea- totodată autor al citatului ce dă titlul acestui articol
ză modelul hieratic al lui Brâncuși, întrucât ele închea- și Muzeul Național Brukenthal din Sibiu, din partea
gă tensiuni ale volumelor în punctul de maximă forță căruia au vorbit dr. în istoria artei Iulia Mesea și di-
a expresiei (vezi Structură deschisă, Structură, Sfinxul). rectorul interimar dr. Alexandru Chituță, împreună cu
Figurativismul majorității sculpturilor sale – toate artistul invitat, expoziția de sculptură Ion Mândrescu
turnate în bronz! – de asemenea încremenire a unor intitulată Omul, timpul, spațiul, a poposit la sfârșitul
idei-sentimente care definesc, la cote maxime ale dina- anului 2022 la Muzeul Brukenthal, într-un itinerariu
mismului lor tragic, destinul omului ce dă sens noțiu- transilvan ce trecuse deja prin Cluj-Napoca și Bistrița.
nilor de timp și spațiu. Ion Mândrescu se apropie
a fi un expresionist, este unul convingător. Lipsa
de senzualitate clasică a sculpturilor sale trădează
o esențializare, o spiritualizare a ideilor-forță pe
care le ilustrează ca bun cunoscător al expresi-
vității anatomiei corpului omenesc; idei repre-
zentate în arta formelor, de la maeștrii egipteni,
trecând prin Renaștere, până la moderni. Aces-
ta este rostul «descărnării», întrucât voluptatea
aparține ideii, ca spiritualitate întrupată. Spiri-
tualitate ce frisonează, vibrant, în puținătatea
ascetică a «cărnii». O schimnicie a expresiei în
tragismul eroic ce definește ființarea omului în
universul existenței sale. Simbolul utilizat în
mod pregnant de artist, acela al roții-spirală, îl
apropie de viziunea antropologică a filosofiei
„Şi poate că lucrările lui Constantin Severin Helen GØRRILL
E
vor deschide într-adevăr acel dialog crucial
S T I C
– între trecutul nostru – prezent, – şi viitor.”
I mpactul unei adevărate opere de artă – mi-a spus
odată un artist celebru – este că cineva este obli-
gat să reevalueze însăși istoria artei care a precedat-o. În-
din 1967. Barthes se opune vehement punctului de vedere
conform căruia autorii creează în mod conștient capodo-
pere. El susține că autori precum Racine și Balzac reproduc
tr-adevăr, impactul operei lui Constantin Severin este de adesea tipare emoționale despre care nu au cunoștințe con-
așa natură încât șuvițele de vopsea se împletesc împreună știente. Poate că lucrările lui Severin sunt scrise – pictate
într-un calm neliniștit, tencuieli de dantelă colorată și se – codificate în mod similar. Barthes susține că nu putem
A
învârt într-un limbaj pe care tânjesc să-l înțeleg. „Toată lu- ști cine ne vorbește prin operele de artă. El ne îndeamnă să
mea vrea să înțeleagă arta”, a spus odată Picasso. „De ce nu privim o operă de artă ca pe un fel de versiune seculară
L
să nu încerci să înțelegi cântecele unei păsări? De ce să nu a unui text sacru, în care „Artistul” este un Dumnezeu care
iubească cineva noaptea, florile, tot ce este în jurul său, fără a impregnat textul cu un singur sens. Mai degrabă, opera
P
a încerca să le înțeleagă? Dar în cazul unei picturi oamenii de artă devine un loc în care multe opere de artă anterioare
simt că ei trebuie să înțeleagă”. „se amestecă și se ciocnesc”, o gazdă a unei multitudini de
Lucrările lui Severin – un autor desăvârșit – sunt influențe, aluzii și citate. Sunt atentă la textul omonim al
R T E
compoziții ekfrastice inversate. Sunt poezii făcute din vop- lui Barthes în timp ce citesc versurile compozițiilor pictate
sea: este clar că vezi ritmuri de compoziție, versuri de tex- ale lui Severin. Mă gândesc la scrierea automată, la agenții
tură și strofe de culoare juxtapusă infiltrându-se unele în subconștienți, la intenția conștientă (sau subconștientă) a
altele în fiecare pânză. La fel ca atunci când asculți cântecul pictorului.
păsărilor, nu se poate să nu încerci să contempli picturile Poate că frumusețea acestor lucrări este aceea că ele
originale la care fac referire operele de artă indefinibile ale vor ajunge să aibă o semnificație și mai mare în mulți ani de
A
lui Severin. Nici abstracte, nici figurative, lucrările rezistă acum înainte, când limba pe care o vorbesc va fi înțeleasă
categorizării – ca oameni căutăm să cuprindem, să catego- de noile generații din lumea pe care o sculptăm în prezent.
risim, să punem în sertar. Frumusețea lucrărilor care refuză În timp ce vorbim, pictorii din întreaga lume creează istoria
clasificarea, cum ar fi picturile lui Severin, este că vibrează artei viitorului nostru, împletind esența a ceea ce înseamnă
cu intensitate. Aceasta nu este tensiunea unei picturi po- a fi uman prin singurul lucru care ne leagă împreună în
intiliste, care strălucește în fața ochilor noștri – ci mai de- umanitate. Și poate că lucrările lui Constantin Severin vor
grabă suspansul de a nu ști prea bine ce se va întâmpla în deschide într-adevăr acel dialog crucial – între trecutul nos-
continuare. Aceste lucrări sunt misterioase, pline de simbo- tru – prezent, – și viitor.
lismul ascuns pe care ne putem aștepta să-l regăsim în mo-
numentele preistorice, poate într-un pachet de tarot, rune Helen Gørrill deține un doctorat în teoria pictu-
sculptate în stânci crestate, fragmente din imperiile noastre rii contemporane, care a fost co-supervizat de Colegiul
grecești și romane care străbat fiecare dintre venele noastre. Regal de Artă. În prezent, este într-un contract de trei
Îmi amintesc de aventurile palpitante ale „Codu- cărți cu Bloomsbury Academic Press (Londra și New
lui lui Da Vinci” – hieroglife ascunse și coduri secrete ale York): prima, Women Can’t Paint: Gender, the Glass Cei-
trecutului profund și întunecat – totuși, acesta este un lim- ling and Values in
Contemporary Art (2020); a doua ei
baj care este atât de familiar. Este poate limba universală monografie pentru Bloomsbury este War Paint: Gender
atât a strămoșilor noștri, cât și a stră-strănepoților noștri. Inequality in the Virtual Artworld; și a treia, Wife, Wit-
Iar dacă cineva încearcă să citească un tablou scris într-o ch, Whore: Essential Conversations about Gender, Art and
limbă pe care nu o poate înțelege, trebuie să revenim să Culture. Helen a fost, de asemenea, invitată să contri-
reconsiderăm impactul lucrărilor originale la care face re- buie la un nou proiect cu Phaidon (New York) dar și
ferire Severin: capul lui Ioan Botezătorul proaspăt scos de cu noul International Handbook of Heritage and Gender
sub cuțit; hermina legănată în brațe a lui Leonardo, curbele de la Routledge. Opera de artă a lui Helen este arhiva-
moi ale zeiței Venus înclinate și privirea fatidică și chinuită tă digital de Centrul Elizabeth Sackler pentru Artă Fe-
a lui Vincent. Și nu pot să nu mă trezesc că reevaluez însăși ministă de la Muzeul Brooklyn din New York. Helen
istoria artei care a precedat opera lui Severin și la care el face predă în prezent cursuri de studii critice și contextuale
referire în mod deliberat. pentru practica artei contemporane la Duncan de la Jor-
Probabil cel mai important eseu teoretic scris până danstone College of Art & Design (DJCAD), cea mai
în present este „Moartea autorului” de Roland Barthes, importantă școală de artă din Scoția.
DIN SENS O P U S Leo BUTNARU Dar întru scris
Ut, quem primum fecerat illa litteratum,/ șert”, și așa ar fi fost, pentru că, probabil, merit o atare
Haec, novem Pyeridum trahens comitatum/ Prosa… atenționare.)
Stephanus de Tournai1 Însă vraja nu se declanșa, nu funcționa. Adică,
nu aveam niciun semn ce ar confirma că Moșul mă
Î n această dimineață de Sfântul Nicolae, eu,

bărbat la 25 de ani, bineînțeles că nu am găsit
nimic în ghete – moșul nu mai vine și pe la alde mine...
aude.
Dar, spre marea mea bucurie, sincopa nu a durat
decât câteva minute, pentru că, după trecerea acestora,
Fie și din considerentul că nu mai sunt copil. E drept, pe monitorul computerului prinse a se înfățișa scene,
nici când eram gâgâlici nu se arăta prea darnic: pur și legându-se într-o cursivitate de subiect. Da, parcă se în-
simplu, pe timpul comuniștilor militanți Sfântul Nico- trezărea deja o linie de subiect, la toate astea eu privind
lae fusese și el internat în Gulagul... ateismului și încă aproape cu gura căscată, cam derutat – suflul vrăjii de-
mulți-mulți ani după aceea nu mai îndrăznise să vină și rutează pe oricine. Cam pierdut, stăteam și mă holbam
prin Estul Românesc... Astfel că, într-un mod oarecum la filmulețul de pe display, până – acum câteva clipite! –
recuperator, în această dimineață îmi zic – în gând, dar aud, în direct, glasul Lui – exact! – al Sfântului Nicolae:
știind că sfinții au acces direct la conștiința noastră și – Încearcă să descrii ce vezi și vei avea ce-ți do-
pot afla imediat dacă te adresez unuia sau altuia dintre rești: proza pe care mă rogi să ți-o dăruiesc. Eu însă nu
ei sau, în dependență de caz, tuturor celor patruzeci de dăruiesc, ci sugerez. Pentru că departamentul cu talen-
sfinți odată – deci zic, cu gândul la Darnicul Moș: „Păi, tul nu intră sub ascultarea mea, ci direct în cea a Lui
de ce nu ai fi, Sfinte Nicolae, generos și cu mine, măcar Dumnezeu. Dacă Atoatecreatorul ți-a dat așa ceva, har
acum, când sunt demult izgonit din copilărie?!” I-am de a crea, vei izbândi, de nu – asta e situația; mai bine
spus exact această frază ușor metaforică, stilizată, cu zis, – va fi situația... Una a eșecului... a neîmplinirii...
vibrantul, cred, „acum, când sunt demult izgonit din „O, Doamne Atoatecreatorule, slavă Ție, veșni-
copilărie” (Nota bene!), spre a-i da de înțeles că aș avea că și eternă aleluia!”, exclamam în sinea mea, simțind că
careva dotare pentru a crea literatură, chiar în atare al- reușesc să transform imaginile de pe monitor în cuvinte
bie adresându-mă Aducătorului de Daruri. „Fă, Sfinte, – sigur, nu îndrăznesc să utilizez tastatura, ca să bag în
să pot începe și duce la bun sfârșit nuveleta care m-a tot computer ce-mi iese din inspirație, din elan, din an-
frământat – o știi prea bine! – în trecuta noapte de in- tren, pricepere de modificare a imaginilor, a acțiunilor
somnie. Voi primi cu umilință și încântare, ca un copil, vizuale în cuvinte, – mă tem că, de acționez tastatura,
darul al tău...” Așa mă rugam în sinea mea, în generala pur și simplu imaginile, subiectul, acțiunea, tema, fi-
sine a Universului, aș putea spune, și chiar așa este; în rul de subiect ar dispărea de pe display sau ar putea fi
sinea sacramentală a divinității care omnidomnește, în- acoperite de furnicarul de litere pe care l-aș provoca,
sumând și ținând cont de toate. Mă rugam, zicându-mi ticluindu-mi proza sugerată de Sfântul Nicolae, încât aș
că nu aș fi un impertinent care cere prea mult, deoarece ajunge, după atare suprapuneri de imagini și de cuvin-
nu-i pretind Aducătorului de Daruri să-mi dea numă- te, să nu mai pricep nimic, melanjul imagine-scris du-
rul de telefon al Lui Dumnezeu... (Aici, dacă aș fi fost când la un talmeș-balmeș suprarealist. Însă eu nu sunt
deja în contact cu Sfântul Nicolae, aș fi putut auzi, ușor adeptul nonfigurativului sau al lui Dalí, ci vreau să dau
admonestator: „Fiule, nu lua numele Domnului în de- o narațiune inteligibilă, înțeleasă unui oarecare număr
de oameni, cel puțin celor a căror adrese electronice
1
Ut, quem primum fecerat illa litteratum,/ Haec, novem Pye-
ridum trahens comitatum/ Prosas (lat.) – Pentru ca, îndem- le am în poșta internet – Manolescu, contrafortiștilor
nat de cele nouă Pieride (muze), după ce prima l-a înarmat Gârneț și Ciobanu, lui Cistelican, Galaicu-Păun, Lea-
cu cunoașterea limbii,/ Cea de-a doua să-l facă priceput (să hu, Negrici, Grigurcu, poate că și Goma… Lui Druță?
scrie) frumos în proză... Nu, nu, lui nu…
Așadar, foarte îngrijorat că aș putea amesteca, pe Da, e vocea prevenitoare a binefăcătorului meu,
monitor, imaginile cu cuvintele, acum câteva clipe am a generosului Moș Nicolae. Binefăcător ce ajunge a fi
luat – am înșfăcat! – pixul rudimentar și, pe vechi, scriu, deja... deturnător de subiect care mi-ar fi fost pe plac
scriu, scriu [de-mi vine să zic: s(i)criu!] pe fila de hârtie, să-l duc la capăt chiar în modul în care mi se relevă in
transpunând în cuvinte derularea de subiect, încerc să nuce.
povestesc filmulețul și fanteziile de pe monitor, sugera- Pentru ca, peste alte câteva fraze, aceeași voce,
te de Sfântul de dincolo de nori și, poate, de dincolo de să răsune ca cea a unui agent de circulație în... creație:
azur, ca în metafora aia a grecului Elytis: Doamne, cât – Să nu ucizi!
albastru cheltuiești ca să nu te vedem. Da, a poetului care Păi, Sfinte, nu ajungeam la una ca asta, dar, vezi
și Măria Ta, ce compor-
tament obraznic are sol-
dățoiul ăsta rus, Putin, și
eu, pur și simplu, am vrut
să-i administrez o oarecare
corecție... să-i dau, așa, in-
structiv, la moacă...
– Nel’zea... govorit
mne dobrodușno Sveatoi
Nikolai2 și, vă dați seama,
sunt pus în imposibilitatea
de a-mi duce la capăt cele
gândite, până aici, în su-
biectul de proză...
Însă culmea e chiar
S
în această clipă, în cea ime-
diat trecută, când binefăcă-
U
torul mă preveni:
– Fii atent, nu păcă-
P
tui cu văzul!
Și eu ce trebuia să
O
a mai spus: Iar în loc de sentiment – un cristal… fac, să le pictez veșminte nudurilor din pânzele clasice,
Tot mai mult, fila de hârtie își pierde castita- care mi se arătă, așa, într-o perindare de scene antice,
tea, fiind acoperită, în valuri mici, în unduiri de fraze pe care să le potrivesc în proză, cum permite, astăzi,
N S
urmând altor fraze, din care eu, în sinea mea, în con- postmodernismul?... Ei, ce să fac și cum să fac eu cu
știentul, dar și subliminalul meu, vizualizez scene din personajele frescelor din Pompei, spre exemplu, cum
theatrum mundi. să le... îmbrac?!... Imposibil... Pentru că ele au reapărut
...Însă, la anumite momente, derapez! Derapez până și de sub cenușa Vezuviului… parcă ar fi renăscut, E
sau deraiez, de-mi vine să zic, domnule Creangă: capra ca pasărea aia, Phoenix…
cu trei (dera)iezi! Mă văd nevoit să derap-iezi! Subiectul – Sfinte, să am pardon, prind eu a crâcni, timid,
S
nu mai e cel pe care l-aș fi dorit înfățișat în volnicia sa dar fără să renunț la inevitabila confruntare de princi-
fastuoasă, energică, tinerească, abundentă în manifes- pii; să am pardon, dar mi se creează impresia că marii
tări, întâmplări, plăceri – de ce nu? aceasta nu ar fi spe- mei înaintași nu și-au creat romanele și nuvelele cu de-
N
cific tinereții? Nu, nu merg pe calea descrierii pe care calogul de-a dreapta manuscrisului...
mi-aș fi dorit-o, auzind, la un moment dat: – Ai dreptate, fiule, răspunde Sfântul Nicolae,
– Fii atent, lasă sculptorul ăla în pace, uită de el, însă ei nu mi s-au adresat după ajutor, au făcut ceea
I
pentru că, din câte simt eu, e pe cale de a-și face chip
D
cioplit!
2
Nel’zea... govorit mne dobrodușno Sveatoi Nikolai (rus.) –
Nu se poate... îmi spune cu blândețe Sfântul Nicolae.
ce au făptuit de capul lor... Nu cumva îți imaginezi conștiinței (mele) de a lua legătură cu supra(sau: hiper)
că Dostoievski sau Rebreanu, Urmuz sau Kafka (cap- conștiința Sa.
S ca-na!) huzuresc în rai?... ...În fine, poate-i bine că „am gonit” făptura aia
– Mda... Uite ce înseamnă să discuți cu un uimitor de frumoasă din narațiune... Unde mai pui că
U
Sfânt! Ce turnură imprevizibilă poate să ia subiectul! nici nu părea să fie fecioară... adică, virgină... nici ro-
Recunoașteți și dumneavoastră: nu e o frază oarecare mâncă nu părea să fie... nici... romantică…
P
respectiva întrebare: „Nu cumva îți imaginezi că Dos- – Fiule, de unde știi că nu era nici una, nici alta,
O
toievski sau Rebreanu, Urmuz sau Kafka huzuresc în nici cealaltă?... Astea ar fi depins numai și numai de
rai?...” Mi se părea interesant ce spune, uneori, sfântul tine, creatorul: cum ai fi dorit, așa o făceai: virgină, ro-
meu binefăcător, astfel că trebuia să întrețin „focul con- mâncă... – ar fi putut să mi se pară că, iată, interveni
tinuu” al dialogului, îndrăznind să zic: din nou Sfântul Nicolae, de data aceasta lăsând deca-
N S
– Păi, Mărite, sincer vorbind, încă nu am ajuns logul la o parte.

eu să-mi pun această întrebare. Lui Dostoievski m-am Dar nu, nu mai aud glas din cer: e, pur și sim-
adresat așa, la modul generic, trans-epocal, peste noian plu, vocea propriei mele conștiințe, prinsă încă în febra
de istorie și literatură, subiecte și idei, inclusiv estetice, de final a acestei narațiuni, în ultimele ei convulsii ce ar
E
spunându-i că, da, domnule Fiodor Mihailovici, aveți trebui să se încheie, conform sugestiilor de pe display,
dreptate, frumusețea ar putea salva lumea, dar, cred eu, într-un mod... într-o cheie... într-o coda (a nu se con-
S
cu o singură condiție, – dacă lumea va ști să salveze funda cu: coada)... sau, cum se mai spune, într-o poan-
frumusețea... tă... pe care, iată, odată ce nu comunic cu Sfântul, nu
– Cu părere de rău, lumea nu va ști, spune sur- le știu – nici modul, nici cheia, nici coda, nici poanta...
N
prinzător de... dezamăgitor Sfântul! Doamne, iartă! În absența comunicării mele cu Cel ce-ți poate oferi
mai adăugă cerescul, eu presupunând că acest „Doam- har întru scris, stau și mă holbez la ce se mai întâm-
I
ne, iartă!” îi vine sau din lipsa de încredere deplină în plă pe display, dar nu înțeleg mare lucru: pe monitor,
ceea ce spune – că „lumea nu va ști”, – sau din teama să un pictor, ce nu pare, totuși, atins de demență, nici cu
D
nu se interpreteze acolo, sus, că dânsul, Sfântul Nico- Dalí asemănător la chip, începe a pune hașuri pentru
lae, ar da dovadă de ingerință în chestiuni ce nu îl pri- un tablou. În alte câteva secvențe văd clar că pe pânză
vesc, acestea ținând de instanțele ierarhice superioare... predomină culoarea galbenă a avidității și cea roșie – a
Minunea însă e că, în timp ce discutăm în re- cruzimii. Apoi, ceva verde – a căldurii, și albastră – a
gim mixt, celest–terestru, eu nu mă abat de la subiectul eliberării. Deocamdată, tabloul cu posibilele lui sugestii
la care scriu. Adică, vorbim ce vorbim cu Sfântul, dar, întru scris mi se pare destul de rudimentar.
parcă în paralel, pe pagina nuveletei în devenire ajung, Suprim conexiunea ordinatorului la rețea. Aces-
parcă, de la zisa ingerință la... îngeriță! Da, în subiect ta e și finalul sau, posibil, lipsa de finalitate a nuvelei pe
intervine o domnișoară uluitor de frumoasă, de care, în care, parțial, mi-a dăruit-o Sfântul. Ca recompensă, e
aceste cazuri, se zice că este irezistibil să nu se îndrăgos- de presupus, a frustrărilor din copilărie la care am fost
tească însuși autorul! supus. Pe când, bietul Sfânt Nicolae, fusese întemnițat
– Nu păcătui!!! strigă Sfântul, de data aceasta în gulagul ateismului.
destul de ferm, încât îi simt cele trei semne de excla- Iar la cazul cu pictorul care își începuse tabloul
mație din glas, și mai să-mi cadă pixul dintre degete: nu este exclus să meditez în altă noapte. Ca și cea tre-
trebuie să recunosc că m-a surprins până la... frică. Și, cută, de insomnie. Insomn-mie! – îmi vine să zic. Uite,
brusc, instinctiv, unde fac: „Hârști, hârști!” cu pixul, chiar aș avea un început sau un final de nuveletă despre
ștergând fraza despre Frumoasa Lumii! „Hârști, hârști!” un pictor: Ut pictura prosas...3 De ce nu? Că doar nu
însemnând chiar mai mult decât ștergerea unei fraze, am substituit „poezia” cu – Salvador Dalí... Pentru că
decât abolirea unui chip (ce te bagă în boală!), – în- vă spuneam: nu pre agreez suprarealismul...
seamnă hăcuirea paginii, sfâșierea ei.
...După care, îmi dau seama, de aici încolo – ioc!
contactul cu Sfântul: generosul binefăcător, dar și rigi-
3
Ut pictura prosas (lat.) – Precum (este) pictura, (așa și)
dul agent de... creație, nu-mi răspunde la impulsurile proza. (Parafrază a celebrului adagiu horațian, în care „po-
esis” e înlocuit prin „prosas”.)
Şi fără Adam Puslojiæ?
IN M E MO RI AM
În viața asta care nu se îndură să-mi dea pace, dar [an VIII, nr, 11 (95), noiembrie 2016], și pe care, ca semn
mă ține imobilizat în casă și izolat de Lume, draga de de infinit omagiu postum (vai!) pentru memoria Poetului,
ea!, am aflat cu întârziere că marele nostru prieten Adam o propun și cititorilor noștri de astăzi, ca să rămână știut că
Puslojić, poet sârb, traducător și animator cultural, fon- Dumnealui iubea și Moldova, cu mălineanul ei emblema-
tic, genialul (nu numai) poet NICOLAE LABIȘ.
LUI LABIȘ
ceva / poezie stare / din mine // prin nări și degete / prin
suflet / am rămas decapitat / în urma noastră // azi / sunt
readus / la aer / reactivat / de lumină // tăticule Cârlan /
la mulți ani / ce bine / că abia acum / ne recunoaștem /
definitiv // Un Labiș / un Cârlan/ și doi copii / de Nicolae
DE LA SUCEAVA SPRE SETEA MEA

de la Suceava / îmi vine o surpriză / cât un cosmos întreg /
dureros de dulce // o carte despre Opera / magna a poetu-
lui zis / Labiș Nicolae cum / mi-a promis sora lui // 1300
de pagini la scor / precum un soi imens / de galaxii înno-
datorul mișcării literare Klokot, membru de onoare al
date doar / de 21 de ani abia abia // trăiți de la Suceava /
Academiei Române, originar de pe Valea Timocului din
spre nimănuia prin / care și noi suntem / in vivo prezenți
Serbia (n.11.03.1943), ne-a lăsat, și el, mai singuri chiar
lin // Răzvane și ăsta e sus / mare exact și de tot / abia cum
în ultima zi a anului 2022.
aici e expus / spre setea noastră
Ne-am cunoscut la Centrul Cultural „George
Apostu” din Bacău, în ziua când mi s-a premiat ediția Ni-
CEI TREI LA UN LOC DE TIMP
colae Labiș. Opera magna de către Filiala Bacău a Uniunii
Scriitorilor din România. Trebuind, în cadrul ceremonia- de la Eminovici/ spre Labiș / ce Moldovă sonoră / însorită
lului de premiere, să urc și eu pe scenă spre a primi laurii, de negru // mă joc cu cuvintele lor / tot mai dospite / la
Adam Puslojić, situat în rândul din față, chiar în fața sce- soare // ce destin de / șes și coline / de pădure și direct /
nei, s-a oferit să-mi țină, pe creștetul capului (sic!), masivul de Marea Neagră // nu cunosc mai / detaliat de câte / ori
volum de aproape 1300 de pagini al ediției pe care tocmai Nicolae a stat / de vorbă cu Mihai // asta chiar azi / îmi
mă învrednicisem s-o văd îngrijită. În seara respectivă, fără spune mie / o lacrimă din ochiul / meu personal
nici un fel de protocol, Adam a și dispărut cu o mașină
spre Belgrad, via București, și asta a fost toată bucuria cu- Adam Puslojić
noștinței noastre. Mă gândeam că-l voi aduce odată prin Adio, preaiubite confrate și neprețuite al meu prie-
Suceava voievodală, să vadă, să cunoască acest Ierusalim ten, cu speranța de nedezmințit că ne vom reîntâlni defini-
românesc (denominația este eminesciană!), iar bucovine- tiv și Acolo, în lumea aceea în care „nu este nici întristare,
nii să cunoască pe acest suflet mare și klocotitor, însoțit, nici suspin, ci numai viață fără de sfârșit”, lume în care Tu
probabil, de poetul Ioan Flora, tot timocean și el prin ori- te-ai dus tocmai când noi ne pregăteam să-ți întâmpinăm,
gine, cu care am fost coleg la Filologia din București prin rotunjit, octogenarul viețuirii printre pământeni, la 11
anii tot mai îndepărtați 1969-1973. martie 2023. Dar…
Până atunci, însă, generosul Adam Puslojić, mi-a/ Nicolae CÂRLAN
ne-a făcut surpriza lirică pe care am citit-o în „Vatra veche” (aflat deja în al 84-lea an tot... printre pământeni)
PUNCT DE VEDERE Felix NICOLAU Centrul unic de interpretare
N u prea este clar cum relativizarea postmo-

dernistă, prelungită ideologic cu epoca
postadevărului, a putut sfârşi în epoca C-19 într-o de-
de calitatea de a fi uman avem în vedere aspecte etice şi,
mai mult, implicăm altruismul, sacrificiul pentru cauze
nobile. Unde mai exact ar fi de cuantificat contribuţia
limitare drastică a specialiştilor de neiniţiaţi, a identifi- tehnologiei în acest sens? Obstinândune să cuantificăm
cării exacte a fake news care trebuie cenzurate sau măcar spiritul este ca şi cum am reduce la parametri cantitativi
supravegheate pe baza unor cuvintecheie evidenţiate de activitatea mentală, şi aceia stabiliţi în funcţie de o nor-
algoritmii ce structurează socialmedia. În plus, se pare că malitate socială, nu umană sau universală.
ne întoarcem la colonialism, unul al impunerii produ- „Dementia subsumes an already formed mind,
selor media şi al agendei unui singur centru. Un singur adding to but also taking away from it” („Demența în-
şi masiv discurs este promovat pe toate canalele interna- globează o minte deja formată, adăugând, dar și îndepăr-
ţionale, în timp ce discursurile opuse sau diferite sunt tând din ea”)3. Acţionând în conformitate cu standarde-
cenzurate pe motiv de fake news. Cândva, colonizatorii le biotehnologiei, sumedenie de artişti şi de oameni ce
anihilaseră industriile locale, întrucât ar fi fost nerentabi- practică asceza religioasă. Odată la 50 de ani parese că e
le şi insuficient specializateserializate, pentru a le înlocui nevoie de un interval al deconstrucţiei.
cu tehnologia colonizatoare1. Or, tehnologia şi industria Se pare că ne îndreptăm spre un viitor în care spa-
nu înseamnă doar rentabilitate, ci şi un stil de viaţă cu ţiul şi timpul devin cadre tot mai palpabile, sedimentând
anumite valori. În van sporeşte belşugul material dacă se vechea dispută dintre Leibniz si Clarke. Doar că „real”
anulează identitatea, dreptul de a alege şi dacă dispar li- acum este ce ni se spune la ştiri şi realitatea este „reală”
bertăţi. Mai mult, înnoirea arcului stilistic a fost amânată doar cât acel „real” este acceptat de „calupurile” de ştiri.
– ca să nu spunem „subterfugată” – pentru a dezbate „the Este posibil ca experienţele spaţiale să fie înrădăcinate în
Case for Mediated Posthumanism Transhumanism”2 . gândirea noastră (Shamich), însă peisajul şi arhitectura
Recte, specia umană ar fi de dorit să fie îmbunătăţită cu minţii noastre (tot mai mult una singură, monolitică)
ajutorul tehnicii în vederea transcenderii limitelor ei bio- tind spre instabilitate asimptomatică. O instabilitate nu
logice. Orişicât, cum anume ar putea potenţa implantul/ atât fluidă, cât sacadată, bruscată. La fel cum diversitatea
proteza tehnologic/ă umanitatea fiinţei, talentele, eleva- nu înseamnă diferenţă culturală, ci doar parametri uşor
ţia morală, altruismul şi nesupunerea în faţa dictatelor cu variabili ai suprafeţelor; cantităţi diverse pentru o unifor-
pretenţie de legi emise de autorităţi debile şi fără respect mizată calitate. O exemplificare a diversităţii formale în
pentru libertăţile şi credinţele transcendentale ale oame- dauna uniformizării fondului este profilul artei moderne
nilor? Cum poate relansa sensul speciei o poliţie spriji- vietnameze, aflată în strânsă legătură cu Indochinese Sc-
nită de drone şi de câinirobot sau de o armată sanitară hool of Fine Art, înfiinţată la Hanoi de francezi în 1925.
care, în numele celor care nu sunt interesaţi de nutriţie Rolul acestor şcoli a fost acela de a formaliza educaţia
sănătoasă, de sport, de libertatea de a hoinări noaptea în oferită artiştilor nativi în spiritul metodelor şi abordărilor
parc, de discuţii nemijlocite de medii informatice cu alţi franceze. Până în 1945, când şcoala a fost închisă din
oameni, anulează orice deprinderi şi eforturi în vederea cauza izbucnirii Revoluţiei din August, instituţia a im-
unei vieţi sănătoase şi complexe? Fiinţa umană şi orice fi- plementat deprinderi academice în concordanţă cu stan-
inţă în general nu constă doar în structura ei materială şi dardele europene (Turner 312). Colonialism sub formă
nici doar în câmpul ei energetic măsurabil. Când vorbim artistică în mod evident.
1
Anshuman Prasad (ed.). Postcolonial Theory and Organiza-
tional Analysis: A Critical Engagement. Palgrave Macmillan 3
Annette Leibing, Lawrence Cohen (eds.). Thinking About
US, 2003, p. 236. Dementia. Culture, Loss, and the Anthropology of Senility.
2
Tamar Sharon. Human Nature in an Age of Biotechnology. Rutgers University Press New Brunswick, New Jersey, and
Springer Science+Business Media Dordrecht, 2014, p. 25. London, 2006, p. 86
concepţiei aristotelicocarteziene referitoare la unitatea

fenomenelor mentale, în timp ce combătea teoria mă-
Marea bătălie dintre David Hume nunchiurilor (bundle theory) a lui David Hume, anume
că procesele conştiinţei noastre sunt o colecţie de eveni-
și Clemens Brentano mente fără relaţii profunde între ele, ci doar legate prin
legături asociative şi cauzale. Totuşi, îl lăuda pe Hume
Predeterminism sau voluntarism? Autoritate sau
pentru intuirea faptului că, întradevăr, conştiinţa nu
anarhism? Sau poate doar bun simț, adică ceea ce e mai
apare percepţiei noastre interioare ca un tot omogen, ci
greu de găsit.
ca unul alcătuit din mai multe componente4.
Cine ar fi crezut că narativul Covid-19 ar fi pu-
Întrebarea este dacă nu se poate identifica o ros-
tut dizloca arcul stilistic postpostmodern într-un timp
togolire continuă de la Hume încoace către o eteroge-
atât de scurt? Orişicât, cei lucizi au realizat că situaţia
nitate a conştiinţei. Poate că englezul anticipa pulveri-
este cvasiapocaliptică din moment ce un postcurent
zarea proceselor mentale.
are ca urmaş un dublu post-. Deja postmodernismul se
Într-un fel, am avut dovada unei reacţii în acest
ocupase mai mult cu deconstrucţia, parodierea, demiti-
sens când a apărut deconstrucţia ca o critică a academi-
zarea sau remitizarea bufă. Unde altundeva putea sfârşi
ei, în sensul de şcoală. Înaintea deconstrucţiei, agentul
prin angajarea unui post- suplimentar, postpostmoder-
critic era profesorul care corecta şi nota prestaţia exa-
nismul?
minatului în funcţie de anumite jaloane de competen-
ţă, de acord general al specialiştilor şi de
corectitudine a interpretării. Totuşi, de ce
nu ar fi competenţa o ficţiune represivă
E
subminabilă prin „forţa” scrisului sau re-
zistenţa scrisului la înţelesurile ori şabloa-
R
nele care i se impun?
E
Mai complicat spus, lipsa dezice-
rii de o acțiune înseamnă consimțământ.
D
Înseamnă că am achiesat cu acel act, deși
poate noi suntem dezgustați în sinea noas-
E
tră. Însă „sinea” este un loc confortabil și
deloc vizibil pentru cei trăitori în limita
V
3D. Totodată, achiesarea tacită, prin ne-
implicare, echivalează cu asumare în or-
dine morală. Firește, ordinea morală nu
D E
înseamnă mare lucru pentru foarte mulți.
Pentru că se gândesc că morala este invizi-
bilă, nu are cine să o judece în cunoștință
de cauză, așadar, ajunge să o mimăm. Dincolo de faptul
Psihicul uman este dezorientat, are nevoie de o
că lipsa de morală și de bunătate urâțește omul, există
recalibrare într-un context inedit în istorie. Dacă nu îl
T
mereu riscul pariului lui Pascal. Așa că cel mai bine ar
mai putem reunifica, cel puţin să avem un recensământ
fi să avem grijă de îmbunătățirea proprie și să nu ne
al noii împrăştieri. Specia umană, cu mici excepţii, iu-
C
erijăm în îmbunătățitori ai altora, ca niște belferi care

beşte recensămintele, unităţile de măsură, centralizările.
nu se pot abține să nu dea lecții în stânga și în dreapta,
Ca să poată lămuri mai uşor distincţia proprie între psi-
N
deși este evident că lor le mai trebuie multe lecții.

hologia pur descriptivă (sau psihognoza) şi psihologia
genetică, Franz Clemens Brentano a recurs la o schemă
U
4
Sara Hein and Martina Reuter (eds.). Psychology and Phi-
cu părţi şi întreguri. Teza lui era că avem o conştiinţă losophy. Inquiries into the Soul from Late Scholasticism to
ca un tot unitar, dar „montată” din mai multe părţi pe
P
Contemporary Thought. Springer Science+Business Media

o structură complexă. În felul acesta, el era de partea B.V. 2009, p. 22.
autograf carnete critice
Lucian Vasiliu............................................................................1 Horaţiu Stamatin – Jucăriile triste ale istoriei......................85
aforisme Mihai Posada – Leo Butnaru – „Cu genunchii
Gheorghe Grigurcu – „Cauţi un cuvânt” ..............................2 pe zaruri”...............................................................................87
reflux Adi G. Secară – Clopotul de mătase
Alexandru Ovidiu Vintilă – Nichita Danilov, al Ancăi Şerban (Anca Şerban, „Luna cu un ochi
„Şi Dumnezeu a fost ţărână”, Chişinău, deschis”, Editura Aius, Craiova, 2022)...........................90
Editura Cartier, 2022...............................................................6 Constantin Cubleşan – File din istoria sonetului
apeiron românesc (Florica Gh. Ceapoiu) .....................................93
Matei Vişniec – Occident expres (fragment)........................8 Valeria Manta Tăicuţu – Călătorii poetice....................95
poesis eminesciana
Viorel Mureşan – Poetul la 70 de ani.............................13 †Timotei Prahoveanul – Neuitarea şi Eminescu ................97
Robert Şerban – Trei poeme.............................................16 lirice
Maria Pilchin – Poeme .......................................................18 Octavian Mihalcea – Versuri............................................100
Şerban Chelariu – Şiruri gemene.....................................21 proză
Ioan Vintilă Fintiş – Plânsul cuvintelor ..............................28 Alexa Paşcu – Bianca vrea să-şi liniştească sufletul .......102
cronica literară Ioan Ţicalo – Postelectorale ..............................................105
Ioan Holban – Horia Bădescu – 80. Poezia ...............31 eveniment
Theodor Codreanu – O poetică a ecourilor?..............38 Doina Cernica – Sărbătoare în Bucovina:
Petrişor Militaru – Parabola tatălui rătăcitor ..................40
lui Ilie E. Torouţiu i s-a făcut dreptate .............................107
Dan Perşa – Cămările singurătăţilor..................................42
Doina Cernica – Un pom din cărţi
Savu Popa – Din culisele Turnului Babel.
cu „Bucovina literară” în vârf ..........................................109
Lingvistica – între mit şi controversă....................................45
Doina Cernica – Cu tinerii Mihai Eminescu
Radu Ilarion Munteanu – Un policier rafinat....................47
şi Ciprian Porumbescu, de ziua şi în anul lor ...............112
Romeo Aurelian Ilie – O iubire mai mare decât
eseu
toate legile firii. Cronica romanului „Căderea”
de Paul Ţanicui (Editura Polirom, 2022)............................50 Niadi-Corina Cernica – Din basmele lui Eminescu
epica magna şi Creangă...........................................................................113
Vasile Baghiu – Totul rămâne aşa cum a fost ...............52 interviu
Marian Ilea – Carletta Stoltz din Desiştea....................59 George Motroc – ,,Cărţile mele cred că sunt
profil un foarte bun exerciţiu al minţii şi, sper, şi al sufletului…”
Adrian Dinu Rachieru – Constantin Abăluţă – Interviu cu scriitorul Vasile Ernu – ...................................115
şi „elanul minimalist” ............................................................63 arte plastice
rememorări Mihai Posada – Ion Mândrescu – „Unul dintre cei
Constantin Severin – Amintiri despre Cenaclul mai importanţi sculptori români din toate timpurile”....119
Literar „Amfiteatru” ...............................................................67 Helen Gorrill – „Şi poate că lucrările lui Constantin
pe contrasens Severin vor deschide într-adevăr acel dialog crucial
Vlad Alui Gheorghe – „Să fii flămând e o chestiune – între trecutul nostru – prezent, – şi viitor.” .................120
de vocaţie”. Adrian Alui Gheorghe în dialog din sens opus
cu Vlad Alui Gheorghe ........................................................69 Leo Butnaru – Dar întru scris ...........................................121
epistolar in memoriam
Liviu Papuc – Scrisori regăsite (IX).......................................79 Nicolae Cârlan – Şi fără Adam Puslojiæ .....................124
jurnal wallon punct de vedere
Liviu Ofileanu – Pagini de jurnal (III)................................82 Felix Nicolau – Centrul unic de interpretare .....................125
serie nouă,
anul XXXIV
, Nr. 1-2-3
(383-384-3
85), ianua
rie/februari
e/martie 20
23
Revistă a Societăţii Scriitorilor Bucovineni

Bucovina Literară, Nr.1-2-3/2023

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bucovina Literară, Nr.1-2-3/2023

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bucovina

serie nouã, anul XXXIV, Nr. 1-2-3 (383-384-385)/2023

Puteţi să ne scrieţi şi la adresa:

Răspunderea pentru opiniile exprimate revine în exclusivitate autorilor.

AUTOGRAF Lucian VASILIU

serie nouă, anul XXXIV, nr. 1-2-3(383-384-385), ianuarie/februarie/martie 2023

C uvintele, asociațiile de cuvinte posedă pro-

Un vis dulceag aidoma unei prăjituri cu prea *

* tate oferită de îngrijitorul zăpăcit al unei ferme din

datorate expresiei”. descalificate la un concurs de frumusețe din cauza Bo-

serie nouă, anul XXXIV, nr. 1-2-3(383-384-385), ianuarie/februarie/martie 2023

* mant?” (Dilema veche, 2022).

serie nouă, anul XXXIV, nr. 1-2-3(383-384-385), ianuarie/februarie/martie 2023

serie nouă, anul XXXIV, nr. 1-2-3(383-384-385), ianuarie/februarie/martie 2023

Nichita Danilov, Şi Dumnezeu a fost ţărână,

Î n cel mai recent volum de poezie al său, Și

mai semene „(…) cu clepsidra nemișcată din prag,/ ci (Împlinire)

serie nouă, anul XXXIV, nr. 1-2-3(383-384-385), ianuarie/februarie/martie 2023

Occident expres (fragment)

SCENA 6 alta, pămîntul era arat, ca să poată fi descoperite

Numai că am şi o problemă, eu nu prididesc să Comisiei de doctorat (formată dintr-un preşedinte

mi trimiţi o fotografie cu cireşele culese din ci- ti-comunist…

să ne construim casa din România. DOCTORANDUL – Da, în ţările Europei de Est

menii protestau prin pungile de plastic ascunse

în buzunare. Dacă n-am fi avut aceste pungi pe

serie nouă, anul XXXIV, nr. 1-2-3(383-384-385), ianuarie/februarie/martie 2023

UN MEMBRU AL JURIULUI – Am fi murit ca şobo- cu încetul, din interior, comunismul… Au fost

DOCTORANDUL şi MEMBRUL JURIULUI

PREŞEDINTELE COMISIEI – Comunismul, după

tinereţea… Continuaţi… PREŞEDINTELE COMISIEI (se întoarce la în spatele

serie nouă, anul XXXIV, nr. 1-2-3(383-384-385), ianuarie/februarie/martie 2023

TATĂL – Stai aşa de puţin…

serie nouă, anul XXXIV, nr. 1-2-3(383-384-385), ianuarie/februarie/martie 2023

TATĂL (din ce în ce mai aerian) – Doar trei? Trei e

FIUL – De aia îţi spun, tată, să ne unim forţele acum… INTERMEZZO

Ai să vezi că peste şase luni or să înceapă să curgă

serie nouă, anul XXXIV, nr. 1-2-3(383-384-385), ianuarie/februarie/martie 2023

POESIS Viorel MUREŞAN Poetul la 70 de ani

peste oraș stau

avem chiar un vin

pe unghia ta se sprijină raza de lună

serie nouă, anul XXXIV, nr. 1-2-3(383-384-385), ianuarie/februarie/martie 2023

din casa mea azi sacul cu talaș punea sufletele în piramide

tu stai și acum la o fereastră

luna aceea se usucă pe cer

cu capul în mâini se uita pe o streașină medievală

tristețea tuburilor de tablă seara în propoziții

ceasul din turn cere apă

pe coridoarele înclinate lăsăm canarii să cânte

Trei poeme Robert ŞERBAN

serie nouă, anul XXXIV, nr. 1-2-3(383-384-385), ianuarie/februarie/martie 2023

chitara aia ți-am dăruit-o ție

un poem pentru fiică-ta

aș putea scrie aici

fără să tremur literele

doar că siguranța mâinii

Poeme Maria PILCHIN

amuțisem ascultam cum vorbesc oamenii aceia la vama Palanca

pană la urmă viața nu e un tratat de fonetică cooooooooooooorpurile copiilor morți strigă

coboară ochii în pământ

cântecul lor îmi țiuie în urechi

pe care unii îl neagă

serie nouă, anul XXXIV, nr. 1-2-3(383-384-385), ianuarie/februarie/martie 2023

serie nouă, anul XXXIV, nr. 1-2-3(383-384-385), ianuarie/februarie/martie 2023