Poesis Interna\ional

Decembrie 2010
Poesis Interna\ional
Director
Dumitru P[curaru

Redactor-;ef
Claudiu Komartin

Redactori
Ion Mure;an
Felix Nicolau
Radu Vancu
Balázs F. Attila
Jánk Károly

Redactori coresponden\i
Octavian Soviany
Chris Tanasescu
R[zvan |upa
Rita Chirian
László Noémi
Ilyes Ildikó

Prezentare artistic[
Oana Mirabela P[curar

Secretar de redac\ie
Maria Adriana Zaharia

Tehnoredactor
Ioana Zaharia

Fotografie
Tadao Shibata
Iuliu Ignat
Alfredo Alcazar

Colegiul director
Dumitru P[curaru
George Vulturescu
Ilie S[lceanu
Veres István
Ioan Nistor

Editor
Centrul Multicultural Poesis

Redac\ia ;i administra\ia
Strada Mircea cel B[tr]n nr. 15
Satu Mare cod 440012
Telefon< 0261-767300
Fax< 0261-767301

Revista Poesis
Director
George Vulturescu
Tehnoredactare
Tatiana Vaida
Foto Revista poate fi cumpărată de la chioșcul de ziare
Ionic[ Moldovan inmedio din mall-uri,
Revista Poesis este membr[ a din librăriile Humanitas și
Asocia\iei Publica\iilor Literare
;i Editurilor din Rom]nia (APLER) din librăriile Cărturești
;i a Asocia\iei Revistelor
;i Publica\iilor din Europa (ARPE) e-mail< poesisinternational@yahoo.com
Apare sub egida Uniunii Scriitorilor
din Rom]nia Revista poate fi accesată `n pdf pe www.informatia-zilei.ro
decembrie 2010 eDitorial Poesis interna\ional

Un poet liber

R Dumitru P[curaru
ecent, `ntr-o noti\[ din „Via\a Rom]neasc[“, Ion Zuba;cu scria c[ Ion Mure;an a fost cooptat `n
redac\ia revistei Poesis Interna\ional pentru imagine. Nu pot fi de acord ;i nu comentez pentru c[
nu vreau s[ fiu r[u. M[ limitez doar s[ observ perenitatea anumitor cli;ee care ne jaloneaz[ percep\ia despre
natura scriitorului rom]n, `n\eles ca un birocrat, nu ca un spirit liber de orice contract.
Ion Mure;an, mai mult dec]t noi to\i, se dovede;te a fi un poet liber. Scrie c]nd vrea, public[ atunci c]nd are
poft[. La urma-urmei ce importan\[ are c[ o carte apare mai devreme sau mai t]rziu, c[ un poet public[ din 10
`n 10 ani sau din 17 `n 17 ani? ~ncurc[ socotelile criticilor? Dac[ public[ rar iese din eviden\e, din fi;e, dac[ public[
des devine agasant, previzibil ;i plictisitor. Este ;i nu este cazul lui Ion Mure;an. El a publicat rar, `n 1981 ;i 1993,
dar a fost mai prezent `n via\a literar[ dec]t cei care au publicat 17 c[r\i `n 17 ani.
Se zice c[ miliardarii din lumea `ntreag[ au `ncredere `n b[ncile din Elve\ia pentru c[ elve\ienii au descoperit
;i consum[ constant cafeaua decofeinizat[. Calmul lor aduce bun[stare. Ion Mure;an a descoperit ceva mult mai
tulbur[tor. Nu doar acum, c]nd i-a ap[rut cea de-a treia carte numit[ pur ;i simplu cartea Alcool, ci mult mai de-
vreme a aflat c[ face parte dintr-o na\ie de oameni nervo;i, nelini;ti\i, turbulen\i, vis[tori, pe care-i nume;te cu
bl]nde\e “alcoolici”.
Suntem, `ntr-adev[r, o na\ie nervoas[, nu `ns[ din cauza alcoolului. Ne ie;im din fire din orice. Scrie unul o
carte proast[? Ne enerv[m ;i o tax[m. Scoate altul o carte bun[? Ne enerv[m ;i mai tare. Altul nu scrie deloc. ~l
`njur[m ;i pe [la.
Ne place, nu ne place, suntem o adun[tur[ de oameni nervo;i. Cum, de altfel, le st[ bine barbarilor buni de la
marginea imperiilor care p[zesc Imperiul de barbarii cei r[i. Fiind nervo;i, evident ;i produsele noastre culturale,
avem aici `n vedere `n primul r]nd poezia, sunt pe m[sura st[rii noastre de spirit. Unde-s mul\i nervi for\a brut[
r[bufne;te, violen\a fizic[ se transform[ `n vulgaritate verbal[. Ca ;i `n poemul B[taia<

Apoi `l ia de-o ureche ;i-l scutur[ de-i zboar[ basca din cap
`i toarn[ rachiu pe chelie ;i i-o ;terge cu ;erve\elul bo\it
;i iar `l scutur[ de ureche
;i-;i smulge un nasture de la hain[, `l pune-n pahar
;i `l d[ chelului s[-l `nghit[ ca pe o aspirin[.
O carte f[r[ o concep\ie integratoare e ca un somn f[r[ vise. Probabil c[ din aceast[ pricin[ autorul a `nt]rziat
at]t de mult apari\ia acestei c[r\i. Metaforele `n sine, oric]t ar fi de tulbur[toare, nu `nseamn[ nimic. Nu e la
`ndem]na oricui s[ ridice o mega-construc\ie peste o lume ca vai de capul ei. Risc]nd s[ par[ asimetric ;i inegal,
Ion Mure;an tinde spre ceva foarte clar, spre un sistem. Modelul lui poate fi un Trakl, cel care a construit o lume
din 50 de poeme. Cum pot ele, o m]n[ de poeme, hr[ni de aproape o sut[ de ani poe\i din lumea-ntreag[?
La un poet pe deplin format cum este Ion Mure;an metafora `nceteaz[ practic s[ mai func\ioneze ca un
amalgam de imagini f[r[ for\[ de identificare cultural[. Poetul nu mai pare interesat de o anume amprent[ stilistic[,
trece dincolo de un Virgil Mazilescu sau un Nichita St[nescu, `n c[utarea unui “ceva” profund ;i adev[rat, greu
de numit. Iat[ un Poem< (c[tre Nichita St[nescu)

Pe zi ce trece se `nmul\esc adresele pe care trebuie s[ le uit.

Pe zi ce trece se `mpu\ineaz[ casele `n care sunt primit ca un om onorabil.
Oho, dac[ a; fi eu inginer,
dac[ a; fi doctor,
dac[ a; fi eu contabil...!
A; mai bea cincizeci de votc[.
Cu trecerea timpului `ntre poeme nu mai exist[ limite, ci confluen\e. ~ntre propriet[\i exist[ garduri, dar iarba
din toate \arcurile are aceea;i culoare. El a construit un singur mare poem `n care `ndeas[ poem dup[ poem, dup[
pofta inimii sale, c]nd cu os]rdia unui culeg[tor de porumb, c]nd cu voio;ia ;i nevinov[\ia unui copil. Unele
titluri care pot p[rea la prima lectur[ nedemne de faima autorului sunt elemente indispensabile unei construc\ii
3
Poesis interna\ional eDitorial decembrie 2010

at]t de ambi\ioase. E de-a dreptul imposibil s[ nu se dep[;easc[ u;or grani\a, s[ nu se for\eze u;i deja deschise,
m[car de dragul conceptului c[r\ii atotcuprinz[toare. E partea mai greu de `n\eles din aceast[ poezie dens[.
Departe de timiditatea sau agresivitatea pestilen\ial[ a unor poe\i tineri ;i neexperimenta\i, lui Ion Mure;an
nu i se pot aplica cli;ee de genul “`ntre Mircea C[rt[rescu ;i Traian T Co;ovei”.
Setea, `n\eleas[ ca libido, na;te agresivitate. Agresivitatea treze;te libido-ul. Ambele postulate sunt inexacte,
`ns[ ambele provoac[ metafora, scot cuv]ntul din letargie. ~l repun `n dreptul lui fundamental, acela de a recrea
lumea, de a repune carnea pe os.
Ostilitatea nu reprezint[ o amenin\are. Cel b[tut crap[, dar nu moare, el revine la mas[, bea cu camarazii. Cu-
vintele, ca ;i pumnii, fiind `nc[rcate de energii integratoare, ostilitatea din exterior nu-;i g[se;te corespondent `n
interior. E alt secret numai de el ;tiut, greu de explicat.
Poetul adev[rat, ca ;i be\ivul autentic, nu-;i inhib[ capacitatea de a crea, dar nici pe aceea de a r[ni. ~n\[rcarea
brutal[ conduce la pl[cerea de a provoca durere. Dar aici nu-i vorba despre nici un fel de prohibi\ie, precum nici
de o total[ dezlegare la beutur[. ~l v[d pe Ion Mure;an `ntr-o singur[ ipostaz[< a omului care se ambi\ioneaz[ s[
scrie o CARTE. E cineva interesat de altceva, eventual de omul care trece pe drum cu o mic[ distilerie pe um[r?
E doar un sf]r;it de poem, un str[lucit sf]r;it de poem, ;i nimic mai mult.
Orice con;tiin\[ agresiv[ sau agresat[ este perceput[ ca un sentiment de culpabilitate. Exist[ la Ion Mure;an
sentimentul de culpabilitate? Merit[ cercetat. Dar nu vom g[si nimic de felul acesta pentru c[ poetul nu are nici
cea mai mic[ inten\ie de a moraliza. Lucrurile nu sunt nici bune, nici rele. Ele doar exist[. Este alcoolul un debu;eu
pentru con;tiin\a agresat[? Nici a;a ceva nu vom g[si la Ion Mure;an. De aici originalitatea lui. Uneori vecin[ cu
platitudinea, este adev[rat, dar ce importan\[ are at]ta vreme c]t o astfel de platitudine poart[ `n sine mai mult[
poezie dec]t noutatea c[utat[?
Cuplurile se ceart[. Na\iunile se r[zboiesc. Indivizii se bat. Na\iunile se omoar[. Omul re`nvie. Poezia se scrie.
La fel ca ideologiile, alcoolul `i une;te nu pe cei ce cred `n alcoool, ci `n poezia alcoolului. Deci poetul poate spune<
M[ numesc Ion Mure;an ;i nu sunt alcoolic.
Splendoarea acestui mare poet nu vine dinspre alcool, ca metafor[, nici de pe drumul str[b[tut de pa;ii nesiguri
ai alcoolicului, ci vine din formula conven\ional[ a modului `n care construie;te poemul. Versurile sale sunt `n
fond eforturi spre disciplin[, coeziune ;i rigoare. Deci e intrigant faptul c[ volumul se nume;te cartea Alcool. S-
ar fi putut numi foarte bine Carte. Ca ;i c]inele celebrului detectiv Colombo< C]ine.
:i iar[;i citind ;i recitind, te `ntorci ;i te `ntrebi< urmeaz[ cartea lui Ion Mure;an o formul[ conven\ional[? Iat[
poemul Ci eu singur sub p[m]nt

Ci eu singur sub p[m]nt,

:i pe fiecare osi;or cre;te carnea,
~nc]t se umple p[m]ntul de oameni
;i apele de pe;ti
;i cerul de p[s[ri
;i cu;tile de c]ini
;i buc[t[ria de var[ a mamei se umple de mu;te
(c[ci ;i pe osul de musc[ cre;te carnea de musc[).
Oh, ce bucurie mare!

E acest poem unul conven\ional? Mai degrab[ este unul profund ortodox sau anti-ortodox. Trece drept o
naivitate s[ repe\i c[ popoarele europene s-au format pe trei piloni< cre;tinismul, arta greac[ ;i dreptul roman.
Noi suntem cre;tini, dar ortodoc;i. Marele handicap ;i neajuns al ortodoxiei este c[ nu s-a confundat niciodat[
cu arta. Catolicismul a asimilat arta, spiritul religios s-a suprapus `n mod fericit peste spiritul artistic, adesea p]n[
la confuzie. Spiritul nostru religios, primitiv, necizelat, nu s-a suprapus peste spiritul artistic, ci peste spiritul
teritorial, peste “buc[t[riile de var[“ `n care, la Judecata de Apoi, al[turi de oameni vor re`nvia mu;tele. Nu doar
acest poem, ci toate piesele din cartea Alcool sunt deschise pentru orice tip de abordare, ca ni;te diamante cu
nenum[rate fa\ete, scoase din cele mai insalubre locuri.
:i asta este doar o mic[ poveste dintr-o carte pe care merit[ s[ o cite;ti cu ceva mai mult[ aten\ie, acas[, `n
singur[tate, nu la cr];m[. Pornind de la o noti\[, r[ut[cioas[, f[r[ voia autorului, am ajuns s[-l v[d altfel pe Ion
Mure;an. :i s[ citesc cu al\i ochi o carte care ar putea duce la o re-g]ndire a conceptului de carte-Poezie.
Ion Mure;an este cel mai serios baby talk din literatura rom]n[.
Rela\ia cuv]ntului cu realitatea este una dintre cele mai importante componente ale acestei poezii. Uneori doar
o aproximeaz[, dar niciodat[ nu o tr[deaz[. Pe de alt[ parte poetul, omul Ion Mure;an, `ncearc[ s[ supravie\uiasc[
`ntr-o realitate non-institu\ional[. Totu;i, spre deosebire de al\i colegi de genera\ie, o genera\ie `ndopat[ cu
conven\ii culturale, scrie o poezie care nu ;i-a pierdut “ideologia” subversiv[. Nu e paradoxal?

4
decembrie 2010 eDitorial Poesis interna\ional

Mare Nostrum

C Claudiu Komartin
ând am formulat, în urmă cu șase luni, proiectul revistei „Poesis Internaţional”, ştiam că reuşita
sa depinde în primul rând de puterea noastră de a strânge laolaltă acei autori pe care sărăcia de
idei şi de principii a unui sistem publicistic ce se conduce aproape exclusiv pe relaţii de servitute nu i-a îndepărtat
de la mizele cu adevărat importante ale scrisului. Disperarea cu care scriitorul român se agaţă de edificiul său
de iluzii în plină destrămare, blocajele şi laşităţile sale fac imposibil nu doar dialogul cu alte spaţii şi literaturi
contemporane, dar şi recuperarea valorilor `n stare să edifice.
Trist e că scriitorul român mediu nu doar că nu arată aproape nicio curiozitate pentru diversitatea vocilor
dintr-o lume ce comunică mai mult ca oricând, dar are şi o memorie ciuruită, cărţi şi autori pe care ne-am putea
clădi identitatea fiind da\i uitării într-un ritm uluitor. Ce am mai putea cere, în aceste condiţii, unui public de
care ne plângem tot timpul că nu mai are nicio disponibilitate pentru literatura contemporană? Prin programul
său, „Poesis Internaţional” pune în circulaţie textele poeţilor contemporani de vârf din cât mai multe literaturi
(cel mai adesea, traducerile fiind însoţite de textele în original, înlănţuirea de limbi şi sonorităţi atât de diferite
devenind un eveniment poetic în sine). Dar am înţeles, de asemenea, că putem contribui la descoperirea sau re-
descoperirea scriitorilor români valoroşi de ieri şi de azi şi la aşezarea lor într-un context ce poate să dea iarăşi
un sens căutărilor noastre. De aceea, ancheta numărului 3 se îndreaptă spre marile antologii de poezie dintre
1968 şi 1999. Despre şase dintre acestea scriu poeţi contemporani cu un simţ critic şi cu un ataşament admirabile,
urmând ca în numărul următor să vedem cum sunt recitite antologiile lui Petre Stoica, Mircea Ivănescu, Ştefan
Aug. Doinaş sau Alexandru Muşina.
Sigur că poezia predomină în P.I., dar calitatea textelor critice, a eseurilor şi a prozei (de la Max Blecher la
George Vasilievici) pe care le publicăm număr de număr ne asigură că nu suntem doar încă o revistă de poezie.
Sigur că limba română îşi ia partea leului, dar, dacă în numărul 2 aveam texte în nouă limbi, numărul 3 găzduieşte
scriitori din aproape 15 ţări. Dialogul cu literatura sârbă contemporană continuă, după Jovan Zivlak şi Radmila
Lazić publicăm acum poemele lui Dragan Jovanović Danilov în traducerea regretatului Ioan Radin. Încet, încet,
ne apropiem de poezia bulgară contemporană (Kristin Dimitrova şi Ivan Hristov fiind scriitori de care vom auzi
tot mai mult) şi de cea polonă (prin traducerile lui Vasile Moga din Dariusz Sośnicki). Iar tălmăcirea poemelor
lui Agyeya (un fel de Blaga al Indiei) şi a celor în ebraică ale lui Alex Epstein sunt, din punctul meu de vedere,
un eveniment nu doar caligrafic.
Invitata numărului 3, Zsuzsa Rakovszky, este unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori maghiari de astăzi,
versurile sale, precum şi cele ale lui András Petőcz, Attila F. Balázs sau ale importantului poet interbelic Jenő
Dsida (tradus din nou în româneşte, după mai bine de 35 de ani) ne pot oferi o imagine a vitalităţii poetice a
maghiarilor. Tânărul Andrei Dósa, unul dintre cei mai buni tineri poeţi de la noi, demonstrează că poate fi un
poet bilingv de mare forţă, care ar putea ajunge la amplitudinea lui Sándor Kányádi sau Vasko Popa.
Redescoperirea lui Max Blecher, pe care establishmentul literar l-a marginalizat atâtea zeci de ani, se face
acum şi printr-o traducere (pe care i-o datorăm poetului Jan Mysjkin) ce îl aduce în faţa cititorilor olandezi ca
pe un mare prozator interbelic, comparat cu Bruno Schulz sau Kafka. Rodica Draghincescu, cea mai bună poetă
a „generaţiei 90”, devenită, pe urmele lui Eugen Ionescu, scriitoare de limba franceză, revine cu un grupaj vibrant
şi limpid. Iar textele lui Cristian Popescu în limba engleză, însoţite de eseul minuţios al lui Radu Vancu, l-ar
putea aşeza pe acest mare poet încă nereeditat acolo unde îi este locul.
Am lăsat la urmă poeţii români cu care se deschide, după invitatul străin, numărul 3. Cât de actuală – şi de
rezonantă social şi politic – este poezia lui Ion Gheorghe, poetul şaizecist ignorat astăzi cu desăvârşire, veţi
descoperi citind poemul „Tot mai des visez pământul”, scris acum 45 de ani. Iar portretul lui Ion Mircea, care
rămâne un poet de primă linie al poeziei de după 1968 ar putea anticipa marele premiu „Mihai Eminescu”, pe
care `l merit[ cu prisosin\[.
La final, trebuie să povestesc o întâmplare pentru care cred fără rezerve în ceea ce am început prin „Poesis
Internaţional”. Anul trecut, într-un restaurant din Salonic, se adunaseră scriitori din şapte sau opt ţări, iar
prietenul meu, poetul Gökçenur Çelebioğlu, se tot minuna, citind meniul, că denumirile peştilor sunt aceleaşi
în greceşte ca-n limba turcă. Auzindu-l, chelnerul i-a ;optit surâzând< „Fiule, e aceeaşi mare”.
Sper să putem descoperi împreună sensul acestor cuvinte.

5
Zsuzsa rakovszky

Rakovszky Zsuzsa (n. 1950, Sopron) `şi începe studiile universitare la Debrecen. Devine
profesoar[ de maghiară-engleză în 1975 la Facultatea de Litere a Universităţii Eötvös
Loránd din Budapesta. În perioada 1982–86 este redactor la Editura Helikon, apoi
scriitor, poet, traducător liber profesionist. Traduce din opera unor poeţi, scriitori
britanici şi americani< Wordsworth, Coleridge, Lewis Carroll, Robert Frost, Marianne
Moore, Elizabeth Bishop, Adrianne Rich, Chesterton, Bertrand Russell. Poezia sa a
întâmpinat reacţii pozitive din partea criticilor de la bun început. În anul 2002 apare
primul ei roman la Editura Magvető, întitulat A kígyó árnyéka (Umbra şarpelui), ales
Cartea Anului. Acţiunea celui de-al doilea roman, A hullócsillag éve (Anul stelei
căzătoare, 2005), se petrece în anii ‘50, la Sopron, unde scriitoarea trăieşte şi în prezent.
Un an mai târziu apare la Editura Magvető volumul de poezii alese, din perioada 1985-
2005, cu titlul Visszaút az időben (Întoarcere în timp). A primit cele mai importante
premii şi distincţii literare din Ungaria.

Avart égettek... Ardeau frunza uscată...

Avart égettek. Dőlt a must szaga,
buzgott a kátrány.
Bogáncson ellenfény holdudvara,
tépett szivárvány.
Az utca erdő – mélyebb ősz fele
lejtett az este.
A szélső ház – a hánytorgó zene
majd szétvetette.
Még egyszer ezt, csak ezt, és mást sosem
többé< leszállnék
az őszi alvilágba, jobb kezem
kezedben, árnyék –
Ardeau frunza uscată. Plutea miros de must,
clocotea smoala.
Contralumină – cerc peste ciulini,
curcubeu sfâşiat.
Strada< pădure, seara aluneca spre o toamnă
mult mai adâncă.
Casa la margine< muzica zvăpăiată
o zguduia.
Acestea, doar acestea, încă o dată
şi-atât< aş coborî
în lumea de dincolo, tomnatecă, mâna mea dreaptă
în mâna ta, o umbră –

6
decembrie 2010 invitat
Fehér-fekete
Élve dobták a kályhába a patkányt<
előbb a sistergő, narancsvörös láng
közt patkány-forma árny, később finom
rágcsáló-csontozat egy múzeum
hullámzó tárló-üvege alatt,
majd az sem. A macska-szaporulat
fölöslege vízbe, aztán szemétre
kerül, egy ázott gallér tarka prémje
darabokban, hamu és hagymahéj közt.
Közben a nap süt, kék az ég, a fű zöld,
fényes sörény, és mindez hihetetlen.
A tetszhalott, fakó gallyak rügyekben
törnek ki sorra, rangrejtett smaragd
tavalyi, sárga fű közt, benne a Nap
fullánkja, dél dől a gyomos telekre,
nyár lesz, tízmillió káposztalepke
sodródik seprő szélben, az elhevert gyep
fölött fehér, tündér atommodellek<
a pitypangok. Minden úgy jó, ahogy van<
ez a szem nézete. Holott az agyban
egy végtelen védő- és vádbeszéd
folyik egyszerre s szortírozza szét
– melyik ki mellett szól – a képeket.
Egy csont-jég laboránsnő méreget
pitypangot itt, patkányt ott. Egy fehér-
fekete logika – érv-ellenérv –
őröl, s zsarol, hogy el kell döntenem<
egész-igen, vagy az egészre< nem.
Kettőstudat
„Tudom, hogy beteg öregasszony vagyok, és
szeretetotthonban lakom – de érzem, hogy kislány vagyok
Írországban.” Mrs. O’C. 88 éves öregasszony Oliver Sacks
“e Man Who Mistook His Wife for a Hat” c. könyvében.
Visongat az üveg – az ablakot
vizes újságpapírral mossák épp átellenben.
Ezt hallgatom, de közben rég halott
férfiak-nők dalolnak harsányan a fejemben.
Itt minden, mint szokott< a bútorok,
a bomló háncsú lábtörlő, a macska tálja,
közben a sok rég elporladt torok
„az én falum fehér rózsáját” kornyikálja.
Gyorsan fogyó időmben úgy lakom,
mint égő házban, az utolsó ép sarokban.
Mindjárt bedől a tűz az ablakon,
ágyam előtt a keskeny rongyszőnyeg lángra lobban.
Mint akit álmában már-már beért
a gyilkos, reszkető kezem hiába zárat,
rést keresgél a lét falán, s egyszerre épp
itt benn, az én agyamban nyílik a vészkijárat.
7
Poesis interna\ional
Alb-negru
Şobolanul viu aruncat în sobă<
umbră de şobolan printre flăcări
roşii-portocalii mai întâi, apoi
oase firave de rozător sub sticla
unduită a vitrinei unui muzeu
şi nici măcar atât. Inutila prăsilă
a pisicilor ajunge sub apă,
la gunoi, bucăţi din blana pestriţă
a unui guler ud zac în cenuşă
printre foi de ceapă. În tot acest timp
e soare, cer azuriu, iarbă verde,
coamă splendidă, greu de crezut.
Crengile adormite, pale izbucnesc
în vlăstare, smaralde tainice în iarba
veştejită, pătrunsă de acul soarelui,
amiaza cuprinde parcela buruienoasă,
se face vară, vântul poartă zece milioane
de fluturi de varză deasupra pajiştii netede,
modele atomice, feerice, albe<
păpădii. Totul e bine aşa cum arată<
părerea ochiului. Însă în creier răsună
simultanul, nesfârşitul pro şi contra,
sortând, care pentru care, imaginile.
O laborantă de gheaţă şi os măsoară aici
păpădia, acolo, şobolanul. O logică alb-
negru, pusă pe argumente,
mă macină, mă şantajează să decid<
da pentru tot sau nu în întregime.
Conştiinţă dublă
”Ştiu că sunt o bătrână bolnavă şi trăiesc într-un azil,
dar simt că sunt o fetiţă în Irlanda.” Mrs. O’C. Bătrână
de 88 de ani în romanul “e Man Who Mistook His
Wife for a Hat” de Oliver Sacks
Scârţâie sticla – cineva vizavi
spală geamul cu ziare ude.
Ascult, în timp ce femei şi bărbaţi
duşi demult îmi cântă asurzitor în tâmplă.
Aici, totul neschimbat< mobila,
preşul ros, farfuria pisicii,
în timp ce din gurile de ţărână răsună
„sătucul meu” sau „trandafirul alb”.
Trăiesc în timpul meu fugar
ca în ultimul colţ nevătămat de flăcări.
Focul ia geamul cu asalt,
covorul îngust în dreptul patului meu arde.
Ca cineva închis în somn, deja,
de către ucigaş, caut un zăvor, o crăpătură
pe zidul firii, în zadar, şi dintr-odată
chiar în adâncul minţii mele văd ieşirea.
Poesis interna\ional
Most hallom csattogni a habverőt,
csörögni az edényt egy rég fű-benőtte konyhán.
Szilánkká omlott nagytükör előtt
ruhát cserél a két rég holt kamasz rokonlány.
Hárslomb alatt, anyám mellén fejem,
az állott, mézsűrű melegben félig alszom.
Még hallom, egy öreg hang részegen
bizonygatja anyámnak, hogy szebb, mint a menyasszony.
Úgy vegyül a leszálló éjszaka
a kezdet és reménység világos évszakával,
mint a forró olaj nehéz szaga
az ázott kert üde, kesernyés fűszagával.
Elhágy az Egy, ezerré szétesem,
porom majd ott kereng még a hűlő Föld porában.
De mindig ott vagyok négyévesen,
míg a világ világ, nagyanyám udvarában.
Triptichon
1.
Mint kárhozott lelkek vagy hasfájós csecsemők,
a holdtalan sötétben macskák üvöltenek.
Sorára várva még ott üldögél vagy öt
nesztelen árny. Üvegszilánk szemek,
mintha egy pokolbéli alagútból,
időkön túli mélyből közeledő vonat
zöld lámpái. A rácsos konyhaablakon túlról
„meghalni… csak teérted… egyetlen csókodat…”
ilyesmiket szitál a rozzant rádióból
szivárgó férfihang az udvar csapzott füvére.
Ott benn egy pongyolás nő borospohárba mormol
a rohadt kurváról, aki miatt a férje…
2.
A szódásüveg testén átsüt a villany, lelke
sistergő ívben a pohárba loccsan.
A lámpáról lecsüggő, lebegő ördögnyelvre
légy száll – újabb sötét petty a mézszínű ragacsban.
A kislány, semhogy a szokott műsort figyelje
– női düh ostromol kásás férfifölényt –,
most inkább arra gondol, hogyan rántotta helyre
eséstől elgörbült biciklijét
az atlétatrikós férfi, szeplősre égett,
vaskos kezével, a két térde közé szorítva –
s a rekedt suttogásra, amit félig se értett
a harsány tánczenétől. A bódék és a hinta
mögött a nyílt mező feketén összeborzadt,
hullámzott a hideg, napszállati aranyban.
invitat decembrie 2010
Aud cum tăcăie telul, aud
clinchetul vaselor în bucătăria de sub iarbă.
În faţa oglinzii mari, sfărâmate,
fetele-rude, moarte demult, îşi schimbă ia.
Sub frunza teilor, la sânul mamei dorm,
pe jumătate, în căldura ca de miere.
Aud o voce de bătrân băut, spunând
că mama-i mai frumoasă ca mireasa.
Noaptea se lasă, amestecându-se
cu lumina începutului şi a speranţei
ca mirosul greu al uleiului în clocot
cu mirosul crud de iarbă în grădina plouată.
Mă părăseşte Întregul, într-o mie mă sfarm,
praf călător în praful Pământului răcit.
Dar stau mereu, fetiţa de patru ani,
cât lumea-i lume, în curtea bunicii.
Triptic
1.
Pisici urlând în bezna fără lună
ca suflete pierdute, sugari chinuiţi de durere.
Cinci umbre tăcute le stau în preajmă,
aşteptându-şi soarta. Cioburi de sticlă, ochi
ca luminile verzi ale unui tren venind
prin tunele infernale din adâncuri
uitate de timp. Din bucătăria cu grile,
prin radioul vechi, o voce de bărbat
cerne pe iarba obosită a curţii
„până la moarte... doar pentru tine... un singur sărut...”
Înăuntru, femeia în halat şuşoteşte vinului din pahar
despre curva ordinară cu care soţul...
2.
Lumina străbate sticla cu sifon al cărei suflet
ţâşneşte în arc şi face pleosc în pahar.
O muscă coboară pe fâşia plutind sub candelabru,
o altă pată neagră în lipiciul de culoarea mierii.
Fetiţa, în loc să urmărească spectacolul ştiut
– nervi de femeie contra superiorităţii masculine
granulate –, se gândeşte cum i-a readus la viaţă
bicicleta îndoită de cădere
ţinând-o între genunchi, bărbatul în maieu,
cu mâna lui groasă, pistruiată de soare, –
şi la şoaptele răguşite pe care nu le-a desluşit
în zgomotul de bâlci. În spatele dughenelor
şi al leagănului, câmpul larg tremura întunecat,
făcând valuri în aurul rece de asfinţit.
8
decembrie 2010
Mintha egyetlen izzó, borzalmas izgalomnak
sápadt emléke volna a világ, úgy, ahogy van…
3.
A menyasszony fehér kombinéban zokog<
ruháján vasalónyom, ő férjhez se megy inkább…
Konyhagőztől rézbőrű rokonok,
gacsos lábú, merevre dauerolt nők csitítják.
Párnákkal magasított székünkön, két gyerek,
megbűvölt borzadállyal nézzük a húslevesben
csukott szemhéjjal úszó, halvány kakasfejet.
Később, álmunkból fölriadva, ketten
füleljük a kihangzó dobogást, röhögést
közös dunyhánk alatt, a kisszobában.
Fönn rezgő csillagok, lenn baromfiürülék,
és széttoccsant szeder a sötét udvar porában.
Visszaút az időben
Bruce Goldberg amerikai hipnoterapeuta és követői
betegeiket hipnózisban visszaviszik előző életeikbe,
hogy ott találják meg jelenlegi problémáik okát.
Mikor rézgyűrű voltam, tűzbe dobtak.
Mikor vak macska, felmosóvödörbe.
Király voltam, hóhér kezére adtak.
Övcsat – ötezer évre lemerültem a földbe.
Esernyőnyél karokkal, golyvás nyakkal guggoltam
a sárszínű folyónál, legyek felhőiben.
Kövön lepényt sütöttem egykedvűn, míg a holtak
százszámra úsztak el a napban égő vizen.
Öregasszony is voltam, csak ődöngtem egész nap
hálóingben, a falnak sérelmeim soroltam.
Rablók orozták el megsárgult kombinémat,
fél paprikámat, míg gyufát vettem a boltban.
Égő házban vizesdézsába fúltam.
Az ütközetben otthagytam a lábam.
Zsarnok anyám árnyékában fakultam.
Disznók faltak föl egy parasztudvar porában.
Mindig sűrűbb sötétekbe fúródtam.
Egész az idő pereméig estem
– mintha vonatból éjjel, nem láttam már, csak szórtan
derengő létezőket, de még ott is kerestem
a célt, okot vagy bűnt, ami miatt, de végül
ott sem volt semmi, csak valami fal.
Azon túl csak a semmi, azon innen a kék űr
lassan kiégő csillagaival.
invitat Poesis interna\ional
De parcă lumea toată era o amintire pală
a unei emoţii teribile, incandescente...
3.
În combinezon alb, plânge mireasa<
rochia arsă cu fierul de călcat, ea nu se mai mărită...
Rude bronzate în aburii bucătăriei,
femei ondulate beton o liniştesc.
Căţăraţi în scaunul cu perne, doi copii,
privim vrăjiţi, înfioraţi la capul palid de cocoş,
plutind cu ochi închişi în supă.
Mai târziu, treziţi din somn, ascultăm,
pitiţi sub plapuma comună din camera
cea mică, la tropăitul şi hohotele lor.
Deasupra, stele licurii, dedesubt, balegă
şi mure sparte în praful curţii întunecate.
Reîntoarcere în timp
Hipnoterapeutul american Bruce Goldberg şi adepţii săi îşi
poartă pacienţii în stare de hipnoză în vieţi anterioare unde
urmăresc să descopere motivele problemelor din prezent.
Când eram inel de cupru, m-au aruncat în foc.
Când mâţă oarbă, în găleata de spălat podeaua.
Rege eram, m-au dat pe mâna călăului.
Capăt de curea – cinci mii de ani sub pământ am stat.
Stăteam chircit cu braţe mâner de umbrelă, gâtul umflat
la râul mâlos, printre roiuri de muşte.
Coceam plăcinte pe piatră în timp ce morţii
pluteau cu sutele pe apa învăpăiată de soare.
Am fost şi bătrână, bântuiam ziua întreagă
în cămaşă de noapte, plângându-mă pereţilor.
Combinezonul spălăcit, jumătatea de ardei
i-au dus tâlharii c]t cumpăram chibrituri.
M-am înecat în ciubărul cu apă c]t casa ardea.
Piciorul l-am pierdut în bătălie.
M-am ofilit în umbra mamei mele teribile.
M-au mâncat porcii în praful unei curţi de ţară.
M-am înfipt în întunericuri din ce în ce mai dese.
Am căzut chiar la margine de timp
– de parcă noaptea, din tren, vedeam doar existenţe
licurind difuz, dar căutam şi acolo
scopul, motivul sau vina, pentru care, dar la urma urmei
acolo nu era nimic, decât un fel de perete.
Dincolo de el, neantul, dincoace spaţiul albastru
cu stelele care se sting pe rând.
9
Poesis interna\ional
Halottak napja
Négy gyertyaláng lobog, négy könnyű lélek
a kinti-benti sötétség határán.
Megcsukló hangtalan nyelvek beszélnek.
A mustárospohár vastag fala a párkány
fájára halvány sugárküllőket vet.
Az ablak most láng-kettőző tükörlap<
nem látni a diófa lombjai közt a perzselt,
száguldó fellegek füstjét, a csorba holdat…
„Púpos parasztlány voltam, nem kellettem
senkinek, csak a részeg katonáknak, már őszen…
Más szennyesét pucoltam, más gyerekét dédelgettem,
most rothadó avar és folyós sár lett belőlem…”
„A hajam lenyírattam, remekül teniszeztem,
később kártyacsaták, Bécsben operabérlet…
Idegenek álltak körül a végső percben,
latolták< zongorám, komódom mennyit érhet…”
„Csinos fiú voltam, a strandon kézen álltam,
asztalnál, ágyban a bőséges húst szerettem.
Az utolsó adag morfin kábulatában
még elértem a vécét, mielőtt összeestem…”
„Voltam valaha. Már élő emlékezet sem,
írás sem őrzi rég a nevemet.
A múltba, a világon tátongó résbe estem,
amely benyeli majd a földet s az eget…”
Dal az időről
Fésű földben, karóra víz alatt,
madártetem a hóban…
Száz év előtti karácsonyi lap
a bombatalálat érte fiókban.
Fényképcsomag< aki már nincs sehol,
vízparton áll, gyerek fölé hajol,
sötét haja lobog a nyári szélben.
Szilánkok egy ház romjai alól,
amely leégett az idő tüzében.
Fakó zseblámpafény erőlködik,
hogy kimentsen az éjből valamit.
Kölcsön-létre lobbantsa, ami nincs.
A múlt kihamvadt évtizedeit
villantaná törött tükördarab.
Ahogy a kő fölött beforr a hab,
ahogy a gyűrű szétfut a hangtalan vizen –
a végén ránctalan nemlét marad,
mintha sosem lett volna semmi sem.
invitat decembrie 2010
Ziua Morţilor
Patru flăcări de lumânare, patru suflete suple
la limita întunericului lăuntric şi din jur.
Limbi mute vorbesc împiedicându-se.
Peretele gros al paharului cu muştar aruncă
spiţe de raze palide peste lemnul pervazului.
Geamul, oglindă dublând flacăra<
nu mai zărim fumul norilor arşi, grăbiţi,
luna ciobită printre frunzele de nuc...
„Ţărancă cocoşată, nimeni nu mă vroia,
doar soldaţii beţi, după ce am `ncărunţit...
Spălam rufele altora, alintam copiii altora,
am ajuns frunză putredă, noroi fluid...”
„Purtam păr scurt, jucam tenis excelent,
pe urmă cărţi, abonament la operă la Viena...
În ultima clipă vedeam străini în jur,
socoteau valoarea pianului, dulapului meu...”
„Băiat frumos, stăteam în mâini la ştrand,
la masă, între aşternuturi, gustam carnea din belşug.
În delirul ultimei doze de morfină
am ajuns la toaletă înainte să mă prăbuşesc...”
„Am fost cândva. Nici amintire vie,
nici litere nu mai păstrează numele meu.
Am căzut în trecut, în imensa fisură a lumii,
care va înghite cer şi pământ...”
Cântec despre timp
Pieptene în pământ, ceas de mână sub apă,
pasăre moartă sub zăpadă...
Vedere de crăciun veche de-un secol
în sertarul distrus în bombardamente.
Teanc de fotografii< cea care nu mai este
la malul apei stă, cu un copil în braţe,
părul îi flutură în vântul de vară.
Aşchii de sub ruinele unei case
mistuite de flăcările timpului.
Lumina slabă a unei lanterne încearcă
să salveze câte ceva din noapte.
Să-i dea fire împrumut celui ce nu există.
Un ciob de oglindă ar scânteia
deceniile stinse din trecut.
Cum spuma se reface peste piatră,
inelele dispar pe faţa tăcută a apei –
rămâne neantul neted în final,
de parcă nimic nu ar fi existat.
traducere din limba maghiar[
de Noémi László
10
ion Gheorghe

Tot mai des visez pământul

Tot mai des visez pământul cu nefericirile lui>
trag plasele fire şi rădăcini de ierburi oceanice
de parcă apa a luat carele cu otavă cosită.
În iulie-am fugit din Copenhaga spre satele lor,
am rămas pe malul câmpului şi-am plâns după voi –
acasă mă scăldam ca păsările-n iarba de grâu,
şi-adormeam în spicele pline de lapte.

În Danemarca n-am văzut drumuri de ţărână

şi-acest lucru l-aş fi dus în braţe pân-acasă...
şi-acum, în Oceanul Atlantic visez pământul cu nefericirile lui.

Azi-noapte se făcea că lucrez într-o fermă străină,

numai pătule de porumb şi hambare de grâu peste tot>
număram vârstele pe grăunţe de ştiuleţi şi de spice>
cele triste cu boabe de porumb, cele albe – cu sămânţa de pâine>
în loc de bani aveam boabe de porumb în buzunare>
la casa cinematografului dădeam câte două, trei boabe de grâu,
la baruri dădeam două căciuli de porumb, să danseze femeile>
se putea turna în părul lor semănătură de secară şi alte seminţe.
11
Poesis interna\ional Poemul De ColeC|ie decembrie 2010

Preţurile pe lume se vădeau peste tot în grăunţe şi boabe>

cumpărai o cameră de hotel cu cincizeci de boabe pe oră,
cu-o sută de boabe îţi alegeai o femeie-mbătată...

Deodată a venit un vânt să dărâme pătulele>

valuri de grăunţe şi boabe-au început să se ridice pe lume
oamenii săreau şi se sprijineau cu barajele,
morile de vânt se mişcau lovite de seminţe în aripi,
elicele morilor de apă şi scocurile se rupeau de porumb...

Tot mai des visez pământul cu nefericirile lui>

se făcea că se pornise şi apa pe sub noi>
din loc în loc se vădea că sunt amfore-ngropate
să cumpănească trecerea şi-ntoarcerea lumii
şi-acestea-şi rătăciseră orologiile de ploaie şi umezeală
încât ogoarele se preschimbaseră în lacuri,
şi tot ţăranii au sărit să sape şanţuri şi-apeducte>
astfel apele se linişteau, amforele-şi câştigau crugul orar
şi tot tractoarele ieşeau să pună capăt stihiilor –
Tot mai des visez pământul cu nefericirile lui…

Pe deasupra trecea pasărea de curând înviată>

ducea un peşte-n plisc, şi-l arunca-n pământ
şi dintr-o dată oamenii se scăldau în sânge de peşte,
dormeau pe mătase de carne de peşte>
la baruri femeile se dezbrăcau câte patru pentru un hering>
o sticlă de gin scoţian se cumpăra cu un peşte de munte>
o hidrocentrală se cumpăra cu două coşuri de crap,
harta astronomică de construire a unei rafinării de petrol
se putea cumpăra pe o căruţă de peşte din lacul Suhaia.

Am smuls, am stârpit, am tăiat sălciile şi răchitele –

e bine c-avem vapoare de pescuit şi iarăşi e bine
să nu spargem toate lacurile de pe malul stâng>
oamenii pleacă din ţări şi li se-mprăştie casele,
de mare nevoie iese omul pe mare şi-şi părăseşte copiii,
multă bucurie când pleci, dar şi multă, multă tristeţe,
tot mai mulţi muncitori pleacă de la casele şi patriile lor –
Il tutto mondo è una paese...
dar vreau să mor ca un câine cu botul pe pragul de-acasă.

1965

12
decembrie 2010 Poemul De ColeC|ie Poesis interna\ional

More and More I Dream About Land

More and more I dream about the land and its misfortunes>
I pull out the fishing nets blades and roots of ocean weeds
as if the waves washed away the carts with mown aermath.
in July I escaped Copenhagen towards their villages,
I stopped short on the brink of the field and cried for you-
when home I would wallow like a bird in wheat grass,
and fell asleep among milky ears.

Never did I see dusty roads in Denmark

and it’s these I would have carried home in my arms…
and now adri on the Atlantic I’m dreaming about the land and its misfortunes.

Last night it was as if I was toiling in a foreign farm,

all over the place just corn and wheat barns>
I was counting ages with grains and wheat ears>
the gloomy ones with corn grains, the jolly ones - with bread seeds>
as for money I was carrying corn grain in my pockets>
at the box-office I was paying a couple of wheat grains,
at bars I was making women dance with two hatfuls of garlic>
one could pour in their hair rye crop and all sorts of seeds.
e prices all over the world were coming in grains and beans>
one could book a hotel room for fiy grains an hour,
for one hundred of them one could afford a drunk woman…

Out of the blue a wind assailed the barns>

Waves of grains and beans tumbled over the world
the people rushed to strengthen the dams,
bombed with seeds the windmills were rolling their wings,
the watermills paddles and the gutter cracked under corn…

More and more I dream about the land and its misfortunes>
it was as if even the waters struggled to sweep us away>
here and there one could spot buried amphorae
balancing the ebbs and flows of the world
with random clocks because of moisture and rain
so that the fields were turned into lakes,
and who else if not the villagers dashed to raise dams and aqueducts>
so the waters dwindled away, the amphorae regained their timing
and the tractors defeated the storming harpies –
More and more I dream about the land and its misfortunes...

High above with a fish in its beak the recently resurrected bird
was flying, throwing it to the ground,

13
Poesis interna\ional Poemul De ColeC|ie decembrie 2010

and all of a sudden the people bathed in fish blood,

slept on the silky fish flesh>
in saloons women were stripping four at a time for only one herring>
a bottle of Scottish gin could be bought with a trout>
a hydropower plant could be bought with two baskets of carp,
the astronomic map for building an oil refinery
could be bought with a cart full of fish from Suhaia Lake.

I snatched, burned and cut the willows and cranberries -

we’re lucky to have fishing ships and we’re even luckier
if we haven’t plundered all the lakes on the le side>
people leave behind their countries and their households get shattered,
needy men sail away deserting their offspring,
plenty of joy at going away, but also torrents of sadness,
more and more workers leave behind their houses and countries -
Il tutto mondo è una paese…
but I long to die as a dog with its muzzle on the family threshold.

1965

translated by Felix Nicolau

14
 Premiul Na\ional „Mihai Eminescu”
Opera Omnia

Ediţia din 2011 va marca 20 de ani de la înfiinţarea celui mai important premiu
de poezie din România, la Botoşani. O dată cu această aniversare, Fundaţia
Hyperion lansează o colecţie în care Gellu Dorian, organizatorul Festivalului, va
edita la Editura Paralela 45 (în cadrul unui proiect finanţat de Primăria Botoşani)
o serie de antologii ale poeţilor care au primit distincţia, din 1991 până astăzi.
Colecţia „Poeţi laureaţi ai Premiului Naţional de Poezie Mihai Eminescu” va
continua an de an. Fiecărui poet, de la primul laureat, Mihai Ursachi, până la cel
de-al nouăsprezecelea, Dorin Tudoran, i se va edita o carte de circa 250 de pagini,
cu o fişă biografică la zi şi o postfaţă semnată de unul dintre criticii literari ce fac
parte din juriu. Primele 18 cărţi vor fi lansate la ediţia a XX-a, pe 15 ianuarie 2011,
la Botoşani. În aşteptarea decernării Premiului „Mihai Eminescu” pe anul 2010,
să-i reamintim pe poeţii ce legitimează singurul premiu din România care a
rămas, vreme de două decenii, un reper al poeziei contemporane.

1991 1998 2005

Mihai Ursachi (1941-2004) Mircea Ivănescu Gabriela Melinescu

1992 1999 2006

Gellu Naum (1915-2001) Cezar Ivănescu (1941-2008) Adrian Popescu
1993 2000 2007
Cezar Baltag (1939-1997) Constanţa Buzea Mircea Dinescu
1994 2001 2008
Petre Stoica (1931-2009) Emil Brumaru Cristian Simionescu

1995 2002 2009

Ileana Mălăncioiu Ilie Constantin Dorin Tudoran

1996 2003
Ana Blandiana Angela Marinescu

1997 2004
Ştefan Augustin Doinaş Şerban Foarţă
(1922-2002)

15
ion mircea

Ion Mircea s-a născut la 1 septembrie 1947 în Sărmaş, judeţul Mureş. Membru
fondator al grupării şi publicaţiei „Echinox” (1968), a absolvit Facultatea de
Filologie din Cluj, secţia română-italiană (1971). A publicat volumele de versuri<
Istm (Editura Dacia, 1971)> Tobele fragede (Editura Dacia, 1978)> Copacul cu
10 000 de imagini (Cartea Românească, 1984), Premiul Uniunii Scriitorilor din
România> Piramida împădurită (Cartea Românescă, 1989)> Poezii (antologie,
Editura Vitruviu, 1996), Premiul SOROS al Uniunii Scriitorilor din România>
Şocul oxigenului (Editura Vinea, 2002)> Pororoca (antologie, Cartea Românească,
2004). Poezia sa a fost tradusă în germană (Die würde der rose / Demnitatea
trandafirului, 1989) şi slovacă (Zalesnená pyramída a iné basné, 2000).
Organizator al Festivalului European de Poezie (1992, 1995) şi autor al piesei Noe
care ne străbate memoria e o femeie (1999, Premiul UNITER), tradusă în limbile
engleză şi franceză, şi al antologiei critice Ocolul României în 80 de poeme cu un
jurnal de bord de Ion Mircea (2005). Este nominalizat la Premiul Naţional de
Poezie „Mihai Eminescu” Opera Omnia.

16
decembrie 2010 Portret Poesis interna\ional

“ Atâta înfrăgezire a fiinţei (termenul de fiinţă repetându-se fără nici o intenţie

conceptuală, căci ţine numai de temeiurile subiective, lirice ale poetului), atâta
puritate denotă o chemare religioasă, o nevoie de transcendent mai puternică decât
simplul sau complicatul joc cu vocabulele, decât simpla sau complicata problematică
sensibilă. (...) La Ion Mircea, lirismul se filtrează prin intelect spre a se purifica, spre
a se recupera pe sine în starea originară, dar cu valenţele sensibile mai plenar active.”
(Ion Negoiţescu)

“ Îmi plac mai ales acele poezii a căror străvezime se tulbură în adânc de un foc
secret al imaginaţiei, de o obscuritate reală a sentimentului. Nivelul cel mai
înalt al volumului (Istm – n.red.) e atins în cele două poeme care formează ciclul Pă-
pădiile. Aici, desenul graţios al imaginii relevă viziunea lăuntrică, metafora nu e numai
decorativă, ci purtătoare a unui mesaj ascuns. Păpădia e o fantasmă concretă. (...) Ha-
lucinaţia e vizuală şi profundă în acelaşi timp, clară şi inexplicabilă.”
(Nicolae Manolescu)

“ Ion Mircea pare un sculptor de forme aeriene ce au însă o surprinzătoare con-

sistenţă, ameninţând mereu să se destrame şi dăinuind totuşi în virtutea unei
neînţelese proprietăţi.”
(Mircea Iorgulescu)

“ Dacă poemele şaizeciştilor erau degajările unor teribile energii lirice, zăgăzuite
vreme de peste un deceniu, despletind jerbe policolore de explozii metaforice
în aerul încă asfixiat de cenuşa şi salpetrul proletcultului, poemele şaptezecistului Ion
Mircea par mai degrabă imploziile îndelung calculate ale unor monumentale macros-
tructuri. Implozii, adică explozii centripete, concentrând energia în punctul luminos
al unei unice metafore centrale, rezumând «piramida împădurită» într-un aleph in-
finitezimal, însă conservând întreaga energie a prototipului. (...) Încercând să capteze
în alephul acestor imagini mignone, dar de o intensă gravitaţie, Totul, Ion Mircea e
de fapt, în pofida aerului său de concettist delicat şi preţios, un absolutist al poeziei.”
(Radu Vancu)

17
Poesis interna\ional Portret decembrie 2010

Holograful

2.
Mă visam, şi mult prea de tânăr
(aveam să văd), îmbălsămat
în miere de cimbrişor pentru morţi
precum grecul în sângele zeului
din el. Mi-aduc aminte<
tutunul înflorise, abia
mai respira.

3.
Băi imaginare,
de aburi, cu nuieluşe aromate apoi
biciuiam convoiul şi cerul,
pulpele lor transparente,
spre o poartă cu firma neclară.
Se înnopta,
ne îmbarcam în vagoane,
vagoanele fiind
flori albe de măcieş.

11.
La Roentgen,
în lumina roşie, magică, de dincolo,
urmărind plămânii
tânărului dintr-un cătun vecin.
Aceeaşi pajură de ceară
înălţându-se peste un boschet înflorit
şi-mpărăţindu-i trupul învăpăiat.
Echiparea şi afară,
o aripă consolatoare atingându-mă,
o cămaşă mai strâmtă la umeri,
parcă de copil,
luată din greşeală pe întuneric.
Îmbarcarea în camioane,
aerul primăvăratic, tare,
acele plantaţii de undeva cunoscute,
parcă natale – şi pajiştile călătoare.

27.
În ceasurile târzii,
patul mi-l pun sub fereastră
şi ochii mei aşteaptă
într-un dialect fără prihană.
Uneori pe scări
pogoară tocuri mai subţiri, sunete
născute din atingerea lemnului cu piatra,
ca într-o spunere copilăroasă
a cuvântului, înţelesul pierdut de demult
şi acum renăscut. (Pentru mine,
în aceeaşi clipă, o altă fiinţă
se reîntoarce-n vis,
pe tocurile anilor ’30 –
magnolie mult preacurată
pe care şi numai
amintirea iernii o pătează. Lumina-i
vine din urmă şi-i străbate vestmintele,
se răsuceşte deodată, parcă
şi ea, lumina, te cheamă,

18
decembrie 2010 Portret Poesis interna\ional

fără un cuvânt, un sunet, de-afară

să auzi trosnetul cumpenei prea lungi,
contragreutatea izbindu-se
de jgheabul de lemn> şi-atunci,
vai, înţelegi lumina.) „Io,
auzeam de dincolo de uşă,
să se asemene într-atât
vocea părintelui cu a fiului,
încât să nu mai poţi distinge
cine de după uşă te cheamă?”
Şi râzi! Şi râzi! Râdea
şi el, Amărăciune.

(din Tobele fragede)

Lecţia de iniţiere

Preoţii dacilor mergeau la Nil

să înveţe meseria imortalizării sufletului.
Eu am fost la Balaton.

Au noţiuni precise despre verticala fiinţei.

Au şi oţet şi ouă.
Unul m-a întrebat dacă patronimicul meu e cel real
dacă nu mi-am tăiat berg-ul.
I-am răspuns că arborelui meu genealogic
i se administrează lapte de lupoaică
cu linguriţa
de când era un puiet.

Ce-i drept am gustat icre negre

colonia lui de furnici mi-a escaladat cerul gurii< Turnul
meu Babel
robit voluptăţii am pomenit numele lui Dumnezeu
şi am recitat versuri din primul Lui volum.

N-am înstrăinat
butoiaşul de sticlă< Sózot halikra
Husman & Hahn (BRD)
ambasador
neînsufleţit al ironiei
de a fi tratat cu caviar
într-o ţară fără ieşire la mare.

Mi-am adus mohair

imponderabil ochelari cu lentile gigantice
salam de Sibiu
şi corpul meu împachetat într-o linişte sfântă.

De-acum sunt un iniţiat

şi-atât de blând
că aş putea trăi ca regii chtonieni sub pământ. Acest exod
inexorabil înspre moarte nici nu mă mai înspăimântă.
Totul e-n ordine. Veniţi
a înflorit privighetoarea şi liliacul cântă.

19
Poesis interna\ional Portret decembrie 2010

Maşina de măcinat cafea

Într-o altă dimineaţă eram singur şi ascultam

glasul confuz al maşinii de măcinat cafea. Mă îmbăiam
într-o mireasmă vie (de mulatră ieşind din mare-n
văzduh)
apăsând cu podul palmei capacul transparent
al maşinii de măcinat cafea şi simţind cum mă fură
trepidaţia-i uşoară. Curând
zgomotul iniţial avea să se stingă. Să se stingă
în altceva decât liniştea. Căci am început
parcă din senin să aud o împletitură
de voci intraductibile un uruit
persistent de lanţuri un bici
tăind tufişurile şi după foarte puţine secunde
o rumoare
crescândă precum a faimoaselor
ploi cu broaşte
antice monede sau nisipuri roşii. Apoi
deodată distinct un număr de împuşcături –
şi plânsetul vânatului
care era un om. Şi din nou uruitul
de cătuşe şi lanţuri> şi procesiunea
de voci sub teroare>
şi lătrăturile ogarilor care se îndepărtau la somaţiile
vântului. Doamne,
prin Columbia sau Etiopia cândva
fragmentul acesta de viaţă derulat fulgerător
va fi fost înregistrat în memoria
arbuştilor de cafea din preajmă încât după sute de ani
aceste boabe de cafea prin măcinare
să reproducă întocmai ordinea de atunci a sunetelor
ca din pâlnia gramofonului. Moartea
omului vânat din Columbia
sau din Etiopia – bându-mi eu pe urmă cafeaua –
mi-a încolţit în creier şi iată-i
arborele imens
pe care urcă pitonul de aur al morţii în spirală
spre imaginara-mi senectute< un mic animal
pe care fascinaţia şi spaima l-au exilat acolo sus
pe crenguţele cele mai fragile
laolaltă cu fructele şi cerul.

O noapte în Sibiu

Visam că mi-erau toate ferestrele deschise

ochii deschişi venele deschise
giganticele hematii şi lanţurile ADN ale corpului meu
cântau
ca preoţii penitenciarelor
cu moartea pre moarte călcând...

Ploua în întuneric şi ploaia vorbea cu accent evreiesc...

Şi-acum vegetez în canicula nopţii

printre scânteuţe volatile şi arbori de petrol
iar în camera cealaltă sub cheie

20
decembrie 2010 Portret Poesis interna\ional

mările mele se dau de ceasul morţii

plâng grohăie ciripesc.

(din Copacul cu 10 000 de imagini)

Forma mentis

Inima mea a trăit cândva în afara corpului meu

şi sunt zile în care îşi aduce aminte.
Dar ochii mei au trăit odată cu mult mai în adâncul corpului meu
şi au uitat totul.
Când nu mai văd nimic
încep să desluşesc o fiinţă
o scriere minusculă şi împletită precum cosiţele negreselor
şi sunt eu însumi văzut pe dinăuntru.
E întuneric
în jur. Am lacrimi pe frunte.

Poeţii de cinci ani

La cinci ani, scriind fulminantele versuri,

priveam cu milă prelungă la senilul Rimbaud.
Văd totul ca-n palmă< era totul îngăduit.
Pe ninsori,
arborând violetul regal,
în sănii la care-nhămam unicorni
plecam la concertul de Mozart.
N-am să uit, se lăsase-ntunericul,
Pământul izbise-o imensă picătură de mercur, strălucitoare
şi mereu divizibilă ca ziua primordială,
sub ochii noştri leviathani minunaţi îmbrăcau blăneturi de lacrimi,
universul, ca Simon Magul,
îşi amintea respiraţia lui de copil...
Cât de greu ne era la trezire, am fi dat
trei prezenturi pentru un odinioară. Găsirăm şi lăsarăm
noi înşine urme de broscuţă peste tot în untul cosmic.
Asprele vremi au trecut
şi nu de tot lin.

Viceregele cireşelor

Lumina îmi inundă ridurile

şi se retrage în grabă ca maimuţa rănită.
Astăzi mă întâlnesc cu viceregele cireşelor
şi sângele de pe acum mi-a năvălit în obraji.
Invoc în ursprache cea mai veche amintire a mea,
născătoarea unor antecesori ai mei,
îi spun mamă cu buzele mele de cauciuc alb
şi lumina îmi umple iarăşi ridurile
tocmai când intră viceregele
cu maimuţa pe umăr.

21
Poesis interna\ional Portret decembrie 2010

Iar mâinile

Plouă,
mi-aduc aminte că plouă, –
un animal roade oase pe întuneric.

Nu pot gândi două morţi în acelaşi timp

iar ochii mei percep deodată 3 000 de aştri.
Acest creier de lemurian,
acest black-hole cu fontanelă
mi-a fost dat să întâmpine viaţa şi moartea, –
un ponei

cu pupile cât mările,

muşuroaie de maimuţe-l vor plânge,
universul se va-ntoarce pe dos ca o mănuşă
iar mâinile vor mângâia în celălalt sens.

(din Piramida împădurită)

Omul bidimensional

Au inventat
omul bidimensional.
l-au bătut în cuie
pe un zid.
i-au decupat sângele
era alb ca varul.
au proiectat pe suprafaţa lui
un film
cu oameni care plâng
în bezna unei săli de cinematograf.

Chipul

Stinge. am să stau aşa pe întuneric.

de-atâta plâns mi-a putrezit şi uşa.
cu ochii încă buni învăţ tăcerea
şi orbii-nvaţă limbi străine.
gazul lenticular al unor bătălii navale
deasupra mlaştinii secate şi fisurate aparent
precum pupila. Dumnezeu
cu pămătuful soarelui în mână
săpuneşte noaptea un obraz al morţii.
ŞI VOM ÎNCREDINŢA LUMINII
ÎNFĂŢIŞAREA LUMII SPRE A-I PĂSTRA SECRETUL.
apoi mi-au jupuit şi chipul
şi-au pietruit cu el pământul.
stinge. am să stau aşa pe întuneric.

(din Şocul oxigenului)

22
Petőcz andrás

Petőcz András (Budapest, 1959. augusztus 27.) magyar író, költő, szerkesztő. 1986-
ban diplomázott az ELTE magyar-történelem szakán. 1981 és 1983 között a
Jelenlét című folyóirat vezető szerkesztője volt. Az 1980-as években csatlakozott
az avantgárd párizsi köréhez, ebben az időszakban a hazai avantgárd egyik
vezéralakja, a vizuális költészet, a képvers egyik megújítója volt. 2009 tavaszától
a Magyar Irodalomtörténeti Társaság Szépírói Tagozatának elnöke. Legutóbbi
kötetei< Behatárolt térben (zárójelversek, 1984–2009), 2010> Dimenzionista
művészet - Tamkó Sirató Károly költészeti törekvései a két világháború között, illetve
annak hazai és nemzetközi megfelelői - (tanulmány), 2010> Fremde (az Idegenek
című regény német nyelven), 2010.

András Petőcz is a Hungarian writer and poet (b. Budapest, 27 August 1959). He
was the chief editor for over two years of the art periodical Jelenlét (Presence). He
graduated from Eötvös Loránd University of Sciences in 1986 where he studied
Hungarian Literature and Language-History. Petőcz has taken part in several
international literary and art festivals. Petőcz has received numerous literary
prizes and awards for his work in literature, including the “Lajos Kassák” Literary
Prize and Attila József Prize. Petőcz has published around 25 books, including
poems for children, essays, fiction and reviews.

23
Poesis interna\ional verseK decembrie 2010

EURÓPA METAFORÁJA

1.

Pördül egyet, megfordul, majd ismét, mutatja

önmagát, mosolyog, nevet, ismételt fordulás,
pördülés, könnyed kézmozdulat, lebegő vissza-
fordulás, kézmozdulat, ígér és elhárít, szigorú
és fagyos, majd hátatfordít, már-már kétségbe-
esel, de egy pillanat múlva visszanéz, csakúgy,
szinte észrevétlen, a szeme tágranyílik, szem-
bogara kitágul, nevet, rád, csak rád, boldogan
nevet, döbbenten állsz, torkod összeszorul,
távolinak látod és gyönyörűnek, gyönyörűnek
látod és távolinak, mosolyog rád, félrehajtja
a fejét, haja kicsit az arcába hullik, igaz
és valószerűtlen, hihetetlen és gyönyörű, a szíved
összeszorul, gyönyörűnek látod és távolinak.

2.

Hajlamos néha összehúzni magát. Ágyába kuporodik,

fejét a párnájába fúrja, szimatol, szöszmötöl,
tesz-vesz, jelenlétedre nem reagál, szinte eltűnik
a takaró alatt, „villanyoltás!”, mondod, de hiába,
csak vigyorog, mozdulatodra sikít, majd harsányan
nevet, bohóckodik, nem vesz komolyan, komolytalankodik,
várod, hogy feldühödj, nem sikerül, boldogan nevetsz
vele együtt, nem érzed az idő elmúlását, az idő
elmúlását nem érezheted> kecsesen és nagyvonalúan
megengedi, hogy apró kézfejét a kezedbe vedd>
könnyűnek érzed, mint tenmagadat, mondod, könnyű
a mozdulatod, miként a repülés, mondod, könnyű
a mozdulatod, miként a repülés, miként a lélegző
test< súlyos és súlytalan is, súlyos és súlytalan.

3.

Futásod is lehetne, akár a rohanásod. Döbbenten

figyeled mozdulataid. Tiszta mezőben, rohanás,
cserjék és bokrok közötti futásod lehetne,
gyönyörű vágtatásod, zihálásod, levegőéhséged-
-szomjazásod, lendületed és megállásod, újólag-
-indulásod, sokszori kifulladásod, önmagadban-
-feladásod, kétségbeesett ökölszorításod,
rohanásod és futásod, szikláról-zuhanásod<
fogcsikorgatásod, pusztulásod. Lelassítod
a mozdulataid. Teleszívod magad friss
levegőéggel, futásod, rohanásod emlékezetedben
felidézed, és mosolyogsz. Megszívtad tüdődet
levegőéggel, baj már nem érhet, végtelen a
nyugalom benned, végtelen benned a nyugalom.

24
decembrie 2010 Poetry Poesis interna\ional

EUROPE, METAPHORICALLY

She twirls herself, turns round, twirls once more,

posing, smiling, laughing, beckoning airily,
dris off, only to turn back beckoning, offering,
repulsing, coolly firm, and then turns away,
so that you think, well, it’s hopeless, when she glances back
lightly, sidelong, her eyes opening, pupils wide,
and wider yet, and she’s laughing at you, at you alone,
laughing gaily, and you freeze, astonished,
your throat constricting, as she hovers lovely
and out of reach, out of reach and lovely,
smiling at you, her head inclined aside,
her hair brushing one cheek, there she is and yet not,
unbelievable and simply gorgeous, and your heart tightens
as she stands there so lovely, and out of reach.

Sometimes she feels like sleeping in, curled up,

burrowing into her pillow, sniffling, scrabbling,
fussing, ignoring your presence, lost beneath the quilt,
„Lights out!” you say, and she just smirks, and
squeals as you make your move, then laughs out loud,
clowning around, making fun of you, acting silly,
you think you’re getting sore, but you don’t quite make it,
you’re laughing too, while the time slips by, though
you never notice time slipping by as she graciously and oh
so generously lets you take her little mitt in yours,
how light it is, you say, as light as she herself,
you say, and you move so lightly that
it’s as though you’re flying, yes you’re so light, light
as a body sighing< solid, yet light as air.

Perhaps you’re running, even sprinting.

Surprised, you watch yourself in motion.
You’re dashing over a new meadow, perhaps
running among bushes, past thickets, sprinting
exhilarated, panting, gasping, stopping for strength,
and yet moving ahead again, winded,
discouraged, clenching your fists in despair
you start off again, tumble over
a bluff, grinding your teeth, chagrined
at your own demise. You slow down. You take
a deep breath, recalling how you ran,
how hard you fell in your thoughts,
and you smile. Your lungs are full of fresh air,
you’re safe now, infinitely calm, infinitely at peace.

Translated by Jascha Kessler

25
 Antologiile formatoare

Impactul antologiilor formatoare dintre 1968 şi 1999 a fost dublu< pe de o parte,

cititorii au avut o imagine cuprinzătoare a poeziei momentului, iar pe de altă parte,
scriitorii înşişi au apelat la ele ca la o şcoală de poezie. Antologiile au propus modele de
lectură şi de scriere, ajungând, ulterior, adevărate manuale pentru noile generaţii.
Influenţa lor s-a exercitat, aşadar, sincronic şi diacronic. Intenţia noastră este
revalorificarea celor două perspective prin chestionarea tuturor acestor scriitori
provenind din generaţii diferite. Un alt aspect ar fi forţa de impact a fiecărei antologii
în parte, funcţie de contextul cultural al momentului şi de criteriile de antologare. În
plus, această anchetă le propune câtorva poe\i contemporani de prim-plan reîntâlnirea
cu volume care le-au marcat evoluţia stilistică, printr-o lectură nouă şi foarte personală.
Puşi în faţa acestor cărţi aproape uitate azi, ei se privesc, am putea spune, într-o oglindă
redezvelită. Câţi dintre scriitorii antologaţi au rezistat trecerii timpului? Şi câte dintre
aceste antologii s-au dovedit nu numai formatoare, ci şi re-formatoare?

F iind vorba despre urme-

le, dârele lăsate în poezia
proprie de o astfel de antologie de
poezie, nu cred că va fi avut vreuna o
influenţă mai seminală decât Pano-
rama poeziei universale contempo-
rane. Am avut norocul să descopăr
cele nouă sute şi ceva de pagini ale
antologiei lui Baconsky când nu era
nici prea devreme, nici prea târziu,
adică la cei şaisprezece ani când plas-
tilina inimii e încă suficient de moale
pentru a se lăsa informată de sigiliul
poeziei, dar şi suficient de tare pentru
a-i păstra, în memoria ei afectiv-plas-
tică, forma exactă. Îmi plăceau pe
atunci, din câte îmi aduc aminte, lu-
natecii declamativi şi grandilocvenţi,
de genul lui Oscar V. de L. Milosz, cei
pentru care barocul era cu adevărat,
cu vorba lui Edgar Papu, tipul ideal
de existenţă, şi clasa a zecea şi a un-
sprezecea de liceu mi le-am petrecut
pastişându-i cu veneraţia autodistruc-
radu vancu
tivă şi, în fond, kenotică cu care Wyatt
Gwyon, personajul lui William Gad-
dis din The Recognitions, alegea să-
şi ignore ingeniumul propriu, prefe-
rând în schimb să-i copieze infinit şi
perfect pe bătrânii maeştri flamanzi.
Deşi acum mă simt apropiat de ne-
vroticii brevilocvenţi şi sarcastici, uce-
nicia mi-am făcut-o pe barochiştii
teatrali descoperiţi cu stupor & fascin
în Panorama lui Baconsky, aşa încât
senzaţia vie a poeziei, acea deşurubare
bruscă a capului de care vorbeşte An-
ne Sexton, de acolo o ştiu – şi orice
retrăire a ei de acum e totuna cu o
răsfoire (cât o reamintire kierkegaar-
diană) a antologiei lui Baconsky. Ur-
mele lăsate de ea nu privesc, prin ur-
mare, atât scrisul poeziei, cât trăitul
ei. Adică esenţialul.

Panorama poeziei universale contemporane, de A.E. Baconsky, Editura Albatros, 1972

26
decembrie 2010
Antologia ca o generație întreagă
D acă ar fi să folosesc
limbajul atât de drag
criticilor literari, aș vorbi despre un
element specific generației mele. Din-
tre toate distincțiile posibile, aș spune
că în anii 90, când am avut de recu-
perat lecturi și alte exerciții pe care
atunci s-a întâmplat să le descopăr,
bibliografia era dominată de antolo-
gii. În principiu era vorba despre an-
tologii editate în deceniile ce prece-
daseră, dar fiecare venea cu câte o ex-
periență complet nouă, schimbând
complet tot ce credeam că știam până
atunci despre poezie. Prima întâlnire
de acest fel a fost pentru mine Poeți
italieni din secolul XX.
• Scurt inteludiu
Atunci când te interesează poezia
însăși transformarea gustului tău este
o aventură. Un motiv este condiția
capricioasă pe care accesul la diferite
straturi de poetică și-l rezervă. În
principiu, oricine scrie poezie începe
de la o judecată destul de clară< nu se
mai scrie nimic bun. Ce sunt discur-
surile astea din care nu înțelegi nimic
și unde este poezia clară, dacă nu ro-
mantică, măcar simbolistă. Unde-i
Arghezi?! Hai să le arăt eu cum se
face.
Nu este nimic grav într-o aseme-
nea judecată, doar că este o tulburare
de adolescență și, asemenea tuturor
manifestărilor de acest fel, te trans-
formă încet, încet exact în ceea ce dis-
prețuiești. La mine traseul poate fi
oricând restabilit< de la Bacovia și Bla-
ga antologați în tot felul de culegeri
de autor la două volume masive de
Arghezi și, așa ca o lucrare în răspăr,
m-am trezit fascinat de eseurile lui
Vianu despre Ion Barbu. O noapte în-
treagă nu mi-a venit să cred că tot ce
nu vedeam la școală ce rost are în poe-
zie capătă sens și mă entuziasmează.
Totuși pentru mine era destul de clar<
poezie tradusă, never. Poate mai târ-
ziu, când pot să compar cu versiuni
Poe\i italieni din secolul XX, antologie de Marin Mincu, Editura Cartea Rom]neasc[, 1988
anChet{
originale. Pe urmele lui Barbu, sigur
că la biblioteca națională am găsit
Eseul despre textualizarea poetică pe
care Marin Mincu încă nu îl reeditase
așa că am avut de-a face cu volumul
din anii 80. Numele criticului literar
m-a făcut să deschid și un volum cam
prea mare și prea alb pentru gustul
meu de atunci și cu o imagine prea
abstractă ca să mă atragă. Se întâmpla
în depozitul unei mici biblioteci unde
cărțile de poezie erau pregătite pentru
casare.
• Prima generație
Cum volumul tipărit în 1988 nu
avea în cele mai bine de 600 de pagini
niciun poet de care să fi auzit până
atunci, mă și uitam cu milă la soarta
unei cărți pe care “de ce ar citi-o ci-
neva?!”. Atât citisem eu până în 1993
și așa terminam liceul. Cu iluzia ex-
clusivității pentru mari poeți. Poves-
tea literaturii italiene din secolul XX
mă lăsa rece în acel moment dar, m-
a atras faptul că după prea lăudatul
Pascoli cu care începea antologia lui
Marin Mincu, era ales un poet ciudat<
Dino Campana. Obscuritatea biogra-
fiei lui după internarea în ospiciu la
21 de ani m-a făcut atent. Mai aveam
și eu vreo doi ani până la vârsta aia și
27
Poesis interna\ional
r[zvan |upa
îmi plăcea ideea că poți să rămâi în-
tr-o istorie a poeziei după o singură
carte și pe urmă să te dai cu capul de
pereți. Mai productiv decât Eminescu
mi s-a părut atunci. Și acum am în
minte un nasture de sidef care apărea
prin poemul lui Campana antologat
acolo. Și a fost destul să trec și prin
ceilalți poeți. Așa că atunci când am
ajuns la paralelele cu Nichita Stănescu
pe care le făcea la un moment dat an-
tologatorul în cazul lui Valerio Ma-
grelli (dacă nu mă înșel) cu care se și
încheia antologia, eram deja derutat<
nu înțelegeam cum de nu auzisem pâ-
nă atunci de Montale cu oasele de se-
pie, ori de Ungaretti și ermetismul lui,
atât de legate brusc pentru mine de
ce mă izbise la Ion Barbu cu câteva
zile mai devreme.
Mai mult decât o carte de poezie,
se prăbușise deasupra mea o literatură
și multă vreme după aceea nu am mai
putut să citesc volume cu un singur
poet. Brusc, poezia, ca într-un film
făcut de Pasolini după 1001 de nopți,
nu mai era la un singur poet, ci la mai
mulți. Tot secolul XX era prima ge-
nerație de care astfel am ajuns să fiu
conștient. Abia după cinci sau șase
ani, când pregăteam lucrarea de li-
cență pe care nu am mai susținut-o
niciodată am reușit să citesc o serie
de volume individuale< Pasolini în
ediții originale pe care le mai puteai
cere de la Biblioteca Națională în sala
de lectură. Și abia atunci mi-am dat
seama că la lectura din antologie abia
îl băgasem în seamă după „Cântecul
excavatorului” selectat acolo, și nu
puteam să îmi explic asta pentru că
mai toate elementele care m-au atras
mai târziu spre Teorema ori spre poe-
zia în formă de trandafir erau în poe-
mul citit în culegerea din 1988. Abia
acum îmi dau seama că ar fi trebuit
să mă prind de pe atunci că era felul
antologiei de a-mi arăta și faptul că
poezia nu este nici într-o singură an-
tologie, ci în mai multe. Ceea ce ne
aduce la momentul de față.
Poesis interna\ional
Poezia română modernă ;i rudimentele „obsedantului deceniu”
A ntologia Poezia ro-
mână modernă. De
la G. Bacovia la Emil Botta, alcătuită
şi prefaţată de Nicolae Manolescu, es-
te, cu siguranţă, una dintre cele mai
importante lucrări de acest gen din
literatura noastră. Publicată în 1968,
ea a stârnit numeroase dezbateri şi
controverse ce au avut drept conse-
cinţă o flexibilizare canonică simţitoa-
re. Ce-i drept, reacţii oficiale prin pre-
să nu prea au existat, dar de discutat
s-a discutat mult. Mai ales că, la foarte
scurt timp de la apariţie, tirajul a fost
retras de pe piaţă şi dus la topit. Cartea
n-a apucat să se vândă decât în câteva
librării din Bucureşti. Dar se pare că
a fost totuşi mai bine aşa. Dezbatere
„mută”a contribuit prin aerul ei sub-
versiv la impunerea celor câteva idei
novatoare – presupuse de însăşi pro-
cesul selecţiei, dar şi de comentariul
aferent – în conştiinţa literară a epocii.
Deşi ne aflam în plin „dezgheţ”, anii
„obsedantului deceniu” nu-şi epuiza-
seră încă toate rudimentele. Aşadar,
neincluderea în antologie a unor poeţi
oficiali precum Mihai Beniuc, pe de
o parte, dar includerea unor scriitori
din exil sau din extrema dreaptă in-
terbelică, pe de altă parte, nu putea fi
pe placul cenzurii comuniste. În Is-
toria literaturii române de azi pe mâi-
ne, Marian Popa opinează că aceştia
din urmă chiar meritau interzişi pe
motiv că fuseseră falsificaţi „prin ale-
gerea unor poezii nereprezentative”.
Argumentul invocat nu este valid. Da-
Poezia română modernă. De la G. Bacovia la Emil Botta, vol. I, II, antologie, prefaţă şi note de Nicolae Manolescu,
Bucureşti, Editura pentru literatură, 1968.
anChet{
că ar fi fost vorba într-adevăr despre
o falsificare, ea ar fi trebuit să devină
obiectul criticii de întâmpinare, nu al
cenzurii ideologice. Chiar şi aşa, ma-
rele merit al lui Nicolae Manolescu
nu rezidă neapărat din conturarea
unui nou profil al poeziei moderne
româneşti (deşi nici acest aspect nu
trebuie ignorat), ci mai ales din rela-
tivizarea direcţiilor canonice în vi-
goare la acea vreme. În plus, studiul
introductiv intitulat Metamorfozele
poeziei (devenit în acelaşi an carte de
sine stătătoare) a reprezentat o tenta-
28
decembrie 2010
Şerban axinte
tivă de racordare la dezbaterile teo-
retice europune şi, în acelaşi timp, o
remarcabilă „reînnodare cu firul
tradiţiei călinesciene a criticii”, ca să
mă folosesc de o observaţie a lui Mir-
cea Mihăieş. Transcriu aici un frag-
ment ce mi se pare concludent pentru
modul în care Manolescu intră într-
un dialog implicit cu marile teorii eu-
ropene ale poeziei, fără însă a pierde
legătura cu un anumit model cano-
nizator de extracţie călinesciană< „Că-
linescu situează pe Blaga în ortodo-
xism, pe Arghezi şi pe Philippide în
modernism, pe Pillat în tradiţiona-
lism. Istoriceşte, lucrurile stau întoc-
mai> astăzi însă individualitatea unor
atât de mari poeţi îi pune alături de
orice clasificare. Şi nici curentele (de-
venite clasice) nu ni se mai par la fel
de bine definite ca altădată spre a pu-
tea gândi, în funcţie de ele, mişcarea
poeziei. Mai evident este de exemplu
că, indiferent de materialul ei obiectiv,
poezia română modernă se naşte din
simbolism, luând cunoştinţă de sine
şi meditând asupra lumii spre a cădea
victimă tocmai acestei conştiinţe, în-
torcându-se asupra ei ca asupra unei
realităţi unice, suficiente. Şi tradiţio-
naliştii şi moderniştii ascultă de acest
destin comun”.
Antologia a fost interzisă, dar apoi
lucrurile au început să evolueze spre
o relativă normalitate. „Autonomia
esteticului” a încetat să mai reprezinte
doar o alăturare oximoronică de cu-
vinte.
Dieter m. Gräf

Dieter M. Gräf, Jahrgang 1960, lebt nach seiner Kölner Zeit und Aufenthalten in
Rom, New York und Vézelay nunmehr in Berlin. Er veröffentlichte 1994-2004 im
Suhrkamp und Insel Verlag drei Gedichtbände sowie eine Anthologie> sein
neuester Band, Buch Vier, liegt nunmehr bei der Frankfurter Verlagsanstalt vor.
Green Integer veröffentlichte die Auswahlbände Tousled Beauty und Tussi
Research (Los Angeles 2005/07).

Dieter M. Gräf was born in Ludwigshafen in 1960 and lives in Cologne. He has
published three volumes of poetry with Suhrkamp, Rauschstudie< “Vater + Son”
(1994), “Treibender Kopf ” (1997), and “Westrand” (2002). He recently edited the
anthology “Das leuchtende Buch. Die Welt als Wunder im Gedicht” (Insel, 2004).
He has received the Leonce and Lena Prize from the City of Darmstadt (1997) and
has held several fellowships, including one at the Literarisches Colloquium in
Berlin (1996) and at the Villa Massimo in Rome (2004). “In Gräf ’s work,” wrote
Anton Thuswaldner, “language keeps its word. If an author of his caliber makes a
pact with it, it goes places no one has taken it before. Such texts are expeditions.”

29
Poesis interna\ional GeDiCht decembrie 2010

Idroscalo. Ostia Idroscalo. Ostia

die Schlitzseite schon weg slit side already yachted
geyachtet< Mall, away< mall,

über der der Hamburger hamburger hovering

steht. Hier above it. Here
blutet das Ketchup. bleeds the ketchup.

Noch unbehelligtes Still unchallenged

Zitat einer Nische mit quotation of an alcove with
blauer Madonna, a blue Madonna,

ihr dürrer Ständer her barren boner

kaktus, davor> dann cactus in front> then

doch herunter the land

gelassene Hose der Land scape's pants lowered
scha, beim auf aer all, by the dis

gelösten Fuß solved foot

ballfeld, hinter dem ball field, behind which

auch der Tiber – – even the Tiber ——

(Für Benoît Gréan) (For Benoît Gréan)

Das Klingen der schüsse am Comer See The Sound of the Shots on Lake Como
es regnet, oder die Sonne scheint. it's raining, or the sun is shining.

Durch diese Marienlu Its way up through this

ihren Weg hoch zur Sichtbar Maria air to the visibility

keit der Kapelle. Drala of the chapel. Drala

des Astes, von irgendjemand of the branch somebody

an den Rasttisch getup> dabbed on the rest table>

ein unten am See schwebendes hovering down on the lake,

Glockenspiel halber chimes of the half

Stunden, in das hours falling into
Bergziegenglöckchen ein the mountain goat

fallen, Schüsse, bells, shots,

hier klingen sie lingering here,

nach, denn alle for everyone has
sind gerettet, die – – been saved who——

– – jemand küsst und jemand tötet> —— somebody kisses and somebody kills>

der Glorienschein um die Taube, the halo round the dove

die der Fledermaus gleicht like the bat on the way
auf dem Bildstock, darauf Gott side shrine, and on it God

heiten, Eidechsen, älter heads, lizards, older

als der Menschensohn, than the Son of Man,
zuckend vor Leben. twitching with life.

30
decembrie 2010 GeDiCht Poesis interna\ional

Der nackte Ginsberg The Naked Ginsberg

ist auf das Feuerleiter-Z geklettert, has clambered onto the Z of the fire
zeigt denen, die unter ihm wohnen< escape, showing those who live down
Ich habe Gott gesehen! Immer stairs< I've seen God! Still there,

noch dort, auf der Höhe eines as high as one of the lower
niederen Seraphim, ungefähr seraphim, just about in the
in der Sphäre der sechs Gesims sphere of the six cornice

engel des Bayardbuildings> angels on the Bayard building>

ihre weit ausgebreiteten Arme, their arms stretched out wide,
als würden alle gemeinsam as if they were all going to

herunterspringen. Altmodisch jump together. e city's

ist die Stadt geworden, gotten old-fashioned, at
spätestens seit die fedayin-Piloten least since the fedayin pilots

ihre Filme echteten, toppten, genuined and topped its films,

seit das 21. Jahrhundert sein Colosseum since the 21st century smashed
reinschlug als Grube, Nichts. its coliseum in—a pit, nothing.

Die Entkommenden sahen e escapers looked

aus wie ein Stamm. just like a tribe.
Sonne, Mond und Sterne Sun, moon and stars

sind nach wie vor Wolkenkratzer, are still skyscrapers, and on

und auf denen, die den nackten Ginsberg the ones putting up the naked
beherbergen, wachsen Bäume. Ginsberg, trees are growing.

Selbst gewaltigere spenden farbiges Licht. Even the more mighty give off colored
Solche Gebirge, nebelverhangen, light. Such mountains, cloaked in fog,
und aus den Gullys der Schluchten and out of the gullies of the canyons

steigt Dampf, in die Madison Ave., steam rises into Madison Ave.,
in die Fih Avenue. Donald Trump Fih Avenue. Donald Trump
verkündet, die Twin Towers nach announces he wants to build the

bauen zu wollen, höher! Derweil Twin Towers again, higher! Meanwhile,

in einem Shabu Shabu Restaurant sitting in a Shabu Shabu restaurant,
sitzen, am Haus von Edgar Allan Poe at the house of Edgar Allan Poe,

der berittenen Polizei zusehen. watching the mounted police. John

John Lennon ist tot. Das verstehen Lennon is dead. We all understand
wir alle, unter und über den Wassertanks. that, under and over the cisterns.

31
Poesis interna\ional
Feltrinelli schenkt zur hochzeit
einen aschenbecher
„und scheitern, ja, das bringts in diesem leben“
. Kling, Leopardi< L’Infinito / Das Unendliche
einen so großorange tischfüllenden Aschenbecher
schenkt Giangiacomo Feltrinelli zur Hochzeit
von Renate und Walter Höllerer, als wollten sich
alle darin ausdrücken, Asche im Design sein<
hier sind die Toten, noch bevor die Schüsse fallen.
Auf einem der schönen Sessel liegt, achtlos
hingeworfen, der Gurt mit der daran angehängten
riesigen Pistole. Nun in Havanna, in einer
kleinen Wohnung von siebzig, achtzig Quadrat
metern, sie gehört Fidel Castro. Quasselt
wie ein Buch, so dass es nie zustande kommt, und
Inge, nunmehr la Feltrinelli, fotografiert ihn
im Pyjama, den er bestimmt heute noch gern trägt.
Giangiacomo trug zwei Häute und sah seltsam
aus, als es ihm endlich gelungen war, sie loszuwerden.
Lief dann über Wiesen, die Zähne verkamen ihm,
getrocknete Hülsenfrüchte machte er nutzbar, indem
er zeigte, dass sie ihr Volumen in Wasser
vergrößern, so dass ein Metallplättchen nach oben
gedrückt werden kann, einen Zündmechanismus
auslösend> mische chlorsaure Kaliumtabletten aus
der Apotheke und Puderzucker oder flüssiges
Paraffin und Sägemehl, kombiniert mit Schnitzeln
von Waschseife. Der Verlag war fauve geworden,
kadmiumgelb, dunkelgrün, signalrot. Er grub sich
allmählich weg, noch konnte man ihn an
nikotinfarbenen Fingern erkennen, den Geldspritzen,
doch ist es gemein, zu sagen, dass das Grundstück
ihm gehört habe, auf dem er einen Hochspannungsmast
sprengen wollte und selbst in die Lu flog.
Es ist nicht leicht, nach unten zu kommen, und
nicht sinnlos, aber keiner sieht gut dabei aus.
Er griff zu Patronen, verchromt und glänzend, die
Rundung von intensiv leuchtender Farbe. Ich
bat ihn darum, mir eine zu schenken (Morucci).
Der Aschenbecher befindet sich nach vierzig
Jahren noch immer in Berlin-Charlottenburg, in
der Heerstraße, nun auf dem Boden, wie ein
Hundenapf, der nie seinen Hund sah. Briefmarken
wurden hier abgelegt, Expressauleber, auch
das schöne Sachen, die bald keiner mehr braucht.
GeDiCht decembrie 2010
Feltrinelli Gives an Ashtray as a
Wedding Present
"and failure, yes, that does it in this life"
T. Kling, Leopardi< L'Infinito / Das Unendliche
this hugely orange, table-filling ashtray,
Giangiacomo Feltrinelli's wedding present
for Renate and Walter Höllerer, as if everyone wanted
to put themselves out in it, to be ashes in design<
here are the dead, even before shots are fired.
On one of the lovely armchairs lies
the carelessly tossed holster> hanging on it is
the gigantic pistol. Now, in Havana, in
a little apartment of seventy or eighty square
meters, it belongs to Fidel Castro. Babbles
like a book, so that it's never finished, and
Inge, now la Feltrinelli, photographs him
in pajamas he surely still loves wearing today.
Giangiacomo wore two skins and looked funny
when he finally managed to get rid of her.
Ran across fields then, teeth degenerating,
made dried legumes useful by showing
how they increase their volume
in water, so they push up a little
metal plate and trigger an ignition
mechanism> mix potassium chlorate tablets from
the pharmacy with powdered sugar or liquid
paraffin and sawdust, with added slivers
of laundry soap. e publisher had turned fauve,
cadmium yellow, dark green, signal red. Gradually
dug himself out, could still be recognized
by his nicotine-colored fingers, the cash injections,
but it's cruel to claim it belonged to him,
the plot of land where he wanted to blow up
an electric pylon but blew himself up instead.
It's not easy to get to the bottom, and
not senseless, but nobody looks good doing it.
He reached for cartridges, chromed and shiny,
the curve of intensely shining color. I
asked him to give me one of them (Morucci).
e ashtray can still be found, forty
years later, in Charlottenburg in Berlin, on
Heerstraße, on the floor now, like a
dog dish that never saw its dog. Stamps
stored here, express stickers, such
beautiful things, soon needed no more.
translated by Andrew Shields
32
John Burnside

Born on 19 March 1955 in Dunfermline, Scotland, John Burnside studied English and European
Languages at Cambridge College of Arts and Technology.
His first poetry collection, The Hoop, was published in 1988 and won a Scottish Arts Council
Book Award. He also published Common Knowledge (1991)> Feast Days (1992> Winner of the
Geoffrey Faber Memorial Prize)> The Asylum Dance (2000, a Winner of the Whitbread Poetry
Award and shortlisted for both the Forward Poetry Prize (Best Poetry Collection of the
Year) and the T. S. Eliot Prize)> The Light Trap (2001)> The Good Neighbour (2005)> Gift Songs
(2007) and The Hunt in the Forest (2009). In 2008, John Burnside received a Cholmondeley
Award.
For Jules Smith, John Burnside writes a poetry expressing “philosophical, ecological and
religious concerns”, probably because the author regards nature surrounding him as filled with
“living forms” with which he discovers a sense of continuity. He cannot think of them “as
metaphors, or emblems”. The critic believes that the Scottish poet shares such concerns with
T.S. Eliot, probably the most influential poet over the authors writing in English in the 20th
and, voila, 21st century(es). As for the dark side of John Burnside, the critic mentions the
complicated relationship with “a particular dead person – his alcoholic father”, as revealed in
the memoir A Lie About My Father (2006), that making fatherhood a paradigmatic and
recurrent “narrative” within his works.
These symptoms can also be found in A Normal Skin, the poetry collection out of which we are
now offering some poems in Romanian translation. “At dusk I see my father in the yard”, says
the poet while trying to frame the image inside his “accomplished memory”, a father who is
cutting free a little owl, but in an awkward manner, “self-betrayed, revealing the gap in his hands
to the gathering darkness.” It is also in the dark where the poet hits “a rabbit or a fox-cub”, and
the former living creature establishes a form of continuity through haunting his dreams “You
fade and reappear like Lazarus”. Even the girl he remembers in another poem “is holding a […
] hooded falcon at the centre of her eye”, a strangely beautiful vision upon the risk of becoming
subject to the surveillance animal eye at any instant. His only chance to escape it might be –
after having experienced the chill feeling of the “dead against my skin” or of being hauled “from
a web of birthmarks, age lines, scars beneath the skin” – to achieve a normal skin, to become
more substantial. At least as substantial as the creatures he happens to frequently and deadly
encounter, as described in the road-kill poems or stanzas, in which remorse and late wisdom
make up a powerful, unforgettable cocktail.
Dan H Popescu

33
Poesis interna\ional Poetry decembrie 2010

A Normal Skin O piele normală

e wet days come like a rash< Zilele umede erup ca o eczemă<

aer a month of sun, the windowpanes
are clouded with the aerlife
of cat fur and busy-lizzies,
and, gloved in her latest attack
of eczema, our silent neighbour
sits between her curtains like a burning
candle , her face turned aside,
her shoulders hunched.
She’s taking apart the clocks she collected all year
at boot fairs and local fêtes
and laying them out in pieces on the table.
She knows how things are made – that’s not the point –
what matters is the order she creates
and fixes in her mind<
a map of cogs and springs, laid out in rows,
invisibly numbered.
What we desire un pain
is order, the impression of a life
that cannot be distroyed, only dismatled.
For years you would buy those razors with orange handles,
the toothpastes and mild shampoos for a sensitive skin
I never had. For years, I took apart
the memories I thought would make me whole
being unravelled.
What we desire un pain
is reason< an impression of ourselves
as wounded, explained,
coerced from a destination.
Late at night,
our neighbour draws her curtains, disappears,
and lies in the healing darkness, half-awake,
achieving a normal skin
by an effort of will.
I’m not the one you thought
was sensitive, the soul you hoped to find<
arriving home, still wet with moonlit rain,
I enter the silence you le, in a dreamless house,
and reckon how little I feel,
when I stop to listen.
după o lună însorită geamurile sunt
umbrite de rămăşiţele pământeşti
ale părului de pisică şi ale florilor de grădină
şi, înmănuşată în ultima erupţie
de eczemă, tăcuta noastră vecină
şade între perdele, ca o lumânare
arzândă, cu faţa întoarsă într-o parte
şi umerii aduşi.
Demontează ceasurile colecţionate tot anul
de pe la târguri şi serbări locale
şi le expune piesele pe masă.
Ea ştie cum sunt făcute lucrurile – nu asta contează,
Importantă este ordinea pe care o stabileşte
şi şi-o fixează în minte<
o hartă de rotiţe zimţate şi arcuri, înşirate ordonat,
invizibil numerotate.
Ce ne dorim de la durere
este ordine, imaginea unei vieţi
care nu poate fi distrusă, doar demontată.
De ani de zile cumpăr aceleaşi aparate de ras portocalii,
paste de dinţi, şampoane pentru pielea sensibilă
pe care n-am avut-o niciodată. Ani de zile am
dezmembrat
amintirile care credeam că mă vor întregi
dacă le desluşesc.
Ce ne dorim de la durere
este înţelepciune, imaginea sângerândă a propriei
noastre fiinţe, explicată,
abătută silit de la o finalitate.
Noaptea târziu
vecina noastră trage perdelele, dispare
şi zace în întunericul vindecător, pe jumătate trează,
dobândind o piele normală printr-un efort de voinţă.
Nu sunt eu acela pe care îl
credeai sensibil, sufletul pe care sperai să îl găseşti<
ajuns acasă, ud încă de stropi strălucitori de lună,
intru în liniştea pe care ai lăsat-o într-o casă fără vise
şi îmi dau seama ce mic mă simt
când mă opresc să ascult.

The Man Who Was Answered Omul căruia i-a răspuns

By His Own Self propriul sine
aer Tirzah Ravilious după Tirzah Ravilious

It happens to me Mi se întâmplă
in a dream< într-un vis<
I’m standing in this room, in black and white, Se face că stau într-o cameră în alb şi negru,

a village implied by the window – hydrangeas and light un sat se insinuează prin fereastră – hortensii, lumină
and people walking home şi oameni îndreptându-se spre casă
from evensong. de la vecernie.

34
decembrie 2010
It’s summer. I’m wearing the same
striped shirt,
immersed in the man my mother would have liked<
well-groomed, well-dressed,
not too intelligent.
e phone rings and I reach to pick it up
or is it me who calls – I’m not quite sure –
but there, at the end of the line
is another voice
I know is me, my own self calling home
from somewhere different.
He’s talking about a world
that might have been<
the same hydrangeas, smudged with dust and rain,
the same trees, the same wide streets,
but colour has intervened, complexity, detail,
the subtleties we miss, to manage
comfort with ourselves and one another.
Sometimes, you can look up from a book
and notice that more time has passed
than you would have expected,
the world going dark outside, the garden
dusted with soot, your fingers
stiffening, all of a sudden, becoming
no more than they seem.
It happens to me,
in the dream<
I answer the phone and the dark world is quietly
present< my own voice
lush as the midsommer distance where towns dissolve,
their people back from church, adjusting the dials
on empty wirelesses and tuning in
to nothing, to their own selves, calling home.
Poetry Poesis interna\ional
Este vară. Port aceeaşi
cămaşă cu dungi,
preschimbat în bărbatul care i-ar fi plăcut mamei<
bine îngrijit, bine îmbrăcat,
nu prea deştept.
Sună telefonul şi eu dau să ridic receptorul
Sau poate că eu sun – nu sunt sigur
dar acolo, la capătul firului,
e o altă voce
Ştiu că eu sunt, eu însumi sun acasă
din altă parte.
El vorbeşte despre o lume
care ar fi putut exista<
aceleaşi hortensii, mânjite de praf şi ploaie,
aceiaşi copaci, aceleaşi străzi largi,
dar intervine culoarea, complexitatea, detaliul,
subtilităţile care ne scapă, atingerea
împăcării cu sine şi cu ceilalţi.
Câteodată se întâmplă să îţi ridici privirea din carte
şi să descoperi că a trecut
mai mult timp decât te aşteptai,
lumea de-afară se întunecă, grădina e
presărată cu funingine, propriile degete
înţepenesc, dintr-o dată devin
nimic mai mult decât exact ceea ce par.
Mi se întâmplă
în vis<
Răspund la telefon şi lumea întunecată devine
o prezenţă mută< vocea îmi devine mai amplă
ca să acopere distanţa spre vara ce evaporă oraşele,
locuitorii lor, întorşi de la biserică, îşi cuplează telefoanele
la reţele inexistente, luând contact
cu vidul, cu propriul lor sine care sună acasă.
translated by Antonia Pâncotan
35
emilian Galaicu-P[un

“V cc •”
A A
Our Father who art in heaven you are the iron stake as I on earth am the cow tethered to you by the rope moo

2.
which rope is a predicate because< 1) it shows what the subject is doing and 2) it answers
the question what’s going on? the family school taught me
that the subject is “cow”< it pulls out—
the active voice—the stake. as a child they cowed me by vac-
cinating me anti-
God< for me they pulled out the stake
my earthly father the puppeteer brought it to the junkyard he took me by the rope
and led me to school like an ox on a lead to learn
together with other milksops and mooncalves to ask
the question I knew the answer to. I was on the point of
coming back like a cow. oh innocence lost together with the first “why is it?”
and as to a child who surprised his parents
making love so truth showed itself to me. I recognized it< I must moo-
ve on to the next world! it was as if I’d been born again< I tugged on
my bedsheets though I remained motionless. only the rope moo
vibrated and its vibration filled the air with
circumvolutions. “there’s no light
anywhere...” since then I’ve had dark circles under my eyes. always ready
to tie myself to the rope moo—the reflexive
voice—around my neck. for a long time since then it’s been only knots. as I tried to
get to its point it passed through my hands
like a string of rosary beads< a lot of the time merely “why is it?” and again the same “why?”
until the words perhaps are melted together—the passive voice—
by the rope moo I will be led to him. like he who stays and wants
to swallow the moon as in that poem in verses
Tibi vero gratias agam quo clamore? Amore more ore re
I swallow a letter until it sticks in my throat ore re-

3.
ality< with four legs an udder horns a tail on the tip of which
quotation marks make a whiskbroom. oh, when I was a wee lad following along at the cow’s tail
never was I sent to tend the cow — my relation with
the quadruped being established by this association< as a little kid
when I played a prank my grandmother yelled at me
“you pharaoh!” my flesh — seven white cows fat with milk eaten
up by seven black and ill favored cows — since then
it’s a frightful nightmare from which I wake up — to interpret
it — and send for the priest. and the priest sends for
the bell ringer. and he sends for the gravedigger. at the command “one two three up!” they pick
the slave right out of his prison cell (it goes without saying
they didn’t have a clue about what anton pavlovich said< “everyday
you have to squeeze the slave out of you”) and they hurriedly present him to me. his words
strike my ears as through a stethoscope<

36
decembrie 2010 Poetry Poesis interna\ional

4.
“a poem is — exactly the same as an empire. what is
an empire? exactly the same as the stomach of a bovine — sing
along with us the cow grazes
the grass so green...—with two larders < the bigger one is like a storehouse
where grass lies down in its green nightshirt and night
wakes up in coarse striped twill in the little
larder, which in fact sustains digestion. (‘don’t
be sad,’ father said, ‘you’re leaving
a larger prison for a narrower one’) I built
a fih of the country—sing
along with us the flowers
flourish in the fields...—and I locked it up in the little larder. we put
guards all around. we put on a dog collar of
electricity and I threw the muzzle away. I sicced it on and
I set it loose at the barbed wire and (‘...but
you won’t be happy when you get out,’ he went on saying, ‘you’ll just change
a narrower prison for a larger one’) in this way
we handed out handouts and we had the upper hand. repeat
along with us< a poem
is—exactly the same as an empire. it has the stomach
of a bovine< hardly has it swallowed words when it starts
to digest them< its milk
we drink in the evening we drink it at noon in the morning we drink it and at night we drink it
and we drink it. signed< iosif vis-

6.
“to recite
poems in prison,” ion muresan points out, “is the equivalent of organizing
a mass escape.” we celebrate, muresan cristofor and yours truly — we three kings of
Orient — on the eminescu anniversary at gherla, in one end
of the huge prison “in the shape of a broad U” — there’s no need for us
to wave our hands above us and thus pay homage< “eminesc-U-U-U!” like at a rally — in one
of the cells suddenly transformed to “the big house” — quotations
from eminescu decorate the walls (a heap of towels open
and close each quotation like quotation marks) beside a map
of greater romania and “excerpts from the statues of internment” together
with a thousand young people in coarse striped twill — oh their short
bristly hair like an english greensward cut to zero for at least ten
generations in a row — only eyes and ears, through the desire for elusive freedom —
libi. I inhale gherla air deep into my chest — not even the thickness
of my diaphragm between present and past — and I exhale the carbon dioxide of the gulag<
“osip Mandelstam — the story is told — in those months
of detention, disgusted by dirt and misery, never ate
mess-hall grub, he was an unusually delicate poet, with an innate sense of
hygiene, a pure skeleton, flinging over his le shoulder
the toga of flesh, publius ovidius naso of the gulag, to
sustain his breath, he’d recite
to the common criminals, whole kilometers of poems, whereupon
they rewarded him, better than in borges’s prose, royally< with a portion
of white bread every day.” oh poetry, panem et circenses.

7.
“a very docile population. the common people. a nation with fear of
god.” as if we all were born to one mother. as if
the mother gave birth to us one night in which
the black cow calved a heifer and the newly-calved heifer calved a heifer and
that heifer calved a heifer from which — turned away from the tit — we sucked.

translated by Adam J. Sorkin and Cristina Cîrstea

37

A lături doar de Viaţa
unui om singur, jur-
nal incendiar păstrat până deunăzi în
sertarul lui Adrian Marino, ultimul
volum de poeme al lui Mircea Cărtă-
rescu este, cu siguranţă, surpriza edi-
torială a anului. Că scriitorul a re-
nunţat definitiv la poezie de mai bine
de două decenii, se ştia. Mai puţin cu-
noscut era, în schimb, faptul că Mircea
Cărtărescu şi-a luat rămas bun de la
poezie tot în scris. Compuse între 1988
şi 1992, piesele din volumul Nimic
(editura Humanitas, 2010) alcătuiesc
un crud rechizitoriu nu doar la adresa
poeziei în general, ci mai ales – şi de
aici derivă întreaga tensiune a cărţii –
la adresa propriului imaginar. Fapt cu
atât mai surprinzător cu cât, orice ar
zice cârcotaşii obsedaţi de revizuirea
canonului, niciun poet postbelic, în
afară de Nichita Stănescu, nu poate
egala, nici în viziune, nici în revoluţio-
narea limbajului, cărţile lui Mircea
Cărtărescu din anii ’80. Cel care paro-
dia în O seară la operă scrisul tuturor
poeţilor români importanţi ajunge să
se pastişeze, acum, pe sine. Numai că
autopastişa finală nu mai înseamnă fe-
ricită revizitare, ci deconstrucţie ma-
sochistă.’
Într-adevăr, nimic din vizionaris-
mul totalizator, nimic din încrederea
în capacitatea „lighioanelor fără nu-
măr” din cărţi de a popula singurăta-
tea, nimic din voinţa poetică de a
transfigura banalul cotidian al anilor
’80 într-un fairy-tale nu mai răzbate
în poemele cele mai recente. După
cum dispar levitaţiile fantastice, idilele
amoroase drapate într-un limbaj car-
navalesc-ironic, sau secretul nimb me-
tafizic ataşat obiectelor< „zeul creion”,
„zeul casetofon” sau „zeiţa faţă de ma-
să”, cum se exprima poetul într-un
fragment din Totul, redevin brusc şi
brutal creion, casetofon şi faţă de masă.
Ruptura nu e, însă, totală, căci două
lucruri au rămas din vechiul Cărtăres-
cu< atitudinea neconcesivă faţă de sine,
cuplată cu capacitatea de a proiecta pe
un ecran superior dramele biografice
cele mai derizorii. Cum e, bunăoară,
pierderea inspiraţiei< căci, mai degrabă
decât o banală istorie a renunţării la
scris, Nimic reface procesul teribil al
O carte fără poze
abandonării poetului de către poezie.
Aşa încât cele mai convingătoare piese
exemplifică şi înscenează această pa-
ralizie de imaginar. Scenele fabuloase
de dinainte refuză să se mai închege,
locurile familiare epifaniilor cărtăres-
ciene rămân goale< „mi-am lipit frun-
tea de geam, ca în adolescenţă. / am
privit tot ce se putea vedea de aici< un
bloc gri, cu dâre umede/ antenele co-
lective îndoindu-se de vânt,/ şi-n rest
nimic.” Toată consistenţa volumului
stă în a arăta rotiţele mecanismului
cărtărescian învârtindu-se în gol, când
nu scrâşnesc de-a binelea. Capacitatea
lingvistică ieşită din comun – Cărtă-
rescu e probabil posesorul celui mai
cuprinzător lexic poetic din literatura
română – dispare de parcă nici n-ar fi
fost, sub textura unui discurs apatic şi
dezabuzat, compus din fraze sau sin-
tagme rostite pe jumătate. E ca şi când
un lapsus imens ar fi afectat toate ţesu-
turile vitale ale poeziei. Dacă, oricât
de autoironice, desele ieşiri metatex-
tuale din volumele anterioare erau for-
me de celebrare a superbiei creatoru-
lui, în Nimic, ele sunt doar lamento-
uri amare cu privire la propria nepu-
tinţă< „«montgolfier al disperării»” –
ce rahat emfatic!/ „«tristeţea satanică»”
– imbecil!/ primeşte acest poem im-
becil, cititorule/ atât de des jignit cu
poeme bune./ mi-e milă de tine,/ ti-
pesă amatoare de poezie,/ adolescent
pederast./ hai, plimbă-ţi dosul prin
magazine,/ cară-te la Băneasa,/ lasă
dracului cartea asta”.
Cele mai reuşite din volum sunt,
însă, aşa-zisele poeme ale fericirii cas-
nice, citabile aproape în întregime< So
38
alex Goldiş
this is Xmas, Odată aveam viziuni,
acum am..., Ieşim la plimbare cu tri-
couri la fel sau Iarna. Deşi par că în-
locuiesc fără rest avânturile metafizice
de odinioară cu impulsuri şi expe-
rienţe cât se poate de simple (de la do-
rinţa de a avea un magnetofon până la
o după-amiază în parc cu familia), un
morb secret al deziluziei le traversează
de la un capăt până la celălalt. Toate
idilele cărtăresciene sunt declamate de
o voce absentă, depersonalizată, mi-
mând o perspectivă postumă, în care
nu doar imaginaţia, ci şi memoria şi-
au pierdut orice rol< „sunt fericit şi lip-
sit de griji/ e un iunie tropical/ dau
târcoale maşinilor de turnat asfalt, care
aştern strat peste strat/ gudronul cu
pietricele, aromat/ n-am nimic de fă-
cut, umblu ca un turist, ca un străin/
viaţa mea –/ dar viaţa mea s-a sfârşit
de mult...”. O lovitură de teatru abso-
lută, căci distanţa dintre poezie şi viaţă
– postulatul de bază al volumului – se
micşorează dintr-o dată drastic. Ane-
mia vocabularului poetic, crisparea
sintaxei, tranzitivitatea amorţită a dis-
cursului fac ca idilele cărtăresciene ca-
re celebrează armonia în doi sau iubi-
rea maritală să pară fotografii alb-ne-
gru („o carte fără poze”, zice scriitorul
însuşi) faţă de curcubeul de nuanţe
din marile poeme ale suferinţei şi ale
singurătăţii. Astfel încât nu-i exagerat
să se spună că în relieful pledoariei
pentru experienţa simplă şi nemediată,
poetul tânjeşte după propria scriitură
ca după o viaţă pierdută.
Produs al unui scriitor care a reuşit
să-şi stăpânească exemplar criza de
creaţie transformând-o într-o temă
credibilă, Nimic rămâne, de nu o piesă
esenţială a operei cărtăresciene (luate
în sine, destule fragmente sunt negli-
jabile), măcar un document care fi-
xează definitiv imaginea poetului. Da-
că mai existau cumva dubii, acum lu-
crurile sunt clare< poetul cotidianului,
al ironiei şi al deconstrucţiilor inter-
textuale din anii ’80 era, în fond, un
mare iluzionat, infinit mai apropiat ca
spirit de o tradiţie metafizică decât de
tranzitivitatea poeţilor americani. Spre
aceştia din urmă, Mircea Cărtărescu
a emigrat doar silit, când a încetat să
mai creadă în poezie.
 De-a viul, de-a Orfeu...
Î n cel de-al treilea volum
al său, De-a viul (Cartea
Românească, 2010), Teodor Dună
mai face câțiva pași, foarte impor-
tanți, în articularea sintaxei sale
poetice, dublate – așa cum se cade,
de altfel – de o viziune proprie, afla-
tă la antipodul celei fracturiste, mi-
nimaliste, mizerabiliste etc. a ge-
nerației din care, respectând măcar
cronologia, face parte. Nimic nu
sună a gol și nu indică vreo „slăbi-
re“, vlăguire sau epuizare a sensului
în cele trei cicluri componente< des-
trupări, de-a viul, carla. Fie că sunt
interioare ori exterioare, mundane
ori extra-mundane, grefate pe real
ori imaginate (cu aplomb supra-
realist-oniric, romantic, rimbal-
dian, blecherian, arghezian și nu
numai), universurile lui T.Dună
sunt pline, clocotesc de viață și tind
spre un punct în care contopirea
lor, comuniunea să fie posibilă. Și
pentru că, în vremuri sărace, un
astfel de ideal este greu de atins, ar-
tificiul găsit constă în alipirea vocii
poetice de cea a unui „mort viu“,
cu o existență interstițială, ce-i per-
mite dubla viziune< când „întrupa-
tă“, când „destrupată“.
Evadării din concret, produsă
printr-o voluntară izolare și des-
prindere, dar fără un refuz agresiv
formulat în acest sens, îi este ime-
diat consecutivă dorința de a trăi,
cu toți porii, cu toți nervii, cu tot
sufletul în altă lume, devenită po-
sibilă și inaugurată prin scris. Cel
fără de trup tânjește să fie un altul
– un vizionar indrăgostit de tran-
dafiri sălbatici, cai albaștri și orașe
de sare. Și chiar mai mult decât un
vizionar – un Orfeu capabil „să des-
trupeze“ și „să întrupeze“ prin cu-
vânt, și asta nu doar pentru sine, ci
și pentru ceilalți. Nicăieri, în textele
lui T.Dună, nu se vorbește explicit
despre scris sau despre poezie, și
totuși numai despre asta este vorba.
Capacitatea de a face implicite, de
a trece în subtextual chestiunile
metapoetice, de a le ascunde în spa-
tele unui discurs construit pe o re-
țea obsesională de imagini care-și
corespund, la distanță (trec dintr-
un ciclu în altul), dar și în profun-
zime, este principalul merit al vo-
lumului. Să scrii poezie cu o viziune
„tare“ (până la orfism de „tare“),
însă fără derapaje înspre ermetic,
sentențios, oracular (decât ara-
reori) nu este deloc puțin lucru. Ba
chiar e o mare îndrăzneală.
Spațiile privilegiate (amintind
de cele „blestemate“ ale lui Max
Blecher) din care pornesc, „ca prin
minune, ca dintr-o mare dragoste“
(patul) experiențele integratoare
sunt „patul“, „camera“, „gangul“.
Singurătatea este obligatorie, be-
nignă și însoțește „destruparea“, ac-
cederea la viziunea de dincolo.
Emoțiile firești nu sunt nici ele ex-
cluse< „plâng de câtă fericire mi se
îngăduie/ și de câtă încremenire mi
se îngăduie“ (patul). Un poem ha-
lucinant în acest sens, al întâlnirii
cu o taină ce-l (re)întemeiază, este
înverzirea> contruit în climax, cu o
știință de-a dreptul savantă în mâ-
nuirea refrenului, textul dă seamă
despre „minunata întâmplare“ a în-
vierii, despre reîntâlnirea „destru-
39
nicoleta Cliveţ
paților“ ieșiți „din pământul rea-
văn“ cu „întrupații“, despre cum,
în fața acestui miracol, „să te bucuri
ar fi puțin/ să plângi de bucurie ar
fi încă și mai puțin“. Finalul este fri-
sonant, statuând începutul unei vi-
ta nuova< „și mergem, ca prin mi-
nune, toți deodată, lângă un/ râu.
și am văzut că nu apă curgea,/ ci o
carne mică, bolnăvicioasă/ susura
sub noi. și atunci s-a auzit ca un
chiot printre/ destrupați/ și ei au
coborât malurile și au intrat în râu/
cu grijă, de parcă era prea rece car-
nea,/ apoi s-au obișnuit,/ au început
să facă pluta, chiar să sară precum/
delfinii și nouă ne părea bine pen-
tru ei, ne părea bine/ și pentru noi,/
că nu trebuie să ne mai fie rușine
cu carnea noastră./ și într-o așa pri-
măvară/ nu se mai deosebea carnea
de destrupați, râul de iarbă/ și oa-
menii de destrupați/ și nu se mai
deosebea chiar nimic și nici unul
de altul/ și nici fiecare de râu și totul
gâlgâie/ încântător în jur și înver-
zește și trece nu doar prin unul,/
cu prin fiecare prin toți// și într-o
așa primăvară să fii destrupat este
puțin,/ să vezi cum crengile înver-
zite despart carnea e și mai puțin/
iar să fii viu e încă și mai, și mai
puțin“ (înverzirea)
După ce descoperă, în primul
ciclu al volumului, în chipul și pe
limba sa, calea, adevărul și viața,
poetul își concepe ciclul median în
lumina noii revelații, celebrând
„viul“. Cu puteri cvasi-demiurgice,
se joacă (și nu prea) „de-a viul“, eli-
berându-l din orice, de pretutin-
deni, la modul dionisiac, de nestă-
vilit< „viul ăsta de o sută de tone
spulberă orice, străpunge/ carcase-
le, străpunge cimentul/ și totul clo-
cotește de viață< asfaltul respiră,/
lemnul respiră, miezul nopții res-
piră. și chiar dacă nu e nimeni în
jur,/ lumea fierbe de viață cu ni-
meni în ea.// acum, când viața mea
nu mai cunoaște margini,/ îmi ridic
Poesis interna\ional
mai mult mâinile, îmi desfac dege-
tele/ și blocurile își scuipă temeliile
și țâșnesc înnebunite/ prin aer și la
o sută de metri deasupra pămân-
tului/ explodează ca mii de artificii“
(de-a viul). Dar oricât ar fi revela-
țiile de întemeietoare și „viul“ de
viu, îndoielile, angoasele nu pot fi
înlăturate cu totul. Atunci când
„destruparea“ e viciată, când des-
prinderea nu e posibilă, când realul
devine copleșitor, când „carnea de
lemn, carnea grea, fără folos“ nu se
lasă înfrântă, atunci prinde contur
angoasa morții, atunci o sfoară le-
gată „de piciorul unui mort proas-
păt“ oprește înălțarea< „chiar și
când îmi suflecam pantalonii în ță-
râna lunii, / eu rodeam sfoara./ lân-
gă stele care se atingeau ca stropite
cu apă, eu/ rodeam sfoara./ înotând
printre găurile negre ca-ntr-un iaz
cu pești,/ văzând pământul ca un
sâmbure, eu rodeam sfoara,/ și de-
geaba./ tot legat de piciorul mor-
tului proaspăt, mortului parfumat“
(sfoara). Reversul poemului înver-
zirea este întâlnire> aici, într-un de-
cor apocaliptic, un straniu mesager
al întunericului („sunt nimeni“) îi
comunică explicit, în cuvinte puți-
ne, dar neechivoce că „aici se ter-
mină cerul“, că „nu învie nimeni
așa oricum oricând“ (întâlnire).
Există două versuri, în poemul
el putrezește mai repede, care par
să concentreze esența poeziei lui
T.Dună< „știu că merg cu un mort
în spate și/ că mortul are fața în-
toarsă spre cer și vede“. Altfel spus,
știu că sunt deopotrivă „întrupat“
și „destrupat“, că trăiesc și aici, și
dincolo, că sunt făcut să pot privi
spre cer și că, dacă această privire
obosește, urmează dezastrul, pră-
bușirea fără sfârșit, neantul< „așa că
aproape mă grăbesc./ îl ridic și, cu
el în spate, încep/ o groapă. Pămân-
tul voia singur afară./ apoi pămân-
tul care voia singur afară se rupe
sub mine./ și-am început să alunec,
întâi încet,/ apoi mă prăbușesc
printr-un pământ moale și cobor
mai adânc (...)/ apoi alunec prin
încremenire, mai jos, și nu mai e/
nimeni, și tot cad, tot mai jos, și ră-
mâne/ doar prăbușirea< rece, ne-
agră, de neoprit“ (el putrezește mai
CroniC{
Teodor Dun[
repede). Moartea se apără destul
de bine în această joacă serioasă
„de-a viul“. Suficient de bine încât
partida să se încheie cu o remiză.
Compozită, pe alocuri trenantă,
secțiunea a treia – carla – însumea-
ză ciclurile precedente> un el și o
ea (fiecare crezându-l pe celălalt
mort și fiecare fiind o mască a poe-
tului, pe aceeași scindare „întru-
pat“/„destrupat“) se întâlnesc în-
tr-un cadru profund naumian, în
care el își joacă de la început rolul
de Orfeu< vede „un oraș de sare“,
„făcut din liniște și mulți meste-
ceni“, cu „timp peste tot“> ea (carla)
face, inițial, figură de Cătălină< are
repere concrete, face gesturi expli-
cabile, nu vede „cai albaștri“, crede
că „la lumină nu ai cum să te uiți“
și nu e deloc obișnuită să i se vor-
bească „despre lucruri așa frumoa-
se“. Încearcă să-l atragă în lumea ei
(„cred că îi era frică să fie viu apoi
mi-a zis acolo întreaga liniște se va
aduna lângă noi și m-am apropiat
mai mult de el vroiam să audă că
respir e doar un vis în care ești ni-
căieri îi spun e doar un vis trezeș-
te-te...“), dar sfârșește prin a se
tranforma ea însăși> ființa începe
să i se poetizeze (Cătălina devine
Zenobie) și să se încreadă tot mai
mult în darul lui de a înființa lumi
prin simpla rostire< „cred c[ suntem
40
decembrie 2010
fericiți în unele nopți aud de parcă
o mare se lovește de pereții casei
noastre atunci miroase de parcă am
fi înconjurați de lanuri întregi de
trandafiri deși știu bine că nu cresc
deloc pe aici îmi place să cred că
vorbele lui rămân cu noi în came-
re// cu cât va vorbi mai mult despre
trandafiri cu atât ei vor umple casa
mai mult“. Până la urmă, va vedea
ea însăși „orașul de sare“, „caii al-
baștri“ și trandafirii, fapt care, pen-
tru el, echivalează cu împlinirea vi-
sului, cu reușita de a aduce la viață
prin cuvânt, cu reunificarea ființei.
În acest punct, însă, ambiguitatea
revine> fie Orfeul douămiist nu are
puterea de a rămâne spre a se bu-
cura de visul împlinit, de comuniu-
ne („cînd am privit din nou era deja
acolo și am văzut ceva albastru
apropiindu-se și i-am strigat îi văd/
și el nu a auzit era deja acolo întors
cu spatele și nu putea vedea cum
se apropiau chiar se apropiau zeci
de cai albaștri (...) e întocmai cum
ai spus îi strigam numai că acum
toate sunt adevărate și el stătea cu
spatele (...) a rămas întors cu spatele
nu a văzut cum toate se făceau de-
odată adevărate și el întors cu spa-
tele nu vedea cât de frumos e totul
și cât de aproape“), fie avem de-a
face cu un Orfeu atipic, care nu mai
întoarce privirea după Euridice...
hajtman Kornél

genezis az isten most csak nézné

ahogy elengedem kezed
„Ő így válaszolt< és pörögsz a szakadék felé
Hallottam lépteidet a kertben, s féltem, aztán eltűnsz...
mert meztelen vagyok, tehát elrejtőztem. a mélység széléről utánad nézek
De ő így szólt< Ki adta tudtodra, hogy meztelen vagy?” szádon mosoly melyet
(Biblia) az a másfél óra égetett oda
a hideg szél véresre harapja arcomat
melyben érett tekinteted feküdt
ha már az ágy sem közös most eltűnsz és itt hagysz néhány lépést
és ott állok egy avas gyertya mellett boldogan hogy egy életen át tanuljam
újrafogalmazva a teremtés könyvét
ahol a bűnös én vagyok tested most szép
Éva pedig tiszta és boldog nem mozdul mintha ki lennél tömve
... de csak halott vagy
de így jobban megnézve a fenekén van egy szeplő vajon emlékszel?
az éjszakák, napokat karistoló percek
közös lehetne a párna is most üvegkoporsóban
kígyóként tekereghetnénk egymáson márvány tested
almáid savanyú íze sem zavarna és méhek porozzák hajadba tűzött
csak a tudat hogy te Éva vagy én Ádám almafa virágot
és az ágyat még ki kell faragnom melyet az örök fáról szedtél
mely megmutatta meztelenséged
kettétörött az ágy, a párnák is kiszakadtak kezdetét
súlyos tollak koppannak vékony alakodon
az ágy deszkái a magasba emelnek
szálka sérti óvatos bőröd
a vércseppeket számolom örök randevú
melyek a földre hullatva összeállnak
és utat mutatnak a Paradicsomon kívülre
ahol senkit nem zavar, hogy kifli alakú hold alatt vártam rád
a tollak alatt a bőröd van még valamikor az ős kertben
a bőröd alatt pedig a húsod ahol már messziről láttam melleid ringását
kifli alakú hold alatt várok rád
átlátszó testeden megtört a fény itt a langyos őszi éjjelben
a falakra Roschard-teszteket rajzoltál már messziről hallom cipőid kopogását
Mire megérted visszajövök – mondtad kifli alakú hold alatt foglak várni
és ujjaddal megpöckölted a fülemet egy új korban, ahol már alvázszámom is lesz
és messziről fogom érezni radaromon
táncolhattunk volna chipjeid apró lüktetését
de csak mi ketten

Hajtman Kornél 1985-ben született Párkányban. 2005-ben érettségizett Esztergomban. Jelenleg

a Pázmány Péter Katolikus Egyetem Bölcsészettudományi karán tanul magyar-hittan szakon.
Főleg verseket ír.

41
 Dsida Jenő

Născut pe 17 mai 1907 la Satu Mare, Dsida Jenő a studiat Dreptul la Cluj, unde a
fost redactor la mai multe reviste. A tradus în maghiară poezie din latină, română,
germană şi rusă (Catul, Baudelaire, Horaţiu, Puşkin, Eminescu etc.). A publicat
volumele Leselkedő magány (Singurătatea la pândă, 1928)> Nagycsütörtök (Joia
Mare, 1933)> Az angyalok citeráján (Pe ţitera îngerilor, 1938). A murit la 7 iunie
1938. I-a fost tradus în româneşte volumul Peisaj cu nori (Kriterion, 1974), cu o
prefaţă de Ştefan Augustin Doinaş.

Legyen áldott Binecuvântare

Legyen áldott a bánatosan forgó, Binecuvântată fie lumea care se roteşte trist,

kevés jót adó világ dătătoare de-atât de puţin bine,
s benne az apró emberhangyák şi oamenii furnici
nyüzsgő céljaikkal. ce mişună în ea cu ţelurile lor.

A folyókban legyen sok a hal, În râuri peşte mult să fie

az erdőkben a vad iar în păduri sălbăticiuni,
s találják meg mások helyettem în locul meu să afle alţii
az élet békességét. pacea vieţii.

Legyenek áldottak a nők, Binecuvântate fie femeile

akik a szemembe kacagtak< care mi-au zâmbit<
Mézes legyen minden csókjuk, dulci ca mierea să le fie sărutările,
legyenek szép gyermekeik. să aibă copii frumoşi.

S legyenek áldottak a szöszke fiúk, Şi binecuvântaţi fie băieţii blonzi

kik márciusi fényzuhogóban care în lumina torenţială din martie
valami elhagyott mezőn pe un câmp părăsit se vor juca
csontjaimmal játszanak. cu oasele mele.

Az utolsó miatyánk Ultimul tatăl nostru

Parányi pirula. Pilule mici.

Itt a lámpaoltás. Lumina se stinge.
Miatyánk ki vagy a mennyekben! Tatăl nostru carele eşti în ceruri!
Megint egy sikoltás. Cineva iarăşi plânge.

Aludni, aludni, Să dormi, să dormi în pace

csend, nyugalom, béke. De chinuri izbăvit.
Szenteltessék meg a Te neved! Sfinţească-se numele Tău.
Lesz-e ennek vége? Când vor lua sfârşit?

43
Poesis interna\ional
Magas bácsi sóhajt,
aki meghal, jól jár.
Jöjjön el a Te országod!
Hat az altató már.
Csillagok villognak.
Hunyorogva int egy.
Legyen meg a Te akaratod!
Nekem minden mindegy.
Nagycsütörtök
Nem volt csatlakozás. Hat óra késést
jeleztek és a fullatag sötétben
hat órát üldögéltem a kocsárdi
váróteremben, nagycsütörtökön.
Testem törött volt és nehéz a lelkem,
mint ki sötétben titkos útnak indult,
végzetes földön csillagok szavára,
sors elől szökve, mégis szembe sorssal
s finom ideggel érzi messziről
nyomán lopódzó ellenségeit.
Az ablakon túl mozdonyok zörögtek,
a sűrű füst, mint roppant denevérszárny,
legyintett arcul. Tompa borzalom
fogott el, mély állati félelem.
Körülnéztem< szerettem volna néhány
szót váltani jó, meghitt emberekkel,
de nyirkos éj volt és hideg sötét volt,
Péter aludt, János aludt, Jakab
aludt, Máté aludt és mind aludtak...
Kövér csöppek indultak homlokomról
s végigcsurogtak gyűrött arcomon.
Hammelni legenda nyomán
Jajgató, szürke alkonyat tereng.
A hammelni furulyás legendáját idézem
és megirígylem őt.
Mert e városra is rászakadt az átok.
Patkányok hemzsegnek a kertben, az uccán.
Megemésztik a kamrákba-gyűjtött életet.
Gond-patkányok, szegénység-patkányok,
bánat-patkányok, bűn-patkányok,
betegség-patkányok és halál-patkányok
rondítanak be mindent feketére.
Nem lehet lépni tőlük.
Felkúsznak az alvó ágya-fejére
s ajkába harapnak.
S az emberek meghalnak, vagy megőrülnek.
verseK decembrie 2010
Bătrânu-nalt oează,
Să mori fără durere.
Vie împărăţia Ta!
Azi, şase somnifere.
Bat stele-n geam. Clipind
Îmi face semne una.
Facă-se voia Ta!
De-acuma mi-e totuna!
traducere de Emil Giurgiuca
Joia Mare
Nu exista legătură. Au anunţat şase ore
întârziere şi, în întunericul sufocant
al sălii de aşteptare din Războieni,
am zăbovit şase ore, în joia mare.
Trupu-mi era frânt şi sufletul greu,
ca cel pornit pe un drum tainic,
la chemarea stelelor, pe un teritoriu fatal,
fugind din calea sorţii, mereu în faţa sorţii,
ce simte de departe, cu nervi fini,
duşmanii ce se furişează pe urmele lui.
Dincolo de geam zornăiau locomotive,
fumul dens m-a pălit ca o uriaşă aripă
de liliac. M-a cuprins o groază opacă,
o frică animalică, adâncă.
Am privit în jur< aş fi vrut să schimb
câteva vorbe cu oameni buni, de încredere,
dar era o noapte ceţoasă şi întuneric rece,
Petru dormea, Ioan dormea, Iacob
dormea, Matei dormea şi toţi dormeau...
Picuri grei au pornit de pe fruntea mea
şi s-au scurs de-a lungul feţei mototolite.
După legenda din Hamelin
Pluteşte un amurg gri, plin de tânguială.
Invoc legenda muzicantului din Hamelin
şi îl invidiez.
Căci şi asupra acestui oraş a căzut blestemul.
Şobolani mişună în grădină, pe stradă.
Mistuie viaţa adunată în cămări.
Şobolanii grijilor, şobolanii sărăciei,
şobolanii amărăciunii, şobolanii păcatului,
şobolanii bolilor şi şobolanii morţii
pocesc totul, înnegresc totul.
Nu poţi să mai calci de ei.
Se caţără pe patul celui ce doarme
şi îi muşcă gura.
Oamenii mor sau îşi pierd minţile.
44
decembrie 2010
Előkotornám, megríkatnám kicsi furulyámat
varázslatosan, szomorúan, szépen.
Ameddig szem ellát a nagy mezőn,
körém sötétlene népem átka, milliárd patkány.
Megindulnék lassú lépésben, egyre furulyázva,
valamerre az üveghegyeken túlra.
S a világ nyomora mind az enyém lenne
s úgy hömpölyögne cincogva, visongva, jajongva velem
mint bűzös-fekete, végtelen árvíz.
És hátam mögött, messze felvonnák a lobogókat,
piros tüzeket gyújtanának az estben
s felharsanna az öröm rivalgása.
Meredtszemű ősz
Kiszivattyúzták az üvegburát,
a lelkemet.
Nincs benne hang, csak meredtszemű ősz.
Csend és homály.
A hullt levelek ágya mély, puha,
selymes halom,
de nem zörög turkáló láb nyomán,
nem is zizeg.
A varjú se csárog a jegenyén,
csak tátogat.
Halálos-némán teljesedik el
a rendelés<
Aki elfáradt, nincs kinek köszönjön,
aludni megy.
Az álmos űrben úgy úszik-lebeg
sok furcsa vers,
mint az ökörnyál udvarunkon, otthon,
ősz elején.
PoeZie Poesis interna\ional
Mi-aş dezgropa fluieraşul, l-aş face să plângă
fermecător, trist şi frumos.
Ar întuneca, cât vezi cu ochii marele câmp,
blestemul poporului meu, miliarde de şobolani.
Aş porni cu pas încet, cântând întruna,
undeva dincolo de muntele de sticlă.
Şi toată nefericirea lumii ar fi a mea
şi ar năvăli chiţăind, în gemete şi ţipete cu mine,
ca un potop nesfârşit, negru şi împuţit.
Şi în spatele meu s-ar ridica steagurile, departe
s-ar aprinde focuri roşii în noapte
şi ar izbucni strigăte de bucurie.
Toamnă cu ochi încremenit
Au vidat clopotul de sticlă,
sufletul meu.
Niciun sunet, doar toamnă cu ochi încremenit.
Linişte şi obscuritate.
Patul frunzelor căzute e un adânc, moale
morman mătăsos,
dar nu foşneşte sub picioarele ce-l răscolesc,
nici nu fâşâie.
Nici cioara nu croncăne în plop,
doar clămpăne.
Hotărârea se îndeplineşte
cu muţenia morţii<
cine a obosit n-are pe cine să salute,
merge să doarmă.
În golul somnoros plutesc-înoată
multe poeme ciudate,
ca firele de păianjen din curte, acasă,
la începutul toamnei.
traducere de Andrei Dósa
45
Constantin acosmei

Constantin Acosmei is a Romanian poet whose collection Jucăria mortului (“The

Dead Man’s Toy”) has been published in three subsequently enlarged editions
(1995, 2002, 2006). He holds a BA and an MA in Romanian and French Literatures
from the University of Iaşi.

Martin Woodside is a writer and translator whose work has appeared in numerous
literary journals. In addition he’s published five books for children, and his
chapbook of poems, Stationary Landscapes, came out in 2009. Martin spent 2009-
10 on a Fulbright Fellowship in Romania, researching connections between
contemporary Romanian and American poetries.

Chris Tanasescu is a Romanian poet, academic, critic, and translator whose work
has appeared in Romanian and international anthologies and publications. He
teaches contemporary American poetry and creative writing, and Romanian
prosody and poetic composition at the University of Bucharest where he earned a
PhD in English with a thesis on rock poetry.

46
decembrie 2010 Poetry Poesis interna\ional

REVERENŢĂ TAKE A BOW

(m-am aplecat şi (I stoop low and

mi-am smuls covorul I pull the carpet out
de sub picioare) from under my feet)

ARS AMANDI ARS AMANDI

(mi-am închis fălcile cu mâna (I closed my jaws with my hand

şi mi-am vârât pe rând vârful limbii and started to probe with my tongue
în toate spărturile din măsele all the holes in my teeth

atunci ai întins mâna şi ai început then you reached out your hand and began
să îmi încâlceşti părul – apoi to tousle my hair—so that
totul în jur s-a acoperit de mătreaţă) everything around was showered with dandruff)

SOMN DULCE SWEET SLEEP

(guma verzuie pe care (the greenish gum which

o mestecam când am adormit I chewed until sleeping

am găsit-o dimineaţă I found the next morning

încleiată în părul încâlcit) stuck in my matted hair)

DUMINICA SLĂBĂNOGULUI SUNDAY OF THE PARALITIC

(mă aşez în genunchi (I get down on my knees

cu pieptul lipit de calorifer and press my chest against the radiator
– de patru zile nu – it’s been four days since
mi-am mai văzut sângele I last saw my blood
îmi aduc aminte că I remember night
se făcuse noapte şi had fallen so
m-au trimis să mă spăl they sent me over to wash
când am stors cârpa but when I tried to squeeze the cloth
am scăpat din braţe it slipped and I let the tin
pe beton ligheanul basin fall on the concrete floor
de tablă şi am ascultat stood there and listened
cum sare smalţul) to the coating come off)

47
Poesis interna\ional Poetry decembrie 2010

MICUL DEJUN BREAKFAST

(azi dimineaţă am văzut un (this morning I saw a

mort cu faţa plină de coşuri dead man face full of pimples

m-am întors în cameră I returned to my room

şi m-am lungit pe saltea and lay on the mattress

mi-am închis pleoapele cu mâna closed the lids by hand

şi mi-am tras pătura peste ochi) and pulled the blanket over my eyes)

RELATAREA UNUI COPIL

Într-o zi tatăl meu a venit acasă beat, a traversat holul şi s-a prăbuşit îmbrăcat pe patul cu arcuri din dormitor. În casă
era cald. După câteva minute s-a năpustit izbindu-se de pereţi către baie, dar nu a mai ajuns până acolo şi a vomat de
câteva ori pe linoleumul din hol, apoi s-a întors încet în dormitor. Atunci eu am ieşit din bucătărie, m-am încălţat cu
sandalele, mi-am făcut avânt, am strigat “Pârtie!” şi am început să mă dau pe gheaţă, alunecând pe voma tatălui meu.
M-am jucat aşa mai multă vreme (am căzut de câteva ori dar m-am ridicat imediat şi am luat-o de la capăt), până când
uşa de la intrare s-a deschis şi mama m-a prins din viteză în braţe, scăpând sacoşa cu legume din mâna stângă.

A CHILD’S ACCOUNT

One day, my father came home drunk and crossed the hall to his bedroom, flopping down on the springy mattress with
all his clothes on. e house was warm. Aer a few minutes, he rushed out of the room, bumping off the walls towards
the bathroom but didn’t quite make it, throwing up several times on the linoleum floor, then heading back slowly to the
bedroom. I came out of the kitchen, put on my sandals, gathered up steam and yelled out “clear the way!” en I started
skating over my father’s vomit. I played that way awhile (and fell a few times but got up right away and started again),
and was going full speed when the front door swung open and mother caught me in her arms, dropping the bag of
vegetables in her le hand.

translated by Martin Woodside and Chris Tanasescu

48
alexandru văsieş
Alexandru Văsieş (n. 1993,
Bistriţa) este elev în clasa a
XI-a la Colegiul Naţional
„Andrei Mureşanu” din
Bistriţa. La numai 17 ani,
Alexandru Văsieş arată în
momentele sale de vârf ca un
poet gata format, care
încearcă însă tot timpul să
găsească, să moduleze
acordul de fineţe între
vulnerabilitate şi forţă, între
precizie şi revărsare
torenţială, între formă şi
conţinut. Atât de rare sunt
cazurile de maturitate la o
asemenea vârstă încât
poezia lui A.V. are ceva din
mecanismul misterios al
unei combustii spontane. El
ar putea descoperi în anii
următori că literatura e,
vorba lui Tudor Ţopa, „un
om fără milă”, iar atunci nu-i
va rămâne decât să renunţe
la scris sau să devină un
scriitor de primă mână al
deceniilor următoare.
(Claudiu Komartin)
amintiri din anul naşterii
***
aşteptarea te-a făcut doar mai
frumoasă şi mai lungă
dintr-un pământ liber gol
creşteai singură cu o păpuşă
mai aproape decât oricine
puteai auzi cum respiră un plămân plastifiat
alături de tine
torcea şi o pisică galbenă
mirosind a copilărie solitară
nu-ţi fie frică
n-o să păţeşti nimic
doctorul nu vrea decât să
te vadă şi să se joace cu tine
dacă eşti cuminte şi nu plângi
când ajungem acasă
în camera noastră
o să mâncăm
şi o să te spăl
ca pe o domnişoară
nu nu nu nu nu nu nu nu
nu o atingeţi aşa voi nu
nu ştiţi că e moale şi nu
nu vrea decât să stea nu
nu să se joace e prea nu
nu e prea mică acum nu
nu poate scăpa din nu
nu nu nu nu nu nu nu nu
nu voi rămâne singură niciodată niciodată niciodată
nu-i aşa?
***
un copil rămâne un copil oricât de
mult i-ai alungi membrele
oricât de mult l-ai tortura cu jucăriile
şi prostiile adulţilor
poţi să-l tragi cât vrei de păr
să-l mângâi pe spate să te joci
cu degetele murdar
în palmele lui
şi să-i zâmbeşti rece şi rar
49
Poesis interna\ional DeBut decembrie 2010

niciodată nu se va căţăra cineva

în părul meu
niciodată nu voi fi mai gol
şi mai provocator decât acum
cu pielea mea prea scurtă pe care o tot întind
să-mi ascundă cactuşii care-mi apar primăvara în palme
şi îmi cresc în gură

când voi fi mare

vreau să fiu pescar pe un lac
de nuferi negri
sau pe o mare de petrol
de unde voi scoate
din când în când
câte o captură rară
un peşte viu
cu perfuzii

acum
pot să mă spăl

puricii se plimbă pe mine

şi vor să muşte cât mai adânc
eu sunt iritat tot pe gât
miros a cauciuc şi a teamă
dar puricii se plimbă pe mine
le aud marşul şi comandantul cu o voce încărcată de
atâta supt
ce curaj au tocmai acum
să creadă că mai găsesc ceva pe mine în mine

spălatul pe mâini e excursia mea într-o lume veche

de care nu mă mai satur
mă eliberează de toate atingerile pe care
le-am cunoscut +
toate dansurile lascive care mi s-au întipărit
în palme ca amprentele
unui psihopat
care omoară doar femei cu picioare puternice.

***
vei atârna de mine fără umbră
vei fi mai uşoară
şi o să mă jupoi până voi rămâne doar cu răutăţile mele
fripturi spectaculoase arse în sânge
aşa cum spuneai

nu mai cred nimic înafară de munţii mei albi

sunt un câine care îşi caută oasele să le ascundă
pentru mai târziu când
oamenii nu vor mai servi decât pâine uscată şi maţe putrede
la mesele înalte
şi reci.
cu lingurile lor ca nişte labe de urs.

50
decembrie 2010 DeBut Poesis interna\ional

***
când spuneai
că vrei să îţi cunoşti mai bine dumnezeul religia învăţăturile
nu te-am lăsat să dormi pentru că aveam ochii roşii
şi am fugit amândoi în noaptea aia
ne-am întâlnit la mijlocul credinţelor noastre
la mijlocul unui drum fără trafic
şi mă călcai pe picioare
ca şi cum nu ştiai dansul somnului
şi mă călcai pe piept
să-mi adânceşti inima
mi-era frică să mai fac baie cu tine
să te las să mă speli pe spate
de acum
când voi ieşi din baie nu voi mai
uita robinetul deschis pentru că sub apă
nimeni nu mă aude strigând sau înjurând
de acum
voi dormi într-un leagăn de abanos.

***
suntem răi cu tine
suntem toţi răi cu tine şi vrem
să plângi vrem să oezi până nu vei mai avea voce

eşti jucăria noastră şi

te lovim
vrem să plângi pentru toată lumea
cui îi mai pasă
că te vei prăbuşi curând?

poţi să urli cât vrei

de aici auzim doar râsete şi chiuituri
pentru că suntem lilieci
şi stăm ca liliecii

în momente ca astea
sângele curge greu
sângele aproape nu mai e sânge
sângele se preface în antigel

în zilele noastre cele mai bune

te vom lăsa să mai simţi ce este căldura de om
doar cât să te umfli şi să speri
apoi vom fugi fără să ştii care încotro.
vom ieşi doar noaptea din colţurile noastre
mai reci decât nişte oseminte putrede

ne-ai minţit tocmai tu.

51
 Sex-appealul misionări\elor
S e duc la barul din apro-
pierea Registrului Co-
merţului unde aşteaptă la o masă din
colţ un nene mărunţel, cu mustăcioa-
ră, trecut binişor de cincizeci de ani
ca majoritatea ăstora din peninsulă.
Toţi sunt ceva mai copţi> Guido e la
fel, e binişor trecut de cincizeci de ani
şi au putane tinere. Fac prezentările<
– Ilie mă numesc, io sono inves-
titor.
– Antonio, ăsta e numele meu şi
sunt asemenea investitor. Am aici la
o comună o fabrica de împachetat de-
tergenţi pentru spălat farfuriile la bu-
cătărie.
– De ambalat se spune corect.
– Mi scusi. Am o firma acolo şi
merge şi nu merge. Nu e bine la Ro-
mânia pentru bisnis. E multă biro-
craţie şi nimeni nu plăteşte facturile,
înţelegi? Aşa ceva în Europa nu se
poate. Eu nu pricepe deloc cum vine
treaba asta, să scrii pe factură că plă-
teşte după ce se vinde, ma cum se pote
asta, cum să plăteşte după ce se vinde,
nu e bine asta, e una porcheria rume-
na, ceva detestabile şi incredibile, adi-
că tu vii cu marfa, cum e la mine si-
tuaţia, am eu detergenti frumos pre-
gătit, materia prima de la Italia, vin
cu marfa la en grosul tău, înţelegi, zic
buon giorno, tu răspunzi, întreb dacă
vrei detergenti frumos împachetat,
materia prima de la Italia, tu eşti şeful
de la en gros, înţelegi, şi te uiţi la mine
ca şi cum nu ai capito, înţelegi la mine,
întreb, tu zici, da, da, cum să nu, şi
spui la mine tot felul de vorbe anapo-
da, aşa se zice, e bine cum zic, anapo-
da, dragii amicii miei, spui că la sate
şi la oraşe la Romania nu există ase-
menea detergenti din aceştia, că există
ceva la sate care se spune cenushia cu
care fac contadini, ţăranii de la sate
fac ceva care se zice leshia.
– Cenuşă şi leşie. Ştiu ce zici, astea
erau pe vremuri ca să spele cu ele, îmi
aduc aminte de la bunica mea, da’ nu
mai e chiar aşa, patronul de la en gros
te-a minţit, a profitat de faptul că nu
cunoşti realitatea de la noi şi te-a pă-
călit ca să accepţi să te plătească pe
măsura vânzării.
– Aşa cum zici, care nu e nicio
măsură, porco di cane, că nu are ni-
ciodată bani, toţi fac aşa, şi mergi ca
la chiesa, cum merg cerşetori la trepte
la biserică, aşa treci pe la ei şi spui< “ai
ceva bani pentru mine?” şi el se uită
la tine nu prea frumos, ca la un ceva
zero, zice de unde bani dacă nu se
vinde detergenti, nu se vinde şi gata,
e gata, nu merge, la reveder, arrive-
derci, ciao, du-te la dracu’ cu deter-
genti pentru vase că nu trebe la ni-
meni că la Romania uomini utilizeaze
leshia din cenushia.
Pe când discută ei la cafenea se
petrece inevitabilul – ceea ce multă
vreme va fi să fie duşmanul cel mai
de temut al lui Ilie Şfeic în drumul lui
spre capitalismul italo-romena, vorba
lui socio ăştia ai lui< ba Guido, ba An-
tonio, ba Lorenzo, ba cine îi mai şi
ştie. Pe când vorbesc ei mai cu spor
despre cum stăm din punct de vedere
al realităţilor româneşti la capitolul
detergenţilor pentru vesela din bucă-
tărie, pe când tocmai este el pe punc-
52
Daniel vighi
tul de a rezolva definitiv minciuna
gogonată cu leşia care, chipurile, şi
azi ar fi să fie detergent valabil, pe
când tocmai aceste lucruri sunt pe ca-
le de rezolvare se produce, ca de obi-
cei, de altfel, un fapt aproape inevita-
bil< apare fata cea frumoasă, tânără şi
înfloritoare, asemenea unei margare-
te, a unei roze, o căpşunică delicioasă.
Se uită firmele reunite italo-romena
la ale ei coapse dezvelite frumos de
fustiţa mini, se uită ele mai apoi la
mijlocelul dezvelit de tricoul mititel,
se lasă învăluite de un irezisitibil sex-
appeal care le cutreieră pe deasupra
capetelor, peste masă, peste farfurioa-
re şi ceşcuţe. Fetica se apropie şi le
gângureşte ceva, nici nu pricep în pri-
mul moment ce vrea, se opresc din
discuţiile despre afaceri şi nu înţeleg
ce vrea, ce probleme sunt de rezolvat.
Se uită înmuiaţi de efluviile delicate
ale sex appeal-ului şi ascultă şi zău că
nu pricep nimic> abia într-un târziu,
dedat cu mrejele feminine autohtone
şi, de bună seamă, cu limba romena
a fetei, Ilie se dumireşte ce vrea, se
smulge din vraja ei la care el a parti-
cipat mai mult printr-un fel de efect
de contagiune şi solidaritate de
simţire cu cei de la masă care se uită
stârniţi, cu ochii şi privirile lor de in-
vestitori italo-romeni pleoştiţi la fe-
tică. Nu pricep, normal să nu pricea-
pă, aşa că Ilie descifrează ceea ce le
spune frumuseţea fragedă. E un soi
de misionar pătruns în bar dar şi un
agent comercial, o apariţie şi din acest
fel şi de celălalt, un misionar-agent-
comercial cu sex appeal care le spune
decembrie 2010
ceva despre iniţierea în tainele ma-
nagementului modern, de inspiraţie
americană, care organizează la noi în
România consulting gratuit pentru
afaceri. Aşa e treaba, le spune şi îi in-
vită, veniţi, nu costă, zice, aveţi şansa
să realizaţi afacerile dumneavoastră
în manieră mult mai profitabilă după
frecventarea seminarului nostru. Nu
înţelegem, răspund vrăjitele firme ita-
lo-romena cu ochii fixaţi pe mijlocelul
fetei, pe coapsele ei, pe fesele strânse
în fustiţa mini, nu înţelegem, bâiguie
adormiţi, răpiţi şi furaţi, cu luciditatea
ferfeniţă. Ilie explică şi ei ascultă şi
nu prea, între timp mai vine o fetică,
o colegă a celei dintâi, are în pieptul
ei cu tricouaş frumuşel, abia acope-
rind cu sfiiciune sânii feciorelnici, o
legitimaţie din aceea cum au firmele
de consultanţă americane sau parti-
cipanţii la manifestări internaţionale<
un fel de agrafă cap de crocodil din
nichel, apoi legitimaţia mare, din plas-
tic, inscripţionată cu numele Semi-
narul internaţional de management
creştin. Ia te uită, zic firmele italo-ro-
mena< cum management creştin? La
ei, la Peninsulă, aşa ceva nu există?
Papa e cu ale lui, capitaliştii cu ale lor,
fiecare îşi vede de treburile care îi re-
vin, nu se încalecă şi nici nu există
asemenea minunate apariţii de mi-
sionari-agenţi-comerciali cu fustiţe
atât de ca lumea şi cu un sex appeal
atât de firav şi subtil. Zău că aşa ceva
la Peninsulă nu există. “Cu atât mai
mult ar fi bine să participaţi”, susură
frumuseţile de misionăriţe cu înde-
letniciri de agenţi comerciali. Să nu
rataţi ocazia, zic, şi scot din genţile
lor de misionăriţe ceva, o broşurică
mignonă, color redactată şi tipărită
cu un text care spune că azi afli o idee
care mâine poate să dea roade. Nu
rata nimic, niciodată nu se ştie de un-
de sare iepurele unei afaceri rodnice,
scrie acolo în broşurica promoţională
şi Ilie dă din cap cucerit de sloganul
acela promoţional, cel puţin la fel cum
firmele italo-romena fură cucerite de
sex-appealul misionăriţelor.
* gru pe alb şi comunitatea italo-rome-
– Mergem la seminar, întreabă, şi
italo-romenii se uită la el amuzaţi.
– Văd că vrei să te faci capitalist
foarte serios, îi spune Guido preocu-
pat, pe când urcă în BMW-ul lui cam
ProZ{
ponosit, numai bun, altfel, pentru ase-
menea daraveri la marginea lumii.
– Mergem, încuviinţează cei doi
şi fetele cele frumoase urcă şi ele fără
multă sfială, ba chiar cu un firesc care
îl izbeşte neplăcut pe Şfeic, obişnuit
cu mai multă precauţie a relaţiilor
dintre semeni. Fetele indică pe unde
să meargă, la destra, la sinistra, pe
aici, pe dincolo, stop la roşu, dă-i dru-
mu, ţine-o tot înainte şi vezi că poţi
să te strecori aşa, bun, e bine. În tot
cazu’ capitaliştii italieni se pricep deja,
cunosc străzile, înţeleg cum poţi ajun-
ge de la piaţa Protopop Achimescu la
strada Martirii din decembrie, altfel
nume noi pe care băştinaşii mai greu
le învaţă, ei rămân cu ale lor, Gheorghi
Dimitrov colţ cu Iosif Rangheţ, sau
bulevardul Lenin cu Leontin Sălăjan.
Doar veneticii ăştia care au dat năvală
de când cu investiţiile străine învaţă
repede denumirile noi, se acomodea-
ză una, două cu pieţe, localuri, clu-
buri. Aşadar merg la sinistra, apucă
spre destra, avanti, zic, se încurajează
şi fetele cele cu aspect de misionăriţe
rîd de nu mai pot, le place a dracu’
cum se descurcă capitaliştii, italo-ro-
menii rîd şi ei, le place să se scalde în
admiraţia fetelor< „se simt bine cu pu-
tanele astea cu înfăţişare de preotese”,
îşi spune încurcat în barbă Şfeic asis-
tând la veselia din BMW-ul obosit
dar, totuşi, cu număr de Italia, de la
Padova, de loc din piaţa aceea largă
străjuită de statui pe nume Prato della
Vale. Stooop! Aici, strigă fetiţele. Au
ajuns pe o străduţă umbrită de cas-
tani, străbătută de puful acela specific
din luna iunie. Stoop, strigă şi BMW-
ul chiuie din toate încheieturile lui
bătrâne, oftează, sughite. Moare. Co-
boară din autoturism plini de voie bu-
nă, excitaţi de perspectiva unei ceva,
o aventură. „Ăştia în veac de veac nu
vor ajunge capitalişti”, îşi spune Şfeic,
le place mai mult vânzoleala decât
munca serioasă, îşi spune pe când toc-
mai se adună în faţa intrării la casa
de pe străduţa umbrită de platani cu
o placă mare, albă, cu înflorituri pe
margini< CAPELA CREŞTINĂ LO-
GOS SPERMATIKOS, scrie acolo ne-
na chicoteşte foarte excitată< ia, te uită,
e ceva cu spermatikos, zice, vă place
fetelor aici la CAPELA CREŞTINĂ
LOGOS SPERMATIKOS, le întreabă
şi ele pornesc a chicoti, cum să nu le
placă dacă aici lucrează, adică nici n-
ar putea spune aşa, nu lucrează, e
53
Poesis interna\ional
aproape voluntariat ce fac, merg cu
fetele celelalte şi găsesc muşterii pen-
tru dezbatere, pentru workshop,
înţelegeţi, domnilor?
– Înţelegem, le răspunde destul de
sumbru Şfeic din cauză că se arată
foarte preocupat de soarta viitorului.
Intră. Intrăm odată? Hai, domnii. Pă-
trund sfioşi într-un spaţiu plicticos,
o sală cu podele şi lambriuri, pe pereţi
îndemnuri spre bogăţie, prosperitate
şi credinţă. Dau din cap intimidaţi
spre cei dinlăuntru, misionăriţele ri-
dică din mână, linişte, strigă, deşi e
tăcere în sala aceea, n-ar putea spune
că e gălăgie, doar aşa o şuşoteală în-
ceată a unor oameni preocupaţi, care
nu au timp de pierdut, ceea ce li se şi
spune< domnilor, strigă una dintre în-
soţitoarele grupului italo-romenesc,
vorba lui Guido, domnilor, puţină
linişte, nu suntem aici ca să pierdem
vremea, interesul dumneavoastră şi
al nostru este tocmai să nu pierdem
vremea. Se aud mai multe mormăieli
încurajatoare, chiar aşa, toţi ştiu prea
bine că banii, ehe, banii care zice po-
porul ar fi ochiul dracului, se fac în
timp, putem discuta treaba asta. Nu-
mai că nu mai discută nimic, deoarece
tocmai vine pedagogul-misionar,
puţintică răbdare, strigă cealaltă feti-
că-misionar, doar câteva minute şi în-
cepem întâlnirea noastră, zice, şi
zumzăitul se reia molcom, asemenea
vântului care foşneşte prin coroanele
platanilor şi dacă ar fi careva curios
să înregistreze pe un casetofon foşne-
tul acesta al lor ar avea sentimentul
că este chiar aici, în mijlocul acestei
săli a CAPELEI CREŞTINE LOGOS
SPERMATIKOS. Comunitatea italo-
romena îşi caută loc în faţă< “pardon,
pardon, mi scusi”, spun, şi colegii de
workshop îi privesc intimidaţi plăcut,
iată ce înseamnă capitalismul< mobi-
litatea capitalului, globalizare, se mută
capitalurile şi vin şi la noi, aşa par să
spună privirile tihnite şi îndatoritoare
ale participanţilor la workshopul al
cărui titlul - LUMEA BANILOR ŞI
LUMEA LUI DUMNEZEU - este
scris mare pe un fel de tablă stranie,
mai ales pentru Guido şi Antonio care
n-au mai văzut aşa ceva, ei provin
dintr-o ţară majoritar catolică şi acest
lucru este de înţeles, nu-i aşa Guido,
îl întreabă Şfeic, că doar acolo la voi
stă papa, în fond nu întâmplător au
românii vorba populară< “drept cine
te crezi tu, papa de la Roma?” Aşa îşi
spun unii, altora când vreun seamăn
Poesis interna\ional
de-al nostru valah are o părere atât
de bună despre sine încât nu-i mai
poţi ajunge cu prăjina la nas, o altă
expresie poporană. “Ce vrei, nu
înţeleg ce spui”, îi bolboroseşte Guido<
“ce treabă ai cu Papa?” “A, nimic, chiar
nimic, ziceam numai că voi sunteţi
catolici majoritari din cauză că papa
e acolo la voi.” Nu apucă să răspundă
Guido cum e treaba că intră o doam-
nă care pare a fi pastor, conferenţiar
sau, mă rog, ceva din amândouă. Ita-
lo-romenii se holbează la ea, are ca la
patruzeci de ani, un corp foarte şic
are pastorul-conferenţiar, arată bine,
nişte sâni puternici se arată de sub o
bluziţă strânsă, de culoare mov, şi a
dracu’ să fiu dacă nu se întrevăd sfâr-
curile, ai zice că nici nu poartă sutien
şi chiar aşa şi e. Poartă sutien sau nu,
se întreabă comunitatea de afaceri ita-
lo-romena. Nu poartă. În timp ce ita-
lo-romeni se confruntau cu asemenea
dileme, pastorul-conferenţiar ajunge
la masă, la catedră, îşi pune o frumoa-
să pereche de ochelari cu rame ele-
gante, se întoarce din profil, priveşte
deodată dusă pe gânduri la titlul mare
scris pe tablă ca şi când ar încerca să-
i stoarcă toate semnificaţiile. Se lasă
o linişte mare şi doamna se întoarce
spre ei cu un aer aproape visător.
Puţin mesianic. Vag prevestitor. “E
vremea să înceteze această multise-
culară dihonie între ban şi bunul
Dumnezeu”. Se întoarce Guido spre
Şfeic Ilie şi-l întreabă precipitat< “ma,
mio amico, ce e aia dihonia?” Ilie dă
din mână, îi strecoară scurt sensul
mai uşor de înţeles< “dihonia e supă-
rare, ceartă, ai capito?” “Si, si, molto
interesant< dihonia, zici? Chiar aşa e,
mare dihonia între il dio şi dolar, şi
zici că doamna asta fără sutien vrea
să o rezolve, e bine”. Şfeic îl străfulgeră
din ochi, e vremea să nu mai facem
mişto de toate cele, par să-i spună pri-
virile lui mustrătoare viitorului aso-
ciat. Între timp conferinţa continuă,
doamna se agită, cântă vocalele, se
opreşte ca să tragă după ea asistenţa
prin tăcerea semnificativă a pauzelor
de gândire pe care şi le permite, la
care îi îndeamnă. Femeia le spune, şi
translatoarea o îngână repede, repede,
în acelaşi fel cântat puţin<
– Tu trebuie să fii bogat, omule,
să nu-ţi fie ruşine de treaba asta, de
chemarea asta la care te îmbie Dom-
nul care nu vrea căderea creaturilor
sale, îmbogăţeşte-te, robule şi drep-
tmăritorule mieluşel, fii bogat, smul-
ProZ{
ge-te din sărăcia în care te-a născut
maica ta.
La asemenea vorbe toţi cei din sală
se uită ca drogaţi, cel puţin aşa îi par
lui Şfeic care îi priveşte cu atenţie.
Guido trage ca de obicei ocheade
primprejur după frumuseţile locului,
la fel şi celălalt< ”Alta nu aveţi în minte
decât femeile”, le spune şuierat şi
puţintel agasat. “Chiar şi aici, în sfânt
locaşul acesta, să nu poţi tu să te dez-
bari de meteahna asta care pe mine
unul nu mă deranjează, dacă n-ar fi
să fie obligaţia de a face treabă. Vrem
să devenim capitalişti sau de-ăştia,
cum le spune, casanove rătăcitoare pe
la tot felul de icoane ?”.
– Puţin ne uităm şi la viitoarele
patroane, în fond putem foarte bine
să fim şi una şi alta, mai şi trăim viaţa,
nu ne chinuim încontinuu, ce, ai două
vieţi, mio socio?
– Asta aşa e, nu avem, aşa că mai
bine să fim eficienţi, înţelegi, să nu
pierdem vremea. Mai bine să ascul-
tăm ce spune madona asta cu sfârcu-
rile abia dosite dincolo de bluza de
mătase< “Ascultă, rob al Domnului,
trebuie să doreşti prosperitatea ta, a
familiei tale şi a poporului din mijlo-
cul căruia te-ai ivit!” “Asta cam aşa-i”
încuviinţează intimidat Ilie< “nu eşti
fericit doar când eşti sărac asemenea
lui tanti Mărioara XE "tanti Mărioara"
, fosta nevastă a lui conu Jorj, meca-
nicul de locomotivă”. Linişte, se lasă
din nou o linişte pilduitoare şi vocea
păstoriţei, a misionariţei se înalţă me-
lodioasă în marea năucă de partici-
panţi la workshop< “ascultă la mine,
înveţi şi vei progresa, orice idee în-
seamnă bani. Să facem bani, e vremea
să fim bogaţi, să nu mai stăm la mar-
ginea istoriei, să nu mai fim pastorali,
fără vlagă”. Dă din cap emoţionat Ilie
Şfeic. Se întoarce spre cei doi şi le şop-
teşte înfrigurat<
– Voi, în calitatea voastră de ma-
caronari care nu aţi trăit în epoca de
aur, nu ştiţi ce e cu societatea comu-
nistă multilaterală, mai bine ascultaţi
la misionăriţa asta aşa de sexi cu
bluziţă vaporoasă cum ne îndeamnă
la prosperitate< “veniţi de vă îmbo-
găţiţi, robi ai Domnului, sărăcia este
un păcat greu, nu este nimic mai
groaznic decât sărăcia, nimic mai ne-
omenesc, nimic mai înspăimântător,
e vremea să ai, să dobîndeşti, să fii tu
însuţi prin tine şi prin banii tăi, să
urci calm în Opelul tău, în Volswage-
54
decembrie 2010
nul tău, în Merţanul tău, în al tău Ford
Mondeo, robule al lui Dumnezeu.”
Pe măsură ce domniţa cu sfârcuri ivite
de sub bluză rostea cele de mai sus,
asistenţa părea adormită asemenea
narcomanilor, asemenea ălora de prin
mănăstirile musulmane, a dervişilor
învârtitori care intră în transă, se ex-
taziază treptat, îşi pierd firea, capul şi
toate cele, “haleluiah”, zice mulţimea,
mai apoi subliniază prin anumite sin-
tagme cu valoare vocativă după cum
urmează. Spre exemplu, domniţa zice
aşa< "Aminteşte-ţi de Iehova, Dum-
nezeul tău, pentru că el ţi-a dat pute-
rea să fii prosper" (Deuteronom,
8<18). “Nu te teme de Mamona, nu-ţi
fie frică de arginţi că Domnul i-a făcut
pentru tine, ca să-i ai”. “Halelujah”, se
aude ca un fel de geamăt sexual, “aşa-
i, Doamne”, murmură din când în
când mulţimea seminarizată, aţâţată
de vorbe, de spusele femeii< “nu te te-
me, mielule, de Mamonna, Domnul
Dumnezeul tău te vrea cu bani, de
când am apucat pe căile preoţiei mi-
am legat viaţa de menirea asta minu-
nată prin care mi-am dorit să împac
bogăţia cu credinţa şi i-am căutat pe
cei bogaţi din Cartea Sfântă şi i-am
găsit pentru tine, miel al Domnului”.
“Halelujah”, murmură seminarul, “ha-
lelujah”, zice, şi misionăriţa revarsă
asupra lor un şuvoi de personaje din
vechime< Abraham, şi Iacob, şi Moise,
şi David, şi Solomon, şi Isaia, şi Iere-
mia. Halelujah, binecuvântat fie
Domnul în veacul veacurilor… şi Ne-
emia, şi Elisei, şi Elia< “nu uitaţi da-
rurile scumpe pe care I le-au adus
Magii, Pruncului< aur în sipete mari”
“Halelujah”, murmură seminarul, “ha-
lelujah”, zice. “Ajută-mă, Doamne, să
plătesc la timp facturile, să am grijă
de bunul mers al afacerilor mele, să
nu întârzii la achitarea impozitelor,
aşa să fie, amin, amin, zic vouă, că cei
care nu vor plăti la timp şi cu bună
credinţă vor ajunge în Iadul plin de
executori judecătoreşti şi faliment se
va numi el în veacul veacurilor”.
– Pauză, strigă o ministrantă, o
jună preoteasă din aceea care i-a acos-
tat şi pe ei. Vă rog să treceţi pe la con-
tabilitate, să achitaţi contravaloarea
workshopului, strigă ministranta şi
mulţimea se dezmeticeşte ca dintr-o
scufundare în extaz.
(fragment de roman)
ioan moldovan

Scurtă proză

Câtă vreme trecuse de când nu ne văzuserăm? O viaţă. Eram în viaţă, bătrâni, aproape foarte bătrâni. Sosind, totuşi, la
nuntă, în mulţimea de invitaţi călătorind prin locuri încă răcoroase, la început de primăvară, seara, printre prunii şi
merii şi vişinii încă neînverziţi, mergând tăcuţi spre Sala de Petreceri, noi nu ne mai vedeam . Iar tu erai singură, pornită
parcă să rupi – de îndată ce ai fi avut ocazia – distanţa dintre noi. Ai şi făcut-o. Habar n-am de unde ai făcut rost de
două biciclete, m-ai îndemnat din privire să te urmez, te-am urmat. Te-am urmat plin de vinovăţie faţă de buna mea
Stăpână care, nemaiputând suporta avansurile tale neruşinate (bătrâni, aproape foarte bătrâni?)şi ardoarea mea neascunsă,
a plecat. Am aflat că plecase de la o doamnă mai înţeleaptă care, pur-şi-simplu înlăcrimată, mi-a şoptit< — A plecat,
domnu’ Moldovan, a plecat. Şi-atunci, ca în tinereţe, când iubita mea – ca luată de un vârtej noros – mai fugise o dată
de lângă complicităţile mele (să fi fost ele reale?), m-am luat după ea, disperat, înfricoşat, gata să ies din vis. Şi ieşind.

Albastru ultramarin

sub pleoape uneori

când le apeşi obosit
şi pe pereţii caselor din ţara mea
în spuza de pe obraji şi de pe coapsele
puşcăriaşelor duse la îmbăiat
trotuare flori umede vecini – o imensă
maşinărie părăsind lumea
o glorie cu legăturica în spate
muzici demente
ca într-un loc unde nu mai mergem
şi-l visăm în uitarea a toate

55
Poesis interna\ional PoeZie decembrie 2010

Miercuri de noiembrie

Am pus clei să se prindă şoricelul şi acum mi-e frică

să mărturisesc

caraghios, de o mie de ori

înfricoşat de vederile colorate din timpul somnului

lăudate de toţi nutriţioniştii puşi pe căpătuială

vesel doar în vis şi şi acolo doar în trecere

atât cât fericit îl strâng în braţe pe cel de-al doilea tată

deşi în braţele mele s-a înmuiat el căzând greoi

în faţa liului pe cimentul răcoros

care nu mai urcă pe nimeni nicăieri

Un singur poem

S-a cam golit sacul cu motive

A sărăcit mama cu energii
S-a răcit limba cu bunătăţi de pomană
Trei pliuri noi pe burta zilei
Trei riduri noi pe lângă cele nouăsutenouăzecişişapte vechi
Mormolocii de ceară din urechi s-au făcut broaşte
Noroiul continuă să ne împroaşte
Boaşele vedetelor porno s-au învineţit
Zeul indic s-a învechit de tot şi mai tare s-a fâlfâit
Mânjii nu mai sunt decât carne de mânzat
Degeaba luptătorul de sumo împrăştie sare în arenă mai pe-nserat
Obrajii sfârcurile fondurile de deplasare s-au supt
Ticăie pe masa ondulatorie călimara umflată de vânt
Năstase Tănase şi alte alunecări de pământ

Tren de întoarcere

Înainte de moarte voi deveni tot mai politicos tot mai solemn
Iată un vis ca lumea
Scrisul tot mai gros
Instrumentele stilul nu vor mai fi de nici un folos
Părinţii înveseliţi tot mai strâns mă vor îmbrăţişa
Eu însumi îmbrăţişându-i nu-i voi mai lăsa să-mi pună urechea pe creierul stins
Lacrimile noastre nu vor mai avea vreun învins

Numai într-un tren de întoarcere mai pot scrie

Cu litere care mă tem că nu mai pot să învie
Ca în poveste
Dimpotrivă, pe dos
Înaintea aproape că nu mai este
Dar ce lungă şi sângeroasă poveste

56
decembrie 2010 PoeZie Poesis interna\ional

De lucru

Stricat de viaţă stricat de neviaţă

de gât cu mainimicul care mi-s
un aparat de fabricat toxine greaţă
mă mai prezint doar ca trimis
de Vechiul Tărâm
de unde am venit ca să dărâm
pe-aici ce e de dărâmat
dar nu mai e de lucru – pace
iar îngerul mi s-a-ncruntat
s-a pus în somn suspină doar şi tace

Tot februarie

După ce am vestit ce-am vestit

nu-mi mai iese nimic în lume
aştept doar
să răspundă unul sau altul dintre fii
răspunsul lor – ca iarba ca frunza şi iarba

într-o mică redacţie în care din când în când vine

vreun nebun
şi astfel ne înmulţim

o ceaţă silitoare
ca-n ţările prestigioase şi irecuperabile

aici şi-n orice crâşmă în vreun colţ

e-o pată roz şi-n jurul ei doar biluţe verzi
cu zumzetul şi sănătatea lor de fiinţe tinere

trebuie să ai răbdare
până la urmă ţi se ridică singură casa
şi te înghite cât ai zice

Alt singur poem

Un sac de piele plin cu apă călâie

Sunt. Un sac umblător apatic
Câte-un boschetar sugând lămâia pubelei
Mă înghionteşte cu cotul
De-mi sună apa-n sac. Dar nici eu nu pot şti totul.
Tocmai de-aceea vine-o elevă de la Şcoala Normală
Şi se trânteşte nonşalant peste mine
Eu sunt salteaua ei cea mai odihnitoare
Sub soarele ce răsare şi astăzi din veşnicul verdele soare.

(din volumul Mainimicul, `n curs de apari\ie

la Editura Cartea Rom]neasc[)

57
attila F. Balázs

Attila F. Balázs was born

on 15 January 1954 in
T]rgu Mure;, Romania. A
graduate of the Institute
of Catholic Theology in
Alba Iulia, he has lived in
Bratislava (Slovakia) since
1989. He has published
ten books of poetry and
numerous translations.
In 1994 he received the
first “Madach” award for
his poetry. His poetry has
been translated and
published in anthologies
and literary reviews in
Slovakia, Hungary, the
Czech Republic, Slovenia
and Romania.

58
decembrie 2010 Poetry Poesis interna\ional

Props

in my 2 x 4 room I have gathered rags

from stolen attics
centenary bowls
decanters woolcards
ancient painted and carved pots
flax tresses
inkpots
pestle mortars
sheep bells
meat jacks
that all were strung in my collection
including the beloved books
I carefully packed
in logically elaborated disorder
each time I moved
and I did not accept any intrusion
I gave the honest-minded maid
who set the house in order a free day
then I waited in the benumbing silence’s trap
for something I was never able to name
whispers and intuition
on the shell’s wave.

The Crumbled Town

where is the town I came to unexpectedly

on that day in January
a stranger in the identical route’s labyrinth…
I look for highways
that once were mine
stuck to my legs
Bod Péter, Damjanich,
Kosztolányi, Erkel, Martinovics,
Gyulai, Kossuth, Móricz, Csokonai,
Katona, Mikes, Kisfaludy, Mikszáth,
Tinódi, Berzsenyi, Eötvös, Szigligeti,
Kölcsey, Fadrusz, Deák, Balassi –
they all have run away
and now unknown street names
walk down the streets
I’m lost forever.

on Csoma Sándor’s statue

some turtle doves swagger
and leave droppings
putting whitness on its eyes
blinding the undying man
an endless prudent atitude hey hey
swallows and Balcanic turtle doves
in the central market
in the lustre without shininess
in parks
in new blocks-of-flats
and abandoned houses

59
Poesis interna\ional Poetry decembrie 2010

all these places you put your nests

hey go the cuckoo
look for your home somewhere else
a pilgrim in another country

In The Backstage

what nobody says< he is an orphan

and melts like any colored steam
in the inclined sky
or he loses himself in the large world
a trembling letter written on a freight train
a sign in the man’s history
a lost trace< is this the truth
or just the imagination’s land?

the face crumbled on the old decorations

we ate like strangers
death’s youth
looks for her own life
and if she does not find it
she has the appearance of an orphan
having the parents alive
inappropriate cloth

only what can make us invisible

is undying
only what can be lived is death
is the pathway blocked?
shall we believe
the world turns round with it?

translated by Sue Wootton

In Endless Awaiting

In my upholstered loneliness
I always revive like a song
voice warming the darkened mirror
where my image appears,
or the moon which I watch
till the light hurts my mind

translated by Vasile Baghiu

60
 Antologiile formatoare (II)
Întotdeauna Vînt potrivit pînă la tare
N u-mi mai aduc
aminte exact împre-
jurările în care am aflat de această mi-
nunată carte, în orice caz au trecut
ceva ani buni de atunci, în schimb
îmi amintesc perfect senzaţia de miraj
pe care am simţit-o. Tot repetam în
minte „vînt potrivit pînă la tare”, „vînt
potrivit pînă la tare”. Aşa au început
căutările, goana după vîntul potrivit.
Toţi îmi spuneau că ştiu de carte, doar
că n-o au> alţii ziceau c-au şi citit-o.
Crezi că n-am încercat la bibliotecă,
la toate bibliotecile din zonă şi la toţi
ciudaţii pe care îi ştiu? Au mai trecut
doi sau trei ani pînă am reuşit s-o gă-
sesc, bineînţeles, a fost o întîmplare.
Eram în Atlantic, aşteptam un amic,
care întîrzia de data asta – el nu întîr-
zia niciodată –, cu el trebuia să merg
la comunitatea evreilor să verificăm
ce noutăţi au mai apărut. Acum tre-
buie să-ţi spun că la comunitatea
evreilor exista un apartament unde
se depozita, în cazul în care cel dece-
dat nu avea urmaşi, toate bunurile,
inclusiv biblioteca. Pe noi ne interesau
doar cărţile, mai ales că le cumpăram
la un preţ derizoriu. Trebuie să-ţi mai
spun că pe atunci eram anticar am-
bulant. Între timp în Atlantic intră un
alt amic, un pictor< Viorel Simulov>
îmi spune că nu de mult i-a murit ma-
ma> că a vîndut vechea casă din Gai>
că ar avea nevoie de ajutor să-şi mai
ducă din lucruri la noua locuinţă pe
care tocmai a cumpărat-o, în fine, o
altă întreagă poveste. Printre altele
mi-a spus că nu-l mai interesează bi-
Vînt potrivit pînă la tare. Zece tineri poeţi germani din România< Anemone Latzina, Franz Hodjak, Rolf-Frieder
Marmont, Johann Lippet, William Totok, Richard Wagner, Rolf Bossert, Horst Samson, Helmut Britz. Antologie şi
postfaţă de Peter Motzan, traducere de Ioan Muşlea, cuvînt înainte de Mircea Iorgulescu, Editura Kriterion, Bucureşti,
1982.
blioteca> că pot merge să-mi aleg ce
vreau> că n-o să-mi pară rău etc. etc.
În cît timp trebuie să fim acolo, l-am
întrebat. Imediat, a zis.
Vreau să-ţi spun că a fost una din
cele mai bune zile pe care le-am avut
de cînd eram anticar ambulant. La el
am găsit, în sfîrşit, Vînt potrivit pînă
la tare şi alte rarităţi, printre care şi
Cartea de iarnă. După lectură, aproa-
pe tot ce ştiam despre poezie pînă
atunci s-a dus naibii. În sfîrşit găseam
ceva, a-l-t-c-e-v-a decît marea şi mij-
locia poezie pe care o citisem la ne-
număratele recomandări pe care le
primeam fără comentarii etc.> acel al-
ceva care te face să închizi cartea (de
plăcere, evident> şi naiba mai ştie de
ce) şi să-ţi aprinzi imediat o ţigară.
Nu cred. Astea sînt ideile unor teore-
ticieni minori, nici măcar nu sînt idei-
le lor< ei nu au idei proprii, ei repetă
nişte scheme. Cu ce ar fi mai puţin
importantă antologia aceasta decît an-
tologia întocmită de Mircea Ivănescu
din poezia americană? Cu nimic. Şi
ştii de ce? Aici nu este vorba de poezia
unui continent întreg, de cei mai buni
poeţi care au avut libertatea să scrie
cum au vrut muşchii lor. Nu. Ci de
61
v. leac
un grup de scriitori marginali dintr-
o anumită zonă a ţării, mai precis Ba-
natul, care au adus ceva nou în poezia
românească din vremea aceea. Că nu
s-au bucurat de o suficientă vizibili-
tate în perioada respectivă, asta nu
mai e treaba lor. Dar acum se bucură?
Dacă citeşti antologia îţi dai seama
cam ce poezie scriau aceşti poeţi ger-
mani din România, prin anii ‘60, ‘70,
şi mai tîrziu ‘80. Aproape toţi au fost
persecutaţi de securitate, au fost
închişi, cazul lui William Totok şi al
altora. Alături de cei zece poeţi anto-
logaţi, din Aktionsgruppe Banat, anii
’70, mai făceau parte Ernest Wichner
şi Herta Müller. Pentru mine ei rămîn
nişte eroi. Eroi ai timpului nostru.
Ar fi inutil s-o mai lungim, dar
nu înainte de a ne pune o întrebare
simplă< De ce această carte nu a fost
reeditată nici după 20 de ani? Uite, o
întrebare la care eu nu pot răspunde.
În schimb se reeditează, dar mai ales
se publică zeci de cărţi de poezie
proastă. Mai mult, editura Cartea Ro-
mânească a publicat în 2006 o anto-
logie de poezie americană contem-
porană de toată jena, din care nu poţi
alege mai mult de trei poeţi. De ce nu
au reeditat Vînt potrivit pînă la tare?
Sînt sigur că aveau un succes de piaţă
mai mare, iar pe de altă parte se făcea
cumva, ca să zic aşa, dreptate, în fine.
Sînt multe lucruri absurde care se în-
tîmplă, şi care pe mine pur şi simplu
mă depăşesc. Cine este interesat de
poezie, nu are decît să caute vînt po-
trivit....
Poesis interna\ional anChet{ decembrie 2010

Poezia rom]n[ actual[

M asiva antologie a
lui Marin Min-
cu, Poezia română actuală e exem-
plară în multe privinţe. Efortul teo-
retic al criticului care face apel la
octavian soviany
ziei postbelice. Iar omisiunile nu
trebuie puse neapărat pe seama su-
biectivismului şi a cunoscutelor
idiosincrasii (existente, e adevărat,
şi ele, în discursul critic al lui MM).
mai toate resursele receptării actuale Dacă autorul antologiei manifestă
pentru a articula o diacronie vero- rezerve faţă de anumiţi lideri ai pro-
similă a liricii de după război este moţiilor mai vechi (Ana Blandiana,
cu totul remarcabil şi se întemeiează Adrian Păunescu, Constanţa Buzea,
pe o teorie nu textualistă, ci expe- Mircea Dinescu etc) o face (şi) din
rimentalistă. Căci Mincu are meri- perspectiva unui anumite idei ex-
tul de a fi teoretizat pentru prima perimentaliste de poeticitate, care
dată în context critic românesc denunţă drept oarecum perimate
noţiunea de experimentalism sau astăzi formule lirice ce păreau per-
neoavangardă, preluată de la No- fect credibile cu două decenii în ur-
vissimi italieni, care ar fi putut să mă. În fond, Mincu a fost un per-
concureze cu succes conceptul mai petuu avangardist, un căutător ob-
alunecos de postmodernism, care stinat al noutăţii şi a manifestat des-
fascina critica de la mijlocul anilor
chidere mai ales faţă de acele tenta-
80. Dincolo de solidul său aparat
teoretic, antologia lui Marin Mincu tive care aduceau, în peisajul adesea
se remarcă însă şi prin ştiinţa auto- obosit şi autosuficient al literaturii
rului său de a găsi pentru fiecare române, fascinaţia noului. Iar lupta
dintre autorii antologaţi textele cele lui cu „cârcotaşii” şi „babele” criticii
mai reprezentative, şi adesea, cele (Poezia română actuală se integrea-
mai convingătoare din punct de ve- ză organic printre episoadele acestui
dere estetic. Astfel că, în paginile război) era, până la urmă, recon-
antologiei, spiritul geometric face fortantă. Într-un climat cultural ca-
mereu o casă bună cu spiritul de fi- racterizat prin indolenţă şi atrofii
neţe, constructul teoretic e mereu ale organului teoretic, dacă MM n-
secondat de admirabile intuiţii, teo- ar fi existat, trebuia cu siguranţă in-
reticianul şi criticul se constituie în- ventat, cu toate gasconadele sale de
tr-o instanţă pe deplin credibilă. Si- etern muşchetar şi cu toate „ţâfnele”
gur că există şi autori importanţi lui, adesea justificate. Spiritul său se
(sau consideraţi ca atare) pe care regăseşte la tot pasul în această an-
autorul îi lasă pe dinafară, dar aceste tologie care (vrem sau nu vrem) ne
absenţe nu modifică întru nimic vi- oferă imaginea cea mai verosimilă
ziunea lui de ansamblu asupra poe- a poeziei de după război.

Poezia rom]n[ actual[, de Marin Mincu, antologie `n 3 volume, Editura Pontica, 1998-1999

62
decembrie 2010
Un minut printre haiku-uri
M efienţa unora pri-
vind posibilitatea
de a transplanta haiku-ul şi în litera-
tura română mi se pare pe deplin în-
dreptăţită. Specia aceasta, extrem de
fragilă şi cu o morfologie inimitabilă,
poate trăi doar în limba, în mentalita-
tea religioasă, în matricea spirituală în
care s-a născut. În afara acestora, hai-
ku-ul agonizează, ca plantele de seră,
care, la cea mai mică adiere venită din
afară, se pot ofili. A existat şi mai există
fascinaţia acestui joc, mai mult al fan-
teziei decât al limbajului. Uneori, cum
se întâmplă şi în natură, jocul a prins,
iar urmaşii nejaponezi ai lui Basho, in-
diferent de limbă şi meridian, n-au fost
decât mari poeţi< Ghiorghios Seferis,
Antonio Machado, Octavio Paz, Giu-
seppe Ungaretti.
În afara unor vagi informaţii, la noi
ideea a putut prinde contur cam de-
odată cu apariţia poemelor într-un vers
(1936) ale lui Ion Pillat. În prefaţa ace-
lui volum, Pillat intuia coordonatele
esenţiale ale speciei nipone înrudite cu
poemele sale într-un vers< concizia şi
unicitatea. Tot pe atunci plutea în aer
şi teoria lui Paul Valéry legată de versul,
câtorva dăruit de Divinitate, pe care
Arghezi, independent, îl numise slova
de foc. Traducerile au început să vină
abia în anii micului dezgheţ al regi-
mului totalitar. Mai întâi a fost Din li-
rica niponă, Editura Univers, 1970, cu-
prinzând tanka şi haiku, dar şi poeme
de altă factură, în tălmăcirea unor Ion
Acsan, Ioanichie Olteanu, Dan Con-
stantinescu, Virgil Teodorescu, toţi tra-
ducători trecuţi prin lirica altor limbi.
Într-o formă reînnoită, cartea a fost re-
Din lirica nipon[, traduceri de Ion Acsan, Ioanichie Olteanu, Dan Constantinescu, Virgil Teodorescu, Editura
Univers, 1970
Haiku, liric[ nipon[, 5 volume, traducere, note ;i cuv]nt `nainte de Dan Constantinescu, Editura Albatros, 1974
Tanka-haiku. Antologie de poezie clasic[ japonez[, `n traducerea lui Ion Acsan ;i Dan Constantinescu, cu o prefa\[
de Ion Acsan, Editura :tiin\ific[ ;i Enciclopedic[, 1981
anChet{
luată de Editura Ştiiţifică şi Enciclope-
dică în 1981 sub titlul Tanka-haiku.
Antologie de poezie clasică japoneză,
traducere semnată de Ion Acsan şi Dan
Constantinescu, de data aceasta în-
soţită şi de o comprehensivă prefaţă a
celui dintâi. În 1974, Editura Albatros
publica o ediţie bibliofilă intitulată Hai-
ku – Lirică niponă. Cele cinci volume,
format de buzunar, într-o casetă legată
în mătase, cuprind haiku-uri din 74 de
poeţi niponi, din secolele XVI – XX.
Ilustraţiile şi prezentarea grafică, re-
marcabile, aparţin lui Emil Chendea,
autor şi al copertei colecţiei Romanul
secolului XX, dacă vă mai amintiţi, căci
de prin 1975 graficianului i s-a pierdut
urma. Prestigiul antologiei era asigurat
de un cuvânt înainte, traducere şi note
de Dan Constantinescu. Masa de texte
a acestui adevărat odor liric am regă-
sit-o, sporită, în ediţia din 2002 a An-
tologiei de poezie clasică japoneză (ree-
ditare), Ion Acsan, Dan Constantines-
cu, de la Editura Mondero. Prin urma-
63
Poesis interna\ional
viorel mureşan
re, nu mai mult de trei ar fi cărţile de
lirică niponă care au dat imbold acestei
flori exotice, rătăcită pe solul nu întot-
deauna bine cultivat al doinei noastre
naţionale.
Acestora li se adaugă şi o mică bi-
bliotecă critică formată din mai multe
eseuri risipite, în special, în câteva nu-
mere ale revistei „Secolul 20”, un per-
tinent studiu de I. Constantinescu, pu-
blicat în volumul Introducere în lite-
ratura clasică (1978) şi, desigur,
ambiţioasa încercare de la Dacia, din
1989, Interferenţe lirice. Constelaţia
haiku, semnată de Florin Vasiliu şi
Brînduşa Steiciuc.
Astăzi, în literatura română e liber
la haiku, poate şi pentru că referinţele
nu sunt foarte multe şi nici foarte ri-
guroase. Aş vrea să cred că acei poeţi
care nu-l cultivă cu obstinaţie, înţeleg
câte ceva. Mă gândesc, în primul rând,
la o mai mare implicare a cititorului la
acest tip de edificiu din material foarte
puţin, pe care trebuie să-l ştii selecta
din foarte mult. Chiar lipsa titlului lasă
prezumtivului cititor o mai mare liber-
tate de participare. Cred că într-un hai-
ku lucrurile stau precum într-un eseu,
dacă nu mă înşel, al lui Mallarmé, un-
de, dansatoarea nu e o femeie, ci o me-
tataforă ce rezumă mişcările vieţii. Rea-
litatea în haiku e numai un nimb, un
sigiliu fantomatic, care încearcă să cir-
cumscrie o clipă anume din natură.
Pentru că autorul de haiku e un om
care înregistrează nişte fapte ce se pe-
trec, ferindu-se ca de foc să nu alunece
în limbajul figurat. Iar haiku-ul său e
versul care vrea să spună mai mult de-
cât spune în aparenţă.
Jan h. mysjkin

Jan H. Mysjkin s-a născut pe 16 noiembrie 1955 la Bruxelles. După studii de

cinematografie la Bruxelles şi de filozofie la Gand, a lucrat mai mulţi ani ca
muncitor necalificat în industria textilă. În 1990, a primit Premiul pentru
traducere literară al Comunităţii Flamande, instalându-se apoi la Paris, în 1991,
ca scriitor şi traduc[tor. A locuit pentru di perioade la Bucureşti, unde a lucrat cu
poeţi români, traducând recent o antologie de poezie românească contemporană
şi Întâmplări în irealitatea imediată, cărţi apărute în Olanda. A publicat mai multe
volume de poezie, printre care Spel van spiegels / Sonnetten in beweging (1990)>
Verlangen, eksplozie (1994)> Hersenslag (2000)> Kosovo (2006) şi Voor mijn ogen
ligt het zwijgen (2010). Este un reputat traducător din neerlandeză, franceză,
germană şi română.

64
decembrie 2010 PoËZie Poesis interna\ional

De ware reis

Na de dood reïncarneert de ziel in een dierenlichaam.

Ik zag een olifant met een houten been,

een stekelvarken met buikloop,
blinde apen, gekleed als godheden,
een lam konijn,
een papegaai zonder pluimen,
lepreuze apen met bloedende billen,
een hond die leed aan krankzinnigheid.

Ik vraag me af welk plezier de ziel daar is gaan zoeken.

Le vrai voyage

Après la mort, l’âme se réincarne dans un corps d’animal.

J’ai remarqué un éléphant à la jambe de bois,

un porc-épic atteint de diarrhée,
des singes aveugles, vêtus en divinités,
un lapin paralytique,
un perroquet sans plumes,
des singes lépreux aux fesses saignantes,
un chien atteint d’aliénation mentale.

Je me demande quelle sorte de plaisir l’âme était venue chercher là.

traduit en français par l’auteur

Adevărata călătorie

După moarte sufletul se reîncarnează într-un trup de animal.

Am observat un elefant cu picior de lemn,

un arici bolnav de diaree,
maimuţe oarbe, drapate ca zeiţele,
un iepure paralitic,
un papagal fără pene,
maimuţe leproase cu fese sângerând,
un câine devenit alienat mintal.

Mă-ntreb ce fel de plăcere află sufletul în toate astea.

traducere în limba română

de Constantin Abăluţă

65
 4 sonete de Charles Baudelaire
în traducerea lui Octavian Soviany

Corespondenţe Muza venală

Natura e un templu unde pilaştri vii Tu, muza mea, ce umbli cu sânul rebegit,
Adeseori scot vorbe confuze şi solemne> Deşi ai fost amanta luxoaselor palate,
Trecând zăreşte omul păduri-păduri de semne În serile acestea de iarnă-ndoliate
Ce-ncep prieteneşte din ochi a-l cântări> Ce vreasc o să-ţi dezgheţe picioru-nvineţit?

Ca nişte lungi ecouri ce-ngemănat suspină, Ai vrea să-ţi încălzească deci braţele brumate
Pierzându-se-n tenebra adâncii unităţi, Lumina ce mijeşte în geam, pipernicit?
Precum ale luminii şi nopţii vastităţi Să-ţi umpli punga goală, gâtlejul hămesit,
Culoarea cu parfumul şi sunetul se-mbină. Vei sărăci de aur iar bolţile-azurate?

Sunt unele parfumuri ce parc-ar fi copii, În fiecare seară, ca un copil de cor,

Cu ton blajin de flaut şi verzi ca o câmpie, Pentru puţină pâine, scânceşti îngrozitor
Iar altele – corupte, cu aspre gingăşii, Te Deum-uri scârnave, aşa cum ţi se cere,

Vorbind de-a nesfârşirii trufaşă lăcomie, Sau îţi arăţi toţi nurii, biet clovn înfometat,
Ca moscul, ambra, smirna, ce cântă-n graiul lor Iar râsul tău lugubru e-n lacrimi umectat,
Al simţului şi minţii extaz mistuitor. Făcând burtăverzimea să moară de plăcere.

66
decembrie 2010 PoeZie Poesis interna\ional

Frumuseţea

Eu, omule, -s frumoasă precum un vis de cremeni,

Iar sânii mei, de care atâţia s-au strivit,
O dragoste-i inspiră poetului smerit
Şi mută şi eternă, materiei asemeni.

Tronez peste azururi precum un sfinx ciudat,

Dar trupul meu ascunde o inimă de gheaţă>
Mi-e silă de mişcarea ce liniei dă viaţă
Şi n-am plâns niciodată, şi nu m-am bucurat.

Poeţii, contemplându-mi posturile severe

Ce-n ochii lor drept cópii de monumente par,
Îşi vor petrece viaţa în studii austere,

Căci am, spre a-i seduce pe-aceşti iubiţi bizari,

Oglinzi ce fac frumoase chiar lucrurile terne<
Doi ochi, doi ochi în care lucesc lumini eterne.

Sed non satiata

Ca nopţile de brună, totem cu chip ciudat,

Amestecând parfumuri de mosc şi de havană,
Cioplită de vreun Faust sălbatic din savană,
Al miezului de noapte copil întunecat,

Mai mult decât de opiu sau vin sunt desfătat

De elixirul care din gura ta emană>
Cînd poftele-mi spre tine le port în caravană,
Din ochii tăi bea apă plictisu-mi însetat.

Prin ochii-acestia negri, lucarne firii tale,

O, demon fără milă, revarsă foc mai moale,
Nu-s Styxul, să-ţi sting para la rând de nouă ori.

Şi nu pot, vrăjitoareo cu pofte infernale,

Frângându-ţi superbia, să ies biruitor
Făcând pe Proserpina-n culcuşurile tale.

67
Cristian Popescu, autor al lui Nenea Hyperion
E vident, despre filiaţia
caragialiană a poeziei
lui Cristian Popescu s-a scris mult şi
apăsat. După cum, de altfel, era şi na-
tural să se scrie – mai întâi pentru că
poetul însuşi se revendică explicit în
textele lui, în repetate rânduri, de la
marele clasic> apoi, pentru că revela-
toarele texte din Arta Popescu au
funcţionat... ca un revelator, develo-
pând imagini în care se vădea că, în
România anilor optzeci-nouăzeci,
contextele social-politice erau de aşa
natură încât plasau realul în intertext
etern – aşa cum vorbim de „şah etern”
– cu „realul” ficţiunilor lui Caragiale.
Fără îndoială, caragialismul post-
comunist, ca şi cel comunist de altfel
(că tot definea Belu Silber comunis-
mul drept asocierea lui I.L. Caragiale
cu I.V. Stalin!), presupune ca perso-
naj-mit un nene Iancu în variantă
psycho, adecvată pentru „dezaxarea
psihotică şi deprimismul grotescului
fără speranţă ce caracterizau parte din
mentalul românesc la patru ani de
postcomunism” (sunt cuvintele lui
Dan C. Mihăilescu din prefaţa unei
antologii de poeme ale lui Ioan Es.
Pop). Însă e musai să observăm nu-
maidecât că nu în acest sens al men-
talului românesc deprimist şi psiho-
tic, al „marii trăncăneli” în care nu se
ştie „de ce trag clopotele” întruna –
nu în acest sens, aşadar, înţelege Cri-
stian Popescu să-l „reîncarce” pe Ca-
ragiale. În ce-l priveşte pe nenea Iancu
şi literatura lui, pe poetul nostru nu
eticul îl interesează, ci esteticul> sau,
mai bine zis, estetica> ori, încă şi mai
precis, arta. Ba chiar Arta. Chestiune
pe care o putem bănui încă din titlu
şi de care ne asigură o concluzie la
care se ajunge de fapt aproape din pri-
ma< „Caragiale, cînd se gîndea la artă,
se gîndea la frizeri. În bucata Un ar-
tist... ne găsim puşi în faţa unui ciudat
soi de frumuseţe hilar-grotescă, fa-
bulos-fantastică a kitschului... Marea
artă a lui Caragiale este contratimpul
artei de mahala. Caragiale chiar
reuşeşte să facă o pictură genială din
fir de păr de toate nuanţele ţesute între
ele. Un fel de Van Gogh sau de Utrillo
ţesut din firele de păr ale clienţilor săi
de Mare-artist-frizer din mahalaua
Ploieştilor” (Caragiale, Gică Petrescu
şi frizerii). Aşadar, de o revivificare e
vorba. Anume una a kitsch-ului,
înţeles nu ca estetizare excesivă, nu
ca negation absolue de la merde, după
eclatanta definiţie a lui Kundera, ci
ca „artă de mahala”, gemelând hilar-
grotescul şi fabulos-fantasticul, hibri-
dând în ADN-ul artistului pe frizerul
din Ploieşti cu Van Gogh şi Utrillo.
68
radu vancu
Ridicând perifericul şi marginalul la
rangul marii arte.
După cum ştim, în Caragiale sau
vârsta modernă a literaturii, Alexan-
dru Călinescu îşi sprijinea teza despre
Caragiale pe o idee a lui Tomaşevski
privind „procesul canonizării genu-
rilor inferioare”, arătând cum proza-
torul român, la fel ca Cehov în litera-
tura rusă sau Mark Twain în cea ame-
ricană, pune decisiv umărul la mo-
dernizarea literaturii, ridicând la
demnitatea literaturii mari specii
marginale, precum schiţa şi snoava,
sau forme considerate până atunci
non-literare, ca telegrama, procesul
verbal, articolul de ziar, scrisoarea
anonimă, anecdota, calendarul
ş.a.m.d. Observaţia nu are cum să fie
altfel decât perfect aplicabilă şi cara-
gialianului de peste un secol – în poe-
zia lui Cristian Popescu proliferează,
de asemenea, forme ale literaturii de
bas-étage> însă nu pasajele parodiind
„literatura minoră, joasă, de subsol”
sunt cele mai spectaculoase, ci acelea
în care nouăzecistul, ducând parcă
programatic până la ultimele conse-
cinţe procedeul iniţiat de predeceso-
rul asumat făţiş, introduce în poezie
(sub)specii dintre cele mai modeste
ale discursului jurnalistic. Astfel, pen-
tru întâia oară în literatura noastră,
decembrie 2010
rubrica de mică publicitate e scrisă în
limba poezească> tot aşa, anunţurile
şi reclamele publicitare, dintre care
ne mulţumim să cităm una – totuşi,
puţin credibilă pentru o reclamă<
„SENZAŢIONAL!!! Show unic în Eu-
ropa!! Teatrul de Comedie (cu sediul
în Bucureşti, str. Băncii Naţionale nr.
3, în acelaşi local cu ‚Spitalul de boli
renale’ şi vizavi de biserica Sf. Ştefan)
anunţă premiera absolută a specta-
colului « ŞI LA BAL ŞI LA SPITAL »
în orice duminică, la matinal< în tot
răstimpul liturghiei, bolnavii de la
reanimare rîd în hohote, din paturile
lor aliniate în biserică> renumiţii
noştri actori gem în saloanele spita-
lului, suferind pe viu, fără anestezie,
cele mai periculoase intervenţii chi-
rurgicale> iar popa, singur, pe celebra
scenă a teatrului nostru, sparge –
aşchii-aşchii – cu toporul altarul. In-
trarea gratuită!!! (Spectatorii sînt ru-
gaţi insistent ca în locul aplauzelor
să-şi facă cruci şi să spună mereu, în
şoaptă< ‚iartă-ne, Doamne, şi scapă-
ne şi din asta!’)”. Cele mai epatante
sunt, poate, necroloagele (Necrolog
fericit, Necrolog mioritic, Necrolog
fără aprobare), iar dintre acestea chiar
prea de tot sunt cele... autoadresate<
„în iarna lui '87-'88 m-a bîntuit ‚ideea’
redactării rubricii „Decese" a vreunui
cotidian, cu două-trei săptămîni în-
ainte de apariţia respectivei pagini.
Mai multe zile m-am jucat cu gîndul
că producerea morţii cîtorva prin
doar scrierea necroloagelor lor ar în-
semna idealul de atins al valorii poe-
tice. (Stupid animism etc!) Apoi m-
am gîndit că zeci de ani – dacă mi-ar
da Dumnezeu atîta viaţă şi dacă aş fi
proprietarul unui cotidian – n-aş face
altceva decît să-mi scriu şi să-mi pu-
blic propriile necroloage”. Nu că ar fi
mai de trecut cu vederea extrasele din
Cartea Recordurilor, din care putem
reţine cu folos observaţia că „cea mai
rapidă şi mai sintetică crucificare din
lume este pîinea prăjită servită cu vin
fiert”.
Observat, aşadar, fie şi numai din
această perspectivă a ingeniului ex-
perimentalist, Cristian Popescu se do-
vedeşte un excelent poet ludic, pro-
fesionist al extinderii domeniului li-
teraturii prin explorarea zonelor ei li-
mitrofe ori, cel mai adesea, de-a drep-
tul transfrontaliere, în cea mai bună
tradiţie caragialiană. Însă o asemenea
observaţie, oricât de apreciativă, ră-
mâne totuşi parţială, iar dacă are
eseu
Cristian Popescu
ambiţii definitorii se situează chiar în
fals, întrucât miza poetului nu aceasta
e. Ridicând la rangul poeziei subspecii
jurnalistice ori obscure forme ale pa-
raliteraturii, Cristian Popescu nu are
totuşi nimic în comun cu poeţii pen-
tru care experimentul e scop în sine,
nu e un spirit oulipian, să zicem, cum
nici Caragiale, de altfel, nu era> or, da-
că experimentele junimistului serveau
drept mijloc de explorare a unui et-
hos, cele ale nouăzecistului au, hiper-
preţios vorbind, funcţia de a explora
un onthos, o existenţă – pe cea pro-
prie, fireşte. Caragialismele lui Cri-
stian Popescu, chiar şi în latura lor
pronunţat experimentalistă, au o
funcţie ontologică, sunt toate „pro-
bleme personale”, după cum poetul
însuşi admite< „Aşa cum Ienăchiţă
Văcărescu, cînd a scris celebrele ver-
suri< ‚Urmaşilor mei Văcăreşti / Las
vouă moştenire / Creşterea limbii ro-
mâneşti / Şi-a patriei cinstire’, a reuşit
(după cum bine ne explică Ion Ne-
goiţescu) ‚să dea unei probleme de fa-
milie proporţii naţionale’, tot aşa şi
eu, prin fatidica moştenire primită de
la strămoşii mei Popeşti, nu pot să fac
din Caragiale decît o problemă per-
sonală”. După cum, de asemenea, „le-
gătura nemijlocită dintre exemplari-
tatea tipizată a personajelor caragia-
liene şi atît de marea răspîndire la ro-
mâni a numelui de Popescu îmi dă
posibilitatea de a-l citi pe Caragiale
ca pe propriul meu horoscop”.
69
Poesis interna\ional
Astfel încât nu au cum să nu fie
inextricabil legate de cea mai perso-
nală dintre toate problemele< experi-
mentele ludice au aproape toate ca
ancadrament, indiferent de tema lor,
supratema Morţii. Ceea ce nu înseam-
nă că sunt vreo secundă morbide> la
Cristian Popescu, tanatofilia e ludică,
apocalipsa – duglişă, iar Moartea –
bufă. Iată, spre edificare, cum arată
crucificarea< „Popeye, luînd o gură de
spanac şi ducînd în vîrful degetului,
în paşi de dans, crucea pe Golgota, în
chiotele de bucurie ale copiilor – Ofe-
lia şi Romeo şi Julieta”. Summum-ul
acestui gay morir ar putea fi un zgu-
duitor hibrid între necrolog şi psalm,
Marele Necrolog (psalm de-al lui Po-
pescu). Atrase ca pilitura de fier de
magnetismul temei, profuziunile de
comentarii la pasaje din Rudolf Otto,
Evdokimov, Berdiaev, Ioan Scărarul,
Antonie cel Mare şi alţi mistici, inse-
rate în corpul poemelor, demonstrea-
ză că, pe fond, Cristian Popescu este
un scriitor livresc, iar caragialismul
lui funebru e cu totul altul decât ca-
ragialismul optzeciştilor lunedişti, în
speţă decât caragialismul şarmant-
miştocăresc al lui Florin Iaru> în
esenţă, caragialismul lui e sedus de
marile viziuni eminesciene ale ex-
tincţiei. E, la urma urmei, un cara-
gialism eminescian – exemplar redat
de un cuplet din În Rai (poem dra-
matic), în care personajele lui nenea
Iancu sunt făcute să vorbească pe lim-
ba lui Hyperion< Leonida< „Ah, Miţo,
raiu-i ca-n Ploieşti!”> Efimiţa< „Mîn-
ca-ţi-aş gura, Leonido, mai am d-acu
un singur dor. Să nu ai parte tu dă
Miţu, dă nu m-oi învăţa să mor”.
O mai borgesiană situaţie nici
Borges n-ar fi putut inventa< un per-
sonaj descinde din ficţiunile Unuia
dintre cei doi Părinţi Fondatori ai unei
literaturi tinere şi le rescrie, respec-
tând principiile formale iniţiale, dar
contaminându-le decisiv de spiritul
Celuilalt. Cristian Popescu este Pierre
Menard-ul lui Caragiale. Însă perso-
najul lui Borges, dacă ar fi vrut să fie
pe măsura nouăzecistului nostru, ar
fi trebuit să imprime noului Cervan-
tes şi spiritul lui San Juan de la Cruz.
Pierre Menard este însă doar autorul
unui nou Don Quijote (şi, implicit,
doar al unui nou Cervantes)> pe când
Cristian Popescu este autorul unui
hibrid între I.L. Caragiale şi Emines-
cu. Autorul lui Nenea Hyperion, cum
ar veni.
Cristian Popescu

Tradition

Ever since the No. 26 trolley began running, my family has reserved this very seat in this very car. Look at the little
plaque with our family name. Here is where my father always sat, here is where my grandfather sat. They would sit mo-
tionless with a ticket in their hand, with a smile on their lips. Now it’s my turn. Now I’m the one who maintains the
collection of picture postcards of all the stops the 26 makes along its route. From my father I learned to paint the window
every once in a while with clear nail polish to brighten the views.

When I decide to get off and see my wife, I place a manikin on my seat, a likeness of me, and I stick the ticket between
its fingers. A manikin dressed in my wedding suit. And when I return, I find lipstick smeared on its cheeks from the
young ladies who dare not kiss me in the flesh. Each night I bring my wife and children to the depot, I help them onto
the car, and, perched on the driver’s seat, I turn the crank and clang the trolley’s bell on the hour until the first pale light
of dawn.

About Father and Us

This poem is in commemoration of my father’s heart attack, which took place on the
night of the 11th—12th of October 1975

Mother is daubing rust on her lips, and slowly she waves her fan to waft moonlight throughout the room so she can re-
member better. I run quickly, quickly, from one side of the room to the other, and I bang myself as hard as I can against
the walls in order to make them toll like a bell.

Every night Mother tells us the story of how starkly the crosses are lined up in the army cemetery and how your cross
appears in front of the other rows since, after all, it’s the cross of a colonel. And she tells us that you ordered your soldiers
to lie prone, and it goes without saying that they all obeyed you at once.

I hear you’ll be granted leave during the winter holiday and you’ll harness two or three flies to your soul in order to
bring you straightaway to our kitchen where you can inhale the smell of stuffed cabbage and sausages.

How good it feels in these photographs, beside you! I’d wholly enjoy myself and never leave, were you not holding me
in that photograph with your arm about my shoulder.

I tattooed your epaulets on my shoulders, I tattooed your medals on my chest, and beneath them, already, there are
wrinkles in a row.

I watched, squinting, and saw that every morning you come from very far away to the foreground of your picture
hanging on the wall. And you press your forehead to the shiny image and stare helplessly until we wake up and you have
to smile.

Last night Mother explained to us that some people manage to die in one night what others have lived in seventy years.
She explained to us that since you lived fifty-four years, you must be dead fifty-four years, and only then you’ll get over
it.

You were a colonel in the army. I am at peace. My astrological sign has long been inscribed in the stars on your epaulets.
Summer nights, when the sky is clear, I stand at attention.

70
decembrie 2010 Poetry Poesis interna\ional

The Local Council of District 7, the Executive Committee, proclaims that by Decree No. 149 it hereby confers this
“Jubilee Death Certificate” family name Popescu, first name Vasile, in order to celebrate the occasion of his fulfilling
the tenth anniversary of his passing away. Much esteemed Comrade Colonel, I am overjoyed to be offering you all my
heartfelt felicitations, on behalf of both myself and my devoted family, upon the inexpressible honor of your being
awarded this jubilee title. Please accept, much esteemed Comrade Colonel, my sincerest best wishes. Series D5, No.
034201. Date of birth< year 1985, month December, day 23. Place of birth< the municipality of Bucharest. The unfortunate,
much-lamented demise was entered into the civil status register on the 23rd of December 1985. Date of death< year 1985,
month December, day 23 (use letters and numbers). Place of death< the municipality of Bucharest.

Oh, what joy, what family enthusiasm, what a lifelong thrill

Has been generated by District 7’s Local Council!
Oh, that we might warmly grasp the noble author’s hand,
But, alas, his signature’s impossible to understand!
In any event, under the letters on this proclamation
Shines the glorious seal of the Romanian nation!

I wish I had a balloon blown up with your last breath. Every year on my own birthday, I could take a tiny gulp of it.

On the night you departed this world, Mother’s breasts swelled< one with wine, the other with plum brandy. And since
then, she’s been giving us a shot of each daily, to drink to your memory. Thus we grow strong and beautiful.

At the funeral, my little sister also kissed you on the brow. That was her first timid, womanly kiss.

I’m so glad we could calibrate our days to your last moment, when in the end you lay among the candles and showed
everybody the exact time.

In place of your picture on the cross in the cemetery, I fixed a little mirror from Mother’s purse, so when she comes to
your grave to bring flowers, before she leaves she can straighten her hair and put on her lipstick in that little mirror.

At the funeral, when we, the family, bowed in turn to kiss Father’s cold brow for the final time, the public, so many in
number, felt greatly impressed by how tender and sweet our kisses were and began to applaud.

You’ve been dead for ten years. Many happy returns of the day, and that’s that. I run quickly, quickly, from one side of
the room to the other, and I bang myself hard against the walls. To make them toll like a bell.

Poetry

The earliest literary efforts of the poet Popescu date from the tender age of seven. He used to carve them with a little
penknife on the bathroom door of his family’s home. Only a naïve lack of sensibility could explain the fact that his
parents would repaint the door twice a week. Nevertheless, even today those very lines are in circulation on the doors
of all the public toilets of our capital city. Anyone can still read them.
Popescu used to stick flower and butterfly decals on the shiny white tiles, he used to glue on playing cards with kings.
Daily, within these walls, he renewed the monastic seclusion of his childhood. Our common anchorite’s cell of the quo-
tidian. Once in a while, from the silvering behind the mirror glass, his pure face again laughs, the face of a saint
transported with the ecstasy of inspiration, the face of Popescu in his early childhood.
But most of the time he’d write and weep there, in solitude. From the continual outpouring of so many tears, just as
some people develop kidney stones, he developed diamonds at the corners of his eyes. He’d weep and write. They had
to install a miniature urinal to collect the precious stones.
Throughout his career, as a memorial to the all-pervading silence of that period, lest his published volumes be soundlessly
eaten away from within by their own lines and ideas, Popescu would administer electric shocks to them every four years.
In the poet’s honor, at every street corner, flushing kiosks are going to be erected. A one-leu coin for a minute of solitude.
Constantly crowded, constantly besieged by inspired citizens. And upon every commemoration, in all the public places,
the bars, the hotels, in the North Station and the central Roman Square, urinals will spout high like fountains. Ah, it
will be spring. The sun will shine.

translated by Adam J. Sorkin

and Bogdan Ştefănescu

71
andrei Dósa

Andrei Dósa (n. 1985, Braşov) este absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Economice şi masterand
la Facultatea de Litere a Universităţii Transilvania din Braşov. Membru, din 2007, al
atelierului de scriere creatoare Lumina de Avarie, în jurul căruia s-a format un grup ce merită
urmărit, Dósa a participat în 2009 la cea de-a noua ediţie a Maratonului de Poezie de la
Braşov. ~n textele sale de `nceput, A.D. era un poet deopotrivă ludic şi grav, tentat câteodată
de scenarii ce amintesc de Cristian Popescu, alteori de măştile unui elegiac sarcastic din
familia lui Alexandru Muşina. Dup[ c]teva luni `n America, discursul lui Dósa a c];tigat `n
suflu ;i `n explozie (acum, cu accente ap[sat vizionare). Un poet pentru secolul XXI.

când va veni ceea ce este desăvâr;it, ceea ce

este în parte va dispărea

i ntru la tine în birou îmbrăcat foarte casual o pe-

reche de blugi rupţi bocanci prăfoşi un tricou verde
cu cusăturile pe faţă scrie good karma şi are desenată pe
piept o piatră cu însemne mayaşe care descifrate înseamnă
”atâta timp cât vom fi împreună nu va avea loc nicio eclipsă
nu-şi au rostul şi lumina din tine e lumina unei lanterne
care caută ceva în beznă
şi îţi spun că asta nu o să se ţi se mai întâmple niciodată şi
când trecem prin holul de la parter
de soare”  nebărbierit de 4 zile şi cu rucsacul ăla de armată
pe umărul drept luăm toate cheile de la bicicletele portocalii

şi zic ce e cu astea şi te ridic de la masă mă uit pe le desfacem lacătele

fereastră  imediat apune soarele şi tu încă nu ai plecat de
aici? mă aşez la biroul tău îţi închid toate documentele şi
aplicaţiile toate ferestrele chiar şi pe cele cu blogurile unor
tineri  poeţi  din generaţia 2000 apare imaginea de shut
down de la windows te iau de mâna şi ne îndreptăm spre
culoar
ne oprim în dreptul unei reclame şi scriem cu markerul
mare peste oferta pentru abonament sau pe afişul cu  Aven-
tura PrePay descoperă locuri exotice Brazilia Africa de
Sud şi Mexic ŞANTAJ EMOŢIONAL
oais! iulia liftul coboară cu o asemenea viteză încât părul
ţi se ridică şi flutură în jurul capului precum flacăra unei
rachete eşti un personaj dintr-un anime japonez nausicaa
of the valley of the wind ai venit să salvezi planeta asta eşti
foarte hotărâtă şi nimic nu te poate opri
şi pot să jur că atunci când ai venit ai intrat în lift ca într-
o cabină presurizată care coboară până la o adâncime
foarte mare în ocean unde e întuneric şi frig şi simţurile
strângem toţi boschetarii şi aurolacii din gara de nord şi
le dăm lor bicicletele
va fi ziua cea mai fericită din viaţa lor
vor inhala aurolac la gura metroului se vor plimba cu biţele
prin intersecţie noaptea şi vor crede că sunt biciclete me-
dicinale şi fiecare are în faţa lui un ecran cu plasmă se uită
la un clip mişto în timp ce pedalează
şi sunt cu toţii în apartamentele lor din new york la ultimul
etaj al unor zgârie nori sângele şi banii sunt ai lor şi curg
aşa cum vor ei aşa cum şi străzile de sub picioarele lor ca
nişte râuri de lavă sunt ale lor
şi vom pleca din faţa sediului orange râzând cu tripul ăsta
în minte şi vom ajunge la MŢR
şi vom îmbrăca toate costumele populare pe rând şi vom
face câte o nuntă în fiecare costum aşa vom întări legătura

72
decembrie 2010 PoeZie
aşa vom simţi ceea ce a simţit brâncuşi când a turnat co-
loana infinitului
şi când se vor termina toate nunţile
ne vom muta cu mare fast în casa ţărănească de la parterul
muzeului
vom sta pe prispă să ne uităm ore în şir la lacul din munţii
făgăraş la ochiul albastru senin al mării mediterane cel
care clipeşte primul pierde dacă ieşim pe uşa din spate în
buenos aires dacă accesăm ieşirea de incendiu pe un fjord
din norvegia la apusul soarelui pistruii tăi vor avea culoarea
murelor sălbatice şi ochii vor deveni puţin oblici lapona
enigel iar dacă folosim trapa numărul trei de sub noi ne
vom trezi în ţara lui oz unde omul de tinichea a primit o
inimă nouă prin transplant de la un dansator de flamenco
leul are curajul lui richard inima de leu sperietorii îi iau
foc încheieturile din paie de ovăz deschise la culoare fragile
şi camerele inimii scobite în coajă de bostan iluminate ca
nişte lămpi cu gaz explodează când te îmbrăţişează şi îi
zboară pălăria
biet redneck secerat de glonţul unui soldat unionist în răz-
boiul civil dintre inima ta şi inima mea
soldatul unionist dă din cap liniştit (pe neaşteptate cuprins
de un moment de pace lăuntrică pierdut pe un câmp de
luptă atemporal unde încă se mai recurge la spionaj şi con-
traspionaj tehnica învăluirii minarea terenului gaze lacri-
mogene incendieri disperatele lupte corp la corp) scuipă
tutun şi zice damn i almost missed it!
dar noi preferăm să nu ieşim pe nicio uşă
stăm la masa din bucătărie eu cu o omletă făcută de tine
în faţă tu cu cana de lapte termosensibilă în mână o şuviţă
din părul tău este prinsă la geam jumătate din ea flutură
afară în vânt ca flacăra unui balon cu aer cald şuviţa ta este
propanul şi heliul kerosina şi toţi combustibilii uşori care
te fac să zbori
şi eu îţi povestesc toate astea la masă şi râdem şi casa se
învârte cu noi sparge marginea câte unui nor alb
dacă ne uităm afară pe geam vedem pedala wah-wah cu
care jimmy hendrix dă corzilor o răsucire imposibilă îl in-
vocă din nou pe The Big One
să vină să ne ia cu el acolo unde ayahuasca înfloreşte în
ţeasta băştinaşilor acolo unde frunzele de marijuana sunt
fractalice acolo unde opiumul din barometre nu coboară
niciodată sub 776 de mm acolo unde oamenii concep ge-
meni şi tripleţi pe ecstasy acolo unde cocaina sparge cre-
ierele ca pe nişte fiole cu adrenalină acolo unde heroina
îţi provoacă un orgasm mai puternic decât orgasmul co-
lectiv al unui grup de delfini al unui recif de corali acea
pastă fluorescentă care acoperă oceanul acea ejaculare care
durează câteva zile acea cursă nebună a celulelor roşii de
la mâna îngheţată de emoţie la buzele crăpate scurta fu-
ziune cu sexul scurta fuziune cu inima oh echivalentul a
câte grame de uraniu îmbogăţit este inima mea câţi me-
73
Poesis interna\ional
gawaţi produce inima mea pe secundă ca să te încălzească
pe dinăuntru
ce voinţă face ca inima asta să bată în continuu fără oprire
timp de aproape un secol
cine suflă aer şi cântă mereu la cimpoiul ăsta cine este acel
bărbat în kilt care aleargă liber pe crestele munţilor scoţieni
aleargă pe pătrăţelele roşii şi negre viaţa şi moartea sângele
şi apăsarea teribilă a vidului din afara corpului meu care
îmi face pielea şocant de albă starea de veghe şi coma
starea de veghe şi coma când ne ţinem de mână când îţi
spun că îmi plac sânii tăi când te pătrund şi tu eşti mai
alunecoasă decât o vidră mai alunecoasă decât un peşte-
spadă şi mai hrănitoare decât un cordon ombilical şi mai
pierdută decât copiii de aruncat ai lui ryu
cine suflă aer şi cântă mereu în casa care pluteşte deasupra
lumii deasupra norilor câştigând altitudine faţă de timpul
care ne împresoară ca o atmosferă poluată de cianuri care
ne perforează plămânii şi memoria şi voinţa şi sexele şi
ochii calzi şi mâinile neîndemânatice ca nişte mânji ce
abia învaţă să meargă pe noile noastre trupuri pe noile
noastre zone senzitive coboară în pori în găurile  negre
care absorb materia şi energia dorinţa şi plăcerea
şi mânjii cresc îi îmblânzim pe stepele rotunde ale asiei
galopează sar peste toate obstacolele puse de minte car-
toane imprimate cu logouri obsesii şi meme galopează pur
sânge arabi printre boschetarii cu biciclete portocalii ga-
lopează pe strada pustie din bucureşti şi radu cosaşu se
uită după ei şi ştie că nu vor ajunge niciodată la locul unde
se fac filmările ştie că vor scăpa şi vor galopa mai departe
ca acei cai de pe caseta lui amelie fabuloasa amelie ames-
tecaţi printre participanţii de la turul franţei şi genghis
khan ar ajunge până la marea caspică chiar de ar avea
ponei în loc de cai attila ar ajunge pâna la oceanul atlantic
chiar de ar avea doar măgari chiar dacă asta l-ar umili
cumplit
şi în fiecare celulă a mea se strecoară un cal troian plini de
hormoni care au crezut că aici este cetatea celor care te-au
răpit că aici te vor găsi  şi odată cu venirea nopţii ei ies şi
te caută îmi incendiază carnea te caută în fiecare colţişor
şi mă fac să mă trezesc noaptea îmi dau halucinaţii în care
sergentul hartman din full metal jacket îmi urlă repetat în
faţă  You little scumbag! I got your name! I got your ass!
You will not laugh! You will not cry! You will learn by the
numbers. I will teach you! Now get up! Get on your feet!
şi să nu mai pot adormi (someone falls to pieces sleeping
all alone cântă chris cornell în clipul de pe youtube care
se încarcă încet în spatele acestei ferestre de mess o perfuzie
cu sânge donat de un sudor grupa sanguină zero care po-
trivit unor teorii nutriţioniste ar reprezenta prima grupă
sanguină sângele vânătorului sângele sălbaticului) să nu
mai pot adormi îmi repet că trebuie să reuşesc cu orice
preţ ies afară îmi aprind un camel şi uite caravanele de că-
mile pe drumul mătăsii care este labirintul de puf din jurul
buricului tău
şi suntem din nou la începutul poveştii apostolul pavel îşi
înmoaie pana în cerneală şi începe să scrie cu o limbă de
foc deasupra capului scrisoarea către corinteni
Poesis interna\ional verseK
amikor eljön az ami teljes, az ami részben
van eltűnik
b elépek az irodádba nagyon lazán vagyok öl-
tözve szakadt farmer poros bakancs egy zöld
trikó varrással kívül azt írja rajta jó karma és egy maya je-
lekkel borított kő van rárajzolva melynek jelentése “addig
ameddig együtt vagyunk nem fog bekövetkezni egy nap-
fogyatkozás sem” négy napos szakáll és katonai hátizsák
jobb vállamra vetve
és azt kérdezem mi van mindezzel és felemellek a székedről
kinézek az ablakon mindjárt lemegy a nap és te még mindig
itt vagy? leülök az asztalod elé bezárok minden dokumen-
tumot és programot minden ablakot a 2000-es nemzedék
költőinek blogjait is végrehajtom a shutdown parancsot
kézenfoglak és a folyosó felé vezetlek
megállunk egy reklám előtt és filctollal ráírjuk nagybe-
tűkkel a plakátra melyen PrePay Kaland fedezz fel egzotikus
helyeket Brazília Dél Afrika ajánlat diszeleg ÉRZELMI
ZSAROLÁS
jé! júlia a felvonó akkora sebességgel száll alá hogy a hajad
lobogni kezd fejed körül akár egy rakéta lángja egy japán
rajzfilmbeli alak vagy nausicaa of the valley of the wind
jöttél hogy megmentsd ezt a bolygót nagyon határozott
vagy semmi sem tud megállítani
és meg tudnék esküdni rá hogy reggel amikor jöttél úgy
léptél a felvonóba mint egy nyomás alatt levő fülkébe mely
74
decembrie 2010
az óceán aljára ereszkedik ahol sötétség van és hideg és az
érzékek értelmetlenek és a te belső fényed egy zseblámpa
fénye mely keres valamit a vakságban
és bizalomteljesen a füledbe súgom többé soha nem fog
előfordulni és mikor átvágunk a földszinti előszobán
ellopjuk a narancssárga biciklik kulcsát
kinyitjuk a lakatokat
összegyűjtjük az összes hajléktalant az északi pályaudvarról
és nekik adjuk a bicikliket
ez lesz életük legboldogabb napja
szívják majd az aurolakk-ot a metróállomás lépcsőin az
útkereszteződésben keringenek éjszaka és azt fogják hinni
hogy szobabiciklik és mindegyikük előtt plazmás képernyő
lesz és vagány videót néznek tekerés közben
és a new york-i felhőkarcolók utolsó emeletének apart-
manjaiban van a vér és a pénz az övék és úgy folyik ahogy
ők akarják miképpen az utcák is a lábuk alatt mint láva-
folyók az övék
és el fogunk menni az orange főépülete előtt kacagva ezen
a vetítésen és a Román Paraszt Múzeumánál kötünk ki és
decembrie 2010 verseK
magunkra öltjük sorra az összes népi viseletet és mind-
egyikben lakodalmat ülünk így fogjuk megerősíteni kap-
csolatunkat csak így fogjuk azt érezni amit Brâncuși érzett
amikor a végtelenség oszlopát öntötte
és mikor lejár minden lakodalom
a földszinti paraszti házba fogunk költözni nagy pompá-
val
a tornácon fogunk ülni órákig elnézzük a fogarasi havasok
tavait a földközi tenger tiszta kék szemét aki elsőnek pislant
veszít ha kilépünk a hátsó ajtón buenos aires ha a vészki-
járatot használjuk norvégiai fjord naplementekor szeplő-
idnek vad szeder színe lesz és szemeid kissé ferdék lappföldi
enigel és ha felnyitjuk a hármas számú csapóajtót óz a nagy
varázsló országába kerülünk ahol a bádogember mellébe
átültették egy flamenco táncos szívét az oroszlán orosz-
lánszívű richardtól kapta bátorságát a madárijesztőnek fel-
gyúlnak világos színű törékeny zabszalmából készült csuk-
lói és sütőtökbe vájt szívének kamrái gázlámpákként vilá-
gítva felrobbannak mikor megölel és kalapja lerepül fejé-
ről
szerencsétlen redneck egy uniós katona töltényének esett
áldozatul a szíved és a szívem közötti polgárháborúban
az uniós katona bólogat (váratlanul elönti egy pillanatnyi
belső béke egy időtlen harcmezőn ahol még mindig a kém-
kedés és kémelhárítás a bekerítés technikája aknamezők
könnygáz gyújtogatások az elkeseredett testharc van na-
pirenden) kiköpi a bagót és azt mondja damn i almost
missed it!
de mi inkább nem lépünk ki egy ajtón sem
ülünk a konyhában az asztalnál előttem rántotta amit te
sütöttél kezedben a hőérzékeny csésze egyik hajtincsedet
becsípte az ablakfél lobog a szélben mint egy léggömböt
tápláló láng tincsed a propán és a hélium a kerozin és az
összes könnyű üzemanyag mely repülésre késztet
és én elmesélem neked mindezt az asztalnál és nevetünk
és a ház forog velünk lecsípve egy- egy fehér felhő szélét
ha kinézünk az ablakon jimmy hendrix wah-wah pedálját
látjuk mellyel a húrok lehetetlen csavarodását okozza ez
az invokáció újra The Big One-nak szól
jöjjön vigyen magával oda ahol az ayahuasca a bennszü-
löttek koponyájában virágzik ahol a marijuana levelek
fraktálosan nőnek ott ahol az ópium a barométerekből so-
sem száll 776 mm alá ott ahol ikrek és hármasikrek fogan-
tatnak az ecstasy hatása alatt ahol a kokain megrepeszti az
agyat mint holmi adrenalinnal teli fiolát ott ahol a heroin
okozta orgazmus erősebb mint egy delfincsoport kollektív
orgazmusa mint egy korallzátonyé a fluoreszkáló paszta
amely ellepi az óceánt a magömlés mely pár napig tart a
vörösvérsejtek őrült versenyfutása az izgalomtól megfa-
gyott kéztől a repedt szájprémig gyors fúzió a nemi szer-
vekkel gyors fúzió a szívvel ó hány gramm dúsított uránnak
felel meg a szívem hány megawatt-ot fejleszt a szívem má-
sodpercenként hogy téged megmelegítsen belül
75
Poesis interna\ional
mily akarat engedi meg hogy ez a szív majdnem egy év-
századon keresztül szüntelenül dobogjon
ki tölti meg levegővel és énekel ezen a bőrdudán ki az a
kilt-et viselő férfi aki szabadon szalad a skót hegyek ormán
szalad a vörös és fekete kockákon az élet és a halál a vér és
a testemet körülvevő üresség rettentő nyomása bőrömet
sokkoló fehérre festi az ébrenlét és a kóma ébrenlét és
kóma mikor fogjuk egymás kezét mikor azt mondom hogy
szeretem a melleidet mikor belédhatolok és te sikamlósabb
vagy mint egy vidra sikamlósabb mint egy kardhal és táp-
lálóbb mint egy köldökzsinór és elveszettebb mint ryú
pénzautomata-babái
ki tölti meg levegővel ki énekel mindig a házban mely
úszik a világ felett a felhők felett magasságot nyer az idővel
szemben mely savas légkörként zár körül és kilyuggatja
tüdőnket és az emlékezetet és akaratunkat és a nemiszer-
veket és az élénk szemeket és ügyetlen kezeink csikók me-
lyek csak most tanulnak járni új testünkön az új érzékelő
zónákon a pórusok mélyén a fekete lyukakban melyek el-
nyelnek anyagot és energiát vágyat és élvezetet
és a csikók felnőnek megszelídítjük őket ázsia kerek
sztyeppjein vágtatnak átszöknek az ész által felállított aka-
dályokon logókkal borított plakátokon mémeken és rö-
geszméken vágtatnak arab telivérek narancssárga biciklis
hajléktalanok között vágtatnak bukarest üres utcáin radu
cosașu elnézi őket és tudja hogy sosem fognak a filmfor-
gatás helyszínére érni tudja hogy el fognak szabadulni és
vágtatnak tovább mint azok a lovak amelie a mesés amelie
videokazettájáról elvegyülnek a tour de france résztvevői
között és dzsinghisz eljutna a káspi tengerig akkor is ha
lovak helyett pónilovai lennének és attila eljutna az atlanti
óceán partjára akkor is ha csak szamarai lennének ha ez
nagyon megalázó lenne akkor is
és minden sejtembe egy hormonokat rejtő trójai ló fura-
kodik ők azt hitték hogy itt van azoknak a vára akik téged
elraboltak hogy itt meg fognak találni és éjszaka előjönnek
rejtekükből és keresnek felgyújtják véremet minden zeg-
zugban keresnek felvernek álmomból látomásokat okoznak
melyekben hartmann tiszt a full metal jacket-ből ismételten
rám ordít You little scumbag! I got your name! I got your
ass! You will not laugh! You will not cry! You will learn by
the numbers. I will teach you! Now get up! Get on your
feet! és ne tudjak többé elaludni (someone falls to pieces
sleeping all alone énekli chris cornell a youtube-on a videó
lassan töltődik ennek a messenger ablaknak a háta mögött
vérátömlesztés egy nulla vércsoportú hegesztőmunkás
ereiből mely egyes nutricionista elméletek szerint az első
vércsoport a vadász vére a vadember vére) ne tudjak többé
elaludni át kell éljem mindenáron ismétlem magamnak
felállok és kimegyek rágyújtok egy camel-re és jönnek a
karavánok a selyemúton ami nem más mint a pihelabirin-
tus a köldököd körül
és újból a mese elején vagyunk pál apostol megmártja
tollát és egy lángnyelvvel a feje fölött megkezdi a korin-
tusbeliekhez írt levelét
Poesis interna\ional
A şa cum era şi sey-
mour< sonată pen-
tru cornet de hârtie, cea mai recentă
carte a lui V. Leac e şugubeaţă. Toţi
sînt îngrijoraţi (Tracus Arte, 2010)
se poate citi cu amuzament, se poate
parcurge cu încântare, plonjând în
ochiurile de apă ale suprarealismu-
lui şi explorând, în general, un tă-
râm poetic imprevizibil. Luate fie-
care în parte, poemele aşază în ramă
lirică năzdrăvănii irepresibile, poz-
ne care înhaţă din aer un grăunte
logic şi fluturii imaginaţiei. Urma-
rea e halucinatorie< „.urc ambalaje/
camera e plină de bileţele post-it/
în sufragerie o adunătură de con-
soane în şlapi/ baia două găuri de
foen / despre noi nu se poate spune
mare lucru/ scheletul de somon din
coşul de gunoi ar putea face carieră/
dar ce schelet face carieră te întrebi/
noi ştim câteva care au făcut/ ro-
chiile tale lungi sunt la fel de mis-
terioase/ ca revista aventuri la pes-
cuit/ holul din apartament ascunde
un intrus / ce relaţie dubioasă ce
credinţă ne leagă/ poate sânii din
cana chinezească/ scheletul coboară
scările acum e la gunoi/ e dimineaţă
uşa balconului se izbeşte de vază/
trenuleţul cu baterii (o catastrofă)//
fireşte că nu e vorba de mine/ e vor-
ba de/ povestea ventilatorului uitat
în debara”... (la mine)
Însă, dincolo de crusta ludic-ex-
perimentală, Toţi sînt îngrijoraţi as-
cunde un miez dramatic care creşte
dintr-o răvăşitoare singurătate, în-
tre liniile frânte ale întâmplărilor
irepetabile. De fapt, poemele lui V.
Leac ar putea fi precedate de un cu-
vânt scrijelit pe masă, aşa cum îl
scrie fetiţa din poemul de început<
CroniC{
Borderline
borderline. Relaţia cu celălalt nu
pare să ţină de o problemă spaţială,
ci de trecere a unei frontiere ce poa-
te fi complet imaginară. Exorbitară
(pentru că sparge destinul previzibil
al orbitei), călătoria spre întâlnirea
cu celălalt evoluează spre sine însăşi
până la implozie. Totul este acolo,
dincolo de frontieră. Acolo se poate
întâmpla totul. Dar a trebui să-l
produci pe altul în absenţa lui în-
seamnă a fi trimis necontenit la sine
şi la imaginea de sine. S. e un astfel
de produs. Iar în măsura în care,
prin această călătorie imaginară, al-
terările interioare ale poetului intră
în dialog cu alterităţile sale vitale,
se nasc poemele. Scrisori, bilete,
răspunsurile unor copii (S. face o
anchetă), link-uri şi mesaje din in-
box, agresiunea vizuală produsă de
alăturarea unor fonturi (strada lui
S.) sunt frânturi dintr-o lume con-
struită pe un joc al absenţei. Toţi
sînt îngrijoraţi reflectă – prin aluzii,
parabole, asocieri ilogice – unul
dintre paradoxurile modernităţii<
comunicarea e la îndemâna oricui,
dar epicentrul ei e tot mai solipsist,
omul – tot mai închis, mai singur,
prăbuşit în el însuşi. „.ieri m-am
simţit ca un ambalaj abandonat în-
76
decembrie 2010
Graţiela Benga
tr-un gard viu> crede-mă, nu-i pen-
tru prima dată./ tu ştii să analizezi
mult mai bine decât mine asemenea
stări>/ doar eşti expert în nasturi
pentru canibali, şi, pe lângă relaţiile
tale cu lumea haşurată,/ mai ai şi o
groază de minorităţi în subordine>/
[...]/ ambalajul ăla despre care îţi
vorbeam/ a revenit la suprafaţă pur-
tat de curentul maşinilor>/ a fost
smuls din gardul viu, dracu ştie
cum, şi dus într-un cartier/ unde
oamenii se droghează cu şam-
pon./[...]/ ieri, în timp ce urcam scă-
rile, am avut o revelaţie</ mi-am dat
seama de forţa/ de expresivitatea
acestei măşti de chiuvetă atât de ne-
obişnuită. // şi am mai observat ce-
va< am observat că îţi plac ridichi-
le.”... (jacky e foarte atent la ce spune
S.)
Poezia detaliului, cu plăcuţele
de faianţă şi cu viermele de ridiche
despre care nu s-a făcut niciodată
un film, maschează ironic banalul
metamorfozat în senzaţional şi, to-
todată, evidenţiază erorile de reglaj
care subminează întâlnirea dintre
poet şi ceilalţi. Lamentaţia, îndu-
ioşarea complezentă faţă de sine îi
sunt străine lui V. Leac. Le opune
contradicţiile sfidătoare, plictisul şi
sictireala acoperită de o „mască se-
mitransparentă” (o după-amiază
perfectă), o naturaleţe jucăuşă, dar
şi o doză psihotonică de spirit critic.
Ştie să nu devină irelevant sau re-
dundant. Iar destule poeme pot
stârni un autentic exerciţiu de de-
codare, impulsionat nu numai de
tehnica discontinuităţilor ori de
nuanţele parabolelor, ci şi de poli-
fonia unor sintagme aflate pe mu-
chia dintre încruntare meditativă
decembrie 2010 CroniC{ Poesis interna\ional

şi argou< „.poate că nu e bine să-mi

amintesc/ când tragi o linie sau
când tragi o sfoară/ şi alte lucuri
Copiii Estului. Câteva
mărunte cum ar fi prietenii din po-
ze”... (ce s-a mai întâmplat în apar-
flori ale răului
tamentul lui S...)
Fiinţă plurivalentă, tensionată
lăuntric, buimacă şi insuportabil de
lucidă, poetul adăposteşte o alteri-
tate sincronă şi îngăduie timpului
să strecoare o alta, diacronică. Ori-
cine poate fi astăzi altul decât a fost
ieri< seymour poate fi azi S., vocea
masculină dintr-un poem poate fi
într-altul a unei femei şi totuşi să
rămână fidelă unităţii poetului, aşa
cum se întâmplă în câteva texte din
ultima parte a cărţii. Însă până la a
deveni ecoul unei instanţe femini-
ne, versul captează neputinţa de a
forţa o trecere acolo unde nimic nu
(mai) e comun între bărbat şi fe-
meie (fără obligaţii, cum e). În loc
să acopere o zonă între noi, afectul
stă sub semnul no signal. Îi ia locul,
totuşi, acea ingenuitate esenţială fă-
ră de care fascinaţia lumii de din-

colo de frontieră se stinge în per-
plexitate şi inhibiţie. Abrupt-con-
fesiv, meciul dezvăluie firescul unei
existenţe întru totul alta şi altfel<
„.vreau să vă povestesc despre pă-
dure şi despre ozon/ despre terenul
de fotbal de la marginea pădurii/
pe care noi l-am numit aşa/ în fugă
în timp ce făceam echipele/ terenul
a demonstrat că suntem într-o for-
mă de zile mari/ ei bine vreau să vă
spun şi câte ceva despre / cimitirul
de la marginea pădurii/ vecin cu te-
renul de fotbal/ şi despre cei care
zac acolo – galeria/ noastră – care-
şi flutură ca de ziua naţională co-
roanele lor din plastic/ [...]/ nici nu
ne sinchiseam/ jucam ca disperaţii
pasam şi marcam/ umbra copacilor
s-a întins peste teren/ John lătra şi
nimeni/ nu a observat când mingea
s-a pierdut în pădure.”
Toţi sînt îngrijoraţi arată cum
se pot trata degajat probleme
(ne)importante şi, mai ales, cum se
umple o singurătate cu alteritatea
imponderabilă a poeziei. Frontiera
poate fi trecută oriunde. Într-un
punct din afara ei, există o altă rea-
litate. Şi un poem.
D
rita Chirian
upă Decembrie ’89, televiziunile occidentale au vân-
turat ani buni câteva imagini clasicizate despre Ro-
mânia< filmul sacadat al execuţiei Dictatorului şi cel al orfelinatelor
autohtone, două probe irefutabile ale unui retard politic şi social şi
un cocon pe care ne străduim încă să-l lepădăm. Povestea continuă.
Dincolo de hiperrealismul şi minimalismul factual pe care-l propagă
ultimul val al cinematografiei noastre, poezia nouă începe şi ea să ex-
ploreze aceste zone ale imundului proxim, atât de la îndemână că
ajunge să scape vederii.
Fireşte, nu este o descoperire cu totul nouă a literaturii noastre.
Arghezi, Bogza, G.M. Zamfirescu, Miron Radu Paraschivescu ori
chiar Eugen Barbu au găsit grele savori în cântecul primar al pegrei
şi al excluşilor, iar mai aproape de noi, Ioan Es. Pop, Octavian Soviany
şi Scrisorile sale arcadiene, Viviana Muşa, cu a ei Şcoala specială, ori
Stoian G. Bogdan, prin Chipurile lui suburbane. Ca în fabula celor
şase orbi, voluptatea întunericului are pentru fiecare dintre aceşti
scriitori o înfăţişare diferită, fiecare exersându-şi propria teratologie.
Dacă pentru Ioan Es. Pop damnarea are nume şi adresă periferică,
pentru Soviany, ea este spitalul de alienaţi> pentru Viviana Muşa, ea
este congenitală, deşi în lichidele ei groase plutesc cristale, în vreme
ce în Chipurile lui Stoian G. Bogdan se limpezeşte o lume răsturnată,
câş, voluntar diabolizată, care funcţionează după un metabolism pro-
priu. Stranii tablouri ale in-adaptării, surprinse într-o gesticulaţie
pasiv-agresivă, poze ale unui grotesc niciodată dezamorsat şi ale bol-
giilor care nu purifică, ci amplifică orice cangrenă abundă şi în Federeii
(Casa de Editură Max Blecher, 2010), cea mai recentă culegere de
versuri a lui Nicolae Avram – după Cântece de sinucigaş (I, II, 2000,
2008) şi Litanii pentru diavol (2006).

77
Poesis interna\ional
Imersie infernală în încâlcitele
ecuaţii ale orfanajului, dar şi explorare
a metaforelor speculare ale abando-
nului, Federeii este o carte despre
atrocitate. Acut şi autentic, persiflând
cu uşurinţă demonizarea programa-
tică şi adeseori cabotină a poeziei din
urmă, scenariul lui Nicolae Avram
urmăreşte câteva personaje tragice,
stigmatizate cu cea mai rea dintre li-
terele stacojii< abandonul. Copii ai ni-
mănui, ei sunt aruncaţi în braţele-
menghină ale Statului. Terminalele
lui au nume recognoscibile, umane,
dar nu sunt nimic altceva decât
maşinării de educat, când educaţia
înseamnă castrare a voinţei, ascuţire
a instinctelor bazale, ciuntire defini-
tivă a spiritului, luptă pentru supra-
vieţuire< pedagogi, profesori, directori
tiranici. Din această perspectivă, in-
stituţionalizarea seamănă cu ritualul
chinezesc al legării picioarelor< copiii
au „şansa” de a fi primiţi în societate
cu preţul unei mutilări incorigibile.
Se învaţă pe de rost foamea şi cum să
potoleşti foamea, violenţa şi cum să
nu te prăbuşeşti în vârtejul ei, toate
subterfugiile mizere care consolidează
instinctul de conservare. Nicolae
Avram învie astfel o lume malignă,
pe care memoria o îndulceşte cu un
surprinzător opium nostalgic.
Orfelinatul este un decor al cru-
zimii în care fiinţa trăieşte – supra-
vieţuieşte – după un minimum şi un
maxim fiziologic> irizările epifanice
rare, când speranţa e posibilă, vântură
zgura aceasta hâdă a realităţii şi o fac
acceptabilă. Numai atunci demonia
se converteşte, crapă măştile belicoase
şi lasă la iveală o fărâmă de umanitate,
repede rătăcită. De aceea, poezia lui
Nicolae Avram e un ulei de ricin ane-
voie de înghiţit. Fără să fie demons-
trativă ori patetică, fără să strige un
trecut traumatic, fără o retorică re-
vendicativă sau măcar vindicativă,
poezia sa colează imagini disparate,
ca în urma dicteului. Exorcizarea e
firească. Exuviul este el însuşi o cica-
trice, iar cicatricea e urma războiului.
Cămăraş, Tatiana, Mărgi, Paulin (poa-
te cea mai complex-tragică figură a
cărţii), Fonoloş, Carcasă, Simion, Da-
mian, Liliac şi Pobeda sunt câţiva din-
tre aceşti actanţi întunecaţi, câţiva fe-
derei care au învins, deşi biruinţele
lor se calculează după alte scale, fiin-
dcă ei sunt doar „nişte viermi de mă-
tase/ o afacere profitabilă două kilo-
grame/ de gogoşi dintr-un gram de
CroniC{
ouă”, oameni pentru care s-a inventat
o bizară gimnastică a falselor super-
puteri („simţim cum ne cresc gan-
glioni/ cerebroizi/ în partea anterioa-
ră”), oameni pentru totdeauna con-
damnaţi la o identitate de nevertebra-
tă. Modi, „grasul modi”, este un ani-
mal alfa, torţionar de circumstanţă,
mânat el însuşi de o insaţiabilă foame<
„care dintre voi pişolcoşilor/ nu mi-
aţi adus felia de pită/ [...] care aţi mân-
cat/ şi pe mine m-aţi lăsat flămând/
şi însetat/ m-aţi lăsat fără mamă şi
fără tată/[...] ne controlează gura cu
flacăra de la chibrit/ [...] se uită după
ultimele firmituri/ de pâine neagră/
lipite pe dinţii putrezi”.
Aici, „teama noastră/ cade în cas-
cadă”, iar gustul apei minerale este ne-
cunoscut. Realitatea înseamnă înco-
lonare, marş, barem, „300 de lei pen-
tru fiecare chilug/ să ne îmbrăcăm un
an întreg/ uniforma de doc 50 de lei/
pantofi de carton 20 de lei/ o cămaşă
o izmană subţire// o bluză/ maiou chi-
lot ciorapi o batistă”. Aici, normalita-
tea înseamnă „lumea cealaltă”, acolo
unde, în oraş, oamenii „ne arată cu
degetul/ se scutură de scârbă/ avem
sida// unul e fără o ureche/ altul are
o tăietură de cuţit pe obraz”. La mar-
ginea societăţii, privirile ard a dezgust,
iar invectiva – arabescurile de injurii
– este curentă< „vite încălţate! vă dă
statul de mâncare/ gunoaielor! bine
că dormiţi/ în papucii statului// lua-
v-ar dracu de maimuţe cu coarne/
nespălate! putreziţilor!”.
Federeii, ciclul-catalog al acestor
identităţi ultragiate, reţine biografia
„băieţaşilor/ cu capetele rase până la
sânge”< o biografie comună, grea kar-
mă colectivă, fiindcă „împreună ne-
am trăit viaţa/ împreună am făcut foa-
mea/ am plâns am râs am iubit”. Vin-
decarea e cu putinţă abia atunci când
„câte unul începe să-şi/ spună poves-
tea în auzul/ tuturor”. Un băiat e găsit
într-o valiză pierdută pe peronul unei
gări> altul, copil din flori, îşi imagi-
nează că a fost adus pe lume de o al-
bină> Menghină a fost salvat dintr-un
tomberon> Zvarici a scăpat de sub co-
pitele cailor> pe Mărgi, „blondul”, mai-
că-sa a vrut să-l taie cu sapa şi să-l as-
cundă la rădăcina porumbului. Pen-
tru aceşti excluşi, singurele refugii
sunt „căpiţele de ciulini/ albaştri” sau
visul rău, cu uşile deschise către
coşmar< „în această noapte pobeda
visează/ cu voce tare îl auzim stri-
gând/ în somn/ vai nu mai daţi tova-
78
decembrie 2010
răşul educator/ vă rog nu mă loviţi/
promit că nu mai fac/ că am să fiu cu-
minte/ aiurează// sătui de urletele lui
aruncăm/ o pătură peste cap şi-l lo-
vim/ cu saboţii de lemn până/
amuţeşte”.
Paulin – figură satanică, de o agre-
sivitate extremă, al cărui tată este „un
demon/ cu tăieturi adânci/ pe faţă/
scuipând/ foc” – este sedat de gândul
„să aibă bani mulţi”> el ştie devreme
că „lumea asta împuţită e asemenea/
hârtiei de bani zboară atât de iute/ că
n-ai timp s-o miroşi”. Plecat „în lume/
să-şi încerce norocul”, chemat de zvo-
nuri exotice, hipnotizat de pofta de
a-şi afla viitorul, el experimentează o
insolită şi premonitorie întâlnire< „un
preot m-a chemat deoparte/ s-a uitat
în ochii mei/ mi-a spus te iubesc. eşti
diavolul. mi-a dăruit o icoană/ mi-a
mai spus să mă rog după care s-a fă-
cut/ nevăzut şi m-am cutremurat”.
Personaj dostoiesvkian, stors din mâ-
luri groase, Paulin sfârşeşte lovit de
tren.
Între zidurile orfelinatului, iubirea
e diformă, iar carnea ţipă. Amorul
homosexual, pedofil, zoofil, macabru
şi hidos, substituie orice pornire fi-
rească cu prea negre scenarii< „pur şi
simplu mă simţeam ameţit/ era ceva
identic sau poate mai puternic/ cu
senzaţia stranie/ pe care am trăit-o
inhalând vapori de/ prenadez// vapo-
rii mă făceau să visez frumos/ visam
că sunt acasă şi că mă joc cu tata/
uneori visam că sunt puternic/ că am
bani şi un mercedes plin/ cu fete//
fetiţele mici sărutau fantastic/ băieţii
erau la început mai molcomi/ dar du-
pă un timp/ o făceau cu frenezie/ mai
ales după ce le promiteam/ că o să-i
apăr/ de cei răi şi că nimeni n-o să le
ia/ gustarea/ sau felul trei de la/ masă”.
Lumea federeilor e o lume de întune-
ric, iar într-o lume neagră nu poţi de-
cât să bâjbâi, ferindu-te cât poţi de lo-
vituri.
Un volum pe de-a-ntregul viu,
pulsând de un sânge toxic, Federeii e
una dintre puţinele cărţi de poezie
nouă care-şi ţin cititorul în mână de
la un capăt la celălalt. Cu un perfect
dozaj al tensiunii lirice, fără pudibon-
derie şi fără mistificare, hiperrealita-
tea poeziei lui Nicolae Avram – foto-
grafia ei netrucată – o plasează în
spaţiul literaturii de cea mai bună ca-
litate< lucidă, economă, cerebrală. Fără
anestezie.
 Szlovák költők
Pénzes Tímea fordításában

andrijan turan

Andrijan Turan (1962, Pozsony), szlovák költő. Írócsaládba született.

Egészségügyi okokból nem fejezte be a gimnáziumot, és önképző módon tanult
tovább, miközben több foglalkozást kipróbált< dolgozott éjszakai őrként,
raktárosként, könyvtárosként, tanácsadóként, gépészként és riporterként. 1996-
tól csak az irodalommal foglalkozik. A Nočná požičovňa klavírov című műve szinte
két évig várt megjelenésre, mert a drogfüggő poklaival és mennyeivel foglalkozó
kötet a volt politikai rendszerben nem jelenhetett meg. A Sneha minden paranoid
pszichózisban szenvedő negativista pesszimista kötelező olvasmánya. A lefordított
versek Druhá dúha című hatodik önálló verseskötetéből származnak. Versei
franciául is megjelentek antológiákban.

Férgesség Červivosť
A fagy az almák héját harapdálja. Mráz hryzie šupky jabľk.
A csipkebogyókban ma megérett V šípkach dnes dozrel
a vörös naplemente. červený západ slnka.
A májusfa tüskéi Tŕne tŕpok
a tél véres erővonalait mi kreslia na dlane
rajzolják a tenyerembe. krvavé siločiary zimy.

Az utolsó rózsák némán reszketnek a jégben. Posledné ruže sa mlčky trasú v ľade.
És a kert fái, A stromy v záhrade
mint öreg, hajlott özvegyek ako staré zhrbené vdovy
fülelnek az északi szélbe. striehnu na severný vietor.

Koraeste, utolsó erejükből V podvečer z posledných síl

águk elüvegesedett ujjaival skľavenými rukami konárov
az alacsonyan szálló felhőkből vyškriabu z nízko letiacich oblakov
kikaparják az első nedves havat. prvý mokrý sneh.

A színes levélmozaik Farebná mozaika listov

talán utoljára porlad im možno naposledy
csendesen a lábuk alatt. tichučko tlie pod nohami.

79
Poesis interna\ional PoÉZia decembrie 2010

Ma nem keres senki. Dnes ma nikto nezavolá.

Hová legyek magam? Kam sám?
A csendes szoba közepén Uprostred tichej izby
csordultig telten po ústa zaliaty
jonatán alma édes mustjával. sladkým muštom jonatánok.
Mindegyikben ott munkál Každá z nich má v sebe
az alig észrevehető romlás. sotva vidieľný kaz.
A magok szívét penész tartja, Srdce jadierok drží pleseň,
álcázott varjútollas, pripomína hanblivého anjela
szégyenlős angyalra emlékeztet. so skrytým havraním perím.
Az égő oly váratlanul hunyt ki, Žiarovka zhasla tak nečakane
mint csókjaid a számban. ako tvoje bozky v mojich ústach.
Nem tudsz róla, hogy azóta Ty nevieš, že odvtedy ich mám
üvegvattával bélelt. plné sklenej vaty.
November van. Je november.
A padlón körös-körül gyertyák égnek Na dlážke horí kolokruh sviečok
mindnyájunkért, a nem szentekért. za všetkých nás, nesvätých.
Már ki kellett kapálni Už bolo treba vykopať
a sárga krizantémok utolsó csomóit. posledné trsy žltých chryzantém.
A sötétben alig láthatóan fénylenek, V tme sotva viditeľne žiaria,
mintha elszunnyadt volna bennük a telehold. akoby v nich zaspal spln.
Csokorba és koszorúba kötött, To blikavé voskové svetlo
tündöklő, viaszos fény. do kytice a do venca.
Kint vagyok, és nem megyek ki. Som vonku, a nejdem von.
A föld még nem enged, Zem ma ešte nepustí,
mélyen állok a falak belsejében. stojím hlboko vo vnútri stien.
Tölgyburkolatuk mögül Spoza ich duvového obkladu
éjjel egér próbál kijutni. sa chce dostať v noci myš.
Nem jár sikerrel, Nemôže nikam,
akár néma kérdéseim, tak ako moje mľkve otázky,
melyeket a távolba küldök čo ti do diaľky posielam
gerlicék törékeny szárnyán, hozzád. na krehnúcich krídlach hrdličiek.
Inkább bezárom az ablakokat, az ajtókat, és felhúzom Radšej zavriem okná, dvere a vytiahnem
az összes felvonóhidat. všetky padacie mosty.
Mától csak egy út Oddnes povedie ku mne
vezet hozzám. len jedna cesta.
Aha, a csapdák bekészítve, Aha, prasce sú tam nastavené,
tele ellenállhatatlan csalétekkel. plné neodolateľných lákadiel.
Jössz! Ideš!
Már érezlek. Už ťa cítim.
Éhes vagy és gyors, mint egy egér. Si hladná a rýchla ako myš.
Félelemből vagy Si strach
és a félelemmé leszel… a na strach sa obrátiš.

80
Kamil Peteraj

Kamil Peteraj (1945, Pozsony), szlovák költő és szövegíró. A Konzervatóriumon

hegedű szakon és a  VŠMU művészeti főiskolán  színházi dramaturgia
szakon  végzett Pozsonyban. A Nová Scéna színház daljáték-dramaturgja
volt.  Együttműködött a  rádióval és a televízióval, és a  szlovák popzene egyik
legközkedveltebb dalszövegírója. Több mint húsz kötete jelent meg, versei több
irodalmi kitüntetésben részesültek, és több nyelvre lefordították őket, pl. német,
angol, orosz, bolgár nyelvre. Musical- és filmzene dalbetét szövegeket is fordít.

Kertem titka Tajomstvo mojej záhrady

Kertemben hagyom, hogy virágozz. V mojej záhrade ťa nechám kvitnúť,
Kertemben hagyom, hogy elvirágozz. V mojej záhrade ťa nechám prekvitať,

Mint akura költészetében. Ako v ákurovej poézii.

Mint egy régi olasz katedrális bibliai mélységében.
Mint fehér lepedőt a szlovák kistemplomban
hagylak itt< mint népies képen
szalmahajú leányt.
Csendes karikagyűrűvel a szívem körül –
Itt hagylak< mezítelenül és fésületlenül,
orrodon apró varral, kialvatlan szemmel,
éjtől sápadtat, gyertyától illatosat,
Ako v biblickej hľbke starej talianskej
katedrály.
Ako bielu plachtičku v slovenskom kostolíku
ťa tu nechám< ako dievčatko
na ľudovom obrázku, so slamenými vlasmi.
S tichou obrúčkou okolo srdca –
Nechám ťa< nahú a neučesenú,
s chrastičkou na nose, s nevyspatými očami,
bledú po noci, voňajúcu od sviec,

81
Poesis interna\ional
mindenkitől fáradtat,
eldobottat, meggyalázottat, megtiportat,
hattyúkkal teli szobában fürösztelek.
Ott egy kicsit leveszed a kereszted
és elalszol, mint alma a fán,
bele a gyökereibe.
És bánatos szemedből, kóbor kezedből,
a városból, mely túlnőtt rajtad –
kimetszünk egy bánatos, tiszta dalt.
Őszi félénkség
Egyre jobban megvakulok, ahogy közeledem feléd,
úgy tűnik, elfordulsz,
mélyen a karjaimba menekülsz,
olyan könnyedén pihensz a mellkasomon,
hogy még a lélegzetemmel is felbillenthetnélek,
sőt talán meg is ölhetnélek
óvatlan sóhajommal.
Egyre jobban megvakulok, szinte félek,
hogy mélyebben feléd lépjek,
hiszen már egész arcoddal bennem vagy,
a házamban, a tetőim alatt,
belső napom zenitjében.
Kívánság
Gyere, gondozd a fagyom,
nőj belém, mint az almafa,
ágaiddal áradj szét
és lövellj ki virágimpulzusokat
mérhetetlen virágimpulzusokat.
Heveredj le
és engedd útjára a szíved,
és, kérlek,
ne repülj messzire< még csak az álmaidban se.
Űzd el a gyengeségem lélegzeteddel,
gyűjts napfényt sérült árnyékomra.
Gyere, gondozd a fagyom,
oly sok van belőle a falakon, az ízületekben,
a sebekben, a kezek közepén,
vedd el, virágoztasd ki
és tisztítsd meg körülötte a levegőt
gyengéd jelenléteddel.
PoÉZia decembrie 2010
unavenú od všetkých,
odhodenú, zneuctenú, podupanú,
nechám ťa vykúpať sa v izbe plnej labutí.
Tam na chvíľu snímeš svoj kríž
a zaspíš ako jablko na strome,
do vlastných koreňov.
A z tvojho oka smutného, z rúk potulných
z mesta, ktoré ťa prerástlo –
vypitveme smutnú, čistú pieseň.
Jesenná plachosť
Som čoraz slepší, keď sa k tebe približujem,
zdá sa mi, že sa odvraciaš,
že unikáš hlboko do mojich rúk,
tak zľahka opretá o moju hruď,
že by som ťa vedel aj dychom prevrátiť,
ba možno aj zabiť
neopatrnýcm vzdychom.
Som čoraz slepší, že sa až bojím
vykročiť hlbšie proti tebe,
veď už si celou tvárou vo mne,
v mojom dome, pod mojimi strechami,
v zenite môjho vnútorného slnka.
Želanie
Poď ošetriť môj mráz,
vojdi do mňa ako jabloň,
konármi sa rozožeň
a kvetné impulzy vyprskni,
nesmierne kvetné impulzy.
Ľahni si
a srdce nechaj ísť svojou cestou
a, prosím ťa,
neodlietaj ďaleko< ani len vo sne.
Rozdýchaj moju slabosť,
nahrň slnka na môj ranený tieň.
Poď ošetriť môj mráz,
ja ho tak veľa na strechách, v kľboch,
v jazvách, uprostred rúk,
vezmi ho, zakvitni
a vyumývaj okolo neho vzduch
svojou nežnou prítomnosťou.
82
roberto Bolaño

Roberto Bolaño s-a născut în 1953 la Santiago de Chile, fiul unui şofer de camion
şi al unei profesoare. În 1968 se mută în Mexico City, renunţă la şcoală şi devine
activist politic. A trăit o viaţă aventuroasă, petrecând diferite perioade în Chile,
El Salvador, Mexic, Franţa şi Spania. S-a considerat întotdeauna în primul rând
poet (s-a apucat de proză la sfârşitul anilor ‘80, iar primul său roman a fost
publicat în 1993). Până în 2003, când a murit din cauza unei afecţiuni a ficatului,
a publicat 12 volume de proză şi două de poezie, lăsând alte 10 cărţi nepublicate.
La noi au fost traduse până acum volumele O stea îndepărtată, Nocturnă în Chile
şi Târfe asasine, toate la editura Curtea Veche.

Lupe

Lucra în la Guerrero, la câteva străzi distanţă de Julian

avea 17 ani şi pierduse un fiu.
Amintirea o făcea să plângă în acea cameră din hotelul Trebol
spaţioasă şi întunecată, cu toaletă şi bideu, locul ideal
pentru a trăi câţiva ani. Locul ideal ca să scrii
o carte de memorii apocrife sau un mănunchi
de poeme de groază. Lupe
era slabă şi avea picioare lungi şi pătate
de leopard.
Prima oară nici măcar n-am avut erecţie
şi nici nu speram să am o erecţie. Lupe vorbea despre viaţa ei
şi despre ce era pentru ea fericirea.
Ne-am revăzut după o săptămână. Am întâlnit-o
la colţul unei străzi împreună cu alte târfuliţe adolescente,
sprijinită de bara de protecţie a unui Cadillac vechi.
Cred că ne-am bucurat să ne revedem. De-atunci,

83
Poesis interna\ional PoeZie decembrie 2010

Lupe începu să-mi povestească lucruri despre viaţa ei, uneori plângând,
alteori trăgându-ne-o, aproape mereu goi în pat,
uitându-ne în tavan şi ţinându-ne de mână.
Fiul ei se născuse bolnav, iar Lupe îi promisese Fecioarei
că se va lăsa de meserie dacă pruncul ei se făcea bine.
S-a ţinut de promisiune o lună sau două şi apoi a trebuit să se-ntoarcă.
Puţin după asta, copilul ei a murit şi Lupe spunea
că e vina ei, fiindcă nu se ţinuse de promisiunea făcută Fecioarei.
Fecioara îl luase pe micuţul înger ca plată a unei
promisiuni încălcate.
Nu ştiam ce să-i spun.
Îmi plăceau copiii, desigur,
dar aveau să mai treacă mulţi ani până să aflu
ce înseamnă să ai un fiu.
Aşa că am rămas tăcut gândindu-mă la stranietatea
ce emana din tăcerea acelui hotel.
Fie erau foarte groşi pereţii, fie eram singurii oaspeţi,
fie ceilalţi nu deschideau gura nici măcar ca să geamă.
Era atât de uşor să o călăreşti pe Lupe şi să te simţi bărbat
şi să te simţi nenorocit. Era uşor să o aduci
în ritmul tău şi era uşor să o asculţi vorbind
despre ultimele filme de groază pe care le văzuse
la cinematograful Bucareli.
Picioarele ei de leopard se încolăceau în jurul taliei mele
şi îşi afunda capul în pieptul meu căutându-mi sfârcurile
sau bătăile inimii.
Asta vreau să-ţi sug, mi-a spus într-o noapte.
Ce, Lupe? Inima.

Detectivii

Am visat detectivi pierduţi în oraşul întunecat.

Le-am auzit gemetele, greaţa, delicateţea
cu care evadau.
Am visat doi pictori ce nu-mpliniseră
40 de ani când Columb
a descoperit America.
(Unul clasic, atemporal, iar celălalt
mereu modern,
ca o grămăjoară de rahat.)
Am visat urma strălucitoare a unei tălpi,
dârele şerpilor
studiate din nou şi din nou
de către detectivi
absolut disperaţi.
Am visat un caz dificil,
am văzut holuri înţesate de poliţişti,
interogatoriile care nu au rezolvat nimic,
arhivele ruşinoase,
şi am văzut apoi un detectiv
întorcându-se la locul crimei
singur şi liniştit
ca în cele mai urâte coşmaruri,
l-am văzut stând pe jos şi fumând
într-un dormitor plin de sânge uscat
în timp ce limbile ceasului
înaintau cu ultimele puteri prin noaptea
interminabilă.

84
decembrie 2010 PoeZie Poesis interna\ional

În sala de lectură a Iadului

În sala de lectură a Iadului În clubul

pasionaţilor de science-fiction
În grădinile îngheţate În dormitoarele de tranzit
Pe potecile acoperite de gheaţă Când totul pare în sfârşit mai clar
şi fiecare clipă este mai bună şi mai puţin importantă
Cu o ţigară în gură şi cu frică Uneori
ochii verzi şi 26 de ani Al dumneavoastră sincer

traducere de Claudiu Komartin

Catârul

Uneori visez că Mario Santiago

Vine să mă caute cu motocicleta lui neagră.
Şi lăsăm în urmă oraşul
şi pe măsură ce luminile se şterg,
Mario Santiago îmi spune
că e vorba de o motocicletă furată, ultima motocicletă
furată pentru a străbate ţinuturile sărace din Nord,
direcţia Texas,
urmărind un vis care nu se poate numi,
inclasificabil, visul tinereţii noastre,
aşadar, cel mai curajos vis dintre toate visurile noastre.
Şi atunci, cum să refuz rapida motocicletă neagră a nordului,
Întretăierea drumurilor străbătute cândva
De sfinţii Mexicului,
De poeţii cerşetori ai Mexicului,
Lipitorile taciturne din Tepito,
Sau colonia Guerrero, toţi pe aceeaşi cale
Unde se confundă şi se amestecă toate timpurile<
Verbale şi fizice, ziua de ieri şi afazia.

Şi mai visez uneori că Mario Santiago

Mă caută, ori că e un poet fără chip,
Un cap fără ochi, fără gură, fără nas,
Numai piele şi hotărâre şi fără să întreb ceva
Mă urc pe motocicletă şi plecăm
Pe drumurile din nord, capul şi eu,
Straniu echipaj plecat pe o mizerabilă rută
Drumuri şterse de praf şi de ploaie,
Pământ al muştelor şi şopârlelor, al desişurilor uscate
şi al adierilor nisipoase,
singurul teatru imaginabil
pentru poezia noastră.

Şi uneori visez că drumul

pe care îl parcurge motocicleta noastră sau jindul nostru
nu începe în visul meu
ci în visul altora< al inocenţilor, al binecuvântaţilor,
al blânzilor, al celor care din nefericire
nu mai sunt aici. Şi aşa, Mario Santiago şi eu
ieşim din Mexico City, oraşul-prelungire
a atâtor visuri, materializarea atâtor
coşmaruri şi parcurgem provinciile,

85
Poesis interna\ional PoeZie decembrie 2010

mereu către nord, numai pe cărările coioţilor –

iar motocicleta noastră are culoarea nopţii.
Motocicleta noastră e un catâr negru care călătoreşte fără grabă
Pe tărâmurile Curiozităţii. Un catâr negru care se mişcă
Prin geometria acestor peisaje sărace şi dezolante.
Şi râsul lui Mario sau al capului
Salută fantasmele tinereţii noastre,
Visul fără nume
Al îndrăznelii.

Şi uneori mi se pare că văd o motocicletă neagră,

Îndepărtându-se ca un catâr
Pe drumurile desfundate din Zacatecas şi Coahuila,
La marginile visului, fără să-i găsesc un înţeles,
Semnificaţia lui ultimă.
Dar îi înţeleg muzica<
Cântecel fericit de despărţire.

Ori poate că gesturile curajoase

Sunt cele care ne spun ”adiós”, fără resentiment, fără amărăciune
În acord cu gratuitatea lor absolută şi cu noi înşine.
Sunt micile ireverenţe inutile – ori ceea ce
Anii şi obiceiurile au făcut
Să le credem inutile – cele care ne salută,
Ne fac cu mâna semne sibilinice,
La miezul nopţii, pe marginea şoselei,
De parcă ar fi copiii noştri iubiţi şi abandonaţi,
Crescuţi singuri în aceste deşerturi de calcar,
Ca o splendoare care ne străbătu într-o zi
şi pe care o uitasem.

Uneori visez că Mario cu motocicleta lui neagră

Ajunge în mijlocul coşmarului
Şi plecăm spre Nord,
Către satele-fantasmă unde îşi fac veacul
Şopârlele şi muştele.
Şi în timp ce visul mă poartă
de pe un continent pe altul,
-un duş de stele reci şi nepăsătoare-
Motocicleta neagră pare un catâr de pe altă planetă
Ce desparte în două pământurile din Coahuila.
Un catâr de pe altă planetă,
jindul nostru ţâşnit din propria noastră ignoranţă.
Dar, totodată, speranţa
şi valoarea noastră.

O valoare fără nume şi inutilă, desigur,

Dar regăsită la marginile visului
Celui mai îndepărtat,
În fragmentele visului de final,
Pe poteca confuză şi fascinantă
A catârilor şi a poeţilor.

traducere de Marin Mălaicu-Hondrari

(din volumul Los Perros Románticos. Poemas 1980-1998, Editorial Lumen, Barcelona, España, 2000)

86
 Fragmente din interviul acordat
de Roberto Bolaño lui Daniel Swinburn,
apărut în El Mercurio, 2 martie 2003

În unele dintre cărţile dumneavostră, evocaţi permanent această „generaţie de tineri latioamericani sacrificaţi” – un
adevărat canon istoric. Chiar e un canon istoric sau e doar un mod de a face dreptate unor prieteni?
Nici una, nici alta, dacă nu cumva prin canon istoric înţelegem o anume nostalgie. Toată literatura, din oricare epocă,
se ajută şi uneori chiar creează Troia sa ambulantă. În cazul generaţiei mele, curajul nostru a fost la fel de mare, pe cât
ne-a fost inocenţa sau stupizenia. Să zicem că atunci ceea ce conta era gestul. Prin acţiuni îţi construiai propriul roman
exemplar, iar asta, dacă ne uităm cu atenţie, e ceva destul de prostesc şi care, la o adică, dacă lucrurile ar fi stat altfel, ne-
ar fi făcut victime sau călăi.

Acest canon impune, după părerea unor critici, o presiune tematică şi existenţială care uneori întunecă sau împiedică
desfăşurarea firească, în toată puterea a formulelor narative şi poetice înnoitoare de care dispuneţi. Ce părere aveţi
despre aceste opinii critice?
Ah, nu am nicio opinie, sau am o opinie de cafenea sau de cenaclu, adică o opinie care se formează pe măsură ce se
discută. În orice caz, presiunea tematică a mers mereu mână în mână cu presiunea structurii. De fapt, întotdeauna când
gândesc un roman, sau o povestire, ori o piesă de teatru, poate mai puţin când e vorba de poezie, mai întâi gândesc
structura, e prima problemă de rezolvat, învelişul. Până la urmă, ceea ce se povesteşte e o variaţiune a aceluiaşi lucru pe
care omul şi l-a spus lui însuşi de mii de ani încoace. Schimbarea, ceea ce face ca arborele să se menţină viu, să nu se
usuce, dacă ni se acceptă această imagine pentru experienţa literară, este structura, niciodată argumentul. Asta nu
înseamnă că subiectul, tema, nu contează, contează, dar mai degrabă contează dozarea temei, o reformulare a dozei
tematice, dar cu adevărat importantă e structura. Structura e muzica literaturii.

Tema războiului civil latinoamerican nu e actuală. E posibilă astăzi o temă literară actuală din interiorul lumii
ideologiilor politice?
Epicul e mereu posibil, mai ales în literatură. Iar povestea arareori e actuală. De fapt, cuvântul „actual” e aproape o
entelehie, în orice caz un cuvânt certat cu cultura, care niciodată nu e actuală. În ce măsură e mai actual Chavez decât
Peron, să zicem? În ce măsură e mai actual Bush decât Truman? La fel e şi în literatură. De ce Stendhal scrie despre
bătălia de la Waterloo, o întâmplare din tinereţea lui şi nu despre fapte „actuale”?
Educaţia sentimentală a lui Flaubert e mai actuală decât Salambo? La un moment dat, a fost mai actuală Educaţia
sentimentală, fără îndoială. Dar în zilele noastre e mai actuală Salambo. În Salambo, descrierea din interior a bătăliei a
inspirat multe romane. Dintre ale noastre, Războiul sfârşitului lumii, de Vargas Llosa, roman al cărui ritm, viteză,
claritatea descrierilor, răsturnările de situaţie, dorinţa de a cuprinde întreaga bătălie, din toate punctele de vedere, toate
astea sunt luate direct din Salambo. Şi, dacă tot vorbim de Războiul sfârşitului lumii, e un roman actual sau nu? Eu cred
că da, dar, în sfârşit, niciodată nu se ştie.

Apelaţi de multe ori la violenţă în naraţiunile dumneavoastră. Pe moment, pare că violenţa e protagonistul. Cum
funcţionează violenţa în scrierile dumneavoastră?
Cred că într-o formă accidentală, aşa cum funcţionează violenţa peste tot.

Pe alocuri, nu vi se pare excesiv autobiografică proza dumneavoastră? Nu e vorba numai de a scoate la lumină întâmplări
din viaţă, ci de faptul că apăreţi adeseori ca protagonist, ca personaj în propriile cărţi.
Excesiv, chiar că nu. Excesiv autobiografici sunt Faulkner, Joyce, să nu zicem Proust. Inclusiv Kaa e autobiografic, cel
mai autobiografic dintre toţi. În orice caz, eu prefer literatura, pentru a o numi aşa, cu o uşoară nuanţă autobiografică,
adică literatura despre individ, ceea ce distinge un individ de altul, mai degrabă decât literatura despre noi, aceea care
se face stăpână pe eul tău, pe istoria ta şi care tinde să se confunde cu marea masă a oamenilor, locul în care toate feţele
se confundă. Scriu din proprie experienţă, atât din experienţa personală, să zicem, cât şi din cea livrescă sau culturală,

87
Poesis interna\ional interviu decembrie 2010

experienţe care, cu timpul, s-au unit. Dar mai scriu şi din ceea ce obişnuia să se cheme experienţă colectivă, care,
împotriva a ceea ce credeau unii teoreticieni, este ceva destul de neînţeles. Să zicem, pentru a face lucrurile mai simple,
că poate fi latura fantastică a experienţei individuale, latura teologală. Din acest punct de vedere, Tolstoi e autobiografic,
iar eu, desigur, mă iau după Tolstoi.

Afirmaţi că „Să scrii proză e de un prost gust bestial ”, dar critica gaseşte că imaginaţia dumneavoastră expresionistă îşi
găseşte un curs mai firesc în proza decât în poezia dumneavoastră. Ce părere aveţi?
E de un prost gust bestial în înţelesul de muncă depusă. E mult mai obositor să scrii proză decât poezie. S-ar putea
spune la fel de bine că e mult mai obositor să trăieşti ca poet decât ca prozator. Poate că am zis asta pentru a surprinde
aşteptările, sau poate pentru că atunci mi s-a părut distractiv. Acum, nu mi se mai pare. Poate că îmi aminteam de
tinereţea mea şi de experienţele scriiturii, chiar de literatură, ca un act gratuit, adică nesupus tranzacţiilor economice.
Să scrii în acele condiţii era ceva ameţitor. În câteva luni din 1979, am scris o serie de poeme scurte, încă inedite, nişte
poeme care continuă să-mi pară ciudate şi pe care, atunci, le-am considerat bune, chiar foarte bune. Apoi le-am pierdut
pe undeva printre alte hârtii, sau poate când m-am mutat, ceea ce nu mi-a provocat nici cea mai mică îngrijorare.
Literatura era pentru mine o risipire. Risipeam totul, fără să mă gândesc la viitor (şi asta însemna o risipire şi mai mare)
şi nu mă gândeam la starea mea materială, care era una de supravieţuire şi, deci, făceam cumva parte din acestă risipire
generalizată. În proză, aşa ceva echivalează cu sinuciderea.

Aţi spus că, dacă ne gândim la noi ca cititori, am ajuns într-un loc din care nu se poate ieşi. Ca scriitori, am ajuns pur
şi simplu pe marginea prăpastiei. Nu se vede nicio posibilitate de a trece peste prăpastie, dar trebuie să trecem şi munca
noastră e asta – de a găsi maniera de a trece prăpastia. De ce credeţi că o generaţie de scriitori latinoamericani au eşuat,
în anii 80, în încercarea lor de a depăşi „părinţii” boom-ului?
Bănuiesc că prin generaţia din anii 80, te referi la scriitori plasaţi între Bioy, de exemplu, şi Rodrigo Fresán, adică autori
„consacraţi”. Oameni care plagiază foarte bine şi care vând foarte multe cărţi unor oameni care nu ştiu să citească.
Despre astfel de scriitori, nu am nimic de zis. Literatura nu e departe de aceste mişcări de flux şi reflux. Ei sunt refluxul.

Aţi spus că scriitorii noului boom trebuie să-şi asume riscul formei. În ceea ce priveşte boom-ul anterior, nu credeţi că
operele care au rămas sunt tocmai cele mai puţin experimentale ca formă, incluzând aici chiar şi pe Julio Cortázar?
Când vorbesc despre riscuri de formă nu mă refer strict la ceea ce îndeobşte se cheamă literatură experimentală. Dar
nici nu mă gândesc la ceea ce de obicei se denumeşte drept literatură plictisitoare. Literatura plictisitoare e exact o
literatură care nu-şi asumă riscuri. Iar riscurile, în literatură, sunt de ordin etic şi nu se pot exprima dacă nu îţi asumi
riscul formei. De fapt, în oricare aspect al vieţii, etica nu se poate exprima fără un risc presupus al formei.

Îndrăzniţi să alegeţi şi să justificaţi alegerea a trei scriitori chilieni care sunt plasaţi pe orbita renovării?
Gonzalo Contreras şi Jaime Collyer în proză. Şi sunt mai mulţi poeţi care îmi par interesanţi.

În secolul XX, romanul e un gen de mâna a doua, spunea Borges, în ideea că paradigma romanului fusese în secolul
XIX. Din punctul lui de vedere, altele erau genurile care aveau mai multe oportunităţi< povestirea, scurte romane poliţiste,
poezia. Credeţi că se poate extinde această judecată asupra secolului XXI?
Am citit toată opera lui Borges, cel puţin de două ori, şi aproape toate cărţile care s-au scris despre el şi un singur lucru
mi-e mai mult sau mai puţin clar< Borges era un mare umorist, poate cel mai mare pe care l-am avut, mai ales când era
împreună cu Bioy, dincolo de faptul că era un bun poet şi cel mai mare scriitor de proze scurte şi un mare eseist. În
sfârşit, probabil cel mai mare scriitor de limbă spaniolă de la Quevedo încoace. Să spui că poezia era un gen al secolului
XX e, fără îndoială, o glumă. Oricum ai lua-o. Şi să spui că povestirea ar putea supravieţui romanului, e o altă glumă.
Borges ştia, mai bine ca oricine, că romanul şi povestirea sunt fraţi siamezi. Unul mare şi celălalt mic, cu creier şi suflet
diferite, dar uniţi şi având probabil acelaşi ficat ;i aceeaşi inimă, ceea ce înseamnă că moartea unuia ar atrage după sine
moartea celuilalt.

traducerea din limba spaniolă<

Marin Mălaicu-Hondrari

88
rodica Draghincescu

Née à Buzias, dans le Banat roumain, Rodica Draghincescu vit en France, en

Lorraine. Universitaire et chercheur à l’Académie Roumaine (1990-2000), écrivain,
poète et essayiste bilingue (roumain et français), représentante de la nouvelle
génération littéraire roumaine «les 90». Membre de l’Union des Écrivains
Roumains, de la Maison des Écrivains de Paris, de la SGDL Paris, de la Société des
Écrivains Allemands DIE KOGGE, etc. Rédactrice pour la France, de la revue
littéraire allemande «Matrix», Stuttgart, directrice du magazine online «Levure
littéraire». Elle a publié plus de 20 livres en roumain, français et allemand.

RIENNERIES

D’un regard à l’autre

Ce
Qui brûle les terres de l’enfance.
Qui rapporte la mémoire des jeux en feu.
Qui s’envole dans le noir, telles des cendres émerveillées.
Qui fait courir lézards et araignées, d’un regard à l’autre.
Qui effleure les images d’un « était » rude.
Qui mutile l’air.
Qui prend la forme d’un bouton de fièvre.

Qui sur les lèvres des lépreux, bâtit des palais.

Qui dit < Restes-y.

Ton (in)dépendance
Motto < J’avais découvert sur ma peau, une métaphore osée.
Elle m’indiquait l’heure exacte de ton (in)dépendance. (RD)

J’ai bien connu le temps

Où tu me coupais la respiration
avec des poèmes sans mots
en appuyant sur les lèvres avec une syllabe

Cela jusqu’au délire du lointain.

J’ai bien connu le temps

Où tu me coupais en deux
Avec le rythme d’un long poème.

89
Poesis interna\ional PoÉsie decembrie 2010

L’émotion dévorait nos paroles

Et j’avais la certitude de te perdre de plus en plus.

La vérité c’était que je ne t’aimais pas.

Pas encore.

Alors, j’ai appris à te boire, comme une éternité à la camomille.

En te mélangeant avec une pincée de rêves du matin, j’évitais que

ton silence m’infusât les nuits de la séduction.

A tes visages, je survis. A ce que tu me caches, je survis.

Main(tien)
Ne me prends plus par la main,
Ne me dis plus de mots gluants,
Ne me colle(s) plus contre la feuille,
Ne crée plus le poème empreinte !

Sans aucune éthique d’écriture,

seulement en cadence,
nous ne sommes que deux (…).

Poème houellebecquien
Quand il traverse l’écœurement du poète <
il crie
pour se forger un style, il écrit
pour la venue de l’inévitable

Comme s’il était suspendu,

à équidistance

de la première
et
de la dernière phrase,

par un appétit enfantin,

le mot du poète vit

de son appartenance
aux autres.

Symptômes
La vérité est rarement lyrique.
Elle se dresse d’une ombre à l’autre,
D’un nombre à l’autre
Et se tresse des symptômes de génie,
Poussant les choses et les êtres
Dans le néant de la bouche fermée.

90
decembrie 2010 PoÉsie Poesis interna\ional

Science-fiction du malheur E©rire

Poète absent. Se taire, s’abstraire,
Poésie vide. Ne pas parler, s’obliger à
Rupture de mots. ne pas souffler mot
Ni trop ni moins,
ni moins ni trop Expliquer
Oh, que vais-je vous L’éloignement,
dire L’autre début.
maintenant ?
Décrire le soir,
lorsque le ciel se fait
page étoilée.

Au fer rouge Quitter le nid du corps-(l)ivre

Jouer la fille de l’air.
Le brouillard qui s’élevait des choses d’autrefois
Tenait en équilibre la carte géographique de l’enfance. (D)écrire l’éclipse
de la rétine et
Tu es née dans la Plaine du Banat les lignes abruptes
Où le vent mordait en hiver de la main.
Et la pluie brûlait en été
à l’heure du premier café,
Tu avais marqué partout dans la maison en sortant de la
Au fer rouge de ta langue petite mort heureuse
Des mots qui ne s’ouvriront jamais. et de son troublant
tunnel bleu.
Dans ces sentiments emmurés,
Des voix trop aiguës. Ecrire l’eau qui bout,
le sucre qui brille
Comment les appelles-tu encore ? glorieusement.
Qu’est-ce qu’elles sont devenues, alors ?
Comme un petit goût de
victoire,
la tasse blanche.

U(tili)ser l’absence,
Parce que (d)un seul mot.
La multiplier
Je n’aime pas parler aux autres, comme le vin
je n’aime pas faire des mots avec de Jésus.
des mots. La donner
aux autres
Je happe les illusions des rêves carnivores. avec la
langue caféinée.
J’écris comment.

91
Poesis interna\ional
Între texisten\ă, despăr\iri ;i doar literatură
C um se face că poezia al-
tora îţi face bine, iar
propria poezie te distruge, te roade pe
dinafară şi pe dinăuntru? Întrebarea
asta fundamentală, apărută ca un strigăt
în Cartea tuturor intenţiilor, pare a fi
centrul literaturii lui Marin Mălaicu-
Hondrari, pentru că cele trei cărţi pe
care le-a publicat până acum nu pot scă-
pa de pe orbita acestui chin care e scrisul.
Dacă ar fi făcut parte din altă generaţie,
s-ar fi putut vorbi şi în cazul lui de texis-
tenţă (concept inventat de Mircea Căr-
tărescu), adică de acel ceva în care textul
şi realul se contopesc, se afirmă şi se ne-
agă alternativ. Dar pentru că face parte
din altă generaţie, Marin Mălaicu-Hon-
drari reuşeşte să-l contrazică pe acelaşi
Cărtărescu, să-i spulbere de fapt o spai-
mă< „Mă tem că de-acum încolo nimeni
nu va mai locui în cărţi, aşa cum au fă-
cut-o generaţia mea şi cele precedente.
Şi că utopia lecturii va rămâne undeva,
pe o colină îndepărtată, ca un mare la-
birint ruinat”, zicea el acum aproape un
deceniu. Din fericire nu e aşa, literatura
fiind în continuare esenţială măcar pen-
tru câţiva. „Un om stă în bibliotecă/cu
gândul să-şi ia viaţa/cărţile sunt
mute/autorii au aţipit/desigur nemuritor
nu înseamnă atotputernic/e seară/fumul
ţigării somnolează în lente volute/mâine
dimineaţă femeia va şterge praful”. Cu
acest mic poem (ultimul, din volumul
de debut, Zborul femeii deasupra băr-
batului) nu se sfârşeşte o lume, ci abia
începe. Pentru că, am putea spune,
ochiul ce se-nchide afară se deschide
înăuntru.
CroniC{
veronica-alina Constănceanu
Apropierea este cea de a treia carte
publicată de scriitorul bistriţean. Dacă
brusc azi cineva şi-ar dori să devină Don
Quijote, nu ar căuta o armură, ci cred că
şi-ar face un mic bagaj, ar arunca acolo
şi câteva cărţi şi ar pleca în Spania. Nu
ar vrea să salveze onoarea ţării sau a
vreunei domniţe, nu ar vrea să retrăiască
aventurile unor cavaleri, ci ar vrea să-i
poată citi în original pe Borges, Márquez
şi Cortázar. Ajuns în Córdoba, ar avea
asupra lui doar un bileţel pe care ar scrie
brusco trabajo şi ar şti doar să ridice mâ-
na în timp ce rosteşte singurul cuvânt
pe care cei din jur l-ar putea înţelege<
Hola! Aventurile prin care trece, între-
rupte de scurte reveniri acasă, alcătuiesc
o poveste plină de neprevăzut, care se
citeşte uşor şi cu plăcere, dar uneori re-
zolvările epice sunt facile. Sau, cine ştie,
poate aşa derizoriul unei lumi în care
poeţii sunt obligaţi să se descurce e mult
mai bine subliniat. Aş fi preferat ca po-
veştile zdrenţuite spuse de diversele voci
să nu se îmbine aşa bine, să rămână ceva
nespus. Finalul e unul dublu, fiind folo-
sită tehnica manuscrisului găsit (trimis
ar fi mai corect spus). Din păcate nu e
suficient de bine punctat, după au re-
marcat şi alţi comentatori ai romanului.
Dar centrul de greutate al cărţii nu e dat
de această poveste spaniolă, ci de de acele
pagini coagulate în jurul ideii de litera-
tură, pagini care vorbesc despre ce în-
seamnă să fii cu adevărat scriitor, ce în-
seamnă să scrii fără a fi distras.
Arhitectura romanului nu e deloc
una simplă, nu mai puţin de şase voci
vin şi depun mărturie despre cele trăite
92
decembrie 2010
şi întâmplate, iar cele două poveşti prin-
cipale (care cu siguranţă ar fi putut
funcţiona şi independent) se îmbină
foarte bine şi pentru că personajul cen-
tral migrează dintr-una în alta, conto-
pindu-le într-un fel. Avem pe de o parte
istoria grupului de la Bistriţa, povestea
unor prieteni care trăiesc cu adevărat
doar pentru literatură, şi pe de altă parte
un roman de dragoste, povestea lui
Adrian Petru Constantin care „bântuie
prin Europa pe urmele unei femei căsă-
torite”. Prima poate fi şi un fel de replică
(poetică) dată Celebrului animal, al lui
Cătălin Lazurca. A doua poveste e una
în care epicul îşi cere şi îşi dobândeşte
toate drepturile, deşi literatura continuă
să domine existenţa aproape a fiecărui
personaj, şi, aşa cum s-a observat deja,
să fie importantă chiar şi pentru unii
certaţi cu legea, iar Adrian o va cunoaşte
pe Vanessa tocmai pentru că „nu poţi
priva pe cineva de două cărţi”. Paginile
ce cuprind povestea bistriţenilor, acei
câini romantici autohtoni, sunt pline de
frumuseţe, tensiune şi vrajă, pentru că
e o poveste despre poezie, despre scrisul
care salvează, dar şi despre prietenie. O
vreme, la începuturile lor literare, i-a în-
soţit un profesor de literatură împătimit
de poezie şi alcool, mentorul lor nenu-
mit. Alături de ei stă mereu Lidia, „la
madre de la poesia”, care conduce o
maşină năzdrăvană, care ajunge oricând
exact acolo unde e nevoie, o maşină care
e ea însăşi un fel de carte, pe caroserie
fiind scrise versuri esenţiale pentru fie-
care dintre ei, versuri ale unor poeţi
foarte diferiţi, de la Gellu Naum până la
decembrie 2010 CroniC{ Poesis interna\ional

Aurel Dumitraşcu sau Virgil Mazilescu.

Ajunşi într-un moment de cumpănă,
Adrian şi The Great aleg să plece în lume,
Ciobul de sticlă colorată
pentru a se regăsi, pentru a se reinventa
ca scriitori. Doar Dan Parfene pare a
renunţa la scris, parcă nu ar fi crezut
destul de mult în destinul lor< „Am zis
nu şi nu a rămas. Iar acel nu însemna
exact ce se temeau ei că va însemna< ne-
garea literaturii, renunţarea la poezie.
Odată cu acel nu, s-au dus dracului toate
poemele mele fără titlu, toate cărţile citite
până atunci (şi de atunci încoace)”. Fie-
care dă glas la un moment dat unui gând
care îl defineşte. „Repetaţi după mine<
doamnă, poezia omoară”, spune Lidia.
„Poezia se termină, despre asta e vorba.
Dacă nu-ţi drămuieşti rezervele, mai de-
vreme sau mai târziu o păţeşti”, e spaima
lui Dan Parfene. „În seara aceea i-am
trimis un mesaj lui The Great< trezeşte-
te, poezia e în derivă”, mărturiseşte
Adrian.
Cu Apropierea Marin Mălaicu-Hon-
drari mai face un pas către epic. Dar
poartă cu el şi cărţile anterioare, toate
având o structură duală. Trimiterile im-
plicite sunt nenumărate, dar unele sunt
chiar explicite, Dan Parfene îl identifică
în persoana lui Adrian pe autorul Stră-
inei, acel poem în care „singurătatea ţipă
ca din gură de şarpe”. Iar anumite poeme
din Zborul femeii pe deasupra bărbatu-
lui ar fi putut fi incluse şi în Apropierea.

Oare nu şi despre Maria ar putea fi acest
fragment< „Jazzul corespundea nevoii ei
nemărturisite de evaziune. De /nenu-
mărate ori se lăsase legănată de melodii
exotice, bizare, ce-i sugerau/mereu că-i
gata să dobândească lumea pe care-o
evocau. Îmbătată de/presimţiri, bântuia
prin casa ei nesfârşită, se privea în oglin-
zile risipite/peste tot, ştergea de pe câte
una o inscripţie de prost gust prin
care/vreunul dintre amicii ei încercase
să nu fie uitat, ieşea pe balcon dar/ceea
ce vedea o irita profund şi atunci se re-
trăgea iar în dormitor,/asculta muzică.
(Despre felurite închipuiri ale aceleiaşi
femei)”.
Zborul femeii deasupra bărbatului
e o carte de poezie în care găsim şi poe-
me în proză, Cartea tuturor intenţiilor e
imposibil de clasificat, iar Apropierea e
până la urmă mai ales un roman despre
poezie. Scriind cartea asta Marin Mă-
laicu-Hondari respectă o regulă pe care
şi-a impus-o încă de la debut< “nici o fă-
râmă de insensibilitate/căci am preamă-
rit ataşamentul faţă de închipuiri”. („Der
Steppenwolf ”)
A
Dan-liviu Boeriu
lexandru Paleologu spunea într-o vreme despre Emil
Cioran că, dacă din cărţile sale s-ar extrage în totalitate
amprenta stilistică, ceea ce ar rămâne ar fi doar câteva palide banalităţi.
Dincolo de stil, aşadar, Paleologu acuza faptul că Emil Cioran a scris
toată viaţa sa o singură carte care cuprinde, reîmbrăcate diferit, aceleaşi
câteva obsesii comune. Chiar dacă nu sunt de acord cu această con-
cepţie - conform căreia literatura n-ar trebui neapărat să însemne o
formă elegantă de a da viaţă unor idei, ci simplu exerciţiu de convingere
cognitivă – admit că ea poate fi aplicată, cu succes, la alţi autori.
Herta Müller e unul dintre aceştia. Numai că aici nu vorbim nici
despre lipsa stilului, nici despre mediocritatea ideilor transmise. Scrii-
toarea germană de origine română pare să-şi fi dedicat întreaga operă
unei singure trăiri< dezrădăcinarea. Tema e recurentă şi abordată suc-
cesiv în mai multe volume, cărora le-a dat nume fanteziste. Este de
apreciat sinceritatea acestei scriitoare (Andrei Pleşu chiar vorbea, în
cazul ei, despre o „sălbăticie a adevărului”, despre o zguduitoare durere
a francheţei), cât şi  faptul că declară cu inima deschisă că ea scrie
pentru ca să poată trăi şi , deci, recunoaşte caracterul curativ al pro-
priului talent. Şi numai cei cu simţul estetic atrofiat ar putea spune că
Herta Müller duce lipsă de aşa ceva. Reproşurile puritanilor - care văd
în minimalism o eschivare ruşinoasă din faţa epopeilor cu rezonanţe
clasice, impresionante mai mult prin cantitate decât prin forţă sugestivă
– derivă din faptul că autoarea nu se pierde în adâncimi epice. Rândurile
ei par similare unor fotografii alb-negru, într-o austeritate tulburătoare

93
Poesis interna\ional
a detaliului, însă cu atât mai şocantă.
Din numai câteva cuvinte, aparent
haotice, reuşeşte să-ţi creeze impresia
că lucrurile se întâmplă exact sub
ochii tăi. Aşa a fost cazul, spre pildă,
cu excepţionalul volum de poeme-
colaj, Este sau nu este Ion (Polirom,
2006), o emoţionantă versiune scurtă
a terorii şi a fricii într-un regim tota-
litar.
Călătorie într-un picior e primul
roman pe care Herta Müller l-a scris
după plecarea din România. Apărută
în 1989, cartea ne-o aduce în prim-
plan pe Irene  (un alter-ego al autoa-
rei), femeia care se refugiază într-o
patrie de rezervă. Întreaga carte e con-
struită pe zbuciumul interior al femeii
care e suficient de chibzuită încât să-
şi dea seama că noua casă respiră li-
bertatea prin toţi porii (“Îşi ridică blu-
za şi îşi privi sânii în oglindă. Apoi
Irene se pieptănă. Părul în faţă, părul
dat pe spate. O ureche acoperită, cea-
laltă liberă” , p.57), dar şi destul de
melancolică şi prizonieră a trecutului
încât fantomele groteşti ale celeilalte
ţări s-o urmărească în continuare
(„Şi-ar aminti că plecase de-acasă în
ciorapi. Că trotuarul fusese umed şi
plin de nisip. Că mucurile de ţigară i
se lipiseră de ciorapi şi, preţ de câţiva
paşi, rămăseseră agăţate de ei. Irene
începu să alerge.”, p.62). Iscoditoare,
cu o acuitate ieşită din comun, cu un
ochi critic de o rară exigenţă, Irene
scrutează noua realitate şi o îmbină
involuntar cu frânturi ale existenţei
din ţara pe care a lăsat-o în urmă. Du-
pă ani întregi în care suspiciunea fu-
sese a doua natură a fiecărui individ,
e firesc ca orice întâlnire cu neprevă-
zutul s-o transforme pe Irene într-o
persoană aproape asocială (vezi greu-
tatea închegării unei relaţii fireşti cu
Thomas ori Franz). Ne sunt relatate
ciocnirile cu birocraţia vestică, dife-
renţele de nuanţă între dorinţele unor
oameni care nu împart aceeaşi bucată
Herta Müller – Călătorie într-un picior, ed. Humanitas fiction, 2010, trad. de Corina Bernic
CroniC{
de trecut, imposibilitatea adaptării la
un ritm de viaţă care evacuează com-
plet din structura sa orice formă de
evazionism sfios (dacă nu faci faţă,
nu eşti cruţat) ş.a.m.d.
De la prima pagină până la ultima
(la fel ca în restul romanelor purtând
aceeaşi semnătură) , totul vibrează a
poezie. Herta Müller nu scrie o proză
clasică (în sensul cel mai perimat al
termenului)> la ea, epicul ia forma
unor vase comunicante, care stabilesc
legături între sentimentele unui dez-
rădăcinat şi cerinţele noii vieţi> între
agăţarea maladivă de un trecut care
ştii că te-a alungat şi adaptarea la un
nou habitat> între prozaismul arid al
asfaltului neprietenos şi bucuria mis-
terios-poetică a unei pene de porum-
bel găsită în casă. Legătura cu teroarea
trecutului se simte doar în respiraţia
străină pe care Irene o detectează
atunci când citeşte o scrisoare venită
de la prietenii rămaşi în România
(„Irene recunoştea scrisorile din cea-
laltă ţară fără să privească timbrul sau
ştampila poştei. Le recunoştea după
hârtia aspră, alb-gri. Scrisoarea era
de la Dana. […] Mi-e dor, mi-e dor
aproape fizic de tine. Aceasta era o
propoziţie din care se auzea vocea Da-
nei. Dar odată cu vocea Danei, şi o
respiraţie despre care Irene ştia că nu-
i aparţinea Danei” , P.89-90) - o subtilă
şi delicată conştientizare a feliei în-
guste de aer de acasă care însoţeşte
păcatul izbăvirii prin fugă.
În această meta-poezie a re-
nunţării şi a regăsirii, totul se leagă.
Versurile abrupte ale cotidianului su-
gerează nu doar dorinţa juvenilă a
străinului de a-şi colora cenuşiul zi-
lelor, ci şi bucuria trăirii simple, într-
o lume a firescului. Herta Müller în-
registrează atent schiţa gesturilor,
poezia nimicului şi metafora ziduri-
lor, pentru a le reda în imensa lor fru-
museţe izvorâtă din privilegiul liber-
tăţii< „Rucsacul fetei, albastru. Din
94
decembrie 2010
căştile ei se auzea muzică. Pleoapele
puternic machiate. Ochii deschişi,
mari şi ficşi, de parcă nu şi i-ar fi plim-
bat niciodată peste o imagine”
(p.103), sau „În faţa intrării în maga-
zin erau legume. Peste portocale şi
conopidă tremura lumina. Irene avu-
sese impresia că în acea lumină salata,
lămâile şi ciupercile se contopeau şi
se transformau în flori” (p.125).
Nici măcar în privinţa titlului au-
toarea nu face vreo concesie< călătoria
într-un picior e singurul mod prin
care victima unui regim totalitar
reuşeşte să se transpună într-o lume
nouă, acolo unde fericirea nu e asi-
gurată tuturor, ci doar acelora care s-
au născut cu ea încrustată în ADN.
Scindarea e asigurată. De ea nu poţi
scăpa. De aceea, Irene nu are altă so-
luţie decât să adulmece bucuria, să o
deseneze după ce îi vede braţele re-
vărsându-se pe străzi, fără a putea să
devină vreodată proprietara ei. Chiar
şi atunci când simte o uşoară adiere
de bine, acesta se transformă subit în-
tr-o plăcere vinovată şi dureroasă
(„Bucuria din cap era atât de mare,
încât îi făcea creierul să plutească. Era
o bucurie fierbinte şi-i sta pieziş în
cap”, p.125). Sugestia e străvezie< des-
tinul individual e, în cazul refugiaţilor,
atât de dependent de acela colectiv al
societăţii din care s-au smuls, încât
beneficiile unui nou început sunt doar
aparente. „Eu scriu pentru că nu pot
trăi altfel”, spune Herta Müller la în-
tâlnirea cu Gabriel Liiceanu de la Ate-
neu, din luna septembrie. Eroina ei
din Călătorie într-un picior, Irene,
procedează similar< pentru că nu poa-
te altfel, ea pare că trăieşte totul din-
dărătul unui ciob de sticlă, rotindu-l
în permanenţă şi privind prin el, şi
care nu doar augmentează fiecare de-
taliu, ci colorează aerul în straie noi
şi curate, făcându-l respirabil. După
pofta inimii. Sau ce-a mai rămas din
ea.
Felix nicoalu
Part-time Workaholic
S ir Gawain used to sit among wo-
men. Some would say he was a
ladies-man, others would suspect him of ef-
feminacy. Like Sir Gawain sits the critic among authors,
indulging in their odes. This doesn’t mean at all that a
critic couldn’t make a fine writer. Only that these two qua-
lities shouldn’t share the same context simultaneously.
In his collection of essays, “Singura critică” (“The
Unique Critique”), Mircea Martin pleads for common-
sense in that he requires from the literary expert either to
side with the impressionists, or with the positivists, either
to practise the review or the monographic study – impor-
tant is to try and be as objective as possible. Floating be-
tween valorisation and orientation, the critique should
not assume extremist positions< “proffering absolute or
passionate negation is, at most, understandable only when
it is about a creative act”. The essayist perceives the critic
as a peculiar creator, more rational, with a system – a
Beethovenian structure, not a Mozartian one, let’s say. The
95
criticism understood as “a way of thinking”
is heightened to a philosophic, Olympian
dignity. The highway of demonstration crosses
Maiorescu’s fortress, as he too saw the artist as an un-
chained one. Now if the true-blood writer is the tube down
through which the message of God drips, as Socrates-
Plato described it in “Ion” dialogue, the critic, in Mircea
Martin’s opinion, shouldn’t venture in explosions and vas-
salities. It is the only way to preserve credibility. Shall we
foster Eugen Lovinescu’s cellulosic enthusiasms< “with the
help of a sheet of paper we could conquer the whole uni-
verse”? Eventually, the leader from Sburătorul was out-
standing for the capacity of reconsidering some of his
statements, which proves mental flexibility and a strenuous
effort of escaping the syndrome of presumptuousness.
Homo sum et... How many honourable literary “brokers”
still have the power to admit they were wrong, that they
are not the embodiment of some deus in terra?
Poesis interna\ional essay
• Far from the madding writers
From “The Unique Critique” I shall switch to the lonely
critic. If it were a God of criticism, I am under the impres-
sion that He would have said in illo tempore< “And God
saw how lonely the critic was and decided it was perfect
that way!” (Eve’s part being played by the writer).
I keep reading the books and articles of those critics that
serve as referees in the ring of contemporary literature.
And what can I see? Most often than not encomiums! If
you took them for granted, you would believe that the Ro-
manian letters are overwhelmed with masterpieces in such
a degree that it is useless to be compared to the literary
products of some other countries – otherwise they would
stir envy and complexes of inferiority between the peers.
When it is not about encomiums, there pop up unjustified
annihilations, shooting parties and volleys of shots ordered
with a smirk on the executioner’s face. This book is amaz-
ing, the other one is horrible. The Romanian criticism, in
many cases, plays a foul game, proving to be extremist, su-
perficial and less subtle than normal. The games are done
depending on friendships/enmities. The works belonging
to mainstream are accompanied by comparisons like< that
author is a Thomas Mann, the other one is a Marcel Proust
of our days! In no time my mind boils with the idea that
the respective analyst is a contemporary Plutarch...The
conclusions are begotten before formulating the premises.
Nobody meditates upon the serendipity concept (“the fact
of searching for something and of finding something totally
unexpected”), as Jean Baudrillard defined it. The research
completely lacks interrogative drives – it questions nothing
because it has already found whatever it needed.
• Top mania
Whether it signals, interprets or values, the critical act
generates hierarchies. Cuvântul magazine, for instance,
contained plenty of classifications. But this wasn’t a singular
case. As if the aesthetic criteria were as univocal as boxing
is! Apart of merciless annihilations based on attacking an
artistic writing with anthropological, historical, and soci-
ological arguments - that is non-literary ones -, the cultural
magazines are populated with a pile of polite chronicles.
The polite criticism – the one that hides beneath vague or
unintelligible brackish sentences. Actually not criticism,
but simple reviews and actually not reviews but a sort of
hi5! cuba! or a friendly pat on the author’s shoulder. A
Princeton philosopher, Kwame Anthony Appiah, thinks
that “in life, the challenge is not to understand how some-
body could better play their role, but to realize what the
role they play is”. Who assumes the conditions of a critic
has to consider problems from various angles and to stay
away from homage and cannonades. Firstly, the critic has
to understand the authorial approach and secondly comes
the humanization, the “cooking” of the work destined to
the whimsical public. I don’t think the interpret, the aes-
thetic translator should focus on the professional public,
consisting of writers, as well, be they well-known or cravers
for glory.
96
decembrie 2010
• On subjective impartiality
However, critics are human beings, too, with all their
incumbent weaknesses. As a competing part, they can’t be
objective. Gheorghe Gricurcu debated on the impossible
neutrality. Well, he envisaged the ethical implications, col-
lateral as they may be, but imperious as bulwarks to the
aesthetic aspect. In this respect, he considered that “Eugen
Simion is, until further notice, un upside down Eugen
Lovinescu”. I have no idea what “until further notice” could
mean. Now, if we turn upside down “Divina Commedia”,
Lucifer in William Blake’s illustrations may appear as hav-
ing a normal position, not a capsized one. It’s only a mere
illusion, because if one wants to read a book upside down,
one has to revert it and in this way up becomes down and
down becomes up, no matter how hard may Sextus Em-
piricus struggle to prove the contrary. As for me, my in-
terest is captured by the “hereditary” subjectivity. The crit-
ics, being in their turn featherless two-legged beings with
nails, are subject to friendships and enmities. They will
tend to overrate some of them and underrate others. If
they go down this drive, they may be called would-be writ-
ers and not raisonneurs. Mircea Horia Simionescu sig-
nalled that we live in “the society of those who take profit
of circumstances”, and writers are both its parents and
children< “with the habits of this group somebody could
kill their mother”. A psychologist like Stanley Milgram
agrees to the fact that one can push a normal person to
commit horrendous deeds, not less than torturing and
killing, merely shaping the context in an adequate manner.
It is like this the critic may end shipwrecked!
Pirouette< the critics, being in their turn thinking reeds,
kings and worms of the universe, are threatened by a severe
disease< humanitarianism. Since the Renaissance to pres-
ent-day postmodernism, Neagoe Basarab has kept advising
whatever Teodosie< “do not desire to overhear the sins of
any man, so that no sin could glue to thine heart”. That is
why critics should function as confessors for the book and
not for the author. They should stay away from their guild,
switch off their work phone, get out in the park, take a seat
together with their neighbours on the front door bench
and, from time to time, even read something. This is not
similar to putting away the genetic criticism or to turning
their back to the freshly-returned into literature author.
Dan C. Mihăilescu is overtly curious about the personality
of the writer who produced the book. Good point! Atten-
tion, he doesn’t approach the author by special or tele-
phonic proximity! As a matter of fact, one speaks too much
about authors and insufficiently about books! Wherefrom
the ensuing snobbery< an author that matters, a publishing
house that counts! As for me, I stumbled upon dull writing
ferociously promoted by important publishing houses and
discovered extremely interesting works issued by minor
editors. A case in point is the novel “Abisex”, written by
Sorin Delaskela and published at Brumar. Without a proper
marketing, any fine book ends up anonymously. Which is
to say it is not sufficient to write about books, we must
rummage for them, otherwise we shall perceive only what
some sing, others cheer and very few pay attention to.
decembrie 2010 essay
• You comfy critic!
One of Bogdan Creţu’s sayings lingers on my cortex<
“The literary critics are not all the time valuable foretellers>
they can be necessary midwives at most!” Well, in order
to make precious foretellers, they should know the tastes
of those who read and refrain from writing> they should
scrutinize the public (I didn’t write population!) state of
mind. Neither the writer, nor the reader can afford being
bookworms. It is a must to read/write on the move, inter-
acting with as many types of people as possible. Snuggling
in ivory towers and enchanting the extract of malt with
the guild urge the writers to plunge into mannerism and
the critics to praise their stillborn offspring. That is the
explanation for the withdrawal of literature from public
life and for its perching on an élite condition. Literature
as philosophy, as an aesthetic treatise! Aberration! And in
a culture constantly accused of having become too literary!
Literature is for people, and not for literary meetings or
specialized sites. The way critics can impose false hierar-
chies is the same with advertising being capable of turning
the absurd into a common thing. One of the “subtle” anom-
alies of the Romanian postrevolutionary wild capitalism
was the market boom of Patapievici’s and Cărtărescu’s
books. In an epoch of greedy accumulation of capital and
of explosive mediatisation, plus “manele” songs, in our
country “Zbor în bătaia săgeţii” and “Orbitor” became
best-sellers. I don’t know how many initiated readers have
managed to achieve the lecture of the two “best-sellers” –
to say nothing about the clerks toiling at multinational
companies and forced to thrush red tape 10 hours a day.
• Plainness – a sin?
The same Mircea Martin broached< “about criticism
one could say that non-loneliness is its essence”. I suspect
he envisaged the espousal of as many books as possible
and of the comprehensive stir of ideas. Totally different
should be the position of critics. In order not to value by
contamination (a flaw debated in the pedagogical treatises),
it is better for them to stay aside, above or beneath the lit-
erary milieu. Of course, my piece of advice is utopian< to
stay aside and polish their weapons. And this because I
see the critic as a deputy elected by the public to sit on
their behalf in the Writers’ Association. The critic “trans-
lates” the work, but also warns the readers as to the risk of
being disappointed. Which is not at all a plea for commer-
cial literature, but only, let’s say, one against excessive in-
tellectualism, mannerism, and even against art for art’s
sake. Often, when I write about a book crowded with sym-
bols and narrative strategies, I get enthusiastic or amused
in an elevated fashion. This on one hand. On the other
hand, remembering my responsibilities to that public living
far from philological twitches, I can’t help filing complaints.
As a prose writer, things are much clearer – I constantly
pay attention to formulating the subtleties in an under-
standable language. Directness is not the same with sim-
plicity, and this is true for poetry also. In the age of planes
and traffic-jams, one can’t write like in the epoch of steam-
engine. I feel so sorry for Th. Mann’s and M. Proust’s fol-
lowers!
97
Poesis interna\ional
As to the nobility of the guild, it emerges into my brain
one of Marin Mincu’s enquiries< Why do poets write po-
etry? Obviously, in conformity with the title, the great ma-
jority of the respondents declared< we can’t help writing
it! Which presumably means< now, if the subjects are al-
ready poets, how could they abstain from doing their job?
The muse keeps coming and tormenting them like she
did with the romantic Musset. The conclusion? An ex-
tremely blurry one< “this is a secret that even they do not
possess”! In the meantime, we have heard that the devil
has the ability to appear in the guise of a glowing angel.
What if, God forbid! the muse and the effect generated by
her – the inspiration – are mere cravings for cultural
sinecures, bows and awestricken attitudes in front of the
poet’s geniality? Because only the hysterically-clamoured
talent entitles its owners to relish their loftiness, doesn’t
it? Nonetheless, the writers are poor victims of their muse
and, when being seduced, they will embark even upon
“one flew over the cuckoo’s nest”, won’t they?
But the critics, worshippers of Apollo, as we all concede,
preserve their cool temperament and don’t hop in round
dances with the literary relatives. They sit isolated and in-
sulated, blinded, shaking the pen-sword with one hand,
weighing the scales of arguments with another, while pay-
ing with the third one for the beer obsequiously offered
by the author.
And speaking of top-mania, I dare suggest a top of the
best critical deviations<
→ Hysterically all-praising chronicles.
→ Hysterically all-disparaging chronicles.
→ The polite criticism, deprived of any intention of
highlighting the pluses and minuses, and stuffed with
philological jargon.
→ The enforcement of new hierarchies, relying on the
cultural media fuss.
→ The condescending tone in which the critic addresses
the possible reader.
→ Stringing glitzy-paradisiacal epithets or, reversely,
infernal ones.
→ Selecting the books to be chronicled in a snobbish
manner< publishing house, who made the recommen-
dation on the fourth cover etc.
→ Fidelity towards a certain group or certain authors.
→ Lack of humour and inflation of sarcasm.
→ The intellectual “flossing”< dogmatism and affecta-
tion.
→ Walling inside the ivory tower.
Here it is a piece of advice from Constantin Ţoiu, in
his novel “Însoţitorul”, perfectly suited for critics< „in sum-
mer time he used to feed them on boiled nettles, in order
to fortify them, cause these contained what almost every
artist lacks, iron”.
alex epstein

Alex Epstein s-a născut în 1971 la Sankt Petersburg, de unde a emigrat în Israel la
vârsta de 8 ani. A publicat trei volume de proză scurtă şi trei romane, iar textele
sale au fost traduse în mai multe limbi europene. Cartea sa cea mai recentă,
Albastrul n-are sud, a fost publicată în limba engleză de Clockroot Books.

Numele lunii
Cu mulţi ani în urmă, când s-au întâlnit prima oară, i-au dat lunii un nume de alint. Acum, după ce au împărţit toate
cărţile şi discurile şi albumele foto, mai au de hotărât cine să ia ventilatorul de tavan.

Dincolo de zid
Din vechile tratate de istorie o să afli că zidul a fost construit cu mulţi ani în urmă, ca să ne separe de nebunul care
stătea acolo, pictând grafitti în aer. De când a fost înălţat zidul, taţii taţilor noştri n-au avut voie să se intereseze de soarta
lui. Poate că s-a oprit> poate că şi-a văzut mai departe de treabă multă vreme. (Cei care vor să-i sperie pe copii înainte
de culcare îl cheamă şi acum de dincolo de zid< din palme îi ies pensulele ca nişte lujeri, le mişcă cu iuţeala unui demon,
ciopleşte şi sculptează zidul, scrie şi scrie...) Bineînţeles, cei care pretind că zidul are numai o faţă fac un abuz de logică
şi de lege.

Mágico juegos del tiempo

Cândva, într-o cafenea în care cânta un disc numit în spaniolă “Jocuri magice ale timpului”, am auzit un bătrân (o batistă
nu-i ieşea din buzunarul cămăşii. Şedea lângă o tânără – pe cât se părea, nepoata lui – neacoperită din cap până-n
picioare cu tatuaje> de exemplu, nu apărea cuvântul “rimel”> de exemplu, nu era nici un cal de mare) declarând tam-
nesam< “Ce anapoda sunt toate cuvintele în idiş. Ce înspăimântătoare sunt toate cuvintele în germană”. Se poate să fi
vorbit în ebraică.

Îngerul schilod
Îngerul schilod stătea într-un scaun cu rotile conceput special pentru creaturi înaripate de genul lui şi fuma ţigară de la
ţigară. De la locul lui obişnuit din piaţa din faţa muzeului, îi observa cu atenţie pe cei care intrau. Încerca să-l ghicească
pe cel care voia să se spânzure într-una din sălile de expoziţie.

98
decembrie 2010 Prose Poesis interna\ional

99
Poesis interna\ional ProZ{ decembrie 2010

Altă conversaţie cu Moartea

Fetiţa bolnavă deschise ochii şi spuse< “Ce bunic bătrân eşti”. Îi întinse Morţii o foaie şi câteva creioane şi îi ceru să
deseneze ceva frumos. “O să mori, aşa-i? Cred c-ar trebui să călătoreşti peste hotare. Nu-i nimic”, zise când văzu că
pagina rămâne imaculată. “Nici mie nu-mi place să mi se spună ce să desenez.” „Dar de ce ar trebui să călătoresc peste
hotare?” întrebă Moartea. „Pentru că de acolo se întoarce toată lumea”, răspunse fata. „Dacă-i aşa”, zise Moartea, „ar fi
mai bine să mă grăbesc şi să pornesc la drum”. „Doar să nu-ţi uiţi desenul”, zise fata. „Cred că o să ţi-l las ţie”, spuse
Moartea. „Îl putem împărţi”, zise fata, închizând ochii. „E un copiator pe hol”.

Ultimul vis al lui Borges

1986, mijlocul lui iunie, Jorge Luis Borges e pe moarte. Visează ultimul vis. În vis are vârsta unui băiat, şi stă în faţa
unei cuşti cu tigri. Tigrii dorm. Uşa cuştii e deschisă. Unul dintre tigri (ai cărui ochi sunt albastru pal) se trezeşte şi iese
din vizuină. Băiatul se dă înapoi şi cade pe spate. Stând întins, băiatul Borges încearcă să-şi numere bătăile inimii> ajunge
la şapte şi apoi infinitul – scopul singur-singurel al lucrărilor alchimiei, numit uneori „poezie” şi alteori „aurul tigrului”,
iar câteodată pur şi simplu „eternitate” – îl dă peste cap. El (adică băiatul Borges, întorcându-se în dulcele vis despre
băiatul Borges care stă hipnotizat în faţa unei cuşti cu tigri adormiţi) o ia de la început. Un băieţel de şapte ani intră în
cuşcă. Unul dintre tigri se trezeşte. Borges numără în inimă... şi aşa mai departe. La capătul visului, minunata fiară îşi
aşază laba pe pieptul băieţelului. „În sfârşit ne întâlnim”, spune Borges. Tigrul cu ochi albaştri îşi coboară capul spre
faţa bătrânului şi îi linge lacrimile.

Ultimele vise din grădina Edenului

Magritte, de-ar fi fost prin preajmă în acele vremuri, ar fi pictat fără cusur acea turbată rupere de nori, începută pe la
amiază şi prelungită fără măcar un minut de contenire până la capătul nopţii. Eva visă chiar în aceeaşi noapte că
Dumnezeu avea o umbrelă. Adam avu un vis uşor diferit. După ce Eva îi povesti visul ei, se zăpăci şi nu-şi mai putu
aminti precis diferenţa dintre visul lui şi al ei. E probabil fără rost să cauţi legături ascunse între aceste vise şi exilul care
avu loc câteva zile după aceea. Se va găsi totuşi întotdeauna cineva care să pretindă că ce e uitat în subconştient devine
destin. În orice caz, chiar în acea noapte îndepărtată şi ploioasă din grădina Edenului, Adam visase că Dumnezeu era
o umbrelă.

Melancolia vechilor telefoane

În ’83, horoscoapele nu greşesc niciodată. După zece ani, ea mută telefonul cu disc din sufragerie în dormitor. În fiecare
dimineaţă după plimbare, ridică receptorul şi ascultă şoaptele şi foşnetele şi pârâiturile, ca de la fereastră. Poate că e
timpul, întorcându-se brusc. Poate că e ploaia. Poate că e deja limba ei maternă.

O mitologie în miniatură a bombardamentelor de iarnă

Şi iarna începu. Chlenerii de la cafenea vor spune mai târziu că, pe cât puteau ei să-şi aducă aminte, vechiul client nu
ceruse niciodată cappuccino cu doar puţină spumă. Iar acum, cu câteva minute înainte de explozie, pe când şedea la
masa lui obişnuită de lângă fereastră, i-a venit să încerce o băutură nouă. Însă ploaia nu cere niciodată meniul.

Scurtă poveste despre fiica lui Cehov

A fost odată ca niciodată o poveste care era aşa de scurtă, de ciudată şi de bogată în contradicţii şi erori, încât din cauza
multitudinii deficienţelor ei totul în ea se potrivea, aproape de la sine. De exemplu, gândiţi-vă o clipă la fiica lui Cehov.
N-a primit niciodată nici măcar o scrisoare de dragoste.
traducere din limba engleză de Radu Vancu
100
decembrie 2010 Prose Poesis interna\ional

101
mircea Petean

1952. február 2-án született Kolozs megyében. A kolozsvári Babes-Bolyai

Egyetemen szerzett román-francia szakos tanári diplomát 1976-ban. A Dacia
kiadó szerkesztője volt egy ideig, jelenleg a kolozsvári Limes Kiadó igazgatója.
Tagja a román írószövetségnek. Az Echinox c. folyóiratban debütált.16 verses és
prózakötete jelent meg. Számtalan irodalmi díj birtokosa, a Román Kulturális
Érdemrend lovagja. 

HÚSZ ÉV UTÁN
a csillagóceán mélyén
a rombuszhal szeme homályosan lát

a kerítés réseit a csend és a felejtés

deszkái fedik

számhoz emeltem a rettegés

fehérlő virágaitól megduzzadt öklömet

a szavak olykor rajzó méhekké változtak

a nyelv duzzadt mint a házikenyér

húsz év telt el vagy több is talán

az akácon zizegő magházak csillognak
húsz év telt el vagy több is talán
hüvelyét rázza az imádkozó sáska –

ünnep van emlékezetemben

MENEDÉKEK
a nap érlelt minket mint tejes kukoricacsöveket
amilyeneket mi is sütöttünk az összekapart parázson

testünk szelte a vizet akár a dinnyét

holdmagot köpködtünk a parton

éjszaka néha vonatot láttunk ahogy a földbe mar

mint sajtot majszoló kisgyereket fölfaló sárkány

a falu vénlegényei és öreglányai

kidugták fejüket az ablakon
hadonászva hahotáztak

102
decembrie 2010 verseK Poesis interna\ional

mi szégyenkezve elszaladtunk árnyas partok

asszonyának
meleg ölét keresve

úgy tűnt hogy a világ újraszületik

velem együtt
minden újdonsült reggellel

DIÓFA A KÚT JOBBJÁN

az emlékekben felpuhult dolgok
mint tejben ázó kekszek
zamatosabbak és édesebbek

a kút jobbján álló diófa már alig termett

néhány ritka gyümölcsöt
ősszel leszedtük a sarjús szekérre állva
gyökerei olyan keserű ízt árasztottak
hogy eldugult a források szája
keserű itallá vált a víz
nemsokára már az állatokat sem tudtuk megitatni
nálunk
az udvaron
apámnak ki kellett vágni a fát fejszével és betömni a kutat
faltörmelékkel kövekkel és termőfölddel
azt a zöldpenész ízű kutat
diófával a jobbfelén

egybeolvadtak
egyazon elégia egységébe
rokon érzések pórusaiba

AZ ÉJ KIRÁLYNŐJE
a legkisebbik szerelmes lett az éj királynőjébe beültette a kertet
kicserélte a liliomokat és tudományosan kihasználta a rózsák közti
üres területeket

lombok napernyője alatt ült mint kígyóbűvölő

várva a pillanatot amikor kinyílik a virág pártája
az éj első hangjaitól

illatok selymes forgataga

az egyik ég alacsonyabb mint a másik
leszállás Maelströmben
az élet igazi földje van itt

a falevél
húsos zöldjén át egy mozdulatlan szemet látott
olyant mint egy kifejtett mag

a virág
ajkáról ivott
egy csepp tökéletességet

készen állt
az árnyék gyökereivel való megkorbácsolás mártíromságára Balázs F. Attila fordításai
103
 POEZIA VINE DE LA VINEA
Douăzeci de ani de poezie românească

Să publici timp de douăzeci de ani, fără întrerupere, cărţi de poezie în ţara

românească, poate că nu este un lucru ieşit din comun. Deşi în ţara românească
este cu siguranţă o performanţă să reuşeşti să-ţi treci greutatea trupului de pe un
picior pe altul fără să se izbească cineva de tine, aşa, din neatenţie. Şi totuşi asta şi
numai asta am făcut vreme de douăzeci de ani în ţara românească, adică am
publicat poeţi şi am arătat, poate mai bine decît oricine, că Poezia e o Instituţie.
Editura Vinea a fost iubită, ba chiar a fost adulată, ani în şir, dar a fost şi contestată,
apoi a fost iarăşi iubită şi respectată, şi iarăşi negată. Şi tot aşa, marele cerc s-a
lovit cu noi cu tot. Cert este că în aceşti douăzeci de ani nu a existat niciodată vreo
perioadă anume în care să fim ignoraţi. Şi asta este cu adevărat ceva important.
A fost foarte greu să publicăm atâta timp, fără întrerupere, poezie de calitate şi,
de nenumărate ori, poezie remarcabilă, şi, fireşte, şi poezie genială, în ţara
românească. Dar a fost şi foarte uşor, pentru că am iubit totdeauna ceea ce am
făcut. Şi dacă mai e nevoie să mai adaug ceva, şi este nevoie, adaug doar atît< vă
mulţumes tuturor celor care, în aceşti douăzeci de ani, de la debutanţi la mari
poeţi, aţi aşezat alături de numele vostru numele nostru, „Vinea”.

Al dumneavoastră, totdeauna cu drag,

Nicolae Tzone

„(...) Ne aflăm în faţa unui poet de o

vigoare puţin obicinuită, care ne sco-
boară într-un infern de cataclizme su- Poemul invectivă
fleteşti, unic în literatura noastră. (...) Cu amprentele digitale
Geo Bogza trăeşte, conştient, sub un ale autorului,
luceafăr negru, a cărui fixitate s-a do- de Geo Bogza
vedit fără moarte, izvorul celor mai
adânci şi străvechi impulsuri vitale, Ediţie şi studiu critic de Nicolae
anterioare oricărei arte, oricărei mo- Tzone.
rale.” Colecţia< „Avangarda”.

(Felix Aderca, 1933)

104
decembrie 2010 eDituri Poesis interna\ional

„Volumul Jurnal de sex, publicat în

1929, nu este atât celebru, cât este în-
conjurat de o aură foarte specială,
adusă, în epocă, de conţinutul său în
total răspăr cu morala comună. El nu
a avut, de altfel, decât o mână de citi-
tori, tirajul fiind de numai 118 exem- Jurnal de sex,
plare. Ne închipuim, prin urmare, ce de Geo Bogza
«mare primejdie naţională» putea el
să constituie, răspândirea lui fiind, Ediţie şi studiu critic
practic, aproape confidenţială. (…) de Nicolae Tzone.
Prin Jurnal de sex, avangarda română Colecţia< „Avangarda”.
îşi dovedea, o dată în plus, coerenţa
în negaţie. Ediţia de acum este prima
sa retipărire.”

(Nicolae Tzone)

„Poezia îşi trage sevele din partea întu-

necată a lumii şi a Fiinţei. Realitatea, de
obicei mizerabilă sub aspect fizic şi moral,
este un catalizator al imaginaţiei (care, la
Ioan Es. Pop, stă cu capul în jos şi cu ari-
pile strînse, ca un liliac), al «îndrăznelii»
de a produce şi a lega imagini şocante. Momfa, vol. 1 şi 2
(...) Liricul iese la Ioan Es. Pop (ca şi la de Ioan Es. Pop
ceilalţi doi ocupanţi ai podiumului poetic
«nouăzecist» Cristian Popescu şi Daniel Colecţia< „Nouăzeci”. Integrala
Bănulescu) dintr-un strat epic gros, plin operei poetice.
de toate întîmplările, căutările şi dramele Ediţie şi Cuvânt înainte
unor personaje. Suferinţa nu e imperso- de Nicolae Tzone.
nală, abstractizată, ca în versurile sola- Postfaţă de Daniel Cristea-Enache.
rului Nichita Stănescu, ci concretă, bine
înfiptă în carnea eroului liric. (...) Nu cred
că mai încape îndoială, Ioan Es. Pop este
un mare poet contemporan.”

(Daniel Cristea-Enache)

„Lucian Vasilescu e o piesă de bază

în existenţa sau inexistenţa – după
cum devine cazul – generaţiei ’90. De
fapt, fie că aceasta există, fie că nu
există, el rămâne o piesă de bază în
noua poezie, oricum ar fi ea împărţită Institutul de poezie legală,
pe căprării şi generaţii. Dar dacă – în vol. 1 şi 2
ipoteză pozitivă – nouăzecismul a nă- de Lucian Vasilescu
zuit vreodată, şi dincolo de bovaris-
mul teoretic al diferenţei anti-optze- Colecţia< „Nouăzeci”. Integrala
ciste, la reformularea principiului operei poetice.
poetic, el l-a avut pe Lucian Vasilescu Ediţie şi Cuvânt înainte de Nicolae
printre protagoniştii eficienţi. (...) Ce- Tzone.
i drept, solitudinea lui Lucian Vasi- Postfaţă de Al. Cistelecan.
lescu e una, liric vorbind, colocvială,
cu apetitul – dacă nu chiar cu vocaţia
– disputei şi al altercaţiei.”

(Al. Cistelecan)
105
Poesis interna\ional eDituri decembrie 2010

„Scrisul devine echivalentul unei auto-

mutilări, sparagmos osirian din care re-
zultă un amestec delirant de piese anato-
mice şi grafeme, cuvântul fiind supus el
însuşi aceleiaşi operaţiuni de segmentare
şi dezarticulare, astfel încât «proscrisa»
sfârşeşte prin a deveni o «pro-scrisă», ca- Proscrisa,
ricatură feminoidă a textului supus ni- de Saviana Stănescu
micirii şi deconstrucţiei (...). Poezia Sa-
vianei Stănescu alunecă în felul acesta
aproape pe nesimţite de la comedia fe- Colecţia< „Nouăzeci”. Integrala
minităţii la comedia literaturii, textuarea operei poetice.
apărându-i autoarei tot mai mult ca un Ediţie şi Cuvânt înainte de Nicolae
process problematic, posibil doar în cheia Tzone.
parodicului şi a burlescului. Iar poezia
se naşte din propria ei negaţie demistifi-
catoare, poemul din conştiinţa propriei
sale fragilităţi şi inconsistenţe.”

(Octavian Soviany)

„În Cartea de la Curtea şi alte 9 tipo-

logii, Chris Tanasescu, unul dintre cei
mai personali poeţi români de azi, îşi
continuă fascinantele experimente
«improvizatorice» şi «rockeriste»,
desfăşurate pe spaţii tot mai largi şi
pe planuri tot mai numeroase< textile Cartea de la Curtea şi alte
pornesc întotdeauna de la notaţia co- 9 tipologii with a Margento jam
tidiană şi avansează prin acumulări session and English translations,
progressive de detalii de tot felul, re- de Chris Tanasescu
flecţii, viziuni, deliruri. Pe acest tra-
seu, discursul poetic al realităţi im- Colecţia< „Vinea International”
mediate se transformă, ca la «beatni-
cii» americani de mai an, într-un flu-
viu magmatic, derutant, neliniştitor,
fascinant…”

(Ion Bogdan Lefter)

„(…) Lirismul lui Dumitru Chioaru

dobândeşte o forţă ieşită din comun
recrutându-şi punctul de sprijin din- Scene din oraşul vitraliu
tre cele mai puţin pregnante surse Scenes of the Stained-Glass City,
aparţinând lumii reale a fenomenelor de Dumitru Chioaru
şi evenimentelor sau celei a semnelor
şi înţelesurilor. Translated from the Romanian<
Rotundul aproape perfect al realizării Heathrow O’Hare
sale artistice ni se dezvăluie drept una Prefaţă de / Afterword by Ştefan
din valorile cel mai subtil dozate ale Stoenescu
poesiei româneşti contemporane.” Colecţia< „Vinea International”

(Ştefan Stoenescu)

106
decembrie 2010 eDituri Poesis interna\ional

„Nu mai ştiu pe cineva care (mai ales,

la această vârstă, când alţii abia încep)
să se detaşeze permanent, atât de evi-
dent, de cele făcute în ajun, aşa cum
o face, dezinvolt şi sigură pe sine, Au-
relia Borzin. (...) Autoarea aplică un
soi de nanotehnologie poetică, invi- Chişinăul e o tabletă de ciocolată,
zibilă, ca o carcasă ascunsă sub moloz, de Aurelia Borzin
ori sub iedera care curge – în sus şi în
jos, fireşte – natural (ori poate abil- Colecţia< „Generaţia 2000”
naturist?). (...) Poezia este în interiorul
ei, ea doar ştie să deschidă, prudent,
supapele (cu dozatorul minimalist,
spuneam, al timpului), pentru a evita
supradopajul.”

(Mircea V. Ciobanu)

„Ca orice kaddish, nici acesta nu e

unul nou. Nu numai pentru că moar-
tea celor dragi e cel dintâi lucru despre
care a ţinut literatura, prin gura lui
Ghilgameş, să ne vorbească; ci şi pen-
tru că primele lui două părţi, însu-
mând ceva mai mult de jumătate din Amintiri pentru tatăl meu,
poemele care-i compun tripticul, au de Radu Vancu
fost deja publicate în două cărţi ante-
rioare (…). În cartea aceasta, moartea Colecţia< „Generaţia 2000”
unui om drag se străduieşte să moară.
Atât contează: numai această zbatere
a ei care, ca şi adevărul, continuă ne-
întrerupt, fără să-şi ia răgaz nici măcar
cât ai sări în gol de pe scăunel.”

(Autorul)

„Rita Chirian scrie o poezie puterni-

că, virilă, ce te loveşte frontal şi te cu-
cereşte imediat. (...) Nimic nu e os-
tentativ, gratuit. Trăirile par autentice Poker face,
pentru că nu sunt sufocate prin su- de Rita Chirian
pralicitarea unei anumite formule (...)
Aşa ia fiinţă sentimentul de teamă. A Colecţia< „Generaţia 2000”
fi la dispoziţia unui agresor invizibil
şi omnipotent.”

(Şerban Axinte)

107
Poesis interna\ional eDituri decembrie 2010

„Prin Nicolae Magnificul (2000) şi Ca-

podopera Maxima (2007), poetul Ni-
colae Tzone a căpătat o identitate poe-
tică recognoscibilă, ceea ce a şi fost sem-
nalat la timp de către critică. O călătorie
făcută recent în America i-a dat şanşa Oase de înger
să se aclimatizeze cu ceea ce se întîmplă New York. Bucureşti
mai profund în poezia de peste ocean,
lucru constatabil din noul său volum, de Nicolae Tzone
intitulat nichitian Oase de înger. / Ni-
colae Tzone scrie acum un discurs amo- Cu un Cuvînt înainte al autorului,
ros grav, cu o implicare sinceră, minată o Prefaţă a lui Felix Nicolau
de un patetism optimizant. Există aici şi Postfaţă de Daniel Bănulescu,
o dîră epică afectivă pe care au întreţin- Mihail Gălăţanu,
ut-o permanent aproape toţi poeţii ame- Ioan Es Pop, Lucian Vasilescu,
ricani de la Walt Whitman încoace. Ex- Marin Mincu.
perienţa aceasta, existenţială şi scriptu- Ilustraţii de Maxim Dumitraş.
rală, îl personalizează pregnant pe poet,
făcîndu-l să atingă registre surprinză-
toare de profunzime şi originalitate.”

(Marin Mincu)

„Adrian Diniş nu se dezminte. Încă-

păţânarea lui într-o formulă pe care
supli poeţi 2000-işti au considerat-o
prea laxă sau prea locvace, l-a condus
spre punctul unde, la capătul a câţiva
ani în care a «ras» cam toate premiile
literare de provincie, debutează în vo-
lum. E multă tinereţe şi multă can-
doare autentică în versurile îndrăgos-
tite şi vulnerabile ale lui Diniş, care Poezii odioase de dragoste,
atinge în textele sale cele mai bune de Adrian Diniş
acel «subton dureros» despre care vor-
bea Tudor Vianu. (…) O carte «trăi- Colecţia< „Debut”
tă», aş spune, dacă nu mi s-ar părea
de la sine înţeles că poezia adevărată
e extrem de posesivă şi de geloasă pe
viaţă, şi de aceea trebuie trăită până
la ultimul cuvânt. Lucru pe care
«odiosul» Adrian Diniş îl va înţelege
foarte curând.”

(Claudiu Komartin)

108
George vasilievici

George Vasilievici (1978-2010) a făcut parte din Cenaclul de Marţi condus de

Marin Mincu şi din Grupul de la Constanţa, alături de Mugur Grosu, Mircea
Ţuglea sau Sorin Dinco. Absolvent de studii economice, Vasilievici şi-a legat
numele de revista „Tomis”, al cărei redactor a fost. A publicat devreme volumul
Îngerul negru (1998), ulterior repudiat, iar apoi< Gabi 78 (Vinea, 2001), Cerneală
(Pontica, 2004), Featuring (Vinea, 2005, în colaborare cu Ştefan Caraman şi
Ondine Dietz), O cameră cu două camere (Tomis, 2006), Wc-rul (Vinea, 2007) şi
romanele YoYo (Tomis, 2008) şi Viseptol (postum).

Mâinile

A m pus pastilele de vi-

septol în cutiuţa por-
tocalie de tic-tac. Pastilele genetice le-
am separat între ele şi apoi le-am pus
pe sortimente în cutiile cu vitamine.
Am băgat cutiile în bagajul de mână şi
am tăiat-o direct spre aeroport.
Mă urc în taxi pe locul din spate şi
după ce îi zic şoferului unde trebuie să
mă ducă, îl ignor cu totul, îmi bag căşti-
le în urechi şi dau muzica la maxim.
Panourile publicitare ce străjuiesc
de o parte și de alta drumul spre aero-
port îmi fug prin faţa ochilor cu rapi-
ditate. Noua colecţie toamnă iarnă de
păduchi laţi Cătălin Botezatu. Şi tot
așa... Viermi Gianni Versace. Dacă
umpli doi kilometri de şosea cu pa-
nouri publicitare pline de printuri cre-
tine, obţii patru kilometri.
Chipul zâmbitor al lui Octavian
Goga îmi apare pentru câteva fracţiuni
de secundă în faţa ochilor atât de clar
încât mă sperii şi, din reflex, dau să
cobor din mers. Noroc cu sistemul de
închidere centralizată ce a blocat toate
uşile. Mă fac mic pe bancheta din spate
căutând din priviri un obiect conton-
dent cu care aş putea să-i sfărâm poe-
tului capul în cazul în care se gândeşte
să apară iar, aşa, după bunul lui plac,
ca şi cum bancheta din spate a taxiului
ar fi moşia lu ta-su. Nici o armă la-
ndemână, constat, şi fără să mai stau
pe gânduri îmi smulg practic bocancul
din piciorul drept şi îmi bag mâna în
el ca într-o mănuşă. Acum sunt gata.
Îl poftesc să îşi facă apariția. Îl voi servi
cum se cuvine.
De ce am oprit tocmai acum? Nu
putem opri chiar acum. Dacă ne-
simţitul ăla este încă pe urmele noastre
şi mă voi trezi cu el peste mine? Să nu
complicăm lucrurile, îmi spun şi îi
arunc şoferului un ghemotoc de ban-
cnote după care îmi iau rapid bagajul
şi fug în aeroport, făcând tot posibilul
să îmi pierd urma în mulţime.

109
Poesis interna\ional
Alerg. Fac slalom printre oamenii ce
aşteaptă îmbarcarea, arunc bagajul în
cuşca cu raze x și mă opresc direct în
faţa operatorului de zbor. Femeia îmi
verifică biletul şi paşaportul şi îmi
urează un zbor plăcut. Pentru a trece
de următorul control nu am încotro şi
trebuie să stau la coadă. Înaintez cu
paşi mărunţi şi când ajung în sfârşit în
dreptul liniei galbene mă opresc şi în-
cep să îmi golesc buzunarele.
Femeia din faţa mea zboară pentru
prima dată, în ciuda faptului că este
trecută bine de şaizeci de ani. Se mișcă
cu greu şi asta o dă de gol. Se scotoceşte
prin buzunare foarte nedumerită şi din
când în când mai scoate câte un obiect
pe care îl aşează în tăvița metalică. Nu
înţelege regulile. Dezamăgirea îi into-
xică chipul de bunică senină pe măsură
ce pune pe rând în tăviţă unghiera, an-
drelele, degetarul, broşa din aur, veri-
gheta bărbatului, iconiţa din argint în-
făţişând-o pe Madonna cu Pruncul,
ochelarii de la ochi şi cei de rezervă
din poşetă, proteza din gură şi trusa
de manichiură. Apoi face pasul final şi
trece prin detectorul de metale. Se duce
direct către fetiţa cu părul bălai ce o
aşteaptă cuminte dincolo de poartă şi
o ia de mână. Cu cealaltă mână dă să
îşi ia lucrurile din tăviţa metalică dar
vameşul o opreşte.
– Ce credeţi că faceţi? întreabă pe
un ton violent bărbatul în uniformă.
– Îmi strâng lucrurile, îi răspunde
bătrâna în timp ce bâjbâie cu mâna
prin aer, încercând să ajungă la tăviţă.
– Dumneavoastră nu aţi citit re-
gulamentul? întreabă iar bărbatul în
uniformă pe un ton şi mai ridicat de
această dată.
Bătrâna se pierde cu firea şi mâna ră-
masă încă în aer începe să îi tremure.
Fetiţa pare speriată. Faţa i se crispează
până la limita plânsului. Se ţine cu am-
bele mâini de mâna bătrânei.
– Regulamentul? scânceşte bătrâ-
na.
– Da, regulamentul. De câte ori
trebuie să vă repet, oameni buni, că
trebuie să citiţi regulamentul. Este scris
pe toţi pereţii, mare cât toate zilele, se
enervează bărbatul în uniformă.
– Nu ştiam, răspunde speriată bă-
trâna.
– Păi de ce să ştii? Ai îmbătrânit
degeaba. Ia uite acolo, continuă băr-
batul în uniformă arătându-i bătrânei
cu degetul unul dintre multele afişe
din incinta aeroportului pe care este
ProZ{
scris regulamentul. Scrie mare cât ca-
pul tău.
Bătrâna întinde iar mâna spre
tăviţa metalică încercând să îşi ia oche-
larii fără de care este limpede că nu
vede nimic. Bărbatul în uniformă nu
mai stă la discuţii, se repede la bătrână,
o imobilizează, lipind-o cu faţa de pe-
rete şi sucindu-i mâna la spate. Fetița
este aruncată şi ea cât colo şi începe să
plângă imediat ce se loveşte cu fundul
de marmura albă a pardoselii.
– Nu mişcă nimeni! urlă bărbatul
în uniformă. Avem o situaţie la poarta
14, solicit ajutor, anunţă el prin stație.
Îmi retrag brusc piciorul de pe linia
galbenă. De nicăieri apar doi masto-
donţi îmbrăcaţi în uniformă. Unul se
repede la bătrână şi celălalt la fetiţă.
Nu ştiu ce să cred. Le-aş spune vreo
două dar mă răzgândesc pe loc, când
bărbatul în uniformă scoate de sub
masa pe care este aşezată tăviţa, un di-
tamai satârul. Îmi vine s-o-ntind dar
nu pot să o iau la sănătoasa în această
situație, cine ştie ce vor crede că pun
la cale şi aş putea foarte uşor să ajung
în locul bătrânei, căzut în genunchi cu
mâna sucită la spate, sub lama ascuţită
a satârului.
– Hai, cu grijă, la trei în picioare,
le spune bărbatul în uniformă celor
doi mastodonţi. Unu, doi, trei. Şi cât ai
clipi bătrâna şi fetița sunt iar în picioa-
re.
Bărbatul în uniformă pune satârul
lângă tăviţa metalică şi scoate din bu-
zunarul de la piept o foaie albă de hâr-
tie pe care o despătureşte şi i-o bagă
sub nas bătrânei care, simţind perico-
lul, strânge pe loc din ochi încercând
să citească scrisul negru şi mărunt.
– Sunteţi bun să îmi dați ochelarii,
vă rog, nu văd nimic fără ei... îl roagă
ea pe bărbatul în uniformă.
Bărbatul în uniformă nu o bagă în sea-
mă. Adoptă un aer inteligent şi tuşeşte
scurt dregându-şi vocea, apoi scutură
foaia cu o mişcare bruscă din încheie-
tura mâinii şi începe să citească cu voce
tare<
– Datorită atentatelor teroriste cu
care s-au confruntat în ultimul timp
majoritatea companiilor de zbor ae-
rian, este strict interzisă pătrunderea
pasagerilor în incinta aeronavelor cu<
- orice fel de obiecte metalice
- părul mai lung de 50 cm
- medicamente de orice fel
- încălţăminte, exceptând pantofii
de balet
- curele de pantaloni sau bretele
110
decembrie 2010
- mâini.
Semnat bla bla, Mahărul Înălţim-
ilor.
– Mâinile? întreabă bătrâna cu la-
crimi în ochi.
– Mâinile? Mâinile? urlu eu îngro-
zit. Cum adică mâinile?
– Domnule, vă rog să vă păstraţi
calmul şi să nu agravaţi situaţia. Nu
depăşiţi linia galbenă! strigă la mine
ameninţător bărbatul în uniformă. Ră-
mâneţi pe loc, mă voi ocupa imediat
şi de dumneavoastră.
Mâinile? Mâinile? Cum vine asta,
mă isterizez eu în sinea mea privindu-
mi mâinile dar mă potolesc imediat ce
îmi ridic privirea către bărbatul în uni-
formă, care pocneşte din degete şi fără
să piardă nici o secundă ridică satârul
de lângă tăviţa metalică. Mastodontul
în grija căruia se află bătrâna îi prinde
acesteia ambele încheieturi într-un sin-
gur pumn şi, cu o mişcare smucită, îi
întinde femeii mâinile pe tejghea, lângă
tăviţă.
– Ţine-o bine, ţine-o bine, îi spune
bărbatul în uniformă colegului său în
timp ce ridică satârul deasupra capului.
Stă aşa cu el câteva clipe aşteptând mo-
mentul potrivit în timp ce bătrâna
scânceşte ca un copil şi ochii îi ies din
orbite. Lovitura cade fulgerător şi foar-
te precis, exact la mijlocul antebraţului,
între cot şi încheietura mâinii. Rămas
cu mâinile bătrânei în pumnul strâns,
mastodontul scoate o pungă de plastic
de sub tejghea, aruncă în ea cele două
mâini şi o sigilează pe loc.
– Nu vă faceţi griji, încearcă bărbatul
în uniformă s-o liniştească pe bătrâna
care se zvârcoleşte pe jos ţinându-şi la
piept ce a mai rămas din cele două
mâini, le veţi primi la aterizare. Uitaţi,
suntem profesionişti, nici măcar nu vă
curge sânge. Ştiu că nici nu vă doare,
cu timpul vă veţi obișnui cu această
nouă măsură. Acum vă rog să urcaţi
în avion. Trebuie să mă ocup şi de res-
tul pasagerilor.
Încerc să mă dau un pas înapoi ba-
tând în retragere dar îl calc pe picior
pe bărbatul din spatele meu. Acesta
este mai înalt ca mine şi a putut privi
toată scena de mai devreme peste umă-
rul meu. Este paralizat şi nici măcar
nu-i trece prin cap să-mi reproşeze ce-
va. Mă împinge numai instinctiv spre
carnagiul de care nu am nevoie în acest
moment al vieţii mele. Nu am cum să
fug de aici. Ar trebui să sar gardul me-
talic al culoarului pe care mă aflu. Cine
ştie ce vor crede? Aici nu este de glumă.
decembrie 2010
Nu când vine vorba de siguranţa naţio-
nală. Risc să fiu împuşcat pe la spate şi
nu cred că este un mod plăcut de a-mi
termina vacanţa. Aşa că nu am încotro
şi, golindu-mi buzunarele în tăviţa me-
talică, trec prin detectorul de metale.
Uit cu totul de obiectele personale din
tăviţă şi mă opresc exact în faţa bărba-
tului în uniformă, ţinându-mi mâinile
la spate.
– Ce ascundeţi la spate? mă întrea-
bă bărbatul în uniformă. Vă rog să îmi
arătaţi mâinile, mă somează el.
– Ce rost ar avea oare să ascund
ceva la spate în condiţiile în care mi le
veţi tăia oricum?
– Vă rog să lăsaţi comentariile şi să
îmi arătaţi mâinile.
– Chiar este necesar să mi le tăiaţi?
Nu puteţi face o excepţie?
– Îmi pare rău, legea este lege.
Acum vă rog să îmi arătaţi mâinile.
Ţineţi rândul în loc.
Le văd pe cele două matahale care
se ocupaseră de bătrână şi de fetiță,
cum mă privesc fără să mă scape din
ochi, fiind gata oricând să intervină,
să mă doboare la pământ şi să îmi pună
cu forţa mâinile pe tejghea. Oare ce s-
a întâmplat cu fetiţa? mă întreb, dar
îmi dau seama pe loc că nu mă aflu în-
tr-o situaţie care să îmi permită să-mi
pierd timpul cu astfel de fleacuri. Ob-
serv că între cele două matahale se află
o uşă abia în momentul în care se des-
chide şi pe ea intră râzând şi cântând
fetița, cu mâinile tăiate şi ea. Nu pare
să îi pese prea tare de asta. Ţopăie pe
marmura alunecoasă a pardoselii şi
dispare după primul colţ. Pe aceeaşi
uşă intră un alt bărbat în uniformă ţin-
ând în mână punga sigilată în care se
află mâinile fetiţei. Vine cu ele spre de-
tectorul de metale şi se opreşte lângă
tejghea. Aruncă punga cu mâinile în-
tr-un coş imens în care se află claie
peste grămadă zeci de alte pungi pline
cu mâini de tot felul pe care nu le vă-
zusem până acum. Venus din Milo ar
zbura cu siguranţă fără nici un fel de
probleme în aceste condiţii.
Consider că este logic să mă supun
şi îi întind bărbatului în uniformă am-
bele mâini.
– Este o nimica toată, mă asigură
acesta. Le veţi primi la destinaţie. Ime-
diat după aterizare. Veţi fi supus unei
scurte intervenţii chirurgicale şi nici
nu veţi zice că s-a întâmplat. Înainte
să vă ridicaţi bagajele, încearcă bărba-
tul în uniformă să mă ducă cu vorba
ProZ{
în timp ce ridică satârul deasupra ca-
pului.
Am deschis ochii pentru că nu
înţelegeam ce se întâmplă, de ce dura
atât de mult ca lovitura decisivă să ca-
dă. Aşteptam cu sufletul la gură ca la-
ma satârului să îmi treacă prin carnea
vie a braţelor. Braţele ştiu că mâinile
sunt capetele lor şi, când vine vorba
de ele, se poartă în consecinţă. Privin-
du-le, m-am gândit la Cristos şi in-
stinctiv am privit spre mâinile mele
care se aflau deja în punga de plastic,
pe care bărbatul în uniformă se pregă-
tea s-o arunce în coş, lângă celelalte
pungi.
Abia după câteva secunde bune în
care totul s-a desfăşurat de fapt ca şi
cum cineva mi-ar fi derulat privirea
înainte-înapoi şi tot aşa, ca pe o casetă,
mi-am privit şi cioturile ataşate de
corp. Am preferat imediat, fără nici un
fel de analiză prealabilă, să cred că băr-
batul în uniformă îmi spunea adevărul
şi că imediat ce avionul va ateriza îmi
voi recăpăta mâinile. Nu eram în stare
să mă gândesc la o despărţire definiti-
vă. La urma urmelor, plătisem biletul
întreg. Oare nu ar trebui să fie mai ief-
tin în aceste condiţii?
– Să aveţi un zbor plăcut! îmi urea-
ză bărbatul în uniformă şi-mi întinde
paşaportul din neatenţie, după care
mi-l bagă în buzunarul de la piept.
– Mă scuzaţi, îmi zice el fără să mă
privească în ochi şi se înroşeşte în
obraji. Apoi se întoarce spre bărbatul
din spatele meu şi îl roagă să îi arate
mâinile pe care acesta le ţine la spate.
Cum aici nu mai este nimic nou de vă-
zut mă grăbesc s-o iau în direcţia în
care au luat-o mâinile mele. Nu am în-
cotro şi trebuie să am încredere în spu-
sele bărbatului în uniformă.
Merg ca ameţitul până reuşesc să
îmi găsesc locul şi să mă aşez. Pentru
prima dată de când sunt implicat în
această poveste, îmi atrage atenţia pre-
cizia tăieturii. Nu mi-a curs nici o pi-
cătură de sânge. Mai mult decât atât,
îmi amintesc brusc că uniforma băr-
batului de la punctul de control era
impecabilă în ciuda faptului că tăiase
câteva sute de mâini de când intrase
în tură. Încerc să mă conving că mâi-
nile mele sunt şi ele în acest avion. Poa-
te există un compartiment separat pe
undeva, cum este cel pentru bagaje.
Trebuie să existe un compartiment se-
parat în care mâinile călătorilor să se
păstreze în condiții optime. Nu le pot
pune în aceeaşi magazie cu bagajele.
111
Poesis interna\ional
Stewardesa se apleacă peste mine
şi îmi prinde centura de siguranţă, pre-
gătindu-mă pentru decolare. Îmi im-
aginez cum trebuie să arate locul în
care se află mâinile mele şi mă sperii
cumplit când realizez că nu mă potri-
vesc de nici o culoare în acel peisaj..
Sub noi se derulează cu încetinitorul
norii pufoşi ca nişte saltele de lux me-
nite să se joace cu trupurile noastre în
cazul unui dezastru.
Dacă ne prăbuşim, nu îmi voi mai
găsi niciodată mâinile. Ele vor îm-
brăţișa cel mai apropiat foc şi vor pieri
în el. Eu nu voi fi acolo să le retrag la
timp. Gândul ăsta mă chinuie tot dru-
mul. Ceilalţi pasageri nu dau doi bani.
Se folosesc de braţele amputate să tragă
perdeluţele albastre de la geamuri pen-
tru a putea privi lumea de la înălţime.
Par foarte liniştiţi pentru nişte oameni
în situaţia lor. Cei care stau de vorbă
între ei gesticulează natural, mişcând
din mâini ca şi cum le-ar avea.
Simt cum de nicăieri, un jet puter-
nic de pişat îmi ţâşneşte din vezică şi,
până să mă dezmeticesc, o pată mică
se formează pe pantalonii verzi în stân-
ga prohabului. Poate că stewardesa îmi
va da o mână de ajutor, nu văd cine al-
tcineva ar putea s-o facă, poate numai
pilotul. Această din urmă posibilitate
îmi taie tot elanul. Nu ştiu cum mă voi
descurca. Cum voi deschide fermoa-
rul? Cum voi controla direcţia jetului?
Cum voi deschide şi cum voi închide
uşa? Cum o s-o scutur? Sumedenia
aceasta de probleme fără rezolvări mă
face să renunţ şi să mă cuibăresc în
scaun strângând tare din cur. La urma
urmei mă voi pişa pe mine şi gata. Nu-
mai să îndrăznească vreunul să râdă
sau să facă vreo aluzie la asta.
Încerc să mă calmez şi, pentru că
nu am nici o şansă să pot răsfoi vreo
carte sau revistă, caut din priviri un
punct de sprijin mental, un obiect asu-
pra căruia să îmi îndrept toată atenţia
şi să nu mă mai gândesc la şansele
pişatului de a îmi ajunge în inimă. Dar
nu. Ochii mi se opresc atraşi de o pu-
tere invizibilă direct pe crucifixul atâr-
nat deasupra uşii ce dă în cabina pilo-
tului. Isus de plastic pe crucea lui veşni-
că, având mâinile tăiate cu tot cu cele
două bucăți de lemn ce le susţin. Inima
îmi bate cu putere şi îmi pompează
pişat în vene. E cazul să adorm pentru
a mă trezi din acest coşmar. Nu văd
altă soluţie.
(fragment din romanul Viseptol)
Kristin Dimitrova

Kristin Dimitrova s-a născut în 1963 în Sofia, Bulgaria. A absolvit Facultatea de

Studii Engleze şi Americane a Universităţii St Kliment Ohridski din Sofia, unde
predă în prezent la Departamentul de Limbi Străine. A editat revista Art Trud,
supliment săptămânal de artă şi cultură al ziarului Trud, între 2004 şi 2006 şi a
fost editor comentator pentru ziarul Klasa in 2007. Poetă, prozatoare şi
traducătoare, este autoarea a zece cărţi de poezie, printre care A Visit to the
Clockmaker (O vizită la fabricantul de ceasuri, 2005), My life in squares (Viaţa mea
în pătrate, 2010) publicate exclusiv în engleză. Prima a fost publicată în Irlanda,
iar cealaltă în Marea Britanie. A scris de asemenea şi romanul Sabazius (2007)
pentru care a primit Premiul Naţional pentru Literatură Hristo G. Danoc în 2008,
şi două volume de povestiri (Life and Death under the Crooked Peer Trees, 2004 şi
The Secret Way of the Ink, 2010). A tradus în bulgară selecţii de poeme din poemul
metafizic britanic John Donne. În Bulgaria a mai câştigat cinci premii naţionale
de poezie şi trei pentru proză. Scrierile sale au fost traduse în 20 de limbi şi
publicate în 24 de ţări.

112
decembrie 2010 PoeZie Poesis interna\ional

Ceea ce îmi e la îndemână Това, с което разполагам

Buruiana în vas gesticulează
ca primul şi singurul invitat
la o aniversare. Celelalte seminţe
nu au mai apărut niciodată.
Au refuzat în tăcere să mai ia parte
la târgul transformărilor.
Teză, antiteză, sinteză>
Până şi tezele lor au rămas ascunse.
Ieri am scormonit pământul din jur.
Dispăruseră toate.
Am mai găsit două sau trei corpuri rotunde
încleştându-şi dinţii cu o tenacitate rigidă
Amintiri
ovale ale unei posibilităţi.
Buruiana îmi face semn să tac din gură,
Îmi arată rănile ei..
Nu îi ştiu numele. Nu îmi place.
A apărut în locul unor flori neîmplinite.
Am udat-o.
В саксията буренът ръкомаха
като пръв и единствен гостенин
на рожден ден. Другите семенца
така и не се появиха.
Мълчаливо отказаха да участват
в панаира на превъплъщенията –
теза-антитеза-синтез –
дори тезите им останаха скрити.
Вчера рових в пръстта и ги нямаше.
Намерих две-три овални телца,
стиснали зъби с вкочанено упорство,
тумбести
спомени за перспектива.
Буренът ми прави знаци да мълча,
изглежда засегнат.
Не му знам името, не го обичам.
Появи се на мястото на
несбъднатите цветя.
Поливам го.

În tren По време на пътуването

În tren Във влака
o unguroaică bătrână една унгарка
fără dinţii din faţă без предни зъби
mi-a spus că ми разказваше
doi dintre copiii ei как две от трите й
au murit деца умрели,
şi fiul cel mare а най-големият син

este acum în America сега е в Америка -

astea sunt pozele, ето ги снимките,
uite-l, тука е той,
aceasta e familia lui. тука е той с жена му.
Fuma ţigări bulgăreşti Тя пушеше български цигари,
sau mai degrabă o или по-точно една много
singură ţigaretă foarte lungă дълга цигара от Будапеща
din Budapesta
до Букурещ, и каза така<
până în Bucureşti Вече нямам
şi a spus< за какво да живея.
„acum nu mai am Каза го просто,
pentru ce să trăiesc” ясно, равно,
a spus-o simplu, direct, с достойнството
plat на беззъбия.
cu demnitatea celui fără dinţi.

113
Poesis interna\ional PoeZie decembrie 2010

Conform opiniei unui specialist Според мнението на един специалист

Tu te uiţi Ти гледаш мача,
la un meci de fotbal. аз правя салата
Eu fac o salată само за себе си.
doar pentru mine. Мисля, че вече знам<
Ştiu deja самотата е,
Să fii singur înseamnă когато си с някой,
să fii cu cineva който не е с тебе.
care nu e cu tine.

Graniţa Границата
Fiica mea m-a întrebat Дъщеря ми ме попита
dacă i-am adus gumă de mestecat. дали й нося дъвка.

i-am spus că nu i-am adus, Аз й казах, че не нося,

dar că mă are pe mine. но ето ме мене тук.

Ea a obiectat că eu sunt un lucru, Тя възрази, че аз съм едно,

Iar guma de mestecat este cu totul altceva. а дъвката - съвсем друго.

Eu i-am explicat că nu se poate aştepta Обърнах й внимание, че не може

Tot timpul la ceva drăguţ. все да очаква нещо.

Ea m-a corectat< Тя ме поправи<

„Nu ceva drăguţ, ci gumă de mestecat” "Не нещо, а дъвка."

Chiar dacă soarele era în forma lui cea mai bună И въпреки, че слънцето грееше
Şi păsările se întrerupeau una pe alta и птиците пееха без да се изслушват

Iar iarba din parc era de un verde lacom и тревата в парка беше алчно зелена,
Fiica mea plângea ca o stropitoare. дъщеря ми плачеше като лейка.

Există o lume fericită Има щастлив свят, и нещастен,

Şi o lume tristă и между тях - една дъвка.
Şi o gumă de mestecat între ele.

Jocul Играта
Jucam cărţi cu Dumnezeu Играехме на карти с Бог
când mi-a tăiat regele cu un doi. и той цака попа ми с двойка.
„Dar, Doamne, conform regulilor - Ама Господи, според правилата
Nu ai voie să faci asta” не може така – размахах аз
mi-am fluturat cărţile de joc. ветрилото си от карти.
„Atunci gândeşte-te la - Тогава си измисли някакво
o explicaţie” mi-a spus обяснение – отвърна той.
şi a mai făcut cărţile o dată. И раздаде наново.

traducere de Miruna Vlada

114
octavian soviany

Octavian Soviany (n. 1954, Braşov) a absolvit Facultatea de Litere la Cluj (1979).
Până în 2000, a publicat cinci volume de poezie, adunate în antologia Cartea lui
Benedict (2002). După volumul Alte poeme de modă veche (2004), în care cultiva
maniera din volumele anterioare, poezia lui Octavian Soviany suferă o
transformare spectaculoasă, vizibilă în Scrisori din Arcadia (2005), una dintre cele
mai bune cărţi de poezie ale deceniului.

Octavian Soviany nasce a Braşov, il 23 Aprile 1954. Ha pubblicato numerose

raccolte poetiche a partire dai primi anni Ottanta< L’apprendista del vecchio
alchimista (1983)> La torre di Casanova (1996)> Provincia Pedagogica (1996)> I
Testi di Montsalvat (1997)> Il Libro di Benedict (antologie, 2002)> Altre poesie
vecchio stile (2004)> Lettere da Arcadia (2005)> Diletta (2006).

“All’interno della sua ampia produzione poetica, Soviany si distingue in «Lettere

da Arcadia» grazie ad un tratto spiccatamente narrativo, sviluppato in immagini
dure e taglienti dal ritmo affannato, frantumato, in continua oscillazione tra
poesia pura e racconto diaristico.
Si tratta di un microcosmo appartato, differente, animato da personaggi esemplari
nella loro umanità e disumanità, che Soviany racconta con amara ironia
sensoriale. Colori, odori, farmaci, malati e inservienti a ricomporre in versi un
mondo di psicosi, l’ Ospedale numero Nove.”

(Clara Mitola)
115
Poesis interna\ional Poesia decembrie 2010

24 aprilie 24 aprile

Salutări de la virgil mazilescu Saluti da virgil mazilescu

Dragele Mie
mele ce care quanta
tinere sunt giovinezza c’è
mâinile nelle vostre
voastre mani
aşezate pe masa din posate sul tavolino
băruleţ del bar
şi plămânii voştri e i vostri polmoni
sunt curaţi ca o sono mondati come una
farmacie. farmacia.
Sângele vostru Il vostro sangue
are patru nuanţe ha quattro nuance
diferite de differenti di
roşu aprins rosso acceso
când aleargă de-a lungul mentre scorre lungo le
oaselor voastre vostre ossa
elastice elastiche
şi pătrunde în e penetra nei
mitrele voastre vostri uteri
făcându-le să miroasă rendendoli profumati
ca nişte fructe de come frutti di
mango. mango.
Uitaţi-vă la degetele Guardate le mie
mele zbârcite dita rinsecchite
care treizeci de ani che per trent’anni
au pipăit hârtia hanno lambito i libri
ca pe-o come fossero
femeie. donne.
Uitaţi-vă Guardatemi
la mine cum bâţâi din mentre agito la
cap şi testa e
vă transmit salutări vi porgo i saluti
de la virgil mazilescu. di virgil mazilescu.
Strâng din Stringo
pumnii mei i miei pugni
slăbănogi scheletrici
şi ştiu că nu e so che non
mai e nimic de c’è più nulla in cui
sperat. sperare.
Am vrut să Ho voluto
inventez inventare
poezia poesia
şi n-am inventat ma non ho inventato
poezia. poesia.
Viaţa mea La mia
a fost o è stata una
viaţă în gol, trăită vita vana, vissuta
mai mult prin più che altro tra
cârciumi pline de bettole piene di
fum, unde oamenii fumo, dove gli uomini
vin ca să uite. vanno a dimenticare.
Am scris câteva Ho scritto qualche
cărţi inutile libro inutile
şi am văzut e ho visto
două sau trei femei due o tre donne
goale în nude

116
decembrie 2010 Poesia Poesis interna\ional

treizeci de ani. in trent’anni.

Una din ele m-a adus Una di loro mi ha portato
aici unde mi-au qui dove mi hanno
tăiat barba şi tagliato la barba e
mi-au dat vestito di un
un halat camice
cafeniu. color caffé.
Lăsaţi-mă să mă Lasciate che
uit la guardi
şoldurile voastre i vostri fianchi
puternice din care prosperosi da cui
vor ieşi quattro file di
patru şiruri de uomini
oameni usciranno
alergând zăpăciţi în correndo storditi in
toate direcţiile tutte le direzioni
plutind pe a galleggiare su
valuri de onde di
coca-cola coca-cola
şi iubind femei ca e amare donne da
reclamele unei reclame di
fabrici de fabbriche
tancuri. di carri armati.

Ce tinere sunt mâinile şi Quanta giovinezza nelle vostre mani,

picioarele şi umerii nelle gambe e nelle vostre
voştri spalle
voi râdeţi dansaţi voi ridete danzate
faceţi dragoste fate l’amore
şi nu ştiţi nimic. e non sapete nulla.
Ehei Ah
pe o bancă su un tavolo
ca asta così
s-a despărţit pentru totdeauna virgil mazilescu
virgil mazilescu si è separato per sempre
de cuvintele tribului. dalle parole della tribù.
Şi tot pe o bancă E su un tavolo
ca asta così
şi-a smuls sylvia plath
sylvia plath si è strappata via
crinul de sticlă din uter dall’utero il giglio di vetro
şi l-a sfărâmat între per frantumarlo tra
degete. le dita.

Şi acum E adesso
haideţi coraggio
să ne baciamoci
sărutăm lung a lungo
fiindcă seara s-a perché la sera
lăsat ca cala come
un corb în un corvo nella
scorbura cenuşie conca di cenere
dintre tra
sprâncenele voastre, le vostre sopracciglia
fiindcă toţi o să perché ci
putrezim şi fiindcă decomporremo tutti e perché
viermii or să ne i vermi allora
mănânce pe toţi si ciberanno di noi
diamantele mele. tesori miei.

traduzione< Clara Mitola

117
răzvan Țupa
Ce am spus despre poezia românească
la Poznan
A jungi undeva în Po-
lonia, mai aproape
de Berlin decât de Varşovia, şi lu-
crurile merg de la sine. Probabil că
Maria sau Olimpia de la Rumunski
Instytut Kultury ar zâmbi la afir-
maţia asta, pentru că doar ele ştiu
cum s-au strâns toate lucrurile aţa.
Cum era normal la o întâlnire des-
pre literatura română, poezia a fost
numai o parte din discuţie. Cel mai
important subiect a fost proza, lucru
evident, din moment ce romanul
Ceciliei Ştefănescu, Legături bolnă-
vicioase, este deja tradus de câţiva
ani în Polonia. Dar, spre surpriza
mea, aşa de mult m-a băgat toată
discuţia fix în povestea mea, că la
un moment dat m-am trezit repe-
tând că „literatura în general, dar
cea română în special, este despre
mine”. Acum că tot m-am citat, o să
încerc să refac tot raţionamentul
meu ca să vedeţi cum stăm.
• Un pic de istorie aplicată
Libraria Bookarest, dintr-un
mall care păstrează zidurile şi aerul
unei fabrici de bere din secolul XIX,
a fost cel mai bun loc pentru aşa o
întâlnire. Când am ajuns, librăria
118
era deja plină şi am văzut-o pe Elena
Vlădăreanu jucându-se cu reporto-
fonul chiar în primul rând. De fapt,
tot ea a fost singura dintre cei din
librărie care a vrut să ştie de ce am
zis eu că literatura poloneză a in-
fluenţat începutul poeziei în Româ-
nia. Probabil se găsesc şi printre cei
care citesc aici destui la fel de uituci
ca şi mine, pentru că abia acum mi-
am amintit şi eu, nu doar că Dosof-
tei a făcut şcoala în Polonia şi că
printre traducerile pe care le-a fo-
losit ca să-şi verifice psalmii lui ro-
mâneşti a fost varianta poloneză tăl-
măcită de primul lor poet, dar ca s-
decembrie 2010
o dea pe cronici moldoveneşti, Mi-
ron Costin a scris Letopiseţul şi în
formula „Istoria în versuri polone
despre Ţara Moldovei şi Munteniei”
sau „Poema polonă”, cum şi-o alinta
autorul de secol XVII. Acum, legă-
tura cu mine vine aşa< prin anii ’90,
prima antologie în limba engleză cu
poeţi din zonă a fost Young Poets
from a New Poland, cu toată poves-
tea lor cu „noii barbari” şi zona lor
de poezie post-punk.
• Se pune problema
Michal Larek, criticul literar care
a moderat întâlnirea, a venit pregătit
şi a vrut să afle încă de la început în
ce relaţie sunt scriitorii de acum cu
cele mai cunoscute nume româ-
neşti< Ionescu, Eliade, Cioran. Ce-
ciliei atât i-a trebuit ca să plonjeze
pe urmele demnităţii ficţiunii din
spatele unei literaturi naţionale. De
fapt, pe Larek l-am văzut extrem de
aplicat, aşa că în câteva cuvinte a le-
gat „corpurile româneşti” (pornind
de la traducerile din revista „Lam-
pa”) de Ashbery (tradus la ei abia
acum – la noi încă nu, dar măcar
am recuperat acum cu Ginsberg) şi
de fragmentarea discursului poetic
şi a imaginilor din zona asta, aştep-
tând să-i fie aduse reperele din poe-
zia românească în problema asta. Şi
nu a durat prea mult, pentru că mi-
am amintit cum au stat lucrurile pe
pielea mea<
Literatura, ca si viaţa, are ten-
dinţa dementă de a deveni ficţiune.
Şi toată povestea mea cu „fracturi”
în 2000 şi cu poeticile relaţionale
mai târziu s-a întamplat exact în
răspărul ficţionalizării ăsteia.
(Acum au un răspuns şi cei care re-
marcă calitatea tehnică îndoielnică
pe care o au video-urile mele – „o
revelaţie trebuie să fie murdară, ne-
îngrijită ca să o crezi”, spune un per-
sonaj care îmi place mie în Crash
sau aşa ceva). Si de-asta nu aş fi scris
altceva decât poezie în relaţie com-
plet ambiguă cu literatura.
Ceciliei nu i-a prea plăcut lucrul
ăsta, aşa că m-a completat, adunân-
du-se cu arme şi talent acolo unde
îi stă bine unui scriitor< „de fapt,
realitatea este ficţiunea fiecăruia
dintre noi şi nu există două ficţiuni
~nsemn{ri
identice.” Şi exact aşa mi-am amintit
cum a pocnit lumea mea când am
ajuns la cenaclul de la litere acum
13 ani, unde, de altfel am şi văzut-
o prima dată pe Cecilia< tocmai fap-
tul că puteam să avem păreri diferite
care nu se anulau una pe cealaltă
era lucrul care m-a frapat atunci şi
uite că şi acum îmi readuce în minte
ce mă interesează. Relaţia poetică
cu care îmi tot bat eu capul este
exact întâlnirea dintre aceste ficţiuni
şi aşa mi se întâmplă corpul româ-
nesc, o variantă lingvistică pentru
toate momentele deopotrivă vesele
şi sfâşietoare, deopotrivă minunate
şi teribile, cum sunt de obicei lu-
crurile cărora le dăm importanţă.
• Şi se oferă rezolvarea<
„Încearcă tu”
Sigur că tot ce vă povestesc ştiu
doar din traducerea pe care o făcea
în timpul discuţiei Tomasz Klim-
kowski, singurul traducător care nu
m-a întrebat niciodată ce vreau să
spun, de câte ori a lucrat la varianta
poloneză a poeziilor din fetiş ori
corpuri româneşti.
Mult mai dinamică era viziunea
pe care Zdzislaw Hryhorowicz a
arătat-o despre literatura română.
Cecilia Ştefănescu însăşi a ieşit din
prezentare ca o „fată rea” care i-a
epatat pe pudibonzi cu subiectul
cărţii ei. Ceea ce n-ar fi fost foarte
rău.
În partea mea de discuţie, sună
destul de relaxant să îţi dai seama
că poezia se întâmplă atât de acum
când poţi să descoperi poeţi con-
temporani ca Tomasz Rozycki în li-
teraturi cât se poate de proxime,
aproape dând peste cap eternele in-
fluenţe franceze ori germane sau
anglo-saxone, cu tot cu respiraţia
americană. Şi asta îmi sună foarte
româneşte, cu puzderia de poeme
publicate pe internet, site-urile li-
terare care fac şi ele ce pot ca să dă-
râme iluzia vedetismului literar şi
cu momente fericite în care un hac-
ker ajunge să citească Mircea Ivă-
nescu sau Gheorghe Iova.
Numai că puterea modelului în-
cepe încet, încet să funcţioneze altfel
decât până acum. În România, ro-
mantismul a lăsat un singur poet de
119
Poesis interna\ional
adulat şi idolatrizat mai ceva decât
un conducător suprem. Ei, polone-
zii, au trei doar în momentul acela.
Şi fix „cei trei poeţi” se numesc. Si-
gur, o să-mi spuneţi că şi la noi, cla-
sicii sunt trei, dar eu vorbesc doar
despre poezie. Şi atunci când era
vorba despre comparaţie, aveam
pregătită povestea anilor ‘70. În Po-
lonia a fost concert Rolling Stones,
în România vremurilor ălora, eve-
nimentul a fost că a venit Julio Igle-
sias. Cam asta e şi diferenţa de si-
tuare faţă de literatură în astea două
părţi ale Centrului şi Estului Euro-
pei.
Sigur, aşa ceva nu spui într-o
dezbatere de promovare a literaturii
române, şi nici nu am spus-o, dar
am gândit-o. Altfel, explică tu Blaga,
Barbu, Bacovia, Nichita Stănescă,
Mazilescu, Ion Gheorghe, Cristi Po-
pescu şi Ioan Es. Pop polonezilor.
Sau să spui cum a rămas pentru 2
poezii (care nu au legătură cu restul
lucrurilor pe care le-a scris) Ana
Blandiana o marcă poetică pe care
nu o poţi ignora. Mă gândesc totuşi
că la o poveste despre Mihail Gă-
lăţanu ar fi reacţionat mai uşor şi
mi-ar fi plăcut să vină vorba despre
Angela Marinescu sau Ileana Mă-
lăncioiu ca să vorbim despre cei care
au influenţat lucrurile. Ori despre
Ion Zubaşcu, dacă vreţi să ne gân-
dim la cineva care ar putea să le in-
fluenţeze mai departe. Pe Nichita
Danilov sunt sigur că pot să-l des-
copere şi singuri, nu au nevoie decât
de o traducere minimă. Dar a fost
o discuţie care nu s-a limitat doar
la poezie şi mi s-a părut că am vorbit
cam prea mult. Nici măcar despre
romanul Gluma rusească al lui Dra-
goş Ghiţulete (care se afla acolo, în
sală) nu a fost vreme să vorbim.
Pentru că, dacă e vorba de noutate,
poftim un autor debutat chiar în
2010 cu un titlu care sigur le-ar ri-
dica ceva păr pe ceafă polonezilor.
Mi-ar fi plăcut să găsesc şi poeţi
polonezi în carne şi oase pe la eve-
nimente ca să-i aduc lui Claudiu
Komartin pentru revista „Poesis In-
ternaţional”, dar o să-i regăsim cu-
rând, sunt sigur. În sfârşit, legătura
la Bucureşti, poezii plăcute.
Dragan Jovanović Danilov

Dragan Jovanović Danilov (n.1960, la Požega, Serbia). Poet, prozator, eseist, critic
de artă. Volume de versuri< Euharistija / Euharistia (1990)> Enigme noći / Enigmele
nopţii (1991)> Pentagram srca / Pentagrama inimii (1992)> Kuća Bahove muzike /
Casa muzicii lui Bach (1993, 1998)> Živi pergament / Pergamentul viu (1994, 1995)>
Evropa pod snegom / Europa sub zăpezi (1995)> Pantokr(e)ator / Pantocr(e)ator
(1997)> Glava harfe / Capul harfei (1998, împreună cu Divna Vuksanović)> Alkoholi
sa juga / Alcooluri din sud (1999)> Koncert za nikog / Concert pentru nimeni (2001)>
Homer predgrađa / Homer la periferie (2003, 2007)> Gnezdo nad ponorom / Cuib
deasupra genunii (2005)> Memoari peska / Memoriile nisipului (2008) şi două
antologii (1996, 2001). A publicat, de asemenea, romanele Almanah peščanih dina
/ Almanahul dunelor de nisip (1996)> Ikonostas na kraju sveta / Iconostasul de la
capătul lumii (1998)> Otac ledenih brda / Tatăl munţilor de gheaţă (2009) şi
volumul de eseuri poetice Srce okeana / Inima oceanului (1999). Creaţia lui D.J.
Danilov a fost distinsă cu numeroase premii în ţară şi străinătate. E tradus cu peste
zece volume în Bulgaria, Slovacia, Elveţia, Franţa, Ungaria, SUA, Italia, Olanda şi
Grecia. Trăieşte la Požega.

traducere din limba sârbă de Ioan Radin Peianov

120
decembrie 2010
Koncert za nikog
U svakom slučaju, ja nisam neko
ko je ikada umeo da se opusti.
U sasvim običnim danima strah je bio
moja jedina pokretna i nepokretna imovina.
Sećam se žena poslatih od Bogova –
za samotnih večeri pratio sam ih
na ulicama, jer mišljah da su u njima
zlatonosne reke. I mišljah, prolazeći
kraj mesare da iznenađujuće je što se
o kuki umesto odrane životinje ne nalazim ja.
Mrtvi odavno ne spavaju dobro
jer nisu izrekli svoje poslednje reči.
Aveti koje prebivaju u mojoj biblioteci
prilaze mi kao Lotove kćeri ocu.
Postojim u svemu što drhti< o, telo moje,
uvek, uvek umorno, samo još pusti trg
zna gde će nas odvesti noć.
Ispod ruže
Dockan je. Nahrupele pahulje po krovovima.
Razgraktale ptice. U vazduhu je nešto
nerazjašnjeno. Avetinjski pleše rublje
na konopcu. Drhture pihtije u činiji.
Jedan čovek, blag kao belance što je,
miluje kraj kamina trbuh žene. Ona je
blagoslovena i uskoro će mu podariti
blizance. Čovek to i ne sluti. Bože, tri
srca su u njoj. Damaraju brzinom promičućeg
snega.
Kradljivci bicikla
Hodajući gradom ugledam čoveka
kako izlazi iz fabrike, gurajući bicikl.
Pa da, bio je to baš onaj radnik
iz De Sikinog filma koga sam gledao
još kao dečak, sa toliko saosećanja.
Dobro se sećam rečenice umornog radnika
koji je posle toliko godina čekanja
dobio posao<
- Dođavola s bedom!
Nemaština, očaj, neka tiha tuga
koja se širi u ružu,
zar sve to i dans ne okiva svet?
Posle toliko godina, ne mogu da izbrišem
tu sliku – otac i sin, pošto su ih
uhvatili u krađi, šetaju i plaču,
držeći se za ruke.
I tu ne može biti podvale<
ti ljudi nisu ni anđeli, ni zveri,
a opet, ne bi oni ni mrava zgazili.
Gotovo da sam zaplakao.
PoeZie Poesis interna\ional
Concert pentru nimeni
În orice caz, eu nu sunt unul care
să fi ştiut vreodată să se destindă.
În zilele obişnuite frica a fost
singura mea avere mobilă şi imobilă.
Mi-aduc aminte femei trimise de Zei –
în seri de însingurare le urmăream
pe uliţi, gândindu-mă că poartă în ele
râuri aurifere. Şi mă gândeam, trecând
pe lângă măcelărie că e de mirare
cum de-n cârlig în locul animalului belit nu eu atârn.
Cei morţi de mult nu au un somn liniştit
ei nu şi-au rostit cele din urmă vorbe.
Fantomele ce şi-au găsit sălaş în biblioteca mea
spre mine vin cum fiicele lui Lot spre tată.
Exist în tot ce se cutremură< o, trup al meu,
mereu, mereu obosit, doar strada pustie
mai ştie unde ne-o duce noaptea.
Sub roză
E târziu. Fulgii au cotropit acoperişurile.
Păsările croncănesc de zor. În aer e
ceva nedesluşit. Fantomatic dansează
rufele pe sfoară. Tresaltă piia în blid.
Un om, molcom precum e albuşul,
mângâie lângă cămin pântecul femeii. Ea
este binecuvântată şi-n curând îi va dărui
gemeni. Omul nici nu bănuieşte. Doamne, trei
inimi sunt în ea. Pulsează cu iuţeala zăpezii când
cerne.
Hoţii de biciclete
Umblând prin oraş văd un om
care ieşea din fabrică, împingând bicicleta.
Da, era chiar acel muncitor
din filmul lui De Sica pe care l-am văzut
când încă eram copil, cu atâta compătimire.
Îmi amintesc bine propoziţia muncitorului obosit
care după atâţia ani de aşteptare
primise o slujbă<
- La naiba cu mizeria!
Sărăcia, deznădejdea, o tristeţe mută
care se răsfrânge în roză,
oare toate astea nu înlănţuie şi astăzi lumea?
După atâţia ani, nu reuşesc să şterg
acea imagine – tată şi fiu, după ce-au fost
prinşi la furat, se plimbă şi plâng,
ţinându-se de mână.
Şi aici nu-ncape făţărnicie<
acei oameni nu sunt nici îngeri, nici fiare,
şi-apoi, n-ar fi ei în stare să calce-o furnică.
Aproape am dat în plâns.
121
Poesis interna\ional PoeZie
Slepi prozor
I razgovor se nastavlja kao da nije
ni prekidan.
Moji se krilati snovi spliću visoko
u gnezdu nad ponorom.
Sve ređe pišem i objavljujem pesme.
Ne ogrćem više pustoš sobom.
Putopis mi nije važniji od puta.
More na mapi i sama mapa - nisu jedno.
Više nisam slep kao junak
okrunjen pobedničkim vencem.
Devojčure zdrave kao jegulje,
što u sumrak vijaju gradom u zenitu
svojih moći, o, nebesa, nisu nikakva uteha.
Osećam u sebi noć i u njoj ne vidim
zvezde> svet je postao sličan otvoru
kroz koji tamničar zaviruje u ćeliju.
Postao sam lud od žaljenja za nepoznatima.
U tebi, pustinjo, merim vreme, i učim
da se čuvam tvog savršenstva.
Video sam sve, a propustio najvažnije.
Najbolje će tek doći kao udaljena tutnjava
nevremena.
Šta nama, prahu, može biti uskraćeno?
Pesma za mog oca i pastrmku
Bejah dečak od možda nekih sedam godina
kad prvi put ugledah golemu pastrmku koju je
moj otac bio ulovio, mušičareći na nekoj brzoj,
planinskoj vodi, što govori uvek različitim glasom.
I dok joj se primicah rukom, misleći da je već
savladana, ta nimalo priprosta beštija poče žestoko
da se trza i giba, kao da je ne dotiče
misao
o kratkovečnosti - tek, malo je nedostajalo da me
poseče oštrim perajem> nakon par minuta kada je
već bila mrzovoljna i skoro obamrla, jer škrge
u vrelini tromog popodneva više nisu uvlačile
kiseonik, mogao sam da osmotrim njeno
elegantno
telo< pegice živih, vlažnih boja,
izbljuvene oči,
krljušt srazmerno sitnu> još uvek krkljala je
u svom gospodskom očaju, ne pristajući da je napusti
životni dah> tad u gubici, začudo, primetih još dve
krupne udice što, gotovo urasle u meso,
govoraše da se
najmanje dva puta otimala smrti>
sećaš se, moj oče,
molio sam te da je pustiš i ti si pristao kada si je
122
decembrie 2010
Fereastra oarbă
Şi discuţia continuă de parcă nici
n-a fost întreruptă.
Visele mele înaripate se ghemuiesc înalt
în cuibul de deasupra genunii.
Tot mai rar scriu şi public poeme.
Nu mai îmbrac pustia-n mine însumi.
Jurnalul de drum nu-mi prevalează drumul.
Marea pe hartă şi harta însăşi – nu sunt una.
Nu mai sunt orb ca eroul
încoronat cu-a izbândei cunună.
Fetişcanele zdravene ca anghila,
ce-n amurg şerpuiesc prin oraş la zenitul
puterilor, o, ceruri, de fel nu sunt o consolare.
Simt noaptea în mine şi nu văd stele
în ea> lumea-i acum asemeni vizetei
prin care temnicerul cercetează celula.
Am devenit nebun de dorul necunoscuţilor.
În tine, pustie, măsor timpul, şi învăţ
să evit desăvârşirea ta.
Am văzut tot, dar mi-a scăpat esenţialul.
Supremul bine abia urmează, ca tunetul depărtat
al vremuirii.
Ce ne poate fi nouă, prafului, refuzat?
Poem pentru tatăl meu şi păstrăv
Eram un copilandru de, poate, vreo şapte ani
când mai întâi am văzut un uriaş păstrăv pe care
tatăl meu îl prinsese, muscărind pe o năvalnică
apă de munte, ce mereu vorbeşte pe o altă voce.
Şi-n timp ce întindeam mâna spre el, crezând că deja-i
învins, această bestie defel naivă porni încrâncenat
să se smucească şi zbată, de parcă n-ar lua
în seamă gândul
la vremelnicie – în orice caz, nu a lipsit mult să mă
zdrelească tăioasele-i aripioare> două minute-apoi,
când deja mâhnit era şi-aproape sfârşit, căci branhiile
în toropeala după-amiezei torpide nu mai inspirau
oxigenul, am avut un dram de răgaz să-i observ
eleganţa
trupului< mici pete de umede, vii culori,
ochi bulbucaţi,
solzi mai degrabă mărunţi> şi încă mai cârcâia
în nobila-i disperare, neacceptând să fie părăsit
de suflarea vieţii> atunci, uimit, în buză încă două
mari cârlige-am văzut ce, aproape resorbite
în carne, povesteau că
măcar de două ori încă din gheara morţii s-a smuls>
ţi-aminteşti,
tată, cum te rugam să-l slobozeşti şi tu ai acceptat
decembrie 2010
video onako ukočenu i samosažaljivu, kao da u njenim
očima više nije bilo mesta za još jedan zalazak
sunca> zašto mi se uvek iznova u svest vraća prizor
te pastrmke, smrtno uplašene, oče, kralju nad
kraljevima?
Možda zato što me je i tvoje lice, dok si, u užičkoj
bolnici krkljao posle trećeg moždanog udara,
podsetilo na mrgodno lice pastrmke što se (kao i tvoje
srce posle toliko gibanja) najzad umirila na udici
bolno zabijenoj u čeljust, a onda najednom oživela,
jednako kao i ti, u mom srcu, u ovim rečima bez dna.
Sklonište
Prećutao sam neizbežne reči.
Zavetovan neizgovorenom,
ja sam onaj koji u noći
sluša udaranje talasa o hridi.
Vrane, kol-gerle, glože se
na strništu, u nekoj pustoši
gde je srcu država.
Šape malih pasa gaze žuto lišće
kraj vode ustajale u kanalu.
Veverica što je svuda osim tamo
gde se nalazi, penje se uz stablo
i ne raspravlja o svrsi.
I to je jedan od mogućih svetova -
kamen se skotrljao sa litice
i niko ga nije primetio.
Moja tačna priviđenja
A onda su došla moja tačna priviđenja.
Ja poznajem svoga bića polutamu
i čujem zvono koje u daljini izbija.
I večeras, dok mi san ne dolazi na oči,
mislim na tamni, nemi svet morskog dna.
Moja soba namah postaje sumračna zona
zasejana sumornim školjkama, mrtvim ježevima
i koralima boje volujske krvi. Osećam kako me
iz svojih nevidljivih jazbina posmatraju
skrivena stvorenja – u svakom od njih
pritajeno je neko nepoznato čudovište. Ovde je
duša mračna kao kasni barok. Saosećam sa masivnom
i teškom starošću dubinskih riba. Mislim na
kraljeve bez svojih kraljevstava> na žene
u zrelim godinama što stare gledajući svet
sa svojih prozora. Izgleda da sam lagano potonuo
na dno ambisa. Ovde ne dopiru snažne morske
struje, ne čuje se podmuklo klokotanje vazdušnih
mehurića. I osećam telom ono što te stare
homerske ribe osećaju svojim krljuštima.
Kao sova, danju namučena da se krije,
zazidan sam u nesanicu koja previše zna.
Ja sam živi utopljenik u bezglasnoj tmini
u kojoj niko nikom ne polazi u susret. Nemoguće
je pomisliti da se odavde može uzleteti u nebo.
PoeZie Poesis interna\ional
când l-ai văzut aşa înţepenit şi plângându-şi parcă de milă,
ca şi cum în ochii lui nu s-ar mai fi găsit loc pentru încă
un apus de soare> de ce întruna
îmi revine în minte imaginea
acelui păstrăv, speriat de moarte, tată, rege peste toţi regii?
Poate pentru că şi chipul tău, atunci când în spitalul din
Užice horcăiai la a treia congestie cerebrală,
mi-a amintit de chipul posomorât al păstrăvului care (ca
şi inima ta dup-atâtea smuciri) s-a potolit la urmă-n
cârligul dureros înfipt în falcă, iar apoi deodată a înviat,
la fel cum tu, în inima mea, în aceste cuvinte fără fund.
Refugiul
Am trecut sub tăcere cuvintele inevitabile.
Sub legământul necuvântării,
eu sunt acela ce-n noapte
ascultă izbirea valului de stâncă.
Ciorile, call-girls, se hârjonesc
pe mirişti, într-o pustietate
ce inimii-i e ţară.
Labe de căţelandri calcă frunzele galbene
pe lângă apa stătută din canal.
Veveriţa care-i oriunde dar nu acolo
unde se află, se caţără pe trunchi
şi nu discută despre rosturi.
Şi aceasta este una dintre lumile posibile –
s-a rostogolit o piatră de pe creastă
şi n-a observat-o nimeni.
Viziunile mele exacte
Păstrez în cap o-ntreagă lume submarină.
Eu cunosc a fiinţei mele penumbră
şi clopotul ce-n depărtări se bate-l aud.
Şi-n astă seară, cât somnul nu-mi închide ochii,
cuget la sumbra, muta lume din adâncul mării.
Pe loc odaia mea devine o zonă crepusculară,
semănată cu scoici mohorâte, arici fără viaţă şi
corali de culoarea sângelui de bivol. Şi simt cum din
vizuinile lor nevăzute mă urmăresc făpturi
tăinuite – în fiecare stă tupilată
o namilă neştiută. Aici sufletul e întunecos
ca barocul târziu. Compătimesc cu bătrâneţea
masivă şi-adâncă a peştilor din adânc. Cuget la
regii fără regate> la femeile în floarea
vârstei ce îmbătrânesc privind lumea
de la fereastră. Se pare că m-am scufundat încet în
străfundul abisului. Aici nu ajung puternicii curenţi
maritimi, nu se aud clocotind insidios bulbucii de
aer. Şi simt cu trupul meu tot ceea ce peştii bătrâni,
homerici, simt pe propriii lor solzi.
Ca buha, obişnuită să stea ascunsă ziua,
sunt înzidit în nesomnul ce ştie prea multe.
Mă aflu viu înecat în bezna fără glas
unde nimeni nu vine să-ntâmpine pe nimeni. Cu neputinţă
să te gândeşti că de aici se poate lua zborul spre cer.
123
124
 Avonturen in de alledaagse onwerkelijkheid
W anneer ik lan-
gdurig naar
een vast punt op de muur staar, kan
het gebeuren dat ik niet meer weet
wie of waar ik ben. Dan voel ik op
een afstand mijn gebrek aan identiteit,
alsof ik voor even een compleet vre-
emde persoon ben geworden. Dat
abstracte personage en mijn reële per-
soon twisten met gelijke kracht om
mijn instemming.
Het ogenblik daarop vind ik mijn
identiteit terug, zoals in stereoscopis-
che beelden, waar de twee opnamen
door een fout uit elkaar gaan en pas
weer samenvallen wanneer de opera-
teur ze scherp stelt, waardoor opeens
de illusie van reliëf ontstaat. De kamer
komt dan op mij over met een frisheid
die hij voordien niet had. Hij herkrijgt
zijn vorige consistentie, en de dingen
vinden hun plaats terug, zoals in een
glas water een kluitje verbrokkelde
aarde in lagen van verschillende ele-
menten neerslaat, duidelijk omlijnd
en in allerlei kleuren. De elementen
van de kamer slaan binnen hun eigen
contouren neer, elk met de kleur die
ik in mijn geheugen heb.
Het gevoel van afstand en een-
zaamheid op momenten dat mijn al-
ledaagse persoon zich in inconsisten-
tie oplost, is niet te vergelijken met
enig ander gevoel. Als het lang aan-
houdt, slaat het om in angst, ja zelfs
in de vrees dat ik mezelf nooit meer
zal kunnen terugvinden. In de verte
blijft er van mij een onzeker silhouet
met een lichtende halo over, zoals je
wel eens dingen in een nevel ziet.
De verschrikkelijke vraag ‘wie ik
eigenlijk ben’ leeft dan in mij als een
heel nieuw lichaam, dat in mij is ge-
groeid met een huid en met organen
die me volkomen onbekend zijn. Het
antwoord erop vereist een inzicht dat
dieper gaat en wezenlijker is dan dat
van het brein. Alles wat zich in mijn
lichaam kan roeren, roert zich, spar-
telt tegen en rebelleert krachtiger en
elementairder dan in het alledaagse
leven. Alles smeekt om een antwoord.
Verschillende keren vind ik de kamer
terug zoals ik die ken, alsof ik mijn
‘I pant, I sink, I tremble, I expire’
ogen had gesloten en geopend – en
telkens is de kamer helderder, zoals
een landschap door een verrekijker
almaar scherper uitkomt naarmate je
bij het regelen van de afstand door de
tussenliggende sluiers van beelden
dringt.
Uiteindelijk herken ik mezelf en
vind ik de kamer terug. Het is een ge-
voel van lichte dronkenschap. De ka-
mer is buitengewoon verdicht in haar
materie, en ik kom onverbiddelijk
naar de oppervlakte van de dingen
terug< hoe dieper het dal van ondui-
delijkheid is geweest, hoe hoger de
top. Op geen enkel ander moment en
onder geen enkele andere omstandi-
gheid lijkt het me evidenter dat elk
ding de plaats moet innemen die het
inneemt en dat ik moet zijn die ik
ben.
Dan heeft mijn gespartel in onze-
kerheid geen naam meer, er rest me
alleen de spijt dat ik in de diepte niets
heb aangetroffen. Het enige wat me
verrast, is dat een totaal gebrek aan
zin zo hecht met mijn intieme materie
verbonden kon zijn. Nu ik mezelf heb
teruggevonden en de ervaring onder
woorden probeer te brengen, komt ze
mij volkomen onpersoonlijk over< ge-
woon een woekering van mijn iden-
titeit, gegroeid als kanker uit zijn ei-
gen substantie. De vangarm van een
kwal die buitenmatig werd uitgestrekt
en vertwijfeld in de golven rondtast
tot hij uiteindelijk onder de gelatinea-
chtige klok terugkeert. Gedurende die
luttele momenten van onrust heb ik
zo alle zekerheden en onzekerheden
van mijn bestaan doorlopen, om de-
finitief en pijnlijk in mijn eenzaam-
heid terug te keren.
Daarna is mijn eenzaamheid zui-
verder en pathetischer dan anders.
Het gevoel van afstand tot de wereld
is helderder en intiemer< een klare en
milde weemoed, als een droom die je
je in het holst van de nacht herinnert.
Die eenzaamheid is het enige dat me
nog herinnert aan het raadsel en de
ietwat droevige betovering van de
‘aanvallen’ uit mijn kinderjaren.
125
P.B. Shelley
Alleen in dat abrupte verlies van
mijn identiteit vind ik mijn val in de
verdoemde ruimten van weleer terug,
en alleen gedurende de momenten
van onmiddellijke luciditeit, die vol-
gen op mijn terugkeer aan de opper-
vlakte, komt de wereld me voor in de
ongewone sfeer van nutteloosheid en
onbruikbaarheid, die om me heen on-
tstond toen mijn hallucinatorische
trances me uiteindelijk hadden ge-
veld.
Het waren altijd dezelfde plekken
op straat, in huis of in het park die
mijn ‘aanvallen’ uitlokten. Telkens
wanneer ik die ruimtes betrad, werd
ik gegrepen door dezelfde onmacht
en dezelfde duizeligheid. Het waren
echt onzichtbare valstrikken, hier en
daar in de stad uitgezet en in niets te
onderscheiden van de ruimte erom-
heen – meedogenloos lagen ze op mij
te wachten tot ik ten prooi viel aan de
speciale sfeer die van ze uitging. Eén
stap, één enkele stap binnen zo’n ‘ver-
doemde ruimte’, en de aanval volgde
onvermijdelijk.
Een van die ruimten bevond zich
in het stadspark, op een kleine open
plek aan het eind van een pad, waar
nooit iemand ging wandelen. De bos-
jes egelantieren en dwergacacia’s die
de plek omzoomden, lieten één kant
open naar het troosteloze landschap
van een woest veld. Er bestond geen
plek op aarde die triester en eenzamer
was. De stilte lag dik op de stoffige
bladeren in de lome zomerhitte. Nu
en dan kon je echo’s opvangen van de
trompetten van een of ander regi-
ment. Langgerekte roepen in de wo-
estijn, van een verscheurende droef-
heid... In de verte trilde de door de
zon verhitte lucht als doorzichtige
damp boven een kokende vloeistof.
De plaats was woest en afgezon-
derd> de eenzaamheid ervan leek ein-
deloos. Daar kwam de hitte van de
dag me vermoeiender over, en de
lucht moeilijker om in te ademen. De
stoffige bosjes werden geel geblakerd
door de zon, in een sfeer van volko-
men eenzaamheid. Er hing een bizar-
Poesis interna\ional
re sfeer van nutteloosheid op die open
plek ‘ergens op de wereld’, ergens waar
ik zonder reden of doel was beland,
op zomaar een zomermiddag die ook
al zonder betekenis was. Een middag
die onder een gloeiende zon was ver-
dwaald tussen bosjes, verankerd in
die ruimte ‘ergens op de wereld’. Toen
overviel me het diepgaande en pij-
nlijke gevoel dat ik in deze wereld
niets te doen had, niets dan door par-
ken dwalen – over stoffige open plek-
ken, verzengd door de zon, verlaten
en woest. Het was een dwalen dat op
den duur mijn hart verscheurde.
Nog een verdoemde plek bevond
zich aan het andere eind van de stad,
tussen de hoge hobbelige oevers van
de rivier waar ik met mijn speelka-
meraden ging zwemmen.
Op één plek was de oever inge-
zakt. Niet ver daarvandaan was een
fabriek waar olie uit zonnebloempit-
ten werd gewonnen. De geperste za-
den werden in de door de inzakking
gevormde geul gegooid, en allengs
was de hoop zo hoog geworden dat
een helling van gedroogde schilletjes
was ontstaan, schuin aflopend van de
wal naar de waterrand.
Mijn kameraden daalden voorzi-
chtig, hand in hand, de helling naar
het water af, waarbij hun voeten diep
in het tapijt van bederf wegzakten.
De wanden van de geul rezen steil
aan beide zijden van de helling op,
vol grillige onregelmatigheden. De
regen had er lange slierten van fijne
scheuren in gebeiteld, die eruitzagen
als arabesken, maar afzichtelijk als
slecht geheelde wonden. Ze sneden
het vlees van de klei aan flarden tot
verschrikkelijk gapende wonden.
Tussen die wanden, die een bui-
tengewone indruk op me maakten,
moest ook ik naar de rivier afdalen.
Al vanaf de start, en lang vóór ik
het water had bereikt, waren mijn ne-
usgaten gevuld met de stank van de
rottende schilletjes. Hij bereidde me
voor op de ‘aanval’, als een korte in-
cubatietijd. De stank was onaange-
naam en mild. Zo waren ook de aan-
vallen.
Mijn reukzin werd ergens in mij
in tweeën gesplitst, en de walm van
verrotting prikkelde verschillende ge-
voelspunten. Ik onderscheidde dui-
delijk de gelatineachtige geur van rot-
tende schilletjes, en tegelijk het aan-
ProZa
gename, warme en huiselijke aroma
van geroosterde hazelnoten.
Ik had de stank nog maar net ge-
roken, of ik werd er door veranderd.
Hij stroomde door mijn inwendige
vezels, loste die op en verving ze door
een meer luchtige en meer onzekere
materie. Vanaf dat moment kon ik er
niet meer onderuit. Een aangename,
bedwelmende zwijmeling ontsprong
in mijn borst en dreef mijn voeten
voort naar de waterrand, de plaats
van mijn definitieve nederlaag.
In een dolle vaart daalde ik de
berg schilletjes naar het water af. De
lucht sloeg me tegemoet met de harde
en scherpe densiteit van een lemmet.
De wereldruimte kletterde chaotisch
en met een ongekende aantrekkin-
gskracht in een enorm gat ineen.
Mijn speelkameraden keken vers-
chrikt naar mijn krankzinnige vlucht.
Onderaan was er maar een smalle
strook keien en bij de kleinste misstap
was ik de rivier in getuimeld, op een
plek waar de draaikolken aan het op-
pervlak verraadden hoe diep daar het
water was.
Ik was me niet echt bewust van
wat ik deed. Zodra ik bij het water
aankwam, liep ik zonder vaart te min-
deren om de berg schilletjes heen en
volgde de oever stroomafwaarts tot
aan een holte in de wal.
Achter in de holte was een kleine
grot ontstaan, een koele en lommer-
rijke grot als een kamertje dat in de
rots was uitgehakt. Daar liet ik me op
de grond zakken, nat van het zweet,
doodmoe en trillend van top tot te-
en.
Toen ik weer enigszins tot mezelf
kwam, herkende ik om me heen het
intieme en onbeschrijflijk aangename
decor van de grot, waar een straaltje
water aan de rots ontsprong en in het
midden van de grond uitvloeide tot
een bekken van helder water. Zonder
er genoeg van te krijgen, boog ik er
me telkens weer over en keek naar
het wonderlijke kantwerk van groen
mos op de bodem, de wormpjes die
zich aan splinters hout hadden ge-
hecht, de stukjes oud ijzer bedekt met
roest en slib, de meest uiteenlopende
diertjes en dingetjes op de bodem van
de waterplas, van een wonderbaarlijke
schoonheid.
Met uitzondering van die twee
verdoemde plaatsen ging de rest van
de stad onder in een eenvormige mas-
126
decembrie 2010
sa van banaliteit, met onderling ver-
wisselbare huizen, bomen van een ter-
gende onbeweeglijkheid, honden,
braakliggende terreinen en stof.
In gesloten kamers kwamen de
aanvallen gemakkelijker en vaker
voor. Gewoonlijk verdroeg ik het niet
om alleen te zijn in een onbekende
kamer. Als ik moest wachten, voelde
ik al snel de verschrikkelijke, lieflijke
zwijmeling aankomen. De kamer zelf
bereidde zich erop voor< een gastvrije
en warme intimiteit sijpelde door de
muren en lekte over de meubelen en
de dingen. Opeens werd de kamer su-
bliem, en ik voelde me heel gelukkig
binnen de vier muren. Het was echter
niet meer dan een arglist, een verfij-
nde en lieflijke perversiteit van de
aanval. Direct na dit gevoel van ge-
lukzaligheid kantelde alles en raakte
alles in de war. Ik keek met openges-
perde ogen naar alles om me heen,
maar de dingen hadden hun gebrui-
kelijke zin verloren< ze baadden in
een nieuw bestaan.
Het was alsof ze plots van hun
dunne, doorzichtige verpakking wa-
ren ontdaan die ze tot dan toe had
omhuld, waarna ze er onuitsprekelijk
nieuw uitzagen. Ze leken bestemd
voor een nieuw, hoger en fantastisch
gebruik dat ik onmogelijk had kun-
nen ontdekken.
Meer zelfs< de dingen waren door
een ware vrijheidsroes bezeten. Ze
werden onafhankelijk van elkaar,
maar het was een onafhankelijkheid
die niet enkel tot isolement leidde,
maar tot overspannen extase.
Hun enthousiasme te bestaan in
een nieuwe aura sloeg op mij over< ik
voelde me krachtig met de dingen
verbonden via onzichtbare anosto-
mosen, waardoor ik een ding in de
kamer werd als alle andere, te verge-
lijken met een orgaan dat op levend
vlees wordt geënt en zich vervolgens
door de subtiele uitwisseling van stof-
fen integreert in het onbekende li-
chaam.
Tijdens zo’n aanval had de zon ooit
een kleine cascade van stralen op de
muren geworpen, als een onwerkelijk
goudgemarmerd water van lichtgol-
ven. Tegelijk zag ik de hoek van een
boekenkast met dikke in leer gebon-
den banden achter glas. Zulke reële
details, die ik uit de verte van mijn
zwijmeling waarnam, bedwelmden
en vloerden me als een laatste inha-
latie chloroform. Het allerbanaalste
decembrie 2010
en overbekendste aspect van dingen
bracht me nog het meest in de war. Ik
was het zo gewoon ze te zien, dat het
uiterlijke omhulsel ervan ten langen
leste was doorgesleten, zodat het nu
en dan leek alsof ze tot bloedens toe
waren gevild< levend, onbeschrijfelijk
levend.
Op het hoogtepunt van de aanval
zweefde ik de wereld uit – welke we-
reld ook – in een toestand die zowel
aangenaam als pijnlijk was. Zodra ik
het geluid van voetstappen hoorde,
verkreeg de kamer snel weer zijn oude
voorkomen. Toen greep er tussen de
vier muren een verval plaats, een ui-
terst licht, bijna onmerkbaar afnemen
van de overspannenheid. Ik leidde
daaruit af dat de zekerheid waarin ik
leefde slechts door een flinterdun
vliesje van de wereld van onzekerhe-
den was gescheiden.
Ik kwam weer tot mezelf in de
overbekende kamer, zwetend, uitge-
put en doordrongen van de nutteloos-
heid van de dingen om me heen. Ik
nam nieuwe bijzonderheden in ze
waar, zoals je een tot dan toe onop-
gemerkt detail ontdekt in een ding
dat je sinds jaar en dag gebruikt.
In de kamer bleef de vage herin-
nering aan de ramp hangen, zoals
zwaveldamp op de plek waar een ex-
plosie heeft plaatsgevonden. Ik zag de
gebonden boeken in de glazen kast,
en in hun roerloosheid bespeurde ik
– vraag me niet hoe – een verraderlijk
air van geheimzinnigdoenerij en me-
deplichtigheid. De dingen om me he-
en gaven nooit hun raadselachtige
houding op, hardnekkig besloten als
ze waren in hun strenge onbewogen-
heid.
Op bepaalde diepten van de ziel
verliezen de alledaagse woorden hun
geldigheid. Ik probeer mijn aanvallen
nauwkeurig te formuleren en ik vind
enkel beelden. Het toverwoord dat ze
kan uitdrukken, zou zijn waarde moe-
ten ontlenen aan de essentie van an-
dere belevingen, zoals een nieuw par-
fum wordt gedistilleerd uit een vak-
kundige samenstelling van diverse
geuren.
Om te kunnen bestaan zou het
woord iets moeten vasthouden van
de verbijstering waarmee ik eerst een
persoon in werkelijkheid zie en daar-
Fragmentul este extras din Max Blecher, Avonturen in de alledaagse onwerkelijkheid, prefaţă şi traducere de Jan H.
Mysjkin, Editura L.J. Veen, Amsterdam, 2010.
ProZa
na zijn gebaren in een spiegel volg> of
iets van de duizelingwekkende val in
een droom, terwijl in een onvergete-
lijke seconde een vlijmende angst
door je wervelkolom zwiept> of iets
van de nevel en transparantie die be-
weegt door bizarre decors in kristal-
len bollen.
Ik beneed de mensen om me he-
en, die zich hermetisch in hun kleren
konden afsluiten van de tirannie der
dingen. Ze leefden als gevangenen
onder mantels en overjassen, en niets
van buitenaf kon ze angst aanjagen
en bedwingen, niets drong door tot
hun wonderbaarlijke gevangenissen.
Tussen de wereld en mij was er geen
scheiding. Alles om me heen over-
weldigde me van top tot teen, alsof
mijn huid een zeef was. Mijn aan-
dacht voor de dingen om me heen,
hoe verstrooid ook, was geen kwestie
van wil. De wereld strekte natuurlij-
kerwijs zijn tentakels in mij uit, ik was
geheel en al in de greep van de dui-
zend armen van de hydra. Ik moest
geërgerd vaststellen dat ik leefde in
de wereld die ik zag. Daar viel niets
tegen te beginnen.
De ‘aanvallen’ behoorden in gelij-
ke mate toe aan mij en aan de plaatsen
waar ze zich voordeden. Sommige
van die plaatsen hadden een ‘per-
soonlijke’ boosaardigheid, maar alle
andere waren allang voor mijn komst
in een trance. Dat was bijvoorbeeld
het geval in kamers, waar ik voelde
dat mijn aanvallen zich kristalliseer-
den uit de weemoed van de onbewee-
glijkheid en de grenzeloze eenzaam-
heid ervan.
Vanuit een soort gelijkschakeling
van mij met de wereld (een gelijks-
chakeling die me nog meedogenlozer
onderdompelde in de eenvormigheid
van de ruwe materie) was mijn over-
tuiging dat de dingen onschadelijk
konden zijn even sterk als de angst
die ze me konden inboezemen. Hun
onschadelijkheid kwam voort uit een
universeel gebrek aan kracht.
Ik voelde vaag dat niets in de we-
reld tot het eind kon gaan, dat niets
zich kon vervolmaken. Ook de wre-
edheid van de dingen raakte uitgeput.
Zo kwam ik tot het idee dat elke ma-
nifestatie in deze wereld onvolmaakt
is, zelfs de bovennatuurlijke.
127
Poesis interna\ional
In een innerlijke dialoog, waar
naar mijn mening geen eind aan
kwam, zou ik de kwade krachten om
me heen nu eens uitdagen, dan weer
laaghartig aanbidden. Ik voerde vre-
emde rituelen uit, die echter niet zon-
der betekenis waren. Welke route ik
ook had beschreven als ik uitging, ik
volgde altijd precies dezelfde weg om
terug te keren, omdat ik wilde ver-
mijden dat ik lopend een lus beschreef
die zich rond huizen en bomen sloot.
In dat opzicht leek mijn wandeling
op een draad die ik uitrolde, en als ik
die niet weer oprolde door dezelfde
weg terug te gaan, dan zouden de din-
gen die in de strik van de wandeling
werden gevat voor altijd onherroepe-
lijk diep met mij verbonden blijven.
Als het regende, ontweken mijn voe-
ten de stenen waar het water over liep,
om te vermijden dat ik iets aan de ac-
tie van het water zou toevoegen of dat
ik de uitwerking van zijn elementaire
kracht zou beïnvloeden.
Het vuur zuivert alles. Ik had altijd
een doosje lucifers op zak. Als ik heel
verdrietig was, streek ik een lucifer
aan en liet mijn handen vervolgens
door de vlam gaan, eerst de ene, dan
de andere hand.
Binnen de grenzen van mijn leven
als kind schuilde in dat alles een soort
weemoed te bestaan, een soort nor-
male, georganiseerde kwelling.
In de loop van de tijd verdwenen
de aanvallen vanzelf, maar de hefti-
gheid ervan bleef voor altijd veran-
kerd in mijn geheugen.
Bij de overgang naar de adoles-
centie had ik geen aanvallen meer,
maar de schemertoestand die eraan
vooraf was gegaan en het intense ge-
voel van de nutteloosheid van de we-
reld dat erop was gevolgd, werden
mijn natuurlijke gesteldheid.
De nutteloosheid vulde de werel-
dse holten als een vloeistof die in alle
richtingen uitlekte> en de hemel boven
mij, de eeuwig correcte, absurde en
onbepaalde hemel, nam de geëigende
kleur van de wanhoop aan.
In die nutteloosheid om me heen
en onder die eeuwig verdoemde he-
mel dwaal ik tot op heden.
Vertaald uit het Roemeens
door Jan H. Mysjkin
Dariusz sośnicki

Născut în 1969, deci aparţinând generaţiei de artişti care au apucat să trăiască pe deplin
conştient agonia comunismului, Dariusz Sośnicki se impune în universul poeziei poloneze din
ultimii 15 ani prin autoritatea celor câteva volume de poezii publicate până în momentul de
faţă şi mai ales prin imponderabilele care conferă poeziilor sale o forţă de impact deloc
neglijabilă. O forţă de impact care poate părea absolut inofensivă, dar care se dovedeşte la fel
de penetrantă ca igrasia din casele vechi, atât de frecvent aduse în prim-planul creaţiei sale.
Într-un interviu acordat în mai 2007 “Informatorului Cultural” din Poznań – IKS, Dariusz
Sośnicki răspunde la o întrebare care viza exact această relaţie între poet şi filosof, arătând că
a urmat mai ales cursuri legate de disciplina gândirii şi de precizia vorbirii. Ceea ce, într-o
anumită măsură, poate ajuta poezia, dar pe de altă parte o şi limitează, pentru că dacă precizia
este foarte necesară în filosofie, ea devine frecvent o forţă inhibitorie în poezie. Şi cu toate
acestea din peisajul literar polonez actual nu lipsesc exemplele de poeţi filosofi. De n-ar fi decât
Bohdan Zadura, Adam Zagajewski – dintre cei de vârstă medie, sau Mariusz Grzebalski – dintre
cei mai tineri. Ceea ce ar justifica afirmaţia că filosofia este un domeniu care mai degrabă
stimulează creaţia literară, fie ea în versuri sau proză, la un nivel greu de egalat pentru orice
altă profesie de bază.
La Sośnicki, gustul pentru poezie îşi are însă începuturile în perioada cea mai grea din istoria
Poloniei comuniste, cea cunoscută sub numele de “perioada stării de război”, când literatura
oficială nu lăsa să răzbată decât prea rare valori, iar literatura vie, literatura preocupată de
problemele momentului circula prin reţelele subterane de edituri şi era destul de greu de
procurat. Viitorul poet se regăseşte în unele din produsele culturale care circulau ilegal,
începând cu muzica difuzată de staţiile de radio pentru tineret şi până la volumaşele de poezie
contemporană procurate pe sub mână. Acest ferment a făcut posibil debutul lui Dariusz
Sośnicki ca poet în anul 1991 în coloanele revistei “Już jest jutro” (“E deja mâine”). Iar trei ani
mai târziu, în 1994, face posibilă publicarea primului volum de versuri, Marlewo (laureat al
premiului “Vremea culturii” pentru cel mai bun debut al anului), urmat apoi de Ikarus în 1998,
de Bărbatul în domino în 1999, de Simetrie în 2002 şi de Vara scandinavă în 2005. În ianuarie
2007, versurile din primele două volume sunt reeditate împreună sub titlul Folie în vânt.
Lucrează ca redactor la editura WAB din Varşovia.

128
decembrie 2010
Gdzie są ocalałe fragmenty
pergamońskiego fryzu
Piskliwe głosiki za ścianą. Od kilku tygodni
sąsiednia komórka społeczna świętuje
cud pojednania. Podziały unieważnione.
Czas, na ile mógł, cofnął się, ustępując miejsca
powracającym< wodniczki, jedna przy drugiej,
jądro obok jądra. Błona komórkowa
opina ich teraz tak ściśle, że mamy pod rzędem szafek
w kuchni fragmenty pergamońskiego fryzu.
Wynton Marsalis i Bostońska Orkiestra
Symfoniczna pod dyrekcją Seijiego
Ozawy we francuskiej stacji muzycznej
„Mezzo”
Cała orkiestra w T-shirtach,
studio w ciepłych kolorach obrazów Hockneya.
Kilkanaście Byków Pabla Picassa,
każdy trochę inny – na tym polega wariacja.
Sonata to trzy klocki w kształcie budynków,
przez pierwszy przechodzą schody,
po nich melodia się wspina do drugiego tematu.
W drugim budynku jest wiele schodów,
prowadzą w różnych kierunkach,
krzyżują się – to przetworzenie.
Wstajecie rano, jecie śniadanie,
potem w południe obiad
i kolację wieczorem.
Następnego dnia to samo
i kolejnego – to jest forma.
W szkole
macie te same lekcje w każdy poniedziałek,
we wtorek inne niż w poniedziałek,
ale za tydzień we wtorek znów wtorkowe.
Wszystko następuje po sobie
w ustalonym porządku – to jest forma.
Rodzicie się,
dorastacie,
wypełniacie formę swoich ciał,
macie dzieci. A potem w tył zwrot,
dzieci was opuszczają,
umierają wasi rodzice.
A wszystko przy dźwiękach muzyki,
która staje się coraz dziksza,
choć poznaliście także dodekafonię i aleatoryzm
i nic was nie powinno zaskoczyć.
Ale ona jest dzika,
wystaje zewsząd,
zarasta wszystko.
Nawet największe
stado byków
nie umie jej przerobić.
PoeZie Poesis interna\ional
Unde sunt păstrate fragmente de friză
din Pergam
Glăscioare subţirele dincolo de perete. De câteva săptămâni
celula socială vecină celebrează
miracolul reîntregirii. Despărţirile – anulate.
Timpul, atât cât a putut, a dat înapoi, lăsând loc
celor ce se-ntorc< vacuole, una lângă alta,
nucleu lângă nucleu. Membrana celulară
îi înghesuie atât de strâns, că sub bufetul suspendat
din bucătărie au apărut fragmente de friză din Pergam.
Wynton Marsalis ;i orchestra simfonică
din Boston sub bagheta lui Seiji Ozawa
pe canalul muzical francez
„Mezzo”
Toată orchestra în tricou,
Studioul - în culorile calde ale tablourilor lui Hockney.
Vreo zece-douăzeci de Tauri de Pablo Picasso,
Fiecare, puţin diferit – iată variaţiunile.
Sonata< trei cubuleţe ca nişte clădiri,
Prima, străpunsă de scara
Pe care melodia urcă până la tema următoare.
În clădirea a doua sunt mai multe scări
ce duc în direcţii diferite,
se încrucişează – şi iată dezvoltarea.
Vă sculaţi dimineaţa, luaţi micul dejun,
apoi la amiază prânzul,
iar seara cina.
A doua zi la fel
Şi în continuare – aceasta e forma.
La şcoală,
lunea, aveţi aceleaşi ore,
marţea altele decât lunea,
dar după o săptămână, marţea tot program de marţi.
Totul se desfăşoară
în ordinea stabilită – aceasta e forma.
Vă naşteţi,
creşteţi,
vă desăvâşiţi formele corporale,
faceţi copii. Apoi în sens invers, modificat,
copiii vă părăsesc,
părinţii mor.
Totul în sunetul muzicii,
care devine tot mai sălbatică,
deşi aţi cunoscut şi dodecafonia şi aleatorismul
şi n-ar trebui să vă mai surprindă nimic.
Dar ea-i sălbatică,
vine de peste tot,
acoperă totul.
Nici cea mai mare
cireadă de tauri
n-o poate bruia.
129
Poesis interna\ional
W dół
Miasto w recesji.
Miasto samobójców,
jeśli tak dalej pójdzie.
Komórek w pustych mieszkaniach.
Tego nie robi się operatorom sieci.
Na most, a potem w dół
rzeki. Wałem, bo woda podniosła się
i ścieżka w dole jest grząska,
niepewna jak nowy pracownik.
Na drugim brzegu, pod baldachimem gałęzi,
balonik wypełniony helem zdradza
niedzielną osadę. Dymki grilla.
Parkowa muszla, z której dobiega teraz
głos konferansjera, na razie na próbę.
Oswojone zwierzęta. Dzieci wpatrzone
w ojców, szczęśliwych posiadaczy noża,
wyrabiających oszczepy i łuki.
Któregoś dnia
nie pojawią się w pracy.
Dojadą tramwajami do pętli,
zostawią auta w poprzek ślepej drogi
i pójdą – najpierw ścieżką, w dół,
potem w coraz wyższej trawie,
wśród drzew, owocowych i zwykłych,
z zapasem wody mineralnej
i książką w miękkiej okładce,
z kilkoma narzędziami.
Decyzja
Któregoś dnia, na tajnym posiedzeniu,
które się odbywa za każdym razem gdzie indziej
– pod krzakiem czarnej porzeczki,
w wiadrze trocin, w chmurach –
zapada decyzja, której się nie drukuje
w żadnym okólniku, w ogóle nikt o niej nie wie.
Ale wchodzi w życie i wkrótce można ją poznać,
po skutkach. Bywają drastyczne.
Rozwojowy region nagle kuli się w sobie,
młoda dziewczyna przesypia swoją szansę,
na domowy telefon przystojnego mężczyzny
dzwoni zła wiadomość i mówi głosem szefa,
lekarza, pracownika banku.
Zostałem tutaj wysłany
z plikiem formularzy. Mam bony na obiad
i kartę rabatową do kilku tutejszych kin,
taksówką jeżdżę na hasło. Praca jak każda inna,
choć trudno się oprzeć wrażeniu, że najlepsi
trafiają gdzie indziej. Zostało mi kilka dzielnic,
ich układ jest czytelny, dzień ciągle w miarę długi.
Nie powinienem tu zostać dłużej niż do grudnia.
PoeZie decembrie 2010
În jos
Oraşul e-n recesiune.
Oraş de sinucigaşi,
Dac-o ţine în acelaşi ritm.
Celulare în case pustii.
Nu faceţi asta operatorilor de reţea.
Pe pod, apoi pe râu
în jos. Pe dig, că apa a crescut
şi poteca de pe mal e mocirloasă,
nesigură ca un angajat începător.
Pe malul celălalt, sub baldachinul crengilor,
un balonaş umplut cu heliu trădează
picnicul duminical. Fum de grătar.
Estradă în parc, de unde se aude acum
Vocea unui vorbitor, doar probă de microfon.
Animale domestice. Copii care se uită
la taţii lor, fericiţi posesori ai unui cuţit,
cu care confecţionează suliţe şi arcuri.
Într-o bună zi
Nu mai apar la muncă.
Iau tramvaiul până la cap,
sau lasă maşina de-a curmezişu-n fundătură
şi pleacă, la-nceput pe cărare-n jos,
apoi prin iarba tot mai înaltă,
printre arbori, pomi fructiferi sau copaci,
cu o provizie de apă minerală
şi-o carte cu coperte necartonate,
cu câteva unelte.
Hotărâre
Într-una din zile, în şedinţă secretă,
care se ţine mereu altundeva
- la umbra unei tufe de coacăz negru,
în găleata de rumeguş, în nori –
se ia o hotărâre ce nu se tipăreşte
în nicio circulară, de care-n general nu ştie nimeni.
Dar devine executorie şi poate fi curând cunoscută
prin efectele ei. Unele drastice.
Subit, o regiune de dezvoltare se închistează în sine,
o adolescentă îşi iroseşte norocul,
acasă la un bărbat prezentabil, telefonul
anunţă o veste proastă, prin voce de şef,
sau de medic, sau de funcţionar bancar.
Am fost trimis aici
cu un teanc de formulare. Am bonuri de masă,
permis cu reducere la cinematografe locale,
la taxi, dau doar parola. Munca – la fel ca oricare,
deşi e greu să lupţi cu impresia că dac-ai fi bun
n-ai ajunge-aici. Mi-au rămas câteva cartiere,
structura lor e clară, ziua încă destul de lungă.
Mai mult ca sigur, până-n decembrie termin.
traducere şi prezentare de Vasile Moga
130
sachchidananda hirananda vatsyayana
‘agyeya’

Sachchidananda Hirananda Vatsyayana (1911-1987), cunoscut sub numele

„Agyeya” („Dincolo de înţelegere”) este unul dintre poeţii clasici ai literaturii
hindi din secolul XX. Pionier al mişcărilor moderniste Nayi Kavita (Poezia nouă)
şi Prayogvad (Experimentalismul), atât în poezie, cât şi în critică şi în jurnalism,
Agyeya a studiat la Colegiile Creştine din Madras şi Lahore. După ce s-a alăturat
Mişcării de Eliberare a Indiei, petrecând şase ani în închisoare, a devenit una
dintre vocile cele mai importante ale epocii sale. A făcut numeroase călătorii în
întreaga lume şi a predat la Berkeley şi la Universitatea din Heidelberg. Printre
volumele sale de poezie se numără Bhagnadoot (1933), Ityalam (1946), Ari o
karuna prabhamaya (1959), Sunahale Shaival (1965), Saagar-mudra (1970) sau
Mahavriksha ke neeche (1977).

Kalemegdan
Pe partea aceasta,
în şanţul lung
dintre metereze şi zidul interior,
ordonate cu grijă,
grămezi de arme din ultimul război<
tunuri de tanc, tunuri deformate, obuziere turtite –
ochii lor orbi privesc spre cer
fără să clipească.

Pe partea cealaltă,
pe un dâmb dintre metereze şi zid,
ascunse pe jumătate de hăţişuri dese,
ruinele unei mănăstiri şi ale unei biserici
cu ferestrele fără rame
prin care se revarsă întunericul dinăuntru
de parcă ar pleca în căutarea oamenilor
de pe Pământ...

Doamne, sărmanul meu Doamne,

cine te-a ucis mai mult?

131
Poesis interna\ional PoeZie decembrie 2010

În ce vremuri trăim
În ce vremuri trăim
că până şi acesta va fi considerat
un poem de dragoste.

Dar în ce vremuri trăim

că vom recunoaşte într-un poem ca acesta
reflexia dragostei noastre.

Apusul dimineţii
În fiecare dimineaţă trăiesc un pic în trecut,
pentru că în fiecare seară mor un pic în viitor.

Satul noaptea
Cântecul greierilor
adoarme satul.
În rotocoale luminoase de vată,
fumul clatină colibele
uşor, uşor,
precum pătuţul unui copil.

Zori de iarnă
Destulă lumină
pentru ca întunericul să se ivească.
Destulă ploaie
pentru ca tăcerea să se audă.
Destulă durere
pentru a-mi aduce aminte
că am uitat,
am uitat...

Împreună cu râul
Împreună cu râul
ne-am îndreptat spre mare.
Râul a curs în mare,
noi am rămas pe dinafară<
tulpinile cocotierilor
ne-au tot aruncat de pe valuri,
pe ici, pe colo ne-am împotmolit
în dâmburi de nisip,
scaieţi şi flori multicolore
ne-au tot distras atenţia.
Nici nu ne-am dat seama
când s-a găurit barca.
Doar râul s-a vărsat în mare.
Ni s-a întunecat privirea
şi n-am reuşit să ieşim la liman.

132
decembrie 2010 PoeZie Poesis interna\ional

Apoi, cu dorinţa de a ne întoarce la normal,

am pornit rătăcind
în căutarea vechilor noastre existenţe.

Şarpe
Şarpe!
Tu nu eşti civilizat
şi nici nu te-ai deprins
cu traiul în oraş.
Vreau să te întreb ceva
(oare îmi vei răspunde?)<
Atunci cum de ai învăţat să muşti,
de unde ai găsit venin?

Îmbinare
Am aflat fericirea<
nu am putut s-o povestim.
Ne-a cuprins tristeţea<
nu am putut s-o suportăm.
Ne-a mângâiat apa Gangelui<
nu am putut să plutim.
În felul acesta, a trecut totul<
noi nu am murit,
dar vai!, aproape că
nici nu am mai putut trăi.

În iarnă
Oamenii au venit foarte aproape.
Copacii s-au pierdut în ceaţă,
iar păsările călătoare
au păstrat tăcerea.

traducere din limba hindi de Cristi Cotarcea

133
Diana marincu
Police the Police
sau „care pe care”
Î n Bucureşti există în prezent
două bienale internaţionale
de artă, Bienala Bucureşti şi Bienala
Tinerilor Artişti, ambele aflate deja
pe o hartă mondială a fenomenului
bienalizării care a cuprins estul Eu-
ropei. Prin acestea, arta se inserează
în societatea actuală, poate mai direct
şi mai pregnant decât prin interme-
diul galeriilor sau muzeelor. Despre
Bienala Tinerilor Artişti în contextul
românesc de azi, confuz din punct de
vedere economic şi politic, Romelo
Pervolovici spunea că trebuie să „mi-
măm normalitatea în speranţa că la
un moment dat o s-o şi creăm”. În
luna octombrie a acestui an, „mima-
rea normalităţii” a venit sub numele
Police the Police.
A patra ediţie a bienalei s-a deschis
pe 8 octombrie, având-o curator pe
Mica Gherghescu, istoric şi critic de
artă, doctorand în istoria artei şi es-
tetică. Spaţiul expoziţional este Palatul
Ştirbei, căruia i se redă astfel o funcţie
muzeală pe care o mai avusese cân-
dva, dovedindu-se o alegere foarte in-
spirată pentru „intervenţiile” artişti-
lor. Mica Gherghescu ţine să menţio-
neze faptul că bienala nu prezintă
opere sau lucrări, ci „intervenţii în
spaţiu”, reunite conceptual prin ter-
menul de “subveghere”. “Într-un eve-
niment dedicat „tinerilor artişti” (în
spirit şi nu în limite convenţionale de
vârstă), expoziţia testează relaţiile
noastre incorecte şi creative cu im-
aginile autorităţii, cu reprezentările
134
ei intens vizibile sau difuz invizibile”,
precizează curatoarea. Tema bienalei
exploatează „fantasmele noastre des-
pre control şi protecţie”, pornind de
la teoria lui Steve Mann legată de
sousveillance, o manieră de „apro-
priere a instrumentelor opresorului”,
cu scopul de a-l monitoriza pe cel care
te observă. Una dintre temele de re-
flecţie pe care Mica Gherghescu le
propune este cum manipulează artis-
tul subiectul politic prin practicarea
contra-observaţiei. Poziţia artistului
este văzută aici ca o stare de veghe, ca
o permanentă pregătire de inter-
venţie, într-o “reverie activistă”.
Expoziţia are o secţiune separată
gândită de Jason Waite, And the Pa-
nopticon, As Well, în care participă
decembrie 2010
artişti internaţionali cunoscuţi, prin-
tre care Carla Cruz, Oliver Ressler,
Chelsea Knight. Panopticon-ul, in-
ventat de Jeremy Bentham în 1785,
fondatorul doctrinei utilitarismului,
este o închisoare circulară, cu un turn
de pază central, de unde supraveghe-
torul poate urmări tot ce se întâmplă
de jur împrejur în celule, dar nu poate
fi văzut. Astfel, deţinuţii trăiesc în
permanenţă cu impresia că sunt
priviţi, urmăriţi, monitorizaţi de un
“ochi disciplinar”, omniprezent. Aici
a fi văzut devine sinonim cu a fi vul-
nerabil. Prin deturnarea de sens pe
care termenul subveghere o produce,
vizibilitatea se transformă într-un in-
strument al puterii, „într-un instru-
ment deschis care poate fi deturnat
prin hacking, modificat şi însuşit” (Ja-
son Waite, Ochi pentru ochi< A ob-
serva privirea, în Police the Police,
META Publishing House, Bucureşti,
2010). Un exemplu pentru strategia
deturnării este artista Carla Cruz, care
a dezvoltat tactici de rezistenţă şi eva-
dare în faţa unei copleşitoare supra-
vegheri venind din partea Bisericii
Catolice. Detaşându-se de acele valori
pe care le simţea străine, ea şi-a con-
struit propria identitate în raport cu
ideea supravegherii inversate, trans-
formate în autocontrol. O altă lucrare
din această secţiune a bienalei este
Daily Checkup, realizată de Desire
Machine Collective, o instalaţie video
care problematizează ideea fricii pe
care statul o are faţă de cetăţeni.
Printr-un control excesiv, organele de
securitate se dezvăluie în vulnerabi-
litatea lor, tratându-şi toţi cetăţenii ca
pe nişte potenţiali terorişti. Daily
Checkup se desfăşoară în nord-vestul
Indiei, într-o zonă controlată prin Ar-
med Force Special Power Act, o lege
impusă împotriva luptătorilor indieni
pentru libertate, care acoperă tot felul
de abuzuri şi „ciocniri” determinate
de extinderea nedreaptă a domeniului
puterii. Forţele armate au libertatea
de a aresta, urmări şi omorî orice sus-
pect de terorism, în numele unei for-
me de paranoia tolerată şi acceptată.
Gilles Deleuze vorbea în articolul
“Post-scriptum despre societăţile de
control” despre pericolul societăţii
controlului ca „deformator universal”.
Prin comparaţie cu „societăţile dis-
ciplinare”, societăţile de control nu
mai funcţionează prin închidere, ci
prin comunicare instantanee şi su-
praveghere continuă. „Închiderile
CroniC{
sunt matriţe, mulaje distincte, însă
controlul e o modulaţie, ca un mulaj
autodeformant care s-ar schimba ne-
încetat, de la o clipă la alta (...)” (Gilles
Deleuze, Tratative, traducere de Bog-
dan Ghiu şi Ovidiu Ţichindeleanu,
Editura Idea, Cluj, 2005). Suprave-
gherea devine un fenomen incontro-
labil prin faptul că macină treptat, din
interior, principiile democratice.
Autoritatea poate însemna o poziţie
de control în sisteme sau ierarhii din
orice domeniu. Poate însemna fermi-
tate, violenţă sau abuz. Sau chiar fa-
cultatea de a exercita o dictatură. De
aceea, asocierea autorităţii cu omul-
uniformă pare facilă şi literală. Con-
strucţia expoziţiei apelează uneori la
prea multe asocieri textuale, imagini
ale poliţiei şi prea puţine problemati-
zări ale autorităţii fără chip, ale auto-
rităţii simbolice sau ale figurii domi-
natoare pur şi simplu. Selecţia lucră-
rilor este foarte fidelă conceptelor su-
pravegherii şi subvegherii şi, prin
această alegere, uneori redundantă şi
previzibilă. De aceea, lucrări care alt-
fel ar fi fost mai nuanţate, aici devin
doar argumente într-o demonstraţie
teoretică bine construită. Un exemplu
este lucrarea lui Benedek Levente,
Serve and Protect, care pierde din la-
tura sa ironică sau critică, devenind
neconvingătoare. Seria Euromaniac,
din care face parte lucrarea, a stârnit,
în urma expunerii ei la Atelier 35
acum câţiva ani, un întreg scandal
pornind de la libertatea creativă a ar-
tistului şi drepturile lui prevăzute de
lege. Dacă s-ar fi menţionat aici con-
textul producerii şi expunerii lucrării,
ea ar fi căpătat un sens mult mai pro-
fund şi ar fi problematizat relaţia ar-
tistului cu autoritatea din perspectiva
unui abuz de putere care s-a făcut
atunci.
Există totuşi în expoziţie şi alte
abordări ale autorităţii şi culturii con-
trolului. O lucrare foarte stranie şi
magnetică este video-ul Gaze, de Pas-
cual Sisto, o supraveghere cosmică,
prin doi aştri luminoşi, care duc ideea
supravegherii în zone mistice, bizare
şi inexplicabile Se renunţă la reflecţiile
intelectuale şi filosofice şi se vorbeşte
despre sentimente şi senzaţii. Meta-
foră a supravegherii absolute şi a pri-
virii alterate. Printre lucrările deja “is-
torice” selectate de Mica Gherghescu
se numără fotografiile lui Teodor
Graur din anii '80, Miliţia e cu noi,
titlul fiind o evidentă trimitere la eve-
135
Poesis interna\ional
nimentele din '89. Sintagma aceasta,
raportată la fotografiile poliţiştilor din
parcul de distracţii, devine ambiguă<
sunt ei de partea noastră sau doar se
amestecă printre noi?
Atmosfera din interiorul Palatului
Ştirbei şi traseul labirintic care se
creează contribuie la doza de mister
a lucrărilor, amplificată şi de expune-
rea minimalistă, chiar precară. O lu-
crare care marchează la nivel meta-
foric condiţia spaţiului expoziţional
este Tired Pillar, de Jin Shan, o coloa-
nă greco-romană din latex, care se
umflă şi se dezumflă cu ritmul unei
respiraţii. Ea este culcată pe podea şi
lăsată acolo să ofteze în faţa privito-
rilor şi să arate cum de la o clipă la
alta se transformă dintr-o piele fără
corp în ceva “viu”, consistent şi în se-
cunda următoare dispare la loc.
Nu mă îndoiesc de faptul că această
bienală a încercat să aibă o miză mare
şi să formuleze probleme incitante.
Din păcate, însă, revenind la ceea ce
spunea Romelo Pervolovici, nu mai
este suficient să „mimăm normalita-
tea”. Uneori trebuie să o creăm pe a
noastră, să ne-o asumăm şi să riscăm.
Mi-ar fi plăcut să văd la această
bienală o discuţie despre libertate şi
îngrădire din perspectiva unei poziţii
de autoritate pe care oricine o poate
câştiga. Toţi oamenii sunt potenţiali
opresori pentru ceilalţi, poziţiile lor
se pot inversa în orice moment, din
subiect poţi deveni obiect şi invers,
într-un permanent joc de tipul “care
pe care”. Însă altundeva este cheia de
înţelegere a mecanismelor societăţilor
controlului. Ne supunem sau ne îm-
potrivim? Este o întrebare care ar pu-
tea declanşa alte linii de discurs, mai
angajate după părerea mea şi mai re-
levante. Inversarea supravegherii şi
monitorizarea celui care te observă
nu sunt suficiente pentru a contura o
raportare critică la ceea ce înseamnă
autoritate şi invaziune. Prin subve-
ghere putem deveni mai puţin vulne-
rabili, mai „tari”, putem cuceri poziţia
dominatorului, chiar şi pentru scurt
timp. Dar rămâne ceva ce niciodată
nu poate deveni obiectul investigaţiei
ţi explorării. Lentila prin care privim
nu se poate întoarce spre ea însăşi, la
fel cum ochiul nu se poate privi pe si-
ne. Punctul ireductibil la care se ajun-
ge este şi cel mai sensibil. Este legat
de limitele autoexplorării şi de ceea
ce înseamnă autodeformarea despre
care vorbea Deleuze.
Camelia toma
Denudarea (pre)judecă\ilor estetice
“Body and book are open./Face and page./Body and page./Blood and ink.”
C omunicarea prin im-
agine ar putea fi con-
siderată universală – faţă de comuni-
carea printr-un cod lingvistic – cel
puţin la un prim nivel de receptare şi
dacă percepţia vizuală nu este limita-
tă, alterată sau anulată de cecitate. In-
diferent de reperele spaţio-temporale
sau culturale, în faţa unui nud (viu),
spre exemplu, oricine va gîndi< iată
un om gol> ori iată un om/un bărbat/o
femeie.
“Going to the pictures...” Cuvin-
tele lui Peter Greenaway nu definesc
doar cinematograful în general, ci şi
propriile realizări în acest domeniu,
demonstraţii ale unui crez artistic în
care protagonistă e imaginea picturală
(“the supreme means of communica-
tion”)1, fie ea percepută ca metaforă
a perspectivei sincretice, fie ca o
„lecţie” memorabilă dată celor (încă)
obsedaţi de latura etică a cinemato-
grafiei. De ce, dintre toate „tablourile”
în mişcare, am ales nudul? Poate pen-
tru că este unul dintre cele mai con-
troversate subiecte – şi obiecte! – in-
diferent de contextul (temporal/
spaţial) unor acte de comunicare mai
mult sau mai puţin avizate – în funcţie
de prejudecăţi sau de judecăţi de va-
loare. Sau poate pentru că nudul se
reprezintă printr-o expresie de cele
mai multe ori suficientă sieşi, lăsîn-
du-se privit în ansamblu sau în deta-
liu, rămînînd deschis ca o carte, ni-
ciodată pe deplin descifrată.
(The Pillow Book)
Receptarea nudului ca parte
sau întreg
Manifestările divergente – focali-
zarea sau întoarcerea privirii – apar
în momentul perceperii nudului nu
în ansamblu, ci în detaliu. Dacă ob-
sesia diferenţierii sexuale dispare sau,
cel puţin, se atenuează, nudul va fi
perceput ca întreg, mai ales în cazul
expunerii sale în forma personajului
colectiv, ca în filmul lui Greenaway,
Prospero’s Book (1991). „Calibanii”
de pe insulă sunt „semimarionete”,
care apar fără veşminte şi fără raţiune
pentru că poate aşa a hotărît stăpînul
lor, Prospero – un creator (elitist?) a
cărui politică e greu de descifrat. Asis-
tăm la o paradă a nudităţii primitive,
eliberată de orice haină a erudiţiei,
sau suntem chemaţi în anticamera ju-
decăţii (de apoi), unde trupurile goale
reiterează scenele de exhibare a in-
stinctelor primare?
În cazul în care se produce o di-
slocare a întregului, o dezarticulare a
lui generată de obsesia diferenţierii
sexuale, ochii se vor fixa pe organele
genitale> partea va substitui întregul
– o sinecdocă nefericită, aş spune,
pentru orizontul nostru. În cazul
acesta semănăm cu orbul din cartea
lui Rampo Edogawa, La bête aveugle.
Spre deosebire de orbul „nebun şi ob-
sedat de percepţia tactilă”2, noi atin-
gem şi cu privirea bucăţi ale corpului
pe care le masacrăm mental, creîn-
136
du-ne un fel de galerie virtuală cu
modele şi anti-modele> orbul lui Edo-
gawa îşi face un muzeu unde expune
un nud feminin suprarealist, o statuie
cu patru braţe, trei picioare, patru sîni,
trei feţe> asta după ce cunoscuse plă-
cerea explorării tactile (pe bucăţi) a
trupului victimelor sale< „Cu cît forma
şi textura sunt mai reuşite, cu atît do-
rinţa de atingere e mai mare, ca şi
cum percepţia vizuală ar fi insuficien-
tă.”3
Aceeaşi senzaţie o generează ma-
nuscrisele vii (umane) din pelicula
lui Greenaway, The Pillow Book
(1995). Pe măsură ce imaginea vizuală
este mai explicită în ceea ce priveşte
selecţia paginilor-epidermă în funcţie
de calitatea hîrtiei umane, dorinţa de
experimentare tactilă creşte, mai ales
că, din incipit, spectatorul e orientat
spre sensuri generate de stimularea
simţurilor< “When God made the first
clay model of a human being, He
painted in the eyes the lips and the
sex.” Traiectoria spirituală şi erotică a
eroinei, tînăra Nagiko, nu e determi-
nată doar de ritualul caligrafic împli-
nit de tatăl său la fiecare aniversare a
ei> senzaţiile tactile provocate de pic-
togramele executate pe chipul fetei
sunt în corespondenţă (de tip sines-
tezic), cu acuitatea percepţiei olfactive
şi cu emoţia estetică a contemplării
unui tablou vivant< “The smell of whi-
te paper is like the scent of skin of a
new lover, who has just paid a surprise
visit out a rainy garden.”
decembrie 2010
Expunerea nudului – între
reprezentare şi interpretare
Nudul poate/trebuie expus în sce-
nă, dar exclus în afara ei. Aşa ar suna,
rezumativ, verdictul spectatorului cu
pretenţii de estet, acceptînd provoca-
rea publică, dar nu şi violarea intimi-
tăţii.
Devenit personaj, nudul încetează
să mai aibă o biografie reală. Desigur
că pentru actor, odată ce a jucat în
acest costum, există riscul (asumat)
de a fi dezbrăcat şi în alte roluri de
ochiul spectatorului care a trăit plă-
cerea contemplării unui produs artis-
tic> e un proces mental care seamănă
cu intenţia de a vedea/poseda o co-
lecţie de tablouri despre care discu-
tăm sau nu şi cu ceilalţi< „A trata cor-
pul ca obiect de artă înseamnă a im-
pune o figură de ordin estetic labili-
tăţii imaginilor corpului. Dar dacă
toate imaginile corpului devin repre-
zentări stabile graţie aventurii creaţiei
artistice, mai e posibilă libertatea lor
de apariţie şi de dispariţie?”4 Asta ne-
am putea întreba după ce-l vedem pe
Ewan McGregor în The Pillow Book
intepretînd, mai mult decît rolul de
traducător bisexual, pe acela de ma-
nuscris viu pentru creaţia unei artiste
caligraf. Secvenţele cu nudul mascu-
lin ilustrat sunt destinate unui album
şi ar putea anula multe prejudecăţi în
ceea ce priveşte primatul nudului fe-
minin în artă.5
Poziţia trupului orientează şi ea
sensul pe care îl atribuim nudului.
Ghemuit pe podea, aproape ca un co-
pil, protagonistul din Nightwatching
(2007), nu va fi privit din perspectiva
însemnelor masculine, cu atît mai
mult cu cît chircirea sau legănarea
torsului exprimă suferinţa unei mari
pierderi< “I can’t see! Where’s the
light?” Estetica trupului gol nu se
orientează (explicit) spre senzualitate
nici chiar în apropierea personajului
feminin> înveşmîntată în alb, Hen-
drickje nu face altceva decît să am-
plifice vulnerabilitatea artistului, prin
gestul de a-i linge rănile ochilor. Dacă
„Rembrandt a fost primul artist care
a conceput într-un fel coerent, ba
chiar programatic, autoportretul ca
element al unui discurs autobiogra-
fic.”6, Greenaway pare să fie primul
regizor care îşi construieşte, constant,
imaginile cinematografice într-o ma-
eseu
nieră ce foloseşte picturalul ca factor
al unei intertextualităţi sincretice.
Care e însă reacţia noastră când
apare expus un cadavru gol? Sau mai
multe trupuri aflate în agonie, măce-
lărite – pregătite adică să devină...
hălci de carne, într-un abator uman
(ca într-o secvenţă, picturală şi ea, din
Prospero’s Books). Nuditatea n-ar
şoca (atît de mult), dacă nu ar inter-
veni detalii care să amintească de tru-
pul viu (o privire încă expresivă, sen-
zaţia că doarme, spume la gură, o dîră
de sînge, un penis erect) ori dacă nu
s-ar deturna cadavrul de la destinaţia
sepulcrală. Greenaway ne oferă o pro-
bă (plastică) în The Cook, the Thief,
His Wife and Her Lover (1989), în
şocanta scenă a „ospăţului” final, în
care călăul, devenit victimă, se află,
în faţa unui meniu special< cadavru
de amant la tavă. Spectacolul rămîne
memorabil tocmai prin conflictul ge-
nerat de suprapunerea impresiilor de
macabru, grotesc şi sublim (o senzaţie
de genul acesta provoacă şi prima în-
tîlnire pe viu cu Sagrada Familia a lui
Gaudi). După ce iese de sub efectul
imaginii corpului copt, aburind în
mijlocul unei garnituri baroce, spec-
tatorul trece dincolo de „rama” peli-
culei, devenind şi el un personaj în
tabloul de grup al celor care aşteaptă
ca soţul ucigaş (Albert) să guste din
“the special Albert treat” oferit de Ge-
orgina, soţia sa, în calitate de amfi-
trioană> prejudecăţile noastre s-ar pu-
tea să dispară, chiar dacă în unii (mai)
tresare conştiinţa religioasă la vederea
atrocităţii – aşa cum se întîmplă chiar
şi cu soţul venal< “Jesus! God!”, va ex-
clama el. “There is no God, Albert...
Is Michael.”, îi spune matern Georgi-
na. În ciuda cruzimii scenei de cani-
balism, vom savura replica femeii care
(se) răzbună pentru toate actele de
bestialitate comise de bărbatul ei.
Estetica reprezentării trupului gol
nu va pune problema situării sale între
frumos şi urît, atîta timp cît miza nu
e de natură publicitară, ci estetică.
Nudul se lasă privit, indiferent de pro-
porţiile modelului, dacă este plasat
într-un context spectacular, în care
echilibrul dintre sens şi expresia aces-
tuia nu e destabilizat decît prin in-
tenţia unui artist declarat „provocator
al imaginii vizuale”7. Aşadar, specta-
torul devine şi el subiect (personaj)
pentru un regizor ca Greenaway, care,
prin aparteuri şi secvenţe de teatru în
film, practică un discurs cinemato-
137
Poesis interna\ional
grafic deschis. Laitmotivul cortinei
apare ca un artificiu care
dezvăluie/demască planuri, conflicte,
personaje, făcîndu-ne părtaşi la pro-
cesul de creaţie. În The Pillow Book,
Nagiko va deschide şi va închide uşi
dinspre lumea reală spre cea a cărţilor
şi invers. În patul imaginat ca o sce-
nă-corabie, Rembrandt (Nightwat-
ching) va depăşi limitele impuse de
rama unui tablou, descoperind şi lă-
sîndu-se descoperit> “Open your eyes,
you fool!”, va striga protagonistul
(pentru el/pentru noi?). Prospero va
coborî de pe scena propriei biblioteci,
va trece printr-un şir de oglinzi para-
lele şi va trage cortina între el şi lumea
în care a restabilit echilibrul< „Petre-
cerea s-a încheiat. Aceşti actori, după
cum v-am prevenit, toţi au fost spirite
(...) Suntem ţesuţi din acelaşi mate-
riale ca visele noastre şi vieţile noastre
mărunte sunt de vise-ntrepătrunse.”
Portretul din finalul filmului Prospe-
ro’s Books e al unui creator care îşi
distruge opera (scrisă), cerîndu-ne
nouă, spectatorilor comprehensivi,
îngăduinţa să-şi recapete odihna (pa-
cea sufletească?)< „Indulgenţa voastră
să mă elibereze.” Sălbaticul Caliban –
un alt exemplu cinematografic de eta-
lare a frumuseţii nudului masculin –
este salvat, în final, prin rolul de pes-
car de cărţi (un personaj aflat în cău-
tarea autorului). Ce destin va avea în-
vestirea noastră ca receptori direcţi
ai unui monolog adresat?
Oglinda aleasă de regizor este cea
a lui Narcis, „care se reflectă pe sine,
într-o pură desfătare ludică a pictu-
ralului, a graficului şi a plasticului”8.
Plăcerea (auto)contemplării de-
păşeşte clar proiecţiile naturaliste sau
expresioniste. „Machiavelismul este-
tic”9 ţine de strategia unui regizor-
scenarist fascinat de libertăţile cîşti-
gate de arta cinematografică.
Dacă, printr-o convenţie nescrisă,
ne-am declara personaje, am rezolva
(teoretic, desigur) problema conflic-
telor care apar la nivelul receptării>
inocenţa sau iniţierea noastră nu ar
mai fi percepute drept calităţi/defecte,
ci forme de diferenţiere în situaţii de
comunicare variate. Vom trăi şi noi,
asemeni lui Don Quijote, o aventură
„programatică şi exemplară”, „rătă-
cind prin lume ca printr-un text nes-
fîrşit ce trebuie citit, interpretat şi des-
cifrat”10. Vom fi consideraţi nebuni?
În contextul unei permanente răstur-
nări a canoanelor, ceea ce (mai) con-
Poesis interna\ional eseu decembrie 2010

tează este posibilitatea transformării
actului artistic într-o formă de repre-
zentare. Astfel avem şansa de a expe-
rimenta, aşa cum ne propune Gree-
naway “a frozen moment of theatre”
(Nightwatching), indiferent dacă re-
curge la suprapunerea de imagini, la
mise en abîme, la autoreprezentare,
la interpelarea directă a spectatorului,
la denudarea individuală/colectivă.
Să fie aceasta din urmă o imagine pro-
vocatoare, un exces, o agresiune? Per-
cepem nuditatea în funcţie de impre-
sia de moment, de prejudecăţi, de re-
ferinţele pe care le avem? «En fait, le
symbolisme du nu se développe dans
deux directions< celle de la pureté phy-
sique, morale, intellectuelle, spiritu-
elle, et celle de la vanité lascive, pro-
vocante, désarmant l’esprit au béné-
fice de la matière et des sens [= sen-
sualité].»11
În ciuda perspectivei estetizante,
nu cred că se pune problema gratui-
tăţii în creaţiile lui Greenaway. Pictu-
ralul şi teatralitatea au totdeauna un
fond de realism modern, minat de
tendinţe (neo)baroce, expresioniste
şi suprarealiste, ca strategie de supra-
punere a planurilor şi a perspectivelor.
Reprezentările colective pe bază de
clişee (de care ne facem deseori vino-
vaţi) blochează libertatea interpretă-
rilor individuale, mai ales atunci cînd
este vorba de teme considerate, în par-
te, tabu. Nuditatea va avea apărătorii
şi detractorii ei, în funcţie de recon-
siderarea unor raporturi, ternare sau
binare, care îşi vor disputa mereu în-
tîietatea< estetic – inestetic – extraes-
tetic, dezirabil – indezirabil, intim –
public, motivat – gratuit – exhibiţio-
nist. Autonomia publicului se leagă
de emanciparea lui, de asumarea unui
rol activ12 în experienţele cu miză ar-
tistică. Greenaway continuă să ne pro-
pună variante de implicare, într-o
epopee modernă al cărui erou (tra-
gic/sublim?) e nudul. Cît suntem dis-
puşi, ca spectatori să ne expunem, să
ne denudăm părerile – rămîne de vă-
zut.

1. “I like to make reference to painting as an example of perfection, a metaphor of vision and of looking> (...) a recognition
that painting and, I hope, cinema are vehicles of reasoning and speculation and, finally, the expression of a pure pleasure
before such objects, such icons.” (Peter Greenaway)

2. Henri-Pierre Jeudy, Corpul ca obiect de artă, traducere de Ana-Maria Gîrleanu, Ed. Eurosong & Book, 1998, p. 110

3. Henri-Pierre Jeudy, op. cit., p. 112

4. Henri-Pierre Jeudy, op. cit., p. 33

5. Aceasta e şi una dintre premisele de la care porneşte Edward Lucie-Smith în albumul e Male Figure in Art, Rizzoli
International Publication, New York, 1998< “It is important, however, to realize that the nude male body is not simply
a way for artists to explore their sense of what is beautiful and what is not. It is also a potent – in all senses of that
adjective – means of conveying emotion. At the same time, changing attitudes towards male nudity cast a revealing
light on the process of social change viewed as a whole.” (pp. 7-8)

6. Victor Ieronim Stoichiţă, Efectul Don Quijote, traducere de Ruxandra Demetrescu, Gina Vieru, Corina Mircan, Ed.
Humanitas, 1995, p. 189

7. Peter Greenaway – extras dintr-un articol preluat din revista „Time Out Bucureşti”, mai 2007< „Rembrandt este pictorul
luminii, dar ce este cinemaul? Cinemaul se referă în exclusivitate la lumină, aşa că cercul se încheie. Este un şarpe care-
şi mănâncă propria coadă. În concluzie, mă consider pe mine însumi un misionar? Da. Un provocator al imaginii
vizuale? Da, cu siguranţă, şi nu cred că e cazul să-mi cer scuze.”

8. Gilbert Durand, Arte şi arhetipuri, traducere de Andrei Niculescu, Editura Meridiane, Bucureşti, 2003, p. 47

9. Gilbert Durand, op. cit., p. 55

10. Victor Ieronim Stoichiţă, op. cit., pp. 6-7

11. Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dictionnaire des symboles, Ed. Robert, Laffont/Jupiter, 1993, p. 680

12. Problema reconsiderării statutului spectatorului, în ceea ce priveşte iniţierea lui în problematica abordată de
scenografi şi regizori, e discutată de Patrick Baudry< „Spectatorul nu e nicidecum pasiv, nu este obiectul stimulilor
construiţi pentru a impresiona retina şi pentru a umple rezervoarele memoriei. Memoria spectatorului nu este un
receptacol sau o capacitate de a produce exerciţiul cinematografic. Această memorie nu e legată doar de instantaneitatea
filmului privit. Şi nu este doar asociativă. Forţa stereotipică a cinematografului nu ţine de naivitatea spectatorilor, ci de
tensionarea unei situaţii şi a unei acţiuni care sunt atît comune, cît şi ireale> în cele din urmă totul ţine de reprezentarea
unui destin. (...) Pe scurt, ceea e de văzut nu se limitează la ceea ce se vede.” (Erotismul şi pornografia, trad. Alina
Mihaela Băluţ, Ed. Eurosong & Book, 1998, p. 134)

138
decembrie 2010
Î n industria muzicală circulă
o poveste frumoasă care spu-
ne că, înainte de a lansa experimenta-
lul, schizoidul ,,Kid A”, cei de la Ra-
diohead au insistat ca producătorii exe-
cutivi ai albumului să asculte noul al-
bum pentru prima dată în timpul unei
drumeţii cu maşina, prin munţi. Cu
alte cuvinte, băieţii cu radio în loc de
cap au înţeles cât de mult poate influ-
enţa contextul prima impresie, cât de
importante sunt starea de spirit şi me-
diul pentru ascultător/o primă ascul-
tare...
Vă mărturisesc că mi-a fost teribil
de greu să compilez câteva gânduri
despre al patrulea opus Interpol. Nu e
un album uşor de ascultat. Chiar nu e.
Eponimul ,,Interpol” nu are vreo
,,PDA” (,,Turn on the Bright Lights”,
2002) ori vreo ,,Evil” (,,Antics”, 2004)
ori vreo ,, The Heinrich Maneuver”
(,,Our Love To Admire”, 2007), adică
piese care să te fure instantaneu şi să
te ţină, prin intermediul căştilor, con-
ectat la aparate (fie MP3 playere, fie
calculatoare) ca pe un veritabil vibe
junkie. În schimb, pe ,,Interpol” există
serioase fluxuri şi refluxuri între cele
zece momente sonore. Zece piese care
se scufundă aproape dureros unele în-
tr-altele, asemenea unor plaje-ntune-
cate înecate-n mări învolburate. Vor-
bim de un album ce pare a fi fost con-
ceput ca o operă continuă, circulară,
ce curge lent şi sapă adânc, ca un fluviu,
iar nu ca o colecţie de zece pârâiaşe
clocotitoare. Un album ordonat, atent
planificat, extrem de sobru.
Aşa că nu-i de mirare că primele
rânduri din cele pe care le citiţi acum
s-au ivit abia pe când mă aflam într-
un vagon CFR amărât, soios (mânjit
parcă şi mai mult de o ploaie rece, in-
sistentă, bacoviană), afectat de prea
multe furtuni, flegme şi parcurgeri ale
aceluiaşi plictisitor Cluj-Napoca –
Bistriţa şi retur. Settingul perfect pen-
tru un album care, dacă-l asculţi prea
mult de unul singur, s-ar putea să se
piardă în tine. Ori unul în care, din
contră, s-ar putea să te rătăceşti. ,,In-
terpol” te va afecta< nu te va ţine-n casă
CroniC{
Safe Without
Interpol – Interpol
Matador Records, 2010
pentru 2-3 zile, ca o simplă răceală, ci,
judecând după modul lent, subtil în
care ţi se strecoară în sânge şi efectul
posibil devastator, e comparabil cu o
(dacă nu chiar o adevărată) viroză per-
versă şi ucigătoare. Rămâne un album
Interpol (nu degeaba e auto-intitulat
,,Interpol”...), dar acest al patrulea ma-
terial discografic al new yorkezilor e
de departe cel mai elegant şi totodată
cel mai înfricoşător. Un album chiar şi
mai întunecat / mohorât / decepţionat,
venind de la o trupă care şi-a făcut un
nume din a fi suferinzi de mult întu-
neric, multă mohoreală, multe decepţii
(nu degeaba coperta înfăţişează noul
logo gri al trupei, deconstruit, ba poate
chiar distrus). Un album care, chiar
dacă nu e la fel de bun precum debutul
,,Turn on the Bright Lights”(iubit şi
lăudat de critici şi fani deopotrivă ca
fiind unul dintre cele mai bune albume
ale anilor 2000), e un Fat Boy emoţio-
nal cel puţin la fel de distrugător pre-
cum predecesorul său.
Deschizătoarea ,,Success” aduce
parcă cel mai mult a Interpol dintre
toate cele zece piese de pe disc. Şi, to-
tuşi, finalul e alunecos< riffurile sunt
mai ,,noirish”, ritmurile mai flexibile,
iar vocea lui Paul Banks parcă mai ne-
sigură (intenţionat?), amestecând spai-
mă şi ceva rămășițe de furie pe versu-
rile ,,I've got two secrets / tut I only
told you one / I'm not supposed to
show you” (ultimul vers repetat obsesiv
– intenţionat!). E clar< maeştrii depre-
siilor urbane – Interpol – par a avea
încă multe de arătat.
,,Memory Serves”, a doua în trac-
klistul discului şi probabil prima în ca-
talogul celor mai sumbre piese Inter-
pol, e punctul critic după care albumul
se deschide cu adevărat (ori se închi-
de?). Piesă pe care bubuie basul obse-
dant de melodios al unui enigmatic
Carlos D., care a plecat din trupă ime-
diat după terminarea albumului. Piesă
pe care se sfâşie vocea lui Paul Banks>
şi sângerează şi tremură şi se pierde pe
versuri tânguitoare< ,,It would be no
price to pay / I only ever lie to make
you smile / All kinds of dust are gonna
139
Poesis interna\ional
Dan vamanu
keep me satisfied ... It feels like it's
over ... Why is it so hard to stay
away?”. Piesă pe care răsună chitara
îngheţată a lui Daniel Kessler, pe par-
tituri parcă special orânduite ca să te
bântuie în nopţi târzii de noiembrie.
Piesă sfârşită din devieri depresive din
orgi şi tobe insistente, torturante –
maeştri ai ,,anatomy of kisses and the
future of lies” (,,Take You On A Cruise
– ,,Antics”), Interpol par a avea multe
de ascuns.
A doua treime a albumului e do-
minată de magistrala ,,Lights”, adunare
de energii, de arpegii soporifice şi de
texturi (tot mai) complicate de chitare
ce stârnesc pe final un maelstrom nou-
veau-post-punk pur şi intoxicant +
nervoasa ,,Barricade”, ce aeriseşte puţin
peisajul sonor, fiind cumva mai ferită
de dinamicile complicate ce caracteri-
zează restul ,,Interpolului”, cel puțin la
nivelul instrumentației (căci în ceea ce
privește versificația – aceeași poveste)
și care vă va lăsa dorindu-vă ca cei pa-
tru membri Interpol să-şi fi petrecut
mai mult timp într-un garaj şi nu în-
tr-un studio din umedul New York. Pe
de altă parte, din asemenea retrageri
îndelungi între patru pereți s-au ivit și
perle precum ,,Safe Without”, cu ale
sale orgi solemne şi rădăcinoase, ur-
când și coborând pe șira spinării odată
cu cei mai aspri fiori. Dar și interven-
țiile cel puțin bizaroide (în spaniolă?!?)
de pe inegala ,,The Undoing”, ce în-
chide discul.
Comparativ cu alte albume ale
unor trupe din acelaşi spectru de stări
şi vibraţii sonore, ,,Interpol” nu are,
poate, rafinamentul lui ,,High Violet”,
al celor de la The National (lansat tot
anul acesta), dar cu siguranță nici
scârţâit-stridenţa unui ,,In This Light
and on This Evening” (2009), semnat
Editors. ,,Interpol” nu e un album prea
frumos. Dar este, pe anumite bucăţi,
preafrumos. E... înc-o astenie tomna-
tecă concentrată maiestuos într-un
CD. E, într-un fel, chiar toamna însăşi.
Așa, văzută de pe geamul unui vagon
CFR amărât şi soios.
 Doi poe\i bulgari `n traducerea
lui Claudiu Komartin

ivan hristov

Ivan Hristov (n. 1978) este unul dintre cei mai originali scriitori bulgari din
ultimul deceniu. A publicat două volume de poezie< Bun-rămas pentru secolul XIX
(2001) şi Bdin (2004) şi pregăteşte un al treilea, din care am mai tradus câteva
fragmente în româneşte. Absolvent al Facultăţii de Filologie de la Sofia, eseist şi
doctor în Litere cu teza „Modernismul în literatura bulgară a anilor ‘20”, Hristov
a susţinut lecturi şi a primit mai multe premii, în Bulgaria, Slovacia şi Croaţia,
fiind, de asemenea, un excelent muzician şi compozitor, membru al trupei de etno-
rock „Gologan”.

Bdin (denumirea medievală a Vidinului) este construit ca povestea unui tânăr

poet ajuns într-o lume pe dos, o „lume de dincolo” populată de prezenţe stranii şi
redescoperă sunetele fundamentale ale poeziei bulgare, precum şi toposuri livreşti
familiare, evitând cu inteligenţă alegoria, într-o aventură poetică memorabilă.

140
decembrie 2010 PoeZie Poesis interna\ional

Bdin Бдин

Dragă mamă, Мила мамо,

am murit аз умрях,
dar nu am ajuns în rai но не отидох във Рая,
ci în Bdin. а пристигнах във Бдин.
Poştaşul trece adesea Пощальонът,
pe bicicleta lui ruginită „Ukraina”, на своята ръждива "Украйна",
aşa că, în ciuda tuturor често минава,
legilor, така че противно на всички закони
vei primi ştiri ще имаш вести
de la mine. от мен.
Adevărul e că Честно да ти кажа
nu am ajuns nici aici prea departe,
căci n-am fost niciodată prea bun и тук не постигнах много,
la limbile străine. понеже не знам езици.
Am rămas un poet. Останах поет.
Dar a fi poet printre muţi Но да си поет сред неми
e ca şi cum ai fi gropar е все едно да си гробар
Dincolo. в Отвъдното.
(Din `nt]mplare, (Между другото,
am văzut mormintele lui Levski şi Botev.) видях гроба на Левски и Ботев.)
Contemporanii mei Моите връстници
au devenit de mult clasici, отдавна станаха класици,
în vreme ce eu stau şi scuip а аз люпя семки
seminţe de floarea-soarelui на ръба на Канона.
la marginea Canonului. Иначе, паса овцете на Царя
Altfel, am grijă de oile Ţarului, и така си изкарвам прехраната.
câştigându-mi astfel pâinea de zi cu zi. Срещнах два вида хора.
Am întâlnit două feluri de oameni. Едните викаха –
Unii spuneau – "Оттук ще мине лехата!"
„Vom abate râul pe-aici!” Другите викаха –
Ceilalţi spuneau – "Оттам ще мине лехата!"
„Vom abate râul pe-acolo!” Бях раздвоен,
Mintea mea era sfâşiată,
iar eu stăteam la mijloc седях по средата.
şi apa curgea Върху мен
peste mine. се изля водата.
Ca şi înainte, Както преди,
nu aveam nici un tovarăş. нямам другари.

Umblu de unul singur pe malul râului. Ходя сам на брега на реката.

Privesc în amonte Гледам нагоре,
aşteptând ca apa să-mi aducă чакам да донесе
un dulap cu sertare, я някой скрин,
o lumânare votivă, я някое кандило
un cuib în care să-mi fac o casă, или гнездо, което да свия,
sau să dau de femeia или да срещна жената,
pe care o iubesc. която обичам.

141
Poesis interna\ional PoeZie decembrie 2010

Bdin ІХ Бдин IX

"... A fost un vis, curtea tăcută a fost un vis, "…сън е бил, сън е бил тихият двор,
şi doar un vis au fost cireşii înfloriţi!" сън са били белоцветните вишни!"
Îţi aminteşti, îţi aminteşti… Помниш ли, помниш ли...
Scrisul e un remediu bun Писането е добър лек
pentru singurătate. против самотата.
Vorbeşti în întuneric Говориш в тъмното
ca şi cum ar fi cineva care te aşteaptă. все едно някой те чака.
Îţi aminteşti... Помниш ли...
În noaptea aceea Онази вечер,
a fost cumplit... беше мъчително...
Atâta timp mut, prelungit Много дълго и нямо време
alunecând капе
picătură капка
cu picătură по капка
la canal. в канала
Ploua sau ningea, Беше дъжд или сняг
răsuflarea aburea беше дъх
sticla. по стъклата
Apoi am ascultat Аз тогава
Albinoni слушах дълго
pentru mult timp Албинони,
pentru cumplit de mult timp мъчително дълго
şi fiindcă mai târziu am înţeles и понеже по-късно разбрах,
că Biologia e mai puternică че Биологията е по-силна
decât sensul, от смисъла
mi-am turnat pe gât antibiotice. се натъпках с антибиотици.
Mi se părea Стори ми се,
că sunt deja mort, че вече съм мъртъв,
şi totuşi m-am trezit... но се събудих...

Să aluneci Dincolo Преминаването Отвъд

e atât de uşor – е толкова леко -
ţine doar de unghiul luminii въпрос на ъгъл на светлината
clic şi щрак и
mama mea cu buzele sfâşiate – майка ми с разбити устни -
tatăl meu баща ми
clic щрак
tata bătând-o pe sora mea баща ми пребива сестра ми
clic щрак
e rândul meu идва моя ред
clic щрак
tatăl meu – şi infarctul баща ми – инфарктът

Să aluneci Dincolo Преминаването Отвъд

e atât de uşor е толкова леко
Uneori mă întreb – Понякога си мисля -
ce sens au avut за какво беше
toate astea? всичко това?
Îţi aminteşti?... Помниш ли?...

142
decembrie 2010 PoeZie Poesis interna\ional

Bdin III Bdin V

Dragă tată, Trebuie

cred că acum să ne gândim
eşti în cer la lucruri bune
de aceea te rog la lucruri frumoase
când mă priveşti şi bune.
de acolo Câteodată
de sus o iau înaintea
aprinde o lumânare timpului meu.
pentru mine Câteodată
în biserica cerească aud o Voce:
pentru că noi suntem „Aşteaptă,
aici jos unde Ivan,
unii au dat foc nu te grăbi,
bisericilor, când timpul trece
iar alţii cu o viteză ce
au ucis depăşeşte
sufletele. dimensiunile omeneşti,
ea e egală
cu zero.”
Cel mai probabil
aceia care-au trăit în stres
Bdin – istoria sunetului sunt înclinaţi
către gânduri urâte.
Nu ştiu
hroo hroo hroo cum măsoară istoricii
hruh hruh hruh timpul,
hrah hrah hrah dar ştiu cum poţi
hray hray hray să îmbătrâneşti
hree hree hree cu douăzeci de ani
hree hree hree într-o secundă.
hray hray hray „Aşteaptă,
hrah hrah hrah Ivan,
hruh hruh hruh nu te grăbi…”
hroo hroo hroo Trebuie
să ne gândim
la lucruri bune
ştiind
că ele
ni se vor
Bdin VI întâmpla.

Câteodată
în amurg
mă opresc
pe pod
iar chipul tău
îmi pare
enorm
enorm
ca fluviul
însuşi.

143
Kamelia spassova

Kamelia Spassova (n. 1982, Sofia) urmează studii doctorale de Teoria Literaturii
la Universitatea din Sofia. Este membră fondatoare a grupului artistic „Ustata”
(„Gura”), ce organizează lecturi, performance-uri şi experimente de artă
contemporană. A debutat cu volumul Parcela nr. 17, iar poemele sale au fost
traduse în daneză, croată şi germană. Este redactor al publicaţiei „Literaturen
vestnik”.

titlu заглавие

cele mai scumpe şi mai cizelate най-скъпо изчуканите

litere букви
sunt cele de pe morminte са по надгробните камъни
costă o leva вървят по лев
sau o leva şi jumătate bucata лев и петдесет отделната
preţul depinde de companie цената варира
sau de genul de oameni peste care dai според агенцията
îţi scrijelesc numele или на каквито попаднеш
şi nu sapă mai adânc дълбаят ти името
e suficient не задълбават повече
pentru ca moartea să te recunoască то е достатъчно
o dovadă că ai existat за да те опознае Оная
pentru că la sfârşit doar asta îţi mai rămâne свидетелство че те е имало
de aia poeţii защото накрая то ти остава
sunt şi necrofili затова и поетите
са некрофили

144
decembrie 2010 PoeZie Poesis interna\ional

Scurtă apocalipsă în bibliotecă

acolo unde cărţile se întâlnesc într-un şir

şi sertarele au adunat toate intrările
cel mai frumos e între orele două şi patru
atunci lumina cade
vertical
astfel încât chipul
devine o fotografie
cel ce o vede cunoaşte pacea

acolo uşa scârţîie-ntotdeauna

atrăgând toate privirile muritorilor
adunate în ele însele printre rânduri
iar umbra cuiva
se strecoară afară
cu-ncetineală
acesta este sfârşitul
mă gândesc la mine solemn
şi totuşi mă abţin

o pală de vânt porneşte furtuna învârtejeşte

lumile se sparge şi îşi ia zborul
iar muritorii şi cărţile se luptă Cine e victima cine păianjenul
cu nebunia, prinzând putere
din mişcarea aceasta
În unele liste              
mă controlez e strecurat între Husserl şi
sunt la ultima pagină Ivan h. Hristov, care nu e acel Ivan
e ultimul lucru pe care îl văd la care poştaşii din Bdin se mai gândesc uneori,
citesc şi scrutez mai adânc ci un simplu pelerin, poate un patron de ziar
local
dar nu am cum să o fac de la începutul secolului trecut –
pentru mult timp când s-a născut acest Ivan
schimbarea e insesizabilă nu poate fi stabilit
dar ştiu că panica a şi început şi nici unde-a murit, nici din arhivele Academiei
să mă-nece de Ştiinţe,
şi nu mai înţeleg nimic şi nu mai pot nici din păienjenişul uriaş ce sclipeşte
dar umbra lunecă înăuntru noaptea, când sângele îmi este supt până ce
se aşază în faţa mea venele
şi toţi se întorc la locurile lor sunt, la ziuă, nişte poteci pe care se-ajunge rapid
la destinaţie
cu toate astea, dacă pe neaşteptate se întrerupe
lumina
sau dacă izbucneşte criza globală
reţeaua cade, datele dispar, degetele se
contractează
şi-atunci înţelegem încă o dată
cine e victima cine păianjenul
deşi dacă ne luăm după listă, Iisus s-a născut
cu câţiva ani înaintea lui Hristos şi ştim
până şi anul când a murit.

145
laura Dan

Laura Dan (n. 1978) a absolvit Facultatea de Psihologie şi un masterat în

Psihoterapie Ericksoniană, la Annecy. Laura Dan scrie poeme simple, suple, a
căror muzică pare să răzbată din altă epocă, cu o gravitate şi o sensibilitate care
zvâcnesc, rănite, din fiecare vers. În turnantele acestui discurs liric încă nedecantat
pe de-a-ntregul, Laura Dan pare că îşi descoperă, cu fiecare nou poem, stilul,
undeva la mijlocul distanţei dintre Magda Isanos şi Domnica Drumea.
(Claudiu Komartin)

Începe să doară puţin Tată-glonţ

În aer Tată-glonţ
un iz greu, înţepător, mi-ai străpuns pieptul
curtea miroase mă auzi? îţi vorbesc din groapă
a plajă sunt un împuşcat
cu alge descompuse care
mai are ceva de zis.
sufletul meu,
pus pe sârmă la uscat Mamă,
nu mai plânge,
începe să doară puţin. aici e cald.

146
decembrie 2010 PoeZie Poesis interna\ional

Mărturisire Vreau
Toţi trec pe lângă mine ţinându-se de mână Vreau să mă trezesc în altă parte
eu, într-un alt pat
în parc, într-o altă lumină
atât de singură să port alt nume
încât îmi vine să îmi sap o groapă. să-mi aleg alt anotimp
să-mi pun zilele în altă ramă

vreau să mă trezesc lângă un alt bărbat

Intram în lume să mă spăl în altă apă
să-mi sculptez tatăl din alt lut
Pentru tine, tată, eram o sticlă colorată să am un trup mai uşor de dus
pentru mama ş-un suflet mai albastru de purtat
eram cel mai frumos glob
vreau să dansez dimineaţa pe rouă
tăceam cu capul în jos să merg desculţă şi să râd că nu las urme
ca şi când să-mi smulg amintirile din piele
aş fi fost vinovată. când vor cânta cocoşii, vreau să mă lepăd de mine

tată, hai, ieşi în prag vreau un Dumnezeu care să-mi spună

să-ţi vezi fata hai, ia-mă de mână şi să o luăm de la capăt.
intră în lume
cu fruntea plecată
şi cu urmă de ştreang la gât.
Dumnezeu mă priveşte
Te-ai instalat confortabil în mine
Îmi vei săruta fruntea şi începe să-mi placă
aşa că,
şi buzele tale vor dărâma tăcerea repede, repede,
îţi voi săruta ochii - până nu prinzi rădăcini -
şi voi topi iarna din spatele lor trebuie să te dau afară.
inimile noastre vor bate tare,
tot mai tare Dumnezeu mă priveşte ascuns după copaci
vor face să răsune oraşul la semnul lui
pe această muzică, am să trag aer în piept
vom putea vorbi despre noi fără anestezie şi am să împing tare, ca o gravidă.

va încolţi lumina
şi vom uita cum se moare.
Acum totul e altfel
În preajma ta
Portret nu mai miroase a linişte
pe zi ce trece
Încordată ca un arc aud mai tare
atentă ca o santinelă viermuiala excitată a neuronilor tăi
repetitivă ca o ploaie londoneză privirea ta face zgomot
zgomotoasă ca o sală care aplaudă când se aşează pe coapsele altor femei
inutilă ca un bilet folosit noaptea,
obosită ca un participant la maraton mâinile tale mă îmbrăţişează ca nişte cuţite
singură ca o gară prin care nu trec trenuri
incompletă ca o tablă de şah fără piese Acum totul e altfel
fără lumină ca un mort în groapă abia îţi şoptesc numele
nu te mai strig
asta am văzut în Praga, pe podul Charles mi-e frică
când artistul ambulant mi-a întins portretul. să nu mă auzi şi să vii.

147
Jerome rothenberg

Jerome Rothenberg (n. 1931) este una dintre cele mai valoroase, legendare şi
prolifice figuri din poezia americană a secolelor XX şi XXI. Este autorul a peste
optzeci de volume de versuri şi redactorul a zece antologii de răsunet, în care a
selectat şi, uneori, a „asamblat” poezie tradiţională şi experimentală, printre care
Technicians of the Sacred, Shaking the Pumpkin, A Big Jewish Book şi Poems for the
Millennium, în trei volume, primele două editate împreună cu Pierre Joris, iar al
treilea, de poezie romantică şi post-romantică, împreună cu Jeffrey C. Robinson.
Acesta din urmă a apărut în 2009 şi a fost deja distins cu American Book Award.
Este unul dintre întemeietorii şi reprezentanţii cei mai marcanţi ai mişcării
etnopoetice, atât ca teoretician, cât şi ca practician, şi este unul dintre cei mai
importanţi teoreticieni şi practicanţi de poetry performance pe plan mondial. A
condus reviste literare de maxim impact, printre care some/thing, împreună cu
altă figură legendară, poetul David Antin, şi Alcheringa< Ethnopoetics – împreună
cu Dennis Tedlock – iar în prezent are unul dintre cele mai active şi mai consistente
bloguri de poezie şi poetică din spaţiul anglofon. A tradus imens, de la poezie
amerindiană la poeţi renascentişti, la Lorca, Gomringer, Schwitters, Picasso,
Nezval şi alţii, fiind şi primul traducător în engleză al lui Paul Celan, pe care l-a
întâlnit în Parisul anilor ’60.

148
decembrie 2010 PoeZie Poesis interna\ional

The Waiting Game Acest joc al aşteptării

A woman in a mask Femeia cu mască
is like a queen. e ca o regină.
She gives a hand to those Le-ntinde-o mână
who give her theirs, celor care-i întind una,
the monkey faces feţe de maimuţă
& the faces & de
of old tarts. curvă bătrână.
She trembles Tremură
& the crowd şi mulţimea
below the stage de sub scenă
applauds her. o aplaudă.
It is late. E târziu.
A woman leaning on a stick O femeie-n baston
tells time. Her hands spune ora. Mâinile-i
are sensible. sunt sensibile.
Before the night Înainte ca noaptea
is halfway done să termine pe jumate,
a stranger will assault un străin va ataca
her bed. patul ei.
is ravishment Această siluire
is all that stands between e tot ce stă între
her fate & yours. soarta ei şi-a ta.
is waiting game. Acest joc al aşteptării.

The Power of the Dead Puterea morţilor

See the woman Uite femeia
on tip toes, venind pe vârfuri,
fancy shoes bent back. îndoindu-şi pantofii scumpi.
She turns aside. Se-ntoarce-ntr-o parte.
She holds a cloth Ţine o batistă
over her cheek. peste obraz.
She smells the effluence of death Miroase emanaţia morţii
& with her free hand & cu cealaltă mână
& her fingers & cu degetele
probes his mouth. îi verifică gura.
e wall is black. e man Zidu-i negru. Bărbatul
above the wall se leagănă
is dangling, peste perete,
rope around his neck cu funia-n jurul gâtului
& wrists. & la-ncheieturi.
e ground is lost to him. Pământu-i pierdut pentru el.
His feet still stretch Picioarele se-ntind şi-acum
to touch the platform, s-atingă podiumul,
shoeless, desculţe,
but in death dar în moarte
no breath is le him. n-are suflu.
Once the moon has waned Acum că luna-i în scădere
the night grows doubly noaptea devine
dark. A tooth de două ori
breaks loose & trembles mai neagră. Un dinte
in her hand. se rupe & tremură...
Is it the gold she seeks ’n mâna ei.
or something stronger, Aur caută ea
the power of the dead sau ceva mai tare,
to change the world? puterea morţilor
A curse. A cure. de-a schimba lumea?

149
Poesis interna\ional Poetry decembrie 2010

What was the song she used to sing? O hulă. O pilulă.

e door Ce cântec cânta ea?
is not a door O uşă
until a dead man nu-i o uşă
leaves through it până nu iese
& stares out sadly, crucified un mort pe ea
some bloody morning. şi nu rămâne holbată, crucificată
(F.G. Lorca) într-o zi sângerie. (F.G. Lorca)

Lorca’s Spain< A Homage Spania lui Lorca< Omagiu

Beginning with olive trees. Începând cu măslini.
Shadows. Umbre.
Beginning with roosters. Începând cu cocoşi.
Crystal. Cristal.
Beginning with castanets & almonds. Începând cu migdale şi castagnete.
Fishes. Peşti.

is is a homage to Spain. Acesta e-un omagiu adus Spaniei.

is mists dogs. Cu el se liniştesc câinii.
is silences rubber. Se amortizează pila de lacăte.
is is Saturn. E Saturn.
Beginning with yellow. Începe cu galben.
Eclipse. Eclipsă.
Beginning with needles. Începe cu ace.
Insomnia. Insomnie.
Beginning with baskets. Începe cu coşuri.
e Moon. Luna.
Who is naked? e imagination Cine e gol? Imaginaţia
(wrote Lorca) is seared. (scria Lorca) este pârjolită.
is is a homage to water. Acesta e-un omagiu adus apei.
Beginning & end. Început & sfârşit.

The Burden of All Poetry Povara întregii poezii

To speak in his own voice Să-i sune vocea ca a lui
is painful now însuşi e dureros acum,
the vowel half concealed cu vocala semi-ascunsă
is what the other poet în ce spune poetul
speaks in silent icicles celălalt în ţurţurii muţi
quietly shining to sclipind în tăcere spre
the quiet moon luna tăcută (S.T. Coleridge)
the burden of all poetry cu povara-ntregii poezii
they called romantic. pe care-au numit-o romantică.
Sometimes solitary, sometimes Uneori solitară, alteori
in the green flood în şuvoiul verde
only pretending to be prefăcându-se doar a fi
solitary right is le, solitară dreapta stângă,
the hand that rocks the cradle mâna ce-mpinge leagănul
forfeits the shocks of love. confiscă şocurile dragostei.
“She eats & wipes her mouth,” „Ea mestecă şi-şi şterge gura”,
a gesture that goes by un gest ce trece
so fast, so little to be seen aşa iute, aşa mărunt
we might have fainted c-am fi putut să leşinăm
in anticipation. tot anticipând.
Two by two by two Doi câte doi câte doi

150
decembrie 2010 PoeZie Poesis interna\ional

the crowd around the table mulţimea din jurul mesei

stabilizes. Forfeiture se aşează. Confiscarea
was never clearer, n-a fost nicicând mai clară,
never like what the hands, nicicând ca-n mâinile ce
strapped to the dead man’s sides, prinse de mort, pe părţi,
kept hidden. ascund acel ceva.
I am that I am, Sunt cel ce sunt,
he says at last, spune el în sfârşit
like Popeye ca Popeye
or the lord god sau ca domnul dumnezeul
of their prophets, profeţilor lor,
lately revealed, de curând revelat,
awakening, trezindu-se,
ready to deal gata să facă
a fatal hand. mâna fatală.

Concealed in Words, Unopened Tăinuit în cuvinte, nedesfăcut

First Version Prima variantă

Like a twisted sound, Ca un sunet stâlcit,

a round of nadas, o horă de nada...
solitary Dada cloud nor Dada răzleţ
pinned to its cardboard afişat pe pereţi,
the Popes of Dada Ieràrhii Dada
with us witnesses şi noi martori la ce
to what can’t be revealed, nu poate fi dezvăluit,
concealed in words, tăinuit în cuvinte,
unopened, nedesfăcut,
little cubicles of thought cutiuţe de gând
contorted skewed imperfect contorsionat manevrat imperfect
cockeyed chiorâş
speakers of a twisted tongue, vorbitori de limbă schimonosită
who change direction care schimbă direcţia
like a quirk of fate, ca-ntr-o-ntorsătură a sorţii,
of circumstance, a-mprejurărilor,
a whiff of lemon from a twisted peel. damf de lămâie din coaja stoarsă.
e rest is gradual, Restu-i treptat,
a turning to the le another o-ntoarcere spre stânga încă una
to the right, spre dreapta,
rekindled, reaprinzând,
then the frame flies open, până zboară rama-ntr-o parte,
sounds of those called sunet al celor supranumiţi
dada fathers, părinţii dada,
swinging in a ring around balansând în cerc în jurul
a triple helix, unei spirale triple,
strings of stippled light, corzi de lumini punctate,
fortissimo fortissimo
the band plays rubadubdub trupa cântă rubadabdab
dub in skip step. dab un timp din doi.
Rescued from time, Scăpaţi de tempo
their backs are full of eyes, li se-aprind ochi la spate,
each dancer toţi dansatorii
crammed into a corner, prin colţuri înghesuiţi,
jerking, zmucindu-se,
where everything is bent unde totu-i sucit
or spent. sau istovit.

traducere ;i prezentare
de Raluca & Chris Tanasescu
151
 Dic\ionar Stratan

Ion Stratan (1955-2005)

E miki vieru
uşor de adus aminte genuinul geniu exploziv al lui Ion Stratan. De fiecare dată cînd îl pomeneşti congenerilor
şi nu numai, toţi se luminează la faţă de aspectele pregnante de semanţii pe care wit-ul le avea pornind
din mintea lui mineralizată, ca o ţîşnire continuă, ca o bucurie continuă. Oricît de sobru puteai apărea ca manifestare
literară sau critică era greu de potolit măcar un zîmbet de uimire care să te scoată din ternul vremii, din griul existenţial
în curcubeele stilistice ale limbii române ridicate dincolo de parapetul clişeelor sau al calambururilor ieftine, dincolo
de zicerea coţcar-rurală, dincolo de băşcălia de autobază sau umorul periferic suburban.
Ion Stratan era o prezenţă benedictă, una poetică. A ratat într-un singur mod. El nu putea fi zen ca beatnicii pe care
80-iştii lunedisti i-au cultivat. Şi ştiţi ce? Allan Ginsberg se dusese cu mari ploconeli la maestrul şi mentorul său,
profesorul Mircea Eliade! Ca să îl sfătuiască unde să meargă să-şi facă trip-urile psihedelice. Stratan era o prezenţă
bonomă, jovială şi excesiv temperamentală. Era o sensibilitate extremă şi un copil mare. De un premiu de 1000 de euro
cumpărase păpuşele cu animale şi le făcea cadou prietenilor şi le boteza împreună cu poeta Letiţia Ilea, soţia sa. Personajul
central, totuşi în ultimii ani ai vieţii era nimeni alta decît Blînduţ, cum îi plăcea să o alinte, mama poetului. Dar tot în-
tr-o relaţie extremă de tandreţe şi nervi întinşi la maxim. Îmi amintesc, băusem o vişinată şi el nu mai bea de foarte mult
timp, era mult prea balzacian. Fum şi cafele. (O dată m-a întrebat de iarbă. Dar asta e altă poveste.) Şi după ce am ras
în doi o sticlă de un litru şi ceva am dispărut halucinat spre casă printr-o ninsoare deasă colosală, cum îi plăcea să se
autociteze< deasă ca uşile de la metrou, şi cînd m-am trezit am intrat în panică, era deci a doua zi, am ţîşnit direct la

152
decembrie 2010 Continuum Poesis interna\ional

telefon să îl sun să văd cum se simte că nu ar fi avut voie să bea – şi la telefon îmi răspunde Blînduţ cu o voce foarte
tinerească şi veselă spunîndu-mi cît de bine s-a simţit Nino cu mine aseară şi cît de bine dispus s-a sculat şi a plecat
singur la piaţă, ceea ce Stratan nu făcea nici mort în ultimii cinci ani cu rare excepţii (nunta mea cu Ioana, fireşte
biblioteca la care mai mergea să vorbească ca metodist, mai o ieşire cu Ioan Vieru cu care tot la el în casă ne-am
cunoscut. Ba la Sinaia, Buşteni ori Cheia, prin zonă, era totul ok, ba pe cînd cu Ţeţe, argintarul, o fugă pe la Eforie Sud
pe plaja aia sălbatică care nu îmi plăcea cînd eram atît de mic şi clasic fugărind umbre prin pădurea Comorova.)
Dacă poetul a trecut la cele veşnice, legenda lui de-abia acum începe. Oricît de banal ar suna, asta este ideea. Lumea
tînără începe să scrie despre poetul Ion Stratan, poeţii îşi mai iau motto-uri din el. Şi cîte perspective de interpretre! Mă
gîndisem de mult la un dicţionar Stratan care să conţină toate relaţionările inedite ale lui Nino. De exemplu< Gubinki,
Matuanga – vezi Gubanza Gomer. Te duci repede la Gubanza Gomer şi vezi<
Gomer, Gubanza – coleg arab al lui Nino, care stătea împreună cu Matuanga Gubinki şi ale căror nume şi persoane
provocau orarea şi disperarea şi idiosincrazia lui Stratan. Cînd nu mai putea deschidea uşa camerei din cămin şi urla
cît îl ţineau puterile< Matuanga Bingiiiiiiiiiiiiii, Gubanza Gomeeeeeeeeer! Sau, la fel de bine< Bodyguard – Auzi, bătrîne?
Un necaz nu vine niciodată singur. El vine însoţit de un bodyguard (vezi şi necaz)

La fel de consistent desfiinţa şi clişeele culturii de mijloc, culturii mediane, clişeele culturale şi psihologice de tipar
mental şi de soft lingvistic. De exemplu îţi arăta o coală A4 desenată complet mai puţin un colţ. Şi întreba< ştii ce-i asta?
Colţ Alb!

Adio, prietene drag! Until death do us unite!

into the aching snow

se dăruieşte poetului Nino Stratan

ţi-am spus despre tragerea de noapte, bătrîne

aia cu foc la lumina ţevii, cu şeful de ţeavă etc.

un rateu complet, bătrîne

ne-ar fi măcelărit pînă şi comanşii la baionetă nudă
cu roman zis masivu, abrazivu, lopata sau ştiuca
cu georgel cum îi cîntam e georgel şi ka laka cichicea

şi jack înjurînd de mama focului oina noastră pe grenade umplute cu mărgele la jumate
liniştea trăgea cîinii poligonului de coadă şi îi despuia gerul de culoare, bătrîne
acasă, ca de seară, Blînduţ, impiegat de linie,
îmblînzea ceaiul la foc mic pentru tine

numai noi rămăsesem să ne oţărîm la vişinată.

cam ruginit dar hippy
autobuzul nostru albastru
sîngera în kilometri la oră, în timp
între timp

153
 Poesis Interna\ional
- magazin literar cu apari\ie trimestrial[ -

Materialele se pot trimite pe adresa redac\iei

(Satu Mare - Strada Mircea cel B[tr]n nr. 15, cod 440012)
precum ;i pe adresa de e-mail
poesisinternational@yahoo.com
 Cuprins

3 DUMITRU P{CURARU - Un poet liber

5 CLAUDIU KOMARTIN - Mare Nostrum

ZSUZSA RAKOVSZKY
6 Ardeau frunza uscată...> Avart égettek...
7 Fehér-fekete> Kettőstudat> Alb-negru> Conştiinţă dublă
8 Triptichon> Triptic
9 Visszaút az időben> Reîntoarcere în timp
10 Halottak napja> Dal az időről> Ziua Morţilor> Cântec despre timp

ION GHEORGHE
11 Tot mai des visez pământul
13 More and More I Dream About Land

15 Premiul Na\ional „Mihai Eminescu” Opera Omnia

ION MIRCEA
18 Holograful
19 Lecţia de iniţiere
20 Maşina de măcinat cafea> O noapte în Sibiu
21 Forma mentis> Poeţii de cinci ani> Viceregele cireşelor
22 Iar mâinile> Omul bidimensional> Chipul

PETŐCZ ANDRÁS
24 Európa metaforája
25 Europe, metaphoricaly

26 RADU VANCU - Despre Panorama lui A.E Baconsky

27 R{ZVAN |UPA - Antologia ca o generație întreagă

28 ŞERBAN AXINTE - Poezia română modernă ;i rudimentele „obsedantului deceniu”

DIETER M. GRäF
30 Idroscalo. Ostia> Das Klingen der schüsse am Comer See> Idroscalo. Ostia> The Sound of the Shots
on Lake Como
31 Der nackte Ginsberg> The Naked Ginsberg
32 Feltrinelli schenkt zur hochzeit einen aschenbecher> Feltrinelli Gives an Ashtray as a Wedding
Present

JOHN BURNSIDE
34 A Normal Skin> The Man Who Was Answered By His Own Self> O piele normală> Omul căruia i-a
răspuns propriul sine

36 EMILIAN GALAICU-P{UN - “V AccA•”

38 ALEX GOLDIŞ - O carte fără poze

39 NICOLETA CLIVEŢ - De-a viul, de-a Orfeu...

HAJTMAN KORNÉL
41 genezis> örök randevú

155
 DSIDA JENŐ
43 Legyen áldott> Az utolsó miatyánk> Binecuvântare> Ultimul tatăl nostru
44 Nagycsütörtök> Hammelni legenda nyomán> Joia Mare> După legenda din Hamelin
45 Meredtszemű ősz> Toamnă cu ochi încremenit

CONSTANTIN ACOSMEI
47 Reveren\[> Ars amandi> Somn dulce> Duminica sl[b[nogului> Take a bow> Ars amandi> Sweet sleep>
Sunday of the paralitic
48 Micul dejun> Breakfast> Relatarea unui copil> A child’s account

ALEXANDRU VĂSIEŞ
49 amintiri din anul naşterii> ***> ***
50 ***
51 ***> ***

DANIEL VIGHI - Sex-appealul misionări\elor

IOAN MOLDOVAN
55 Scurtă proză> Albastru ultramarin
56 Miercuri de noiembrie> Un singur poem> Tren de întoarcere
57 De lucru> Tot februarie> Alt singur poem

58 ATTILA F. BALÁZS
59 Props> The Crumbled Town
60 In The Backstage > In Endless Awaiting

61 V. LEAC - ~ntotdeauna V`nt potrivit p`n[ la tare

62 OCTAVIAN SOVIANY - Poezia rom]n[ actual[

63 VIOREL MUREŞAN - Un minut printre haiku-uri

JAN H. MYSJKIN
65 De ware reis> Le vrai voyage> Adevărata călătorie

4 sonete de CHARLES BAUDELAIRE în traducerea lui OCTAVIAN SOVIANY

66 Corespondenţe> Muza venală
67 Frumuseţea> Sed non satiata

68 RADU VANCU - Cristian Popescu, autor al lui Nenea Hyperion

CRISTIAN POPESCU
70 Tradition> About Father and Us
71 Poetry

ANDREI DóSA
72 când va veni ceea ce este desăvâr;it, ceea ce este în parte va dispărea
74 amikor eljön az ami teljes, az ami részben van eltűnik

76 GRAŢIELA BENGA - Borderline

77 RITA CHIRIAN - Copiii Estului. Câteva flori ale răului

ANDRIJAN TURAN
79 Férgesség> Červivosť

KAMIL PETERAJ
81 Kertem titka> Tajomstvo mojej záhrady
82 Őszi félénkség> Kívánság> Jesenná plachosť>Želanie

156
 ROBERTO BOLAñO
83 Lupe
84 Detectivii
85 În sala de lectură a Iadului
85 Catârul

87 Fragmente din interviul acordat de Roberto Bolaño lui Daniel Swinburn, apărut în El Mercurio,
2 martie 2003

RODICA DRAGHINCESCU
89 D’un regard à l’autre> Ton (in)dépendance
90 Main(tien)> Poème houellebecquien> Symptômes
91 E©rire> Science-fiction du malheur> Au fer rouge> Parce que

92 VERONICA-ALINA CONSTĂNCEANU - Între texisten\ă, despăr\iri ;i doar literatură

93 DAN-LIVIU BOERIU - Ciobul de sticlă colorată

95 FELIX NICOALU - Part-time Workaholic

ALEX EPSTEIN
98 Numele lunii> Dincolo de zid> Mágico juegos del tiempo> Îngerul schilod
100 Altă conversaţie cu Moartea> Ultimul vis al lui Borges> Ultimele vise din grădina Edenului> Melancolia
vechilor telefoane> O mitologie în miniatură a bombardamentelor de iarnă> Scurtă poveste despre
fiica lui Cehov

MIRCEA PETEAN
102 Húsz év után> Menedékek
103 Diόfa a kút jobbján> Az éj királynője

104 Poezia vine de la Vinea

Douăzeci de ani de poezie românească

109 GEORGE VASILIEVICI - Mâinile

KRISTIN DIMITROVA
113 Ceea ce îmi e la îndemână> În tren> Това, с което разполагам> По време на пътуването
114 Conform opiniei unui specialist> Graniţa> Jocul> Според мнението на един специалист> Границата>
Играта

OCTAVIAN SOVIANY
116 Saluti da virgil mazilescu> Salutări de la virgil mazilescu

118 RĂZVAN ȚUPA - Ce am spus despre poezia românească la Poznan

DRAGAN JOVANOVIć DANILOV

121 Koncert za nikog> Ispod ruže> Kradljivci bicikla> Concert pentru nimeni> Sub roză> Hoţii de biciclete
122 Slepi prozor> Pesma za mog oca i pastrmku> Fereastra oarbă> Poem pentru tatăl meu şi păstrăv
123 Sklonište> Moja tačna priviđenja> Refugiul> Viziunile mele exacte

125 MAX BLECHER - Avonturen in de alledaagse onwerkelijkheid

DARIUSZ SOśNICKI
129 „Mezzo”> Gdzie są ocalałe fragmenty pergamońskiego fryzu> Wynton Marsalis i Bostońska Orkiestra
Symfoniczna pod dyrekcją Seijiego Ozawy we francuskiej stacji muzycznej „Mezzo”> Unde sunt
păstrate fragmente de friză din Pergam> Wynton Marsalis ;i orchestra simfonică din Boston
sub bagheta lui Seiji Ozawa pe canalul muzical francez
130 W dół> Decyzja> În jos> Hotărâre

157
 SACHCHIDANANDA HIRANANDA VATSYAYANA ‘AGYEYA’
131 Kalemegdan
132 În ce vremuri trăim> Apusul dimineţii> Satul noaptea> Zori de iarnă> Împreună cu râul
133 Şarpe> Îmbinare> În iarnă

134 DIANA MARINCU - Police the Police sau „care pe care”

136 CAMELIA TOMA - Denudarea (pre)judecă\ilor estetice

139 DAN VAMANU - Safe Without

IVAN HRISTOV
141 Bdin> Бдин
142 Bdin ІХ> Бдин IX
143 Bdin III> Bdin – istoria sunetului> Bdin VI> Bdin V

KAMELIA SPASSOVA
144 titlu> заглавие
145 Scurtă apocalipsă în bibliotecă> Cine e victima cine păianjenul

LAURA DAN
146 Începe să doară puţin> Tată-glonţ
147 Mărturisire> Intram în lume> Îmi vei săruta fruntea> Portret> Vreau> Dumnezeu mă priveşte> Acum
totul e altfel

JEROME ROTHENBERG
149 The Waiting Game> The Power of the Dead> Acest joc al aşteptării> Puterea morţilor
150 Lorca’s Spain< A Homage> The Burden of All Poetry> Spania lui Lorca< Omagiu> Povara întregii
poezii
151 Concealed in Words, Unopened> Tăinuit în cuvinte, nedesfăcut

152 MIKI VIERU - Dic\ionar Stratan

158
 Tipar
“Informa\ia Zilei”
Str. Mircea cel B[tr]n, nr.15
Cod 440012
Satu Mare-Romania
Tel< 0261-735195
Fax< 0261-733643
www.informatia-zilei.ro