Bucovina

literară
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

serie nouã, anul XXXIV, Nr. 4-5-6 (386-387-388)/2023

REDACTOR-ŞEF:
Alexandru Ovidiu VINTILĂ

REDACTORI:
L. D. CLEMENT
Mihaela GRĂDINARIU Acest număr al revistei
Isabel VINTILĂ este publicat cu sprijinul financiar
al Consiliului Judeţean Suceava,
COLEGIUL DIRECTOR: prin Programul de finanţare
Nicolae CÂRLAN nerambursabilă în anul 2023.
Prof. univ. dr. Mircea A. DIACONU
Prof. univ. dr. Adrian Dinu RACHIERU
Monahia Elena SIMIONOVICI (Preşedinte de onoare al S.S.B.)
Prof. univ. dr. Elena-Brânduşa STEICIUC

COLABORATORI PERMANENŢI: Număr ilustrat cu

Adrian ALUI GHEORGHE (Piatra Neamţ) reproduceri după lucrări
Liviu ANTONESEI (Iaşi) ale artistului plastic
Leo BUTNARU (Chişinău) Florian Doru Crihana.
Marius CHELARU (Iaşi)
Gheorghe GRIGURCU (Târgu Jiu)
Ioan HOLBAN (Iaşi)
Felix Nicolau (Madrid)
Matei VIŞNIEC (Paris)

Redacţia şi administraţia:
Str. Ciprian Porumbescu nr. 1, 720066 - Suceava
E-mail: ovidius_vintila@yahoo.com.

Puteţi să ne scrieţi şi la adresa:

Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera”, str. Mitropoliei nr. 4,
720035 Suceava.

Răspunderea pentru opiniile exprimate revine în exclusivitate autorilor.

Manuscrisele trimise redacţiei nu se înapoiază.
 BUCOVINA LITERARĂ 1
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

AUTOGRAF Ioan PINTEA

Foto: Ciprian Măceșaru

serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023

2 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Emil Brumaru. Omenesc, prea omenesc

REFLU X
Alexandru Ovidiu VINTILĂ

D espre Emil Brumaru, criticul literar Bog-

dan Crețu sublinia: „unul dintre marii
poeți ai literaturii române. Nu de azi, ci dintotdeau-
mai mică anvergură lirică. Lucian Raicu observă: „În
vreme ce alții se grăbesc să își asume teribile abisuri,
extraordinare cutremure lăuntrice, cosmic proiecta-
na. […] Un personaj fabulos, un om care a trăit fără te, el preferă să rămână cuminte în zona sa, aparent
rest în și pentru literatură, transformînd în poezie tot derizorie, lăsând totuși să se vadă, pentru cine n-are
ce îi cădea sub simțuri”. prejudecăți, că țintește mai sus”. Și, fără doar și poate,
Nu mai încape loc de îndoială, Emil Brumaru a Emil Brumaru e un mare poet. Un poet care a știut
dispus în poemele sale de o libertate de expresie ieșită să își conserve și să facă un act de distincție din nai-
din comun, de o dezinvoltură vitate. Cântece sale naive sunt
fantezist-ludică și histrionică demostrații de forță a poeziei.
recognoscibilă. Aș spune că Și-a construit, astfel, un spațiu
poezia lui Emil Brumaru e una al lui unde e imbatabil. Poezia
omenească, prea omenească, lui Emil Brumaru are savoarea
incofundabilă, dezinhibată, unor bucate gătite la foc lent,
sinceritatea fiind o coordona- pe îndelete, cu o precizie infi-
tă esențială a scrisului său. Și nitezimală.
ca om, Emil Brumaru mi s-a Luminița Corneanu, în
părut, atât cât l-am cunoscut, prefața la antologia de poezie
puțin, a fi direct, zicea lucru- semnată de Emil Brumaru,
rile pe șleau, verde-n față, fără Opere V. Crepusculul civil de
a ascunde ceea ce gândea. Și dimineață, Iași, Editura Po-
gândea lucrurile într-un fel lirom, 2015, susține: „Nici
personal, era poet până în mă- chiar când e trist Brumaru nu
duva oaselor, trăia și se com- poate fi grav până la capăt,
porta ca atare. Și peste toate, pentru că spiritul ludic i-o ia
oricât de încruntat se vădea înainte. Volumul e o sumă a
a fi, dintr-o pricină sau alta, poeziei brumariene de toa-
femeia nu îl lăsa indiferent ni- te felurile și întâlnim tonuri
ciodată, a fost un îndrăgostit diferite din cele încercate de
iremediabil. De aceea a și scris poet de-a lungul timpului.
atât de mult despre femeie. Po- Una peste alta însă, Crepuscu-
ezia sa e provocatoare, formula lul civil de dimineață  e opera
decelată fiind lucrată cu o mi- aceluiași îndrăgostit de lume
gală excepțională, erotizarea și de viață, dar mai ales de fe-
realității ținând de modul de a fi al lui Emil Brumaru, meie, pe care-l știm din volumele anterioare. E clar
un poet complex, deși la o primă vedere lasă impresia că sentimentul sfârșitului nu-l poate face pe poetul
de simplitate prin universul banal, obișnuit, al lucru- Emil Brumaru nici grav, nici depresiv. E o adevărată
rilor mici, pe care-l abordează. Cum spune într-o scri- fervoare de a trăi în aceste versuri, căci aici, cum am
soare către Alex Ștefănescu: „Vom lua necuvântul și-l văzut, și îngerii trăiesc printre ciuperci și libelule, se
vom face cuvânt”. Și chiar asta a făcut: a demonstrat desfată în așternuturi moi și îmbietoare, știu tainele
că poate să poetizeze tot, că nu există teme mari și amorului și se dedau la tot felul de năzbâtii, de obicei
teme mici, cuvinte prin excelență poetice și altele cu o erotice. Cititorul îndrăgostit de Brumaru va găsi toate
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
 BUCOVINA LITERARĂ 3
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
sonoritățile lui și toate temele. Va găsi sonetul, poezia
cu vers scurt, ritm iambic și rima împerecheată, va
găsi cuvintele tari și imaginile diafane. E pur și simplu
Brumaru, pour les enfants et pour les raffinés.”
Fără tăgadă, poezia lui Emil Brumaru e de o
candoare care îl individualizează în spațiul autohton,
insolitul, stranietatea, tonul elegiac, starea de mirare,
parcă, perpetuă, dar, mai ales, viul pe care îl stăpâ-
nește (ca un șaman) și ni-l dăruiește cu larghețe sunt
elemente care întregesc portretul unui artist de an-
vergură. Radu Vancu afirmă în Poezie și individuație,
București, Tracus Arte, 2014, că energia care mișcă
întreaga lirică a autorului ieșean își are cartierul gene-
ral în senzorialitate: „în senzorium – acel loc din creier
unde au loc senzațiile. (…) de la primele poeme până
la cele recente, așadar, senzația, este alpha și omega
poeziei lui Brumaru. Alpha, pentru că de la ea plea-
că totul, ea este combustibilul care pune în mișcare
mașinăria poetică; omega, pentru că tot la ea vrea să
ajungă amintita mașinărie. Ceea ce înseamnă că, atât
L U X
F
E
R
din punctul ei de plecare, cât și în acela de sosire, poe-
zia lui Emil Burmaru este, chiar în sensul etimologic,
senzațională”.
Despre poezia postumă a lui Emil Brumaru,
Bogdan Crețu scrie: „reflexele au rămas, ochiul de-
cupează liniile și formele erotice ale realității, obsesia
feminității, cultul ei, cînd falic-păgîn, cînd diafan,
persistă, dar tonul îl dă reîntoarcerea la imaginile unei
virilități apuse. De aceea, erotismul e, în aceste tex-
te, încărcat de melancolie. Îndrăznelile sînt cel mai
adesea proiecții iluzorii sau reconstituiri imaginare.
Bătrînețea e o stare de spirit pe care poetul o refuză
pentru că poezia sa e o sinteză senzorială, simțurile
au rămas vigilente, dorința persistă. Scrisul se opune
morții; scriem pentru că murim și nu ne împăcăm cu
asta; scriem împotriva morții; scriem ca să lăsăm măr-
turie că moartea nu e totul, că bucuria și frumusețea
nu sunt trecătoare; scriem pentru a opune gratuitatea
frumuseții siguranței cinice a morții. Aceasta mi se
pare, pe scurt, lecția poeziei lui Emil Brumaru.”
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
4 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

„La orizont nori pasionali”

A FO RI S ME
Gheorghe GRIGURCU

D e trei zile un cer noros, neclintit cum un

asfalt al văzduhului, dând impresia de a
renunța la ambele soluții ale așa-zicând redempțiu-
deauna în lucrurile mărețe și cumplite; celălalt își află
cauza în obiectele mici și plăcute; ne supunem lucru-
rilor pe care le admirăm, dar le îndrăgim pe cele ce ni
nii sale meteorologice, seninul solar și ploaia. Un cer se supun; în primul caz suntem siliți să o facem, în
damnat. celălalt suntem măguliți. Pe scurt, conceptele de Su-
* blim și Frumos sunt bazate pe temeiuri atât de diferite
Scriptor. Cuvinte umplute de marele mister de încât este greu, era să spun imposibil, să ne gândim că
dincolo, făcându-l să pară că e de aici. același obiect le-ar putea întruni fără să scădem con-
* siderabil efectul pe care unul sau celălalt îl are asupra
Scriptor. În tinerețe exactitatea e un țel, nu un simțirii noastre. Deci, în ceea ce privește mărimea,
mijloc, la senectute e un mijloc, nu un țel. obiectele frumoase sunt relativ mici” (Edmund Bur-
* ke).
„Când, citind cu glas tare contractul, avocatul *
a ajuns la un loc în care era vorba despre eventuala Senectute. Cuvintele încep a te ocoli aidoma
mea viitoare soție și despre eventualii copii, eu remar- unor debitori incorecți. Cauți sinonime, nu le găsești
cam în fața mea o masă cu două fotolii mari și unul pe cele adecvate. Rămâi cu un gust al incorectitudinii
mai mic în jurul ei. La gândul că nu voi fi niciodată universale.
în stare să ocup aceste fotolii sau altele ca ele cu soția *
și copilul meu, m-a cuprins dorința, de la început atât Suflet dureros cum un furuncul pe care-l atingi.
de deznădăjduită după această fericire, încât, din toa- *
tă tulburarea mea în cursul lungii lecturi, mi-a rămas Recitesc câteva pagini din masivul jurnal al lui
doar o singură întrebare care a arătat imediat că nu R. P., text strălucitor, acrimonios distant, piruete fra-
înțelesesem mai nimic din contractul ce mi se citea” zeologice cu ironic efect. Magistral în felul său pro-
(Kafka). priu, dar în opoziție, în totală opoziție cu omul pe
* care l-am cunoscut, de alipire morală aparent necon-
Există păcate primitive aidoma unor bolovani diționată, de calorică modestie. Confratern. Cel ce se
colțuroși și păcate subtile aidoma nisipului fin de pe confesează astfel pare un Celălalt în răspăr cu autorul,
plajă. anume ticluit ca personaj. O „capodoperă” astfel cum
* s-a afirmat? Înclin a crede că da. Fruct al unor prelun-
Scriptor. Expresie fugind de tine cum o vietate gite, repetate recriminări luxoase. A. E.: „O scriitură
în pădure, urmărită de vânător. ce poate fi admirată precum răsucirile unui șarpe su-
* perb, pe care autorul îl poate lua în mână și încolăci
Aflăm la radio, de la Carol Mălinescu, că spa- nonșalant în jurul gâtului”.
niolii adoră animalele. În Spania există mai multe ani- *
male de companie decât copii sub vârsta de 15 ani. „Învață să surâzi când un om de spirit îți ghi-
Recent a luat ființă chiar o cofetărie specializată în cește micile ticăloșii” (Jules Renard).
produse pentru câini. *
* La orizont, nori pasionali în crisparea lor pre-
Timiditatea: un masochism involuntar. lungită, asemenea unor îmbrățișări.
* *
„E o mare diferență între admirație și iubire. Să constituie cu adevărat jurnalele și memoriile
Sublimul, cauza primului sentiment, se află întot- o „literatură de efuziune”, după cum o consideră Cro-
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
 BUCOVINA LITERARĂ 5
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

ce? Prea adesea ele trădează retenția, închiderea ființei ce i-a fost dat a poseda din capul locului. Norocul
de către sine, pornire cu atât mai relevantă cu cât e implică riscuri pe care individul în cauză nu e pus în
involuntară. situația de-a și le asuma. „Norocul, un talent pentru
* istorie sau soartă” (Novalis).
„Din câmpul erorii se culege moartea” (Eschil). *
* „Nuanța, singura noutate ce există” (Chr. Mor-
„«Regele Ferdinand», un tablou în ulei de di- genstern).
mensiuni mari (185x148 cm.), opera pictorului Zogu *
Zaharescu, a fost descoperit întâmplător, după zeci de Senectute. Scrii ca și cum ai sta așezat într-un
ani, în depozitul de arheologie al Muzeului Național șezlong a cărui vagă intenție ratată de mișcare circula-
al Unirii de la Alba Iulia. Opera a fost ascunsă cel mai ră îți dă o senzație salvatoare.
probabil în ianuarie 1948, când sovieticii au vanda- *
lizat Sala Unirii. Restaurat de specialiștii Muzeului Strigăt găsindu-și autenticitatea în ecoul său.
Brukenthal din Sibiu, tabloul s-a întors la Alba Iulia *
pentru un vernisaj special și a fost declarat exponatul „O companie japoneză a adoptat și găzduiește
lunii noiembrie. Lucrarea aduce în prim-plan deco- nouă pisici în birourile sale pentru a crește productivi-
rația pe care regele a creat-o
pentru a recompensa cura-
jul soldaților care au luptat
pe frontul Primului Război
Mondial, ordinul Mihai Vi-
teazul. Ferdinand apare în
tablou decorat cu toate cla-
sele ordinului” (Formula As,
2021).
*
„Lectura jurnalului
unui necunoscut nu e o plă-
cere” (Matei Călinescu).
*
De un singur lucru îi
este lui X rușine: de bunăta-
tea sa de odinioară. Într-atât
E

a izbutit acum a se remonta

pe natura sa reală.
M

*
A.E.: „Iartă-mi fan-
S

tezia naivă. Relația cosmică dintre transparent și opac tatea și pentru a reduce stresul angajaților. Din cauza
care dă naștere dimineților și serilor, n-o putem afla și spațiilor mici de locuire din Tokyo, mulți proprietari
I

la obârșia artei?”. interzic chiriașilor să dețină animale de companie.

R

* Astfel, numeroși câini și pisici sunt lăsați pe străzi. Lo-

Conceptul de noroc apare într-un mediu al calnicii sunt nefericiți din acest motiv și se văd nevoiți
O

dezamăgirii și umilinței, al anxietății și depresiei, să viziteze frecvent așa-numitele cafenele pentru pi-
aidoma unui bizar corectiv irațional. Contextul său sici. Ferry Corporation, cu sediul în capitala niponă,
F

e unul trist. Dar dacă vorbim despre un om norocos? a decis să «angajeze» pisicile datorită cărora salariații
Acesta își are viața croită în așa chip încât nici nu au început să comunice mai mult unii cu ceilalți și
A

„așteaptă” norocul, neavând nevoie de-a solicita ceea tensiunile au scăzut. În plus, angajații sunt încurajați

serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023

6 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

să își aducă animalele de companie la serviciu, în cazul A.E.: „X n-a avut succesul scontat în pofida
în care nu au cu cine să le lase acasă, iar compania plă- străduințelor puse în joc. E un lingușitor prea zelos,
tește 42 de dolari pe lună oricui are o pisică” (Dilema insistent fără tact, gata s-o ia de la capăt atunci când
veche, 2021). s-ar fi cuvenit o abilă pauză. Un critic cunoscut i-a fă-
* cut o prefață care exprimă mai curând lehamitea decât
A.E.: „Cum ți-ai reprezenta viața la modul op- salutarul elogiu jinduit. Poet să zicem de soi bun, dar
tim?” Ca un drum pe care te poți opri când vrei spre un lingușitor de mâna a doua. Lingușirea implică și ea
a-ți trage suflarea. o tehnică nu chiar la îndemâna oricui. Cine o socotea
* o «artă»?”
Program. O mâncare de serviciu, identic indi- *
ferentă în fiecare dimineață, aidoma semnării condi- Scriptor. Magistral zbuciumul său intim întru
cii, apoi obligatoria prezență. articularea unei lumi pe care însă n-a mai articulat-o
* niciodată. Demn de admirație și pentru aceasta.
Dacă n-ai avut frisonul neîmplinirii, mă tem *
că nu-l vei cunoaște nici pe cel al împlinirii. Legătura „Una este să vrei a fi fals și alta să nu poți să fii
morală indisociabilă a celui de-al doilea cu cel dintâi. adevărat” (Sf. Augustin).
* *
A.E.: „Mustind de ambiție, poetul L. M., om La fereastra deschisă, fervoarea unui cer vespe-
între două vârste, mi se destăinuie deunăzi: «Prea mo- ral palid, care cade în sine însuși. Îmi dau seama că a
destă mi-a fost până acum viața pentru ca opera mea început deja luna iulie. Un aer înăbușitor sugerând o
să fie la fel de modestă»”. Și ce i-ai spus? „Dar tu ce saturație. Căldura dă târcoale copacilor, le pipăie deli-
i-ai fi putut spune?”. cat ramurile aidoma unor degete.
* *
„Pasionat de structura antropocosmică a Zeiței O țigancă bătrână către mine pe stradă: „Noi
Supreme, Mama Universală, la Kogi (= Cagaba). Ra- toți vom muri, noi toți!” Straniu, vorbele sale rosti-
reori se mai întâlnește o atât de coerentă, sistematică te cu atâta franchețe par pentru o clipă a îndepărta
și transparentă valorizare a maternității ca sursă a rea- moartea. Energia spontană a recunoașterii.
lului. Tot ce există a fost zămislit. Creația e o procrea- *
ție. Orice mod de a fi – chiar și acela al morții – a fost „Ideea morții și a lumii de dincolo și a nimicu-
«zămislit» de Mama Universală. (…) Evident, moar- lui m-a trezit din somn; a fost o chemare la egoismul
tea e invenția Spiritului masculin, adversarul Mamei. etern. Așa însă, și fără a mă raporta numai la mine, și
Dar nici moartea nu izbutește să smulgă ceva de sub avându-i din milă prezenți în minte pe ceilalți, am în-
jurisdicția Mamei – căci morții reiterează matricea ceput să mă gândesc că faptul de a fi sau nu destinați

E
universală. Nu mai întâlnești o asemenea viziune cos- unei vieți veșnice reprezintă axul vieții și al compor-
mic-maternă decât în mistica indiană. Și atunci înțe- tamentului. Un egoism care se universalizează nu mai

M
legi că ideea de divinitate supremă e solidară de con- este același egoism” (Unamuno).
cepția pe care și-o fac oamenii despre originea realului * S
și misterul creației. «Sexul» divinității este doar o con- Zi de vară copleșitor luminoasă. Comunicarea
secință a acestei intuiții primordiale” (Mircea Eliade). cu Dumnezeu pare atât: o bucurie naturală. Îndeobște
I

* înlăturând un obstacol, realizezi că mai există altul,

R

Recepția estetică: un dublu angajament. Nu mai multe. Dumnezeu e starea de grație în care nu
poți credita lucrurile care nu te creditează pe tine. mai percepi în fața ta nici un obstacol, natura însăși
O

* devenind un semnal transcendent.

Recepția estetică: o aspirație astrală. A dori *
F

ceva anume pentru că nu-ți poți satisface dorința. O „Am nevoie ca Dumnezeu să mă ia cu sila; al-
dorință astfel fericitor abstrasă realului. tfel, dacă în această clipă moartea, suprimând ecranul
A

* trupului, m-ar pune înaintea lui, față către față, aș

serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023

 BUCOVINA LITERARĂ 7
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

fugi” (Simone Weil). *

* Durere pe care nu vrei s-o pierzi întrucât o sim-
M E Zilele plenitudinii divine, atât de rare, vin doar ți ca pe o notă a identității tale lăuntrice. În lipsa ei te
ele însele. Zilele mundane, în număr copleșitor, vin poți simți perdant față de tine însuți.
însoțite de sacrificii pentru a obține benedicțiunea di- *
vină. Senectute. Zgomotul stradal al metropolei care
R I S

* a devenit pentru tine Amarul Târg, în care răsună

„Viața lui Hristos este o continuă dragoste străfundurile lumii.
nefericită, cum a fost și viața lui Sören Kierkegaard. *
Și în Hristos, unicul Fiu al lui Dumnezeu, trăiește o A alunga fără menajamente un vis din spațiul
altui vis.
F O

*
„Îmi provoacă
neplăcere toate cărțile
care arată doar cum
A

am ajuns la părerile
noastre de astăzi, la
părerile dominante
despre animal, om,
natură, lume. Unde
am ajuns? Sunt dez-
gropate în operele
gânditorilor de odini-
oară toate frazele care
au condus treptat la
felul nostru de a privi
lumea astăzi. Este re-
gretat restul gândirii
lor, care reprezintă cea
mai mare parte și care
s-a dovedit a fi greșit.
Dar ce poate exista
«disperare liniștită». Și asupra lui apasă același blestem mai steril decât o astfel de lectură? Tocmai părerile
care apasă și asupra omului, el e lipsit de putere, el «greșite» ale gânditorilor de altă dată mă interesează
vrea, dar nu poate, întinde mâna spre pomul vieții, în cel mai înalt grad. Căci ele ar putea conține germe-
în schimb rupe fructe din pomul cunoașterii și toată nii unor lucrări atât de necesare astăzi pentru a putea
realitatea se transformă într-o umbră care scapă per- ieși din teribila fundătură a gândirii noastre de acum”
manent din strânsoarea lui. O altă cale de ieșire nu (Elias Canetti).
există, trebuie să acceptăm lipsa de putere a oameni- *
lor, trebuie să acceptăm neputința lui Dumnezeu și să În adolescență doreai să fii ceea ce nu erai, la
vedem în toate acestea fericirea. Nu trebuie să ne amă- senectute dorești să rămâi ceea ce ești, țeluri egal di-
râm de ororile vieții, ci să le căutăm, la fel cum le-a ficile.
căutat și Dumnezeu, care tocmai de aceea s-a întrupat *
în fire omenească. Nemurirea și viața veșnică există în Senectute. Există păcate atât de subtile, încât
etică. Mai presus de toate domnește ideea sacrificiului șovăi să le atribui un contur, o pondere, aidoma vân-
de bună voie” (Lev Șestov). tului autumnal abia perceptibil, care totuși scutură în
drumul nostru frunzele veștede, usucă iarba.

serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023

8 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
Despre lunatici, gură-cască şi clovni
Î n toamna anului 2022, pe la început de noiem-
brie, am avut un vis care m-a tulburat: se făcea
că terminasem o carte şi că voiam să o intitulez Teatrul
şi Luna. În zilele şi chiar în săptămînile următoare m-am
tot gîndit la acest titlu şi la ce ar putea ascunde el. M-am
gîndit la ce înseamnă să ajungi în pragul vîrstei de 67 de
ani iubind aceleaşi lucruri ca la 17 ani (altfel spus cuvin-
tele, poezia, literatura în general şi mai ales teatrul).
Teatrul şi Luna mi se pare un titlu atît de frumos
încît nici nu mai încerc decorticarea lui. Mi-a fost dat în
vis, subconştientul meu l-a născocit pentru mine, dacă
nu cumva şi ale energii invizibile şi misterioase mi l-au
trimis în dar. Am decis deci că acest titlu merită o carte,
un fel de roman avînd ca fir roşu pasiunea mea pentru
teatru. Nu este oare, Luna, cel mai fabulos spectacol cos-
mic pentru pămînteni? Nu sunt fazele lunii nişte acte ale
acestui spectacol plin de întrebări sfredelitoare (ca şi visul
meu)? Şi nu am trăit eu, mereu, cu capul în lună?
Această expresie mi se pare de o mare plasticita-
te şi frumuseţe. Ea s-a născut, ne spun dicţionarele, sub
pana scriitorului şi revoluţionarului Mirabeau, în Seco-
lul Luminilor. A fi cu capul în lună sună însă mult mai
spectaculos decît être dans la lune, cum spun francezii.
Sigur că sensul este acelaşi, avem imediat imaginea unui
visător, a unui om cu gîndurile desprinse de realităţile
imediate, terestre. Probabil că în secolul al XVIII-lea
imaginarul popular era frapat şi de figura astronomului
scrutînd cerul prin telescop. Şi mai veche, poate de pro-
venienţă chineză, este expresia a fi cu picioarele pe pămînt
şi cu capul în stele…
Nu vreau să mă pierd însă în labirintul acestor fi-
liaţii, ceea ce vreau să spun de fapt este că mă recunosc
în această familie, a oamenilor avînd capul în lună. Poa-
te că unii oameni se nasc aşa, cu o anumită înclinaţie
contemplativă. Iar apoi, pe parcursul vieţii, poate chiar
pe parcursul întregii vieţi, ei păstrează pe faţă o expre-
sie de mirare. Cam orice văd în jurul lor îi miră, chiar
şi lucrurile banale. De dimineaţa pînă seara aceşti luna-
tici se amuză cu spectacolul lumii, chiar dacă acesta este
repetitiv. Adevăraţii lunatici au, poate, şi o problemă de
memorie, ceea ce îi face ca în fiecare zi să fie din nou
proaspeţi, gata să redescopere lumea, să se lase încîntaţi de
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
AP EI RO N
Matei VIŞNIEC
ceea ce se întîmplă în jurul lor ca şi cum ar vedea pentru
prima oară o vitrină, un autobuz, nişte nori pe cer sau un
arbore înflorind…
Improvizez această definiţie a lunaticului întrucît
eu însumi, în anii copilăriei şi ai adolescenţei, am avut
această tendinţă, de a considera lumea un spectacol con-
tinuu şi de a mă poziţiona în faţa ei ca un spectator mereu
uluit. Tot ce vedeam în casa în care m-am născut mi se
părea uluitor, de exemplu faptul că trebuia să facem focul
în soba din bucătărie, în fiecare zi, pentru a ne încălzi şi
pentru a găti. Fabulos era şi faptul că apa trebuia adusă în
fiecare zi, iar uneori de mai multe ori pe zi, de la fîntîna
din curte. Grădina noastră era şi ea un miracol – contem-
plam în ea succesiunea anotimpurilor şi ritmul coacerii
fructelor. Strada Voluntarilor, vecinii noştri, oraşul Ră-
dăuţi erau tot atîtea cercuri concentrice ale adîncirii mele
în lume. Pînă să intervină în viaţa mea cuvintele, am fost
exploratorul unor spaţii doldora de surprize şi magie.
De pe la vîrsta de unsprezece sau doisprezece ani,
cuvintele mi-au deschis însă o altă lume, şi cred că din
acel moment am început să trăiesc cu capul în Lună, altfel
spus cu capul în cărţi şi în caietele unde scriam eu însumi
poezii şi povestiri. Luna însemna o formă de evadare, dar
şi de imensă libertate. Pe Lună se putea zburda în voie, în
funcţie de imaginaţia mea. Eu cred că limbajul s-a născut
pe Pămînt întrucît la un moment dat nişte fiinţe bipede
evoluate au vrut să-i dea un nume acestui astru care îi
fascina, numit astăzi Luna, şi care avea şi o faţă rămînînd
veşnic ascunsă.
A fi cu capul în lună este însă o atitudine perfect
compatibilă şi cu statutul de gură-cască.
Expresia gură-cască are în ea ceva negativ. Eu însă
aş vrea să o reabilitez în rîndurile următoare, chiar să pro-
testez întrucît i s-a lipit această etichetă ironică şi chiar
reprobatoare. Iată definiţia unui gură-cască furnizată de
Dexonline: „Persoană care pierde vremea în zadar, oprin-
du-se să se uite la tot ce întîlneşte în cale; persoană care
nu-i de ispravă, care e cu capul în nori şi nu înţelege ce i
se spune.” Mă recunosc perfect şi în această sintagmă, la
fel ca în definiţia lunaticului. Am fost în anii copilăriei un
gură-cască asiduu, am căscat gura timp de ore şi ore la toa-
te ceremoniile urbane şi rurale, m-au hipnotizat bîlciurile
 BUCOVINA LITERARĂ 9
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
şi spectacolele de circ, puteam privi la nesfîrşit cum se
face vata pe băţ, cum se balansează scrînciobele şi cum se
rotesc tiribombele. M-am simţit foarte aproape sufleteşte
de lăutari, de clovni, de acrobaţi, de iluzionişti, de piticii
tuturor circurilor ambulante, de motocicliştii evoluînd
în globul morţii… În tot cursul vieţii mele de altfel mi-a
plăcut să casc gura la ceea ce aş numi spectacolul lumii. Mi-
au plăcut gările şi forfota din ele, nu m-am plictisit nici-
odată în tren şi aş putea spune că îmi lipsesc călătoriile
lungi de altădată în compartimente pentru opt persoane
unde se iscau formidabile pălăvrăgeli imediat ce urcau
călătorii. Îmi place să merg la piaţă, să contemplu tara-
bele ca pe nişte scenografii, să stau de vorbă cu vînzătorii
atunci cînd cumpăr cîte ceva şi să le urmăresc mişcările ca
şi cum ar fi nişte marionetişti. Îmi plac aeroporturile cu
suspansul afişării orelor de plecare… Uneori am frisoane
de emoţie mult mai mari cînd văd cozi imense la intrarea
într-o sală de spectacol decît în cursul spectacolului pro-
priu-zis. Din această vocaţie a mea de gură cască s-a năs-
cut cu siguranţă şi dorinţa mea de a scrie piese de teatru,
de a le furniza deci poveşti dialogate şi partituri dramatice
acestor oameni atît de atipici şi ei: actorii.
Pînă să mă ataşez însă profund de actori am
avut, tot în copilărie, o revelaţie legată de circ. Minunea
se întîmpla cam o dată pe an, de obicei toamna cînd se
redeschideau şcolile. Circul venea la Rădăuţi şi perturba
oraşul în cel mai benefic mod cu putinţă. În mica mea
urbe destul de amorţită îşi făceau brusc apariţia nişte
fiinţe excentrice, nişte frumoşi nebuni sosind parcă de
pe altă planetă. Oraşul era parcă invadat brusc de culori
şi de muzică, de animale sălbatice şi de dresori curajoşi,
de acrobaţi şi de jongleri, de călăreţi şi de înghiţitori de
săbii… Imediat ce auzeam că a venit circul alergam îm-
preună cu alţi copii să văd cum se instalează cortul gi-
gantic, cum sunt hrănite şi îngrijite animalele, cum îşi
N
duc viaţa artiştii în rulotele respective. Circul însemna
o infuzie de poezie în oraş, iar din locul unde se instala
R O
iradia timp de trei sau patru zile un fel de energie spe-
cială. Parcă plecau de acolo nişte unde emoţionale în
toate direcţiile şi toţi locuitorii oraşului primeau un fel
de invitaţie nescrisă: „Uitaţi de viaţa voastră monoto-
I
nă, timp de trei zile aveţi dreptul să visaţi cu ochii des-
chişi, veniţi să respiraţi un alt aer, să vă impregnaţi de
E
alte arome, să auziţi alte sunete, să intraţi într-o lume
P
fantastică…” Din tot ceea ce se întîmpla la circ şi în
jurul lui, cel mai fascinat eram însă de clovni. Ei m-au
A
stupefiat cu numerele lor mai mult decît trapeziştii şi
voltijorii, decît călăreţii şi dansatorii pe sîrmă, decît leii
şi dresorii lor…
Clovnii m-au cucerit imediat într-un mod visce-
ral fără să ştiu, la acea oră, de ce. Poate pentru că lumea
rîdea de plînsul lor. Intervenţiile clovnilor se petreceau
după un ritual precis, ei îşi făceau intrarea între două nu-
mere de mare abilitate şi tensiune, amuzînd publicul prin
încercările de a-i imita pe artiştii adevăraţi. Ratările lor
aveau ceva comic şi tragic în acelaşi timp, iar feţele lor
reprezentau atît masca plînsului cît şi a rîsului. Clovnii
mi-au dat atunci un fel de lecţie de viaţă, şi am încer-
cat apoi timp de mulţi ani să o aprofundez căutînd noi
şi noi contacte cu ei… În ultimul an de liceu, deci în
1972, am avut şansa de a vedea filmul Clovnii realizat
de Fellini, ceea ce mi-a deschis noi piste reflexive legate
de aceşti uluitori artişti de circ dar şi de teatru. În acest
film (în mare măsură documentar) Fellini pleacă împre-
ună cu o echipă de filmare în căutarea unor foşti clovni
celebri pentru a vedea ce au devenit ei cu după mulţi
ani de zile, după momentele lor de glorie. Marele regizor
italian are însă un ochi foarte perspicace şi îi surprinde şi
pe unii bufoni ai vieţii cotidiene, oameni care fără să-şi
dea seama fac pe clovnii sau sunt desemnaţi ca atare de
semenii lor. Lumea este de fapt plină de bufoni groteşti
şi malefici, unii dintre ei jucînd un rol nefast chiar în
sfera puterii. Astăzi, cînd vedem imagini cu Hitler sau
Mussolini vorbind în faţa unor mulţimi de oameni nu
ne putem reprima acest gînd: ce bufoni groteşti au fost
aceşti dictatori dar ce efect hipnotic au avut asupra majo-
rităţii concetăţenilor lor!
Pasiunea mea pentru clovni s-a sublimat în 1986
într-o piesă intitulată Angajare de clown. Este unul dintre
textele mele cele mai importante, tradus în aproximativ
cincisprezece limbi şi jucat în numeroase ţări.
Treptat mi-am forjat convingerea că artistul este
de fapt un perturbator profesionist de banalitate, de nor-
malitate, de comoditate, de pasivitate, de somnolenţă
socială. Acesta mi se pare rolul artistului, acela de a spul-
bera dogmele, ideile preconcepute, reflexele condiţionate
în materie de judecăţi de valoare… Nu doar fascinaţia
mea pentru clovni şi apoi pentru actori şi pentru artişti în
general m-a condus însă la această concluzie, ci şi faptul
că la un moment dat eu însumi mi-am dat seama că do-
ream să devin scriitor şi am adoptat cuvîntul ca material
de lucru. Aspiraţia mea a fost aceea de a intra în fami-
lia perturbatorilor, a creatorilor lunatici, a saltimbancilor
provocatori, a poeţilor revoltaţi…
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
10 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
Mircea Popovici.
O sută de ani de la naştere
C ând, în 1987, apărea volumul de versuri Li-
cenţe emotive, nu ştia nimeni (mai) nimic
despre autorul său; în Dicţionarul de literatură română
contemporană al lui Marian Popa nu figura, presa epocii
deceniului cinci era, aproape toată, la „fondul special“
al bibliotecilor publice şi la serviciul „împrumut la sală“
de acolo nu era nimeni cu acest nume, puţinii oameni
care ar fi putut să-şi amintească de el (Marcel Gafton,
Tudor George, Mihail Crama, Geo Dumitrescu) n-au
fost întrebaţi şi nici n-au dat vreun semn în spaţiul pu-
blic (aproape obligatoriu, moral?) al bucuriei reîntâlni-
rii unui prieten de tinereţe, nici măcar ieşenii, printre
care trăia (la câţiva paşi de redacţia revistei „Cronica“,
a ziarului „Flacăra Iaşului“, a „Convorbirilor literare“
şi Editurii „Junimea“), n-au tresărit: nu sunt puţini cei
care au crezut că Mircea Popovici e un debutant „opt-
zecist“ (cum i s-a şi spus, în glumă, la împlinirea vârstei
de optzeci de ani, când – după ce mai apăruseră Poezii,
1988 şi Paletă de amurg, 1991 – era deja un „poet con-
sacrat“, nu-i aşa?). Volumele amintite, la care se adau-
gă General Museum (2001), Variaţiuni rococo (2008)
şi Cabinetul de stampe (2009), regăseau poezia ca pe o
patimă de tinereţe pentru că, lucru ştiut acum, după
Izobare (1946) – carte distinsă cu „Premiul scriitorilor
tineri“ al Fundaţiilor Regale pentru Literatură şi Artă
(juriul fusese format din Tudor Vianu, Perpessicius,
Camil Petrescu, Pompiliu Constantinescu, I. Biberi,
Vl. Streinu şi Petre Comarnescu) –, Mircea Popovici a
tăcut vreme de patruzeci de ani, astfel încât, în 1987,
criticul de întâmpinare a trebuit să ceară informaţii des-
pre autor de la istoricul literar.
Atunci s-a descoperit încă un poet – şi nu unul
oarecare – al „generaţiei pierdute“, la fel de tânăr la de-
but (şi la fel de vârstnic la revenirea în lumea literaturii),
ca şi prietenii săi de boemă bucureşteană, Marcel Gaf-
ton sau Mihail Crama. În cazul lui Mircea Popovici,
motivele „pierderii“ sunt altele decât cele care au pro-
vocat „dispariţia“ de pe scena liricii noastre contempo-
rane a colegilor săi de generaţie; un lucru e sigur: după
1948, nu se mai puteau tipări nici un fel de „izobare“,
nici nu mai era „libertatea de a trage cu puşca“: „alfa-
betul poetic“ al lui Ştefan Aug. Doinaş nu mai era cel
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
Ioan HOLBAN
CRONIC A L I T ERARĂ
ştiut. Atunci, unii au tăcut, altora – cu vorba lui Doinaş
–, li s-a pus pumnul în gură. Mircea Popovici s-a retras
discret, a „uitat“ pasiunea şi s-a ascuns într-o profesiune
departe de apele agitate ale tipăriturilor. Când a revenit,
poezia sa a surprins prin patina inconfundabilă a altor
vremi; e o poezie din alt timp, al tihnei şi reculegerii
liniştite: „Sus în clopotniţa cu porumbei de zgomot/
semnalizez cu fanioanele-n bernă;/ când trec pe lângă
continente în derivă,/ tu dormi demult în limuzine-
le cu pernă./ Îmi joacă ploaia paparude-n prag/ şi pe
tavan se-aşază caii ceţii/ ca un surâs lipit de octaedrul
gurii/ la nunţi sărace-n cort cu Valsul dimineţii/ Un val
de sânge bate ritmul mării/ pe ceasul iute-al dragostei
din urmă./ Atunci tresari în ceaiul din fântâni/ când tot
oraşul doarme şi nu scurmă“ (Valsul dimineţii). O poe-
zie a unei intimităţi molcome, a unei lumi cu madame
învârtind umbrele, cu plete date în briantină, cu su-
net stins de clavecin şi voci de pantomimă: o lume din
albume de familie, cu tot farmecul şi drama năruirii
ei pentru totdeauna: „Toamna de bronz iar a pătruns
prin gard/ şi zilele verii-s demult ofilite./ Pe cerul palid
fără urmă de fard/ trec spre alte legende, păsări sfin-
ţite./ Strugurii-s grămadă, bolborosesc în iatac/ când
în pădurea roşie s-a pierdut o turmă/ Stau gata norii
de contraatac/ fugăriţi de câini pierduţi fără urmă./ Îşi
fac stelele seara cuib pe sub ram/ şi-n răcoarea odăilor
pe-ndelete/ două făpturi desprinse parcă din geam/ în
must de dragoste vor să se-mbete“ (Pastel de toamnă).
De la debut încă, poetul s-a aflat într-un con-
tinuu exil interior, cu poezia, ca şi cu viaţa (în 1946,
spune Mircea Popovici, „eram un exilat într-un Iaşi
al nimănui“), dar destinul său nu e un „model“, nu
e multiplicat nici măcar în lumea literară în care s-a
format: „Acum, când lumea mea literară s-a dus şi mă
refer la prietenii mei Geo Dumitrescu, C. Tonegaru,
M. Crama, George Dan, Marcel Gafton, George Tu-
dor, D. Stelaru, nu mai sunt, plecaţi poate pe o planetă
mai lirică, mă simt atât de singur şi gândul mă duce la
versurile lui Arghezi, ce spunea: Sunt singur, Doamne
şi pieziş, copac uitat în câmpie“, scrie Mircea Popovici
în 2005, într-un Cuvânt înainte la ediţia a doua a Izo-
barelor. Cu cine va fi semănând Mircea Popovici din
 BUCOVINA LITERARĂ 11
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
„generaţia pierdută“, cum au numit-o Eugen Simion
şi Florin Faifer, a poeţilor unei literaturi „retezată brusc
în 1948“, cum scria Al. George? Iată prietenii din bo-
ema bucureşteană. Constant Tonegaru – „bunul meu
prieten şi poet“ – e închis între 1949 şi 1951 pentru
că a vrut, împreună cu Teohar Mihadaş să transmită
medicamente luptătorilor anticomunişti din munţi;
moare în anul eliberării din închisoare, de embolie
pulmonară. Dimitrie Stelaru s-a pierdut într-o boemă
fără sfârşit, într-un şir de căsătorii ratate care l-au purtat
prin toată ţara; Marcel Gafton a tăcut şi el, între debu-
tul din 1945 în „Revista Fundaţiilor Regale“ şi prima
carte, din 1972; ca şi Mihail Crama, de altfel, care a
debutat în 1947 pentru a reveni abia peste douăzeci de
ani; George Dan s-a rătăcit, din 1966, prin tot felul de
călătorii, pe mare, prin Orient; George Tudor, într-o
boemă „întru slava lui Bacchus“, cum spune cineva;
Geo Dumitrescu, cu o viaţă publică tumultuoasă (re-
cluziuni impuse pe şantierul hidrocentralei de la Bicaz,
Ă
dat afară din P.M.R., în 1952, reprimit în P.C.R., în
1964), nu era tocmai omul potrivit a fi căutat în acel
R
timp, când morala fabulei „Boul şi viţelul“ era de mare
actualitate.
A
Mircea Popovici n-a făcut nici puşcărie – „n-
am înjurat pe nimeni şi n-am făcut apologia vreunei
R
orânduiri sociale“, cum ne previne în amintitul Cuvânt
E
înainte –, dar nici n-a insistat să publice: poetul s-a
retras în meseria de inginer chimist în construcţii şi a
T
tăcut pur şi simplu vreme de patruzeci de ani. Nimic
din „vremea nouă“ nu putea fi al unui poet pentru care
I
lumea e prinsă în cercuri de fier – în vârsta sa de fier –,
L
unde „se bălăcesc“ fantoşele dintr-un neguros ev mediu
resuscitat: mai întâi, într-un „teutonic fort“, o prinţesă
cu ochi de cenuşă, părul de scrum şi mâna de iască:
A
„Prinţesa cu ochi de cenuşă şi părul de scrum/ venea
seară de seară în teutonicul fort;/ purta o rochie cusută
C
cu ace de brad,/ chipul ei era o emblemă de mort./ Des-
chidea porţile mari, cu chivere grele;/ scârţâiau milena-
I
re chemări de rugină./ Prinţesa cu mâna de iască din
muta cetate,/ păşea peste moarte, neînţeleasă regină./
N
Făcea doar semne-n perete;/ în prag o primeau crispaţi
cavaleri:/ Rilla, Rodbertus, toţi morţii din cripte;/ ur-
R O
mau prezentările – aceleaşi de azi şi de ieri./ Plecarea-i
era anunţată prin zarvă de flinte;/ spre ziuă, prinţesa
îşi lua noaptea în spate/ şi-n urma ei, doar mirosul
torţelor arse,/ tulbura în cetate, somnul apelor moar-
C
te“ (Cetatea moartă). Fantoşele sunt ale fantasmagori-
cului şi lumii ca spectacol grotesc; asemeni prinţesei
din cetatea scufundată în somnul apelor moarte sunt
figurile lui Toulouse-Lautrec din Atelier, personajele
cărţilor care „fumegă palid“ din Trecere, oamenii care
au „culoarea hârtiei de calc“ din Planşe; poetul însuşi,
îmbrăcat într-un pardesiu demodat, strecurându-se în
„dans menuet“ prin uliţele strâmte ale unui oraş unde
anotimpurile se sinucid şi ferestrele mor pe sub recla-
me „caligrafiate strident“, are ceva din (in)consistenţa
şi mecanica fantoşei, prins în capcana spaţiului închis
al fortului teuton sau al unui rond de noapte, ghidat
de nişte semafoare precum „ochii dracului“ sau al unei
mansarde dintr-un cartier „neregulat şi murdar“: poe-
tul seamănă cu „actorul din epoca filmului mut“, locu-
itor al unui veac departe de acela cu „miezul aprins“,
pe care îl vor „cânta“, numai peste câţiva ani, tinerii
poeţi sau colegii de generaţie „reconvertiţi“ la cursurile
Şcolii de Literatură: iată lumea poetului din Izobare,
a fantoşei care se mişcă asemeni veacului, zbătându-şi
braţele „alandala bizar“, în oraşe expresioniste, duşmă-
noase, standardizate, industrializate: „Străzile se deşirau
pe stampă, prea uniforme./ Metroul aducea din eter
pasagerii la fix/ şi case transatlantice veneau să zgârâie
cerul:/ eram călătorul cuptoarelor-nalte şi al razelor X./
Undeva treceau motoare strident/ peste-o lume aprinsă
cu reflectoare de jar;/ – ideile funcţionau şi ele la priză
–/ era o noapte de mâini ce se zbat alandala bizar./ Pur-
tam haine, pălărie cu bor şi-n buzunar acţiuni/ şi-oraşul
era prin sârme de-antenă./ Timpul se măsura cu ima-
gini suprapuse pe film/ şi repausul se dădea din timp în
timp, prin sirenă./ Nu existau coloane, foruri sau tem-
ple/ Şi-n librării se vindeau numai plăci imprimate;/
se ştia anul morţii şi vieţii precis din formule/ şi când
Pământul se va lovi de planeta lui Marte./ Înserarea că-
dea, plecam abătut din cetatea/ cu străzi prea simetric
pavate cu fier,/ cu ameţeala noastră cea de toate zilele/
şi mii de furnale ca zvârleau cenuşa pe cer“ (Veac nou).
Acesta e topos-ul poeziei din Izobare, iar ţinta poeme-
lor, pentru că re-prezintă, în chip fatal, lăuntrul fiinţei,
rămâne natura moartă, subiect „preferat“ şi structură
interioară: „Mansarda urca un evantai lung de trepte,/
deasupra cartierului neregulat şi murdar./ Pictam na-
tură moartă – subiect preferat –/ căci sufletu-i fugise,
lunecând pe burlane, tâlhar./ Soarele cădea din fereas-
tră ca o fructă pe şevalet;/ apăsam pe tuburi de zinc să
ţâşnească omizi/ de cobalt şi de ocru, întinse frumos pe
paletă./ Pânzele se-nşirau multicolore ca rufele prinse
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
12 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
de grinzi./ Întâi un tablou curios şi modern de Matis-
se,/ Toulouse-Lautrec cu un grup de fantoşe de caba-
ret,/ Pablo Picasso, culori violete, naiade/ şi nuduri cu
carnea ferită de soare discret./ Întindeam culorile ca un
chit pentru geam,/ cu pensule în gesturi largi risipind
nuanţă şi ton;/ 40 nu ştiu ce-aveam dar pe toate/ pu-
neam parcă numai culoare închisă, maron./ Seara când
vopselele în cutie s-au risipit,/ alergam după lumină, pe
stradă smintit“ (Atelier).
Titlul volumului premiat de Fundaţiile Regale
pentru Literatură şi Artă a şocat de la început: „Am
fost întrebat atunci – notează, cu umor, dar şi subtile
accente ale orgoliului unui poet care îşi simte succesul –
şi mi s-au cerut explicaţii asupra titlului. Le-am dat cât
am putut din noţiunea geografică a termenului, însă în
timp Izobare a însemnat titlul unei cărţi a poetului Mir-
cea Popovici“. În vremea boemei bucureştene, la două-
zeci de ani, pe când nu era încă inginer chimist în con-
strucţii, dar îi plăceau matematicile, Mircea Popovici
dădea volumului, unde „a adunat pe fugă poezii publi-
cate în revista Kalende şi din paginile literare ale ziarelor
bucureştene“ un titlu bizar – Izobare –, foarte „tehnic“,
specios, cu trimitere fie la fizică (atomii izobari sunt,
acolo, aceia care au aceleaşi numere de masă, însă diferă
prin numerele atomice, aparţinând deci unor elemente
chimice diferite; mai sunt şi nişte „curbe izobare“ cu
presiune constantă), fie la geografie: „linie care uneşte
pe hărţile clima-tologice punctele de egală presiune at-
mosferică, după ce aceasta a fost redusă la nivelul mării:
din repartiţia acestor linii rezultă ariile de înaltă presiu-
ne (anticicloni) şi de joasă presiune (cicloni)“. Această
din urmă semnificaţie a termenului trebuie reţinută nu
doar pentru explicaţiile, câte vor fi fost, ale autorului,
ci, mai ales, pentru esenţa poeziei acestui volum de de-
but, chiar dacă termenul ca atare apare doar într-un
titlu şi într-un vers din poemul Mozaic: „Sângele cir-
culă la aceeaşi temperatură, comun,/ pe izobara liniară
a unui tropic elegant şi difuz./ Dimineaţa primesc în
pervazul ferestrei şapte culori,/ înşurubate pe disc, ca
roza vânturilor în sus“.
Izobare este cartea unor fastuoase călătorii visate
în galere cu pânze (ca în Călătorie: „Umbra portului
trecea ca un câine sub gard;/ strângeam în braţe cerul
cu miros de molid/ şi reflectam la drumul galerelor cu
pânze/ pe-oceanele spumoase, spre ţărmuri în torid./ La
provă, răstignită, iubita mea o algă/ întoarce cârma iute
spre Est sau asfinţit./ Deasupra mea, catargul înalt cât
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
azimutul/ şi fumul de ţigară ca un odgon sucit./ Com-
pasul cercetează pe tropic un atol/ tăiat de longitudini
pe mări fără abise…/ Şi singur cu taifunul pe drumuri
de cocori/ colind albastre ape, contrabandist de vise“),
cu o caravană a beduinilor, într-o corabie sau cu tre-
nul: „Voi pleca în noaptea tronului, înşiruind gări,/ pe
linii trase şcolăreşte în vârf de creion,/ cu insigna ce-
rului înfiptă în piept,/ bănuind staţii în perdelele moi
de creton./ Din punctul şi linia marcate cu tuş pe hâr-
tie,/ voi descifra telegrama unei linii închise/ şi-mi voi
acoperi ochii să uit/ cum în dreapta semaforul albastru
lucise./ Voi cunoaşte manevra tuturor vagoanelor ce
urcă/ pe-un grafic postat la peron/ şi ţipătul locomo-
tivei construind noaptea/ în ochii speriaţi ai copilului
cu breton./ Un singur bagaj: contra-bandă de gânduri;/
câte gări şi peroane vor trece-ntr-un salt/ şi câţi plopi
luneca-vor afară/ dintr-un colţ al ochiului spre celalt?/
Am să cunosc vecinul cu geamantanul pătrat/ şi puştiul
ce trage grăbit de semnalul de-alarmă./ În poarta tune-
Ă
lului plesnit de perete/ voi recunoaşte-o poveste de dra-
goste calmă./ Târziu voi şterge cu batista, pe ochelari/
R
plictiseala unei călătorii de hoinari“ (Călătorie). Lumea
călătoriilor visate mai ales pe ape şi universul fantoşelor
A
reprezintă alternativa la o lume „prea veche“, în care
totul se ştie, nimic nu pare să fie mister, prăbuşită în
R
banalitate şi rutină: „Vezi, puteam fi beduin sau poate
E
o caravană/ ducând pe umerii mei de aramă, poveri de
tămâie,/ cu trupu-n nisip, presărat pe sahare întinse/ şi
T
ochii înnebuniţi de sete după fiecare lămâie./ Aş fi adă-
pat cămilele cocoşate şi hâde/ undeva într-o oază mai
I
mică decât o banană,/ sau între dune, tâlhar, aş fi jefuit
L
călătorii/ şi aş fi râs văzând pe banala Fata Morgana./
Puteam şi eu să descopăr polul magnetic/ şi să-l trec în
geografii pe numele meu,/ să-nfig un steag pe-o latitu-
A
dine nouă,/ rătăcind pe banchize de gheaţă mereu./ Aş
fi avut friguri, degerături şi scorbut/ şi aş fi împuşcat
reni cu praştii moderne de foc./ Puteam completa cu C
licheni tot ierbarul/ şi de toate aurorele boreale mi-aş
I
fi bătut joc./ Vezi însă, am apărut într-o lume prea ve-
che,/ unde totul se ştie şi nimic nu pare să fie mister,/ cu
N
arbori ce seamănă unul cu altul şi oameni clişee/ ce ştiu
doar să moară de cald sau să plângă de ger“ (Destin).
R O
Mircea Popovici explorează realul, îl descoperă,
deopotrivă, în fortul teutonic, în cetatea moartă a se-
niorului medieval („Peceţile seniorului cresc./ Umbrele
serii se pleacă sub fapte/ cu zimbrii răguşiţi printre văi
C
–/ crenelurile sunt guri mucede peste noapte./ Porţile se
 BUCOVINA LITERARĂ 13
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
închid avar,/ Ochiul turnului clipeşte la zece./ Cu hale-
bardele tolănite-n perete/ inscripţia gotică mă petrece./
R Ă Superstiţiile se plimbă pe săli“ – Medievală), în paginile
unei gazete, într-un magazin „cu multiple raioane“ sau,
deodată înălţându-se şi părăsind „haina voievodală“,
R A
într-un răsărit de soare pe Mont Blanc, în Levant şi
Bermude, client pe „vasele societăţii de navigaţie spre
Neant“, folosind busola prismatică, lăsându-şi umărul
pirogravat de Golfstream cu un „tatuaj de pirat“; Mir-
E
cea Popovici călătoreşte în istorie, în Scitia Minor, cu
Agatîrşi sau cu Jack London spre Baia lui Hudson şi
T
„ultimul post de la Nord“ ori în cabina lui Tom Căpita-
nul, „piratul cu ochi de sticlă“: protagoniştii sunt, toţi,
I
„floră marină“, fiinţa nu doarme, ci porneşte prin somn
L
într-o lume în care până şi aerul navighează „dantelat“
şi a cărei fantoşă – termen de identificare, figura lirică
mereu prezentă – e piratul: „Vorbesc apele-n cercuri./
A
Am ridicat mâinile-n sus catarge/ să zvârlim batistele:
rămas bun!/ explorăm cu briza, ţărmuri Catarge./ Ne-
C
am ridicat parâmele în spinare./ Ridicaţi ancorele din
voi!/ Ştergeţi-vă faţa cu velele!/ În apele reci suntem
I
iarăşi goi./ Sus pavilioanele, peste creştet!/ Cabestane-
le stau blazate în port/ presiunea creşte-n cazane ca-n
N
ceainic/ Uite cum râde pe pânză capul de mort./ Gân-
durile le-am băgat în undiţe/ pe stânci ne sunt amin-
R O
tirile rană./ În ochi joacă apele cercuri vii/ şi peste noi,
cerul, răsturnată Mediterană“ (Piraterie).
O fantoşă e însăşi călătoria pentru că, iată, toa-
te drumurile pe mare şi pe uscat, în galerele cu pânze,
C
în caravana beduinilor sau în trenul care înşiruie gări,
constituie, în fond, zbaterea fiinţei într-un cerc de ză-
brele – rodul jocului nebunesc de a împunge atlasul cu
acul, echilibrând pe o curbă izobară (din fizică) presiu-
nea din venele ce trasează izobarele (din geografie) ale
sângelui: „Pe o linie sinuoasă, mângâind continente,/
am fixat în gând, cel mai rotund atol;/ numele oceanu-
lui l-am uitat şi busola/ şi-a dat ochiul pe spate, priveşte
în gol./ Sinuos ca liana, izobarele taie/ spre Nord şi Sud,
Capricornul şi Racul./ Câte oraşe-am ucis dintr-odată/
în joc nebunesc de-a împunge atlasul cu acul?/ Globul
îşi are mişcările lui de pendulă/ dar cine poate-nţelege
vreo una din ele?/ Cunosc doar atât: că ideea/ se-nvârte
grotesc într-un cerc de zăbrele./ Şi când târziu curenţii
călătoresc oceanul/ din Martinica spre o cetate Atlanta,/
izobare albastre-mi arată pe braţe/ sângele circulând cu
presiune constantă“ (Izobare). Cartea însăşi călătoreşte,
oprindu-se la New York şi la un anticar bucureştean
pentru a se ascunde, apoi, prudentă, în paza părinţilor:
„O carte a ajuns prin nu ştiu ce miracol în biblioteca
agenţiei TAROM de la New York unde a văzut-o un
coleg plecat o vreme acolo. Pe prima pagină era scrisă
dedicaţia mea foarte călduroasă, iar titularul, ieşean, a
plecat în vest şi unde mai demult dădea cu flit peste li-
teratura română. Volumul oferit editorului de azi a stat
în paza părinţilor mei, fiindcă editura era regală, regele
plecat, iar ţara o minunată republică populară“.
Acesta a fost destinul poeziei şi al volumului Izo-
bare; să se ascundă în paza părinţilor până când şi-l va
reaminti (dar l-a uitat vreodată?) şi va lua decizia de a se
expune, după patruzeci de ani, tuturor pericolelor dar
şi superbiei patimii de tinereţe; l-au condus izobarele
de la douăzeci de ani spre tropicele poeziei care nu şi-au
schimbat aici poziţia, nici presiunea constantă şi nici
structura interioară, menţinând temele şi motivele liri-
ce ale debutului în toate cele şase volume tipărite între
1987 şi 2009. Înainte de toate, a rămas „lecţia“ învăţată
pe când „autorul avea 20 de ani şi se plimba printre
castani când nu era la cenaclurile lui Vladimir Streinu,
Eugen Lovinescu ori Mircea Damian de la ziarul Fapta,
sau pe seară la Café de la Paix de pe Calea Victoriei, în
compania tinerilor poeţi şi gazetari din Sărindar“; în li-
rică – sugerează Mircea Popovici în Paletă de amurg, de
exemplu –, poziţia poetului în (faţă de) lume dă tonul,
adâncimea şi, în cele din urmă, „finalitatea“ discursului
său: „Nu s-au trezit nici eroinele din carte/ când am
străpuns odaia de paiantă/ împiedicat de protozoare şi
liane/ şi pomi cu scoarţa antiderapantă./ Sunt sonerii
de vârf care trezesc/ chiar lumi ascunse sub o pălărie./
Am să plantez pe un teren lunar/ o veselă şi tristă bu-
curie./ Larma-n odaie nu s-a liniştit/ şi-aud bătaia tobei
de departe./ Îmi pleacă păsările migratoare,/ rămân cu
eroinele din carte./ Şi stau în umbră şi privesc/ cocliţii
pini sub campanile/ Cartea se-nchide şi mă las/ purtat
prin apeducte inutile“ (Pinii Romei). Stau în umbră şi
privesc – aceasta a fost poziţia poetului „pierdut“. La
Mircea Popovici, dezangajarea are farmec şi, într-o altă
ordine, e deplin explicabilă: poezia e nostalgie pentru
un poet care a tăcut atâta vreme. Despre această dezan-
gajare vorbeşte, poate cel mai exact, poemul Cruciada:
„Sunt amintiri cu pas de tuci/ şi m-am rostit în cur-
meziş/ prin burg naiv, pe veci uitat/ de cronici scrise
cam pieziş./ Aud copita calului lovind/ în întâmplări
sfârşite prost/ şi tot mai sunt prin lumi tranşee/ şi ani
cu număr fără rost./ Am pus antichitatea la dosar/ şi
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
14 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
evul mediu îl încui/ în raftul cu memorii duse/ când
sparg şi câteva statui./ Dar voi lăsa o lespede pe loc/ cât
e proptită lumea pe-o arcadă/ să pun pe ochi batista cu
feston/ c-am dezertat din prima cruciadă“. Trimiterile
autobiografice sunt evidente, regretele, puţine, pentru
că nu e nici o tragedie – pare a spune poetul – în aceas-
tă dezertare din prima cruciadă: tinereţea izobarelor
e lespedea de pe o viaţă care nu s-a putut împlini în
destin. Elocventă e şi această Reconstituire care încearcă
zadarnic recompunerea unei materii dispersate în pri-
ma cruciadă pierdută: „Ca blana argăsită de urs alb/
mi-e viaţa tolănită la picioare/ şi-n jur dansează cai de
circ/ şi fete cu prenumele de floare./ Şi mă citesc, şter-
gând pe loc/ acele ploi de verbe în aversă/ ori singur
la persoana-ntâi/ îmi recompun materia dispersă./ Spre
mine vin şi-n geam mă tai/ – sunt somnambulul cel de
taină –,/ iar zidul mineral şi dur/ mă şterge, polizor, de
haină./ Spun noapte bună! Visul mă ucide,/ veniţi, se
reconstituie o crimă./ Ea stau ascuns în perne seci/ şi-s
singur cu o vorbă fără rimă“.
Aceste poeme, scrise pe un portativ care nu
admite prea multe variaţiuni, desfăşoară o tonalitate
duioasă, unde toate elanurile sunt târzii. Vitalitatea e
pe sfârşite, iar faptul de a fi devenit contemporan „cu
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
veacu-n stare de asediu“ nu smulge poetului decât un
zâmbet înţelegător şi un duios accent autoironic; mie-
zul poeziei şi, implicit, mecanismul care creează starea
poetică e căutarea spaţiului securizant, a acelor „perne
seci“ care amortizează zgomotele şi ascund privirilor
„crima“ reconstituită. În fiecare carte de după momen-
tul revenirii în lumea literaturii, Mircea Popovici regă-
seşte, cu voluptate, parfumul Izobarelor prime, la fel de
intens întrucât acolo era poezia însăşi; la un poet care
explora, în cartea din 1946, goticul fort teuton vegheat
de „peceţile seniorului“, nu poate surprinde un titlu
precum Variaţiuni rococo, nici reluarea menuetului de
atunci în ritmul valsului trist şi sentimental de acum
şi, desigur, nici exilul interior în visul călătoriei spre
„oraşul frumos“ de la marginea lumii: „Oraşul meu
frumos e-n exil/ şi debarcă la ţărmul înalt/ la farul stins
al speranţei./ E ora când seara arde-n fitil/ şi iarba co-
sită, ce piedică/ pune tălpilor duse/ să calce blesteme,/
la marginea lumii, la marginea lumii“ (La farul stins).
Ă
Vremea e acum a elegiei, cu toate semnele (pe)trecerii
fiinţei: vântul toamnei, praful demult ruginit, meridia-
R
nele (izobarele) predate la fier vechi, vorbele-epitaf sunt
ale unei figuri lirice din timpul lui Rudolf Valentino
A
„pe păr cu briantină“: aşteptând „nunta cu moartea“,
în umor şi autoironie, poetul – fantoşa de altădată – se
R
întoarce în sărbătoarea dulce a tinereţii din Sărindar (ca
E
în The end: „Când sărbătoarea-i dulce/ un ceai amar
m-alungă/ iar invitaţii strigă/ şi vor să mă ajungă./ Târ-
T
ziu s-a rupt o strună,/ dezacordată, tace/ A adormit
orchestra/ şi-n partitură toarce./ Venea sfârşitul lumii/
I
dar fără cronicar/ şi am ieşit prin spate/ direct în Să-
L
rindar“), sub mansarda veche de unde va răsări „steaua
speranţei deşarte“ şi unde, chiar dacă „primăvara mea o
pe ducă/ şi înverzirea de iască“, se ascund încă „sertarul
A
cu fluturi“, Alpii şi aventura de pe Mont Blanc: călă-
toriile visate şi fantoşele, izobarele şi exilul interior se
plătesc „cu nişte citate“ şi cu vorbe, „graţioase doamne“ C
care se culcă lasciv pe covoare: totul începe şi sfârşeşte
I
într-o carte scrisă pe măsură ce a fost trăită: „Mai aveţi
un anotimp pentru mine?/ altul la poartă nu mai vine/
N
şi stau cu hainele deşirate pe frânghie/ să-mi usuc vo-
cea spartă, de leşie/ Nu aştept o mincinoasă odaliscă/
R O
să rupă funia când vântul se iscă/ Frunzele se scutură
în mijlocul pieţii/ dansând cu gospodinele dimineţii/
Nu mai e nici un anotimp pe afară/ ca să-l joc cu pân-
tecoasa ghitară./ Voi scrie la mica publicitate/ şi-am să
C
plătesc cu nişte citate“ (Mica publicitate).
 BUCOVINA LITERARĂ 15
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
R Ă
R A Theodor CODREANU Talpalaru din sâmbure
V alentin Talpalaru, jurnalistul și reporterul
tonic, bărbatul înalt și viguros, prototip
strămoșesc, este, în primul rând, un poet în toată pu-
terea cuvântului, descinzând din arheul eminescian,
E
ca mai toți scriitorii hărăziți prin destin să cristalizeze
T
ceea ce noi numim canonul literar și cultural românesc,
unul inconfundabil, dar adânc armonizat cu ceea ce
I
un Harold Bloom identifica în Shakespeare: a fi cen-
trul iradiant al canonului occidental, privilegiere intui-
L
tă, cu asupra de măsură, de către Eminescu însuși, cel
care descoperea în „divinul brit” arheitatea literaturii
europene: „Ca Dumnezeu te-arăți în mii de fețe/ Și-n-
A
veți ce-un ev nu poate să te-nvețe” (Cărțile, 1876).
Una dintre aceste mii de fețe, cu smerire, Ghemu-
C
it într-un sâmbure, este și Valentin Talpalaru, care-și
concepe antologia aniversară începând chiar cu acest
I
titlu de volum, titlu eminescian, căci sâmburele este
N
ipostaza naturală a arheului, văzut ca punctul nașterii a
tot și al morții a tot. Acest „ghemuit într-un sâmbure”
R O
își începe și-și sfârșește ființarea cu suprema enigmă,
moartea, precum zice Eminescu: „Ea trăiește, iar nu
lumea. Părând altfel totdeuna/ Și fiind în veci aceeași,
ea-i enigma, ea e runa/ Cea obscur-a istoriei, a naturei
C
și a tot” (Moarte, tu îmi pari..., versiune la Scrisoarea I).
Cu acest straniu altfel, sau invers, își începe
antologia și o sfârșește Valentin Talpalaru. Începu-
tul sâmburelui ghemuit: „Mai nou vorbesc în dodii/
stricînd ordinea/ rînduită cu oarece milă în mine/ de
natură./ Bucuria se simte bine/ doar/ în preajma ple-
beelor crize/ de neputință. Cred ca toată lumea/ că
viața urmează morții firesc și/ de fapt totul e invers”
(Portret in vitro). Și finalul, în stih tradițional: „Ce-a
mai rămas – îmi spui, paharul/ În care s-a înecat un
înger trist/ Și-n ochii lui ciopliți în ametist/ Îți storci
acum extazul și amarul.// Nu pernă, sloi de gînduri
vechi/ La care nu ai mai bătut la ușă/ Ți-aduc din cărți
o penă corcodușă/ Iar noi, încolonați, perechi-pe-
rechi// Pe buza unui șanț ghicim în bozii/ Ce drum, ce
vid, ce umbră ne mai paște/ Așa subțiri, în racle niște
moaște/ De care rîd copiii și irozii.// Ce-a mai rămas,
îmi spui, o lume/ Fără termite, corbi sau galaxii,/ Un
gol în care sigur ai să vii/ Să-l pipăi, să-l cunoști și să-i
dai nume…” (Ce-a mai rămas...).
Acest altfel strunit între sâmburele vieții și moar-
te, între versul liber încheietor al evului postmodern și
cadența premodernă aducătoare din cărți a umbrei Pe-
nei Corcodușa, dezvăluie, paradoxal, un dincolo de
care e transmodern, descifrabil doar cu hermeneutica
metodei transdisciplinare, holomerice, ca și în cazul
lui Mateiu I. Caragiale, cel mult prețuit de Ion Bar-
bu, descoperitorul tainei între geometrie și poezie. Cea
dintâi contradicție semnalată de poet se strecoară între
eul arheic și omul lumesc: „înăuntru se ascundea ci-
neva/ îngrozit de întîlnirea cu mine” (Preafericitul, în-
spăimîntatul). Ambiguitatea celor două ipostaze se re-
alizează printr-o sintactare inversă între titlu și finalul
poemului, sugerând că preafericitul și înspăimântatul
sunt interșanjabili: eul din adânc caută grăbit o limbă,
un grai „în care să-mi spună ce și cum/ despre nimicul
etern./ Estimp, eu goleam de sensuri/ tot ce se putea
măsura prin cuvînt/ loc să fac, să răzbată din mine/ El
/ înspăimîntatul, preafericitul…” Așadar, El îi adună
holistic pe amândoi: „E moartea pereche/ uimirii că-
derii./ Ascuns în ureche/ e harul tăcerii” (Nimic nu e-n
sine), precum acel Și restul e tăcere, din finalul tragediei
shakespeariene.
Antologia lui Valentin Talpalaru adună versuri
din următoarele volume: Ghemuit într-un sîmbure,
Nopți cu chirie, Acordorul de semne, Poemele Cotnaru-
lui, Scara lui Rodion, 35 de poeme în căutare de titlu,
Poezii inedite, neincluse în volume. Inegale ca valoare,
textele riscau primejdia compozitului, încât, autorul
plasează, prevăzător, în partea cvasimediană, Acordorul
de semne, care vizează armonizarea stilistică și ideatică:
„Din zori pînă-n seară/ las o dîră de semne în urmă/
pentru ca bunii mei prieteni Hänsel și Gretel/ să mă
ajute să găsesc drumul îndărăt” (Dîra de semne). Mi-
ticul Enkidu, și el arheu al prieteniei, care l-a fascinat
și pe Nichita Stănescu, este acuzat de „impostură”, fi-
indcă nu a povestit întregul lui destin: „Dar tu tot nu
mi-ai povestit/ despre singurătatea-ți/ nici despre me-
lcii metafizici/ care lasă dîre lipicioase/ pe palma des-
tinului/ pe care lipa – lipa, trece cineva/ și-apoi: bau!”
(Enkidu, impostorul). Ceea ce confirmă voința creării
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
16 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

hologramei, deja semnalată, prin comunicarea dintre

primul și ultimul poem al cărții. Imaginea armoniei
finale este văzută eminesciano-blagian în aceea a sa-
tului românesc, acum pândit de neantizare, sămânța
arheică fiind ascunsă într-o brazdă marginală evocând
increatul barbian: „Satul e o morișcă. Zuruie/ și curg/
din el de-a valma/ semințe și ursitoare, cireși/ și colivă.
Cățelul pămîntului/ latră miezul adîncului. Ciocîrlia/
fluieră miezul înaltului. Stelele sunt/ semințe zvîrli-
te într-o gură nesătulă./ Ca un plaur, satul plutește/
pe o apă fără maluri./ Într-o brazdă aștept/ ghemuit
într-un sîmbure” (Ghemuit într-un sâmbure). Creația
și Creatorul însuși par secătuiți de Logosul epuizat în
vorbe, ele înseși vlăguite într-un vaier final: „S-au ter-
minat vorbele./ Curtea s-a umplut de lucruri/ cerșitoa-
re de sunet./ Toate s-au năruit./ Nimeni nu se naște,/
nimeni nu moare,/ nimeni nu întreabă,/ nimeni nu
răspunde./ Dumnezeu stă cu un deget în gură://O-i,
oi…” (O-I, oi…). Sleire entropică a Ființei și ființă-

Ă
rii. Toate sunt ca și cum ai scrie o carte stearpă: „ Nu
mai am parte nici de însingurare/ Să-mi strîng în carne

R
brumele tăcerii/ Cînd arde plopu-n iris lumânare/ Iar
păsări duc spre sud zdrențele verii.// E-un gol apăsător,

A
fără vocale/ Care anunță opera finită/ Iar vara cu ter-
tipuri senzuale/ În van încearcă să-și mascheze celuli-

R
ta.// Revoltă tristă, vrednică de milă:/ Nici de însingu-

E
rare nu am parte.../ Pun geană peste geană ca o filă/ Pe
altă filă. Parcă aș scrie o carte” (Parcă-aș scrie o carte).

T
O carte din ale cărei semne renaște lumea în toa-
tă diversitatea ei, pe care o regăsim în Mărunțișuri, în

I
Poemele Cotnarului, în Scara lui Rodion, în Didahii, în

L
35 de poeme în căutare de titlu sau în Referat de necesi-
tate, în ciuda faptului că „Drumul spinos spre cunoaș-
tere/ este întotdeauna controlat/ de muzeografii/ cu

A
găletușa și măturica în mînă/ la coada Rosinantei nă-
răvașe./ Dimineața, covorul îmbîcsit/ de moliile aca-
demice/ este scuturat, împăturit/ și pus la naftalină/ C
în sertarul cu extaz condiționat./ Adăugăm extrase din
I
tratatul de decență/ și civilitate/ semnat personal de
director./ Cuvintele țopăie pe catalige/ lungindu-și gî-
N

tul peste gard/ după cele care nu mai vin,/ care lipsesc
nemotivat,/ și fără de care nu se poate/ barză, bursuc,
R O

viezure, mînz,/ mierlă”.

Umorul s-a dovedit întotdeauna salvator și Va-
lentin Talpalaru o dovedește din plin, peste dramele
existenței.
C

serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023

 BUCOVINA LITERARĂ 17
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

R Ă
R A Savu POPA Vocaţia poetului de cursă lungă

M aturitatea sau pregnanța vizionară, flu-

xul imagistic al secvențelor biografice și,
nu în ultimul rând, conturarea unui cadru oniric al
tea, Costel nu adoptă perspectiva unei voci declama-
tive care să confere dimensiune și sunet angoasei, căci
partea solară, străfulgerată de irizări sapiențial-joviale
întâmplărilor cotidiene sunt doar câteva dintre direc- a discursului său, patina unui ușor expresionism onto-
E

țiile hermeneutice ale operei poetului reșițean Costel logic și abstract, predilecția pentru o topică hieratică a
T

Stancu. Aspecte dovedite, cu temeraritatea sau con- imaginilor plastice sunt doar câteva dintre elementele
secvența unui meșteșugar al cuvântului de cursă lun- care atenuează și transfigurează în cheie orfică orice
I

gă, care dezvăluie, cu fiecare volum scos până acum, izbucnire tensionată, orice rigiditate sau tresăltare
o altă direcție sau zonă de sensi- nervoasă a confesiunii sale.
L

bilitate a vervei sale poetice. În Notațiile sale, alerte, di-

prim-planul poematic apar și se namizate de un nerv confesiv,
comportă cameleonic, în regimul devoalează o complexitate sen-
A

unui expresionism al imediatului zorială, aparte. Sentimentul ză-

atemporalizat, (re)adus la esența dărniciei scoate în evidență un
C

sa poetică, acele interstiții parabo- anumit histrionism al poetului,

lice din miezul realului, devoalate bine camuflat într-un discurs care
I

cu un simț deosebit al insolitului vizează insolitul sau bizarul, funa-

N

și al sugestiei. mbulescul de esență crepusculară:

În fond, tematica poeziei ,,Zadarnic port, la gît, podoaba
R O

sale însumează elemente care înșelătoriei a umilinței/ mă scald

prezintă condiția umană, generală în mătase, dorm singur cu luna,/
sau individuală, cameleonică și măsor de zece ori înainte de a o
atât de versatilă, picturalitatea tăia o dată/ - neobosit croitor al
C

visceral-tensionată a eroticului, nimicului” (***).

spectrul epifanic al realității
zilnice, răsfrânt și asupra actului
creativ, o existență aflată, în
permanență, la intersecția
halucinantului cu obsesia, a lucidității cu transa și,
nu în ultimul rând, relația cu celălalt. Această relație,
foarte des explorată și în volumul recent, Noaptea cre-
ioanelor lungi1, apare ca un laitmotiv al disipării iden-
titare sau ca o sursă inepuizabilă de confesiune tulbu-
rătoare, pe alocuri anxioasă, temperată însă de suflul
imagistic al notației insolite. Se produce o distanță
afectivă și temporală între poet și un celălalt ipotetic,
perceput, în fond, ca o instanță abstractă, mai mult
o proiecție a unei angoase apăsătoare, care planează
spectral asupra realității din preajmă. Cu toate aces-
1 Costel Stancu, Noaptea creioanelor lungi, Casa de Pariuri
Literare, București, 2022.
În cele mai multe cazuri,
poetul construiește o poveste
interesantă, cu mijloace real-
insolite, în care adaugă, parcă cu
scopul unei detensionări a fapticului mult prea alert,
destule inserturi parabolice, încărcate de un aer jovial,
impregnate de un discret suflu sapiențial. Finalul unor
astfel de poeme rămâne deschis interpretării, fiind
construit inteligent și amplificând senzația de serenitate
reflexiv-ironică și detașantă față de lumea din jur: ,,Sînt
gropar într-un oraș unde,/ aparent, nu moare nimeni./
Sap gropi care rămîn mereu nefolosite./ Dimineața vin
unii cu schițe perfecte:/ lungime, lățime, adîncime./
Insistă să respect măsurătorile,/ plătesc, pleacă și/ nu
îi revăd niciodată./ Seara, apar alții și îmi cer/ să pun
pământul înapoi,/ în gropi./ Insistă să nu rămână/ nici
un bulgăre pe dinafară./ Plătesc, pleacă și/ nu îi revăd
niciodată./ A doua zi, o luăm de la capăt./ Aș înnebuni/
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
18 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
dacă nu aș juca zaruri/ cu paznicul cimitirului!” (***)
sau ,,Jucăm zaruri/ într-o casă/ în flăcări./ Câștigătorul/
ia totul” (***).
Notațiile poetice capătă, pe alocuri, o dimen-
siune spectaculară, devin efervescente impresii ale re-
alului imediat, care alternează cu cele ale amintirii,
într-un soi de melanj tensionant dintre apăsare și
detașare, dintre împlinire și însingurare. Regimul re-
flexivității pare a fi unul sumbru, încărcat de accente
alienante, desfășurând o succintă panoramă a deșertă-
ciunii umane, fond alterat pe care survine degradarea:
,,Trăim în lumi paralele. Doar liniile păcatului/ ni se
ating, uneori. Fiecare poartă în sine/ scheletul păsării
tăiate în copilărie, îmi spui./ Eu tac, nedumerit,/ ca
un hoț într-o casă goală. Un animal de circ/ ce a uitat
să vâneze și se mulțumește cu/ bucățica de zahăr din
palma dresorului său./ Un spectacol de instincte mu-
tilate e omul./ O încercare nereușită a lui Dumnezeu/
de a se autoexila” (***).
Sunt locuri, însă, în care anxietatea predomină
dimensiunea serenității poetice. Acolo unde instabili-
tatea, senzația de disconfort spiritual și corporal, con-
diția unei existențe care nu-și găsește locul sau echili-
brul sunt câteva dintre angoasele proiectate în structuri
lapidare, alerte, care trădează, cu toate acestea, aceeași
predispoziție spre reverie sapiențială: ,,Sufletul tău se
strecoară mereu/ în alt corp și tot nu își găsește liniștea./
O temniță cu pereți lichizi de unde/ încă nu ai evadat e
viața. Un măr/ fără conținut. O sferă căreia/ un geome-
tru nebun îi tot mută centrul” (***).
Eroticul este surprins în aceeași atmosferă de
implozie senzorială parcă, în care primează trăirile
afective exprimate prin limbajul pictural al obiec-
telor, al culorilor și, din nou, al sapiențialului: ,,Mă
priveai (ne)vinovată./ O greșeală de ortografie pe al-
bul cearceafului./ În grădină se stingeau, cu uimire,
licuricii./ Nicio inimă nu e vie pînă cînd/ nu îi ștergi
conturul, îți spuneam” (***). În același registru, afec-
tivitatea este amplificată prin asocierea duioasă din-
tre prezent și trecut: ,,Dau ocol casei tale,/ așa cum,
demult,/ mama desena un cerc de lapte/ împrejurul
leagănului meu,/ să mă ferească de rele” (***). Apar și
excelări stilistice în imagini foarte puternice: ,,O aripă
șterge fereastra, lăsând să se vadă/ inima de ciocolată
albă a întunericului” (***). Laitmotivul prezenței ce-
luilalt apare într-un mod care, fie prefigurează deruta
identitară, fie confruntarea directă cu un mediu ostil.
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
Celălalt se înfățișează în lumina palidă a sinelui poe-
tului, ca un miraj al unor împliniri niciodată atinse.
Un alter-ego destul de abstract care suplinește, atunci
când este proiectat pe o peliculă fragilă a imaginați-
ei, ființa ideală în care poetul se proiectează: ,,M-am
întrebat mereu dacă atunci când scriu/ trăiesc iluzia
Celuilalt. Nu știu. Știu doar că,/ într-o zi, mingea din
cârpe a copilăriei a sărit/ în cer și nu a mai căzut nici-
odată” (***). În alte părți, prezența Celuilalt, scris cu
majusculă, își trădează apartenența divină, la care po-
etul se raportează ca la o completare de sine sau ca la o
soluție salvatoare: ,,Ei da, eu sunt/ copilul unui timp
pierdut și regăsit mereu în Celălalt”, când nu devine,
pur și simplu, acest Celălalt, un teritoriu-capcană, un
loc ascuns al ființei, debordând de o adâncime, poate
amăgitoare: ,,Adânc, tot mai adânc,/ e îngropat osul
Celuilalt” (***). Cu toate acestea, ca o concluzie la
multitudinea cameleonică de chipuri sau măști ale ce-
luilalt, descoperim faptul că, îngropat adânc în ființa
Ă
celui care scrie, acest celălalt, încadrat în ramă simbo-
lică, poate fi activat, în cele din urmă, printr-o serie
R
de semnificații ambigue/absurde, neliniștitoare, care
pot deturna întreaga și aparenta normalitate: ,,Când
A
mi se face dor de mine,/ Celălalt,/ dezleg câinele./ El
mă miroase,/ dar nu pleacă să mă caute./ Zadarnic îl
R
momesc/ cu cele nouă vieți ale pisicii,/ cu vânătoare
E
de rațe sălbatice,/ cu nunți imperiale de câini./ El stă
în fața mea/ și începe să îmi sape în piept” (***).
T
Una dintre cele mai frumoase definiții ale iubi-
rii îmbină șarmul construcției poetice cu ineditul unei
I
asocieri care surprinde și unește neprevăzutul cu stra-
L
tegiile dubiului sau ale paradoxului, specifice actului
erotic: ,,aș vrea să fiu un/ șoarece invizibil/ căruia tu/
să îi întinzi mereu/ capcane/ să auzi noaptea/ pocnetul
A
lor metalic/ fără să știi/ niciodată/ dacă l-ai prins/ ori
nu/ vezi?/ așa e dragostea:/ nu te ucide,/ dar nici nu te
îndepărtează/ de moarte” (***). C
Sub formă de concluzie, voi oferi, ca avertis-
I
ment, versurile care dau titlul volumului de față și
care, în mod cert, trădează acel spirit revoluționar, de
N
frondă, al scrisului în general care trebuie să instituie
o neliniște a mizelor sale, spectaculoase, contradictorii
R O
adesea. Trimiterea intertextuală la Noaptea cuțitelor
lungi, un eveniment marcant al istoriei, este evidentă.
Așadar, aviz privitorilor: ,,voi mă priviți/ cu teamă/
simțiți că se apropie/ Noaptea Creioanelor Lungi”
C
(***).
 BUCOVINA LITERARĂ 19
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

R Ă Romeo Aurelian ILIE Când predictibilitatea nu mai există.

Cronica romanului Benedictiana de Bogdan Boeru
(Editura Rao, 2022)
R A

B ogdan Boeru (născut în 1975, la Constan-

ța) a absolvit Facultatea de Drept din ca-
drul Universității „Hyperion” din București. Este poet,
atacat de un stol de corbi, împărtășind astfel soarta
miticului Prometeu, iar pentru ca arătarea sau vedenia
să fie și mai îngrozitoare și totodată și mai greu de
prozator, dramaturg, eseist, scenarist, muzician și artist descifrat, după ce este aproape în totalitate descărnat,
E

grafic. A debutat în anul 1999 cu volum de poezie Înfi- Iisus coboară de pe Cruce, se apleacă, ia o mână de
T

orate, cele patru vânturi, la editura La maison d’edition praf și apoi lasă să i se scurgă printre degetele osifi-
AMB din București. Au urmat mai multe volume de cate; apoi se transformă, cu tot cu Cruce, în sare și
I

poezii, nuvele sau eseuri, precum și trei romane: Noc- se împrăștie în praful drumului, de parcă nimic nu
turna (Editura Muzeul Literaturii s-ar fi întâmplat. Jubileus, episco-
L

Române, 2005), Șapte sute șap- pul cetății, vede în această stranie
tezeci (Editura Ex Ponto, 2017), și mistică apariție doar un semn
tradus în limbile bulgară, engleză că Hristos dorește pentru Sine o
A

și italiană și Benedictiana (Editura catedrală mai mare sau cel puțin

Rao, 2022). Asupra acestuia din extinderea celei vechi, închina-
C

urmă mă voi apleca și eu în cele te Hrisostomului. Dar Ademar,

ce urmează. seniorul Benedictianei nu se lasă
I

Benedictiana este genul de ușor convins de delirul prelatului

N

roman care poate fi și trebuie citit și caută sensuri strict militare: se

pe două planuri simultane: unul așteaptă la un atac al sarazinilor
R O

textual și altul metatextual. și ca atare dispune întărirea cetă-

Astfel, din punct de vedere ții. Finalul romanului va arăta că
textual, avem de a face cu o ficți- dreptatea a fost de partea lui, deși
une istorică cu infuzie de fantasy „scenariul” real va depăși cu mult
C

sau realism magic. Pe scurt, Bene-
dictiana este o cetate imaginară,
situată teritorial, undeva în Ori-
entul Mijlociu, iar temporal, spre
sfârșitul secolului XII, perioadă
marcată de căderea Ierusalimului
sub sarazini (acesta fiind și filo-
nul strict istoric pe care autorul
își construiește ficțiunea), aceasta rămânând cumva,
ultimul bastion al lumii creștine din regiune, fiind
protejat atât de cavalerii templieri cât mai ales de cin-
stitul lemn al Sfintei Cruci a Mântuitorului, „relicva
cea iubită a creștinătății”, care și-a găsit adăpost sub
lespezile grele ale catedralei Sfântului Ioan Gură de
Aur. Intriga romanului este una demnă de un scena-
riu de film fantasy - religios: într-o zi, în afara zidu-
rilor cetății Benedictiana apare de nicăieri imaginea
lui Iisus Hristos pe Cruce, ca și cum acolo ar fi fost
Golgota biblică. Mai mult, trupul Mântuitorului este
orice scenariu și-ar fi putut imagi-
na el sau oricine altcineva. Pentru
că ceea ce se preconiza a fi un atac
de tipul unu la unu, forțele crești-
ne și cele musulmane fiind cât se
poate de echilibrate numeric, se
va transforma într-o scenă de film
horror demn de mintea celui mai
bun regizor de gen.
Trecând la planul metatextual, putem spune că
Benedictiana este un roman profund filosofic și toto-
dată metafizic, Bogdan Boeru deschizând în paginile
sale o suită de teme din ambele spectre de cunoaște-
re. O primă temă filosofică este cea a predictibilității:
„Oamenii sunt dependenți de predictibilitate. Fără ea,
timpul devine călău, iar calendarul, obiect de tortură”,
ceea ce spune multe despre fragilitatea naturii umane
în general.
Dar adevărata temă filosofică pe care o ridică
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
20 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
autorul acestui roman, pornind inclusiv de la filonul
real al acestuia, respectiv cruciadele și războaiele re-
ligioase în general, este însuși conceptul de religie și
modul în care oamenii din totdeauna s-au raportat la
aceasta, mai exact lăsându-se vrăjiți de mirajul fanatis-
mului și al dogmatismului, și refuzând să vadă esența
mesajului divin, care este iubirea aproapelui, oricare ar
fi divinitatea despre care am vorbi: „De când își amin-
tise lucruri pe care nu avusese cum să le trăiască, înțelesese
că toți morții care îngrășau câmpurile de luptă ale Ou-
tremer-ului, de aproape o sută de ani încoace, nu fuseseră
nimic altceva decât ofrande pe altarul unui zeu al războ-
iului ce nu avea nici în clin, nici în mânecă cu vreuna
dintre religiile în numele cărora oamenii se căsăpeau cu
o frenezie bolnavă. Acel zeu de nenumit părea să își aibă
propria lui religie. Războiul îi ținea loc de liturghie”.
În ceea ce privește dimensiunea metafizică,
Bogdan Boeru mai degrabă lansează câteva întrebări
mai mult sau mai puțin retorice, cum ar fi: ce am face
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
dacă timpul și-ar ieși din sine și curgerea sa obișnuită
s-ar da peste cap, succesiunea zi - noapte petrecându-se
mult mai repede sau mult mai lent decât suntem noi
obișnuiți? Ce s-ar întâmpla dacă ceea ce noi conside-
răm a fi fantastic, ar deveni real și cele mai bizare coș-
maruri ale noastre ar prinde viață reală? Cum ne-am
raporta la noua lume în care limita dintre real și meta-
real nu ar mai exista?
În final trebuie spus că romanul Benedictiana
este unul cât se poate de complex, eu nedeschizând
aici decât câteva linii de analiză, intenționat pentru a-i
lăsa și cititorului plăcerea de a descoperi alte aspecte
inedite. Iar autorul, Bogdan Boeru a dovedit o sur-
Ă
R
A
R
E
T
I
L
A
C
I
N
prinzătoare capacitate atât de documentare cât și de
R O
sinteză și totodată o creativitate foarte puternică, du-
blată de un vocabular deosebit de vast, ce capătă pe
alocuri inclusiv inflexiuni poetice, ceea ce reprezintă
un atu în plus pentru roman și o doză de plăcere în
C
plus pentru cititor.
 BUCOVINA LITERARĂ 21
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
RECI TI RI Adrian Dinu RACHIERU Ion Horea, un „suflet vechi”
O dată cu tripticul Postume-lor (ediție în-
grijită de Irina Horea, editura Cartea Ro-
mânească, 2020), începe, de fapt, posteritatea lui Ion
Horea, un caligraf rafinat, egal cu sine, cinstind poezia
spațiului matricial; invocând, cu blândă resemnare, pe
linie pillatiană, lirica rădăcinilor și acele „timpuri de
departe”, topite într-un tradiționalism metafizic. Ofe-
rind, prin 1974, la solicitatea lui Marin Bucur, o scurtă
autobiografie sentimentală, Ion Horea, atent la „prețul
fiecărui cuvânt”, menționa, în treacăt, tributul plătit de
generația sa „în hârtii de inflație”. Avea în vedere, de-
sigur, anii proletcultiști când „tovarășii cu creioanele”,
la îndemnul lui Marcel Breslașu, porniră întrecerea so-
cialistă, declanșând stahanovismul liric. Acea biografie
„sinceră și exactă”, cum o calificase N. Scurtu, încredin-
țând-o României literare (nr. 17/2019), survola o vreme
neașezată, Ion Horea, cu tată chiabur, fiind eliminat
(1948) de la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Gri-
gorescu”. Rememorând lapidar un traseu sinuos, de la
râvna celor de-acasă, care, pe muchea dealurilor, aflau
„prețul pâinii”, ucenicind apoi la Cugir, punând umă-
rul la „întemeierea” României literare, alături de Geo
Dumitrescu, în 1968, Ion Horea fiind cel care încropea
epitaful ultimului număr al Gazetei literare. Acestui om
delicat, liniștit, greu i s-ar potrivi eticheta de eretic; to-
tuși, ancorat în tradiționalism, respirând prin dialogul
cu nume prohibite în acel „obsedant deceniu”, el, pro-
bându-și meșteșugul, face, paradoxal, figura unui ere-
tic, definitiv fixat într-o matcă referențială „demodată”,
chestionată cu tenacitate, sfidând orientările la modă.
Cu patimă calofilă, izvodind o imagistică delica-
tă, de fior elegiac, invocând o apartenenţă orgolios de-
clarată, aşezată, însă, apăsat, sub teroarea timpului, ne
întâmpina Ion Horea în placheta Cât a trecut (Editura
Ardealul, Târgu-Mureş, 2015). O carte-testament, ob-
serva Geo Vasile, reînviind un cronotop edenic sub si-
giliul grav al trecerii. Străin, cum ştim, de orice emfază
patriotardă, „poetul bătrân”, fiu al unei lumi care s-a re-
tras în amintire, transformă nopţile în „câmp de luptă”,
trăind cu „cei care plecară”, hoinărind – mental – pe
drumuri transilvane. Şi dorind, faustian, a opri clipa,
cu o detaşare care, sub ameninţarea golului, încearcă
a-şi proteja seninătatea. Dezrădăcinarea, pierderea unei
lumi (în care şi vetrele „parcă s-au stins”) cheamă în
sprijin poezia. Acea nouă recoltă de rondeluri şi sonete,
trecând în revistă o viaţă „dulce şi amară”, impunea, de-
sigur, prin meşteşug. Bineînţeles, simplitatea desenului
poetic nu poate ascunde truda. Scribul, aplecat pe foaia
„scrisă, ştearsă”, se bucură „de câte-un vers ce prinde să
se nască” şi proiectează simbolic, împăcat cu trecerea,
drumeagul de ţară, ca ultim drum, risipind definitiv ro-
iul iluziilor.
Deloc ostentativă, cultura poetică a lui Ion Ho-
rea îngăduia şi seducătoare reverii intertextuale. Era
cumva ciudat că, la bătrâneţe, de indubitabilă formulă
clasică, îndelung testată, clasicizant şi, părelnic, clasat,
Ion Horea se dovedeapermeabil şi inovativ. Dar „voin-
ţa de schimbare”, vizibilă (chiar frapantă, nota Petru
Poantă) şi în Bătaia cu aur (1979), se dovedea o ambi-
ţie-moft, zicea criticul. Sentimentalul Ion Horea, culti-
vând un tradiţionalism rafinat se încerca acolo într-un
epicism „ştrengăresc”, cu acrobaţii verbale, deplâgând,
paradoxal, înstrăinarea, acel spaţiu originar „pur”. Cum
poezia rămâne „un fragment de mărturisire” şi lumea
e pieritoare, satul transilvan, de precizie toponimică,
mai exact Vaideii de Mureş, ar fi de aflat în „mărturia
versurilor”. În descendenţă pillatiană, cinstind „poezia
roadelor”, venind dinspre amintire („cădelniţează tim-
pul prin noi ca prin biserici”), dar cu robusteţe eufori-
că, poetul, impresionant prin meşteşug şi cantabilitate,
respectuos cu înaintaşii, ne asigură că „ei rămân prin
tine”. Melosul simbolist şi lexicul ardelenesc dezvoltă
o viziune agrestă, sub pecete elegiacă, frecventând şi
parafrazând, din iubire pentru poezie, alţi stihuitori,
de felurite calibre. Ca imitator „corect” şi anticipator
al generaţiei şaizeciste, după dezastrul realismului soci-
alist, cum l-a văzut Nicolae Manolescu, bucolicul Ion
Horea îşi proba rafinamentul tehnic printr-un contem-
plativism productiv, cu „disponibilitate melică” (cf. D.
Micu).
Lirica „economiei agrare”, cucernică şi pătrunsă
de tihna rurală, îmbibată de peisaje agreste, răsunând
– totuşi – într-un chip original, părea a sigila cursul
„horaţian” al poeziei lui Ion Horea. Fără a ajunge la
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
22 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
nelinişti existenţiale şi erupţii atavice, aceasta poartă
„otrăvuri grele”; iar poetul, „tot mai în zăpezi”, ame-
ninţat de creşterea umbrei (ca în A noua elegie preca-
ră), caută rostul trecerii noastre prin lume, traversând
„noaptea de-ndoială şi putere”. Privirea jubilativă de
altădată, ancorată în orizont câmpenesc, într-un spa-
ţiu luminos, etalându-şi opulenţa, aparţinea unei sen-
sibilităţi intelectualizate, ritmată de calendarul vegetal.
Elanul primăvăratic, sentimentul verii sau melancoliile
autumnale, cutreierate de o bucurie pillatiană nu eli-
berau, însă, o senzualitate ţipătoare. Şi nici o percepţie
inocentă, căutând refugiu într-o natură paradisiacă,
virgină. Nicicând anxios, Ion Horea a privit cu seni-
nătate tragică rotirea anotimpurilor; de la etajul filo-
sofic al liricii sale, descifrăm un posibil scenariu mio-
ritic, gustând cu rafinament voluptăţile agreste. „Suflet
vechi”, poetul era potrivnic devălmăşiilor; va zugrăvi
„icoane rare”, va cerceta o lume „nebănuită”, se va
adânci în livresc, elaborând migălos, căutând fântâni
lirice nu într-un eden nefalsificat de istorie, ci popo-
sind într-o natură corectată prin cultură. Tablourile lui,
numind locurile, sunt spaţii sufleteşti; privind îndărăt,
„către timpuri neclare”, poetul descoperă ecourile unei
lumi. Evocarea e pioasă şi fabuloasă; acea altă lume îi
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
protejează spiritul, îl apără de haotismul agresiv şi te-
roarea vidului. Sortit „umbririi celei mari”, asaltat de
I T I R I
„a ceţurilor albă husă”, poetul opune vamei singurătăţii
legătura cu istoria. Pentru Ion Horea, poezia patrioti-
că nu este o meserie conjuncturală; iar istoria nu este
un pretext decorativ, ci însăşi substanţa liricii sale, re-
fuzând declamaţia. Eul liric cheamă, însă, o geografie
matricială, simbolică, gustând aromele vechimii în sa-
crul spaţiu transilvan. De o mare sensibilitate, poetul,
„cu pământ prea mult în suflet”, invocă obârşia, pleacă
R E C
spre tărâmul originar (acea „ţară dintre ţări”), cântă – la
fel ca marii ardeleni de altădată – apartenenţa şi dorul
de ţară. Patriotismul său, observăm, era fără goarnă şi
fard. Un modern, aşadar, ce se încăpăţânează să rămână
tradiţional, Ion Horea cultivă, de fapt, peisajul interior:
peisajul, s-ar putea spune, e chiar murmur autobiogra-
fic sau un loc al meditaţiei, al reîntoarcerilor. Izvorul şi
mântuirea fiinţei devin centrul lumii, apărându-ne („să
rămâi aici, să sângeri”) de „puhoirea zăludă”. Faţă de
un Ion Gheorghe, al cărui efort poeticesc ne coboară în
copilăria umanităţii, descoperind epicentrul unei civili-
zaţii, Ion Horea alunecă – şi el – într-o altă vreme („mai
dinspre amintire”), invocând peisajele copilăriei; elanu-
rile sale lirice n-au tentă recuperatoare, ci rememora-
toare, retragerea către origini aparţine unui „psalmist”
care protejează o utopie sufletească. Într-un spaţiu al
reveriei, asaltat de năluciri, Ion Horea nu face elogiul
primitivismului neguros, ci supune materia unui sever
filtru cultural. Ion Gheorghe era creator de viziuni; Ion
Horea, un caligraf împătimit, reţinut, tandru şi, în po-
fida promiselor desfătări bucolice, auster, ne propune o
poezie despovărată de podoabe, purtând cu sine unda
folclorică. Un poet care, despărţindu-se de caravana de
iluzii, cercând a afla rosturile lumii, s-a expus „cirezi-
lor de gânduri sumbre”: „şi nu ştiu ce coasă cade şi în
carnea mea se-mplântă!” (Noaptea nopţilor). Experienţă
lirică de mare limpezime, cu impuls clasicist şi caracter
eticist, poezia lui Ion Horea rămâne o reflecţie gravă,
urmărind, în spectacolul trecerii, ravagiile timpului
care „mistuie şi doare”. Vitraliu (2016) nu face decât să
agraveze, la senectute, aceste trăiri; poetul, deja clasici-
zat, lăsat „în grija morții”, citește realitatea convocând
pe cei plecați, rătăcind prin „pădurea de duhuri”, cu
numeroase parafraze și aluzii livrești.
După ce, în 1950, fusese invitat de Petre Iosif,
venit la Cugir, la Şcoala de literatură, ucenicind o vre-
me la Almanahul literar clujean, va debuta, editorial,
 BUCOVINA LITERARĂ 23
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

cinci ani mai târziu, cu placheta Poezii, funcţionând ca tre de altădată, invocând, de pildă, „rânduri de acăţi”
redactor la Viaţa Românească (1952-1964), secretar al şi „o Atlantidă agrestă” (cf. Alexandru Dumitriu) fac
Uniunii Scriitorilor (1964-1968) şi apoi la România li- casă bună cu biografismul şi cotidianitatea. Nu lipsesc,
terară, unde a fost şi redactor-şef adjunct. Dorindu-se desigur, irizările livreşti în strădania de „a mai ciopli
„întreg al acestor locuri”, cântând „timpu-nnoitor” şi un vers”. Oricum, adaptat cumva postmodernităţii,
„lumina vârstei”, precum în Coloană în amiază (EPL, dar slujind cu râvnă melodicitatea, punând în joc re-
1961), Ion Horea, pătruns de tumultul epocii, va lă- flexele tehnice (îndelung exersate), el a contrariat. Cri-
uda, „numai cu Lenin” fiind, pilda lui Korceaghin şi ticii din noul val au observat prompt că nu avem de-a
eroii treziţi din „întunericul de granit”, sub gândirea şi face cu o nostalgie strict localizată, ci cu o melancolie
„văpaia Partidului”. Chiar dacă, în ton cu alţi însufle- a trecerii, ispitită, poate bacovian, de „turma gânduri-
ţiţi congeneri, exploatând temele-standard, îşi exprima lor” funebre. Încât acest „ardelean definitiv”, aşa taxat
„bucuria de a trăi într-o ţară liberă” (cum suna reco- de Al. Cistelecan, îşi dezvăluia, ca o imensă surpriză,
mandarea lui Victor Tulbure), este evident că, în acel „suflul meridional”, invitându-ne la deambulaţii bu-
decor pauper, Ion Horea, remarcat pentru peisagism, cureştene: „E-un timp de hoinărit prin Capitală”. Sau
aducea o undă proaspătă de lirism autentic. Ca „victi- atacând, problematizant, tema scrisului, rezonând, prin
mă” (fericită) a lui Ioanichie Olteanu (care îi era văr), reîncarnări succesive, cu optzecismul (deja obosit).
poetul, un ins „scandalos de liniştit”,
de o „amenitate funciară” (cf. Răzvan
Voncu), rezistent, răzbind prin felurite
încercări, se apropiase şi de cerchişti,
acceptând versul „lucrat” şi cultura or-
ganizată. Temperamental, însă, horaţi-
anizând – constatase G. Călinescu (v.
Contemporanul, nr. 35/1958) – el face
figura unui elegiac resemnat, încer-
când a atenua lecţia dură a zădărniciei.
Şi, în acelaşi timp, observând că „ceru-
rile dorm” (v. Pădurile sunt stinse), în
răspăr cu „târziul” arghezian, încerca,
frisonat de orgoliul facerii, o replică
laică: „să potriveşti o lume buimacă-n
rime rare”. Îl însoţeşte în această trud-
nică lucrare „mireasma pământurilor
sfinte”, îndătinate hesiodic, râvnind
„o dâră de lumină”. Deşi „neguri se
I

lasă / Pe altădăţile” şi, bilanţier, aflat în

R

preajma trecerii, el pornise „către-nse-

rare”.
I

Evident, şi volumul Gravuri

T

(2013) stătea sub zodie autumnală.

Adunând, cu neostoit elan meditativ,
I

„note de toamnă”, traversând „alba-n-

E C

tunecime” în preajma poeţilor afini,

intertextualizaţi, confiscat de „patimi
cărturăreşti”, Ion Horea (n. 10 mai
1929, la Petea, jud. Mureş) se destă-
R

nuia cu sinceritate. Reveriile campes-

serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023

24 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Chiar suspectat de metempsihoză poetică, acest „Pillat

de Ardeal” (după formula lui Al. Cistelecan, de oarece BIBLIOTECA
circulaţie, respinsă hotărât de mai tinerii confraţi în- BUCOVINEI LITERARE
tr-ale criticii) vădeşte „prospeţime palimpsestă”. Încât,
în creuzetul său liric, topind, mărturisitor, prin „tran-
shumanţă intertextuală”, varii influenţe şi filiere, Ion Nicolae Silade, eon (un
Horea propunea o poezie „fără riduri”. Prevenitor, de fel de antologie), BrumaR,
pe pragul unei vârste patriarhale, poetul ne avertiza cu Timişoara, 2023.
blândeţe: „Nu duci nimic. Ce laşi, e-o amăgire”. Sau:
„închipuire-i tot ce laşi în urmă”. Iar placheta Cât a tre-
cut adânceşte astfel de mâhniri, înţelepţite de trecerea
anilor, aflând reazemul (salvator?; mincinos?) în efortul
scriptic, oricum împlinitor: „Te-ndepărtezi apoi de tot
şi stărui / Să afli-n viaţa ta cât adevăru-i / Dincolo de
Adrian Dinu Rachieru,
cuvinte şi de mască, // Şi când te-aşezi la masă printre
Emisfere de Bucovina, vol. I,
lucruri / Precum un scrib, aştepţi să te mai bucuri / De
Junimea, Iaşi, 2023.
câte-un vers ce prinde să se nască”. Văzut de unii ca un
cruciat însingurat, cu „suflet uscat”, aflând, însă, în fiece
poem „o nouă învăţătură”, mărturisitor, căutând sensul
dumnezeirii după ce şi-a domolit răzvrătirile juneţii,
Constantin Abăluţă,
Ion Horea ştia că poezia e leac. „Dualul” Bacovia i-a
Adevărul şi peria de haine,
fost poet de căpătâi, se confesa. El, un spirit „vrăjit de
Casa de pariuri literare,
natură”, rămâne un panteist, pendulând între euforie
Bucureşti, 2022.
şi melancolie. Oricum, un „primitiv” trecut prin bibli-
otecă, ştiindu-se „în tot”, apăsat de conştiinţa trecerii.
„Prin mine trece timpul ca un copil pe drum”, scrie
memorabil. Ea însăşi de vechime indelebilă, observa C.
Stănescu, poezia lui Ion Horea, imună la mode, nu se
învecheşte.
Om blând, de fibră tare, ardelenească, păstorind Constantin Abăluţă, Grafferul
onest, lungă vreme (1968-1990), treburile încâlcite din din Suedia (roman graffiti),
bucătăria României literare, „supraviețuitorul” Ion Ho- Cartex, Bucureşti, 2022.
rea, plecat dincolo (d. 5 aprilie 2019), ne-a lăsat drept
testament liric tocmai ardelenismul. Antologia O sută
și una de poezii (2017) poate fi o lectură doveditoare. Constantin Abăluţă, Grafferul

I
Doar împrejurările istorice, prin explozia generației din lift (roman graffiti), Cartex,
șaizeciste, întâmpinată euforic, au umbrit nedrept me- Bucureşti, 2022. R
ritele acestui poet, pornind la drum (debut absolut) cu
I
o proză poematică (Cosașul, în Ardealul nou / 20 iulie
T

1947), încurajat de Remus Luca. Un „suflet vechi”,

neispitit de revoluții formale, cinstind satul transilvan
I

într-un cald elogiu elegiac, cu accente meditativ-religi-

E C

oase, întărite prin variațiunile pe tematica trecerii, întu-

necând bucolicul, reprimând jubilația, vădind oboseală Constantin Abăluţă, Lucrurile
existențială, Ion Horea rămâne, într-adevăr, cum nota oamenilor, Casa de pariuri
Ion Pop, „cel mai tradiționalist” într-o lume „bolundă”, literare, Bucureşti, 2022.
R

exprimând – fără emfază – ardelenismul.

serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023

 BUCOVINA LITERARĂ 25
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

P O ES I S Marcel MUREŞEANU Micul rege

3. Lapidarium
Am în mână o piatră albastră
cu vinișoare albe. Este viața mea.
Am în mână o piatră albastră mai mică
și apoi altele, din ce în ce mai mici,
cu vinișoare albe. Ele-s viața mea.
1. Micul rege părăsește locul faptei Am în mână o piatră albastră
cât un iris de nisip.
Cred în Metafora Supremă Ea la fel este.
și-n derivatele ei! Ea este Mâna Unică Apoi nu mai am în mână nimic.
a lui Dumnezeu, cu care binecuvântează Cuprinsurile. De abia acolo e viața mea.
Cu degetele ei sculptează gândul, ea pe toate le face.
Cu degetul mare ține haosul în frâu,
cu arătătorul ne spune încotro să nu mergem
și atinge coapsa misterelor,
cu mijlociul ține cumpăna și-i dă atâta avânt
cât să nu se ciocnească sferele, 4. Umed și curgător
inelarul e arcul de triumf pe sub care trec
cocoarele spiritelor și se logodesc cu pământenii, De ultima ta zi ai mare nevoie.
iar cu degetul mic semnează Actul de Abdicare Ea va fi și capacul butoiului
din regatul sufletelor noastre republicane. în care te vor închide și unde
vei supraviețui de acum înainte,
într-un întuneric umed și curgător!
Pregătește-te! strigă Celcemăiubește.
2. La Rodos Simțurile îți vor rămâne afară
(ia aminte!) și se vor învârti
E maratonul fluturilor, în jurul tău ca niște câini credincioși,
mulți au rămas în urmă, până îi va cuprinde boala uitării.
mulți au murit pe drum Ce-am făcut pentru o pedeapsă atât de mare?
ochii loc mici s-au închis, vei apuca să întrebi, dar Celcemăiubește
goi de imaginile zborului. plânge, are ochii roșii, nu mai aude,
Priviți de sus, culorile lor amețesc nu vede. De unde atâta dragoste?
toată făptura. Ca niște minuscule flori, vei mai zice.
sufletele lor încolțesc în văzduh. Și-atunci mă va certa: unde dragoste nu-i
La sosire, cârduri de păsări flămânde nimic nu-i!
așteaptă câștigătorii. Apoi, va pune capacul și îl va strânge
Numai fluturele Cap de Mort, din răsputeri!
Vânzătorul, va rămâne în viață.

serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023

26 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Împrieteniți-vă cu pisoii lor!

5. Se mai limpezesc apele În vremea asta mâțele înaintează triumfal

I S
și-s mândre de menirea lor.
Cerul face stele. E ora la care face stele. Sigure pe ele, mătură asfaltul cu pântecele.
Cele trei fețe ale timpului sunt trei insule. Stăpânii stau ca pe jar.

S
Pe ele le leagă trei poduri. Moașele pregătesc scutece curate
Pe poduri nu trece nimeni numai doctorii nu se grăbesc și lenevesc

E
și-s făcute pentru când se vor îndepărta insulele. lângă languroasele lor iubite.

O
Cele trei se atrag și se iubesc,
pe ele cresc plante, animale, duhuri
și gânduri. Pe țărm sunt paturi curate 8. Și totuși pasărea feroce…

P
și mese întinse și ceasuri atârnate
de pereții cerului. Eu cânt după ce cântă pasărea,
O lumină joacă într-un picior cântecul meu este doar umbra
între cer și pământ. Niciodată celui din gușa ei! Pasărea cântă
nu vom călători pe doi cai și nu vom vedea pe lună și pe soare, pe foame și pe sete
cu doi ochi! cântă ea. și niciun plâns nu se strecoară în cântarea ei,
care la toți se împarte fără a se termina.
Eu cânt de mila mea și a celorlalți,
6. Dincotro bat toate? iar muzicile mele răscolesc cenușa
și îngroapă și mai adânc oasele morților.
Și ce va face lumea fără ochii mei Pasărea stă pe cuibul ouălor sale
și ce va face fără auzul și fără pipăitul până aude piuitul.
și fără mirosul cel subțire ca fusul Prostul de om tușește când cântă
și fără puterea de a gusta din toate? și poartă brățări de cătușe.
Ce lume va fi aceea?
Cum se va coace zmeura?
Cum se vor zbengui sunetele? 9. Ea
Cum vor duela ierburile?
Cine va naviga printre tenebre? Aveam o drăguță pe care o chema Ana.
Și-atunci, lasă-mă să-mi strig neputința Ea era micuță ca o turturea,
în zilele care ne-au mai rămas unduioasă ca un norișor
și să nu cred că trebuie și gânditoare ca Floarea Soarelui.
să ne schimbăm Creatorul. Apleacă-te peste gard! mă chema Anișoara,
Unde e moartea care vrea iar eu mă aplecam și-mi dădea
să ne învie? o sărutare fierbinte.
Vezi cât sunt de miloasă și cum sar
de să mă prăpădesc după tine?
7. Parada surâdea drăguța mea bună,
pe când eu mă topeam ca lumânarea.
Se va instala până la urmă o utopie erotică De unde ai învățat minunile astea? o întrebam
nu avem cum s-o ratăm! Trece strada și îngenuncheam în poala ei.
convoiul de pisici gravide, miaună puii în ele, Îngerul meu m-a învățat toate cele
de la ferestrele gangurilor șoarecii de care el n-a avut parte!
simt mirosul dușmanului. În vreme de secetă ne vedeam mai rar,
Nu-s decât niște nefericite, zic mamele pentru că ai ei o trimiteau
micilor guzgani cenușii, se duc la maternitate. după ploaie.

serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023

 BUCOVINA LITERARĂ 27
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

10. Bucură-te, nebunule

Prin mintea mea
trec convoaie lungi de refugiați
tăcuți și cu tălpile goale.
Dar nu sunt convoaie
de azi sau de ieri,
ci de mult mai demult.
Ele tot trec, deznădejdea
le mână, iar când
va ajunge ultimul aici,
voi fi în el și-ți voi face
un semn cu un trandafir
roșu ca focul!

11. O vor zidi

Ce strânge în pumnul ei o femeie?
Tristețe și ură! veți zice.
Ce ține în pumnul ei o femeie?
Dragoste și fericire! veți zice.
Și iarăși vă întreb: ce ține strâns
în pumnul ei o femeie?
Iertare și credință! veți zice.
… Pe când ea nu ține
decât petalele ofilite
ale apusului și ultima scrisoare
a cocorului care nu s-a mai întors!

12. La o leghe de Florența

S

Și l-a întrebat Domnul Te-ai arătat în visul lui, i-ai vorbit.

pe Apostolul Său: ce caută Și ce i-am spus? s-a mirat Domnul.
I

acest idol măreț, din marmură L-ai tras spre Tine și i-ai poruncit:
albă, frumos și cu ochii blânzi Leonard, să nu faci niciun idol
S

pe câmpia lină și verde a Toscanei? pe câmpia cea lină și verde a

Florenței!
E

Cine l-a făcut?

Și a răspuns Petru: Leonard, Doamne! Și atunci el de ce l-a făcut?
O

Și de ce seamănă atât de mult cu Mine, E îndărătnic, Doamne!

că Eu fața nu Mi-am arătat-o E om!
P

nimănui! a zis iarăși Domnul.

serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023

28 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

= Regizorul mut = Nicolae COANDE

I S
S
E
O
P
Toată noaptea acestei vieți Innuendo
Toată noaptea acestei vieți am plutit pe ocean fără țintă Acum nu-mi amintesc cum ne întîlneam în zilele de vară
Suflete fără lampă cine o să vă salveze vreodată Cînd nu existau telefoanele personale
O singură barcă toți vor să treacă dincolo Doar străzile pe care mergeam
Nimeni la vîsle copii fără brațe întuneric pînă la capăt La orice intersecție dădeai de un poet sau de o carte
O singură voce conduce cursa nu este niciun catarg fără pretenții
Niciun țărm nu se vede darmite să-l atingi Somnambuli cu ochii deschiși la amiază
Stelele din depozit pariază pe viața cealaltă Cu o singură bere in față
Nu ar trebui îndepărtată această posibilitate Și niciun plan de viitor
Toată liniștea acestui pămînt adunată într-un căuș Speranța de viață cea mai scăzută în Europa
Apa de ploaie dorită de condamnați  Frunțile libere și buzunarele goale
Toți gîndim același gînd umed Cărțile împrumutate în grup
Toți dispărem în aceeași secundă Puhoiul viitorului nu ne interesa
Atunci gîndul este cel bun. Azi are fiecare biblioteca lui nevasta
Atunci de ce sîntem aici? Și niciun gînd pentru celalalt.
Sîntem toți morți și uite încă vorbim.

Gardul
Sînt campionul care n-a ajuns campion.  Rău de Românie
Învingi cu inima nu cu pumnii Nu îmi place România lor. Viața ei de moluscă.
Dar cîteodată îți trebuie pumni tari Nu îmi plac miliardarii ei falși. Banii lor calpi.
Iar inima singură nu poate sări un gard unde Nu îmi plac judecătorii ei severi. Sentințele lor triste.
Dincolo te așteaptă raiul Nu îmi plac oamenii ei secreți. Secretele lor dure.
Deseori dincolo nu este niciun rai Nu îmi plac oamenii ei cultivați. Nu cultivă decît dispreț.
Doar o grămadă de pietre chiar îți trebuie pumni tari Poeții ei turnători. Tot ce-au turnat. De-ar ști mamele lor. 
Iar cînd una din pietre deschide un ochi Nu îmi plac popii ei afumați. N-a mai rămas nimic
Înțelegi că pietrele au fost cîndva fețe de oameni neafumat.
Care n-au ajuns campioni Geamurile ei sparte. Au spart tot ce se putea sparge.
Și atunci asta necesită refacerea forțelor Nu-mi place că toți vor o viață mai bună și emigrează
Alți pumni din ce în ce mai tari din proasta asta.
Alte inimi din ce în ce mai dornice să piardă Nu-mi plac cei care mai rămîn pe aici.
Alte fețe din ce în ce mai împietrite. Nici nu știi ce e mai bine – să rămîi sau să pleci.
Alt rai dacă îmi este permis. Nu-mi place că mă tot gîndesc la șoarecii
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
 BUCOVINA LITERARĂ 29
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Din grădina noastră națională. La pisicile care nu-i Călătoream doar noaptea cînd numai stelele sînt
mai mănîncă. de încredere
La copiii pitici pe care îi cresc ăștia de la o vreme. Să nu apleci urechea la vorbele omului
La poveștile scrise pentru roboți. La cititorii Dar cum să te ferești istoria e plină
tot mai debili. Noaptea Cuțitelor Lungi
Măi, citiți dracului ceva! Noaptea ca Hoții
Muzica ei populară teatrul ei ieftin mallurile Noaptea Iguanei
pline de grași. Și tot ce-i mai trece prin cap unui regizor mut ca mine
Sărăcia ei pe o sută de ani festivalurile ei triste. Fără operator fără scenariu fără actor principal
Decorațiile ei false. Jegul din cancelarii. Dar mai ales fără Ava Gardner cea prețioasă
Chiar nu îmi place ce gîndesc despre ea. ochii ei limpezi
Dar trebuie spus asta. Ca două bobine de film mut fără sens o lume
Nu mai am dinți în gură dar trebuie să spun asta. fără scenariu
Orfeu cu limba tăiată un cocoș fără cap călător
prin infern
Cu George Banu la terasa Bulevard Cu inima cît un purice
George ar fi împlinit 80 de ani pe 22 iunie Un cîntecel îmi călătorea prin sîngele vesel:
„Curajule, nu ai putea găsi,/ O nouă casă
Astăzi m-am întîlnit cu George la terasa Bulevard pentru-a locui?/
Sau mi-am dat întîlnire nu mai știu Nu doar în pomu-acela auriu/ Ci-n sufletu-mi
Aici am băut noi cîteva beri el doar una înfricoşat şi viu.”
În vara cînd și-a donat arhiva bibliotecii locale Mai mult mort decît viu.
Nu o dona mă rugam de el în gînd nu fă asta
cît timp trăiești
Dar el nu mă auzea cu Parisu-n urechi Regizorul mut
Nu te desparți de tine cît trăiești Azi cînd am cerut două baghete cu semințe de susan
Dar nu auzea De la mica brutărie din colț
Un cherubin din ghips privea amuzat efortul meu M-a servit chiar Elisabeth Moss actrița
cu ochii din Povestea slujitoarei
Apa clipocea în bazine vizavi de muzica înceată Filmul după cartea doamnei Margaret Atwood
de la filarmonică O lume unde Dumnezeu vrea copii de la săraci
La drept vorbind de acolo nu se auzea un sunet Pentru a-i dărui celor care conduc
Filarmonica verii nu se aude doar se trăiește se bea Dar nu pot face copii.
Scrisul lui George se pregătea să se mute De ce ar face Dumnezeu asta?
Am comandat încă o bere și am tăcut supărat. Ochii ei verzi nu mi-au răspuns
Băutorii de bere sînt lași. Atunci cînd îmi punea baghetele în punga de hîrtie
Dar mi s-a părut că împacheta pentru mine tainic
S

Doi copii ieșiți atunci din cuptor

Limitele progresului prevăzute de lege Să-i duc de acolo să-i scot din casa unde copiii
I

„Am șchiopătat cu toții în direcția zilei de luni” Se vând cu semințe de susan auriu
S

Bohumil Hrabal Mi-a dat frumos restul

Și a luat o nouă comandă de la cineva
E

Dar era tot luni cînd pornisem iar după o săptămînă Care a cerut o pîine obișnuită
Am simțit că nu progresăm nici măcar în În lumea noastră obișnuită
O

Limitele progresului șchiop prevăzute de lege cum Unde copiii se nasc și trăiesc fericiți
glumea Haśek Până la adînci bătrîneți.
P

(Vezi bine nu de glumă îi ardea lui)

serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
30 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Evita
În răspăr cu viața asta plină de taxe și suburbii Iisus la ibric face minuni
La sprint acolo unde nu te așteaptă nimeni Cuțitul împlîntat leagă iubirea
Părul tău pampas pe unde s-au filat cuțitarii Pe el trece sîngele nostru împleticit
Un lasso pentru nopțile când nu ești iubită Ca trenul suspendat de mare viteză
Să prindem luna și s-o punem în carafa de ceai Prin cel mai frumos cimitir
Nisip sub șolduri grenade pe sînii gaucho Oase atît de albe portice
Rujul albastru rinichii din lacrimi perfecte Ferestre carcase de porci
Sete la vaticanul de dimineață Mamele noastre întinerite de așteptare
Cardinalii te invitau la cafea Lumînări obosite pe Calea Lactee
Sufli în ele la mulți ani noapte bună.

S
I
S
E
O
P

serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023

 BUCOVINA LITERARĂ 31
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

I S
S
E Doru Mihai MATEICIUC Adevărul despre cuvânt

haikai (XXI)
O

ghicește zborul
în fiecare pasăre
P

care doarme

În bătaia vântului
Tir
lumina noastră cea de toate
Azi ești săgeata zilele
Nu vrei să știi zace obosită la umbră
Cine ține arcul
deși închis
acest canar se visează
clepsidră
doină nouă (IX)
cine îndrăznește să rămână
orice femeie are drept
un bărbat care i-a distrus viața în bătaia domoală a lumânării
un bărbat care i-a luminat viața
un bărbat care și-a pierdut viața doar poetul vede sângele
lucind a oțel
îmi întreb umbra când trestiile se înclină
dacă mă merită
și nu femeia
anti bellum
„mă duc mă duc
sub frunza de nuc în muzica armelor voastre
să mă usuc” ne vom ridica vom cânta
nu vă fie teamă
ne vom ridica și-apoi vom muri

haikai (XXII) însă mai întâi dorim

un pahar cu apă adevărată
deasupra limbii există
un echilibru secret apa ne sărută apa ne usucă
în adâncurile căscatului apa ne îneacă apa ne plutește
apa potolește apa-împerechează

serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023

32 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

apa domolește apa cântăcește

nu citesc ce nu se poate citi

I S
noi știm toate acestea. promitem
să murim liniștiți numai eu singur
dacă ne dați nu te pot avea

S
un pahar cu apă adevărată îmi las lacrimile
în ochii tăi

E
O
pleacă. nu spune nimic
remember voi cânta ca o lebădă neagră
încolăcită în tăișul

P
odată demult cu toții aveam lumii oglindite pe lac
bujori în obraji

visul speranța iluzia nesomnul despre singurătate

mai tari decât viața păream
din nimic am început a vorbi mă simt sfărâmicios
și nu ceream nimic nu cerșeam între palmele tale
tu vrei să modelezi cântecul
odată demult cu toții aveam întâiului bărbat învins
bujori în obraji
vrei să arzi în cuptor
nici aerul nu se mărturisește pe sine copacul despuiat al tăcerii
nici eu nu mă spovedesc în oglindă în care mă ascund
ninge cu cenușă peste ochii lipiți fâlfâind pentru nimeni
lipiți cu cenușa strămoșilor de sute de ani
cine să mă linșeze
odată demult cu toții aveam cine să mă dreseze
bujori în obraji „arbore liber sunt
ură eternă asfaltului cuvânt”
ce nu vezi făptuiești legiferezi
totul pare perfect
într-o cocă rotundă
nimeni nu mai evadează de-aici
patriotică altfel
făcută sul
odată demult cu toții aveam
umbra mea
odată demult cu toții aveam
oprește refluxul

în spirit de haiku (XXXIII) sângele meu

un solz de pește
zăpada fierbe sub ninsoare
ascunde pescarul obosit
poți să-ți rostesc numele adevărat
cerul încurbat
iubito
respiră prin păsări

serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023

 BUCOVINA LITERARĂ 33
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

din fagurii verzi sunt chihlimbarul închis

ai unei frunze în rășina fierbinte
șarpe fumegând. înserarea a amintirii tale
val ultim nuntă promisă

„sângele meu îți spală picioarele

sângele meu îți încolăcește tăcerea” pasărea Phoenix bea o bere
nici o femeie
nu te va salva
nu există cuvânt s-o ademenească fă-mă celebru! îi ceri

în acest ac de cravată „acum. la vârsta asta

femeia perfectă îmi spui”
s-a născut pentru a străluci femeia ta e terminată

în ea există o alta care trăiască berea!

s-a născut pentru a umili până și berea
inima mea zdrențuită sub coaste se termină în fiecare zi

ce reptilă poți fi ho ho ce reptilă

Tu, umbra mea

mirare cu cerneală poți uimi zăpada
tu carnea mea sfâșiată
de ce m-ai trezit? tu umbra mea pornită din gât
sărutul tău drept țurțuri sângerii
îngheață păsările în zbor
ați supt până și
lipitorile din bălți
sunt atât de singur
amintiri în nămolul vorbelor

într-o săptămână tu carnea mea sfâșiată

plină de duminici tu umbra mea pornită din gât
pereții netezi ai secetei
S

actorul vieții tale ești tu

un rucsac. două sacoșe ascund lacrimile acestui pământ
I

duci pe umeri
S

minute. bule papale. caravele

cioburi cad în palmele goale despre poesie
E
O

femei schițate umbra condorului mereu

pe un lac înghețat de atâta hârtie ceața infinită ascunde
P

lacrimi cristalizate. egale soarele crud

serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023

34 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Ecuaţie în aşteptarea unei necunoscute Dan Bogdan HANU

I S
(amprentele unui poem dispărut)

S
E
O
P
*
sinceritate, geometria ta clară ca o vitrină incasabilă. sigilată etanş.
în jur, aceeaşi şerpărie a vizitatorilor. dincolo, misterul doarme cu botul pe labe
şi privirea abia mijită, fixă. îmblînzit, în pustietăţi rescrise digital.

*
ochiul larg deschis, acoperit cu o anume gingăşie absentă. de boală,
o lentilă vie. altfel, cîndva am predat şi eu discipline la firul ierbii
şi m-am făcut înţeles cam cît ţi-ar lua să vezi cum creşte iarba.

*
nimic din carnea mea de debut, nu mai este acum. sintaxa, prozodia,
ereditatea narativă, tropii, avatarii, ţipenie. puţine femei i-au trecut pragul şi s-au cernut prin sitele ei. doar aura
i-a rămas, aura ei de topoi. topoii vechi şi noi.

*
orice biografie este meserie atroce, face ferfeniţă onoarea locului de unde a plecat.
descompune pînă recompune. orice biografie schimbă sîngele din temelii, rescrie pînă la transfuzie mortală. aşa să
ne ajute Dumnezeu. cu mîna Lui, ce scrie.

*
alunecat în interstiţii, acolo unde ereditatea e rătăcitoare rizomă şi, mai departe,
calea o ştii, e simplă. trafic fotonic, ilustră orbire anonimă. pînă ce distanţele se imprimă şi se topesc în ţesuturi.
estimp, psalmodiezi ceva despre coerenţa lumii.

*
pacea numerelor mari aşterne-se în golul dintre rînduri, să-l facă nori de vată
în care dorm, neştiind unele de altele, obiecte tăioase. cum în lut se-nnoadă răsadurile. şi peste preaînfierbîntate
frunţi, pacea numerelor mari.

*
cadranele au fost sparte, metafora e-n şomaj, timpul, marele angajator colectiv,
e-n implozie. aferim trădărilor noastre, aferim tăcerilor noastre,
aferim numelui nostru pribeag! astfel începe orice numărătoare inversă.

serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023

 BUCOVINA LITERARĂ 35
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

*
scăpărătoare ca limba marelui donator de umbră, soarele. amprenta ei despletită botează apele. umbra maestrului
de lumini, în şpagaturi abisale între o stradă şi alta. o poveste al cărei capăt rămîne, ca orice artă ascunsă, fără
cuvinte.

*
se aşternea o noapte fără urme, cu arme smulse din somnolente panoplii,
o noapte ca o ţară de reeducare colectivă, o noapte veştedă,
ca frunza numită Ofelia, adormită, întinsă pe ape, o noapte cu mari dioptrii,
o noapte ca un scut. om fi deasupra? om fi dedesubt?

(noiembrie 2019/ aprilie 2020)

Adrese stabile (imperiul străzii)

*
Bubu. nu acea formaţie argentiniană, cu tragismul ei invaziv, de orchestră dirijată de moarte. Bubu, deja bătrîn,
încă din vremea cînd făceam lobby pentru a fi naturalizat pe o treaptă incertă, superioară însă, oricum, celei de mai-
danez sadea. la magazinul de Metalo-Chimice, pe Uzinei. în cîţiva ani (2013-2018) de senectute lentă şi îndesată,
reuşise să ajungă un brand al locului. magazinul vindea sub pseudonim, „La Bubu”. poate că litera face legea, dar
spiritul sfinţeşte locul. şi, de multe ori, vinde marfa. Bubu, un vălătuc pe picioare de gazelă, a parcurs pe neştiute
etapele devenirii zen. fără stagii şi avataruri chinuitoare. în traseele sale repetitive, ca desenul unei mandale astrale,
aceleaşi segmente de străzi, aceleaşi treceri de pietoni, ca nişte pilule luate la ore fixe. pînă şi moartea de care a avut
parte, a fost zen. nu strivit sub roţile vreunei maşini, aşa cum scrie în cele mai multe contracte de deces pe care
moartea le semnează cu ochii închişi şi gîndul în altă parte, cînd e vorba de maidanezii bătrîni. o stare reziduală, re-
cesivă, prin care natura încă mai scoate capul în plină ciorbă a civilizaţiei, cum iarba răzbate printre plăci de beton.

*
cîinele din Petru Rareş. nu i-am ştiut niciodată numele, dintr-o neglijenţă spre care adesea îţi dă brînci obişnuinţa,
de cite ori te trezeşti în afara ei şi auzi voci cărora nu le poţi distinge purtătoriii. îi spuneam Bălţatul. dar, de cele
mai multe ori, aveam în minte un colţ de trotuar, pe o stradă, nu un nume. un uriaş somnolent, ca un vulcan stins,
un deus oţios, a cărui privire, de cite ori îl trezeam, uşor injectată, ca o lavă care începe să cristalizeze, parcă te ruga
să-l laşi mai departe în pace. înţelegeam, îndepărtîndu-mă, că letargia e cel mai eufemist şi mai elegant mod de a
fi în lume şi totodată, în afara ei, fără ca asta să deranjeze sau să panicheze pe nimeni. la puţină vreme după ce a
murit, lovit de una dintre maşinile sub care s-a nimerit să se adăpostească, într-una din acele veri tăvălug, am urcat
S

panta leneşă şi îngustă şi am trecut prin dreptul acelei străzi şi am aruncat o privire în lungul ei, pînă undeva, în
locul unde cotea domol spre stînga, părînd a încolăci ceva neclar, poate un vis, ca şarpele la vremea siestei. am văzut
I

o lumină care cădea nefiresc pe faţade, pentru ora şi începutul acela de toamnă, o lumină intensă, neştiind nimic
despre ea însăşi. o boală care stă să biruie corpul. o erupţie aurorală într-o caroserie uzată. m-am gîndit că lumina
S

aceea era viaţa pe care ar mai fi avut-o de trăit. o oră mai tîrziu, la întoarcere, am privit din nou strada, totul se
E

reaşezase, umbra îşi recîştigase demnitatea şi teritoriile, nimic neobişnuit.

O

*
pisica neagră, cu coadă stufoasă, mereu acolo, în dreptul ferestrei înguste, spre stradă.
P

a casei vagon, un text ilizibil, galeria lungă spre un abataj de cărbune. pisica e singura hieroglifă limpede, ar fi o

serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023

36 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

greşeală să încerci să reţii numărul casei. întreaga ei istorie stă în trupul cabrat al pisicii, acolo se încheie. deşi, în
curtea aceea mai sînt şi doi cîini. unul foarte mare, ca un leu abisinian, bătrîn şi tot mai retras. latră foarte rar,

I S
parcă jenat că trebuie să abdice sporadic de la înălţimea sa aristocrată, ca să confirme ceva de prisos. mi-aş dori să
mă răstorn într-unul din şezlongurile ce apar vara în curte şi, cu ochii închişi, să-mi trec degetele prin coama lui.
visînd la lei, iar el, luîndu-mi braţul drept o ramură lăsată, aspră şi răşchirată, de acacia. pentru asta însă, ar trebui

S
să aştept o altă viaţă, între timp, prea ocupat s-o plătesc pe aceasta. o viaţă în care să-mi propun mai puţin şi să fac
mai mult. răbdare să zicem că s-ar găsi, răbdare e atunci cînd umpli timpul cu rugăciuni şi aştepţi să vezi, poate iese.

E
de obicei, doar devine mai transparent, timpul…dar asta nu înseamnă că desluşeşti ceva clar mai departe. altă viaţă
nu se arată. poate doar cealaltă, aşteptînd, la pîndă, ca un leu ascuns printre înaltele ierburi ale savanei. precizie şi

O
manie de lunetist, însumate în aşteptare, mi-ar fi de-ajuns.

P
*
am răbdare, iar despre ea se crede că ar fi cel mai de încredere fel în care dragostea priveşte în viitor. un antemergător
al ei, un întăritor, un vehicol însoţitor, un ascensor? uneori, însă, se dovedeşte a fi doar un aconto strecurat de un
străin, care adesea aduce cu diavolul, în cutia poştală, o mandală abisală. ei nu mai sînt. la adresele lor, locuiesc mai
departe eu. cînd nu mă aflu acolo, îmi reuşeşte chiar să locuiesc la toate deodată. e destul să mi-i amintesc, ca să
ştiu unde sînt. de cîte ori trec prin dreptul lor, mă întreb şi primesc acel semn de încuviinţare şi merg mai departe.
am închis ochii, m-am lăsat pe spate şi am inspirat adînc…o, Doamne, aş putea fi un tiran, unul de care, în sfîrşit,
istoria să nu rămînă dezamăgită, nici după milenii. ce sfîrşit mai bun pentru unul care a mîngîiat talazuri de cîini, în
aşteptarea acelei femei. cîtă răbdare să încapă într-o viaţă de cîine, măsurînd, an cu an, cît din şapte în şapte ai omu-
lui? şi femeia s-a arătat, m-a mîngîiat ca pe un cîine şi a trecut mai departe. apoi, doar străzi, luminate de undeva,
din spatele orizontului, ca de tresăririle unor focuri bengale. un orizont nedesluşit, pe care nimeni nu l-a văzut, căci,
la capătul străzilor apar alte, mereu alte străzi. iar, cu cît se apropie, lumina scade, la picioare nu mai rămîne nici
ţipenie de umbră, nici îndurare, e aproape o baltă de beznă. străzi deschise, mai departe, în alte străzi. prelungite în
aceeaşi lumină, nemişcată, pînă se fac una cu viaţa. şi atunci femeia începe să povestească, de parcă ar pune lumina
aceea care văruieşte pe dinăuntru, în versuri şi ea i-ar urca în voce. şi vocea ei se arată, cascadă cu ieşire la orizont…

(ianuarie 2019/ 15 iulie 2020)

Osuare, între-tăceri în următoarea e prăpăd şi violenţă

de cîte ori îmi ridic mîna ea nu mai ajunge la gură
şi femeia lasă capul pe spate închide ochii şi capul femeii undeva în spate
ca şi cum ar pune punct lumii sau i-ar vedea centrul eclipsă de soare şi străzile trec una într-alta
prin dioptriile inimii se întrepătrund rostogolite pe pante
şi întreg oraşul începe să curgă sar una peste alta ca şi cum ar simula o încăierare
pe terasele ferăstruite în relieful devenit parcă adresele şi chiar convingerile celor ce locuiesc
dintr-o dată abrupt la una sau alta dintre ele se amestecă
aşa cum nimeni nu-l văzuse pînă atunci e o imensă baie de aşteptare
să se reverse ca făina scăpată dintr-un siloz înăuntru în spatele geamurilor aburite sau doar
cînd brumată cînd roşietică bandajate în ceaţă
după poziţia soarelui sau după înălţimea clădirilor femei aşezate într-o rînă se arată
după temperatura aerului nu par să bage în seamă nimic
sau poate după puritatea acestuia plutesc într-o nelinişte apoasă se ciocnesc de trecut
granule perfect egale minusculi meteoriţi se rotesc în caruselul său pînă la fumigaţie
şi oraşul e un mozaic de efigii prin care mijesc abisuri mişcările lor par a descîlci ochiurile unui năvod
o prăvălire o ştafetă de ecluze acelaşi năvod cît răbdarea Penelopei
dacă într-una e foamete şi absenţă, lente mecanisme de iluzionare în masă
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
 BUCOVINA LITERARĂ 37
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

pe care cineva nedesluşit le răsuceşte după şi mai dimineaţa prelungă

de nedesluşit scheme intrată ca un fiord îngheţat
iar undeva în spate capul femeii se înroşeşte pe cer în stîncăria austeră a după-amiezii
conturul îi este aproape incandescent la început apare ca o simplă comunicare de stare
pentru că nici soarele nu arde degeaba fumul care urcă anunță drumul care coboară
chiar dacă lumina pare o amintire dintr-un ospiciu o versiune a mea adusă la cunoştinţă
unul din acele ospicii unde pereţii nu vorbesc răbufnind subit din melasa memoriei
nu păstrează urme de lovituri încercînd s-o privesc pe dinăuntru
şi nu pentru că s-ar îngriji cineva să fie văruiţi îi observ minuţios osatura
şi capul femeii e aceeaşi tăcere acoperind soarele textura
doar o mare tăcere o tăcere somnolentă aşadar ţesuturile
poate lăsa atîta distanţă între soare şi oraş articulaţiile
şi genele răpăind stins ca nişte artificii îndepărtate și un sorb se arată un abis într-atît de clar
ochii începînd să se întredeschidă mijiţi încît nu poate fi decît (o) ficţiune
şi e un dialect al destrămării o renunţare la concentrare a cărei inserţie reală
la cruzimea aceea opacă ireproşabilă de monolit dacă există
în care nu încape nu poate locui decît o pace e dizolvată în substanţa ei
fără ferestre şir de vertebre aşteptînd animalul
o pace fără însuşiri torentul de carne
în sfîrşit scrîşnetul acela încolţind dinăuntru simţurile în zori înceţoşaţi
ca şi cum cerul însuşi ar frîna între două vertebre
ar renunţa după îndelungi hărţuieli (18.11.2020)
să mai fie acel azil al privirilor pierdute...
şi se arată prima intersecţie nemetaforizată
un nod de umbre osuarul unui mare asediu
odată ce degetele se îndepărtează de tastaturi
sau se dezmorţesc limpezi abia ieşite din somn

(9-10.09.2020)

Cuirase în zori
dimineţi cînd sînt atît de lent
ca şi cum aş încerca să mă imit/ ajung din acelaşi trup
în acelaşi timp
într-atît de lent
S

ca şi cum m-aş urmări dintr-o amintire îndepărtată

iar la celălalt capăt al ei ar fi altcineva
I

o fizionomie speculară
şi dacă privesc în oglindă
S

trăsăturile se tulbură
E

într-atît de lent
ca o maree de melci
O

cînd ploile ţin

pînă ei rămîn singurii locuitori ai lumii
P

serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023

38 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Poeme Ana PARASCHIVESCU

I S
S
trec printre pomi înfloriți mașini

E
avioane pietoni

O
și e liniște nu se mai aude vuietul orașului

P
parfumul pomilor înfloriți
vântul mișcă celofanul celofanul foșnește
câteva clipe în ușă de dimineață
nu mă enervez nu țip sunt calmă explorez
și primăvara cu pomii albi
verbul a face îl uit pe a fi
verde impresionism live
într-o zi voi avea 73 de ani și mă
și gânduri în care sunt un om revoltat un om împăcat
voi gândi că a fost frumos
ți-am strigat din inimă
te vei naște în mine
te-am crezut
te voi prinde de mâna stângă mă
dacă mă certam cu tine poate eram mai fericită
voi apropia de tine și vom dansa
poate eliminai bondarii și albinuțele de
mai sunt 18 ani până atunci
pe ulița mea din casa mea din mesajele mele
mi-e dor de dansul meu cu tine
dacă nu credeam că toți oamenii sunt buni
într-o zi de aprilie 2040
primăvara nu mai era un tablou
te văd atât de bine
era o zonă un drum niște tapet cu flori incluse
îți încălzesc o cană de lapte
un card cu un pin simplu acces
și plouă peste prunii și vișinii înfloriți
nelimitat la internet o mușama care nu ține seama
e o amintire pe care o voi uita exact atunci
de sezon
până atunci citesc și țin minte
sesizezi durerea ironia sau doar necredința
suntem doi oameni care se așteaptă
și nimic nu e mai frumos decât o rază de
soare care îmi trece prin păr
decât un corcoduș înflorit
de ce am sperat că tu sonată înainte de Paște
e doar răsfăț
durerea ca răsfăț sentiment de nișă e un singur adevăr
de firidă de primăvară vreau să-ți iau brațele și să alerg
de sânge închegat împiedicându-mă în aer
în ziua aia în care tata a murit stai pe buza mea într-un cot
Tu m-ai privit și am știut nu știu să mai existe altceva în afara ta
poate doar lătratul câinelui vecin
la stelele clare din seara asta
știi multe constelații
poem SF ai face una nouă pentru mine
azi nu fug de noi
scriu pentru că e primăvară și plouă
mă țin bine un picior pentru fiecare inimă
un timp plin de nuanțe și de păstrăvi aurii
a mea e un ghiveci cu petunii și alt ghiveci cu petunii și
spăl geamuri ca să uit de frică
alt ghiveci cu petunii și alt ai ghicit am numai petunii
găsesc justificări pentru fiecare acțiune
ce e inima ta dacă nu un teren de fotbal
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
 BUCOVINA LITERARĂ 39
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

e o impresie am învățat să
vorbesc atunci când te-am întâlnit
erai plictisitor nu ziceai nimic e pentru tine ce naiba
cine l-ar iubi pe bărbatul acesta
niciodată niciodată niciodată deschid televizorul la fix
așa se spune în povești de 3 ori ca să am motiv să-l închid la loc
a mai zis cineva ceva despre niciodată aceeași pisică neagră traversează strada
dacă nu era vorba asta nu te-aș fi iubit înainte de a-i arunca mănușa
azi te iubesc mâine din nou și de a-i face cadou un bibelou
multe zile vor trece cu o mătură de răchită
în fiecare dimineață știu doar despre tine care își amintește amănunțit ziua aia
un buletin meteo cu o pasăre congelată musca aia fratele vitreg al iubitului meu
în care se promite o zi eternă plină de vopsea albastră care bineînțeles nu avea un frate vitreg
mi-e somn și nu știu unde ți-am lăsat brațele nu era iubitul meu dar ar fi putut
orice fetiță știe că dacă insistă îl înduplecă și îmi pare rău cinci lei am dat pe
și pe Dumnezeu pâine prăjită trei lei și ceva pe suc
un câine latră în timp ce-mi amorțește piciorul
iar soarele soarele intră în ochiul drept
de aici dintr-o livadă cu nori și unt o face intenționat și mă doare glezna
m-am învățat să mint mă doare călcâiul
poezia e limba în care se spune te iubesc mai bine aș spune adevărul
cel mai bine de-asta oamenii au tendința e ca berea parcă nu ți-ar plăcea
de a-i privi pe poeți  într-un fel anume e dar e tot ce vrei
un limbaj al unei categorii de oameni care
seamănă între ei atunci când îi mușcă o
albină pielea se roșește se umflă și poetul
e nefericit poeții se aud cu sternul niște macul cutia de conserve
copite de mânji flămânzi somnul după
orice începe cu litera potrivită e un cod
și pachetul de țigări
în care aștept sper să nu mi se pară gelozia
e fotografia pe care am văzut-o venind spre tine
cărților e teribilă îți deschide apetitul pentru
îmi amintisem de jocul din copilărie
injurii pentru nasturii sidefii ca ouăle de
Paște și nu mai e o boală vindecată de
soare cer albastru nori squishy iubirea e
ca scurgerea din orice baie curată se mai
înfundă cu un papanaș cu o panglică roșie
sau doar cu păr căzut de peste tot poezia
S

e bun gust și escrocherie miroase puternic

e un grătar încins care vrea carnea o așteaptă
I

o modelează ca să ți-o arunci în stomac în

S

baia de acid clorhidric poezia decapează

orice metal îl ferește de obsesii îl tăguiește
E

de-asta tu ești așa frumos când îmi mângâi

părul și te gândești că sunt femeia ta care nu
O

poate să-și îndrepte pielea cu fierul de călcat

dar poate să-și cumpere umbrelă de noduri
P

hei rup și uite uite

serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
40 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

sui mai sus dă-mi sita intră-n casă mi-e frică de greu fierbe dă în clocot urgie e în
câini sunt plecați cu popa Drăgoi la oi tu intri față în spate și pretutindeni
și câinii te mușcă era amuzant poezia nu trebuie tradusă nimeni nu
te privesc oarecum amuzată poate să-ți radă barba după luterani
ești atât de serios parcă n-ai râs niciodată adventiștii au crezut că pot au reușit un
urmează o discuție despre bani singur lucru femeile lor nu mai au
ai grijă păr pe picioare deci nu au nevoie
îmi plac mult cardurile de albine au dus stupii la mine în
nu știi niciodată mai sunt nu mai sunt vie unde e cuibul celor trei pescăruși
cărți în lăzi sau orhidee sau locuri libere care au o prietenă barză puii
să ne deghizăm să mergem pe vârful vin singuri nu-i mai aștepți
creioanelor mecanice sunt aici cu o pietricică în mânecă a
organizez rufele pe culori te fotoshopez udat-o Stankov și mi-a crescut
te adaug în fotografia de sus mirosind macul în palmă ca un omoplat de muște verzi
merg în jurul tău adun cutia de conservă un cățel cu spume la gură prinde
pachetul de țigări le împart în doi saci pentru reciclare poezia asta și urinează
mirosul s-a amestecat mai puternic e peștele
mă așez în fața ta privim macul
îmi zici că-mi stă bine cu el în păr
te cred și tac un norișor ca un cotcodăcit la amiază
a trecut mașina de plastic sau de carton
dar plouă cer brăzdat de păsări
obișnuite sau de metal sau închipuite
aer perturbat prin care se creează turbioane
aud motoarele planorului și fulgere și ce citești când nu citești
și unde dormi pe cine îmbrățișezi
eu adică eu și ce-ai făcut azi bine bine bine
încep cu orgoliul meu de existențialistă apres la lettre am făcut azi sos de roșii din roșii sfărâmate
eu trebuie să-ți spun că n-am văzut un om am băut apă și am luat paracetamol
cum moare și nu-mi pare rău am privit zmeura de departe
doar iapa știu cum fornăie vrăbiile să te culeg să nu te culeg
cum se urmăresc păsările de curte cum am mâncat ce am gătit
se laudă cu oul lor începe cocoșul am turnat apă într-un pahar tubular de apă
mândru apoi găinile nu mi-am băgat nasul în pahar
mai tac vrăbiile abia fac față să le acopere și am mirosit inodoră buzele erau în afară
zbor zbor lent singură în văzduh peste mi-au sclipit dinții spălați cu Colgate pasta națională
Jiu peste tine across the stars fac un citesc despre oameni despre poeți răi S
tur larg pe o pistă nevăzută cu un tatami nu e nevoie să-mi spui că nu e bine nimic
din piele de porc nu mai poți să din existența mea
I

aștepți vii singur pe cărarea toți știu că e bine am mâncat fructe

S

dintre plopi preventiv ai masca și n-am voie să mănânc n-am voie să râd
o cutie de prezervative ce împrăștie sunt aici pe scaun pe masă un sufertaș cu mărgele
E

în jur gustul lor de piersici n-are de brânză

niciun sens să schimbi viteza fără ca perlele adevărate plouă tună fulgeră
O

să accelerezi fără ambreiaj ți-e nu am pantaloni scurți

P

serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023

 BUCOVINA LITERARĂ 41
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

I S Carmen SECERE Insula apostaţilor

(fragmente)
S
E
O
P

1. (Uite, aici mă doare)

Albul pereților mă scoate din minți.
În locul de la geam, învingătorii rostogolesc soarele.
Gardienii șterg ușa cu urme de ochi. Femeile în alb instalează corturi pentru răniții
din dragoste.
Ticuri. Penumbre. Zvonuri din est.
Nu pot aștepta noaptea. Aici am luptat și eu, pentru o fărâmă de viață.
Îți caut gura din care să beau înghițituri mici, până când voi striga din toți rărunchii: uite, aici mă doare!
Să fiu flămândă și tulbure.
Iar tu, cu pipa ta de opiu, să-mi pui la afumat pești.

2. (Din buzunarul cămășii de forță)

A doua oră de așteptare.
Alb cât cuprinzi cu privirea. Nicio pată care s-anunțe vreun om.
Exersez mersul piticului. Femeile în alb potrivesc la fix ceasul, apoi mușcă, pe rând, din același măr.
În locul de la geam, lumina se curbează ca un rânjet.
Măresc distanța. Îmi curăț oasele. Pe colțul patului, împachetez fustele fară tiv.
A treia oră de așteptare.
Gardienii taie cărțile. Puțini reușesc să-și joace viața.
Hazard și dezacorduri.
Rostesc, în gând, cuvinte care încep cu a.
Arsură. Adânc. Atavic. Aspru. Abrupt. Abis.
Primul gardian pierde.
Din buzunarul cămășii de forță, scot al patrulea as.
Amin!

serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023

42 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

I S
3. (Ne jucăm de-a ce am mai auzit)

S
E noaptea marionetelor și a corpurilor goale.
Sub patul de fier am ascuns un cuțit. Ca o dezrobire.

E
Respingere. Hipotermie. Oboseală.

O
Îmi amintesc de păpușa cu sfori.
Ne jucam de-a ce-am mai auzit.
Eu o legănam, ea îmi arăta cum să desfac noduri.

P
Mai târziu, jocul mi-a fost interzis. Acum, altcineva trage de sfori.
În locul de la geam, râd clovni.
Odihnește-te, suflete!

4. (Singurul martor la căderea pietrelor)

În depărtare, aud tramvaiele orașului, cu vatmani de noapte,
care schimbă macazul spre absolut.
Am ales alt drum, călcând interzis prin bălti, pe străzi cu miros de amoniac și taverne părăsite, unde muzica se
zvârcolește ca un prizonier condamnat definitiv.
Drum de sare, de stânci, drum cu sunet de apă.
Mi s-a părut că sunt singurul martor la căderea pietrelor.
În locul de la geam, contemplu acrobații aeriene. Prin balansarea norului, mă întorc pe insulă.
Tramvaiele deraiază.
Configurații.
La capătul liniei, mereu ajungem trei.

5. (E greu să-ți fie foame, când ești om)

Firimiturile rămase pe mușama îmi amintesc de șoarecele pe care nu-l mai aud.
Probabil, caută în alta parte sau învață să moară.
Femeile în alb apretează cămășile de forță. Gardienii repară catarame pentru pasări.
Al doilea are ochii în lacrimi. E greu să-ți fie foame, când ești om.
Murmur un cântec de leagăn:
«abu abu abua
nu te teme tu de zmei
i-a gonit maica pe ei”
Azi-noapte iar am visat flacări și o femeie desculță.
Când m-am trezit, mirosea a pene arse.

serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023

 BUCOVINA LITERARĂ 43
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

6. (Am devenit o pradă măruntă)

Același ritm, aceleași semne de muritor.
Mi-e teamă de nuferi și de lamele folosite, care, încă, sclipesc.
Îmi ating palmele. Sunt aspre. Între ele se facturează, mereu, zăpezi.
Distanța mă doboară. Am umerii frânți. N-ajung să culeg stelele din gunoi.
Aproape negură. Aproape moarte.
Am devenit o pradă măruntă.
Îmi lipesc fruntea de geam.
De parcă îți sunt.

7. (Insula ne salvează pe toți)

Schimb ordinea lucrurilor după soare
masă dulap scaun pat de fier
pat de fier scaun dulap masă
masă pat de fier scaun dulap.
Oricum le-aș roti mirosul de vechi și golurile rămân la fel
iar lumina ajunge mereu în colțul opus
mi-e dor să văd oameni râzând cu gura până la urechi
să-i îmbrățișez și să le spun uite acum și voi sunteți ca mine
și nu-mi mai e frică să trăiesc apoi să ne-aruncăm în ape
strigând că insula ne salvează pe toți.
Nici n-ar mai conta cine de cine s-ar agăța sau cine ar fi înecatul
orice se naște din exces sau din lipsă
miezul înseamnă echilibru și o promisiune ucigașă de libertate
sufăr din greșeală azi m-am trezit cu dureri -
să mă gândesc la tine în mijlocul zilei mă scoate din minți
mai bine deșir puloverul din lână sau aleg fericirea în schimb
S

soarele ocolește patul de fier

I

în locul de la geam am două umbre:

cealaltă e a ta.
S
E
O
P

serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023

44 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
Jurnal de campanie
***
S -a întîmplat în Insula Borneo un caz ieşit din
comun… Unui şchiop i-a crescut piciorul
după ce, doisprezece ani i-a citit poezie bietului mădu-
lar sfîrtecat de un rechin. Îi citea şi dimineaţa, îi citea
şi noaptea. O vrăjitoare i-a sugerat acest lucru, după
accident. Îi citea din Dante. Sau din Tagore? Poate din
Kavafis. Habar n-am. Dar poeziile toate, indiferent de
cine sînt scrise, spun acelaşi lucru. Valoarea lor intrinse-
că e dată de vocea cititorului. Cel puţin aşa cred. În vre-
mea epidemiilor de ciumă oamenii care ştiau să citească
erau îndemnaţi să citească poezii… Multe comunităţi
au reuşit să scape de boală pentru că în interiorul lor
exista cîte cineva care să spună poezii, să citească toată
ziua. E posibil ca acuma poezia să se fi degradat sub
impulsul meschinăriei care controlează viaţa lumii, dar
cei care n-au uitat asta se salvează şi ne salvează pe toţi.
Mulţi oameni nu mai citesc poezie, chiar le e ruşine să
nu fie văzuţi cu vreo carte de poezie în mînă. E semn
de neseriozitate, e semnul unei infirmităţi ascunse! Aşa
se crede! Dar şi Napoleon îşi înfrîna crizele comiţiale ci-
tind poezie. Se ştie că purta după el cîteva cărţi ale unor
francezi de prin veacurile anterioare, rondelurile lui
Charles d’Orleans sau „Iubirile” lui Pierre de Ronsard,
de pe la 1550… Şi mai citea un text extrem de hetero-
clit, „Tratatul cerşetoriei spirituale”, de pe la 1400, al
unui oarecare Gerson Jean Charlier. Înaintea bătăliilor
citea cîteva ceasuri poezie, scria o scrisoare de dragoste
vreunei amante în care se plîngea de o răceală rebelă
căreia îi exagera efectele, de un neg apărut intempestiv
sau îşi descria visele. Era o terapie pentru sufletul inva-
dat de carne, pentru frica războiului.
***
Vocea interioară este primul impuls spre poezie
al omului, este vocea poetului din fiecare om. Oamenii
noştri se cred, în continuare, izgoniţi pe pămînt şi se
comportă ca nişte fiare hăituite. Se agaţă de coaja de
pîine ca şi cum ar fi ultima, se agaţă de torţile banilor
ca de torţile cerului, fiecare se culcuşeşte bine în peştera
lui de unde mîrîie spre vecinul din peştera alăturată, pe
care îl bănuie de ubicuitate, de tendinţe expansioniste.
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
Adrian ALUI GHEORGHE
PE CONT RAS ENS
Cu cît au mai multe mijloace de comunicare, oamenii
mor ca nişte biete fiinţe cărora le îngheaţă cuvintele ne-
spuse pe buze.
***
Despre destin şi soartă, îmi amintesc ce spu-
nea Platon, într-un distih, pe care i-l atribuie Diogene
Laertiu: „Un om voia să se spînzure: dă peste o pungă
de aur şi aruncă laţul;/ Un altul, care nu-şi găsea punga
cu aur, găseşte laţul şi se spînzură”. De cîte ori, în viaţa
asta, nu ne-a salvat ceea ce a nenorocit pe altul?
***
Poeţii cad prea lesne victime luciului de apă în
care se oglindesc, ca primitivii de pe vremuri, admi-
rîndu-şi chipul pînă în momentul în care un broscoi
urît tulbură apa, tulburîndu-le şi lor conturul chipului,
expresia prea atent studiată. Şi întotdeauna un broscoi
urît pîndeşte să tulbure apa…!
***
Ne tot agăţăm de pulpanele unor Cioran, Elia-
de, Ionescu, Tzara, deja le-am zdrenţuit de atîta folosin-
ţă…! Dar cum au ajuns ei „valori europene”? Trăind în
miezul lumii culturale europene, impunîndu-se acolo,
respirînd acolo, departe de „clocitoarea de genii” de pe
„meridianul Dîmboviţa”. Vom redeveni „scriitori euro-
peni” cînd vom trăi în Europa, plenar, cu toţi porii,
cînd o vom lua în răspăr, cînd o vom umili cu argu-
mentele propriei evoluţii. Cum a făcut Cioran cu sen-
sibilitatea francezului, cum a făcut Ionesco cu fantezia
europeanului…!
***
Poetul „made in Romania” sună ca o etichetă de
conservă. Am auzit că „efectul de piramidă” ar conserva
mai bine decît, să zicem, „efectul de academie româ-
nă”…! Într-o Europă care se visează fără margini (iar
noi am intrat în corul acesta de visători cu crampoanele
înainte!) s-ar putea să… „mai am un singur dor, la mar-
ginea literaturii universale să mă lăsaţi să mor, să-mi fie
Europa aproape, s-aud susur de ape şi critici atomici
să-mi dea ocol...” etc.
 BUCOVINA LITERARĂ 45
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

de oameni săraci ...! Disperarea de a scrie e mai lesne

*** înlocuită de o mare disponibilitate de a crea topuri de
Dacă m-ar întreba cineva, rapid, de ce au dis- o seară, de o halbă, de un sezon. Premiile literare din
părut civilizaţiile maya sau altele la fel de celebre, ală- România sînt aproape toate neînsemnate material, dar
turi de naţii glorioase altă dată, aş răspunde rapid că au scriitorul român e mulţumit cu o stranie sărăcie care
dispărut datorită faptului că au lăsat propria cultură să ar acoperi, parcă, vinovăţia de a nu şti să facă altceva.
piară. Dacă sufletul unei societăţi e cultura acelei so- Covrigi? Sau şaibe? Şi asta în condiţiile în care mediul
cietăţi, e clar că un trup decerebrat şi fără sensibilitate în care ar trebui să germineze literatura nouă, mediul
dispare iremediabil. Naţia română pare să fie pe această universitar dar şi cel şcolar, sînt la noi nişte paragini.
pantă, a pierderii identităţii culturale, a „aneantizării”
propriului suflet.
S
N
E
S
A
T R
C O N

***
Trăind în spaţiul (prea) îngust al culturii naţio-
nale, disputînd aceiaşi receptori (cititori), care sînt tot
mai puţini de la un an la altul, scriitorii români par,
uneori, o societate plină de păcate, cîrcotaşă, lipsită de
generozitate la schimbul de promoţii şi generaţii, infa-
E
***
Jung demonstrează că modernitatea culturală
este cea care provoacă un grad înalt de disociere şi con-
fuzie psihică, atît la nivelul individului, cît şi la nivelul
societăţii. Cînd această disociere se produce la nivelul
societăţii ea degenerează (sau generează) într-o „epide-

tuată pe spaţiul îngust de pe un ipotetic soclu, bîrfitoa- mie psihică”. Prin ce se caracterizează o „epidemie psi-
P

re, lipsită de miză, sărăcită ca efect al unei mentalităţi hică” la nivelul unei naţii? Printr-o stare de „negăsire”,

serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023

46 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
de lipsă a reperelor, a idealurilor, de neîncredere în pre-
zent şi mai ales în viitor. Neîncrederea nu mai e indi-
viduală ci colectivă, individul, la rîndul lui, nu mai are
încredere în cel de alături. Şi nici respect. Istoria, religia
cu tot ce generează ele în societate nu mai sînt înţelese,
sînt despodobite de statutul social, de rolul de cataliza-
tori ai „tonusului social”. Cînd un individ pierde sensul
vieţii, sensul existenţei sau chiar al suferinţei sale, cazul
său „se topeşte” în societate. Dar cînd întreaga societate
pierde sensul vieţii, al suferinţei sau al istoriei, atunci
lucrul este cu adevărat grav.
***
McLumea de azi se sprijină pe McPoetul de azi
care scrie McPoezie. Nimic spectaculos faţă de alte epo-
ci mai radicale la nivelul înnoirii limbajului şi sensibi-
lităţii.
***
Practica ne arată, însă, că în universalitate/ glo-
balitate culturile mici devin şi mai mici iar culturile
mari îşi impun tiranic valoarea, valorile. Istoria lumii
o înlocuieşte pe cea a unei naţii. Cetăţeanul e în cen-
trul lumii şi nicăieri. Un soi de paranoia domină actul
public, discursul public se adresează cetăţeanului lumii
şi mai puţin indivizilor cu nume şi prenume, cu pro-
blemele zilei şi ale nopţii, cu sentimentele lor care se
consumă în cel mai mare anonimat.
***
Cuvintele au puterea și forma și culoarea pe care
le-o imprimăm. Același cuvânt, stea de exemplu, are
altă greutate, alt înțeles, alt gust și altă formă la Emi-
nescu, la Arghezi, la Nichita sau la Blaga. Scriitorii mari
își pun amprenta pe cuvintele pe care le folosesc, ceilalți
scriitori sunt vorbiți de limba pe care o folosesc.
***
O bătrînă aduna capete de cuvinte din parc cu
care îşi încropea povestea propriei vieţi: emana aşa o
tristeţe de cîine hăituit de stelele altor ceruri.
***
Cuvintele sînt bolnave, trec galeşe de la un om la
altul par să sufere de un rău care le subţie vigoarea; nu
comunică aproape nimic: pur şi simplu sînt prezente
într-un peisaj în care pînă şi pietrele par abstracte.
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
***
Dacă PIB-ul României s-ar măsura în poezii, îţi
dai seama ce importantă ar deveni existenţa poetului?
Am da şi la export, s-ar crea mafii care ar manipula
poezia, ai vedea parlamentarii trecîndu-şi pe sub bănci
în Parlament teancuri cu cărţi de poezie. S-ar propune
tipărirea în tiraje mari ale cărţilor de poezie, ca să ajun-
gă la tot poporul flămînd. Ar fi greve şi mitinguri şi
sindicatele ar cere mărirea numărului de poezii pentru
muncitori, ţărani, intelectuali şi politicieni. Sigur că ar
merge ca monedă şi poezia străină, un fel de valută mai
sigură şi mai stabilă, dar nu toată lumea şi-ar permite-o.
***
O poveste poloneză de origine evreiască spune
că într-o comunitate exista, încă din cele mai vechi tim-
puri, o ceremonie care avea loc într-o pădure, o dată
la treizeci de ani. Un rabin bătrîn i-a lăsat altui rabin,
mai tînăr, întreaga rînduială a ceremoniei, ca să nu se
piardă. Cînd a sosit timpul, la treizeci de ani, acesta a
chemat oamenii aşezării la ceremonie, după care s-au
întors cu toţii acasă. Peste treizeci de ani, cînd a venit
din nou vremea ceremoniei, rabinul murise. Cei trei,
S
patru credincioşi care mai rămăseseră în viaţă s-au dus
N
în pădure însoţiţi de cîţiva neofiţi şi de alt rabin. Ajunşi
în pădure, nu şi-au putut aminti locul. „În poiana asta”,
a spus unul. „Nici vorbă, a zis altul, e mult mai depar-
E
te!”. Au ales pînă la urmă un loc fără să fie siguri că e
S
cel mai bun, au făcut ce trebuia, după rînduieli şi s-au
întors acasă. După treizeci de ani nu mai erau decît unii
A
dintre neofiţii de odinioară. Cu un nou rabin în frunte,
s-au îndreptat spre pădure însoţiţi de cîţiva tineri. De
T R
această dată, n-au recunoscut nici măcar o poiană. To-
tul se schimbase, totul se amesteca în mintea lor. Pînă
şi rînduiala ceremoniei li se părea tulbure. Au făcut însă
cum s-au priceput mai bine şi s-au întors acasă. După C O N
alţi treizeci de ani, un alt grup, avînd în frunte un alt
rabin, s-a dus în pădure. Auziseră despre o ceremonie
de mare însemnătate care avea loc de multe veacuri în
pădure. În ce zi? Nimeni nu mai ştia. În ce loc şi sub
ce formă? Nu se putea spune. Rabinul şi credincioşii
au rătăcit prin pădure cîteva ceasuri, prin ploaie, fără
să celebreze niciun fel de ceremonie, apoi s-au întors
acasă…!
E
P
(Din jurnal, iunie-iulie, 2007)
 BUCOVINA LITERARĂ 47
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
EP IC A MAGNA Constantin ABĂLUȚĂ Minerul dispărut
(fragment)
28. Pierre devine ranchiunos: șmechera de
Zamfira l-ar fi tras în piept cu informații aiuritoare
despre mineri. Doar ca să-l facă să-i dea lecții de
franceză. Gazda noastră, doamna Finichiu, intră și
ea în joc: într-o săptămână trebuie să părăsim locu-
ința. Se strânge cercul.
Nu mult după ce am ajuns acasă, a sosit și
Pierre. S-a dus să-şi facă o cafea şi ăsta era un semn că
ceva nu e în regulă. „Cafeaua şi ţigările, mai devreme
sau mai târziu, îţi provoacă tremuratul mâinilor.” Ca
să nu tină seama de acest dicton cu care mă pisase,
atâta timp...
Ştiam că în astfel de împrejurări e bine să nu-l
întreb nimic. Să-l las să se desfăşoare cum vrea el. O
idee stupidă mi-a venit în minte: minerul dispărut ne
hăituieşte pe noi, nu noi pe el. Toate cele care ni se
întâmplaseră de când venisem în acest oraş păreau că
îndreptățesc această supoziţie. Dar imediat m-am re-
dresat zicîndu-ai: e clar că mă aflu într-o zi proaste.
0 zi în care sunt predispus se generalvzsx absolutizez
nişte nori pasageri. Pişte nori care vor fi împrăştiaţi
nu mai tSrziu decît mâine de dimineaţă de-un soare
radios.
Un Pierre ranchiunos: iată o premieră, absolu-
tă. După spusele lui ai fi crezut că toate cîte au căzut
pe capul nostru first din cauza „intrigantei de Zam-
fira”.
– Am dat spectacolul de pomană... de poma-
nă... tot repeta fb agitîndu-şi mâinile într-un mod
neaşteptat pentru el.
Se plimba prin cameră executând rapid câteva
pase cu bile de aer. Apoi, brusc înfuriat, zvârlea, pe
rând, bilele imaginare într-un colţ şi se aşeza istovit
pe fotoliul de lângă geam. Mâinile cu degete tremu-
rătoare îi atingeau covorul, bălăngănindu-se încolo şi
încoace.
Când s-a mai liniştit mi-a povestit următoarele.
Zamfira pretinde că băiatul retardat ar fi al ei.
L-ar fi făcut cu fostul soţ care a decedat. Acum îi face
curte un polițist. Nu vrea ca el să ştie că are un ast-
fel de băiat. Asa că i-a spus că îl îngrijeşte temporar.
Cât tatăl lui, un miner prieten cu Veve Căruţa, este
plecat în America la o rudă. Încâlcită şi nesigură po-
veste. Având, în ce-o priveşte pe Zamfira, meritul că
e incontrolabilă.
Suspectarea atâtor bătrâni şi spectacolul dat
de pomană îl enervează pe Pierre. Îi spun că niciunul
dintre noi nu avea cum să ghicească de la început. Ce
să ghicească? mă întreabă şi nu mai asteaptă răspun-
sul. Se duce la bucătărie şi-şi mai toarnă o ceaşcă de
cafea. O să se enerveze iar. În felul ăsta n-o să ajungem
la nici un rezultat. lmi pare că acum suntem mai în-
colţiţi decât în ziua când am poposit în acest oraş. fire
nevăzute ne strâng încet şi, zbătându-ne, ne încurcăm
şi mai rău.
Aşa e. A doua ceaşcă de cafea l-a dat gata pe
Pierre. A început sa jongleze nebuneşte cu bilele de
aer. Pur şi simplu făcea figuri imposibile. De care
precis ca-şi da seama. Şi asta-1 scotea din minţi, şi
mai rău. Lega fraze fără şir. Ranchiunoase, jignitoare.
Toate având-o ca ţintă pe Zamfira. O fi umblat ea cu
şoalda, nu zic nu, dar nici chiar aşa.
– Mi-a dat detalii aiuritoare despre pensionari.
Că unul are papagal, Că altul un platan. Că face pa-
riuri pe frunzele lui. Că altul scrie un jurnal şi-l în-
cuie-ntr-o casetă. Numai tâmpenii. Ca să mă buimă-
cească. Şi s-o învăţ eu franceză – prostul dracului. Că
n-a învăţat e altă treabă. Da mi-am tocit eu plămânii?
Mi-am tocit. Și-am ars gazul degeaba prin căminul ăla
împuţit. M-a tras în piept cu şmecheriile ei. Şi-acum
face pe inocenta: handicapatul e copilul meu. De
parcă noi suntem proşti. De parcă, noi ne-am născut
ieri-alaltăieri. Dacă era al ei de ce-l tot ascundea?! Ce
poliţist îi face curte? Ha-ha, poate că vrea să mă ame-
nințe... Face pe subtila. Ca şi-atunci: bila albă, bila ro-
şie, bila pestriţă. Pestriţă-i e mintea! Crede că mă duce
ca pe boşorogii ei. Că şi cu tine-a încercat. Zicea că-i
iei meseria. Ha-ha, c-ai spălat pe jos câţiva metri. O
intrigantă şi-o mironosiţă. L-ai văzut pe ambliobu-ala
cu pipele? A ţipat odată de m-am speriat. Dracu ştie:
el o fi copilul minerului...?
A tăcut brusc. Copilul minerului dispărut - re-
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
48 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
tardat ori nu - stătea între noi ca o statuie aeriană.
Ca încă o ipoteză, fals/adevărată. Doar dacă cea de
a treia informaţie, cea prin e-mail nu va spulbera și
această ipoteză. Mai avem exact o săptămână până la
25 septembrie. Ziua când, într-un singur rând, ni se
va indica o altă adresă? Ori modelul ce-a funcţionat
pînă acum va fi abandonat? Locul lui luându-l un
indiciu ceva mai apropiat? de exemplu, de-a dreptul
un nume? Ar fi prea frumos să fie-așa. Nu-i cazul să
ne facem iluzii. Însă s-ar putea să ni se sugereze un
detaliu revelator din biografia lui. Ori numele unui
prieten din copilărie. Numele de fată al primei soţii.
Al amantei. Numele surorii căsătorite. O informaţie
de un rând poate cuprinde orice. Poate o declaraţie
făcută la un post de radio. Hei, drace! Studiourile
Rândunica i-or fi luat cândva vreun interviu. Cea de-a
doua sursă de verificare a informaţiilor, scriitorul Per-
niceanu, care este încă în ţară, poate fi contactat. Am
luat-o şi eu razna. Pierre somnolează în fotoliu. Dar
eu nu-mi pot împiedica gândurile să se aventureze în
vastul domeniu al supoziţiilor (favorabile, desigur!).
Cu un brusc elan Pierre se scoală, din fotoliu şi
se îndreaptă înspre vestibul.
– Mă duc să-l caut pe Crâmpu. Trebuie să ştie
el ceva...
O bătaie în uşă şi glasul subţire al proprieteresei
explicând ceva. Îi deschid şi-o invit înăuntru. Doam-
na Finichiu pretextează că n-ar vrea să ne deranjeze,
dar în cele din urmă intră în odaie.
Îi spun că Pierre e plecat.
Nu-i nimic, îmi răspunde. O să-ţi spun dumi-
tale.
Îmi îndrugă o poveste încâlcită din care reiese
că o rudă de-a ei cunoaşte un domn care s-ar interesa
de-o garsonieră tocmai în această zonă a oraşului. Ar
închiria-o pentru cel puţin o jumătate de an. Ar vrea
să ştie cât mai rămânem noi în oraş. Înţeleg că dom-
nul acela e foarte bogat și că ar vrea să ne facă vânt din
garsonieră.
Îi promit că o să-i transmit lui Pierre. O să-i
dea cât de curând un răspuns.
Doamna Finichiu spune că nu-i grabă: mai
avem încă o săpămână plătită. Îmi zâmbeşte dezve-
lindu-şi dinţii de aur. Accentuează că, începând de
mâine, încă o săptămână e plătită. Zâmbeşte atât de
larg încât am timp să-i număr dinţii de aur: trei sus
şi patru jos. În total șapte. Câte unul pentru fiecare
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
zi pe care-o mai avem de petrecut în garsoniera ei.
Zâmbesc înveselit de-această potrivire. Se uită la mine
A
puţin mirată. Nu mai zâmbeşte. Nu mai are nici un
dinte de aur. Mă-nspăimânt: poate că mâine-o să ne
N
dea afară. Ne dă înapoi banii pe-o săptămână şi gata.
Îl ia pe bogătan în locul nostru.
M A G
După plecarea proprietăresei în odaie a rămas
un miros miros ciudat. De formol ori de gaz metan,
un miros iute şi înţepător. Mi-am zis că zâmbetul ei
cu şapte dinţi de aur mirosea aşa. Nu ştii niciodată ce
poate un om. Până acum păruse o fiinţă ștearsă şi la
locul ei. Iar azi ia uite-o cu șapte dinți de aur...
Aveam senzaţia că cercul se strânge tot mai
A
mult în jurul nostru, mirosul persistent din aer îmi
adeverea parcă acest lucru. În palma dreaptă cicatricea
C
„naşterii” m-a fulgerat brusc. Un junghi ca de reuma-
tism. O durere de îndepărtare şi de părăsire. Ideea că
I
nu voi mai putea niciodată să jonglez cu bilele. Dacă
P
o să continui tot aşa o să fac o depresie. Asta ne-ar mai
trebui în situaţia în care ne găsim. Nici nu ştiu cum
E
se-i spun lui Pierre vestea cea proastă.
29. Crâmpu e tot mai nervos. E sceptic în
ce privește informația promisă de Lucian Kanto-
ris. E sigur că zdrențărosul Napoleon e informator.
Dar îl avertizează pe Pierre că Nu i-a spus niciodată
asta!
Lui Pierre nu i se poate spune aproape nimic. E
intrigat la culme. Crâmpu, atât de vorbăreţ de obicei,
a devenit monosilabic. Pare grozav de speriat, repetă
întruna: Lucian nu-i serios, Lucian nu-i serios. Eu vei
afla nimic de la el.
Pe de alte parte, e sigur ca zdrenţărosul Napo-
leon e informator al Politiei. Ori al Securităţii, dracu
ştie. Şi toate acestea - Pierre sa fie foarte atent - nu
i le-a spus niciodată! Ei n-au făcut altceva decât să-
şi perfecţioneze numerele artistice. Au discutat doar
despre serialul de la televizor şi despre sport.
Lui Pierre i s-a transmis nervozitatea lui Crâm-
pu. Şi senzaţiia că este - că suntem irmăriți. N-am
îndrăznit să-i spun de oferta voalata a proprietăresei.
Ei-a fost teama ca Pierre să nu explodeze.
În fond, ia stai. Garsoniera o căpătasem prin
Crâmpu. Nu-i deloc exclus ca acel scepticism în le-
gătură cu seriozitatea lui Lucian Kantoris să nu fie
 BUCOVINA LITERARĂ 49
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
altceva decât o formă mai subtilă de a ne spune să
ştergem putina. Nu mai stați degeaba pe-ai ci: n-o să
aflați nimic.
Nu mai sunt decât două zile până la 25 sep-
tembrie. Dacă până acum ne întrebam cât de utilă o
să ne fie informaţia lui Kantoris, iată că acum punem
la-ndoială însăşi existenţa ei. Dacă slujnica Aneta îi va
da lui Pierre pachetul cu cele două cărţi şi-i va închide
uşa în nas? Ce-ar putea face ilustrul jongler? Să dea
buzna peste ea în casă? Haida-de! Ar putea cel mult,
în semn de protest, să execute un număr de jonglerie
cu cele două cărţi. Şi eventual să „greșească” lăsând-o
pe una dintre ele - cea mai grea - să aterizeze în capul
bătrânei slujnice. Şi toate astea zadarnic şi cât se poate
de gratuit, căci femeia nu îndeplinea decât porunca
stăpânilor.
Mi-am aprins o ţigară, eu, un nefumător. Pierre
a surâs trist: iată unde am ajuns. Mi-a aruncat câteva
bile imaginare. I le-am trimis înapoi cu multă dexteri-
tate. Cicatricea „naşterii” mă durea. De fapt simțeam
mici înţepături fulgerătoare.
Eu și Pierre. Înstrăinați. Dezorientați. Stăm pe
două scaune în mijlocul odăii, parcă gata de plecare.
Număr în gând dinţii de aur ai doamnei Finichiu. Mă
gândesc dacă zâmbeşte sau nu. Mai stăm sau nu mai
stăm. Ne iubeşte ori nu ne iubeşte. Cine? Cum? Un-
A
de-i minerul? Ce ne va spune Lucian Kantoris? Merită
să mai întârziem pe-aici doar pentru asta?
A G N
30. Incendiu la Studioul radiofonic Rându-
nica. Poliția și zdrențărosul Napoleon patrulează
pe trotuar. Eu și Pierre înțelegem că totul s-a sfâr-
șit. Plecarea noastră precipitată din oraș.
M
Ziua de 25 septembrie e o zi de toamnă indeci-
să. Raze de soare scapă când şi când printre masele de
nori şi se proiectează pe-un colţ de clădire ori pe câţiva
copaci. Dar apoi se retrag brusc și fațadele devin posa-
A
ce. Parcă mânjite cu tăcere și plictiseală.
Funcționarii oraşului au ieşit de la serviciu şi-i
C
vezi zorind spre case.
Animaţia e moderată, vântul adie călduț. Eu
I
şi Pierre mergem unul lângă altul fără să vorbim. Ne
e teamă să ne mărturisim gândurile. Străduţele ni se
P
scug pe sub pași cu nepăsare. Le străbatem şi noi cu o
E
anume indiferenţă. Curiozitatea de prima dată s-a to-
cit. Suntem într-un fel ai oraşului, adoptaţi de urgen-
ţă. Subteranele pe care începem să le bânuim ne ob-
sedează. Nu sunt abataje căci cărbunii s-au terminat
demult. E o reţea underground care stabileşte regulile
jocului. Rapid şi fără nici o tocmeală. „Numaidecât,
banditule, numaidecât! „ ar spune papagalul lui Vi-
draru, neavând habar că riscă să devină profet.
Stăm ceva mai mult la stopul răspântiei unde
începe strada Păsărilor. Cofetăria Rândunica ne atrage
privirile și tresărim. Ne uităm unul la altul conster-
nați. Localul e gol și tate geamurile sunt sparte.
– Știi, cred că…
Pierre îmi astupă gura cu palma. Mă uit în
dreapta și în stânga noastră: oameni indiferenți, obo-
siți. Semaforul arată verde și traversăm. Pierre mă ţine
strâns de braț și mă silește să nu întârzii în fața Cofetă-
riei. Apuc totuși să văd că dușumelele și tencuiala pe-
reților sunt vandalizate pe anumite porțiuni de parcă
cineva ar fi căutat lucruri ascunse. Îmi aduc aminte de
devastarea sediului P.N.Ț. din București. Stomacul mi
se strânge. Palma lui Pierre mă mângâie pe cap.
– Să traversam pe partea cealaltă. Trebuie să
fim prevăzători.
Vocea lui Pierre și-a pierdut complet lejeritatea
care-o făcea atât de elegantă. Părea că îți vorbește un
om aflat la mare depărtare de toate problemele. Cine-
va care catadicseşte să te lămurească prietenește cum
se pot rezolva acele necazuri prin care el trecuse de
zeci ori sute de ori până acum.
Nu vrea să mergem pe partea Studioului Rân-
dunica. După ce văzuase ce se întâmplase cu Cofetăria
Rândunica, căpătase ca şi Lucian Kantoris, aversiune
pentru acest nume. I se părea de rău augur să fie prea
aproape de el. Vrea să-l privească de la depărtare.
Bine a făcut căci de pe trotuarul de vizavi se
vedea mult mai de departe casa. Adică ce mai rămăse-
se din ea. Ziduri şi grinzi încă fumegânde. Nimic din
etaj şi din acoperiş. Antena ca un imens cub înnegrit
se încastrase în singura fereastră neprăvălită a parteru-
lui.. Părea un ochi monstruos din care, la fiecare pală
de vânt, se scurgeau fuioare de praf roșcat de cărămidă
și de zgură neagră.
Doi poliţişti patrulau pe toată lungimea fața-
dei. Maşina pompierilor nu se vedea dar trebuie că
plecase de curând. Căci în aer stăruia dogoarea. Și-un
capăt de grindă carbonizată căzu brusc pe trotuar spe-
riindu-l pe unul dintre polițiști.
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
50 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

văzut apărând după colț

(din fericire pe trotuarul ce-
lălalt) silueta zdrențăroasă a
lui Napoleon. Căra o sacoşe
imensă de plastic ce părea
foarte grea. Cu toate astea
mergea atât de iute că încă
înainte să ajungem la râu el
şi ajunsese la destinație. Se
salutase cu cei doi polițiști
ducând mâna la tricorn şi se
scufundase înăuntrul ruine-
lor Studioului Rândunica.
– Aparate de făcut
dolari, am spus eu.
– Îhîî, a făcut leha-
mitos Pierre. Adăugând.: O
informaţie de un rând. Un
rând gol.
– Ştia Crâmpu ce
ştia, am spus în timp ce stă-
team lângă râu şi admiram
salcia lui Lucian Kantoris.
– Da. Cred că ştia că
n-o să-şi mai vadă salcia.
Pierre se referea deşi-
gur la Kantoris.

A
Eu mă refeream la
Crâmpu.

N
Tot und drac. Nimic
nu ne ieşise în acest oraş.

A G
Aşa că puteam să-i
spun liniştit prietenului
meu de convorbirea avută
cu doamna Finichiu. Nu

M
Eram singuri1 trecători de pe stradă. În schimb mai mai aveam nevoie de
la ferestrele caselor se zăreau capete de oameni. Părea zâmbetul ei cu dinţi de aur.
un consemn: puteai privi de la fereastra casei tale, de Pierre a fost de acord cu mine. Am plecat cu
după perdele. În schimb nici un gest ostentativ nu era trenul de noapte, fără s-o înștiințăm pe proprietărea-
A

permis să. I-am lăsat cheia agățată de clanță cu o funduliță

Pierre mă apucase iar de braţ aşa că n-am ză- tricoloră. Cu una din acele fundulițe pe care Pierre le
C

bovit în nici un fel în faţa ruinelor fostului Studiou agăța de bile în numărul cu care încheia reperezenta-
radiofonic. I-am văzut pe cei doi polițiști că ne stu- ția.
I

diau, dar mersul nostru cu pas egal nu le-a îngăduit

31. În tren spre București. Soldatul bețivan.
P

să se lege de noi. Începusem să simțim briza ce ve-

nea dinspre râu. Minţile noastre ce lucrau febril s-au Pierre se duce la WC și nu mai revine. Îmi lasă bi-
E

odihnit o clipă în această briză. Asta până când am letul meu de tren după oglindă. Controlorul mă

serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023

 BUCOVINA LITERARĂ 51
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
crede rebusist ca și el: pe bilet anume litere sunt
subliniate.
A Părea grozav de mulțumit de tot ce i se întâm-
Șinele lucioase, vagoanele unul după altul, vi-
N
teza, tunelul de aer lăsat în urmă. Despărțirea, regre-
tul inconștient, golul din stomac. Toate învățate încă
M A G
de mic. De când călătoream cu Bodo, omul fără bu-
letin, încercând să vindem omuleții lui colorați (Ho-
pa-Mitică / Nu se sparge, nu se strică / Și-n picioare se
ridică / Hopa-Mitică) prin gări și prin târguri. Mie-mi
revenea sarcina să psalmodiez poezioara de mai sus
cum mă tăia capul. Tot eu exemplificam „modul de
întrebuințare” al jucăriei în formă de cartuș cu plumb
la capăt, pe care oricum o așezai se ridica singură în
A
picioare.
Bodo, un găligan deșirat, tăcea mâlc, dădea
C
doar încet din cap scoțând un clămpănit înfundat.
Pretindea că are o vertebră cervicală ruptă și înădită cu
I
o bucată de metal. „comuniștii, m-au bătut cu vergea-
P
ua, m-a operat doctorul Franga, fie-i țărâna ușoară”.
Nu se înțelegea care comuniști, ăia dinainte ori
E
ăștia de acum. Dacă insistam Bodo îmi răspundea cu
aceleași fraze tip, modulate într-altfel, uneori șoptite.
După câteva astfel de repetări se-arăta consternat de
incapacitatea mea de înțelegere. Mi se făcea rușine și-l
lăsam în boii lui.
– Hei, ți s-au înecat corăbiile?
Lui Pierre îi plăcea expresia asta și o folosea de
câte ori avea ocazia.
– Nu numai mie, cred că și ție. Doar că tu pa-
rezi mai bine.
Eram singuri în compartiment așa că puteam
vorbi nestânjeniți.
Însă noi ne uitam pe fereastră și Pierre fluiera
încetișor o melodie necunoscută mie.
– Nu i-ai spus lui Crâmpu că plecăm, nu-i așa?
Pierre a început să fluiere mai tare șu mu-a fă-
cut semn punându-și un deget în dreptul buzelor. Ce
l-o fi apucat, doar eram singuri în compartiment.
M-a bătut ușor cu palma pe umăr, m-a privit
fix în ochi și și-a continuat fluieratul scăzând ușor vo-
lumul.
În compartiment a intrat un soldar cu un gea-
mantan de lemn vopsit în gri. Ne-a dat bunăziua și
dintr-o mișcare a săltat tada în portbagaj. Era un tânăr
de vreo treizeci de ani, înalt și solid. Și-a frecat mulțu-
mit palmele mari cu degete noduroase și ne-a zâmbit
dezvelindu-și dinții rari și galbeni de tutun.
plă. Ni se adresă cu dezinvoltură:
– Bine că sunteți doar voi doi. Așa am eu noroc
pe unde mă duc.
Încercam să fac față situației. Să dau feței mele
o nuanță ceva mai senină. Dar nu cred că-mi reușea.
– Păi uite chiar adineauri ăștia nu mai aveau
bilete la chioșc și ce crezi? Veni un nene drept la mine
că parcă mă ghicise-n bobi. Îi dădui ceva mai mult pă
bilet, că merită. Și uite-aici și compartimentu-i gol.
Ăsta noroc, nu?
Zdrahonul ne studie câteva clipe și-n capul lui
se declanșă pe dată singura explicației posibilă a tăcerii
noastre:
– Da’ ce tăceți așa domlor? Pă cone-nmormân-
tarăți?
Răspunsul prompt al lui Pierre mă lăsă cu gura
căscată:
– Un prieten din copilărie. Un miner. S-a sur-
pat galeria peste el. O bârnă i-a căzut în cap.
Am admirat prezența de spirit a jonglerului. Și
simțul riscului mai mare decât prudența. Doar adi-
neauri, când nu era nimeni, mă îndemna la tăcere,
iar acum își îngăduia bancuri gen funie în casa spân-
zuratului. Oricum, i-a închis gura nătângului de pe
bancheta din față.
A catadicsit să-ngâne doar, cu jumătate de voce
și oarecum spășit:
– Păi spuneți așa, oameni buni... Spuneți așa...
După care își dădu jos lada și scoase din ea o
sticlă de trăscău, vărsă un gât pe jos:
– Tot respectul pentru mineri!
și trase de câteva ori din ea, apoi ne-o întinse.
Ne atinserăm buzele de gâtul rticlei prefăcându-ne că
bem. I-o înapoiarăm și tipul și-o puse jos, lângă picior.
Pierre ieși din compartiment șoptindu-mi:
„Mă duc la WC.”
Soldatul a tot tras din sticlă și și-a tot exprimat
respectul pentru mineri. Eu nu. Eu tăceam în modul
cel mai ostentativ. Așa că, vizibil dezgustat de atitudi-
nea mea, tipul se-ntinse pe banchetă și adormi. Lăsase
sticla fără dop și, la o cotituă, trăscăul dinăuntru se
vărsă. Pârâiașele urât mirositoare alergau pe linoleu-
mul sompartimentului și ca să nu-mi atingă pantofii a
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
52 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
trebuit să-mi ridic în sus picioarele.
De ce oare întârzia Pierre atâta la WC? Își luase
cu el haina în care avea biletele noastre. Dacă venea
controlorul? Neliniștit mă uitam pe fereastră de parcă
peisajul alergând mi-ar fi oferit un punct de sprijin.
Frunzișurile multicolore ale toamnei. Acoperușirile de
țiglă ale căsuțelor de țară. Oamenii care au uitat de
mineri. Care n-au văzut niciodată o jonglerie cu bile.
Oamenii care mămâncă păine cu roșii și beau apă. Fac
copii care repetă cu-ncâpâțânare aceleași lucruri. Nu-i
mai bine așa?
Aproape adormisem și eu. Damful de țuică
m-a readus la realitate. Trebuia să mă duc după Pierre.
Lăsam bagajele la voia întâmplării. Hoții de trenuri
mișună, cum mi-o fi norocul...
Mergând pe coridor observ că celelalte com-
partimente sunt detul de pline. Ajung la WC și dau
să intru dar ușa e-ncuiată. Mi-e rușine să-l strig pe
Pierre. De altfel, după atâta timp... poate că nici n-o fi
el înăuntru. Mai încerc o dată și, minune!, ușa se des-
chide. În cabină nimeni. Intru iute și trag zăvorul. Nu
știu de ce am făcut acest lucru. Mă uit în oglindă și-mi
văd fața mirată, tristă, speriată. Ce e de făcut? Unde a
dispărut Pierre? Încerc să-mi modelez fața în oglindă.
Îmi ridic cu degetele colțurile gurii în sus. Îmi șterg cu
palma ridurile de pe frunte. Sunt ca un clown care se
pregătește de spectacol. Ce spectacol?
Brusc îmi vine ideea că dacă Pierre a fost în
această cebină și dacă s-a hotărât să dispară sau a fost
silit să facă asta... Da, e sigur: a avut timp să-mi lase n
semn. Febril încep să cercetez oglinda, marginile ei...
Biletul după oglindă. – de câte ori nu râsese Pierre
de acest consemn. Oglinda rotundă a lui Zamora eta
montată pe un triunghi de lemn, și între ea și pere-
te se căsca un gol pe care eu și bătrânul îl foloseam
drept cutie poștală. Ne lăsam unul altuia bilețele ca să
știm unde suntem și ce avem de făcut. Vai, în această
cabină oglinda e lipită de perete. În consecință... Ia
stai: deasupra ei e vasul care-ar trebui să conțină lichid
detergent. Vasul e gol. Însă e prin soar în partea de
jos, așa că în partea de sus se cască un gol. Pipăi cu
mâna în partea de sus. Drace, dau de ceva moale. Pare
a fi o bucată de pânză. O trag ușor în sus.Se vădește
a fi o panglicuță tricoloră din cele pe care le poată în-
totdeauna asupră-i jonglerul. Trag ușor de panglicuță
și la capătul ei găsesc legate cu fundă două bilete de
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
tren. Sunt biletele mele. Biletele lui le-a păstrat. Asta
să însemne că mai e încă în tren?
Odată întors în compartiment am studiat de
zor cele două bilete. Un cartonaș verzui și altul maro-
niu. Pe cel verzui scria cu pixul 4 și, mai jos, 48 – re-
spectiv vagonul și locul. Iar cel maroniu era suplimen-
tul de viteză și textul tipărit nu avea nici o adăugire
olografă. Mi se părea caraghioasă pretenția mea de a
descoperi pe bilete vreo intervenție făcută de mâna lui
Pierre. Căci după asta cred că tânjeam. Aș fi vrut ca
Pierre să-mi fi lăsat un semn în plus. O dovadă mai
puțin oficială decât aceea a biletelor de călătorie pe
care din greșeală le păstrase la el.
Soldatul dormea de zor. Am deschis geamul să
mai iasă mirosul de trascău. Am încercat să șterg cu
un ziar băltoacele de pe jos.
– Ce-i aicea, domnule, cocină?
Controlorul gras și rumen la față îmi face cu
ochiul.
– Nu vă scuzați că știu eu cine-a făcut porcăria
asta! și întinde mâna cu cleștele înspre soldatul care
sforâie de mama focului.
Îi întind biletele. Se uită la ele, le perforează.
Mi le dă înapoi cu un gest lent. Nici nu apuc să le iau
că grăsanul se răzgândește. Apropie de ochi cartona-
șul maroniu, îl studiază îndelung. Observ cu stupoate
că-și bagă cleștele în buzunar și, cu unghia degetului
A
mis urmărește ceva pe cartonaș, sărind de la un rând
la altul și parcurgându-l în întregime. Apoi se uită la
N
mine ghiduș și pufnește:
– Vă plictisiți, ai? Și mâzgăliți biletele de tren!
A G
Vă faceți aerisirea, ai?
– Ce vreți să spuneți? ingaim eu speriat.
– Ha! Aveți noroc! Face grăsanul. Păi și eu mi-s
rebusist. AERISIREA, domle! Ia citiți-o de la coadă!
M
Vedeți că tot aia e!
Mă înseninez: cuvântul AERISIREA e perfect
simetric. Omul e rebusist. Îmi dă înapoi biletele și ci-
A
tesc în ochii lui apreciere și respect. Mă ia drept coleg
de-al lui de șarade. Dracu știe ce-i fi mâzgălit Pierre
C
pe bilet.
I
(fragment din romanul omonim
în pregătire la Editura CARTEX)
P
E
 BUCOVINA LITERARĂ 53
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

E P I STO L AR Liviu PAPUC Scrisori regăsite (X)

Simion Cobilanschi de preotul Vasile Iftodi, acest amănunt: Doctor Aristarh

Gribovschi, notar public, a repausat la 24 sept. 1936, în
și Alexandru Golembiovschi
etate de 69 ani, cauza morții diabet, și a fost înmormân-
tat, în sobor cu 4 preoți, la 27 sept. același an.
D in numeroasele misive cu care l-a alimentat
Emanoil Iliuț, aflat la Suceava, pe Leca Mo-
rariu, în recluziunea acestuia de la Râmnicu-Vâlcea, toa-
Cu același prilej am citit în Cronica parohiei
însemnările preotului Dumitru Brăilean despre preo-
tul-paroh Simion Cobilanschi. Curajoase expresii, dar,
te având drept scop alimentarea cu informații de la sursă
după cât îmi dau seama, și pătimașe judecăți!
privind diferite figuri bucovinene care ar fi meritat să fie
Dl Cărăușu îmi spune că încă nici astăzi nu a scos
incluse în proiectata Enciclopedie a Profesorului, selec-
cărțile moștenite de la S. Fl. Marian din lăzile în care au
tăm astăzi doar două. La prima, amplu documentată, nu
fost împachetate, când cu evacuarea de acum îndată 6
avem de adăugat decât că un exemplar (fragmentar) din
ani.
revista „Steluța” a preotului Simion Cobilanschi, la care
„Steluța” din Corovia am găsit-o, în dublu exem-
a fost colaborator și Iraclie Porumbescu, alături de Ar-
plar, la Biblioteca Centrală din Suceava, acuma încadra-
temie Berariu, încă mai există la Muzeul Bucovinei din
tă în Ateneul // Popular „Ciprian Porumbescu”. Unul
Suceava. Cartea poștală cu extrase din condica parohială
din cele două exemplare, frumos legat în pânză și în piele
de la Șipotele Sucevei ne atrage atenția prin câteva nume:
roșie, poartă pe prima și pe ultima pagină a volumului
parohul Dimitrie Onciul din Straja, tatăl marelui istoric,
ștampila lui Animpodist Dașchevici. Acest fost coleg al
Casandra Renei de Herșeni și soțul acesteia, Toma Renei
lui Ciprian G. Porumbescu, la liceul Suceava, atuncea
de Herșeni, primii doi în calitate de cumătri, iar ultimul
când a donat colecțiile sale de periodice Bibliotecii Cen-
ca preot oficiant al botezului. Avem, în felul acesta, ates-
trale, nu s-a gândit niciodată că aceste colecții, strânse cu
tată documentar strânsa legătură dintre aceștia și Iraclie
multă grijă, strânse și citite cu multă grijă, vor ajunge să
Porumbescu, cu toții militanți activi pentru binele bise-
fie ocrotite cândva de autoritatea numelui lui Ciprian P.
ricii ortodoxe și al populației românești din provincie –
În acest volum de 226 pagini stau cele 25 numere
au semnat alături și documente publice – și, prin exten-
ale „Steluții”, primul număr fiind apărut la 9/21 sept.
sie, și cu prefectul de Rădăuți Orest Renei de Herșeni și
1883, iar ultimul la 8/20 sept. 1884.
cu starețul Arcadie Ciupercovici de la Putna anului 1871
Iar Dumitru Stan, o novelă după Cioche, a apărut
(Casandra Renei era sora lui Arcadie și mama lui Orest
consecutiv în numerele 1 – incl. 24 ale revistei.
– am scris mai multe pe acest subiect în articolul Oreste
Vă scriu aici titlul, așa cum se vede tipărit în frun-
și Toma Renei de Hârșeni, apărut în revista „Caiete de la
tea primului număr: „Nr. 1, Corovia, într-al 9/21 sep-
Volovăț”, datorată vrednicilor preoți Dumitru Valenciuc
temvre 1883, Steluța, Foaie pentru poporul român de
și Dr. Ioan-Paul Valenciuc, vol. I, 2021).
la țară. Esă de 2 ori în (mai târziu zice „pe”) lună. Prețul
este în Austria și Ungaria: pentru un an 4 fl., jumătate 2
I.
fl., un pătrar 1 fl., un exemplar 20 cr. v.a. În România,
Stimate și iubite Domnule Doctor,
pentru un an 10 lei, jumătate 5 lei noi”.
Înainte de toate Vă mulțumesc pentru bucuria ce
Apelul către cititori face să fie reprodus. Tot așa
mi-ați făcut cu al Dv. Bucovineanul N. Gane, cu intere-
face să fie reprodus scrisul lui S. C. din fruntea No. 24
sante și scumpe evocări din timpuri trecute.
din 19/31 august 1884 și, în fine, epilogul de pe ultima
Apoi Vă cer iertare că răspund așa în fugă și cu
pagină a ultimului număr, nr. 25, din 8/20 sept. 1884. //
atât de mare întârziere la unele întrebări ce mi-ați pus.
Mai greu voi putea răspunde la întrebarea, de
În condica morților de la biserica (parohia) G.
unde dețin precizarea că „D. St.” derivă, sigur, din acel
Homorului pe anul 1936, la pagina 178 și 179, semnat
„Goldmacherdorf”.
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
54 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
În Enciclopedia Română, vol. I, la articolul Simion
Cobilanschi, prof. I.G. Sbiera spune că autorul Cobilan-
schi s-a inspirat din Zschokke, cu a lui Goldenmacher. –
Acest Goldenmacher, cu toată competența de informator
a lui I.G. Sbiera, nu mi-a plăcut. Deci am mers la bunul
meu prieten, Lexiconul de Meyer, și aici am găsit titlul nu-
velei: Goldmacherdorf. Această lucrare a lui Zschokke s-a
luat la întrecere cu a lui Pestalozzi, Li....... Gertrud, mă
informează Meyer. – Eu, atuncea, fără să-mi dau seama
că verificarea acestui lucru va fi de-a dreptul imposibi-
lă, deoarece operele lui Zschokke nu se găsesc în toată
Suceava, mi-am permis să fac o anticipație, după cum
văd – fatală.
Ca de atâtea ori, soră-mea Varvara mi-a venit în
ajutor. M-a uimit, într-adevăr, memoria ei. Mi-a spus
așa: Îmi aduc aminte că, fiind copilă mică, poate de 6
ani, ascultam acasă la noi, în Suceava, cum Vasile Iliuț,
al lui Mihalache a Pachiței, din Crasna, elev de clasa
III la liceu, citea o poveste cu „Săftica”, fiica morarului
Nicolai, și cu Dumitru Stan. Aceste nume mi le-a spus
soră-mea. Și mi-a mai spus că în povestea aceea se po-
menea de o vizită împărătească, sau așa ceva, în casa lui
Dumitru Stan, ajuns mare reformator al satului său, și de
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
o răsplătire împărătească pentru tot binele ce a făcut în
satul lui. – Mai spunea Varvara că mai târziu, fiind ele-
R
vă la „höhere Töchterschule”, // pare că a avut în mână
nuvela lui Zschokke Goldmacherdorf, dar nu-și aduce
L A
aminte de cuprinsul ei.
Unul din prietenii mei, fost coleg de liceu, Max
Rosenstrauch, un harnic bibliotecar la biblioteca elevilor
S T O
de pe lângă liceul nostru, ca și alți prieteni, mi-a spus
că a citit nuvelele lui Zschokke, dar nu-și amintește de
vreuna cu titlul Goldmacherdorf.
Rosenstrauch îmi mai spunea că Zschokke nu se
mai găsește nici în Suceava și, poate, nici în Bucovina.
S-ar putea găsi în Transilvania, la Brașov sau la Sibiu. –
I
Acesta ar fi răspunsul meu. Dv., fiind aproape de Sibiu,
P
ați putea scrie d-lui Alex. Ieșan. Nu ar fi lucru prea greu
să găsească operele lui Zschokke și să Vi le semnaleze,
E
dacă nu Vi le-ar putea chiar trimite.
Poate ați scrie Ateneului Popular „Ciprian Po-
rumbescu” Suceava să Vă împrumute, în cazul că nu
aveți pe masă „Steluța”, unul din cele 2 exemplare, cel
mai bine exemplarul fără scoarțe, deci mai ușor de îm-
pachetat. Văd asidua colaborare la „Steluța” a părintelui
Constantin Morariu, pe atunci la Toporăuți, și nu mă
îndoiesc , V-ar face mare plăcere să Vă primblați prin pa-
 BUCOVINA LITERARĂ 55
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

jiștea înflorită din câmpul „Steluței”. 2) S-a îngropat: 11 August.

Despre Kramerius, despre Simiginowicz – mi-e
imposibil, socot, să aflu ceva.
Am primit și afișul Concertului D-Voastre din
oct. crt.1 l-am predat d-lui Filip și i-am spus că așteptați
un răspuns ce el vă datorează.
Cu sărutări de mână stimatei Doamne, cu ad-
mirație pentru realizările D-Voastre acolo, în depărtare,
și cu cele mai bune salutări de la noi: soră-mea și de la
mine.
Ai DVoastre: Em. Iliuț și Varvara Iliuț.
Suceava, 10/XI 1949.
L A R
3) Numele și porecla răposatului și locul de unde
este: Alexandru, fiul lui Iraclie Golembiovschi din Stupca.
4) Stare sau breaslă: paroh.
5) Legea bisericii: răsăritului... Parte bărbătească.
6) Vârsta vieții: 4 ani.
7) Pricina morții și de ce fel de boală anume a ră-
posat: de spasme interne.
8) Dreaptă și însuși iscălitură a preotului care au
îngropat: Dimitrie Buceschi, paroh din Ilișești.
În registrul născuților Șipotele Sucevei pe anul
1862, datele respective sunt:
Nr. crt. 61, anul 1862, Sept. 11. Botezat: 9 Oct.
Tata: Iraclie Golemb..., paroh din Ș.S.
Mama: Emilia.
Cumătrii: Casandra Renei de Herșeni, preoteasă
din Burla, și cu Dimitrie Onciul, paroh din Straja.
Moașă: Francisca Glad din Voevodeasa.
Preotul care a botezat: Toma Renei de Herșeni,
paroh din Burla............
Închipuiți-Vă, dăunăzi, de Sânzieni, în casa noas-
tră un țăran dintre cei plecați de acasă, cu numele Clod-
nițchi... Voi urmări, pe cât voi putea, nu cumva vom găsi
de unde au venit cândva acolo în P. de S. = Pătrăuți de
Sus.
Cu admirație și cu complimente, din partea noas-
tră, D-nei Morariu.
Datele au fost scoase din Arhivele Statului Sucea-
va.
[Adresa pe carta poștală: D-Sale D-lui Dr. Leca
Morariu, Profesor Univ., Str. Gabriel Stoianovici, nr. 7,
Comuna Râmnicul-Vîlcii, Raionul Vâlcea, Regiunea

Vâlcea, Oficiul poștal R. Vâlcea; Expeditor Emanoil Iliuț,

Str. Ironim Muntean nr. 3, Comuna Suceava, Raionul
Suceava, Regiunea Suceava; Ștampila poștei Suceava: 1
iul. 1952; Rm.-V. – 5 iul. 1952]
S T O

II.
Suceava, 1/7 1952
Stimate și iubite d. Doctor,
Aveți perfectă dreptate. – În registrul morților
Stupca, pe anul 1866, la nr. crt. 33, se găsește, precum
I

urmează:
1) Vremea răposării: 9 August.
P
E

1
Completările lui Leca Morariu: 25 oct. 1949, cu Balada
de C. Porumbescu, executată orchestral.
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
56 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Prin noapte spre lumină Gheorghe LĂZĂRESCU

C ARNETE CRI TI C E
D upă decenii consacrate jurnalisticii, ca ana-
list de politică internațională, traducerilor
și diplomației pe lângă Sfântul Scaun, în Spania, Grecia
(Necuprinsa muzică).
Bogăția, polivalența viselor este remarcabil suge-
rată de metafora somnului ca o statuie indiană cu mii
și Peru, Ștefan Nicolae s-a consacrat și editorial pasiu- de brațe, ca „aventură periculoasă”, ca „mica moarte de
nii de o viață, poezia, închinându-i volumele Alfabetul fiecare noapte” (Ființa somnului)
unui magnet, apărut la Editura Vinea în 2021, și, la Obsesia nopții este temperată de certitudinea
Editura Eikon: Fluture pe nisip (2021), Umbra munte- coacerii ei în lumina răsăritului unei noi dimineți:
lui (2022) iar acum, Tăcerea de sub „Noaptea va muri / precum verdele
pleoape (2023). fructului / în îmbujorarea lui matu-
Poemele acestui recent vo- ră” (Lespezi de lumină). Purtând fi-
lum sunt glasul tăcerii cu care eul ința ca pe valurile unei mări, noap-
liric parcurge întunericul nopții tea o „dăruiește absentă / albastrului
spre zorii unei noi zile. În călătoria altei dimineți”, metaforă-simbol a
sa nocturnă, sufletul poetic străbate diurnului purificat (Întrebări fără
un coridor de oglinzi, în care, pri- răspuns). „Adierea luminii / altui
vindu-se, își regăsește unitatea și început” face sângele să zvâcnească
se conectează la univers: „pășim ca în așteptarea înfiorată a unei noi
/ niște oglinzi întoarse înăuntru” dimineți (Sânge îndrăgostit), în care
(Toartele nopții). În cadrul succe- eul liric poate întâlni zâmbetul ca
siunii diurn – nocturn, pătrunde- simbol al iubirii (Așteptare).
rea în noapte permite regresia spre Alternanța zilei cu noaptea se
momentul originar al ființei: „Apoi înscrie într-o tematică dominantă a
intru în noapte / ca într-un ținut volumului: timpul, ce dobândeș-
inocent / în care poți întâlni / pros- te tonalități sapiențiale în poemul
pețimea strigătului dintâi” (Periplu Dă-i voie clipei: „Dă-i voie clipei /
cotidian). Într-un poem dominat să te închidă ca într-o alveolă / în
de imagism, Semne pe nisip, succe- care se răsfrânge / chipul chinuit al
siunea apusurilor și a răsăriturilor istoriei”.
inițiază întru cunoașterea retrospectivă a destinului Imaginea cocorilor oglindiți în lac, delicată ca
personal, din perspectiva, probabil, a veșnicei repeta- o stampă japoneză, sugerează tentativa poetului de a
bilități care face posibilă identificarea trecutului în pre- influența benefic viitorul prin artă : „așa cum eu încerc
zent: „Soarele pierdut după deal / va repeta nașterea lui / să domesticesc clipele / unui viitor nesigur” (Clipele).
însângerată / iar tu vei putea desena în nisip / conturul Talentul lui Ștefan Nicolae ca poet de haikuuri, vădit și
timpului trecut.” aici, și-a găsit deplina împlinire în volumele Fluture pe
La marginea nopții, eul se simte, în mod misteri- nisip și Umbra muntelui.
os, ostatic, „înfrânat” în drumul spre lumină, ca într-un Un ușor umor învăluie imaginea unui ideal
timp înghețat. Metafora călătoriei pe mările nopții și „pendul uituc”, metaforă a timpului nesfârșit (Pendul
ale visului este potențată de imaginea spectaculoasă a uituc), iar în „clipe orfane” (frumoasă metaforă deveni-
unui „cuirasat plin de umbre” (Gratitudinea cuvintelor) tă titlu!), ne bucurăm de frumusețile simple, accesibile
Motivul oniric îmblânzește întunericul. Visul ale naturii, dar nu vom avea acces la marile adevăruri,
preschimbă „freamătul adânc” al zilei într-o muzică „ne oprim înaintea / focurilor înalte” atâta timp cât
adâncă sau necuprinsă, „ca un exil nesfârșit al îngerilor” nu avem contact cu divinul, a cărui reflecție în noi nu
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
 BUCOVINA LITERARĂ 57
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

o mai găsim, atâta timp cât nu ne punem întrebarea
„cum poate fi / reînviată muzica și taina / acelui zâmbet
/ pe care un zeu / l-a uitat pe chipul nostru”. Singură re-
velația dumnezeirii te poate ridica „deasupra neputin-
țelor / acestei lumi”, dar în dialogul pe care îl stabilești
cu Dumnezeu prin rugă trebuie să cumpănești „refuzul
și chemarea” (Implorata rugă).
Traversarea nopții spre lumina divină, calea ca
metaforă a călătoriei spirituale amintește de Tao Te
Ching a lui Lao-tzî, dar mai ales de cuvintele lui Iisus:
„Eu sunt calea”. (Calea). Căutarea spirituală ia aspectul
unei alergări pe „câmpia nesfârșită / (și uneori pe cea
din suflet)” (Încotro alergi?). Existența limitată („fâșia
îngustă care mi-a fost dată”) capătă sens când se consa-
cră încercării de a înțelege semnele zeiești și viața din
afara cărților (Rătăcit printre lucruri).
Precum Arhimede cerea un punct de sprijin
pentru a deplasa universul, poetul caută punctul exte-
rior din care, apăsând pe o pârghie, să schimbe „rostul
adânc al omului” și punctul interior responsabil de ori-
entarea spre ideal („nordul rătăcit al firii”) (Căutare).
E
poezie, o „caligrafie a sângelui”, se naște între tăcere și
limbajul îngerilor (Caligrafia sângelui), ea înjghebând
din cuvinte, ca un cocon de mătase, „o încăpere” în
care se adăpostește, esențială, „tăcerea lui Dumnezeu”
(Lasă-te ademenit). În poeme ar trebui căutată „o limbă
a tăcerii” (O limbă a tăcerii).
Poezia poate avea forța anteică a memoriei (Ilu-
zia ca poezie), mai ales când trezește din nou la viață,
cu simplitate, spațiul copilăriei (Reverie, Vis însoțitor).
Ea fixează trecutul în atemporal așezând cuvintele „ca
armele într-un rastel” (Ca în rastel, cuvintele). Abando-
nezi obiectele în amintire, unde se păstrează „ca într-un
chihlimbar” (Templu peruan), dar, când ești tu însuți
abandonat, le recunoști chipul consolator (Urme în
amintire).
Teme precum suferința, succesiunea inexorabilă
a vârstelor și setea de recuperare a memoriei, cercetarea
valorii cuvântului, ca logos și ca instrument poetic sau
existențial, dialogul necesar cu voci ale trecutului având
reflexe în prezent conferă cărții lui Ștefan Nicolae pro-
funzime și intensă vibrație lirică.

Într-o vizită la Pompei, lava Vezuviului îi trimite gân- Operă poetică, volumul Tăcerea de sub pleoape
dul spre „lava fierbinte / a altor întrebări nedezlegate”. este în aceeași măsură și o operă de artă plastică, grație
C

(Istorii de demult). Mitologicul Narcis este evocat în inspiratelor ilustrații realizate de Laura Cristina Nicolae.
legătură cu cerul oglindit în fântână, dar reflectarea nu
I

provoacă admirație în fața sinelui, ci întrebări existen-

T

țiale: „și să te-ntrebi / unde te afli tu așa exilat / între

două oglinzi care se îngână?” (Între două oglinzi).
I

Pe calea poeziei se îndreaptă eul liric spre Dum-

nezeu și spre mântuire (Visez și eu), dar textul poetic nu
R

ia ființă cu adevărat decât din interacțiunea dintre poet

C

și un anumit cititor. Dacă Ion Barbu nu ar fi îngăduit

accesul la Poezie cui nu era geometru, Ștefan Nicolae îi
acceptă doar pe cei care au cunoscut forța transfigura-
toare a iubirii: „Pentru cei care vor să mă citească / pun
T E

o condiție: / să nu silabisească niciun rând / dacă nu

au simțit / cum se cutremură lumea / la fulgerul unui
sărut” (Cu o condiție). Revizitând mitologia, amintin-
E

du-și de Apollo și Dafne sau de Acteon, poetul con-

trazice clasicul motiv al seducției ca vânătoare: „cine-i
N

vânatul și cine vânătorul / când doi îndrăgostiți se sorb

din priviri?” (Vânătorul vânat).
R

Comoară ascunsă, sensul poemului este dorit să

fie „precum o atlantidă” sau ca apa sorbită de ogorul
A

ars de secetă. Poetul înaintează cu pas „șovăielnic / pe

la vămile cerului / căutând înfrigurat / locul în care cu-
C

vintele / așteaptă răstignite / o nouă înviere”. Adevărata

serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023

58 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
Poemul de amplitudine
şi discursul alb, fără metafore
O nouă carte1 care reflectă meditația auto-
rului asupra utopiei fericirii și desăvârșirii
esențializate în idee, în complexitatea unei spiritualități
metafizice. De altfel, un volum cu un asemenea titlu
și temă extinsă ne poate conduce și la mitul „jidovului
rătăcitor”, dacă nu e prea mult!
Domnul Virgil Diaconu scrie versuri dina-
mitarde cu atitudine sarcastic-ironică și implicare
morală, generate de indiferența lumii actuale față de
natură, ceea ce constituie o adevărată diatribă care-l
situează pe autor în seria scriitorilor angajați în schim-
barea lumii.
Cartea de față are o alcătuire originală: începe cu
un număr de poeme și se continuă cu o scurtă „Cale a
parabolei”, urmată de un „Tratat de poezie, sau Îndrep-
tări pentru poetul tânăr” care cuprinde „Conceptul sau
arta poeziei moderne” în 15 puncte, „Evaluarea, pro-
movarea și destinul poeziei contemporane”, și aceasta
în opt puncte, dacă am numărat bine.
Volumul începe cu poemul care îi dă și titlul, o
artă poetică explicită, și aglomerează pe ultimele pagini
un „Portret literar” care e de fapt un curriculum vitae
urmat de o „bibliografie selectivă”, obligatorii pentru a
combate, a dinamita chiar, ignorarea poeziei de către
contemporani. Autorul se angajează emoțional în ac-
țiunea sa pro-poetică eflorescentă și descoperă o temă,
sau să-i zicem un motiv de întâlnire a mileniilor și de-
pășirea anunțatei apocalipse:
Vândute aceluiași nimic,/ umbrele acestui secol
aleargă fericite pe străzi.// Micile noastre victorii/ sunt în-
ghițite de ceața abatorului./ Din când în când/ ghilotina
oprește timpul unuia dintre noi.// Ghilotina! Ea funcțio-
nează după un plan bine stabilit/ după un plan pe care
nimeni nu l-a zădărnicit niciodată.// Și biserica este sfâ-
șiată de rugăciuni și de lacrimi.// Și eu vâslesc printre la-
crimile credincioșilor,/ printre rugile lor răbdătoare,/ care
i-au coborât pe sfinți din icoane./ Trec prin tăcerea lor cu
dinții strânși.// Afară, un oraș plin de oase care aleargă
pe străzi/ Au care din ele sunt oase de om, care de regi și
1
Virgil Diaconu, Sufletul peregrin, ed. Contrast, București,
2022.
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
Aureliu GOCI
E
I C
care de sfinți?/ Desigur, îl voi ruga pe Domnul să sufle din
R I T
nou peste ele...// Maica Domnului, roagă-te pentru noi!
(„Umbrele acestui secol”).
Poetul redescoperă poemul amplu, chiar de 3-4
pagini, ceea ce – alăturat discursului fără metafore, alb,
neutral ar putea fi considerat rodul unei atitudini an-
C
ti-minimaliste.
Aproape abrupt, d. Virgil Diaconu și-a îmbo-
gățit condiția de scriitor, trecând din zona poeților în
categoria exegeților, dedicându-se unor erudite studii
T E
fundamentate pe informație și documentare dedicate
Bibliei și poeziei.
Unicitatea poetului este reflectată în poemul
E
care inițiază volumul, „Suflet peregrin”: Nu am fost și
probabil că nu voi fi/ niciodată un om obișnuit./ Deosebi-
N
rea dintre mine și voi/ este aceea că eu trăiesc din lucruri
bizare - / floarea de cireș face pentru mine/ tot atât cât un
R
vers de Eminescu,/.../ Alteori eu sunt chiar floarea de cireș/
care se răsfață în lumină pe ramuri,/ păsările cerului sunt
A
chiar gândurile mele,/... Vezi, vrăbiile din capul copacului
sunt chiar versurile mele,/ care ciripesc toată ziua în ure-
C
chile surde ale mulțimii/...// În rest, suntem la fel, am
spus,/ numai că uneori cartea care este scrisă pe pieptul
meu/ începe să vorbească singură, ca acum.../.../
În epoca aceasta de la intersecția mileniilor,
fracturată atât din punct de vedere filosofic, politic și
religios actantul liric își trăiește „apocalipsa” personală
și înregistrează erodarea credinței, astfel încât se moti-
vează intelectual formulând religia poeziei. Aceasta este
comentată prin cele mai noi teorii post-structuraliste
și prin operele traduse din cei mai importanți exegeți.
Printre contemporani, d. Virgil Diaconu rămâ-
ne un creator care-și asumă tipologia și mirajul omului
universal în vremuri fracturate de conspirații ciberneti-
zat-scientiste și ateiste.
Autorul pare unul dintre ultimii „posedați” de
poezie, încât devine îndrumător pentru o ipotetică ge-
nerație tânără și chiar teoretician, așa cum rezultă din
„Tratatul de poezie sau Îndreptări pentru poetul tânăr”.
El elaborează riguros, în spiritul exegezelor referențiale
și chiar cu fundament bibliografic.
Debutant în epoca dominată de Nichita Stă-
 BUCOVINA LITERARĂ 59
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

nescu, Virgil Diaconu s-a afirmat oficializând un dis- sublimează banala biografie într-o dezlănțuită acțiune
curs inițiatic și profetic, nu lipsit de dramatism, orien- pamfletară împotriva Centrului de putere care mani-
tat atât spre poezia de cunoaștere cât și spre proiecțiile pulează mulțimile marcate de o conștiință tranzitivă.
onirice: „Departele Epimenides” (1976), „Depărtarea De la poezia interiorității, a iubirii și a sinelui
lăuntrică” (1980), „Călătorie spre sine” (1984), „Dis- contemplativ, poetul trece la sfidarea deriziunii puterii
curs despre liniște” (1989), „Deasupra tenebrelor” politice, dând la iveală o poezie angajată, atitudinală,
(2001), „Opium” (2002), „Libertate și destin”(2005), un fel de opoziție civică violentă.
„Lepre și sfinți” (2007) sunt numai câteva titluri ale vo- Discursivitatea a fost mereu o dominantă a au-
lumelor de poezie ale autorului. Până la ultimul volum, torului, ca și atitudinea politică explicită exprimată cu
poezia înseamnă sondaj sufletesc, „călătorii spre sine” și virulență sarcastică, într-un spirit polemic superior.
E
C
I
T
I
R
C
T E
E

iată, acum intră în orbita unei retorici a acțiunii. Îmbogățindu-și condiția de scriitor cu aceea de exe-
N

Poetul parcurge polarități contrastive, una a get și conducător de revistă, d. Virgil Diaconu rămâne
mândriei și orgoliului învingătorului, cealaltă a înfrân- important prin meditația asupra utopiei fericirii și a
R

gerii și umilinței cu experiențe înfricoșătoare. desăvârșirii esențializate în Idee, în complexitatea unei

Începând cu volumul „Lepre și sfinți”, poetul spiritualități metafizice. De altfel, revista „Cafeneaua
A

descoperă gândirea politică, cristalizând tema libertății literară” a devenit, în ciuda titlului care ar plasa-o în
și a insurgenței destinului individual. Tot timpul auto- divertismentul literar, o serioasă publicație culturală de
C

rul a făcut referință la propria persoană, dar de acum anvergură națională.

serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023

60 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
Sufletul romantic şi ironia
M are parte din poemele lui Doru Mihai Ma-
teiciuc se nasc din nostalgia unei „vârste
de aur” şi a unei Bucovine utopice, amestec de istorie şi
legendă, prilej pentru personajul liric de a-şi evoca avata-
rurile îndepărtate, dar şi de a-şi asuma condiţia „anti-ero-
ică”, trăind impactul căderii în timpul concret al istori-
ei, translaţia de la grandoarea vârstelor mitice la filmul
prozaic al contemporaneităţii, care aruncă în derizoriu
miturile fundamentale: „dacă EU aș fi/Doru Pustnicul
de Bucovina/aș iubi cerbul pădurilor/cerbul care înfrun-
tă//colții invizibili ai gerului/apăsarea neguroasă a zăpezii
a ceții/colții finali surâzători ai lupului//cerbul niciodată
nu doarme/gata de luptă gata de apărare/și nu oaia și nu
oaia//aș putea îndrăgi capra neagră/zimbrul jderul nevăs-
tuica tăunul/șarpele casei uliul ciocârlia/și nu oaia și nu
oaia//am spus-o și o repet/miorița în zeci de ani miorița/a
devenit antinațională//antisocială. împotriva imaginației
mele/miorița a devenit/oaia finală și nu cerbul primor-
dial” (autoportret III). Prin urmare, textele vor înregistra
simptomatologia unei „vârste de fier”, care generează in-
terogaţii neliniştite şi crize de identitate: „ochii ploii mă
văd/mă ocrotesc. mă lăcrimează/dar tu/tu cine ești?//ceea
ce au făcut alții din mine”. (fraţii mei liberi. remastered).
Aici totul stă sub semnul degradării şi al înstrăinării, to-
tul s-a îndepărtat de firesc, anti-natura a triumfat asupra
naturii, omul şi-a pierdut inocenţa şi, odată cu ea, liber-
tatea: „la balega moale/puțină apă îi trebuie/îmbolnăvită
de deces/îmbolnăvită de un alt fel de cotropire/de o sută
de ani/tu te tratezi patria mea//mai ții minte oftezi/când
au inventat moneda/multiplicată de nouă ori în bănci/
strămoșii schimbau argintul în aur/mierea pe mirodenii/
vinul pe mied//povestea aceasta/plutea ca pâcla/nimeni
nu înțelegea/de ce suflarea lui Zamolxe/au confiscat-o au
îngropat-o//sulițele s-au preschimbat în legi/așa mureau.
toți. în mod egal/numai păsările au rămas/libere. în creș-
tere. în zbor/oamenii s-au strâns în oameni// şi au înce-
put a plăti. a cheltui/tot ce aveau natural free” (natural
free). Reculul din faţa acestei realităţi indezirabile se va
concretiza în reverii naturiste şi în mici „geneze” ah-doc,
în ode închinate vegetalului fragil şi insignifiant: „întâiul
fir de iarbă adam/își legăna seva. plin de semințe/privea
primordial/al doilea fir de iarbă fragil/eva înclinată spre
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
Octavian SOVIANY
P RO FI L
țărână/udă gânditoare autoritară în/tăcerea ei perfect
asurzitoare/victimă puternică eva mai era/pagină albă de
atlas botanic/pentru întâiul fir de iarbă adam/magnetic
abandon privirea aceea/sorbind semințele a două mere
de aur/suspendați/precum ionatanele în sutiene/precum
ghindele în lăbuțele reci/de veveriță roşie ca vâlvătaia/
celui de al doilea fir de iarbă/eva/atlas botanic etern cu-
tremur/sub bătăile de inimă a unei mașini de scris” (po-
vestea întâiului fir de iarbă). Din acest moment poezia
este privită ca o plăsmuire de mituri, ca o modalitate de
recuperare a vârstei de aur, care se asociază de data aceasta
cu mitul poetului-demiurg, creator de universuri care nu
se subordonează decât capacităţii sale neobosite de a fan-
taza: „însăși EA POESIA DEPLINĂ/singură veghetoare
în cânt/mă va unge astăzi anul de grație/cavaler al ultimei
speranțe//priviți: iau cu ambele mâini/sabia uriașă atât
de grea/îi sărut tăișul ce lucește în soare/din toată ini-
ma jur pe toți zeii//dionisiac convins lovesc în jilțul/care
guvernează cuvintele/luminile se clatină fără a sângera/
aerul hohotește îndelung eufonic//se aud aripi. acorduri
de harpă/bine ai venit la mulți ani noroc/cu același chip
fără chip/întunericul (exact) începe să existe//am licurici
în salivă pot vorbi/despre mormolocii memoriei de apoi/
prin hățișuri de sudoare hăituind/cuvinte alese dimpre-
ună cu sângele meu//alunecă. fără început fără sfârșit pe
lângă trupul tău POESIE DEPLINĂ/pe lângă gura înse-
tată cu ochii avizi/fără a te atinge fără a te primi” (poesia
deplină).
Şi plecând de aici, Doru Mihai Mateiciuc rescrie
teme şi motive romantice, încearcă să readucă în actua-
litate resursele unui eminescianism de viziune, dacă nu
şi de limbaj, e paseist şi utopic, bântuit de reverii dacice,
simte răsuflarea istoriei în atingere cu legenda, încear-
că să viseze în limba tăbliţelor de la Tărtăria, în vreme
ce erosul redeşteaptă amintirile inconştientului colec-
tiv: „când mă iubești văd mii/tăblițe negăsite tărtăria/
tu mă iubești de șapte mii de ani/îmi explodezi în față
mă ascunzi//din tine dunărea (albă esență)/ emigrează
inventând/tibrul eufratul civilizații/tu femeie eu bărba-
tul//multiplicat prin valurile tale/aruncat la nord la sud/
fericit în spania tăcut lângă volga/mă bucur că ai înviat
la cină//eu prezentul însă nu ultimul/îmi amintesc bine
 BUCOVINA LITERARĂ 61
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
ultima mie de ani/fragmentată eu ucisu-m-am/reinven-
tându-mă mereu într-ALTUL//cununa de spini zamolxe
mi-a dat-o/într-o sferă de aripi învelit/veghez și azi la lu-
mina/neîntreruptă neîncetată a tăcerii tale” (după ultima
glaciaţiune). Aceste panoplii neoromantice constituie
însă doar una dintre cele două feţe ale poeziei lui Doru
Mihai Mateiciuc; alături de tribulaţiile unui eu mitic,
perceput în registru maximalist, alte pagini ale poetului
transcriu aventura întoarcerii în real şi convertirea exis-
tenţei „eroice” în bufonadă dezabuzată, a poeziei într-un
exerciţiu de clovnerie: „orașul unde te-ai născut/zace ca
borhotul. în pace/toți se sărută nefericitule/ești purtat pe
brațe//norii pomii îți zâmbesc afazici/cuvintele mulțimii
te mânjesc/cu salivă călduță iarnă de iarnă/asupra ta//
avioanele aruncă tone de/panglici tricolore conffeti/tu
abia te ții pe picioare/popoare de fotografi ce să facă//
te fotografiază. reflectoare te blițuiesc/ziariștii te trag de
mânecă/dispozitive sofisticate veșnice de oțel/te strâng în
brațe te aruncă te prind//abia respiri printre megafoa-
ne/pâlnii de aur stații amplificatoare/ți se asigură viața
până la moarte/ți se dă pâine cu sare două drone//veș-
nică! veșnică! veșnică!/ tu pui întâia cărămidă a orașului/
plus cinci sarmale/ o găină oarecare/măștile au început
să asude//însă continuă să zâmbească/adevărate înspre
tine/semnezi acte de binefacere/toți te ocolesc cu grijă cu
îndemânare//se aude ecoul/veșnică! veșnică! veșnică!/ în
mijlocul acestui delir de urale/tu refuzi să te clatini//un
oraș întreg leșină de fericire/în jurul tău copiii bosum-
flați/așteaptă să crească mari/ca să te aplaude să te urle//
tu bei șampanie fumezi trabuce/ești poetul înscăunat în
viață/explodezi/aprinzând felinarele orașului” (cultul per-
sonalităţii electric). Eul ideal e înlocuit de eul real, utopia
se transformă în distopie, iar poemele transcriu, în sec-
venţe perfect cenuşii filmul unei existenţe vegetative: „la
vârsta aceasta ca o oră exactă/să nu mă pot desprinde/
de umbra mea anonimă//gladiator printre cărți deschise/
„mehr licht! mehr licht!”/ desenez pe valuri o fereastră//
trupul de mulatră a înserării/va ieși când deschid fereas-
L
tra/însă acum eu plutesc liniștit//la vârsta aceasta ca o oră
I
exactă//am ales să mai trăiesc o viață/ploaia să apară cu
efect întârziat//s-au răscopt fructele mâniei noastre/ve-
F
ghez așa într-un alcool infinit/când iubirea îmi sapă încă
R O
o groapă//stelele clipesc tot mai încet/poemul este aproa-
pe finit/eu caut finalul dinspre cuvinte//scufundător în-
tr-o pastă de dinți/eu mă simt” (scafandru sau gladiator).
Femeia îşi pierde la rândul său puterea de fascinaţie, ero-
P
sul se banalizează, realitatea nu mai secretă nici cea mai
mică picătură de poezie: „deschid o fereastră adâncă/în
privirea ta. o iau în palme/trage draperia gata m-ai iubit
destul/uite. și ție îți dau lacrimile/de atâta fericire clipești
prea des/hai să facem altfel concentrarea//trupul tău lân-
gă trupul meu/popândăii strigă. au un sindicat amărât/
«soția dumneavostră întreține relații//relații pe linie de
sindicat cu cei mai puternici bărbați…»” (popândăii de
inimă I). Astfel încât, după ce a încercat să respire aerul
tare al mitului şi a reiterat nostalgic vechile trasee ale ro-
mantismului, autorul se întoarce acum către realul, care
are, la rândul său, propria sa mitosferă, unde domnesc
grotescul, absurdul, câteodată sinistrul. Este o mitologie
„în răspăr”, născută dintr-o percepţie în registru hiper-
bolic, care descoperă pretutindeni relele lumii contem-
porane, mărite de zeci de ori, ca de sticla unei lentile, iar
acum mitul e înlocuit de anti-mit, eroicul de anti-eroic,
eposul se metamorfozează în farsă absurdă: „parcă alerg
într-un câine de pământ/ating păsări în zbor. ce turnir/
viața pare o plimbare printre/cutii de conserve goale și
ce dacă//fructele interzise închipuie ambalaje/ignorate
tuneluri umede de fecioare/mi se iau ultimele amintiri/
hai să tăiem porcul în vară//să ne aruncăm pentru tot-
deauna/în valuri de secară. în valuri de vin” (revelion în
vară). Acestea sunt aversul şi reversul unei poezii, care
tinde să se transforme în cele din urmă în propria-i con-
testaţie. După ce a fost ridicată până la cote apropiate de
cele ale miraculosului, poezia devine obiectul deriziunii
sarcastice, autorul alunecând pe nesimţite de la visul ro-
mantic la neîncrederea în poezie a scriptorului postmo-
dernist care ştie că totul a fost deja scris şi deja inventat.
Şi totuşi distanţa dintre himerele romantice şi percepţia
dezabuzată a realităţii prozaice nu este atât de mare cum
s-ar părea la prima vedere, căci – ca punte de legătură
între ele – apare ironia romantică, luarea în zeflemea de
către spiritul romantic a propriilor sale fantasmagorii. Se
pare că dintre toate modalităţile posibile de supravieţu-
ire într-o lume puţin dezirabilă Doru Mihai Mateiciuc
a ales ironia. Care trasează o interesanta linie de conflu-
enţă între zâmbetul neîncrezător al lui Jean-Paul şi cel
al îndepărtaţilor săi emuli din ultima jumătate de secol.
Iar utopiile poetului sunt contestate până la suferinţă de
propriile sale aventuri în cotidian, aşa cum călătoriile în
spaţiu şi timp ale sărmanului Dionis îşi găsesc reflexul
ironic în propriile-i cugetări, care au darul de a reaşeza
lucrurile cu picioarele pe pământ. Şi aceasta este în cele
din urmă... tot eminescianism. Dar de o cu totul altă
natură. Mai modernă şi mai neliniştitoare.
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
62 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
Scaunul electric al memoriei
A pălit trendul filmelor horror cu naziști
zombie? Așa pare. Iar filonul este înlocuit
acum discret de o descendență din „Inglorious Baster-
ds” al lui Quentin Tarantino, reșapând câteva dintre
ingredientele de aur ale genului spaghetti western,
care și-au găsit în regizorul american un ambasador
zelos.
În ultima vreme, parcă mai multe studiouri
cinematografice s-au vorbit între ele pentru a-i adu-
ce o odă lui Sergio Leone (zodia vitală a universului
tarantinoian), tătucul spaghetti western-ului, căruia
Francesco Zippel i-a dedicat un documentar excelent
anul trecut.
Și tot anul trecut a apărut „Sisu”, în regia fin-
landezului Jalmari Helander. Un festin de influențe
marca Sergio Leone. Acțiunea filmului are loc la sfâr-
șitul celui de-al Doilea Război Mondial, pe fondul
Războiului Laponiei, și spune povestea lui Aatami
Korpi, un fost luptător dintr-un comando care-și tră-
iește singurătatea căutând aur prin sălbăticia laponă.
Norocul cade peste el într-o zi când descoperă un ză-
cământ aurifer. Numai că acest lucru îl aruncă într-o
spirală sângeroasă, deoarece un pluton al Wehrma-
cht-ului vrea să pună mâna pe comoara lui.
De-aici încolo, soarta lui Aatami devine o cursă
a supraviețuirii demnă de John Rambo, iar filmul lui
Helander se transformă într-un curs de istorie cine-
matografică, hrănindu-i pe nostalgicii spaghetti wes-
tern-ului cu un tutti-frutti: violență mirobolantă de
splatter,  aventurism Mad Max, bătăi à la John Wick.
Nici amatorii seriei neo-noir „Sin City” n-au fost tre-
cuți cu vederea, acestora servindu-li-se o doză zdra-
vănă de răzbunări feminine: un peisaj cu șase gagici
murdare de glod care vânează naziști înspăimântați,
ca-n fanteziile amazoniene ale lui Frank Miller.
Tumefacțiile și peisagistica abundă.
„Este util să ai naziști în filmul tău pentru că
sunt băieți răi emblematici, poți să faci ce naiba vrei
cu ei și nimănui nu-i va păsa. Deci, asta ajută”, a spus
Jalmari Helander într-un interviu, discutând despre
rețetarul de blockbuster cu care a cochetat.
Tot despre o comoară și naziști este vorba și-n
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
Liviu G. STAN
SINTE TI ZATO R
„Blood and Gold” al germanului Peter Thorwarth,
care a avut premiera mondială pe Netflix în luna mai.
Numai că de data asta avem de-a face cu un meci al
morții între combatanți din armata Reich-ului – un
veteran al Wehrmacht-ului vs. o șleahtă de soldați
SS conduși de un locotenent psihopat și desfigurat.
Găsim același raft cu matrițe spaghetti western. Doar
grimasele lui Keanu Reeves lipsesc din caftelile bine
strunite.
Să zăbovim, însă, puțin asupra afirmației de
mai sus a regizorului finlandez despre utilizarea per-
sonajelor naziste: „poți să faci ce naiba vrei cu ei și ni-
mănui nu-i va păsa”. În memoria culturală a omenirii,
naziștii sunt un epitom al răului pur, minuțios, dia-
volesc. Politicile de exterminare rasială ale hitlerismu-
lui au creat, în timp, un subconștient cinematografic
al Răului care pare a se simți din ce în ce mai bine
nu în cinematografia de artă de factură bergmaniană,
bunăoară, ci în genre films. Nu același lucru se poate
spune și despre ororile lui Stalin: Holodomorul este
infinit mai puțin reprezentat cinematografic decât
Holocaustul. Poți număra pe degete filmele care au
abordat programul de exterminare aplicat de sovietici
în Ucraina. De unde această discrepanță de interes re-
gizoral? N-am o explicație. Nu-mi rămâne decât să
speculez. Poate că-i un efect cinic la mijloc, o ches-
tiune de spectaculozitate statistică și organizatorică
a genocidului. Și acest efect cinic poate că e dublat
de un efect și mai cinic: ritualismul vestimentar. Uni-
forma nazistă (paltoanele înspăimântătoare din piele,
cizmele înspăimântătoare, chipiele înspăimântătoare,
stemele înspăimântătoare) pare prêt-à-porter-ul su-
prem al maleficului și perversiunii. Nu degeaba unele
elemente de pielărie Waffen-SS aveau să migreze apoi
în recuzita cluburilor de BDSM, ajungând un clișeu
al fanteziilor sado-maso.
De altfel, există și-un termen generic pentru
astfel de filme: nazisploitation. Și filosofia lor din pre-
zent poate fi rezumată astfel: nu poți da greș măcelă-
rind naziști în filme, gradul de sofisticare demonică pe
care l-au adus în epurările lor antisemite, oricâte de-
cenii s-ar scurge, nu suportă relativizarea, cât va dura
 BUCOVINA LITERARĂ 63
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

istoria pe acest pământ le va fi rezervat doar scaunul Ei bine, în această ordine de idei, „Inglorious
electric al memoriei globale. Basterds” al lui Tarantino a declanșat un soi de re-
Anii 1970 au fost perioada de boom a nazis- naștere a interesului comercial pentru nazisploitation,
ploitation, venind pe filiera cinematografiei italiene. însă una la foc mărunt.
Pentru a atrage
mai multe cate-
gorii de specta-
tori în sălile de
cinema, o mână
de regizori itali-
eni, mulți dintre
ei cochetând cu
extremitățile gore
ale culturii polizi-
otteschi, au înce-
put să introducă
elemente porno-
grafice și horror
în tema nazismu-
lui, provocând o
sciziune de ordin
etic. Așa au luat
naștere niște pro-
duse cinemato-
grafice dopate cu
senzaționalism,
însă corijente la
R

capitolul acurate-
A T O

ței documentare
și al responsabi-
lității morale față
de subiectele tra-
tate. Cu vremea,
nazisploitation
Z

și-a mai cizelat

întrucâtva aspe-
I

ritățile, distilân-
T

du-se academic
ca o formă neas-
T E

tâmpărată de pa-
racinema. Ce este
paracinemaul?
Conceptul a fost
N

patentat de teore-
ticianul de film Jeffrey Sconce și se referă la filmele de Nazisploitation a făcut din ciuruirea naziștilor
I

gen și de fandom care își formează habitatul canonic în o veritabilă imagologie a catharsisului european și
S

afara normelor de „legitimitate” ale mainstream-ului. nord-american și-un parc de distracții vindicative.

serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023

64 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
Matei Vişniec
sau descrierea labirintului uman
I ncitantă ca tot ce scrie Matei Vișniec în ipos-
tazele sale de dramaturg, prozator, poet sau
jurnalist, cartea Ultimele zile ale Occidentului (Iași:
Editura Polirom, 2018) poate fi considerată ca având
și un profil mai special. Întâi, pentru că se compune
din pagini de proză și evocări memorialistice, primele
aparținând în bună măsură paradigmei absurdului,
celelalte, pe model clasic și mustind, în subsidiar,
de bine cumpănite doze de nostalgii și afectivitate.
Cartea e specială și prin titlul ei care, luat ca atare, ar
putea sugera iminenta dispariție a inestimabilei civi-
lizații din Vestul Europei. Dar lucrurile nu stau chiar
așa, deși personalitatea Occidentului , conturată de-a
lungul multor secole, pare a fi în primejdie azi, sub
asaltul valurilor de emigranți arabo- africano-asiatici,
cu excesele lor fanatice. Amestecul rasial și diferen-
dele religioase produc falii adânci în permisivul corp
occidental, care dă uneori semne de oboseală și indi-
ferență la pericole. În Cuvânt-înainte, Matei Vișniec,
făcându-se portavocea majorității europenilor, se în-
treabă dacă nu cumva „se produce sub ochii noștri
extincția valorilor occidentale, amuțirea vocii morale
a Occidentului și ieșirea sa din istorie” (p. 5). Și, în
același spirit, dacă nu vom asista pasivi la islamizarea
și africanizarea Vestului. Pentru o poziționare echili-
brată, analistul vine și cu răspunsul: „observ că Occi-
dentul „moare” extrem de încet. Oarecum ca Veneția.
El se scufundă în fiecare zi câte puțin și totuși nicioda-
tă de tot. Iar puterea sa de fascinație rămâne intactă...”
(p. 6). Căci zona europeană în discuție continuă să se
afirme ca un „laborator uman în care se intersectează
toate rasele, toate limbile și toate culturile, de unde va
ieși, poate, o nouă sinteză, civilizația de mâine”.
În căutarea soluțiilor convenabile, importanța
covârșitoare a temei trebuie să ne pună totuși pe gân-
duri. Ceea ce se și întâmplă în cazul Lui Matei Vișniec,
chiar dacă, dincolo de aspectul tranșant al cuvântului
introductiv, în prozele cărții autorul se comportă bele-
tristic, împachetând mesajele în alegorii profund sim-
bolice, pe care cititorul trebuie să le descifreze singur,
spre a le transfera apoi din poveste în stricta actualita-
te. O singură proză, cea care dă titlul cărții, se ocupă
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
Victor TEIȘANU
COORDONATE BUCOVINENE
direct, fără ocolișuri, de tema posibilei disoluții occi-
dentale. Aici, tânărului profesor Mathieu i se propu-
ne, de către șeful său universitar, să elaboreze un curs
despre declinologie, ca știință a declinului, pornin-
du-se de la starea precară a vestului european actual,
atât de amenințat de invazii alogene. Un curs care să
promoveze și ideea că o civilizație care moare trebuie
să-și păstreze eleganța și demnitatea. Bun prilej pen-
tru considerații sociologice și politice privind viitorul
statelor vest-europene, periclitate inclusiv demografic:
„omul alb” riscă să devină minoritar. După arabi și
africani „asiaticii vor fi al treilea val care va transfor-
ma identitar Europa”, China fiind „viitorul imediat al
Occidentului” (Ultimele zile ale Occidentului). Cum
spuneam, aceasta e singura proză cu referiri directe,
aproape jurnalistice, la chestiunea Occidentului. Toa-
te celelalte fiind profund sibilice și urmând tehnici
care trimit la suprarealism și absurd. Dar oricât de
diferite ar părea, între texte există însă un liant solid,
alcătuit și acesta din mai multe componente. Cea mai
importantă ține de stil și continuă de fapt marca Ma-
tei Vișniec, deja înregistrată, (cu sensuri subsolice, pe
care trebuie să le cauți atent), și reverberând îndelung
după parcurgerea textului. Căci se știe: orice lectură
din Matei Vișniec provoacă post factum îndoieli și
interogații de tot felul, precum și breșe în convingeri
prea ușor dobândite. Circumscrise aceluiași stil sunt
și avalanșele de suspansuri, care se rostogolesc peste
cititor din toate direcțiile. Materia epică se constituie
în veritabile enigme cărora pare imposibil să le găsești
dezlegări fără ajutorul autorului. Matei Vișniec pose-
dă o imensă vocație inventivă, zămislind cu ușurință
scenarii narative pline de tensiuni și conflicte, extrase
parcă din zonele de limită ale condiției umane. Un
melanj de istoricitate și imaginație, într-o cheie vădit
etică, irigă de la un capăt la altul prozele sale. Chiar și
atunci când, cel puțin formal, elementele narative par
a izvorî din ceea ce numim îndeobște realitate palpa-
bilă. Despre orice, autorul lasă impresia că scrie fără
efort, cu lejeritatea actului biologic al respirației. Și e
primul conștient de acest lucru, pomenind chiar în-
tr-un loc despre „ușurința mea naturală de a scrie...”
 BUCOVINA LITERARĂ 65
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
(p. 336). Paradoxul e că la Matei Vișniec scrisul lejer
nu subțiază nicio clipă substanța construcției epice,
mereu investită cu trimiteri subliminale spre crizele
care macină permanent echilibrul interior al ființei.
O ființă aruncată în istorie fără a fi prevenită despre
ostilitatea noului ei habitat. Matei Vișniec evidențiază
și aici abilitățile sale în devoalarea zonelor din realitate
mai puțin vizibile. Prima dintre cele 9 proze ale cărții,
Vin perșii!, devine, prin intermediul alegoriei, o com-
plexă incursiune spre hăurile ființei omenești. Este
despre teamă și curaj, prudență și aventură, ignoranță
și cunoaștere, știință și adaptabilitate, dezamăgire și
satisfacție, manipulare și eșec, despre impactul psi-
hologic al zvonului, dar mai ales despre putere, care
corupe, distruge și se autodistruge. Un amalgam de
stări și situații limită, cu perso-
naje care se mișcă preponderent
sub semnul emoției și numai
rareori sub cel al rațiunii și ar-
gumentelor. În mentalul colec-
B U C O V I N E N E
tiv perșii sugerează un pericol
iminent, fără ca cineva să adu-
că dovezi că pericolul există cu
adevărat. Generații întregi din
Akrena Peloponikosului (=Ate-
na Peloponezului), se nasc, cresc
și dispar obsedate de fantasma
perșilor invadatori. Spre a avea
succes în confruntarea cu virtu-
alul inamic, akrenienii fac pre-
gătiri minuțioase, înarmându-se
și educându-se militar, dar mai
cu seamă dezvoltând tehnologii
care să producă arme ucigătoare
C O O R D O N A T E
de maximă eficiență. Analogiile
cu timpul prezent, covârșit și el
de invenții diabolice capabile să
arunce planeta în aer, sunt străvezii. Pe sub ochii citi-
torului defilează o ilustră galerie de personaje, ușor de
recunoscut dincolo de minimul lor machiaj onomas-
tic: Heprodot, Klaton, Aristot, Hipocrape, Alcibrade,
Htales, ori Sotrac. Perșii constituie o entitate simbo-
lică, desemnând, în imaginarul akrenian, cruzime și
imoralitate. Exasperați de molime și războaie civile,
dar și de obsesia invaziei persane, akrenienii pornesc
într-o expediție de nimicire a prezumtivului inamic.
Cuceresc popoare, ucid și jefuiesc comunități întregi
și se dedau, sub conducerea strategului Alehandros,
la toate atrocitățile posibile. Încât Sotrac, înțeleptul,
oripilat de comportamentul armatelor, va conchide
în fața concetățenilor săi: „Nu vă dați seama, iubiți
peloponikosieni, că de fapt noi suntem perșii? Da, am
devenit exact ceea ce nu trebuia să devenim...” (p. 47).
În alte proze asistăm la domnia copioasă a su-
pranaturalului, a ficțiunii cu iz enigmatic. În Buricul
lumii, pe Muntele Sacru se petrec lucruri stranii, în-
țeleptul Ariihau colectând semne ezoterice de peste
tot. Spre a cinsti spiritul protector al insulei, locuitorii
s-au angajat să confecționeze, din piatra vulcanului
stins, 1000 de statui. Dar transportul și amplasarea
lor pe plajă necesită sacrificarea palmierilor, iar re-
zerva acestora scade alarmant, punând sub semnul
întrebării echilibrul ecologic și
viața pe insulă. Chestiunea însă
pare a-i lăsa total indiferenți pe
aborigeni. Câte similitudini cu
problemele noaste de mediu și
încălzire globală! Matei Vișniec
obține efectul scontat și prin
recurgerea măiastră la hiperbo-
lă. Într-un text alert și savuros,
Raport despre utilizarea excesivă
a dantelelor, prozatorul con-
struiește povestea unei așezări
terne, animate însă miraculos de
„industrializarea” dantelei, care
devine astfel pasiune colectivă.
Suntem martorii unei invazii
grotești a dantelei, care se insi-
nuează peste tot, inclusiv în arta
culinară, arme și biserică. Con-
trastând puternic cu tiparele fi-
rescului sunt și întâmplările care
alcătuiesc țesătura unei proze de
o complexitate specială, Turnul Timpului. Aici Ma-
tei Vișniec recurge la întregul său arsenal scriitoricesc
afiliat absurdului. Faptele se succed augmentând con-
tinuu senzația că ne aflăm într-o capcană perversă, în-
tr-un labirint bizar, menit să ne extermine puțin câte
puțin, fără alternativă. Ca și în alte proze, povestea de-
butează și acum în aparentă normalitate, cu personaje
care par angrenate în fireștile lor „afaceri” cotidiene.
Însă, dincolo de aceste limite, intervine brusc absur-
dul, acționând după criterii incognoscibile și schim-
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
66 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Și orice dialog cu cineva, în

afara robotului, e cu nepu-

B U C O V I N E N E
tință. Continuă să sape la
tunel, dislocând noi straturi
de autori și intersectând tot
mai mult scriitorii ultime-
lor generații, ca indice că
se apropie de ieșire. În fine,
extras din cușca sa de un alt
„încarcerat”, află de la aces-
ta că o posibilă salvare ar fi
citirea tuturor cărților, care,
lichefiindu-se ulterior, ar
elibera spațiul de întoarcere
la normalitate. Continuând
cercetările pe cont propriu,

C O O R D O N A T E
Adam înțelege că totul e
controlat video și acustic,
fiecare dintre „ghidații” spre
Turnul Timpului, cu dosar
personal la zi, rămâne pentru
veșnicie prizonierul cărților.
Deci un final la fel de kafki-
an precum întreaga și mis-
terioasa narațiune. Din nou
spre Kafka duc și contorsi-
onatele fire epice din Vizită
la Statuia Libertății. Totul
indică o lume guvernată de
irațional, cu personaje ciu-
date și inconsistente, menită
parcă să spulbere iremediabil
confortul psihic al ființei. Iar
în aer plutește fără înceta-
re un sentiment de teamă și
nesiguranță. De fapt Matei
bând astfel dramatic perspectiva. Adam Zamoyski,
Vișniec nu face decât să rămână consecvent cu sine
sosit la Paris pentru recuperarea unui document de
însuși. Menirea literaturii nu e să ofere pagini epider-
la Biblioteca Națională, acceptă un tur ghidat al insti-
mice și siropoase, ci, dimpotrivă, să sporească în citi-
tuției și alege să viziteze Turnul Timpului. Pe nesim-
tor angoasa și repulsia față de nocivitățile realității, ca
țite pătrunde de fapt în miezul bibliotecii, unde sunt
metodă de autoapărare. Sau de atac .Autorul unei po-
conservate în carcase tezaurele de cărți. Este introdus
vestiri horror, intitulată Obsesia-limită, susține chiar
într-o cabină cu mii de cărți, unde pierde nu doar no-
că aceasta „lovește mai puternic prin ceea ce sugerează
țiunea timpului, ci și orice cale și speranță de ieșire.
decât prin narațiunea propriu-zisă” (p. 210). E calea
Captiv în acest interior kafkian, Adam caută disperat
pe care o urmează și Matei Vișniec, inclusiv atunci
o scăpare, înfiripând chiar un soi de tunel prin dis-
când vrea să transmită, subliminal, mesaje luminoase
locarea miriadelor de cărți. Muncă zadarnică, Adam
și optimiste, de încredere în victoria finală a binelui.
devenind un nou Sisif printre rafturile fără număr.
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
 BUCOVINA LITERARĂ 67
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
Cam așa stau lucrurile în savuroasa Pubele pentru toți,
unde sunt administrate cu rafinament numeroase in-
fuzii de umor și ironie, având la bază elementul etic.
Iar în Omul cu șase picioare Matei Vișniec ne mai ser-
vește o lecție de proză analitică, descriind cu lux de
amănunte pregătirea aproape științifică a unei campa-
nii electorale de succes. Nou prilej pentru prozator să-
și exprime, destul de transparent, propriile puncte de
vedere. Despre imigrație și declinul Occidentului: „...
imigrația africană va fi în creștere în viitorii 50 de ani,
pentru că Africa este continentul cu populația cea mai
tânără de pe Glob”; „Că vrem, că nu vrem, Europa e
un laborator uman pentru cum va arăta lumea peste
câteva secole” (250). Și despre globalizare: „Ne vom
amesteca unii cu alții, acesta este viitorul. Și cu cât ne
vom amesteca mai mult, cu atât vom avea mai puține
rădăcini de apărat în mod fanatic, mai puține tradiții
pentru care să ne dăm viața” (p. 260).
Extrem de interesante sunt și paginile memo-
rialistice ale volumului, intitulate Cum am descoperit
B U C O V I N E N E
Occidentul. Confesiuni. Suntem deci preveniți că vom
citi mărturisiri biografice, așa cum s-au decantat ele
dintr-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat.
Și că tematic aceste texte ar fi conectate la subiectul
formulat în titlul cărții. Scriitorul, plonjând spre tre-
cut, într-o temerară călătorie cognitivă, pare un in-
vestigator care descoperă mereu noi spații sufletești.
Trecutul devine un perimetru al revelațiilor forma-
toare, constituite în trepte de bildungsroman. Nu-
mai că acum, firesc, tonul este unul cald-confesiv,
de evocare tandră, ca în Evreii din Rădăuți. „Orașul
Rădăuți a fost primul meu univers”, declară memo-
rialistul, evocând întâile sale contacte cu realitățile
vremii. La vârsta inocenței totul părea șocant, chiar
C O O R D O N A T E
și faptul că vecina vorbește într-o altă limbă, una de
neînțeles (idiș). Dar șocurile vin unul după altul, în-
tr-o ritmicitate crescândă, iar copilul asimilează totul,
încercând să înțeleagă. Și sugerând că la el motorul
cunoașterii, curiozitatea, funcționa la turație maximă.
Trăiește în armonie cu vecinii și colegii evrei și ad-
miră, puțin panicat, grandoarea sinagogii din oraș. O
carte ca Fabrica morții sau descoperirea în cimitirul
evreiesc a unui mic monument cu inscripția „Aici a
fost înhumat la 1/IV/1946 SĂPUN „R.I.F.” REINES
JUDEN FET fabricat în lagărele de exterminare din
grăsimea martirilor” constituie iarăși motive de gravă
reflecție pentru adolescentul din Rădăuți. El mai află,
pe aceleași căi ocolite, că mulți români fug în Occi-
dent în căutarea libertății și prosperității. Tot despre
visul occidental este și Miorița cea de toate zilele. Per-
cepția că „Răsăritul era o gigantică închisoare, în timp
ce Apusul simboliza libertatea” devine, în conștiința
viitorului scriitor, tot mai puternică. Pentru Matei
Vișniec visul occidental se va înfăptui printr-un joc al
hazardului, cum declară însuși în O partidă de table cu
Radu Dumitru, veritabil și edificator document bio-
grafic. În destinul său, jocul de table, chiar dacă unora
le „poate părea mecanic și lipsit de subtilitate”, a avut
un impact crucial: la un asemenea joc, în prezența lui
Iosif Naghiu, s-a decis plecarea din țară a scriitorului.
Dincolo de biografism, evocarea excelează și prin câ-
teva portrete memorabile. Tulburător e și ultimul text
al cărții, Secretul lui Don Quijote. Un elogiu adus celor
însuflețiți de idealuri înalte, chiar utopice, din care
izvorăsc până la urmă nobilitatea și eroismul ființei
umane. Avem unghiuri și interpretări noi, de maximă
acuitate despre Cervantes. În dorința sa de a evada
dintr-o realitate mediocră, și Don Quijote îl conti-
nuă, tragic, precum personajul din Turnul Timpului,
din motive diferite însă, pe mitologicul Sisif. Pentru
Matei Vișniec, Don Quijote nu e doar „ mitul omu-
lui modern”, ci „poate ultimul mare mit al omenirii”.
Tocmai despre acest om „modern”, veșnic în suferință
din cauza alcătuirii sale binomice, scrie Matei Viș-
niec în volumul Ultimele zile ale Occidentului. Despre
omul aflat în interminabile crize existențiale încă de la
izgonirea sa din Rai. Iar mesajul scriitorului vine chiar
din zona acestei necontenite lupte pentru redobândi-
rea fericirii și armoniei primordiale. Și pare a fi, în cele
din urmă, un mesaj optimist.
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
68 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Cine este Moses Rosenkranz? Paraschiva PÎȚU

B U C O V I N E N E
M oses Rosenkranz a fost un poet evreu bu-
covinean. Numele lui este prea puțin cu-
noscut în România, de regulă menţionarea acestuia nu
produce nici o reprezentare concretă în mentalul colec-
tiv. Nu există nici un studiu în limba română în care să
fie tratată în detaliu viața, dar și operele lui Moses Ro-
senkranz. Cele mai semnificative lucrări literare despre
Rosenkranz sunt scrise în limba germană, printre ele
numărându-se cele realizate de Prof. Dr. Andrei Cor-
bea și Prof. Dr. George Guțu, aceștia contribuind prin

C O O R D O N A T E
întreaga lor activitate la cercetarea și prezentarea unor
autori mai puțin cunoscuți din Bucovina. În Germa-
nia, numele Rosenkranz s-a făcut cunoscut odată cu
apariția unei serii dedicate scriitorilor din Bucovina, la
editura Rimbaud din Aachten. De asemenea, ca scriitor
bucovinean evreu, apare și în volumul de memorii al
foștilor locuitori ai Bucovinei, care au locuit „între Prut
și Iordan”1.
Moses Rosenkranz s-a născut în 1904, în loca-
litatea Berhomet, din apropierea Cernăuţiului, după
cum însuși mărturisește în cartea Copilăria. Fragmen-
tul unei autobiografii23: „În acea perioadă, părinții mei
locuiau pe o pajiște de lângă Prut, la intrare în satul
Berhomet”4. A crescut într-o familie săracă de fermieri Moses Rosenkranz, București, 19372
evrei, ducând încă de la început o existență cu multe
cu servitoarea, slujitorii de pe arendă și locuitorii satului,
lipsuri. „Babilonul” lingvistic bucovinean – idișul, po-
ruteană; cu proprietarii de pământ din împrejurimi po-
loneza, ruteana și germana vorbite acasă, iar mai târziu
loneză și cu călătorii care poposeau în casă, după nevoie,
și româna, în funcție de interlocutor – l-au ținut tăcut
una dintre aceste limbi, pe care, chiar dacă nu le stăpâ-
ani de zile: „Când vorbeau din prisosul inimii și unul
neau într-o manieră exemplară, păreau să le folosească
cu altul, părinții vorbeau idiș, iar cu noi copiii germană;
pe placul celorlalți și plin de fantezie, pentru că mereu
erau ascultați cu apreciere și interes. (...) În Babilonia
1
Gaby Coldewey,   Anja Fiedler,  Stefan Gehrke,  Axel
Hallig, Mariana Hausleitner, Eliza Johnson-Ablovatski, Nils
amestecată a limbilor incomplet stăpânite, m-am simțit
Kreimeier,  Gertrud Ranner,    Zwischen Pruth und Jordan, destul de incomod și am încercat să scap de confuzie
Lebenserinnerungen Czernowitzer Juden. Ed. Böhlau, Köln, deschizând rareori gura pentru a vorbi”5. Odată cu iz-
2003. bucnirea Primului Război Mondial, familia părăsește
2
Fotografie nepublicată, Moses Rosenkranz Collection ferma și fuge din calea temuților militari ruși. Și tocmai
1930-1999, Leo Baeck Institute, New York. atunci făcea cunoștință cu limba germană, cu „muzica
3
Moses Rosenkranz, Kindheit. Fragment einer Autobiogra- tandră a limbii străine”6. „Fericirea înțelegerii depline a
phie. Herausgegeben von George Guțu unter Mitarbeit von
doris Rosenkranz mit einem Essay von Matthias Huff, Rim-
baud –Verlag, Aachten, 2001. 5
Ibidem, pp. 10-11.
4
Ibidem, p. 5. 6
Ibidem, p. 14.
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
 BUCOVINA LITERARĂ 69
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
limbii”7 apare odată cu un poem de Ludwig Uhland8.
Atât de mare a fost entuziasmul său pentru limba ger-
mană, încât, la vârsta de cinsprezece ani, decide să scrie
poezii în limba germană pentru eternitate, deoarece
limba germană devenea singurul mijloc care putea să-i
corespundă ființei interioare: „Am ales să folosesc doar
limba germană pentru că în ea mă regăseam și, pentru
că celelalte limbi se învârteau constant în jurul meu, în-
totdeauna într-un mod enervant, am început să le smulg
din minte fără milă”9. Odată cu moartea tatălui, tânărul
Rosenkranz a fost nevoit să aibă grijă de familie. Astfel
că, au urmat ani de sărăcie, rătăciri, epuizare fizică, dar
și psihică. A plecat în Franța, loc în care a cunoscut
soarta unui muncitor migrant foarte prost plătit, apoi
s-a întors (1927) și a slujit armata română timp de
trei ani. Moses Rosenkranz a petrecut în România o
singură perioadă din viață fără griji, bucurându-se de
„o bună reputație ca scriitor și mediator cultural în-
tre germani și români”10, scriind evaluări grafologice
pentru un ziar, a fost traducător pentru Ministrul Afa-
B U C O V I N E N E
cerilor Externe din România și secretar privat pentru
politicianul și scriitorul Ion Pillat (1931 – 1941). De
asemenea, a scris autobiografia Reginei Maria11 (1932
– 1938), tot atunci traducând în limba germană balada
populară Miorița și balada Meșterul Manole, de Vasile
Alecsandri12, alături de un eseu despre cultura nemu-
ritoare a poporului român, dar și unele poezii ale po-
eților Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Nichifor Crainic,
Adrian Maniu, Ștefan Nenițescu, Vasile Voiculescu13,
7
Ibidem, p. 45.
8
Moses Rosenkranz face trimitere în cartea Copilăria, p.
45, la prima strofă a poemului Einkher de Ludwig Uhland
(1787 – 1862), din volumul Wanderlieder (1813): „Bei ei-
nem Wirte wundermild, / Da war ich jüngst zu Gaste; /
C O O R D O N A T E
Ein goldner Apfel war sein Schild / An einem langen Aste”
(”Un cârciumar extrem de blând, / A fost curând a mea
gazdă / Un măr de aur îi era scut / O ramură-i era armă”).
9
Ibidem, p. 104.
10
Scrisoare nepublicată, de la Moses Rosenkranz către Anna
Rübner, datată 17.1.68, rolă 2, cadru 1, Moses Rosenkranz
Collection 1930 -1999, Leo Baeck Institute, New York.
11
Maria von Rumänien: Traum und Leben einer Königin.
Vol I. List Verlag: Leipzig, 1935.
12
Moses Rosenkranz, Uebersetzungen rumaenischer Vol-
kslieder, Manuskript, 1937, Moses Rosenkranz Collection
1930 -1999, Leo Baeck Institute, New York.
13
Moses Rosenkranz, Essay Rumanische Dichtung, Manus-
kript, 1938, Moses Rosenkranz Collection 1930 -1999,
Leo Baeck Institute, New York.
traduceri care, din păcate, au rămas nepublicate. Sin-
gurele poeme publicate, traduse în limba germană, sub
pseudonimul Fritz Thunn, sunt cele ale lui Ion Pillat14.
Cu toate acestea, sub dictatura mareşalului I. Antones-
cu, Rosenkranz a fost arestat la București (1 ianuarie
1941) pentru instigare; în iulie 1941 a fost transferat la
Cernăuți, loc în care a fost „liber”, purtând steaua lui
David și suferind persecuții de stradă; în august 1914 a
fost arestat preventiv și dus în închisoarea Serviciului de
Securitate German din Cernăuți (Gartengasse), unde a
stat până în octombrie; în octombrie 1941 a fost trans-
ferat în Ghetoul din Cernăuți, loc în care a stat până
în decembrie; din decembrie 1941 până în februarie
1942, a stat ascuns sub pământ, lângă Rauchwerger
(în apropierea Cernăuțiului); în februarie 1942 a fost
arestat și dus la închisoarea din Cernăuți, iar în mai a
fost transferat în tabăra de muncă forțată din Neamț,
Buzău; în mai 1944 reușește să evadeze și stă ascuns în
București până în augustul aceluiași an15.
Atunci când comuniștii au ajuns la putere, M.
Ronsenkranz a fost arestat de către Serviciul Secret So-
vietic, fiind acuzat, ca membru al Crucii Roșii, de spio-
naj împotriva Uniunii Sovietice16. La data de 27 august
1947, a fost dat dispărut în România17, dar, de fapt, era
deportat în Siberia, loc în care prizonierii erau obligați
să exploateze gropi radioactive, care aveau temperaturi
medii de -10 ° C până la -60°C. Într-un interviu pe care
îl acordă lui Dieter Schlesak, M. Rosenkranz mărturi-
sește condițiile groaznice prin care a trecut, cum a fost
obligat să doarmă gol, în frig, jos pe piatră, „ghemuit
ca un câine”: „la începutul acestui calvar, mărturisește
M. Rosenkranz, pe teritoriul usiei, a fost condus într-o
celulă cu podea din piatră, unde a trebuit să petreacă
două zile și două nopți, gol, loc în care auzea, „ghemuit
ca un câine, care trebuia să înghețe”, „marea grăbită”.
În mod uimitor, dormise tot timpul și se trezise abia​​
14
Ion Pillat, Gedichte. Ausgewählt und aus dem Rumänis-
chen übertragen von Fritz Thunn. Manuskript. Suceava,
1937.
15
Op. Cit. Scrisoare nepublicată, de la Moses Rosenkranz
către Anna Rübner.
16
Scrisoare nepublicată, de la Anna Rübnercătre Josef Sta-
lin, datată 10.12.1951, rolă 3, cadru 1, Moses Rosenkranz
Collection 1930 -1999, Leo Baeck Institute, New York.
17
Document nepublicat, conținând informații despre
deportarea lui Moses Rosenkranz, rolă 3, cadru 1, Moses
Rosenkranz Collection 1930 -1999, Leo Baeck Institute,
New York.
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
70 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
când a fost vizitat. Când a fost întrebat cum nu s-a îm-
bolnăvit în astfel de condiții, M. Rosenkranz a răspuns:
„Nu am răcit la -60°C... Iarna, în copilărie, mergeam
desculț până la școală, patru kilometri. Nu aveam pa-
puci. Prin zăpadă... Era cald prin zăpadă, dar erau și
părți neacoperite de zăpadă... De asemenea, eram obiș-
nuit să trăiesc paisprezece zile fără mâncare. - Acasă?
/ - Acasă, da, așa-numitul acasă”, spune încet și dispre-
țuitor Rosenkranz”18.
A petrecut zece ani în gulagul siberian, timp în
care, conform unei corespondențe din partea lui Willy
Drescher – un prieten al poetului, din perioada depor-
tării – , a fost „sănătos din punct de vedere fizic, dar,
din punct de vedere psihic, era foarte deprimat”, adă-
ugând că: „doar cine a stat vreodată în spatele sârmei
ghimpate, îl poate înțelege cel mai bine”19. Moses atin-
sese vârsta de 52 de ani, își pierduse aproape toți dinții
din gură, dar nu și puterea de „a mușca”. Așa că s-a
reîntors în București – 1957 –, loc în care a încercat să
își scrie toate poeziile pe care le memorase de-a lungul
celor zece ani. Întrucât, pentru un prizioner considerat
indomitabil, precum Rosenkranz, deținerea hârtiei și a
creionului era aspru pedepsită, astfel că, abia acum avea
șansa să scrie tot ce „înregistrase”. Însă, faptul că era os-
tracizat politic și persecutat de Securitate, l-a făcut să se
simtă un străin în propria țară: „Nimeni nu mă vizitea-
ză, / Nimeni nu mă așteaptă, / Lumea-și închide inima și
ochii / Pentru cineva înlăturat din Cartea Vieții”20.
În 1961 Moses Rosenkranz a plecat în Germa-
nia, loc în care a dus dorul patriei sale, după cum bine
mărturisește într-un poem intitulat Amprentă profun-
dă: „Mi-am trădat patria / Și mi-am lăsat acolo sufletul,
/ Tărâmul artei – nisip de cristal / Pe drumuri prăfui-
te schimbate. / (...).”21. În 1999 orbește subit, iar trei
ani mai târziu „încetase să mai vorbească și nu mai era
conștient de ce spunea”22. Pe data de 17 mai, 2003,
18
Dieter Schlesak, In tiefster Hölle beginnt es zu singen.
Zwischen zwei Diktaturen - Der Dichter Moses Rosenkranz.
https://transsylvania.tripod.com/mrosen.htm
19
Scrisoare nepublicată, de la Willy Drescher către Mari-
anne Lapper, datată 21.11.55, rolă 3, cadru 1, Moses Ro-
senkranz Collection 1930 -1999, Leo Baeck Institute, New
York.
20
Moses Rosenkranz, Bukovina. Ausgewählte Gedichte.
1920 – 1997. Aachten, Rimbaud, 1998, p. 117.
21
Ibidem, p. 29.
22
Wolf Bierman, DIE FÜßE DES DICHTERS, DER
SPIEGEL 22/2003.
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
Rosenkranz trece în neființă, în Lenzkirch-Kappel (în
zona Munţilor Pădurea Neagră). Acest mare poet, deși
B U C O V I N E N E
„a murit” de o mie de ori de-a lungul vieții, a trăit
aproape 100 de ani.
„Antrenat” de autori precum Mörike, Brentano
și Rilke, Moses Rosenkranz a scris poezii captivante,
care au o linie melodică aparte, transmițând cititoru-
lui imagini inconfundabile alimentate de experiențele
extraordinare pe care le-a trăit în Bucovina. Lipsite de
sentimentalism, poemele lui Rosenkranz sunt sinoni-
me cu atributele vieții satelor în care a trăit, precum:
izolarea, mizeria și vulnerabilitatea.Opera lui Moses
Rosenkranz a fost pusă la dispoziția publicului de Rim-
baud Verlag, în Germania, care a publicat biografia
fragmentară în edițiile Copilăria. Fragmentul unei au-
tobiografii (2001) și Tinerețea (2004 ), și poeziile sale în
C O O R D O N A T E
edițiile În cădere – O cartea a secolului (1986), În că-
dere II – O carte a secolului (1988), Bucovina. Poezii ale-
se. 1920 – 1997 (1998) și Viziuni (2004). Poate că una
dintre cele mai importante lucrări de proză a lui Moses
Rosenkranz este fragmentul Copilăria, în care poetul
își descrie viața până în 1919. Aceasta este caracteri-
zată de o descriere elocventă, figurativă a momentelor
umane, educative și poetice ale copilăriei pe care poetul
le-a trăit într-o regiune a unei unice diversități etnice,
modelată și de diferite obiceiuri și idei de viață – Buco-
vina. Abordarea retrospectivei autobiografice începe cu
anul nașterii 1904, în Berthomet, descriind relațiile de
familie într-o manieră panoramică: resentimentul fra-
ților, nașterea fratelui mai mic Samuel, „Babilonia lim-
bilor incomplet stăpânite”, primele contacte cu poeziile
lui Mörike și Goethe, izbucnirea războiului, evacuările
forțate, liceul german din Bielitz, Konvikt din Praga,
descoperirea datei reale de naștere (20 iunie 1904),
momentul crucial în care devine „bărbat” și iubirea tră-
dată, tratatul de pace semnat la 10 septembrie 1919,
noii conducători (românii), schimbarea domiciliului la
Cernăuți, „haosul pe mormântul vechii ordine”, viața
după Războiul Mondial, moartea tatălui și cartea lui
August Forel despre problemele sexuale.
Moses Rosenkranz înregistrează cu ușurință pro-
priile experiențe, fie ele fericite sau extrem de dureroa-
se, încărcate de o forță tragică. De exemplu, povestea
lui Arnold, care voia să învețe să cânte la vioară împo-
triva voinței tatălui, și rezultatul acestei împotriviri, este
unul dintre acele pasaje: „Dezastrul de care se temea Ar-
nold pentru începuturile sale muzicale și pe care a încercat
 BUCOVINA LITERARĂ 71
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
să le țină în secret, din păcate și-au găsit sfârșitul în piv-
niță. Fie că ne-a văzut coborând, fie că a auzit sunetele,
într-o seară, tata a apărut în pivniță și a ținut o judecată
cumplită. „Cumplită” spun în mintea mea și „judecată” în
mintea tatălui meu, căruia eu, în cea mai violentă contra-
dicție, exprim sentimentele dureroase ale băiatului de aco-
lo: căci a fost o făcută o crimă, așa cum procedează puterea
superioară atunci când practică violența. „Caii”, îi ieșeau
cuvintele omului terifiant, printre dinții lungi, „caii stau
nesupravegheați și tu te predai artei țigănești! Dă-mi ime-
diat instrumentul amăgitor!”, a spus ridicând vocea. „Este
a mea”, a spus profesorul, pentru a preveni o brutalitate
care a fost barbară în mișcarea tatălui. „Vrei să-i vrăjești
pe copii cu nepăsarea? – Și tu, pomană”, fulgerând din
nou spre Arnold, „pentru că eu la vârsta ta îmi câștigam
deja pâinea într-o curte străină, încă îndrăznești să te uiți
cu obrăznicie la fața mea!” „Nu cerșesc nimănui pâine.
Pur și simplu, alungă-mă. Vreau să părăsesc cuibul acestui
corb fără să mă uit în urmă. Dar voi lua vioara cu mine.”
Și-și întinse brațele subțiri în mânicile scurte de catifea
B U C O V I N E N E
către tatăl furios. „Deci, domnul Frunză, profesorul, a
mințit! Este a ta! Din banii mei! Ai mei! Al cui ești tu,
nenorocit de bastard?!” Deodată, vioara a bătut tandru în
capul băiatului. Așchiile pătate cu sânge au căzut la pă-
mânt. „Te voi învăța să zgâlțâi! – Acum mergi spre cai!”23.
Și mai presus de toate, cea a soldatului mort pe care co-
pilul îl găsește în pivnița casei părintești, distruse, după
ce s-au întors din fuga din fața militarilor ruși. Pentru
a nu cădea în mâinile rușilor, care sunt descriși ca fiind
inuman de cruzi, soldații austrieci au ales uneori cele
mai crude căi: „În locul casei noastre era un petic mare
de cenușă, din care ieșeau grinzi de stejar care nu erau
arse complet. Dar pivnița era parțial intactă. Acolo am
descoperit un tânăr austriac din Regimentul 41 al in-
C O O R D O N A T E
fanteriei; în uniforma lui albastră, stătea pe un butoi
mic, cu spatele sprijinit de unul mare și între picioarele
întinse își ținea pușca lungă, a cărei baionete se termina
în maxiliarul inferior al feței sale coborâte. Cuțitul era
înfășurat în sânge uscat care părea să fi fost coagulat și
ieșit din gaura făcută deasupra mărului lui Adam. Am
văzut, de asemenea, o gaură în craniul capului, din care
ieșiseră sânge și creierul ca o minge, ale cărui bucăți
erau căzute și prelinse pe pălăria albastră. Unul dintre
picioarele lui goale se odihnea pe trăgaciul pistolului”24.
La numai paisprezece ani, cuvintele devin pentru Ro-
23
Op. Cit. Moses Rosenkranz, Kindheit, p. 37.
24
Ibidem, p. 93.
senkranz unicul „medicament” cu ajutorul căruia își
poate „ameliora durerea provocată de imaginile înfioră-
toare”25, și, astfel, scrie o poezie adresată Tatălui Ceresc:
„Nu pot să înțeleg toate limbile oamenilor,/ Dar pot să
le înțeleg suferințele./ Tată, lasă-mi scrisul, /Pentru asta
Tu mi-ai dat mâna. / Soldații se tem unii de alții, / Și se
înspăimântă de propria imagine, /Precum se cutremură de
propria persoană: /Sunt asemenea unui cadavru lipsit de
vedere, lipsit de viață. /Trimis de la Tine /Nu mă înspăi-
mânt de ei, /Dar mă cutremur la povara durerii, /Încât
nu-mi mai simt niciun mușchi. /Dă-mi harul cuvântului,
ajută-mă, /Pentru că, despre ceea ce scriu ușor devine: /
Iată, ridic mortul fără de efort/ De pe această foaie, acum,
pentru Tine”26. Iată că, pentru Moses Rosenkranz, cu-
vintele nu doar că ajută la construirea unei noi lumi,
ca loc de refugiu și salvare din calea suferinței, durerii,
a sărăciei și a uitării, ci ajută și la mântuirea lumii sale,
o lume care stă să se prăbușească. Originalitatea versu-
rilor și abordarea individualistă a scrisului, aducerea
cunoașterii, a experiențelor și amintirilor din alte lumi
în lumea noastră, îl plasează pe Moses Rosenkranz în
rândul figurilor importante din Bucovina, alături de
Paul Celan, Alfred Margul-Sperber și Rose Ausländer.
Bibliografie
Bierman, Wolf, DIE FÜßE DES DICH-
TERS, DER SPIEGEL 22/2003. https://www.
spiegel.de/kultur/die-fuesse-des-dichters-a-8b8d-
cb8d-0002-0001-0000-000027232508.
https://www.bukowina-portal.de/de/ct/154-Mo-
ses-Rosenkranz
https://www.nzz.ch/article8VPW5-1.258935?re-
duced=true
Materiale nepublicate din colecția Moses Rosen-
kranz, AR 25087, Leo Baeck Institute, New York.
Rosenkranz, Moses, Bukovina. Ausgewählte Gedi-
chte. 1920 – 1997. Aachten, Rimbaud, 1998.
Rosenkranz, Moses, Kindheit. Fragment einer Au-
tobiographie. Herausgegeben von George Guțu unter Mitar-
beit von Doris Rosenkranz mit einem Essay von Matthias
Huff, Rimbaud –Verlag, Aachten, 2001.
Schlesak, Dieter, In tiefster Hölle beginnt es zu sin-
gen. Zwischen zwei Diktaturen - Der Dichter Moses Ro-
senkranz. https://transsylvania.tripod.com/mrosen.htm
25
Idem.
26
Op. Cit. Moses Rosenkranz, Bukowina. Ausgewählte Ge-
dichte. 1920 – 1997, p. 13.
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
72 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
O personalitate autentică
a culturii bucovinene
E ste adevărat (nu spunem decât o banalitate
acceptabilă) că pentru a distinge corect, „en
gros et en detail”, particularitățile unei realități, avem
nevoie de o anumită perspectivă posibilă printr-o de-
tașare, mai amplă sau mai restrânsă, din/de contextul
acelei realități. Este și cazul evaluării dimensiunilor
unei personalități spirituale, mai ales când respectiva
personalitate s-a manifestat într-un teritoriu atât de
complex și de frământat, cum este acela al culturii, id
est al culturii bucovinene, supusă atâtor și atâtor curenți
obiectivi (vezi Istoria Bucovinei de Ion Nistor, de pildă)
și subiectivi: vezi „istoriile” moravurilor și năravurilor
care rămân nescrise dar se manifestă cu înverșunată
pregnanță, fiind vizibile la orice pas și la orice moment
al păcătoasei noastre de (con)viețuiri. În situația de față,
nu am nici un fel de dubii că ceea ce am enunțat în
titlul acestei intervenții publicistice ar putea fi minat de
nesiguranța vreunei aprecieri fără acoperire, pentru că
totul comportă acoperirea cea mai certă pe care nu ne-o
asigură decât faptele precise și și strict controlabile.
Emil Satco (pentru că despre el este vorba) și-a
asumat o viață de truditor în urma căruia a rămas o
realitate – Opera sa – aflată la dispoziția celor care au
/ avem atâta nevoie de ea. Păcat că, din motive cărora
nu le putem depista motivația decât în modestia pro-
verbială care l-a „persecutat” tot timpul, Omul acesta
n-a putut găsi nici măcar un colț de pagină în care să-și
proiecteze și propria imagine, între atât de numeroasele
și necesarele imagini de personalități, cărora le-a cre-
ionat adecvate portrete spirituale în numeroasele sale
Dicționare, vreo 8-9 la număr și în Enciclopedia Buco-
vinei (aici în colaborare cu distinsa-i fiică, ALIS NICU-
LICĂ, rămasă pe baricade ca să-i întregească demersul
investigațiilor fructuoase) pe care el ni le-a lăsat cu atât
de dezinteresată generozitate. De ce dicționare și nu,
de exemplu, istorii tematice (pe probleme, pe persona-
lități), monografii, studii ș.c.l.?
Soluția de sinteză la care cercetătorul Emil Satco
a înțeles să recurgă este aceea de înscriere a personali-
tăților bucovinene luate „în colimatorul” cercetării în
dicționare tematice, pe probleme, pentru că această so-
luție este mai operativă și mai eficientă, mai convenabi-
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
Nicolae CÂRLAN
B U C O V I N E N E
lă pentru beneficiari, mai „democratică” (pentru a zice
astfel). Așadar, opțiunea pentru soluția DICȚIONA-
RUL PERSONALITĂȚILOR se justifică nu pentru că
ar fi mai comodă în ordinea elaborării – ceea ce nu-i
decât o impresie din ordinea aparențelor – ci pentru că
la momentul pornirii la drum, ca și mai târziu (până
nu se știe când), aceasta reprezintă adecvarea cea mai
sigură la obiectul de transpus în operă, întrucât până
la elaborarea de monografii („Dați-ne monografiile cari
ne trebuie!”, clama la un moment dat George-Bogdan
C O O R D O N A T E
Duică, pe la începutul perioadei interbelice a culturii
române) individualizate pe probleme, persoane/ per-
sonalități, curente, grupări, etc. va trebui să mai curgă
multă apă de la izvoarele și pe râurile Bucovinei! Inte-
ligența pragmatică, intuitivă a lui Emil Satco (pe care
realitatea ne impune s-o acceptăm) l-a condus pe harni-
cul cercetător spre această soluție deloc scutită de difi-
cultăți operaționale, dar, totodată, mai ușor de pus în în
operă după parcurgerea investigațiilor informaționale și
adunarea materialului de riguroasă necesitate.
Deschiderea s-a făcut, cum se știe, prin dicționa-
rul Muzica în Bucovina (1981) o „navă” la a cărei lan-
sare în apele receptării aveam să fiu implicat și eu, prin
decizia patronajului (Comitetului Județean de Cultură
Suceava, respectiv președintele de atunci al acestui for
cultural, profesorul de filosofie Alexandru Toma), ca
prezentator în dublă ipostază (orală și scrisă) al cărții
(nu și al autorului, pentru că acesta își făcuse deja sin-
gur și convingător intrarea în viața spirituală a ținutului
prin înființarea secției muzicale a Bibliotecii Județene
Suceava, cu toată gama de componente necesare – sală
de audiții muzicale (de care începusem să beneficiez și
eu, până când un grup de ticăloși, rămași nedescope-
riți..., a desființat-o printr-o practică atât de curentă la
noi, românii, numită de toată lumea o numește hoție,
imposibil lichidat!), cu o apreciabilă instrumentație
tehnică și cu resurse bibliografice de strictă trebuință).
Dar despre devenirea acestei opțiuni și despre
imaginea autorului ei ne putem face o idee adecvată,
dacă pătrundem în intimitatea obiectului de referință,
parcurgând fermecătoarele pagini ale cărții de evocări,
mărturisiri și documente, intitulată MĂ VOI BUCU-
 BUCOVINA LITERARĂ 73
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
RA, CHIAR ȘI DE DINCOLO... (571 p., format aca-
demic) semnată chiar de cine trebuie, adică de Emil
Satco, și întocmită cu maximă probitate profesională
de Alis Niculică („Fata lui Emil”, cum mă obișnuisem
a-i zice) cea care semnează și pertinenta precuvântare
întitulată Emil Satco – un om în lumină (p. 7-11).
Ce conține această lucrare, ce „subtilități” bibliografice
vizează și de ce vor crede, până la urmă, cititorii că era
necesară înfăptuirea ei, vom cerca a releva succint în
modestele noastre aproximări, precum urmează.
A. După paginile pre-
ambulare, semnate de Alis Ni-
culică, Elena Pintilei și (chiar)
de Emil Satco, intrând în sub-
stanța cărții, cititorul ia contact
cu însăși personalitatea care a
provocat, postum, elaborarea
acestui operat bio-bibliogra-
fic, printr-o seamă de proiecte
care n-au mai apucat să înre-
B U C O V I N E N E
gistreze și ipostaza finalizată,
unele, chiar prin configurația
fragmentară, provocându-ne
regrete autentice pentru că ne-
au răpit bucuria / plăcerea con-
tactului cu ipostaza definitivă.
Așa se prezintă situația în cazul
proiectelor abandonate Lungul
drum al vieții, cum urma să se
intituleze prima carte (un ro-
man!) cu care Emil Satco gân-
dea să-și facă apariția și să se
impună pe frontul vieții literare
românești. (Într-o pagină de literatură confesivă, din
C O O R D O N A T E
17.X.1995, E.S. notează: „Toată viața am visat să scriu.
Mai ales romane. Dar niciodată nu m-am apucat serios
de lucru. Cred că nici talent [pentru roman, n. N.C.]
n-am avut. Sau dacă am avut, mi-a lipsit altceva: exerci-
țiul. [...] Am început două romane și nu le-am terminat.
Am scris câteva schițe și le-am uitat neșlefuite” (p. 127).
Ideea l-a urmărit însă o vreme nu chiar așa de scurtă și
cele câteva „începături” ne tot îmbie să înțelegem că
dacă Emil și-ar fi proiectat, pentru început, oarece pla-
nuri mai modeste (povestiri, schițe, nuvele) n-ar fi fost
exclus nicidecum să-i depistăm astăzi volumele prin
rafturi de bibliotecă. Dar... „lungul drum al vieții” a ră-
mas, (și) în acest domeniu fără sfârșit, nici unul dintre
proiectele puse pe hârtie și păstrate în arhiva familiei
(Lungul drum al vieții – cu cinci secțiuni, 20 p.), Să vezi
primăvara venind – cu trei capitole / cinci subcapitole,
tot 20 p.) n-a depășit stadiul încercării, deși fiecare re-
prezintă, în felul său, un proiect cel puțin promițător.
Emoționante sunt consemnările din File de jurnal (p.
83-129, cu triste amintiri din copilărie (seceta și foame-
tea moldavă de după încetarea celui de al doilea Răz-
boi Mondial, un cataclism de neegalat), cu aspecte din
drumul spre devenirea profesională, cu experiența du-
reroasă din mai apropiata viață
de spital), cu pagini de izbutită
proză imaginativă (v. povestirea
Lupii, p. 120-124).
Cu aceste eșantioane de
preocupări creatoare „intime”
parcurse, intrăm și în ceea ce
se numește activitatea publică
a lui E.S., determinată de „fișa
postului”, ca să zicem astfel, și
un capitol substanțial al cărții
(p. 129-236) privește activita-
tea sa publicistică și se referă la
viața culturală a Bucovinei,
încorporând mai multe duzini
de intervenții publicistice (note,
știri, informații, articole, cronici
și chiar studii) pe teme culturale
de acută actualitate pentru spa-
țiul bucovinean (și basarabean),
cu portrete de creatori mai mult
sau mai puțin rezonante, vizând
personalitățile bucovinene, în-
tâmplările culturale din întreaga Bucovină („una și de
nedespărțit”, chiar dacă realitățile geo-politice de mo-
ment țin să ne contrazică, nu se știe cât timp).
În capitolul NOTE DE LECTOR (p. 355-463)
E.S. dă seamă despre numeroase cărți care, trecându-i
prin mână ca bibliotecar, i-au reținut îndeosebi atenția,
îmbiindu-l să ne împărtășească și nouă impresiile sale
de lectură, avizate, ceea ce reprezintă, în definitiv, tot
un act de generozitate spirituală, opțiunea sa stăruind și
în acest caz mai mult pe cartea de sorginte bucovineană
în sens mai larg și mai cuprinzător.
Impresionante sunt și impresiile (E.S. a fost, ori-
ce s-ar zice, un om impresionabil în fața trecerii defini-
tive în Viața de Apoi) pe care prietenul nostru le-a con-
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
74 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
semnat La despărțire, de oamenii care i-au lăsat motive
de duioasă apreciere, între care D-na Reveca Sănduleac
(originară din Cupca!) despre care am motive să cred că
era o BUCOVINEANCĂ demnă de multă admirație,
după cum am cunoscut-o și eu. Iată momentul. Într-o
expunere la „Serile bucovinene” de la Casa de Cultu-
ră din Suceava (activitate diriguită admirabil de Mihai
Iacobescu), am disociat între spiritul bucovinean au-
tentic și pseudobucovinism, precizând că unii suntem
bucovineni iar alții boucovineni. Pentru că probabil nu
voi fi fost, în pledoaria mea, suficient de limpede, la în-
cheierea manifestației, am fost întâmpinat, la ieșire, de
o doamnă care ar fi putut să fie (și mai că era!) de o vâr-
stă cu mama mea, născută în 1913. Doamna respectivă
m-a asaltat astfel: „De unde ai scos d-ta, d-le profesor,
vorba aceasta: boucovinean? Fii atent cum vorbești că
eu când te-oi trânti odată...! Înțelesu-m-ai?” Am conve-
nit să stăm de vorbă, mai pe îndelete, când starea ten-
sionată va rămâne undeva mai în urmă, și atunci am
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
stabilit că referința mea îi privește pe falșii bucovineni,
cei interesați să-și aroge această calitate, iar nu pe bu-
covinenii autentici, capabili chiar de sacrificiul suprem
pentru această nefericită provincie românească. Ne-am
despărțit prieteni și așa am și rămas. Dar impresia care
mi s-a întipărit în minte și în suflet este aceea că d-na
Reveca Prelipcean era o bucovineancă sadea, demnă de
toată admirația, pe care eu i-o port și post-mortem. Alți
clienți ai lui E.S. pentru „anotimpul marilor despăr-
țiri”: Rodica Pavelescu, Liviu Rusu, Vespasian Lungu,
Constantin Ștefuriuc, Fred Micoș, Viorica-Viola To-
masciuc, Rudolf Rybiczka, Ioana Nistor, Radu Econo-
mu, Gică Lucan, George Muntean, Mircea Grigorovi-
ță, Nicolae Moscaliuc.
În fine, cartea se încheie cu creionarea unei ima-
gini admirabile: „În centrul unui oraș european numit
Suceava” cum numai Emil Satco era în măsură s-o schi-
țeze (altă pagină de delăsare românească n-ar fi meritat
să fie plasată în acest loc, unde prietenul Emil pare a-și
lua adio de la urbea noastră care a fost capitală
B U C O V I N E N E
voievodală a Moldovei și în vremea celui mai de
seamă domnitor pe care l-a putut ivi pământul
românesc ȘTEFAN CEL MARE ȘI SFÂNT!,
cum altul nu sunt semne că vom fericiți a mai
avea.
Acesta ar fi universul cărții (vai!) postume
cu care Emil Satco, cel „preursit pentru a dura
monumente de litere”, cum zice preotul poet
Constantin Hrehor, se bucură, chiar și de dinco-
lo de „mănăstirea pe care a ctitorit-o și care se in-
titulează ENCICLOPEDIA BUCOVINEI, un
vis plin de măreție ce urmează a se tot împlini;
carte despre care credem că nu mai trebuie să de-
monstrăm cât este de necesară „sufletului nostru
C O O R D O N A T E
însetat de moarte!” (Tudor Arghezi)
În încheiere, o lacrimă, doar o lacrimă,
de prieten, care nu se putea să nu cadă decât pe
fila scrisă de cealaltă FATĂ A LUI EMIL, Iulia
care împreună cu sora sa, Alis (pe care eu n-am
fost în stare s-o numesc altfel decât FATA LUI
EMIL!), formează unul dintre cele mai duioase
duete surorale bucovinene pentru care Emil se
poate bucura „chiar și de dincolo”, la fel ca și de
moștenirea sa spirituală clădită cu atâta râvnă
și dragoste pentru această Bucovină sfâșiată, pe
care și el a slujit-o ca un fiu ce nu și-a precupețit
devoțiunea roditoare.
 BUCOVINA LITERARĂ 75
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
I NT ERV I U George MOTROC Adrian Dinu Rachieru: „Fiecare provincie
se făleşte cu eminescologii ei” (I)
George Motroc: Domnule Profesor Adrian
Dinu Rachieru, am în față un încântător, dar și masiv
prim volum dintr-o istorie literară, intitulat Emisfere
de Bucovina. Dincolo de felicitări, vă rog să ne po-
vestiți cum a fost lansarea de la Târgul de carte, de la
Timișoara...
Sunt semne că revine lumea literară româneas-
că la o stare de normalitate?
Adrian Dinu Rachieru: Au fost deja câteva lan-
sări la Timișoara, inclusiv la cenaclul revistei Orizont, la
invitația d-lui Cornel Ungureanu, foarte sensibil, cum
îl știm, la chestiuni legate de geografia literară. Dar
„vârful” a fost, desigur, Bookfest-ul, printr-un spectacu-
los desant junimist. Mai exact, editura ieșeană Junimea
a descins în orașul de pe Bega, lansând, la pachet, trei
timișoreni, inclusiv semnatarul Emisferelor de Bucovina.
Târgul de carte a adunat lume multă, vânzările au fost
la înălțime, încât îmi place să cred că sunt semne îmbu-
curătoare. Pauza pandemică a dat brânci scriptorienilor.
Chit că lectura e în recul.
– Înainte de a vorbi despre cartea propriu-zi-
să, vreau să vă rog să ne explicați sintagma „emisfere”
din titlu, cu implicațiile pozitive și negative...
– Am putea să ne gândim la Emisferele de Mag-
deburg, nu? Dar respingem ideea, fiindcă vidul le ține
împreună. Or, „emisferele” mele, umplute cultural, ar
trebui să comunice; poate, dacă invocăm emisferele cere-
brale, am fi mai aproape de adevăr. Bucovina, din păcate,
își prelungește martirajul etnic. Schizofrenia bucovineană,
cu alaiul ei de dureri, frustrări, neîmpliniri, culminând
cu prigonirea limbii române și recidivele crizei identita-
re (prin doctrina moldovenismului, întreținând un fals
binom lingvistic) nu și-a găsit încă rezolvarea, în pofida
retoricii politicianiste, risipind promisiuni. Cele două
emisfere comunică oare, spărgând „granița indiferenței”?
Acea „graniță blestemată”, cum și-a botezat Ioan Țicalo
un roman, povestind soarta unui „sat rupt”. Sau, într-o
țară dilematică, vădind moliciuni diplomatice (ca să nu
supărăm vecini trufași), ne mulțumim, cum spunea Ma-
ria Toacă, bătăioasa gazetăriță de la Cernăuți, cu „moara
de vorbe”?
– Chiar dacă nu are un astfel de subtitlu, car-
tea vrea să fie o imagine de ansamblu a acestei zone
literare, deci o istorie literară sau preferați alt termen?
– Prefer alt termen. Acest prim volum este, vai,
lacunar. El s-a născut prematur, în urma presiunilor edi-
turii, doritoare să descindă în Timișoara (era un debut
junimist, noua conducere dorind, bănuiesc, relansarea
brand-ului). Vor fi câteva volume și, în final (dacă tim-
pul va avea răbdare, vorba predistă), ele vor fi topite, prin
„redistribuire” (scuzați termenul), într-un tom masiv,
poate o Istorie…
– Cartea dvs. începe cu un Argument, de fapt
o întoarcere în timp, o familiarizare a cititorului cu
istoria Bucovinei. Citez din primele rânduri: ,,ținut
de margine, mozaic etnic hibridat cultural, de energie
poliglotă, provincie detrunchiată, trecută printr-un
șir de anexări”...
Vă mărturisesc faptul că m-a încercat un senti-
ment de tristețe citind acele prime pagini... În defini-
tiv ce poate face literatura în fața tăvălugului istoriei?
La rândul său, poate omul de litere schimba lumea și
mersul istoriei sau chiar face mai mult decât politici-
enii noștri fricoși, incapabili sau corupți, de ieri și de
astăzi, pentru această provincie?
– Da, ce rezultă? O Istorie vitregă, o Bucovină
răstignită și alaiul cărților durernice. Am putea, cred, să
„spiritualizăm” frontiera, cum recomanda D. Vatama-
niuc. Vom constata, însă, cu amărăciune, că strategia
„cărţii de sprijin”, în pofida relaţiilor „privilegiate” cu re-
giunea Cernăuţilor nu poate sparge graniţa indiferenţei;
că proiectul „Poduri de toleranţă” s-a cam împotmolit şi
soluţiile concrete lipsesc; că limba română, acolo, rămâne
o rană deschisă, încât Cea mai curată lacrimă a noastră,
volumul lui Grigore Crigan e o carte „frumoasă şi tristă”.
Şi îi vom da dreptate, peste ani, lui Dragoş Vitencu, pen-
tru care falnicul Cernăuţi de odinioară, închis în cartea
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
76 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
unei Istorii dramatice, nu mai există, exilat „pe alt tărâm”.
Sunt, evident, acţiuni comune, sunt râvnite publicaţiile
(„de folos pentru suflet”), dar revista Bucovina literară e o
„necunoscută” pe meleaguri cernăuţene. Numele-reper,
pomenit obsesiv, rămâne, desigur, Eminescu, cel care –
ca pavăză – asigură supravieţuirea în „matricea cuvântu-
lui matern”, atât de primejduit. Şi faţă de care, îndatoraţi
moral, avem „mari restanţe”. Visătorii continuă să spere,
înţelegând că poetul naţional împiedică lepădarea de Is-
torie şi limbă; că El, îndeosebi pentru cei înstrăinaţi, asi-
gură „şansa de a nu ne pierde”. Şi ne întrebăm ce s-a ales
din entuziasmul de odinioară, de ce preferăm dormitarea
sau, în funcţie de calendar, patriotismul cu clopoţei, zgo-
motos şi neproductiv.
Să fie vorba despre „un vis pierdut”? Depinde de
noi dacă vom reuşi să forţăm graniţa indiferenţei. Să ne
amintim de un vechi şi tonic îndemn al istoricului Ion
Nistor, cel de a coagula energiile românismului înspre un
„scop înalt”. Povaţă care, păgubitor, întârzie a fi urmată.
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
Se pare că ne mulţumim doar cu „moara de vorbe”...
Câtă vreme mai sunt luptători, bătălia nu e pier-
dută. Problema e că nu rezolvăm nimic prin visătorie.
Acuzată de „imperialism”, biata Românie e departe de
acel „ethos agresiv”, sperat de Cioran; e mai degrabă
„opera” dezbinării, un stat slab, slugarnic, cultivând „îm-
păciuitorismul moale”. Pradă „dezghinului naţional”,
vorba lui E. Hurmuzachi. Şi ne întrebăm: unde sunt
marii bărbaţi politici?
U
I
R V
– Tare mă tem că la această întrebare care a
marcat istoria noastră, rar s-a găsit un răspuns satis-
făcător de-a lungul timpului, așa că prefer să o consi-
N T E
der una retorică și să vă întreb altceva: Primul capitol
l-ați intitulat Repere… Cât sunt de importante astfel
de repere în devenirea spirituală a unei națiuni? Altfel
spus, literatura poate depăși sau chiar învinge forța și
lipsa de substanță a zonei politice?
I
 BUCOVINA LITERARĂ 77
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
– Ce ne-am face fără repere? În fond, e vorba de
tangajul dintre memorie și uitare, alungând cețurile tre-
I U cutului. Repet, am plombat în acest prim volum câteva
doar. Urmează: Slavici în Bucovina, Ciprian Porumbescu
și românismul, marile familii (Hurmuzăcheștii, Flondor,
R V
lechiștii, iconariștii, marii interbelici etc.). Și contempo-
ranii. Dar reperele se cuvin atent contextualizate, fiind
vorba, acum, de o dureroasă schizofrenie bucovineană.
Fiindcă istoria Bucovinei are ca bornă anul 1775. Atunci,
I N T E
detrunchiată, Ţara de Sus a Moldovei intra sub numele
de Bucovina în vocabularul diplomatic, implicit politic
şi geografic, recompensând neutralitatea habsburgică.
Printr-o dramatică „sfâşiere” (cf. M. Kogălniceanu), „ve-
sela grădină” (cum suna un săltăreţ vers al lui Alecsandri)
trecea sub stăpânirea Casei de Austria.
„Istoria Bucovinei, nota încrezător istoricul Ion
Nistor, începe la 1775 şi se sfârşeşte la 1918”. Din păca-
te, optimismul celui care a scris chiar o temeinică Istorie
a Bucovinei, pornind de la „anul fatidic”, nu s-a confir-
mat; să se confirme, oare, în replică, spusa eminesciană,
după care răpirea Bucovinei ar fi „de-a pururi o durere
pentru noi?” Ar fi trist dacă această provincie înstrăinată,
în care (în ultimul secol, de pildă) s-au vorbit patru limbi
oficiale (germana, româna, rusa, ucraineana) ar rămâne,
mereu, a altora.
– Chiar dacă despre reperul fundamental -
Eminescu, sper să fiți de acord, să vorbim pe larg,
pe 15 ianuarie, astăzi, în finalul primei părți a inter-
viului, nu pot rata ocazia să vă întreb ceva ce pentru
mine e o imensă mirare... Cum de s-a reușit să se păs-
treze în Bucovina un cult al Poetului, fapt constatat
de la cărturar la omul simplu, fără să existe acel cor al
dilematicilor contestatari, dacă-mi permiteți această
tristă trimitere la istoria noastră literară postdecem-
bristă?
– Observ și eu, pe urmele altora, că fiecare pro-
vincie se fălește cu eminescologii ei. Bucovina, nu-i vor-
bă, adună multe condeie harnice. Am încercat să vorbesc
despre cei mai de soi în capitolul În „cercul fermecat” al
eminescologiei, preluând spusa lui Pompiliu Constanti-
nescu: de la I.E. Torouțiu la Iulia Murariu, neuitând de
benedictinul D. Vatamaniuc, de iscodelnicul Ion Filip-
ciuc și Lucia Olaru Nenati. Și, desigur, de Alex Ștefă-
nescu, vrăjit de melosul eminescian, cu a sa eminescolo-
gie „populară”.
Într-un articol din Naţiunea, N. Georgescu
lăuda nucleul bucovinean al eminescologiei actuale,
considerând că acest documentarism aduce un „mesaj
propriu” prin vocile lui D. Vatamaniuc, I. Filipciuc,
George Muntean, N. Cârlan. Alţii, înaintea lor, au
trudit cu aceeaşi devoţiune. Să ne gândim, în primul
rând, la lecţiunile uitatului I.E. Torouţiu, primul care
supune unui examen acribios punctuaţia poeziilor
lui Eminescu. Studiile tipărite în Convorbiri literare
(al cărei director şi proprietar era) pregăteau o dragă
„temă spirituală”, promisa Exegesă Eminesciană, ca
„dar bucovinean”, plănuită să apară în 1949, cum îl
anunţa pe neobositul Perpessicius. Iar emendaţiile sale
(în 1941!), iscând lungi discuţii despre iobagiu, des-
pre virgulită („comatisare”, ca derivat nemţesc), voiau
să restabilească textele antume, aşa cum le „hotârâse”
poetul, condamnând intervenţionismul şi respectând,
neabătut, voinţa auctorială. Truda sa, cheltuită pe mar-
ginea ediţiilor Eminescu, a fost încununată de acelaşi
N. Georgescu. Traian Chelariu, tipărind în Glasul Bu-
covinei (18 iunie 1939) articolul Eminescu şi generaţia
tânără, contrapunea „lampadoforilor guralivi” uriaşa
cinste sufletească a marelui poet, „unic creator de va-
lori noi”. Şi lista, bineînţeles, se poate lungi. Parantetic,
notăm că dezvelirea primului bust al lui Eminescu în
mediul rural se petrecea la Dumbrăveni, în 14/27 iu-
lie 1902, „comanditarul” (scria Deşteptarea din Cernă-
uţi) fiind Leon Ghica (Ghika), mare „iubitor de arte”.
Evenimentul s-a bucurat de ample reverberaţii în presa
bucovineană, un Constantin Berariu (C.B.), evocând
tot în Deşteptarea (21 iulie / 3 august) acea „serbare li-
terară”, întinsă pe durata a trei zile. Iar însemnările lui
Victoriu Morariu întregesc tabloul. Pe placa acelui bust
(dispărut, suportând o istorie tenebroasă), realizat de
O. Späthe, se putea citi, fluturându-se, însă, o mân-
drie iluzorie: „Aice s-a născut Eminescu”! Lămuririle lui
Nicolae Cârlan vin să spulbere asemenea „contribuţii”
eminescologice; controversele, fireşte, nu s-au stins, lo-
calnicii „agăţându-se” de o Psaltire frecvent invocată şi
de faptul (real!) că, prin 1834, tatăl poetului era cămi-
nar al moşiei Dumbrăvenilor. Dar, vorba lui Călinescu:
„puţină mitologie nu strică” în cazul numelor emble-
matice. Azi, datorită unor oameni de ispravă (primarul
Ioan Pavăl, Mihai Chiriac, părintele Jaba), Dumbrăve-
niul, „o comună culturală”, recunoştea Eugen Simion
(parantetic, Centrul cultural de acolo, îi poartă nume-
le), a devenit un focar pe harta eminescologiei.
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
78 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
Eminescu despre „nestabilitate” la români
şi patologia moravurilor publice1
G azetăria1eminesciană a fost lecturată cu pre-
dilecţie din punct de vedere politic. Ges-
tul în sine predispune la îngustime, iar prin repetiţie
şi audienţă fixează o eroare culturală. De la calificati-
vele polemice lansate de adversarii politici şi până as-
tăzi s-au aşezat judecăţi sumare – vădit partizane – care
articulează un întreg folclor cultural preocupat să se
substituie operei propriu-zise şi să descurajeze travaliul
interpretativ. În conştiinţa publică s-au impus o serie
de dogme care funcţionează în raport cu gazetăria emi-
nesciană aidoma unor reflexe pavloviene. Opinii păti-
maşe/grăbite, previzibile de altfel, au reuşit să formeze
anumite grile de receptare care sunt adevărate blocaje
– nu simple bruiaje – de lectură.
Fără îndoială, în interpretarea textelor lui Emi-
nescu intervin, chiar atunci când se declară neutralita-
tea valorizatoare, o serie de supoziţii, reacţii afective,
prejudecăţi, atitudini şi opţiuni iniţiale sau activate pe
parcurs. Ca în orice act interpretativ, importantă este
măsura în care se manifestă o minimă deschidere spre
adecvarea la sensurile textuale propriu-zise, complici-
tatea afectivă cu intenţiile mărturisite sau latente ale
autorului pentru a se reconstitui tâlcurile mesajelor
prin descentrare subiectivă. Este evident că etichetările
gândirii politice eminesciene au ca sursă o serie de op-
ţiuni prealabile – limpezi pentru autorul însuşi sau, pur
şi simplu, psihologico-viscerale – capabile să ordoneze
un sistem de aşteptări care trebuie doar confirmate de
textul eminescian; de aici rezultă răstălmăciri, ajustări,
omisiuni, opacitate la anumite idei rebele, dezinteres
faţă de nuanţe ş.a.m.d.; în asemenea cazuri, discuţia
* Text publicat în vol. Filosofie și Economie {I]. Teme și
realități contemporane, Coordonatori: Loredana Cornelia
Boșca, Lucia Ovidia Vreja, Editura ASE, București, 2015,
pp. 420–438. O variantă în limba engleză [Eminescu on the
pathology of public moeurs and the theory of compensation]
a fost publicată în ,,Cogito - Multidisciplinary Research
Journal”, vol. VIII, no. 2/June, 2016, pp. 23-30. Întrucât
am urmărit doar explicitarea unor texte eminesciene și
reconstituirea sensurilor intenționate de autor, nu am
recurs la referințe bibliografice care presupun opțiuni
interpretative, angajări polemice și – în cele din urmă –
poziționări ideologice.
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
Vasile MACOVICIUC
EM INESC I ANA
despre Eminescu ia forma unui cerc vicios: se găseş-
te numai ceea ce se caută cu disperare şi se caută în
text numai ceea ce se anticipă sub presiunea unei forţe
ascunse/obscure, fie aceasta numită interes, partizanat,
poză culturală, mediocritate sau orice altă miză cu sursă
ideologică; execuţia are, deci, loc înaintea condamnă-
rii, iar procesul este o simplă înscenare. Ne este clar,
de pildă, că etichete de genul „naţionalist”, „xenofob”,
„reacţionar”, „antisemit”, „retrograd” ş.a. – profitabile,
poate, şi eficiente în arena politică, cel puţin uneori,
fapt de altfel firesc – nu zic normal – pentru delimi-
tările ideologice –, îşi au originea într-o serie de pre-
concepţii de lectură: ruralofobie, nativă sau inoculată
cultural; occidentalolatrie; prejudecata că Eminescu
este structural un poet care face şi gazetărie; presupozi-
ţia pasivităţii şi rezistenţei românilor în faţa proceselor
de modernizare/schimbare; eventual, percepţia tradiţiei
ca piedică, invocarea unui soi de apriorism etnic prin
care românii eludează istoria/ritmul istoric; mitul eva-
ziunii poetice a lui Eminescu în trecutul medieval erijat
în program politic; apriorismul sociologic al imitării
vestului european. Este evident că asemenea puncte
de pornire manipulează, folosesc afirmaţiile textuale
pentru a construi himere ideologice care au pretenţia
de a fi discursuri critice şi interpretări. Preconcepţiile
menţionate vertebrează variantele rudimentare ale unui
liberalism de începuturi, idolatrizat încă în spaţiul ro-
mânesc.
Dincolo de expresia stilistică de o vehemenţă
ucigătoare, dincolo de fondul expresiv şi de cel pole-
mic, se află încapsulat – în gazetăria eminesciană – un
fond atitudinal şi ideatic pe care istoria noastră pare a-l
confirma destul de des. Desigur, opera sa publicistică
este contextuală şi trebuie decodificată contextual. Însă,
în măsura în care multe dintre aprecieri, sugestii, critici
şi idei se aplică unor stări, situaţii, atmosfere şi secvenţe
de istorie locală, putem spune că Eminescu surprinde
nu doar simple obişnuinţe culturale şi politice de epo-
că, ci reacţii psiho-sociale care s-au permanentizat; nu
incriminează doar vicii şi greşeli conjuncturale, ci de-
fecte constitutive, stiluri de reacţii adaptative specifice,
întrucâtva, sufletului naţional. Înclinăm să credem că
aşa este, atâta vreme cât acele aspecte pe care el le ana-
 BUCOVINA LITERARĂ 79
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
lizează în contextul socio-politic precis al sfârşitului de
secol XIX par a se reafirma ca sedimentări, dominan-
te, caracteristici, amprente în perioade ulterioare. Aria
semantică a unor concepte eminesciene dezvăluie un
mod accesibil, familiar, deşi tăios, de a pune proble-
mele româneşti într-o ecuaţie de gândire. Multe din-
tre tematizări s-au estompat, altele nu mai au suport,
dar destule încă rămân active. Problemele sociale sunt
discutate în context naţional – de aici refuzul reţete-
lor de import şi al ideaţiei universaliste fără rădăcini;
problemele de ordin naţional sunt fundate pe analiza
unor stări şi procese sociale nemijlocite – de aici refuzul
naţionalismului duminical, găunos sau permanent fes-
tivist. Gândirea politică a lui Eminescu este la capătul
unei distanţări sociologice. Acest drum este instructiv.
Atitudinea politică este de primă instanţă, ime-
diat sesizabilă în articolele eminesciene, însă dincolo de
aceasta şi în calitate de temei al punctelor de vedere
politice se află o adevărată reţea conceptuală, un discurs
sociologic de sine stătător, iar în multe analize politice
se simte prezenţa unui nucleu ideatic adânc, lucid şi
neutru politic. Eminescu stabileşte diagnosticul socie-
tăţii româneşti aflate sub teascurile modernizării, apre-
ciind că „multe stări de lucruri s-ar putea explica, dar
nu justifica prin expresia epocă de tranziţiune”2. Studiul
atent al distanţei dintre efectele de legitimare politică
şi efectele reale distinge, pe de o parte, consecinţe care
însoţesc inevitabil tranziţia şi, prin urmare, trebuie su-
A
portate ca atare, iar, pe de altă parte, schimbări negati-
ve care alterează structuri sociale, regimul economic al
N
proprietăţii, funcţionalitatea instituţiilor, procesele de
stratificare, moralitatea publică, relaţii sociale şi condu-
ite. Această ultimă categorie nu mai este firească şi se
A
circumscrie tranziţiei patologice declanşate de strategia
elitelor puterii. Eminescu investighează sociologic toc-
I
mai acele procese psiho-sociale ale căror energii distruc-
C
tive sunt ori tolerate, ori stimulate de ordinea legală a
„erei liberale”. Majoritatea efectelor patologice sunt,
S
prin urmare, provocate şi întreţinute în mod artificial,
iar încercarea de a le pune pe seama costurilor de ne-
E
ocolit ale „epocii de tranziţiune” este un şiretlic ieftin.
Dar, întrucât „o stare de lucruri rezultă în mod strict
N
cauzal dintr-o altă stare de lucruri premergătoare”3,
localizarea „bolilor” organismului social este urmată
I
de identificarea originilor posibile şi, prin chiar acest
M
2
M. Eminescu, Opere, XI, Publicistică [17 februarie - 31
decembrie 1880], Coordonatorul ediţiei Al. Oprea, Editura
E
Academiei, Bucureşti, 1984, p. 19.
3
Ibid., p. 17.
fapt, a leacului/remediului potrivit. Elitele guvernante
au imprimat un asemenea curs schimbărilor economi-
co-sociale încât – dincolo de intenţii, pretenţii şi câşti-
guri obţinute cu eforturi, resurse şi pierderi nepermis
de mari – au reuşit „menţinerea tuturor neajunsurilor
vechi, îmbrăcate în reforme foarte costisitoare şi cu to-
tul în disproporţie cu puterea de producţiune a popo-
rului şi cu cultura lui intelectuală”4.
Eminescu apreciază că epoca sa este caracterizată
de o luptă între ideea statului şi individualism. Ciocni-
rile interindividuale, pe de o parte, şi, pe de altă parte,
dintre indivizi şi misiunea general-unificatoare a struc-
turilor statale intră, cel puţin în fazele elementare de ex-
presie, în ecuaţia unui darwinism social. Acest conflict
permanent trebuie însă stăpânit, astfel încât să ia forma
unei tensiuni care generează creaţie şi progres. De fapt,
aşezarea eficientă a capitalismului occidental este o măr-
turie în acest sens. Interesele individuale sunt armoniza-
bile, iar prin integrarea în bresle, caste, clase îşi sporesc
puterea de a se impune; principiile politice şi partidele
sunt eficiente doar în măsura în care exprimă efectiv
opinii şi interese omogene, clarificate prin şi întemeiate
pe asemenea solidarizări ale forţelor economico-sociale.
Temeinicia unui stat rezultă tocmai din îmbinarea ar-
monică a grupărilor umane sub cupola unor imperative
generale: naţionale şi morale; în acest caz, conflictele
– reale şi posibile – sunt surse de propulsie cumulativă
şi de echilibrare dinamică a organismului social. În des-
chiderea acestei interpretări, este evident că simpatia lui
Eminescu pentru epocile lui Mircea cel Bătrân, Alexan-
dru cel Bun, Ştefan cel Mare nu are nimic idilic, ci este
justificată sociologic: radiografia puterii centralizate, a
stării sociale şi a raporturilor dintre clase este doar un
instrument folosit pentru a evidenţia efectele benefice
şi avantajele incontestabile ale perioadelor de stabilitate
internă. Aceste pagini de istorie românească nu sunt
privite ca faze la care ar trebui, pasămite, să se revină, ci
ca modele de afirmare a identităţii naţionale şi ca repere
simbolice în selecţia alternativelor de modernizare, ast-
fel încât să fie anulată acţiunea demolatoare a factori-
lor (economici, politici şi morali) cultivaţi de perioada
fanariotă, şi să fie refăcută continuitatea firului sănătos
în dezvoltarea naţională. În opinia lui Eminescu, pro-
iectele ideologice din epocă sunt falimentare, întrucât
imită Apusul şi nu dovedesc legături organice cu reali-
tăţile interne. Cadrul legislativ şi instituţional proslă-
veşte „statul raţional” – bazat pe drepturi civile şi pe
declaraţiile universaliste ale revoluţiei franceze –, care
4
Ibid., p. 18.
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
80 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
este, de fapt, un ,,stat cosmopolit”5 şi un ,,stat demago-
gic”6, în locul statului naţional şi al societăţii naţionale,
constituite pe baze istorice. Eminescu spulberă confu-
zia pe care adepţii liberschimbismului o întreţin prin
substituirea/confundarea sarcinilor de ordin naţional
cu cele de tip social. Grupul etnic nu este identic întru
totul cu grupul social, iar naţiunea nu poate fi înţeleasă
ca rezultat al unui consens contractualist. Chestiunea
naţională este calitativ altceva decât cea a drepturilor
civile; mai mult: aceasta primează în spaţiul românesc
(est-european, în general) – datorită tradiţiei istorice
– şi, în consecinţă, trebuie asumată viguros pentru a
contracara efectele distructive şi uniformizatoare pro-
prii capitalismului incipient, spontan. Dacă linia evo-
luţionistă engleză şi-a asimilat normal capitalul tradiţiei
– economice şi morale –, calea revoluţionară urmată de
radicalii români – de inspiraţie franceză – se mărgineşte
la soluţii care nu solicită, ci inhibă şi macină disponi-
bilităţile autohtone. Noi – remarcă Eminescu – ,,ne-
am dezgrădit, făcând drum lung unei civilizaţii pripite,
unei pospăieli apusene”. Răul intern moştenit nu este
zăgăzuit, nici vindecat, ci stimulat. Chiar în această si-
tuaţie, Eminescu nu crede că renunţarea la ,,formele
civilizaţiunii pe care le-am împrumutat” are şanse de
izbândă: ,,ele trebuiesc umplute, nu nimicite”. Opţi-
unea sa este de un realism elementar: „Civilizaţiunea
adevărată a unui popor consistă nu în adaptarea cu de-
ridicata de legi, forme, instituţii, etichete, haine străine.
Ea consistă în dezvoltarea naturală, organică a proprii-
lor puteri, a propriilor facultăţi.”7 Acest principiu emi-
nescian este încă apreciat ca regret poetic şi nostalgie
visătoare pentru vremuri voievodale; sensul textual este
cu totul altul: imperativul situării vieţii politice pe solul
segmentelor autentice de istorie românească. Eminescu
este conservativ, nu conservator; el constată că politicii
conservatoare de epocă îi lipseşte tocmai temeiul eco-
nomic. Îmbrăţişează însă atent acele atitudini prin care
se urmăreşte reînnodarea firului istoriei naţionale, căci,
în viziunea sa, cursul istoriei noastre nu a fost normal,
ci frânt. Recursul la analiza trecutului are menirea de
a găsi şi propune acele segmente care sunt exemplare,
5
M. Eminescu, Opere, X, Publicistică [1 noiembrie 1877
- 15 februarie 1880], Coordonator Dimitrie Vatamaniuc,
Editura Academiei, Bucureşti,1989, p. 238.
6
M. Eminescu, Opere, XII, Publicistică [1 ianuarie – 31
decembrie 1881], Coordonatorul ediţiei Al. Oprea, Editura
Academiei, Bucureşti,1985, p. 162.
7
M. Eminescu, Opere, X, Publicistică [1 noiembrie 1877 -
15 februarie 1880], Ed. cit., p. 17.
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
au valoare de model-etalon, şi, deci, sunt termeni de
comparaţie pentru prezent. Cu ajutorul istoriei şi an-
tropologiei, Eminescu reconstituie ipostaze de societate
românească sănătoasă; refacerea acestora, revenirea la
asemenea faze consumate este o utopie, dar acest fapt
nu le scade acea funcţie simbolică pe care trebuie să
şi-o asume orice politică naţională responsabilă.
Decodificând fără prejudecăţi textul eminesci-
an, se poate lesne observa fermitatea unei viziuni asu-
pra ciclurilor istorice. De fapt, Eminescu, deşi pledează
pentru un progres organic, argumentează exact lipsa de
organicitate a trecutului nostru. Ciclul medieval – de
eficientă expresie, conştiinţă şi afirmare a fondului au-
tohton – nu s-a încheiat normal, ci a fost rupt, bruscat,
alterat, deturnat prin secvenţa fanariotă. Forţele ente-
lehiale specifice codului nostru psiho-socio-cultural,
economic şi politic sunt distorsionate. Replica naţio-
nală, reîncepută cu Tudor Vladimirescu, este din nou
atenuată prin detronarea lui Cuza, astfel încât etapele
istorice succesive nu sedimentează firesc câştiguri, ci
obligă la reveniri, relansări, recuperări. Ciclurile istoriei
româneşti nu-şi consumă energiile, posibilităţile, ci se
frâng în serii întrerupte care par a lua, de fiecare dată,
totul de la capăt pentru a anula hiatusul, perioadele de
interregn, iar necesara ardere a etapelor predispune la
imitaţii care dispreţuiesc rosturile „simţului istoric”.
Românii sunt mereu puşi, din când în când, în faţa
începuturilor. Câştigurile civilizatorii sunt anulate de
A
conjuncturi. Din această perspectivă, Eminescu tratea-
ză secvenţa fanariotă ca regim de ocupaţie – politică,
N
economică şi culturală – şi forţă de distrucţie psiho-
logică. Atunci, intervenind ritmic şi puterea imperială
ţaristă, s-a realizat dărâmarea claselor istorice – sub ra-
A
port economic şi ca putere politică; pătura dominantă
se constituie ca efect al dependenţei politice şi econo-
I
mice, devenind – dacă nu expres, cu certitudine prin
C
impactul efectelor perverse – agent al dependenţelor,
riscând ca specificul psiho-cultural al poporului româ-
nesc să devină o simplă curiozitate etnografică/muzea- E S
lă. ,,Grupurile politice – menţionează Eminescu – ar
trebui să aibă drept corelat grupuri economice şi, în cea
mai mare parte [la noi – n.n.] nu le au”8. Instituţiile
N
româneşti de epocă sunt virusate politic şi au o funcţio-
nalitate patologică, iar elitele puterii – politice şi admi-
I
nistrative – sunt parazitare. Eminescu apreciază că este
,,o luptă între ideea unui stat cu instituţii liberale şi so-
M
lid organizat şi între o demagogie lacomă de câştig fără
muncă care a uzurpat numele de partid politic făr-a a
E
8
Ibid., p. 155.
 BUCOVINA LITERARĂ 81
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
fi decât o societate de neomenoasă exploataţie a popo-
rului românesc”9. Această suprastructură – ruptă de şi
A suportată de ţara reală – monopolizează instrumentele
politice (corupţia, demagogia) şi economice (compor-
N
tamentele improductive prin care se produce averea).
„Condiţia civilizaţiei statului este civilizaţia eco-
I A
nomică”, însă „nimic nu e mai lesne de produs, nimic
mai greu de menţinut ca iluzia economică”10. Practi-
carea întocmai a unor modele occidentale, fără a ţine
cont de traumele istorice, disponibilităţile şi inerţiile
C
fondului intern, a condus la o dezvoltare mai mult mi-
mată decât reală, în orice caz cu pierderi irecuperabile
E S
(în planul memoriei culturale, al experienţelor pragma-
tice, al psihologiilor ş.a.m.d.). Lipsa de consistenţă a te-
meliei economice este imediat perceptibilă în scăderea
N
numărului producătorilor şi a puterii lor productive,
distrugerea structurilor tradiţionale, creşterea alarman-
tă a elementelor improductive şi consumatoare. De
I
aceea, în conjunctura vizată de Eminescu, viaţa econo-
M
mică nu poate fi redusă la producerea, schimbul şi con-
sumul bunurilor, ci angajează în ipostaze paradigmatice
starea morală a societăţii. Răul organic proliferează prin
E
agresivitate individualistă, parvenitism, demagogie, pa-
razitism, tendinţa de a câştiga lesne şi fără muncă, legi
care favorizează expansiunea unor asemenea conduite.
Domină, aşadar, manifestările sociale improductive; se
extind păturile întreţinute care, nejustificându-şi decât
aparent utilitatea, ţin de latura patologică a istoriei.
Schematic spus, e vorba de negoţul propriu-zis şi de
negoţul cu vorbe. Urmând şi subtextele eminesciene,
putem spune că sunt surse de privatizare parazitară toa-
te acele reacţii – legale sau, pur şi simplu, psiho-sociale
– care întârzie nemotivat, limitează inacceptabil, dis-
torsionează, complică artificial, dar, mai ales, alterea-
ză, simulează sau suplinesc conduitele productive. În
aceeaşi categorie intră şi ipostaza de formă fără fond,
caracteristică tuturor acelor situaţii în care există ca-
drul juridic, dar acesta nu oferă suficiente garanţii, este
inhibant sau, pur şi simplu, nu are acoperire în şi prin
comportamente psiho-economice adecvate.
Pe ansamblu, începuturile „erei liberale” româ-
neşti se mişcă în cadrele unei „societăţi a nestabilită-
ţii”11. În optica lui Eminescu, „nestabilitatea” carac-
9
M. Eminescu, Opere, XI, Publicistică [17 februarie - 31
decembrie 1880], Ed. cit., p. 267.
10
Ibid., p. 146.
11
M. Eminescu, Opere, IX, Publicistică [1870 - 1877],
Studiu introductiv de Al. Oprea, Editura Academiei,
Bucureşti, 1980, pp. 171, 173, 464, 468; a se compara cu
terizează un tip de societate globală afirmat în fazele
critice ale istoriei româneşti. Acest termen nu are, la
Eminescu, regim conceptual controlat riguros, dar nici
nu suferă de proteism contextual. Starea de „nestabili-
tate” este gândită ca opusă epocilor organice. Ea se lasă
definită prin modificări în rău la nivelul instituţiilor şi
al vieţii economice; lipsa de vigoare, credibilitate, auto-
ritate a puterii; incertitudini legate de însăşi priceperea/
competenţa în exercitarea puterii de către elitele care
o deţin – putinţa guvernării/de a guverna – întrucât
disputele intense creează sentimentul unui provizorat
continuu în care angajările ferme sunt riscante; o so-
cietate aflată într-o periculoasă neaşezare în rosturi; o
mobilitate pătimaşă pe verticală vag controlată; crize
acute ale vieţii de relaţie şi, în general, ale instanţelor
integrative; angoasa generală produsă de perceperea/
presimţirea unor pericole iminente, dar nedefinite;
disfuncţionalităţi instituţionale îngrijorătoare marcate
prin atenuarea sau anularea/pierderea capacităţii de re-
glare a mecanismelor sociale (datorită rupturii dintre
„ţara legală” şi „ţara reală”, ca urmare a dezinteresului
pentru a capta nevoi, trebuinţe, interese curente sau ca
urmare a imposibilităţii de a le veni în întâmpinare).
Această aproximare a profilului semantic relevă că ter-
menul „nestabilitate” desemnează, desigur, absenţa or-
ganicităţii, a sănătăţii, a normalităţii, a stabilităţii, însă
nu e vorba de o absenţă ca simplu deficit sau lipsă a
ceea ce este dezirabil, ci de o absenţă activă, ca risipire
de energii şi vlăguire a puterilor naţionale. Pivotul sen-
surilor „nestabilităţii” se referă, în textele eminesciene,
la starea şi/sau stilul instituţiilor politice, care se propa-
gă în toate celelalte articulaţii ale corpului social, astfel
încât acestea sunt roase de „boli” care produc „goluri”
efective; fenomenele de acest tip sunt conştientizate sau
nu de către indivizi şi grupuri sociale; unele dintre ele
se produc – printr-o falsă pricepere – chiar cu aportul
şi bucuria acelora care suportă consecinţele acestor boli.
„Nestabilitatea” este nume generic folosit pentru
a identifica agregarea negativă a efectelor care modifică
straturile profunde ale societăţii. Acest termen este, fără
îndoială, legitimat de evidenţe psiho-sociale şi rămâne
deschis în extensiune – întrucât îşi poate încorpora noi
stări empirice pe lângă cele deja menţionate –, însă, cu
toate acestea, trebuie luat ca un veritabil construct ipo-
tetic antrenat în/de structuri explicative; întrebuinţarea
sa în gazetăria eminesciană îl îndepărtează de accepţiu-
nile curente, apropiindu-l, în schimb, de virtuţile euris-
tice ale modelului teoretic; accentul desfăşurat de anali-
pp. 166, 168.
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
82 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
ze ni-l prezintă ca ambiţionând nu atât către o fidelitate
reproductivă, ci spre învestirea cu puteri reconstitutive,
astfel încât, dincolo de aspectele descriptive, să reela-
boreze sociologic realităţile istorice. Nestabilitatea este,
deci, atributul global, cumulat, al unui tip de societa-
te dominată de principiul dezordinii şi dezagregării.
Eminescu sugerează invadarea lumii româneşti de că-
tre o involuntară strategie a haosului care lucrează prin
„boli” şi „goluri”, stimulată dinăuntru şi dinafară. Soci-
ologic, fenomenul este studiat cu o armătură conceptu-
ală care poate fi integrată într-o sociologie a dezvoltării
dependente. Deşi nucleul tare al sociologiei constă în
performanţa de cunoaştere şi optimizare a societăţilor
stabile şi deşi Eminescu are mereu în vedere condiţiile
de (re)stabilire a normalităţii – temă care aparţine, to-
tuşi, staticii sociologice –, circumscrierea unor procese
patologice recurente – cu etiologie, simptome, praguri,
puncte de culminaţie şi purtători sociali – produce con-
stituirea unei alte axe în explicaţia teoretică: cea care
vizează cursul istoric nemijlocit şi tendinţele seculare.
De fapt, recursul lui Eminescu la documentaţia isto-
rică slujeşte sociologia. Istoria evenimenţială – prinsă
în aglomerări descriptive şi naraţiuni factologice – este
folosită doar pentru că şi în măsura în care justifică des-
prinderea anumitor regularităţi, cicluri, tipuri de agenţi
şi procese psiho-sociale.
În explicarea „nestabilităţii”, Eminescu pro-
cedează sociologic: complexele cauzale invocate au
pregnanţă şi durabilitate socială. Anumite formulări
lasă impresia că ar fi adeptul unei cauzalităţi analoage
celei mecanice. Contextual, însă, lesne se poate obser-
va că invocarea unei relaţii stricte între stări de lucruri
succesive şi/sau simultane este mai mult o pledoarie
în favoarea unei explicaţii cauzale obiective – capabi-
lă să elimine arbitrariul interpretativ -, decât o definire
a cauzalităţii ca atare. Este, în primul rând, o opţiune
metodologică, nicidecum o reducţie a raporturilor ca-
uză-efecte la necesitatea univocă. De altfel, Eminescu
întrebuinţează efectiv – fără a simţi nevoia explicitării
– proceduri explicative flexibile, mulate pe obiectul in-
vestigat. Astfel, efectele nu epuizează – prin actualizare
– sfera consecinţelor pe care le fac posibile anumite ca-
uze determinate. Relaţia cauzală este totdeauna deschi-
să, putând urma traiectorii variate pe care se împlinesc,
mai mult sau mai puţin întâmplător, categorii de efec-
te. Stările de lucruri sunt masive, de neocolit, necesare
în prezenţa lor nemijlocită, însă au o sferă a posibilului
suficient de bogată – ceea ce face ca decretarea fatalităţii
unui unic traseu evolutiv să fie, dacă nu exclusă, în mod
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
cert hazardată. Întreaga critică sociologică eminesciană
se datorează tocmai acestui înţeles nuanţat al explicaţiei
cauzale: este mereu prezentă în texte conştiinţa faptului
că realitatea românească a avut şi are posibilităţi alter-
native pe care nu le-a valorificat. Deşi acceptă în prin-
cipiu evoluţionismul social – fie prin buna cunoaştere
a darwinismului, fie prin simpatia aparte pe care o are
faţă de capitalismul englez –, Eminescu constată în is-
toria românească tocmai inexistenţa unei evoluţii orga-
nice. Dezvoltarea noastră de la fanarioţi încoace a luat
un curs patologic, deşi acesta putea fi evitat printr-un
alt tip de acţiuni/asumări istorice.
Modernizarea societăţii româneşti iniţiată şi rea-
lizată dintr-o perspectivă liberală este voluntaristă, după
cum tot voluntaristă, însă învestită cu alte conţinuturi,
este şi terapeutica social-politică sugerată de Eminescu.
Ideea unei cauzalităţi flexibile înlătură, din principiu,
iluzia efectului de perspectivă prin care stările sociale
prezente sunt decretate ca fiind singurele posibile care
puteau să derive dintr-o stare anterioară. Ideea unei
istorii univoce aparţine discursului de legitimare, nu
realităţilor istorice. Prin înlănţuirea strictă a cauzelor
şi efectelor se postulează un soi de necesitate fatală în
numele căreia elitele puterii îşi pot urmări nestingherit
interesele tocmai pentru că acestea pot fi justificate in-
atacabil; orice proiect este a priori considerat ca singura
soluţie realistă la o situaţie dată, iar rezultatele negative
sunt puse tot pe seama acelei instanţe suprapersonale:
A
necesitatea istorică. Eminescu reproşează liberalilor
tocmai asemenea capcane/trucuri pseudo-explicative
N
cu intenţie/finalitate ideologică, justificativă. Textele
eminesciene acceptă şi o cauzalitate concomitentă, şi o
cauzalitate circulară; efectele devenite stări de fapt amp-
A
lifică şi diversifică acţiunea cauzelor iniţiale. Mai mult:
anumiţi factori produc efecte care depind hotărâtor de
I
însuşi modul în care reacţionează tradiţia locală, men-
C
talităţile colective, duhul naţional. Cu o asemenea ac-
cepţiune a cauzalităţii, este limpede că Eminescu nu are
şi nu poate avea pretenţia explicării exhaustive a unor E S
fenomene social-istorice. El operează decupaje din per-
spectiva unor ipoteze de cercetare, nefiind excluse alte
demersuri, complementare sau concurente. Însă, deşi
N
ipotetic, modelul sociologic eminescian nu este provi-
zoriu, pentru simplul fapt că identifică pivoţii schim-
I
bărilor negative din istoria românească şi construieşte
modele explicativ-interpretative dispuse la îmbogăţiri
M
ulterioare astfel încât să poată surprinde realităţile psi-
ho-socio-culturale în toată complexitatea lor.
E
Ecuaţia schimbărilor care activează ciclul nesta-
 BUCOVINA LITERARĂ 83
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
bilităţii este conturată prin conjugarea unor factori en-
dogeni şi exogeni. Sursele maladiei româneşti sunt de
A natură social-politică şi au supradeterminare geopoliti-
că. Fragilitatea acumulată istoric la nivelul elitelor pute-
N
rii şi instituţiilor, pe un fond etnopsihologic tolerant şi
uşor fatalist, au slăbit organismul social, făcându-l acce-
I A
sibil şi/sau disponibil influenţelor imperiale – tradiţio-
nale şi moderne. Se ajunge la o societate a nestabilităţii
prin erodarea lentă a structurilor centralizate ale puterii
C
E S
N
I
M
E
de către şiruri cauzale care îşi află originea în şansele
şi neşansele politice fixate de aşezarea geografică; fon-
dul etnopsihologic modelat şi exprimat de o tradiţie
instituţională; presiunile imperiilor estului european
concomitente cu şi la concurenţă cu interesele tot mai
evidente în zonă ale metropolelor vestice. Convergenţa
pe un traseu negativ a celor trei categorii de factori poa-
te fi considerată ca matrice a destinului nostru istoric.
Analizele sociologice din gazetăria eminescia-
nă îmbină fertil multiple niveluri de elaborare şi un-
ghiuri de analiză. Astfel, etajul pur teoretic – susţinut
de generalizări empirice cu valoare de lege, postulate şi
inovaţii conceptuale – face corp comun cu radiogra-
fierea evidenţelor factuale pentru a trece dincolo de
societatea oficială, a aparenţelor legitimate politic, şi a
avea acces la articulaţii funcţionale de profunzime care
produc arhitectura şi dinamica societăţii reale. Portre-
tizarea virulent polemică a unor stări, figuranţi publici,
evenimente nu răspunde simplei oportunităţi politice;
victimele sunt totdeauna concretizări ale unor regula-
rităţi sociologice şi tipuri semnificative pentru societa-
tea românească a sfârşitului de secol XIX. Constructele
metaforice luminează intuitiv aria semantică a unor
latenţe conceptuale. În sfârşit, explicaţia sociologică
este sprijinită de observaţii etnopsihologice percutante,
a căror doză de subiectivitate este sensibil atenuată de
informaţia istorică. Din aceste motive, se poate spune
că gândirea sa politică este un reflex civic, atitudinal
– impulsionat de anumite circumstanţe, fie acestea
consistente sau perisabile –, al unei
ideaţii care se află într-un cu totul
alt registru analitic. Fără a susţine
existenţa unei rupturi între planul
teoretic şi cel politic, sugerăm fap-
tul că, într-adevăr, ideile politice
eminesciene sunt fundamentate şi
se ridică pe strategii descriptiv-ex-
plicative, însă distincţiile de rang ale
celor două tipuri de discurs ne obligă
să observăm că ele nu sunt în mod
necesar simetrice şi nici total depen-
dente una de cealaltă în confruntare
cu experienţa. Valoarea unui nivel
nu implică strict logic şi valoarea ce-
luilalt. În principiu, infirmarea unei
aprecieri politice nu anulează eşafo-
dajul teoretic, după cum consistenţa
teoretică a modelului sociologic nu
derivă exclusiv din multele aprecieri
politice eminesciene confirmate în epocă sau în peri-
oade ulterioare. Judecăţile politice şi cele teoretice sunt
mereu interdependente, adesea conjuncte, însă fiecare
îşi caută validarea pe cont propriu. Valoarea de adevăr
li se distribuie/atribuie autonom, în parte, fără împru-
mut, nefiind permis transferul dintr-un plan în celălalt;
aici principiul rezonanţei nu funcţionează.
Eminescu surprinde la români o anume aplecare
spre dezbin, discordie, o predispoziţie spre evidenţierea
spectaculară a insului, o dorinţă accentuată, la indivizi
şi grupuri, de acces la putere, neîmblânzită/nemodera-
tă de o egală disponibilitate la solidarizare şi supunere.
Defectele noastre etnice – afiliere, asociere, integrare
în deficit – au avut posibilitatea de a se structura în
jurul unei instituţii: domnia electivă. Trebuie precizat
că aceste observaţii etnopsihologice nu eşuează în mre-
jele subiectivităţii, ci sunt moderate şi motivate prin/
de argumente social-istorice. Procedeul eminescian este
legitim sociologic. Defectele amintite par a sugera exis-
tenţa unor angoase constitutive neamului românesc,
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
84 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
care, însă, nu au statutul unor fatalităţi. În opinia lui
Eminescu, individualismul este nativ fiinţei omeneşti.
Înclinaţiile egoiste se vertebrează pe un firesc simţ al
autoconservării şi expansiunii dorinţelor, astfel încât
interesele îşi trag permanent seva din sfera pasiunilor;
interesul înţeles ca trebuinţă, nevoie este doar ipostaza
raţionalizată a tendinţelor prefigurate prin activism in-
stinctual. Aceste energii se pretează la valorizări pozitive
sau negative în funcţie de modul în care sunt canalizate
concret-istoric. Aşadar, anumite trăsături ale caracte-
rului românesc găsesc teren optim de exprimare într-o
instituţie vitală. Exerciţiul lor istoric polarizează variate
interese grupale, sfârşind prin a se distribui în planuri
calitativ deosebite: o angoasă etnică; generalizarea unor
mentalităţi şi tipare comportamentale modifică sensibil
mai toate cadrele sociale de organizare a vieţii colective,
apărând astfel noi sedimentări adaptative. Aşadar, de-
fectele caracteristice au geneză istorică, sunt asimilate
în timp, iar consecinţele negative se [re]simt pe termen
lung. Eminescu punctează acele praguri care separă faze
succesive pe o traiectorie maladivă.
Slăbiciunea domniei în evul mediu românesc
este potenţial cuprinsă în chiar structura locală a in-
stituţiei respective, în viciile sale de structură: este în
acelaşi timp dinastică şi electivă, astfel încât legitimează
pretenţia la tron a oricăruia dintre urmaşii direcţi (în-
treg la trup şi la minte) sau din ramuri laterale. „O oa-
recare compensaţie în bine” e dată de faptul că permite
o politică flexibilă, pe alocuri eficientă geopolitic, ade-
vărate „exerciţii de echilibristică” între puteri rivale. Un
întreg arsenal al tehnicilor de supravieţuire conjunc-
turală este pus în slujba mizelor durabile: neatârnarea
ţării şi afirmarea nestingherită a identităţii etnocultu-
rale. Valorile perene ale politicii naţionale – permanen-
ţele simbolice – sunt urmărite cazuistic, prin abilitate
pragmatică. Având oricând la îndemână posibilitatea
schimbării domnului, spaţiul politic românesc ocoleşte
pericolul căderii sub o influenţă străină exclusivă, cu
toate că „acest folos, abstracţie făcând de nesiguranţa
lui, era cu totul întrecut de pierderile ce căta să le sufere
ţara prin vecinica nestabilitate dinăuntru”. „Interesul
dinastic i-ar fi atras cu repejune (pe domni – n.n.) în
sfera unei singure puteri”, însă electivitatea oferă şansa
corijării politicii hazardate care poate sfârşi printr-o de-
pendenţă externă. Spectrul ei îndeamnă domnitorii la
realism, îndârjiţi să obţină un – fie şi precar – echilibru
de forţe prin contrabalansarea unei presiuni externe cu
puterea adversară acesteia, anulând sau, mai bine zis,
amânând eventualul pericol care ameninţa ţara. Mai
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
ales domnii puternici, figurile emblematice, creatorii
de epoci stabile, aveau înţelepciunea folosirii/mânuirii
împrejurărilor pentru a neutraliza, momentan, pericole
iminente venite dinspre o putere sau alta: „Mircea con-
trapunea influienţa polonă celei ungare şi invers, Ştefan
asemenea”12.
De fapt, atunci când se referă la tradiţia noas-
tră politică13, Eminescu are în vedere tocmai asemenea
secvenţe istorice în care puterea centrală îşi îndeplineşte
menirea; asigurând stabilitatea internă şi neatârnarea,
întreţine bune relaţii cu puterile limitrofe, dar şi este
capabilă să înlăture pericolele – prin diplomaţie şi/
sau forţă –, cristalizându-se o anume stare/stabilitate
economică ş.a.m.d. Numeroasele trimiteri eminescie-
ne la epoca lui Mircea, Ştefan, Alexandru cel Bun au,
dincolo de aura nostalgico-romantică, un sens teoretic
precis: evidenţiază avantajele stabilităţii pentru dez-
voltarea organică a societăţii româneşti; sugerează un
tip de normalitate cu valoare paradigmatică, o tradiţie
pozitivă pe care trebuie să o continue contemporaneita-
tea; stabileşte o realitate etalon pentru a putea valoriza
evoluţia istorică ulterioară. De fapt, se poate spune că
domniile îndelungate, creatoare de epoci organice, au
atins ţelurile instituţiei domneşti practicând „exerciţii
de echilibristică”, dar numai pentru că şi atâta vreme
cât au diminuat neajunsurile electivităţii prin autori-
tate, putere armată, alegerea urmaşului, suprimarea şi/
sau exilarea concurenţilor reali sau potenţiali, subordo-
A
narea boierilor etc. Aceşti domnitori întăresc domnia,
dar, acţionând împotriva provizoratului impregnat în
N
însăşi alcătuirea acestei instituţii, îi blochează temporar
energiile distructive, dar nu-i pot anihila inconveni-
entele structurale. De aceea, în opinia lui Eminescu,
A
domnia electivă este sortită a fi „sămânţa nestabilităţii
în ţară”, chiar dacă utilitatea sa geopolitică nu poate fi
I
contestată. Boierimea oligarhică devine „regisorul aces-
C
tei drame”14. Când influenţa unei puteri vecine domină
ameninţător, grupări boiereşti intervin în sens invers,
schimbă domnul, restabilind un echilibru precar. Ur- E S
mează: domnii efemere, multiplicarea elitelor care îşi
dispută puterea, diversificarea grupurilor cu interese ri-
vale, constituirea de fracţiuni, vrajba între/învrăjbirea,
N
stabilirea răspunsurilor politico-militare la solicitări/
provocări geopolitice, creşterea violenţei, îndepărtarea
I
cercurilor dominante – aflate în permanentă confrun-
M
12
M. Eminescu, Opere, XI, Publicistică [17 februarie – 31
decembrie 1880], Ed. cit., p. 21.
E
13
Ibid., p. 24.
14
Ibid., p. 21.
 BUCOVINA LITERARĂ 85
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
tare – de chestiunile ţării reale, declinul vieţii social-e-
conomice, penetraţia intereselor şi influenţei puterilor
A care sprijineau variate elite concurente, cumpărarea
tronului etc.; efectele imediate sunt evidente: scade au-
N
toritatea domnului, creşte puterea de manipulare poli-
tică de către anturaj, clientela influenţează deciziile în
I A
sensul propriilor interese.
Eminescu punctează desfăşurarea pe termen is-
toric lung a practicilor domniei elective. Această insti-
tuţie are drept corelat natural – anormal însă – intriga
C
pentru obţinerea/discreditarea puterii/tronului; ca ur-
mare, disputa elitelor nu evoluează în sens concurenţial,
E S
ci proliferează dezbinul psihosocial. Mai mult: grupuri-
le rivale sunt purtătoarele unor interese proprii, fără le-
gătură directă cu straturile sociale. Individualismele nu
N
mai sunt limitate, ci devin expansive, antrenând o dez-
voltare patologică. Clasa boierească joacă din ce în ce
mai mult, în folos propriu, rolul de „regisor al unei dra-
I
me” pentru satisfacerea propriilor interese. Egoismul
M
de clasă zădărniceşte începuturile de constituire a unei
clase de mijloc puternice, apte să atenueze şocurile între
extremităţile piramidei sociale; interesul real al grupu-
E
lui este urmărit prin şansa politică legitimată ulterior ca
oportună şi ca fiind singura posibilă în condiţiile date.
Mai ales după stingerea dinastiilor domnitoare, luptele
pentru putere accentuează instabilitatea, slăbind auto-
ritatea centrilor de putere, coalizarea boierilor pentru
ridicarea unor domni care să le protejeze interesele fiind
o formă incipientă a disputelor politice din timpurile
moderne şi contemporane.
Deficitul constitutiv al instituţiei domniei cap-
tează egoismele depozitarilor reali sau posibili ai pute-
rii publice, articulându-se într-o angoasă dobândită –
dezbinarea, caracteristică mai ales păturilor superioare,
transmisă şi compartimentelor vieţii sociale aflate în
rezonanţă directă cu sfera puterii, ajungând să domine/
controleze însuşi stilul ascensiunii sociale, mişcarea eli-
telor înăuntrul suprastructurilor, cadrele de organizare
a vieţii de relaţie. Activismul acestei angoase dobândite
pregăteşte/facilitează instaurarea ciclului fanariot, am-
plificându-i efectele, transformând-o în calitativ altce-
va decât până acum. În acest ciclu istoric, fenomenul
capătă proporţii distructive: „puterea centrală a statu-
lui e curat nominală”, ţara fiind „administrată în felul
unei moşii”.15 Lipseşte punctul stabil în jurul căruia să
se cristalizeze energiile naţionale. Sămânţa dezbinului
se instalează definitiv ca boală social-istorică după fa-
15
M. Eminescu, Opere, IX, Publicistică [1870 - 1877], Ed.
cit., p. 169.
narioţi şi „influeinţa” rusească, fiind fermentul unei
„societăţi a nestabilităţii”. Dacă până acum rivalităţile
intenţionau schimbări de echilibru, de acum înainte
antrenează schimbări de structură. Nestabilitatea s-a
generalizat, şi-a creat „un mediu social” propice, o at-
mosferă publică prin care îi este amplificată/stimulată
generalizarea: şcoala, „coteriile politice”, „uzurparea de
reputaţiuni”, câştigul fără muncă, o „sistematică lăuda-
re a mediocrităţilor de către camaraderii”, glorificarea
răului, paralizarea celor buni etc.16 Aristocraţia noas-
tră istorică decade, devine victimă, este distrusă, parţial
cu propria sa participare/implicare. Puterea armată şi
politică a neamului „se închircesc” sub presiunea im-
periului care îşi face jocurile prin serviciile devotate ale
fanarioţilor, acest „element etnic şi moraliceşte străin
neamului românesc”. Dacă era vorba de o cucerire,
această predominare era binevenită, opinează Emi-
nescu, întrucât predominarea elementului bărbătesc
cuceritor permite o încrucişare fericită de ,,rase”. Epo-
ca fanariotă a ridicat, însă, o „xenocraţie prin furişare,
prin introducere în mod clandestin, prin înveninare”17;
elementele dominante au primit puterea nu prin merit,
ci prin infiltrare, viclenie şi solidarizare în folosirea pâr-
ghiilor instituţionale pentru atingerea scopurilor egois-
te. Funcţiile economice încep să decadă, iar în societate
se naşte o mişcare nesănătoasă, bazată nu pe muncă,
ci pe privilegii. Aceste consecinţe (inflaţia drepturilor,
corupţia ca mijloc de îmbogăţire, disoluţia claselor
pozitive, demagogia politică ş.a.) sunt reeditate în faza
liberschimbistă a liberalismului românesc. Eminescu
le identifică. Apropierile şi filiaţiile pe care le stabileşte
între fanarioţi – aceşti „mandatari”, „ciraci” şi „slugi” ai
turcilor – şi „roşii” nu ţin numai de efectele stilistice ale
publicisticii eminesciene, ci sunt întemeiate pe analize
şi raţionamente prin analogie. De aceea pot fi contex-
tual justificate, dincolo de retorica polemică.
În optica lui Eminescu, dificultăţile întâmpina-
te de spaţiul economico-social şi cultural românesc pe
calea modernizării provin nu numai din stările de fapt
moştenite, ci şi dintr-un tratament politic inadecvat,
artificios, vag naţional şi cu patimă sincronistă al aces-
tor realităţi. Convingerea sa este că, în timp ce situaţiile
concrete nu pot fi schimbate imediat şi trebuie privite
aşa cum sunt de orice program politic, stilul vieţii pu-
blice – cu pivotul său politic – poate fi şi trebuie să
16
M. Eminescu, Opere, XI, Publicistică [17 februarie – 31
decembrie 1880], Ed. cit., p.22.
17
M. Eminescu, Opere, XII, Publicistică [1 ianuarie – 31
decembrie 1881], Ed. cit., p. 323.
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
86 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
fie adus în albia unui realism fertil. Aceasta presupu-
ne înlăturarea acelor surse de slăbiciune internă care,
prin degenerare, constituie un fel de ereditate malefică
şi afectează mentalităţi, raporturi interumane, proiec-
te de reformă, culisele puterii, climatul socio-cultural.
Asemenea ipostaze de patologie a spiritului public nu
sunt altceva decât forme degradate, alterate, corupte ale
unei tradiţii locale. Astfel, deşi Constituţia liberală şi
domnia ereditară sunt menite să înlăture inconvenien-
tele care decurg din şi sunt creatoare ale nestabilităţii
dinăuntru, nu se dovedesc eficace întrucât „vechea vâ-
nătoare după puterea supremă a statului” a fost înlo-
cuită „prin vânătoare de funcţii, arenzi ale statului şi
hatâruri ale postomanilor de toate categoriile”18.
Eminescu discerne două ipostaze ale tradiţiei
spaţiului românesc: tradiţia locală propriu-zisă şi va-
rianta sa patologică modelată de influenţe şi interese
străine. Evoluţia concret-istorică a domniei elective a
consolidat, treptat, o tradiţie negativă care prin fanari-
oţi capătă proporţii malefice. De fapt, istoria ne arată
că românii îngăduie/tolerează medii şi conduite viciate;
acest aspect entopsihologic este angajat în constituirea
mediilor corupte, dacă nu în mod explicit, prin acti-
vism psiho-social, sigur prin absenţa reacţiei publice şi
prin exerciţiul unei permisivităţi dincolo de orice limită
tolerabilă. Mai mult: ,,nestatornicia noastră, iubirea de
schimbări, deasa răsturnare a tuturor temeliilor statului
şi rivalitatea copilărească de a întrece pe toată lumea
a făcut, atât în trecut, cât şi în prezent, ca să irosim
o mulţime de puteri vii, care se puteau utiliza pe un
teren folositor, pe lucruri de nimic sau pe lucruri strică-
cioase”19. De aceea, elitele care se implică în cursa pri-
vilegiilor conjuncturale au mari şanse de izbândă; din
sfera disputelor pentru putere maladia se generalizează,
cuprinde morala publică; funcţionarea parazitară/falsi-
ficarea instituţiilor liberale, înmulţirea elitelor mimeti-
ce şi de difuziune a influenţelor cultural-politic străine,
complicitatea elitelor puterii publice – care joacă rolul
de figurant – şi a elitelor de influenţă – care conţin pe
adevăraţii agenţi/actori – modifică structural finalitatea
cursului istoric, stimulând o dezvoltare dependentă.
Aşadar, poate fi identificată o linie continuă de la for-
mula medievală a loialismului patriotic/naţional – care
încerca o politică a neatârnării efective - şi loialismul
clientelar de partid aflat în luptă pentru putere.
18
M. Eminescu, Opere, XI, Publicistică [17 februarie – 31
decembrie 1880], Ed. cit., p.21.
19
M. Eminescu, Opere, X, Publicistică [1 noiembrie 1877 – 15
februarie 1880], Ed. cit., p. 123.
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
Eminescu articulează/leagă cuplul „stabilita-
te”-„nestabilitate” de cei doi pivoţi problematici: in-
dependenţa politică şi puterea economică. De la „ne-
stabilitatea” derivată din acele „exerciţii de echilibris-
tică” prin care spaţiul politic românesc se adaptează
la conjuncturi geopolitice grave, se trece – din cauza
neajunsurilor domniei elective – la o „nestabilitate”
agravantă şi agravată de „plăcerea de a răsturna prin-
cipii”, atingându-se generalizarea maximă într-o „soci-
etate a nestabilităţii”, cu o atmosferă publică propice
expansiunii viciului, produsă/generată de un ansamblu
de contexte, procese, pârghii instituţionale, agenţi şi
mentalităţi care, extrapolând din sfera politicului un
întreg orizont simbolic, stimulează ciocnirea necontro-
lată a individualismelor şi modelează conduite viciate;
agregarea acestora produce dezagregarea codurilor naţi-
onale de comunicare şi integrare şi adoptarea spiritului
cosmopolit, grefat pe o logică a interesului privat şi de
grup restrâns. Eminescu apreciază că în practica politi-
că românească „ignoranţa şi ambiţiile nulităţilor”, „sub
pretextul deosebirilor de principii”, vânează „cu înver-
şunare” puterea publică.20
Eminescu formulează o lege a selecţiei sociale
negative, având în vedere presiunile imperiale/geopo-
litice: ,,când un popor încape sub dominaţiune străină,
învins prin superioritate numerică, elementele sale vi-
guroase şi statornice vor rămânea jos, iar cele care se vor
adapta mediului nou al robiei, linguşitorii, mincinoşii,
A
viclenii se vor ridica”.21 Această „lege a predominării”
nu este o simplă modificare a teoriei lui Darwin, deşi
N
Eminescu însuşi pretinde o asemenea localizare a con-
tribuţiilor sale; Eminescu adaugă/precizează: ,,Nu cel
tare sau cel înţelept ca atare, nu mintea şi bărbăţia, nu
A
dreptate şi adevăr înaintează în lumea aceasta, ci calita-
tea aceea care se poate adapta unor împrejurări date în
I
mod fatal”22.
C
Textele eminesciene care se referă explicit la
chestiune subliniază, de fapt, un referenţial consistent
– acceptat de lumea ştiinţifică şi la modă în epocă – E S
pe care anumite generalizări factuale îl confirmă, aşa
încât enunţurile gazetăreşti se ordonează şi ni se im-
pun a fi receptate ca faţete ale unei sinteze explicative
N
– cu argumentare dispersată – şi nu ca simple afirmaţii
I
20
M. Eminescu, Opere, XI, Publicistică [17 februarie – 31
decembrie 1880], Ed. cit., p.21.
M
21
M. Eminescu, Opere, XII, Publicistică [1 ianuarie – 31
decembrie 1881], Ed. cit., p. 281.
E
22
M. Eminescu, Opere, XI, Publicistică [17 februarie – 31
decembrie 1880], Ed. cit., p. 372.
 BUCOVINA LITERARĂ 87
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
ocazionale. Delimitarea de concepţia lui Darwin este,
deci, importantă nu atât prin ceea ce nu acceptă – latu-
A ră pregnantă literal –, refuză, infirmă din teoria luptei
pentru existenţă, ci prin ceea ce propune. Este evident
N
că, deşi Eminescu accentuează deseori aspectul rasial şi
plusează violent mai totdeauna, „legea predominării”
I A
se lasă descompusă în ipostaze variate, care se disting
prin arie, unghi analitic şi concluzii. Este unul dintre
fericitele cazuri în care se contopesc argumente diferi-
te ca provenienţă şi calibru: etnopsihologice, istorice şi
C
sociologice. Întemeierea lor este stratificată: de la sim-
ple constatări şi diagnoze până la ipoteze explicative.
E S
Legea însăşi suportă diferenţieri şi accente, modulaţii
sociologice în funcţie de aceşti parametri teoretico-me-
todologici. Menţionăm că termenul „rasă” este între-
N
buinţat de către Eminescu pentru a desemna entităţi
bio-psiho-culturale şi socio-istorice, fiind echivalent cu
„element”, „neam”, „naţionalitate”, grup etnic ş.a.m.d.
I
Nu trebuie proiectate asupra sa accepţiuni peiorative,
M
ideologii şi realităţi discriminatorii ulterioare. Prin
această lege, Eminescu aduce la un numitor comun
explicarea mai multor probleme de interes sociologic,
E
precum: implicaţiile istorico-sociale (atracţie-respin-
gere, semibarbaria) ce se ataşează aculturaţiei negative
(,,corcirea”); condiţiile aculturaţiei pozitive; curbele de
evoluţie într-o cultură şi caracterizarea impactului ne-
fast pe care îl are civilizaţia asupra mentalului colectiv
(conservare, dezvoltare); geneza xenocraţiei în spaţiul
românesc şi funcţiile sale istorico-sociale; dependenţa
vieţii sociale şi a politicii de calitatea celor care ocupă
instituţiile; selecţia socială negativă ca proces psiho-so-
cial prin care se consolidează pătura superpusă; lipsa
de organicitate a istoriei româneşti – organicitate pe
care Eminescu o vede întruchipată de evoluţionismul
politic/liberal al societăţii engleze, şi ca segmente de
organicitate în perioadele de stabilitate în evul mediu
românesc; refuzul erijării experienţelor occidentale în
etalon de judecare a timpului istoric; timpul univoc al
ideologiilor occidentalocentriste se substituie, în fapt,
liniarităţii temporale iudeo-creştine, vertebrând un nou
tip de expansiune imperială; optimismul unei aseme-
nea viziuni asupra cursului istoric universal este inerent
în/motivat/susţinut prin ceea ce Eminescu numeşte
„coada teologică” a teoriei lui Darwin; acest refuz este
secondat de descoperirea unor cicluri istorice frânte în
istoria românească, integrabile, totuşi, dezideratului
organicist prin teoria bolilor şi a suprimării/înlăturării
lor; existenţa acestor cicluri este interpretată prin ceea
ce Pareto numea teoria circulaţiei elitelor; prefigurarea
unui posibil sens al schimbărilor seculare pe care pare a
şi-l asuma cursul istoriei româneşti – ceea ce Eminescu
numeşte „americanizarea României” –, precum şi po-
sibilitatea corijării acestui curs istoric prin „legea con-
servării naţionalităţii” şi „dacizare”23; acordarea unui
nou înţeles raportului dintre adaptabilitatea la mediu
şi superioritatea organică (nu este simetric, cum credea
Darwin); cei care se adaptează la mediul corupt intră
în pătura superpusă sau în clientela acesteia; cei care
nu se adaptează, rezistă, sunt în imposibilitatea de a-l
schimba, sunt afectaţi, îl suportă, au şi ei reacţii falsifi-
cate, sunt distruşi, se lehămesesc; reacţiile faţă de me-
diul corupt intră în două categorii/tipuri de conduită,
disjuncte, numite în sociologie „simbolice” şi, respectiv,
„instrumentale”; aceste conduite stau la baza circulaţiei
elitelor pe care le caracterizează.
Prin urmare, desfăşurarea argumentelor şi multe
formulări de sinteză ne îndreptăţesc să credem că legea
predominării poate fi privită ca model teoretic alterna-
tiv. Textele eminesciene care se referă explicit la chesti-
une tratează ideaţia darwiniană ca referenţial consistent
– acceptat în lumea ştiinţifică şi la modă în epocă – pe
care, însă, generalizări factuale îl falsifică. Acest punct
fix magnetizează observaţii, analize, polemici, enun-
ţuri, expresii metaforice şi generalizări nesistematice
astfel încât li se poate atribui o ordine teoretică de sine
stătătoare, sensuri explicative. Delimitarea de concepţia
lui Darwin este, deci, importantă nu atât prin ceea ce
nu acceptă, refuză şi infirmă din teoria luptei pentru
existenţă – latură pregnantă literal –, ci prin ceea ce
propune.
Eminescu lucrează cu presupoziţia că „la urma
urmelor, orice formă cât de subtilă a vieţii se reduce
la un substrat solid, experimental”24. În această deschi-
dere, aglomerarea conţinuturilor factologice produce
focare de generalizare spontană: „ţara cea mare, temeiul
şi baza naţionalităţii noastre, nu-şi găseşte conştiinţa ra-
porturilor politice cu cei ce o guvernă”25, fiind evidentă
ruptura elitei dominante de ţara reală. Extinzând anu-
mite decupaje observaţionale semnificative la scară is-
torică, Eminescu apreciază că „tocmai în România, po-
porul românesc n-a ajuns – decât cu rare excepţii – de-a
da expresie fiinţei sale proprii”26. Într-un asemenea refe-
23
V. ibid., pp. 354, 405.
24
M. Eminescu, Opere, XII, Publicistică [1 ianuarie – 31
decembrie 1881], Ed. cit., p. 270.
25
Ibid., p. 15.
26
M. Eminescu, Opere, XIII, Publicistică [1882 -1883,
1888 -1889], Coordonatorul ediţiei Al. Oprea, Editura
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
88 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

renţial analitic, „legea predominării de rasă şi dominaţi-
ei” aparţine unui domeniu de interferenţă între etnolo-
gie şi sociologie. Eminescu îşi desprinde semnificaţiile
în contexte care solicită selectarea argumentelor când
dintr-o direcţie, când din cealaltă. Componenta etni-
că a problemei este supralicitată violent în stratul po-
lemic al textelor eminesciene. Însă, aspectul sociologic
propriu-zis este urmărit pentru a desprinde modelul de
vată egoist, situarea parazitară, pur consumatoristă, în
raport cu cerinţele compensaţiei între clase/pături soci-
ale, ceea ce înseamnă, de fapt, o falsificare a comporta-
mentului pragmatic justificat de/prin doctrina liberală.
De aceea, considerăm că Eminescu radiografiază ches-
tiunea în termeni sociologici, alogenii fiind trataţi ca
elemente ale unei xenocraţii locale. Prin selecţie socială
negativă şi prin degenerarea compensaţiei se alterează
organicitatea şi se permanentizează un
tip de societate nestabilă. Înlănţuiri de
intuiţii relevante formează grile de lec-
tură a stărilor de fapt. Decupajele obser-
vaţionale se lasă, astfel, integrate firesc
în regularităţi empirice. Aceste ultime
repere analitice sunt postulate, întrucât
nu se desprind prin inducţii sistemati-
ce, deşi Eminescu este mereu interesat
de acoperirea lor factuală; este, deci,
vorba de tipuri ideale. Procedeul nu este
nici nou, nici nu iese în afara rigorilor
ştiinţei. Totdeauna cercetarea sociologi-
că – şi nu numai – este făcută posibilă
printr-o decizie iniţială care constituie/
prefigurează câmpul cercetării ca atare,
prin axiome teoretice inaugurale, ceea
ce nu înseamnă sustragere de la reali-
tatea brută, ci desprinderea aspectului
care interesează.

A
Prin teoria compensaţiei, Emi-
nescu sugerează câteva articulaţii care

N
definesc o societate normală, organică:
armonizarea sferelor de activitate umană,
respectiv acele proporţii economice care

A
pot garanta o modernizare autentică prin
stimularea diviziunii sănătoase a muncii;

I
schimbul echivalent de bunuri şi activi-

C
tăţi; echilibrul dinamic dintre producţie
şi trebuinţele de consum. „Compensaţia
– remarcă Eminescu - nu se dă de către o E S
clasă sau de către un om decât prin mun-
că musculară sau intelectuală”27.
conduită pe care alogenii l-au practicat, impus şi di- Când această condiţie minimă a convieţuirii este
N

fuzat în spaţiul românesc. Caracteristicile modelului încălcată (prin legi, practici şi/sau mentalităţi), apar
comportamental fanariot şi, respectiv, neofanariot sunt colectivităţi care, prin comportament şi funcţii, nu-şi
I

surprinse prin intuiţie etnopsihologică şi prin evidenţe dovedesc utilitatea şi nu-şi justifică existenţa, întrucât
observaţionale publice, accentul fiind pus pe o anume nu produc nimic (nici economic, nici politic, nici cul-
M

indiferenţă faţă de tradiţiile locale şi faţă de interesele tural), au statut parazitar şi, prin urmare, sunt între-
efective ale claselor pozitive, conduita prădalnică moti-
E

27
M. Eminescu, Opere, XII, Publicistică [1 ianuarie – 31
Academiei, Bucureşti,1985, p. 93. decembrie 1881], Ed. cit., p. 373.
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
 BUCOVINA LITERARĂ 89
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
ţinute. Asemenea structuri eterogene de „consumatori
improductivi” – populaţii cu dispersie neomogenă în
A ierarhia socială şi, cu toate acestea, „strâns legate între
ele prin comunitatea nulităţii lor” – constituie pătu-
N
ra superpusă. Nu e vorba însă de simpli paraziţi, ci de
grupuri unificate de pasiunea pentru bogăţie şi putere,
I A
a căror participare socială se reduce – indiferent de do-
meniul în care se exercită – la simpla revendicare de
drepturi, fără a pune în balanţă îndatoriri morale, ca-
pacităţi şi merite. Regulile vieţii de relaţie sunt încălca-
C
te sistematic, sub aparenţa îndeplinirii unor aşa-numite
misiuni istorice: deşi pozează în eroi civilizatori şi mar-
E S
tiri ai progresului, permanentizează „iluzia economică”,
agravează subdezvoltarea prin imitarea unor modele (în
economie sau cultură), provoacă decăderea, salahoria şi
N
proletarizarea forţată a claselor pozitive, anulează tradi-
ţii active şi tratează configuraţia psiho-etno-culturală ca
pe o veşnică piedică în calea sincronizării cu un centru
I
de putere – consistent, prototip, indiferent de aşezarea
M
lui geografică.
Teoria compensaţiei muncii are puteri şi resor-
turi magnetice, întrucât ordonează întreaga gazetărie
E
eminesciană în jurul unor poli, conferindu-i o coerenţă
lăuntrică, de natură ideatică; de aceea, aspectele critice,
sugestiile constructive, violenţa stilistică, patosul naţio-
nal, observaţiile intolerante şi disperarea puternic mar-
cată afectiv sunt – dincolo de varietatea ipostazelor şi
subtextelor – concretizări ale unei atitudini limpezi, lu-
cide, întemeiate factual şi consecvente. Dincolo de re-
acţii pătimaşe la conjuncturi – prea des justificate prin
firea romantică a poetului –, textele eminesciene supun
istoria naţională, stadiul socio-economic şi politica
„roşilor” unei ecuaţii teoretice. Desigur, aceste repere
unificatoare, constante analitice şi opţionale nu au for-
ma unui discurs de sine stătător: apar fie ca explicitări
sumare, ca premise care deschid un anume tip de inter-
pretare a faptelor, fie ca principii difuze în constatările
polemice; prin aceasta, însă, nu sunt mai puţin active.
Dimpotrivă! Eminescu consideră civilizaţia economi-
că drept temei al civilizaţiei naţionale; în consecinţă,
ocrotirea, organizarea şi stimularea muncii sunt datorii
de căpătâi; întrucât puterile productive şi energiile crea-
toare sunt, pentru individ şi naţii, mărginite, ele trebuie
folosite eficient, cu chibzuinţă, prin bună administra-
re; risipa este un lux care nu poate fi admis. „Prisosul”
(profitul) este sursa reproducerii lărgite, perfecţionate,
a muncii şi, în acelaşi timp, sursa din care „trăieşte toată
civilizaţia naţională”. De aceea, toate sferele de manifes-
tare umană trebuie să-şi dovedească, înlăuntrul spaţiu-
lui social, utilitatea prin care îşi motivează existenţa –
ceea ce presupune capacitatea de a crea acel echivalent
– necesar civilizaţiei colective – care răsplăteşte munca
productivă. Indivizii, păturile şi clasele care nu respectă
această reciprocitate formează stratul parazitar, întreţi-
nut. Aici este sursa patologiei economico-sociale. Dacă
raportul de compensaţie vizează schimbul normal de
activităţi şi utilităţi sociale – în fond, o condiţie impe-
rativă a convieţuirii –, superpuşii constituie masa – va-
riat stratificată, dar omogenă în conduită – a celor care
storc fără a oferi nimic; supraexploatează potenţialul
productiv, fără a investi în folosul acestuia – fapt care
alimentează disoluţia şi sărăcirea lentă a claselor poziti-
ve; au gusturi şi trebuinţe sincronizate cu metropola; iar
satisfacerea acestora este suportată prin furtul legal sau
ilegal al celor „de jos”; structura consumului – oricum
disproporţionată faţă de puterile productive lăsate de
izbelişte – stimulează specula, ,,samsarlâcul” (în locul
unui comerţ normal), corupţia şi conduita parvenită,
adică exact acele mijloace (căi) prin care sunt afirma-
te dominante psiho-atitudinale periculoase, anormale,
predispuse la generalizarea selecţiei negative a valorilor
şi competenţelor, aşa încât problema economico-soci-
ală devine una de parazitism, demagogie şi falsă civi-
lizare. Vânarea privilegiilor, mentalitatea bugetofagă,
exploatarea în interes personal sau de grup a funcţiilor
publice, proliferarea artificială a unor forme civilizatorii
– prin imitaţie şi dispreţ pentru fondul autohton, ceea
ce nu totdeauna indică reaua voinţă, ci doar superfici-
alitate, necunoaştere, tentaţia modei –, impulsionarea
legală a excrescenţelor privatizării în sfera consumului
simultan cu dezinteresul legal pentru temelia adevărată:
fondul productiv, deteriorarea exigenţelor compensaţi-
ei în stratificarea şi mobilitatea socială, mercenariatul
cu convingeri şi poziţii politice, ca, de altfel, toate cele-
lalte înfăţişări ale maladiei româneşti, aparţin categoriei
istorico-sociale şi mentale a superpuşilor. Desigur, este,
aici, o dramă internă, şi exact în acest sens Eminescu
îi prezintă ramificaţiile impactului distructiv. Dar ge-
neza şi rosturile păturii superpuse reprezintă, în egală
măsură, consecinţe – imediate şi de durată – sau ecouri
amplificate ale unor condiţionări geopolitice. Iar „poli-
tica unei ţări, pornirile în bine sau în rău, atârnă de la
complexiunea fizică a indivizilor, de la originea lor, de
la defectele sau calităţile înnăscute rasei lor”, aşa încât
„aceeaşi ţară va avea altă soartă după cum va fi natura
celor ce-o conduc”28. Aceste observaţii percutante au
puterea diagnozei.
28
Ibid., p. 270.
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
90 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
Legende uitate
L egendele uitate despre Bucovina sau despre ro-
mâni pot fi regăsite în unele cărți, pot fi poves-
tite, au înțelesul și înțelepciunea lor.
În cartea „Cercul mincinoșilor. Cele mai frumoa-
se povestiri filosofice din întreaga lume” de Jean-Claude
Carrière, apare legenda „Satul fără de sfârșit”. O reiau,
după cum a povestit-o autorul. În nordul României, în
Bucovina, este atestată existența unui „sat fără sfârșit”. Ve-
nind cu caleașca, pe jos sau cu mașina se ajunge într-un sat
înșirat de-a lungul drumului; după un timp, călătorii își
dau seama că satul pare fără sfârșit. Călătoria prin sat poate
dura o oră sau mai mult. Pe măsură ce se merge, lumina
scade, iar la ieșirea din sat este aproape noapte. Mulți din
cei care ajung în „satul fără sfârșit” au sentimentul de de-
jà-vu și cred că recunosc anumite case. Fotografiile făcute
sunt neclare, iar clarificate arată câmpuri și puțini copaci.
În anul 1988 a fost organizată singura investiga-
ție a acestui fenomen în Bucovina, cu una-două atestări și
în Moldova, și în Transilvania. După cum spune autorul
cărții, cei care au participat la investigație, reluată în 1995,
au părăsit România. Este o legendă uitată, păstrată într-o
carte de povestiri filosofice, scrisă de un francez.
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
Niadi-Corina CERNICA
ES EU
O altă legendă uitată, din dialogul „Charmides”
de Platon, prezintă doctrina lui Zamolxe, sau o parte din
doctrină. Deși prezentată de un mare filosof, care declară
că a auzit-o de la un medic trac al lui Zamolxe, istoricii
nu o remarcă; au încredere numai în Herodot, nu și în
Platon, care prezintă obiectiv, în dialoguri, și alte culturi.
Legenda despre regele-zeu al geților, Zamolxe, spune că
doctrina lui este următoarea: pentru a vindeca un mem-
bru al corpului, trebuie vindecat tot corpul. Pentru a
vindeca corpul, trebuie vindecat sufletul. Iar sufletul se
vindecă cu incantații și descântece. Pentru că răul din
trup se reflectă și asupra sufletului, precum ceea ce e în
ochi se reflectă în cap.
Aceasta este legenda despre Zamolxe al geților,
auzită de Platon de la un get; o legendă uitată Concepția
prezentată nu este grecească, nu aparține nici lui Platon,
niciunui alt gânditor antic. Se mai știa că geții conside-
rau că medicii lui Zamolxe îi puteau face nemuritori.
Mai există legende uitate, ele răsar din trecut,
într-o carte sau alta, legende care nu se mai povestesc.
Luminează în întuneric ca flăcările palide în locuri cu
comori, rareori văzute. Am prezentat două dintre ele.
 BUCOVINA LITERARĂ 91
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
DEBU T Larisa BABALEAN Regina albă
Larisa Babalean –
o voce, un talent
D eseori, cînd adolescenţii îmi cer autografe
pe cărţile mele, îi întreb dacă sunt doar pa-
sionaţi de arta cuvîntului sau şi tentaţi de a scrie litera-
tură. Iar atunci cînd răspunsul este pozitiv mă ofer să le
citesc încercările literare…
Aşa mi-au ajuns, prin e-mail, în zilele Festiva-
lului de teatru de la Suceava, în mai 2023, poeziile
Larisei Babalean. Am fost frapat de la prima lectură de
talentul ei luminos. Mi s-a părut că versurile pe care le
citeam ieşeau nu doar dintr-o mare sensibilitate poetică
şi dintr-o profundă sete reflexivă ci şi dintr-o siguranţă
lapte și miere
lasă-mă să fiu precum laptele și mierea-
lasă aurul lichid să-mi curgă prin vine și să mă
conecteze cu steaua mamă,
căci am fost străină prea mult
timp acestui corp bizar.
fie ca laptele și trupul meu palid să fie numai una-
brațul drept și coasta stângă,
un fir stâns de lapte
ce-ți este însăși seva vieții precare;
fie ca ochii-mi uzi de noroi și lacrimi
să te caute prin bezna-n eternă alternare,
căci doar împreună suntem puri ca două stele
căzătoare.
a mînuirii versului liber. M-au captivat imaginile con-
struite de ea fără nimic forţat, într-o curgere naturală
plină de imaginaţie dar şi de prospeţime.
Am întrebat-o apoi dacă îşi doreşte să debuteze
şi mi-a spus că da… Nu ştiu dacă toţi poeţii sunt la
fel, dar îmi amintesc că eu însumi, cînd aveam 14 sau
15 ani, îmi doream din tot sufletul ca poemele mele să
circule, să poată fi citite. Debutul este o piatră de încer-
care importantă în viaţa cuiva care se simte înzestrat cu
talent literar. Şi nu există regulă fixă în privinţa acestui
moment: pe unii poeţi debutul îi motivează puternic,
pe alţii îi inhibă ulterior.
În privinţa Larisei Babalean, chiar dacă este abia
în clasa a IX-a (la Colegiul Naţional „Ştefan cel Mare”
din Suceava) am sentimentul că nu mă înşel: poemele
pe care mi le-a trimis merită să circule. Ce va urma,
este pariul ei cu arta, cu frumosul, cu opţiunile profesi-
onale… Versurile ei, în orice caz, pentru moment, sunt
„însetate” de priviri exterioare şi „sărutate” de steaua
literaturii - ca să o citez parţial chiar pe Larisa Babalean.
Matei Vişniec
Rugă
Mi-am iubit aproapele,
Am avut grijă să nu cunoască ce am trăit eu.
I-am ascultat suspinul,
Chiar și atunci când pe mine m-a usturat
rana încă deschisă, necauterizată.
Mi-am plecat capul și am închis ochii
Până și atunci când stomacul și plămânii și globulele albe
strigau disperate după ajutor.
În loc să răspund, am tăcut;
Exact cum mi-ai spus Tu.
Nu crezi, Doamne, că te-am ascultat?
Am fost fost învățată că tot ce se întâmplă este voia Ta-
Coasta smulsă din cutia toracică a mamei;
Mângâierea ascuțită a vieții de pe fața mea;
Coroana de spini ce în jurul gâtului mi-a crescut
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
92 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Și marea de lăcuste ce capul mi-a inundat. Ce nu a apucat să-și ceară iertare

M-ai lăsat să Te implor, Atuni când cerul a plâns necontenit
Să mă rog că va înceta. Lacrimi dulci-amare de metal ursit.
Tot ce ai făcut a fost să-mi spui că „Se va termina”.
Mi-am stins lumânarea și ți-am ignorat chemarea.
Am lăsat „răul” să intre și Duhul să iasă.
Tatăl Nostru care ne ești în Ceruri, maree
Oare când se va încheia?
voi lăsa valurile să mă consume-
să îmi intre apa rece în plămâni
poem şi să stingă jarul ce tu l-ai lăsat în urmă,
arzând, trosnind.
Aud perseidele cum șoptesc noaptea. voi lăsa vântul să mă cuprindă-
Îți invidiază atingerea arzândă să-mi mângâie pielea lăsată tremurândă,
Și respirația tremurândă; odată protejată de brațele tale.
Îmi tăinuiesc setea de tine.
Biciuie furibund aerul serii de iulie până şi acum rătăcesc în cuvintele tale,
Ca să-ți mai poată vedea încă o dată mă pierd în negrul ochilor tăi şi îți aud glasul
Privirea însetată de fier și de casă. ce odată mă salva
La geam, te așteaptă un trup celest de mareea de întuneric ce ostatic mă lua.

U T
B
E
D

serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023

 BUCOVINA LITERARĂ 93
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

inima îmi bătea ca un metronom, când plângi,

dar acum în lipsa ta torni peste grădina-mi de veacuri răsărită
T
U a rămas un concept fără ritm sau sens. otravă usturătoare
ce adânci urme îmi lasă pe fața
cerul a rămas doar o mantie neagră de catifea, prea-sărutată de buzele tale.
B

lipsită de stele sau de gânduri. când plângi, se mai stinge un an din viața-mi
ce ai promis că o vei proteja
D E

m-ai învățat să mor. ca nu cumva să ajungă

m-ai învățat să trăiesc. scrum și jar,
învață-mă să te uit. exact ca a ta.

trup în metal o amintire de cafea

Stropi de mercur îmi străbat încheieturile, amintește-ți de sărutul de mercur
Sfori subțiri de plumb ce ai promis că-mi va curge
îmi cuprind coapsele, de la gât, peste coaste,
îmbrățișează al meu torso nud până la coapse
și-mi strâng ca o coroană de spini coatele. și-apoi în talpă.
Bătăile-ți inimii îmi ghideză suflul tot ce mi-ai dat a fost
ca un metronom, o mușcătură cu miros de cafea
Mâinile-mi desenează conturul taliei; și o așchie în viitor.
Flori de platină cresc și mor
Pe-alor mele coaste-ogor,
Iar respirația-ți tremurândă
Se-odihnește pe-a mea piele Icarus
Sărutată de stele
gândește-mi sentimentele
și simte-mi gândurile,
ascultă-mi durerile
Plângi și ocrotește-mi cânturile-

când plâng, tu, strigăt de sidef și dulce-amar,

oamenii potolesc setea ucigătoare dorule, ține-mi de cald în acest hotar
a îngerilor rămași fără aripi, și nu-mi da drumu la încheieturi,
a îngerilor căzuți în brațele ereziei; căci aceste tăceri apăsătoare-mi sunt tăieturi.
lacrimile sărate le udă buzele odată
sărutate de perfecțiunea divinului. închide-mi respirația întra ta
și fixează-ți privirea în a mea;
când plâng, spre tine, suflet de august cald,
îngerii suflă viață peste Pământ. voi zbura precum Icarus către Soare
lacrimile greoi vărsate aduc în acest joc etern și voi îmbrățișa orice arsură scânteietoare
bătăile inimii unui nou prunc; căci, lumina mea, tu îndrepți orice
dorul de sine și de casă al îngerilor cute de pe suflet și amuțești orice freamăt din inimă,
aduce pe lume un suflet încă pur. fără de care nu aș putea spune
că nu ți-am gustat lipsa usturătoare.
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
94 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

geaca Regina albă

nu îți mai aud gândurile. Regina albă era o străină în propriul regat.
ochii-ți atârnă grei de plumb, Un mac într-un câmp de lalele;
genele te taie precum o coasă O stea rătăcită pe cerul amiezii.
aerul intră și iese tot mai greu, Ea era admirată de poporul său,
suflul răsună tot mai adânc, Soldații curții albe o venerau precum venerau aztecii
vidul din tine se extinde- Soarele.
lumea încearcă să te coasă, Însă, propriu-i gând ii era amara boală.
dar strigătul nu vrea să iasă; Pe zi ce trecea, inima i se-mpietrea
pleoapele-s mai grele ca ieri. Și sufletul îi pierea.
trăiești într-un film mut Picioarele îi erau tot mai grele
și încerci să auzi coloana sonoră; Și vorbele tot mai adânc ascunse în piept.
tu tot cauți roșu-mi din obraji Flacăra din atingerea ei se stingea,
în poza alb-negru de pe frigider. Iar zbuciumul din ochii-i odată nebuni
eu tot nu am găsit curaj Se risipea.
să-ți iau geaca de pe cuier. Nimeni nu a găsit leacul…
iar nu-ți mai aud gândurile. Nu era nici steaua, nici macul;
Iar singurul salvator din acea prăpastie era chiar ea;
Însă, abandonase deja bătălia, știind că răboiul era deja
cerneală clocotită pierdut.
Ostașii gărzii sale,
regretele mi s-au prelins Cu mic, cu mare,
de la încheieturi Au slăvit-o până la ultima suflare.
la coate. Aveau nevoie de o îndrumătoare
promisiunile mi-au străbătut Care să îi ducă pe meleaguri uimioare.
obrazul. Acea călăuză s-a stins, dar nu s-a uitat.
cerneala clocotește pe aragaz, Tot sub numele de Regina albă și garda sa s-a semnat,
dar nu am cui să i-o servesc. Și-a închis cartea,
lasă-mă să Și a plecat.
te scot din zăpada fierbinte;
voi primi cu multă căldură
îmbrățișarea rece a focului.
zgârie-mă ca să nu mai sângerez.

ucide-mă ca să nu mai mor.

haide să trăim.
U T
B
E
D

serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023

 BUCOVINA LITERARĂ 95
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

ARTE P L AST I C E Doina CERNICA Paştinele celeste

ale pictorului Horea Paştina

D upă ce s-a rugat la Putna și a pictat pe Rarău,

puternic atașat de meleagurile noastre, iată-l
pe artistul Horea Pastina înfruntând codul roșu al viscolu-
lui cu determinarea unei săgeți plecate din arcul soarelui.
Să-i cinstim personalitatea luminoasă și pictura izvoditoa-
re de lumină și ocrotitoare a luminii din lume și din noi,
cu prezența la vernisajul Domniei Sale! Vineri, 7 aprilie,
ora 13,00, la Muzeul de Istorie al Bucovinei.
În viața mea de iubitor de artă, Horea Paștina,
personalitate și operă, este o prezență aparte. Creațiile
sale se află pe același palier al admirației cu terținele lui
Dante din „Paradisul”. Ca și marele poet, și Horea Paș-
tina pare să fi rostit, poate după trăiri, viziuni personale,
poate după întâlniri spirituale esențiale, „Lumină pură,
ce te-nalți atare/ deasupra minții noastre-n veșnicie,/ re-
dă-mi un strop din ce-am văzut aoare// și dă-mi puteri ca
din sclipirea-ți vie/ o singură scânteie, barem una/ să las
acelei lumi ce va să vie.// Căci și puțin de va să-mi cânte
struna,/ puținul depănat de amintire/ va scrie Gloria ta
de totdeauna.” Sentiment puternic întărit de expoziția sa
„Auzului meu vei da bucurie” - în vibrația convingerii
„Fericit poporul care cunoaște strigăt de bucurie” – , ex-
poziție cu criticul de artă Oliv Mircea curator, deschisă
în perioada 7 aprilie-4 iunie 2023 la Galeria cu Bolți a
Muzeului Național al Bucovinei, în cadrul programului
„Paștele în Bucovina”, sub auspiciile Consiliului Jude-
țean Suceava.
A fost un vernisaj așteptat cu multă emoție de
echipa Muzeului și de iubitorii de artă: viscolul se înstă-
pânise peste țară, artistul, lucrările destinate expoziției,
și însoțitorii săi, plecați de miercuri dimineața din Bu-
curești, au fost siliți să înnopteze pe drum, dar în cele
din urmă au izbutit să ajungă vineri în zori la Suceava
și să ridice până la prânz expoziția. Horea Paștina re-
fuza părerea de rău a prietenilor, cunoscuților veniți la
vernisaj: nu, călătoria, peisajul, cernerea furtunoasă sau
încremenirea în ireală acalmie a zăpezii îi rămăseseră în
ochi și în suflet, în ochii sufletului, în sufletul ochilor -
frumusețe nepământească, argint pe ape, aur în aer.
Constantin-Emil Ursu, director general al Mu-
zeului Național al Bucovinei, a salutat cu entuziasm

serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023

96 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

expoziția, „O expoziție Horea Paștina n-a mai fost la xandru, asistent al profesoarei Zoe Dumitrescu-Bușu-
Suceava!” și ideea ei, aparținând criticului de artă Oliv lenga în vremea studenției mele. Pentru ca imediat să
Mircea. O expoziție „profund simbolică”, în întâmpi- mă gândesc la răscolitorul recital poetic susținut de Ioan
narea Paștelui, generatoare a unei atmosfere aparte, „Fi- Alexandru cu mulți ani în urmă, la Suceava, într-unul
ecare se luminează (sau nu) într-o astfel de atmosferă”, din spațiile Muzeului Național al Bucovinei de azi,
căreia instituția a încercat să îi editeze și „o mărturie”. atunci marea sa galerie de artă. Cu puțin timp înainte îl
Totodată și-a exprimat gratitudinea față de Gabriel He- întâlnisem aievea pe pictorul Horea Paștina la Putna, ve-
rea și Irina Țibulcă pentru concursul lor la realizarea nit cu doamna vieții sale, Emilia, prețuită restauratoare
expoziției, cu o mențiune referitoare la pr. dr. Gabriel de icoane, la una din edițiile colocviului dedicat Maicii
Herea, șeful biroului artă al Muzeului: venirea sa în Benedicta-Acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, ca să-i re-
echipa instituției a fost „un lucru bun” văd recent, în mai 2022, la parastasul
în vremea rea a pandemiei. Maicii și la comemorarea lui Dan Hă-
Cu un cuvânt substanțial des- ulică la 90 de ani de la naștere. Lujeri
pre lucrările de pe simezele Galeriei cu ai amintirilor ca niște crini. Crini! Cine
Bolți, „«Răsăritul cel de sus» sau «cău- știe, poate și în sufletul criticului Oliv
tând ceea ce este sus»”, – o imersiune Mircea, încolțind, înălțându-se de fie-
sigură și încântată în universul, în poe- care dată când se întâlnește cu Horea
tica universului lui Horea Paștina – pu- Paștina, când vorbește cu sau despre
blicat în catalogul-album al expoziției fostul profesor al fiului său, pictorul
(Editura Karl A. Romstorfer, Suceava, George Mircea. „Lumină lină lin lu-
2023), Oliv Mircea a avut o interven- mini/ Răsai din codrii mari de crini…”
ție asemenea și la vernisajul expoziției, Da, crinii din „Ușa”, 2011,
axată însă pe personalitatea artistului, din „Biserică, crini și lanuri de grâu”,
pe drumul devenirii sale, plecând de 2014, „Flori de crin”, trei lucrări din
la ipostaza de cel mai îndrăgit student 2019, de-acum strălucind în colecția

E
al lui Alexandru Ciucurencu până la Muzeului Național al Bucovinei, cri-
aceea de cadru didactic, pentru care l-a nii din „Buna Vestire”, 2019, „Flori de

C
citat pe Dan Hăulică: „A fost singurul crin. Unime” 2020, crinul din „Ofran-
mare profesor de pictură pe care Uni- dă. Floare de crin”, 2020, porumbei

versitatea l-a avut atunci”. O interven-
ție cu evocarea importanței întâlnirii
pictorului și criticului, a expoziției lui Horea Paștina
de la Sala Dalles din primăvara anului 2013, cu textul
catalogului acesteia „corectat de Dan Hăulică pe patul
de moarte”, „o expoziție monument”, cu care începe
zborul sus, „Sus să avem inimile noastre!”, în singurătate,
al cofondatorului cunoscutului „Prolog”, pentru că, a
meditat cu glas tare Oliv Mircea, „pictura la nivel înalt
se practică, cumva, în nume propriu”. Așadar, cu po-
menirea expozițiilor Horea Paștina din ultimul deceniu,
întărind devenirea unui „nume propriu al artelor din
A S T I
vegetali, candelabre suave și puternice
unind câmpiile, crucile cu cerul. Paș-
tine din paștinile, creații din creațiile, din construcțiile,
din viziunile celeste ale pictorului Horea Paștina: ceruri
înălțate pe umerii, pe creștetul bisericilor, pâinile și peș-
tii înmulțiți de Mântuitor, hrană nevoii noastre de cre-
dință, orizonturi care cheamă și înalță, până când însuși
paradisul, raiul ni se arată, meritată ivire-amintire celui L
care a nădăjduit-o cu o purificatoare însetare: „Argint e
P
pe ape și aur în aer”.
Nu cred că ne-a fost dat să mai întâlnim atâta
smerenie ca la artistul Horea Paștina și atâta celebrare
R T E

România”, fiecare în felul ei un examen, a continuat
discursul Domniei Sale. Dintre acestea, mi-a venit în
minte, la auzul menționării, expoziția din toamna anu-
lui 2017, de la Muzeul Național de Artă al Moldovei
din Chișinău, dimpreună cu titlul ei, „Lumină lină lini
a bucuriei care luminează, care te înalță, cum putem
acum să privim, și să auzim, și să vedem în expoziția sa
de la Suceava. Slujba Învierii continuă să răsune, să-și
prelungească ecourile în pereții de clopot ai Galeriei cu
Bolți, deschise deopotrivă sfielnic și ocrotitor paștinilor
A

lumini”, vers din prietenul pictorului, poetul Ioan Ale- sale celeste.

serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023

 BUCOVINA LITERARĂ 97
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

EVE NI MENT Doina CERNICA Iraclie Porumbescu

cinstit în Suceviţa natală

9 martie 2023, scriu cu mâna lui Iraclie Po-

rumbescu, „părintele literaturii bucovine-
ne” (Leca Morariu) pe mâna mea, ca a învățătorului
pe mâna școlarului, tot așa cum Sfânta Liturghie ar-
hierească este săvârșită de preotul Iraclie Porumbescu
dimpreună cu Preasfințitul Damaschin Dorneanul, ar-
hiepiscop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților,
în câteva din acele clipe alese în care făpturile cerești ne
sunt aievea alături.
Am venit la Sucevița cu farm. Maria Olar, preșe-
dinta Fundației Culturale „Leca Morariu” Suceava, pe
aripile monografiei lui Leca Morariu, „Iraclie și Ciprian
Porumbescu” editate de Maria Olar, și deodată cu soții
Papuc, Olga Iordache și Liviu Papuc, pe aripile cărții
lui Iraclie Porumbescu, „Scrieri”, îngrijite de Liviu Pa-
puc. Dar având în minte și paginile dedicate Suceviței
de Paul Leu în deschiderea monografiei sale „Iraclie Po-
rumbescu”. Am trecut, așadar, pragul de cetate al Mă-
năstirii Sucevița într-un foșnet cald, ocrotitor, de cărți
în minunat acord cu începutul primăvăratic al zilei și
am deschis sfielnic ușa paraclisului, în care slujba deja
începuse. Oamenii mai pot să întârzie, chiar să lipseas-
că, dar cele cuvenite Domnului – niciodată!, pare a
spune prezența Preasfințitului Damaschin Dorneanul,
întotdeauna la vreme, neodihnit și plin de respect față
de așteptările misiei sale.
Bucuroasă de revederea cu maica stareță, sta-
vrofora Mihaela Cozmei, mă recunosc intimidată de
poftirea adresată nu doar mie, tuturor oaspeților, de
a scrie câteva cuvinte în cartea de onoare a locașului,
după ce aflu de existența acesteia începând de pe la
1890 și mai ales după ce ne spune că între gândurile și
semnăturile celor care au dat curs invitației predecesoa-
relor/predecesorilor săi (până în anul 1936, Sucevița a
fost mănăstire de călugări) s-au aflat Mihail Sadoveanu,
Liviu Rebreanu și alte personalități. O semnătură la fel
de importantă este, desigur, aceea lăsată nu cu tocul și
cerneala, ci cu penelul, de pictorul George Löwendal în
tablourile consacrate în 1943 Mănăstirii Sucevița și ves-
titei sale biserici, ctitorie a Fraților Movilești. Miresme
de brad, pin, de fructe ale pădurii se ridică din paharul
de ceai, vorbim de colegul meu, Dumitru Teodorescu,
fost director al ziarului „Crai nou” Suceava, de pome-
nirile pe care i le face aici familia, de academicianul Di-
mitrie Vatamaniuc, consultant ca și preotul și poetul
Constantin Hrehor și, înainte de toți, ca însăși Prea-
cuvioșia Sa, la alcătuirea valorosului album „Sucevița,
cronică în imagini” de Valerian I. Procopciuc.
Ieșim în curte, o iarbă tânără își ivește creștetul,
celebrând cu viul ei primăvăratic verdele nemuritor al
frescelor care au ridicat biserica la rang de bun ocrotit
de UNESCO. Câteva călugărițe chemate de treburile
lor trec ușor pe lângă noi ca niște mierle. O luăm alai,
urmând Preasfințitului și soborului de preoți și diaconi,
pe lângă zidul mănăstirii spre cimitir, aflat la înălțime,
înălțimea cerută odinioară de vechea biserică parohia-
lă, de aici și senzația aflării lor, crucea locașului, crucea
clopotniței și mulțimea crucilor de morminte, cumva
între pământ și cer. Maica stareță se oprește din când în
când și ne oprim și noi pentru încă o privire spre mă-
năstire. Deceniile petrecute aici i-au adâncit atașamen-
tul, dragostea pentru făptura ei de piatră cu respirație
omenească, obștile monahilor și apoi ale monahiilor.
Ei mai ales și deopotrivă nouă ni se pare frumoasă din
orice punct al întoarcerii capului, de aceea și zâmbe-
tul său aproape numai cu ochii. E un drum, un urcuș
simbolic, pe care îl facem însoțiți ca venind din tării de
melodia „Baladei” lui Ciprian Porumbescu. Un tânăr
diacon, emoționat, surâde: „Dacă ar cânta așa la vamă,
nu ar mai pleca românii din țară!”
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
98 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
Un bătrân uitat de vreme stă pe laița unei case
la fel de vechi: casa praznicelor. I se alătură, decupată
de memorie din prețiosul dar al maicii starețe Mihaela
Cozmei, imaginea casei părinților lui Iraclie Porum-
bescu, într-o fotografie din anul 2006, cu autorul al-
bumului lângă urmașul lor, Gheorghe Golembiovschi
și soția. Calea până la mormântul Varvarei Golembi-
ovschi, mama lui Iraclie Porumbescu, a fost pardosită
cu crengi de brad proaspăt tăiate, o țesătură generoasă
de cetină. Preasfințitul Damaschin Dorneanul îi inspi-
ră mireasma până în adâncul plămânilor: „Ce frumos
miroase!” Grație tot „monografului așezării”, cum i-a
plăcut învățătorului Valerian I. Procopciuc să-și spună
cu indiscutabilă îndreptățire, știu crucea care îi străju-
iește mormântul înainte ca s-o văd, dintr-o fotografie
cu neuitata Nina Cionca, nepoata Mărioarei, sora lui
Ciprian Porumbescu, la locul odihnei de veci al străbu-
nicii. Acum se află sub sub lumina Tricolorului: pentru
Porumbești un titlu de noblețe câștigat pe câmpul de
bătaie al afirmării identității neamului. Și al cinstirii
acestuia. Parastasul de la mormântul Varvarei este pen-
tru ei toți. „Balada” tace un răstimp, răstimpul slujbei
săvârșite de Preasfințitul Damaschin Dorneanul și de
soborul său. Veșmântul cernit al maicii starețe accen-
tuează aerul sărbătoresc al straielor naționale purtate de
femeile și bărbații din Sucevița, iar dorirea veșnicei po-
meniri îi apropie ca un legământ. Ne apropie, pentru că
suntem și câțiva reprezentați ai scrisului bucovinean și
ai cărții din Bucovina, începând cu Alexandru Ovidiu
Vintilă, președintele Societății Scriitorilor Bucovineni,
și continuând Ion Filipciuc din Câmpulung Moldove-
nesc, Mircea Irimescu, din Rădăuți, Paraschiva Abut-
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
năriței și Ioan Abutnăriței din Vatra Dornei, cu Alis
Niculică, Elena Pintilei de la Biblioteca Bucovinei „I.
G. Sbiera” Suceava, instituție implicată în eveniment
cu susținerea conferinței științifice a lui Liviu Papuc,
ca să menționez doar numele pe cărți prietene, și mul-
ți reprezentanți ai organizatorilor - Consiliul Județean
Suceava, Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților și Primă-
ria Comunei Sucevița.
Dincolo de cimitir, Dealul Neagu, cu o cruce în
creștet. „Era acum pe la toacă, ajunsei pe dealul Neagu,
ce-i deasupra mănăstirii. La crucea de pe acel deal mă
oprii, o sărutai și suspinai din adânc!” povestește cu gla-
sul tatălui său, Tănasă, Iraclie Porumbescu, așternând
pe hârtie povestea amândurora. „Cine a urcat până aco-
lo?” întreabă a alint Liviu Papuc. „Eu!”, răspunde cu
gravitate Olga Iordache. Îi spun că după câte țin minte,
de Schimbarea la Față a Mântuitorului, mulțime de pe-
lerini îi ia în piept coasta abruptă, îndreptându-se spre
vârful lui. „Am fost pe Tabor!” zice Olga, întoarsă în-
lăuntru de gândul marii sărbători, care este și hram al
bisericii Mănăstirii Sucevița. „Am fost pe Tabor!” îmi
sună ecou glasul. Și cerul ne mângâie cu degete subțiri
de funigei de aur pleoapele coborâte sub dulceața lor și
intensifică verdele din covoarele cu trandafiri din jurul
mormântului Varvarei și din chenarul icoanelor de pe
prapurii parastasului.
Trebuie să ajungem la un pas de Palma, ca să
ne întoarcem și să găsim sub cortul brazilor Popasul
T
N
E
M
I
N
Bucovina într-a cărui sală mare sunt programate ur-
E
mătoarele segmente ale cinstirii preotului și scriitorului
V
Iraclie Porumbescu, părintele neasemuitului Ciprian
Porumbescu, la cei două sute de ani de la naștere împli-
E
niți azi. După cuvântul inaugural al primarului Dorin
 BUCOVINA LITERARĂ 99
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
Pînzar, urmează trei conferințe, moderate (ca tot ce se
întâmplă aici) de pr. Constantin Oprea, consilier cul-
T
N tural la Centrul Eparhial. Prima este susținută de prof.
dr. Marian Olaru, managerul Institutului „Bucovina”
Rădăuți al Academiei Române: „Stat și națiune în Aus-
tria. Mișcarea de emancipare națională a românilor bu-
N I M E
covineni”. Reticența, în final, a conferențiarului față de
ideea atât de promovată a civilizării bucovinenilor de
către austrieci și îndemnul trecerii la decolonizarea in-
telectualilor, la incursiuni în istorie pentru ranforsarea
identității naționale limpezesc în rândul participanților
interesul, dorința reîntoarcerii la textul conferinței pen-
tru adâncirea sa. Tot astfel, conferința „Iraclie Porum-
E
bescu al Suceviței” a cunoscutului cercetător al scrisului
bucovinean dr. Liviu Papuc intensifică nevoia partici-
V
panților de a (re)parcurge textele publicistice, literare
și istorice ale preotului Iraclie Porumbescu, argument
E
major pentru reintroducerea sa în marele Dicționar al
literaturii române editat de Academia Română. Și în-
deamnă la meditație și acțiune în favoarea întăririi rolu-
lui și prestigiului școlii, instrucției în viața noastră, prin
evidențierea extraordinarului exemplu oferit de viața și
convingerile preotului Iraclie Porumbescu, neodihnit
în setea personală de învățătură, autor de școală și abe-
cedar, de cursuri practice pentru elevi. Cea de a treia
conferință, a preotului Ilie Molea, ni-l aduce în față pe
„Iraclie Porumbescu – chip al preotului bucovinean”,
ilustrând convingerea autorului că „Iraclie Porumbescu
a fost întâi de toate un preot memorabil, un misionar
devotat slujirii sale”. Cei 46 de ani de slujire preoțeas-
că, cu răspunderile majore ale parohului la Șipotele
Sucevei, Boian, Stupca și Frătăuții Noi, s-au împletit
cu implicări memorabile „în viața socială, politică, dar
mai ales culturală din acea perioadă”. Cum Maria Olar
și cu mine am participat la dezvelirea bustului lui Ira-
clie Porumbescu (unic în spațiul locuit de români) în
curtea bisericii din Boian, rezonăm puternic la această
convingere. Ar fi fost binevenită în acest sens întregirea
conferințelor cu una ținută de ziarista și scriitoarea Ma-
ria Toacă din Cernăuți, coorganizatoare a memorabilu-
lui eveniment de la Boian.
În continuare, prezentarea de către pr. Constan-
tin Oprea a unui inedit și binevenit cenaclu literar al
Protopopiatului Rădăuți, o delicată, originală interpre-
tare a „Baladei” de către prof. Vasile Mucea și un în-
cântător recital de poezii din creația lui Iraclie Porum-
bescu adus pe scena întâlnirii de la Sucevița de elevi ai
Școlii „Dimitrie Vatamaniuc” din Sucevița au întregit
o sărbătoare care, cinstindu-l pe Iraclie Porumbescu în
așezarea venirii sale pe lume, a făcut cinste și organiza-
torilor, cu un cuvânt de apreciere în plus pentru gazde,
pentru Primăria Suceviței.
Previzibil, cuvântul final i-a aparținut universi-
tarului Niculai Barbă, vicepreședinte al Consiliului Ju-
dețean Suceava, promotor înflăcărat al Anului Ciprian
Porumbescu, an căruia, cum a reliefat Liviu Papuc, i
se datorează aducerea în lumina interesului larg a per-
sonalității complexe a preotului Iraclie Porumbescu.
Domnia Sa, între altele, a promis un volum-document
al acestui an aparte. După care a dat întâlnire tuturor
la a XXXI-a ediție a Festivalului-Concurs Național de
Muzică Religioasă Ortodoxă „Buna Vestire” din 26
martie 2023, ce se va desfășura la Casa de Cultură Fun-
du Moldovei și va fi dotat în premieră și cu un premiu
de interpretare „Ciprian Porumbescu”.
Mulțumind preotului paroh Traian Molea și
fiului său, pr. Ilie Molea, pentru poftirea la continu-
area discuțiilor într-o manieră mai relaxată, am ple-
cat la drum cu Maria Olar conducând și povestind
amănunte din aventura scrierii și editării copleșitoarei
monografii „Iraclie și Ciprian Porumbescu”. Într-o
asemenea măsură captivante, încât ne-am trezit mer-
gând spre Suceava prin Arbore, prin Botoșana, pe o
șosea liniștită, mărginită de case curate, frumoase și
străjuită de turle de biserici și cuiburi de barză vechi,
printr-o lume plină de credință în reîntoarceri și Învi-
ere. Ne-am bucurat de toate cu ochii și mai ales, cum
spunea Iraclie Porumbescu undeva, cu o inimă topită
de atâta rai.
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
100 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
Scrierile Părintelui Iraclie Porumbescu
În seninul, blândul an 2019, cum îmi apare
când îl privesc dincolo de fereastra împânzită de sem-
nele de gheață ale pandemiei și războiului prin ochiul
limpezit de respirația caldă a amintirii, una din cele mai
frumoase zile ale sale a fost neîndoielnic aceea a lui 2
iunie, duminica vindecării orbului din naștere, cu dez-
velirea bustului preotului Iraclie Porumbescu în curtea
Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Boian, bi-
serica lui Ion Neculce, cum este cunoscută în nordul
Bucovinei. Bustul lui Iraclie Porumbescu, trimis pen-
tru apărarea credinței creștin-ortodoxe strămoșești de
asaltul catolicismului și rămas paroh aici din primavara
anului 1857 până în primăvara anului 1859, a fost vi-
sul profesorului Vasile Bizovi, autorul monografiei așe-
zării, ca să devină apoi al boinceanului Vasile Botă, fără
astâmpăr până la acest eveniment, pe care l-a pregătit
în amănunt împreună cu ziarista și scriitoarea Maria
Toacă, cu parohul Vasile Nicoriuc și autoritățile alături.
Bustul a fost realizat, pe cheltuiala familiei Botă, de ne-
potul lui Vasile Botă, Cristian Ion Botă, absolvent al
Colegiului de Artă „Ciprian Porumbescu” Suceava și,
atunci, student în ultimul an la Sculptură – Univer-
sitatea de Arte „George Enescu” Iași, după un portret
de Epaminonda Bucevschi. Singurul bust închinat lui
Iraclie Porumbescu de români, de cei de un sânge și o
credință cu el, de neamul său! Invitată la sărbătoare cu
stavroforele Irina Pântescu și dr. Gabriela Platon de la
Sf. Mănăstire Voroneț și cu soții farm. Maria Olar și
ing. Ion Olar, președinta și vicepreședintele Fundației
Culturale „Leca Morariu” Suceava, am fost mișcată de
cât de multe știau organizatorii despre Iraclie Porum-
bescu și de cât de mândri și recunoscători îi făcea gân-
dul că prin iarba de mătase din jurul bisericii alergaseră,
la cei vreo trei ani pe care îi avea, „piciorușele crăișoru-
lui Ciprian”.
Sub dulcea presiune a acelei zile asupra sufletu-
lui meu de cititoare, m-am reîntors la cărțile luminate
de chipul, de viața, de condeiul lui Iraclie Porumbescu,
în frunte cu primele două volume ale uriașei monogra-
fii închinate de Leca Morariu lui Iraclie Porumbescu
și Ciprian Porumbescu, cu aceea pe care i-a dedicat-o
Paul Leu, cu bogate comentarii ale textelor sale, și fireș-
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
Doina CERNICA
T
N
N I M E
te asupra scrisorilor lui Iraclie Porumbescu publicate de
Nina Cionca. Însă niciuna nu se compară cu apropie-
rea de omul de condei Iraclie Porumbescu pe care mi-a
prilejuit-o impresionantul volum Iraclie Porumbescu
„Scrieri”, Antologie îngrijită și prefață de Liviu Papuc,
Convorbiri literare, Timpul, Iași, 2022. Exilat din dic-
ționare („Pe urmele unui exilat din dicționare: Iraclie
Porumbescu” se intitulează cuvântul înainte al lui Liviu
E
Papuc), Iraclie Porumbescu, „părintele literaturii buco-
vinene” (Leca Morariu) este recuperat esențial și impus
V
pe locul deplin meritat în istoria literaturii române.
E
Volumul cuprinde scrierile publicistice, beletris-
tice și istorice ale lui Iraclie Porumbescu. Toate în mă-
sură să îndemne la lectură și să-l captiveze și pe preot,
și pe istoric, și pe iubitorul de literatură. Preferințele lor
vor găsi neîndoielnic răspuns. Cu atât mai mult cu cât
sunt așternute pe hârtie de un condei înzestrat. Indife-
rent de evenimentul relatat, talentul literar al preotu-
lui Iraclie Porumbescu îi asigură interesul cititorului.
„Astăzi, în ziua de «Bunavestire» că lumii i s-a dat un
«Mântuitor», s-a binevestit și eparhiei noastre ortodoxe
din Bucovina că i s-a dat un Arhipăstor!” își începe co-
respondența pentru „Telegraful român” din Sibiu me-
nită să anunțe numirea, în martie 1877, a lui Teoctist
Blajevici (în vârstă de 66 de ani, pe care „însă regulata
și casta-i trăire îl făcu, la vedere, să creadă orișicine că
e abia preste 50 de ani”), ca Mitropolit al Bucovinei
și Dalmației. Relatarea unei serbări câmpenești, la care
ajung să predomine „toastele pentru «frații cei ce se
luptă dincolo» și pentru «independența României»” și
să se ia „cu toții în horă”, debutează cu o descriere a zi-
lei: „După vremi ploioase și triste, timp frumos, plăcut.
Natura în săptămâna din urmă și-a revărsat frumusețile
sale în abundanță. E primăvară, de care se bucură toți,
și cei care se asemănează cu acest anotimp plăcut știu
a-l și întrebuința în mod bine nimerit. Junii gimnaziști
din Cernăuți sunt cei dintâi care au invitat publicul
din capitală și împrejurimea sa la respirare comună a
aerului liber plin de parfumuri naturale”. Cele mai cap-
tivante sunt însă, prin simțământul cititorului din se-
colul XXI de racordare la un eveniment major din viața
lui Ciprian Porumbescu și a românilor din Bucovina,
 BUCOVINA LITERARĂ 101
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
articolele despre procesul Arboroasei. Demnitatea ro-
mânului căruia Austria nu-i poate reproșa ca jignitoare
sau periculoasă legătura cu frații de dincolo de frontieră
și deopotrivă demnitatea preotului ortodox întruchipa-
te de Iraclie aștern rândurile pe hârtie, surdinizând pen-
tru cititorii „Telegrafului român” durerea și grija tatălui
față de sănătatea și soarta fiului. Cei cinci membri ai
comitetului Arboroasei sunt închiși în „detenționarul
de criminali și băgându-i pre fiecare-
le din ei, în vestmintele lor clericale,
în celule în care se aflau deja închiși
câte doi, trei inchiziți ordinari, adecă
hoți și tâlhari, ba, cum se zice, chiar și
un ucigaș”, astfel că vocea preotului se
înalță cu putere și îndreptățire: „Chiar
și culpabili să fie acei cinci teologi și
clerici: prin ce a meritat clerul întreg,
cu mitropolitul său în frunte, ba și toți
ceilalți credincioși ortodocși, să fie și
ei compromiși și înjosiți prin aceea că
criminali ordinari văd în mijlocul lor
și împreună cu dânșii la un loc închiși
«preoți», poate în viitor și chiar pro-
prii lor păstori sufletești și învățători
ai moralului?” Articolele procesului
cuprind și amănunte mai puțin cu-
noscute, de pildă, pentru judecarea în libertate a acuza-
ților oferta „unui proprietar mare român de la noi din
Bucovina” de garanție financiară, „până chiar și moșia
sa, valorată cu 200.000 fr”, sau conținutul telegramei
incriminatoare adresate „Primariului de Iași” și „care
E N T
telegramă ar fi sunat: «Societatea Academică Arboroa-
sa din partea detrunchiată a vechii Moldove, esprimă
astăzi în ziua centenară a uciderii lui Grigoriu Ghica
Vodă (prin turci, ref.) reverența membrilor săi memo-
riei acestui domn decapitat»”, deoarece, cum se știe,
protestase împotriva anexării Bucovinei.
M
Dintre scrierile istorice, este bine cunoscută
„Dezmormântarea Domnitorilor Moldovei în cata-
N I
combele Mănăstirii Putna” („act prea monumentuos”)
publicată în „Gazeta de Moldavia” și preluată de „Gaze-
ta Transilvaniei” la sfârșitul anului 1856 și începutul lui
1857, dovadă a interesului larg stârnit de eveniment.
E
Tensiunea relatării subzistă, paradoxal, în acribia de-
V
scrierii, iar emoția autorului se transmite și cititorului.
Acesta o trăiește, de asemenea paradoxal, intensificată
E
de limbajul cu poleieli de vechime, ținând de vocabu-
lar, de topică, fără ca nicio clipă să fie tentat, ca în cazul
scrierilor beletristice, să le decupeze și să le savureze și
scose din context. În alt registru, al cântării, al elogiu-
lui, ne rămâne în memorie „Mănăstirea Putna” de care
Iraclie a fost puternic atașat, mândru de iubirea pentru
acest lăcaș împărțită cu Ștefan cel Mare, de izbânzile
voievodului pe temelia cărora s-a înălțat, de bogățiile
cu care a înzestrat-o, moșii „multe, mănoase și mari”
și „multe odoare scumpe”, „predilec-
tă” până într-atât, încât aici și-a făcut
„apartamente cu un paraclis personal
pentru sine”, în care „în liniște necon-
turbată își făcea devoțiunile sale (…)
recreându-și și spiritul”, și aici și-a
înmormântat doi copii și două so-
ții și și-a dorit locul odihnei de veci.
Noblețea acestei iubiri pentru Putna
a ctitorului ei este pusă în lumină,
devine scânteietoare sub pana lui Ira-
clie și prin apelul la admirația și pre-
țuirea mărturisite de ilustre persona-
lități pentru rolul jucat de domnitor
în secolul XV în Europa, „un rol de
tot mare, binefăcător, glorios și efectiv
pentru creștinitate și civilizațiune”, de
supremele „instanțe ale bisericii noas-
tre ortodoxe” și ca o încoronare, în ordinea inimii lui
Iraclie Porumbescu, de „imnul Bardului de la Mircești
(…) pe care îl cântă brava noastră junime academică
din toate părțile”.
Într-un fel neașteptat, lectura scrierilor beletris-
tice ale lui Iraclie Porumbescu, mi-a adus în memorie
bucuria cu care am parcurs în adolescență „Viața lui
Benvenuto Cellini scrisă de el însuși”, ceea ce nu face
mai puțin îndreptățită apropierea de amintirile lui Ion
Creangă. „Pronumele meu străin – mântuitor, sau păța-
nia mea cu o calfă călătoare. Un episod din anul 1840”,
„Pronumele meu străin – fatal”, „Un episod extraor-
dinar din anul 1841”, „Încă însurat nu fusesem. Un
episod ca zece, din anul 1843”, „O răzbunare minunată”
îl poartă pe Iraclie, copilandru rămas în grija nimănui
după moartea arhimandritului Ghenadie Platenchi și
plecat să-și continue învățătura la Lemberg, prin tot
soiul de peripeții. Când naiv și escrocat, când isteț și
descurcăreț, când trăgând din greu la „harabaua cea
monstruoasă” cu pene scărmănate, când cu „dar nu-
merar și munificent”, când profesor de limba română
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
102 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
„în toate nopțile de la 12 la 1”, când tovarăș de cameră
cu un domn somnambul, „emisar din regatul Poloniei”
și conspirator, când călăuză Domnului Moldovei prin
Lemberg, când în închisoare „șease săptămâni”, când
însoțitor al capelanului la împărtășirea unui condam-
nat la moarte, când oferindu-se voluntar în armată,
când întors în Bucovina, la Putna, „cu un călugăr la
prins păstrăvi”, când urmărit ca dezertor și pus în lan-
țuri, când fugar rănit întors la părinți în Sucevița, când
cu hainele vândute la un șvab, când la ghicit în cărți la o
„hârcă”, o „băboarnă” „vrăjitoare vestită”, când printr-o
„viscolă cu omăt și frig” pe culmile Feredeului, „măcar
că era în luna septembrie”, la pețit fata unui bogătaș,
când de poveste cu un preot ce luase parte „la convoiul
ce, în anul1786, aduse la Suceava moaștele sf. Ioan cel
Nou de la orașul Jaleva în Galiția”, când preparator în-
tr-un sat de munte la copiii unui „preot calare” și fără
cuvânt, când ajutat să-și termine școala de un „bun și
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
nobil bărbat”, fost paj la un pretendent „de tron al Po-
loniei”, când cu studiile de filosofie încheiate la Cer-
năuți”, când întâlnindu-și aleasa în „holdă” secerând și
cântând, Iraclie își antrenează cititorul într-o sarabandă
de aventuri, pericole și întâmplări fericite, răsplătindu-l
cu o minunată lectură. Ca și la Ion Creangă și Benve-
nuto Cellini, cele povestite sunt retrăite creator, cu un
talent literar care amână, atunci când există, întrebarea
despre exactitatea faptelor puse pe hârtie. Sim-
țul ritmului narațiunii, descrieri, portrete – „Era
numa-n cămașă, dară cam lungă, deși nu cam
de ieri, de alaltăieri schimbată; descins, desculț,
cu neexprimabilele suflicate până la meridianul
pulpelor și cu capul gol, părul și barba în ținută
republicană, ca să nu zic nihilistă…”, o anume
sonorizare a relatării – „un duruit aici puternic
cu lanțurile”, „lanțurile zuruiau necontenit”,
un onomatopeic „ptiui! ptiui” al aceluiași per-
sonaj „în ținută republican”, „lucru ce, după
cât observai, făcea el întotdeauna când gândea
ceva…”, „sonurile argintii ale cântării” fac din
părintele Iraclie Porumbescu un scriitor adevă-
rat. Mai mult, așa cum spunea Leca Morariu,
chiar „părintele literaturii bucovinene”.
În lunga listă de mulțumiri din în-
cheierea „Notei asupra ediției”, cunoscutul,
valorosul cercetător literar dr. Liviu Papuc,
laureat, între altele, al Marelui Premiu „Bu-
covina” al Societății Scriitorilor Bucovineni
(SSB), își exprimă gratitudinea față de soția,
Olga Iordache, și de colegii de redacție „con-
T
vorbiristă” Cassian Maria Spiridon, Mircea
Platon, Dragoș Cojocaru, Marius Chelaru,
N
„care au rezistat eroic puhoiului de porumbes-
ciene revărsat de noi cu obstinație”. Îl înțeleg
E
pe deplin, nevoia comunicării și altor degus-
tători de literatură a deliciilor lingvistice atât M
de numeroase din limba lui Iraclie Porumbescu este
aproape irepresibilă. Este și bucuria acestor expresii,
I
sintagme un motiv pentru lectura „Scrierilor” lui Ira-
clie Porumbescu la cei 200 de ani de ani de la nașterea
N
preotului și scriitorului român, a părintelui lui Cipri-
an Porumbescu, sărbătoriți pe 9 martie 2023. Bucurie
E
a lecturii care, o cred din toată inima, ar trebui trăită
V
și ca o nobilă datorie de către toți membrii SSB și
aspiranții la onoranta apartenență la Societatea Scrii-
E
torilor Bucovineni.
 BUCOVINA LITERARĂ 103
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

T Doina CERNICA ITLR, o lucrare monumentală de

sorginte suceveană, universitară
N
N I M E

A apărut, destul de repede, semn al unei munci

fără pauze în predarea manuscriselor, în pre-
gătirea următorului, volumul II al unei lucrări de prim-
plan și de primă însemnătate în cultura noastră: „O isto-
rie a traducerilor în limba română” (ITLR), cu Muguraș
Constantinescu, Daniel Dejica și Titela Vîlceanu coor-
donatori, Editura Academiei, București, 2022. Având-o
inițiatoare și coordonator principal pe universitarea su-
E
apărut douăzeci și patru de autori de la Universitatea
„Ștefan cel Mare” Suceava, Raluca Nicoleta Balațchi,
Cosmina Calancea, Daniela Cătău Vereș, Niadi-Cori-
na Cernica, Muguraș Constantinescu, Claudia Costin,
Irina Devderea, Violeta Dîrțu, Ionela-Gabriela Flutur,
Daniela Hăisan, Corina Iftimie, Zamfira Lauric-Cer-
năuțean, Simona-Aida Manolache, Daniela Marțole,
Ana-Maria Munteanu, Raluca Onufreiciuc, Mihaela

ceveană Muguraș Constantinescu și având întregul spri- Pînzaru, Dan Popescu, Alina Viorela Prelipcean, Lavinia
jin al Universității „Ștefan cel Seiciuc, Lucian-Sorin Stănescu,
V

Mare” Suceava, cu prof. univ. Mariana Șovea, Anca Elisabeta

E

dr. ing. Valentin Popa - rector Turcu, Liviu-Marcel Ungurean,

(proiectul desfășurându-se în și încă trei în echipa sa tehnică,
cadrul Centrului de Cercetări Ana-Maria Antonesei, Marian
Inter Literras al Facultății sale Andrieș și Andrei Kapsamen,
de Litere și Științe ale Comuni- număr care pune în lumină și
cării), putem să vedem ITLR și strădania prof. univ. dr. Mugu-
ca pe o izbândă majoră a părții raș Constantinescu de a valori-
umaniste a acestei instituții de za în ITLR cât mai multe din
învățământ superior din nordul energiile intelectuale ale tinerei
țării, până acum cunoscută pe noastre alma mater sucevene (o
plan național și internațional tinerețe de 60 de ani!). Fără a
îndeobște pentru performanțe omite, desigur, alături de prof.
ale domeniilor sale tehnice. Or, univ. dr. Muguraș Constanti-
ITLR este nu doar prima în cul- nescu, și numele celeilalte coor-
tura română, ci și între prime- donatoare de proiect: prof. univ.
le pe plan european și mondial dr. Rodica Nagy, de asemenea
prin abordarea deopotrivă a do- cadru didactic al Universității
meniilor literare și nonliterare Suceava. Și fără a rezista impul-
în dezvoltarea cărora traducerea sului sentimental de a alătura
și-a adus o contribuție de recu- numelor autorilor de la Univer-
noscută însemnătate, „o noutate și o dovadă de curaj – sitatea Suceava pe cel ale regretatei Lora Bostan și pe cel
cum se spune în prezentare – prin afirmația că o istorie a al Feliciei Vrânceanu, de la Universitatea Națională „Iuri
traducerilor cuprinde toate fațetele unei culturi: literare, Fedkovici” Cernăuți și de a menționa existența unui în-
artistice, filosofice, religioase, tehnice, științifice etc.” De treg capitol (VI) dedicat traducerilor în limba română
altminteri, acest substanțial (peste 2000 de pagini) vo- din literatura universală în Republica Moldova și Ucrai-
lum II, consacrat ca și primul secolului XX, tocmai pe na, cu traducători în general români.
aceste domenii nonliterare își focalizează cercetarea. Sunt Ca și în primul volum, atractivitatea lucrării crește
antrenați în acest proiect măreț (nu ezităm în alegerea prin structura sa mozaicată, prin apelul, nu o dată, la „stop
calificativului potrivit) peste două sute de cercetători, în cadrul” unor portrete de traducători, între care vom men-
principal din universitățile României, dar și din străi- ționa aici numai remarcabilul portret pe care i-l face Con-
nătate. Între aceștia, am numărat în volumul proaspăt stantin Vică remarcabilului Mihail Radu Solcan (născut
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
104 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
la Suceava în 1953), „filosof român, poliglot, profesor de
filosofie la Universitatea din București, programator, tra-
ducător, documentarist, editor și redactor de carte”. Bine-
venit este și preambulul scriitoarei și traducătoarei Angela
Martin, „Traducerea, ca și literatura, se află în noi”, pream-
bul în care își spune cuvântul excelența Domniei Sale în
amândouă ipostazele: „Cum am putea defini traducerea?
Traducerea de beletristică, vreau să spun… În toate modu-
rile posibile prin care definim și cultura, ținând seamă de
corelațiile ei plurisignificante. Din punctul meu de vedere,
prima condiție pentru a o defini ar fi să convenim asupra
inevitabilei echivalări a operei de traducere cu opera literară.
Ambele sunt în egală măsură inseparabile de limbă și de
cultură, sunt produse ale unei munci de creație și depind
în cel mai înalt grad de calitatea, de talentul și forța autori-
lor și, respectiv, ale traducătorilor”.
Impresionantă și prin punerea în lumină a con-
siderabilului evantai al limbilor din care s-a tradus în
română (franceză, și franceza din Belgia și din Elveția,
engleză britanică și americană, germană, și germana
din Austria, italiană, spaniolă portugheză, și portugheza
din Brazilia, rusă, bielorusă, ucraineană, bulgară, cehă,
polonă, sârbă, croată, latină, greacă, neoelenă, galeză,
norvegiană, suedeză, daneză, islandeză, turcă, maghiară,
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
japoneză, chineză, coreeană, estonă, libaneză, arabă, idiș,
ebraică), și prin plusul mare de greutate pe care i-l aduce
volumul II, ITLR îmbogățește în argumente, cu fiecare
pagină (peste 3500 până în prezent), aprecierea acade-
micianului, intelectualului de recunoscută valoare Mir-
cea Martin că „Avem de-a face în cuprins cu mai multe
istorii: o istorie a limbii române, a literaturii române, o
istorie a ideilor, o istorie socială. Se verifică astfel impor-
tanța traducerilor în studiul receptării operelor literare și
al circulației ideilor în general. Se produce o deplasare a
domeniului ca atare dinspre margine spre centru și, last
but not last, are loc o reînscriere firească a culturii româ-
nești în cultura universală”.
Sensibilă la strălucitele creații născute în zona
noastră, Societatea Scriitorilor Bucovineni a distins-o
anul trecut pe prof. univ. dr. Muguraș Constantinescu,
în ipostaza de inițiator și coordonator principal al ITLR,
cu cel mai important premiu al său, Marele Premiu „Bu-
covina”. Cu reproducerea copertei (autoare Ana Con-
stantinescu), deja fixate în memoria noastră vizuală, cu
popasuri asupra cuprinsului și cu observarea amplitudi-
nii și originalității sale, i s-au alăturat numeroase saluturi
și ecouri pozitive din țară și din străinătate, vestind o
multitudine de meritate recunoașteri.
T
N
E
M
I
N
E
V
E
 BUCOVINA LITERARĂ 105
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
DIN SENS O P U S Leo BUTNARU Poveste scrisă pe aripi de zmeie
Întreb de ghid – chinezoaică mărunțică ... chine-
zuță, pal-surâzătoare, cu ochii migdalați, semn că e din
rasă mongoloidă, – într-adevăr, e din uigurii chinezi, –
știu, pentru că am avut niște scurte schimburi de fraze
cu ea, aproape discuții, din care am înțeles că n-ar fi
împotrivă să facem și pașii următori, spre apropieri su-
fletești, poate și ceva intimități, pentru că miniaturala
de ea este curioasă să afle cât mai multe despre spațiile
ex-sovietice, – eu dintr-acolo venind, însă neștiind prea
multe despre spațiul sud-vest siberian, de care se intere-
sează ea în mod special – acolo, zice, poporului ei uigur
(a nu se confunda cu: ungur) i-a rămas o jumătate, iar
cealaltă jumătate, iată, se află în China...
În fine, întreb unde s-ar găsi o casă de schimb
valutar, dânsa îmi arată că, trecând pe lângă mausoleul
lui Mao Tze Dun, s-o iau spre aripa dreaptă a uriașei
clădiri a Adunării Naționale, cu colonade cu adevărat
socialiste, amintind de oarece relații sovieto-chineze,
astăzi – cam praf și pulbere... Acolo este, știe ea, un
excenge.
Revenind, îmi zic să iau un zmeu de hârtie colo-
rată, să-l înalț în cerul pieței Ten An Men... Aici, multă
lume, în special copii, dar și bătrâni, dar și mai tineri
țin de sfori lungi zmeie de hârtie multicoloră, de forme
diferite, ce zbârnâie în vântul de sub cerul de peste pia-
ță, de peste mausoleu... În sinea mea, zic că înălțarea
zmeului aș face-o ca și cum simbolic – a libertate, întru
libertate, în general – și libertatea studenților chinezi, –
în special... Însă, imediat, îmi schimb decizia – să iau
două zmeie, să le... reprofilez în simbolistica lor, gân-
dindu-mă a-i înălța în memoria părinților mei trecuți
în lumea celor drepți... De obicei, oriunde aș pleca, în
țări și orașe străine, găsesc timp să intru în vreo biserică,
să pun câte o lumânare în memoria mamei și a tatălui.
Însă în China nu ai unde face acest lucru, nu am în-
tâlnit vreo biserică ortodoxă... În templele străjuite de
crânguri de bambus înalt și mlădios vizitatorii umblă
în mâini cu mănunchiuri de bețigașe speciale, pe care
le aprind, le poartă fumul – oarecum sufocant, totuși,
când e prea mult, – prin spațiile din curțile acelor lăca-
șe, pe scări, prin galerii, pe la fel de fel de altare... Nu
mă prea descurc în ele.
Așadar, fac cum mi-am propus: cumpăr două
zmeie de hârtie bălțat-multicoloră, rog vânzătorul să
mă ajute să le înalț, țin de sforile vibratoare, privind
spre zmeiele mele, al mamei și al tatălui... Zburați...
zburați... le spun în gând. Zburați în zburda voastră
liberă – parțial, totuși, pentru că eu vă țin, deocamdată,
de sfori. Însă curând o să vă las în libertatea vântului,
cerului, să zburați unde doriți... Zburați voi, cele pe
care vă cred un simbol al eternei primăveri, al tinereții
fără de moarte, al copilăriei, bucuriei, al părinților care
mi-au dat și una și cealaltă, toate... Și prezența aici, în
piața Ten An Men, tot de la ei pornește... Însă nu sunt
la vârsta la care să dau impresia că aș fi foarte preocupat
de jocul cu zmeiele de hârtie... Cu toate că văd, pricep,
că unii chinezi, de două ori peste vârsta mea, longe-
vivi, nu-și fac probleme, ci poartă zmeiele peste întrea-
ga imensitate a acestei piețe.... cea mai mare din câte
sunt în orașele lumii, ne spunea ghida, uigura... Astfel
că, zmeielor, vă volnicesc, vă dau drumul în infinitul
ceresc... cu voi eliberez amintirile mele, îngrijorările
mele, durerile mele, chipul imaginat al mamei și cel al
tatălui... Durerea mea care, parcă la xerox, la scară redu-
să, v-a adus aici, sub inimă, micuțe zmeie ale suferinței
mele, și am impresia că chiar ați arde acolo, sub inima
mea... Pentru că interveni și ea în pasiența acestei pre-
ocupări, simbolistici, suferințe, bucurii fugitive, clipe
de fericire, poate, dar și de derută... Ea, care mi-a otră-
vit viața, mi-a înveninat-o... paradoxal, dar care părea
să-mi păstreze în bună stare și funcționare inima... Ea,
izvoditoarea de dragoste... Uite, vă eliberez, zmeielor,
chiar dacă, pe moment, ni se pare că deja am forma
un tot întreg, eu și cu voi, eu și cu cerul vostru.... Dar
oare ar fi trebuit să fac aceasta atât de curând, nu cumva
m-am pripit, lăsându-vă sforile dintre degete?... Mi-e
frică să mă despart, e groaznic, în anumite secvențe de
conștientizare a ceea ce mi se întâmplă în adâncurile
firii.
Cu priviri uimite, vă urmăresc cum vă duce ver-
tical un curent de aer generos, cu mine, pentru că nu
v-a scos din perimetrul cerului care îmi este accesibil
aici, în centrul pieței Ten An Men... Parcă mi s-ar mișca
buzele, însă fără să știu nici eu clar ce vă șoptesc – ceva a
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
106 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

despărțire... de adio... Voi știți etimologia acestui fran- poate fi vorba decât de un singur basm – cel al vieții fi-
țuzesc adio?... Nu, nu cred că o cunoașteți. Vine de la: ecăruia... al vieții mele... Deci, chiar dacă știu că pentru

S
A Dieu – La Dumnezeu. E simbolic – nu? –zmeielor această poveste se cere un preț inestimabil – chiar însăși
de hârtie, de amintire, de dor de părinți... Zmeie care această poveste... Dar, paroxismul situației are a veni...

U
mi-ați înlocuit două lumânări din chivotul „pentru ră- iminent... Numai că, deocamdată, hai să mă prefac că
posați”... uit câte ceva, că nu e totul chiar atât de dureros, atât

P
Privind la voi, mă simt ca cel care a pierdut ju- de tragic... Voi accepta din nou inestimabilul preț pe

O
mătate de împărăție... Aici, în sensul de, pur și simplu, care trebuie să-l plătesc, îmi voi lua avânt, pe piața asta
împărăția vieții... Poate deja chiar
mai mult... Dar uite că simbolistica
mea abundentă îmi joacă frumos...

N S
festa, deoarece am impresia, naivul
naivilor, că foarte multe se pot re-
cupera, din împărăția mea, din viața
mea. Impresia că unele din compo-

E
nentele împărăției le-aș pute ajunge
din urmă, pe când ele plutesc pe apa

S
unui fluviu uriaș... Râul Amur, spre
exemplu... Să știi că, pe când aveam
treizeci de ani, l-am văzut, din cea-

N
laltă parte, la hotarul dintre Siberia
(numai aceasta a rămas, URSS nu

I
mai este) și China.... De aceea mi-a și
venit în minte, primul, – Amurul...

D
Din care, alergând pe malul lui, aș
putea recupera elemente din împă-
răția mea – alergând, ajungându-le
din urmă sau, din vreme în vreme,
oprindu-mă și, cu mâinile înghețate,
cu degetele învinețite, scoțându-le
din apa ca gheața, strângându-le la
piept, murmurându-le: „Ce ferici-
re... ce fericire... că v-am regăsit...
fie și în apa ca gheața...” După care
le spun un neadevăr, firește: „Deja
nu vă mai cedez nimănui... Nu veți
mai pleca de la mine... nu ne vom
mai despărți...” Brașoave... povești...
Și stau așa, nemișcat, încremenit...
urmărind cum alte componente, de
nerecuperat, ale împărăției mele se
ascund după cotul fluviului plescăi-
tor în nervozitatea vântului... Așa e, să continue poves- imensă, cea mai cea din lume, și voi zbura, zmeielor,
tea existenței noastre... existenței mele... Să continue. după voi, în seninătatea cerului din luna crizantemelor,
Chiar dacă știu că pentru fiece poveste... – nu, nu, fals, pentru ca – bineînțeles, inevitabil, – cândva, undeva să
inexact... aici neavându-și locul singular-plurala sintag- mă desprind de ceea ce mă ține invizibil sus, de ce mă
mă „pentru fiece poveste”, pentru că, în acest caz, nu țin, să nu scapăt, să nu cad...

serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023

 BUCOVINA LITERARĂ 107
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
Însă, deocamdată, îmi permit să zbor. Ar fi un
mare păcat să nu fac asta... Să zbor după voi, zmeielor,
de patru yuani (0,5 $) bucata... Zborul... Înălțatul...
Simbolul... Povestea... Speranța. Chipul părinților din
amintire... De ce?... Pentru că așa e viața... Și fie, rămâ-
nă loc în ea și pentru poveste, chiar pentru cea ucigător
de scumpă; sinucigaș de scumpă... dar poveste, totuși...
Basm... Balsam de basm... Da, da, repet, deoarece, une-
S
U
P
O
N S
E
S
N
ori, am impresia, repetarea înțeleaptă este un adaus la
viață, o prelungire a ei: așadar, repet, – chiar dacă știu
prea bine că prețul pe care trebuie să-l plătești pentru o
I
nouă (de fapt aceeași) poveste este unul imens, inegala-
D
bil, poate că nici existent în totalitate.... Nu, nu, aici nu
ar fi vorba că ai trebui (trec la persoana a doua a unui
tu generalizator; eu-l e mai posesiv, mai egocentrist)
să plătești cu copilăria pentru o poveste... Ai și făcut-o
deja... ai și pierdut-o deja... Pentru că plata pentru o
poveste, nici măcar genială, cea mai cea dintre cele mai
cele, poate echivala cu însăși viața, întreagă, fără rest,
adică – de aici încolo și fără nicio speranță... Asta, mai
ales dacă e vorba de ultima poveste, pe care ai chef – dar
nu poți să nu ai – măcar să o asculți,
dacă nu mai poți să o și trăiește, exact
ca în poveste, ireal, neadevărat, dar
frumos. Dacă nu mai poți să treci de
hotarele ei, pentru a reveni în reali-
tate, în viață... Vă dați seama, doar,
ce poveste este aceasta, ultima... Po-
veste neagră... Și totuși, nu ne putem
lipsi nici de ea... – Se gândește perso-
najul principal al acestor meditații...
El, ins la 83 de ani... ...83 de ani …
ce mizilic în comparație cu infinitul
crono-spațial… Da, protagonistul
nostru are exact 83 sau, poate, 93
de ani, dacă la această etapă i se mai
poate spune cuiva erou... Vârstă fru-
moasă, aproape uluitoare, ce mai...
Vârstă la care în scăfârlie, – pardon,
în minte, în cap, – se aude doar un
fel de veselie zurlie, iar în burtă – un
elementar flaut al lui Eol... iar în len-
tilele ochelarilor i se zbat, pentru a
pătrunde dincoace, roiurile de gâze
ale înserării... Dacă faci prea mul-
tă lumină cu ochii, gâzele înserării
chiar ar putea să intre prin găvane,
să ți se cuibărească înăuntru, dincolo
de frunte, în subconștient, de unde
pornesc toate năzbâtiile freudiene...
E plăcut... neliniștitor... neobișnuit,
să zicem, la acești 93 (sau, poate,
1003 ani...)... Nu este nevoie să măr-
turisești nimănui nimic, toți te cred
pe tăcerea-ți de onoare...
Însă problemele abia prind a se simți în largul
lor, asmuțate de undeva de jos, din locul căruia i se
spune, de obicei, infern... Iar mereu serioșii și ne-bă-
trâneștii săi ochi triști și mari – au forță, în tristețea lor!
– îl arată oarecum mai matur, decât vârsta-i reală, de
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
108 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
103 sau doar de 3 ani, în eventualitatea că a recăzut în
mintea copiilor... Da, îl arată ceva mai matur, însă nu
atât, încât să-l predispună a face prostiile din prima-i
maturitate, de pe la 22-30 de ani... Figura-i care demult
deja prinse a i se deforma, însă nu atât, ca să se obser-
ve fără ochelari sau fără lornion, îi mai este strânsă în
blugii aspri, necruțători de închingători. Păcat numai
că personajele de acest stil îți taie pofta de a mai sta la
tastele computerului... Să compui povești... În loc să le
trăiești.
Crescând un deal
Toată lumea știe... Ptiu, uite că, viciat de clișee
publicistico-sociale antisocratiene (eu știu că nu știu ni-
mic), o încep, fără să vreau, cu o banalitate: toată lumea
știe... Pe naiba! În domeniul ăsta, în tema pe care țin să
o reamintesc, nu e versată nici pe departe multă lume.
Sigur, nu prea mulți inși au auzit de Sisif, de chinul lui
cu pietroiul, iar alții, de-ar fă auzit, totuși, au și uitat
prăfos-pietroasa pilduire.
Așadar, să revenim la începutul gândului care
își cere ieșire în lume, spunându-vă că, în fine, după
un N număr de ani, – iar acest N înseamnă noian de
vremuri, iar unii adepți ai adevărului mitologic chiar
cred că acest N nici până astăzi nu s-a încheiat… Da,
în context, trebuie să spun că eu sunt de partea celor
care consideră că, în fine, după un finit număr de ani
N, Sisif a fost izbăvit, eliberat de blestem, adică – scutit
de a mai tăbârci pietroiul spre vârful muntelui, de unde
pietroiul scăpăta din nou spre poalele alpestre, bietul
erou mitologic fiind nevoit să o ia de la capăt – aburca,
împingea, rostogolea pieptiș-amonte bolovanul.
Prin urmare, Sisif se pomeni liber! Abia acum
dându-și seama că, în acel aproape infinit număr de ani
N, nu văzuse absolut nimic decât – piatra, steiul oropsi-
tor, calea îngustă pe care urca spre vârful muntelui și pe
care revenea la poalele lui, să reia tăbârcitul-chinuitul!
Și iată minunea! – robul de ieri poate merge oriunde,
poate privi jur-împrejur, poate admira, contempla, în
tentativa de a înțelege multe.
Înainte de toate, Sisif și-a zis să plece cât mai
departe de muntele blestemat și de pietroiul care deja
stătea nemișcat la poalele alpestre și pe care el nu mai
era obligat-blestemat să-l urce spre culmi. Așa și făcu:
merse, merse, până nu mai văzu de munți creste, ca
să zic în ceva rimă internă, dar fără a mă abate de la
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
temă...
La un moment dat, curiosul fiu al lui Aeolus, în-
temeietor și rege al cetății Corint, acolo, departe, unde
evadase de munte și chin, pur și simplu simți curiozita-
tea de a ști ce o fi, domnii – ba nu – zeii mei, după dea-
lul ăla nu prea înalt, dar care îngrădește, totuși, prive-
liștea spre orizont, orizontul trecând, albastru-deschis,
chiar pe conturul vălurat al crestei de colină.
Într-o amiază, urcând pe deal, Sisif privi jur-îm-
prejur, văzând mult mai multe, decât cunoscuse ochii
săi până la acel moment. Și i se bucură sufletul, bucu-
ria, la rându-i, parcă luminându-i cugetul, pentru că
Sisif se surprinse la ideea că, dacă dealul pe care se afla,
ca și tronând, ar fi mai înalt, el, captivul de ieri, ar putea
vedea și mai multe, și mai departe.
Astfel că eroului nostru și al antichității, obișnu-
it cu munca grea, i se păru un dar adevărat ca, benevol,
nesilit de nimeni, să încerce a crește înălțimea dealului,
fără eforturi osebite prinzând a urca spre creasta lui ba
o piatră nu prea mare, ba o roabă de pământ săpat de
la poale, încât, zi de zi, se bucura și mai abitir de ce-i
vedeau ochii: tot mai multe, tot mai departe!
Dar, într-o amiază, când aburcă unul din bo-
lovani spre vârful dealului, cocoțându-se pe acest bo-
S
lovan, să vadă până unde ar putea... vedea, Sisif încre-
meni! După care, în clipa următoare, sări de pe pietroi,
U
luând-o la goană spre poalele dealului!
...Pur și simplu, ieșea că Sisif nu pricepuse să
P
se oprească la timp din benevola muncă de înălța-
re a dealului și deschiderii de perspective văzului și
O
cunoașterii: respectivul bolovan de piatră, pe care îl
aburcase pe munte, ar fi fost parcă în plus și de – pe
pustie de dus! – încât, de cum aruncă o privire de
N S
pe sporul de înălțime a celui din urmă bolovan, în
conștiința sa – bliț! – se declanșă un scurtcircuit care,
într-o nanosecundă, îi curmă sentimentul de fericire,
îi anihilă bucuria de a privi și de a vedea multe, – pen- E
tru că de pe acel ultim bolovan, parcă în plus, Sisif în-
trezări deja, departe, spre alte orizonturi, – întrezări...
S
muntele blestemat, pe care a tot aburcat mizerabilul
bolovan de piatră ce se tot rostogolea spre vale, încât
cazna era reluată... reluată... reluată!... (De acolo a și
N
pornit noțiunea: non-stop…)
E de presupus că, din acel moment, Sisif care,
după alte versiuni, ar fi fost și tatăl lui Odiseu, nu a mai
I
urcat în dealul pe care îl înălță până la, aproape, condi-
D
ția de munte, de pe care... (etcetera... retro-etcetera....)
 BUCOVINA LITERARĂ 109
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
JURNAL DE CĂL ĂTO RI E Marius CHELARU Din Kyoto, spre inima Japoniei (XX)
(note şi gânduri de drum)
Despre frumusețea feminină,
spirite, istorie și literatură
Cu atâtea fiinţe supranaturale (conceptul de „su-
pranatural a diferit/ cunoscut nuanţări de la o perioadă la
alta), spirite, demoni ş.a. nu e de mirare că au apărut şi
scrierile/ folclorul despre aceste teme. Între acestea unele
despre posedarea de către/ prin demoni/ spirite, şi, desi-
gur, cei/ cele care puteau „vedea” şi salva oamenii de efec-
tele malefice.
Am întâlnit persoane educate care vorbeau foarte
serios, cu atenție, despre acest subiect.
Astfel, acum o să vorbim despre cum, de pildă,
de la nişte măşti străvechi, o piesă de teatru clasic şi în-
tâlnire cu acea doamnă foarte interesantă, frumoasă și cu
care am discutat despre arta femeilor miko1 (femei şaman
japoneze cu însuşiri de medium, al căror rol a cunoscut
variaţii în timp, a căror istoric vine din perioada Jomon,
şi se spune că descindeau din Ami-no-Uzume-no-miko-
to) – ceea ce, de altfel, era şi ea, am ajuns la nişte discuţii
detaliate și de interes legate de un aspect aparte al culturii,
tradiţiilor străvechi ale Japoniei, cu răsfrângeri complexe
peste timp, legate de şamanism, abilităţi de medium şi,
conex, de posedarea demonică, despre care există o lite-
ratură mai puţin cunoscută, mai ales din perioada Heian
(794-1185) dar nu numai.
Mă voi referi, pe scurt, la parte dintre acestea, dar,
pînă atunci: spuneam că era vorba despre o doamnă fru-
moasă, interesantă, misterioasă, deși, funcție de om, fru-
musețea feminină poate fi privită și prin prisma... bagaju-
lui cultural. Carmen Sylva scria2: „Do not believe that a
European can write anything absolutely correct or exact
about the Japanese woman, if he insists on investigating
beneath the surface of things. (...) Still, even if his study
1
Miko este un cuvînt cu o etimologie incertă, deşi s-a spus
că ar însemna „fiică de kami”
2
Carmen Sylva and Sketches from the Orient, by Pierre Loti
member of the French Academy authorized translation by
Fred Rithwell, The Macmillan Company, NY, SUA, 1912,
în capitolul Japanese Women in 1980, p. 180.
of his own womankind went just a little too deep, it wo-
uld lose all meaning for us; it would teach us nothing,
for a certain aspect would elude our grasp, and that very
aspect would be the one of profoundest significance”.
Apoi: „The woman comme il faut who has not yet beco-
me Europeanized may still be found, far from Tokio and
the Court, in the other towns of the Empire. She has not
given up her old finery. You may see her in a jinrikisha
or small hand carriage, always very simply dressed in the
streets; she wears, one over the other, three or four plain,
sombre or neutral-tinted dresses, of fine pale silk. In the
middle of her back, a small white daintily embroidered
rosette represents her family coat of arms; her hair, smo-
othed and combed to an incredible state of perfection, is
held up with plain tortoise-shell pins devoid of gold or-
naments or precious stones.” Și adaugă: „When she grows
old, and strictly conforms to the traditional fashion, her
eyebrows are shaved, and her teeth covered over with a
coating of black lake. She is of a more retiring disposition,
more difficult to tame, than the ordinary bourgeoise, but
if you insist, you may obtain from her a charming smile
or a bow, accompanied by some polite commonplace re-
mark or other: nothing more. And after all, you know her
almost as well, after this simple experience, as you know
the rest, the fashionable ladies belonging to the newly for-
med strata of society, with whom you may have danced a
cotillon or a Strauss waltz at a State ball.”3
Așadar, lucrurile se schimbau, și încă repede. Dacă
pentru a descrie ce înseamnă o „Japanese grande dame”,
„cel mai înțelept este să o declari o engimă perfectă”, fe-
meia burgheză, orășeanca, care aparține claselor „artiza-
nilor și negustorilor” „may everywhere be seen without
difficulty; intimacy with them is so speedily acquired that
an attempt may be made to speak of them at greater len-
gth, even though it be impossible to divine their inmost
nature. The general impression I have retained of these
thousands of little creatures one meets with everywhere
— in tea-house, theatre, and pagoda — is an absolute
lack of seriousness. It is impossible for me to refrain from
an involuntary smile whenever I think of them.”
3
Op. cit., p. 191, 192.
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
110 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
Sigur, astăzi lucrurile comportă diferențe. Deși am
constatat, cît am putut (dincolo de apartenența la men-
talitatea/ felul de a fi al japonezilor, comun tuturor cu
nuanțările de rigoare), că există evidente diferențe com-
portamentale între locuitorii din localitățile mai mici și
mai depărtate de marile conurbații (unde am văzut multe
lucruri care mi-au plăcut) față de Kyoto, Osaka, Tokyo,
e limpede că nu mai puteam vedea femeia din 1890. Am
întâlnit grație și mister și în orașele mari, și în localitățile
mai mici. Dar puțin spre deloc se discuta în localitățile
mici (sau nu am putut vedea eu asta) despre sinucidere,
droguri, iar contrastele dintre vechi și nou, dintre Japo-
nia și Occident, deși existau și varii proporții, de la caz la
caz, mi s-au părut mai puțin... astringente. Au fost chiar
locuri unde am avut mai degrabă senzația de atemporal,
de Japonia de altădată, cum mi-am închipuit atunci că
trebuie să fost.
Dar, pentru a vedea ce am căutat să înțeleg și des-
pre miko, și despre spirite, și despre corolarul cultural/
spiritual, să ne întoarcem în timp. Cea mai numeroasă
populaţie indigenă a Japoniei este ainu4 care descinde din
primii oameni care se pare că au migrat aici, după unii
cu cca. 10000 de ani înainte, în perioada numită Jōmon.
Dincolo de faptul că au constituit aşezări sedentare, de
evoluţia şi interdependenţele ulterioare, în literatura de
specialitate japoneză se vorbeşte despre co-existenţa şi a
şamanului5. Șamanii îndeplineau chiar roluri sociale de
frunte, uneori de lideri ai comunităţilor. Sunt studii care
relevă cum şamanii bărbaţi din comunităţi ainu, mai ales
din insula Sahalin (care acum aparţine Rusiei) conduceau
ceremonii la care participau toţi membrii comunităţii şi,
prin cânturi şi dansuri toată noaptea atingeau ceea ce azi
numim SC. „stări de alterare a conştiinţei, care nu fac
parte din sfera stărilor normale, fiind explicate de psiho-
logie. În această stare se credea că ei puteau face miracole,
profeţii ş.a.
Bronislaw Pisuldski, care fusese condamnat politic
în Rusia la deportare în insula Sahalin, a locuit într-un
sat ainu, s-a îndrăgostit de o femeie ainu, cu care s-a că-
sătorit, a avut copii, şi a studiat limba, obiceiurile ş.a.,
dar şi practicile lor şamanice. Astfel, în 1905, a descris
4
În 1997 guvernul Japoniei i-a recunoscut prin lege drept
populaţie indigenă şi a oferit fonduri pentru promovarea
culturii lor.
5
Sakurako Tanaka, Ainu Shamanism: A Forbidden Path to
Universal Knowledge, 2003.
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
cum prin practicile lor şamanii se considera că vindecau
bolile, protejau comunitatea de calamităţi, epidemii etc.,
C Ă L Ă T O R I E
puteau controla vântul, ploaia ş.a. Însă, comparativ cu
ainu din Hokkaido6, de exemplu, Sakurako Tanaka scrie
că şamanii din Sahalin „păreau să dea o desfăşurare mult
mai individualistă şi mai impresionantă a abilităţilor şa-
manice într-un mod mai puţin constrâns” decât o arată,
de pildă, înregistrările antropologice legate de Hokkaidô
Ainu tuskur. (Tus – practica şamanică a posesiei iar kur
este cuvântul onorific pentru persoană; tuskur – „persoa-
nă onorabilă care efectuează practici şamanice”7; iar azi
cuvântul ainu „tus” înseamnă „actul pasiv al intrării în
SAC prin posesiei, şi abilitatea de a „marca” individul ca
D E
un medium, tuskur).
Astfel, poeme străvechi şi texte despre ainu vor-
besc despre cum şamanii ainu se puteau transforma în
animale, puteau controla spirite, iar eroi ca Okikurumi
J U R N A L
(jumătate om, jumătate zeu) puteau renaşte, având une-
ori alături/ fiind asistat de surori/ femei „aliate” care, şi
ele, puteau vedea lucruri, făceau miracole ş.a. În timp,
sunt scrieri care vorbesc despre faptul că la ainu practicile
şamanice s-au diferenţiat, funcţie de gen, astfel bărbaţii
făceau ceremonii şi sacrificii, iar femeile mediumuri aveau
a face cu spiritele (de altfel, în toată Asia de Est – China,
Japonia, Coreea dar şi Siberia, Vietnam, apoi Indonezia
ş.a.), regăsim modelul femeii-şaman, cu diverse însuşiri
dintre cele mai sofisticate legate de legătura cu spiritele).
Apoi, acestea au ajuns ca, prin intermediul medicinei
tradiţionale dar şi prin intermediul spiritelor, să vindece,
jucând, în diverse tipuri de ritualuri, rolul unor zeităţi sau
făcând profeţii în timp ce erau „posedate”. Iar, ulterior,
şamanismul ainu a ajuns să fie caracterizat de predomi-
nanţa femeilor şaman vindecătoare sau mai ales medium,
trecând ades în acele stări de alterare a conştiinţei despre
care am amintit, dar, în loc de a controla spiritele, se cre-
de că sunt posedate de ele. De altfel, s-a scris că în cele
mai multe dintre cazuri femeile şaman nu îşi amintesc
ce au spus sau au făcut în timp ce erau posedate. În tim-
purile apropiate de noi, chiar recente, femeile tuskur au
devenit „ceva obişnuit”, şi, scrie Sakurako Tanaka, „dia-
6
Sunt o seamă de studii, articole, cărţi despre folclorul,
obiceiurile, şamanismul populaţiei ainu din Japonia, între
semnatari fiind, de pildă, E. Ohnuki Tierney, K. Tanimoto
ş.a.
7
T. Irimoto (cel care a explicat acest termen) a semnat, sin-
gur sau în colaborare, mai multe articole, studii, cărţi des-
pre religie/ şamanism, inclusiv la populaţia ainu.
 BUCOVINA LITERARĂ 111
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
gnostichează şi vindecă prin posedarea SAC, în timpul
căreia spiritele (kamuy) şi sufletele ancestrale le pot lo-
cui şi le pot oferi cunoaşterea lumii spiritelor, tabuuri şi
ierburi medicinale”, vorbindu-se de o serie de „abilităţi/
capacităţi” ca: u-e-inkar (capacitatea de a fi clarvăzătoare),
u-e-potar (incantaţia şi blestemul), tek-e-inu (mâna vinde-
cătoare), imu (un tip de transă spontană).
Sunt lucruri mai dificil de simțit de către omul ac-
tual, mai ales occidental, cu atît mai mult cu cît lucrurile
arată cu totul altfel azi.
Dacă la început aceste miko (cu numele pe care
îl puteau avea la populațiile ainu, pentru că termenul ca
C Ă L Ă T O R I E
atare este de proveniență chineză sau coreeană, și ar putea
fi „tradus” ca „persoană posedată de zei/ spirite”) aveau
rolul amintit, legat de religie, șamanism ș.a., ulterior au
ajuns să fie preotese shintō (fiind alese, de regulă, dintre
fiicele preoților acestei credințe, ades existând cerința vir-
ginității), pentru ca, în timp, însușirile legate de sacralitate
să se diminueze, ajungând un fel de vrăjitoare/ ghicitoare
ș.a. mai curând laică, dar o regăsim în sanctuarele shintō
(cum le-a găsit Lafcadio Hearn), lucrând cu preoții, asis-
tându-i la săvârșirea ritualurilor sau dansând.
Iată cum era descrisă o miko într-o scriere din se-
D E
colul al XIX-lea: „Agata miko [literally “rural shamans”]
or azusa miko [literally “catalpa-bow (in fact cherry-birch)
shamans”], also known as ichiko… come under the con-
J U R N A L
trol of the “Master of sacred dance” of “integrated Shintō”
[shūgō shintō], a certain Tamura who lives at Tawara-chō
in Asakusa in Edo. He is the Shintō priest of the Sanja
Gongen, and not under the control of either the Yoshida
or Shirakawa houses [of Shintō]. The husbands of miko
are all Shintōists [shindōja] of “integrated Shintō.” These
miko often travel throughout the land to make a living,
but at the end of the year they always come back to their
home province. Those who control them strictly forbid
them to spend the turn of the year in another province.”8
De prin secolul al XVII-lea miko au început să fie
înscrise în documente oficiale. Astfel, conform unui do-
cument datat 1684, citim că se dădea unui bărbat, Kan-
dayū, licență de către Togukawa Ieyasu în a doua decadă
a anilor 1600 pentru a controla și femeile „catalpa-bow
shamans” (azusa miko) din cele opt provincii Kanto, adi-
că peste 600 de persoane cu tot cu „maestrele/ maeștrii
dansului”.9
În fine, fără să mai detaliem cu diversele clasificări
ale miko, kuchiyose miko, azusa miko, ichiko,
date despre schimbările din diferite epoci10,
ca să nu lungim povestea, după câteva zile
şi seri legate de ceremonia ceaiului, lecturi şi
posibilitatea de a vedea manuscrise şi picturi
de epocă din Genji sau alte poveşti din pe-
rioada Heian (numită după Heian-kyo, ca-
pitala de atunci, azi Kyoto, considerată cea
mai rafinată, mai strălucitoare pentru cultu-
ra japoneză în general, cea de curte în speci-
al; pacea domina Japonia (nobilii de la curte
se dedicându-se poeziei, artei, muzicii ş.a.) şi
altele, de care voi mai aminti, au mai fost şi
discuţii despre Mishima şi Confesiunile unei
măşti, o cha no yu, ceremonie a ceaiului aparte undeva
pe malurile Kamo gawa, o întâlnire cu o gheişă şi o piesă
Nō, urmată de alte discuţii despre măşti. A fost și vizita la
templul acela unde am întîlnit-o pe Mariko...
Dar, mai departe, vom merge din nou la litera-
tură...
8
Masaki no kazura [Divination vines], în Mikan zuihitsu
hyakushu [One hundred unpublished essays], vol. 8, 291–
410. Tokyo: Chūō Kōronsha, 1977, p. 273, citat de Gerald
Groemer, Female Shamans in Eastern Japan during the Edo
Period, în„ Asian Folklore Studies”, Volume 66, 2007, p. 29.
9
Hayashi Makoto, Onmyōji to shinji mai-dayū no ronsō
[The dispute of yin-yang diviners and the “master of sacred
dance”]. Ningen bunka [Human culture] (Aichi Gakuin
Daigaku Ningen Bunka Kenkyūjo kiyō [Transactions of the
Institute for Cultural Studies, Aichi Gakuin University])
8: 1–12., de Gerald Groemer, Female Shamans in Eastern
Japan during the Edo Period, în„ Asian Folklore Studies”,
Volume 66, 2007, p. 30-31.
10
Octavian Simu, în Eternul feminin japonez, Editura Sae-
culum I.O., București, 2011, are un scurt capitol despre
miko.
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
112 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
De la capăt, mereu de la capăt
Scene cu indicaţii de mişcare, în două părţi
PARTEA INTÂI
Personajele: NĂZARE, GROŞAN, DOCTORUL,
CÂNTĂREŢUL AMBULANT
Un parc plin de vegetaţie, arboret de soi, păsări
cântătoare şi animăluţe sprintene, cele mai multe fiind
veveriţele, se-ntinde la marginea urbei. În centru, pe
aleea principală se văd bănci unde se aşază trecătorii
obosiţi sau ahtiaţi după conversaţii. În partea dreaptă,
inclus în perimetrul parcului, se află Dispensarul de Boli
Cotidiene. În partea stângă, dar în afara parcului, se
găseşte locul de şedere pentru un Cântăreţ ambulant. Se
produce un zgomot puternic, urmat de o foială în decor.
Năzare şi Groşan, aşezându-se pe o bancă, se pregătesc
de conversaţii. Uşa dispensarului se deschide, semn că
pacienţii pot intra. Pe parcurs se vor deschide şi ferestrele
pentru aerisirea interiorului. Cântăreţul ambulant îşi
ocupă locul de şedere, exersând în falset primele sunete.
SCENA 1
NĂZARE: Salutare, amice! Salutare! În ciuda
vremurilor neprielnice, noi ne mai întâlnim întâm-
plător. Da’ ne-ntâlnim!
GROŞAN: Salutare şi la mai bine! Văd că nu
te-ai schimbat de fel de la ultima noastră întrevedere.
NĂZARE: Nu m-am schimbat? Nu! Păi ştii de
ce? De la citit mi se trage. Tare-mi place să citesc zia-
rele! Nu mă las.
GROŞAN: Şi eu citesc ziarele. Da’ nu cu poftă.
Unele mă plictisesc.
NĂZARE: La mine e invers. Eu când pun
mâna pe un ziar, îl citesc de la cap la coadă. Nu, glu-
mă! Ştirile, în special. Le citesc, le recitesc. Şi nu mă
satur. Trebuie să găsesc ceva. Uite ce am citit deunăzi
la rubrica „Ştiri de la noi” a ziarului „Condiţionalul”.
Ia fii atent! „Concretul deţine în componenţa sa fe-
luriţi solvenţi ficţionali, deoarece...” Observă cum o
dă! „Deoarece, la o îndelungată privire, ne stârneşte
imaginarul”. Dumnealui, „Concretul”! Ce zici?
GROŞAN: Ce să zic! Înseamnă că ai timp şi
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
Nicolae HAVRILIUC
THEAT RU M
zăboveşti la fiecare cuvinţel. Eu sunt mai realist şi trec
în fugă. Mă zoresc afacerile şi nu pot lăsa timpul să se
scurgă fără vreun câştig, acolo. Da’ şi eu am reţinut o
ştire. Ia fii atent! „Pe nimic nu s-ar vinde luciditatea
în văzul lumii, deşi în singurătate se lasă în voia în-
tâmplării.”
NĂZARE: Bag de seamă că tu citeşti acelaşi
ziar ca şi mine. Numai rubrica e alta... Preferi „Ştirile
din lume”! Eu sunt de-al casei, prefer „Ştirile de la
noi.”
GROŞAN: Fiind om de afaceri, mă uit la alţii.
Mă inspiră. Altfel, aş da faliment. Concurenţa e mare.
Şi, în consecinţă, nu strică să fiu altfel. Chiar unicul!
NĂZARE: Da’ vezi că ştirea te atenţionează...
Luciditatea, însoţitoarea ta la drum, „în singurătate se
lasă în voia întâmplării”. Şi ce te faci?
GROŞAN: Până la urmă, aceste ştiri te mai
trezesc la realitate. Ţi-arată concretul în faţă. Care e
misterul?
NĂZARE: Concretul, concretul! E aşa cum
spui. Numai că, lăsându-te în seama concretului, poţi
aluneca în imaginar. Şi tu eşti om de afaceri, practic
şi calculat.
GROŞAN: Întâlnirea cu tine mi-a dat de gân-
dit. Am să încep calculul prin abateri de la regulă. Şi
am să sporesc numărul alternativelor. M-ar ajuta să
prevăd la timp eşecurile. Te rog să mă scuzi! Eu acum
trebuie să plec. M-aşteaptă chestiuni importante. Sa-
lutare, amice!
(Dispare ca o adiere de fum.)
Plecarea intempestivă a lui Groşan, fără niciun
surâs la despărţire sau fără urări de sănătate, l-a şocat pe
Năzare şi omul a fost cuprins de o stare de panică. Spre a
se lecui, Năzare s-a dus la Dispensarul de Boli Cotidiene
din parc.
SCENA 2
NĂZARE: Bună ziua, domnu doctor! Am ceva
şi nu ştiu ce-i. Am fost şocat şi m-a cuprins panica.
DOCTORUL: Cum? Ce s-a întâmplat?
NĂZARE: Despărţirea bruscă de un prieten,
 BUCOVINA LITERARĂ 113
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
fără un cuvânt de consolare, m-a adus în situaţia în
care mă aflu.
DOCTORUL: Pentru starea de panică pe
care spui că o ai, e şi normal să fie la câte evenimen-
te şocante asistăm, îţi recomand Nitrozac difeea. Este
un medicament, mai exact o fiertură, ce se prepară
dintr-o plantă crescută pe malul pâraielor de mun-
te, aproape de izvor. O recunoşti de cum o vezi. Are
culoarea cărămiziu-roşiatică, iar frunza, pentru că stă
mai mult în apă, îi este în formă de vâslă. Du-te, ca-
ut-o şi, când o găseşti, vino aici! Apoi mai vorbim.
După ieşirea din cabinetul doctorului, Năzare a
simţit aceeaşi stare, dar aştepta să-i treacă. Auzind me-
lodia intonată de Cântăreţul ambulant, Năzare a fost
şocat din nou.
SCENA 3
CÂNTĂREŢUL AMBULANT:
Ni-ni-ni-ni-ni-ni-ni. Ni-ki! Ni-ni-ni-niki-zai-
niki-zai/
Ni-ni-ni-ni-ni-ni-ni. Ni-ki! Ni-ni-ni-niki-zai-
niki-zai/
Ni-ni-ni-ni-ni-ni-ni. Ni-ki! Ni-ni-ni-niki-zai-
niki-zai/
Ni-ni-ni-ni-ni-ni-ni. Ni-ki! Ni-ni-ni-niki-zai-
niki-zai.
(Şi starea de panică i-a trecut lui Năzare pe loc.)
Această evadare nesperată din starea de panică nu
l-a readus pe Năzare în starea de dinainte când se mi-
nuna de tot ce auzea, adăugând şi ceva din cunoaşterile
M
sale, ceea ce-l făcea să fie senin şi încrezător în el, ci simţi
un impuls care-l îndemna să asiste fizic la o dezbatere
A T R U
pe o temă de actualitate. Fiind vineri, el se gândi că este
ziua când au loc renumitele „Conversaţii cu Oratorul”.
Nu i-ar strica să participe la discuţii, să audă ceva în
plus ori să se expună formulând opinii care ar putea să-i
intereseze sau să-i contreze pe alţii. Imediat, Năzare por-
ni într-acolo.
PARTEA A DOUA
E
T H
Personajele: ORATORUL, FLORIAN, MĂRIUCA,
DEODOR, NĂZARE, BOBI, TÂNĂRUL,
TÂNĂRA, GROŞAN
Într-o sală de cinematograf abandonat se adu-
nă, după voie, un grup de persoane de vârste şi profesii
diferite, bărbaţi şi femei, şi ocupă locuri pe scaune. În
faţa lor se află un pupitru de la care Oratorul va dirija
discuţiile. În spatele pupitrului se vede un ecran pe care
scrie „Sfârşit”. Este secvenţa finală de la ultimul film ju-
cat. Când Năzare a intrat în sală, pe scaune se găseau
trei persoane cunoscute de el. Erau: Florian de la Asoci-
aţia „Parcuri şi Grădini”, ca de obicei umflat în pene şi
insistent în vorbele sale, Deodor de la Departamentul
„Curăţenia şi deratizarea Urbei”, emanând în jur un
aer proaspăt şi preferând să stea la distanţă, Bobi sau
Bobino din Breasla „Depanatorilor Audio-Video”, tăcut
prin fire, dar încurcat în vorbe. Imediat, cu un buchet de
flori în mână intră Măriuca de la Societatea „Gospodi-
nele vesele”, mereu surâzătoare şi cu roşeaţă în obraz. Au
urmat încă două persoane, un tânăr şi o tânără, pe care
Năzare nu le cunoştea.
Despre el, Năzare spunea că reprezintă „Familia
Paşnică”. Are acasă o soţie harnică şi iubitoare şi un copil
de crescut. Se aşteaptă sosirea Oratorului. Întârzie, deşi
stă în apropiere. După momente de linişte prelungită,
apare Oratorul şi se instalează la pupitru.
SCENA 1
ORATORUL (loveşte de trei ori în pupitru):
M-aşteptam să vă găsesc mai puţini astăzi. Dar văd
că numărul a crescut. E îmbucurător! Să n-avem pre-
tenţii la confort căci (priveşte jur) e tot ce-a mai ră-
mas. Se putea şi mai rău (murmur în sală). Fiecare
epocă e cu specificul şi gustul său şi, când pleacă, îşi
ia cele de trebuinţă, apoi dispare. (Tuse prelungită în
sală. Oratorul, după ce-şi reglează vocea şi-şi exersează
respiraţia, începe): Dar să nu ne lungim cu vorba şi să
zicem... Prea suntem personali şi vrem să fie totul cum
ne place. Cât timp ecuaţia este posibilă, funcţionăm
înainte, din curiozitate, sau spre mai mult, din nevoie.
Când încep să apară piedici în ecuaţie, se ivesc pete
întunecoase precum o cameră fără ferestre ce ne am-
prentează firea şi devenim neguroşi. Până aici e clar?
Ne-am înţeles?
FLORIAN: Clar, clar! ’Nţeles!
ORATORUL: Eh, atunci pot să continui!
FLORIAN: Se poate, se poate!
ORATORUL: Mulţumesc! (Îşi şterge fruntea de
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
114 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

ORATORUL:
Văd că acolo, prin
spate, nu prea s-a în-
ţeles...
FLORIAN:
Nu s-a înţeles, nu s-a
înţeles! Asta e! Uşor
este să vorbeşti, dar
nu-i atât de uşor să
fim făcuţi să-nţele-
gem.
NĂZARE:
Să nu creadă cumva
domnul Orator ceva
despre noi. Înţelegă-
tori suntem. Se vede
bine asta... Dar nu
ştiu cum se face... Nu
prea suntem făcuţi să
înţelegem cum vrea
dumnealui.
FLORIAN:
Da’ un lucru se ştie
şi nu prea se spune.
Noi toţi, chiar dacă
suportăm încălzirea
globală, iubim soarele
cu ora sa de răsărit şi
cu ora sa de apus.
NĂZARE: Şi
care sunt diferite de
la o zonă la alta. Asta
ca să se ştie, deşi nu se

M
spune.
BOBI: Păi, aia

A T R U
e! De ce s-o spui, dacă
nu se ştie. Vă rog, mă
scuzaţi? De ce să n-o
sudoare şi citeşte dintr-o pagină): „Abia la încercarea de spui, dacă tot se ştie.
ieşire din noi şi stabilirea unor legături cu exteriorul, DEODOR: În sfârşit, că s-a lămurit! Eu alt-
se produc modificări, în sensul că tot ce ne place se ceva doream să spun... În cursul zilei avem căldură
fixează în funcţie şi de celălalt. Interiorul se fixează şi suficientă, uneori peste normal, şi umbră suficientă
unde să ne adăpostim.
E

se extinde, adunând experienţele persoanei proprii şi

ale celuilalt într-un ambient reciproc de înţelegere.” FLORIAN: Asta peste normal se numeşte ca-
T H

MĂRIUCA: Cine este acel „celălalt”? Îl alegem niculă. Şi! Care-i problema?
noi sau ni se impune? NĂZARE: Este! În caniculă multe se percep
DEODOR: O facem din datorie sau din obligaţie? schimbate. Până şi florile se arată altfel şi ridică între-

serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023

 BUCOVINA LITERARĂ 115
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
bări. O spun ca pe o dimensiune a înţelesului la care
s-a ajuns.
M MĂRIUCA: Dacă s-a ajuns la flori, lăsaţi-le în
grija mea! Multe adevăruri se află în corola florilor.
E A T R U
Accesul la adevărurile din corola florilor este stăvilit
de parfumul florilor ce te reţin pe loc.
DEODOR: Nici nu-i nevoie să înţelegi adevă-
rul din corola florilor, dacă parfumul lor te ajută să te
cunoşti şi să te bucuri.
BOBI: Da, da! E o vorbă! „Nosce te ipsum!”
Eu, de pildă, nu alerg după zi ca s-o serbez, ci-mi ser-
bez naşterea care a făcut din zi prilej de cinste.
ORATORUL (frecându-se pe mâini): Cred că
T H
am ajuns într-un punct unde „Vorbărie multă e să-
răcia omului”. N-ar trebui să oprim discuţia? Şi să ne
vedem de treabă?
NĂZARE: Noi oricum ne vedem de treabă.
Dar, uite că există ceva în noi care nu ne lasă... Şi ne
chinuie...
ORATORUL: Eu asta doream să vă explic. Da’
vedeţi! Nu mă lăsaţi să-mi duc vorba până la capăt.
NĂZARE: Acest capăt, cu două sensuri, sfârşit
şi început, presupune că are un parcurs. De ce să gră-
bim capătul, dacă parcursul nu ne lămureşte? Şi când
pun această întrebare, îmi amintesc de vorba „Ziua
bună se cunoaşte de dimineaţă”, adică de la început.
BOBI: Scuzaţi că intervin! Ce mai atâta tu-
ra-vura! Capăt, fie început, fie sfârşit, înseamnă limită
sau extremele unui timp.
NĂZARE: Mulţumesc pentru intervenţie! Dar
mă întorc la întrebarea ce n-am pus-o Oratorului, fi-
ind întrerupt de predecesorul. Se mai schimbă ziua în
parcursul ei?
ORATORUL: Orice schimbare s-ar produce,
fiecare trăieşte prin capacitatea înţelegerii: pe sine şi
pe celălalt. Suntem într-un joc de atingere a aproape-
lui său. Care poate fi propria persoană sau persoana
celuilalt. Cu asta am încheiat discuţia pe ziua de as-
tăzi! Vă invit să meditaţi pe tema dublei percepţii şi
să-mi spuneţi la ce rezultat aţi ajuns. La bună vedere!
Când grupul începu să se risipească, se mai auzi
o voce. Era a tânărului necunoscut ce nu a reuşit să se
remarce în conversaţie.
SCENA 2
TÂNĂRUL (către Orator): Tu ne dai sfaturi şi
ne îndrumi. Da’ tu cum eşti? Cu cine te afli într-un
ambient reciproc de înţelegere? Să nu spui că eşti cu
vecinii de bloc. Nu te cred. Mereu îi inunzi.
NĂZARE: Eh, tinere, tinere! Vezi cum vor-
beşti. Oratorul e un om respectabil. Nu un necunos-
cut. Fii atent şi nu-l jigni!
ORATORUL: Nu-i nicio jignire! Eu o iau ca
pe o secvenţă auditivă din coloana sonoră a unui film
ce a rulat la acest cinematograf.
TÂNĂRA (către Tânăr):Uite unde m-ai adus,
iubire! Se putea şi altfel!
Deodată lumina se stinse în sală şi un întune-
ric de smoală invadase încăperea. Grupul de persoane se
văzu prins între lumina venită necondiţionat de afară
prin uşa întredeschisă şi lumina de pe ecran, imprecisă
şi informă. Pe ecran, petele de lumină alternau cu pete-
le de întuneric într-o imagine de căutare a unei figuri
concrete pentru evadarea din impas. Ieşind din sală şi
respirând aerul proaspăt de afară, Năzare se-ntâlni cu
Groşan, trecând grăbit prin zonă.
SCENA 3
GROŞAN: Salutare amice şi la mai mare! Îţi
datorez o vorbă... De la capăt, mereu de la capăt! Miş-
care şi numai mişcare! Acesta e misterul! (Adresându-se
la repezeală, se grăbi să dispară.)
MĂRIUCA (vorbind la telefonul mobil): Prin
cărăuşia lor de înţelesuri, citatele desprinse din textul
Oratorului pot servi la imaginea lumii întreţinută din
contradicţii. Da, din contradicţii! Zic-bine. Aşa spune
şi Şefu! (Şi iuţi mersul spre a-l ajunge din urmă pe Gro-
şan şi a-l prinde de mână.)
Acelaşi efort îl făcu şi Năzare, intrând în accele-
raţie de mers ca să-i ajungă pe cei doi şi să continue con-
versaţia. Dar se opri în faţa unei case cu aspect deplora-
bil unde un bărbat şi o femeie îşi ajutau graţios plozii la
coborârea scărilor, chiar dacă, e de presupus, îi creşteau
în lipsuri materiale. Era un fel de a conferi mizeriei aura
de solemnitate. În timp ce alături, pe scara rulantă dată
recent în folosinţă, spre a schimba din înfăţişarea casei,
urca mut de supărare Oratorul.
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
116 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
Răni vechi, răni noi*
PERSONAJE1
COSMINA
DIANA (MAMA COSMINEI)
TEODORA
SOFIA
DNA OTILIA
Acțiunea are loc în România zilelor noastre, într-un oare-
care municipiu. Cosmina, Teodora și Sofia au între 16 și
17 ani. Diana are 37 de ani, iar dna Otilia
are 33 de ani.
SCENA I
Camera Cosminei, obișnuită pentru o fată bogată: un pat
dublu luxos, dulap generos, pantofi expuși, birou care e
mai mult folosit ca o măsuță de înfrumusețare, canapea,
masă de cafea, cărți de psihologie...
COSMINA stă în pat și se uită pe telefon.
DIANA intră brusc:
AUDIO: „Unii oameni răniți rănesc alți oameni.
Diferența dintre ei și ceilalți este că...”
COSMINA, exasperată: Ce legătură am cu deci-
ziile tale, mama? Ce îmi faci tu nu e corect!
DIANA, dându-și ochii peste cap: Vroiam să îți
spun frumos și tu uite ce faci. Vom mai sta în acest oraș
câțiva ani. Știi foarte bine că pe el nu l-a interesat să obți-
nă custodia ta. Nu ai de ales. Crezi că mie nu mi-ar place
să mă întorc la viața din trecut?
COSMINA, lasă telefonul din mână și se ridică
din pat: Când tata îți finanța toate viciile? Daaa, te cred.
Dar tot nu împart nimic din alocația mea! Presupun că
deja ai luat în vizor vreun tip bogat din zonă. Nu-ți place
să stai degeaba. Sau să ai grijă de mine.
DIANA, apropiindu-se Cosmina: Nu fii așa. Știi
că eu te iubesc. De aceea sunt datoare să îți spun că cred
că ai pus vreo trei kilograme pe tine. Iar mânânci prea
*
Premiul Matei Vișniec (Locul I) în cadrul Concursu-
lui Internațional de Dramaturgie „Matei Vișniec”, Ediția
a VI-a, Suceava, 2023.
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
Irina-Elena MOLOCE-SBERA
M
A T R U
mult, te-am văzut. Brandul tău ești tu. Secretul e să știi
să-ți vinzi marfa. Cel mai mare noroc al unei femei este-
COSMINA, se întoarce cu spatele la Diana: ..să
trăiască în bogăție fără să muncească, bla bla. Și uite cum
s-a terminat pentru tine. Încă nu ai încetat cu fotografiile
pe care le postezi fără voia mea, doar ca să primești co-
E
mentarii că părem surori. Ce mai vrei de la mine?
DIANA: Dacă tot întrebi... Zilele trecute am dat
T H
peste o femeie la restaurant. Să o vezi, a fost așa de neplă-
cută. Nici măcăr nu era frumoasă, că așa mai înțelegeam
de ce are aere. Vai, că locul meu era rezervat de ea, ea e
un client vechi și ar trebui să aibe prioritate în fața mea.
De parcă eu sunt o neica nimeni aicea. M-am enervat,
logic. Am început să ne certăm. Până la urmă am zis că
nu se merită și am plecat. Oare să mă mai întorc înapoi?
COSMINA, sarcastică: Măcar acum nu mă mai
pui să îți rezolv problemele în relații pentru că îți lipsea
maturitatea emoțională necesară. Sau preferai să avem o
relație de prietenie...
DIANA, autoritară: Eu ce te întreb și tu ce îmi
răspunzi... Mereu ți-a plăcut mai mult de taică-tu. Deși
eu am făcut atâtea sacrificii pentru tine. Iar el ne-a dat
afară. Ai văzut că îl interesează doar băieții lui pentru că
s-au băgat în afacere. (văzând că fiica ei se întristează)
Dar lasă, nu e nimic ce nu poate fi rezolvat. Hai în su-
fragerie, să ne mai facem o programare la salon și să ne
uităm la un sezon de Love Island.
COSMINA: Bine, dar data viitoare să mă lași să
aleg eu. Am auzit că pe Netflix este un documentar cu
un psiholog-
DIANA: Ți-am mai zis, când mă uit la ceva,
vreau să mă relaxez, nu să mă simt ca la școală. Cu ce te
ajută să te chinui cu subiecte plictisitoare?
SCENA II
Din spate se aud o voce de femeie și una de bărbat certân-
du-se.
TEODORA intră în camera ei, se așează la birou și începe
să scrie furios în jurnal:
TEODORA, încruntată: Cum îmi reproșează
mama mie că nu sunt deschisă cu ea? După tot ce a făcut
 BUCOVINA LITERARĂ 117
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
ca să ne distrugă familia, după ce s-a decis să plece de
tot? Dar cea mai rea parte este alta. Sunt sigură că nici
măcar nu și-a dat seama cât ne-a rănit pe mine și pe tata.
Nici măcar nu știe câtă nevoie am avut de ea. (își ridică
privirea la public) Și încă am... Dacă zic și eu ceva, ține
neapărat să îmi reamintească că am mult mai mult decât
a avut ea la vârsta mea. Adevărat, dar eu nu aș cere ceva
imposibil. Este prea mare așteptarea ca mama mea să mă
ajute să-mi navighez emoțiile? Doar când ea nu și le-a
înțeles pe ale ei presupun. (se ridică și începe să meargă
fără nicio direcție) Probabil și eu am uitat să mai comunic
ce simt. Poate că m-am prefăcut și eu că nu mă doare
nimic, ca un animal sălbatic, care nu vrea să-și expună
vulnerabilitatea prădătorilor. În casa asta nu mai am loc
nici măcar să gândesc. Of! Aș vrea doar să mă înțeleagă
și pe mine cineva, fără să fie nevoie să îmi explic senti-
mentele în detaliu de mai multe ori, pentru că persoana
din fața mea e prea absorbită de propria percepție a lumii
și a vieții și... Se va termina weekendul și voi scăpa de
atmosfera asta de acasă. Mă întâlnesc cu Sofia, dar va
trebui să stau iarăși cu Cosmina. Copil de bani gata care
n-are nimic bun în cap. Peste tot doar oameni și lucruri
de care vreau să scap.
SCENA III
Sala de clasă.
COSMINA, venită cu o poșetă,
și TEODORA se așează în aceeași bancă.
COSMINA, zâmbitoare: Ce mai faci, dragă?
TEODORA, absentă: Bine, cred. Văd că geanta
asta nu ți-a prins bine.
COSMINA, râde: O, haide, ce știi tu despre
M
modă și culori. Te pricepi mai bine la converși, tricouri
largi și pantaloni cargo. Apreciez complimentul. Ce mai
A T R U
face mama ta, a plecat?
TEODORA: Încă nu. Dar după ce se finalizează
divorțul va pleca în celălalt capăt al țării. Uneori mi-aș
dori să fi avut o mamă ca a ta, care să stea.
COSMINA, cu gesture ample: Crede-mă, nu e
chiar așa. Trebuie să fac mereu ce spune ea, să mențin
regimul impus de ea, să mă uit la ce se uită ea, să îi ascult
toate problemele și să i le și rezolv dacă se poate. Noroc
E
cu alocația de la tata, altfel nu aș avea nici un pic de con-
T H
trol asupra vieții... (tace brusc)
TEODORA, stânjenită: Păi...... tații sunt impor-
tanți. (oftează) Și mamele.
COSMINA: Nu, eu... am spus prea mult. Adi-
că, noi suntem doar colege de bancă. Cu situații diferite,
vieți diferite... Două fete care nu au nimic în comun.
TEODORA: Uite, eu doar...
COSMINA, grăbită să schimbe subiectul: Ce mai
face fata aia cu care tot stai? Sofia? Singura ta prietenă?
Mă vorbiți pe la spate? (își dă părul de pe umeri) Nu că
nu aveți despre ce vorbi...
TEODORA, ofensată: Ce? Nu! Nu o băga pe So-
fia în ce avem noi aici.
COSMINA: Ce avem? Tu prietena celei mai po-
pulare fete din liceu. Odată erai cea mai deșteaptă fată
din clasă dar de când cu problemele tale familiale....
TEODORA, indignată: De ce ți-am spus vreoda-
tă ceva despre mine?
COSMINA, jubilantă: Pentru că pot mirosi un
secret de la un kilometru? Hmm, să continui? Nimeni
nu se atinge de tine pentru că știu că ești cu mine. Dato-
rită mie ești invitată la orice petrecere și tu alegi să nu vii!
TEODORA: Nu e scena mea. Știi că urăsc fumul
de țigară și mirosul alcoolului. Și nu vreau să fiu în preaj-
ma unora care nu știu ce fac.
COSMINA, iscoditoare: Poate ți-e frică ce vei face
când te îmbeți? Sau poate ce vei mărturisi?
TEODORA, nervoasă: Metoda mea preferată de
evadare e o carte. Punct. (se ridică în picioare) Știi ceva?
Mă duc să stau în compania unui om plăcut. (mai mult
pentru ea) Oricum, substanțe interzise și oameni dubioși
nu ar fi metoda mea de autodistrugere....
TEODORA iese de pe scenă.
COSMINA, veșnic zâmbitoare: Du-te, du-te. Tot
ce ziceam e că dacă nu ești cea mai inteligentă acum,
trebuie să te reinventezi!
SCENA IV
Câteva ore mai târziu, pe o bancă în curtea liceului.
TEODORA intră în scenă. Se întâlnește cu SOFIA,
care o aștepta.
SOFIA, nerăbdătoare: Salut! Ce mai faci? Totul
e bine? Ce ore ai avut azi? Nu am mai vorbit de două
săptămâni! Ai auzit că vor să ne închidă clubul de lectură
de la anul?
TEODORA: Stai, ia-mă încet. Vor să închidă
clubul?
SOFIA, mâhnită: Nu s-au înscris destui membri.
Păcat. Adică noi putem tot timpul să vorbim despre cărți,
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
118 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
nu e asta problema, dar alții... (observă că TEODORA are
o privire pierdută, abia o ascultă, așa că își pune o mână pe
umărul ei) Hei, chiar ești în regulă? Pari absentă... Poate
ești obosită? Ai avut o zi grea azi?
TEODORA, surprinsă: Hmm? Eu? Nuu... Doar
nu am chef să vorbesc. Nu am ce să îți zic nou. Am tot
discutat despre mine în ultimul timp, m-am săturat. Nu
merită. Prefer să te ascult pe tine.
SOFIA, nu prea convinsă: Ok, atunci... Ți-am zis
că particip la un concurs de jurnalism? Participăm în
echipe, și trebuie să alegem un subiect din cele propu-
se. Acum ne decidem dacă facem un videoclip, sau ne
înregistrăm și punem pe fundal imagini relevante, sau
scriem un articol adevărat... Îți dai seama? Mi-e frică să
nu selectez informații din surse nesigure, sau să nu am
destule surse... Unii dintre jurați sunt jurnaliști cunos-
cuți. (se întoarce către TEODORA și dă energic din mâini)
Cine câștigă premiul întâi îi va întâlni! Aș putea să le pun
multe multe întrebări... (se oprește și își stăvilește entuzias-
mul) Adică... și dacă nu câștigăm nimic tot e o experiență
valoroasă. (se sprijină de spătarul băncii și își ridică privi-
rea) Dar tot ar fi mai fain să pun întrebări.
TEODORA, schițând un zâmbet: Sunt sigură că
vei reuși. Mereu muncești până numai poți, orice faci e
cel mai bun lucru posibil. Dar te stresezi prea mult. Câte
ore ai dormit azi-noapte?
SOFIA, râzând vinovat: Cine, eu? Poate cinci....
sau patru ore jumate’. Cred.
TEODORA, încercând să pară supărată: Sofia!
Ai dormit o dată săptămâna asta opt ore? Trebuie să ai
grijă de tine! Ce ai face dacă nu aș fi eu aici?
SOFIA: Știu, știu. și chiar încerc, dar uneori nu
reușesc. Am atâtea lucruri de făcut și de învățat, uneori
somnul pălește în comparație. Lasă-mă pe mine. Tu cum
te mai descurci cu colega ta de bancă, fata aia brune-
tă, Cosmina? Apropo.... aparent, cineva din clasă de la
mine a auzit-o că vomita în baie. De mai multe ori. În
zile separate. S-ar putea să aibă bulimie... Îmi pare rău
de ea. (TEODORA pufnește, enervată) Sunt conștientă
că nu e o persoană bună, dar totuși. E așa de bogată dar
tot suferă.
TEODORA: Chiar nu merită mila ta. E o igno-
rantă care are nu a fost refuzată în viața ei. Habar n-are ce
e grija banilor. Își urăște mama, deși, cu toate defectele ei,
a RĂMAS să se îngrijească de ea. Plus că o văd devenind
o copie a ei. Ce să zic, are și ea o problemă! Uite câte am
eu, plus că dimineață m-am ars pe mână din greșeală....
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
SOFIA, îngrozită, o apucă de braț: Teodora! De ce
nu mi-ai spus nimic? Lasă-mă să văd...te-ai dat cu o ceva?
TEODORA, se ridică: Nu contează. (încearcă să
pară veselă) Nu-ți face griji. Mă descurc singură.
TEODORA iese din scenă.
SOFIA, îngrijorată, se ridică și se îndreaptă spre
ieșire: Teodora! Teodora, stai puțin! Vin la tine mâine
să-ți înapoiez cartea pe care mi-ai împrumutat-o, să știi!
Mai vorbim despre asta!
SCENA V
A doua zi. Aceeași sală de clasă.
TEODORA este așezată în bancă,
COSMINA intră în scenă cu încrederea caracteristică.
COSMINA, nonșalant: Văd că mureai de nerăb-
dare să ajungi azi la școală.
TEODORA, cu un zâmbet afectat: Spre deosebire
de tine, nu vreau ca apogeul vieții mele să fie atins în
liceu.
COSMINA, așezându-se: Ha! Tot ce fac e să-mi
trăiesc viața. Ar fi păcat de o fată ca mine, dacă aș sta tot
timpul închisă în casă...
TEODORA: Cultivându-ți intelectul? Mărin-
du-ți orizonturile?
COSMINA: Nu, fugind de viața mea.
TEODORA, se ridică și accentuează fiecare cu-
vânt: Ce vrei să insinuezi? Tu. Nu. Știi. Nimic. Despre.
Mine.
COSMINA, mulțumită: Singurul motiv pentru
care îți acord atenție e exact ăsta. Reacțiile tale la orice
provocare sunt delicioase. Mă întreb ce vrea fata aceea
de tine?
M
TEODORA, mânioasă, se apropie de COSMINA:
Oprește-te sau te fac eu să regreți.
A T R U
COSMINA, își încrucișează brațele: Tremur de
frică. Fata care vede soarele odată la două luni mă-
TEODORA: Cel puțin nu sunt cea care se duce
și varsă în fiecare zi prin băile școlii.
COSMINA se ridică furioasă dar își pierde echili-
brul și se sprijină de colțul băncii.
TEODORA, satisfăcută: Te dai mare și tare dar
abia te poți ține pe picioare.
E
COSMINA, iritată: Eu nu voi leșina! Nu toată
T H
lumea e atât de lipsită de puteri ca tine. (se așează înapoi
pe scaun și revine brusc la atitudinea degajată, obișnuită)
Dacă știi ce e bine pentru tine, îți vei ține minciunile. Un
 BUCOVINA LITERARĂ 119
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
singur cuvânt dacă aud, sunt pregătită să joc rolul vieții
mele. Mă voi plânge că m-ai hărțuit. Poate chiar o încurc
M și pe Sofia, dacă îmi stai în cale.
TEODORA, amenințătoare: Nu te-ai atinge de
E A T R U
ea. Nu poți.... face așa ceva. N-ai îndrăzni.
COSMINA: Vrei să încerci? Parcă te și văd, în-
cercând să te scoți. Dacă ai fi disperată, poate chiar ai
spune că eu ți-am dat gânduri suicidale. Ceva demn de
o minte slabă, lipsită de creativitate ca a ta. Ce minciună
frumoasă! Nu te-ar crede nimeni.
TEODORA, își strânge pumnii: Nimeni nu se
poate contrazice cu un prost fără să se coboare la nivelul
lui. (se întoarce către public, inspiră adânc) Sau în cazul
T H
meu, o proastă. (fuge din scenă).
COSMINA, dezorientată: Eu dețin controlul, nu
altcineva! Controlul...
SCENA VI
TEODORA, SOFIA
Camera Teodorei.
TEODORA intră grăbită. Plânge. Vede niște documente și
o plasă de plastic pe birou. Trântește ghiozdanul pe undeva
și se ghemuie lângă birou.
TEODORA, deznădăjduită: „Dacă ea nu s-ar fi
născut”, auzi... Ce rost mai are? N-am excelat niciodată
la viață, prieteni, familie, note, dar să fiu făcută vinovată
de divorțul părinților mei de către propria mea mamă e
ceva ce n-am mai auzit, ceva ce n-am mai simțit nicioda-
tă. Ce rost mai are? Ori am eu o problemă, ori atrag doar
necazuri asupra cui reușesc să fac să-i pese de mine. Una
e să șteargă pe jos cu mine, alta e să o bage pe Sofia în
ceva cu care nu are nicio legătură. În afara faptului că îi
pasă de mine...Vreau să scap de toți și toate... Ce rost mai
are? Când nu pot controla nimic, nici acasă, nici la școa-
lă. Urmează să mă mut pentru a nu știu câta oară. Măcar
dacă aș știi unde... Până și Cosmina și-a dat seama. Viața
mea a fost un mare semn al întrebării. Ce rost mai are?
Aș vrea să nu mai simt nimic pentru că mă sfâșie. Aș vrea
să uit. Aș vrea să scap. (se ridică în picioare, vede punga și
se oprește) Aș vrea să.... mă ascund.
TEODORA ia punga fără să se gândească și și-o
pune pe cap.
În acel moment, SOFIA intră în scenă cu o carte în
mână, nebănuitoare.
SOFIA, vioaie: Ușa de la intrare era deschisă, ar
trebui să aveți mai multă grijă, dacă era altcineva nu știu-
O vede pe TEODORA, fuge la ea și îi smulge pun-
ga. Aruncă cartea din mână. Tu ce crezi că faci, Teodora?!
(mâinile îi tremură, dar o scutură din umeri) Mă auzi?
TEODORA, palidă și bulversată: Hmm? (reali-
zând) Sofia... Eu...eu...
SOFIA, luptă cu lacrimile și o îmbrățișează: Teo-
dora, of, Teodora. Poți respira?
TEODORA: Da, da. Sunt-
SOFIA, își pune mâinile în șolduri: Bine, da, am
mai auzit asta azi. Ce a fost în capul tău?! Nu știi că te pu-
teai asfixia, Doamne ferește! Dacă nu veneam eu acum
aici....nici nu vreau să mă gândesc la așa ceva! Teodora,
trebuie să îmi spui totul. Eu am așteptat mereu să îmi
spui totul pe timpul tău și uite unde am ajuns. Doamne,
nu îmi vine să cred că nu am observat în ce stare ești...
TEODORA, încurcată: Nu e vina ta. Eu...nu
m-am gândit deloc când....când am făcut asta. Nu cre-
deam că... în fine. Nu mai ești un înger acum, ai preluat
tactica polițist bun-polițist rău ca să mă faci să mărturi-
sesc? Pe zi ce trece devii un jurnalist tot mai bun.
SOFIA, se așează jos neobișnuit de serioasă: Teodo-
ra...... știu că sarcasmul e metoda ta de a face față oricărei
traume, dar totuși. Am ajuns aici pentru că deviezi orice
întrebare despre tine la cealaltă persoană. Ascult. (face
semn TEODOREI să stea cu ea)
TEODORA, apropiindu-se: Cu siguranță polițis-
tul rău atunci.
SOFIA: Teodora, nu te prosti.
TEODORA: Ok, ok. Eu, când veneam acasă.....
Tata s-a dus să vadă o casă și mama era afară și vorbea
la telefon și....(își ridică vocea) Mama mea, propria mea
mamă a spus că....că dacă nu m-aș fi născut, poate unele
lucruri ar fi fost mai ușoare. Deși diferențele dintre ea și
tata există, poate un copil mai puțin dificil le-ar fi ame-
liorat, nu amplificat! Credea că nu o aud, dar....dar.....
SOFIA, se încruntă: Suspectul numărul 1. Serios,
ea greșește amarnic. În situația asta nu ești vinovată cu
nimic. N-are niciun drept să te supere cu așa ceva. Chiar
și dacă nu ai fi auzit.... cum se poate gândi așa ceva?
TEODORA, zâmbește: Rămânem la investigație?
SOFIA, timidă: M-am gândit că dacă o luăm așa,
ne va fi mai ușor. Decât să stăm și să ne plângem pe aici
(arată spre dreapta, apoi spre stânga).... deși dacă vrei eu
sunt dispusă...
TEODORA: Nu, nici nu te gândi. Cred că e mai
bine așa. (oftează ușurată) Trebuie să continui, nu?
SOFIA, dă din cap: Ar fi ideal.
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
120 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
TEODORA: Știi că de-a lungul vieții mele, ne-
am mutat de multe ori. Și am stat puțin într-un singur
loc. N-am avut niciodată un prieten adevărat. Acum,
dacă mama pleacă și rămân cu tata, trebuie să ne mutăm
într-o casă mai mică. S-ar putea să fie nevoie să ne mu-
tăm chiar și în alt oraș! Nu mai pot face asta încă o dată.
Eu nu vreau....să rămân fără tine.
SOFIA, o îmbrățișează: Tu ești foarte importantă
pentru mine, Teodora. Îmi pare rău că ești blocată în si-
tuația asta și nu poți schimba mare lucru.
TEODORA: Apoi Cosmina-
SOFIA, își dă ochii peste cap: Nu se putea să nu
facă și ea ceva.
TEODORA: Mda, nu știu cum am ajuns în
punctul ăla, dar ea m-a enervat și eu pe ea. Am început
să ne certăm și ea aproape a leșinat, am făcut greșeala să
îi spun că îi știu secretul și m-a amenințat...
SOFIA: Cu ce?
TEODORA: Că va crea minciuni despre mine.
Dar cel mai grav e că m-a amenințat....cu tine. Of. Îmi
doresc să nu o fi cunoscut niciodată. Sau să îi fi spus ceva.
SOFIA: Atunci te-ai simțit singură. Mi-ai mărtu-
risit că înainte de mine nu ai avut pe nimeni căruia să îi
vorbești în afară de....tatăl tău?
TEODORA: În ultimul timp, nu prea am mai....
Nici el, nici eu nu mai suntem ca înainte.
SOFIA: Bine, înțeleg, dar totuși nu ai mai avut
nicio ocazie să vorbești cu el? Să îi ceri un sfat? Sau ajuto-
rul? Deși nu prea e stilul tău...
TEODORA: E adevărat. Tata e ocupat și măci-
nat cu divorțul iar mama se preocupă cu căutatul unui
oraș cel mai departe posibil de noi. Ei se prefac, fără să
vrea, că nu exist. Și atunci am început și eu să vreau să nu
mai exist. Dar nu am crezut niciodată că....că gândurile
astea ar duce la....
SOFIA, o strânge mai tare: Te rog să nu te mai
gândești la asta. Eu sunt aici. Și îmi pasă. Și dacă ai păți
ceva.... nici nu am cuvinte. Eu vreau să te ajut, dar tre-
buie și tu să vrei și să te deschizi, ca să pot înțelege cu ce
te lupți.
TEODORA, fericită: Mul-mulțumesc. Eu nu
voi mai face asta, promit. (se îndepărtează puțin de So-
fia) Doar m-am lăsat influențată de tot ceea ce mi s-a
întâmplat.
SOFIA: Ok, în primul rând trebuie să scapi de
durerea fizică. Am adus o cremă aici pentru arsura ta,
poftim. Mereu îmi amintești să am grijă de mine, dar
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
nici tu nu stai mai bine la capitolul ăsta. Apropo, nu uita
să îi spui tatălui tău de tot incidentul ăsta. (TEODORA
nu e de acord) Nu te uita așa la mine, merită să știe. Da,
nu îi va pica bine, dar... Cât despre Cosmina, vei scăpa
de ea, îți garantez. Te voi ajuta eu. La anul te poți transfe-
ra la celălalt liceu din oraș. Știi că și acolo au profilul tău.
Cred că dacă insiști, tatăl tău va face tot posibilul să nu
vă mutați.
TEODORA, în stare de panică: Nu știu dacă am
note suficient de mari, plus ca dacă dau de alți copii de
bani gata care chinuie oameni. Dacă intru și mă iau la
ochi că nu sunt ca ei. Dacă nu voi face față eu ritmului
de învățare, dacă-
SOFIA: Dacă, dacă, dacă. Totul va fi bine. Te vei
adapta. Partea grea acum începe. Uite, trebuie să îți pro-
pun ceva, și știu că e complicat, dar trebuie.
TEODORA, alarmată: Sofia?
SOFIA: Vei merge la doamna psiholog. Am auzit
că e drăguță. Și competentă. Te va ajuta să te înțelegi și să
mergi mai departe. Bineînțeles, nu pot face nimic despre
mama ta. Dar despre Cosmina.... Împreună vom face o
sesizare asupra ei. Ea te-a hărțuit, Teodora. Poate nici tu
nu ai fost fără greșeală, dar ea te-a făcut așa. A scos ce era
mai rău din tine. Școala nu ar trebui să fie un câmp de
luptă. Te duci acolo să înveți, nu să...
TEODORA: Să fac o sesizare?? Mă va mânca de
vii. Și cum voi demonstra....
SOFIA: Putem încerca una anonimă întâi. Teo-
dora, știi mai bine decât oricine că fata asta a mai avut
probleme cu nota la purtare. Întrebarea e cine nu te-ar
crede? Fata liniștită care preferă să citească mai mult de-
cât să vorbească acuză o fată scăpată de sub control, că-
reia îi pasă de orice în afară de educație că a hărțuit-o.
M
Mi se pare un caz închis. Știi de ce are rost? Pentru că
așa nu va mai face altcuiva la fel, în viitor. Cosmina are
A T R U
foarte multă nevoie de ajutor și noi o vom trezi la reali-
tate. Într-o zi îți va mulțumi. Ai văzut cum își distruge
sănătatea...
TEODORA: Imaginea ei care își calcă pe mân-
drie și vine să îmi mulțumească e destul de amuzantă,
trebuie să recunosc. (SOFIA îi trage o privire nemulțumi-
tă). Ok, ok. Și care ar fi rezultatele sesizării noastre?
SOFIA: Poate ar muta-o în altă clasă? O vacanță
E
forțată? Nu te îngrijora, nici o instituție de învățământ
T H
nu ia hărțuirile atât de în serios încât să o exmatriculeze.
Deci, te bagi?
TEODORA: Doar dacă vii cu mine.
 BUCOVINA LITERARĂ 121
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
SOFIA: Se mai pune problema? Singura mea
condiție e să mergi la cabinet de câte ori e nevoie.
M TEODORA: Stai liniștită, nu sunt deloc opusă
ideii. Când îmi voi permite eu psiholog dacă nu am par-
E A T R U
te gratuit în timpul școlii?
SCENA VII
Câteva săptămâni mai târziu. Cabinetul de psihologie.
TEODORA stă pe canapea, vizavi de DNA OTILIA,
care s-a așezat pe scaunul ei.
DNA OTILIA, cu o voce caldă: Din ceea ce mi-ai
povestit în întâlnirile noastre de până acum, pot trage
T H
mai multe concluzii. Crezi că nu meriți să ți se întâmple
ceva bun, și te sabotezi singură. Te consideri o povară
pentru cei din jur. Fie financiar pentru tatăl tău sau emo-
țional pentru prietena ta. Ceea ce mama ta a spus des-
pre tine este foarte greșit. Ea a ales să te aducă pe lume.
Nu este responsabilitatea ta să joci rolul copilului perfect
pentru ea. Tu trebuie să fii tu însăți. Altfel cum vei des-
coperi cine ești? Adolescența este o vârstă foarte delicată,
în care nici tu nu te mai recunoști uneori. Probabil că ai
auzit adulții plângându-se că acum îți este ușor. Dar ei
au trecut deja prin această perioadă, într-o lume care nu
mai există pentru tine. Rolul nostru ar fi să vă ascultăm,
înțelegem și să vă dăm sfaturi, fără să transformăm orice
scânteie de discuție sinceră în olimpiada greutăților. În-
tr-adevăr voi aveți nevoie de disciplină și responsabilitate,
dar asocierea acestora cu atitudini sau experiențe negati-
ve nu poate avea niciun rezultat benefic. Crede-mă, să fii
organizat e super, dar tendința voastră naturală de a vă
opune adulților va câștiga în fața unor abilități impor-
tante dar băgate pe gât.
TEODORA, relaxată: Da, chiar așa. Înțeleg
acum. Eu chiar vreau să fiu mai bine. Am vrut de ceva
timp, dar nu știam de unde să încep...
DNA OTILIA: Am văzut. Cu doar câteva ședin-
țe ai început să faci progrese extraordinare. (TEODORA
se mișcă în locul ei) Vrei să întrebi ceva?
TEODORA, fâstâcindu-se: Da, doamna Otilia.
Eu... cum să zic... a început să vină și..
DNA OTILIA: După ce s-a întors, Cosmina a
început să vină la mine. Mă bucur să o ajut, dar îmi pare
rău că a jucat un rol în a te aduce la starea la care ai fost...
Dacă te gândești că vă veți întâlni, află că e imposibil.
Sunteți programate în zile diferite.
TEODORA: Mă bucur să aud asta...cred. Ce
mi-a făcut ea a fost foarte rău. Dar nici eu nu m-am
comportat cel mai corect. Poate dacă aveam mai multă
empatie sau eram un om mai bun, ca Sofia, și înțelegeam
că suferă, aș fi putut....să o ajut?
DNA OTILIA, înțelegătore: Nu trebuie să te chi-
nui acum să înțelegi totul. Încă macini ce ai trăit. Timpul
e un aliat extraordinar. Adunând experiență de viață, dar
și distanțându-te de situație, vei putea avea un punct de
vedere mai obiectiv. Până atunci.... Nu-ți pune prietena
pe un piedestal. Și ea e om, va face greșeli, se va ocupa de
viața ei, dar asta nu înseamnă că veți pierde legătura pe
care o aveți acum.
TEODORA, ascunzându-și privirea: Ah, nu mi-
am dat seama. Nu prea știu să mă comport în prietenii.
Eu doar mă bucur foarte mult că ea există. Ea e moti-
vul pentru care sunt aici și mi-am refăcut relația cu tatăl
meu. Ce am făcut eu pentru ea care să se poată măsura la
asemenea fapte? Nici nu mai iau în considerare că mi-a
salvat viața, adică....
DNA OTILIA: Ceea ce trebuie tu să faci e să în-
veți să ai încredere în oameni, în afară de tatăl tău, Sofia
sau eu. Știu că experiențele pe care le-ai avut până acum
și instictul tău de autoconservare te imploră să nu o faci,
dar trebuie. Pentru binele tău. Pentru fericirea ta. Uneori
vei avea mai multe probleme decât dacă ai fi singură, dar
când nu mai poți tu duce ceva, există oameni care te pot
ajuta. Găsește-ți tribul și nu-l ține departe când ți-e greu.
Nu e o rușine să ceri ajutor pentru că nimeni nu e mai
puternic singur. Asta e tema ta de gândire. (TEODORA
și DNA OTILIA se ridică) Tu, Teodora, tu ai valoare. De
aceea nu ești o povară. Meriți să ai oameni cărora le pasă
de tine. (își deschide brațele) Îmbrățișare de grup?
TEODORA, acceptă fără să ezite: Daaa!
DNA OTILIA: Știi, să ceri îmbrățișări e la fel ca
și cerutul ajutorului. Nimic de care să-ți fie rușine. (se
uită la TEODORA și o lasă să se desprindă) Ceva ce tre-
buie să îmbunătățești, tu copil flămând după afecțiune.
TEODORA, dându-și ochii peste cap: Da, da, așa
voi face.
DNA OTILIA: Ei, parcă sună altfel. Ține-o tot
așa, Teodora! Mai ții minte ce ți-am spus prima dată?
TEODORA: Unii oameni răniți rănesc oameni.
Diferența dintre ei și ceilalți este că primii se răzbună pe
cei din jur, în timp ce ultimii se răzbună pe ei înșiși...
SFÂRȘIT
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
122 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
Pagini de jurnal (IV)
LA POÉSIE BRABANÇONNE
Am mai spus că belgienii nu pot lucra fără mu-
zică, radioul e prima „unealtă” care trebuie scoasă din
camion, „muzica înainte de toate” pare să fie dictonul
acestor mari visători francofoni, deoarece muzica, ase-
menea focului e încă „un dar făcut muritorilor”, ea ne
însoțește pretutindeni, la nunți, botezuri și înmormân-
tări, când suntem triști sau bucuroși, doar că joi și vineri
am făcut echipă cu sicilianul Salvatore și românul Ioan,
noi nu avem radio și suplinim absența muzicii cu vorbe,
și e atât de firesc să porți un dialog cu colegii tăi, am în-
ceput o altă platformă la Manage, e casa unde am făcut
acoperișul cu câteva luni în urmă, și azi dimineață era pe
cer o seceră galbenă într-o parte, iar în cealaltă parte un
soare orbit de ceață, ajungem și descărcăm materialele,
punem izolant și carton bitumat, sunt vreo cinci cupole
din plastic (luminator) și avem grijă să nu le spargem,
mai salutăm vreun vecin vorbind pe rând franceza și ro-
mâna, și dacă românii spun vreo poantă o traduc imediat
și pentru Salvatore, nu-i frumos să râzi de unul singur
nici măcar în doi, și Salvatore ne povestește cum a bătut
la ușa unui vecin pentru a-i cere voie să lucreze la un pe-
rete, cică i-a deschis o frumusețe care tocmai ieșise de la
duș cu prosopul înfășurat pe trup, și tot discutând, pro-
sopul s-a desfăcut iar ziua a devenit brusc impecabilă, hi-
hi-hi și ha-ha-ha, că n-ai ce să vezi în afară de „triunghiul
Bermudelor”, acum soarele încinge cartonul bitumat și
fierbem la propriu, e rându’ lui Ioan: „aveam odată unu’
pe șantier care atunci când n-avea chef de lucru își lua
bormașina și ciocanul, se ascundea într-un colț și strân-
gea un pic mânerul mașinii tzzzzztz, apoi lovea într-un
lemn cu ciocanul...”, ha-ha-ha și hi-hi-hi, mă simt dator
să închei triada hegeliană și zic: „o femeie spăla haine
la rău, și cum stătea aplecată a văzut-o unu’ și i-a făcut
repede vaccinul, aia nimic, ăla se cară trist, trece altul și
repetă procedura, aia nimic, vine un asin și face la fel, ea
nici nu se uită și aruncă peste umăr: <tu, ăsta ultimu’, să
vii și mâine>„, și la treaba asta râdem cu toții destul de
sec fiindcă un măgar e superior multora, soarele ne coace
și bem mai multă apă, căldura ne blegește și devenim „fi-
losofi”, acum fiecare vorbește ce vrea în mintea lui, mai
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
Liviu OFILEANU
JURNAL WAL LO N
arunc un ochi prin grădinile vecinilor și văd un nuc sub
a cărui coroană poți adăposti o casă întreagă, doi câini
pitici stau aproape leșinați și ne privesc cu limba scoasă,
cerul e pur și de aici începe poezia brabansonă: un tip
ne face concurență la zgomot și tunde iarba, o femeie cu
părul negru prins în coc își face de lucru întinzând niște
rufe pe sârmă, sârma e sus dar rufele sunt în lighean, fus-
ta ei scurtă face toți banii, o „poezie brabansonă” nu alta,
atmosfera se înviorează instant și bancul meu rămâne va-
labil, ca să ne îngropăm de tot adaug: „bă, voi știți când
îmbătrânește un om? nu când și-a pierdut toți dinți, nu
când are păru’ alb, ci atunci când se uită la o muiere și
știe că se uită degeaba...”, îi traduc și lui Salvatore, acu’
trei perechi de ochi se uită „ca și degeaba” la lighean, că
n-ai cum interveni, e doar un lighean roșu de calitate,
plastic de plastic, da’ și ea știa că asta avea să se petreacă și
a numărat hainele dinainte, șase aplecări și gata, dispare
lent din memoria curentă, se face de masă și îmbucăm
toți ardelenește, chiar și sicilianul mănâncă încet de parcă
nu-i musai, vizavi e „școala de dans”, slabă mișcare, do-
uă-trei persoane intră și ies când și când, un audi rablagit
se oprește și un tip chel întreabă într-o franceză de baltă
dacă avem fier, dăm toți din cap că „nu”, ăștia iau la rând
toate casele în care se lucrează și adună fierul, aici nu e
nimic de fier în afară de răbdarea noastră, casa-i goală la
fel ca înainte, pereții îs tapetați dar cărămida e putredă
și mirosul te face să strănuți, mă uit pe geam cum trece
lumea pe stradă, o femeie târăște după ea doi copii blonzi
împiedicați, un afro-american vorbește la telefon cu căș-
tile în urechi și gesticulează de parcă cel de la capătul fi-
rului ar putea să-l vadă, lume și lume, la ora asta mirosul
de supă și zgomotul tacâmurilor se însoțesc cu imagini:
cum pregăteai masa și îți așteptai soția, deja îi vezi chipul,
un amestec de oboseală și voioșie, Salvatore și Ioan pă-
lăvrăgesc despre cele necesare pentru luni, io caut poesia
și nu-i mai aud, mi-aprind o lulă și ies afară la poartă,
salut o altă vecină mai în vârstă și ea răspunde cu „bon-
jour, monsieur!”, și acest apelativ e natural în Belgique,
nu prima oară când sunt avansat la gradul de „domn”,
ori la noi ți se spune „domnule” doar când ești la vreun
ghișeu cu mâna pe portmoneu, încă o țigară și pauza-i
gata, revenim la „poezia muncii”, iau rulourile în spinare
 BUCOVINA LITERARĂ 123
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
și le urc pe scară sus pe platformă, când ai mâncat ești un
pic mai greu și te miști anevoios până se așază potolu’, e
o liniște aici de-ți vine să te întinzi și să zaci, câinii pitici
s-au volatilizat, noi n-avem încotro și aprindem arzătorul
buteliei, „astăzi nu merg niciunde” am și gândit planul
de retragere, doar că odată ajuns acasă m-am răzgândit:
„de ce să dai uitării un fund miraculos de femeie, înce-
putul însorit al lunii septembrie, o zi fără ploaie și fără
muzică?”...
LE PORTRAIT DE L’ÉCRIVAIN
Plouă cu îndârjire de aseară și am făcut un pic de
planton până pe la două dimineața cu muzică la căști,
și înainte de somn îmi vin tot felul de idei pe care nu
catadicsesc să le notez, le las să fermenteze și ele au să
revină „dacă era ceva de capu’ lor”, în zori îmi beau ca-
feaua, merg la magazinul „Delhaize” prin ploaie și o tai
la atelier, „va fi o duminică ratată” îmi zic și mă uit la
râul „Thine” cum își cară tristețea sa lichidă de la un
sat la altul, pe „Aleea Bicicliștilor” copacii sunt tot mai
golași, oamenii stau ascunși în fricile lor nedivulgate în
timp ce natura o ia de la capăt, mai ales iarba, ea ră-
N
mâne în unele locuri de un verde crud ca și cum vara
n-a trecut, mă plimb prin curte știind că „astăzi nu voi
L O
scrie nimic în jurnal”, oricum am făcut până acum un
maraton incredibil având în vedere „condițiile de visat”,
și totuși mă aplec peste masa din plăci de izolant privind
aiurea prin catalogul cu fișe literare, aici dau peste un
L
amănunt interesant, scriitorul francez Guy de Maupas-
W A
sant (1850-1893) a dus o viață tumultoasă abandonând
meseria de funcționar pentru a se consacra scrisului, și
până aici nu e nimic „interesant”, ai răbdare, în stân-
ga paginii e portretul realizat de Perrin, un individ la
ținută de gală ne privește ca pe niște „suspecți”, are o
față prelungă de convalescent atins de o iremediabilă
A L
melancolie, fruntea se înclină ușor înapoi parcă vrând
să urmeze părul trecut peste creștet, lăsând ochii mari,
căprui și rotunzi să povestească tacit „motivele înstrăi-
nării”, și un nas drept îi desparte cu un rid vertical - „ce-
N
nușa nopților” -, ca mai apoi să se așeze peste o mustață
răsucită care ascunde buza superioară și mai păstrând o
R
palidă nuanță a blondului de altădată, e un portret reu-
șit unde se regăsesc „tonurile cerate” ale secolului XIX,
U
și această față mi se pare un amestec de orgoliu mocnit,
resemnare fantezistă și voluptate stând la pândă, aspecte
J
întâlnite la „marii romantici”, adepți ai evaziunilor și ai
unei lumi fantastice „accesate” adeseori cu ajutorul stu-
pefiantelor, căci a fi „maudit” înseamnă până la urmă
„a fi neînțeles”, precum fumătorii dintotdeauna care se
însingurează cu viciul dătător de „liniște” interioară”, și
cum mă uit de aproape un ceas la acest portret scapără
scânteia: „pe bune, omu’ ăsta are ceva din Eminescu sau
invers...”, și caut pe internet fotografia lui Eminescu, aia
cu părul dat pe spate și cu ochii întunecați în orbitele
adânci uitându-se undeva la stânga, e vorba de „aceeași
față de secol XIX”: fruntea etalată, mustață răsucită și o
„visare cu ochii deschiși” a fiecărui exponent, o naivitate
fundamentală a idealiștilor contravenind portretului de
scriitor contemporan (aerul că toată lumea e la picioa-
rele sale), și mai e de remarcat că ochii lui Eminescu
au „ceva grotesc” spre deosebire de Maupassant, și na-
sul, nasul „Luceafărului” e feminin, ușor concav sau
„obraznic” cum i se mai spune în popor (ne putem oare
hazarda să afirmăm că tocmai din construcția fizică a
unui individ avem „forța creatoare”, sau că din restu-
rile de trăsături ale sexului opus obținem „blândețea”
și „intuiția evenimentelor”?), și cu viața lui Eminescu
în minte citesc fișa lui Maupassant, și acu’ vine „amă-
nuntul interesant”, Maupassant a fost unul dintre acești
„maudits”, conform unui articol apărut în „Le Parisien”
(26 fev. 2016) sifilisul făcea ravagii: „... pendant la seu-
le année 1860, la syphilis avait tué 120.000 personnes
en France.”, în 1887 Maupassant scrie „Le Horla” după
tentativă de suicid, în această povestire naratorul are im-
presia că este urmărit de „un altul” botezat „Horla”, și
subiectul virează ușor în nebunie dacă pentru a scăpa
de el îl închide în casă și o incendiază, dar cum „nici
focul nu mai e ce era odată”, singurul mijloc prin care ar
putea scăpa de obsesie e suicidul, ei, iată că „Le Horla”
are o „bază reală”, Maupassant a încercat să se sinuci-
dă și a fost internat „à la maison de santé du docteur
Blache, à Passy, où il meurt en 1893.”, verdictul a fost
„paralizie generală cauzată de sifilis”, și alt „amănunte
interesant” constă în anul nașterii amândurora, al lui
Maupassant și Eminescu - 1850, și că Eminescu a fost
internat în „sanatoriul doctorului Șuțu, strada Plante-
lor, București”, tot cu diagnosticul „sifilis”, diagnostic
„anulat post-mortem” de unele studii autohtone, se pare
că numai criticul George Călinescu se înșela amarnic
odată cu „medicii de ieri”, chiar și-așa, sifilisul a fost re-
almente „une maladie du siècle” care a secerat mii de
vieți, care nu a ocolit case regale, artiști sau „figuranți
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
124 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
din plebe”, și uite că „nebunia scrisului” a învins toate
bolile lumii în afară de moarte, la asta din urmă numai
„iubirea pură” poate funcționa ca antidot, și de fiecare
dată când deschidem o carte retrăim „viața celuilalt”, iar
„a retrăi” e același lucru cu „a nu muri”, din verdele ier-
bii și „plânsul lui Dumnezeu” ne vom ridica „deasupra
deasuprelor”...
UN HOMME DU LOINTAIN
Când scriu ceva „simt” cum călătoresc departe,
e greu numai până îmi fac „bagajul” și restabilesc „at-
mosfera”: nu mai sunt gelos pe ploaie fiindcă poate iubi
deodată toți oamenii și toate lucrurile, ploaia e bună
chiar dacă nouă ni se pare în exces, țârâitul ploii are ceva
din susurul uscat al flăcărilor din șemineu, ploaia ne pre-
dispune la o „melancolie creatoare” și nu-i nevoie să ieși
din casă pentru a călători unde vrei dumneata, doar stai
locului și ascultă-ți gândurile, imaginează-ți un punct A
(acum-aici) și un punct B (oricând-oriunde) între care te
întinzi ca într-un hamac, îți garantez că dacă încerci asta
în timp ce asculți ploaia te vor asalta niște „gânduri poe-
tice”, așa am scris volumul „Atlantic” călătorind mental
în Portugalia, am strâns „pic cu pic” fiecare viziune și
le-am dat o „formă plauzibilă”, doar stând pe spate între
două puncte imaginare, viu și mort în același timp, „viu”
pentru că îmi simțeam inima bătând, și „mort” atunci
când travaliul punerii în scenă îmi anula simțurile de
parcă aș fi fost o „ființă aerată”, și spirala continuă, sun-
tem iarăși la ploaie, a cernut și astăzi una măruntă ca să
simți că trăiești, da’ eu am avut „program de director”:
m-am făcut vizibil în jurul orei opt și am tăiat căpriori de
fag, stejar și brad plini de cuie într-o cameră, erau „claie
peste grămadă” tot soiul de resturi și am aranjat totul
cum se cuvine, și recuperai vinerea cu intemperii, că „la
umbră” îți mai vine să faci ceva chiar dacă e frig, dai din
mâini și te încălzești, și numai către seară la întoarcere e
mai nasol, adică acum, când temperatura coboară și îți
vezi răsuflarea (o mențiune: deși potopul de virgule ates-
tă o continuitate, între aceste propoziții pe care le aștern
cu osârdie sunt „pauze de meditație” și scurte plimbări
de la „coliba filosofului” până pe malul râului „Thine”,
unde îmi înec privirea în albie și-apoi o ridic la cer), și
frigul nu mă face să renunț, oboseala nici atât, sunt deja
o „mașină însuflețită” și pixul trasează singur o schemă,
ochii o traduc și mintea o prelucrează lent (așa cum am
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
spus, cu pauze în care firul se pierde pentru a fi regă-
sit din altă parte, și uneori mă străduiesc să las impresia
că m-am „pierdut pe drum” tocmai pentru a da un stil
frazării, o spirală care te „amețește” cu cercuri lărgite), o
jupoaie de „previzibil” și deodată textul devine indepen-
dent, își întinde aripile din punctul A până în punctul
B, alunecă de la propriu la figurat instaurând în locul
jurnalului-sadea o mixtură de introspecție, doleanțe și
„tehnică poetică”, iar asta ucide „gelozia” întrucât pro-
duci „propria ploaie”, faci o concurență imitativă naturii,
ție îți plouă pe dinăuntru cu zile care încă nu au sosit,
și iată că aici pot fi cu toatele doar închizând ochii și
ascultând „spălarea apei” (apud Ion Stratan), căci asta și
este „apa pre apă curgând”, o spălare a cuvintelor noastre
în „apa cuvântului”, și o „ploaie cu zile” nu înseamnă
că ești nemuritor, ci poți călători înainte și înapoi de la
„locuințele lacustre” până la o „pitică albă”, și mai mult,
cu puțin talent „poți” fi Pessoa, Verlaine sau cine vrei,
criticul Alexandru Cistelecan numea aceste lucruri „tra-
fic de identități”, și nu e puțin lucru să intri în pielea
personajului și să rămâi „fără sechele”, știi actorii ăia care
își învață rolul până ajung să îl joace și acasă, imagina-
rul uman e omnipotent și chiar în mijlocul unei crize
sare de undeva o „scânteie”, îi spunem „ideea salvatoare
N
din banalitatea deja arhicunoscută”, vezi, cuvintele sim-
ple precum „ploaia și aripile” induc din start imaginea
L O
zborului deși tu stai întins (încă nu ai adormit pentru că
ești curios cum se sfârșesc aceste rânduri...), o amintire
livrescă se diluează acum în propria reflecție, nu o vei
nota deoarece o moleșeală a brațelor îți lasă impresia că
L
ești ușor, atât de ușor încât poți lăsa deoparte acest trup,
W A
ești una cu textul tău străin de textul de față, o dublă
lectură are loc chiar în acest moment, „propria ploaie”
și „ploaia de afară” (semnele grafice) care au neșansa de a
plictisi cu obstinație, și aici ne despărțim „regulamentar”,
rândurile de mai sus rămân „fapte de limbaj” care nu
transmit nimic coerent spre lauda antemergătorului Ur- A L
muz (și spre deosebire de „o cameră unde nu se petrece
nimic”, aici e „un text în care nu se întâmplă nimic”), și
spirala continuă, apa se spală și acum ești deasupra capu-
lui meu, mă micșorez tot mai mult și devin mic cât un
N
punct, în schimb, dumneata ai rescris în minte acest text
cu un final pe care eu nu-l voi afla, asta e marea diferență
R
dintre cititor și scrib, primul nu poate muri niciodată,
pe când celălalt va rămâne mereu „un om de departe”,
U
atât de îndepărtat încât oricine îi va putea trafica într-o
zi identitatea...
J
 BUCOVINA LITERARĂ 125
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
PUNCT DE VEDERE Felix NICOLAU Cultura, teoria, absurdul
şi umanismul liberal
C ultura este o reflectare totală a periplului
istoric din punct de vedere uman. Cine îşi
dezvoltă simţul critic şi este în stare să inhaleze aburi
de scepticism şi de neînregimentare are şansa unei citiri
printre rânduri a culturii. Ca şi istoria, cultura este scri-
să de învingători, în acest caz de elite. Întradevăr, elitele
sunt de mai multe specializări şi se grupează divers. To-
tuşi, există o super elită legitimată de premii şi poziţie
socială şi culturală. Exact această superelită insistă pe
interpretări strict omologate şi distribuite doar de cei
cu patent. Or, aşa ceva înseamnă anihilarea educaţiei
şi impunerea unui model autocrat, deloc infailibil în
construcţia lui.
Modelul autocrat izvorăște ideologie și din ide-
ologie. Și se luptă cu adevărata Teorie, pe care o mal-
formează.
Poeţii romantici sunt primii care sau apucat de
teorie literarã, după Antichitate. Shelley îi anticipa la
1821 pe formaliştii ruşi cu „ostranenie”, cerând ca poe-
zia să defamiliarizeze, să şocheze viziunea obişnuită. Eli-
ot se întorcea la clasicism, spunând că un poet e mare
dacă ştie să folosească tradiţia, acele Touchstones, să scrie
impersonal, să practice ”dissociation of sensibility” şi
să recurgă la „corelativul obiectiv” – claritate, figurati-
vitate, mimesis cultural. Apoi, liberalismul umanist sa
apucat de close reading vreo trei generaţii, pe urma lui
Matthew Arnold, până când a venit René Wellek şi a
declanşat iar Teoria, după o confruntare cu F. R. Leavis
în Scrutiny.
Din anii ’80, ocupă scena progresiv ideologiile
de tot felul. Teoria a ieşit iar din schemă după 150 de
ani de reanimare. Cam aceasta e rutina istoriei cultura-
le: aproximativ două secole de teoretizare la aproxima-
tiv 1000 de ani de ideologii. Ciclul se reia: Ouroboros.
„Depreciată în Vest, în unele cercuri, ca idee, literatura
îşi păstrează întreaga vitalitate şi actualitate, şi ca idee şi
ca realitate, în Est, unde ea continuă să răspundă unor
contexte şi necesităţi specifice esenţiale” (Adrian Ma-
rino, Hermeneutica ideii de literatură, 1987). Trecând
peste alambicarea academistă, se vede ce bine stăm. Iată
de ce avem noi tiraje îmbelşugate şi public numeros,
pentru că promovăm autori de mare forţă şi adâncime,
pentru că ne suntem cei mai buni.
Și așa ne aburcăm în absurd.
Absurdul rămâne, de fapt, trăsătura distinctivă
a poeticului şi nu e întâmplător faptul că „marii artişti,
cei instauratori de paradigme noi, au «lucrat» în per-
spectiva absurdului, şi au făcuto pornind de la ambi-
guitatea dată a limbajului însuşi”. (George Popescu,
Provocarea indicibilului, Ed. Aius, 2007). Acesta este
absurdul sanitar. Cel care își permite să critice indirect,
anunțând premiul Nobel ca pe un Eurovision cu buget
mai generos. Dar critica ierarhiilor ideologizate e ris-
cantă și atunci se ridică o interogație defensivă: „Pentru
aşa ceva am terminat eu facultatea de drept, ca să fac
critică literară?” (Cristi Ardelean, Din oficiu, Ed. Kar-
th).
Perspectivismul, care spunea că pentru a putea
înțelege o operă trebuie să te plasezi în contextul crea-
ției ei, a sfârșit în relativism relativ, adică este acceptabil
și valoros ceea ce ne convine nouă, unora. Așa ne arată
și umanismul liberal, cel care a zămislit structuralismul
și care avea câteva table ale Legii: 1. Politics is pervasi-
ve 2. Language is constitutive 3. Truth is provisional 4.
Meaning is contingent 5. Human nature is a myth (1.
Politica este omniprezentă 2. Limba este constitutivă
3. Adevărul este provizoriu 4. Sensul este contingent 5.
Natura umană este un mit) (Peter Barry). Mai precis,
totul ar fi negociabil, funcţie de context, mai dai tu,
mai las eu, unde nu e prinţip, nici nu e nevoie să fie.
După care cititul a luato în jos puternic. Panica a iscat
cărţi defensive: Robert Alter. The Pleasure of Reading in
an Ideological Age. 1989. Aici e şi un capitol “The di-
sappearance of reading”. Ba în 1986 Anthony Kearney
scrisese The Louse on the Locks of Literature, adică un fel
de „păduchii din buclele literaturii”. Iată de ce a fost
necesară sporirea vigilenţei sanitare după căderea Cor-
tinei de Fier.
Însă problema nu este atât că nu se citește, ci că
se citește, recte se consumă, multă valoare falsificată.
De unde și ușurința cu care se aruncă în joc argumen-
te fragile, dar pompos prezentate, care par minunate,
irezistibile. Pentru că vin dinspre centre de putere și de
legitimare înspre receptori extaziat-dezarmați.
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
126 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
Micul grup al celor care caută
În Jurnalul intim al lui Pericle Martinescu (Con-
fesiune patetică. Vulcanul iubirii) apare, pe lângă pagini
patetice (cum zice şi titlul) şi cam snoabe, un vis cu
Dostoievski. Pericle i se plânge că el nu poate lucra la
roman decât vara. Feodor îi răspunde aşa cum iam fi
răspuns şi mulţi dintre noi: „Şi eu la fel. Eu nu lucrez
decât trei zile pe săptămână: luni, marţi şi miercuri.
Restul, am treabă”. Vezi bine că unii nau treabă, din
păcate, şi atunci doar lucrează. Cu sutele de pagini. De
aici și fetișul cărții. Să te lauzi cu cât ai citit în așa fel
încât să nu mai fie nevoie să argumentezi idei.
Dostoievski, chiar dacă adesea redundant și
nesfârșit, a avut însă șansa unor inamici sclipitori. Bu-
năoară, redactorul revistei Biblioteka, Osip Senkovski,
spunea despre romanul Oameni sărmani al lui Dosto-
ievski: „totul la el e minuscul – ideiuţa e ca un strop de
serie nouă, anul XXXIV, nr. 4-5-6 (386-387-388), aprilie/mai/iunie 2023
ploaie, detaliile sunt cele mai mici, peniţa e atât de fira-
vă (…), sentimentele şi pasiunile sunt atât de delicate,
că, după lectură, am exclamat: ce talentuţ drăgălaş!...”.
Cine nu are inamici atât de talentați riscă foarte mult în
viață. Doar bunul simț îl mai poate salva.
Pe de altă parte, mereu trebuie făcută distincţia
între autor şi opera sa. Cât de talentat ar fi un scriitor,
din orice domeniu, asta nu înseamnă că el se poate pro-
nunța infailibil asupra oricărui subiect. De exemplu,
Circe, vrăjitoarea care îi făcea pe bărbaţi de porc, era
fiica lui Helios, zeul luminii şi al artelor, culmea. Când
Ulise ia rezistat, datorită plantei Moly – medicină na-
turistă -, frumoasa vrăjitoare la prevenit tot despre peri-
colul artei, recte Sirenele, care cântau de te scoteau din
minţi. Iată de ce Fericitul Augustin nu încuraja cântări-
le prea faine în biserică. Parcă în Broaştele lui Aristofan
se ceartă ca la uşa cortului Euripide cu Eschil. Primul e
enervat de abordarea eroizantă, de mimesis superior, a
celuilalt. „Tot flecărind zvârlea/ Vreo zece vorbe sprân-
cenate, mari/ Cât boul, încâlcite şi pompoase/ Drept la
mijlocul dramei... Şi nici o vorbă clară”.
E
Cum se vede, artiștii înșiși nu sunt mereu
pătrunși de admirație față anumite feluri de artă.
R
Horațiu aproape își canibaliza confrații: „Aut in-
E
sanit homo, aut versus facit” (oarecum – „Cu cât
mai sãrit de pe fix omul, cu atât scrie mai vârtos
D
versuri”). De unde şi lupta lui Poe, Mallarmé şi
Valéry sã arate cã ei sunt mai degrabã matema-
E
ticieni decât inspiraţi. Voiau sã fie luaţi în seri-
os. Pe de altă parte, oameni înșiși sunt adesea
V
mai înclinați către superficialitatea spectacolului
decât către snobism. Mulţi romani erau înne-
buniţi după gladiatori. Până şi snobii leşinau să
E
urmărească cafteli mortale. Cum a păţit şi Te-
renţiu când ia fugit publicul de la reprezentaţia
D
piesei Soacra, căci auziseră că se luaseră la harţă
din senin gladiatorii. Cum să fugi de la comedia
Soacra?? Romanii aveau mult mai puţin umor
T
decât cruzime cocalară, căci ei nu intrau în băta-
ie, doar turnau gaz pe foc.
C
Așadar, un procent major din umanitate
se împarte între necesitatea de a se legitima sau
N
de a obține avantaje cultivând snobismul și în-
tre apetitul pentru distracția de prost gust. Cele
U
două extreme, deși la poli opuși, se înrudesc prin
ratarea bucuriilor autentice și revigoratoare de
P
spirit. Speranțe prea mari să nu nutrim.
autograf
Ioan Pintea...............................................................................1
reflux
Alexandru Ovidiu Vintilă – Emil Brumaru.
„Omenesc, prea omenesc”.....................................................2
aforisme
Gheorghe Grigurcu – „La orizont nori pasionali” ................4
apeiron
Matei Vişniec – Despre lunatici, gură-cască şi clovni ..........8
cronica literară
Ioan Holban – Mircea Popovici. O sută de ani
de la naştere .........................................................................10
Theodor Codreanu – Talpalaru din sâmbure................15
Savu Popa – Vocaţia poetului de cursă lungă..............17
Romeo Aurelian Ilie – Când predictibilitatea
nu mai există. Cronica romanului „Benedictiana”
de Bogdan Boeru (Editura Rao, 2022) ............................19
recitiri
Adrian Dinu Rachieru – Ion Horea, un „suflet vechi” ...21
poesis
Marcel Mureşeanu – Micul rege....................................25
Nicolae Coande – = Regizorul mut = ...........................28
Doru Mihai Mateiciuc – Adevărul despre cuvânt........31
Dan Bogdan Hanu – Ecuaţie în aşteptarea
unei necunoscute (amprentele unui poem dispărut) ....34
Ana Paraschivescu – Poeme .............................................38
Carmen Secere – Insula apostaţilor (fragmente)..........41
pe contrasens
Adrian Alui Gheorghe – Jurnal de campanie ..................44
epica magna
Constantin Abăluţă – Minerul dispărut (fragment).......47
epistolar
Liviu Papuc – Scrisori regăsite (X)........................................53
carnete critice
Gheorghe Lăzărescu – Prin noapte spre lumină ..............56
Aureliu Goci – Poemul de amplitudine şi discursul
alb, fără metafore................................................................58
profil
Octavian Soviany – Sufletul romantic şi ironia..............60
sintetizator
Liviu G. Stan – Scaunul electric al memoriei .................62
coordonate bucovinene
Victor Teişanu – Matei Vişniec sau descrierea
labirintului uman ...................................................................64
Paraschiva Pîţu – Cine este Moses Rosenkranz?.........68
Nicolae Cârlan – O personalitate autentică
a culturii bucovinene ...........................................................72
interviu
George Motroc – Adrian Dinu Rachieru: „Fiecare
provincie se făleşte cu eminescologii ei” (I).......................75
eminesciana
Vasile Macoviciuc – Eminescu despre „nestabilitate”
la români şi patologia moravurilor publice ........................78
eseu
Niadi-Corina Cernica – Legende uitate ........................90
debut
Larisa Babalean – Regina albă ..........................................91
arte plastice
Doina Cernica – Paştinele celeste ale
pictorului Horea Paştina .....................................................95
eveniment
Doina Cernica – Iraclie Porumbescu
cinstit în Suceviţa natală .....................................................97
Doina Cernica – Scrierile Părintelui
Iraclie Porumbescu ............................................................100
Doina Cernica – ITLR, o lucrare monumentală
de sorginte suceveană, universitară ..............................103
din sens opus
Leo Butnaru – Poveste scrisă pe aripi de zmeie .......105
jurnal de călătorie
Marius Chelaru – Din Kyoto, spre inima Japoniei (XX)
(note şi gânduri de drum) ..................................................109
theatrum
Nicolae Havriliuc – De la capăt, mereu de la capăt.
Scene cu indicaţii de mişcare, în două părţi ...................112
Irina-Elena Moloce-Sbera – Răni vechi, răni noi .......116
jurnal wallon
Liviu Ofileanu – Pagini de jurnal (IV).............................122
punct de vedere
Felix Nicolau – Cultura, teoria, absurdul
şi umanismul liberal...............................................................125
 serie nouă,
anul XXXIV
, Nr. 4-5-6
(386-387-3
88), aprili
e/mai/iunie
2023

Revistă a Societăţii Scriitorilor Bucovineni