Sunteți pe pagina 1din 160

Poesis Interna\ional

Decembrie 2010
Poesis Interna\ional
Director
Dumitru P[curaru

Redactor-;ef
Claudiu Komartin

Redactori
Ion Mure;an
Felix Nicolau
Radu Vancu
Balázs F. Attila
Jánk Károly

Redactori coresponden\i
Octavian Soviany
Chris Tanasescu
R[zvan |upa
Rita Chirian
László Noémi
Ilyes Ildikó

Prezentare artistic[
Oana Mirabela P[curar

Secretar de redac\ie
Maria Adriana Zaharia

Tehnoredactor
Ioana Zaharia

Fotografie
Tadao Shibata
Iuliu Ignat
Alfredo Alcazar

Colegiul director
Dumitru P[curaru
George Vulturescu
Ilie S[lceanu
Veres István
Ioan Nistor

Editor
Centrul Multicultural Poesis

Redac\ia ;i administra\ia
Strada Mircea cel B[tr]n nr. 15
Satu Mare cod 440012
Telefon< 0261-767300
Fax< 0261-767301

Revista Poesis
Director
George Vulturescu
Tehnoredactare
Tatiana Vaida
Foto Revista poate fi cumpărată de la chioșcul de ziare
Ionic[ Moldovan inmedio din mall-uri,
Revista Poesis este membr[ a din librăriile Humanitas și
Asocia\iei Publica\iilor Literare
;i Editurilor din Rom]nia (APLER) din librăriile Cărturești
;i a Asocia\iei Revistelor
;i Publica\iilor din Europa (ARPE) e-mail< poesisinternational@yahoo.com
Apare sub egida Uniunii Scriitorilor
din Rom]nia Revista poate fi accesată `n pdf pe www.informatia-zilei.ro
decembrie 2010 eDitorial Poesis interna\ional

Un poet liber

R Dumitru P[curaru
ecent, `ntr-o noti\[ din „Via\a Rom]neasc[“, Ion Zuba;cu scria c[ Ion Mure;an a fost cooptat `n
redac\ia revistei Poesis Interna\ional pentru imagine. Nu pot fi de acord ;i nu comentez pentru c[
nu vreau s[ fiu r[u. M[ limitez doar s[ observ perenitatea anumitor cli;ee care ne jaloneaz[ percep\ia despre
natura scriitorului rom]n, `n\eles ca un birocrat, nu ca un spirit liber de orice contract.
Ion Mure;an, mai mult dec]t noi to\i, se dovede;te a fi un poet liber. Scrie c]nd vrea, public[ atunci c]nd are
poft[. La urma-urmei ce importan\[ are c[ o carte apare mai devreme sau mai t]rziu, c[ un poet public[ din 10
`n 10 ani sau din 17 `n 17 ani? ~ncurc[ socotelile criticilor? Dac[ public[ rar iese din eviden\e, din fi;e, dac[ public[
des devine agasant, previzibil ;i plictisitor. Este ;i nu este cazul lui Ion Mure;an. El a publicat rar, `n 1981 ;i 1993,
dar a fost mai prezent `n via\a literar[ dec]t cei care au publicat 17 c[r\i `n 17 ani.
Se zice c[ miliardarii din lumea `ntreag[ au `ncredere `n b[ncile din Elve\ia pentru c[ elve\ienii au descoperit
;i consum[ constant cafeaua decofeinizat[. Calmul lor aduce bun[stare. Ion Mure;an a descoperit ceva mult mai
tulbur[tor. Nu doar acum, c]nd i-a ap[rut cea de-a treia carte numit[ pur ;i simplu cartea Alcool, ci mult mai de-
vreme a aflat c[ face parte dintr-o na\ie de oameni nervo;i, nelini;ti\i, turbulen\i, vis[tori, pe care-i nume;te cu
bl]nde\e “alcoolici”.
Suntem, `ntr-adev[r, o na\ie nervoas[, nu `ns[ din cauza alcoolului. Ne ie;im din fire din orice. Scrie unul o
carte proast[? Ne enerv[m ;i o tax[m. Scoate altul o carte bun[? Ne enerv[m ;i mai tare. Altul nu scrie deloc. ~l
`njur[m ;i pe [la.
Ne place, nu ne place, suntem o adun[tur[ de oameni nervo;i. Cum, de altfel, le st[ bine barbarilor buni de la
marginea imperiilor care p[zesc Imperiul de barbarii cei r[i. Fiind nervo;i, evident ;i produsele noastre culturale,
avem aici `n vedere `n primul r]nd poezia, sunt pe m[sura st[rii noastre de spirit. Unde-s mul\i nervi for\a brut[
r[bufne;te, violen\a fizic[ se transform[ `n vulgaritate verbal[. Ca ;i `n poemul B[taia<

Apoi `l ia de-o ureche ;i-l scutur[ de-i zboar[ basca din cap
`i toarn[ rachiu pe chelie ;i i-o ;terge cu ;erve\elul bo\it
;i iar `l scutur[ de ureche
;i-;i smulge un nasture de la hain[, `l pune-n pahar
;i `l d[ chelului s[-l `nghit[ ca pe o aspirin[.
O carte f[r[ o concep\ie integratoare e ca un somn f[r[ vise. Probabil c[ din aceast[ pricin[ autorul a `nt]rziat
at]t de mult apari\ia acestei c[r\i. Metaforele `n sine, oric]t ar fi de tulbur[toare, nu `nseamn[ nimic. Nu e la
`ndem]na oricui s[ ridice o mega-construc\ie peste o lume ca vai de capul ei. Risc]nd s[ par[ asimetric ;i inegal,
Ion Mure;an tinde spre ceva foarte clar, spre un sistem. Modelul lui poate fi un Trakl, cel care a construit o lume
din 50 de poeme. Cum pot ele, o m]n[ de poeme, hr[ni de aproape o sut[ de ani poe\i din lumea-ntreag[?
La un poet pe deplin format cum este Ion Mure;an metafora `nceteaz[ practic s[ mai func\ioneze ca un
amalgam de imagini f[r[ for\[ de identificare cultural[. Poetul nu mai pare interesat de o anume amprent[ stilistic[,
trece dincolo de un Virgil Mazilescu sau un Nichita St[nescu, `n c[utarea unui “ceva” profund ;i adev[rat, greu
de numit. Iat[ un Poem< (c[tre Nichita St[nescu)

Pe zi ce trece se `nmul\esc adresele pe care trebuie s[ le uit.


Pe zi ce trece se `mpu\ineaz[ casele `n care sunt primit ca un om onorabil.
Oho, dac[ a; fi eu inginer,
dac[ a; fi doctor,
dac[ a; fi eu contabil...!
A; mai bea cincizeci de votc[.
Cu trecerea timpului `ntre poeme nu mai exist[ limite, ci confluen\e. ~ntre propriet[\i exist[ garduri, dar iarba
din toate \arcurile are aceea;i culoare. El a construit un singur mare poem `n care `ndeas[ poem dup[ poem, dup[
pofta inimii sale, c]nd cu os]rdia unui culeg[tor de porumb, c]nd cu voio;ia ;i nevinov[\ia unui copil. Unele
titluri care pot p[rea la prima lectur[ nedemne de faima autorului sunt elemente indispensabile unei construc\ii
3
Poesis interna\ional eDitorial decembrie 2010

at]t de ambi\ioase. E de-a dreptul imposibil s[ nu se dep[;easc[ u;or grani\a, s[ nu se for\eze u;i deja deschise,
m[car de dragul conceptului c[r\ii atotcuprinz[toare. E partea mai greu de `n\eles din aceast[ poezie dens[.
Departe de timiditatea sau agresivitatea pestilen\ial[ a unor poe\i tineri ;i neexperimenta\i, lui Ion Mure;an
nu i se pot aplica cli;ee de genul “`ntre Mircea C[rt[rescu ;i Traian T Co;ovei”.
Setea, `n\eleas[ ca libido, na;te agresivitate. Agresivitatea treze;te libido-ul. Ambele postulate sunt inexacte,
`ns[ ambele provoac[ metafora, scot cuv]ntul din letargie. ~l repun `n dreptul lui fundamental, acela de a recrea
lumea, de a repune carnea pe os.
Ostilitatea nu reprezint[ o amenin\are. Cel b[tut crap[, dar nu moare, el revine la mas[, bea cu camarazii. Cu-
vintele, ca ;i pumnii, fiind `nc[rcate de energii integratoare, ostilitatea din exterior nu-;i g[se;te corespondent `n
interior. E alt secret numai de el ;tiut, greu de explicat.
Poetul adev[rat, ca ;i be\ivul autentic, nu-;i inhib[ capacitatea de a crea, dar nici pe aceea de a r[ni. ~n\[rcarea
brutal[ conduce la pl[cerea de a provoca durere. Dar aici nu-i vorba despre nici un fel de prohibi\ie, precum nici
de o total[ dezlegare la beutur[. ~l v[d pe Ion Mure;an `ntr-o singur[ ipostaz[< a omului care se ambi\ioneaz[ s[
scrie o CARTE. E cineva interesat de altceva, eventual de omul care trece pe drum cu o mic[ distilerie pe um[r?
E doar un sf]r;it de poem, un str[lucit sf]r;it de poem, ;i nimic mai mult.
Orice con;tiin\[ agresiv[ sau agresat[ este perceput[ ca un sentiment de culpabilitate. Exist[ la Ion Mure;an
sentimentul de culpabilitate? Merit[ cercetat. Dar nu vom g[si nimic de felul acesta pentru c[ poetul nu are nici
cea mai mic[ inten\ie de a moraliza. Lucrurile nu sunt nici bune, nici rele. Ele doar exist[. Este alcoolul un debu;eu
pentru con;tiin\a agresat[? Nici a;a ceva nu vom g[si la Ion Mure;an. De aici originalitatea lui. Uneori vecin[ cu
platitudinea, este adev[rat, dar ce importan\[ are at]ta vreme c]t o astfel de platitudine poart[ `n sine mai mult[
poezie dec]t noutatea c[utat[?
Cuplurile se ceart[. Na\iunile se r[zboiesc. Indivizii se bat. Na\iunile se omoar[. Omul re`nvie. Poezia se scrie.
La fel ca ideologiile, alcoolul `i une;te nu pe cei ce cred `n alcoool, ci `n poezia alcoolului. Deci poetul poate spune<
M[ numesc Ion Mure;an ;i nu sunt alcoolic.
Splendoarea acestui mare poet nu vine dinspre alcool, ca metafor[, nici de pe drumul str[b[tut de pa;ii nesiguri
ai alcoolicului, ci vine din formula conven\ional[ a modului `n care construie;te poemul. Versurile sale sunt `n
fond eforturi spre disciplin[, coeziune ;i rigoare. Deci e intrigant faptul c[ volumul se nume;te cartea Alcool. S-
ar fi putut numi foarte bine Carte. Ca ;i c]inele celebrului detectiv Colombo< C]ine.
:i iar[;i citind ;i recitind, te `ntorci ;i te `ntrebi< urmeaz[ cartea lui Ion Mure;an o formul[ conven\ional[? Iat[
poemul Ci eu singur sub p[m]nt

Ci eu singur sub p[m]nt,


:i pe fiecare osi;or cre;te carnea,
~nc]t se umple p[m]ntul de oameni
;i apele de pe;ti
;i cerul de p[s[ri
;i cu;tile de c]ini
;i buc[t[ria de var[ a mamei se umple de mu;te
(c[ci ;i pe osul de musc[ cre;te carnea de musc[).
Oh, ce bucurie mare!

E acest poem unul conven\ional? Mai degrab[ este unul profund ortodox sau anti-ortodox. Trece drept o
naivitate s[ repe\i c[ popoarele europene s-au format pe trei piloni< cre;tinismul, arta greac[ ;i dreptul roman.
Noi suntem cre;tini, dar ortodoc;i. Marele handicap ;i neajuns al ortodoxiei este c[ nu s-a confundat niciodat[
cu arta. Catolicismul a asimilat arta, spiritul religios s-a suprapus `n mod fericit peste spiritul artistic, adesea p]n[
la confuzie. Spiritul nostru religios, primitiv, necizelat, nu s-a suprapus peste spiritul artistic, ci peste spiritul
teritorial, peste “buc[t[riile de var[“ `n care, la Judecata de Apoi, al[turi de oameni vor re`nvia mu;tele. Nu doar
acest poem, ci toate piesele din cartea Alcool sunt deschise pentru orice tip de abordare, ca ni;te diamante cu
nenum[rate fa\ete, scoase din cele mai insalubre locuri.
:i asta este doar o mic[ poveste dintr-o carte pe care merit[ s[ o cite;ti cu ceva mai mult[ aten\ie, acas[, `n
singur[tate, nu la cr];m[. Pornind de la o noti\[, r[ut[cioas[, f[r[ voia autorului, am ajuns s[-l v[d altfel pe Ion
Mure;an. :i s[ citesc cu al\i ochi o carte care ar putea duce la o re-g]ndire a conceptului de carte-Poezie.
Ion Mure;an este cel mai serios baby talk din literatura rom]n[.
Rela\ia cuv]ntului cu realitatea este una dintre cele mai importante componente ale acestei poezii. Uneori doar
o aproximeaz[, dar niciodat[ nu o tr[deaz[. Pe de alt[ parte poetul, omul Ion Mure;an, `ncearc[ s[ supravie\uiasc[
`ntr-o realitate non-institu\ional[. Totu;i, spre deosebire de al\i colegi de genera\ie, o genera\ie `ndopat[ cu
conven\ii culturale, scrie o poezie care nu ;i-a pierdut “ideologia” subversiv[. Nu e paradoxal?

4
decembrie 2010 eDitorial Poesis interna\ional

Mare Nostrum

C Claudiu Komartin
ând am formulat, în urmă cu șase luni, proiectul revistei „Poesis Internaţional”, ştiam că reuşita
sa depinde în primul rând de puterea noastră de a strânge laolaltă acei autori pe care sărăcia de
idei şi de principii a unui sistem publicistic ce se conduce aproape exclusiv pe relaţii de servitute nu i-a îndepărtat
de la mizele cu adevărat importante ale scrisului. Disperarea cu care scriitorul român se agaţă de edificiul său
de iluzii în plină destrămare, blocajele şi laşităţile sale fac imposibil nu doar dialogul cu alte spaţii şi literaturi
contemporane, dar şi recuperarea valorilor `n stare să edifice.
Trist e că scriitorul român mediu nu doar că nu arată aproape nicio curiozitate pentru diversitatea vocilor
dintr-o lume ce comunică mai mult ca oricând, dar are şi o memorie ciuruită, cărţi şi autori pe care ne-am putea
clădi identitatea fiind da\i uitării într-un ritm uluitor. Ce am mai putea cere, în aceste condiţii, unui public de
care ne plângem tot timpul că nu mai are nicio disponibilitate pentru literatura contemporană? Prin programul
său, „Poesis Internaţional” pune în circulaţie textele poeţilor contemporani de vârf din cât mai multe literaturi
(cel mai adesea, traducerile fiind însoţite de textele în original, înlănţuirea de limbi şi sonorităţi atât de diferite
devenind un eveniment poetic în sine). Dar am înţeles, de asemenea, că putem contribui la descoperirea sau re-
descoperirea scriitorilor români valoroşi de ieri şi de azi şi la aşezarea lor într-un context ce poate să dea iarăşi
un sens căutărilor noastre. De aceea, ancheta numărului 3 se îndreaptă spre marile antologii de poezie dintre
1968 şi 1999. Despre şase dintre acestea scriu poeţi contemporani cu un simţ critic şi cu un ataşament admirabile,
urmând ca în numărul următor să vedem cum sunt recitite antologiile lui Petre Stoica, Mircea Ivănescu, Ştefan
Aug. Doinaş sau Alexandru Muşina.
Sigur că poezia predomină în P.I., dar calitatea textelor critice, a eseurilor şi a prozei (de la Max Blecher la
George Vasilievici) pe care le publicăm număr de număr ne asigură că nu suntem doar încă o revistă de poezie.
Sigur că limba română îşi ia partea leului, dar, dacă în numărul 2 aveam texte în nouă limbi, numărul 3 găzduieşte
scriitori din aproape 15 ţări. Dialogul cu literatura sârbă contemporană continuă, după Jovan Zivlak şi Radmila
Lazić publicăm acum poemele lui Dragan Jovanović Danilov în traducerea regretatului Ioan Radin. Încet, încet,
ne apropiem de poezia bulgară contemporană (Kristin Dimitrova şi Ivan Hristov fiind scriitori de care vom auzi
tot mai mult) şi de cea polonă (prin traducerile lui Vasile Moga din Dariusz Sośnicki). Iar tălmăcirea poemelor
lui Agyeya (un fel de Blaga al Indiei) şi a celor în ebraică ale lui Alex Epstein sunt, din punctul meu de vedere,
un eveniment nu doar caligrafic.
Invitata numărului 3, Zsuzsa Rakovszky, este unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori maghiari de astăzi,
versurile sale, precum şi cele ale lui András Petőcz, Attila F. Balázs sau ale importantului poet interbelic Jenő
Dsida (tradus din nou în româneşte, după mai bine de 35 de ani) ne pot oferi o imagine a vitalităţii poetice a
maghiarilor. Tânărul Andrei Dósa, unul dintre cei mai buni tineri poeţi de la noi, demonstrează că poate fi un
poet bilingv de mare forţă, care ar putea ajunge la amplitudinea lui Sándor Kányádi sau Vasko Popa.
Redescoperirea lui Max Blecher, pe care establishmentul literar l-a marginalizat atâtea zeci de ani, se face
acum şi printr-o traducere (pe care i-o datorăm poetului Jan Mysjkin) ce îl aduce în faţa cititorilor olandezi ca
pe un mare prozator interbelic, comparat cu Bruno Schulz sau Kafka. Rodica Draghincescu, cea mai bună poetă
a „generaţiei 90”, devenită, pe urmele lui Eugen Ionescu, scriitoare de limba franceză, revine cu un grupaj vibrant
şi limpid. Iar textele lui Cristian Popescu în limba engleză, însoţite de eseul minuţios al lui Radu Vancu, l-ar
putea aşeza pe acest mare poet încă nereeditat acolo unde îi este locul.
Am lăsat la urmă poeţii români cu care se deschide, după invitatul străin, numărul 3. Cât de actuală – şi de
rezonantă social şi politic – este poezia lui Ion Gheorghe, poetul şaizecist ignorat astăzi cu desăvârşire, veţi
descoperi citind poemul „Tot mai des visez pământul”, scris acum 45 de ani. Iar portretul lui Ion Mircea, care
rămâne un poet de primă linie al poeziei de după 1968 ar putea anticipa marele premiu „Mihai Eminescu”, pe
care `l merit[ cu prisosin\[.
La final, trebuie să povestesc o întâmplare pentru care cred fără rezerve în ceea ce am început prin „Poesis
Internaţional”. Anul trecut, într-un restaurant din Salonic, se adunaseră scriitori din şapte sau opt ţări, iar
prietenul meu, poetul Gökçenur Çelebioğlu, se tot minuna, citind meniul, că denumirile peştilor sunt aceleaşi
în greceşte ca-n limba turcă. Auzindu-l, chelnerul i-a ;optit surâzând< „Fiule, e aceeaşi mare”.
Sper să putem descoperi împreună sensul acestor cuvinte.

5
Zsuzsa rakovszky

Rakovszky Zsuzsa (n. 1950, Sopron) `şi începe studiile universitare la Debrecen. Devine
profesoar[ de maghiară-engleză în 1975 la Facultatea de Litere a Universităţii Eötvös
Loránd din Budapesta. În perioada 1982–86 este redactor la Editura Helikon, apoi
scriitor, poet, traducător liber profesionist. Traduce din opera unor poeţi, scriitori
britanici şi americani< Wordsworth, Coleridge, Lewis Carroll, Robert Frost, Marianne
Moore, Elizabeth Bishop, Adrianne Rich, Chesterton, Bertrand Russell. Poezia sa a
întâmpinat reacţii pozitive din partea criticilor de la bun început. În anul 2002 apare
primul ei roman la Editura Magvető, întitulat A kígyó árnyéka (Umbra şarpelui), ales
Cartea Anului. Acţiunea celui de-al doilea roman, A hullócsillag éve (Anul stelei
căzătoare, 2005), se petrece în anii ‘50, la Sopron, unde scriitoarea trăieşte şi în prezent.
Un an mai târziu apare la Editura Magvető volumul de poezii alese, din perioada 1985-
2005, cu titlul Visszaút az időben (Întoarcere în timp). A primit cele mai importante
premii şi distincţii literare din Ungaria.

Avart égettek... Ardeau frunza uscată...


Avart égettek. Dőlt a must szaga, Ardeau frunza uscată. Plutea miros de must,
buzgott a kátrány. clocotea smoala.
Bogáncson ellenfény holdudvara, Contralumină – cerc peste ciulini,
tépett szivárvány. curcubeu sfâşiat.
Az utca erdő – mélyebb ősz fele Strada< pădure, seara aluneca spre o toamnă
lejtett az este. mult mai adâncă.
A szélső ház – a hánytorgó zene Casa la margine< muzica zvăpăiată
majd szétvetette. o zguduia.
Még egyszer ezt, csak ezt, és mást sosem Acestea, doar acestea, încă o dată
többé< leszállnék şi-atât< aş coborî
az őszi alvilágba, jobb kezem în lumea de dincolo, tomnatecă, mâna mea dreaptă
kezedben, árnyék – în mâna ta, o umbră –

6
decembrie 2010 invitat Poesis interna\ional

Fehér-fekete Alb-negru

Élve dobták a kályhába a patkányt< Şobolanul viu aruncat în sobă<


előbb a sistergő, narancsvörös láng umbră de şobolan printre flăcări
közt patkány-forma árny, később finom roşii-portocalii mai întâi, apoi
rágcsáló-csontozat egy múzeum oase firave de rozător sub sticla
hullámzó tárló-üvege alatt, unduită a vitrinei unui muzeu
majd az sem. A macska-szaporulat şi nici măcar atât. Inutila prăsilă
fölöslege vízbe, aztán szemétre a pisicilor ajunge sub apă,
kerül, egy ázott gallér tarka prémje la gunoi, bucăţi din blana pestriţă
darabokban, hamu és hagymahéj közt. a unui guler ud zac în cenuşă
Közben a nap süt, kék az ég, a fű zöld, printre foi de ceapă. În tot acest timp
fényes sörény, és mindez hihetetlen. e soare, cer azuriu, iarbă verde,
A tetszhalott, fakó gallyak rügyekben coamă splendidă, greu de crezut.
törnek ki sorra, rangrejtett smaragd Crengile adormite, pale izbucnesc
tavalyi, sárga fű közt, benne a Nap în vlăstare, smaralde tainice în iarba
fullánkja, dél dől a gyomos telekre, veştejită, pătrunsă de acul soarelui,
nyár lesz, tízmillió káposztalepke amiaza cuprinde parcela buruienoasă,
sodródik seprő szélben, az elhevert gyep se face vară, vântul poartă zece milioane
fölött fehér, tündér atommodellek< de fluturi de varză deasupra pajiştii netede,
a pitypangok. Minden úgy jó, ahogy van< modele atomice, feerice, albe<
ez a szem nézete. Holott az agyban păpădii. Totul e bine aşa cum arată<
egy végtelen védő- és vádbeszéd părerea ochiului. Însă în creier răsună
folyik egyszerre s szortírozza szét simultanul, nesfârşitul pro şi contra,
– melyik ki mellett szól – a képeket. sortând, care pentru care, imaginile.
Egy csont-jég laboránsnő méreget O laborantă de gheaţă şi os măsoară aici
pitypangot itt, patkányt ott. Egy fehér- păpădia, acolo, şobolanul. O logică alb-
fekete logika – érv-ellenérv – negru, pusă pe argumente,
őröl, s zsarol, hogy el kell döntenem< mă macină, mă şantajează să decid<
egész-igen, vagy az egészre< nem. da pentru tot sau nu în întregime.

Kettőstudat Conştiinţă dublă


„Tudom, hogy beteg öregasszony vagyok, és ”Ştiu că sunt o bătrână bolnavă şi trăiesc într-un azil,
szeretetotthonban lakom – de érzem, hogy kislány vagyok dar simt că sunt o fetiţă în Irlanda.” Mrs. O’C. Bătrână
Írországban.” Mrs. O’C. 88 éves öregasszony Oliver Sacks de 88 de ani în romanul “e Man Who Mistook His
“e Man Who Mistook His Wife for a Hat” c. könyvében. Wife for a Hat” de Oliver Sacks

Visongat az üveg – az ablakot Scârţâie sticla – cineva vizavi


vizes újságpapírral mossák épp átellenben. spală geamul cu ziare ude.
Ezt hallgatom, de közben rég halott Ascult, în timp ce femei şi bărbaţi
férfiak-nők dalolnak harsányan a fejemben. duşi demult îmi cântă asurzitor în tâmplă.

Itt minden, mint szokott< a bútorok, Aici, totul neschimbat< mobila,


a bomló háncsú lábtörlő, a macska tálja, preşul ros, farfuria pisicii,
közben a sok rég elporladt torok în timp ce din gurile de ţărână răsună
„az én falum fehér rózsáját” kornyikálja. „sătucul meu” sau „trandafirul alb”.

Gyorsan fogyó időmben úgy lakom, Trăiesc în timpul meu fugar


mint égő házban, az utolsó ép sarokban. ca în ultimul colţ nevătămat de flăcări.
Mindjárt bedől a tűz az ablakon, Focul ia geamul cu asalt,
ágyam előtt a keskeny rongyszőnyeg lángra lobban. covorul îngust în dreptul patului meu arde.

Mint akit álmában már-már beért Ca cineva închis în somn, deja,


a gyilkos, reszkető kezem hiába zárat, de către ucigaş, caut un zăvor, o crăpătură
rést keresgél a lét falán, s egyszerre épp pe zidul firii, în zadar, şi dintr-odată
itt benn, az én agyamban nyílik a vészkijárat. chiar în adâncul minţii mele văd ieşirea.

7
Poesis interna\ional invitat decembrie 2010

Most hallom csattogni a habverőt, Aud cum tăcăie telul, aud


csörögni az edényt egy rég fű-benőtte konyhán. clinchetul vaselor în bucătăria de sub iarbă.
Szilánkká omlott nagytükör előtt În faţa oglinzii mari, sfărâmate,
ruhát cserél a két rég holt kamasz rokonlány. fetele-rude, moarte demult, îşi schimbă ia.
Hárslomb alatt, anyám mellén fejem, Sub frunza teilor, la sânul mamei dorm,
az állott, mézsűrű melegben félig alszom. pe jumătate, în căldura ca de miere.
Még hallom, egy öreg hang részegen Aud o voce de bătrân băut, spunând
bizonygatja anyámnak, hogy szebb, mint a menyasszony. că mama-i mai frumoasă ca mireasa.
Úgy vegyül a leszálló éjszaka Noaptea se lasă, amestecându-se
a kezdet és reménység világos évszakával, cu lumina începutului şi a speranţei
mint a forró olaj nehéz szaga ca mirosul greu al uleiului în clocot
az ázott kert üde, kesernyés fűszagával. cu mirosul crud de iarbă în grădina plouată.
Elhágy az Egy, ezerré szétesem, Mă părăseşte Întregul, într-o mie mă sfarm,
porom majd ott kereng még a hűlő Föld porában. praf călător în praful Pământului răcit.
De mindig ott vagyok négyévesen, Dar stau mereu, fetiţa de patru ani,
míg a világ világ, nagyanyám udvarában. cât lumea-i lume, în curtea bunicii.

Triptichon Triptic

1. 1.

Mint kárhozott lelkek vagy hasfájós csecsemők, Pisici urlând în bezna fără lună
a holdtalan sötétben macskák üvöltenek. ca suflete pierdute, sugari chinuiţi de durere.
Sorára várva még ott üldögél vagy öt Cinci umbre tăcute le stau în preajmă,
nesztelen árny. Üvegszilánk szemek, aşteptându-şi soarta. Cioburi de sticlă, ochi

mintha egy pokolbéli alagútból, ca luminile verzi ale unui tren venind
időkön túli mélyből közeledő vonat prin tunele infernale din adâncuri
zöld lámpái. A rácsos konyhaablakon túlról uitate de timp. Din bucătăria cu grile,
„meghalni… csak teérted… egyetlen csókodat…” prin radioul vechi, o voce de bărbat

ilyesmiket szitál a rozzant rádióból cerne pe iarba obosită a curţii


szivárgó férfihang az udvar csapzott füvére. „până la moarte... doar pentru tine... un singur sărut...”
Ott benn egy pongyolás nő borospohárba mormol Înăuntru, femeia în halat şuşoteşte vinului din pahar
a rohadt kurváról, aki miatt a férje… despre curva ordinară cu care soţul...

2. 2.

A szódásüveg testén átsüt a villany, lelke Lumina străbate sticla cu sifon al cărei suflet
sistergő ívben a pohárba loccsan. ţâşneşte în arc şi face pleosc în pahar.
A lámpáról lecsüggő, lebegő ördögnyelvre O muscă coboară pe fâşia plutind sub candelabru,
légy száll – újabb sötét petty a mézszínű ragacsban. o altă pată neagră în lipiciul de culoarea mierii.

A kislány, semhogy a szokott műsort figyelje Fetiţa, în loc să urmărească spectacolul ştiut
– női düh ostromol kásás férfifölényt –, – nervi de femeie contra superiorităţii masculine
most inkább arra gondol, hogyan rántotta helyre granulate –, se gândeşte cum i-a readus la viaţă
eséstől elgörbült biciklijét bicicleta îndoită de cădere

az atlétatrikós férfi, szeplősre égett, ţinând-o între genunchi, bărbatul în maieu,


vaskos kezével, a két térde közé szorítva – cu mâna lui groasă, pistruiată de soare, –
s a rekedt suttogásra, amit félig se értett şi la şoaptele răguşite pe care nu le-a desluşit
a harsány tánczenétől. A bódék és a hinta în zgomotul de bâlci. În spatele dughenelor
mögött a nyílt mező feketén összeborzadt, şi al leagănului, câmpul larg tremura întunecat,
hullámzott a hideg, napszállati aranyban. făcând valuri în aurul rece de asfinţit.

8
decembrie 2010 invitat Poesis interna\ional

Mintha egyetlen izzó, borzalmas izgalomnak De parcă lumea toată era o amintire pală
sápadt emléke volna a világ, úgy, ahogy van… a unei emoţii teribile, incandescente...

3. 3.
A menyasszony fehér kombinéban zokog< În combinezon alb, plânge mireasa<
ruháján vasalónyom, ő férjhez se megy inkább… rochia arsă cu fierul de călcat, ea nu se mai mărită...
Konyhagőztől rézbőrű rokonok, Rude bronzate în aburii bucătăriei,
gacsos lábú, merevre dauerolt nők csitítják. femei ondulate beton o liniştesc.
Párnákkal magasított székünkön, két gyerek, Căţăraţi în scaunul cu perne, doi copii,
megbűvölt borzadállyal nézzük a húslevesben privim vrăjiţi, înfioraţi la capul palid de cocoş,
csukott szemhéjjal úszó, halvány kakasfejet. plutind cu ochi închişi în supă.
Később, álmunkból fölriadva, ketten Mai târziu, treziţi din somn, ascultăm,
füleljük a kihangzó dobogást, röhögést pitiţi sub plapuma comună din camera
közös dunyhánk alatt, a kisszobában. cea mică, la tropăitul şi hohotele lor.
Fönn rezgő csillagok, lenn baromfiürülék, Deasupra, stele licurii, dedesubt, balegă
és széttoccsant szeder a sötét udvar porában. şi mure sparte în praful curţii întunecate.

Visszaút az időben Reîntoarcere în timp

Bruce Goldberg amerikai hipnoterapeuta és követői Hipnoterapeutul american Bruce Goldberg şi adepţii săi îşi
betegeiket hipnózisban visszaviszik előző életeikbe, poartă pacienţii în stare de hipnoză în vieţi anterioare unde
hogy ott találják meg jelenlegi problémáik okát. urmăresc să descopere motivele problemelor din prezent.

Mikor rézgyűrű voltam, tűzbe dobtak. Când eram inel de cupru, m-au aruncat în foc.
Mikor vak macska, felmosóvödörbe. Când mâţă oarbă, în găleata de spălat podeaua.
Király voltam, hóhér kezére adtak. Rege eram, m-au dat pe mâna călăului.
Övcsat – ötezer évre lemerültem a földbe. Capăt de curea – cinci mii de ani sub pământ am stat.

Esernyőnyél karokkal, golyvás nyakkal guggoltam Stăteam chircit cu braţe mâner de umbrelă, gâtul umflat
a sárszínű folyónál, legyek felhőiben. la râul mâlos, printre roiuri de muşte.
Kövön lepényt sütöttem egykedvűn, míg a holtak Coceam plăcinte pe piatră în timp ce morţii
százszámra úsztak el a napban égő vizen. pluteau cu sutele pe apa învăpăiată de soare.

Öregasszony is voltam, csak ődöngtem egész nap Am fost şi bătrână, bântuiam ziua întreagă
hálóingben, a falnak sérelmeim soroltam. în cămaşă de noapte, plângându-mă pereţilor.
Rablók orozták el megsárgult kombinémat, Combinezonul spălăcit, jumătatea de ardei
fél paprikámat, míg gyufát vettem a boltban. i-au dus tâlharii c]t cumpăram chibrituri.

Égő házban vizesdézsába fúltam. M-am înecat în ciubărul cu apă c]t casa ardea.
Az ütközetben otthagytam a lábam. Piciorul l-am pierdut în bătălie.
Zsarnok anyám árnyékában fakultam. M-am ofilit în umbra mamei mele teribile.
Disznók faltak föl egy parasztudvar porában. M-au mâncat porcii în praful unei curţi de ţară.

Mindig sűrűbb sötétekbe fúródtam. M-am înfipt în întunericuri din ce în ce mai dese.
Egész az idő pereméig estem Am căzut chiar la margine de timp
– mintha vonatból éjjel, nem láttam már, csak szórtan – de parcă noaptea, din tren, vedeam doar existenţe
derengő létezőket, de még ott is kerestem licurind difuz, dar căutam şi acolo

a célt, okot vagy bűnt, ami miatt, de végül scopul, motivul sau vina, pentru care, dar la urma urmei
ott sem volt semmi, csak valami fal. acolo nu era nimic, decât un fel de perete.
Azon túl csak a semmi, azon innen a kék űr Dincolo de el, neantul, dincoace spaţiul albastru
lassan kiégő csillagaival. cu stelele care se sting pe rând.

9
Poesis interna\ional invitat decembrie 2010

Halottak napja Ziua Morţilor

Négy gyertyaláng lobog, négy könnyű lélek Patru flăcări de lumânare, patru suflete suple
a kinti-benti sötétség határán. la limita întunericului lăuntric şi din jur.
Megcsukló hangtalan nyelvek beszélnek. Limbi mute vorbesc împiedicându-se.
A mustárospohár vastag fala a párkány Peretele gros al paharului cu muştar aruncă

fájára halvány sugárküllőket vet. spiţe de raze palide peste lemnul pervazului.
Az ablak most láng-kettőző tükörlap< Geamul, oglindă dublând flacăra<
nem látni a diófa lombjai közt a perzselt, nu mai zărim fumul norilor arşi, grăbiţi,
száguldó fellegek füstjét, a csorba holdat… luna ciobită printre frunzele de nuc...

„Púpos parasztlány voltam, nem kellettem „Ţărancă cocoşată, nimeni nu mă vroia,


senkinek, csak a részeg katonáknak, már őszen… doar soldaţii beţi, după ce am `ncărunţit...
Más szennyesét pucoltam, más gyerekét dédelgettem, Spălam rufele altora, alintam copiii altora,
most rothadó avar és folyós sár lett belőlem…” am ajuns frunză putredă, noroi fluid...”

„A hajam lenyírattam, remekül teniszeztem, „Purtam păr scurt, jucam tenis excelent,
később kártyacsaták, Bécsben operabérlet… pe urmă cărţi, abonament la operă la Viena...
Idegenek álltak körül a végső percben, În ultima clipă vedeam străini în jur,
latolták< zongorám, komódom mennyit érhet…” socoteau valoarea pianului, dulapului meu...”

„Csinos fiú voltam, a strandon kézen álltam, „Băiat frumos, stăteam în mâini la ştrand,
asztalnál, ágyban a bőséges húst szerettem. la masă, între aşternuturi, gustam carnea din belşug.
Az utolsó adag morfin kábulatában În delirul ultimei doze de morfină
még elértem a vécét, mielőtt összeestem…” am ajuns la toaletă înainte să mă prăbuşesc...”

„Voltam valaha. Már élő emlékezet sem, „Am fost cândva. Nici amintire vie,
írás sem őrzi rég a nevemet. nici litere nu mai păstrează numele meu.
A múltba, a világon tátongó résbe estem, Am căzut în trecut, în imensa fisură a lumii,
amely benyeli majd a földet s az eget…” care va înghite cer şi pământ...”

Dal az időről Cântec despre timp

Fésű földben, karóra víz alatt, Pieptene în pământ, ceas de mână sub apă,
madártetem a hóban… pasăre moartă sub zăpadă...
Száz év előtti karácsonyi lap Vedere de crăciun veche de-un secol
a bombatalálat érte fiókban. în sertarul distrus în bombardamente.
Fényképcsomag< aki már nincs sehol, Teanc de fotografii< cea care nu mai este
vízparton áll, gyerek fölé hajol, la malul apei stă, cu un copil în braţe,
sötét haja lobog a nyári szélben. părul îi flutură în vântul de vară.
Szilánkok egy ház romjai alól, Aşchii de sub ruinele unei case
amely leégett az idő tüzében. mistuite de flăcările timpului.

Fakó zseblámpafény erőlködik, Lumina slabă a unei lanterne încearcă


hogy kimentsen az éjből valamit. să salveze câte ceva din noapte.
Kölcsön-létre lobbantsa, ami nincs. Să-i dea fire împrumut celui ce nu există.
A múlt kihamvadt évtizedeit Un ciob de oglindă ar scânteia
villantaná törött tükördarab. deceniile stinse din trecut.
Ahogy a kő fölött beforr a hab, Cum spuma se reface peste piatră,
ahogy a gyűrű szétfut a hangtalan vizen – inelele dispar pe faţa tăcută a apei –
a végén ránctalan nemlét marad, rămâne neantul neted în final,
mintha sosem lett volna semmi sem. de parcă nimic nu ar fi existat.

traducere din limba maghiar[


de Noémi László
10
ion Gheorghe

Tot mai des visez pământul


Tot mai des visez pământul cu nefericirile lui>
trag plasele fire şi rădăcini de ierburi oceanice
de parcă apa a luat carele cu otavă cosită.
În iulie-am fugit din Copenhaga spre satele lor,
am rămas pe malul câmpului şi-am plâns după voi –
acasă mă scăldam ca păsările-n iarba de grâu,
şi-adormeam în spicele pline de lapte.

În Danemarca n-am văzut drumuri de ţărână


şi-acest lucru l-aş fi dus în braţe pân-acasă...
şi-acum, în Oceanul Atlantic visez pământul cu nefericirile lui.

Azi-noapte se făcea că lucrez într-o fermă străină,


numai pătule de porumb şi hambare de grâu peste tot>
număram vârstele pe grăunţe de ştiuleţi şi de spice>
cele triste cu boabe de porumb, cele albe – cu sămânţa de pâine>
în loc de bani aveam boabe de porumb în buzunare>
la casa cinematografului dădeam câte două, trei boabe de grâu,
la baruri dădeam două căciuli de porumb, să danseze femeile>
se putea turna în părul lor semănătură de secară şi alte seminţe.
11
Poesis interna\ional Poemul De ColeC|ie decembrie 2010

Preţurile pe lume se vădeau peste tot în grăunţe şi boabe>


cumpărai o cameră de hotel cu cincizeci de boabe pe oră,
cu-o sută de boabe îţi alegeai o femeie-mbătată...

Deodată a venit un vânt să dărâme pătulele>


valuri de grăunţe şi boabe-au început să se ridice pe lume
oamenii săreau şi se sprijineau cu barajele,
morile de vânt se mişcau lovite de seminţe în aripi,
elicele morilor de apă şi scocurile se rupeau de porumb...

Tot mai des visez pământul cu nefericirile lui>


se făcea că se pornise şi apa pe sub noi>
din loc în loc se vădea că sunt amfore-ngropate
să cumpănească trecerea şi-ntoarcerea lumii
şi-acestea-şi rătăciseră orologiile de ploaie şi umezeală
încât ogoarele se preschimbaseră în lacuri,
şi tot ţăranii au sărit să sape şanţuri şi-apeducte>
astfel apele se linişteau, amforele-şi câştigau crugul orar
şi tot tractoarele ieşeau să pună capăt stihiilor –
Tot mai des visez pământul cu nefericirile lui…

Pe deasupra trecea pasărea de curând înviată>


ducea un peşte-n plisc, şi-l arunca-n pământ
şi dintr-o dată oamenii se scăldau în sânge de peşte,
dormeau pe mătase de carne de peşte>
la baruri femeile se dezbrăcau câte patru pentru un hering>
o sticlă de gin scoţian se cumpăra cu un peşte de munte>
o hidrocentrală se cumpăra cu două coşuri de crap,
harta astronomică de construire a unei rafinării de petrol
se putea cumpăra pe o căruţă de peşte din lacul Suhaia.

Am smuls, am stârpit, am tăiat sălciile şi răchitele –


e bine c-avem vapoare de pescuit şi iarăşi e bine
să nu spargem toate lacurile de pe malul stâng>
oamenii pleacă din ţări şi li se-mprăştie casele,
de mare nevoie iese omul pe mare şi-şi părăseşte copiii,
multă bucurie când pleci, dar şi multă, multă tristeţe,
tot mai mulţi muncitori pleacă de la casele şi patriile lor –
Il tutto mondo è una paese...
dar vreau să mor ca un câine cu botul pe pragul de-acasă.

1965

12
decembrie 2010 Poemul De ColeC|ie Poesis interna\ional

More and More I Dream About Land

More and more I dream about the land and its misfortunes>
I pull out the fishing nets blades and roots of ocean weeds
as if the waves washed away the carts with mown aermath.
in July I escaped Copenhagen towards their villages,
I stopped short on the brink of the field and cried for you-
when home I would wallow like a bird in wheat grass,
and fell asleep among milky ears.

Never did I see dusty roads in Denmark


and it’s these I would have carried home in my arms…
and now adri on the Atlantic I’m dreaming about the land and its misfortunes.

Last night it was as if I was toiling in a foreign farm,


all over the place just corn and wheat barns>
I was counting ages with grains and wheat ears>
the gloomy ones with corn grains, the jolly ones - with bread seeds>
as for money I was carrying corn grain in my pockets>
at the box-office I was paying a couple of wheat grains,
at bars I was making women dance with two hatfuls of garlic>
one could pour in their hair rye crop and all sorts of seeds.
e prices all over the world were coming in grains and beans>
one could book a hotel room for fiy grains an hour,
for one hundred of them one could afford a drunk woman…

Out of the blue a wind assailed the barns>


Waves of grains and beans tumbled over the world
the people rushed to strengthen the dams,
bombed with seeds the windmills were rolling their wings,
the watermills paddles and the gutter cracked under corn…

More and more I dream about the land and its misfortunes>
it was as if even the waters struggled to sweep us away>
here and there one could spot buried amphorae
balancing the ebbs and flows of the world
with random clocks because of moisture and rain
so that the fields were turned into lakes,
and who else if not the villagers dashed to raise dams and aqueducts>
so the waters dwindled away, the amphorae regained their timing
and the tractors defeated the storming harpies –
More and more I dream about the land and its misfortunes...

High above with a fish in its beak the recently resurrected bird
was flying, throwing it to the ground,

13
Poesis interna\ional Poemul De ColeC|ie decembrie 2010

and all of a sudden the people bathed in fish blood,


slept on the silky fish flesh>
in saloons women were stripping four at a time for only one herring>
a bottle of Scottish gin could be bought with a trout>
a hydropower plant could be bought with two baskets of carp,
the astronomic map for building an oil refinery
could be bought with a cart full of fish from Suhaia Lake.

I snatched, burned and cut the willows and cranberries -


we’re lucky to have fishing ships and we’re even luckier
if we haven’t plundered all the lakes on the le side>
people leave behind their countries and their households get shattered,
needy men sail away deserting their offspring,
plenty of joy at going away, but also torrents of sadness,
more and more workers leave behind their houses and countries -
Il tutto mondo è una paese…
but I long to die as a dog with its muzzle on the family threshold.

1965

translated by Felix Nicolau

14
Premiul Na\ional „Mihai Eminescu”
Opera Omnia

Ediţia din 2011 va marca 20 de ani de la înfiinţarea celui mai important premiu
de poezie din România, la Botoşani. O dată cu această aniversare, Fundaţia
Hyperion lansează o colecţie în care Gellu Dorian, organizatorul Festivalului, va
edita la Editura Paralela 45 (în cadrul unui proiect finanţat de Primăria Botoşani)
o serie de antologii ale poeţilor care au primit distincţia, din 1991 până astăzi.
Colecţia „Poeţi laureaţi ai Premiului Naţional de Poezie Mihai Eminescu” va
continua an de an. Fiecărui poet, de la primul laureat, Mihai Ursachi, până la cel
de-al nouăsprezecelea, Dorin Tudoran, i se va edita o carte de circa 250 de pagini,
cu o fişă biografică la zi şi o postfaţă semnată de unul dintre criticii literari ce fac
parte din juriu. Primele 18 cărţi vor fi lansate la ediţia a XX-a, pe 15 ianuarie 2011,
la Botoşani. În aşteptarea decernării Premiului „Mihai Eminescu” pe anul 2010,
să-i reamintim pe poeţii ce legitimează singurul premiu din România care a
rămas, vreme de două decenii, un reper al poeziei contemporane.

1991 1998 2005


Mihai Ursachi (1941-2004) Mircea Ivănescu Gabriela Melinescu

1992 1999 2006


Gellu Naum (1915-2001) Cezar Ivănescu (1941-2008) Adrian Popescu
1993 2000 2007
Cezar Baltag (1939-1997) Constanţa Buzea Mircea Dinescu
1994 2001 2008
Petre Stoica (1931-2009) Emil Brumaru Cristian Simionescu

1995 2002 2009


Ileana Mălăncioiu Ilie Constantin Dorin Tudoran

1996 2003
Ana Blandiana Angela Marinescu

1997 2004
Ştefan Augustin Doinaş Şerban Foarţă
(1922-2002)

15
ion mircea

Ion Mircea s-a născut la 1 septembrie 1947 în Sărmaş, judeţul Mureş. Membru
fondator al grupării şi publicaţiei „Echinox” (1968), a absolvit Facultatea de
Filologie din Cluj, secţia română-italiană (1971). A publicat volumele de versuri<
Istm (Editura Dacia, 1971)> Tobele fragede (Editura Dacia, 1978)> Copacul cu
10 000 de imagini (Cartea Românească, 1984), Premiul Uniunii Scriitorilor din
România> Piramida împădurită (Cartea Românescă, 1989)> Poezii (antologie,
Editura Vitruviu, 1996), Premiul SOROS al Uniunii Scriitorilor din România>
Şocul oxigenului (Editura Vinea, 2002)> Pororoca (antologie, Cartea Românească,
2004). Poezia sa a fost tradusă în germană (Die würde der rose / Demnitatea
trandafirului, 1989) şi slovacă (Zalesnená pyramída a iné basné, 2000).
Organizator al Festivalului European de Poezie (1992, 1995) şi autor al piesei Noe
care ne străbate memoria e o femeie (1999, Premiul UNITER), tradusă în limbile
engleză şi franceză, şi al antologiei critice Ocolul României în 80 de poeme cu un
jurnal de bord de Ion Mircea (2005). Este nominalizat la Premiul Naţional de
Poezie „Mihai Eminescu” Opera Omnia.

16
decembrie 2010 Portret Poesis interna\ional

“ Atâta înfrăgezire a fiinţei (termenul de fiinţă repetându-se fără nici o intenţie


conceptuală, căci ţine numai de temeiurile subiective, lirice ale poetului), atâta
puritate denotă o chemare religioasă, o nevoie de transcendent mai puternică decât
simplul sau complicatul joc cu vocabulele, decât simpla sau complicata problematică
sensibilă. (...) La Ion Mircea, lirismul se filtrează prin intelect spre a se purifica, spre
a se recupera pe sine în starea originară, dar cu valenţele sensibile mai plenar active.”
(Ion Negoiţescu)

“ Îmi plac mai ales acele poezii a căror străvezime se tulbură în adânc de un foc
secret al imaginaţiei, de o obscuritate reală a sentimentului. Nivelul cel mai
înalt al volumului (Istm – n.red.) e atins în cele două poeme care formează ciclul Pă-
pădiile. Aici, desenul graţios al imaginii relevă viziunea lăuntrică, metafora nu e numai
decorativă, ci purtătoare a unui mesaj ascuns. Păpădia e o fantasmă concretă. (...) Ha-
lucinaţia e vizuală şi profundă în acelaşi timp, clară şi inexplicabilă.”
(Nicolae Manolescu)

“ Ion Mircea pare un sculptor de forme aeriene ce au însă o surprinzătoare con-


sistenţă, ameninţând mereu să se destrame şi dăinuind totuşi în virtutea unei
neînţelese proprietăţi.”
(Mircea Iorgulescu)

“ Dacă poemele şaizeciştilor erau degajările unor teribile energii lirice, zăgăzuite
vreme de peste un deceniu, despletind jerbe policolore de explozii metaforice
în aerul încă asfixiat de cenuşa şi salpetrul proletcultului, poemele şaptezecistului Ion
Mircea par mai degrabă imploziile îndelung calculate ale unor monumentale macros-
tructuri. Implozii, adică explozii centripete, concentrând energia în punctul luminos
al unei unice metafore centrale, rezumând «piramida împădurită» într-un aleph in-
finitezimal, însă conservând întreaga energie a prototipului. (...) Încercând să capteze
în alephul acestor imagini mignone, dar de o intensă gravitaţie, Totul, Ion Mircea e
de fapt, în pofida aerului său de concettist delicat şi preţios, un absolutist al poeziei.”
(Radu Vancu)

17
Poesis interna\ional Portret decembrie 2010

Holograful

2.
Mă visam, şi mult prea de tânăr
(aveam să văd), îmbălsămat
în miere de cimbrişor pentru morţi
precum grecul în sângele zeului
din el. Mi-aduc aminte<
tutunul înflorise, abia
mai respira.

3.
Băi imaginare,
de aburi, cu nuieluşe aromate apoi
biciuiam convoiul şi cerul,
pulpele lor transparente,
spre o poartă cu firma neclară.
Se înnopta,
ne îmbarcam în vagoane,
vagoanele fiind
flori albe de măcieş.

11.
La Roentgen,
în lumina roşie, magică, de dincolo,
urmărind plămânii
tânărului dintr-un cătun vecin.
Aceeaşi pajură de ceară
înălţându-se peste un boschet înflorit
şi-mpărăţindu-i trupul învăpăiat.
Echiparea şi afară,
o aripă consolatoare atingându-mă,
o cămaşă mai strâmtă la umeri,
parcă de copil,
luată din greşeală pe întuneric.
Îmbarcarea în camioane,
aerul primăvăratic, tare,
acele plantaţii de undeva cunoscute,
parcă natale – şi pajiştile călătoare.

27.
În ceasurile târzii,
patul mi-l pun sub fereastră
şi ochii mei aşteaptă
într-un dialect fără prihană.
Uneori pe scări
pogoară tocuri mai subţiri, sunete
născute din atingerea lemnului cu piatra,
ca într-o spunere copilăroasă
a cuvântului, înţelesul pierdut de demult
şi acum renăscut. (Pentru mine,
în aceeaşi clipă, o altă fiinţă
se reîntoarce-n vis,
pe tocurile anilor ’30 –
magnolie mult preacurată
pe care şi numai
amintirea iernii o pătează. Lumina-i
vine din urmă şi-i străbate vestmintele,
se răsuceşte deodată, parcă
şi ea, lumina, te cheamă,

18
decembrie 2010 Portret Poesis interna\ional

fără un cuvânt, un sunet, de-afară


să auzi trosnetul cumpenei prea lungi,
contragreutatea izbindu-se
de jgheabul de lemn> şi-atunci,
vai, înţelegi lumina.) „Io,
auzeam de dincolo de uşă,
să se asemene într-atât
vocea părintelui cu a fiului,
încât să nu mai poţi distinge
cine de după uşă te cheamă?”
Şi râzi! Şi râzi! Râdea
şi el, Amărăciune.

(din Tobele fragede)

Lecţia de iniţiere

Preoţii dacilor mergeau la Nil


să înveţe meseria imortalizării sufletului.
Eu am fost la Balaton.

Au noţiuni precise despre verticala fiinţei.


Au şi oţet şi ouă.
Unul m-a întrebat dacă patronimicul meu e cel real
dacă nu mi-am tăiat berg-ul.
I-am răspuns că arborelui meu genealogic
i se administrează lapte de lupoaică
cu linguriţa
de când era un puiet.

Ce-i drept am gustat icre negre


colonia lui de furnici mi-a escaladat cerul gurii< Turnul
meu Babel
robit voluptăţii am pomenit numele lui Dumnezeu
şi am recitat versuri din primul Lui volum.

N-am înstrăinat
butoiaşul de sticlă< Sózot halikra
Husman & Hahn (BRD)
ambasador
neînsufleţit al ironiei
de a fi tratat cu caviar
într-o ţară fără ieşire la mare.

Mi-am adus mohair


imponderabil ochelari cu lentile gigantice
salam de Sibiu
şi corpul meu împachetat într-o linişte sfântă.

De-acum sunt un iniţiat


şi-atât de blând
că aş putea trăi ca regii chtonieni sub pământ. Acest exod
inexorabil înspre moarte nici nu mă mai înspăimântă.
Totul e-n ordine. Veniţi
a înflorit privighetoarea şi liliacul cântă.

19
Poesis interna\ional Portret decembrie 2010

Maşina de măcinat cafea

Într-o altă dimineaţă eram singur şi ascultam


glasul confuz al maşinii de măcinat cafea. Mă îmbăiam
într-o mireasmă vie (de mulatră ieşind din mare-n
văzduh)
apăsând cu podul palmei capacul transparent
al maşinii de măcinat cafea şi simţind cum mă fură
trepidaţia-i uşoară. Curând
zgomotul iniţial avea să se stingă. Să se stingă
în altceva decât liniştea. Căci am început
parcă din senin să aud o împletitură
de voci intraductibile un uruit
persistent de lanţuri un bici
tăind tufişurile şi după foarte puţine secunde
o rumoare
crescândă precum a faimoaselor
ploi cu broaşte
antice monede sau nisipuri roşii. Apoi
deodată distinct un număr de împuşcături –
şi plânsetul vânatului
care era un om. Şi din nou uruitul
de cătuşe şi lanţuri> şi procesiunea
de voci sub teroare>
şi lătrăturile ogarilor care se îndepărtau la somaţiile
vântului. Doamne,
prin Columbia sau Etiopia cândva
fragmentul acesta de viaţă derulat fulgerător
va fi fost înregistrat în memoria
arbuştilor de cafea din preajmă încât după sute de ani
aceste boabe de cafea prin măcinare
să reproducă întocmai ordinea de atunci a sunetelor
ca din pâlnia gramofonului. Moartea
omului vânat din Columbia
sau din Etiopia – bându-mi eu pe urmă cafeaua –
mi-a încolţit în creier şi iată-i
arborele imens
pe care urcă pitonul de aur al morţii în spirală
spre imaginara-mi senectute< un mic animal
pe care fascinaţia şi spaima l-au exilat acolo sus
pe crenguţele cele mai fragile
laolaltă cu fructele şi cerul.

O noapte în Sibiu

Visam că mi-erau toate ferestrele deschise


ochii deschişi venele deschise
giganticele hematii şi lanţurile ADN ale corpului meu
cântau
ca preoţii penitenciarelor
cu moartea pre moarte călcând...

Ploua în întuneric şi ploaia vorbea cu accent evreiesc...

Şi-acum vegetez în canicula nopţii


printre scânteuţe volatile şi arbori de petrol
iar în camera cealaltă sub cheie

20
decembrie 2010 Portret Poesis interna\ional

mările mele se dau de ceasul morţii


plâng grohăie ciripesc.

(din Copacul cu 10 000 de imagini)

Forma mentis

Inima mea a trăit cândva în afara corpului meu


şi sunt zile în care îşi aduce aminte.
Dar ochii mei au trăit odată cu mult mai în adâncul corpului meu
şi au uitat totul.
Când nu mai văd nimic
încep să desluşesc o fiinţă
o scriere minusculă şi împletită precum cosiţele negreselor
şi sunt eu însumi văzut pe dinăuntru.
E întuneric
în jur. Am lacrimi pe frunte.

Poeţii de cinci ani

La cinci ani, scriind fulminantele versuri,


priveam cu milă prelungă la senilul Rimbaud.
Văd totul ca-n palmă< era totul îngăduit.
Pe ninsori,
arborând violetul regal,
în sănii la care-nhămam unicorni
plecam la concertul de Mozart.
N-am să uit, se lăsase-ntunericul,
Pământul izbise-o imensă picătură de mercur, strălucitoare
şi mereu divizibilă ca ziua primordială,
sub ochii noştri leviathani minunaţi îmbrăcau blăneturi de lacrimi,
universul, ca Simon Magul,
îşi amintea respiraţia lui de copil...
Cât de greu ne era la trezire, am fi dat
trei prezenturi pentru un odinioară. Găsirăm şi lăsarăm
noi înşine urme de broscuţă peste tot în untul cosmic.
Asprele vremi au trecut
şi nu de tot lin.

Viceregele cireşelor

Lumina îmi inundă ridurile


şi se retrage în grabă ca maimuţa rănită.
Astăzi mă întâlnesc cu viceregele cireşelor
şi sângele de pe acum mi-a năvălit în obraji.
Invoc în ursprache cea mai veche amintire a mea,
născătoarea unor antecesori ai mei,
îi spun mamă cu buzele mele de cauciuc alb
şi lumina îmi umple iarăşi ridurile
tocmai când intră viceregele
cu maimuţa pe umăr.

21
Poesis interna\ional Portret decembrie 2010

Iar mâinile

Plouă,
mi-aduc aminte că plouă, –
un animal roade oase pe întuneric.

Nu pot gândi două morţi în acelaşi timp


iar ochii mei percep deodată 3 000 de aştri.
Acest creier de lemurian,
acest black-hole cu fontanelă
mi-a fost dat să întâmpine viaţa şi moartea, –
un ponei

cu pupile cât mările,


muşuroaie de maimuţe-l vor plânge,
universul se va-ntoarce pe dos ca o mănuşă
iar mâinile vor mângâia în celălalt sens.

(din Piramida împădurită)

Omul bidimensional

Au inventat
omul bidimensional.
l-au bătut în cuie
pe un zid.
i-au decupat sângele
era alb ca varul.
au proiectat pe suprafaţa lui
un film
cu oameni care plâng
în bezna unei săli de cinematograf.

Chipul

Stinge. am să stau aşa pe întuneric.


de-atâta plâns mi-a putrezit şi uşa.
cu ochii încă buni învăţ tăcerea
şi orbii-nvaţă limbi străine.
gazul lenticular al unor bătălii navale
deasupra mlaştinii secate şi fisurate aparent
precum pupila. Dumnezeu
cu pămătuful soarelui în mână
săpuneşte noaptea un obraz al morţii.
ŞI VOM ÎNCREDINŢA LUMINII
ÎNFĂŢIŞAREA LUMII SPRE A-I PĂSTRA SECRETUL.
apoi mi-au jupuit şi chipul
şi-au pietruit cu el pământul.
stinge. am să stau aşa pe întuneric.

(din Şocul oxigenului)


22
Petőcz andrás

Petőcz András (Budapest, 1959. augusztus 27.) magyar író, költő, szerkesztő. 1986-
ban diplomázott az ELTE magyar-történelem szakán. 1981 és 1983 között a
Jelenlét című folyóirat vezető szerkesztője volt. Az 1980-as években csatlakozott
az avantgárd párizsi köréhez, ebben az időszakban a hazai avantgárd egyik
vezéralakja, a vizuális költészet, a képvers egyik megújítója volt. 2009 tavaszától
a Magyar Irodalomtörténeti Társaság Szépírói Tagozatának elnöke. Legutóbbi
kötetei< Behatárolt térben (zárójelversek, 1984–2009), 2010> Dimenzionista
művészet - Tamkó Sirató Károly költészeti törekvései a két világháború között, illetve
annak hazai és nemzetközi megfelelői - (tanulmány), 2010> Fremde (az Idegenek
című regény német nyelven), 2010.

András Petőcz is a Hungarian writer and poet (b. Budapest, 27 August 1959). He
was the chief editor for over two years of the art periodical Jelenlét (Presence). He
graduated from Eötvös Loránd University of Sciences in 1986 where he studied
Hungarian Literature and Language-History. Petőcz has taken part in several
international literary and art festivals. Petőcz has received numerous literary
prizes and awards for his work in literature, including the “Lajos Kassák” Literary
Prize and Attila József Prize. Petőcz has published around 25 books, including
poems for children, essays, fiction and reviews.

23
Poesis interna\ional verseK decembrie 2010

EURÓPA METAFORÁJA

1.

Pördül egyet, megfordul, majd ismét, mutatja


önmagát, mosolyog, nevet, ismételt fordulás,
pördülés, könnyed kézmozdulat, lebegő vissza-
fordulás, kézmozdulat, ígér és elhárít, szigorú
és fagyos, majd hátatfordít, már-már kétségbe-
esel, de egy pillanat múlva visszanéz, csakúgy,
szinte észrevétlen, a szeme tágranyílik, szem-
bogara kitágul, nevet, rád, csak rád, boldogan
nevet, döbbenten állsz, torkod összeszorul,
távolinak látod és gyönyörűnek, gyönyörűnek
látod és távolinak, mosolyog rád, félrehajtja
a fejét, haja kicsit az arcába hullik, igaz
és valószerűtlen, hihetetlen és gyönyörű, a szíved
összeszorul, gyönyörűnek látod és távolinak.

2.

Hajlamos néha összehúzni magát. Ágyába kuporodik,


fejét a párnájába fúrja, szimatol, szöszmötöl,
tesz-vesz, jelenlétedre nem reagál, szinte eltűnik
a takaró alatt, „villanyoltás!”, mondod, de hiába,
csak vigyorog, mozdulatodra sikít, majd harsányan
nevet, bohóckodik, nem vesz komolyan, komolytalankodik,
várod, hogy feldühödj, nem sikerül, boldogan nevetsz
vele együtt, nem érzed az idő elmúlását, az idő
elmúlását nem érezheted> kecsesen és nagyvonalúan
megengedi, hogy apró kézfejét a kezedbe vedd>
könnyűnek érzed, mint tenmagadat, mondod, könnyű
a mozdulatod, miként a repülés, mondod, könnyű
a mozdulatod, miként a repülés, miként a lélegző
test< súlyos és súlytalan is, súlyos és súlytalan.

3.

Futásod is lehetne, akár a rohanásod. Döbbenten


figyeled mozdulataid. Tiszta mezőben, rohanás,
cserjék és bokrok közötti futásod lehetne,
gyönyörű vágtatásod, zihálásod, levegőéhséged-
-szomjazásod, lendületed és megállásod, újólag-
-indulásod, sokszori kifulladásod, önmagadban-
-feladásod, kétségbeesett ökölszorításod,
rohanásod és futásod, szikláról-zuhanásod<
fogcsikorgatásod, pusztulásod. Lelassítod
a mozdulataid. Teleszívod magad friss
levegőéggel, futásod, rohanásod emlékezetedben
felidézed, és mosolyogsz. Megszívtad tüdődet
levegőéggel, baj már nem érhet, végtelen a
nyugalom benned, végtelen benned a nyugalom.

24
decembrie 2010 Poetry Poesis interna\ional

EUROPE, METAPHORICALLY

She twirls herself, turns round, twirls once more,


posing, smiling, laughing, beckoning airily,
dris off, only to turn back beckoning, offering,
repulsing, coolly firm, and then turns away,
so that you think, well, it’s hopeless, when she glances back
lightly, sidelong, her eyes opening, pupils wide,
and wider yet, and she’s laughing at you, at you alone,
laughing gaily, and you freeze, astonished,
your throat constricting, as she hovers lovely
and out of reach, out of reach and lovely,
smiling at you, her head inclined aside,
her hair brushing one cheek, there she is and yet not,
unbelievable and simply gorgeous, and your heart tightens
as she stands there so lovely, and out of reach.

Sometimes she feels like sleeping in, curled up,


burrowing into her pillow, sniffling, scrabbling,
fussing, ignoring your presence, lost beneath the quilt,
„Lights out!” you say, and she just smirks, and
squeals as you make your move, then laughs out loud,
clowning around, making fun of you, acting silly,
you think you’re getting sore, but you don’t quite make it,
you’re laughing too, while the time slips by, though
you never notice time slipping by as she graciously and oh
so generously lets you take her little mitt in yours,
how light it is, you say, as light as she herself,
you say, and you move so lightly that
it’s as though you’re flying, yes you’re so light, light
as a body sighing< solid, yet light as air.

Perhaps you’re running, even sprinting.


Surprised, you watch yourself in motion.
You’re dashing over a new meadow, perhaps
running among bushes, past thickets, sprinting
exhilarated, panting, gasping, stopping for strength,
and yet moving ahead again, winded,
discouraged, clenching your fists in despair
you start off again, tumble over
a bluff, grinding your teeth, chagrined
at your own demise. You slow down. You take
a deep breath, recalling how you ran,
how hard you fell in your thoughts,
and you smile. Your lungs are full of fresh air,
you’re safe now, infinitely calm, infinitely at peace.

Translated by Jascha Kessler

25
Antologiile formatoare

Impactul antologiilor formatoare dintre 1968 şi 1999 a fost dublu< pe de o parte,


cititorii au avut o imagine cuprinzătoare a poeziei momentului, iar pe de altă parte,
scriitorii înşişi au apelat la ele ca la o şcoală de poezie. Antologiile au propus modele de
lectură şi de scriere, ajungând, ulterior, adevărate manuale pentru noile generaţii.
Influenţa lor s-a exercitat, aşadar, sincronic şi diacronic. Intenţia noastră este
revalorificarea celor două perspective prin chestionarea tuturor acestor scriitori
provenind din generaţii diferite. Un alt aspect ar fi forţa de impact a fiecărei antologii
în parte, funcţie de contextul cultural al momentului şi de criteriile de antologare. În
plus, această anchetă le propune câtorva poe\i contemporani de prim-plan reîntâlnirea
cu volume care le-au marcat evoluţia stilistică, printr-o lectură nouă şi foarte personală.
Puşi în faţa acestor cărţi aproape uitate azi, ei se privesc, am putea spune, într-o oglindă
redezvelită. Câţi dintre scriitorii antologaţi au rezistat trecerii timpului? Şi câte dintre
aceste antologii s-au dovedit nu numai formatoare, ci şi re-formatoare?

F iind vorba despre urme-


le, dârele lăsate în poezia
proprie de o astfel de antologie de
poezie, nu cred că va fi avut vreuna o
influenţă mai seminală decât Pano-
radu vancu
tivă şi, în fond, kenotică cu care Wyatt
Gwyon, personajul lui William Gad-
dis din The Recognitions, alegea să-
şi ignore ingeniumul propriu, prefe-
rând în schimb să-i copieze infinit şi
rama poeziei universale contempo- perfect pe bătrânii maeştri flamanzi.
rane. Am avut norocul să descopăr Deşi acum mă simt apropiat de ne-
cele nouă sute şi ceva de pagini ale vroticii brevilocvenţi şi sarcastici, uce-
antologiei lui Baconsky când nu era nicia mi-am făcut-o pe barochiştii
nici prea devreme, nici prea târziu, teatrali descoperiţi cu stupor & fascin
adică la cei şaisprezece ani când plas-
tilina inimii e încă suficient de moale în Panorama lui Baconsky, aşa încât
pentru a se lăsa informată de sigiliul senzaţia vie a poeziei, acea deşurubare
poeziei, dar şi suficient de tare pentru bruscă a capului de care vorbeşte An-
a-i păstra, în memoria ei afectiv-plas- ne Sexton, de acolo o ştiu – şi orice
tică, forma exactă. Îmi plăceau pe retrăire a ei de acum e totuna cu o
atunci, din câte îmi aduc aminte, lu- răsfoire (cât o reamintire kierkegaar-
natecii declamativi şi grandilocvenţi, diană) a antologiei lui Baconsky. Ur-
de genul lui Oscar V. de L. Milosz, cei de existenţă, şi clasa a zecea şi a un- mele lăsate de ea nu privesc, prin ur-
pentru care barocul era cu adevărat, sprezecea de liceu mi le-am petrecut mare, atât scrisul poeziei, cât trăitul
cu vorba lui Edgar Papu, tipul ideal pastişându-i cu veneraţia autodistruc- ei. Adică esenţialul.

Panorama poeziei universale contemporane, de A.E. Baconsky, Editura Albatros, 1972

26
decembrie 2010 anChet{ Poesis interna\ional

Antologia ca o generație întreagă

D acă ar fi să folosesc
limbajul atât de drag
criticilor literari, aș vorbi despre un
element specific generației mele. Din-
tre toate distincțiile posibile, aș spune
r[zvan |upa
îmi plăcea ideea că poți să rămâi în-
tr-o istorie a poeziei după o singură
carte și pe urmă să te dai cu capul de
pereți. Mai productiv decât Eminescu
mi s-a părut atunci. Și acum am în
că în anii 90, când am avut de recu- minte un nasture de sidef care apărea
perat lecturi și alte exerciții pe care prin poemul lui Campana antologat
atunci s-a întâmplat să le descopăr, acolo. Și a fost destul să trec și prin
bibliografia era dominată de antolo- ceilalți poeți. Așa că atunci când am
gii. În principiu era vorba despre an- ajuns la paralelele cu Nichita Stănescu
tologii editate în deceniile ce prece- pe care le făcea la un moment dat an-
daseră, dar fiecare venea cu câte o ex- tologatorul în cazul lui Valerio Ma-
periență complet nouă, schimbând grelli (dacă nu mă înșel) cu care se și
complet tot ce credeam că știam până încheia antologia, eram deja derutat<
atunci despre poezie. Prima întâlnire nu înțelegeam cum de nu auzisem pâ-
de acest fel a fost pentru mine Poeți nă atunci de Montale cu oasele de se-
italieni din secolul XX. pie, ori de Ungaretti și ermetismul lui,
atât de legate brusc pentru mine de
• Scurt inteludiu originale. Pe urmele lui Barbu, sigur ce mă izbise la Ion Barbu cu câteva
Atunci când te interesează poezia că la biblioteca națională am găsit zile mai devreme.
însăși transformarea gustului tău este Eseul despre textualizarea poetică pe Mai mult decât o carte de poezie,
o aventură. Un motiv este condiția care Marin Mincu încă nu îl reeditase se prăbușise deasupra mea o literatură
capricioasă pe care accesul la diferite așa că am avut de-a face cu volumul și multă vreme după aceea nu am mai
straturi de poetică și-l rezervă. În din anii 80. Numele criticului literar putut să citesc volume cu un singur
principiu, oricine scrie poezie începe m-a făcut să deschid și un volum cam poet. Brusc, poezia, ca într-un film
de la o judecată destul de clară< nu se prea mare și prea alb pentru gustul făcut de Pasolini după 1001 de nopți,
mai scrie nimic bun. Ce sunt discur- meu de atunci și cu o imagine prea nu mai era la un singur poet, ci la mai
surile astea din care nu înțelegi nimic abstractă ca să mă atragă. Se întâmpla mulți. Tot secolul XX era prima ge-
și unde este poezia clară, dacă nu ro- în depozitul unei mici biblioteci unde nerație de care astfel am ajuns să fiu
mantică, măcar simbolistă. Unde-i cărțile de poezie erau pregătite pentru conștient. Abia după cinci sau șase
Arghezi?! Hai să le arăt eu cum se casare. ani, când pregăteam lucrarea de li-
face. cență pe care nu am mai susținut-o
Nu este nimic grav într-o aseme- • Prima generație niciodată am reușit să citesc o serie
nea judecată, doar că este o tulburare Cum volumul tipărit în 1988 nu de volume individuale< Pasolini în
de adolescență și, asemenea tuturor avea în cele mai bine de 600 de pagini ediții originale pe care le mai puteai
manifestărilor de acest fel, te trans- niciun poet de care să fi auzit până cere de la Biblioteca Națională în sala
formă încet, încet exact în ceea ce dis- atunci, mă și uitam cu milă la soarta de lectură. Și abia atunci mi-am dat
prețuiești. La mine traseul poate fi unei cărți pe care “de ce ar citi-o ci- seama că la lectura din antologie abia
oricând restabilit< de la Bacovia și Bla- neva?!”. Atât citisem eu până în 1993 îl băgasem în seamă după „Cântecul
ga antologați în tot felul de culegeri și așa terminam liceul. Cu iluzia ex- excavatorului” selectat acolo, și nu
de autor la două volume masive de clusivității pentru mari poeți. Poves- puteam să îmi explic asta pentru că
Arghezi și, așa ca o lucrare în răspăr, tea literaturii italiene din secolul XX mai toate elementele care m-au atras
m-am trezit fascinat de eseurile lui mă lăsa rece în acel moment dar, m- mai târziu spre Teorema ori spre poe-
Vianu despre Ion Barbu. O noapte în- a atras faptul că după prea lăudatul zia în formă de trandafir erau în poe-
treagă nu mi-a venit să cred că tot ce Pascoli cu care începea antologia lui mul citit în culegerea din 1988. Abia
nu vedeam la școală ce rost are în poe- Marin Mincu, era ales un poet ciudat< acum îmi dau seama că ar fi trebuit
zie capătă sens și mă entuziasmează. Dino Campana. Obscuritatea biogra- să mă prind de pe atunci că era felul
Totuși pentru mine era destul de clar< fiei lui după internarea în ospiciu la antologiei de a-mi arăta și faptul că
poezie tradusă, never. Poate mai târ- 21 de ani m-a făcut atent. Mai aveam poezia nu este nici într-o singură an-
ziu, când pot să compar cu versiuni și eu vreo doi ani până la vârsta aia și tologie, ci în mai multe. Ceea ce ne
aduce la momentul de față.

Poe\i italieni din secolul XX, antologie de Marin Mincu, Editura Cartea Rom]neasc[, 1988

27
Poesis interna\ional anChet{ decembrie 2010

Poezia română modernă ;i rudimentele „obsedantului deceniu”

A ntologia Poezia ro-


mână modernă. De
la G. Bacovia la Emil Botta, alcătuită
şi prefaţată de Nicolae Manolescu, es-
te, cu siguranţă, una dintre cele mai
Şerban axinte
tivă de racordare la dezbaterile teo-
retice europune şi, în acelaşi timp, o
remarcabilă „reînnodare cu firul
tradiţiei călinesciene a criticii”, ca să
mă folosesc de o observaţie a lui Mir-
importante lucrări de acest gen din cea Mihăieş. Transcriu aici un frag-
literatura noastră. Publicată în 1968, ment ce mi se pare concludent pentru
ea a stârnit numeroase dezbateri şi modul în care Manolescu intră într-
controverse ce au avut drept conse- un dialog implicit cu marile teorii eu-
cinţă o flexibilizare canonică simţitoa- ropene ale poeziei, fără însă a pierde
re. Ce-i drept, reacţii oficiale prin pre- legătura cu un anumit model cano-
să nu prea au existat, dar de discutat nizator de extracţie călinesciană< „Că-
s-a discutat mult. Mai ales că, la foarte linescu situează pe Blaga în ortodo-
scurt timp de la apariţie, tirajul a fost xism, pe Arghezi şi pe Philippide în
retras de pe piaţă şi dus la topit. Cartea modernism, pe Pillat în tradiţiona-
n-a apucat să se vândă decât în câteva lism. Istoriceşte, lucrurile stau întoc-
librării din Bucureşti. Dar se pare că mai> astăzi însă individualitatea unor
a fost totuşi mai bine aşa. Dezbatere atât de mari poeţi îi pune alături de
„mută”a contribuit prin aerul ei sub- orice clasificare. Şi nici curentele (de-
versiv la impunerea celor câteva idei venite clasice) nu ni se mai par la fel
novatoare – presupuse de însăşi pro- de bine definite ca altădată spre a pu-
cesul selecţiei, dar şi de comentariul tea gândi, în funcţie de ele, mişcarea
aferent – în conştiinţa literară a epocii. poeziei. Mai evident este de exemplu
Deşi ne aflam în plin „dezgheţ”, anii că ar fi fost vorba într-adevăr despre că, indiferent de materialul ei obiectiv,
„obsedantului deceniu” nu-şi epuiza- o falsificare, ea ar fi trebuit să devină poezia română modernă se naşte din
seră încă toate rudimentele. Aşadar, obiectul criticii de întâmpinare, nu al simbolism, luând cunoştinţă de sine
neincluderea în antologie a unor poeţi cenzurii ideologice. Chiar şi aşa, ma- şi meditând asupra lumii spre a cădea
oficiali precum Mihai Beniuc, pe de victimă tocmai acestei conştiinţe, în-
o parte, dar includerea unor scriitori rele merit al lui Nicolae Manolescu torcându-se asupra ei ca asupra unei
din exil sau din extrema dreaptă in- nu rezidă neapărat din conturarea realităţi unice, suficiente. Şi tradiţio-
terbelică, pe de altă parte, nu putea fi unui nou profil al poeziei moderne naliştii şi moderniştii ascultă de acest
pe placul cenzurii comuniste. În Is- româneşti (deşi nici acest aspect nu destin comun”.
toria literaturii române de azi pe mâi- trebuie ignorat), ci mai ales din rela- Antologia a fost interzisă, dar apoi
ne, Marian Popa opinează că aceştia tivizarea direcţiilor canonice în vi- lucrurile au început să evolueze spre
din urmă chiar meritau interzişi pe goare la acea vreme. În plus, studiul o relativă normalitate. „Autonomia
motiv că fuseseră falsificaţi „prin ale- introductiv intitulat Metamorfozele esteticului” a încetat să mai reprezinte
gerea unor poezii nereprezentative”. poeziei (devenit în acelaşi an carte de doar o alăturare oximoronică de cu-
Argumentul invocat nu este valid. Da- sine stătătoare) a reprezentat o tenta- vinte.

Poezia română modernă. De la G. Bacovia la Emil Botta, vol. I, II, antologie, prefaţă şi note de Nicolae Manolescu,
Bucureşti, Editura pentru literatură, 1968.

28
Dieter m. Gräf

Dieter M. Gräf, Jahrgang 1960, lebt nach seiner Kölner Zeit und Aufenthalten in
Rom, New York und Vézelay nunmehr in Berlin. Er veröffentlichte 1994-2004 im
Suhrkamp und Insel Verlag drei Gedichtbände sowie eine Anthologie> sein
neuester Band, Buch Vier, liegt nunmehr bei der Frankfurter Verlagsanstalt vor.
Green Integer veröffentlichte die Auswahlbände Tousled Beauty und Tussi
Research (Los Angeles 2005/07).

Dieter M. Gräf was born in Ludwigshafen in 1960 and lives in Cologne. He has
published three volumes of poetry with Suhrkamp, Rauschstudie< “Vater + Son”
(1994), “Treibender Kopf ” (1997), and “Westrand” (2002). He recently edited the
anthology “Das leuchtende Buch. Die Welt als Wunder im Gedicht” (Insel, 2004).
He has received the Leonce and Lena Prize from the City of Darmstadt (1997) and
has held several fellowships, including one at the Literarisches Colloquium in
Berlin (1996) and at the Villa Massimo in Rome (2004). “In Gräf ’s work,” wrote
Anton Thuswaldner, “language keeps its word. If an author of his caliber makes a
pact with it, it goes places no one has taken it before. Such texts are expeditions.”

29
Poesis interna\ional GeDiCht decembrie 2010

Idroscalo. Ostia Idroscalo. Ostia


die Schlitzseite schon weg slit side already yachted
geyachtet< Mall, away< mall,

über der der Hamburger hamburger hovering


steht. Hier above it. Here
blutet das Ketchup. bleeds the ketchup.

Noch unbehelligtes Still unchallenged


Zitat einer Nische mit quotation of an alcove with
blauer Madonna, a blue Madonna,

ihr dürrer Ständer her barren boner


kaktus, davor> dann cactus in front> then

doch herunter the land


gelassene Hose der Land scape's pants lowered
scha, beim auf aer all, by the dis

gelösten Fuß solved foot

ballfeld, hinter dem ball field, behind which


auch der Tiber – – even the Tiber ——

(Für Benoît Gréan) (For Benoît Gréan)

Das Klingen der schüsse am Comer See The Sound of the Shots on Lake Como
es regnet, oder die Sonne scheint. it's raining, or the sun is shining.

Durch diese Marienlu Its way up through this


ihren Weg hoch zur Sichtbar Maria air to the visibility

keit der Kapelle. Drala of the chapel. Drala

des Astes, von irgendjemand of the branch somebody

an den Rasttisch getup> dabbed on the rest table>


ein unten am See schwebendes hovering down on the lake,

Glockenspiel halber chimes of the half


Stunden, in das hours falling into
Bergziegenglöckchen ein the mountain goat

fallen, Schüsse, bells, shots,

hier klingen sie lingering here,


nach, denn alle for everyone has
sind gerettet, die – – been saved who——

– – jemand küsst und jemand tötet> —— somebody kisses and somebody kills>

der Glorienschein um die Taube, the halo round the dove


die der Fledermaus gleicht like the bat on the way
auf dem Bildstock, darauf Gott side shrine, and on it God

heiten, Eidechsen, älter heads, lizards, older


als der Menschensohn, than the Son of Man,
zuckend vor Leben. twitching with life.

30
decembrie 2010 GeDiCht Poesis interna\ional

Der nackte Ginsberg The Naked Ginsberg

ist auf das Feuerleiter-Z geklettert, has clambered onto the Z of the fire
zeigt denen, die unter ihm wohnen< escape, showing those who live down
Ich habe Gott gesehen! Immer stairs< I've seen God! Still there,

noch dort, auf der Höhe eines as high as one of the lower
niederen Seraphim, ungefähr seraphim, just about in the
in der Sphäre der sechs Gesims sphere of the six cornice

engel des Bayardbuildings> angels on the Bayard building>


ihre weit ausgebreiteten Arme, their arms stretched out wide,
als würden alle gemeinsam as if they were all going to

herunterspringen. Altmodisch jump together. e city's


ist die Stadt geworden, gotten old-fashioned, at
spätestens seit die fedayin-Piloten least since the fedayin pilots

ihre Filme echteten, toppten, genuined and topped its films,


seit das 21. Jahrhundert sein Colosseum since the 21st century smashed
reinschlug als Grube, Nichts. its coliseum in—a pit, nothing.

Die Entkommenden sahen e escapers looked


aus wie ein Stamm. just like a tribe.
Sonne, Mond und Sterne Sun, moon and stars

sind nach wie vor Wolkenkratzer, are still skyscrapers, and on


und auf denen, die den nackten Ginsberg the ones putting up the naked
beherbergen, wachsen Bäume. Ginsberg, trees are growing.

Selbst gewaltigere spenden farbiges Licht. Even the more mighty give off colored
Solche Gebirge, nebelverhangen, light. Such mountains, cloaked in fog,
und aus den Gullys der Schluchten and out of the gullies of the canyons

steigt Dampf, in die Madison Ave., steam rises into Madison Ave.,
in die Fih Avenue. Donald Trump Fih Avenue. Donald Trump
verkündet, die Twin Towers nach announces he wants to build the

bauen zu wollen, höher! Derweil Twin Towers again, higher! Meanwhile,


in einem Shabu Shabu Restaurant sitting in a Shabu Shabu restaurant,
sitzen, am Haus von Edgar Allan Poe at the house of Edgar Allan Poe,

der berittenen Polizei zusehen. watching the mounted police. John


John Lennon ist tot. Das verstehen Lennon is dead. We all understand
wir alle, unter und über den Wassertanks. that, under and over the cisterns.

31
Poesis interna\ional GeDiCht decembrie 2010

Feltrinelli schenkt zur hochzeit Feltrinelli Gives an Ashtray as a


einen aschenbecher Wedding Present

„und scheitern, ja, das bringts in diesem leben“ "and failure, yes, that does it in this life"
. Kling, Leopardi< L’Infinito / Das Unendliche T. Kling, Leopardi< L'Infinito / Das Unendliche

einen so großorange tischfüllenden Aschenbecher this hugely orange, table-filling ashtray,


schenkt Giangiacomo Feltrinelli zur Hochzeit Giangiacomo Feltrinelli's wedding present
von Renate und Walter Höllerer, als wollten sich for Renate and Walter Höllerer, as if everyone wanted
alle darin ausdrücken, Asche im Design sein< to put themselves out in it, to be ashes in design<
hier sind die Toten, noch bevor die Schüsse fallen. here are the dead, even before shots are fired.
Auf einem der schönen Sessel liegt, achtlos On one of the lovely armchairs lies
hingeworfen, der Gurt mit der daran angehängten the carelessly tossed holster> hanging on it is
riesigen Pistole. Nun in Havanna, in einer the gigantic pistol. Now, in Havana, in
kleinen Wohnung von siebzig, achtzig Quadrat a little apartment of seventy or eighty square
metern, sie gehört Fidel Castro. Quasselt meters, it belongs to Fidel Castro. Babbles
wie ein Buch, so dass es nie zustande kommt, und like a book, so that it's never finished, and
Inge, nunmehr la Feltrinelli, fotografiert ihn Inge, now la Feltrinelli, photographs him
im Pyjama, den er bestimmt heute noch gern trägt. in pajamas he surely still loves wearing today.
Giangiacomo trug zwei Häute und sah seltsam Giangiacomo wore two skins and looked funny
aus, als es ihm endlich gelungen war, sie loszuwerden. when he finally managed to get rid of her.
Lief dann über Wiesen, die Zähne verkamen ihm, Ran across fields then, teeth degenerating,
getrocknete Hülsenfrüchte machte er nutzbar, indem made dried legumes useful by showing
er zeigte, dass sie ihr Volumen in Wasser how they increase their volume
vergrößern, so dass ein Metallplättchen nach oben in water, so they push up a little
gedrückt werden kann, einen Zündmechanismus metal plate and trigger an ignition
auslösend> mische chlorsaure Kaliumtabletten aus mechanism> mix potassium chlorate tablets from
der Apotheke und Puderzucker oder flüssiges the pharmacy with powdered sugar or liquid
Paraffin und Sägemehl, kombiniert mit Schnitzeln paraffin and sawdust, with added slivers
von Waschseife. Der Verlag war fauve geworden, of laundry soap. e publisher had turned fauve,
kadmiumgelb, dunkelgrün, signalrot. Er grub sich cadmium yellow, dark green, signal red. Gradually
allmählich weg, noch konnte man ihn an dug himself out, could still be recognized
nikotinfarbenen Fingern erkennen, den Geldspritzen, by his nicotine-colored fingers, the cash injections,
doch ist es gemein, zu sagen, dass das Grundstück but it's cruel to claim it belonged to him,
ihm gehört habe, auf dem er einen Hochspannungsmast the plot of land where he wanted to blow up
sprengen wollte und selbst in die Lu flog. an electric pylon but blew himself up instead.
Es ist nicht leicht, nach unten zu kommen, und It's not easy to get to the bottom, and
nicht sinnlos, aber keiner sieht gut dabei aus. not senseless, but nobody looks good doing it.
Er griff zu Patronen, verchromt und glänzend, die He reached for cartridges, chromed and shiny,
Rundung von intensiv leuchtender Farbe. Ich the curve of intensely shining color. I
bat ihn darum, mir eine zu schenken (Morucci). asked him to give me one of them (Morucci).
Der Aschenbecher befindet sich nach vierzig e ashtray can still be found, forty
Jahren noch immer in Berlin-Charlottenburg, in years later, in Charlottenburg in Berlin, on
der Heerstraße, nun auf dem Boden, wie ein Heerstraße, on the floor now, like a
Hundenapf, der nie seinen Hund sah. Briefmarken dog dish that never saw its dog. Stamps
wurden hier abgelegt, Expressauleber, auch stored here, express stickers, such
das schöne Sachen, die bald keiner mehr braucht. beautiful things, soon needed no more.

translated by Andrew Shields

32
John Burnside

Born on 19 March 1955 in Dunfermline, Scotland, John Burnside studied English and European
Languages at Cambridge College of Arts and Technology.
His first poetry collection, The Hoop, was published in 1988 and won a Scottish Arts Council
Book Award. He also published Common Knowledge (1991)> Feast Days (1992> Winner of the
Geoffrey Faber Memorial Prize)> The Asylum Dance (2000, a Winner of the Whitbread Poetry
Award and shortlisted for both the Forward Poetry Prize (Best Poetry Collection of the
Year) and the T. S. Eliot Prize)> The Light Trap (2001)> The Good Neighbour (2005)> Gift Songs
(2007) and The Hunt in the Forest (2009). In 2008, John Burnside received a Cholmondeley
Award.
For Jules Smith, John Burnside writes a poetry expressing “philosophical, ecological and
religious concerns”, probably because the author regards nature surrounding him as filled with
“living forms” with which he discovers a sense of continuity. He cannot think of them “as
metaphors, or emblems”. The critic believes that the Scottish poet shares such concerns with
T.S. Eliot, probably the most influential poet over the authors writing in English in the 20th
and, voila, 21st century(es). As for the dark side of John Burnside, the critic mentions the
complicated relationship with “a particular dead person – his alcoholic father”, as revealed in
the memoir A Lie About My Father (2006), that making fatherhood a paradigmatic and
recurrent “narrative” within his works.
These symptoms can also be found in A Normal Skin, the poetry collection out of which we are
now offering some poems in Romanian translation. “At dusk I see my father in the yard”, says
the poet while trying to frame the image inside his “accomplished memory”, a father who is
cutting free a little owl, but in an awkward manner, “self-betrayed, revealing the gap in his hands
to the gathering darkness.” It is also in the dark where the poet hits “a rabbit or a fox-cub”, and
the former living creature establishes a form of continuity through haunting his dreams “You
fade and reappear like Lazarus”. Even the girl he remembers in another poem “is holding a […
] hooded falcon at the centre of her eye”, a strangely beautiful vision upon the risk of becoming
subject to the surveillance animal eye at any instant. His only chance to escape it might be –
after having experienced the chill feeling of the “dead against my skin” or of being hauled “from
a web of birthmarks, age lines, scars beneath the skin” – to achieve a normal skin, to become
more substantial. At least as substantial as the creatures he happens to frequently and deadly
encounter, as described in the road-kill poems or stanzas, in which remorse and late wisdom
make up a powerful, unforgettable cocktail.
Dan H Popescu

33
Poesis interna\ional Poetry decembrie 2010

A Normal Skin O piele normală

e wet days come like a rash< Zilele umede erup ca o eczemă<


aer a month of sun, the windowpanes după o lună însorită geamurile sunt
are clouded with the aerlife umbrite de rămăşiţele pământeşti
of cat fur and busy-lizzies, ale părului de pisică şi ale florilor de grădină
and, gloved in her latest attack şi, înmănuşată în ultima erupţie
of eczema, our silent neighbour de eczemă, tăcuta noastră vecină
sits between her curtains like a burning şade între perdele, ca o lumânare
candle , her face turned aside, arzândă, cu faţa întoarsă într-o parte
her shoulders hunched. şi umerii aduşi.
She’s taking apart the clocks she collected all year Demontează ceasurile colecţionate tot anul
at boot fairs and local fêtes de pe la târguri şi serbări locale
and laying them out in pieces on the table. şi le expune piesele pe masă.
She knows how things are made – that’s not the point – Ea ştie cum sunt făcute lucrurile – nu asta contează,
what matters is the order she creates Importantă este ordinea pe care o stabileşte
and fixes in her mind< şi şi-o fixează în minte<
a map of cogs and springs, laid out in rows, o hartă de rotiţe zimţate şi arcuri, înşirate ordonat,
invisibly numbered. invizibil numerotate.
What we desire un pain Ce ne dorim de la durere
is order, the impression of a life este ordine, imaginea unei vieţi
that cannot be distroyed, only dismatled. care nu poate fi distrusă, doar demontată.
For years you would buy those razors with orange handles, De ani de zile cumpăr aceleaşi aparate de ras portocalii,
the toothpastes and mild shampoos for a sensitive skin paste de dinţi, şampoane pentru pielea sensibilă
I never had. For years, I took apart pe care n-am avut-o niciodată. Ani de zile am
the memories I thought would make me whole dezmembrat
being unravelled. amintirile care credeam că mă vor întregi
What we desire un pain dacă le desluşesc.
is reason< an impression of ourselves Ce ne dorim de la durere
as wounded, explained, este înţelepciune, imaginea sângerândă a propriei
coerced from a destination. noastre fiinţe, explicată,
Late at night, abătută silit de la o finalitate.
our neighbour draws her curtains, disappears, Noaptea târziu
and lies in the healing darkness, half-awake, vecina noastră trage perdelele, dispare
achieving a normal skin şi zace în întunericul vindecător, pe jumătate trează,
by an effort of will. dobândind o piele normală printr-un efort de voinţă.
I’m not the one you thought Nu sunt eu acela pe care îl
was sensitive, the soul you hoped to find< credeai sensibil, sufletul pe care sperai să îl găseşti<
arriving home, still wet with moonlit rain, ajuns acasă, ud încă de stropi strălucitori de lună,
I enter the silence you le, in a dreamless house, intru în liniştea pe care ai lăsat-o într-o casă fără vise
and reckon how little I feel, şi îmi dau seama ce mic mă simt
when I stop to listen. când mă opresc să ascult.

The Man Who Was Answered Omul căruia i-a răspuns


By His Own Self propriul sine
aer Tirzah Ravilious după Tirzah Ravilious

It happens to me Mi se întâmplă
in a dream< într-un vis<
I’m standing in this room, in black and white, Se face că stau într-o cameră în alb şi negru,

a village implied by the window – hydrangeas and light un sat se insinuează prin fereastră – hortensii, lumină
and people walking home şi oameni îndreptându-se spre casă
from evensong. de la vecernie.

34
decembrie 2010 Poetry Poesis interna\ional

It’s summer. I’m wearing the same Este vară. Port aceeaşi
striped shirt, cămaşă cu dungi,
immersed in the man my mother would have liked< preschimbat în bărbatul care i-ar fi plăcut mamei<

well-groomed, well-dressed, bine îngrijit, bine îmbrăcat,


not too intelligent. nu prea deştept.
e phone rings and I reach to pick it up Sună telefonul şi eu dau să ridic receptorul

or is it me who calls – I’m not quite sure – Sau poate că eu sun – nu sunt sigur
but there, at the end of the line dar acolo, la capătul firului,
is another voice e o altă voce

I know is me, my own self calling home Ştiu că eu sunt, eu însumi sun acasă
from somewhere different. din altă parte.
He’s talking about a world El vorbeşte despre o lume

that might have been< care ar fi putut exista<


the same hydrangeas, smudged with dust and rain, aceleaşi hortensii, mânjite de praf şi ploaie,
the same trees, the same wide streets, aceiaşi copaci, aceleaşi străzi largi,

but colour has intervened, complexity, detail, dar intervine culoarea, complexitatea, detaliul,
the subtleties we miss, to manage subtilităţile care ne scapă, atingerea
comfort with ourselves and one another. împăcării cu sine şi cu ceilalţi.
Sometimes, you can look up from a book Câteodată se întâmplă să îţi ridici privirea din carte
and notice that more time has passed şi să descoperi că a trecut
than you would have expected, mai mult timp decât te aşteptai,

the world going dark outside, the garden lumea de-afară se întunecă, grădina e
dusted with soot, your fingers presărată cu funingine, propriile degete
stiffening, all of a sudden, becoming înţepenesc, dintr-o dată devin

no more than they seem. nimic mai mult decât exact ceea ce par.
It happens to me, Mi se întâmplă
in the dream< în vis<

I answer the phone and the dark world is quietly Răspund la telefon şi lumea întunecată devine
present< my own voice o prezenţă mută< vocea îmi devine mai amplă
lush as the midsommer distance where towns dissolve, ca să acopere distanţa spre vara ce evaporă oraşele,

their people back from church, adjusting the dials locuitorii lor, întorşi de la biserică, îşi cuplează telefoanele
on empty wirelesses and tuning in la reţele inexistente, luând contact
to nothing, to their own selves, calling home. cu vidul, cu propriul lor sine care sună acasă.

translated by Antonia Pâncotan

35
emilian Galaicu-P[un

“V cc •”
A A
Our Father who art in heaven you are the iron stake as I on earth am the cow tethered to you by the rope moo

2.
which rope is a predicate because< 1) it shows what the subject is doing and 2) it answers
the question what’s going on? the family school taught me
that the subject is “cow”< it pulls out—
the active voice—the stake. as a child they cowed me by vac-
cinating me anti-
God< for me they pulled out the stake
my earthly father the puppeteer brought it to the junkyard he took me by the rope
and led me to school like an ox on a lead to learn
together with other milksops and mooncalves to ask
the question I knew the answer to. I was on the point of
coming back like a cow. oh innocence lost together with the first “why is it?”
and as to a child who surprised his parents
making love so truth showed itself to me. I recognized it< I must moo-
ve on to the next world! it was as if I’d been born again< I tugged on
my bedsheets though I remained motionless. only the rope moo
vibrated and its vibration filled the air with
circumvolutions. “there’s no light
anywhere...” since then I’ve had dark circles under my eyes. always ready
to tie myself to the rope moo—the reflexive
voice—around my neck. for a long time since then it’s been only knots. as I tried to
get to its point it passed through my hands
like a string of rosary beads< a lot of the time merely “why is it?” and again the same “why?”
until the words perhaps are melted together—the passive voice—
by the rope moo I will be led to him. like he who stays and wants
to swallow the moon as in that poem in verses
Tibi vero gratias agam quo clamore? Amore more ore re
I swallow a letter until it sticks in my throat ore re-

3.
ality< with four legs an udder horns a tail on the tip of which
quotation marks make a whiskbroom. oh, when I was a wee lad following along at the cow’s tail
never was I sent to tend the cow — my relation with
the quadruped being established by this association< as a little kid
when I played a prank my grandmother yelled at me
“you pharaoh!” my flesh — seven white cows fat with milk eaten
up by seven black and ill favored cows — since then
it’s a frightful nightmare from which I wake up — to interpret
it — and send for the priest. and the priest sends for
the bell ringer. and he sends for the gravedigger. at the command “one two three up!” they pick
the slave right out of his prison cell (it goes without saying
they didn’t have a clue about what anton pavlovich said< “everyday
you have to squeeze the slave out of you”) and they hurriedly present him to me. his words
strike my ears as through a stethoscope<

36
decembrie 2010 Poetry Poesis interna\ional

4.
“a poem is — exactly the same as an empire. what is
an empire? exactly the same as the stomach of a bovine — sing
along with us the cow grazes
the grass so green...—with two larders < the bigger one is like a storehouse
where grass lies down in its green nightshirt and night
wakes up in coarse striped twill in the little
larder, which in fact sustains digestion. (‘don’t
be sad,’ father said, ‘you’re leaving
a larger prison for a narrower one’) I built
a fih of the country—sing
along with us the flowers
flourish in the fields...—and I locked it up in the little larder. we put
guards all around. we put on a dog collar of
electricity and I threw the muzzle away. I sicced it on and
I set it loose at the barbed wire and (‘...but
you won’t be happy when you get out,’ he went on saying, ‘you’ll just change
a narrower prison for a larger one’) in this way
we handed out handouts and we had the upper hand. repeat
along with us< a poem
is—exactly the same as an empire. it has the stomach
of a bovine< hardly has it swallowed words when it starts
to digest them< its milk
we drink in the evening we drink it at noon in the morning we drink it and at night we drink it
and we drink it. signed< iosif vis-

6.
“to recite
poems in prison,” ion muresan points out, “is the equivalent of organizing
a mass escape.” we celebrate, muresan cristofor and yours truly — we three kings of
Orient — on the eminescu anniversary at gherla, in one end
of the huge prison “in the shape of a broad U” — there’s no need for us
to wave our hands above us and thus pay homage< “eminesc-U-U-U!” like at a rally — in one
of the cells suddenly transformed to “the big house” — quotations
from eminescu decorate the walls (a heap of towels open
and close each quotation like quotation marks) beside a map
of greater romania and “excerpts from the statues of internment” together
with a thousand young people in coarse striped twill — oh their short
bristly hair like an english greensward cut to zero for at least ten
generations in a row — only eyes and ears, through the desire for elusive freedom —
libi. I inhale gherla air deep into my chest — not even the thickness
of my diaphragm between present and past — and I exhale the carbon dioxide of the gulag<
“osip Mandelstam — the story is told — in those months
of detention, disgusted by dirt and misery, never ate
mess-hall grub, he was an unusually delicate poet, with an innate sense of
hygiene, a pure skeleton, flinging over his le shoulder
the toga of flesh, publius ovidius naso of the gulag, to
sustain his breath, he’d recite
to the common criminals, whole kilometers of poems, whereupon
they rewarded him, better than in borges’s prose, royally< with a portion
of white bread every day.” oh poetry, panem et circenses.

7.
“a very docile population. the common people. a nation with fear of
god.” as if we all were born to one mother. as if
the mother gave birth to us one night in which
the black cow calved a heifer and the newly-calved heifer calved a heifer and
that heifer calved a heifer from which — turned away from the tit — we sucked.

translated by Adam J. Sorkin and Cristina Cîrstea


37
O carte fără poze

A lături doar de Viaţa


unui om singur, jur-
nal incendiar păstrat până deunăzi în
sertarul lui Adrian Marino, ultimul
volum de poeme al lui Mircea Cărtă-
alex Goldiş
this is Xmas, Odată aveam viziuni,
acum am..., Ieşim la plimbare cu tri-
couri la fel sau Iarna. Deşi par că în-
locuiesc fără rest avânturile metafizice
de odinioară cu impulsuri şi expe-
rescu este, cu siguranţă, surpriza edi- rienţe cât se poate de simple (de la do-
torială a anului. Că scriitorul a re- rinţa de a avea un magnetofon până la
nunţat definitiv la poezie de mai bine o după-amiază în parc cu familia), un
de două decenii, se ştia. Mai puţin cu- morb secret al deziluziei le traversează
noscut era, în schimb, faptul că Mircea de la un capăt până la celălalt. Toate
Cărtărescu şi-a luat rămas bun de la idilele cărtăresciene sunt declamate de
poezie tot în scris. Compuse între 1988 o voce absentă, depersonalizată, mi-
şi 1992, piesele din volumul Nimic mând o perspectivă postumă, în care
(editura Humanitas, 2010) alcătuiesc nu doar imaginaţia, ci şi memoria şi-
un crud rechizitoriu nu doar la adresa au pierdut orice rol< „sunt fericit şi lip-
poeziei în general, ci mai ales – şi de abandonării poetului de către poezie. sit de griji/ e un iunie tropical/ dau
aici derivă întreaga tensiune a cărţii – Aşa încât cele mai convingătoare piese târcoale maşinilor de turnat asfalt, care
la adresa propriului imaginar. Fapt cu exemplifică şi înscenează această pa- aştern strat peste strat/ gudronul cu
atât mai surprinzător cu cât, orice ar ralizie de imaginar. Scenele fabuloase pietricele, aromat/ n-am nimic de fă-
zice cârcotaşii obsedaţi de revizuirea de dinainte refuză să se mai închege, cut, umblu ca un turist, ca un străin/
canonului, niciun poet postbelic, în locurile familiare epifaniilor cărtăres- viaţa mea –/ dar viaţa mea s-a sfârşit
afară de Nichita Stănescu, nu poate ciene rămân goale< „mi-am lipit frun- de mult...”. O lovitură de teatru abso-
egala, nici în viziune, nici în revoluţio- tea de geam, ca în adolescenţă. / am lută, căci distanţa dintre poezie şi viaţă
narea limbajului, cărţile lui Mircea privit tot ce se putea vedea de aici< un – postulatul de bază al volumului – se
Cărtărescu din anii ’80. Cel care paro- bloc gri, cu dâre umede/ antenele co- micşorează dintr-o dată drastic. Ane-
dia în O seară la operă scrisul tuturor lective îndoindu-se de vânt,/ şi-n rest mia vocabularului poetic, crisparea
poeţilor români importanţi ajunge să nimic.” Toată consistenţa volumului sintaxei, tranzitivitatea amorţită a dis-
se pastişeze, acum, pe sine. Numai că stă în a arăta rotiţele mecanismului cursului fac ca idilele cărtăresciene ca-
autopastişa finală nu mai înseamnă fe- cărtărescian învârtindu-se în gol, când re celebrează armonia în doi sau iubi-
ricită revizitare, ci deconstrucţie ma- nu scrâşnesc de-a binelea. Capacitatea rea maritală să pară fotografii alb-ne-
sochistă.’ lingvistică ieşită din comun – Cărtă- gru („o carte fără poze”, zice scriitorul
Într-adevăr, nimic din vizionaris- rescu e probabil posesorul celui mai însuşi) faţă de curcubeul de nuanţe
mul totalizator, nimic din încrederea cuprinzător lexic poetic din literatura din marile poeme ale suferinţei şi ale
în capacitatea „lighioanelor fără nu- română – dispare de parcă nici n-ar fi singurătăţii. Astfel încât nu-i exagerat
măr” din cărţi de a popula singurăta- fost, sub textura unui discurs apatic şi să se spună că în relieful pledoariei
tea, nimic din voinţa poetică de a dezabuzat, compus din fraze sau sin- pentru experienţa simplă şi nemediată,
transfigura banalul cotidian al anilor tagme rostite pe jumătate. E ca şi când poetul tânjeşte după propria scriitură
’80 într-un fairy-tale nu mai răzbate un lapsus imens ar fi afectat toate ţesu- ca după o viaţă pierdută.
în poemele cele mai recente. După turile vitale ale poeziei. Dacă, oricât Produs al unui scriitor care a reuşit
cum dispar levitaţiile fantastice, idilele de autoironice, desele ieşiri metatex- să-şi stăpânească exemplar criza de
amoroase drapate într-un limbaj car- tuale din volumele anterioare erau for- creaţie transformând-o într-o temă
navalesc-ironic, sau secretul nimb me- me de celebrare a superbiei creatoru- credibilă, Nimic rămâne, de nu o piesă
tafizic ataşat obiectelor< „zeul creion”, lui, în Nimic, ele sunt doar lamento- esenţială a operei cărtăresciene (luate
„zeul casetofon” sau „zeiţa faţă de ma- uri amare cu privire la propria nepu- în sine, destule fragmente sunt negli-
să”, cum se exprima poetul într-un tinţă< „«montgolfier al disperării»” – jabile), măcar un document care fi-
fragment din Totul, redevin brusc şi ce rahat emfatic!/ „«tristeţea satanică»” xează definitiv imaginea poetului. Da-
brutal creion, casetofon şi faţă de masă. – imbecil!/ primeşte acest poem im- că mai existau cumva dubii, acum lu-
Ruptura nu e, însă, totală, căci două becil, cititorule/ atât de des jignit cu crurile sunt clare< poetul cotidianului,
lucruri au rămas din vechiul Cărtăres- poeme bune./ mi-e milă de tine,/ ti- al ironiei şi al deconstrucţiilor inter-
cu< atitudinea neconcesivă faţă de sine, pesă amatoare de poezie,/ adolescent textuale din anii ’80 era, în fond, un
cuplată cu capacitatea de a proiecta pe pederast./ hai, plimbă-ţi dosul prin mare iluzionat, infinit mai apropiat ca
un ecran superior dramele biografice magazine,/ cară-te la Băneasa,/ lasă spirit de o tradiţie metafizică decât de
cele mai derizorii. Cum e, bunăoară, dracului cartea asta”. tranzitivitatea poeţilor americani. Spre
pierderea inspiraţiei< căci, mai degrabă Cele mai reuşite din volum sunt, aceştia din urmă, Mircea Cărtărescu
decât o banală istorie a renunţării la însă, aşa-zisele poeme ale fericirii cas- a emigrat doar silit, când a încetat să
scris, Nimic reface procesul teribil al nice, citabile aproape în întregime< So mai creadă în poezie.

38
De-a viul, de-a Orfeu...

Î n cel de-al treilea volum


al său, De-a viul (Cartea
Românească, 2010), Teodor Dună
mai face câțiva pași, foarte impor-
tanți, în articularea sintaxei sale
nicoleta Cliveţ
paților“ ieșiți „din pământul rea-
văn“ cu „întrupații“, despre cum,
în fața acestui miracol, „să te bucuri
ar fi puțin/ să plângi de bucurie ar
fi încă și mai puțin“. Finalul este fri-
poetice, dublate – așa cum se cade, sonant, statuând începutul unei vi-
de altfel – de o viziune proprie, afla- ta nuova< „și mergem, ca prin mi-
tă la antipodul celei fracturiste, mi- nune, toți deodată, lângă un/ râu.
nimaliste, mizerabiliste etc. a ge- și am văzut că nu apă curgea,/ ci o
nerației din care, respectând măcar carne mică, bolnăvicioasă/ susura
cronologia, face parte. Nimic nu sub noi. și atunci s-a auzit ca un
sună a gol și nu indică vreo „slăbi- chiot printre/ destrupați/ și ei au
re“, vlăguire sau epuizare a sensului coborât malurile și au intrat în râu/
în cele trei cicluri componente< des- cu grijă, de parcă era prea rece car-
trupări, de-a viul, carla. Fie că sunt nea,/ apoi s-au obișnuit,/ au început
interioare ori exterioare, mundane să facă pluta, chiar să sară precum/
ori extra-mundane, grefate pe real delfinii și nouă ne părea bine pen-
ori imaginate (cu aplomb supra- tru ei, ne părea bine/ și pentru noi,/
realist-oniric, romantic, rimbal- a trece în subtextual chestiunile că nu trebuie să ne mai fie rușine
dian, blecherian, arghezian și nu metapoetice, de a le ascunde în spa- cu carnea noastră./ și într-o așa pri-
numai), universurile lui T.Dună tele unui discurs construit pe o re- măvară/ nu se mai deosebea carnea
sunt pline, clocotesc de viață și tind țea obsesională de imagini care-și de destrupați, râul de iarbă/ și oa-
spre un punct în care contopirea corespund, la distanță (trec dintr- menii de destrupați/ și nu se mai
lor, comuniunea să fie posibilă. Și un ciclu în altul), dar și în profun- deosebea chiar nimic și nici unul
pentru că, în vremuri sărace, un zime, este principalul merit al vo- de altul/ și nici fiecare de râu și totul
astfel de ideal este greu de atins, ar- lumului. Să scrii poezie cu o viziune gâlgâie/ încântător în jur și înver-
tificiul găsit constă în alipirea vocii „tare“ (până la orfism de „tare“), zește și trece nu doar prin unul,/
poetice de cea a unui „mort viu“, însă fără derapaje înspre ermetic, cu prin fiecare prin toți// și într-o
cu o existență interstițială, ce-i per- sentențios, oracular (decât ara- așa primăvară să fii destrupat este
mite dubla viziune< când „întrupa- reori) nu este deloc puțin lucru. Ba puțin,/ să vezi cum crengile înver-
tă“, când „destrupată“. chiar e o mare îndrăzneală. zite despart carnea e și mai puțin/
Evadării din concret, produsă Spațiile privilegiate (amintind iar să fii viu e încă și mai, și mai
printr-o voluntară izolare și des- de cele „blestemate“ ale lui Max puțin“ (înverzirea)
prindere, dar fără un refuz agresiv Blecher) din care pornesc, „ca prin După ce descoperă, în primul
formulat în acest sens, îi este ime- minune, ca dintr-o mare dragoste“ ciclu al volumului, în chipul și pe
diat consecutivă dorința de a trăi, (patul) experiențele integratoare limba sa, calea, adevărul și viața,
cu toți porii, cu toți nervii, cu tot sunt „patul“, „camera“, „gangul“. poetul își concepe ciclul median în
sufletul în altă lume, devenită po- Singurătatea este obligatorie, be- lumina noii revelații, celebrând
sibilă și inaugurată prin scris. Cel nignă și însoțește „destruparea“, ac- „viul“. Cu puteri cvasi-demiurgice,
fără de trup tânjește să fie un altul cederea la viziunea de dincolo. se joacă (și nu prea) „de-a viul“, eli-
– un vizionar indrăgostit de tran- Emoțiile firești nu sunt nici ele ex- berându-l din orice, de pretutin-
dafiri sălbatici, cai albaștri și orașe cluse< „plâng de câtă fericire mi se deni, la modul dionisiac, de nestă-
de sare. Și chiar mai mult decât un îngăduie/ și de câtă încremenire mi vilit< „viul ăsta de o sută de tone
vizionar – un Orfeu capabil „să des- se îngăduie“ (patul). Un poem ha- spulberă orice, străpunge/ carcase-
trupeze“ și „să întrupeze“ prin cu- lucinant în acest sens, al întâlnirii le, străpunge cimentul/ și totul clo-
vânt, și asta nu doar pentru sine, ci cu o taină ce-l (re)întemeiază, este cotește de viață< asfaltul respiră,/
și pentru ceilalți. Nicăieri, în textele înverzirea> contruit în climax, cu o lemnul respiră, miezul nopții res-
lui T.Dună, nu se vorbește explicit știință de-a dreptul savantă în mâ- piră. și chiar dacă nu e nimeni în
despre scris sau despre poezie, și nuirea refrenului, textul dă seamă jur,/ lumea fierbe de viață cu ni-
totuși numai despre asta este vorba. despre „minunata întâmplare“ a în- meni în ea.// acum, când viața mea
Capacitatea de a face implicite, de vierii, despre reîntâlnirea „destru- nu mai cunoaște margini,/ îmi ridic
39
Poesis interna\ional CroniC{ decembrie 2010

mai mult mâinile, îmi desfac dege-


tele/ și blocurile își scuipă temeliile
și țâșnesc înnebunite/ prin aer și la
o sută de metri deasupra pămân-
tului/ explodează ca mii de artificii“
(de-a viul). Dar oricât ar fi revela-
țiile de întemeietoare și „viul“ de
viu, îndoielile, angoasele nu pot fi
înlăturate cu totul. Atunci când
„destruparea“ e viciată, când des-
prinderea nu e posibilă, când realul
devine copleșitor, când „carnea de
lemn, carnea grea, fără folos“ nu se
lasă înfrântă, atunci prinde contur
angoasa morții, atunci o sfoară le-
gată „de piciorul unui mort proas-
păt“ oprește înălțarea< „chiar și
când îmi suflecam pantalonii în ță-
râna lunii, / eu rodeam sfoara./ lân-
gă stele care se atingeau ca stropite
cu apă, eu/ rodeam sfoara./ înotând Teodor Dun[
printre găurile negre ca-ntr-un iaz
cu pești,/ văzând pământul ca un repede). Moartea se apără destul fericiți în unele nopți aud de parcă
sâmbure, eu rodeam sfoara,/ și de- de bine în această joacă serioasă o mare se lovește de pereții casei
geaba./ tot legat de piciorul mor- „de-a viul“. Suficient de bine încât noastre atunci miroase de parcă am
tului proaspăt, mortului parfumat“ partida să se încheie cu o remiză. fi înconjurați de lanuri întregi de
(sfoara). Reversul poemului înver- Compozită, pe alocuri trenantă, trandafiri deși știu bine că nu cresc
zirea este întâlnire> aici, într-un de- secțiunea a treia – carla – însumea- deloc pe aici îmi place să cred că
cor apocaliptic, un straniu mesager ză ciclurile precedente> un el și o vorbele lui rămân cu noi în came-
al întunericului („sunt nimeni“) îi ea (fiecare crezându-l pe celălalt re// cu cât va vorbi mai mult despre
comunică explicit, în cuvinte puți- mort și fiecare fiind o mască a poe- trandafiri cu atât ei vor umple casa
ne, dar neechivoce că „aici se ter- tului, pe aceeași scindare „întru- mai mult“. Până la urmă, va vedea
mină cerul“, că „nu învie nimeni pat“/„destrupat“) se întâlnesc în- ea însăși „orașul de sare“, „caii al-
așa oricum oricând“ (întâlnire). tr-un cadru profund naumian, în baștri“ și trandafirii, fapt care, pen-
Există două versuri, în poemul
el putrezește mai repede, care par care el își joacă de la început rolul tru el, echivalează cu împlinirea vi-
să concentreze esența poeziei lui de Orfeu< vede „un oraș de sare“, sului, cu reușita de a aduce la viață
T.Dună< „știu că merg cu un mort „făcut din liniște și mulți meste- prin cuvânt, cu reunificarea ființei.
în spate și/ că mortul are fața în- ceni“, cu „timp peste tot“> ea (carla) În acest punct, însă, ambiguitatea
toarsă spre cer și vede“. Altfel spus, face, inițial, figură de Cătălină< are revine> fie Orfeul douămiist nu are
știu că sunt deopotrivă „întrupat“ repere concrete, face gesturi expli- puterea de a rămâne spre a se bu-
și „destrupat“, că trăiesc și aici, și cabile, nu vede „cai albaștri“, crede cura de visul împlinit, de comuniu-
dincolo, că sunt făcut să pot privi că „la lumină nu ai cum să te uiți“ ne („cînd am privit din nou era deja
spre cer și că, dacă această privire și nu e deloc obișnuită să i se vor- acolo și am văzut ceva albastru
obosește, urmează dezastrul, pră- bească „despre lucruri așa frumoa- apropiindu-se și i-am strigat îi văd/
bușirea fără sfârșit, neantul< „așa că se“. Încearcă să-l atragă în lumea ei și el nu a auzit era deja acolo întors
aproape mă grăbesc./ îl ridic și, cu („cred că îi era frică să fie viu apoi cu spatele și nu putea vedea cum
el în spate, încep/ o groapă. Pămân- mi-a zis acolo întreaga liniște se va se apropiau chiar se apropiau zeci
tul voia singur afară./ apoi pămân- aduna lângă noi și m-am apropiat de cai albaștri (...) e întocmai cum
tul care voia singur afară se rupe mai mult de el vroiam să audă că ai spus îi strigam numai că acum
sub mine./ și-am început să alunec, respir e doar un vis în care ești ni- toate sunt adevărate și el stătea cu
întâi încet,/ apoi mă prăbușesc căieri îi spun e doar un vis trezeș- spatele (...) a rămas întors cu spatele
printr-un pământ moale și cobor te-te...“), dar sfârșește prin a se nu a văzut cum toate se făceau de-
mai adânc (...)/ apoi alunec prin tranforma ea însăși> ființa începe odată adevărate și el întors cu spa-
încremenire, mai jos, și nu mai e/ să i se poetizeze (Cătălina devine tele nu vedea cât de frumos e totul
nimeni, și tot cad, tot mai jos, și ră- Zenobie) și să se încreadă tot mai și cât de aproape“), fie avem de-a
mâne/ doar prăbușirea< rece, ne- mult în darul lui de a înființa lumi face cu un Orfeu atipic, care nu mai
agră, de neoprit“ (el putrezește mai prin simpla rostire< „cred c[ suntem întoarce privirea după Euridice...
40
hajtman Kornél

genezis az isten most csak nézné


ahogy elengedem kezed
„Ő így válaszolt< és pörögsz a szakadék felé
Hallottam lépteidet a kertben, s féltem, aztán eltűnsz...
mert meztelen vagyok, tehát elrejtőztem. a mélység széléről utánad nézek
De ő így szólt< Ki adta tudtodra, hogy meztelen vagy?” szádon mosoly melyet
(Biblia) az a másfél óra égetett oda
a hideg szél véresre harapja arcomat
melyben érett tekinteted feküdt
ha már az ágy sem közös most eltűnsz és itt hagysz néhány lépést
és ott állok egy avas gyertya mellett boldogan hogy egy életen át tanuljam
újrafogalmazva a teremtés könyvét
ahol a bűnös én vagyok tested most szép
Éva pedig tiszta és boldog nem mozdul mintha ki lennél tömve
... de csak halott vagy
de így jobban megnézve a fenekén van egy szeplő vajon emlékszel?
az éjszakák, napokat karistoló percek
közös lehetne a párna is most üvegkoporsóban
kígyóként tekereghetnénk egymáson márvány tested
almáid savanyú íze sem zavarna és méhek porozzák hajadba tűzött
csak a tudat hogy te Éva vagy én Ádám almafa virágot
és az ágyat még ki kell faragnom melyet az örök fáról szedtél
mely megmutatta meztelenséged
kettétörött az ágy, a párnák is kiszakadtak kezdetét
súlyos tollak koppannak vékony alakodon
az ágy deszkái a magasba emelnek
szálka sérti óvatos bőröd
a vércseppeket számolom örök randevú
melyek a földre hullatva összeállnak
és utat mutatnak a Paradicsomon kívülre
ahol senkit nem zavar, hogy kifli alakú hold alatt vártam rád
a tollak alatt a bőröd van még valamikor az ős kertben
a bőröd alatt pedig a húsod ahol már messziről láttam melleid ringását
kifli alakú hold alatt várok rád
átlátszó testeden megtört a fény itt a langyos őszi éjjelben
a falakra Roschard-teszteket rajzoltál már messziről hallom cipőid kopogását
Mire megérted visszajövök – mondtad kifli alakú hold alatt foglak várni
és ujjaddal megpöckölted a fülemet egy új korban, ahol már alvázszámom is lesz
és messziről fogom érezni radaromon
táncolhattunk volna chipjeid apró lüktetését
de csak mi ketten

Hajtman Kornél 1985-ben született Párkányban. 2005-ben érettségizett Esztergomban. Jelenleg


a Pázmány Péter Katolikus Egyetem Bölcsészettudományi karán tanul magyar-hittan szakon.
Főleg verseket ír.

41
Dsida Jenő

Născut pe 17 mai 1907 la Satu Mare, Dsida Jenő a studiat Dreptul la Cluj, unde a
fost redactor la mai multe reviste. A tradus în maghiară poezie din latină, română,
germană şi rusă (Catul, Baudelaire, Horaţiu, Puşkin, Eminescu etc.). A publicat
volumele Leselkedő magány (Singurătatea la pândă, 1928)> Nagycsütörtök (Joia
Mare, 1933)> Az angyalok citeráján (Pe ţitera îngerilor, 1938). A murit la 7 iunie
1938. I-a fost tradus în româneşte volumul Peisaj cu nori (Kriterion, 1974), cu o
prefaţă de Ştefan Augustin Doinaş.

Legyen áldott Binecuvântare

Legyen áldott a bánatosan forgó, Binecuvântată fie lumea care se roteşte trist,


kevés jót adó világ dătătoare de-atât de puţin bine,
s benne az apró emberhangyák şi oamenii furnici
nyüzsgő céljaikkal. ce mişună în ea cu ţelurile lor.

A folyókban legyen sok a hal, În râuri peşte mult să fie


az erdőkben a vad iar în păduri sălbăticiuni,
s találják meg mások helyettem în locul meu să afle alţii
az élet békességét. pacea vieţii.

Legyenek áldottak a nők, Binecuvântate fie femeile


akik a szemembe kacagtak< care mi-au zâmbit<
Mézes legyen minden csókjuk, dulci ca mierea să le fie sărutările,
legyenek szép gyermekeik. să aibă copii frumoşi.

S legyenek áldottak a szöszke fiúk, Şi binecuvântaţi fie băieţii blonzi


kik márciusi fényzuhogóban care în lumina torenţială din martie
valami elhagyott mezőn pe un câmp părăsit se vor juca
csontjaimmal játszanak. cu oasele mele.

Az utolsó miatyánk Ultimul tatăl nostru

Parányi pirula. Pilule mici.


Itt a lámpaoltás. Lumina se stinge.
Miatyánk ki vagy a mennyekben! Tatăl nostru carele eşti în ceruri!
Megint egy sikoltás. Cineva iarăşi plânge.

Aludni, aludni, Să dormi, să dormi în pace


csend, nyugalom, béke. De chinuri izbăvit.
Szenteltessék meg a Te neved! Sfinţească-se numele Tău.
Lesz-e ennek vége? Când vor lua sfârşit?

43
Poesis interna\ional verseK decembrie 2010

Magas bácsi sóhajt, Bătrânu-nalt oează,


aki meghal, jól jár. Să mori fără durere.
Jöjjön el a Te országod! Vie împărăţia Ta!
Hat az altató már. Azi, şase somnifere.
Csillagok villognak. Bat stele-n geam. Clipind
Hunyorogva int egy. Îmi face semne una.
Legyen meg a Te akaratod! Facă-se voia Ta!
Nekem minden mindegy. De-acuma mi-e totuna!

traducere de Emil Giurgiuca

Nagycsütörtök Joia Mare

Nem volt csatlakozás. Hat óra késést Nu exista legătură. Au anunţat şase ore
jeleztek és a fullatag sötétben întârziere şi, în întunericul sufocant
hat órát üldögéltem a kocsárdi al sălii de aşteptare din Războieni,
váróteremben, nagycsütörtökön. am zăbovit şase ore, în joia mare.
Testem törött volt és nehéz a lelkem, Trupu-mi era frânt şi sufletul greu,
mint ki sötétben titkos útnak indult, ca cel pornit pe un drum tainic,
végzetes földön csillagok szavára, la chemarea stelelor, pe un teritoriu fatal,
sors elől szökve, mégis szembe sorssal fugind din calea sorţii, mereu în faţa sorţii,
s finom ideggel érzi messziről ce simte de departe, cu nervi fini,
nyomán lopódzó ellenségeit. duşmanii ce se furişează pe urmele lui.
Az ablakon túl mozdonyok zörögtek, Dincolo de geam zornăiau locomotive,
a sűrű füst, mint roppant denevérszárny, fumul dens m-a pălit ca o uriaşă aripă
legyintett arcul. Tompa borzalom de liliac. M-a cuprins o groază opacă,
fogott el, mély állati félelem. o frică animalică, adâncă.
Körülnéztem< szerettem volna néhány Am privit în jur< aş fi vrut să schimb
szót váltani jó, meghitt emberekkel, câteva vorbe cu oameni buni, de încredere,
de nyirkos éj volt és hideg sötét volt, dar era o noapte ceţoasă şi întuneric rece,
Péter aludt, János aludt, Jakab Petru dormea, Ioan dormea, Iacob
aludt, Máté aludt és mind aludtak... dormea, Matei dormea şi toţi dormeau...
Kövér csöppek indultak homlokomról Picuri grei au pornit de pe fruntea mea
s végigcsurogtak gyűrött arcomon. şi s-au scurs de-a lungul feţei mototolite.

Hammelni legenda nyomán După legenda din Hamelin

Jajgató, szürke alkonyat tereng. Pluteşte un amurg gri, plin de tânguială.


A hammelni furulyás legendáját idézem Invoc legenda muzicantului din Hamelin
és megirígylem őt. şi îl invidiez.
Mert e városra is rászakadt az átok. Căci şi asupra acestui oraş a căzut blestemul.
Patkányok hemzsegnek a kertben, az uccán. Şobolani mişună în grădină, pe stradă.
Megemésztik a kamrákba-gyűjtött életet. Mistuie viaţa adunată în cămări.
Gond-patkányok, szegénység-patkányok, Şobolanii grijilor, şobolanii sărăciei,
bánat-patkányok, bűn-patkányok, şobolanii amărăciunii, şobolanii păcatului,
betegség-patkányok és halál-patkányok şobolanii bolilor şi şobolanii morţii
rondítanak be mindent feketére. pocesc totul, înnegresc totul.
Nem lehet lépni tőlük. Nu poţi să mai calci de ei.
Felkúsznak az alvó ágya-fejére Se caţără pe patul celui ce doarme
s ajkába harapnak. şi îi muşcă gura.
S az emberek meghalnak, vagy megőrülnek. Oamenii mor sau îşi pierd minţile.

44
decembrie 2010 PoeZie Poesis interna\ional

Előkotornám, megríkatnám kicsi furulyámat Mi-aş dezgropa fluieraşul, l-aş face să plângă
varázslatosan, szomorúan, szépen. fermecător, trist şi frumos.
Ameddig szem ellát a nagy mezőn, Ar întuneca, cât vezi cu ochii marele câmp,
körém sötétlene népem átka, milliárd patkány. blestemul poporului meu, miliarde de şobolani.
Megindulnék lassú lépésben, egyre furulyázva, Aş porni cu pas încet, cântând întruna,
valamerre az üveghegyeken túlra. undeva dincolo de muntele de sticlă.
S a világ nyomora mind az enyém lenne Şi toată nefericirea lumii ar fi a mea
s úgy hömpölyögne cincogva, visongva, jajongva velem şi ar năvăli chiţăind, în gemete şi ţipete cu mine,
mint bűzös-fekete, végtelen árvíz. ca un potop nesfârşit, negru şi împuţit.

És hátam mögött, messze felvonnák a lobogókat, Şi în spatele meu s-ar ridica steagurile, departe
piros tüzeket gyújtanának az estben s-ar aprinde focuri roşii în noapte
s felharsanna az öröm rivalgása. şi ar izbucni strigăte de bucurie.

Meredtszemű ősz Toamnă cu ochi încremenit

Kiszivattyúzták az üvegburát, Au vidat clopotul de sticlă,


a lelkemet. sufletul meu.
Nincs benne hang, csak meredtszemű ősz. Niciun sunet, doar toamnă cu ochi încremenit.
Csend és homály. Linişte şi obscuritate.
A hullt levelek ágya mély, puha, Patul frunzelor căzute e un adânc, moale
selymes halom, morman mătăsos,
de nem zörög turkáló láb nyomán, dar nu foşneşte sub picioarele ce-l răscolesc,
nem is zizeg. nici nu fâşâie.
A varjú se csárog a jegenyén, Nici cioara nu croncăne în plop,
csak tátogat. doar clămpăne.
Halálos-némán teljesedik el Hotărârea se îndeplineşte
a rendelés< cu muţenia morţii<
Aki elfáradt, nincs kinek köszönjön, cine a obosit n-are pe cine să salute,
aludni megy. merge să doarmă.
Az álmos űrben úgy úszik-lebeg În golul somnoros plutesc-înoată
sok furcsa vers, multe poeme ciudate,
mint az ökörnyál udvarunkon, otthon, ca firele de păianjen din curte, acasă,
ősz elején. la începutul toamnei.

traducere de Andrei Dósa

45
Constantin acosmei

Constantin Acosmei is a Romanian poet whose collection Jucăria mortului (“The


Dead Man’s Toy”) has been published in three subsequently enlarged editions
(1995, 2002, 2006). He holds a BA and an MA in Romanian and French Literatures
from the University of Iaşi.

Martin Woodside is a writer and translator whose work has appeared in numerous
literary journals. In addition he’s published five books for children, and his
chapbook of poems, Stationary Landscapes, came out in 2009. Martin spent 2009-
10 on a Fulbright Fellowship in Romania, researching connections between
contemporary Romanian and American poetries.

Chris Tanasescu is a Romanian poet, academic, critic, and translator whose work
has appeared in Romanian and international anthologies and publications. He
teaches contemporary American poetry and creative writing, and Romanian
prosody and poetic composition at the University of Bucharest where he earned a
PhD in English with a thesis on rock poetry.

46
decembrie 2010 Poetry Poesis interna\ional

REVERENŢĂ TAKE A BOW

(m-am aplecat şi (I stoop low and


mi-am smuls covorul I pull the carpet out
de sub picioare) from under my feet)

ARS AMANDI ARS AMANDI

(mi-am închis fălcile cu mâna (I closed my jaws with my hand


şi mi-am vârât pe rând vârful limbii and started to probe with my tongue
în toate spărturile din măsele all the holes in my teeth

atunci ai întins mâna şi ai început then you reached out your hand and began
să îmi încâlceşti părul – apoi to tousle my hair—so that
totul în jur s-a acoperit de mătreaţă) everything around was showered with dandruff)

SOMN DULCE SWEET SLEEP

(guma verzuie pe care (the greenish gum which


o mestecam când am adormit I chewed until sleeping

am găsit-o dimineaţă I found the next morning


încleiată în părul încâlcit) stuck in my matted hair)

DUMINICA SLĂBĂNOGULUI SUNDAY OF THE PARALITIC

(mă aşez în genunchi (I get down on my knees


cu pieptul lipit de calorifer and press my chest against the radiator
– de patru zile nu – it’s been four days since
mi-am mai văzut sângele I last saw my blood
îmi aduc aminte că I remember night
se făcuse noapte şi had fallen so
m-au trimis să mă spăl they sent me over to wash
când am stors cârpa but when I tried to squeeze the cloth
am scăpat din braţe it slipped and I let the tin
pe beton ligheanul basin fall on the concrete floor
de tablă şi am ascultat stood there and listened
cum sare smalţul) to the coating come off)

47
Poesis interna\ional Poetry decembrie 2010

MICUL DEJUN BREAKFAST

(azi dimineaţă am văzut un (this morning I saw a


mort cu faţa plină de coşuri dead man face full of pimples

m-am întors în cameră I returned to my room


şi m-am lungit pe saltea and lay on the mattress

mi-am închis pleoapele cu mâna closed the lids by hand


şi mi-am tras pătura peste ochi) and pulled the blanket over my eyes)

RELATAREA UNUI COPIL

Într-o zi tatăl meu a venit acasă beat, a traversat holul şi s-a prăbuşit îmbrăcat pe patul cu arcuri din dormitor. În casă
era cald. După câteva minute s-a năpustit izbindu-se de pereţi către baie, dar nu a mai ajuns până acolo şi a vomat de
câteva ori pe linoleumul din hol, apoi s-a întors încet în dormitor. Atunci eu am ieşit din bucătărie, m-am încălţat cu
sandalele, mi-am făcut avânt, am strigat “Pârtie!” şi am început să mă dau pe gheaţă, alunecând pe voma tatălui meu.
M-am jucat aşa mai multă vreme (am căzut de câteva ori dar m-am ridicat imediat şi am luat-o de la capăt), până când
uşa de la intrare s-a deschis şi mama m-a prins din viteză în braţe, scăpând sacoşa cu legume din mâna stângă.

A CHILD’S ACCOUNT

One day, my father came home drunk and crossed the hall to his bedroom, flopping down on the springy mattress with
all his clothes on. e house was warm. Aer a few minutes, he rushed out of the room, bumping off the walls towards
the bathroom but didn’t quite make it, throwing up several times on the linoleum floor, then heading back slowly to the
bedroom. I came out of the kitchen, put on my sandals, gathered up steam and yelled out “clear the way!” en I started
skating over my father’s vomit. I played that way awhile (and fell a few times but got up right away and started again),
and was going full speed when the front door swung open and mother caught me in her arms, dropping the bag of
vegetables in her le hand.

translated by Martin Woodside and Chris Tanasescu

48
alexandru văsieş

amintiri din anul naşterii

***
aşteptarea te-a făcut doar mai
frumoasă şi mai lungă
dintr-un pământ liber gol
creşteai singură cu o păpuşă
mai aproape decât oricine
puteai auzi cum respiră un plămân plastifiat
alături de tine
torcea şi o pisică galbenă
mirosind a copilărie solitară

nu-ţi fie frică
n-o să păţeşti nimic
Alexandru Văsieş (n. 1993, doctorul nu vrea decât să
Bistriţa) este elev în clasa a te vadă şi să se joace cu tine
dacă eşti cuminte şi nu plângi
XI-a la Colegiul Naţional când ajungem acasă
„Andrei Mureşanu” din în camera noastră
Bistriţa. La numai 17 ani, o să mâncăm
Alexandru Văsieş arată în şi o să te spăl
momentele sale de vârf ca un ca pe o domnişoară
poet gata format, care nu nu nu nu nu nu nu nu
încearcă însă tot timpul să nu o atingeţi aşa voi nu
găsească, să moduleze nu ştiţi că e moale şi nu
acordul de fineţe între nu vrea decât să stea nu
vulnerabilitate şi forţă, între nu să se joace e prea nu
nu e prea mică acum nu
precizie şi revărsare nu poate scăpa din nu
torenţială, între formă şi nu nu nu nu nu nu nu nu
conţinut. Atât de rare sunt
cazurile de maturitate la o nu voi rămâne singură niciodată niciodată niciodată
asemenea vârstă încât nu-i aşa?
poezia lui A.V. are ceva din
mecanismul misterios al
unei combustii spontane. El ***
ar putea descoperi în anii
următori că literatura e, un copil rămâne un copil oricât de
vorba lui Tudor Ţopa, „un mult i-ai alungi membrele
om fără milă”, iar atunci nu-i oricât de mult l-ai tortura cu jucăriile
şi prostiile adulţilor
va rămâne decât să renunţe
la scris sau să devină un poţi să-l tragi cât vrei de păr
scriitor de primă mână al să-l mângâi pe spate să te joci
deceniilor următoare. cu degetele murdar
în palmele lui
şi să-i zâmbeşti rece şi rar
(Claudiu Komartin)
49
Poesis interna\ional DeBut decembrie 2010

niciodată nu se va căţăra cineva


în părul meu
niciodată nu voi fi mai gol
şi mai provocator decât acum
cu pielea mea prea scurtă pe care o tot întind
să-mi ascundă cactuşii care-mi apar primăvara în palme
şi îmi cresc în gură

când voi fi mare


vreau să fiu pescar pe un lac
de nuferi negri
sau pe o mare de petrol
de unde voi scoate
din când în când
câte o captură rară
un peşte viu
cu perfuzii

acum
pot să mă spăl

puricii se plimbă pe mine


şi vor să muşte cât mai adânc
eu sunt iritat tot pe gât
miros a cauciuc şi a teamă
dar puricii se plimbă pe mine
le aud marşul şi comandantul cu o voce încărcată de
atâta supt
ce curaj au tocmai acum
să creadă că mai găsesc ceva pe mine în mine

spălatul pe mâini e excursia mea într-o lume veche


de care nu mă mai satur
mă eliberează de toate atingerile pe care
le-am cunoscut +
toate dansurile lascive care mi s-au întipărit
în palme ca amprentele
unui psihopat
care omoară doar femei cu picioare puternice.

***
vei atârna de mine fără umbră
vei fi mai uşoară
şi o să mă jupoi până voi rămâne doar cu răutăţile mele
fripturi spectaculoase arse în sânge
aşa cum spuneai

nu mai cred nimic înafară de munţii mei albi


sunt un câine care îşi caută oasele să le ascundă
pentru mai târziu când
oamenii nu vor mai servi decât pâine uscată şi maţe putrede
la mesele înalte
şi reci.
cu lingurile lor ca nişte labe de urs.

50
decembrie 2010 DeBut Poesis interna\ional

***
când spuneai
că vrei să îţi cunoşti mai bine dumnezeul religia învăţăturile
nu te-am lăsat să dormi pentru că aveam ochii roşii
şi am fugit amândoi în noaptea aia
ne-am întâlnit la mijlocul credinţelor noastre
la mijlocul unui drum fără trafic
şi mă călcai pe picioare
ca şi cum nu ştiai dansul somnului
şi mă călcai pe piept
să-mi adânceşti inima
mi-era frică să mai fac baie cu tine
să te las să mă speli pe spate
de acum
când voi ieşi din baie nu voi mai
uita robinetul deschis pentru că sub apă
nimeni nu mă aude strigând sau înjurând
de acum
voi dormi într-un leagăn de abanos.

***
suntem răi cu tine
suntem toţi răi cu tine şi vrem
să plângi vrem să oezi până nu vei mai avea voce

eşti jucăria noastră şi


te lovim
vrem să plângi pentru toată lumea
cui îi mai pasă
că te vei prăbuşi curând?

poţi să urli cât vrei


de aici auzim doar râsete şi chiuituri
pentru că suntem lilieci
şi stăm ca liliecii

în momente ca astea
sângele curge greu
sângele aproape nu mai e sânge
sângele se preface în antigel

în zilele noastre cele mai bune


te vom lăsa să mai simţi ce este căldura de om
doar cât să te umfli şi să speri
apoi vom fugi fără să ştii care încotro.
vom ieşi doar noaptea din colţurile noastre
mai reci decât nişte oseminte putrede

ne-ai minţit tocmai tu.

51
Sex-appealul misionări\elor

S e duc la barul din apro-


pierea Registrului Co-
merţului unde aşteaptă la o masă din
colţ un nene mărunţel, cu mustăcioa-
ră, trecut binişor de cincizeci de ani
da, dragii amicii miei, spui că la sate
şi la oraşe la Romania nu există ase-
menea detergenti din aceştia, că există
ceva la sate care se spune cenushia cu
care fac contadini, ţăranii de la sate
Daniel vighi
tul de a rezolva definitiv minciuna
gogonată cu leşia care, chipurile, şi
azi ar fi să fie detergent valabil, pe
când tocmai aceste lucruri sunt pe ca-
le de rezolvare se produce, ca de obi-
ca majoritatea ăstora din peninsulă. fac ceva care se zice leshia. cei, de altfel, un fapt aproape inevita-
Toţi sunt ceva mai copţi> Guido e la – Cenuşă şi leşie. Ştiu ce zici, astea bil< apare fata cea frumoasă, tânără şi
fel, e binişor trecut de cincizeci de ani erau pe vremuri ca să spele cu ele, îmi înfloritoare, asemenea unei margare-
şi au putane tinere. Fac prezentările< aduc aminte de la bunica mea, da’ nu te, a unei roze, o căpşunică delicioasă.
– Ilie mă numesc, io sono inves- mai e chiar aşa, patronul de la en gros Se uită firmele reunite italo-romena
titor. te-a minţit, a profitat de faptul că nu la ale ei coapse dezvelite frumos de
– Antonio, ăsta e numele meu şi cunoşti realitatea de la noi şi te-a pă- fustiţa mini, se uită ele mai apoi la
sunt asemenea investitor. Am aici la călit ca să accepţi să te plătească pe mijlocelul dezvelit de tricoul mititel,
o comună o fabrica de împachetat de- măsura vânzării. se lasă învăluite de un irezisitibil sex-
tergenţi pentru spălat farfuriile la bu- – Aşa cum zici, care nu e nicio appeal care le cutreieră pe deasupra
cătărie. măsură, porco di cane, că nu are ni- capetelor, peste masă, peste farfurioa-
– De ambalat se spune corect. ciodată bani, toţi fac aşa, şi mergi ca re şi ceşcuţe. Fetica se apropie şi le
– Mi scusi. Am o firma acolo şi la chiesa, cum merg cerşetori la trepte gângureşte ceva, nici nu pricep în pri-
merge şi nu merge. Nu e bine la Ro- la biserică, aşa treci pe la ei şi spui< “ai mul moment ce vrea, se opresc din
mânia pentru bisnis. E multă biro- ceva bani pentru mine?” şi el se uită discuţiile despre afaceri şi nu înţeleg
craţie şi nimeni nu plăteşte facturile, la tine nu prea frumos, ca la un ceva ce vrea, ce probleme sunt de rezolvat.
înţelegi? Aşa ceva în Europa nu se zero, zice de unde bani dacă nu se Se uită înmuiaţi de efluviile delicate
poate. Eu nu pricepe deloc cum vine vinde detergenti, nu se vinde şi gata, ale sex appeal-ului şi ascultă şi zău că
treaba asta, să scrii pe factură că plă- e gata, nu merge, la reveder, arrive- nu pricep nimic> abia într-un târziu,
teşte după ce se vinde, ma cum se pote derci, ciao, du-te la dracu’ cu deter- dedat cu mrejele feminine autohtone
asta, cum să plăteşte după ce se vinde, genti pentru vase că nu trebe la ni- şi, de bună seamă, cu limba romena
nu e bine asta, e una porcheria rume- meni că la Romania uomini utilizeaze a fetei, Ilie se dumireşte ce vrea, se
na, ceva detestabile şi incredibile, adi- leshia din cenushia. smulge din vraja ei la care el a parti-
că tu vii cu marfa, cum e la mine si- Pe când discută ei la cafenea se cipat mai mult printr-un fel de efect
tuaţia, am eu detergenti frumos pre- petrece inevitabilul – ceea ce multă de contagiune şi solidaritate de
gătit, materia prima de la Italia, vin vreme va fi să fie duşmanul cel mai simţire cu cei de la masă care se uită
cu marfa la en grosul tău, înţelegi, zic de temut al lui Ilie Şfeic în drumul lui stârniţi, cu ochii şi privirile lor de in-
buon giorno, tu răspunzi, întreb dacă spre capitalismul italo-romena, vorba vestitori italo-romeni pleoştiţi la fe-
vrei detergenti frumos împachetat, lui socio ăştia ai lui< ba Guido, ba An- tică. Nu pricep, normal să nu pricea-
materia prima de la Italia, tu eşti şeful tonio, ba Lorenzo, ba cine îi mai şi pă, aşa că Ilie descifrează ceea ce le
de la en gros, înţelegi, şi te uiţi la mine ştie. Pe când vorbesc ei mai cu spor spune frumuseţea fragedă. E un soi
ca şi cum nu ai capito, înţelegi la mine, despre cum stăm din punct de vedere de misionar pătruns în bar dar şi un
întreb, tu zici, da, da, cum să nu, şi al realităţilor româneşti la capitolul agent comercial, o apariţie şi din acest
spui la mine tot felul de vorbe anapo- detergenţilor pentru vesela din bucă- fel şi de celălalt, un misionar-agent-
da, aşa se zice, e bine cum zic, anapo- tărie, pe când tocmai este el pe punc- comercial cu sex appeal care le spune

52
decembrie 2010 ProZ{ Poesis interna\ional

ceva despre iniţierea în tainele ma- ponosit, numai bun, altfel, pentru ase- aproape voluntariat ce fac, merg cu
nagementului modern, de inspiraţie menea daraveri la marginea lumii. fetele celelalte şi găsesc muşterii pen-
americană, care organizează la noi în – Mergem, încuviinţează cei doi tru dezbatere, pentru workshop,
România consulting gratuit pentru şi fetele cele frumoase urcă şi ele fără înţelegeţi, domnilor?
afaceri. Aşa e treaba, le spune şi îi in- multă sfială, ba chiar cu un firesc care – Înţelegem, le răspunde destul de
vită, veniţi, nu costă, zice, aveţi şansa îl izbeşte neplăcut pe Şfeic, obişnuit sumbru Şfeic din cauză că se arată
să realizaţi afacerile dumneavoastră cu mai multă precauţie a relaţiilor foarte preocupat de soarta viitorului.
în manieră mult mai profitabilă după dintre semeni. Fetele indică pe unde Intră. Intrăm odată? Hai, domnii. Pă-
frecventarea seminarului nostru. Nu să meargă, la destra, la sinistra, pe trund sfioşi într-un spaţiu plicticos,
înţelegem, răspund vrăjitele firme ita- aici, pe dincolo, stop la roşu, dă-i dru- o sală cu podele şi lambriuri, pe pereţi
lo-romena cu ochii fixaţi pe mijlocelul mu, ţine-o tot înainte şi vezi că poţi îndemnuri spre bogăţie, prosperitate
fetei, pe coapsele ei, pe fesele strânse să te strecori aşa, bun, e bine. În tot şi credinţă. Dau din cap intimidaţi
în fustiţa mini, nu înţelegem, bâiguie cazu’ capitaliştii italieni se pricep deja, spre cei dinlăuntru, misionăriţele ri-
adormiţi, răpiţi şi furaţi, cu luciditatea cunosc străzile, înţeleg cum poţi ajun- dică din mână, linişte, strigă, deşi e
ferfeniţă. Ilie explică şi ei ascultă şi ge de la piaţa Protopop Achimescu la tăcere în sala aceea, n-ar putea spune
nu prea, între timp mai vine o fetică, strada Martirii din decembrie, altfel că e gălăgie, doar aşa o şuşoteală în-
o colegă a celei dintâi, are în pieptul nume noi pe care băştinaşii mai greu ceată a unor oameni preocupaţi, care
ei cu tricouaş frumuşel, abia acope- le învaţă, ei rămân cu ale lor, Gheorghi nu au timp de pierdut, ceea ce li se şi
rind cu sfiiciune sânii feciorelnici, o Dimitrov colţ cu Iosif Rangheţ, sau spune< domnilor, strigă una dintre în-
legitimaţie din aceea cum au firmele bulevardul Lenin cu Leontin Sălăjan. soţitoarele grupului italo-romenesc,
de consultanţă americane sau parti- Doar veneticii ăştia care au dat năvală vorba lui Guido, domnilor, puţină
cipanţii la manifestări internaţionale< de când cu investiţiile străine învaţă linişte, nu suntem aici ca să pierdem
un fel de agrafă cap de crocodil din repede denumirile noi, se acomodea- vremea, interesul dumneavoastră şi
nichel, apoi legitimaţia mare, din plas- ză una, două cu pieţe, localuri, clu- al nostru este tocmai să nu pierdem
tic, inscripţionată cu numele Semi- buri. Aşadar merg la sinistra, apucă vremea. Se aud mai multe mormăieli
narul internaţional de management spre destra, avanti, zic, se încurajează încurajatoare, chiar aşa, toţi ştiu prea
creştin. Ia te uită, zic firmele italo-ro- şi fetele cele cu aspect de misionăriţe bine că banii, ehe, banii care zice po-
mena< cum management creştin? La rîd de nu mai pot, le place a dracu’ porul ar fi ochiul dracului, se fac în
ei, la Peninsulă, aşa ceva nu există? cum se descurcă capitaliştii, italo-ro- timp, putem discuta treaba asta. Nu-
Papa e cu ale lui, capitaliştii cu ale lor, menii rîd şi ei, le place să se scalde în mai că nu mai discută nimic, deoarece
fiecare îşi vede de treburile care îi re- admiraţia fetelor< „se simt bine cu pu- tocmai vine pedagogul-misionar,
vin, nu se încalecă şi nici nu există tanele astea cu înfăţişare de preotese”, puţintică răbdare, strigă cealaltă feti-
asemenea minunate apariţii de mi- îşi spune încurcat în barbă Şfeic asis- că-misionar, doar câteva minute şi în-
sionari-agenţi-comerciali cu fustiţe tând la veselia din BMW-ul obosit cepem întâlnirea noastră, zice, şi
atât de ca lumea şi cu un sex appeal dar, totuşi, cu număr de Italia, de la zumzăitul se reia molcom, asemenea
atât de firav şi subtil. Zău că aşa ceva Padova, de loc din piaţa aceea largă vântului care foşneşte prin coroanele
la Peninsulă nu există. “Cu atât mai străjuită de statui pe nume Prato della platanilor şi dacă ar fi careva curios
mult ar fi bine să participaţi”, susură Vale. Stooop! Aici, strigă fetiţele. Au să înregistreze pe un casetofon foşne-
frumuseţile de misionăriţe cu înde- ajuns pe o străduţă umbrită de cas- tul acesta al lor ar avea sentimentul
letniciri de agenţi comerciali. Să nu tani, străbătută de puful acela specific că este chiar aici, în mijlocul acestei
rataţi ocazia, zic, şi scot din genţile din luna iunie. Stoop, strigă şi BMW- săli a CAPELEI CREŞTINE LOGOS
lor de misionăriţe ceva, o broşurică ul chiuie din toate încheieturile lui SPERMATIKOS. Comunitatea italo-
mignonă, color redactată şi tipărită bătrâne, oftează, sughite. Moare. Co- romena îşi caută loc în faţă< “pardon,
cu un text care spune că azi afli o idee boară din autoturism plini de voie bu- pardon, mi scusi”, spun, şi colegii de
care mâine poate să dea roade. Nu nă, excitaţi de perspectiva unei ceva, workshop îi privesc intimidaţi plăcut,
rata nimic, niciodată nu se ştie de un- o aventură. „Ăştia în veac de veac nu iată ce înseamnă capitalismul< mobi-
de sare iepurele unei afaceri rodnice, vor ajunge capitalişti”, îşi spune Şfeic, litatea capitalului, globalizare, se mută
scrie acolo în broşurica promoţională le place mai mult vânzoleala decât capitalurile şi vin şi la noi, aşa par să
şi Ilie dă din cap cucerit de sloganul munca serioasă, îşi spune pe când toc- spună privirile tihnite şi îndatoritoare
acela promoţional, cel puţin la fel cum mai se adună în faţa intrării la casa ale participanţilor la workshopul al
firmele italo-romena fură cucerite de de pe străduţa umbrită de platani cu cărui titlul - LUMEA BANILOR ŞI
sex-appealul misionăriţelor. o placă mare, albă, cu înflorituri pe LUMEA LUI DUMNEZEU - este
margini< CAPELA CREŞTINĂ LO- scris mare pe un fel de tablă stranie,
GOS SPERMATIKOS, scrie acolo ne- mai ales pentru Guido şi Antonio care
* gru pe alb şi comunitatea italo-rome- n-au mai văzut aşa ceva, ei provin
na chicoteşte foarte excitată< ia, te uită, dintr-o ţară majoritar catolică şi acest
e ceva cu spermatikos, zice, vă place lucru este de înţeles, nu-i aşa Guido,
– Mergem la seminar, întreabă, şi fetelor aici la CAPELA CREŞTINĂ îl întreabă Şfeic, că doar acolo la voi
italo-romenii se uită la el amuzaţi. LOGOS SPERMATIKOS, le întreabă stă papa, în fond nu întâmplător au
– Văd că vrei să te faci capitalist şi ele pornesc a chicoti, cum să nu le românii vorba populară< “drept cine
foarte serios, îi spune Guido preocu- placă dacă aici lucrează, adică nici n- te crezi tu, papa de la Roma?” Aşa îşi
pat, pe când urcă în BMW-ul lui cam ar putea spune aşa, nu lucrează, e spun unii, altora când vreun seamăn

53
Poesis interna\ional ProZ{ decembrie 2010

de-al nostru valah are o părere atât ge-te din sărăcia în care te-a născut nul tău, în Merţanul tău, în al tău Ford
de bună despre sine încât nu-i mai maica ta. Mondeo, robule al lui Dumnezeu.”
poţi ajunge cu prăjina la nas, o altă La asemenea vorbe toţi cei din sală Pe măsură ce domniţa cu sfârcuri ivite
expresie poporană. “Ce vrei, nu se uită ca drogaţi, cel puţin aşa îi par de sub bluză rostea cele de mai sus,
înţeleg ce spui”, îi bolboroseşte Guido< lui Şfeic care îi priveşte cu atenţie. asistenţa părea adormită asemenea
“ce treabă ai cu Papa?” “A, nimic, chiar Guido trage ca de obicei ocheade narcomanilor, asemenea ălora de prin
nimic, ziceam numai că voi sunteţi primprejur după frumuseţile locului, mănăstirile musulmane, a dervişilor
catolici majoritari din cauză că papa la fel şi celălalt< ”Alta nu aveţi în minte învârtitori care intră în transă, se ex-
e acolo la voi.” Nu apucă să răspundă decât femeile”, le spune şuierat şi taziază treptat, îşi pierd firea, capul şi
Guido cum e treaba că intră o doam- puţintel agasat. “Chiar şi aici, în sfânt toate cele, “haleluiah”, zice mulţimea,
nă care pare a fi pastor, conferenţiar locaşul acesta, să nu poţi tu să te dez- mai apoi subliniază prin anumite sin-
sau, mă rog, ceva din amândouă. Ita- bari de meteahna asta care pe mine tagme cu valoare vocativă după cum
lo-romenii se holbează la ea, are ca la unul nu mă deranjează, dacă n-ar fi urmează. Spre exemplu, domniţa zice
patruzeci de ani, un corp foarte şic să fie obligaţia de a face treabă. Vrem aşa< "Aminteşte-ţi de Iehova, Dum-
are pastorul-conferenţiar, arată bine, să devenim capitalişti sau de-ăştia, nezeul tău, pentru că el ţi-a dat pute-
nişte sâni puternici se arată de sub o cum le spune, casanove rătăcitoare pe rea să fii prosper" (Deuteronom,
bluziţă strânsă, de culoare mov, şi a la tot felul de icoane ?”. 8<18). “Nu te teme de Mamona, nu-ţi
dracu’ să fiu dacă nu se întrevăd sfâr- – Puţin ne uităm şi la viitoarele fie frică de arginţi că Domnul i-a făcut
curile, ai zice că nici nu poartă sutien patroane, în fond putem foarte bine pentru tine, ca să-i ai”. “Halelujah”, se
şi chiar aşa şi e. Poartă sutien sau nu, să fim şi una şi alta, mai şi trăim viaţa, aude ca un fel de geamăt sexual, “aşa-
se întreabă comunitatea de afaceri ita- nu ne chinuim încontinuu, ce, ai două i, Doamne”, murmură din când în
lo-romena. Nu poartă. În timp ce ita- vieţi, mio socio? când mulţimea seminarizată, aţâţată
lo-romeni se confruntau cu asemenea – Asta aşa e, nu avem, aşa că mai de vorbe, de spusele femeii< “nu te te-
dileme, pastorul-conferenţiar ajunge bine să fim eficienţi, înţelegi, să nu me, mielule, de Mamonna, Domnul
la masă, la catedră, îşi pune o frumoa- pierdem vremea. Mai bine să ascul- Dumnezeul tău te vrea cu bani, de
să pereche de ochelari cu rame ele- tăm ce spune madona asta cu sfârcu- când am apucat pe căile preoţiei mi-
gante, se întoarce din profil, priveşte rile abia dosite dincolo de bluza de am legat viaţa de menirea asta minu-
deodată dusă pe gânduri la titlul mare mătase< “Ascultă, rob al Domnului, nată prin care mi-am dorit să împac
scris pe tablă ca şi când ar încerca să- trebuie să doreşti prosperitatea ta, a bogăţia cu credinţa şi i-am căutat pe
i stoarcă toate semnificaţiile. Se lasă familiei tale şi a poporului din mijlo- cei bogaţi din Cartea Sfântă şi i-am
o linişte mare şi doamna se întoarce
cul căruia te-ai ivit!” “Asta cam aşa-i” găsit pentru tine, miel al Domnului”.
spre ei cu un aer aproape visător.
Puţin mesianic. Vag prevestitor. “E încuviinţează intimidat Ilie< “nu eşti “Halelujah”, murmură seminarul, “ha-
vremea să înceteze această multise- fericit doar când eşti sărac asemenea lelujah”, zice, şi misionăriţa revarsă
culară dihonie între ban şi bunul lui tanti Mărioara XE "tanti Mărioara" asupra lor un şuvoi de personaje din
Dumnezeu”. Se întoarce Guido spre , fosta nevastă a lui conu Jorj, meca- vechime< Abraham, şi Iacob, şi Moise,
Şfeic Ilie şi-l întreabă precipitat< “ma, nicul de locomotivă”. Linişte, se lasă şi David, şi Solomon, şi Isaia, şi Iere-
mio amico, ce e aia dihonia?” Ilie dă din nou o linişte pilduitoare şi vocea mia. Halelujah, binecuvântat fie
din mână, îi strecoară scurt sensul păstoriţei, a misionariţei se înalţă me- Domnul în veacul veacurilor… şi Ne-
mai uşor de înţeles< “dihonia e supă- lodioasă în marea năucă de partici- emia, şi Elisei, şi Elia< “nu uitaţi da-
rare, ceartă, ai capito?” “Si, si, molto panţi la workshop< “ascultă la mine, rurile scumpe pe care I le-au adus
interesant< dihonia, zici? Chiar aşa e, înveţi şi vei progresa, orice idee în- Magii, Pruncului< aur în sipete mari”
mare dihonia între il dio şi dolar, şi seamnă bani. Să facem bani, e vremea “Halelujah”, murmură seminarul, “ha-
zici că doamna asta fără sutien vrea să fim bogaţi, să nu mai stăm la mar- lelujah”, zice. “Ajută-mă, Doamne, să
să o rezolve, e bine”. Şfeic îl străfulgeră ginea istoriei, să nu mai fim pastorali, plătesc la timp facturile, să am grijă
din ochi, e vremea să nu mai facem fără vlagă”. Dă din cap emoţionat Ilie de bunul mers al afacerilor mele, să
mişto de toate cele, par să-i spună pri- Şfeic. Se întoarce spre cei doi şi le şop- nu întârzii la achitarea impozitelor,
virile lui mustrătoare viitorului aso- teşte înfrigurat< aşa să fie, amin, amin, zic vouă, că cei
ciat. Între timp conferinţa continuă, – Voi, în calitatea voastră de ma- care nu vor plăti la timp şi cu bună
doamna se agită, cântă vocalele, se caronari care nu aţi trăit în epoca de credinţă vor ajunge în Iadul plin de
opreşte ca să tragă după ea asistenţa aur, nu ştiţi ce e cu societatea comu- executori judecătoreşti şi faliment se
prin tăcerea semnificativă a pauzelor nistă multilaterală, mai bine ascultaţi va numi el în veacul veacurilor”.
de gândire pe care şi le permite, la la misionăriţa asta aşa de sexi cu – Pauză, strigă o ministrantă, o
care îi îndeamnă. Femeia le spune, şi bluziţă vaporoasă cum ne îndeamnă jună preoteasă din aceea care i-a acos-
translatoarea o îngână repede, repede, la prosperitate< “veniţi de vă îmbo- tat şi pe ei. Vă rog să treceţi pe la con-
în acelaşi fel cântat puţin< găţiţi, robi ai Domnului, sărăcia este tabilitate, să achitaţi contravaloarea
– Tu trebuie să fii bogat, omule, un păcat greu, nu este nimic mai workshopului, strigă ministranta şi
să nu-ţi fie ruşine de treaba asta, de groaznic decât sărăcia, nimic mai ne- mulţimea se dezmeticeşte ca dintr-o
chemarea asta la care te îmbie Dom- omenesc, nimic mai înspăimântător, scufundare în extaz.
nul care nu vrea căderea creaturilor e vremea să ai, să dobîndeşti, să fii tu
sale, îmbogăţeşte-te, robule şi drep- însuţi prin tine şi prin banii tăi, să
tmăritorule mieluşel, fii bogat, smul- urci calm în Opelul tău, în Volswage- (fragment de roman)

54
ioan moldovan

Scurtă proză

Câtă vreme trecuse de când nu ne văzuserăm? O viaţă. Eram în viaţă, bătrâni, aproape foarte bătrâni. Sosind, totuşi, la
nuntă, în mulţimea de invitaţi călătorind prin locuri încă răcoroase, la început de primăvară, seara, printre prunii şi
merii şi vişinii încă neînverziţi, mergând tăcuţi spre Sala de Petreceri, noi nu ne mai vedeam . Iar tu erai singură, pornită
parcă să rupi – de îndată ce ai fi avut ocazia – distanţa dintre noi. Ai şi făcut-o. Habar n-am de unde ai făcut rost de
două biciclete, m-ai îndemnat din privire să te urmez, te-am urmat. Te-am urmat plin de vinovăţie faţă de buna mea
Stăpână care, nemaiputând suporta avansurile tale neruşinate (bătrâni, aproape foarte bătrâni?)şi ardoarea mea neascunsă,
a plecat. Am aflat că plecase de la o doamnă mai înţeleaptă care, pur-şi-simplu înlăcrimată, mi-a şoptit< — A plecat,
domnu’ Moldovan, a plecat. Şi-atunci, ca în tinereţe, când iubita mea – ca luată de un vârtej noros – mai fugise o dată
de lângă complicităţile mele (să fi fost ele reale?), m-am luat după ea, disperat, înfricoşat, gata să ies din vis. Şi ieşind.

Albastru ultramarin

sub pleoape uneori


când le apeşi obosit
şi pe pereţii caselor din ţara mea
în spuza de pe obraji şi de pe coapsele
puşcăriaşelor duse la îmbăiat
trotuare flori umede vecini – o imensă
maşinărie părăsind lumea
o glorie cu legăturica în spate
muzici demente
ca într-un loc unde nu mai mergem
şi-l visăm în uitarea a toate

55
Poesis interna\ional PoeZie decembrie 2010

Miercuri de noiembrie

Am pus clei să se prindă şoricelul şi acum mi-e frică


să mărturisesc

caraghios, de o mie de ori

înfricoşat de vederile colorate din timpul somnului


lăudate de toţi nutriţioniştii puşi pe căpătuială

vesel doar în vis şi şi acolo doar în trecere


atât cât fericit îl strâng în braţe pe cel de-al doilea tată

deşi în braţele mele s-a înmuiat el căzând greoi


în faţa liului pe cimentul răcoros

care nu mai urcă pe nimeni nicăieri

Un singur poem

S-a cam golit sacul cu motive


A sărăcit mama cu energii
S-a răcit limba cu bunătăţi de pomană
Trei pliuri noi pe burta zilei
Trei riduri noi pe lângă cele nouăsutenouăzecişişapte vechi
Mormolocii de ceară din urechi s-au făcut broaşte
Noroiul continuă să ne împroaşte
Boaşele vedetelor porno s-au învineţit
Zeul indic s-a învechit de tot şi mai tare s-a fâlfâit
Mânjii nu mai sunt decât carne de mânzat
Degeaba luptătorul de sumo împrăştie sare în arenă mai pe-nserat
Obrajii sfârcurile fondurile de deplasare s-au supt
Ticăie pe masa ondulatorie călimara umflată de vânt
Năstase Tănase şi alte alunecări de pământ

Tren de întoarcere

Înainte de moarte voi deveni tot mai politicos tot mai solemn
Iată un vis ca lumea
Scrisul tot mai gros
Instrumentele stilul nu vor mai fi de nici un folos
Părinţii înveseliţi tot mai strâns mă vor îmbrăţişa
Eu însumi îmbrăţişându-i nu-i voi mai lăsa să-mi pună urechea pe creierul stins
Lacrimile noastre nu vor mai avea vreun învins

Numai într-un tren de întoarcere mai pot scrie


Cu litere care mă tem că nu mai pot să învie
Ca în poveste
Dimpotrivă, pe dos
Înaintea aproape că nu mai este
Dar ce lungă şi sângeroasă poveste

56
decembrie 2010 PoeZie Poesis interna\ional

De lucru

Stricat de viaţă stricat de neviaţă


de gât cu mainimicul care mi-s
un aparat de fabricat toxine greaţă
mă mai prezint doar ca trimis
de Vechiul Tărâm
de unde am venit ca să dărâm
pe-aici ce e de dărâmat
dar nu mai e de lucru – pace
iar îngerul mi s-a-ncruntat
s-a pus în somn suspină doar şi tace

Tot februarie

După ce am vestit ce-am vestit


nu-mi mai iese nimic în lume
aştept doar
să răspundă unul sau altul dintre fii
răspunsul lor – ca iarba ca frunza şi iarba

într-o mică redacţie în care din când în când vine


vreun nebun
şi astfel ne înmulţim

o ceaţă silitoare
ca-n ţările prestigioase şi irecuperabile

aici şi-n orice crâşmă în vreun colţ


e-o pată roz şi-n jurul ei doar biluţe verzi
cu zumzetul şi sănătatea lor de fiinţe tinere

trebuie să ai răbdare
până la urmă ţi se ridică singură casa
şi te înghite cât ai zice

Alt singur poem

Un sac de piele plin cu apă călâie


Sunt. Un sac umblător apatic
Câte-un boschetar sugând lămâia pubelei
Mă înghionteşte cu cotul
De-mi sună apa-n sac. Dar nici eu nu pot şti totul.
Tocmai de-aceea vine-o elevă de la Şcoala Normală
Şi se trânteşte nonşalant peste mine
Eu sunt salteaua ei cea mai odihnitoare
Sub soarele ce răsare şi astăzi din veşnicul verdele soare.

(din volumul Mainimicul, `n curs de apari\ie


la Editura Cartea Rom]neasc[)

57
attila F. Balázs

Attila F. Balázs was born


on 15 January 1954 in
T]rgu Mure;, Romania. A
graduate of the Institute
of Catholic Theology in
Alba Iulia, he has lived in
Bratislava (Slovakia) since
1989. He has published
ten books of poetry and
numerous translations.
In 1994 he received the
first “Madach” award for
his poetry. His poetry has
been translated and
published in anthologies
and literary reviews in
Slovakia, Hungary, the
Czech Republic, Slovenia
and Romania.

58
decembrie 2010 Poetry Poesis interna\ional

Props

in my 2 x 4 room I have gathered rags


from stolen attics
centenary bowls
decanters woolcards
ancient painted and carved pots
flax tresses
inkpots
pestle mortars
sheep bells
meat jacks
that all were strung in my collection
including the beloved books
I carefully packed
in logically elaborated disorder
each time I moved
and I did not accept any intrusion
I gave the honest-minded maid
who set the house in order a free day
then I waited in the benumbing silence’s trap
for something I was never able to name
whispers and intuition
on the shell’s wave.

The Crumbled Town

where is the town I came to unexpectedly


on that day in January
a stranger in the identical route’s labyrinth…
I look for highways
that once were mine
stuck to my legs
Bod Péter, Damjanich,
Kosztolányi, Erkel, Martinovics,
Gyulai, Kossuth, Móricz, Csokonai,
Katona, Mikes, Kisfaludy, Mikszáth,
Tinódi, Berzsenyi, Eötvös, Szigligeti,
Kölcsey, Fadrusz, Deák, Balassi –
they all have run away
and now unknown street names
walk down the streets
I’m lost forever.

on Csoma Sándor’s statue


some turtle doves swagger
and leave droppings
putting whitness on its eyes
blinding the undying man
an endless prudent atitude hey hey
swallows and Balcanic turtle doves
in the central market
in the lustre without shininess
in parks
in new blocks-of-flats
and abandoned houses

59
Poesis interna\ional Poetry decembrie 2010

all these places you put your nests


hey go the cuckoo
look for your home somewhere else
a pilgrim in another country

In The Backstage

what nobody says< he is an orphan


and melts like any colored steam
in the inclined sky
or he loses himself in the large world
a trembling letter written on a freight train
a sign in the man’s history
a lost trace< is this the truth
or just the imagination’s land?

the face crumbled on the old decorations


we ate like strangers
death’s youth
looks for her own life
and if she does not find it
she has the appearance of an orphan
having the parents alive
inappropriate cloth

only what can make us invisible


is undying
only what can be lived is death
is the pathway blocked?
shall we believe
the world turns round with it?

translated by Sue Wootton

In Endless Awaiting

In my upholstered loneliness
I always revive like a song
voice warming the darkened mirror
where my image appears,
or the moon which I watch
till the light hurts my mind

translated by Vasile Baghiu

60
Antologiile formatoare (II)
Întotdeauna Vînt potrivit pînă la tare

N u-mi mai aduc


aminte exact împre-
jurările în care am aflat de această mi-
nunată carte, în orice caz au trecut
ceva ani buni de atunci, în schimb
v. leac
un grup de scriitori marginali dintr-
o anumită zonă a ţării, mai precis Ba-
natul, care au adus ceva nou în poezia
românească din vremea aceea. Că nu
s-au bucurat de o suficientă vizibili-
îmi amintesc perfect senzaţia de miraj tate în perioada respectivă, asta nu
pe care am simţit-o. Tot repetam în mai e treaba lor. Dar acum se bucură?
minte „vînt potrivit pînă la tare”, „vînt Dacă citeşti antologia îţi dai seama
potrivit pînă la tare”. Aşa au început cam ce poezie scriau aceşti poeţi ger-
căutările, goana după vîntul potrivit. blioteca> că pot merge să-mi aleg ce mani din România, prin anii ‘60, ‘70,
Toţi îmi spuneau că ştiu de carte, doar vreau> că n-o să-mi pară rău etc. etc. şi mai tîrziu ‘80. Aproape toţi au fost
că n-o au> alţii ziceau c-au şi citit-o. În cît timp trebuie să fim acolo, l-am persecutaţi de securitate, au fost
Crezi că n-am încercat la bibliotecă, întrebat. Imediat, a zis. închişi, cazul lui William Totok şi al
la toate bibliotecile din zonă şi la toţi Vreau să-ţi spun că a fost una din altora. Alături de cei zece poeţi anto-
ciudaţii pe care îi ştiu? Au mai trecut cele mai bune zile pe care le-am avut logaţi, din Aktionsgruppe Banat, anii
doi sau trei ani pînă am reuşit s-o gă- de cînd eram anticar ambulant. La el ’70, mai făceau parte Ernest Wichner
sesc, bineînţeles, a fost o întîmplare. am găsit, în sfîrşit, Vînt potrivit pînă şi Herta Müller. Pentru mine ei rămîn
Eram în Atlantic, aşteptam un amic, la tare şi alte rarităţi, printre care şi nişte eroi. Eroi ai timpului nostru.
care întîrzia de data asta – el nu întîr- Cartea de iarnă. După lectură, aproa- Ar fi inutil s-o mai lungim, dar
zia niciodată –, cu el trebuia să merg pe tot ce ştiam despre poezie pînă nu înainte de a ne pune o întrebare
la comunitatea evreilor să verificăm atunci s-a dus naibii. În sfîrşit găseam simplă< De ce această carte nu a fost
ce noutăţi au mai apărut. Acum tre- ceva, a-l-t-c-e-v-a decît marea şi mij- reeditată nici după 20 de ani? Uite, o
buie să-ţi spun că la comunitatea locia poezie pe care o citisem la ne- întrebare la care eu nu pot răspunde.
evreilor exista un apartament unde număratele recomandări pe care le În schimb se reeditează, dar mai ales
se depozita, în cazul în care cel dece- primeam fără comentarii etc.> acel al- se publică zeci de cărţi de poezie
dat nu avea urmaşi, toate bunurile, ceva care te face să închizi cartea (de proastă. Mai mult, editura Cartea Ro-
inclusiv biblioteca. Pe noi ne interesau plăcere, evident> şi naiba mai ştie de mânească a publicat în 2006 o anto-
doar cărţile, mai ales că le cumpăram ce) şi să-ţi aprinzi imediat o ţigară. logie de poezie americană contem-
la un preţ derizoriu. Trebuie să-ţi mai Nu cred. Astea sînt ideile unor teore- porană de toată jena, din care nu poţi
spun că pe atunci eram anticar am- ticieni minori, nici măcar nu sînt idei- alege mai mult de trei poeţi. De ce nu
bulant. Între timp în Atlantic intră un le lor< ei nu au idei proprii, ei repetă au reeditat Vînt potrivit pînă la tare?
alt amic, un pictor< Viorel Simulov> nişte scheme. Cu ce ar fi mai puţin Sînt sigur că aveau un succes de piaţă
îmi spune că nu de mult i-a murit ma- importantă antologia aceasta decît an- mai mare, iar pe de altă parte se făcea
ma> că a vîndut vechea casă din Gai> tologia întocmită de Mircea Ivănescu cumva, ca să zic aşa, dreptate, în fine.
că ar avea nevoie de ajutor să-şi mai din poezia americană? Cu nimic. Şi Sînt multe lucruri absurde care se în-
ducă din lucruri la noua locuinţă pe ştii de ce? Aici nu este vorba de poezia tîmplă, şi care pe mine pur şi simplu
care tocmai a cumpărat-o, în fine, o unui continent întreg, de cei mai buni mă depăşesc. Cine este interesat de
altă întreagă poveste. Printre altele poeţi care au avut libertatea să scrie poezie, nu are decît să caute vînt po-
mi-a spus că nu-l mai interesează bi- cum au vrut muşchii lor. Nu. Ci de trivit....

Vînt potrivit pînă la tare. Zece tineri poeţi germani din România< Anemone Latzina, Franz Hodjak, Rolf-Frieder
Marmont, Johann Lippet, William Totok, Richard Wagner, Rolf Bossert, Horst Samson, Helmut Britz. Antologie şi
postfaţă de Peter Motzan, traducere de Ioan Muşlea, cuvînt înainte de Mircea Iorgulescu, Editura Kriterion, Bucureşti,
1982.

61
Poesis interna\ional anChet{ decembrie 2010

Poezia rom]n[ actual[

M asiva antologie a
lui Marin Min-
cu, Poezia română actuală e exem-
plară în multe privinţe. Efortul teo-
retic al criticului care face apel la
octavian soviany
ziei postbelice. Iar omisiunile nu
trebuie puse neapărat pe seama su-
biectivismului şi a cunoscutelor
idiosincrasii (existente, e adevărat,
şi ele, în discursul critic al lui MM).
mai toate resursele receptării actuale Dacă autorul antologiei manifestă
pentru a articula o diacronie vero- rezerve faţă de anumiţi lideri ai pro-
similă a liricii de după război este moţiilor mai vechi (Ana Blandiana,
cu totul remarcabil şi se întemeiează Adrian Păunescu, Constanţa Buzea,
pe o teorie nu textualistă, ci expe- Mircea Dinescu etc) o face (şi) din
rimentalistă. Căci Mincu are meri- perspectiva unui anumite idei ex-
tul de a fi teoretizat pentru prima perimentaliste de poeticitate, care
dată în context critic românesc denunţă drept oarecum perimate
noţiunea de experimentalism sau astăzi formule lirice ce păreau per-
neoavangardă, preluată de la No- fect credibile cu două decenii în ur-
vissimi italieni, care ar fi putut să mă. În fond, Mincu a fost un per-
concureze cu succes conceptul mai petuu avangardist, un căutător ob-
alunecos de postmodernism, care stinat al noutăţii şi a manifestat des-
fascina critica de la mijlocul anilor
chidere mai ales faţă de acele tenta-
80. Dincolo de solidul său aparat
teoretic, antologia lui Marin Mincu tive care aduceau, în peisajul adesea
se remarcă însă şi prin ştiinţa auto- obosit şi autosuficient al literaturii
rului său de a găsi pentru fiecare române, fascinaţia noului. Iar lupta
dintre autorii antologaţi textele cele lui cu „cârcotaşii” şi „babele” criticii
mai reprezentative, şi adesea, cele (Poezia română actuală se integrea-
mai convingătoare din punct de ve- ză organic printre episoadele acestui
dere estetic. Astfel că, în paginile război) era, până la urmă, recon-
antologiei, spiritul geometric face fortantă. Într-un climat cultural ca-
mereu o casă bună cu spiritul de fi- racterizat prin indolenţă şi atrofii
neţe, constructul teoretic e mereu ale organului teoretic, dacă MM n-
secondat de admirabile intuiţii, teo- ar fi existat, trebuia cu siguranţă in-
reticianul şi criticul se constituie în- ventat, cu toate gasconadele sale de
tr-o instanţă pe deplin credibilă. Si- etern muşchetar şi cu toate „ţâfnele”
gur că există şi autori importanţi lui, adesea justificate. Spiritul său se
(sau consideraţi ca atare) pe care regăseşte la tot pasul în această an-
autorul îi lasă pe dinafară, dar aceste tologie care (vrem sau nu vrem) ne
absenţe nu modifică întru nimic vi- oferă imaginea cea mai verosimilă
ziunea lui de ansamblu asupra poe- a poeziei de după război.

Poezia rom]n[ actual[, de Marin Mincu, antologie `n 3 volume, Editura Pontica, 1998-1999

62
decembrie 2010 anChet{ Poesis interna\ional

Un minut printre haiku-uri

M efienţa unora pri-


vind posibilitatea
de a transplanta haiku-ul şi în litera-
tura română mi se pare pe deplin în-
dreptăţită. Specia aceasta, extrem de
viorel mureşan
re, nu mai mult de trei ar fi cărţile de
lirică niponă care au dat imbold acestei
flori exotice, rătăcită pe solul nu întot-
deauna bine cultivat al doinei noastre
naţionale.
fragilă şi cu o morfologie inimitabilă, Acestora li se adaugă şi o mică bi-
poate trăi doar în limba, în mentalita- bliotecă critică formată din mai multe
tea religioasă, în matricea spirituală în eseuri risipite, în special, în câteva nu-
care s-a născut. În afara acestora, hai- mere ale revistei „Secolul 20”, un per-
ku-ul agonizează, ca plantele de seră, tinent studiu de I. Constantinescu, pu-
care, la cea mai mică adiere venită din blicat în volumul Introducere în lite-
afară, se pot ofili. A existat şi mai există ratura clasică (1978) şi, desigur,
fascinaţia acestui joc, mai mult al fan- ambiţioasa încercare de la Dacia, din
teziei decât al limbajului. Uneori, cum 1989, Interferenţe lirice. Constelaţia
se întâmplă şi în natură, jocul a prins, haiku, semnată de Florin Vasiliu şi
iar urmaşii nejaponezi ai lui Basho, in- Brînduşa Steiciuc.
diferent de limbă şi meridian, n-au fost luată de Editura Ştiiţifică şi Enciclope- Astăzi, în literatura română e liber
decât mari poeţi< Ghiorghios Seferis, dică în 1981 sub titlul Tanka-haiku. la haiku, poate şi pentru că referinţele
Antonio Machado, Octavio Paz, Giu- Antologie de poezie clasică japoneză, nu sunt foarte multe şi nici foarte ri-
seppe Ungaretti. traducere semnată de Ion Acsan şi Dan guroase. Aş vrea să cred că acei poeţi
În afara unor vagi informaţii, la noi Constantinescu, de data aceasta în- care nu-l cultivă cu obstinaţie, înţeleg
ideea a putut prinde contur cam de- soţită şi de o comprehensivă prefaţă a câte ceva. Mă gândesc, în primul rând,
odată cu apariţia poemelor într-un vers celui dintâi. În 1974, Editura Albatros la o mai mare implicare a cititorului la
(1936) ale lui Ion Pillat. În prefaţa ace- publica o ediţie bibliofilă intitulată Hai- acest tip de edificiu din material foarte
lui volum, Pillat intuia coordonatele ku – Lirică niponă. Cele cinci volume, puţin, pe care trebuie să-l ştii selecta
esenţiale ale speciei nipone înrudite cu format de buzunar, într-o casetă legată din foarte mult. Chiar lipsa titlului lasă
poemele sale într-un vers< concizia şi în mătase, cuprind haiku-uri din 74 de prezumtivului cititor o mai mare liber-
unicitatea. Tot pe atunci plutea în aer poeţi niponi, din secolele XVI – XX. tate de participare. Cred că într-un hai-
şi teoria lui Paul Valéry legată de versul, Ilustraţiile şi prezentarea grafică, re- ku lucrurile stau precum într-un eseu,
câtorva dăruit de Divinitate, pe care marcabile, aparţin lui Emil Chendea, dacă nu mă înşel, al lui Mallarmé, un-
Arghezi, independent, îl numise slova autor şi al copertei colecţiei Romanul de, dansatoarea nu e o femeie, ci o me-
de foc. Traducerile au început să vină secolului XX, dacă vă mai amintiţi, căci tataforă ce rezumă mişcările vieţii. Rea-
abia în anii micului dezgheţ al regi- de prin 1975 graficianului i s-a pierdut litatea în haiku e numai un nimb, un
mului totalitar. Mai întâi a fost Din li- urma. Prestigiul antologiei era asigurat sigiliu fantomatic, care încearcă să cir-
rica niponă, Editura Univers, 1970, cu- de un cuvânt înainte, traducere şi note cumscrie o clipă anume din natură.
prinzând tanka şi haiku, dar şi poeme de Dan Constantinescu. Masa de texte Pentru că autorul de haiku e un om
de altă factură, în tălmăcirea unor Ion a acestui adevărat odor liric am regă- care înregistrează nişte fapte ce se pe-
Acsan, Ioanichie Olteanu, Dan Con- sit-o, sporită, în ediţia din 2002 a An- trec, ferindu-se ca de foc să nu alunece
stantinescu, Virgil Teodorescu, toţi tra- tologiei de poezie clasică japoneză (ree- în limbajul figurat. Iar haiku-ul său e
ducători trecuţi prin lirica altor limbi. ditare), Ion Acsan, Dan Constantines- versul care vrea să spună mai mult de-
Într-o formă reînnoită, cartea a fost re- cu, de la Editura Mondero. Prin urma- cât spune în aparenţă.

Din lirica nipon[, traduceri de Ion Acsan, Ioanichie Olteanu, Dan Constantinescu, Virgil Teodorescu, Editura
Univers, 1970
Haiku, liric[ nipon[, 5 volume, traducere, note ;i cuv]nt `nainte de Dan Constantinescu, Editura Albatros, 1974
Tanka-haiku. Antologie de poezie clasic[ japonez[, `n traducerea lui Ion Acsan ;i Dan Constantinescu, cu o prefa\[
de Ion Acsan, Editura :tiin\ific[ ;i Enciclopedic[, 1981

63
Jan h. mysjkin

Jan H. Mysjkin s-a născut pe 16 noiembrie 1955 la Bruxelles. După studii de


cinematografie la Bruxelles şi de filozofie la Gand, a lucrat mai mulţi ani ca
muncitor necalificat în industria textilă. În 1990, a primit Premiul pentru
traducere literară al Comunităţii Flamande, instalându-se apoi la Paris, în 1991,
ca scriitor şi traduc[tor. A locuit pentru di perioade la Bucureşti, unde a lucrat cu
poeţi români, traducând recent o antologie de poezie românească contemporană
şi Întâmplări în irealitatea imediată, cărţi apărute în Olanda. A publicat mai multe
volume de poezie, printre care Spel van spiegels / Sonnetten in beweging (1990)>
Verlangen, eksplozie (1994)> Hersenslag (2000)> Kosovo (2006) şi Voor mijn ogen
ligt het zwijgen (2010). Este un reputat traducător din neerlandeză, franceză,
germană şi română.

64
decembrie 2010 PoËZie Poesis interna\ional

De ware reis

Na de dood reïncarneert de ziel in een dierenlichaam.

Ik zag een olifant met een houten been,


een stekelvarken met buikloop,
blinde apen, gekleed als godheden,
een lam konijn,
een papegaai zonder pluimen,
lepreuze apen met bloedende billen,
een hond die leed aan krankzinnigheid.

Ik vraag me af welk plezier de ziel daar is gaan zoeken.

Le vrai voyage

Après la mort, l’âme se réincarne dans un corps d’animal.

J’ai remarqué un éléphant à la jambe de bois,


un porc-épic atteint de diarrhée,
des singes aveugles, vêtus en divinités,
un lapin paralytique,
un perroquet sans plumes,
des singes lépreux aux fesses saignantes,
un chien atteint d’aliénation mentale.

Je me demande quelle sorte de plaisir l’âme était venue chercher là.

traduit en français par l’auteur

Adevărata călătorie

După moarte sufletul se reîncarnează într-un trup de animal.

Am observat un elefant cu picior de lemn,


un arici bolnav de diaree,
maimuţe oarbe, drapate ca zeiţele,
un iepure paralitic,
un papagal fără pene,
maimuţe leproase cu fese sângerând,
un câine devenit alienat mintal.

Mă-ntreb ce fel de plăcere află sufletul în toate astea.

traducere în limba română


de Constantin Abăluţă

65
4 sonete de Charles Baudelaire
în traducerea lui Octavian Soviany

Corespondenţe Muza venală

Natura e un templu unde pilaştri vii Tu, muza mea, ce umbli cu sânul rebegit,
Adeseori scot vorbe confuze şi solemne> Deşi ai fost amanta luxoaselor palate,
Trecând zăreşte omul păduri-păduri de semne În serile acestea de iarnă-ndoliate
Ce-ncep prieteneşte din ochi a-l cântări> Ce vreasc o să-ţi dezgheţe picioru-nvineţit?

Ca nişte lungi ecouri ce-ngemănat suspină, Ai vrea să-ţi încălzească deci braţele brumate
Pierzându-se-n tenebra adâncii unităţi, Lumina ce mijeşte în geam, pipernicit?
Precum ale luminii şi nopţii vastităţi Să-ţi umpli punga goală, gâtlejul hămesit,
Culoarea cu parfumul şi sunetul se-mbină. Vei sărăci de aur iar bolţile-azurate?

Sunt unele parfumuri ce parc-ar fi copii, În fiecare seară, ca un copil de cor,


Cu ton blajin de flaut şi verzi ca o câmpie, Pentru puţină pâine, scânceşti îngrozitor
Iar altele – corupte, cu aspre gingăşii, Te Deum-uri scârnave, aşa cum ţi se cere,

Vorbind de-a nesfârşirii trufaşă lăcomie, Sau îţi arăţi toţi nurii, biet clovn înfometat,
Ca moscul, ambra, smirna, ce cântă-n graiul lor Iar râsul tău lugubru e-n lacrimi umectat,
Al simţului şi minţii extaz mistuitor. Făcând burtăverzimea să moară de plăcere.

66
decembrie 2010 PoeZie Poesis interna\ional

Frumuseţea

Eu, omule, -s frumoasă precum un vis de cremeni,


Iar sânii mei, de care atâţia s-au strivit,
O dragoste-i inspiră poetului smerit
Şi mută şi eternă, materiei asemeni.

Tronez peste azururi precum un sfinx ciudat,


Dar trupul meu ascunde o inimă de gheaţă>
Mi-e silă de mişcarea ce liniei dă viaţă
Şi n-am plâns niciodată, şi nu m-am bucurat.

Poeţii, contemplându-mi posturile severe


Ce-n ochii lor drept cópii de monumente par,
Îşi vor petrece viaţa în studii austere,

Căci am, spre a-i seduce pe-aceşti iubiţi bizari,


Oglinzi ce fac frumoase chiar lucrurile terne<
Doi ochi, doi ochi în care lucesc lumini eterne.

Sed non satiata

Ca nopţile de brună, totem cu chip ciudat,


Amestecând parfumuri de mosc şi de havană,
Cioplită de vreun Faust sălbatic din savană,
Al miezului de noapte copil întunecat,

Mai mult decât de opiu sau vin sunt desfătat


De elixirul care din gura ta emană>
Cînd poftele-mi spre tine le port în caravană,
Din ochii tăi bea apă plictisu-mi însetat.

Prin ochii-acestia negri, lucarne firii tale,


O, demon fără milă, revarsă foc mai moale,
Nu-s Styxul, să-ţi sting para la rând de nouă ori.

Şi nu pot, vrăjitoareo cu pofte infernale,


Frângându-ţi superbia, să ies biruitor
Făcând pe Proserpina-n culcuşurile tale.

67
Cristian Popescu, autor al lui Nenea Hyperion

E vident, despre filiaţia


caragialiană a poeziei
lui Cristian Popescu s-a scris mult şi
apăsat. După cum, de altfel, era şi na-
tural să se scrie – mai întâi pentru că
ştie „de ce trag clopotele” întruna –
nu în acest sens, aşadar, înţelege Cri-
stian Popescu să-l „reîncarce” pe Ca-
ragiale. În ce-l priveşte pe nenea Iancu
şi literatura lui, pe poetul nostru nu
radu vancu
Ridicând perifericul şi marginalul la
rangul marii arte.
După cum ştim, în Caragiale sau
vârsta modernă a literaturii, Alexan-
dru Călinescu îşi sprijinea teza despre
poetul însuşi se revendică explicit în eticul îl interesează, ci esteticul> sau, Caragiale pe o idee a lui Tomaşevski
textele lui, în repetate rânduri, de la mai bine zis, estetica> ori, încă şi mai privind „procesul canonizării genu-
marele clasic> apoi, pentru că revela- precis, arta. Ba chiar Arta. Chestiune rilor inferioare”, arătând cum proza-
toarele texte din Arta Popescu au pe care o putem bănui încă din titlu torul român, la fel ca Cehov în litera-
funcţionat... ca un revelator, develo- şi de care ne asigură o concluzie la tura rusă sau Mark Twain în cea ame-
pând imagini în care se vădea că, în care se ajunge de fapt aproape din pri- ricană, pune decisiv umărul la mo-
România anilor optzeci-nouăzeci, ma< „Caragiale, cînd se gîndea la artă, dernizarea literaturii, ridicând la
contextele social-politice erau de aşa se gîndea la frizeri. În bucata Un ar- demnitatea literaturii mari specii
natură încât plasau realul în intertext tist... ne găsim puşi în faţa unui ciudat marginale, precum schiţa şi snoava,
etern – aşa cum vorbim de „şah etern” soi de frumuseţe hilar-grotescă, fa- sau forme considerate până atunci
– cu „realul” ficţiunilor lui Caragiale. bulos-fantastică a kitschului... Marea non-literare, ca telegrama, procesul
Fără îndoială, caragialismul post- artă a lui Caragiale este contratimpul verbal, articolul de ziar, scrisoarea
comunist, ca şi cel comunist de altfel artei de mahala. Caragiale chiar anonimă, anecdota, calendarul
(că tot definea Belu Silber comunis- reuşeşte să facă o pictură genială din ş.a.m.d. Observaţia nu are cum să fie
mul drept asocierea lui I.L. Caragiale fir de păr de toate nuanţele ţesute între altfel decât perfect aplicabilă şi cara-
cu I.V. Stalin!), presupune ca perso- ele. Un fel de Van Gogh sau de Utrillo gialianului de peste un secol – în poe-
naj-mit un nene Iancu în variantă ţesut din firele de păr ale clienţilor săi zia lui Cristian Popescu proliferează,
psycho, adecvată pentru „dezaxarea de Mare-artist-frizer din mahalaua de asemenea, forme ale literaturii de
psihotică şi deprimismul grotescului Ploieştilor” (Caragiale, Gică Petrescu bas-étage> însă nu pasajele parodiind
fără speranţă ce caracterizau parte din şi frizerii). Aşadar, de o revivificare e „literatura minoră, joasă, de subsol”
mentalul românesc la patru ani de vorba. Anume una a kitsch-ului, sunt cele mai spectaculoase, ci acelea
postcomunism” (sunt cuvintele lui înţeles nu ca estetizare excesivă, nu în care nouăzecistul, ducând parcă
Dan C. Mihăilescu din prefaţa unei ca negation absolue de la merde, după programatic până la ultimele conse-
antologii de poeme ale lui Ioan Es. eclatanta definiţie a lui Kundera, ci cinţe procedeul iniţiat de predeceso-
Pop). Însă e musai să observăm nu- ca „artă de mahala”, gemelând hilar- rul asumat făţiş, introduce în poezie
maidecât că nu în acest sens al men- grotescul şi fabulos-fantasticul, hibri- (sub)specii dintre cele mai modeste
talului românesc deprimist şi psiho- dând în ADN-ul artistului pe frizerul ale discursului jurnalistic. Astfel, pen-
tic, al „marii trăncăneli” în care nu se din Ploieşti cu Van Gogh şi Utrillo. tru întâia oară în literatura noastră,

68
decembrie 2010 eseu Poesis interna\ional

rubrica de mică publicitate e scrisă în Astfel încât nu au cum să nu fie


limba poezească> tot aşa, anunţurile inextricabil legate de cea mai perso-
şi reclamele publicitare, dintre care nală dintre toate problemele< experi-
ne mulţumim să cităm una – totuşi, mentele ludice au aproape toate ca
puţin credibilă pentru o reclamă< ancadrament, indiferent de tema lor,
„SENZAŢIONAL!!! Show unic în Eu- supratema Morţii. Ceea ce nu înseam-
ropa!! Teatrul de Comedie (cu sediul nă că sunt vreo secundă morbide> la
în Bucureşti, str. Băncii Naţionale nr. Cristian Popescu, tanatofilia e ludică,
3, în acelaşi local cu ‚Spitalul de boli apocalipsa – duglişă, iar Moartea –
renale’ şi vizavi de biserica Sf. Ştefan) bufă. Iată, spre edificare, cum arată
anunţă premiera absolută a specta- crucificarea< „Popeye, luînd o gură de
colului « ŞI LA BAL ŞI LA SPITAL » spanac şi ducînd în vîrful degetului,
în orice duminică, la matinal< în tot în paşi de dans, crucea pe Golgota, în
răstimpul liturghiei, bolnavii de la chiotele de bucurie ale copiilor – Ofe-
reanimare rîd în hohote, din paturile lia şi Romeo şi Julieta”. Summum-ul
lor aliniate în biserică> renumiţii acestui gay morir ar putea fi un zgu-
noştri actori gem în saloanele spita- duitor hibrid între necrolog şi psalm,
lului, suferind pe viu, fără anestezie, Marele Necrolog (psalm de-al lui Po-
cele mai periculoase intervenţii chi- pescu). Atrase ca pilitura de fier de
rurgicale> iar popa, singur, pe celebra magnetismul temei, profuziunile de
scenă a teatrului nostru, sparge – comentarii la pasaje din Rudolf Otto,
aşchii-aşchii – cu toporul altarul. In- Cristian Popescu Evdokimov, Berdiaev, Ioan Scărarul,
trarea gratuită!!! (Spectatorii sînt ru- Antonie cel Mare şi alţi mistici, inse-
gaţi insistent ca în locul aplauzelor rate în corpul poemelor, demonstrea-
să-şi facă cruci şi să spună mereu, în ambiţii definitorii se situează chiar în ză că, pe fond, Cristian Popescu este
şoaptă< ‚iartă-ne, Doamne, şi scapă- fals, întrucât miza poetului nu aceasta un scriitor livresc, iar caragialismul
ne şi din asta!’)”. Cele mai epatante e. Ridicând la rangul poeziei subspecii lui funebru e cu totul altul decât ca-
sunt, poate, necroloagele (Necrolog jurnalistice ori obscure forme ale pa- ragialismul optzeciştilor lunedişti, în
fericit, Necrolog mioritic, Necrolog raliteraturii, Cristian Popescu nu are speţă decât caragialismul şarmant-
fără aprobare), iar dintre acestea chiar totuşi nimic în comun cu poeţii pen- miştocăresc al lui Florin Iaru> în
prea de tot sunt cele... autoadresate< tru care experimentul e scop în sine, esenţă, caragialismul lui e sedus de
„în iarna lui '87-'88 m-a bîntuit ‚ideea’ nu e un spirit oulipian, să zicem, cum marile viziuni eminesciene ale ex-
redactării rubricii „Decese" a vreunui nici Caragiale, de altfel, nu era> or, da- tincţiei. E, la urma urmei, un cara-
cotidian, cu două-trei săptămîni în- că experimentele junimistului serveau gialism eminescian – exemplar redat
ainte de apariţia respectivei pagini. drept mijloc de explorare a unui et- de un cuplet din În Rai (poem dra-
Mai multe zile m-am jucat cu gîndul hos, cele ale nouăzecistului au, hiper- matic), în care personajele lui nenea
că producerea morţii cîtorva prin preţios vorbind, funcţia de a explora Iancu sunt făcute să vorbească pe lim-
doar scrierea necroloagelor lor ar în- un onthos, o existenţă – pe cea pro- ba lui Hyperion< Leonida< „Ah, Miţo,
semna idealul de atins al valorii poe- prie, fireşte. Caragialismele lui Cri- raiu-i ca-n Ploieşti!”> Efimiţa< „Mîn-
tice. (Stupid animism etc!) Apoi m- stian Popescu, chiar şi în latura lor ca-ţi-aş gura, Leonido, mai am d-acu
am gîndit că zeci de ani – dacă mi-ar pronunţat experimentalistă, au o un singur dor. Să nu ai parte tu dă
da Dumnezeu atîta viaţă şi dacă aş fi funcţie ontologică, sunt toate „pro- Miţu, dă nu m-oi învăţa să mor”.
proprietarul unui cotidian – n-aş face bleme personale”, după cum poetul O mai borgesiană situaţie nici
altceva decît să-mi scriu şi să-mi pu- Borges n-ar fi putut inventa< un per-
însuşi admite< „Aşa cum Ienăchiţă
blic propriile necroloage”. Nu că ar fi sonaj descinde din ficţiunile Unuia
mai de trecut cu vederea extrasele din Văcărescu, cînd a scris celebrele ver- dintre cei doi Părinţi Fondatori ai unei
Cartea Recordurilor, din care putem suri< ‚Urmaşilor mei Văcăreşti / Las literaturi tinere şi le rescrie, respec-
reţine cu folos observaţia că „cea mai vouă moştenire / Creşterea limbii ro- tând principiile formale iniţiale, dar
rapidă şi mai sintetică crucificare din mâneşti / Şi-a patriei cinstire’, a reuşit contaminându-le decisiv de spiritul
lume este pîinea prăjită servită cu vin (după cum bine ne explică Ion Ne- Celuilalt. Cristian Popescu este Pierre
fiert”. goiţescu) ‚să dea unei probleme de fa- Menard-ul lui Caragiale. Însă perso-
Observat, aşadar, fie şi numai din milie proporţii naţionale’, tot aşa şi najul lui Borges, dacă ar fi vrut să fie
această perspectivă a ingeniului ex- eu, prin fatidica moştenire primită de pe măsura nouăzecistului nostru, ar
perimentalist, Cristian Popescu se do- la strămoşii mei Popeşti, nu pot să fac fi trebuit să imprime noului Cervan-
vedeşte un excelent poet ludic, pro- din Caragiale decît o problemă per- tes şi spiritul lui San Juan de la Cruz.
fesionist al extinderii domeniului li- sonală”. După cum, de asemenea, „le- Pierre Menard este însă doar autorul
teraturii prin explorarea zonelor ei li- gătura nemijlocită dintre exemplari- unui nou Don Quijote (şi, implicit,
mitrofe ori, cel mai adesea, de-a drep- tatea tipizată a personajelor caragia- doar al unui nou Cervantes)> pe când
tul transfrontaliere, în cea mai bună liene şi atît de marea răspîndire la ro- Cristian Popescu este autorul unui
tradiţie caragialiană. Însă o asemenea mâni a numelui de Popescu îmi dă hibrid între I.L. Caragiale şi Emines-
observaţie, oricât de apreciativă, ră- posibilitatea de a-l citi pe Caragiale cu. Autorul lui Nenea Hyperion, cum
mâne totuşi parţială, iar dacă are ca pe propriul meu horoscop”. ar veni.

69
Cristian Popescu

Tradition

Ever since the No. 26 trolley began running, my family has reserved this very seat in this very car. Look at the little
plaque with our family name. Here is where my father always sat, here is where my grandfather sat. They would sit mo-
tionless with a ticket in their hand, with a smile on their lips. Now it’s my turn. Now I’m the one who maintains the
collection of picture postcards of all the stops the 26 makes along its route. From my father I learned to paint the window
every once in a while with clear nail polish to brighten the views.

When I decide to get off and see my wife, I place a manikin on my seat, a likeness of me, and I stick the ticket between
its fingers. A manikin dressed in my wedding suit. And when I return, I find lipstick smeared on its cheeks from the
young ladies who dare not kiss me in the flesh. Each night I bring my wife and children to the depot, I help them onto
the car, and, perched on the driver’s seat, I turn the crank and clang the trolley’s bell on the hour until the first pale light
of dawn.

About Father and Us


This poem is in commemoration of my father’s heart attack, which took place on the
night of the 11th—12th of October 1975

Mother is daubing rust on her lips, and slowly she waves her fan to waft moonlight throughout the room so she can re-
member better. I run quickly, quickly, from one side of the room to the other, and I bang myself as hard as I can against
the walls in order to make them toll like a bell.

Every night Mother tells us the story of how starkly the crosses are lined up in the army cemetery and how your cross
appears in front of the other rows since, after all, it’s the cross of a colonel. And she tells us that you ordered your soldiers
to lie prone, and it goes without saying that they all obeyed you at once.

I hear you’ll be granted leave during the winter holiday and you’ll harness two or three flies to your soul in order to
bring you straightaway to our kitchen where you can inhale the smell of stuffed cabbage and sausages.

How good it feels in these photographs, beside you! I’d wholly enjoy myself and never leave, were you not holding me
in that photograph with your arm about my shoulder.

I tattooed your epaulets on my shoulders, I tattooed your medals on my chest, and beneath them, already, there are
wrinkles in a row.

I watched, squinting, and saw that every morning you come from very far away to the foreground of your picture
hanging on the wall. And you press your forehead to the shiny image and stare helplessly until we wake up and you have
to smile.

Last night Mother explained to us that some people manage to die in one night what others have lived in seventy years.
She explained to us that since you lived fifty-four years, you must be dead fifty-four years, and only then you’ll get over
it.

You were a colonel in the army. I am at peace. My astrological sign has long been inscribed in the stars on your epaulets.
Summer nights, when the sky is clear, I stand at attention.

70
decembrie 2010 Poetry Poesis interna\ional

The Local Council of District 7, the Executive Committee, proclaims that by Decree No. 149 it hereby confers this
“Jubilee Death Certificate” family name Popescu, first name Vasile, in order to celebrate the occasion of his fulfilling
the tenth anniversary of his passing away. Much esteemed Comrade Colonel, I am overjoyed to be offering you all my
heartfelt felicitations, on behalf of both myself and my devoted family, upon the inexpressible honor of your being
awarded this jubilee title. Please accept, much esteemed Comrade Colonel, my sincerest best wishes. Series D5, No.
034201. Date of birth< year 1985, month December, day 23. Place of birth< the municipality of Bucharest. The unfortunate,
much-lamented demise was entered into the civil status register on the 23rd of December 1985. Date of death< year 1985,
month December, day 23 (use letters and numbers). Place of death< the municipality of Bucharest.

Oh, what joy, what family enthusiasm, what a lifelong thrill


Has been generated by District 7’s Local Council!
Oh, that we might warmly grasp the noble author’s hand,
But, alas, his signature’s impossible to understand!
In any event, under the letters on this proclamation
Shines the glorious seal of the Romanian nation!

I wish I had a balloon blown up with your last breath. Every year on my own birthday, I could take a tiny gulp of it.

On the night you departed this world, Mother’s breasts swelled< one with wine, the other with plum brandy. And since
then, she’s been giving us a shot of each daily, to drink to your memory. Thus we grow strong and beautiful.

At the funeral, my little sister also kissed you on the brow. That was her first timid, womanly kiss.

I’m so glad we could calibrate our days to your last moment, when in the end you lay among the candles and showed
everybody the exact time.

In place of your picture on the cross in the cemetery, I fixed a little mirror from Mother’s purse, so when she comes to
your grave to bring flowers, before she leaves she can straighten her hair and put on her lipstick in that little mirror.

At the funeral, when we, the family, bowed in turn to kiss Father’s cold brow for the final time, the public, so many in
number, felt greatly impressed by how tender and sweet our kisses were and began to applaud.

You’ve been dead for ten years. Many happy returns of the day, and that’s that. I run quickly, quickly, from one side of
the room to the other, and I bang myself hard against the walls. To make them toll like a bell.

Poetry

The earliest literary efforts of the poet Popescu date from the tender age of seven. He used to carve them with a little
penknife on the bathroom door of his family’s home. Only a naïve lack of sensibility could explain the fact that his
parents would repaint the door twice a week. Nevertheless, even today those very lines are in circulation on the doors
of all the public toilets of our capital city. Anyone can still read them.
Popescu used to stick flower and butterfly decals on the shiny white tiles, he used to glue on playing cards with kings.
Daily, within these walls, he renewed the monastic seclusion of his childhood. Our common anchorite’s cell of the quo-
tidian. Once in a while, from the silvering behind the mirror glass, his pure face again laughs, the face of a saint
transported with the ecstasy of inspiration, the face of Popescu in his early childhood.
But most of the time he’d write and weep there, in solitude. From the continual outpouring of so many tears, just as
some people develop kidney stones, he developed diamonds at the corners of his eyes. He’d weep and write. They had
to install a miniature urinal to collect the precious stones.
Throughout his career, as a memorial to the all-pervading silence of that period, lest his published volumes be soundlessly
eaten away from within by their own lines and ideas, Popescu would administer electric shocks to them every four years.
In the poet’s honor, at every street corner, flushing kiosks are going to be erected. A one-leu coin for a minute of solitude.
Constantly crowded, constantly besieged by inspired citizens. And upon every commemoration, in all the public places,
the bars, the hotels, in the North Station and the central Roman Square, urinals will spout high like fountains. Ah, it
will be spring. The sun will shine.

translated by Adam J. Sorkin


and Bogdan Ştefănescu

71
andrei Dósa

Andrei Dósa (n. 1985, Braşov) este absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Economice şi masterand
la Facultatea de Litere a Universităţii Transilvania din Braşov. Membru, din 2007, al
atelierului de scriere creatoare Lumina de Avarie, în jurul căruia s-a format un grup ce merită
urmărit, Dósa a participat în 2009 la cea de-a noua ediţie a Maratonului de Poezie de la
Braşov. ~n textele sale de `nceput, A.D. era un poet deopotrivă ludic şi grav, tentat câteodată
de scenarii ce amintesc de Cristian Popescu, alteori de măştile unui elegiac sarcastic din
familia lui Alexandru Muşina. Dup[ c]teva luni `n America, discursul lui Dósa a c];tigat `n
suflu ;i `n explozie (acum, cu accente ap[sat vizionare). Un poet pentru secolul XXI.

când va veni ceea ce este desăvâr;it, ceea ce


este în parte va dispărea

i ntru la tine în birou îmbrăcat foarte casual o pe-


reche de blugi rupţi bocanci prăfoşi un tricou verde
cu cusăturile pe faţă scrie good karma şi are desenată pe
piept o piatră cu însemne mayaşe care descifrate înseamnă
”atâta timp cât vom fi împreună nu va avea loc nicio eclipsă
nu-şi au rostul şi lumina din tine e lumina unei lanterne
care caută ceva în beznă
şi îţi spun că asta nu o să se ţi se mai întâmple niciodată şi
când trecem prin holul de la parter
de soare”  nebărbierit de 4 zile şi cu rucsacul ăla de armată
pe umărul drept luăm toate cheile de la bicicletele portocalii

şi zic ce e cu astea şi te ridic de la masă mă uit pe le desfacem lacătele


fereastră  imediat apune soarele şi tu încă nu ai plecat de
aici? mă aşez la biroul tău îţi închid toate documentele şi strângem toţi boschetarii şi aurolacii din gara de nord şi
aplicaţiile toate ferestrele chiar şi pe cele cu blogurile unor le dăm lor bicicletele
tineri  poeţi  din generaţia 2000 apare imaginea de shut
down de la windows te iau de mâna şi ne îndreptăm spre va fi ziua cea mai fericită din viaţa lor
culoar
vor inhala aurolac la gura metroului se vor plimba cu biţele
ne oprim în dreptul unei reclame şi scriem cu markerul prin intersecţie noaptea şi vor crede că sunt biciclete me-
mare peste oferta pentru abonament sau pe afişul cu  Aven- dicinale şi fiecare are în faţa lui un ecran cu plasmă se uită
tura PrePay descoperă locuri exotice Brazilia Africa de la un clip mişto în timp ce pedalează
Sud şi Mexic ŞANTAJ EMOŢIONAL
şi sunt cu toţii în apartamentele lor din new york la ultimul
oais! iulia liftul coboară cu o asemenea viteză încât părul etaj al unor zgârie nori sângele şi banii sunt ai lor şi curg
ţi se ridică şi flutură în jurul capului precum flacăra unei aşa cum vor ei aşa cum şi străzile de sub picioarele lor ca
rachete eşti un personaj dintr-un anime japonez nausicaa nişte râuri de lavă sunt ale lor
of the valley of the wind ai venit să salvezi planeta asta eşti
foarte hotărâtă şi nimic nu te poate opri şi vom pleca din faţa sediului orange râzând cu tripul ăsta
în minte şi vom ajunge la MŢR
şi pot să jur că atunci când ai venit ai intrat în lift ca într-
o cabină presurizată care coboară până la o adâncime şi vom îmbrăca toate costumele populare pe rând şi vom
foarte mare în ocean unde e întuneric şi frig şi simţurile face câte o nuntă în fiecare costum aşa vom întări legătura

72
decembrie 2010 PoeZie Poesis interna\ional

aşa vom simţi ceea ce a simţit brâncuşi când a turnat co- gawaţi produce inima mea pe secundă ca să te încălzească
loana infinitului pe dinăuntru
şi când se vor termina toate nunţile ce voinţă face ca inima asta să bată în continuu fără oprire
timp de aproape un secol
ne vom muta cu mare fast în casa ţărănească de la parterul
muzeului cine suflă aer şi cântă mereu la cimpoiul ăsta cine este acel
bărbat în kilt care aleargă liber pe crestele munţilor scoţieni
vom sta pe prispă să ne uităm ore în şir la lacul din munţii aleargă pe pătrăţelele roşii şi negre viaţa şi moartea sângele
făgăraş la ochiul albastru senin al mării mediterane cel şi apăsarea teribilă a vidului din afara corpului meu care
care clipeşte primul pierde dacă ieşim pe uşa din spate în îmi face pielea şocant de albă starea de veghe şi coma
buenos aires dacă accesăm ieşirea de incendiu pe un fjord starea de veghe şi coma când ne ţinem de mână când îţi
din norvegia la apusul soarelui pistruii tăi vor avea culoarea spun că îmi plac sânii tăi când te pătrund şi tu eşti mai
murelor sălbatice şi ochii vor deveni puţin oblici lapona alunecoasă decât o vidră mai alunecoasă decât un peşte-
enigel iar dacă folosim trapa numărul trei de sub noi ne spadă şi mai hrănitoare decât un cordon ombilical şi mai
vom trezi în ţara lui oz unde omul de tinichea a primit o pierdută decât copiii de aruncat ai lui ryu
inimă nouă prin transplant de la un dansator de flamenco
leul are curajul lui richard inima de leu sperietorii îi iau cine suflă aer şi cântă mereu în casa care pluteşte deasupra
foc încheieturile din paie de ovăz deschise la culoare fragile lumii deasupra norilor câştigând altitudine faţă de timpul
care ne împresoară ca o atmosferă poluată de cianuri care
şi camerele inimii scobite în coajă de bostan iluminate ca ne perforează plămânii şi memoria şi voinţa şi sexele şi
nişte lămpi cu gaz explodează când te îmbrăţişează şi îi ochii calzi şi mâinile neîndemânatice ca nişte mânji ce
zboară pălăria abia învaţă să meargă pe noile noastre trupuri pe noile
biet redneck secerat de glonţul unui soldat unionist în răz- noastre zone senzitive coboară în pori în găurile  negre
boiul civil dintre inima ta şi inima mea care absorb materia şi energia dorinţa şi plăcerea
şi mânjii cresc îi îmblânzim pe stepele rotunde ale asiei
soldatul unionist dă din cap liniştit (pe neaşteptate cuprins galopează sar peste toate obstacolele puse de minte car-
de un moment de pace lăuntrică pierdut pe un câmp de toane imprimate cu logouri obsesii şi meme galopează pur
luptă atemporal unde încă se mai recurge la spionaj şi con- sânge arabi printre boschetarii cu biciclete portocalii ga-
traspionaj tehnica învăluirii minarea terenului gaze lacri- lopează pe strada pustie din bucureşti şi radu cosaşu se
mogene incendieri disperatele lupte corp la corp) scuipă uită după ei şi ştie că nu vor ajunge niciodată la locul unde
tutun şi zice damn i almost missed it! se fac filmările ştie că vor scăpa şi vor galopa mai departe
ca acei cai de pe caseta lui amelie fabuloasa amelie ames-
dar noi preferăm să nu ieşim pe nicio uşă tecaţi printre participanţii de la turul franţei şi genghis
stăm la masa din bucătărie eu cu o omletă făcută de tine khan ar ajunge până la marea caspică chiar de ar avea
în faţă tu cu cana de lapte termosensibilă în mână o şuviţă ponei în loc de cai attila ar ajunge pâna la oceanul atlantic
din părul tău este prinsă la geam jumătate din ea flutură chiar de ar avea doar măgari chiar dacă asta l-ar umili
cumplit
afară în vânt ca flacăra unui balon cu aer cald şuviţa ta este
propanul şi heliul kerosina şi toţi combustibilii uşori care şi în fiecare celulă a mea se strecoară un cal troian plini de
te fac să zbori hormoni care au crezut că aici este cetatea celor care te-au
răpit că aici te vor găsi  şi odată cu venirea nopţii ei ies şi
şi eu îţi povestesc toate astea la masă şi râdem şi casa se te caută îmi incendiază carnea te caută în fiecare colţişor
învârte cu noi sparge marginea câte unui nor alb şi mă fac să mă trezesc noaptea îmi dau halucinaţii în care
sergentul hartman din full metal jacket îmi urlă repetat în
dacă ne uităm afară pe geam vedem pedala wah-wah cu faţă  You little scumbag! I got your name! I got your ass!
care jimmy hendrix dă corzilor o răsucire imposibilă îl in- You will not laugh! You will not cry! You will learn by the
vocă din nou pe The Big One numbers. I will teach you! Now get up! Get on your feet!
să vină să ne ia cu el acolo unde ayahuasca înfloreşte în şi să nu mai pot adormi (someone falls to pieces sleeping
all alone cântă chris cornell în clipul de pe youtube care
ţeasta băştinaşilor acolo unde frunzele de marijuana sunt
se încarcă încet în spatele acestei ferestre de mess o perfuzie
fractalice acolo unde opiumul din barometre nu coboară cu sânge donat de un sudor grupa sanguină zero care po-
niciodată sub 776 de mm acolo unde oamenii concep ge- trivit unor teorii nutriţioniste ar reprezenta prima grupă
meni şi tripleţi pe ecstasy acolo unde cocaina sparge cre- sanguină sângele vânătorului sângele sălbaticului) să nu
ierele ca pe nişte fiole cu adrenalină acolo unde heroina mai pot adormi îmi repet că trebuie să reuşesc cu orice
îţi provoacă un orgasm mai puternic decât orgasmul co- preţ ies afară îmi aprind un camel şi uite caravanele de că-
lectiv al unui grup de delfini al unui recif de corali acea mile pe drumul mătăsii care este labirintul de puf din jurul
pastă fluorescentă care acoperă oceanul acea ejaculare care buricului tău
durează câteva zile acea cursă nebună a celulelor roşii de
la mâna îngheţată de emoţie la buzele crăpate scurta fu- şi suntem din nou la începutul poveştii apostolul pavel îşi
ziune cu sexul scurta fuziune cu inima oh echivalentul a înmoaie pana în cerneală şi începe să scrie cu o limbă de
câte grame de uraniu îmbogăţit este inima mea câţi me- foc deasupra capului scrisoarea către corinteni

73
Poesis interna\ional verseK decembrie 2010

amikor eljön az ami teljes, az ami részben


van eltűnik

b elépek az irodádba nagyon lazán vagyok öl-


tözve szakadt farmer poros bakancs egy zöld
trikó varrással kívül azt írja rajta jó karma és egy maya je-
lekkel borított kő van rárajzolva melynek jelentése “addig
ameddig együtt vagyunk nem fog bekövetkezni egy nap-
az óceán aljára ereszkedik ahol sötétség van és hideg és az
érzékek értelmetlenek és a te belső fényed egy zseblámpa
fénye mely keres valamit a vakságban

és bizalomteljesen a füledbe súgom többé soha nem fog


fogyatkozás sem” négy napos szakáll és katonai hátizsák előfordulni és mikor átvágunk a földszinti előszobán
jobb vállamra vetve
ellopjuk a narancssárga biciklik kulcsát
és azt kérdezem mi van mindezzel és felemellek a székedről
kinézek az ablakon mindjárt lemegy a nap és te még mindig kinyitjuk a lakatokat
itt vagy? leülök az asztalod elé bezárok minden dokumen-
tumot és programot minden ablakot a 2000-es nemzedék összegyűjtjük az összes hajléktalant az északi pályaudvarról
költőinek blogjait is végrehajtom a shutdown parancsot és nekik adjuk a bicikliket
kézenfoglak és a folyosó felé vezetlek
ez lesz életük legboldogabb napja
megállunk egy reklám előtt és filctollal ráírjuk nagybe-
tűkkel a plakátra melyen PrePay Kaland fedezz fel egzotikus szívják majd az aurolakk-ot a metróállomás lépcsőin az
helyeket Brazília Dél Afrika ajánlat diszeleg ÉRZELMI útkereszteződésben keringenek éjszaka és azt fogják hinni
ZSAROLÁS hogy szobabiciklik és mindegyikük előtt plazmás képernyő
lesz és vagány videót néznek tekerés közben
jé! júlia a felvonó akkora sebességgel száll alá hogy a hajad
lobogni kezd fejed körül akár egy rakéta lángja egy japán és a new york-i felhőkarcolók utolsó emeletének apart-
rajzfilmbeli alak vagy nausicaa of the valley of the wind manjaiban van a vér és a pénz az övék és úgy folyik ahogy
jöttél hogy megmentsd ezt a bolygót nagyon határozott ők akarják miképpen az utcák is a lábuk alatt mint láva-
vagy semmi sem tud megállítani folyók az övék

és meg tudnék esküdni rá hogy reggel amikor jöttél úgy és el fogunk menni az orange főépülete előtt kacagva ezen
léptél a felvonóba mint egy nyomás alatt levő fülkébe mely a vetítésen és a Román Paraszt Múzeumánál kötünk ki és

74
decembrie 2010 verseK Poesis interna\ional

magunkra öltjük sorra az összes népi viseletet és mind- mily akarat engedi meg hogy ez a szív majdnem egy év-
egyikben lakodalmat ülünk így fogjuk megerősíteni kap- századon keresztül szüntelenül dobogjon
csolatunkat csak így fogjuk azt érezni amit Brâncuși érzett
amikor a végtelenség oszlopát öntötte ki tölti meg levegővel és énekel ezen a bőrdudán ki az a
és mikor lejár minden lakodalom kilt-et viselő férfi aki szabadon szalad a skót hegyek ormán
szalad a vörös és fekete kockákon az élet és a halál a vér és
a földszinti paraszti házba fogunk költözni nagy pompá- a testemet körülvevő üresség rettentő nyomása bőrömet
val sokkoló fehérre festi az ébrenlét és a kóma ébrenlét és
kóma mikor fogjuk egymás kezét mikor azt mondom hogy
a tornácon fogunk ülni órákig elnézzük a fogarasi havasok szeretem a melleidet mikor belédhatolok és te sikamlósabb
tavait a földközi tenger tiszta kék szemét aki elsőnek pislant vagy mint egy vidra sikamlósabb mint egy kardhal és táp-
veszít ha kilépünk a hátsó ajtón buenos aires ha a vészki- lálóbb mint egy köldökzsinór és elveszettebb mint ryú
járatot használjuk norvégiai fjord naplementekor szeplő- pénzautomata-babái
idnek vad szeder színe lesz és szemeid kissé ferdék lappföldi
enigel és ha felnyitjuk a hármas számú csapóajtót óz a nagy ki tölti meg levegővel ki énekel mindig a házban mely
varázsló országába kerülünk ahol a bádogember mellébe
átültették egy flamenco táncos szívét az oroszlán orosz- úszik a világ felett a felhők felett magasságot nyer az idővel
lánszívű richardtól kapta bátorságát a madárijesztőnek fel- szemben mely savas légkörként zár körül és kilyuggatja
gyúlnak világos színű törékeny zabszalmából készült csuk- tüdőnket és az emlékezetet és akaratunkat és a nemiszer-
lói és sütőtökbe vájt szívének kamrái gázlámpákként vilá- veket és az élénk szemeket és ügyetlen kezeink csikók me-
gítva felrobbannak mikor megölel és kalapja lerepül fejé- lyek csak most tanulnak járni új testünkön az új érzékelő
ről zónákon a pórusok mélyén a fekete lyukakban melyek el-
nyelnek anyagot és energiát vágyat és élvezetet
szerencsétlen redneck egy uniós katona töltényének esett
áldozatul a szíved és a szívem közötti polgárháborúban és a csikók felnőnek megszelídítjük őket ázsia kerek
sztyeppjein vágtatnak átszöknek az ész által felállított aka-
az uniós katona bólogat (váratlanul elönti egy pillanatnyi dályokon logókkal borított plakátokon mémeken és rö-
belső béke egy időtlen harcmezőn ahol még mindig a kém- geszméken vágtatnak arab telivérek narancssárga biciklis
kedés és kémelhárítás a bekerítés technikája aknamezők hajléktalanok között vágtatnak bukarest üres utcáin radu
könnygáz gyújtogatások az elkeseredett testharc van na- cosașu elnézi őket és tudja hogy sosem fognak a filmfor-
pirenden) kiköpi a bagót és azt mondja damn i almost gatás helyszínére érni tudja hogy el fognak szabadulni és
missed it! vágtatnak tovább mint azok a lovak amelie a mesés amelie
videokazettájáról elvegyülnek a tour de france résztvevői
de mi inkább nem lépünk ki egy ajtón sem között és dzsinghisz eljutna a káspi tengerig akkor is ha
lovak helyett pónilovai lennének és attila eljutna az atlanti
ülünk a konyhában az asztalnál előttem rántotta amit te óceán partjára akkor is ha csak szamarai lennének ha ez
sütöttél kezedben a hőérzékeny csésze egyik hajtincsedet nagyon megalázó lenne akkor is
becsípte az ablakfél lobog a szélben mint egy léggömböt
tápláló láng tincsed a propán és a hélium a kerozin és az és minden sejtembe egy hormonokat rejtő trójai ló fura-
összes könnyű üzemanyag mely repülésre késztet kodik ők azt hitték hogy itt van azoknak a vára akik téged
elraboltak hogy itt meg fognak találni és éjszaka előjönnek
és én elmesélem neked mindezt az asztalnál és nevetünk rejtekükből és keresnek felgyújtják véremet minden zeg-
és a ház forog velünk lecsípve egy- egy fehér felhő szélét zugban keresnek felvernek álmomból látomásokat okoznak
melyekben hartmann tiszt a full metal jacket-ből ismételten
ha kinézünk az ablakon jimmy hendrix wah-wah pedálját rám ordít You little scumbag! I got your name! I got your
látjuk mellyel a húrok lehetetlen csavarodását okozza ez ass! You will not laugh! You will not cry! You will learn by
az invokáció újra The Big One-nak szól
the numbers. I will teach you! Now get up! Get on your
jöjjön vigyen magával oda ahol az ayahuasca a bennszü- feet! és ne tudjak többé elaludni (someone falls to pieces
löttek koponyájában virágzik ahol a marijuana levelek sleeping all alone énekli chris cornell a youtube-on a videó
fraktálosan nőnek ott ahol az ópium a barométerekből so- lassan töltődik ennek a messenger ablaknak a háta mögött
sem száll 776 mm alá ott ahol ikrek és hármasikrek fogan- vérátömlesztés egy nulla vércsoportú hegesztőmunkás
tatnak az ecstasy hatása alatt ahol a kokain megrepeszti az ereiből mely egyes nutricionista elméletek szerint az első
agyat mint holmi adrenalinnal teli fiolát ott ahol a heroin vércsoport a vadász vére a vadember vére) ne tudjak többé
okozta orgazmus erősebb mint egy delfincsoport kollektív elaludni át kell éljem mindenáron ismétlem magamnak
orgazmusa mint egy korallzátonyé a fluoreszkáló paszta felállok és kimegyek rágyújtok egy camel-re és jönnek a
amely ellepi az óceánt a magömlés mely pár napig tart a karavánok a selyemúton ami nem más mint a pihelabirin-
vörösvérsejtek őrült versenyfutása az izgalomtól megfa- tus a köldököd körül
gyott kéztől a repedt szájprémig gyors fúzió a nemi szer-
vekkel gyors fúzió a szívvel ó hány gramm dúsított uránnak és újból a mese elején vagyunk pál apostol megmártja
felel meg a szívem hány megawatt-ot fejleszt a szívem má- tollát és egy lángnyelvvel a feje fölött megkezdi a korin-
sodpercenként hogy téged megmelegítsen belül tusbeliekhez írt levelét

75
Poesis interna\ional CroniC{ decembrie 2010

Borderline

A şa cum era şi sey-


mour< sonată pen-
tru cornet de hârtie, cea mai recentă
carte a lui V. Leac e şugubeaţă. Toţi
sînt îngrijoraţi (Tracus Arte, 2010)
Graţiela Benga
tr-un gard viu> crede-mă, nu-i pen-
tru prima dată./ tu ştii să analizezi
mult mai bine decât mine asemenea
stări>/ doar eşti expert în nasturi
pentru canibali, şi, pe lângă relaţiile
se poate citi cu amuzament, se poate tale cu lumea haşurată,/ mai ai şi o
parcurge cu încântare, plonjând în groază de minorităţi în subordine>/
ochiurile de apă ale suprarealismu- [...]/ ambalajul ăla despre care îţi
lui şi explorând, în general, un tă- vorbeam/ a revenit la suprafaţă pur-
râm poetic imprevizibil. Luate fie- tat de curentul maşinilor>/ a fost
care în parte, poemele aşază în ramă smuls din gardul viu, dracu ştie
lirică năzdrăvănii irepresibile, poz- cum, şi dus într-un cartier/ unde
ne care înhaţă din aer un grăunte borderline. Relaţia cu celălalt nu oamenii se droghează cu şam-
logic şi fluturii imaginaţiei. Urma- pare să ţină de o problemă spaţială, pon./[...]/ ieri, în timp ce urcam scă-
rea e halucinatorie< „.urc ambalaje/ ci de trecere a unei frontiere ce poa- rile, am avut o revelaţie</ mi-am dat
camera e plină de bileţele post-it/ te fi complet imaginară. Exorbitară seama de forţa/ de expresivitatea
în sufragerie o adunătură de con- (pentru că sparge destinul previzibil acestei măşti de chiuvetă atât de ne-
soane în şlapi/ baia două găuri de al orbitei), călătoria spre întâlnirea obişnuită. // şi am mai observat ce-
foen / despre noi nu se poate spune cu celălalt evoluează spre sine însăşi va< am observat că îţi plac ridichi-
mare lucru/ scheletul de somon din până la implozie. Totul este acolo, le.”... (jacky e foarte atent la ce spune
coşul de gunoi ar putea face carieră/ dincolo de frontieră. Acolo se poate S.)
dar ce schelet face carieră te întrebi/ întâmpla totul. Dar a trebui să-l Poezia detaliului, cu plăcuţele
noi ştim câteva care au făcut/ ro- produci pe altul în absenţa lui în- de faianţă şi cu viermele de ridiche
chiile tale lungi sunt la fel de mis- seamnă a fi trimis necontenit la sine despre care nu s-a făcut niciodată
terioase/ ca revista aventuri la pes- şi la imaginea de sine. S. e un astfel un film, maschează ironic banalul
cuit/ holul din apartament ascunde de produs. Iar în măsura în care, metamorfozat în senzaţional şi, to-
un intrus / ce relaţie dubioasă ce prin această călătorie imaginară, al- todată, evidenţiază erorile de reglaj
credinţă ne leagă/ poate sânii din terările interioare ale poetului intră care subminează întâlnirea dintre
cana chinezească/ scheletul coboară în dialog cu alterităţile sale vitale, poet şi ceilalţi. Lamentaţia, îndu-
scările acum e la gunoi/ e dimineaţă se nasc poemele. Scrisori, bilete, ioşarea complezentă faţă de sine îi
uşa balconului se izbeşte de vază/ răspunsurile unor copii (S. face o sunt străine lui V. Leac. Le opune
trenuleţul cu baterii (o catastrofă)// anchetă), link-uri şi mesaje din in- contradicţiile sfidătoare, plictisul şi
fireşte că nu e vorba de mine/ e vor- box, agresiunea vizuală produsă de sictireala acoperită de o „mască se-
ba de/ povestea ventilatorului uitat alăturarea unor fonturi (strada lui mitransparentă” (o după-amiază
în debara”... (la mine) S.) sunt frânturi dintr-o lume con- perfectă), o naturaleţe jucăuşă, dar
Însă, dincolo de crusta ludic-ex- struită pe un joc al absenţei. Toţi şi o doză psihotonică de spirit critic.
perimentală, Toţi sînt îngrijoraţi as- sînt îngrijoraţi reflectă – prin aluzii, Ştie să nu devină irelevant sau re-
cunde un miez dramatic care creşte parabole, asocieri ilogice – unul dundant. Iar destule poeme pot
dintr-o răvăşitoare singurătate, în- dintre paradoxurile modernităţii< stârni un autentic exerciţiu de de-
tre liniile frânte ale întâmplărilor comunicarea e la îndemâna oricui, codare, impulsionat nu numai de
irepetabile. De fapt, poemele lui V. dar epicentrul ei e tot mai solipsist, tehnica discontinuităţilor ori de
Leac ar putea fi precedate de un cu- omul – tot mai închis, mai singur, nuanţele parabolelor, ci şi de poli-
vânt scrijelit pe masă, aşa cum îl prăbuşit în el însuşi. „.ieri m-am fonia unor sintagme aflate pe mu-
scrie fetiţa din poemul de început< simţit ca un ambalaj abandonat în- chia dintre încruntare meditativă
76
decembrie 2010 CroniC{ Poesis interna\ional

şi argou< „.poate că nu e bine să-mi


amintesc/ când tragi o linie sau
când tragi o sfoară/ şi alte lucuri
Copiii Estului. Câteva
mărunte cum ar fi prietenii din po-
ze”... (ce s-a mai întâmplat în apar-
flori ale răului
tamentul lui S...)
Fiinţă plurivalentă, tensionată
lăuntric, buimacă şi insuportabil de
lucidă, poetul adăposteşte o alteri-
tate sincronă şi îngăduie timpului
să strecoare o alta, diacronică. Ori-
cine poate fi astăzi altul decât a fost
ieri< seymour poate fi azi S., vocea
masculină dintr-un poem poate fi
într-altul a unei femei şi totuşi să
rămână fidelă unităţii poetului, aşa
cum se întâmplă în câteva texte din
ultima parte a cărţii. Însă până la a
deveni ecoul unei instanţe femini-
ne, versul captează neputinţa de a
forţa o trecere acolo unde nimic nu
(mai) e comun între bărbat şi fe-
meie (fără obligaţii, cum e). În loc
să acopere o zonă între noi, afectul
stă sub semnul no signal. Îi ia locul,
totuşi, acea ingenuitate esenţială fă-
ră de care fascinaţia lumii de din-

D
colo de frontieră se stinge în per-
plexitate şi inhibiţie. Abrupt-con-
fesiv, meciul dezvăluie firescul unei
rita Chirian
existenţe întru totul alta şi altfel<
upă Decembrie ’89, televiziunile occidentale au vân-
„.vreau să vă povestesc despre pă- turat ani buni câteva imagini clasicizate despre Ro-
dure şi despre ozon/ despre terenul mânia< filmul sacadat al execuţiei Dictatorului şi cel al orfelinatelor
de fotbal de la marginea pădurii/ autohtone, două probe irefutabile ale unui retard politic şi social şi
pe care noi l-am numit aşa/ în fugă un cocon pe care ne străduim încă să-l lepădăm. Povestea continuă.
în timp ce făceam echipele/ terenul Dincolo de hiperrealismul şi minimalismul factual pe care-l propagă
a demonstrat că suntem într-o for- ultimul val al cinematografiei noastre, poezia nouă începe şi ea să ex-
mă de zile mari/ ei bine vreau să vă ploreze aceste zone ale imundului proxim, atât de la îndemână că
spun şi câte ceva despre / cimitirul ajunge să scape vederii.
de la marginea pădurii/ vecin cu te- Fireşte, nu este o descoperire cu totul nouă a literaturii noastre.
renul de fotbal/ şi despre cei care Arghezi, Bogza, G.M. Zamfirescu, Miron Radu Paraschivescu ori
zac acolo – galeria/ noastră – care- chiar Eugen Barbu au găsit grele savori în cântecul primar al pegrei
şi flutură ca de ziua naţională co- şi al excluşilor, iar mai aproape de noi, Ioan Es. Pop, Octavian Soviany
roanele lor din plastic/ [...]/ nici nu şi Scrisorile sale arcadiene, Viviana Muşa, cu a ei Şcoala specială, ori
ne sinchiseam/ jucam ca disperaţii Stoian G. Bogdan, prin Chipurile lui suburbane. Ca în fabula celor
pasam şi marcam/ umbra copacilor şase orbi, voluptatea întunericului are pentru fiecare dintre aceşti
s-a întins peste teren/ John lătra şi scriitori o înfăţişare diferită, fiecare exersându-şi propria teratologie.
nimeni/ nu a observat când mingea Dacă pentru Ioan Es. Pop damnarea are nume şi adresă periferică,
pentru Soviany, ea este spitalul de alienaţi> pentru Viviana Muşa, ea
s-a pierdut în pădure.” este congenitală, deşi în lichidele ei groase plutesc cristale, în vreme
Toţi sînt îngrijoraţi arată cum ce în Chipurile lui Stoian G. Bogdan se limpezeşte o lume răsturnată,
se pot trata degajat probleme câş, voluntar diabolizată, care funcţionează după un metabolism pro-
(ne)importante şi, mai ales, cum se priu. Stranii tablouri ale in-adaptării, surprinse într-o gesticulaţie
umple o singurătate cu alteritatea pasiv-agresivă, poze ale unui grotesc niciodată dezamorsat şi ale bol-
imponderabilă a poeziei. Frontiera giilor care nu purifică, ci amplifică orice cangrenă abundă şi în Federeii
poate fi trecută oriunde. Într-un (Casa de Editură Max Blecher, 2010), cea mai recentă culegere de
punct din afara ei, există o altă rea- versuri a lui Nicolae Avram – după Cântece de sinucigaş (I, II, 2000,
litate. Şi un poem. 2008) şi Litanii pentru diavol (2006).

77
Poesis interna\ional CroniC{ decembrie 2010

Imersie infernală în încâlcitele ouă”, oameni pentru care s-a inventat răşul educator/ vă rog nu mă loviţi/
ecuaţii ale orfanajului, dar şi explorare o bizară gimnastică a falselor super- promit că nu mai fac/ că am să fiu cu-
a metaforelor speculare ale abando- puteri („simţim cum ne cresc gan- minte/ aiurează// sătui de urletele lui
nului, Federeii este o carte despre glioni/ cerebroizi/ în partea anterioa- aruncăm/ o pătură peste cap şi-l lo-
atrocitate. Acut şi autentic, persiflând ră”), oameni pentru totdeauna con- vim/ cu saboţii de lemn până/
cu uşurinţă demonizarea programa- damnaţi la o identitate de nevertebra- amuţeşte”.
tică şi adeseori cabotină a poeziei din tă. Modi, „grasul modi”, este un ani- Paulin – figură satanică, de o agre-
urmă, scenariul lui Nicolae Avram mal alfa, torţionar de circumstanţă, sivitate extremă, al cărui tată este „un
urmăreşte câteva personaje tragice, mânat el însuşi de o insaţiabilă foame< demon/ cu tăieturi adânci/ pe faţă/
stigmatizate cu cea mai rea dintre li- „care dintre voi pişolcoşilor/ nu mi- scuipând/ foc” – este sedat de gândul
terele stacojii< abandonul. Copii ai ni- aţi adus felia de pită/ [...] care aţi mân- „să aibă bani mulţi”> el ştie devreme
mănui, ei sunt aruncaţi în braţele- cat/ şi pe mine m-aţi lăsat flămând/ că „lumea asta împuţită e asemenea/
menghină ale Statului. Terminalele şi însetat/ m-aţi lăsat fără mamă şi hârtiei de bani zboară atât de iute/ că
lui au nume recognoscibile, umane, fără tată/[...] ne controlează gura cu n-ai timp s-o miroşi”. Plecat „în lume/
dar nu sunt nimic altceva decât flacăra de la chibrit/ [...] se uită după să-şi încerce norocul”, chemat de zvo-
maşinării de educat, când educaţia ultimele firmituri/ de pâine neagră/ nuri exotice, hipnotizat de pofta de
înseamnă castrare a voinţei, ascuţire lipite pe dinţii putrezi”. a-şi afla viitorul, el experimentează o
a instinctelor bazale, ciuntire defini- Aici, „teama noastră/ cade în cas- insolită şi premonitorie întâlnire< „un
tivă a spiritului, luptă pentru supra- cadă”, iar gustul apei minerale este ne- preot m-a chemat deoparte/ s-a uitat
vieţuire< pedagogi, profesori, directori cunoscut. Realitatea înseamnă înco- în ochii mei/ mi-a spus te iubesc. eşti
tiranici. Din această perspectivă, in- lonare, marş, barem, „300 de lei pen- diavolul. mi-a dăruit o icoană/ mi-a
stituţionalizarea seamănă cu ritualul tru fiecare chilug/ să ne îmbrăcăm un mai spus să mă rog după care s-a fă-
chinezesc al legării picioarelor< copiii an întreg/ uniforma de doc 50 de lei/ cut/ nevăzut şi m-am cutremurat”.
au „şansa” de a fi primiţi în societate pantofi de carton 20 de lei/ o cămaşă Personaj dostoiesvkian, stors din mâ-
cu preţul unei mutilări incorigibile. o izmană subţire// o bluză/ maiou chi- luri groase, Paulin sfârşeşte lovit de
Se învaţă pe de rost foamea şi cum să lot ciorapi o batistă”. Aici, normalita- tren.
potoleşti foamea, violenţa şi cum să tea înseamnă „lumea cealaltă”, acolo Între zidurile orfelinatului, iubirea
nu te prăbuşeşti în vârtejul ei, toate unde, în oraş, oamenii „ne arată cu e diformă, iar carnea ţipă. Amorul
subterfugiile mizere care consolidează degetul/ se scutură de scârbă/ avem homosexual, pedofil, zoofil, macabru
instinctul de conservare. Nicolae sida// unul e fără o ureche/ altul are şi hidos, substituie orice pornire fi-
Avram învie astfel o lume malignă, o tăietură de cuţit pe obraz”. La mar-
rească cu prea negre scenarii< „pur şi
pe care memoria o îndulceşte cu un ginea societăţii, privirile ard a dezgust,
surprinzător opium nostalgic. iar invectiva – arabescurile de injurii simplu mă simţeam ameţit/ era ceva
Orfelinatul este un decor al cru- – este curentă< „vite încălţate! vă dă identic sau poate mai puternic/ cu
zimii în care fiinţa trăieşte – supra- statul de mâncare/ gunoaielor! bine senzaţia stranie/ pe care am trăit-o
vieţuieşte – după un minimum şi un că dormiţi/ în papucii statului// lua- inhalând vapori de/ prenadez// vapo-
maxim fiziologic> irizările epifanice v-ar dracu de maimuţe cu coarne/ rii mă făceau să visez frumos/ visam
rare, când speranţa e posibilă, vântură nespălate! putreziţilor!”. că sunt acasă şi că mă joc cu tata/
zgura aceasta hâdă a realităţii şi o fac Federeii, ciclul-catalog al acestor uneori visam că sunt puternic/ că am
acceptabilă. Numai atunci demonia identităţi ultragiate, reţine biografia bani şi un mercedes plin/ cu fete//
se converteşte, crapă măştile belicoase „băieţaşilor/ cu capetele rase până la fetiţele mici sărutau fantastic/ băieţii
şi lasă la iveală o fărâmă de umanitate, sânge”< o biografie comună, grea kar- erau la început mai molcomi/ dar du-
repede rătăcită. De aceea, poezia lui mă colectivă, fiindcă „împreună ne- pă un timp/ o făceau cu frenezie/ mai
Nicolae Avram e un ulei de ricin ane- am trăit viaţa/ împreună am făcut foa- ales după ce le promiteam/ că o să-i
voie de înghiţit. Fără să fie demons- mea/ am plâns am râs am iubit”. Vin- apăr/ de cei răi şi că nimeni n-o să le
trativă ori patetică, fără să strige un decarea e cu putinţă abia atunci când ia/ gustarea/ sau felul trei de la/ masă”.
trecut traumatic, fără o retorică re- „câte unul începe să-şi/ spună poves- Lumea federeilor e o lume de întune-
vendicativă sau măcar vindicativă, tea în auzul/ tuturor”. Un băiat e găsit ric, iar într-o lume neagră nu poţi de-
poezia sa colează imagini disparate, într-o valiză pierdută pe peronul unei cât să bâjbâi, ferindu-te cât poţi de lo-
ca în urma dicteului. Exorcizarea e gări> altul, copil din flori, îşi imagi- vituri.
firească. Exuviul este el însuşi o cica- nează că a fost adus pe lume de o al- Un volum pe de-a-ntregul viu,
trice, iar cicatricea e urma războiului. bină> Menghină a fost salvat dintr-un pulsând de un sânge toxic, Federeii e
Cămăraş, Tatiana, Mărgi, Paulin (poa- tomberon> Zvarici a scăpat de sub co- una dintre puţinele cărţi de poezie
te cea mai complex-tragică figură a pitele cailor> pe Mărgi, „blondul”, mai- nouă care-şi ţin cititorul în mână de
cărţii), Fonoloş, Carcasă, Simion, Da- că-sa a vrut să-l taie cu sapa şi să-l as- la un capăt la celălalt. Cu un perfect
mian, Liliac şi Pobeda sunt câţiva din- cundă la rădăcina porumbului. Pen- dozaj al tensiunii lirice, fără pudibon-
tre aceşti actanţi întunecaţi, câţiva fe- tru aceşti excluşi, singurele refugii derie şi fără mistificare, hiperrealita-
derei care au învins, deşi biruinţele sunt „căpiţele de ciulini/ albaştri” sau tea poeziei lui Nicolae Avram – foto-
lor se calculează după alte scale, fiin- visul rău, cu uşile deschise către grafia ei netrucată – o plasează în
dcă ei sunt doar „nişte viermi de mă- coşmar< „în această noapte pobeda spaţiul literaturii de cea mai bună ca-
tase/ o afacere profitabilă două kilo- visează/ cu voce tare îl auzim stri- litate< lucidă, economă, cerebrală. Fără
grame/ de gogoşi dintr-un gram de gând/ în somn/ vai nu mai daţi tova- anestezie.

78
Szlovák költők
Pénzes Tímea fordításában

andrijan turan

Andrijan Turan (1962, Pozsony), szlovák költő. Írócsaládba született.


Egészségügyi okokból nem fejezte be a gimnáziumot, és önképző módon tanult
tovább, miközben több foglalkozást kipróbált< dolgozott éjszakai őrként,
raktárosként, könyvtárosként, tanácsadóként, gépészként és riporterként. 1996-
tól csak az irodalommal foglalkozik. A Nočná požičovňa klavírov című műve szinte
két évig várt megjelenésre, mert a drogfüggő poklaival és mennyeivel foglalkozó
kötet a volt politikai rendszerben nem jelenhetett meg. A Sneha minden paranoid
pszichózisban szenvedő negativista pesszimista kötelező olvasmánya. A lefordított
versek Druhá dúha című hatodik önálló verseskötetéből származnak. Versei
franciául is megjelentek antológiákban.

Férgesség Červivosť
A fagy az almák héját harapdálja. Mráz hryzie šupky jabľk.
A csipkebogyókban ma megérett V šípkach dnes dozrel
a vörös naplemente. červený západ slnka.
A májusfa tüskéi Tŕne tŕpok
a tél véres erővonalait mi kreslia na dlane
rajzolják a tenyerembe. krvavé siločiary zimy.

Az utolsó rózsák némán reszketnek a jégben. Posledné ruže sa mlčky trasú v ľade.
És a kert fái, A stromy v záhrade
mint öreg, hajlott özvegyek ako staré zhrbené vdovy
fülelnek az északi szélbe. striehnu na severný vietor.

Koraeste, utolsó erejükből V podvečer z posledných síl


águk elüvegesedett ujjaival skľavenými rukami konárov
az alacsonyan szálló felhőkből vyškriabu z nízko letiacich oblakov
kikaparják az első nedves havat. prvý mokrý sneh.

A színes levélmozaik Farebná mozaika listov


talán utoljára porlad im možno naposledy
csendesen a lábuk alatt. tichučko tlie pod nohami.

79
Poesis interna\ional PoÉZia decembrie 2010

Ma nem keres senki. Dnes ma nikto nezavolá.


Hová legyek magam? Kam sám?
A csendes szoba közepén Uprostred tichej izby
csordultig telten po ústa zaliaty
jonatán alma édes mustjával. sladkým muštom jonatánok.
Mindegyikben ott munkál Každá z nich má v sebe
az alig észrevehető romlás. sotva vidieľný kaz.
A magok szívét penész tartja, Srdce jadierok drží pleseň,
álcázott varjútollas, pripomína hanblivého anjela
szégyenlős angyalra emlékeztet. so skrytým havraním perím.
Az égő oly váratlanul hunyt ki, Žiarovka zhasla tak nečakane
mint csókjaid a számban. ako tvoje bozky v mojich ústach.
Nem tudsz róla, hogy azóta Ty nevieš, že odvtedy ich mám
üvegvattával bélelt. plné sklenej vaty.
November van. Je november.
A padlón körös-körül gyertyák égnek Na dlážke horí kolokruh sviečok
mindnyájunkért, a nem szentekért. za všetkých nás, nesvätých.
Már ki kellett kapálni Už bolo treba vykopať
a sárga krizantémok utolsó csomóit. posledné trsy žltých chryzantém.
A sötétben alig láthatóan fénylenek, V tme sotva viditeľne žiaria,
mintha elszunnyadt volna bennük a telehold. akoby v nich zaspal spln.
Csokorba és koszorúba kötött, To blikavé voskové svetlo
tündöklő, viaszos fény. do kytice a do venca.
Kint vagyok, és nem megyek ki. Som vonku, a nejdem von.
A föld még nem enged, Zem ma ešte nepustí,
mélyen állok a falak belsejében. stojím hlboko vo vnútri stien.
Tölgyburkolatuk mögül Spoza ich duvového obkladu
éjjel egér próbál kijutni. sa chce dostať v noci myš.
Nem jár sikerrel, Nemôže nikam,
akár néma kérdéseim, tak ako moje mľkve otázky,
melyeket a távolba küldök čo ti do diaľky posielam
gerlicék törékeny szárnyán, hozzád. na krehnúcich krídlach hrdličiek.
Inkább bezárom az ablakokat, az ajtókat, és felhúzom Radšej zavriem okná, dvere a vytiahnem
az összes felvonóhidat. všetky padacie mosty.
Mától csak egy út Oddnes povedie ku mne
vezet hozzám. len jedna cesta.
Aha, a csapdák bekészítve, Aha, prasce sú tam nastavené,
tele ellenállhatatlan csalétekkel. plné neodolateľných lákadiel.
Jössz! Ideš!
Már érezlek. Už ťa cítim.
Éhes vagy és gyors, mint egy egér. Si hladná a rýchla ako myš.
Félelemből vagy Si strach
és a félelemmé leszel… a na strach sa obrátiš.

80
Kamil Peteraj

Kamil Peteraj (1945, Pozsony), szlovák költő és szövegíró. A Konzervatóriumon


hegedű szakon és a  VŠMU művészeti főiskolán  színházi dramaturgia
szakon  végzett Pozsonyban. A Nová Scéna színház daljáték-dramaturgja
volt.  Együttműködött a  rádióval és a televízióval, és a  szlovák popzene egyik
legközkedveltebb dalszövegírója. Több mint húsz kötete jelent meg, versei több
irodalmi kitüntetésben részesültek, és több nyelvre lefordították őket, pl. német,
angol, orosz, bolgár nyelvre. Musical- és filmzene dalbetét szövegeket is fordít.

Kertem titka Tajomstvo mojej záhrady


Kertemben hagyom, hogy virágozz. V mojej záhrade ťa nechám kvitnúť,
Kertemben hagyom, hogy elvirágozz. V mojej záhrade ťa nechám prekvitať,

Mint akura költészetében. Ako v ákurovej poézii.


Mint egy régi olasz katedrális bibliai mélységében. Ako v biblickej hľbke starej talianskej
katedrály.
Mint fehér lepedőt a szlovák kistemplomban
hagylak itt< mint népies képen Ako bielu plachtičku v slovenskom kostolíku
szalmahajú leányt. ťa tu nechám< ako dievčatko
na ľudovom obrázku, so slamenými vlasmi.
Csendes karikagyűrűvel a szívem körül –
S tichou obrúčkou okolo srdca –
Itt hagylak< mezítelenül és fésületlenül,
orrodon apró varral, kialvatlan szemmel, Nechám ťa< nahú a neučesenú,
éjtől sápadtat, gyertyától illatosat, s chrastičkou na nose, s nevyspatými očami,
bledú po noci, voňajúcu od sviec,

81
Poesis interna\ional PoÉZia decembrie 2010

mindenkitől fáradtat, unavenú od všetkých,


eldobottat, meggyalázottat, megtiportat, odhodenú, zneuctenú, podupanú,
hattyúkkal teli szobában fürösztelek. nechám ťa vykúpať sa v izbe plnej labutí.
Ott egy kicsit leveszed a kereszted Tam na chvíľu snímeš svoj kríž
és elalszol, mint alma a fán, a zaspíš ako jablko na strome,
bele a gyökereibe. do vlastných koreňov.
És bánatos szemedből, kóbor kezedből, A z tvojho oka smutného, z rúk potulných
a városból, mely túlnőtt rajtad – z mesta, ktoré ťa prerástlo –
kimetszünk egy bánatos, tiszta dalt. vypitveme smutnú, čistú pieseň.

Őszi félénkség Jesenná plachosť


Egyre jobban megvakulok, ahogy közeledem feléd, Som čoraz slepší, keď sa k tebe približujem,
úgy tűnik, elfordulsz, zdá sa mi, že sa odvraciaš,

mélyen a karjaimba menekülsz, že unikáš hlboko do mojich rúk,

olyan könnyedén pihensz a mellkasomon, tak zľahka opretá o moju hruď,


hogy még a lélegzetemmel is felbillenthetnélek, že by som ťa vedel aj dychom prevrátiť,

sőt talán meg is ölhetnélek ba možno aj zabiť


óvatlan sóhajommal. neopatrnýcm vzdychom.

Egyre jobban megvakulok, szinte félek, Som čoraz slepší, že sa až bojím


hogy mélyebben feléd lépjek, vykročiť hlbšie proti tebe,

hiszen már egész arcoddal bennem vagy, veď už si celou tvárou vo mne,
a házamban, a tetőim alatt, v mojom dome, pod mojimi strechami,

belső napom zenitjében. v zenite môjho vnútorného slnka.

Kívánság Želanie
Gyere, gondozd a fagyom, Poď ošetriť môj mráz,
nőj belém, mint az almafa, vojdi do mňa ako jabloň,

ágaiddal áradj szét konármi sa rozožeň


és lövellj ki virágimpulzusokat a kvetné impulzy vyprskni,
mérhetetlen virágimpulzusokat. nesmierne kvetné impulzy.

Heveredj le Ľahni si
és engedd útjára a szíved, a srdce nechaj ísť svojou cestou
és, kérlek, a, prosím ťa,
ne repülj messzire< még csak az álmaidban se. neodlietaj ďaleko< ani len vo sne.

Űzd el a gyengeségem lélegzeteddel, Rozdýchaj moju slabosť,


gyűjts napfényt sérült árnyékomra. nahrň slnka na môj ranený tieň.

Gyere, gondozd a fagyom, Poď ošetriť môj mráz,


oly sok van belőle a falakon, az ízületekben, ja ho tak veľa na strechách, v kľboch,
a sebekben, a kezek közepén, v jazvách, uprostred rúk,

vedd el, virágoztasd ki vezmi ho, zakvitni


és tisztítsd meg körülötte a levegőt a vyumývaj okolo neho vzduch
gyengéd jelenléteddel. svojou nežnou prítomnosťou.

82
roberto Bolaño

Roberto Bolaño s-a născut în 1953 la Santiago de Chile, fiul unui şofer de camion
şi al unei profesoare. În 1968 se mută în Mexico City, renunţă la şcoală şi devine
activist politic. A trăit o viaţă aventuroasă, petrecând diferite perioade în Chile,
El Salvador, Mexic, Franţa şi Spania. S-a considerat întotdeauna în primul rând
poet (s-a apucat de proză la sfârşitul anilor ‘80, iar primul său roman a fost
publicat în 1993). Până în 2003, când a murit din cauza unei afecţiuni a ficatului,
a publicat 12 volume de proză şi două de poezie, lăsând alte 10 cărţi nepublicate.
La noi au fost traduse până acum volumele O stea îndepărtată, Nocturnă în Chile
şi Târfe asasine, toate la editura Curtea Veche.

Lupe

Lucra în la Guerrero, la câteva străzi distanţă de Julian


avea 17 ani şi pierduse un fiu.
Amintirea o făcea să plângă în acea cameră din hotelul Trebol
spaţioasă şi întunecată, cu toaletă şi bideu, locul ideal
pentru a trăi câţiva ani. Locul ideal ca să scrii
o carte de memorii apocrife sau un mănunchi
de poeme de groază. Lupe
era slabă şi avea picioare lungi şi pătate
de leopard.
Prima oară nici măcar n-am avut erecţie
şi nici nu speram să am o erecţie. Lupe vorbea despre viaţa ei
şi despre ce era pentru ea fericirea.
Ne-am revăzut după o săptămână. Am întâlnit-o
la colţul unei străzi împreună cu alte târfuliţe adolescente,
sprijinită de bara de protecţie a unui Cadillac vechi.
Cred că ne-am bucurat să ne revedem. De-atunci,

83
Poesis interna\ional PoeZie decembrie 2010

Lupe începu să-mi povestească lucruri despre viaţa ei, uneori plângând,
alteori trăgându-ne-o, aproape mereu goi în pat,
uitându-ne în tavan şi ţinându-ne de mână.
Fiul ei se născuse bolnav, iar Lupe îi promisese Fecioarei
că se va lăsa de meserie dacă pruncul ei se făcea bine.
S-a ţinut de promisiune o lună sau două şi apoi a trebuit să se-ntoarcă.
Puţin după asta, copilul ei a murit şi Lupe spunea
că e vina ei, fiindcă nu se ţinuse de promisiunea făcută Fecioarei.
Fecioara îl luase pe micuţul înger ca plată a unei
promisiuni încălcate.
Nu ştiam ce să-i spun.
Îmi plăceau copiii, desigur,
dar aveau să mai treacă mulţi ani până să aflu
ce înseamnă să ai un fiu.
Aşa că am rămas tăcut gândindu-mă la stranietatea
ce emana din tăcerea acelui hotel.
Fie erau foarte groşi pereţii, fie eram singurii oaspeţi,
fie ceilalţi nu deschideau gura nici măcar ca să geamă.
Era atât de uşor să o călăreşti pe Lupe şi să te simţi bărbat
şi să te simţi nenorocit. Era uşor să o aduci
în ritmul tău şi era uşor să o asculţi vorbind
despre ultimele filme de groază pe care le văzuse
la cinematograful Bucareli.
Picioarele ei de leopard se încolăceau în jurul taliei mele
şi îşi afunda capul în pieptul meu căutându-mi sfârcurile
sau bătăile inimii.
Asta vreau să-ţi sug, mi-a spus într-o noapte.
Ce, Lupe? Inima.

Detectivii

Am visat detectivi pierduţi în oraşul întunecat.


Le-am auzit gemetele, greaţa, delicateţea
cu care evadau.
Am visat doi pictori ce nu-mpliniseră
40 de ani când Columb
a descoperit America.
(Unul clasic, atemporal, iar celălalt
mereu modern,
ca o grămăjoară de rahat.)
Am visat urma strălucitoare a unei tălpi,
dârele şerpilor
studiate din nou şi din nou
de către detectivi
absolut disperaţi.
Am visat un caz dificil,
am văzut holuri înţesate de poliţişti,
interogatoriile care nu au rezolvat nimic,
arhivele ruşinoase,
şi am văzut apoi un detectiv
întorcându-se la locul crimei
singur şi liniştit
ca în cele mai urâte coşmaruri,
l-am văzut stând pe jos şi fumând
într-un dormitor plin de sânge uscat
în timp ce limbile ceasului
înaintau cu ultimele puteri prin noaptea
interminabilă.

84
decembrie 2010 PoeZie Poesis interna\ional

În sala de lectură a Iadului

În sala de lectură a Iadului În clubul


pasionaţilor de science-fiction
În grădinile îngheţate În dormitoarele de tranzit
Pe potecile acoperite de gheaţă Când totul pare în sfârşit mai clar
şi fiecare clipă este mai bună şi mai puţin importantă
Cu o ţigară în gură şi cu frică Uneori
ochii verzi şi 26 de ani Al dumneavoastră sincer

traducere de Claudiu Komartin

Catârul

Uneori visez că Mario Santiago


Vine să mă caute cu motocicleta lui neagră.
Şi lăsăm în urmă oraşul
şi pe măsură ce luminile se şterg,
Mario Santiago îmi spune
că e vorba de o motocicletă furată, ultima motocicletă
furată pentru a străbate ţinuturile sărace din Nord,
direcţia Texas,
urmărind un vis care nu se poate numi,
inclasificabil, visul tinereţii noastre,
aşadar, cel mai curajos vis dintre toate visurile noastre.
Şi atunci, cum să refuz rapida motocicletă neagră a nordului,
Întretăierea drumurilor străbătute cândva
De sfinţii Mexicului,
De poeţii cerşetori ai Mexicului,
Lipitorile taciturne din Tepito,
Sau colonia Guerrero, toţi pe aceeaşi cale
Unde se confundă şi se amestecă toate timpurile<
Verbale şi fizice, ziua de ieri şi afazia.

Şi mai visez uneori că Mario Santiago


Mă caută, ori că e un poet fără chip,
Un cap fără ochi, fără gură, fără nas,
Numai piele şi hotărâre şi fără să întreb ceva
Mă urc pe motocicletă şi plecăm
Pe drumurile din nord, capul şi eu,
Straniu echipaj plecat pe o mizerabilă rută
Drumuri şterse de praf şi de ploaie,
Pământ al muştelor şi şopârlelor, al desişurilor uscate
şi al adierilor nisipoase,
singurul teatru imaginabil
pentru poezia noastră.

Şi uneori visez că drumul


pe care îl parcurge motocicleta noastră sau jindul nostru
nu începe în visul meu
ci în visul altora< al inocenţilor, al binecuvântaţilor,
al blânzilor, al celor care din nefericire
nu mai sunt aici. Şi aşa, Mario Santiago şi eu
ieşim din Mexico City, oraşul-prelungire
a atâtor visuri, materializarea atâtor
coşmaruri şi parcurgem provinciile,

85
Poesis interna\ional PoeZie decembrie 2010

mereu către nord, numai pe cărările coioţilor –


iar motocicleta noastră are culoarea nopţii.
Motocicleta noastră e un catâr negru care călătoreşte fără grabă
Pe tărâmurile Curiozităţii. Un catâr negru care se mişcă
Prin geometria acestor peisaje sărace şi dezolante.
Şi râsul lui Mario sau al capului
Salută fantasmele tinereţii noastre,
Visul fără nume
Al îndrăznelii.

Şi uneori mi se pare că văd o motocicletă neagră,


Îndepărtându-se ca un catâr
Pe drumurile desfundate din Zacatecas şi Coahuila,
La marginile visului, fără să-i găsesc un înţeles,
Semnificaţia lui ultimă.
Dar îi înţeleg muzica<
Cântecel fericit de despărţire.

Ori poate că gesturile curajoase


Sunt cele care ne spun ”adiós”, fără resentiment, fără amărăciune
În acord cu gratuitatea lor absolută şi cu noi înşine.
Sunt micile ireverenţe inutile – ori ceea ce
Anii şi obiceiurile au făcut
Să le credem inutile – cele care ne salută,
Ne fac cu mâna semne sibilinice,
La miezul nopţii, pe marginea şoselei,
De parcă ar fi copiii noştri iubiţi şi abandonaţi,
Crescuţi singuri în aceste deşerturi de calcar,
Ca o splendoare care ne străbătu într-o zi
şi pe care o uitasem.

Uneori visez că Mario cu motocicleta lui neagră


Ajunge în mijlocul coşmarului
Şi plecăm spre Nord,
Către satele-fantasmă unde îşi fac veacul
Şopârlele şi muştele.
Şi în timp ce visul mă poartă
de pe un continent pe altul,
-un duş de stele reci şi nepăsătoare-
Motocicleta neagră pare un catâr de pe altă planetă
Ce desparte în două pământurile din Coahuila.
Un catâr de pe altă planetă,
jindul nostru ţâşnit din propria noastră ignoranţă.
Dar, totodată, speranţa
şi valoarea noastră.

O valoare fără nume şi inutilă, desigur,


Dar regăsită la marginile visului
Celui mai îndepărtat,
În fragmentele visului de final,
Pe poteca confuză şi fascinantă
A catârilor şi a poeţilor.

traducere de Marin Mălaicu-Hondrari

(din volumul Los Perros Románticos. Poemas 1980-1998, Editorial Lumen, Barcelona, España, 2000)

86
Fragmente din interviul acordat
de Roberto Bolaño lui Daniel Swinburn,
apărut în El Mercurio, 2 martie 2003

În unele dintre cărţile dumneavostră, evocaţi permanent această „generaţie de tineri latioamericani sacrificaţi” – un
adevărat canon istoric. Chiar e un canon istoric sau e doar un mod de a face dreptate unor prieteni?
Nici una, nici alta, dacă nu cumva prin canon istoric înţelegem o anume nostalgie. Toată literatura, din oricare epocă,
se ajută şi uneori chiar creează Troia sa ambulantă. În cazul generaţiei mele, curajul nostru a fost la fel de mare, pe cât
ne-a fost inocenţa sau stupizenia. Să zicem că atunci ceea ce conta era gestul. Prin acţiuni îţi construiai propriul roman
exemplar, iar asta, dacă ne uităm cu atenţie, e ceva destul de prostesc şi care, la o adică, dacă lucrurile ar fi stat altfel, ne-
ar fi făcut victime sau călăi.

Acest canon impune, după părerea unor critici, o presiune tematică şi existenţială care uneori întunecă sau împiedică
desfăşurarea firească, în toată puterea a formulelor narative şi poetice înnoitoare de care dispuneţi. Ce părere aveţi
despre aceste opinii critice?
Ah, nu am nicio opinie, sau am o opinie de cafenea sau de cenaclu, adică o opinie care se formează pe măsură ce se
discută. În orice caz, presiunea tematică a mers mereu mână în mână cu presiunea structurii. De fapt, întotdeauna când
gândesc un roman, sau o povestire, ori o piesă de teatru, poate mai puţin când e vorba de poezie, mai întâi gândesc
structura, e prima problemă de rezolvat, învelişul. Până la urmă, ceea ce se povesteşte e o variaţiune a aceluiaşi lucru pe
care omul şi l-a spus lui însuşi de mii de ani încoace. Schimbarea, ceea ce face ca arborele să se menţină viu, să nu se
usuce, dacă ni se acceptă această imagine pentru experienţa literară, este structura, niciodată argumentul. Asta nu
înseamnă că subiectul, tema, nu contează, contează, dar mai degrabă contează dozarea temei, o reformulare a dozei
tematice, dar cu adevărat importantă e structura. Structura e muzica literaturii.

Tema războiului civil latinoamerican nu e actuală. E posibilă astăzi o temă literară actuală din interiorul lumii
ideologiilor politice?
Epicul e mereu posibil, mai ales în literatură. Iar povestea arareori e actuală. De fapt, cuvântul „actual” e aproape o
entelehie, în orice caz un cuvânt certat cu cultura, care niciodată nu e actuală. În ce măsură e mai actual Chavez decât
Peron, să zicem? În ce măsură e mai actual Bush decât Truman? La fel e şi în literatură. De ce Stendhal scrie despre
bătălia de la Waterloo, o întâmplare din tinereţea lui şi nu despre fapte „actuale”?
Educaţia sentimentală a lui Flaubert e mai actuală decât Salambo? La un moment dat, a fost mai actuală Educaţia
sentimentală, fără îndoială. Dar în zilele noastre e mai actuală Salambo. În Salambo, descrierea din interior a bătăliei a
inspirat multe romane. Dintre ale noastre, Războiul sfârşitului lumii, de Vargas Llosa, roman al cărui ritm, viteză,
claritatea descrierilor, răsturnările de situaţie, dorinţa de a cuprinde întreaga bătălie, din toate punctele de vedere, toate
astea sunt luate direct din Salambo. Şi, dacă tot vorbim de Războiul sfârşitului lumii, e un roman actual sau nu? Eu cred
că da, dar, în sfârşit, niciodată nu se ştie.

Apelaţi de multe ori la violenţă în naraţiunile dumneavoastră. Pe moment, pare că violenţa e protagonistul. Cum
funcţionează violenţa în scrierile dumneavoastră?
Cred că într-o formă accidentală, aşa cum funcţionează violenţa peste tot.

Pe alocuri, nu vi se pare excesiv autobiografică proza dumneavoastră? Nu e vorba numai de a scoate la lumină întâmplări
din viaţă, ci de faptul că apăreţi adeseori ca protagonist, ca personaj în propriile cărţi.
Excesiv, chiar că nu. Excesiv autobiografici sunt Faulkner, Joyce, să nu zicem Proust. Inclusiv Kaa e autobiografic, cel
mai autobiografic dintre toţi. În orice caz, eu prefer literatura, pentru a o numi aşa, cu o uşoară nuanţă autobiografică,
adică literatura despre individ, ceea ce distinge un individ de altul, mai degrabă decât literatura despre noi, aceea care
se face stăpână pe eul tău, pe istoria ta şi care tinde să se confunde cu marea masă a oamenilor, locul în care toate feţele
se confundă. Scriu din proprie experienţă, atât din experienţa personală, să zicem, cât şi din cea livrescă sau culturală,

87
Poesis interna\ional interviu decembrie 2010

experienţe care, cu timpul, s-au unit. Dar mai scriu şi din ceea ce obişnuia să se cheme experienţă colectivă, care,
împotriva a ceea ce credeau unii teoreticieni, este ceva destul de neînţeles. Să zicem, pentru a face lucrurile mai simple,
că poate fi latura fantastică a experienţei individuale, latura teologală. Din acest punct de vedere, Tolstoi e autobiografic,
iar eu, desigur, mă iau după Tolstoi.

Afirmaţi că „Să scrii proză e de un prost gust bestial ”, dar critica gaseşte că imaginaţia dumneavoastră expresionistă îşi
găseşte un curs mai firesc în proza decât în poezia dumneavoastră. Ce părere aveţi?
E de un prost gust bestial în înţelesul de muncă depusă. E mult mai obositor să scrii proză decât poezie. S-ar putea
spune la fel de bine că e mult mai obositor să trăieşti ca poet decât ca prozator. Poate că am zis asta pentru a surprinde
aşteptările, sau poate pentru că atunci mi s-a părut distractiv. Acum, nu mi se mai pare. Poate că îmi aminteam de
tinereţea mea şi de experienţele scriiturii, chiar de literatură, ca un act gratuit, adică nesupus tranzacţiilor economice.
Să scrii în acele condiţii era ceva ameţitor. În câteva luni din 1979, am scris o serie de poeme scurte, încă inedite, nişte
poeme care continuă să-mi pară ciudate şi pe care, atunci, le-am considerat bune, chiar foarte bune. Apoi le-am pierdut
pe undeva printre alte hârtii, sau poate când m-am mutat, ceea ce nu mi-a provocat nici cea mai mică îngrijorare.
Literatura era pentru mine o risipire. Risipeam totul, fără să mă gândesc la viitor (şi asta însemna o risipire şi mai mare)
şi nu mă gândeam la starea mea materială, care era una de supravieţuire şi, deci, făceam cumva parte din acestă risipire
generalizată. În proză, aşa ceva echivalează cu sinuciderea.

Aţi spus că, dacă ne gândim la noi ca cititori, am ajuns într-un loc din care nu se poate ieşi. Ca scriitori, am ajuns pur
şi simplu pe marginea prăpastiei. Nu se vede nicio posibilitate de a trece peste prăpastie, dar trebuie să trecem şi munca
noastră e asta – de a găsi maniera de a trece prăpastia. De ce credeţi că o generaţie de scriitori latinoamericani au eşuat,
în anii 80, în încercarea lor de a depăşi „părinţii” boom-ului?
Bănuiesc că prin generaţia din anii 80, te referi la scriitori plasaţi între Bioy, de exemplu, şi Rodrigo Fresán, adică autori
„consacraţi”. Oameni care plagiază foarte bine şi care vând foarte multe cărţi unor oameni care nu ştiu să citească.
Despre astfel de scriitori, nu am nimic de zis. Literatura nu e departe de aceste mişcări de flux şi reflux. Ei sunt refluxul.

Aţi spus că scriitorii noului boom trebuie să-şi asume riscul formei. În ceea ce priveşte boom-ul anterior, nu credeţi că
operele care au rămas sunt tocmai cele mai puţin experimentale ca formă, incluzând aici chiar şi pe Julio Cortázar?
Când vorbesc despre riscuri de formă nu mă refer strict la ceea ce îndeobşte se cheamă literatură experimentală. Dar
nici nu mă gândesc la ceea ce de obicei se denumeşte drept literatură plictisitoare. Literatura plictisitoare e exact o
literatură care nu-şi asumă riscuri. Iar riscurile, în literatură, sunt de ordin etic şi nu se pot exprima dacă nu îţi asumi
riscul formei. De fapt, în oricare aspect al vieţii, etica nu se poate exprima fără un risc presupus al formei.

Îndrăzniţi să alegeţi şi să justificaţi alegerea a trei scriitori chilieni care sunt plasaţi pe orbita renovării?
Gonzalo Contreras şi Jaime Collyer în proză. Şi sunt mai mulţi poeţi care îmi par interesanţi.

În secolul XX, romanul e un gen de mâna a doua, spunea Borges, în ideea că paradigma romanului fusese în secolul
XIX. Din punctul lui de vedere, altele erau genurile care aveau mai multe oportunităţi< povestirea, scurte romane poliţiste,
poezia. Credeţi că se poate extinde această judecată asupra secolului XXI?
Am citit toată opera lui Borges, cel puţin de două ori, şi aproape toate cărţile care s-au scris despre el şi un singur lucru
mi-e mai mult sau mai puţin clar< Borges era un mare umorist, poate cel mai mare pe care l-am avut, mai ales când era
împreună cu Bioy, dincolo de faptul că era un bun poet şi cel mai mare scriitor de proze scurte şi un mare eseist. În
sfârşit, probabil cel mai mare scriitor de limbă spaniolă de la Quevedo încoace. Să spui că poezia era un gen al secolului
XX e, fără îndoială, o glumă. Oricum ai lua-o. Şi să spui că povestirea ar putea supravieţui romanului, e o altă glumă.
Borges ştia, mai bine ca oricine, că romanul şi povestirea sunt fraţi siamezi. Unul mare şi celălalt mic, cu creier şi suflet
diferite, dar uniţi şi având probabil acelaşi ficat ;i aceeaşi inimă, ceea ce înseamnă că moartea unuia ar atrage după sine
moartea celuilalt.

traducerea din limba spaniolă<


Marin Mălaicu-Hondrari

88
rodica Draghincescu

Née à Buzias, dans le Banat roumain, Rodica Draghincescu vit en France, en


Lorraine. Universitaire et chercheur à l’Académie Roumaine (1990-2000), écrivain,
poète et essayiste bilingue (roumain et français), représentante de la nouvelle
génération littéraire roumaine «les 90». Membre de l’Union des Écrivains
Roumains, de la Maison des Écrivains de Paris, de la SGDL Paris, de la Société des
Écrivains Allemands DIE KOGGE, etc. Rédactrice pour la France, de la revue
littéraire allemande «Matrix», Stuttgart, directrice du magazine online «Levure
littéraire». Elle a publié plus de 20 livres en roumain, français et allemand.

RIENNERIES

D’un regard à l’autre


Ce
Qui brûle les terres de l’enfance.
Qui rapporte la mémoire des jeux en feu.
Qui s’envole dans le noir, telles des cendres émerveillées.
Qui fait courir lézards et araignées, d’un regard à l’autre.
Qui effleure les images d’un « était » rude.
Qui mutile l’air.
Qui prend la forme d’un bouton de fièvre.

Qui sur les lèvres des lépreux, bâtit des palais.


Qui dit < Restes-y.

Ton (in)dépendance
Motto < J’avais découvert sur ma peau, une métaphore osée.
Elle m’indiquait l’heure exacte de ton (in)dépendance. (RD)

J’ai bien connu le temps


Où tu me coupais la respiration
avec des poèmes sans mots
en appuyant sur les lèvres avec une syllabe

Cela jusqu’au délire du lointain.

J’ai bien connu le temps


Où tu me coupais en deux
Avec le rythme d’un long poème.

89
Poesis interna\ional PoÉsie decembrie 2010

L’émotion dévorait nos paroles


Et j’avais la certitude de te perdre de plus en plus.

La vérité c’était que je ne t’aimais pas.

Pas encore.

Alors, j’ai appris à te boire, comme une éternité à la camomille.

En te mélangeant avec une pincée de rêves du matin, j’évitais que


ton silence m’infusât les nuits de la séduction.

A tes visages, je survis. A ce que tu me caches, je survis.

Main(tien)
Ne me prends plus par la main,
Ne me dis plus de mots gluants,
Ne me colle(s) plus contre la feuille,
Ne crée plus le poème empreinte !

Sans aucune éthique d’écriture,


seulement en cadence,
nous ne sommes que deux (…).

Poème houellebecquien
Quand il traverse l’écœurement du poète <
il crie
pour se forger un style, il écrit
pour la venue de l’inévitable

Comme s’il était suspendu,


à équidistance

de la première
et
de la dernière phrase,

par un appétit enfantin,

le mot du poète vit

de son appartenance
aux autres.

Symptômes
La vérité est rarement lyrique.
Elle se dresse d’une ombre à l’autre,
D’un nombre à l’autre
Et se tresse des symptômes de génie,
Poussant les choses et les êtres
Dans le néant de la bouche fermée.

90
decembrie 2010 PoÉsie Poesis interna\ional

Science-fiction du malheur E©rire


Poète absent. Se taire, s’abstraire,
Poésie vide. Ne pas parler, s’obliger à
Rupture de mots. ne pas souffler mot
Ni trop ni moins,
ni moins ni trop Expliquer
Oh, que vais-je vous L’éloignement,
dire L’autre début.
maintenant ?
Décrire le soir,
lorsque le ciel se fait
page étoilée.

Au fer rouge Quitter le nid du corps-(l)ivre


Jouer la fille de l’air.
Le brouillard qui s’élevait des choses d’autrefois
Tenait en équilibre la carte géographique de l’enfance. (D)écrire l’éclipse
de la rétine et
Tu es née dans la Plaine du Banat les lignes abruptes
Où le vent mordait en hiver de la main.
Et la pluie brûlait en été
à l’heure du premier café,
Tu avais marqué partout dans la maison en sortant de la
Au fer rouge de ta langue petite mort heureuse
Des mots qui ne s’ouvriront jamais. et de son troublant
tunnel bleu.
Dans ces sentiments emmurés,
Des voix trop aiguës. Ecrire l’eau qui bout,
le sucre qui brille
Comment les appelles-tu encore ? glorieusement.
Qu’est-ce qu’elles sont devenues, alors ?
Comme un petit goût de
victoire,
la tasse blanche.

U(tili)ser l’absence,
Parce que (d)un seul mot.
La multiplier
Je n’aime pas parler aux autres, comme le vin
je n’aime pas faire des mots avec de Jésus.
des mots. La donner
aux autres
Je happe les illusions des rêves carnivores. avec la
langue caféinée.
J’écris comment.

91
Poesis interna\ional CroniC{ decembrie 2010

Între texisten\ă, despăr\iri ;i doar literatură

C um se face că poezia al-


tora îţi face bine, iar
propria poezie te distruge, te roade pe
dinafară şi pe dinăuntru? Întrebarea
asta fundamentală, apărută ca un strigăt
veronica-alina Constănceanu
Apropierea este cea de a treia carte
publicată de scriitorul bistriţean. Dacă
brusc azi cineva şi-ar dori să devină Don
Quijote, nu ar căuta o armură, ci cred că
şi-ar face un mic bagaj, ar arunca acolo
şi întâmplate, iar cele două poveşti prin-
cipale (care cu siguranţă ar fi putut
funcţiona şi independent) se îmbină
foarte bine şi pentru că personajul cen-
tral migrează dintr-una în alta, conto-
în Cartea tuturor intenţiilor, pare a fi şi câteva cărţi şi ar pleca în Spania. Nu pindu-le într-un fel. Avem pe de o parte
centrul literaturii lui Marin Mălaicu- ar vrea să salveze onoarea ţării sau a istoria grupului de la Bistriţa, povestea
Hondrari, pentru că cele trei cărţi pe vreunei domniţe, nu ar vrea să retrăiască unor prieteni care trăiesc cu adevărat
care le-a publicat până acum nu pot scă- aventurile unor cavaleri, ci ar vrea să-i doar pentru literatură, şi pe de altă parte
pa de pe orbita acestui chin care e scrisul. poată citi în original pe Borges, Márquez un roman de dragoste, povestea lui
Dacă ar fi făcut parte din altă generaţie, şi Cortázar. Ajuns în Córdoba, ar avea Adrian Petru Constantin care „bântuie
s-ar fi putut vorbi şi în cazul lui de texis- asupra lui doar un bileţel pe care ar scrie prin Europa pe urmele unei femei căsă-
tenţă (concept inventat de Mircea Căr- brusco trabajo şi ar şti doar să ridice mâ- torite”. Prima poate fi şi un fel de replică
tărescu), adică de acel ceva în care textul na în timp ce rosteşte singurul cuvânt (poetică) dată Celebrului animal, al lui
şi realul se contopesc, se afirmă şi se ne- pe care cei din jur l-ar putea înţelege< Cătălin Lazurca. A doua poveste e una
agă alternativ. Dar pentru că face parte Hola! Aventurile prin care trece, între- în care epicul îşi cere şi îşi dobândeşte
din altă generaţie, Marin Mălaicu-Hon- rupte de scurte reveniri acasă, alcătuiesc toate drepturile, deşi literatura continuă
drari reuşeşte să-l contrazică pe acelaşi o poveste plină de neprevăzut, care se să domine existenţa aproape a fiecărui
Cărtărescu, să-i spulbere de fapt o spai- citeşte uşor şi cu plăcere, dar uneori re- personaj, şi, aşa cum s-a observat deja,
mă< „Mă tem că de-acum încolo nimeni zolvările epice sunt facile. Sau, cine ştie, să fie importantă chiar şi pentru unii
nu va mai locui în cărţi, aşa cum au fă- poate aşa derizoriul unei lumi în care certaţi cu legea, iar Adrian o va cunoaşte
cut-o generaţia mea şi cele precedente. poeţii sunt obligaţi să se descurce e mult pe Vanessa tocmai pentru că „nu poţi
Şi că utopia lecturii va rămâne undeva, mai bine subliniat. Aş fi preferat ca po- priva pe cineva de două cărţi”. Paginile
pe o colină îndepărtată, ca un mare la- veştile zdrenţuite spuse de diversele voci ce cuprind povestea bistriţenilor, acei
birint ruinat”, zicea el acum aproape un să nu se îmbine aşa bine, să rămână ceva câini romantici autohtoni, sunt pline de
deceniu. Din fericire nu e aşa, literatura nespus. Finalul e unul dublu, fiind folo- frumuseţe, tensiune şi vrajă, pentru că
fiind în continuare esenţială măcar pen- sită tehnica manuscrisului găsit (trimis e o poveste despre poezie, despre scrisul
tru câţiva. „Un om stă în bibliotecă/cu ar fi mai corect spus). Din păcate nu e care salvează, dar şi despre prietenie. O
gândul să-şi ia viaţa/cărţile sunt suficient de bine punctat, după au re- vreme, la începuturile lor literare, i-a în-
mute/autorii au aţipit/desigur nemuritor marcat şi alţi comentatori ai romanului. soţit un profesor de literatură împătimit
nu înseamnă atotputernic/e seară/fumul Dar centrul de greutate al cărţii nu e dat de poezie şi alcool, mentorul lor nenu-
ţigării somnolează în lente volute/mâine de această poveste spaniolă, ci de de acele mit. Alături de ei stă mereu Lidia, „la
dimineaţă femeia va şterge praful”. Cu pagini coagulate în jurul ideii de litera- madre de la poesia”, care conduce o
acest mic poem (ultimul, din volumul tură, pagini care vorbesc despre ce în- maşină năzdrăvană, care ajunge oricând
de debut, Zborul femeii deasupra băr- seamnă să fii cu adevărat scriitor, ce în- exact acolo unde e nevoie, o maşină care
batului) nu se sfârşeşte o lume, ci abia seamnă să scrii fără a fi distras. e ea însăşi un fel de carte, pe caroserie
începe. Pentru că, am putea spune, Arhitectura romanului nu e deloc fiind scrise versuri esenţiale pentru fie-
ochiul ce se-nchide afară se deschide una simplă, nu mai puţin de şase voci care dintre ei, versuri ale unor poeţi
înăuntru. vin şi depun mărturie despre cele trăite foarte diferiţi, de la Gellu Naum până la

92
decembrie 2010 CroniC{ Poesis interna\ional

Aurel Dumitraşcu sau Virgil Mazilescu.


Ajunşi într-un moment de cumpănă,
Adrian şi The Great aleg să plece în lume,
Ciobul de sticlă colorată
pentru a se regăsi, pentru a se reinventa
ca scriitori. Doar Dan Parfene pare a
renunţa la scris, parcă nu ar fi crezut
destul de mult în destinul lor< „Am zis
nu şi nu a rămas. Iar acel nu însemna
exact ce se temeau ei că va însemna< ne-
garea literaturii, renunţarea la poezie.
Odată cu acel nu, s-au dus dracului toate
poemele mele fără titlu, toate cărţile citite
până atunci (şi de atunci încoace)”. Fie-
care dă glas la un moment dat unui gând
care îl defineşte. „Repetaţi după mine<
doamnă, poezia omoară”, spune Lidia.
„Poezia se termină, despre asta e vorba.
Dacă nu-ţi drămuieşti rezervele, mai de-
vreme sau mai târziu o păţeşti”, e spaima
lui Dan Parfene. „În seara aceea i-am
trimis un mesaj lui The Great< trezeşte-
te, poezia e în derivă”, mărturiseşte
Adrian.
Cu Apropierea Marin Mălaicu-Hon-
drari mai face un pas către epic. Dar
poartă cu el şi cărţile anterioare, toate
având o structură duală. Trimiterile im-
plicite sunt nenumărate, dar unele sunt
chiar explicite, Dan Parfene îl identifică
în persoana lui Adrian pe autorul Stră-
inei, acel poem în care „singurătatea ţipă
ca din gură de şarpe”. Iar anumite poeme
din Zborul femeii pe deasupra bărbatu-
lui ar fi putut fi incluse şi în Apropierea.

A
Oare nu şi despre Maria ar putea fi acest
fragment< „Jazzul corespundea nevoii ei Dan-liviu Boeriu
nemărturisite de evaziune. De /nenu-
mărate ori se lăsase legănată de melodii lexandru Paleologu spunea într-o vreme despre Emil
exotice, bizare, ce-i sugerau/mereu că-i Cioran că, dacă din cărţile sale s-ar extrage în totalitate
gata să dobândească lumea pe care-o amprenta stilistică, ceea ce ar rămâne ar fi doar câteva palide banalităţi.
evocau. Îmbătată de/presimţiri, bântuia Dincolo de stil, aşadar, Paleologu acuza faptul că Emil Cioran a scris
prin casa ei nesfârşită, se privea în oglin- toată viaţa sa o singură carte care cuprinde, reîmbrăcate diferit, aceleaşi
zile risipite/peste tot, ştergea de pe câte câteva obsesii comune. Chiar dacă nu sunt de acord cu această con-
una o inscripţie de prost gust prin cepţie - conform căreia literatura n-ar trebui neapărat să însemne o
care/vreunul dintre amicii ei încercase formă elegantă de a da viaţă unor idei, ci simplu exerciţiu de convingere
să nu fie uitat, ieşea pe balcon dar/ceea cognitivă – admit că ea poate fi aplicată, cu succes, la alţi autori.
ce vedea o irita profund şi atunci se re- Herta Müller e unul dintre aceştia. Numai că aici nu vorbim nici
trăgea iar în dormitor,/asculta muzică. despre lipsa stilului, nici despre mediocritatea ideilor transmise. Scrii-
(Despre felurite închipuiri ale aceleiaşi toarea germană de origine română pare să-şi fi dedicat întreaga operă
femei)”. unei singure trăiri< dezrădăcinarea. Tema e recurentă şi abordată suc-
Zborul femeii deasupra bărbatului cesiv în mai multe volume, cărora le-a dat nume fanteziste. Este de
e o carte de poezie în care găsim şi poe- apreciat sinceritatea acestei scriitoare (Andrei Pleşu chiar vorbea, în
me în proză, Cartea tuturor intenţiilor e cazul ei, despre o „sălbăticie a adevărului”, despre o zguduitoare durere
imposibil de clasificat, iar Apropierea e a francheţei), cât şi  faptul că declară cu inima deschisă că ea scrie
până la urmă mai ales un roman despre pentru ca să poată trăi şi , deci, recunoaşte caracterul curativ al pro-
poezie. Scriind cartea asta Marin Mă- priului talent. Şi numai cei cu simţul estetic atrofiat ar putea spune că
laicu-Hondari respectă o regulă pe care Herta Müller duce lipsă de aşa ceva. Reproşurile puritanilor - care văd
şi-a impus-o încă de la debut< “nici o fă- în minimalism o eschivare ruşinoasă din faţa epopeilor cu rezonanţe
râmă de insensibilitate/căci am preamă- clasice, impresionante mai mult prin cantitate decât prin forţă sugestivă
rit ataşamentul faţă de închipuiri”. („Der – derivă din faptul că autoarea nu se pierde în adâncimi epice. Rândurile
Steppenwolf ”) ei par similare unor fotografii alb-negru, într-o austeritate tulburătoare

93
Poesis interna\ional CroniC{ decembrie 2010

a detaliului, însă cu atât mai şocantă. de trecut, imposibilitatea adaptării la căştile ei se auzea muzică. Pleoapele
Din numai câteva cuvinte, aparent un ritm de viaţă care evacuează com- puternic machiate. Ochii deschişi,
haotice, reuşeşte să-ţi creeze impresia plet din structura sa orice formă de mari şi ficşi, de parcă nu şi i-ar fi plim-
că lucrurile se întâmplă exact sub evazionism sfios (dacă nu faci faţă, bat niciodată peste o imagine”
ochii tăi. Aşa a fost cazul, spre pildă, nu eşti cruţat) ş.a.m.d. (p.103), sau „În faţa intrării în maga-
cu excepţionalul volum de poeme- De la prima pagină până la ultima zin erau legume. Peste portocale şi
colaj, Este sau nu este Ion (Polirom, (la fel ca în restul romanelor purtând conopidă tremura lumina. Irene avu-
2006), o emoţionantă versiune scurtă aceeaşi semnătură) , totul vibrează a sese impresia că în acea lumină salata,
a terorii şi a fricii într-un regim tota- poezie. Herta Müller nu scrie o proză lămâile şi ciupercile se contopeau şi
litar. clasică (în sensul cel mai perimat al se transformau în flori” (p.125).
Călătorie într-un picior e primul termenului)> la ea, epicul ia forma Nici măcar în privinţa titlului au-
roman pe care Herta Müller l-a scris unor vase comunicante, care stabilesc toarea nu face vreo concesie< călătoria
după plecarea din România. Apărută legături între sentimentele unui dez- într-un picior e singurul mod prin
în 1989, cartea ne-o aduce în prim- rădăcinat şi cerinţele noii vieţi> între care victima unui regim totalitar
plan pe Irene  (un alter-ego al autoa- agăţarea maladivă de un trecut care reuşeşte să se transpună într-o lume
rei), femeia care se refugiază într-o ştii că te-a alungat şi adaptarea la un nouă, acolo unde fericirea nu e asi-
patrie de rezervă. Întreaga carte e con- nou habitat> între prozaismul arid al gurată tuturor, ci doar acelora care s-
struită pe zbuciumul interior al femeii asfaltului neprietenos şi bucuria mis- au născut cu ea încrustată în ADN.
care e suficient de chibzuită încât să- terios-poetică a unei pene de porum- Scindarea e asigurată. De ea nu poţi
şi dea seama că noua casă respiră li- bel găsită în casă. Legătura cu teroarea scăpa. De aceea, Irene nu are altă so-
bertatea prin toţi porii (“Îşi ridică blu- trecutului se simte doar în respiraţia luţie decât să adulmece bucuria, să o
za şi îşi privi sânii în oglindă. Apoi străină pe care Irene o detectează deseneze după ce îi vede braţele re-
Irene se pieptănă. Părul în faţă, părul atunci când citeşte o scrisoare venită vărsându-se pe străzi, fără a putea să
dat pe spate. O ureche acoperită, cea- de la prietenii rămaşi în România devină vreodată proprietara ei. Chiar
laltă liberă” , p.57), dar şi destul de („Irene recunoştea scrisorile din cea- şi atunci când simte o uşoară adiere
melancolică şi prizonieră a trecutului laltă ţară fără să privească timbrul sau de bine, acesta se transformă subit în-
încât fantomele groteşti ale celeilalte ştampila poştei. Le recunoştea după tr-o plăcere vinovată şi dureroasă
ţări s-o urmărească în continuare hârtia aspră, alb-gri. Scrisoarea era („Bucuria din cap era atât de mare,
(„Şi-ar aminti că plecase de-acasă în de la Dana. […] Mi-e dor, mi-e dor încât îi făcea creierul să plutească. Era
ciorapi. Că trotuarul fusese umed şi aproape fizic de tine. Aceasta era o o bucurie fierbinte şi-i sta pieziş în
plin de nisip. Că mucurile de ţigară i propoziţie din care se auzea vocea Da- cap”, p.125). Sugestia e străvezie< des-
se lipiseră de ciorapi şi, preţ de câţiva nei. Dar odată cu vocea Danei, şi o tinul individual e, în cazul refugiaţilor,
paşi, rămăseseră agăţate de ei. Irene respiraţie despre care Irene ştia că nu- atât de dependent de acela colectiv al
începu să alerge.”, p.62). Iscoditoare, i aparţinea Danei” , P.89-90) - o subtilă societăţii din care s-au smuls, încât
cu o acuitate ieşită din comun, cu un şi delicată conştientizare a feliei în- beneficiile unui nou început sunt doar
ochi critic de o rară exigenţă, Irene guste de aer de acasă care însoţeşte aparente. „Eu scriu pentru că nu pot
scrutează noua realitate şi o îmbină păcatul izbăvirii prin fugă. trăi altfel”, spune Herta Müller la în-
involuntar cu frânturi ale existenţei În această meta-poezie a re- tâlnirea cu Gabriel Liiceanu de la Ate-
din ţara pe care a lăsat-o în urmă. Du- nunţării şi a regăsirii, totul se leagă. neu, din luna septembrie. Eroina ei
pă ani întregi în care suspiciunea fu- Versurile abrupte ale cotidianului su- din Călătorie într-un picior, Irene,
sese a doua natură a fiecărui individ, gerează nu doar dorinţa juvenilă a procedează similar< pentru că nu poa-
e firesc ca orice întâlnire cu neprevă- străinului de a-şi colora cenuşiul zi- te altfel, ea pare că trăieşte totul din-
zutul s-o transforme pe Irene într-o lelor, ci şi bucuria trăirii simple, într- dărătul unui ciob de sticlă, rotindu-l
persoană aproape asocială (vezi greu- o lume a firescului. Herta Müller în- în permanenţă şi privind prin el, şi
tatea închegării unei relaţii fireşti cu registrează atent schiţa gesturilor, care nu doar augmentează fiecare de-
Thomas ori Franz). Ne sunt relatate poezia nimicului şi metafora ziduri- taliu, ci colorează aerul în straie noi
ciocnirile cu birocraţia vestică, dife- lor, pentru a le reda în imensa lor fru- şi curate, făcându-l respirabil. După
renţele de nuanţă între dorinţele unor museţe izvorâtă din privilegiul liber- pofta inimii. Sau ce-a mai rămas din
oameni care nu împart aceeaşi bucată tăţii< „Rucsacul fetei, albastru. Din ea.

Herta Müller – Călătorie într-un picior, ed. Humanitas fiction, 2010, trad. de Corina Bernic

94
Felix nicoalu

Part-time Workaholic

S ir Gawain used to sit among wo-


men. Some would say he was a
ladies-man, others would suspect him of ef-
feminacy. Like Sir Gawain sits the critic among authors,
indulging in their odes. This doesn’t mean at all that a
criticism understood as “a way of thinking”
is heightened to a philosophic, Olympian
dignity. The highway of demonstration crosses
Maiorescu’s fortress, as he too saw the artist as an un-
chained one. Now if the true-blood writer is the tube down
critic couldn’t make a fine writer. Only that these two qua- through which the message of God drips, as Socrates-
lities shouldn’t share the same context simultaneously. Plato described it in “Ion” dialogue, the critic, in Mircea
In his collection of essays, “Singura critică” (“The Martin’s opinion, shouldn’t venture in explosions and vas-
Unique Critique”), Mircea Martin pleads for common- salities. It is the only way to preserve credibility. Shall we
sense in that he requires from the literary expert either to foster Eugen Lovinescu’s cellulosic enthusiasms< “with the
side with the impressionists, or with the positivists, either help of a sheet of paper we could conquer the whole uni-
to practise the review or the monographic study – impor-
tant is to try and be as objective as possible. Floating be- verse”? Eventually, the leader from Sburătorul was out-
tween valorisation and orientation, the critique should standing for the capacity of reconsidering some of his
not assume extremist positions< “proffering absolute or statements, which proves mental flexibility and a strenuous
passionate negation is, at most, understandable only when effort of escaping the syndrome of presumptuousness.
it is about a creative act”. The essayist perceives the critic Homo sum et... How many honourable literary “brokers”
as a peculiar creator, more rational, with a system – a still have the power to admit they were wrong, that they
Beethovenian structure, not a Mozartian one, let’s say. The are not the embodiment of some deus in terra?

95
Poesis interna\ional essay decembrie 2010

• Far from the madding writers • On subjective impartiality


From “The Unique Critique” I shall switch to the lonely However, critics are human beings, too, with all their
critic. If it were a God of criticism, I am under the impres- incumbent weaknesses. As a competing part, they can’t be
sion that He would have said in illo tempore< “And God objective. Gheorghe Gricurcu debated on the impossible
saw how lonely the critic was and decided it was perfect neutrality. Well, he envisaged the ethical implications, col-
that way!” (Eve’s part being played by the writer). lateral as they may be, but imperious as bulwarks to the
I keep reading the books and articles of those critics that aesthetic aspect. In this respect, he considered that “Eugen
serve as referees in the ring of contemporary literature. Simion is, until further notice, un upside down Eugen
And what can I see? Most often than not encomiums! If Lovinescu”. I have no idea what “until further notice” could
you took them for granted, you would believe that the Ro- mean. Now, if we turn upside down “Divina Commedia”,
manian letters are overwhelmed with masterpieces in such Lucifer in William Blake’s illustrations may appear as hav-
a degree that it is useless to be compared to the literary ing a normal position, not a capsized one. It’s only a mere
products of some other countries – otherwise they would illusion, because if one wants to read a book upside down,
stir envy and complexes of inferiority between the peers. one has to revert it and in this way up becomes down and
When it is not about encomiums, there pop up unjustified down becomes up, no matter how hard may Sextus Em-
piricus struggle to prove the contrary. As for me, my in-
annihilations, shooting parties and volleys of shots ordered terest is captured by the “hereditary” subjectivity. The crit-
with a smirk on the executioner’s face. This book is amaz- ics, being in their turn featherless two-legged beings with
ing, the other one is horrible. The Romanian criticism, in nails, are subject to friendships and enmities. They will
many cases, plays a foul game, proving to be extremist, su- tend to overrate some of them and underrate others. If
perficial and less subtle than normal. The games are done they go down this drive, they may be called would-be writ-
depending on friendships/enmities. The works belonging ers and not raisonneurs. Mircea Horia Simionescu sig-
to mainstream are accompanied by comparisons like< that nalled that we live in “the society of those who take profit
author is a Thomas Mann, the other one is a Marcel Proust of circumstances”, and writers are both its parents and
of our days! In no time my mind boils with the idea that children< “with the habits of this group somebody could
the respective analyst is a contemporary Plutarch...The kill their mother”. A psychologist like Stanley Milgram
conclusions are begotten before formulating the premises. agrees to the fact that one can push a normal person to
Nobody meditates upon the serendipity concept (“the fact commit horrendous deeds, not less than torturing and
of searching for something and of finding something totally killing, merely shaping the context in an adequate manner.
unexpected”), as Jean Baudrillard defined it. The research It is like this the critic may end shipwrecked!
completely lacks interrogative drives – it questions nothing Pirouette< the critics, being in their turn thinking reeds,
because it has already found whatever it needed. kings and worms of the universe, are threatened by a severe
disease< humanitarianism. Since the Renaissance to pres-
• Top mania ent-day postmodernism, Neagoe Basarab has kept advising
whatever Teodosie< “do not desire to overhear the sins of
Whether it signals, interprets or values, the critical act any man, so that no sin could glue to thine heart”. That is
generates hierarchies. Cuvântul magazine, for instance, why critics should function as confessors for the book and
contained plenty of classifications. But this wasn’t a singular not for the author. They should stay away from their guild,
case. As if the aesthetic criteria were as univocal as boxing switch off their work phone, get out in the park, take a seat
is! Apart of merciless annihilations based on attacking an together with their neighbours on the front door bench
artistic writing with anthropological, historical, and soci- and, from time to time, even read something. This is not
ological arguments - that is non-literary ones -, the cultural similar to putting away the genetic criticism or to turning
magazines are populated with a pile of polite chronicles. their back to the freshly-returned into literature author.
The polite criticism – the one that hides beneath vague or Dan C. Mihăilescu is overtly curious about the personality
unintelligible brackish sentences. Actually not criticism, of the writer who produced the book. Good point! Atten-
but simple reviews and actually not reviews but a sort of
tion, he doesn’t approach the author by special or tele-
hi5! cuba! or a friendly pat on the author’s shoulder. A
Princeton philosopher, Kwame Anthony Appiah, thinks phonic proximity! As a matter of fact, one speaks too much
that “in life, the challenge is not to understand how some- about authors and insufficiently about books! Wherefrom
body could better play their role, but to realize what the the ensuing snobbery< an author that matters, a publishing
role they play is”. Who assumes the conditions of a critic house that counts! As for me, I stumbled upon dull writing
has to consider problems from various angles and to stay ferociously promoted by important publishing houses and
away from homage and cannonades. Firstly, the critic has discovered extremely interesting works issued by minor
to understand the authorial approach and secondly comes editors. A case in point is the novel “Abisex”, written by
the humanization, the “cooking” of the work destined to Sorin Delaskela and published at Brumar. Without a proper
the whimsical public. I don’t think the interpret, the aes- marketing, any fine book ends up anonymously. Which is
thetic translator should focus on the professional public, to say it is not sufficient to write about books, we must
consisting of writers, as well, be they well-known or cravers rummage for them, otherwise we shall perceive only what
for glory. some sing, others cheer and very few pay attention to.

96
decembrie 2010 essay Poesis interna\ional

• You comfy critic! As to the nobility of the guild, it emerges into my brain
one of Marin Mincu’s enquiries< Why do poets write po-
One of Bogdan Creţu’s sayings lingers on my cortex< etry? Obviously, in conformity with the title, the great ma-
“The literary critics are not all the time valuable foretellers> jority of the respondents declared< we can’t help writing
they can be necessary midwives at most!” Well, in order it! Which presumably means< now, if the subjects are al-
to make precious foretellers, they should know the tastes ready poets, how could they abstain from doing their job?
of those who read and refrain from writing> they should The muse keeps coming and tormenting them like she
scrutinize the public (I didn’t write population!) state of did with the romantic Musset. The conclusion? An ex-
mind. Neither the writer, nor the reader can afford being tremely blurry one< “this is a secret that even they do not
bookworms. It is a must to read/write on the move, inter- possess”! In the meantime, we have heard that the devil
acting with as many types of people as possible. Snuggling has the ability to appear in the guise of a glowing angel.
in ivory towers and enchanting the extract of malt with What if, God forbid! the muse and the effect generated by
the guild urge the writers to plunge into mannerism and her – the inspiration – are mere cravings for cultural
the critics to praise their stillborn offspring. That is the sinecures, bows and awestricken attitudes in front of the
explanation for the withdrawal of literature from public poet’s geniality? Because only the hysterically-clamoured
life and for its perching on an élite condition. Literature talent entitles its owners to relish their loftiness, doesn’t
as philosophy, as an aesthetic treatise! Aberration! And in it? Nonetheless, the writers are poor victims of their muse
a culture constantly accused of having become too literary! and, when being seduced, they will embark even upon
Literature is for people, and not for literary meetings or “one flew over the cuckoo’s nest”, won’t they?
But the critics, worshippers of Apollo, as we all concede,
specialized sites. The way critics can impose false hierar- preserve their cool temperament and don’t hop in round
chies is the same with advertising being capable of turning dances with the literary relatives. They sit isolated and in-
the absurd into a common thing. One of the “subtle” anom- sulated, blinded, shaking the pen-sword with one hand,
alies of the Romanian postrevolutionary wild capitalism weighing the scales of arguments with another, while pay-
was the market boom of Patapievici’s and Cărtărescu’s ing with the third one for the beer obsequiously offered
books. In an epoch of greedy accumulation of capital and by the author.
of explosive mediatisation, plus “manele” songs, in our And speaking of top-mania, I dare suggest a top of the
country “Zbor în bătaia săgeţii” and “Orbitor” became best critical deviations<
best-sellers. I don’t know how many initiated readers have
managed to achieve the lecture of the two “best-sellers” – → Hysterically all-praising chronicles.
to say nothing about the clerks toiling at multinational
companies and forced to thrush red tape 10 hours a day. → Hysterically all-disparaging chronicles.

• Plainness – a sin? → The polite criticism, deprived of any intention of


highlighting the pluses and minuses, and stuffed with
The same Mircea Martin broached< “about criticism philological jargon.
one could say that non-loneliness is its essence”. I suspect → The enforcement of new hierarchies, relying on the
he envisaged the espousal of as many books as possible cultural media fuss.
and of the comprehensive stir of ideas. Totally different
should be the position of critics. In order not to value by → The condescending tone in which the critic addresses
contamination (a flaw debated in the pedagogical treatises), the possible reader.
it is better for them to stay aside, above or beneath the lit-
erary milieu. Of course, my piece of advice is utopian< to → Stringing glitzy-paradisiacal epithets or, reversely,
stay aside and polish their weapons. And this because I infernal ones.
see the critic as a deputy elected by the public to sit on
their behalf in the Writers’ Association. The critic “trans- → Selecting the books to be chronicled in a snobbish
lates” the work, but also warns the readers as to the risk of manner< publishing house, who made the recommen-
being disappointed. Which is not at all a plea for commer- dation on the fourth cover etc.
cial literature, but only, let’s say, one against excessive in-
tellectualism, mannerism, and even against art for art’s → Fidelity towards a certain group or certain authors.
sake. Often, when I write about a book crowded with sym- → Lack of humour and inflation of sarcasm.
bols and narrative strategies, I get enthusiastic or amused
in an elevated fashion. This on one hand. On the other → The intellectual “flossing”< dogmatism and affecta-
hand, remembering my responsibilities to that public living tion.
far from philological twitches, I can’t help filing complaints.
As a prose writer, things are much clearer – I constantly → Walling inside the ivory tower.
pay attention to formulating the subtleties in an under-
standable language. Directness is not the same with sim- Here it is a piece of advice from Constantin Ţoiu, in
plicity, and this is true for poetry also. In the age of planes his novel “Însoţitorul”, perfectly suited for critics< „in sum-
and traffic-jams, one can’t write like in the epoch of steam- mer time he used to feed them on boiled nettles, in order
engine. I feel so sorry for Th. Mann’s and M. Proust’s fol- to fortify them, cause these contained what almost every
lowers! artist lacks, iron”.

97
alex epstein

Alex Epstein s-a născut în 1971 la Sankt Petersburg, de unde a emigrat în Israel la
vârsta de 8 ani. A publicat trei volume de proză scurtă şi trei romane, iar textele
sale au fost traduse în mai multe limbi europene. Cartea sa cea mai recentă,
Albastrul n-are sud, a fost publicată în limba engleză de Clockroot Books.

Numele lunii
Cu mulţi ani în urmă, când s-au întâlnit prima oară, i-au dat lunii un nume de alint. Acum, după ce au împărţit toate
cărţile şi discurile şi albumele foto, mai au de hotărât cine să ia ventilatorul de tavan.

Dincolo de zid
Din vechile tratate de istorie o să afli că zidul a fost construit cu mulţi ani în urmă, ca să ne separe de nebunul care
stătea acolo, pictând grafitti în aer. De când a fost înălţat zidul, taţii taţilor noştri n-au avut voie să se intereseze de soarta
lui. Poate că s-a oprit> poate că şi-a văzut mai departe de treabă multă vreme. (Cei care vor să-i sperie pe copii înainte
de culcare îl cheamă şi acum de dincolo de zid< din palme îi ies pensulele ca nişte lujeri, le mişcă cu iuţeala unui demon,
ciopleşte şi sculptează zidul, scrie şi scrie...) Bineînţeles, cei care pretind că zidul are numai o faţă fac un abuz de logică
şi de lege.

Mágico juegos del tiempo


Cândva, într-o cafenea în care cânta un disc numit în spaniolă “Jocuri magice ale timpului”, am auzit un bătrân (o batistă
nu-i ieşea din buzunarul cămăşii. Şedea lângă o tânără – pe cât se părea, nepoata lui – neacoperită din cap până-n
picioare cu tatuaje> de exemplu, nu apărea cuvântul “rimel”> de exemplu, nu era nici un cal de mare) declarând tam-
nesam< “Ce anapoda sunt toate cuvintele în idiş. Ce înspăimântătoare sunt toate cuvintele în germană”. Se poate să fi
vorbit în ebraică.

Îngerul schilod
Îngerul schilod stătea într-un scaun cu rotile conceput special pentru creaturi înaripate de genul lui şi fuma ţigară de la
ţigară. De la locul lui obişnuit din piaţa din faţa muzeului, îi observa cu atenţie pe cei care intrau. Încerca să-l ghicească
pe cel care voia să se spânzure într-una din sălile de expoziţie.

98
decembrie 2010 Prose Poesis interna\ional

99
Poesis interna\ional ProZ{ decembrie 2010

Altă conversaţie cu Moartea


Fetiţa bolnavă deschise ochii şi spuse< “Ce bunic bătrân eşti”. Îi întinse Morţii o foaie şi câteva creioane şi îi ceru să
deseneze ceva frumos. “O să mori, aşa-i? Cred c-ar trebui să călătoreşti peste hotare. Nu-i nimic”, zise când văzu că
pagina rămâne imaculată. “Nici mie nu-mi place să mi se spună ce să desenez.” „Dar de ce ar trebui să călătoresc peste
hotare?” întrebă Moartea. „Pentru că de acolo se întoarce toată lumea”, răspunse fata. „Dacă-i aşa”, zise Moartea, „ar fi
mai bine să mă grăbesc şi să pornesc la drum”. „Doar să nu-ţi uiţi desenul”, zise fata. „Cred că o să ţi-l las ţie”, spuse
Moartea. „Îl putem împărţi”, zise fata, închizând ochii. „E un copiator pe hol”.

Ultimul vis al lui Borges


1986, mijlocul lui iunie, Jorge Luis Borges e pe moarte. Visează ultimul vis. În vis are vârsta unui băiat, şi stă în faţa
unei cuşti cu tigri. Tigrii dorm. Uşa cuştii e deschisă. Unul dintre tigri (ai cărui ochi sunt albastru pal) se trezeşte şi iese
din vizuină. Băiatul se dă înapoi şi cade pe spate. Stând întins, băiatul Borges încearcă să-şi numere bătăile inimii> ajunge
la şapte şi apoi infinitul – scopul singur-singurel al lucrărilor alchimiei, numit uneori „poezie” şi alteori „aurul tigrului”,
iar câteodată pur şi simplu „eternitate” – îl dă peste cap. El (adică băiatul Borges, întorcându-se în dulcele vis despre
băiatul Borges care stă hipnotizat în faţa unei cuşti cu tigri adormiţi) o ia de la început. Un băieţel de şapte ani intră în
cuşcă. Unul dintre tigri se trezeşte. Borges numără în inimă... şi aşa mai departe. La capătul visului, minunata fiară îşi
aşază laba pe pieptul băieţelului. „În sfârşit ne întâlnim”, spune Borges. Tigrul cu ochi albaştri îşi coboară capul spre
faţa bătrânului şi îi linge lacrimile.

Ultimele vise din grădina Edenului


Magritte, de-ar fi fost prin preajmă în acele vremuri, ar fi pictat fără cusur acea turbată rupere de nori, începută pe la
amiază şi prelungită fără măcar un minut de contenire până la capătul nopţii. Eva visă chiar în aceeaşi noapte că
Dumnezeu avea o umbrelă. Adam avu un vis uşor diferit. După ce Eva îi povesti visul ei, se zăpăci şi nu-şi mai putu
aminti precis diferenţa dintre visul lui şi al ei. E probabil fără rost să cauţi legături ascunse între aceste vise şi exilul care
avu loc câteva zile după aceea. Se va găsi totuşi întotdeauna cineva care să pretindă că ce e uitat în subconştient devine
destin. În orice caz, chiar în acea noapte îndepărtată şi ploioasă din grădina Edenului, Adam visase că Dumnezeu era
o umbrelă.

Melancolia vechilor telefoane


În ’83, horoscoapele nu greşesc niciodată. După zece ani, ea mută telefonul cu disc din sufragerie în dormitor. În fiecare
dimineaţă după plimbare, ridică receptorul şi ascultă şoaptele şi foşnetele şi pârâiturile, ca de la fereastră. Poate că e
timpul, întorcându-se brusc. Poate că e ploaia. Poate că e deja limba ei maternă.

O mitologie în miniatură a bombardamentelor de iarnă


Şi iarna începu. Chlenerii de la cafenea vor spune mai târziu că, pe cât puteau ei să-şi aducă aminte, vechiul client nu
ceruse niciodată cappuccino cu doar puţină spumă. Iar acum, cu câteva minute înainte de explozie, pe când şedea la
masa lui obişnuită de lângă fereastră, i-a venit să încerce o băutură nouă. Însă ploaia nu cere niciodată meniul.

Scurtă poveste despre fiica lui Cehov


A fost odată ca niciodată o poveste care era aşa de scurtă, de ciudată şi de bogată în contradicţii şi erori, încât din cauza
multitudinii deficienţelor ei totul în ea se potrivea, aproape de la sine. De exemplu, gândiţi-vă o clipă la fiica lui Cehov.
N-a primit niciodată nici măcar o scrisoare de dragoste.
traducere din limba engleză de Radu Vancu
100
decembrie 2010 Prose Poesis interna\ional

101
mircea Petean

1952. február 2-án született Kolozs megyében. A kolozsvári Babes-Bolyai


Egyetemen szerzett román-francia szakos tanári diplomát 1976-ban. A Dacia
kiadó szerkesztője volt egy ideig, jelenleg a kolozsvári Limes Kiadó igazgatója.
Tagja a román írószövetségnek. Az Echinox c. folyóiratban debütált.16 verses és
prózakötete jelent meg. Számtalan irodalmi díj birtokosa, a Román Kulturális
Érdemrend lovagja. 

HÚSZ ÉV UTÁN
a csillagóceán mélyén
a rombuszhal szeme homályosan lát

a kerítés réseit a csend és a felejtés


deszkái fedik

számhoz emeltem a rettegés


fehérlő virágaitól megduzzadt öklömet

a szavak olykor rajzó méhekké változtak


a nyelv duzzadt mint a házikenyér

húsz év telt el vagy több is talán


az akácon zizegő magházak csillognak
húsz év telt el vagy több is talán
hüvelyét rázza az imádkozó sáska –

ünnep van emlékezetemben

MENEDÉKEK
a nap érlelt minket mint tejes kukoricacsöveket
amilyeneket mi is sütöttünk az összekapart parázson

testünk szelte a vizet akár a dinnyét


holdmagot köpködtünk a parton

éjszaka néha vonatot láttunk ahogy a földbe mar


mint sajtot majszoló kisgyereket fölfaló sárkány

a falu vénlegényei és öreglányai


kidugták fejüket az ablakon
hadonászva hahotáztak

102
decembrie 2010 verseK Poesis interna\ional

mi szégyenkezve elszaladtunk árnyas partok


asszonyának
meleg ölét keresve

úgy tűnt hogy a világ újraszületik


velem együtt
minden újdonsült reggellel

DIÓFA A KÚT JOBBJÁN


az emlékekben felpuhult dolgok
mint tejben ázó kekszek
zamatosabbak és édesebbek

a kút jobbján álló diófa már alig termett


néhány ritka gyümölcsöt
ősszel leszedtük a sarjús szekérre állva
gyökerei olyan keserű ízt árasztottak
hogy eldugult a források szája
keserű itallá vált a víz
nemsokára már az állatokat sem tudtuk megitatni
nálunk
az udvaron
apámnak ki kellett vágni a fát fejszével és betömni a kutat
faltörmelékkel kövekkel és termőfölddel
azt a zöldpenész ízű kutat
diófával a jobbfelén

egybeolvadtak
egyazon elégia egységébe
rokon érzések pórusaiba

AZ ÉJ KIRÁLYNŐJE
a legkisebbik szerelmes lett az éj királynőjébe beültette a kertet
kicserélte a liliomokat és tudományosan kihasználta a rózsák közti
üres területeket

lombok napernyője alatt ült mint kígyóbűvölő


várva a pillanatot amikor kinyílik a virág pártája
az éj első hangjaitól

illatok selymes forgataga


az egyik ég alacsonyabb mint a másik
leszállás Maelströmben
az élet igazi földje van itt

a falevél
húsos zöldjén át egy mozdulatlan szemet látott
olyant mint egy kifejtett mag

a virág
ajkáról ivott
egy csepp tökéletességet

készen állt
az árnyék gyökereivel való megkorbácsolás mártíromságára Balázs F. Attila fordításai
103
POEZIA VINE DE LA VINEA
Douăzeci de ani de poezie românească

Să publici timp de douăzeci de ani, fără întrerupere, cărţi de poezie în ţara


românească, poate că nu este un lucru ieşit din comun. Deşi în ţara românească
este cu siguranţă o performanţă să reuşeşti să-ţi treci greutatea trupului de pe un
picior pe altul fără să se izbească cineva de tine, aşa, din neatenţie. Şi totuşi asta şi
numai asta am făcut vreme de douăzeci de ani în ţara românească, adică am
publicat poeţi şi am arătat, poate mai bine decît oricine, că Poezia e o Instituţie.
Editura Vinea a fost iubită, ba chiar a fost adulată, ani în şir, dar a fost şi contestată,
apoi a fost iarăşi iubită şi respectată, şi iarăşi negată. Şi tot aşa, marele cerc s-a
lovit cu noi cu tot. Cert este că în aceşti douăzeci de ani nu a existat niciodată vreo
perioadă anume în care să fim ignoraţi. Şi asta este cu adevărat ceva important.
A fost foarte greu să publicăm atâta timp, fără întrerupere, poezie de calitate şi,
de nenumărate ori, poezie remarcabilă, şi, fireşte, şi poezie genială, în ţara
românească. Dar a fost şi foarte uşor, pentru că am iubit totdeauna ceea ce am
făcut. Şi dacă mai e nevoie să mai adaug ceva, şi este nevoie, adaug doar atît< vă
mulţumes tuturor celor care, în aceşti douăzeci de ani, de la debutanţi la mari
poeţi, aţi aşezat alături de numele vostru numele nostru, „Vinea”.

Al dumneavoastră, totdeauna cu drag,


Nicolae Tzone

„(...) Ne aflăm în faţa unui poet de o


vigoare puţin obicinuită, care ne sco-
boară într-un infern de cataclizme su- Poemul invectivă
fleteşti, unic în literatura noastră. (...) Cu amprentele digitale
Geo Bogza trăeşte, conştient, sub un ale autorului,
luceafăr negru, a cărui fixitate s-a do- de Geo Bogza
vedit fără moarte, izvorul celor mai
adânci şi străvechi impulsuri vitale, Ediţie şi studiu critic de Nicolae
anterioare oricărei arte, oricărei mo- Tzone.
rale.” Colecţia< „Avangarda”.

(Felix Aderca, 1933)

104
decembrie 2010 eDituri Poesis interna\ional

„Volumul Jurnal de sex, publicat în


1929, nu este atât celebru, cât este în-
conjurat de o aură foarte specială,
adusă, în epocă, de conţinutul său în
total răspăr cu morala comună. El nu
a avut, de altfel, decât o mână de citi-
tori, tirajul fiind de numai 118 exem- Jurnal de sex,
plare. Ne închipuim, prin urmare, ce de Geo Bogza
«mare primejdie naţională» putea el
să constituie, răspândirea lui fiind, Ediţie şi studiu critic
practic, aproape confidenţială. (…) de Nicolae Tzone.
Prin Jurnal de sex, avangarda română Colecţia< „Avangarda”.
îşi dovedea, o dată în plus, coerenţa
în negaţie. Ediţia de acum este prima
sa retipărire.”

(Nicolae Tzone)

„Poezia îşi trage sevele din partea întu-


necată a lumii şi a Fiinţei. Realitatea, de
obicei mizerabilă sub aspect fizic şi moral,
este un catalizator al imaginaţiei (care, la
Ioan Es. Pop, stă cu capul în jos şi cu ari-
pile strînse, ca un liliac), al «îndrăznelii»
de a produce şi a lega imagini şocante. Momfa, vol. 1 şi 2
(...) Liricul iese la Ioan Es. Pop (ca şi la de Ioan Es. Pop
ceilalţi doi ocupanţi ai podiumului poetic
«nouăzecist» Cristian Popescu şi Daniel Colecţia< „Nouăzeci”. Integrala
Bănulescu) dintr-un strat epic gros, plin operei poetice.
de toate întîmplările, căutările şi dramele Ediţie şi Cuvânt înainte
unor personaje. Suferinţa nu e imperso- de Nicolae Tzone.
nală, abstractizată, ca în versurile sola- Postfaţă de Daniel Cristea-Enache.
rului Nichita Stănescu, ci concretă, bine
înfiptă în carnea eroului liric. (...) Nu cred
că mai încape îndoială, Ioan Es. Pop este
un mare poet contemporan.”

(Daniel Cristea-Enache)

„Lucian Vasilescu e o piesă de bază


în existenţa sau inexistenţa – după
cum devine cazul – generaţiei ’90. De
fapt, fie că aceasta există, fie că nu
există, el rămâne o piesă de bază în
noua poezie, oricum ar fi ea împărţită Institutul de poezie legală,
pe căprării şi generaţii. Dar dacă – în vol. 1 şi 2
ipoteză pozitivă – nouăzecismul a nă- de Lucian Vasilescu
zuit vreodată, şi dincolo de bovaris-
mul teoretic al diferenţei anti-optze- Colecţia< „Nouăzeci”. Integrala
ciste, la reformularea principiului operei poetice.
poetic, el l-a avut pe Lucian Vasilescu Ediţie şi Cuvânt înainte de Nicolae
printre protagoniştii eficienţi. (...) Ce- Tzone.
i drept, solitudinea lui Lucian Vasi- Postfaţă de Al. Cistelecan.
lescu e una, liric vorbind, colocvială,
cu apetitul – dacă nu chiar cu vocaţia
– disputei şi al altercaţiei.”

(Al. Cistelecan)
105
Poesis interna\ional eDituri decembrie 2010

„Scrisul devine echivalentul unei auto-


mutilări, sparagmos osirian din care re-
zultă un amestec delirant de piese anato-
mice şi grafeme, cuvântul fiind supus el
însuşi aceleiaşi operaţiuni de segmentare
şi dezarticulare, astfel încât «proscrisa»
sfârşeşte prin a deveni o «pro-scrisă», ca- Proscrisa,
ricatură feminoidă a textului supus ni- de Saviana Stănescu
micirii şi deconstrucţiei (...). Poezia Sa-
vianei Stănescu alunecă în felul acesta
aproape pe nesimţite de la comedia fe- Colecţia< „Nouăzeci”. Integrala
minităţii la comedia literaturii, textuarea operei poetice.
apărându-i autoarei tot mai mult ca un Ediţie şi Cuvânt înainte de Nicolae
process problematic, posibil doar în cheia Tzone.
parodicului şi a burlescului. Iar poezia
se naşte din propria ei negaţie demistifi-
catoare, poemul din conştiinţa propriei
sale fragilităţi şi inconsistenţe.”

(Octavian Soviany)

„În Cartea de la Curtea şi alte 9 tipo-


logii, Chris Tanasescu, unul dintre cei
mai personali poeţi români de azi, îşi
continuă fascinantele experimente
«improvizatorice» şi «rockeriste»,
desfăşurate pe spaţii tot mai largi şi
pe planuri tot mai numeroase< textile Cartea de la Curtea şi alte
pornesc întotdeauna de la notaţia co- 9 tipologii with a Margento jam
tidiană şi avansează prin acumulări session and English translations,
progressive de detalii de tot felul, re- de Chris Tanasescu
flecţii, viziuni, deliruri. Pe acest tra-
seu, discursul poetic al realităţi im- Colecţia< „Vinea International”
mediate se transformă, ca la «beatni-
cii» americani de mai an, într-un flu-
viu magmatic, derutant, neliniştitor,
fascinant…”

(Ion Bogdan Lefter)

„(…) Lirismul lui Dumitru Chioaru


dobândeşte o forţă ieşită din comun
recrutându-şi punctul de sprijin din- Scene din oraşul vitraliu
tre cele mai puţin pregnante surse Scenes of the Stained-Glass City,
aparţinând lumii reale a fenomenelor de Dumitru Chioaru
şi evenimentelor sau celei a semnelor
şi înţelesurilor. Translated from the Romanian<
Rotundul aproape perfect al realizării Heathrow O’Hare
sale artistice ni se dezvăluie drept una Prefaţă de / Afterword by Ştefan
din valorile cel mai subtil dozate ale Stoenescu
poesiei româneşti contemporane.” Colecţia< „Vinea International”

(Ştefan Stoenescu)

106
decembrie 2010 eDituri Poesis interna\ional

„Nu mai ştiu pe cineva care (mai ales,


la această vârstă, când alţii abia încep)
să se detaşeze permanent, atât de evi-
dent, de cele făcute în ajun, aşa cum
o face, dezinvolt şi sigură pe sine, Au-
relia Borzin. (...) Autoarea aplică un
soi de nanotehnologie poetică, invi- Chişinăul e o tabletă de ciocolată,
zibilă, ca o carcasă ascunsă sub moloz, de Aurelia Borzin
ori sub iedera care curge – în sus şi în
jos, fireşte – natural (ori poate abil- Colecţia< „Generaţia 2000”
naturist?). (...) Poezia este în interiorul
ei, ea doar ştie să deschidă, prudent,
supapele (cu dozatorul minimalist,
spuneam, al timpului), pentru a evita
supradopajul.”

(Mircea V. Ciobanu)

„Ca orice kaddish, nici acesta nu e


unul nou. Nu numai pentru că moar-
tea celor dragi e cel dintâi lucru despre
care a ţinut literatura, prin gura lui
Ghilgameş, să ne vorbească; ci şi pen-
tru că primele lui două părţi, însu-
mând ceva mai mult de jumătate din Amintiri pentru tatăl meu,
poemele care-i compun tripticul, au de Radu Vancu
fost deja publicate în două cărţi ante-
rioare (…). În cartea aceasta, moartea Colecţia< „Generaţia 2000”
unui om drag se străduieşte să moară.
Atât contează: numai această zbatere
a ei care, ca şi adevărul, continuă ne-
întrerupt, fără să-şi ia răgaz nici măcar
cât ai sări în gol de pe scăunel.”

(Autorul)

„Rita Chirian scrie o poezie puterni-


că, virilă, ce te loveşte frontal şi te cu-
cereşte imediat. (...) Nimic nu e os-
tentativ, gratuit. Trăirile par autentice Poker face,
pentru că nu sunt sufocate prin su- de Rita Chirian
pralicitarea unei anumite formule (...)
Aşa ia fiinţă sentimentul de teamă. A Colecţia< „Generaţia 2000”
fi la dispoziţia unui agresor invizibil
şi omnipotent.”

(Şerban Axinte)

107
Poesis interna\ional eDituri decembrie 2010

„Prin Nicolae Magnificul (2000) şi Ca-


podopera Maxima (2007), poetul Ni-
colae Tzone a căpătat o identitate poe-
tică recognoscibilă, ceea ce a şi fost sem-
nalat la timp de către critică. O călătorie
făcută recent în America i-a dat şanşa Oase de înger
să se aclimatizeze cu ceea ce se întîmplă New York. Bucureşti
mai profund în poezia de peste ocean,
lucru constatabil din noul său volum, de Nicolae Tzone
intitulat nichitian Oase de înger. / Ni-
colae Tzone scrie acum un discurs amo- Cu un Cuvînt înainte al autorului,
ros grav, cu o implicare sinceră, minată o Prefaţă a lui Felix Nicolau
de un patetism optimizant. Există aici şi Postfaţă de Daniel Bănulescu,
o dîră epică afectivă pe care au întreţin- Mihail Gălăţanu,
ut-o permanent aproape toţi poeţii ame- Ioan Es Pop, Lucian Vasilescu,
ricani de la Walt Whitman încoace. Ex- Marin Mincu.
perienţa aceasta, existenţială şi scriptu- Ilustraţii de Maxim Dumitraş.
rală, îl personalizează pregnant pe poet,
făcîndu-l să atingă registre surprinză-
toare de profunzime şi originalitate.”

(Marin Mincu)

„Adrian Diniş nu se dezminte. Încă-


păţânarea lui într-o formulă pe care
supli poeţi 2000-işti au considerat-o
prea laxă sau prea locvace, l-a condus
spre punctul unde, la capătul a câţiva
ani în care a «ras» cam toate premiile
literare de provincie, debutează în vo-
lum. E multă tinereţe şi multă can-
doare autentică în versurile îndrăgos-
tite şi vulnerabile ale lui Diniş, care Poezii odioase de dragoste,
atinge în textele sale cele mai bune de Adrian Diniş
acel «subton dureros» despre care vor-
bea Tudor Vianu. (…) O carte «trăi- Colecţia< „Debut”
tă», aş spune, dacă nu mi s-ar părea
de la sine înţeles că poezia adevărată
e extrem de posesivă şi de geloasă pe
viaţă, şi de aceea trebuie trăită până
la ultimul cuvânt. Lucru pe care
«odiosul» Adrian Diniş îl va înţelege
foarte curând.”

(Claudiu Komartin)

108
George vasilievici

George Vasilievici (1978-2010) a făcut parte din Cenaclul de Marţi condus de


Marin Mincu şi din Grupul de la Constanţa, alături de Mugur Grosu, Mircea
Ţuglea sau Sorin Dinco. Absolvent de studii economice, Vasilievici şi-a legat
numele de revista „Tomis”, al cărei redactor a fost. A publicat devreme volumul
Îngerul negru (1998), ulterior repudiat, iar apoi< Gabi 78 (Vinea, 2001), Cerneală
(Pontica, 2004), Featuring (Vinea, 2005, în colaborare cu Ştefan Caraman şi
Ondine Dietz), O cameră cu două camere (Tomis, 2006), Wc-rul (Vinea, 2007) şi
romanele YoYo (Tomis, 2008) şi Viseptol (postum).

Mâinile

A m pus pastilele de vi-


septol în cutiuţa por-
tocalie de tic-tac. Pastilele genetice le-
am separat între ele şi apoi le-am pus
pe sortimente în cutiile cu vitamine.
așa... Viermi Gianni Versace. Dacă
umpli doi kilometri de şosea cu pa-
nouri publicitare pline de printuri cre-
tine, obţii patru kilometri.
Chipul zâmbitor al lui Octavian
ar fi moşia lu ta-su. Nici o armă la-
ndemână, constat, şi fără să mai stau
pe gânduri îmi smulg practic bocancul
din piciorul drept şi îmi bag mâna în
el ca într-o mănuşă. Acum sunt gata.
Am băgat cutiile în bagajul de mână şi Goga îmi apare pentru câteva fracţiuni Îl poftesc să îşi facă apariția. Îl voi servi
am tăiat-o direct spre aeroport. de secundă în faţa ochilor atât de clar cum se cuvine.
Mă urc în taxi pe locul din spate şi încât mă sperii şi, din reflex, dau să De ce am oprit tocmai acum? Nu
după ce îi zic şoferului unde trebuie să cobor din mers. Noroc cu sistemul de putem opri chiar acum. Dacă ne-
mă ducă, îl ignor cu totul, îmi bag căşti- închidere centralizată ce a blocat toate simţitul ăla este încă pe urmele noastre
le în urechi şi dau muzica la maxim. uşile. Mă fac mic pe bancheta din spate şi mă voi trezi cu el peste mine? Să nu
Panourile publicitare ce străjuiesc căutând din priviri un obiect conton- complicăm lucrurile, îmi spun şi îi
de o parte și de alta drumul spre aero- dent cu care aş putea să-i sfărâm poe- arunc şoferului un ghemotoc de ban-
port îmi fug prin faţa ochilor cu rapi- tului capul în cazul în care se gândeşte cnote după care îmi iau rapid bagajul
ditate. Noua colecţie toamnă iarnă de să apară iar, aşa, după bunul lui plac, şi fug în aeroport, făcând tot posibilul
păduchi laţi Cătălin Botezatu. Şi tot ca şi cum bancheta din spate a taxiului să îmi pierd urma în mulţime.

109
Poesis interna\ional ProZ{ decembrie 2010

Alerg. Fac slalom printre oamenii ce scris regulamentul. Scrie mare cât ca- - mâini.
aşteaptă îmbarcarea, arunc bagajul în pul tău. Semnat bla bla, Mahărul Înălţim-
cuşca cu raze x și mă opresc direct în Bătrâna întinde iar mâna spre ilor.
faţa operatorului de zbor. Femeia îmi tăviţa metalică încercând să îşi ia oche- – Mâinile? întreabă bătrâna cu la-
verifică biletul şi paşaportul şi îmi larii fără de care este limpede că nu crimi în ochi.
urează un zbor plăcut. Pentru a trece vede nimic. Bărbatul în uniformă nu – Mâinile? Mâinile? urlu eu îngro-
de următorul control nu am încotro şi mai stă la discuţii, se repede la bătrână, zit. Cum adică mâinile?
trebuie să stau la coadă. Înaintez cu o imobilizează, lipind-o cu faţa de pe- – Domnule, vă rog să vă păstraţi
paşi mărunţi şi când ajung în sfârşit în rete şi sucindu-i mâna la spate. Fetița calmul şi să nu agravaţi situaţia. Nu
dreptul liniei galbene mă opresc şi în- este aruncată şi ea cât colo şi începe să depăşiţi linia galbenă! strigă la mine
cep să îmi golesc buzunarele. plângă imediat ce se loveşte cu fundul ameninţător bărbatul în uniformă. Ră-
Femeia din faţa mea zboară pentru de marmura albă a pardoselii. mâneţi pe loc, mă voi ocupa imediat
prima dată, în ciuda faptului că este – Nu mişcă nimeni! urlă bărbatul şi de dumneavoastră.
trecută bine de şaizeci de ani. Se mișcă în uniformă. Avem o situaţie la poarta Mâinile? Mâinile? Cum vine asta,
cu greu şi asta o dă de gol. Se scotoceşte 14, solicit ajutor, anunţă el prin stație. mă isterizez eu în sinea mea privindu-
prin buzunare foarte nedumerită şi din Îmi retrag brusc piciorul de pe linia mi mâinile dar mă potolesc imediat ce
când în când mai scoate câte un obiect galbenă. De nicăieri apar doi masto- îmi ridic privirea către bărbatul în uni-
pe care îl aşează în tăvița metalică. Nu donţi îmbrăcaţi în uniformă. Unul se formă, care pocneşte din degete şi fără
înţelege regulile. Dezamăgirea îi into- repede la bătrână şi celălalt la fetiţă. să piardă nici o secundă ridică satârul
xică chipul de bunică senină pe măsură Nu ştiu ce să cred. Le-aş spune vreo de lângă tăviţa metalică. Mastodontul
ce pune pe rând în tăviţă unghiera, an- două dar mă răzgândesc pe loc, când în grija căruia se află bătrâna îi prinde
drelele, degetarul, broşa din aur, veri- bărbatul în uniformă scoate de sub acesteia ambele încheieturi într-un sin-
gheta bărbatului, iconiţa din argint în- masa pe care este aşezată tăviţa, un di- gur pumn şi, cu o mişcare smucită, îi
făţişând-o pe Madonna cu Pruncul, tamai satârul. Îmi vine s-o-ntind dar întinde femeii mâinile pe tejghea, lângă
ochelarii de la ochi şi cei de rezervă nu pot să o iau la sănătoasa în această tăviţă.
din poşetă, proteza din gură şi trusa situație, cine ştie ce vor crede că pun – Ţine-o bine, ţine-o bine, îi spune
de manichiură. Apoi face pasul final şi la cale şi aş putea foarte uşor să ajung bărbatul în uniformă colegului său în
trece prin detectorul de metale. Se duce în locul bătrânei, căzut în genunchi cu timp ce ridică satârul deasupra capului.
direct către fetiţa cu părul bălai ce o mâna sucită la spate, sub lama ascuţită Stă aşa cu el câteva clipe aşteptând mo-
aşteaptă cuminte dincolo de poartă şi a satârului. mentul potrivit în timp ce bătrâna
– Hai, cu grijă, la trei în picioare, scânceşte ca un copil şi ochii îi ies din
o ia de mână. Cu cealaltă mână dă să
le spune bărbatul în uniformă celor orbite. Lovitura cade fulgerător şi foar-
îşi ia lucrurile din tăviţa metalică dar doi mastodonţi. Unu, doi, trei. Şi cât ai te precis, exact la mijlocul antebraţului,
vameşul o opreşte. clipi bătrâna şi fetița sunt iar în picioa- între cot şi încheietura mâinii. Rămas
– Ce credeţi că faceţi? întreabă pe re. cu mâinile bătrânei în pumnul strâns,
un ton violent bărbatul în uniformă. Bărbatul în uniformă pune satârul mastodontul scoate o pungă de plastic
– Îmi strâng lucrurile, îi răspunde lângă tăviţa metalică şi scoate din bu- de sub tejghea, aruncă în ea cele două
bătrâna în timp ce bâjbâie cu mâna zunarul de la piept o foaie albă de hâr- mâini şi o sigilează pe loc.
prin aer, încercând să ajungă la tăviţă. tie pe care o despătureşte şi i-o bagă – Nu vă faceţi griji, încearcă bărbatul
– Dumneavoastră nu aţi citit re- sub nas bătrânei care, simţind perico- în uniformă s-o liniştească pe bătrâna
gulamentul? întreabă iar bărbatul în lul, strânge pe loc din ochi încercând care se zvârcoleşte pe jos ţinându-şi la
uniformă pe un ton şi mai ridicat de să citească scrisul negru şi mărunt. piept ce a mai rămas din cele două
această dată. – Sunteţi bun să îmi dați ochelarii, mâini, le veţi primi la aterizare. Uitaţi,
Bătrâna se pierde cu firea şi mâna ră- vă rog, nu văd nimic fără ei... îl roagă suntem profesionişti, nici măcar nu vă
masă încă în aer începe să îi tremure. ea pe bărbatul în uniformă. curge sânge. Ştiu că nici nu vă doare,
Fetiţa pare speriată. Faţa i se crispează Bărbatul în uniformă nu o bagă în sea- cu timpul vă veţi obișnui cu această
până la limita plânsului. Se ţine cu am- mă. Adoptă un aer inteligent şi tuşeşte nouă măsură. Acum vă rog să urcaţi
bele mâini de mâna bătrânei. scurt dregându-şi vocea, apoi scutură în avion. Trebuie să mă ocup şi de res-
– Regulamentul? scânceşte bătrâ- foaia cu o mişcare bruscă din încheie- tul pasagerilor.
na. tura mâinii şi începe să citească cu voce Încerc să mă dau un pas înapoi ba-
– Da, regulamentul. De câte ori tare< tând în retragere dar îl calc pe picior
trebuie să vă repet, oameni buni, că – Datorită atentatelor teroriste cu pe bărbatul din spatele meu. Acesta
trebuie să citiţi regulamentul. Este scris care s-au confruntat în ultimul timp este mai înalt ca mine şi a putut privi
pe toţi pereţii, mare cât toate zilele, se majoritatea companiilor de zbor ae- toată scena de mai devreme peste umă-
enervează bărbatul în uniformă. rian, este strict interzisă pătrunderea rul meu. Este paralizat şi nici măcar
– Nu ştiam, răspunde speriată bă- pasagerilor în incinta aeronavelor cu< nu-i trece prin cap să-mi reproşeze ce-
trâna. - orice fel de obiecte metalice va. Mă împinge numai instinctiv spre
– Păi de ce să ştii? Ai îmbătrânit - părul mai lung de 50 cm carnagiul de care nu am nevoie în acest
degeaba. Ia uite acolo, continuă băr- - medicamente de orice fel moment al vieţii mele. Nu am cum să
batul în uniformă arătându-i bătrânei - încălţăminte, exceptând pantofii fug de aici. Ar trebui să sar gardul me-
cu degetul unul dintre multele afişe de balet talic al culoarului pe care mă aflu. Cine
din incinta aeroportului pe care este - curele de pantaloni sau bretele ştie ce vor crede? Aici nu este de glumă.

110
decembrie 2010 ProZ{ Poesis interna\ional

Nu când vine vorba de siguranţa naţio- în timp ce ridică satârul deasupra ca- Stewardesa se apleacă peste mine
nală. Risc să fiu împuşcat pe la spate şi pului. şi îmi prinde centura de siguranţă, pre-
nu cred că este un mod plăcut de a-mi Am deschis ochii pentru că nu gătindu-mă pentru decolare. Îmi im-
termina vacanţa. Aşa că nu am încotro înţelegeam ce se întâmplă, de ce dura aginez cum trebuie să arate locul în
şi, golindu-mi buzunarele în tăviţa me- atât de mult ca lovitura decisivă să ca- care se află mâinile mele şi mă sperii
talică, trec prin detectorul de metale. dă. Aşteptam cu sufletul la gură ca la- cumplit când realizez că nu mă potri-
Uit cu totul de obiectele personale din ma satârului să îmi treacă prin carnea vesc de nici o culoare în acel peisaj..
tăviţă şi mă opresc exact în faţa bărba- vie a braţelor. Braţele ştiu că mâinile Sub noi se derulează cu încetinitorul
tului în uniformă, ţinându-mi mâinile sunt capetele lor şi, când vine vorba norii pufoşi ca nişte saltele de lux me-
la spate. de ele, se poartă în consecinţă. Privin- nite să se joace cu trupurile noastre în
– Ce ascundeţi la spate? mă întrea- du-le, m-am gândit la Cristos şi in- cazul unui dezastru.
bă bărbatul în uniformă. Vă rog să îmi stinctiv am privit spre mâinile mele Dacă ne prăbuşim, nu îmi voi mai
arătaţi mâinile, mă somează el. care se aflau deja în punga de plastic, găsi niciodată mâinile. Ele vor îm-
– Ce rost ar avea oare să ascund pe care bărbatul în uniformă se pregă- brăţișa cel mai apropiat foc şi vor pieri
ceva la spate în condiţiile în care mi le tea s-o arunce în coş, lângă celelalte în el. Eu nu voi fi acolo să le retrag la
veţi tăia oricum? pungi. timp. Gândul ăsta mă chinuie tot dru-
– Vă rog să lăsaţi comentariile şi să Abia după câteva secunde bune în mul. Ceilalţi pasageri nu dau doi bani.
îmi arătaţi mâinile. care totul s-a desfăşurat de fapt ca şi Se folosesc de braţele amputate să tragă
– Chiar este necesar să mi le tăiaţi? cum cineva mi-ar fi derulat privirea perdeluţele albastre de la geamuri pen-
Nu puteţi face o excepţie? înainte-înapoi şi tot aşa, ca pe o casetă, tru a putea privi lumea de la înălţime.
– Îmi pare rău, legea este lege. mi-am privit şi cioturile ataşate de Par foarte liniştiţi pentru nişte oameni
Acum vă rog să îmi arătaţi mâinile. corp. Am preferat imediat, fără nici un în situaţia lor. Cei care stau de vorbă
Ţineţi rândul în loc. fel de analiză prealabilă, să cred că băr- între ei gesticulează natural, mişcând
Le văd pe cele două matahale care batul în uniformă îmi spunea adevărul din mâini ca şi cum le-ar avea.
se ocupaseră de bătrână şi de fetiță, şi că imediat ce avionul va ateriza îmi Simt cum de nicăieri, un jet puter-
cum mă privesc fără să mă scape din voi recăpăta mâinile. Nu eram în stare nic de pişat îmi ţâşneşte din vezică şi,
ochi, fiind gata oricând să intervină, să mă gândesc la o despărţire definiti- până să mă dezmeticesc, o pată mică
să mă doboare la pământ şi să îmi pună vă. La urma urmelor, plătisem biletul se formează pe pantalonii verzi în stân-
cu forţa mâinile pe tejghea. Oare ce s- întreg. Oare nu ar trebui să fie mai ief- ga prohabului. Poate că stewardesa îmi
a întâmplat cu fetiţa? mă întreb, dar tin în aceste condiţii? va da o mână de ajutor, nu văd cine al-
– Să aveţi un zbor plăcut! îmi urea- tcineva ar putea s-o facă, poate numai
îmi dau seama pe loc că nu mă aflu în-
ză bărbatul în uniformă şi-mi întinde pilotul. Această din urmă posibilitate
tr-o situaţie care să îmi permită să-mi paşaportul din neatenţie, după care îmi taie tot elanul. Nu ştiu cum mă voi
pierd timpul cu astfel de fleacuri. Ob- mi-l bagă în buzunarul de la piept. descurca. Cum voi deschide fermoa-
serv că între cele două matahale se află – Mă scuzaţi, îmi zice el fără să mă rul? Cum voi controla direcţia jetului?
o uşă abia în momentul în care se des- privească în ochi şi se înroşeşte în Cum voi deschide şi cum voi închide
chide şi pe ea intră râzând şi cântând obraji. Apoi se întoarce spre bărbatul uşa? Cum o s-o scutur? Sumedenia
fetița, cu mâinile tăiate şi ea. Nu pare din spatele meu şi îl roagă să îi arate aceasta de probleme fără rezolvări mă
să îi pese prea tare de asta. Ţopăie pe mâinile pe care acesta le ţine la spate. face să renunţ şi să mă cuibăresc în
marmura alunecoasă a pardoselii şi Cum aici nu mai este nimic nou de vă- scaun strângând tare din cur. La urma
dispare după primul colţ. Pe aceeaşi zut mă grăbesc s-o iau în direcţia în urmei mă voi pişa pe mine şi gata. Nu-
uşă intră un alt bărbat în uniformă ţin- care au luat-o mâinile mele. Nu am în- mai să îndrăznească vreunul să râdă
ând în mână punga sigilată în care se cotro şi trebuie să am încredere în spu- sau să facă vreo aluzie la asta.
află mâinile fetiţei. Vine cu ele spre de- sele bărbatului în uniformă. Încerc să mă calmez şi, pentru că
tectorul de metale şi se opreşte lângă Merg ca ameţitul până reuşesc să nu am nici o şansă să pot răsfoi vreo
tejghea. Aruncă punga cu mâinile în- îmi găsesc locul şi să mă aşez. Pentru carte sau revistă, caut din priviri un
tr-un coş imens în care se află claie prima dată de când sunt implicat în punct de sprijin mental, un obiect asu-
peste grămadă zeci de alte pungi pline această poveste, îmi atrage atenţia pre- pra căruia să îmi îndrept toată atenţia
cu mâini de tot felul pe care nu le vă- cizia tăieturii. Nu mi-a curs nici o pi- şi să nu mă mai gândesc la şansele
zusem până acum. Venus din Milo ar cătură de sânge. Mai mult decât atât, pişatului de a îmi ajunge în inimă. Dar
zbura cu siguranţă fără nici un fel de îmi amintesc brusc că uniforma băr- nu. Ochii mi se opresc atraşi de o pu-
probleme în aceste condiţii. batului de la punctul de control era tere invizibilă direct pe crucifixul atâr-
Consider că este logic să mă supun impecabilă în ciuda faptului că tăiase nat deasupra uşii ce dă în cabina pilo-
şi îi întind bărbatului în uniformă am- câteva sute de mâini de când intrase tului. Isus de plastic pe crucea lui veşni-
bele mâini. în tură. Încerc să mă conving că mâi- că, având mâinile tăiate cu tot cu cele
– Este o nimica toată, mă asigură nile mele sunt şi ele în acest avion. Poa- două bucăți de lemn ce le susţin. Inima
acesta. Le veţi primi la destinaţie. Ime- te există un compartiment separat pe îmi bate cu putere şi îmi pompează
diat după aterizare. Veţi fi supus unei undeva, cum este cel pentru bagaje. pişat în vene. E cazul să adorm pentru
scurte intervenţii chirurgicale şi nici Trebuie să existe un compartiment se- a mă trezi din acest coşmar. Nu văd
nu veţi zice că s-a întâmplat. Înainte parat în care mâinile călătorilor să se altă soluţie.
să vă ridicaţi bagajele, încearcă bărba- păstreze în condiții optime. Nu le pot
tul în uniformă să mă ducă cu vorba pune în aceeaşi magazie cu bagajele. (fragment din romanul Viseptol)

111
Kristin Dimitrova

Kristin Dimitrova s-a născut în 1963 în Sofia, Bulgaria. A absolvit Facultatea de


Studii Engleze şi Americane a Universităţii St Kliment Ohridski din Sofia, unde
predă în prezent la Departamentul de Limbi Străine. A editat revista Art Trud,
supliment săptămânal de artă şi cultură al ziarului Trud, între 2004 şi 2006 şi a
fost editor comentator pentru ziarul Klasa in 2007. Poetă, prozatoare şi
traducătoare, este autoarea a zece cărţi de poezie, printre care A Visit to the
Clockmaker (O vizită la fabricantul de ceasuri, 2005), My life in squares (Viaţa mea
în pătrate, 2010) publicate exclusiv în engleză. Prima a fost publicată în Irlanda,
iar cealaltă în Marea Britanie. A scris de asemenea şi romanul Sabazius (2007)
pentru care a primit Premiul Naţional pentru Literatură Hristo G. Danoc în 2008,
şi două volume de povestiri (Life and Death under the Crooked Peer Trees, 2004 şi
The Secret Way of the Ink, 2010). A tradus în bulgară selecţii de poeme din poemul
metafizic britanic John Donne. În Bulgaria a mai câştigat cinci premii naţionale
de poezie şi trei pentru proză. Scrierile sale au fost traduse în 20 de limbi şi
publicate în 24 de ţări.

112
decembrie 2010 PoeZie Poesis interna\ional

Ceea ce îmi e la îndemână Това, с което разполагам


Buruiana în vas gesticulează В саксията буренът ръкомаха
ca primul şi singurul invitat като пръв и единствен гостенин
la o aniversare. Celelalte seminţe на рожден ден. Другите семенца
nu au mai apărut niciodată. така и не се появиха.
Au refuzat în tăcere să mai ia parte Мълчаливо отказаха да участват
la târgul transformărilor. в панаира на превъплъщенията –
Teză, antiteză, sinteză> теза-антитеза-синтез –
Până şi tezele lor au rămas ascunse. дори тезите им останаха скрити.
Ieri am scormonit pământul din jur. Вчера рових в пръстта и ги нямаше.
Dispăruseră toate. Намерих две-три овални телца,
Am mai găsit două sau trei corpuri rotunde стиснали зъби с вкочанено упорство,
încleştându-şi dinţii cu o tenacitate rigidă тумбести
Amintiri спомени за перспектива.
ovale ale unei posibilităţi.
Буренът ми прави знаци да мълча,
Buruiana îmi face semn să tac din gură, изглежда засегнат.
Îmi arată rănile ei..
Не му знам името, не го обичам.
Nu îi ştiu numele. Nu îmi place. Появи се на мястото на
A apărut în locul unor flori neîmplinite. несбъднатите цветя.
Am udat-o. Поливам го.

În tren По време на пътуването


În tren Във влака
o unguroaică bătrână една унгарка
fără dinţii din faţă без предни зъби
mi-a spus că ми разказваше
doi dintre copiii ei как две от трите й
au murit деца умрели,
şi fiul cel mare а най-големият син

este acum în America сега е в Америка -


astea sunt pozele, ето ги снимките,
uite-l, тука е той,
aceasta e familia lui. тука е той с жена му.
Fuma ţigări bulgăreşti Тя пушеше български цигари,
sau mai degrabă o или по-точно една много
singură ţigaretă foarte lungă дълга цигара от Будапеща
din Budapesta
до Букурещ, и каза така<
până în Bucureşti Вече нямам
şi a spus< за какво да живея.
„acum nu mai am Каза го просто,
pentru ce să trăiesc” ясно, равно,
a spus-o simplu, direct, с достойнството
plat на беззъбия.
cu demnitatea celui fără dinţi.

113
Poesis interna\ional PoeZie decembrie 2010

Conform opiniei unui specialist Според мнението на един специалист


Tu te uiţi Ти гледаш мача,
la un meci de fotbal. аз правя салата
Eu fac o salată само за себе си.
doar pentru mine. Мисля, че вече знам<
Ştiu deja самотата е,
Să fii singur înseamnă когато си с някой,
să fii cu cineva който не е с тебе.
care nu e cu tine.

Graniţa Границата
Fiica mea m-a întrebat Дъщеря ми ме попита
dacă i-am adus gumă de mestecat. дали й нося дъвка.

i-am spus că nu i-am adus, Аз й казах, че не нося,


dar că mă are pe mine. но ето ме мене тук.

Ea a obiectat că eu sunt un lucru, Тя възрази, че аз съм едно,


Iar guma de mestecat este cu totul altceva. а дъвката - съвсем друго.

Eu i-am explicat că nu se poate aştepta Обърнах й внимание, че не може


Tot timpul la ceva drăguţ. все да очаква нещо.

Ea m-a corectat< Тя ме поправи<


„Nu ceva drăguţ, ci gumă de mestecat” "Не нещо, а дъвка."

Chiar dacă soarele era în forma lui cea mai bună И въпреки, че слънцето грееше
Şi păsările se întrerupeau una pe alta и птиците пееха без да се изслушват

Iar iarba din parc era de un verde lacom и тревата в парка беше алчно зелена,
Fiica mea plângea ca o stropitoare. дъщеря ми плачеше като лейка.

Există o lume fericită Има щастлив свят, и нещастен,


Şi o lume tristă и между тях - една дъвка.
Şi o gumă de mestecat între ele.

Jocul Играта
Jucam cărţi cu Dumnezeu Играехме на карти с Бог
când mi-a tăiat regele cu un doi. и той цака попа ми с двойка.
„Dar, Doamne, conform regulilor - Ама Господи, според правилата
Nu ai voie să faci asta” не може така – размахах аз
mi-am fluturat cărţile de joc. ветрилото си от карти.
„Atunci gândeşte-te la - Тогава си измисли някакво
o explicaţie” mi-a spus обяснение – отвърна той.
şi a mai făcut cărţile o dată. И раздаде наново.

traducere de Miruna Vlada

114
octavian soviany

Octavian Soviany (n. 1954, Braşov) a absolvit Facultatea de Litere la Cluj (1979).
Până în 2000, a publicat cinci volume de poezie, adunate în antologia Cartea lui
Benedict (2002). După volumul Alte poeme de modă veche (2004), în care cultiva
maniera din volumele anterioare, poezia lui Octavian Soviany suferă o
transformare spectaculoasă, vizibilă în Scrisori din Arcadia (2005), una dintre cele
mai bune cărţi de poezie ale deceniului.

Octavian Soviany nasce a Braşov, il 23 Aprile 1954. Ha pubblicato numerose


raccolte poetiche a partire dai primi anni Ottanta< L’apprendista del vecchio
alchimista (1983)> La torre di Casanova (1996)> Provincia Pedagogica (1996)> I
Testi di Montsalvat (1997)> Il Libro di Benedict (antologie, 2002)> Altre poesie
vecchio stile (2004)> Lettere da Arcadia (2005)> Diletta (2006).

“All’interno della sua ampia produzione poetica, Soviany si distingue in «Lettere


da Arcadia» grazie ad un tratto spiccatamente narrativo, sviluppato in immagini
dure e taglienti dal ritmo affannato, frantumato, in continua oscillazione tra
poesia pura e racconto diaristico.
Si tratta di un microcosmo appartato, differente, animato da personaggi esemplari
nella loro umanità e disumanità, che Soviany racconta con amara ironia
sensoriale. Colori, odori, farmaci, malati e inservienti a ricomporre in versi un
mondo di psicosi, l’ Ospedale numero Nove.”

(Clara Mitola)
115
Poesis interna\ional Poesia decembrie 2010

24 aprilie 24 aprile

Salutări de la virgil mazilescu Saluti da virgil mazilescu

Dragele Mie
mele ce care quanta
tinere sunt giovinezza c’è
mâinile nelle vostre
voastre mani
aşezate pe masa din posate sul tavolino
băruleţ del bar
şi plămânii voştri e i vostri polmoni
sunt curaţi ca o sono mondati come una
farmacie. farmacia.
Sângele vostru Il vostro sangue
are patru nuanţe ha quattro nuance
diferite de differenti di
roşu aprins rosso acceso
când aleargă de-a lungul mentre scorre lungo le
oaselor voastre vostre ossa
elastice elastiche
şi pătrunde în e penetra nei
mitrele voastre vostri uteri
făcându-le să miroasă rendendoli profumati
ca nişte fructe de come frutti di
mango. mango.
Uitaţi-vă la degetele Guardate le mie
mele zbârcite dita rinsecchite
care treizeci de ani che per trent’anni
au pipăit hârtia hanno lambito i libri
ca pe-o come fossero
femeie. donne.
Uitaţi-vă Guardatemi
la mine cum bâţâi din mentre agito la
cap şi testa e
vă transmit salutări vi porgo i saluti
de la virgil mazilescu. di virgil mazilescu.
Strâng din Stringo
pumnii mei i miei pugni
slăbănogi scheletrici
şi ştiu că nu e so che non
mai e nimic de c’è più nulla in cui
sperat. sperare.
Am vrut să Ho voluto
inventez inventare
poezia poesia
şi n-am inventat ma non ho inventato
poezia. poesia.
Viaţa mea La mia
a fost o è stata una
viaţă în gol, trăită vita vana, vissuta
mai mult prin più che altro tra
cârciumi pline de bettole piene di
fum, unde oamenii fumo, dove gli uomini
vin ca să uite. vanno a dimenticare.
Am scris câteva Ho scritto qualche
cărţi inutile libro inutile
şi am văzut e ho visto
două sau trei femei due o tre donne
goale în nude

116
decembrie 2010 Poesia Poesis interna\ional

treizeci de ani. in trent’anni.


Una din ele m-a adus Una di loro mi ha portato
aici unde mi-au qui dove mi hanno
tăiat barba şi tagliato la barba e
mi-au dat vestito di un
un halat camice
cafeniu. color caffé.
Lăsaţi-mă să mă Lasciate che
uit la guardi
şoldurile voastre i vostri fianchi
puternice din care prosperosi da cui
vor ieşi quattro file di
patru şiruri de uomini
oameni usciranno
alergând zăpăciţi în correndo storditi in
toate direcţiile tutte le direzioni
plutind pe a galleggiare su
valuri de onde di
coca-cola coca-cola
şi iubind femei ca e amare donne da
reclamele unei reclame di
fabrici de fabbriche
tancuri. di carri armati.

Ce tinere sunt mâinile şi Quanta giovinezza nelle vostre mani,


picioarele şi umerii nelle gambe e nelle vostre
voştri spalle
voi râdeţi dansaţi voi ridete danzate
faceţi dragoste fate l’amore
şi nu ştiţi nimic. e non sapete nulla.
Ehei Ah
pe o bancă su un tavolo
ca asta così
s-a despărţit pentru totdeauna virgil mazilescu
virgil mazilescu si è separato per sempre
de cuvintele tribului. dalle parole della tribù.
Şi tot pe o bancă E su un tavolo
ca asta così
şi-a smuls sylvia plath
sylvia plath si è strappata via
crinul de sticlă din uter dall’utero il giglio di vetro
şi l-a sfărâmat între per frantumarlo tra
degete. le dita.

Şi acum E adesso
haideţi coraggio
să ne baciamoci
sărutăm lung a lungo
fiindcă seara s-a perché la sera
lăsat ca cala come
un corb în un corvo nella
scorbura cenuşie conca di cenere
dintre tra
sprâncenele voastre, le vostre sopracciglia
fiindcă toţi o să perché ci
putrezim şi fiindcă decomporremo tutti e perché
viermii or să ne i vermi allora
mănânce pe toţi si ciberanno di noi
diamantele mele. tesori miei.

traduzione< Clara Mitola


117
răzvan Țupa

Ce am spus despre poezia românească


la Poznan

A jungi undeva în Po-


lonia, mai aproape
de Berlin decât de Varşovia, şi lu-
crurile merg de la sine. Probabil că
Maria sau Olimpia de la Rumunski
mea, aşa de mult m-a băgat toată
discuţia fix în povestea mea, că la
un moment dat m-am trezit repe-
tând că „literatura în general, dar
cea română în special, este despre
era deja plină şi am văzut-o pe Elena
Vlădăreanu jucându-se cu reporto-
fonul chiar în primul rând. De fapt,
tot ea a fost singura dintre cei din
librărie care a vrut să ştie de ce am
Instytut Kultury ar zâmbi la afir- mine”. Acum că tot m-am citat, o să zis eu că literatura poloneză a in-
maţia asta, pentru că doar ele ştiu încerc să refac tot raţionamentul fluenţat începutul poeziei în Româ-
cum s-au strâns toate lucrurile aţa. meu ca să vedeţi cum stăm. nia. Probabil se găsesc şi printre cei
Cum era normal la o întâlnire des- care citesc aici destui la fel de uituci
pre literatura română, poezia a fost • Un pic de istorie aplicată ca şi mine, pentru că abia acum mi-
numai o parte din discuţie. Cel mai am amintit şi eu, nu doar că Dosof-
important subiect a fost proza, lucru Libraria Bookarest, dintr-un tei a făcut şcoala în Polonia şi că
evident, din moment ce romanul mall care păstrează zidurile şi aerul printre traducerile pe care le-a fo-
Ceciliei Ştefănescu, Legături bolnă- unei fabrici de bere din secolul XIX, losit ca să-şi verifice psalmii lui ro-
vicioase, este deja tradus de câţiva a fost cel mai bun loc pentru aşa o mâneşti a fost varianta poloneză tăl-
ani în Polonia. Dar, spre surpriza întâlnire. Când am ajuns, librăria măcită de primul lor poet, dar ca s-
118
decembrie 2010 ~nsemn{ri Poesis interna\ional

o dea pe cronici moldoveneşti, Mi- identice.” Şi exact aşa mi-am amintit adulat şi idolatrizat mai ceva decât
ron Costin a scris Letopiseţul şi în cum a pocnit lumea mea când am un conducător suprem. Ei, polone-
formula „Istoria în versuri polone ajuns la cenaclul de la litere acum zii, au trei doar în momentul acela.
despre Ţara Moldovei şi Munteniei” 13 ani, unde, de altfel am şi văzut- Şi fix „cei trei poeţi” se numesc. Si-
sau „Poema polonă”, cum şi-o alinta o prima dată pe Cecilia< tocmai fap- gur, o să-mi spuneţi că şi la noi, cla-
autorul de secol XVII. Acum, legă- tul că puteam să avem păreri diferite sicii sunt trei, dar eu vorbesc doar
tura cu mine vine aşa< prin anii ’90, care nu se anulau una pe cealaltă despre poezie. Şi atunci când era
prima antologie în limba engleză cu era lucrul care m-a frapat atunci şi vorba despre comparaţie, aveam
poeţi din zonă a fost Young Poets uite că şi acum îmi readuce în minte pregătită povestea anilor ‘70. În Po-
from a New Poland, cu toată poves- ce mă interesează. Relaţia poetică lonia a fost concert Rolling Stones,
tea lor cu „noii barbari” şi zona lor cu care îmi tot bat eu capul este în România vremurilor ălora, eve-
de poezie post-punk. exact întâlnirea dintre aceste ficţiuni nimentul a fost că a venit Julio Igle-
şi aşa mi se întâmplă corpul româ- sias. Cam asta e şi diferenţa de si-
• Se pune problema nesc, o variantă lingvistică pentru
toate momentele deopotrivă vesele tuare faţă de literatură în astea două
şi sfâşietoare, deopotrivă minunate părţi ale Centrului şi Estului Euro-
Michal Larek, criticul literar care
şi teribile, cum sunt de obicei lu- pei.
a moderat întâlnirea, a venit pregătit
şi a vrut să afle încă de la început în crurile cărora le dăm importanţă. Sigur, aşa ceva nu spui într-o
ce relaţie sunt scriitorii de acum cu dezbatere de promovare a literaturii
cele mai cunoscute nume româ- • Şi se oferă rezolvarea< române, şi nici nu am spus-o, dar
neşti< Ionescu, Eliade, Cioran. Ce- „Încearcă tu” am gândit-o. Altfel, explică tu Blaga,
ciliei atât i-a trebuit ca să plonjeze Barbu, Bacovia, Nichita Stănescă,
pe urmele demnităţii ficţiunii din Sigur că tot ce vă povestesc ştiu Mazilescu, Ion Gheorghe, Cristi Po-
spatele unei literaturi naţionale. De doar din traducerea pe care o făcea pescu şi Ioan Es. Pop polonezilor.
fapt, pe Larek l-am văzut extrem de în timpul discuţiei Tomasz Klim- Sau să spui cum a rămas pentru 2
aplicat, aşa că în câteva cuvinte a le- kowski, singurul traducător care nu poezii (care nu au legătură cu restul
gat „corpurile româneşti” (pornind m-a întrebat niciodată ce vreau să lucrurilor pe care le-a scris) Ana
de la traducerile din revista „Lam- spun, de câte ori a lucrat la varianta Blandiana o marcă poetică pe care
pa”) de Ashbery (tradus la ei abia poloneză a poeziilor din fetiş ori nu o poţi ignora. Mă gândesc totuşi
acum – la noi încă nu, dar măcar corpuri româneşti. că la o poveste despre Mihail Gă-
am recuperat acum cu Ginsberg) şi Mult mai dinamică era viziunea lăţanu ar fi reacţionat mai uşor şi
de fragmentarea discursului poetic pe care Zdzislaw Hryhorowicz a mi-ar fi plăcut să vină vorba despre
şi a imaginilor din zona asta, aştep- arătat-o despre literatura română. Angela Marinescu sau Ileana Mă-
tând să-i fie aduse reperele din poe- Cecilia Ştefănescu însăşi a ieşit din lăncioiu ca să vorbim despre cei care
zia românească în problema asta. Şi prezentare ca o „fată rea” care i-a au influenţat lucrurile. Ori despre
nu a durat prea mult, pentru că mi- epatat pe pudibonzi cu subiectul Ion Zubaşcu, dacă vreţi să ne gân-
am amintit cum au stat lucrurile pe cărţii ei. Ceea ce n-ar fi fost foarte dim la cineva care ar putea să le in-
pielea mea< rău. fluenţeze mai departe. Pe Nichita
Literatura, ca si viaţa, are ten- În partea mea de discuţie, sună Danilov sunt sigur că pot să-l des-
dinţa dementă de a deveni ficţiune. destul de relaxant să îţi dai seama copere şi singuri, nu au nevoie decât
Şi toată povestea mea cu „fracturi” că poezia se întâmplă atât de acum de o traducere minimă. Dar a fost
în 2000 şi cu poeticile relaţionale când poţi să descoperi poeţi con- o discuţie care nu s-a limitat doar
mai târziu s-a întamplat exact în temporani ca Tomasz Rozycki în li- la poezie şi mi s-a părut că am vorbit
răspărul ficţionalizării ăsteia. teraturi cât se poate de proxime, cam prea mult. Nici măcar despre
(Acum au un răspuns şi cei care re- aproape dând peste cap eternele in-
marcă calitatea tehnică îndoielnică romanul Gluma rusească al lui Dra-
fluenţe franceze ori germane sau
pe care o au video-urile mele – „o anglo-saxone, cu tot cu respiraţia goş Ghiţulete (care se afla acolo, în
revelaţie trebuie să fie murdară, ne- americană. Şi asta îmi sună foarte sală) nu a fost vreme să vorbim.
îngrijită ca să o crezi”, spune un per- româneşte, cu puzderia de poeme Pentru că, dacă e vorba de noutate,
sonaj care îmi place mie în Crash publicate pe internet, site-urile li- poftim un autor debutat chiar în
sau aşa ceva). Si de-asta nu aş fi scris terare care fac şi ele ce pot ca să dă- 2010 cu un titlu care sigur le-ar ri-
altceva decât poezie în relaţie com- râme iluzia vedetismului literar şi dica ceva păr pe ceafă polonezilor.
plet ambiguă cu literatura. cu momente fericite în care un hac- Mi-ar fi plăcut să găsesc şi poeţi
Ceciliei nu i-a prea plăcut lucrul ker ajunge să citească Mircea Ivă- polonezi în carne şi oase pe la eve-
ăsta, aşa că m-a completat, adunân- nescu sau Gheorghe Iova. nimente ca să-i aduc lui Claudiu
du-se cu arme şi talent acolo unde Numai că puterea modelului în- Komartin pentru revista „Poesis In-
îi stă bine unui scriitor< „de fapt, cepe încet, încet să funcţioneze altfel ternaţional”, dar o să-i regăsim cu-
realitatea este ficţiunea fiecăruia decât până acum. În România, ro- rând, sunt sigur. În sfârşit, legătura
dintre noi şi nu există două ficţiuni mantismul a lăsat un singur poet de la Bucureşti, poezii plăcute.
119
Dragan Jovanović Danilov

Dragan Jovanović Danilov (n.1960, la Požega, Serbia). Poet, prozator, eseist, critic
de artă. Volume de versuri< Euharistija / Euharistia (1990)> Enigme noći / Enigmele
nopţii (1991)> Pentagram srca / Pentagrama inimii (1992)> Kuća Bahove muzike /
Casa muzicii lui Bach (1993, 1998)> Živi pergament / Pergamentul viu (1994, 1995)>
Evropa pod snegom / Europa sub zăpezi (1995)> Pantokr(e)ator / Pantocr(e)ator
(1997)> Glava harfe / Capul harfei (1998, împreună cu Divna Vuksanović)> Alkoholi
sa juga / Alcooluri din sud (1999)> Koncert za nikog / Concert pentru nimeni (2001)>
Homer predgrađa / Homer la periferie (2003, 2007)> Gnezdo nad ponorom / Cuib
deasupra genunii (2005)> Memoari peska / Memoriile nisipului (2008) şi două
antologii (1996, 2001). A publicat, de asemenea, romanele Almanah peščanih dina
/ Almanahul dunelor de nisip (1996)> Ikonostas na kraju sveta / Iconostasul de la
capătul lumii (1998)> Otac ledenih brda / Tatăl munţilor de gheaţă (2009) şi
volumul de eseuri poetice Srce okeana / Inima oceanului (1999). Creaţia lui D.J.
Danilov a fost distinsă cu numeroase premii în ţară şi străinătate. E tradus cu peste
zece volume în Bulgaria, Slovacia, Elveţia, Franţa, Ungaria, SUA, Italia, Olanda şi
Grecia. Trăieşte la Požega.

traducere din limba sârbă de Ioan Radin Peianov

120
decembrie 2010 PoeZie Poesis interna\ional

Koncert za nikog Concert pentru nimeni


U svakom slučaju, ja nisam neko În orice caz, eu nu sunt unul care
ko je ikada umeo da se opusti. să fi ştiut vreodată să se destindă.
U sasvim običnim danima strah je bio În zilele obişnuite frica a fost
moja jedina pokretna i nepokretna imovina. singura mea avere mobilă şi imobilă.

Sećam se žena poslatih od Bogova – Mi-aduc aminte femei trimise de Zei –


za samotnih večeri pratio sam ih în seri de însingurare le urmăream
na ulicama, jer mišljah da su u njima pe uliţi, gândindu-mă că poartă în ele
zlatonosne reke. I mišljah, prolazeći râuri aurifere. Şi mă gândeam, trecând
kraj mesare da iznenađujuće je što se pe lângă măcelărie că e de mirare
o kuki umesto odrane životinje ne nalazim ja. cum de-n cârlig în locul animalului belit nu eu atârn.

Mrtvi odavno ne spavaju dobro Cei morţi de mult nu au un somn liniştit


jer nisu izrekli svoje poslednje reči. ei nu şi-au rostit cele din urmă vorbe.
Aveti koje prebivaju u mojoj biblioteci Fantomele ce şi-au găsit sălaş în biblioteca mea
prilaze mi kao Lotove kćeri ocu. spre mine vin cum fiicele lui Lot spre tată.
Postojim u svemu što drhti< o, telo moje, Exist în tot ce se cutremură< o, trup al meu,
uvek, uvek umorno, samo još pusti trg mereu, mereu obosit, doar strada pustie
zna gde će nas odvesti noć. mai ştie unde ne-o duce noaptea.

Ispod ruže Sub roză


Dockan je. Nahrupele pahulje po krovovima. E târziu. Fulgii au cotropit acoperişurile.
Razgraktale ptice. U vazduhu je nešto Păsările croncănesc de zor. În aer e
nerazjašnjeno. Avetinjski pleše rublje ceva nedesluşit. Fantomatic dansează
na konopcu. Drhture pihtije u činiji. rufele pe sfoară. Tresaltă piia în blid.
Jedan čovek, blag kao belance što je, Un om, molcom precum e albuşul,
miluje kraj kamina trbuh žene. Ona je mângâie lângă cămin pântecul femeii. Ea
blagoslovena i uskoro će mu podariti este binecuvântată şi-n curând îi va dărui
blizance. Čovek to i ne sluti. Bože, tri gemeni. Omul nici nu bănuieşte. Doamne, trei
srca su u njoj. Damaraju brzinom promičućeg inimi sunt în ea. Pulsează cu iuţeala zăpezii când
snega. cerne.

Kradljivci bicikla Hoţii de biciclete


Hodajući gradom ugledam čoveka Umblând prin oraş văd un om
kako izlazi iz fabrike, gurajući bicikl. care ieşea din fabrică, împingând bicicleta.
Pa da, bio je to baš onaj radnik Da, era chiar acel muncitor
iz De Sikinog filma koga sam gledao din filmul lui De Sica pe care l-am văzut
još kao dečak, sa toliko saosećanja. când încă eram copil, cu atâta compătimire.
Dobro se sećam rečenice umornog radnika Îmi amintesc bine propoziţia muncitorului obosit
koji je posle toliko godina čekanja care după atâţia ani de aşteptare
dobio posao< primise o slujbă<
- Dođavola s bedom! - La naiba cu mizeria!
Nemaština, očaj, neka tiha tuga Sărăcia, deznădejdea, o tristeţe mută
koja se širi u ružu, care se răsfrânge în roză,
zar sve to i dans ne okiva svet? oare toate astea nu înlănţuie şi astăzi lumea?
Posle toliko godina, ne mogu da izbrišem După atâţia ani, nu reuşesc să şterg
tu sliku – otac i sin, pošto su ih acea imagine – tată şi fiu, după ce-au fost
uhvatili u krađi, šetaju i plaču, prinşi la furat, se plimbă şi plâng,
držeći se za ruke. ţinându-se de mână.
I tu ne može biti podvale< Şi aici nu-ncape făţărnicie<
ti ljudi nisu ni anđeli, ni zveri, acei oameni nu sunt nici îngeri, nici fiare,
a opet, ne bi oni ni mrava zgazili. şi-apoi, n-ar fi ei în stare să calce-o furnică.
Gotovo da sam zaplakao. Aproape am dat în plâns.

121
Poesis interna\ional PoeZie decembrie 2010

Slepi prozor Fereastra oarbă


I razgovor se nastavlja kao da nije Şi discuţia continuă de parcă nici
ni prekidan. n-a fost întreruptă.

Moji se krilati snovi spliću visoko Visele mele înaripate se ghemuiesc înalt
u gnezdu nad ponorom. în cuibul de deasupra genunii.

Sve ređe pišem i objavljujem pesme. Tot mai rar scriu şi public poeme.
Ne ogrćem više pustoš sobom. Nu mai îmbrac pustia-n mine însumi.
Putopis mi nije važniji od puta. Jurnalul de drum nu-mi prevalează drumul.
More na mapi i sama mapa - nisu jedno. Marea pe hartă şi harta însăşi – nu sunt una.

Više nisam slep kao junak Nu mai sunt orb ca eroul


okrunjen pobedničkim vencem. încoronat cu-a izbândei cunună.
Devojčure zdrave kao jegulje, Fetişcanele zdravene ca anghila,
što u sumrak vijaju gradom u zenitu ce-n amurg şerpuiesc prin oraş la zenitul
svojih moći, o, nebesa, nisu nikakva uteha. puterilor, o, ceruri, de fel nu sunt o consolare.

Osećam u sebi noć i u njoj ne vidim Simt noaptea în mine şi nu văd stele
zvezde> svet je postao sličan otvoru în ea> lumea-i acum asemeni vizetei
kroz koji tamničar zaviruje u ćeliju. prin care temnicerul cercetează celula.

Postao sam lud od žaljenja za nepoznatima. Am devenit nebun de dorul necunoscuţilor.


U tebi, pustinjo, merim vreme, i učim În tine, pustie, măsor timpul, şi învăţ
da se čuvam tvog savršenstva. să evit desăvârşirea ta.

Video sam sve, a propustio najvažnije. Am văzut tot, dar mi-a scăpat esenţialul.
Najbolje će tek doći kao udaljena tutnjava Supremul bine abia urmează, ca tunetul depărtat
nevremena. al vremuirii.

Šta nama, prahu, može biti uskraćeno? Ce ne poate fi nouă, prafului, refuzat?

Pesma za mog oca i pastrmku Poem pentru tatăl meu şi păstrăv


Bejah dečak od možda nekih sedam godina Eram un copilandru de, poate, vreo şapte ani
kad prvi put ugledah golemu pastrmku koju je când mai întâi am văzut un uriaş păstrăv pe care
moj otac bio ulovio, mušičareći na nekoj brzoj, tatăl meu îl prinsese, muscărind pe o năvalnică
planinskoj vodi, što govori uvek različitim glasom. apă de munte, ce mereu vorbeşte pe o altă voce.
I dok joj se primicah rukom, misleći da je već Şi-n timp ce întindeam mâna spre el, crezând că deja-i
savladana, ta nimalo priprosta beštija poče žestoko învins, această bestie defel naivă porni încrâncenat
da se trza i giba, kao da je ne dotiče să se smucească şi zbată, de parcă n-ar lua
misao în seamă gândul
o kratkovečnosti - tek, malo je nedostajalo da me la vremelnicie – în orice caz, nu a lipsit mult să mă
poseče oštrim perajem> nakon par minuta kada je zdrelească tăioasele-i aripioare> două minute-apoi,
već bila mrzovoljna i skoro obamrla, jer škrge când deja mâhnit era şi-aproape sfârşit, căci branhiile
u vrelini tromog popodneva više nisu uvlačile în toropeala după-amiezei torpide nu mai inspirau
kiseonik, mogao sam da osmotrim njeno oxigenul, am avut un dram de răgaz să-i observ
elegantno eleganţa
telo< pegice živih, vlažnih boja, trupului< mici pete de umede, vii culori,
izbljuvene oči, ochi bulbucaţi,
krljušt srazmerno sitnu> još uvek krkljala je solzi mai degrabă mărunţi> şi încă mai cârcâia
u svom gospodskom očaju, ne pristajući da je napusti în nobila-i disperare, neacceptând să fie părăsit
životni dah> tad u gubici, začudo, primetih još dve de suflarea vieţii> atunci, uimit, în buză încă două
krupne udice što, gotovo urasle u meso, mari cârlige-am văzut ce, aproape resorbite
govoraše da se în carne, povesteau că
najmanje dva puta otimala smrti> măcar de două ori încă din gheara morţii s-a smuls>
sećaš se, moj oče, ţi-aminteşti,
molio sam te da je pustiš i ti si pristao kada si je tată, cum te rugam să-l slobozeşti şi tu ai acceptat

122
decembrie 2010 PoeZie Poesis interna\ional

video onako ukočenu i samosažaljivu, kao da u njenim când l-ai văzut aşa înţepenit şi plângându-şi parcă de milă,
očima više nije bilo mesta za još jedan zalazak ca şi cum în ochii lui nu s-ar mai fi găsit loc pentru încă
sunca> zašto mi se uvek iznova u svest vraća prizor un apus de soare> de ce întruna
te pastrmke, smrtno uplašene, oče, kralju nad îmi revine în minte imaginea
kraljevima? acelui păstrăv, speriat de moarte, tată, rege peste toţi regii?
Možda zato što me je i tvoje lice, dok si, u užičkoj Poate pentru că şi chipul tău, atunci când în spitalul din
bolnici krkljao posle trećeg moždanog udara, Užice horcăiai la a treia congestie cerebrală,
podsetilo na mrgodno lice pastrmke što se (kao i tvoje mi-a amintit de chipul posomorât al păstrăvului care (ca
srce posle toliko gibanja) najzad umirila na udici şi inima ta dup-atâtea smuciri) s-a potolit la urmă-n
bolno zabijenoj u čeljust, a onda najednom oživela, cârligul dureros înfipt în falcă, iar apoi deodată a înviat,
jednako kao i ti, u mom srcu, u ovim rečima bez dna. la fel cum tu, în inima mea, în aceste cuvinte fără fund.

Sklonište Refugiul
Prećutao sam neizbežne reči. Am trecut sub tăcere cuvintele inevitabile.
Zavetovan neizgovorenom, Sub legământul necuvântării,
ja sam onaj koji u noći eu sunt acela ce-n noapte
sluša udaranje talasa o hridi. ascultă izbirea valului de stâncă.
Vrane, kol-gerle, glože se Ciorile, call-girls, se hârjonesc
na strništu, u nekoj pustoši pe mirişti, într-o pustietate
gde je srcu država. ce inimii-i e ţară.
Šape malih pasa gaze žuto lišće Labe de căţelandri calcă frunzele galbene
kraj vode ustajale u kanalu. pe lângă apa stătută din canal.
Veverica što je svuda osim tamo Veveriţa care-i oriunde dar nu acolo
gde se nalazi, penje se uz stablo unde se află, se caţără pe trunchi
i ne raspravlja o svrsi. şi nu discută despre rosturi.
I to je jedan od mogućih svetova - Şi aceasta este una dintre lumile posibile –
kamen se skotrljao sa litice s-a rostogolit o piatră de pe creastă
i niko ga nije primetio. şi n-a observat-o nimeni.

Moja tačna priviđenja Viziunile mele exacte


A onda su došla moja tačna priviđenja. Păstrez în cap o-ntreagă lume submarină.
Ja poznajem svoga bića polutamu Eu cunosc a fiinţei mele penumbră
i čujem zvono koje u daljini izbija. şi clopotul ce-n depărtări se bate-l aud.
I večeras, dok mi san ne dolazi na oči, Şi-n astă seară, cât somnul nu-mi închide ochii,
mislim na tamni, nemi svet morskog dna. cuget la sumbra, muta lume din adâncul mării.
Moja soba namah postaje sumračna zona Pe loc odaia mea devine o zonă crepusculară,
zasejana sumornim školjkama, mrtvim ježevima semănată cu scoici mohorâte, arici fără viaţă şi
i koralima boje volujske krvi. Osećam kako me corali de culoarea sângelui de bivol. Şi simt cum din
iz svojih nevidljivih jazbina posmatraju vizuinile lor nevăzute mă urmăresc făpturi
skrivena stvorenja – u svakom od njih tăinuite – în fiecare stă tupilată
pritajeno je neko nepoznato čudovište. Ovde je o namilă neştiută. Aici sufletul e întunecos
duša mračna kao kasni barok. Saosećam sa masivnom ca barocul târziu. Compătimesc cu bătrâneţea
i teškom starošću dubinskih riba. Mislim na masivă şi-adâncă a peştilor din adânc. Cuget la
kraljeve bez svojih kraljevstava> na žene regii fără regate> la femeile în floarea
u zrelim godinama što stare gledajući svet vârstei ce îmbătrânesc privind lumea
sa svojih prozora. Izgleda da sam lagano potonuo de la fereastră. Se pare că m-am scufundat încet în
na dno ambisa. Ovde ne dopiru snažne morske străfundul abisului. Aici nu ajung puternicii curenţi
struje, ne čuje se podmuklo klokotanje vazdušnih maritimi, nu se aud clocotind insidios bulbucii de
mehurića. I osećam telom ono što te stare aer. Şi simt cu trupul meu tot ceea ce peştii bătrâni,
homerske ribe osećaju svojim krljuštima. homerici, simt pe propriii lor solzi.
Kao sova, danju namučena da se krije, Ca buha, obişnuită să stea ascunsă ziua,
zazidan sam u nesanicu koja previše zna. sunt înzidit în nesomnul ce ştie prea multe.
Ja sam živi utopljenik u bezglasnoj tmini Mă aflu viu înecat în bezna fără glas
u kojoj niko nikom ne polazi u susret. Nemoguće unde nimeni nu vine să-ntâmpine pe nimeni. Cu neputinţă
je pomisliti da se odavde može uzleteti u nebo. să te gândeşti că de aici se poate lua zborul spre cer.

123
124
Avonturen in de alledaagse onwerkelijkheid
‘I pant, I sink, I tremble, I expire’
P.B. Shelley

W anneer ik lan-
gdurig naar
een vast punt op de muur staar, kan
het gebeuren dat ik niet meer weet
wie of waar ik ben. Dan voel ik op
ogen had gesloten en geopend – en
telkens is de kamer helderder, zoals
een landschap door een verrekijker
almaar scherper uitkomt naarmate je
bij het regelen van de afstand door de
Alleen in dat abrupte verlies van
mijn identiteit vind ik mijn val in de
verdoemde ruimten van weleer terug,
en alleen gedurende de momenten
van onmiddellijke luciditeit, die vol-
een afstand mijn gebrek aan identiteit, tussenliggende sluiers van beelden gen op mijn terugkeer aan de opper-
alsof ik voor even een compleet vre- dringt. vlakte, komt de wereld me voor in de
emde persoon ben geworden. Dat Uiteindelijk herken ik mezelf en ongewone sfeer van nutteloosheid en
abstracte personage en mijn reële per- vind ik de kamer terug. Het is een ge- onbruikbaarheid, die om me heen on-
soon twisten met gelijke kracht om voel van lichte dronkenschap. De ka- tstond toen mijn hallucinatorische
mijn instemming. mer is buitengewoon verdicht in haar trances me uiteindelijk hadden ge-
Het ogenblik daarop vind ik mijn materie, en ik kom onverbiddelijk veld.
identiteit terug, zoals in stereoscopis- naar de oppervlakte van de dingen
che beelden, waar de twee opnamen terug< hoe dieper het dal van ondui- Het waren altijd dezelfde plekken
door een fout uit elkaar gaan en pas delijkheid is geweest, hoe hoger de op straat, in huis of in het park die
weer samenvallen wanneer de opera- top. Op geen enkel ander moment en mijn ‘aanvallen’ uitlokten. Telkens
teur ze scherp stelt, waardoor opeens onder geen enkele andere omstandi- wanneer ik die ruimtes betrad, werd
de illusie van reliëf ontstaat. De kamer gheid lijkt het me evidenter dat elk ik gegrepen door dezelfde onmacht
komt dan op mij over met een frisheid ding de plaats moet innemen die het en dezelfde duizeligheid. Het waren
die hij voordien niet had. Hij herkrijgt inneemt en dat ik moet zijn die ik echt onzichtbare valstrikken, hier en
zijn vorige consistentie, en de dingen ben. daar in de stad uitgezet en in niets te
vinden hun plaats terug, zoals in een Dan heeft mijn gespartel in onze- onderscheiden van de ruimte erom-
glas water een kluitje verbrokkelde kerheid geen naam meer, er rest me heen – meedogenloos lagen ze op mij
aarde in lagen van verschillende ele- alleen de spijt dat ik in de diepte niets te wachten tot ik ten prooi viel aan de
menten neerslaat, duidelijk omlijnd heb aangetroffen. Het enige wat me speciale sfeer die van ze uitging. Eén
en in allerlei kleuren. De elementen verrast, is dat een totaal gebrek aan stap, één enkele stap binnen zo’n ‘ver-
van de kamer slaan binnen hun eigen doemde ruimte’, en de aanval volgde
zin zo hecht met mijn intieme materie
contouren neer, elk met de kleur die onvermijdelijk.
ik in mijn geheugen heb. verbonden kon zijn. Nu ik mezelf heb Een van die ruimten bevond zich
Het gevoel van afstand en een- teruggevonden en de ervaring onder in het stadspark, op een kleine open
zaamheid op momenten dat mijn al- woorden probeer te brengen, komt ze plek aan het eind van een pad, waar
ledaagse persoon zich in inconsisten- mij volkomen onpersoonlijk over< ge- nooit iemand ging wandelen. De bos-
tie oplost, is niet te vergelijken met woon een woekering van mijn iden- jes egelantieren en dwergacacia’s die
enig ander gevoel. Als het lang aan- titeit, gegroeid als kanker uit zijn ei- de plek omzoomden, lieten één kant
houdt, slaat het om in angst, ja zelfs gen substantie. De vangarm van een open naar het troosteloze landschap
in de vrees dat ik mezelf nooit meer kwal die buitenmatig werd uitgestrekt van een woest veld. Er bestond geen
zal kunnen terugvinden. In de verte en vertwijfeld in de golven rondtast plek op aarde die triester en eenzamer
blijft er van mij een onzeker silhouet tot hij uiteindelijk onder de gelatinea- was. De stilte lag dik op de stoffige
met een lichtende halo over, zoals je chtige klok terugkeert. Gedurende die bladeren in de lome zomerhitte. Nu
wel eens dingen in een nevel ziet. luttele momenten van onrust heb ik en dan kon je echo’s opvangen van de
De verschrikkelijke vraag ‘wie ik zo alle zekerheden en onzekerheden trompetten van een of ander regi-
eigenlijk ben’ leeft dan in mij als een van mijn bestaan doorlopen, om de- ment. Langgerekte roepen in de wo-
heel nieuw lichaam, dat in mij is ge- finitief en pijnlijk in mijn eenzaam- estijn, van een verscheurende droef-
groeid met een huid en met organen heid terug te keren. heid... In de verte trilde de door de
die me volkomen onbekend zijn. Het Daarna is mijn eenzaamheid zui- zon verhitte lucht als doorzichtige
antwoord erop vereist een inzicht dat verder en pathetischer dan anders. damp boven een kokende vloeistof.
dieper gaat en wezenlijker is dan dat Het gevoel van afstand tot de wereld De plaats was woest en afgezon-
van het brein. Alles wat zich in mijn is helderder en intiemer< een klare en derd> de eenzaamheid ervan leek ein-
lichaam kan roeren, roert zich, spar- milde weemoed, als een droom die je deloos. Daar kwam de hitte van de
telt tegen en rebelleert krachtiger en je in het holst van de nacht herinnert. dag me vermoeiender over, en de
elementairder dan in het alledaagse Die eenzaamheid is het enige dat me lucht moeilijker om in te ademen. De
leven. Alles smeekt om een antwoord. nog herinnert aan het raadsel en de stoffige bosjes werden geel geblakerd
Verschillende keren vind ik de kamer ietwat droevige betovering van de door de zon, in een sfeer van volko-
terug zoals ik die ken, alsof ik mijn ‘aanvallen’ uit mijn kinderjaren. men eenzaamheid. Er hing een bizar-

125
Poesis interna\ional ProZa decembrie 2010

re sfeer van nutteloosheid op die open gename, warme en huiselijke aroma sa van banaliteit, met onderling ver-
plek ‘ergens op de wereld’, ergens waar van geroosterde hazelnoten. wisselbare huizen, bomen van een ter-
ik zonder reden of doel was beland, Ik had de stank nog maar net ge- gende onbeweeglijkheid, honden,
op zomaar een zomermiddag die ook roken, of ik werd er door veranderd. braakliggende terreinen en stof.
al zonder betekenis was. Een middag Hij stroomde door mijn inwendige In gesloten kamers kwamen de
die onder een gloeiende zon was ver- vezels, loste die op en verving ze door aanvallen gemakkelijker en vaker
dwaald tussen bosjes, verankerd in een meer luchtige en meer onzekere voor. Gewoonlijk verdroeg ik het niet
die ruimte ‘ergens op de wereld’. Toen materie. Vanaf dat moment kon ik er om alleen te zijn in een onbekende
overviel me het diepgaande en pij- niet meer onderuit. Een aangename, kamer. Als ik moest wachten, voelde
nlijke gevoel dat ik in deze wereld bedwelmende zwijmeling ontsprong ik al snel de verschrikkelijke, lieflijke
niets te doen had, niets dan door par- in mijn borst en dreef mijn voeten zwijmeling aankomen. De kamer zelf
ken dwalen – over stoffige open plek- voort naar de waterrand, de plaats bereidde zich erop voor< een gastvrije
ken, verzengd door de zon, verlaten van mijn definitieve nederlaag. en warme intimiteit sijpelde door de
en woest. Het was een dwalen dat op In een dolle vaart daalde ik de muren en lekte over de meubelen en
den duur mijn hart verscheurde. berg schilletjes naar het water af. De de dingen. Opeens werd de kamer su-
lucht sloeg me tegemoet met de harde bliem, en ik voelde me heel gelukkig
Nog een verdoemde plek bevond en scherpe densiteit van een lemmet. binnen de vier muren. Het was echter
zich aan het andere eind van de stad, De wereldruimte kletterde chaotisch niet meer dan een arglist, een verfij-
tussen de hoge hobbelige oevers van en met een ongekende aantrekkin- nde en lieflijke perversiteit van de
de rivier waar ik met mijn speelka- gskracht in een enorm gat ineen. aanval. Direct na dit gevoel van ge-
meraden ging zwemmen. Mijn speelkameraden keken vers- lukzaligheid kantelde alles en raakte
Op één plek was de oever inge- chrikt naar mijn krankzinnige vlucht. alles in de war. Ik keek met openges-
zakt. Niet ver daarvandaan was een Onderaan was er maar een smalle perde ogen naar alles om me heen,
fabriek waar olie uit zonnebloempit- strook keien en bij de kleinste misstap maar de dingen hadden hun gebrui-
ten werd gewonnen. De geperste za- was ik de rivier in getuimeld, op een kelijke zin verloren< ze baadden in
den werden in de door de inzakking plek waar de draaikolken aan het op- een nieuw bestaan.
gevormde geul gegooid, en allengs pervlak verraadden hoe diep daar het Het was alsof ze plots van hun
was de hoop zo hoog geworden dat water was. dunne, doorzichtige verpakking wa-
een helling van gedroogde schilletjes Ik was me niet echt bewust van ren ontdaan die ze tot dan toe had
was ontstaan, schuin aflopend van de wat ik deed. Zodra ik bij het water omhuld, waarna ze er onuitsprekelijk
aankwam, liep ik zonder vaart te min- nieuw uitzagen. Ze leken bestemd
wal naar de waterrand.
deren om de berg schilletjes heen en voor een nieuw, hoger en fantastisch
Mijn kameraden daalden voorzi- volgde de oever stroomafwaarts tot gebruik dat ik onmogelijk had kun-
chtig, hand in hand, de helling naar aan een holte in de wal. nen ontdekken.
het water af, waarbij hun voeten diep Achter in de holte was een kleine Meer zelfs< de dingen waren door
in het tapijt van bederf wegzakten. grot ontstaan, een koele en lommer- een ware vrijheidsroes bezeten. Ze
De wanden van de geul rezen steil rijke grot als een kamertje dat in de werden onafhankelijk van elkaar,
aan beide zijden van de helling op, rots was uitgehakt. Daar liet ik me op maar het was een onafhankelijkheid
vol grillige onregelmatigheden. De de grond zakken, nat van het zweet, die niet enkel tot isolement leidde,
regen had er lange slierten van fijne doodmoe en trillend van top tot te- maar tot overspannen extase.
scheuren in gebeiteld, die eruitzagen en. Hun enthousiasme te bestaan in
als arabesken, maar afzichtelijk als Toen ik weer enigszins tot mezelf een nieuwe aura sloeg op mij over< ik
slecht geheelde wonden. Ze sneden kwam, herkende ik om me heen het voelde me krachtig met de dingen
het vlees van de klei aan flarden tot intieme en onbeschrijflijk aangename verbonden via onzichtbare anosto-
verschrikkelijk gapende wonden. decor van de grot, waar een straaltje mosen, waardoor ik een ding in de
Tussen die wanden, die een bui- water aan de rots ontsprong en in het kamer werd als alle andere, te verge-
tengewone indruk op me maakten, midden van de grond uitvloeide tot lijken met een orgaan dat op levend
moest ook ik naar de rivier afdalen. een bekken van helder water. Zonder vlees wordt geënt en zich vervolgens
Al vanaf de start, en lang vóór ik er genoeg van te krijgen, boog ik er door de subtiele uitwisseling van stof-
het water had bereikt, waren mijn ne- me telkens weer over en keek naar fen integreert in het onbekende li-
usgaten gevuld met de stank van de het wonderlijke kantwerk van groen chaam.
rottende schilletjes. Hij bereidde me mos op de bodem, de wormpjes die Tijdens zo’n aanval had de zon ooit
voor op de ‘aanval’, als een korte in- zich aan splinters hout hadden ge- een kleine cascade van stralen op de
cubatietijd. De stank was onaange- hecht, de stukjes oud ijzer bedekt met muren geworpen, als een onwerkelijk
naam en mild. Zo waren ook de aan- roest en slib, de meest uiteenlopende goudgemarmerd water van lichtgol-
vallen. diertjes en dingetjes op de bodem van ven. Tegelijk zag ik de hoek van een
Mijn reukzin werd ergens in mij de waterplas, van een wonderbaarlijke boekenkast met dikke in leer gebon-
in tweeën gesplitst, en de walm van schoonheid. den banden achter glas. Zulke reële
verrotting prikkelde verschillende ge- details, die ik uit de verte van mijn
voelspunten. Ik onderscheidde dui- Met uitzondering van die twee zwijmeling waarnam, bedwelmden
delijk de gelatineachtige geur van rot- verdoemde plaatsen ging de rest van en vloerden me als een laatste inha-
tende schilletjes, en tegelijk het aan- de stad onder in een eenvormige mas- latie chloroform. Het allerbanaalste

126
decembrie 2010 ProZa Poesis interna\ional

en overbekendste aspect van dingen na zijn gebaren in een spiegel volg> of In een innerlijke dialoog, waar
bracht me nog het meest in de war. Ik iets van de duizelingwekkende val in naar mijn mening geen eind aan
was het zo gewoon ze te zien, dat het een droom, terwijl in een onvergete- kwam, zou ik de kwade krachten om
uiterlijke omhulsel ervan ten langen lijke seconde een vlijmende angst me heen nu eens uitdagen, dan weer
leste was doorgesleten, zodat het nu door je wervelkolom zwiept> of iets laaghartig aanbidden. Ik voerde vre-
en dan leek alsof ze tot bloedens toe van de nevel en transparantie die be- emde rituelen uit, die echter niet zon-
waren gevild< levend, onbeschrijfelijk weegt door bizarre decors in kristal- der betekenis waren. Welke route ik
levend. len bollen. ook had beschreven als ik uitging, ik
Op het hoogtepunt van de aanval volgde altijd precies dezelfde weg om
zweefde ik de wereld uit – welke we- Ik beneed de mensen om me he- terug te keren, omdat ik wilde ver-
reld ook – in een toestand die zowel en, die zich hermetisch in hun kleren mijden dat ik lopend een lus beschreef
aangenaam als pijnlijk was. Zodra ik konden afsluiten van de tirannie der die zich rond huizen en bomen sloot.
het geluid van voetstappen hoorde, dingen. Ze leefden als gevangenen In dat opzicht leek mijn wandeling
verkreeg de kamer snel weer zijn oude onder mantels en overjassen, en niets op een draad die ik uitrolde, en als ik
voorkomen. Toen greep er tussen de van buitenaf kon ze angst aanjagen die niet weer oprolde door dezelfde
vier muren een verval plaats, een ui- en bedwingen, niets drong door tot weg terug te gaan, dan zouden de din-
terst licht, bijna onmerkbaar afnemen hun wonderbaarlijke gevangenissen. gen die in de strik van de wandeling
van de overspannenheid. Ik leidde Tussen de wereld en mij was er geen werden gevat voor altijd onherroepe-
daaruit af dat de zekerheid waarin ik scheiding. Alles om me heen over- lijk diep met mij verbonden blijven.
leefde slechts door een flinterdun weldigde me van top tot teen, alsof Als het regende, ontweken mijn voe-
vliesje van de wereld van onzekerhe- mijn huid een zeef was. Mijn aan- ten de stenen waar het water over liep,
den was gescheiden. dacht voor de dingen om me heen, om te vermijden dat ik iets aan de ac-
Ik kwam weer tot mezelf in de hoe verstrooid ook, was geen kwestie tie van het water zou toevoegen of dat
overbekende kamer, zwetend, uitge- van wil. De wereld strekte natuurlij- ik de uitwerking van zijn elementaire
put en doordrongen van de nutteloos- kerwijs zijn tentakels in mij uit, ik was kracht zou beïnvloeden.
heid van de dingen om me heen. Ik geheel en al in de greep van de dui- Het vuur zuivert alles. Ik had altijd
nam nieuwe bijzonderheden in ze zend armen van de hydra. Ik moest een doosje lucifers op zak. Als ik heel
waar, zoals je een tot dan toe onop- geërgerd vaststellen dat ik leefde in verdrietig was, streek ik een lucifer
gemerkt detail ontdekt in een ding de wereld die ik zag. Daar viel niets aan en liet mijn handen vervolgens
dat je sinds jaar en dag gebruikt. tegen te beginnen.
In de kamer bleef de vage herin- De ‘aanvallen’ behoorden in gelij- door de vlam gaan, eerst de ene, dan
nering aan de ramp hangen, zoals ke mate toe aan mij en aan de plaatsen de andere hand.
zwaveldamp op de plek waar een ex- waar ze zich voordeden. Sommige Binnen de grenzen van mijn leven
plosie heeft plaatsgevonden. Ik zag de van die plaatsen hadden een ‘per- als kind schuilde in dat alles een soort
gebonden boeken in de glazen kast, soonlijke’ boosaardigheid, maar alle weemoed te bestaan, een soort nor-
en in hun roerloosheid bespeurde ik andere waren allang voor mijn komst male, georganiseerde kwelling.
– vraag me niet hoe – een verraderlijk in een trance. Dat was bijvoorbeeld In de loop van de tijd verdwenen
air van geheimzinnigdoenerij en me- het geval in kamers, waar ik voelde de aanvallen vanzelf, maar de hefti-
deplichtigheid. De dingen om me he- dat mijn aanvallen zich kristalliseer- gheid ervan bleef voor altijd veran-
en gaven nooit hun raadselachtige den uit de weemoed van de onbewee- kerd in mijn geheugen.
houding op, hardnekkig besloten als glijkheid en de grenzeloze eenzaam- Bij de overgang naar de adoles-
ze waren in hun strenge onbewogen- heid ervan. centie had ik geen aanvallen meer,
heid. Vanuit een soort gelijkschakeling maar de schemertoestand die eraan
van mij met de wereld (een gelijks- vooraf was gegaan en het intense ge-
Op bepaalde diepten van de ziel chakeling die me nog meedogenlozer voel van de nutteloosheid van de we-
verliezen de alledaagse woorden hun onderdompelde in de eenvormigheid reld dat erop was gevolgd, werden
geldigheid. Ik probeer mijn aanvallen van de ruwe materie) was mijn over- mijn natuurlijke gesteldheid.
nauwkeurig te formuleren en ik vind tuiging dat de dingen onschadelijk De nutteloosheid vulde de werel-
enkel beelden. Het toverwoord dat ze konden zijn even sterk als de angst dse holten als een vloeistof die in alle
kan uitdrukken, zou zijn waarde moe- die ze me konden inboezemen. Hun richtingen uitlekte> en de hemel boven
ten ontlenen aan de essentie van an- onschadelijkheid kwam voort uit een mij, de eeuwig correcte, absurde en
dere belevingen, zoals een nieuw par- universeel gebrek aan kracht. onbepaalde hemel, nam de geëigende
fum wordt gedistilleerd uit een vak- Ik voelde vaag dat niets in de we- kleur van de wanhoop aan.
kundige samenstelling van diverse reld tot het eind kon gaan, dat niets In die nutteloosheid om me heen
geuren. zich kon vervolmaken. Ook de wre- en onder die eeuwig verdoemde he-
Om te kunnen bestaan zou het edheid van de dingen raakte uitgeput. mel dwaal ik tot op heden.
woord iets moeten vasthouden van Zo kwam ik tot het idee dat elke ma-
de verbijstering waarmee ik eerst een nifestatie in deze wereld onvolmaakt Vertaald uit het Roemeens
persoon in werkelijkheid zie en daar- is, zelfs de bovennatuurlijke. door Jan H. Mysjkin

Fragmentul este extras din Max Blecher, Avonturen in de alledaagse onwerkelijkheid, prefaţă şi traducere de Jan H.
Mysjkin, Editura L.J. Veen, Amsterdam, 2010.

127
Dariusz sośnicki

Născut în 1969, deci aparţinând generaţiei de artişti care au apucat să trăiască pe deplin
conştient agonia comunismului, Dariusz Sośnicki se impune în universul poeziei poloneze din
ultimii 15 ani prin autoritatea celor câteva volume de poezii publicate până în momentul de
faţă şi mai ales prin imponderabilele care conferă poeziilor sale o forţă de impact deloc
neglijabilă. O forţă de impact care poate părea absolut inofensivă, dar care se dovedeşte la fel
de penetrantă ca igrasia din casele vechi, atât de frecvent aduse în prim-planul creaţiei sale.
Într-un interviu acordat în mai 2007 “Informatorului Cultural” din Poznań – IKS, Dariusz
Sośnicki răspunde la o întrebare care viza exact această relaţie între poet şi filosof, arătând că
a urmat mai ales cursuri legate de disciplina gândirii şi de precizia vorbirii. Ceea ce, într-o
anumită măsură, poate ajuta poezia, dar pe de altă parte o şi limitează, pentru că dacă precizia
este foarte necesară în filosofie, ea devine frecvent o forţă inhibitorie în poezie. Şi cu toate
acestea din peisajul literar polonez actual nu lipsesc exemplele de poeţi filosofi. De n-ar fi decât
Bohdan Zadura, Adam Zagajewski – dintre cei de vârstă medie, sau Mariusz Grzebalski – dintre
cei mai tineri. Ceea ce ar justifica afirmaţia că filosofia este un domeniu care mai degrabă
stimulează creaţia literară, fie ea în versuri sau proză, la un nivel greu de egalat pentru orice
altă profesie de bază.
La Sośnicki, gustul pentru poezie îşi are însă începuturile în perioada cea mai grea din istoria
Poloniei comuniste, cea cunoscută sub numele de “perioada stării de război”, când literatura
oficială nu lăsa să răzbată decât prea rare valori, iar literatura vie, literatura preocupată de
problemele momentului circula prin reţelele subterane de edituri şi era destul de greu de
procurat. Viitorul poet se regăseşte în unele din produsele culturale care circulau ilegal,
începând cu muzica difuzată de staţiile de radio pentru tineret şi până la volumaşele de poezie
contemporană procurate pe sub mână. Acest ferment a făcut posibil debutul lui Dariusz
Sośnicki ca poet în anul 1991 în coloanele revistei “Już jest jutro” (“E deja mâine”). Iar trei ani
mai târziu, în 1994, face posibilă publicarea primului volum de versuri, Marlewo (laureat al
premiului “Vremea culturii” pentru cel mai bun debut al anului), urmat apoi de Ikarus în 1998,
de Bărbatul în domino în 1999, de Simetrie în 2002 şi de Vara scandinavă în 2005. În ianuarie
2007, versurile din primele două volume sunt reeditate împreună sub titlul Folie în vânt.
Lucrează ca redactor la editura WAB din Varşovia.

128
decembrie 2010 PoeZie Poesis interna\ional

Gdzie są ocalałe fragmenty Unde sunt păstrate fragmente de friză


pergamońskiego fryzu din Pergam
Piskliwe głosiki za ścianą. Od kilku tygodni Glăscioare subţirele dincolo de perete. De câteva săptămâni
sąsiednia komórka społeczna świętuje celula socială vecină celebrează
cud pojednania. Podziały unieważnione. miracolul reîntregirii. Despărţirile – anulate.
Czas, na ile mógł, cofnął się, ustępując miejsca Timpul, atât cât a putut, a dat înapoi, lăsând loc
powracającym< wodniczki, jedna przy drugiej, celor ce se-ntorc< vacuole, una lângă alta,
jądro obok jądra. Błona komórkowa nucleu lângă nucleu. Membrana celulară
opina ich teraz tak ściśle, że mamy pod rzędem szafek îi înghesuie atât de strâns, că sub bufetul suspendat
w kuchni fragmenty pergamońskiego fryzu. din bucătărie au apărut fragmente de friză din Pergam.

Wynton Marsalis i Bostońska Orkiestra Wynton Marsalis ;i orchestra simfonică


Symfoniczna pod dyrekcją Seijiego din Boston sub bagheta lui Seiji Ozawa
Ozawy we francuskiej stacji muzycznej pe canalul muzical francez
„Mezzo” „Mezzo”

Cała orkiestra w T-shirtach, Toată orchestra în tricou,


studio w ciepłych kolorach obrazów Hockneya. Studioul - în culorile calde ale tablourilor lui Hockney.
Kilkanaście Byków Pabla Picassa, Vreo zece-douăzeci de Tauri de Pablo Picasso,
każdy trochę inny – na tym polega wariacja. Fiecare, puţin diferit – iată variaţiunile.

Sonata to trzy klocki w kształcie budynków, Sonata< trei cubuleţe ca nişte clădiri,
przez pierwszy przechodzą schody, Prima, străpunsă de scara
po nich melodia się wspina do drugiego tematu. Pe care melodia urcă până la tema următoare.
W drugim budynku jest wiele schodów, În clădirea a doua sunt mai multe scări
prowadzą w różnych kierunkach, ce duc în direcţii diferite,
krzyżują się – to przetworzenie. se încrucişează – şi iată dezvoltarea.

Wstajecie rano, jecie śniadanie, Vă sculaţi dimineaţa, luaţi micul dejun,


potem w południe obiad apoi la amiază prânzul,
i kolację wieczorem. iar seara cina.
Następnego dnia to samo A doua zi la fel
i kolejnego – to jest forma. Şi în continuare – aceasta e forma.

W szkole La şcoală,
macie te same lekcje w każdy poniedziałek, lunea, aveţi aceleaşi ore,
we wtorek inne niż w poniedziałek, marţea altele decât lunea,
ale za tydzień we wtorek znów wtorkowe. dar după o săptămână, marţea tot program de marţi.
Wszystko następuje po sobie Totul se desfăşoară
w ustalonym porządku – to jest forma. în ordinea stabilită – aceasta e forma.

Rodzicie się, Vă naşteţi,


dorastacie, creşteţi,
wypełniacie formę swoich ciał, vă desăvâşiţi formele corporale,
macie dzieci. A potem w tył zwrot, faceţi copii. Apoi în sens invers, modificat,
dzieci was opuszczają, copiii vă părăsesc,
umierają wasi rodzice. părinţii mor.
A wszystko przy dźwiękach muzyki, Totul în sunetul muzicii,
która staje się coraz dziksza, care devine tot mai sălbatică,
choć poznaliście także dodekafonię i aleatoryzm deşi aţi cunoscut şi dodecafonia şi aleatorismul
i nic was nie powinno zaskoczyć. şi n-ar trebui să vă mai surprindă nimic.

Ale ona jest dzika, Dar ea-i sălbatică,


wystaje zewsząd, vine de peste tot,
zarasta wszystko. acoperă totul.
Nawet największe Nici cea mai mare
stado byków cireadă de tauri
nie umie jej przerobić. n-o poate bruia.

129
Poesis interna\ional PoeZie decembrie 2010

W dół În jos
Miasto w recesji. Oraşul e-n recesiune.
Miasto samobójców, Oraş de sinucigaşi,
jeśli tak dalej pójdzie. Dac-o ţine în acelaşi ritm.
Komórek w pustych mieszkaniach. Celulare în case pustii.
Tego nie robi się operatorom sieci. Nu faceţi asta operatorilor de reţea.

Na most, a potem w dół Pe pod, apoi pe râu


rzeki. Wałem, bo woda podniosła się în jos. Pe dig, că apa a crescut
i ścieżka w dole jest grząska, şi poteca de pe mal e mocirloasă,
niepewna jak nowy pracownik. nesigură ca un angajat începător.
Na drugim brzegu, pod baldachimem gałęzi, Pe malul celălalt, sub baldachinul crengilor,
balonik wypełniony helem zdradza un balonaş umplut cu heliu trădează
niedzielną osadę. Dymki grilla. picnicul duminical. Fum de grătar.
Parkowa muszla, z której dobiega teraz Estradă în parc, de unde se aude acum
głos konferansjera, na razie na próbę. Vocea unui vorbitor, doar probă de microfon.
Oswojone zwierzęta. Dzieci wpatrzone Animale domestice. Copii care se uită
w ojców, szczęśliwych posiadaczy noża, la taţii lor, fericiţi posesori ai unui cuţit,
wyrabiających oszczepy i łuki. cu care confecţionează suliţe şi arcuri.

Któregoś dnia Într-o bună zi


nie pojawią się w pracy. Nu mai apar la muncă.
Dojadą tramwajami do pętli, Iau tramvaiul până la cap,
zostawią auta w poprzek ślepej drogi sau lasă maşina de-a curmezişu-n fundătură
i pójdą – najpierw ścieżką, w dół, şi pleacă, la-nceput pe cărare-n jos,
potem w coraz wyższej trawie, apoi prin iarba tot mai înaltă,
wśród drzew, owocowych i zwykłych, printre arbori, pomi fructiferi sau copaci,
z zapasem wody mineralnej cu o provizie de apă minerală
i książką w miękkiej okładce, şi-o carte cu coperte necartonate,
z kilkoma narzędziami. cu câteva unelte.

Decyzja Hotărâre
Któregoś dnia, na tajnym posiedzeniu, Într-una din zile, în şedinţă secretă,
które się odbywa za każdym razem gdzie indziej care se ţine mereu altundeva
– pod krzakiem czarnej porzeczki, - la umbra unei tufe de coacăz negru,
w wiadrze trocin, w chmurach – în găleata de rumeguş, în nori –
zapada decyzja, której się nie drukuje se ia o hotărâre ce nu se tipăreşte
w żadnym okólniku, w ogóle nikt o niej nie wie. în nicio circulară, de care-n general nu ştie nimeni.
Ale wchodzi w życie i wkrótce można ją poznać, Dar devine executorie şi poate fi curând cunoscută
po skutkach. Bywają drastyczne. prin efectele ei. Unele drastice.
Rozwojowy region nagle kuli się w sobie, Subit, o regiune de dezvoltare se închistează în sine,
młoda dziewczyna przesypia swoją szansę, o adolescentă îşi iroseşte norocul,
na domowy telefon przystojnego mężczyzny acasă la un bărbat prezentabil, telefonul
dzwoni zła wiadomość i mówi głosem szefa, anunţă o veste proastă, prin voce de şef,
lekarza, pracownika banku. sau de medic, sau de funcţionar bancar.

Zostałem tutaj wysłany Am fost trimis aici


z plikiem formularzy. Mam bony na obiad cu un teanc de formulare. Am bonuri de masă,
i kartę rabatową do kilku tutejszych kin, permis cu reducere la cinematografe locale,
taksówką jeżdżę na hasło. Praca jak każda inna, la taxi, dau doar parola. Munca – la fel ca oricare,
choć trudno się oprzeć wrażeniu, że najlepsi deşi e greu să lupţi cu impresia că dac-ai fi bun
trafiają gdzie indziej. Zostało mi kilka dzielnic, n-ai ajunge-aici. Mi-au rămas câteva cartiere,
ich układ jest czytelny, dzień ciągle w miarę długi. structura lor e clară, ziua încă destul de lungă.
Nie powinienem tu zostać dłużej niż do grudnia. Mai mult ca sigur, până-n decembrie termin.

traducere şi prezentare de Vasile Moga


130
sachchidananda hirananda vatsyayana
‘agyeya’

Sachchidananda Hirananda Vatsyayana (1911-1987), cunoscut sub numele


„Agyeya” („Dincolo de înţelegere”) este unul dintre poeţii clasici ai literaturii
hindi din secolul XX. Pionier al mişcărilor moderniste Nayi Kavita (Poezia nouă)
şi Prayogvad (Experimentalismul), atât în poezie, cât şi în critică şi în jurnalism,
Agyeya a studiat la Colegiile Creştine din Madras şi Lahore. După ce s-a alăturat
Mişcării de Eliberare a Indiei, petrecând şase ani în închisoare, a devenit una
dintre vocile cele mai importante ale epocii sale. A făcut numeroase călătorii în
întreaga lume şi a predat la Berkeley şi la Universitatea din Heidelberg. Printre
volumele sale de poezie se numără Bhagnadoot (1933), Ityalam (1946), Ari o
karuna prabhamaya (1959), Sunahale Shaival (1965), Saagar-mudra (1970) sau
Mahavriksha ke neeche (1977).

Kalemegdan
Pe partea aceasta,
în şanţul lung
dintre metereze şi zidul interior,
ordonate cu grijă,
grămezi de arme din ultimul război<
tunuri de tanc, tunuri deformate, obuziere turtite –
ochii lor orbi privesc spre cer
fără să clipească.

Pe partea cealaltă,
pe un dâmb dintre metereze şi zid,
ascunse pe jumătate de hăţişuri dese,
ruinele unei mănăstiri şi ale unei biserici
cu ferestrele fără rame
prin care se revarsă întunericul dinăuntru
de parcă ar pleca în căutarea oamenilor
de pe Pământ...

Doamne, sărmanul meu Doamne,


cine te-a ucis mai mult?

131
Poesis interna\ional PoeZie decembrie 2010

În ce vremuri trăim
În ce vremuri trăim
că până şi acesta va fi considerat
un poem de dragoste.

Dar în ce vremuri trăim


că vom recunoaşte într-un poem ca acesta
reflexia dragostei noastre.

Apusul dimineţii
În fiecare dimineaţă trăiesc un pic în trecut,
pentru că în fiecare seară mor un pic în viitor.

Satul noaptea
Cântecul greierilor
adoarme satul.
În rotocoale luminoase de vată,
fumul clatină colibele
uşor, uşor,
precum pătuţul unui copil.

Zori de iarnă
Destulă lumină
pentru ca întunericul să se ivească.
Destulă ploaie
pentru ca tăcerea să se audă.
Destulă durere
pentru a-mi aduce aminte
că am uitat,
am uitat...

Împreună cu râul
Împreună cu râul
ne-am îndreptat spre mare.
Râul a curs în mare,
noi am rămas pe dinafară<
tulpinile cocotierilor
ne-au tot aruncat de pe valuri,
pe ici, pe colo ne-am împotmolit
în dâmburi de nisip,
scaieţi şi flori multicolore
ne-au tot distras atenţia.
Nici nu ne-am dat seama
când s-a găurit barca.
Doar râul s-a vărsat în mare.
Ni s-a întunecat privirea
şi n-am reuşit să ieşim la liman.

132
decembrie 2010 PoeZie Poesis interna\ional

Apoi, cu dorinţa de a ne întoarce la normal,


am pornit rătăcind
în căutarea vechilor noastre existenţe.

Şarpe
Şarpe!
Tu nu eşti civilizat
şi nici nu te-ai deprins
cu traiul în oraş.
Vreau să te întreb ceva
(oare îmi vei răspunde?)<
Atunci cum de ai învăţat să muşti,
de unde ai găsit venin?

Îmbinare
Am aflat fericirea<
nu am putut s-o povestim.
Ne-a cuprins tristeţea<
nu am putut s-o suportăm.
Ne-a mângâiat apa Gangelui<
nu am putut să plutim.
În felul acesta, a trecut totul<
noi nu am murit,
dar vai!, aproape că
nici nu am mai putut trăi.

În iarnă
Oamenii au venit foarte aproape.
Copacii s-au pierdut în ceaţă,
iar păsările călătoare
au păstrat tăcerea.

traducere din limba hindi de Cristi Cotarcea

133
Diana marincu

Police the Police


sau „care pe care”
Î n Bucureşti există în prezent
două bienale internaţionale
de artă, Bienala Bucureşti şi Bienala
Tinerilor Artişti, ambele aflate deja
pe o hartă mondială a fenomenului
A patra ediţie a bienalei s-a deschis
pe 8 octombrie, având-o curator pe
Mica Gherghescu, istoric şi critic de
artă, doctorand în istoria artei şi es-
tetică. Spaţiul expoziţional este Palatul
ei intens vizibile sau difuz invizibile”,
precizează curatoarea. Tema bienalei
exploatează „fantasmele noastre des-
pre control şi protecţie”, pornind de
la teoria lui Steve Mann legată de
bienalizării care a cuprins estul Eu- Ştirbei, căruia i se redă astfel o funcţie sousveillance, o manieră de „apro-
ropei. Prin acestea, arta se inserează muzeală pe care o mai avusese cân- priere a instrumentelor opresorului”,
în societatea actuală, poate mai direct dva, dovedindu-se o alegere foarte in- cu scopul de a-l monitoriza pe cel care
şi mai pregnant decât prin interme- spirată pentru „intervenţiile” artişti- te observă. Una dintre temele de re-
diul galeriilor sau muzeelor. Despre lor. Mica Gherghescu ţine să menţio- flecţie pe care Mica Gherghescu le
Bienala Tinerilor Artişti în contextul neze faptul că bienala nu prezintă propune este cum manipulează artis-
românesc de azi, confuz din punct de opere sau lucrări, ci „intervenţii în tul subiectul politic prin practicarea
vedere economic şi politic, Romelo spaţiu”, reunite conceptual prin ter- contra-observaţiei. Poziţia artistului
Pervolovici spunea că trebuie să „mi- menul de “subveghere”. “Într-un eve- este văzută aici ca o stare de veghe, ca
măm normalitatea în speranţa că la niment dedicat „tinerilor artişti” (în o permanentă pregătire de inter-
un moment dat o s-o şi creăm”. În spirit şi nu în limite convenţionale de venţie, într-o “reverie activistă”.
luna octombrie a acestui an, „mima- vârstă), expoziţia testează relaţiile Expoziţia are o secţiune separată
rea normalităţii” a venit sub numele noastre incorecte şi creative cu im- gândită de Jason Waite, And the Pa-
Police the Police. aginile autorităţii, cu reprezentările nopticon, As Well, în care participă

134
decembrie 2010 CroniC{ Poesis interna\ional

artişti internaţionali cunoscuţi, prin- sunt matriţe, mulaje distincte, însă nimentele din '89. Sintagma aceasta,
tre care Carla Cruz, Oliver Ressler, controlul e o modulaţie, ca un mulaj raportată la fotografiile poliţiştilor din
Chelsea Knight. Panopticon-ul, in- autodeformant care s-ar schimba ne- parcul de distracţii, devine ambiguă<
ventat de Jeremy Bentham în 1785, încetat, de la o clipă la alta (...)” (Gilles sunt ei de partea noastră sau doar se
fondatorul doctrinei utilitarismului, Deleuze, Tratative, traducere de Bog- amestecă printre noi?
este o închisoare circulară, cu un turn dan Ghiu şi Ovidiu Ţichindeleanu, Atmosfera din interiorul Palatului
de pază central, de unde supraveghe- Editura Idea, Cluj, 2005). Suprave- Ştirbei şi traseul labirintic care se
torul poate urmări tot ce se întâmplă gherea devine un fenomen incontro- creează contribuie la doza de mister
de jur împrejur în celule, dar nu poate labil prin faptul că macină treptat, din a lucrărilor, amplificată şi de expune-
fi văzut. Astfel, deţinuţii trăiesc în interior, principiile democratice. rea minimalistă, chiar precară. O lu-
permanenţă cu impresia că sunt Autoritatea poate însemna o poziţie crare care marchează la nivel meta-
priviţi, urmăriţi, monitorizaţi de un de control în sisteme sau ierarhii din foric condiţia spaţiului expoziţional
“ochi disciplinar”, omniprezent. Aici orice domeniu. Poate însemna fermi- este Tired Pillar, de Jin Shan, o coloa-
a fi văzut devine sinonim cu a fi vul- tate, violenţă sau abuz. Sau chiar fa- nă greco-romană din latex, care se
nerabil. Prin deturnarea de sens pe cultatea de a exercita o dictatură. De umflă şi se dezumflă cu ritmul unei
care termenul subveghere o produce, aceea, asocierea autorităţii cu omul- respiraţii. Ea este culcată pe podea şi
vizibilitatea se transformă într-un in- uniformă pare facilă şi literală. Con- lăsată acolo să ofteze în faţa privito-
strument al puterii, „într-un instru- strucţia expoziţiei apelează uneori la rilor şi să arate cum de la o clipă la
ment deschis care poate fi deturnat prea multe asocieri textuale, imagini alta se transformă dintr-o piele fără
prin hacking, modificat şi însuşit” (Ja- ale poliţiei şi prea puţine problemati- corp în ceva “viu”, consistent şi în se-
son Waite, Ochi pentru ochi< A ob- zări ale autorităţii fără chip, ale auto- cunda următoare dispare la loc.
serva privirea, în Police the Police, rităţii simbolice sau ale figurii domi- Nu mă îndoiesc de faptul că această
META Publishing House, Bucureşti, natoare pur şi simplu. Selecţia lucră- bienală a încercat să aibă o miză mare
2010). Un exemplu pentru strategia rilor este foarte fidelă conceptelor su- şi să formuleze probleme incitante.
deturnării este artista Carla Cruz, care pravegherii şi subvegherii şi, prin Din păcate, însă, revenind la ceea ce
a dezvoltat tactici de rezistenţă şi eva- această alegere, uneori redundantă şi spunea Romelo Pervolovici, nu mai
dare în faţa unei copleşitoare supra- previzibilă. De aceea, lucrări care alt- este suficient să „mimăm normalita-
vegheri venind din partea Bisericii fel ar fi fost mai nuanţate, aici devin tea”. Uneori trebuie să o creăm pe a
Catolice. Detaşându-se de acele valori doar argumente într-o demonstraţie noastră, să ne-o asumăm şi să riscăm.
pe care le simţea străine, ea şi-a con- teoretică bine construită. Un exemplu Mi-ar fi plăcut să văd la această
struit propria identitate în raport cu este lucrarea lui Benedek Levente, bienală o discuţie despre libertate şi
ideea supravegherii inversate, trans- Serve and Protect, care pierde din la- îngrădire din perspectiva unei poziţii
formate în autocontrol. O altă lucrare tura sa ironică sau critică, devenind de autoritate pe care oricine o poate
din această secţiune a bienalei este neconvingătoare. Seria Euromaniac, câştiga. Toţi oamenii sunt potenţiali
Daily Checkup, realizată de Desire din care face parte lucrarea, a stârnit, opresori pentru ceilalţi, poziţiile lor
Machine Collective, o instalaţie video în urma expunerii ei la Atelier 35 se pot inversa în orice moment, din
care problematizează ideea fricii pe acum câţiva ani, un întreg scandal subiect poţi deveni obiect şi invers,
care statul o are faţă de cetăţeni. pornind de la libertatea creativă a ar- într-un permanent joc de tipul “care
Printr-un control excesiv, organele de tistului şi drepturile lui prevăzute de pe care”. Însă altundeva este cheia de
securitate se dezvăluie în vulnerabi- lege. Dacă s-ar fi menţionat aici con- înţelegere a mecanismelor societăţilor
litatea lor, tratându-şi toţi cetăţenii ca textul producerii şi expunerii lucrării, controlului. Ne supunem sau ne îm-
pe nişte potenţiali terorişti. Daily ea ar fi căpătat un sens mult mai pro- potrivim? Este o întrebare care ar pu-
Checkup se desfăşoară în nord-vestul fund şi ar fi problematizat relaţia ar- tea declanşa alte linii de discurs, mai
Indiei, într-o zonă controlată prin Ar- tistului cu autoritatea din perspectiva angajate după părerea mea şi mai re-
med Force Special Power Act, o lege unui abuz de putere care s-a făcut levante. Inversarea supravegherii şi
impusă împotriva luptătorilor indieni atunci. monitorizarea celui care te observă
pentru libertate, care acoperă tot felul Există totuşi în expoziţie şi alte nu sunt suficiente pentru a contura o
de abuzuri şi „ciocniri” determinate abordări ale autorităţii şi culturii con- raportare critică la ceea ce înseamnă
de extinderea nedreaptă a domeniului trolului. O lucrare foarte stranie şi autoritate şi invaziune. Prin subve-
puterii. Forţele armate au libertatea magnetică este video-ul Gaze, de Pas- ghere putem deveni mai puţin vulne-
de a aresta, urmări şi omorî orice sus- cual Sisto, o supraveghere cosmică, rabili, mai „tari”, putem cuceri poziţia
pect de terorism, în numele unei for- prin doi aştri luminoşi, care duc ideea dominatorului, chiar şi pentru scurt
me de paranoia tolerată şi acceptată. supravegherii în zone mistice, bizare timp. Dar rămâne ceva ce niciodată
Gilles Deleuze vorbea în articolul şi inexplicabile Se renunţă la reflecţiile nu poate deveni obiectul investigaţiei
“Post-scriptum despre societăţile de intelectuale şi filosofice şi se vorbeşte ţi explorării. Lentila prin care privim
control” despre pericolul societăţii despre sentimente şi senzaţii. Meta- nu se poate întoarce spre ea însăşi, la
controlului ca „deformator universal”. foră a supravegherii absolute şi a pri- fel cum ochiul nu se poate privi pe si-
Prin comparaţie cu „societăţile dis- virii alterate. Printre lucrările deja “is- ne. Punctul ireductibil la care se ajun-
ciplinare”, societăţile de control nu torice” selectate de Mica Gherghescu ge este şi cel mai sensibil. Este legat
mai funcţionează prin închidere, ci se numără fotografiile lui Teodor de limitele autoexplorării şi de ceea
prin comunicare instantanee şi su- Graur din anii '80, Miliţia e cu noi, ce înseamnă autodeformarea despre
praveghere continuă. „Închiderile titlul fiind o evidentă trimitere la eve- care vorbea Deleuze.

135
Camelia toma

Denudarea (pre)judecă\ilor estetice


“Body and book are open./Face and page./Body and page./Blood and ink.”
(The Pillow Book)

C omunicarea prin im-


agine ar putea fi con-
siderată universală – faţă de comuni-
carea printr-un cod lingvistic – cel
puţin la un prim nivel de receptare şi
Receptarea nudului ca parte
sau întreg
Manifestările divergente – focali-
zarea sau întoarcerea privirii – apar
du-ne un fel de galerie virtuală cu
modele şi anti-modele> orbul lui Edo-
gawa îşi face un muzeu unde expune
un nud feminin suprarealist, o statuie
cu patru braţe, trei picioare, patru sîni,
dacă percepţia vizuală nu este limita- trei feţe> asta după ce cunoscuse plă-
tă, alterată sau anulată de cecitate. In- în momentul perceperii nudului nu cerea explorării tactile (pe bucăţi) a
diferent de reperele spaţio-temporale în ansamblu, ci în detaliu. Dacă ob- trupului victimelor sale< „Cu cît forma
sesia diferenţierii sexuale dispare sau, şi textura sunt mai reuşite, cu atît do-
sau culturale, în faţa unui nud (viu),
cel puţin, se atenuează, nudul va fi rinţa de atingere e mai mare, ca şi
spre exemplu, oricine va gîndi< iată
perceput ca întreg, mai ales în cazul cum percepţia vizuală ar fi insuficien-
un om gol> ori iată un om/un bărbat/o
expunerii sale în forma personajului tă.”3
femeie. colectiv, ca în filmul lui Greenaway,
“Going to the pictures...” Cuvin- Aceeaşi senzaţie o generează ma-
Prospero’s Book (1991). „Calibanii” nuscrisele vii (umane) din pelicula
tele lui Peter Greenaway nu definesc de pe insulă sunt „semimarionete”,
doar cinematograful în general, ci şi lui Greenaway, The Pillow Book
care apar fără veşminte şi fără raţiune (1995). Pe măsură ce imaginea vizuală
propriile realizări în acest domeniu, pentru că poate aşa a hotărît stăpînul
demonstraţii ale unui crez artistic în este mai explicită în ceea ce priveşte
lor, Prospero – un creator (elitist?) a selecţia paginilor-epidermă în funcţie
care protagonistă e imaginea picturală cărui politică e greu de descifrat. Asis- de calitatea hîrtiei umane, dorinţa de
(“the supreme means of communica- tăm la o paradă a nudităţii primitive, experimentare tactilă creşte, mai ales
tion”)1, fie ea percepută ca metaforă eliberată de orice haină a erudiţiei, că, din incipit, spectatorul e orientat
a perspectivei sincretice, fie ca o sau suntem chemaţi în anticamera ju- spre sensuri generate de stimularea
„lecţie” memorabilă dată celor (încă) decăţii (de apoi), unde trupurile goale simţurilor< “When God made the first
obsedaţi de latura etică a cinemato- reiterează scenele de exhibare a in- clay model of a human being, He
grafiei. De ce, dintre toate „tablourile” stinctelor primare? painted in the eyes the lips and the
în mişcare, am ales nudul? Poate pen- În cazul în care se produce o di- sex.” Traiectoria spirituală şi erotică a
tru că este unul dintre cele mai con- slocare a întregului, o dezarticulare a eroinei, tînăra Nagiko, nu e determi-
troversate subiecte – şi obiecte! – in- lui generată de obsesia diferenţierii nată doar de ritualul caligrafic împli-
diferent de contextul (temporal/ sexuale, ochii se vor fixa pe organele nit de tatăl său la fiecare aniversare a
spaţial) unor acte de comunicare mai genitale> partea va substitui întregul ei> senzaţiile tactile provocate de pic-
mult sau mai puţin avizate – în funcţie – o sinecdocă nefericită, aş spune, togramele executate pe chipul fetei
de prejudecăţi sau de judecăţi de va- pentru orizontul nostru. În cazul sunt în corespondenţă (de tip sines-
loare. Sau poate pentru că nudul se acesta semănăm cu orbul din cartea tezic), cu acuitatea percepţiei olfactive
reprezintă printr-o expresie de cele lui Rampo Edogawa, La bête aveugle. şi cu emoţia estetică a contemplării
mai multe ori suficientă sieşi, lăsîn- Spre deosebire de orbul „nebun şi ob- unui tablou vivant< “The smell of whi-
du-se privit în ansamblu sau în deta- sedat de percepţia tactilă”2, noi atin- te paper is like the scent of skin of a
liu, rămînînd deschis ca o carte, ni- gem şi cu privirea bucăţi ale corpului new lover, who has just paid a surprise
ciodată pe deplin descifrată. pe care le masacrăm mental, creîn- visit out a rainy garden.”

136
decembrie 2010 eseu Poesis interna\ional

Expunerea nudului – între nieră ce foloseşte picturalul ca factor grafic deschis. Laitmotivul cortinei
al unei intertextualităţi sincretice. apare ca un artificiu care
reprezentare şi interpretare Care e însă reacţia noastră când dezvăluie/demască planuri, conflicte,
apare expus un cadavru gol? Sau mai personaje, făcîndu-ne părtaşi la pro-
Nudul poate/trebuie expus în sce- multe trupuri aflate în agonie, măce- cesul de creaţie. În The Pillow Book,
nă, dar exclus în afara ei. Aşa ar suna, lărite – pregătite adică să devină... Nagiko va deschide şi va închide uşi
rezumativ, verdictul spectatorului cu hălci de carne, într-un abator uman dinspre lumea reală spre cea a cărţilor
pretenţii de estet, acceptînd provoca- (ca într-o secvenţă, picturală şi ea, din şi invers. În patul imaginat ca o sce-
rea publică, dar nu şi violarea intimi- Prospero’s Books). Nuditatea n-ar nă-corabie, Rembrandt (Nightwat-
tăţii. şoca (atît de mult), dacă nu ar inter- ching) va depăşi limitele impuse de
Devenit personaj, nudul încetează veni detalii care să amintească de tru- rama unui tablou, descoperind şi lă-
să mai aibă o biografie reală. Desigur pul viu (o privire încă expresivă, sen- sîndu-se descoperit> “Open your eyes,
că pentru actor, odată ce a jucat în zaţia că doarme, spume la gură, o dîră you fool!”, va striga protagonistul
acest costum, există riscul (asumat) de sînge, un penis erect) ori dacă nu (pentru el/pentru noi?). Prospero va
de a fi dezbrăcat şi în alte roluri de s-ar deturna cadavrul de la destinaţia coborî de pe scena propriei biblioteci,
ochiul spectatorului care a trăit plă- sepulcrală. Greenaway ne oferă o pro- va trece printr-un şir de oglinzi para-
cerea contemplării unui produs artis- bă (plastică) în The Cook, the Thief, lele şi va trage cortina între el şi lumea
tic> e un proces mental care seamănă His Wife and Her Lover (1989), în în care a restabilit echilibrul< „Petre-
cu intenţia de a vedea/poseda o co- şocanta scenă a „ospăţului” final, în cerea s-a încheiat. Aceşti actori, după
lecţie de tablouri despre care discu- care călăul, devenit victimă, se află, cum v-am prevenit, toţi au fost spirite
tăm sau nu şi cu ceilalţi< „A trata cor- în faţa unui meniu special< cadavru (...) Suntem ţesuţi din acelaşi mate-
pul ca obiect de artă înseamnă a im- de amant la tavă. Spectacolul rămîne riale ca visele noastre şi vieţile noastre
pune o figură de ordin estetic labili- memorabil tocmai prin conflictul ge- mărunte sunt de vise-ntrepătrunse.”
tăţii imaginilor corpului. Dar dacă nerat de suprapunerea impresiilor de Portretul din finalul filmului Prospe-
toate imaginile corpului devin repre- macabru, grotesc şi sublim (o senzaţie ro’s Books e al unui creator care îşi
zentări stabile graţie aventurii creaţiei de genul acesta provoacă şi prima în- distruge opera (scrisă), cerîndu-ne
artistice, mai e posibilă libertatea lor tîlnire pe viu cu Sagrada Familia a lui nouă, spectatorilor comprehensivi,
de apariţie şi de dispariţie?”4 Asta ne- Gaudi). După ce iese de sub efectul îngăduinţa să-şi recapete odihna (pa-
am putea întreba după ce-l vedem pe imaginii corpului copt, aburind în cea sufletească?)< „Indulgenţa voastră
Ewan McGregor în The Pillow Book mijlocul unei garnituri baroce, spec- să mă elibereze.” Sălbaticul Caliban –
intepretînd, mai mult decît rolul de tatorul trece dincolo de „rama” peli- un alt exemplu cinematografic de eta-
traducător bisexual, pe acela de ma- culei, devenind şi el un personaj în lare a frumuseţii nudului masculin –
nuscris viu pentru creaţia unei artiste tabloul de grup al celor care aşteaptă este salvat, în final, prin rolul de pes-
caligraf. Secvenţele cu nudul mascu- ca soţul ucigaş (Albert) să guste din car de cărţi (un personaj aflat în cău-
lin ilustrat sunt destinate unui album “the special Albert treat” oferit de Ge- tarea autorului). Ce destin va avea în-
şi ar putea anula multe prejudecăţi în orgina, soţia sa, în calitate de amfi- vestirea noastră ca receptori direcţi
trioană> prejudecăţile noastre s-ar pu- ai unui monolog adresat?
ceea ce priveşte primatul nudului fe- Oglinda aleasă de regizor este cea
minin în artă.5 tea să dispară, chiar dacă în unii (mai)
tresare conştiinţa religioasă la vederea a lui Narcis, „care se reflectă pe sine,
Poziţia trupului orientează şi ea într-o pură desfătare ludică a pictu-
atrocităţii – aşa cum se întîmplă chiar
sensul pe care îl atribuim nudului. ralului, a graficului şi a plasticului”8.
şi cu soţul venal< “Jesus! God!”, va ex-
Ghemuit pe podea, aproape ca un co- clama el. “There is no God, Albert... Plăcerea (auto)contemplării de-
pil, protagonistul din Nightwatching Is Michael.”, îi spune matern Georgi- păşeşte clar proiecţiile naturaliste sau
(2007), nu va fi privit din perspectiva na. În ciuda cruzimii scenei de cani- expresioniste. „Machiavelismul este-
însemnelor masculine, cu atît mai balism, vom savura replica femeii care tic”9 ţine de strategia unui regizor-
mult cu cît chircirea sau legănarea (se) răzbună pentru toate actele de scenarist fascinat de libertăţile cîşti-
torsului exprimă suferinţa unei mari bestialitate comise de bărbatul ei. gate de arta cinematografică.
pierderi< “I can’t see! Where’s the Estetica reprezentării trupului gol Dacă, printr-o convenţie nescrisă,
light?” Estetica trupului gol nu se nu va pune problema situării sale între ne-am declara personaje, am rezolva
orientează (explicit) spre senzualitate frumos şi urît, atîta timp cît miza nu (teoretic, desigur) problema conflic-
nici chiar în apropierea personajului e de natură publicitară, ci estetică. telor care apar la nivelul receptării>
feminin> înveşmîntată în alb, Hen- Nudul se lasă privit, indiferent de pro- inocenţa sau iniţierea noastră nu ar
drickje nu face altceva decît să am- porţiile modelului, dacă este plasat mai fi percepute drept calităţi/defecte,
plifice vulnerabilitatea artistului, prin într-un context spectacular, în care ci forme de diferenţiere în situaţii de
gestul de a-i linge rănile ochilor. Dacă echilibrul dintre sens şi expresia aces- comunicare variate. Vom trăi şi noi,
„Rembrandt a fost primul artist care tuia nu e destabilizat decît prin in- asemeni lui Don Quijote, o aventură
a conceput într-un fel coerent, ba tenţia unui artist declarat „provocator „programatică şi exemplară”, „rătă-
chiar programatic, autoportretul ca al imaginii vizuale”7. Aşadar, specta- cind prin lume ca printr-un text nes-
element al unui discurs autobiogra- torul devine şi el subiect (personaj) fîrşit ce trebuie citit, interpretat şi des-
fic.”6, Greenaway pare să fie primul pentru un regizor ca Greenaway, care, cifrat”10. Vom fi consideraţi nebuni?
regizor care îşi construieşte, constant, prin aparteuri şi secvenţe de teatru în În contextul unei permanente răstur-
imaginile cinematografice într-o ma- film, practică un discurs cinemato- nări a canoanelor, ceea ce (mai) con-

137
Poesis interna\ional eseu decembrie 2010

tează este posibilitatea transformării sique, morale, intellectuelle, spiritu- este vorba de teme considerate, în par-
actului artistic într-o formă de repre- elle, et celle de la vanité lascive, pro- te, tabu. Nuditatea va avea apărătorii
zentare. Astfel avem şansa de a expe- vocante, désarmant l’esprit au béné- şi detractorii ei, în funcţie de recon-
rimenta, aşa cum ne propune Gree- fice de la matière et des sens [= sen- siderarea unor raporturi, ternare sau
naway “a frozen moment of theatre” sualité].»11 binare, care îşi vor disputa mereu în-
(Nightwatching), indiferent dacă re- În ciuda perspectivei estetizante, tîietatea< estetic – inestetic – extraes-
curge la suprapunerea de imagini, la nu cred că se pune problema gratui- tetic, dezirabil – indezirabil, intim –
mise en abîme, la autoreprezentare, tăţii în creaţiile lui Greenaway. Pictu- public, motivat – gratuit – exhibiţio-
nist. Autonomia publicului se leagă
la interpelarea directă a spectatorului, ralul şi teatralitatea au totdeauna un de emanciparea lui, de asumarea unui
la denudarea individuală/colectivă. fond de realism modern, minat de rol activ12 în experienţele cu miză ar-
Să fie aceasta din urmă o imagine pro- tendinţe (neo)baroce, expresioniste tistică. Greenaway continuă să ne pro-
vocatoare, un exces, o agresiune? Per- şi suprarealiste, ca strategie de supra- pună variante de implicare, într-o
cepem nuditatea în funcţie de impre- punere a planurilor şi a perspectivelor. epopee modernă al cărui erou (tra-
sia de moment, de prejudecăţi, de re- Reprezentările colective pe bază de gic/sublim?) e nudul. Cît suntem dis-
ferinţele pe care le avem? «En fait, le clişee (de care ne facem deseori vino- puşi, ca spectatori să ne expunem, să
symbolisme du nu se développe dans vaţi) blochează libertatea interpretă- ne denudăm părerile – rămîne de vă-
deux directions< celle de la pureté phy- rilor individuale, mai ales atunci cînd zut.

1. “I like to make reference to painting as an example of perfection, a metaphor of vision and of looking> (...) a recognition
that painting and, I hope, cinema are vehicles of reasoning and speculation and, finally, the expression of a pure pleasure
before such objects, such icons.” (Peter Greenaway)

2. Henri-Pierre Jeudy, Corpul ca obiect de artă, traducere de Ana-Maria Gîrleanu, Ed. Eurosong & Book, 1998, p. 110

3. Henri-Pierre Jeudy, op. cit., p. 112

4. Henri-Pierre Jeudy, op. cit., p. 33

5. Aceasta e şi una dintre premisele de la care porneşte Edward Lucie-Smith în albumul e Male Figure in Art, Rizzoli
International Publication, New York, 1998< “It is important, however, to realize that the nude male body is not simply
a way for artists to explore their sense of what is beautiful and what is not. It is also a potent – in all senses of that
adjective – means of conveying emotion. At the same time, changing attitudes towards male nudity cast a revealing
light on the process of social change viewed as a whole.” (pp. 7-8)

6. Victor Ieronim Stoichiţă, Efectul Don Quijote, traducere de Ruxandra Demetrescu, Gina Vieru, Corina Mircan, Ed.
Humanitas, 1995, p. 189

7. Peter Greenaway – extras dintr-un articol preluat din revista „Time Out Bucureşti”, mai 2007< „Rembrandt este pictorul
luminii, dar ce este cinemaul? Cinemaul se referă în exclusivitate la lumină, aşa că cercul se încheie. Este un şarpe care-
şi mănâncă propria coadă. În concluzie, mă consider pe mine însumi un misionar? Da. Un provocator al imaginii
vizuale? Da, cu siguranţă, şi nu cred că e cazul să-mi cer scuze.”

8. Gilbert Durand, Arte şi arhetipuri, traducere de Andrei Niculescu, Editura Meridiane, Bucureşti, 2003, p. 47

9. Gilbert Durand, op. cit., p. 55

10. Victor Ieronim Stoichiţă, op. cit., pp. 6-7

11. Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dictionnaire des symboles, Ed. Robert, Laffont/Jupiter, 1993, p. 680

12. Problema reconsiderării statutului spectatorului, în ceea ce priveşte iniţierea lui în problematica abordată de
scenografi şi regizori, e discutată de Patrick Baudry< „Spectatorul nu e nicidecum pasiv, nu este obiectul stimulilor
construiţi pentru a impresiona retina şi pentru a umple rezervoarele memoriei. Memoria spectatorului nu este un
receptacol sau o capacitate de a produce exerciţiul cinematografic. Această memorie nu e legată doar de instantaneitatea
filmului privit. Şi nu este doar asociativă. Forţa stereotipică a cinematografului nu ţine de naivitatea spectatorilor, ci de
tensionarea unei situaţii şi a unei acţiuni care sunt atît comune, cît şi ireale> în cele din urmă totul ţine de reprezentarea
unui destin. (...) Pe scurt, ceea e de văzut nu se limitează la ceea ce se vede.” (Erotismul şi pornografia, trad. Alina
Mihaela Băluţ, Ed. Eurosong & Book, 1998, p. 134)

138
decembrie 2010 CroniC{ Poesis interna\ional

Safe Without
Interpol – Interpol
Matador Records, 2010

Î n industria muzicală circulă


o poveste frumoasă care spu-
ne că, înainte de a lansa experimenta-
lul, schizoidul ,,Kid A”, cei de la Ra-
diohead au insistat ca producătorii exe-
pentru 2-3 zile, ca o simplă răceală, ci,
judecând după modul lent, subtil în
care ţi se strecoară în sânge şi efectul
posibil devastator, e comparabil cu o
(dacă nu chiar o adevărată) viroză per-
Dan vamanu
keep me satisfied ... It feels like it's
over ... Why is it so hard to stay
away?”. Piesă pe care răsună chitara
îngheţată a lui Daniel Kessler, pe par-
tituri parcă special orânduite ca să te
cutivi ai albumului să asculte noul al- versă şi ucigătoare. Rămâne un album bântuie în nopţi târzii de noiembrie.
bum pentru prima dată în timpul unei Interpol (nu degeaba e auto-intitulat Piesă sfârşită din devieri depresive din
drumeţii cu maşina, prin munţi. Cu ,,Interpol”...), dar acest al patrulea ma- orgi şi tobe insistente, torturante –
alte cuvinte, băieţii cu radio în loc de terial discografic al new yorkezilor e maeştri ai ,,anatomy of kisses and the
cap au înţeles cât de mult poate influ- de departe cel mai elegant şi totodată future of lies” (,,Take You On A Cruise
enţa contextul prima impresie, cât de cel mai înfricoşător. Un album chiar şi – ,,Antics”), Interpol par a avea multe
importante sunt starea de spirit şi me- mai întunecat / mohorât / decepţionat, de ascuns.
diul pentru ascultător/o primă ascul- venind de la o trupă care şi-a făcut un A doua treime a albumului e do-
tare... nume din a fi suferinzi de mult întu- minată de magistrala ,,Lights”, adunare
Vă mărturisesc că mi-a fost teribil neric, multă mohoreală, multe decepţii de energii, de arpegii soporifice şi de
de greu să compilez câteva gânduri (nu degeaba coperta înfăţişează noul texturi (tot mai) complicate de chitare
despre al patrulea opus Interpol. Nu e logo gri al trupei, deconstruit, ba poate ce stârnesc pe final un maelstrom nou-
un album uşor de ascultat. Chiar nu e. chiar distrus). Un album care, chiar veau-post-punk pur şi intoxicant +
Eponimul ,,Interpol” nu are vreo dacă nu e la fel de bun precum debutul nervoasa ,,Barricade”, ce aeriseşte puţin
,,PDA” (,,Turn on the Bright Lights”, ,,Turn on the Bright Lights”(iubit şi peisajul sonor, fiind cumva mai ferită
2002) ori vreo ,,Evil” (,,Antics”, 2004) lăudat de critici şi fani deopotrivă ca de dinamicile complicate ce caracteri-
ori vreo ,, The Heinrich Maneuver” fiind unul dintre cele mai bune albume zează restul ,,Interpolului”, cel puțin la
(,,Our Love To Admire”, 2007), adică ale anilor 2000), e un Fat Boy emoţio- nivelul instrumentației (căci în ceea ce
piese care să te fure instantaneu şi să nal cel puţin la fel de distrugător pre- privește versificația – aceeași poveste)
te ţină, prin intermediul căştilor, con- cum predecesorul său. și care vă va lăsa dorindu-vă ca cei pa-
ectat la aparate (fie MP3 playere, fie Deschizătoarea ,,Success” aduce tru membri Interpol să-şi fi petrecut
calculatoare) ca pe un veritabil vibe parcă cel mai mult a Interpol dintre
junkie. În schimb, pe ,,Interpol” există toate cele zece piese de pe disc. Şi, to- mai mult timp într-un garaj şi nu în-
serioase fluxuri şi refluxuri între cele tuşi, finalul e alunecos< riffurile sunt tr-un studio din umedul New York. Pe
zece momente sonore. Zece piese care mai ,,noirish”, ritmurile mai flexibile, de altă parte, din asemenea retrageri
se scufundă aproape dureros unele în- iar vocea lui Paul Banks parcă mai ne- îndelungi între patru pereți s-au ivit și
tr-altele, asemenea unor plaje-ntune- sigură (intenţionat?), amestecând spai- perle precum ,,Safe Without”, cu ale
cate înecate-n mări învolburate. Vor- mă şi ceva rămășițe de furie pe versu- sale orgi solemne şi rădăcinoase, ur-
bim de un album ce pare a fi fost con- rile ,,I've got two secrets / tut I only când și coborând pe șira spinării odată
ceput ca o operă continuă, circulară, told you one / I'm not supposed to cu cei mai aspri fiori. Dar și interven-
ce curge lent şi sapă adânc, ca un fluviu, show you” (ultimul vers repetat obsesiv țiile cel puțin bizaroide (în spaniolă?!?)
iar nu ca o colecţie de zece pârâiaşe – intenţionat!). E clar< maeştrii depre- de pe inegala ,,The Undoing”, ce în-
clocotitoare. Un album ordonat, atent siilor urbane – Interpol – par a avea chide discul.
planificat, extrem de sobru. încă multe de arătat. Comparativ cu alte albume ale
Aşa că nu-i de mirare că primele ,,Memory Serves”, a doua în trac- unor trupe din acelaşi spectru de stări
rânduri din cele pe care le citiţi acum klistul discului şi probabil prima în ca- şi vibraţii sonore, ,,Interpol” nu are,
s-au ivit abia pe când mă aflam într- talogul celor mai sumbre piese Inter- poate, rafinamentul lui ,,High Violet”,
un vagon CFR amărât, soios (mânjit pol, e punctul critic după care albumul al celor de la The National (lansat tot
parcă şi mai mult de o ploaie rece, in- se deschide cu adevărat (ori se închi- anul acesta), dar cu siguranță nici
sistentă, bacoviană), afectat de prea de?). Piesă pe care bubuie basul obse- scârţâit-stridenţa unui ,,In This Light
multe furtuni, flegme şi parcurgeri ale dant de melodios al unui enigmatic and on This Evening” (2009), semnat
aceluiaşi plictisitor Cluj-Napoca – Carlos D., care a plecat din trupă ime- Editors. ,,Interpol” nu e un album prea
Bistriţa şi retur. Settingul perfect pen- diat după terminarea albumului. Piesă frumos. Dar este, pe anumite bucăţi,
tru un album care, dacă-l asculţi prea pe care se sfâşie vocea lui Paul Banks> preafrumos. E... înc-o astenie tomna-
mult de unul singur, s-ar putea să se şi sângerează şi tremură şi se pierde pe tecă concentrată maiestuos într-un
piardă în tine. Ori unul în care, din versuri tânguitoare< ,,It would be no CD. E, într-un fel, chiar toamna însăşi.
contră, s-ar putea să te rătăceşti. ,,In- price to pay / I only ever lie to make Așa, văzută de pe geamul unui vagon
terpol” te va afecta< nu te va ţine-n casă you smile / All kinds of dust are gonna CFR amărât şi soios.

139
Doi poe\i bulgari `n traducerea
lui Claudiu Komartin

ivan hristov

Ivan Hristov (n. 1978) este unul dintre cei mai originali scriitori bulgari din
ultimul deceniu. A publicat două volume de poezie< Bun-rămas pentru secolul XIX
(2001) şi Bdin (2004) şi pregăteşte un al treilea, din care am mai tradus câteva
fragmente în româneşte. Absolvent al Facultăţii de Filologie de la Sofia, eseist şi
doctor în Litere cu teza „Modernismul în literatura bulgară a anilor ‘20”, Hristov
a susţinut lecturi şi a primit mai multe premii, în Bulgaria, Slovacia şi Croaţia,
fiind, de asemenea, un excelent muzician şi compozitor, membru al trupei de etno-
rock „Gologan”.

Bdin (denumirea medievală a Vidinului) este construit ca povestea unui tânăr


poet ajuns într-o lume pe dos, o „lume de dincolo” populată de prezenţe stranii şi
redescoperă sunetele fundamentale ale poeziei bulgare, precum şi toposuri livreşti
familiare, evitând cu inteligenţă alegoria, într-o aventură poetică memorabilă.

140
decembrie 2010 PoeZie Poesis interna\ional

Bdin Бдин

Dragă mamă, Мила мамо,


am murit аз умрях,
dar nu am ajuns în rai но не отидох във Рая,
ci în Bdin. а пристигнах във Бдин.
Poştaşul trece adesea Пощальонът,
pe bicicleta lui ruginită „Ukraina”, на своята ръждива "Украйна",
aşa că, în ciuda tuturor често минава,
legilor, така че противно на всички закони
vei primi ştiri ще имаш вести
de la mine. от мен.
Adevărul e că Честно да ти кажа
nu am ajuns nici aici prea departe,
căci n-am fost niciodată prea bun и тук не постигнах много,
la limbile străine. понеже не знам езици.
Am rămas un poet. Останах поет.
Dar a fi poet printre muţi Но да си поет сред неми
e ca şi cum ai fi gropar е все едно да си гробар
Dincolo. в Отвъдното.
(Din `nt]mplare, (Между другото,
am văzut mormintele lui Levski şi Botev.) видях гроба на Левски и Ботев.)
Contemporanii mei Моите връстници
au devenit de mult clasici, отдавна станаха класици,
în vreme ce eu stau şi scuip а аз люпя семки
seminţe de floarea-soarelui на ръба на Канона.
la marginea Canonului. Иначе, паса овцете на Царя
Altfel, am grijă de oile Ţarului, и така си изкарвам прехраната.
câştigându-mi astfel pâinea de zi cu zi. Срещнах два вида хора.
Am întâlnit două feluri de oameni. Едните викаха –
Unii spuneau – "Оттук ще мине лехата!"
„Vom abate râul pe-aici!” Другите викаха –
Ceilalţi spuneau – "Оттам ще мине лехата!"
„Vom abate râul pe-acolo!” Бях раздвоен,
Mintea mea era sfâşiată,
iar eu stăteam la mijloc седях по средата.
şi apa curgea Върху мен
peste mine. се изля водата.
Ca şi înainte, Както преди,
nu aveam nici un tovarăş. нямам другари.

Umblu de unul singur pe malul râului. Ходя сам на брега на реката.


Privesc în amonte Гледам нагоре,
aşteptând ca apa să-mi aducă чакам да донесе
un dulap cu sertare, я някой скрин,
o lumânare votivă, я някое кандило
un cuib în care să-mi fac o casă, или гнездо, което да свия,
sau să dau de femeia или да срещна жената,
pe care o iubesc. която обичам.

141
Poesis interna\ional PoeZie decembrie 2010

Bdin ІХ Бдин IX

"... A fost un vis, curtea tăcută a fost un vis, "…сън е бил, сън е бил тихият двор,
şi doar un vis au fost cireşii înfloriţi!" сън са били белоцветните вишни!"
Îţi aminteşti, îţi aminteşti… Помниш ли, помниш ли...
Scrisul e un remediu bun Писането е добър лек
pentru singurătate. против самотата.
Vorbeşti în întuneric Говориш в тъмното
ca şi cum ar fi cineva care te aşteaptă. все едно някой те чака.
Îţi aminteşti... Помниш ли...
În noaptea aceea Онази вечер,
a fost cumplit... беше мъчително...
Atâta timp mut, prelungit Много дълго и нямо време
alunecând капе
picătură капка
cu picătură по капка
la canal. в канала
Ploua sau ningea, Беше дъжд или сняг
răsuflarea aburea беше дъх
sticla. по стъклата
Apoi am ascultat Аз тогава
Albinoni слушах дълго
pentru mult timp Албинони,
pentru cumplit de mult timp мъчително дълго
şi fiindcă mai târziu am înţeles и понеже по-късно разбрах,
că Biologia e mai puternică че Биологията е по-силна
decât sensul, от смисъла
mi-am turnat pe gât antibiotice. се натъпках с антибиотици.
Mi se părea Стори ми се,
că sunt deja mort, че вече съм мъртъв,
şi totuşi m-am trezit... но се събудих...

Să aluneci Dincolo Преминаването Отвъд


e atât de uşor – е толкова леко -
ţine doar de unghiul luminii въпрос на ъгъл на светлината
clic şi щрак и
mama mea cu buzele sfâşiate – майка ми с разбити устни -
tatăl meu баща ми
clic щрак
tata bătând-o pe sora mea баща ми пребива сестра ми
clic щрак
e rândul meu идва моя ред
clic щрак
tatăl meu – şi infarctul баща ми – инфарктът

Să aluneci Dincolo Преминаването Отвъд


e atât de uşor е толкова леко
Uneori mă întreb – Понякога си мисля -
ce sens au avut за какво беше
toate astea? всичко това?
Îţi aminteşti?... Помниш ли?...

142
decembrie 2010 PoeZie Poesis interna\ional

Bdin III Bdin V

Dragă tată, Trebuie


cred că acum să ne gândim
eşti în cer la lucruri bune
de aceea te rog la lucruri frumoase
când mă priveşti şi bune.
de acolo Câteodată
de sus o iau înaintea
aprinde o lumânare timpului meu.
pentru mine Câteodată
în biserica cerească aud o Voce:
pentru că noi suntem „Aşteaptă,
aici jos unde Ivan,
unii au dat foc nu te grăbi,
bisericilor, când timpul trece
iar alţii cu o viteză ce
au ucis depăşeşte
sufletele. dimensiunile omeneşti,
ea e egală
cu zero.”
Cel mai probabil
aceia care-au trăit în stres
Bdin – istoria sunetului sunt înclinaţi
către gânduri urâte.
Nu ştiu
hroo hroo hroo cum măsoară istoricii
hruh hruh hruh timpul,
hrah hrah hrah dar ştiu cum poţi
hray hray hray să îmbătrâneşti
hree hree hree cu douăzeci de ani
hree hree hree într-o secundă.
hray hray hray „Aşteaptă,
hrah hrah hrah Ivan,
hruh hruh hruh nu te grăbi…”
hroo hroo hroo Trebuie
să ne gândim
la lucruri bune
ştiind
că ele
ni se vor
Bdin VI întâmpla.

Câteodată
în amurg
mă opresc
pe pod
iar chipul tău
îmi pare
enorm
enorm
ca fluviul
însuşi.

143
Kamelia spassova

Kamelia Spassova (n. 1982, Sofia) urmează studii doctorale de Teoria Literaturii
la Universitatea din Sofia. Este membră fondatoare a grupului artistic „Ustata”
(„Gura”), ce organizează lecturi, performance-uri şi experimente de artă
contemporană. A debutat cu volumul Parcela nr. 17, iar poemele sale au fost
traduse în daneză, croată şi germană. Este redactor al publicaţiei „Literaturen
vestnik”.

titlu заглавие

cele mai scumpe şi mai cizelate най-скъпо изчуканите


litere букви
sunt cele de pe morminte са по надгробните камъни
costă o leva вървят по лев
sau o leva şi jumătate bucata лев и петдесет отделната
preţul depinde de companie цената варира
sau de genul de oameni peste care dai според агенцията
îţi scrijelesc numele или на каквито попаднеш
şi nu sapă mai adânc дълбаят ти името
e suficient не задълбават повече
pentru ca moartea să te recunoască то е достатъчно
o dovadă că ai existat за да те опознае Оная
pentru că la sfârşit doar asta îţi mai rămâne свидетелство че те е имало
de aia poeţii защото накрая то ти остава
sunt şi necrofili затова и поетите
са некрофили

144
decembrie 2010 PoeZie Poesis interna\ional

Scurtă apocalipsă în bibliotecă

acolo unde cărţile se întâlnesc într-un şir


şi sertarele au adunat toate intrările
cel mai frumos e între orele două şi patru
atunci lumina cade
vertical
astfel încât chipul
devine o fotografie
cel ce o vede cunoaşte pacea

acolo uşa scârţîie-ntotdeauna


atrăgând toate privirile muritorilor
adunate în ele însele printre rânduri
iar umbra cuiva
se strecoară afară
cu-ncetineală
acesta este sfârşitul
mă gândesc la mine solemn
şi totuşi mă abţin

o pală de vânt porneşte furtuna învârtejeşte


lumile se sparge şi îşi ia zborul
iar muritorii şi cărţile se luptă Cine e victima cine păianjenul
cu nebunia, prinzând putere
din mişcarea aceasta
În unele liste              
mă controlez e strecurat între Husserl şi
sunt la ultima pagină Ivan h. Hristov, care nu e acel Ivan
e ultimul lucru pe care îl văd la care poştaşii din Bdin se mai gândesc uneori,
citesc şi scrutez mai adânc ci un simplu pelerin, poate un patron de ziar
local
dar nu am cum să o fac de la începutul secolului trecut –
pentru mult timp când s-a născut acest Ivan
schimbarea e insesizabilă nu poate fi stabilit
dar ştiu că panica a şi început şi nici unde-a murit, nici din arhivele Academiei
să mă-nece de Ştiinţe,
şi nu mai înţeleg nimic şi nu mai pot nici din păienjenişul uriaş ce sclipeşte
dar umbra lunecă înăuntru noaptea, când sângele îmi este supt până ce
se aşază în faţa mea venele
şi toţi se întorc la locurile lor sunt, la ziuă, nişte poteci pe care se-ajunge rapid
la destinaţie
cu toate astea, dacă pe neaşteptate se întrerupe
lumina
sau dacă izbucneşte criza globală
reţeaua cade, datele dispar, degetele se
contractează
şi-atunci înţelegem încă o dată
cine e victima cine păianjenul
deşi dacă ne luăm după listă, Iisus s-a născut
cu câţiva ani înaintea lui Hristos şi ştim
până şi anul când a murit.

145
laura Dan

Laura Dan (n. 1978) a absolvit Facultatea de Psihologie şi un masterat în


Psihoterapie Ericksoniană, la Annecy. Laura Dan scrie poeme simple, suple, a
căror muzică pare să răzbată din altă epocă, cu o gravitate şi o sensibilitate care
zvâcnesc, rănite, din fiecare vers. În turnantele acestui discurs liric încă nedecantat
pe de-a-ntregul, Laura Dan pare că îşi descoperă, cu fiecare nou poem, stilul,
undeva la mijlocul distanţei dintre Magda Isanos şi Domnica Drumea.
(Claudiu Komartin)

Începe să doară puţin Tată-glonţ

În aer Tată-glonţ
un iz greu, înţepător, mi-ai străpuns pieptul
curtea miroase mă auzi? îţi vorbesc din groapă
a plajă sunt un împuşcat
cu alge descompuse care
mai are ceva de zis.
sufletul meu,
pus pe sârmă la uscat Mamă,
nu mai plânge,
începe să doară puţin. aici e cald.

146
decembrie 2010 PoeZie Poesis interna\ional

Mărturisire Vreau
Toţi trec pe lângă mine ţinându-se de mână Vreau să mă trezesc în altă parte
eu, într-un alt pat
în parc, într-o altă lumină
atât de singură să port alt nume
încât îmi vine să îmi sap o groapă. să-mi aleg alt anotimp
să-mi pun zilele în altă ramă

vreau să mă trezesc lângă un alt bărbat


Intram în lume să mă spăl în altă apă
să-mi sculptez tatăl din alt lut
Pentru tine, tată, eram o sticlă colorată să am un trup mai uşor de dus
pentru mama ş-un suflet mai albastru de purtat
eram cel mai frumos glob
vreau să dansez dimineaţa pe rouă
tăceam cu capul în jos să merg desculţă şi să râd că nu las urme
ca şi când să-mi smulg amintirile din piele
aş fi fost vinovată. când vor cânta cocoşii, vreau să mă lepăd de mine

tată, hai, ieşi în prag vreau un Dumnezeu care să-mi spună


să-ţi vezi fata hai, ia-mă de mână şi să o luăm de la capăt.
intră în lume
cu fruntea plecată
şi cu urmă de ştreang la gât.
Dumnezeu mă priveşte
Te-ai instalat confortabil în mine
Îmi vei săruta fruntea şi începe să-mi placă
aşa că,
şi buzele tale vor dărâma tăcerea repede, repede,
îţi voi săruta ochii - până nu prinzi rădăcini -
şi voi topi iarna din spatele lor trebuie să te dau afară.
inimile noastre vor bate tare,
tot mai tare Dumnezeu mă priveşte ascuns după copaci
vor face să răsune oraşul la semnul lui
pe această muzică, am să trag aer în piept
vom putea vorbi despre noi fără anestezie şi am să împing tare, ca o gravidă.

va încolţi lumina
şi vom uita cum se moare.
Acum totul e altfel
În preajma ta
Portret nu mai miroase a linişte
pe zi ce trece
Încordată ca un arc aud mai tare
atentă ca o santinelă viermuiala excitată a neuronilor tăi
repetitivă ca o ploaie londoneză privirea ta face zgomot
zgomotoasă ca o sală care aplaudă când se aşează pe coapsele altor femei
inutilă ca un bilet folosit noaptea,
obosită ca un participant la maraton mâinile tale mă îmbrăţişează ca nişte cuţite
singură ca o gară prin care nu trec trenuri
incompletă ca o tablă de şah fără piese Acum totul e altfel
fără lumină ca un mort în groapă abia îţi şoptesc numele
nu te mai strig
asta am văzut în Praga, pe podul Charles mi-e frică
când artistul ambulant mi-a întins portretul. să nu mă auzi şi să vii.

147
Jerome rothenberg

Jerome Rothenberg (n. 1931) este una dintre cele mai valoroase, legendare şi
prolifice figuri din poezia americană a secolelor XX şi XXI. Este autorul a peste
optzeci de volume de versuri şi redactorul a zece antologii de răsunet, în care a
selectat şi, uneori, a „asamblat” poezie tradiţională şi experimentală, printre care
Technicians of the Sacred, Shaking the Pumpkin, A Big Jewish Book şi Poems for the
Millennium, în trei volume, primele două editate împreună cu Pierre Joris, iar al
treilea, de poezie romantică şi post-romantică, împreună cu Jeffrey C. Robinson.
Acesta din urmă a apărut în 2009 şi a fost deja distins cu American Book Award.
Este unul dintre întemeietorii şi reprezentanţii cei mai marcanţi ai mişcării
etnopoetice, atât ca teoretician, cât şi ca practician, şi este unul dintre cei mai
importanţi teoreticieni şi practicanţi de poetry performance pe plan mondial. A
condus reviste literare de maxim impact, printre care some/thing, împreună cu
altă figură legendară, poetul David Antin, şi Alcheringa< Ethnopoetics – împreună
cu Dennis Tedlock – iar în prezent are unul dintre cele mai active şi mai consistente
bloguri de poezie şi poetică din spaţiul anglofon. A tradus imens, de la poezie
amerindiană la poeţi renascentişti, la Lorca, Gomringer, Schwitters, Picasso,
Nezval şi alţii, fiind şi primul traducător în engleză al lui Paul Celan, pe care l-a
întâlnit în Parisul anilor ’60.

148
decembrie 2010 PoeZie Poesis interna\ional

The Waiting Game Acest joc al aşteptării


A woman in a mask Femeia cu mască
is like a queen. e ca o regină.
She gives a hand to those Le-ntinde-o mână
who give her theirs, celor care-i întind una,
the monkey faces feţe de maimuţă
& the faces & de
of old tarts. curvă bătrână.
She trembles Tremură
& the crowd şi mulţimea
below the stage de sub scenă
applauds her. o aplaudă.
It is late. E târziu.
A woman leaning on a stick O femeie-n baston
tells time. Her hands spune ora. Mâinile-i
are sensible. sunt sensibile.
Before the night Înainte ca noaptea
is halfway done să termine pe jumate,
a stranger will assault un străin va ataca
her bed. patul ei.
is ravishment Această siluire
is all that stands between e tot ce stă între
her fate & yours. soarta ei şi-a ta.
is waiting game. Acest joc al aşteptării.

The Power of the Dead Puterea morţilor


See the woman Uite femeia
on tip toes, venind pe vârfuri,
fancy shoes bent back. îndoindu-şi pantofii scumpi.
She turns aside. Se-ntoarce-ntr-o parte.
She holds a cloth Ţine o batistă
over her cheek. peste obraz.
She smells the effluence of death Miroase emanaţia morţii
& with her free hand & cu cealaltă mână
& her fingers & cu degetele
probes his mouth. îi verifică gura.
e wall is black. e man Zidu-i negru. Bărbatul
above the wall se leagănă
is dangling, peste perete,
rope around his neck cu funia-n jurul gâtului
& wrists. & la-ncheieturi.
e ground is lost to him. Pământu-i pierdut pentru el.
His feet still stretch Picioarele se-ntind şi-acum
to touch the platform, s-atingă podiumul,
shoeless, desculţe,
but in death dar în moarte
no breath is le him. n-are suflu.
Once the moon has waned Acum că luna-i în scădere
the night grows doubly noaptea devine
dark. A tooth de două ori
breaks loose & trembles mai neagră. Un dinte
in her hand. se rupe & tremură...
Is it the gold she seeks ’n mâna ei.
or something stronger, Aur caută ea
the power of the dead sau ceva mai tare,
to change the world? puterea morţilor
A curse. A cure. de-a schimba lumea?

149
Poesis interna\ional Poetry decembrie 2010

What was the song she used to sing? O hulă. O pilulă.


e door Ce cântec cânta ea?
is not a door O uşă
until a dead man nu-i o uşă
leaves through it până nu iese
& stares out sadly, crucified un mort pe ea
some bloody morning. şi nu rămâne holbată, crucificată
(F.G. Lorca) într-o zi sângerie. (F.G. Lorca)

Lorca’s Spain< A Homage Spania lui Lorca< Omagiu


Beginning with olive trees. Începând cu măslini.
Shadows. Umbre.
Beginning with roosters. Începând cu cocoşi.
Crystal. Cristal.
Beginning with castanets & almonds. Începând cu migdale şi castagnete.
Fishes. Peşti.

is is a homage to Spain. Acesta e-un omagiu adus Spaniei.


is mists dogs. Cu el se liniştesc câinii.
is silences rubber. Se amortizează pila de lacăte.
is is Saturn. E Saturn.
Beginning with yellow. Începe cu galben.
Eclipse. Eclipsă.
Beginning with needles. Începe cu ace.
Insomnia. Insomnie.
Beginning with baskets. Începe cu coşuri.
e Moon. Luna.
Who is naked? e imagination Cine e gol? Imaginaţia
(wrote Lorca) is seared. (scria Lorca) este pârjolită.
is is a homage to water. Acesta e-un omagiu adus apei.
Beginning & end. Început & sfârşit.

The Burden of All Poetry Povara întregii poezii


To speak in his own voice Să-i sune vocea ca a lui
is painful now însuşi e dureros acum,
the vowel half concealed cu vocala semi-ascunsă
is what the other poet în ce spune poetul
speaks in silent icicles celălalt în ţurţurii muţi
quietly shining to sclipind în tăcere spre
the quiet moon luna tăcută (S.T. Coleridge)
the burden of all poetry cu povara-ntregii poezii
they called romantic. pe care-au numit-o romantică.
Sometimes solitary, sometimes Uneori solitară, alteori
in the green flood în şuvoiul verde
only pretending to be prefăcându-se doar a fi
solitary right is le, solitară dreapta stângă,
the hand that rocks the cradle mâna ce-mpinge leagănul
forfeits the shocks of love. confiscă şocurile dragostei.
“She eats & wipes her mouth,” „Ea mestecă şi-şi şterge gura”,
a gesture that goes by un gest ce trece
so fast, so little to be seen aşa iute, aşa mărunt
we might have fainted c-am fi putut să leşinăm
in anticipation. tot anticipând.
Two by two by two Doi câte doi câte doi

150
decembrie 2010 PoeZie Poesis interna\ional

the crowd around the table mulţimea din jurul mesei


stabilizes. Forfeiture se aşează. Confiscarea
was never clearer, n-a fost nicicând mai clară,
never like what the hands, nicicând ca-n mâinile ce
strapped to the dead man’s sides, prinse de mort, pe părţi,
kept hidden. ascund acel ceva.
I am that I am, Sunt cel ce sunt,
he says at last, spune el în sfârşit
like Popeye ca Popeye
or the lord god sau ca domnul dumnezeul
of their prophets, profeţilor lor,
lately revealed, de curând revelat,
awakening, trezindu-se,
ready to deal gata să facă
a fatal hand. mâna fatală.

Concealed in Words, Unopened Tăinuit în cuvinte, nedesfăcut


First Version Prima variantă

Like a twisted sound, Ca un sunet stâlcit,


a round of nadas, o horă de nada...
solitary Dada cloud nor Dada răzleţ
pinned to its cardboard afişat pe pereţi,
the Popes of Dada Ieràrhii Dada
with us witnesses şi noi martori la ce
to what can’t be revealed, nu poate fi dezvăluit,
concealed in words, tăinuit în cuvinte,
unopened, nedesfăcut,
little cubicles of thought cutiuţe de gând
contorted skewed imperfect contorsionat manevrat imperfect
cockeyed chiorâş
speakers of a twisted tongue, vorbitori de limbă schimonosită
who change direction care schimbă direcţia
like a quirk of fate, ca-ntr-o-ntorsătură a sorţii,
of circumstance, a-mprejurărilor,
a whiff of lemon from a twisted peel. damf de lămâie din coaja stoarsă.
e rest is gradual, Restu-i treptat,
a turning to the le another o-ntoarcere spre stânga încă una
to the right, spre dreapta,
rekindled, reaprinzând,
then the frame flies open, până zboară rama-ntr-o parte,
sounds of those called sunet al celor supranumiţi
dada fathers, părinţii dada,
swinging in a ring around balansând în cerc în jurul
a triple helix, unei spirale triple,
strings of stippled light, corzi de lumini punctate,
fortissimo fortissimo
the band plays rubadubdub trupa cântă rubadabdab
dub in skip step. dab un timp din doi.
Rescued from time, Scăpaţi de tempo
their backs are full of eyes, li se-aprind ochi la spate,
each dancer toţi dansatorii
crammed into a corner, prin colţuri înghesuiţi,
jerking, zmucindu-se,
where everything is bent unde totu-i sucit
or spent. sau istovit.

traducere ;i prezentare
de Raluca & Chris Tanasescu
151
Dic\ionar Stratan

Ion Stratan (1955-2005)

E miki vieru
uşor de adus aminte genuinul geniu exploziv al lui Ion Stratan. De fiecare dată cînd îl pomeneşti congenerilor
şi nu numai, toţi se luminează la faţă de aspectele pregnante de semanţii pe care wit-ul le avea pornind
din mintea lui mineralizată, ca o ţîşnire continuă, ca o bucurie continuă. Oricît de sobru puteai apărea ca manifestare
literară sau critică era greu de potolit măcar un zîmbet de uimire care să te scoată din ternul vremii, din griul existenţial
în curcubeele stilistice ale limbii române ridicate dincolo de parapetul clişeelor sau al calambururilor ieftine, dincolo
de zicerea coţcar-rurală, dincolo de băşcălia de autobază sau umorul periferic suburban.
Ion Stratan era o prezenţă benedictă, una poetică. A ratat într-un singur mod. El nu putea fi zen ca beatnicii pe care
80-iştii lunedisti i-au cultivat. Şi ştiţi ce? Allan Ginsberg se dusese cu mari ploconeli la maestrul şi mentorul său,
profesorul Mircea Eliade! Ca să îl sfătuiască unde să meargă să-şi facă trip-urile psihedelice. Stratan era o prezenţă
bonomă, jovială şi excesiv temperamentală. Era o sensibilitate extremă şi un copil mare. De un premiu de 1000 de euro
cumpărase păpuşele cu animale şi le făcea cadou prietenilor şi le boteza împreună cu poeta Letiţia Ilea, soţia sa. Personajul
central, totuşi în ultimii ani ai vieţii era nimeni alta decît Blînduţ, cum îi plăcea să o alinte, mama poetului. Dar tot în-
tr-o relaţie extremă de tandreţe şi nervi întinşi la maxim. Îmi amintesc, băusem o vişinată şi el nu mai bea de foarte mult
timp, era mult prea balzacian. Fum şi cafele. (O dată m-a întrebat de iarbă. Dar asta e altă poveste.) Şi după ce am ras
în doi o sticlă de un litru şi ceva am dispărut halucinat spre casă printr-o ninsoare deasă colosală, cum îi plăcea să se
autociteze< deasă ca uşile de la metrou, şi cînd m-am trezit am intrat în panică, era deci a doua zi, am ţîşnit direct la

152
decembrie 2010 Continuum Poesis interna\ional

telefon să îl sun să văd cum se simte că nu ar fi avut voie să bea – şi la telefon îmi răspunde Blînduţ cu o voce foarte
tinerească şi veselă spunîndu-mi cît de bine s-a simţit Nino cu mine aseară şi cît de bine dispus s-a sculat şi a plecat
singur la piaţă, ceea ce Stratan nu făcea nici mort în ultimii cinci ani cu rare excepţii (nunta mea cu Ioana, fireşte
biblioteca la care mai mergea să vorbească ca metodist, mai o ieşire cu Ioan Vieru cu care tot la el în casă ne-am
cunoscut. Ba la Sinaia, Buşteni ori Cheia, prin zonă, era totul ok, ba pe cînd cu Ţeţe, argintarul, o fugă pe la Eforie Sud
pe plaja aia sălbatică care nu îmi plăcea cînd eram atît de mic şi clasic fugărind umbre prin pădurea Comorova.)
Dacă poetul a trecut la cele veşnice, legenda lui de-abia acum începe. Oricît de banal ar suna, asta este ideea. Lumea
tînără începe să scrie despre poetul Ion Stratan, poeţii îşi mai iau motto-uri din el. Şi cîte perspective de interpretre! Mă
gîndisem de mult la un dicţionar Stratan care să conţină toate relaţionările inedite ale lui Nino. De exemplu< Gubinki,
Matuanga – vezi Gubanza Gomer. Te duci repede la Gubanza Gomer şi vezi<
Gomer, Gubanza – coleg arab al lui Nino, care stătea împreună cu Matuanga Gubinki şi ale căror nume şi persoane
provocau orarea şi disperarea şi idiosincrazia lui Stratan. Cînd nu mai putea deschidea uşa camerei din cămin şi urla
cît îl ţineau puterile< Matuanga Bingiiiiiiiiiiiiii, Gubanza Gomeeeeeeeeer! Sau, la fel de bine< Bodyguard – Auzi, bătrîne?
Un necaz nu vine niciodată singur. El vine însoţit de un bodyguard (vezi şi necaz)

La fel de consistent desfiinţa şi clişeele culturii de mijloc, culturii mediane, clişeele culturale şi psihologice de tipar
mental şi de soft lingvistic. De exemplu îţi arăta o coală A4 desenată complet mai puţin un colţ. Şi întreba< ştii ce-i asta?
Colţ Alb!

Adio, prietene drag! Until death do us unite!

into the aching snow


se dăruieşte poetului Nino Stratan

ţi-am spus despre tragerea de noapte, bătrîne


aia cu foc la lumina ţevii, cu şeful de ţeavă etc.

un rateu complet, bătrîne


ne-ar fi măcelărit pînă şi comanşii la baionetă nudă
cu roman zis masivu, abrazivu, lopata sau ştiuca
cu georgel cum îi cîntam e georgel şi ka laka cichicea

şi jack înjurînd de mama focului oina noastră pe grenade umplute cu mărgele la jumate
liniştea trăgea cîinii poligonului de coadă şi îi despuia gerul de culoare, bătrîne
acasă, ca de seară, Blînduţ, impiegat de linie,
îmblînzea ceaiul la foc mic pentru tine

numai noi rămăsesem să ne oţărîm la vişinată.


cam ruginit dar hippy
autobuzul nostru albastru
sîngera în kilometri la oră, în timp
între timp

153
Poesis Interna\ional
- magazin literar cu apari\ie trimestrial[ -

Materialele se pot trimite pe adresa redac\iei


(Satu Mare - Strada Mircea cel B[tr]n nr. 15, cod 440012)
precum ;i pe adresa de e-mail
poesisinternational@yahoo.com
Cuprins

3 DUMITRU P{CURARU - Un poet liber


5 CLAUDIU KOMARTIN - Mare Nostrum

ZSUZSA RAKOVSZKY
6 Ardeau frunza uscată...> Avart égettek...
7 Fehér-fekete> Kettőstudat> Alb-negru> Conştiinţă dublă
8 Triptichon> Triptic
9 Visszaút az időben> Reîntoarcere în timp
10 Halottak napja> Dal az időről> Ziua Morţilor> Cântec despre timp

ION GHEORGHE
11 Tot mai des visez pământul
13 More and More I Dream About Land

15 Premiul Na\ional „Mihai Eminescu” Opera Omnia

ION MIRCEA
18 Holograful
19 Lecţia de iniţiere
20 Maşina de măcinat cafea> O noapte în Sibiu
21 Forma mentis> Poeţii de cinci ani> Viceregele cireşelor
22 Iar mâinile> Omul bidimensional> Chipul

PETŐCZ ANDRÁS
24 Európa metaforája
25 Europe, metaphoricaly

26 RADU VANCU - Despre Panorama lui A.E Baconsky


27 R{ZVAN |UPA - Antologia ca o generație întreagă

28 ŞERBAN AXINTE - Poezia română modernă ;i rudimentele „obsedantului deceniu”

DIETER M. GRäF
30 Idroscalo. Ostia> Das Klingen der schüsse am Comer See> Idroscalo. Ostia> The Sound of the Shots
on Lake Como
31 Der nackte Ginsberg> The Naked Ginsberg
32 Feltrinelli schenkt zur hochzeit einen aschenbecher> Feltrinelli Gives an Ashtray as a Wedding
Present

JOHN BURNSIDE
34 A Normal Skin> The Man Who Was Answered By His Own Self> O piele normală> Omul căruia i-a
răspuns propriul sine

36 EMILIAN GALAICU-P{UN - “V AccA•”

38 ALEX GOLDIŞ - O carte fără poze

39 NICOLETA CLIVEŢ - De-a viul, de-a Orfeu...

HAJTMAN KORNÉL
41 genezis> örök randevú

155
DSIDA JENŐ
43 Legyen áldott> Az utolsó miatyánk> Binecuvântare> Ultimul tatăl nostru
44 Nagycsütörtök> Hammelni legenda nyomán> Joia Mare> După legenda din Hamelin
45 Meredtszemű ősz> Toamnă cu ochi încremenit

CONSTANTIN ACOSMEI
47 Reveren\[> Ars amandi> Somn dulce> Duminica sl[b[nogului> Take a bow> Ars amandi> Sweet sleep>
Sunday of the paralitic
48 Micul dejun> Breakfast> Relatarea unui copil> A child’s account

ALEXANDRU VĂSIEŞ
49 amintiri din anul naşterii> ***> ***
50 ***
51 ***> ***

DANIEL VIGHI - Sex-appealul misionări\elor

IOAN MOLDOVAN
55 Scurtă proză> Albastru ultramarin
56 Miercuri de noiembrie> Un singur poem> Tren de întoarcere
57 De lucru> Tot februarie> Alt singur poem

58 ATTILA F. BALÁZS
59 Props> The Crumbled Town
60 In The Backstage > In Endless Awaiting

61 V. LEAC - ~ntotdeauna V`nt potrivit p`n[ la tare


62 OCTAVIAN SOVIANY - Poezia rom]n[ actual[

63 VIOREL MUREŞAN - Un minut printre haiku-uri

JAN H. MYSJKIN
65 De ware reis> Le vrai voyage> Adevărata călătorie

4 sonete de CHARLES BAUDELAIRE în traducerea lui OCTAVIAN SOVIANY


66 Corespondenţe> Muza venală
67 Frumuseţea> Sed non satiata

68 RADU VANCU - Cristian Popescu, autor al lui Nenea Hyperion

CRISTIAN POPESCU
70 Tradition> About Father and Us
71 Poetry

ANDREI DóSA
72 când va veni ceea ce este desăvâr;it, ceea ce este în parte va dispărea
74 amikor eljön az ami teljes, az ami részben van eltűnik

76 GRAŢIELA BENGA - Borderline


77 RITA CHIRIAN - Copiii Estului. Câteva flori ale răului

ANDRIJAN TURAN
79 Férgesség> Červivosť

KAMIL PETERAJ
81 Kertem titka> Tajomstvo mojej záhrady
82 Őszi félénkség> Kívánság> Jesenná plachosť>Želanie

156
ROBERTO BOLAñO
83 Lupe
84 Detectivii
85 În sala de lectură a Iadului
85 Catârul

87 Fragmente din interviul acordat de Roberto Bolaño lui Daniel Swinburn, apărut în El Mercurio,
2 martie 2003

RODICA DRAGHINCESCU
89 D’un regard à l’autre> Ton (in)dépendance
90 Main(tien)> Poème houellebecquien> Symptômes
91 E©rire> Science-fiction du malheur> Au fer rouge> Parce que

92 VERONICA-ALINA CONSTĂNCEANU - Între texisten\ă, despăr\iri ;i doar literatură

93 DAN-LIVIU BOERIU - Ciobul de sticlă colorată

95 FELIX NICOALU - Part-time Workaholic

ALEX EPSTEIN
98 Numele lunii> Dincolo de zid> Mágico juegos del tiempo> Îngerul schilod
100 Altă conversaţie cu Moartea> Ultimul vis al lui Borges> Ultimele vise din grădina Edenului> Melancolia
vechilor telefoane> O mitologie în miniatură a bombardamentelor de iarnă> Scurtă poveste despre
fiica lui Cehov

MIRCEA PETEAN
102 Húsz év után> Menedékek
103 Diόfa a kút jobbján> Az éj királynője

104 Poezia vine de la Vinea


Douăzeci de ani de poezie românească

109 GEORGE VASILIEVICI - Mâinile

KRISTIN DIMITROVA
113 Ceea ce îmi e la îndemână> În tren> Това, с което разполагам> По време на пътуването
114 Conform opiniei unui specialist> Graniţa> Jocul> Според мнението на един специалист> Границата>
Играта

OCTAVIAN SOVIANY
116 Saluti da virgil mazilescu> Salutări de la virgil mazilescu

118 RĂZVAN ȚUPA - Ce am spus despre poezia românească la Poznan

DRAGAN JOVANOVIć DANILOV


121 Koncert za nikog> Ispod ruže> Kradljivci bicikla> Concert pentru nimeni> Sub roză> Hoţii de biciclete
122 Slepi prozor> Pesma za mog oca i pastrmku> Fereastra oarbă> Poem pentru tatăl meu şi păstrăv
123 Sklonište> Moja tačna priviđenja> Refugiul> Viziunile mele exacte

125 MAX BLECHER - Avonturen in de alledaagse onwerkelijkheid

DARIUSZ SOśNICKI
129 „Mezzo”> Gdzie są ocalałe fragmenty pergamońskiego fryzu> Wynton Marsalis i Bostońska Orkiestra
Symfoniczna pod dyrekcją Seijiego Ozawy we francuskiej stacji muzycznej „Mezzo”> Unde sunt
păstrate fragmente de friză din Pergam> Wynton Marsalis ;i orchestra simfonică din Boston
sub bagheta lui Seiji Ozawa pe canalul muzical francez
130 W dół> Decyzja> În jos> Hotărâre

157
SACHCHIDANANDA HIRANANDA VATSYAYANA ‘AGYEYA’
131 Kalemegdan
132 În ce vremuri trăim> Apusul dimineţii> Satul noaptea> Zori de iarnă> Împreună cu râul
133 Şarpe> Îmbinare> În iarnă

134 DIANA MARINCU - Police the Police sau „care pe care”

136 CAMELIA TOMA - Denudarea (pre)judecă\ilor estetice

139 DAN VAMANU - Safe Without

IVAN HRISTOV
141 Bdin> Бдин
142 Bdin ІХ> Бдин IX
143 Bdin III> Bdin – istoria sunetului> Bdin VI> Bdin V

KAMELIA SPASSOVA
144 titlu> заглавие
145 Scurtă apocalipsă în bibliotecă> Cine e victima cine păianjenul

LAURA DAN
146 Începe să doară puţin> Tată-glonţ
147 Mărturisire> Intram în lume> Îmi vei săruta fruntea> Portret> Vreau> Dumnezeu mă priveşte> Acum
totul e altfel

JEROME ROTHENBERG
149 The Waiting Game> The Power of the Dead> Acest joc al aşteptării> Puterea morţilor
150 Lorca’s Spain< A Homage> The Burden of All Poetry> Spania lui Lorca< Omagiu> Povara întregii
poezii
151 Concealed in Words, Unopened> Tăinuit în cuvinte, nedesfăcut

152 MIKI VIERU - Dic\ionar Stratan

158
Tipar
“Informa\ia Zilei”
Str. Mircea cel B[tr]n, nr.15
Cod 440012
Satu Mare-Romania
Tel< 0261-735195
Fax< 0261-733643
www.informatia-zilei.ro