Bucovina Literara 1 2 3 2024

Bucovina
literară
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
serie nouã, anul XXXV, Nr. 1-2-3 (395-396-397)/2024

REDACTOR-ŞEF:
Alexandru Ovidiu VINTILĂ
REDACTORI:
L. D. CLEMENT
Doina CERNICA
Isabel VINTILĂ
COLEGIUL DIRECTOR:
Nicolae CÂRLAN
Prof. univ. dr. Mircea A. DIACONU
Prof. univ. dr. Adrian Dinu RACHIERU
Monahia Elena SIMIONOVICI (Preşedinte de onoare al S.S.B.)
Prof. univ. dr. Elena-Brânduşa STEICIUC
COLABORATORI PERMANENŢI:
Adrian ALUI GHEORGHE (Piatra Neamţ)
Liviu ANTONESEI (Iaşi)
Leo BUTNARU (Chişinău)
Marius CHELARU (Iaşi)
Gheorghe GRIGURCU (Târgu Jiu)
Ioan HOLBAN (Iaşi)
Felix Nicolau (Madrid)
Matei VIŞNIEC (Paris)
Redacţia şi administraţia: Număr ilustrat de artistul fotograf

Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera”, str. Mitropoliei nr. 4, Mihai Burlacu.
720035, Suceava
E-mail: ovidius_vintila@yahoo.com
Răspunderea pentru opiniile exprimate revine în exclusivitate autorilor.

Manuscrisele trimise redacţiei nu se înapoiază.
BUCOVINA LITERARĂ 1
AUTOGRAF Vasile PROCA
serie nouă, anul XXXV, nr. 1-2-3 (395-396-397), ianuarie/februarie/martie 2024

2 BUCOVINA LITERARĂ
Obiectul (lui Iulian Copăcel)
REFLU X
Alexandru Ovidiu VINTILĂ
A utorul expoziției de artă vizuală Obiectul

(lui Iulian Copăcel), vernisată până acum
la Iași și Suceava, vine din expresionismul abstract al lui
mai puțin de suprafață. Obiectul său abstract, psihede-
lic, cum am mai zis, nu e deloc gratuit, are o țintă, aceea
de a scăpa de nevroza timpurilor pe care le traversăm
Pollock și al altora, și se manifestă punând accentul pe cu toții.
invenția unor noi modalități de a face artă. Este, dacă Iulian Copăcel are încredere în valoarea umană a
vreți, o formă de a nara realitatea nudă, marcată inclusiv culturii. Pictura îi e consubstanțială cu anvergura sa in-
de hazardul obiectiv. Nimic nu e decorativ, superficial, telectuală și are mereu tendința de a rotunji fizionomia
nesincer. În dinamica pe care o imprimă Iulian Copăcel artei pe care o practică, de a o închide și apoi, în chip
lucrărilor sale, regăsim eterna reîntoarcere la substanța necesar, de a o deschide. O pendulare de acest tip îi e
în care descoperim ființa ființei, sinele sinelui, lumea specifică artistului ieșean, adept al haosului organizat
în tot ce are ea mai personal, cu întreaga sa dialectică. cu emfaza și exuberanța unei ordini aparent iraționale.
Dacă aspirația omului e verticală, există ca un halou o Obsesiv, artistul ne atrage atenția că lumea se pierde în
derulare orizontală a timpului. Totul curge orizontal, gesturile sale scăpate de sub control sau prea studiate.
tensionat, forme și nuanțe se întrepătrund cu realitățile Un univers antropocentric, da, fără îndoială, se ivește la
pe care le percepe artistul în căutarea inițiată, un drum orizontul întreprinderilor sale artistice.
ce nu se termină niciodată. Sunt sentimente, trăiri, in- Vortexul de forme și culori, polimorfismul pe
terogații coagulate într-un răspuns prin care autorul ne care îl plasează pe frontul său de lucru, un teritoriu
comunică o stare de fapt a adevărului propriu, la care a psihotrop, în aria căruia se recompune și încearcă să
ajuns într-un anumit moment al gândirii sale artistice. afle încotro se îndreaptă omul și, în aceeași măsură, el
Culoarea, deși evanescentă, e elementul unui însuși, poate fi înțeles prin conceptul jungian de indi-
ceremonial sinestezic provocator, perceptibilul se trans- viduație, o cale spre Sine, un proces de augmentare a
formă în imperceptibil, misterul unei naturi aflate în- câmpului conștiinței. Ritmurile cromatice trepidante,
tr-o mișcare perpetuă se articulează ritualic în lucrarea esențele, contururile unor himere care se ivesc pe pân-
artistului vizual ieșean. Sunt fețe și suprafețe ale unor ză sunt constituenții unei gândiri artistice dispuse către
descărcări de energie întrețesute cu finețea unui cali- experiment pentru a cunoaște, dar și pentru sondarea
graf-seismograf. sufletului unei lumi epuizate, în derivă.
De la spontan, la grav, tonul e intens emoțional Tehnic, artistul se desfășoară și ajunge la Obiec-
la Iulian Copăcel, un artist contemporan care vrea să tul de față pornind de la desenul concret peste care, fin
reconfigureze realitatea, propunând o realitate alter- prestidigitator, suprapune schema abstractă. Ansam-
nativă, revelatoare. El se recitește și, pornit pe o ase- blul de figuri, înlănțuite într-un dans frenetic, cumva
menea cale, el recitește tot ce îl înconjoară. Rezultatele ritualic, conturat cu migala unui desenator pasionat,
la care ajunge sunt transmise într-o semantică a de- doar se întrevedere, e tonul unei lumi pe care îl aco-
venirii atipică. Obiectul său este conceput subsecvent, peră o altă lume, cea generală, mulțimea uniformizată,
cele treisprezece tablouri care se succed într-unul, în- vacarmul unor spirite impersonale, calpe. Dansul sur-
tr-o imagine singulară, până la urmă, fiind dispuse ca prins în compoziția plastică e tendința omului de a lup-
atare, artistul sesizând că totul are legătură cu totul, că ta cu inerția, de a fi personal, de a se salva, de a deveni
suntem captivi într-un organism viu care se schimbă el însuși. Din acest motiv, aș numi arta sa, acest Obiect
în permanență și în interiorul căruia regulile jocului se al lui Iulian Copăcel, drept o poetică a sinelui, fără doar
modifică la nesfârșit. și poate, întemeiată existențial, „un act al profunzimii”
Chiar dacă, aparent, artistul vizual nu își implică (Bachelard), o dispunere înspre și în sine, o obiectiva-
arta social, totuși, el lucrează la un construct cu impact re care îi oferă autorului posibilitatea să se echilibreze
în comunitate, în sfera societății pe care și-o dorește ființial.
Privitorilor, printr-un procedeu riguros pus la suprafața în care totul prinde culoare, linii de tot felul
cale, de înlăturare a inertului, li se înfățișează o preocu- se străpung, merg în paralel sau se amestecă, ies sau
pare pentru limbajul sufletului, o fenomenologie a unei intră în tensiunea unei contingențe apăsătoare, unde
interiorizări tăcute și, nelipsite, de un dramatism care se trăiește sub un cer senin sau, din contră, acoperit de
rămâne imprimat pe retină. Iulian Copăcel codifică, nori amenințători. Mai mult, arta, repet, metafizică, a
determinat fiind de o voință care nu înlătură neliniș- artistului plastic Iulian Căpăcel implică o comuniune
tea, ci o proclamă cu o exigență lucidă. Autorul ajunge panteistă cu universul, dar și o interiorizare în căutarea
astfel să inventeze o estetică pentru propria folosință, sensului pierdut al omului aflat în lume, o libertate de
denaturând lucrurile și încercând să ne facă să sesizăm gândire și de expresie care orchestrează o arhitectonică
inexprimabilul în plasa unor structuri abstracte. a sinelui aflat în căutarea sinelui, vie, vitală.
Una peste alta, Iulian Copăcel este un
narativ. Nu întâmplător, Obiectul său spune o
poveste, creează un traseu al înțelegerii a ceea
ce ne comunică, ne deschide un complex ori-
zont al vizualității, al imaginii. Cele treisprezece
tablouri, cum afirmă artistul, de altfel, au fost
alăturate sugerând ideea de evoluție: a omului,
a lumii, a sensului. Mai sunt, tot așa, dispuse
unul după altul, încă două panouri care repre-
zintă o pagină de jurnal al artistului, respectiv
portretul acestuia.
Sintetizând, Obiectul (lui Iulian Copă-
cel) are extraordinara proprietate de a scoate din
vacarm un context, o atmosferă. El știe că abs-
tractizarea pe care o întreprinde e o consecință
a unei stări a ființei, cu semnificație profundă,
e o proiecție a unor semne ale unei experiențe
În chip util, desemnând legătura cu lucrurile a înțelegerii metafizice pe care artistul vrea să ne-o co-
care însumează, în final, Obiectul plastic în integrali- munice în limbajul său artistic. Un limbaj pe care îl
tatea sa, pictorul recurge la a da viață pe pânză unor descoperă, cu fiecare linie trasată, cu fiecare ritm pe care
detalii în nuanțe de roșu. În spațiul acela, aflat într-o îl integrează în armonia unor mișcări, în muzicalitatea
forfotă existențială infinită, tușele de roșu constituie imaginată, în tușe subțiri sau ample de culoare, totul
efectul declanșator al unei simbolistici care neagă su- desemnând ceva despre fluxul cosmic pe care artistul
ficiența percepției obișnuite. Din acest motiv, aș numi vizual îl gândește și îl simte deopotrivă. Rotirea infinită
și eu, precum Herbert Read arta lui Klee, Obiectul lui a lumilor noastre, consemnată în tablourile de față, ține
Copăcel ca fiind metafizic. de o desfășurare arhetipală a propriei interiorității care
Avem, așadar, o metafizică a mișcării, o repre- ascultă de alte legi sau poate de nicio lege. E o alter-
L U X
zentare a acesteia care se adaugă percepției Obiectului, o nanță de planuri, interior – exterior, pe care o trăim cu
abolire a formei statice. Recunoaștem la Iulian Copăcel toții, la comun, cum s-ar spune. Oricum, dacă vreți,
o dorință de a scăpa de „concepția contemplativă a pei- lucrarea în integralitatea sa ne dezvăluie sensibilitatea
sajului”. Artistul vizual respiră, din această perspectivă, intimă a unui artist preocupat de aventura umanului,
un aer al unei depline libertăți a imaginației, în aria concentrat pe acest veritabil cult al liniei care animă, dă
căreia legile mișcării sunt studiate cu atenție. viață, libertate, fantezie, franchețe.
F
Obiectul lui Iulian Copăcel e orientat spre spec- În fine, cred că și pentru artistul vizual ieșean
E
tacolul uman, viața sufletească fiind creatoare de formă pictura e, după cum a subliniat la un moment dat Pierre
ca rezultat al unei necesități interioare pregnante, clo- Soulages, „o acțiune care angajează în același timp omul
R
cotitoare, văzute ca loc unde decelăm substanța lumii, și lumea. – Omul: atât privitorul, cât și artistul”.

„O nuditate morală”
A FO RI S ME
Gheorghe GRIGURCU
C u atât mai elocventă poate fi prezența lui

Dumnezeu, cu cât se manifestă sub apa-
rența absenței Sale. Oarecum similară emoției estetice
tragică și care motivează iubirile și temerile cele mai ar-
zătoare pe care le avem pe-această lume: dorul de mân-
tuire, jindul după acea binecuvântare care ne alină vina.
produse de conotațiile care nu apar la prima vedere ale Experiențe-limită precum îndrăgostirea, însănătoșirea
unui text complex. după o boală, faptul de a deveni părinte și venerația
* resimțită în fața creațiilor sublime ale naturii ne dau
Tristețea subtilă a unui vis posibil mai apăsătoa- un licăr al acestei binecuvântări. În astfel de momente,
re decât un coșmar. ne aflăm în pragul transcendentalului, aspirând la ceea
* ce nu poate fi ajuns sau cunoscut. Iar lucrul la care as-
Scrie pentru el însuși, după cum a mărturisit, pirăm, pentru că ne promite mântuirea, trebuie înțeles
nu pentru lume. A.E.: „Și dacă am socoti contrariul?” în termeni personali. E sufletul lumii, persoana întâi
Atunci am presupune că lumea se află în el însuși. singular ce i-a vorbit lui Moise dintr-un rug aprins”
* (Roger Scruton).
„Senzația provocată de afirmația mea că Bu- *
ddha, Zarathustra, profeții evrei sunt contemporanii Prostrația în fața unor clipe care nu ne caută și
noștri, în sensul că problemele puse de ei sunt încă ale pe care nu le căutăm, una din stările noastre curente.
noastre. Când se studiază aceste religii, nu se face «eru- *
diție» – ci se înfruntă problemele filosofiei de «astăzi»” „Este surprinzător că, tot frecându-și mâinile,
(Mircea Eliade). mai are timp să și scrie” (Ernst Jünger).
* *
Spaime. X se teme de Celălalt, Y se teme de sine Unele aspirații ale tale care au fost atinse cu difi-
însuși. cultate și nu o dată cu întârziere, pot lăsa o umbră aido-
* ma unei neîmpliniri continue. Puterea neîmplinirii.
Senzație intimă de angajat al propriei persoane, *
unul lipsit de punctualitate, delăsător în momentele A.E.: „Visul aidoma unui joc de noroc”.
decisive. *
* Vis împlinit cu vârf și îndesat, pe care nu mai
A.E.: „Răul riscă a te îngenunchia, Binele riscă a suntem dispuși a-l recunoaște ca atare, topit în real cum
te epuiza, amice”. zăpada.
* *
A.E.: „Răul, imprudent desigur, dar nu la fel ar „Nu reușesc să scriu ceva bun decât atunci când
putea și Binele?”. iau atitudine critică față de ceea ce lucrez, temându-mă
* chiar de o virgulă de prisos ori rău pusă care m-ar putea
Ciclotimicul X se lamentează în aceeași măsură face ridicol” (Jules Léfèvre).
de neîmplinirea și de împlinirea sa. *
* „Trăim astăzi (fie și în manieră distrată, absen-
O zi ultraînsorită, cu frunzare bogate, cu fructe tă cu care ne-au obișnuit mijloacele de comunicare în
coapte așezate pe tarabele azurului, cu o adiere de vânt masă) propriile noastre terori ale sfârșitului; am putea
subtilă aidoma unui parfum, o zi „cu de toate” care se spune chiar că le trăim în spiritul lui bibamus, edamus,
dorlotează provocator. Dar care îi va fi urmarea? cras moriemur, celebrând sfârșitul ideologiilor și al so-
* lidarității în vârtejul unui «consumism» iresponsabil.
„Acel dor adânc care-și găsește expresia în arta Astfel, fiecare dintre noi se joacă cu fantasma Apocalip-
sei și în același timp o exorcizează; cu cât o exorcizăm, *

cu atât se amplifică teama noastră inconștientă față de A.E.: „Credința în Dumnezeu aidoma momen-
această fantasmă, pe care o proiectăm sub forma unui telor de inspirație ale unui scriptor”.
spectacol sângeros în speranța că astfel va deveni irea- *
lă. Forța fantasmelor stă însă tocmai în irealitatea lor” Aerul mistic al unei „stări de bine”, când aceasta
(Umberto Eco). nu are un motiv aparent.
* *
A.E.: „Așa-zicând
sinceritatea obiectivă a ele-
mentelor lumii anorganice.
Onestitatea lor exemplară”.
*
O nuditate morală
putând fi impudică aidoma
celei fizice.
*
X se destăinuie pro-
priei persoane, nu fără teamă
de indiscreția acesteia.
*
A.E.: „Destin. Soli-
tudinii, factor nativ, i-a co-
respuns marginalizarea, fac-
tor social. În regulă, amice,
nu-i așa?”
*
„Un studiu realizat
la Universitatea din Mel-
bourne a arătat că «o pauză
de verde» (contemplarea
de arbori, grădini sau livezi)
care să dureze 40 de secunde
e suficientă pentru o dina-
E
mizare radicală a procesului

intelectual. Mai ales cei ce
M
muncesc pe calculator pot utiliza cu folos acest medica- Spiritul stimulat de o insuficiență minoră a zilei
ment. Explicația? «Natura îi fascinează pe oameni, are cum de un leac homeopatic.
S
un efect relaxant asupra lor, fără ca ei să fie nevoiți să se *

concentreze. Un dar ceresc», explică cercetătorii austra- A.E.: „Simplă întrebare. De ce rugăciunea fe-
I
lieni” (Asul verde, 2023). ricitului acestei vieți pare artificială, de ce rugăciunea
R
* nefericitului pare damnată?”.

Amintirea: un trecut transferat în prezent, deve- *
O
nit un prezent permanent. „Roma este multiplă: Roma monarhică în sepia

* și linii punctate nu este Roma republicană, care nu este
F
„În baza cuvântului lui Dumnezeu, a crede ceea Roma imperială bahică. Veți fi remarcat probabil că
ce nu vedem, înseamnă a fi chemați să vedem, într-o Roma republicană este favorita mea. Acea Romă este a
A
zi, ceea ce am crezut” (Monseniorul Vladimir Ghika). țăranilor care fac război și care, când îi obligă anotim-

pul, pun spada deoparte apucând coarnele plugului, le considerăm excepționale. E un punct de plecare pre-
înainte de a relua armele când a venit ora să se întoarcă cum startul unor alergători numeroși la început, din
M E
la luptă. Acea Romă este deci frugală și austeră, sobră și care se detașează câștigătorii.
lipsită de artificii, ascetică și aspră; ea este de asemenea *
morală” (Michel Onfray). Numele proprii asemenea unor timbre poștale
* pe pelicula memoriei.
R I S
„Pisicile sunt de o onestitate absolută; spre deo- *
sebire de oameni, ele nu își ascund niciodată sentimen- „Ei nu știu că sunt într-un fel specialist în pro-
tele” (Hemingway). blema lor principală – cea a imaturității – și că întrea-
* ga mea literatură îi este familiară. E paradoxal că, în
Loc în care ani în șir, aproape zilnic, dădeam de America de Sud, un scriitor ca Borges, abstract, exotic,
F O
mâncare unui câine. Acum cu iz de cavou. nelegat de grijile lor, este preamărit, iar eu nu am decât
* o mână de cititori. Un paradox care încetează să mai fie
Preaposibilul caracter profilactic al unei neîm- unul atunci când se ține seama că Borges este pentru
pliniri față de ceea ce va urma la o scară majoră? ei prilej de mândrie în Europa. Cu mine nu se pot lă-
A
* uda pentru că eu sunt polonez, nu sunt valor nacional”
Tandrețea clipelor pierdute cu nimicuri inofen- (Witold Gombrowicz).
sive, aidoma unei senzualități a spiritului. *
* A exagera înseamnă a nu avea suficientă încrede-
Să fie comicul un efect al satisfacției sau al in- re în sine, identic la masă, în libidou, în expresie.
satisfacției spiritului? În pofida aparențelor, mai curând *
al insatisfacției, ilustrând momentul „când se ridică ba- A.E.: „Să reprezinte oare poezia o erezie, astfel
riera râsului contra unui sentiment de oroare” (André cum au socotit-o asceții, o scădere a spiritului, în ve-
Breton). derile lui Platon? Prin dezarticulare și multiplicare fără
* frâu să i se apropie grabnic sfârșitul, astfel cum a profe-
„Tăcerea: sigiliu pe un abis” (Monseniorul Vla- țit Hegel? Sau îi e sortită o epocală resurecție, așa cum
dimir Ghika). se străduia a mă convinge V.L.?”.
* *
Îmi revine în amintire un moment defel lipsit Invidia, o vicioasă recunoaștere a inferiorității
de importanță pentru subsemnatul al relațiilor cu Bla- proprii. Un masochism.
ga, pe care nu știu de ce nu l-am notat până acum. *
Mă preumblam cu marele om, pe la amiază, dinspre Din relația totuși „normală”, îndelungată cu o
Bibliotecă spre centru. La intersecția cu o stradă aflată persoană ajungi a reține involuntar o singură clipă, una
pe stânga, făcusem un pas spre a o traversa, fără a-mi negativă. Ți s-a întâmplat în câteva rânduri. Maleficiu?
da seama că venea de acolo o mașină. O clipă era hotă- *
râtoare pentru a se evita un foarte grav accident. Blaga „Uneori nu poți lăsa trecutul să se ducă fără a te
m-a tras puternic de braț, posibil salvându-mi viața. confrunta cu el” (Gail Tsukiyama).
* *
„Claudel. Acest bătrân hulpav năpustindu-se la „Marele merit al ordinelor monahale în catoli-
sfânta cuminecătură ca să se îndoape cu onoruri… Jal- cism – fiecare cu accentul pe altă preocupare sau formă
nic!” (Camus). de vădire a dragostei – este de a fi recunoscut plurali-
* tatea stilurilor. Fiecare își manifestă credința potrivit cu
Ecoul unui dezastru concurând cu acesta. personalitatea sa. Nu există nici un stil obligator. Ana e
* o creștină dintr-o bucată, dar greșit crede că numai sti-
Misterul pe care nu-l luăm în seamă al lucru- lul ei – neîntreruptul surâs serafic, gesturile onctuoase
rilor socotite banale, repetitive, fastidioase, conținând și mâinile împreunate, vorbele exclusiv cucernice – are
germenii misterului pe care-l urmărim în cele pe care putere de circulație” (N. Steinhardt).

* *
Infatuarea poetului D asemenea unui veșmânt „O bună parte din ideologia pastorală a lui
cu o haină strâmtă care nu se încheie și pantaloni prea Rousseau, din pedagogia și exploatarea conștiinței de
scurți. Grandoarea scontată prin efectul imposibil al re- sine întreprinse de el, caută să stăvilească năvala nou-
versului acesteia. lui brutalism. (…) Rousseau este ecologistul ego-ului,
* Wordsworth observă îndeaproape invazia unei noi or-
A.E.: „ Un scriptor activ foarte la senectute, dini a lumii de natură socială, colectivă, urbană și masiv
aidoma unui octogenar înamorat”. ideologică. El redă simptomele acesteia – puterea presei
* ieftine, metropola tentaculară, zgomotul strident al vie-
„După o lună septembrie cu temperaturi record, ții de zi cu zi – cu o precizie îngrijorătoare. În poezia
anul 2023 va fi aproape sigur cel mai cald din istoria lui lirică și introspectivă există o contrapresiune aproa-
măsurătorilor meteorologice, potrivit unui raport pu- pe musculară la aglomerația venită din afară” (George
blicat de agenția americană de referință, informează Steiner).
Agerpres” (Click, 2023). *
* Vântul: un văzduh care se scurge din sine în sine.
Pe măsură ce înaintezi în vârstă, curiozitatea sca- *
de în paralel cu scăderea văzului, a auzului. Curiozita- Orizont ușor îmbujorat de emoție aidoma unui
tea ilustrând un soi de senzoriu al intelectului? obraz.
* *
Eroismul unui detaliu supraviețuind întregului Introspecția la senectute. Încerci a reduce necu-
aflat în prăbușire. noscutul din exterior spre a putea face față necunoscu-
* tului din tine însuți, tot mai primejdios. Curiozitatea se
Succes recompensând meritul, succes dobândit reduce, alarma interioară sporește.
prin injustiție, succes datorat hazardului.
E
M
S
I
R
O
F
A

Consulatul Lunii
AP EI RO N
Matei VIȘNIEC
E vident, foarte repede mi-am pus întrebarea

dacă în jurul meu existau şi alţi lunatici. Nu
că m-aş fi smţit singur, departe de mine acest gînd,
cum trenul nu mai venea ei se îmbrăţişau din nou cam
o dată la fiecare trei minute). Dar cum aerul oraşului
zumzăia parcă de cîntece mi-am spus din nou „fie ce-o
singurătatea nu mă speria, dimpotrivă, făcea parte din fi, mă mai duc o dată pînă la şcoală şi mă întorc făcînd
panoplia mea de preferinţe. Dar în mintea mea se ro- un ocol prin centru pe strada comercială”. Zis şi făcut,
teau cu insistenţă nişte gînduri: oare sunt singura fiinţă m-am dus din nou pînă la poarta şcolii, am făcut dreap-
din univers care are capul în lună? oare sunt singura ta împrejur şi am luat-o spre casă, bineînţeles, dar prin
fiinţă din univers care visează cu ochii deschişi? cartierul comercial. Mă uitam evident la vitrine, deşi le
Această ultimă propoziţie, visează cu ochii des- ştiam pe toate, aş fi putut să le descriu cu ochii închişi,
chişi, făcea şi ea parte din lista reproşurilor care îmi erau ştiam şi cîte sunt, 234. Faptul că le aveam repertoriate
făcute frecvent. Aşa că am început să caut în jurul meu, în memorie şi că mai ştiam în mod exhaustiv şi ce con-
să mă uit cu atenţie la copii şi la oamenii maturi, să ţineau ele nu diminua însă cu nimic plăcerea mea de a
încerc să văd cine mai visa cu ochii deschişi, cine mai sile admira din nou. Aşa că le admiram din nou şi atunci
mula, ca şi mine, atenţia în clasă sau pe stradă, cine tăia mi-au căzut privirile spre un fel de ghişeu, un ghişeu pe
frunze la cîini… În mod logic, ca să descopăr dacă şi alţi care nu-l mai văzusem niciodată, apărut practic din ne-
oameni aveau capul în lună trebuia să explorez supra- ant între vitrina cu cărţi a librăriei şi vitrina cu pantofi
faţa Lunii. Ceea ce nu era dificil, închideam ochii, mă a unui magazin de pantofi. Ceea ce m-a uimit a fost
gîndeam la Lună şi mă trezeam plutind deasupra Lunii însă anunţul de deasupra ghişeului: DEPUNERE DE
unde însă nu distingeam nimic, nici un cap omenesc, CAPETE – LUNĂ. A trebuit să recitesc de cîteva ori
nici măcar propriul meu cap. În mod normal Luna ar anunţul pînă cînd să îmi cadă fisa (sau fisele): era vorba
fi trebuit să fie doldora de capuri omeneşti pentru că pe de un serviciu pentru lunatici. De altfel, m-am ridicat
Pămînt trăiau mai multe miliarde de persoane şi eram pe vîrful picioarelor şi am ciocănit uşor cu degetelul
sigur, absolut sigur că măcar o sută dintre ele aveau ca- arătător de la mîna stîngă în ferestruica din faţa mea ca
pul în Lună. Numai că Luna părea să fie foarte discre- să văd dacă în spatele ghişeului se afla cineva. La ghişeu
tă, nu voia să-i trădeze pe lunatici. Îţi puteai deci lăsa
liniştit capul în Lună, nimeni nu observa nimic, Luna
îţi păstra capul foarte bine ascuns, atît timp cît voiai tu.
Iar în momentul cînd aveai din nou nevoie de el, era
suficient să-i faci capului un semn şi el revenea imediat
şi ateriza pe locul lui obişnuit.
Faptul că Luna funcţiona ca un fel de seif pentru
capete mi-a fost confirmat pe la vîrsta de 8 ani, cînd şti-
am deja să citesc. Mă întorceam în acea zi de la şcoală,
era o zi cu soare, înfloriseră cireşii în parc, şi cînd am
ajuns acasă n-am rezistat tentaţiei şi m-am dus din nou
pînă la poarta şcolii ca să mă mai întorc o dată acasă, tot
prin parc. Dar cum lumina era absolut încîntătoare, iar
trecătorii dansau pe străzi mi-am spus „fie ce-o fi, mă
mai duc o dată pînă la şcoală şi mă întorc acasă făcînd
un ocol pe la gară”. Zis şi făcut, m-am dus din nou pînă
la poarta şcolii şi m-am întors pe la gară unde sute de
oameni se îmbrăţişau pe peron în aşteptarea trenului (şi
a apărut imediat o faţă zîmbitoare: aşezat în mod strategic chiar în mijlocul străzii şi am
- Da, Mateo? Cu ce te putem ajuta? Faptul că început să scrutez cu atenţie ce se întîmpla în faţa am-
faţa zîmbitoare îmi ştia numele nu m-a mirat. Ea semăna belor ghişee. Am stat destul de mult acolo, în mijlocul
mult cu cea a doctoriţei Clara care mă evaluase înainte de străzii pietonale, fără să observ însă nimic special. În faţa
intrarea în şcoala primară. celor două ghişee nu se întîmpla absolut nimic, aveam
- Nu vă supăraţi, chiar putem să ne depunem aici impresia că absolut nici un trecător nu le remarca exis-
capul dacă suntem lunatici? Ca să nu mai trebuiască să-l tenţa. De altfel şi pe mine trecătorii nu mă prea luau în
lăsăm pe Lună? seamă, mă ocoleau doar şi-şi continua deambularea pe
- Da, Mateo, poţi să-l laşi aici fără nici o grijă. Îl stradă unde din vitrine, la acea oră, se rostogoleau mii
ţinem noi aici, o oră, două, chiar toată ziua dacă este ca- şi mii de obiecte şi multă lumină. Oamenii se amuzau
zul. Poţi să-l laşi aici în drum spre şcoală şi să-l recuperezi mult cu toţi pantofii, cu toate jucăriile, cu toate sticluţele
după… Noi suntem Consulatul Lunii. Dar recuperarea de parfum, cu toate cănile şi paharele, cu toate pălăriile
este peste drum. şi umbrelele, cu toate maşinuţele de măcinat mac şi cu
Cuvîntul consulat m-a surprins, nu-l mai auzisem toate termometrele de luat temperatura secundelor, pe
niciodată, dar pe moment nu i-am acordat nici o im- scurt - cu toate minunăţiile rostogolite din vitrine. Aveau
portanţă, mult mai urgent pentru mine a fost să întorc grijă să nu le calce în picioare, se aplecau din cînd în cînd
imediat capul ca să văd ce se afla peste drum. Şi, evident, ca să le examineze mai îndeaproape, iar cînd voiau să le
am descoperit că şi acolo apăruse un nou ghişeu, între vi- cumpere schiţau un semn cu degetul cel mic de la mîna
trina farmaciei şi vitrina unui magazin de pantofi pentru stîngă, vînzătorii îşi făceau apariţia, cumpărătorii îşi în-
copii. Numai că deasupra acelui ghişeu scria RECUPE- torceau buzunarele pe dos ca să arate că nu aveau nici un
RARE DE CAPETE – LUNĂ. ban iar vînzătorii, după ce verificau bine că respectivii
- Nu vă supăraţi, sunt mulţi cei care îşi depun cumpărători nu dispuneau de nişte buzunare secrete, îm-
capul la dumneavoastră? pachetau în cutii somptuoase obiectele rîvnite de cum-
Mi-am formulat întrebarea cu vocea cea mai mie- părători şi le înmînau acestora cu gesturi politicoase, cu
roasă posibilă, în speranţa unui răspuns cît mai nuanţat ambele mîini şi cu capul înclinat.
cu putinţă. Voiam să ştiu dacă în oraşul nostru, dacă în Cum nici eu nu aveam nici un ban asupra mea
ţara noastră, dacă pe planeta noastră se mai aflau şi alţi am decis să-mi cumpăr o foarfecă de tăiat frunze la cîini
lunatici, şi cîţi anume. Şi dacă unii erau copii, ca şi mine. ca să încep cît mai repede cu putinţă căutarea unui cîine
Şi dacă existau şi fete lunatice. Şi eventual cum am fi pu- lunatic. M-am pus aşadar în mişcare, am găsit magazinul
tut intra în legătură unii cu alţii… de care aveam nevoie, din vitrina sa se revărsa o cascadă
Faţa zîmbitoare de la ghişeu nu mi-a răspuns însă de foarfece şi de piepteni, de perii şi de vîsle, de mingi şi
aşa cum mi-aş fi dorit. de ceasuri, de conserve cu mazăre şi de trotinete pentru
- Mateo nu avem voie să răspundem la aceste în- salvamari. Am găsit foarfeca ideală pentru ce voiam eu
trebări. Răspunsurile sunt secrete. Dar le vei descoperi să fac, o foarfecă extensibilă, tubulară, cu telecomandă,
singur încetul cu încetul. Ai încredere în Lună. şi mi-am întors şi eu buzunarele pe dos ca să arăt că nu
N
- Măcar spuneţi-mi dacă există animale cu capul aveam nici un ban. Vînzătorul s-a arătat însă foarte sus-
în lună. Tare mi-aş dori un animal de companie, dar care picios, mi-a cerut să-mi scot şi pantoful stîng (nu ştiu de
R O
să aibe capul în lună. Noi avem acasă un motan, îl chea- ce dar în cel drept era sigur că nu aveam ascunsă nici o
mă Emil, dar după cum se poartă nu cred că este lunatic. monedă), mi-a cerut să-i răsfoiesc în faţa lui şi toate ca-
- Cred că pentru tine cel mai simplu ar fi să gă- ietele şi cărţile din ghiozdan… Cu suspiciune crescîndă
seşti un căţel cu capul în lună. m-a obligat să deschid larg şi gura, s-a uitat cu o lanternă
I
- Şi cum să fiu sigur că e lunatic? în adîncul gurii mele şi mi-a cerut să spun de trei ori
- Încearcă să tai frunze în faţa lui. Şi dacă se bu- iiii… Pînă la urmă nu a avut ce face, a trebui să-mi îm-
E
cură, dacă dă din coadă şi se pune cu burta în sus, ceea pacheteze foarfeca într-un prosop de bucătărie şi să mi-o
P
ce înseamnă că se strică de rîs, există şanse ca să fie lunatic. dea (oftînd însă).
I-am mulţumit cu entuziasm feţei zîmbitoare de
A
la Consulatul Lunii, m-am retras cu cîţiva paşi, m-am (fragment dintr-un roman în lucru)

Suprarealismul la centenar
AVA NGARDA
Isabel VINTILĂ
U n mod de viaţă diferit, o nouă estetică,

noi coordonate pentru un alt tip de rea-
litate, iată ce propune suprarealismul încă din 1924,
André Breton, într-o formă originală, problema cu-
noaşterii. Tocmai acest nou tip de cunoaştere prin in-
termediul literaturii şi artei ne interesează atunci când
de la apariţia Primului manifest suprarealist al lui An- cercetăm creaţia suprarealistului român Gellu Naum,
dré Breton. Ion Pop susţine într-una dintre lucrările poet care trasează direcţii absolut surprinzătoare în
sale că, atunci când se analizează fenomenul avangar- acest sens, pornind de la programul suprarealist pro-
dei, indiferent de curentul artistic la care ne referim, pus de francezi.
trebuie luat în calcul faptul că el „este expresia unei Aventura suprarealistă începe de fapt cu dadais-
crize precis circumscrise din punct de vedere social, a mul al cărui model estetic şi etic va fi preluat mai târziu
literaturii şi artelor. Se adaugă apoi importante deter- de gruparea lui André Breton. Nu doar ideile dadaiste
minări filozofice; între mişcările duratei bergsoniene şi vor marca definitoriu grupul parizian, format printre
ale subconştientului freudian, curentele de avangardă alţii din Francis Picabia, Louis Aragon, Paul Éluard
au reţinut ideea mai generală a dinamismului – mu- şi Philippe Soupault, ci şi personalitatea complexă şi
taţie continuă, dezvoltare, prefacere. Aşa încât putem controversată a lui Tristan Tzara, românul care, ajuns
observa că negaţia avangardistă a formelor învechite se în Zürich la doar 19 ani, înfiinţează revista „Dada”,
va face sub semnul eternei mişcări”1. Această „dinami- urmând „tradiţia” pe care o crease „Cabaret Voltaire”.
că” despre care vorbeşte Ion Pop presupune, în primul Aşa cum spunea Hugo Ball, tinerii din jurul lui Tzara,
rând, refuzul artistului de a trăi într-o lume marcată de excentrici şi dispuşi să îşi dovedească propria indepen-
convenţii şi asta pentru că respectarea unor reguli im- denţă, aveau să devină „inventatorii” mişcării Dada,
plică formarea unor structuri distrugătoare pentru cre- punctul de pornire pentru majoritatea curentelor de
aţie. Orice intervenţie care poate duce la organizare în avangardă, şi implicit pentru suprarealism. Substitu-
procesul creaţiei este refuzată deoarece structura apare irea culturii moştenite cu o nouă şi uluitoare inventi-
ca o „formă a încremenirii”2, avangardiştii fiind mereu vitate, acesta este crezul dadaiştilor asimilat mai târziu
inspiraţi de hazard, de ceea ce nu poate fi prevăzut, de de grupul lui Breton. Recunoaştem încă de la început,
ceea ce nu se supune raţiunii. Şi „a crea” nu înseamnă în propunerile dadaiste în materie de artă şi literatură,
în cazul suprarealiştilor, aşa cum pe bună dreptate sus- elemente pe care suprarealiştii le vor îmbrăţişa ulterior
ţine criticul literar menţionat, „a construi”, ci a distru- şi le vor promova ca atare. La fel ca şi suprarealiştii de
ge în scopul înnoirii, în vederea atingerii unui stadiu mai târziu, dadaiştii reprezintă o generaţie de artişti
iniţial, primordial, originar. Revoltaţi care nu doresc să care propune o artă nouă din toate punctele de vedere,
treacă printr-un proces de transformare doar condiţiile artă izvorâtă dintr-o revoltă a cărei miză nu este doar
devenite tradiţionale ale poeziei, suprarealiştii au un de natură estetică, ci şi de sorginte politică. Din acest
crez mult mai complex decât acesta: schimbarea vieţii moment, arta nu mai reprezintă învelişul strălucitor
însăşi prin înlăturarea tuturor piedicilor (de ordin mo- al unei societăţi putrede şi abrutizate, ci modul prin
ral, social sau religios) care ar putea „împiedica omul care se depăşeşte criza socială şi politică a momentu-
să trăiască urmându-şi dorinţa [t.n.]”3. Mai important lui. Suprarealiştii îmbrăţişează mai târziu ideea de „artă
este faptul că, după ce epuizează o serie de experimen- critică” a dadaiştilor, artă capabilă să rezolve criza exis-
te menite să schimbe definitiv paradigmele poeziei şi tenţială instalată şi, la fel ca aceştia, refuză, din spirit de
artei în general, suprarealiştii abordează, în frunte cu frondă, să se alinieze la critica literară a vremii, adop-
tând o atitudine zeflemitoare la adresa acesteia. Mai
1
Pop, Ion, Avangardismul poetic românesc, Bucureşti, Edi- mult, artistul avangardist se pune în relaţie directă cu
tura pentru literatură, 1969, p. 12 arta sa, cu noua artă, diferită de cea a înaintaşilor pe
2
Ibidem care o consideră demonetizată.
3
Nadeau, Maurice, Histoire du Surréalisme, Paris, Éditions Popularitatea lui Tristan Tzara creşte în Franţa
du Seuil, 1945, p. 96
încă din timpul şederii sale la Zürich în urma cores- Influenţa mişcării Dada asupra suprarealismu-
pondenţelor sale cu scriitorii francezi, dar şi datorită lui este evidentă, mulţi dadaişti putând fi consideraţi,
conferinţelor sau expoziţiilor organizate în epocă şi re- fără a se greşi, suprarealişti în devenire. „Suprarealis-
vistelor franceze afiliate la mişcarea pe care a iniţiat-o4. mul ia naştere din rămăşiţele Dada, mărturiseşte Tris-
Trebuie menţionat faptul că Dada angrenează în acti- tan Tzara la un moment dat, şi toţi vechii dadaişti par-
vităţi specifice atât scriitori, cât şi pictori, provocând o ticipă cu intermitenţă la el”8. Printre punctele comune
adevărată emulaţie mai întâi la Zürich, apoi la Berlin. celor două mişcări de avangardă se numără atât influ-
Parisul adoptă însă convingerile dadaiste mai cu seamă enţa hazardului în procesul creator, cât şi sfidarea tu-
în plan literar. Felul în care este primit Tzara la Paris turor formelor de organizare la nivelul limbii. Marcel
confirmă această popularitate a sa în rândul artiştilor Raymond scrie că dadaismul se situează între doi poli,
francezi5. Mai mult, grupul suprarealist organizea- cel al misterului şi mistificării şi cel al jocurilor ver-
ză împreună cu acesta manifestări precum Festivalul
bale şi al întâmplării. Scopul ultim al tuturor actelor
Dada desfăşurat în sala Gaveau sau Procesul lui Barré
propuse de dadaişti este, ca şi în cazul suprarealiştilor,
din sala Societé Savante. Întrunirile scandaloase, con-
distrugerea limbajului. Ajunşi în acest punct, avangar-
ferinţele şi expoziţiile aflate sub semnul dadaismului
rămân la modă în Paris până în anul 1923, când se diştii vizează încetarea comunicării propriu-zise şi în-
produce o ruptură între Tristan Tzara şi André Breton, toarcerea spre sine, unde actul creator este mai lesne de
mişcarea Dada pierzându-şi evident forţa în faţa su- înfăptuit. Dadaiştii îşi afirmă încă de la început nevoia
prarealismului. De fapt, credibilitatea dadaistului este de „independenţă”9. Tot la fel, suprarealiştii vor vorbi
pusă sub semnul îndoielii încă din anul 1922, când, în mai apoi despre necesitatea libertăţii absolute a spiritu-
cadrul unui congres6 proiectat de Breton, Tzara refuză lui. Ei vor propune cercetarea inconştientului ca sursă
mai întâi aderarea sub pretextul că nu a fost introdus capabilă să furnizeze informaţii autentice creatorului.
în comitetul de conducere, iar mai apoi deoarece con- Membrii mişcării Dada neagă, la fel ca şi succesorii lor,
sidera că rezultatul amalgamului de tendinţe, confu- ordinea, perfecţiunea, tradiţia, frumuseţea eternă, so-
zia de genuri şi substituţia de grupuri individuale pot cietatea deformată şi propun ca singură realitate, care
fi mult mai dăunătoare decât reacţiunea faţă de nou. nu poate fi negată, inconştientul, fiind în acelaşi timp
În urma unei scrisori, în care Tzara refuză locul oferit interesaţi în procesul creator de fantezia individuală.
în congres, începe o acţiune de defăimare a românu- Ambele curente literar-artistice îşi manifestă, de la for-
lui prin numeroase articole publicate în ziare precum marea lor, revolta împotriva unei lumi lipsite de echi-
„Siècle” şi „Comedia”. Referindu-se la influenţa miş- libru, a unei societăţi mâncate de cangrena războiului,
cărilor avangardiste în transformarea poeziei moderne a unei mediocrităţi duse până la extreme.
europene, dar şi la conflictele pe care le avusese cu Bre- Încă dinainte ca André Breton să pună bazele
D A
ton, Tristan Tzara punctează câteva aspecte într-una suprarealismului ortodox în anii ’30, au luat fiinţă nu-
dintre conferinţele pe care le-a susţinut în România meroase alte grupuri care se revendicau din acest cu-
în anul 1946: rent literar şi artistic, unul dintre ele scoţând în 1924
„Activitatea lui Dada luă sfârşit în 1922. Nu
R
sub îndrumarea lui Ivan Goll o revistă intitulată chiar

vreau să intru în istoria salturilor şi a certurilor care „Surréalisme”10. În această publicaţie apare un mani-
sub înfăţişări personale ascundeau cereri de principii şi
G A
procese de tendinţe. Ele au fost în oarecare sens hotărâ- româneşte de Saşa Pană, Bucureşti 1947
toare fiindcă răspundeau diferitelor metode ideologice 8
Tzara, Tristan, Le surréalisme et l’après-guerre, Paris, Nagel,
care influenţau epoca. Astfel luă naştere suprarealismul 1966, p. 24
din cenuşa lui Dada, care îşi sfârşise de jucat rolul”.7
9
Tzara, Tristan, Manifest Dada 1918, în Şapte Manifeste
A V A N
dada. Lampisterii. Omul aproximativ, traducere de Ion

4
Printre aceste reviste se numărau „391”, „Littérature”, Pop, Bucureşti, Editura Univers, 1966, pp. 12-16.
„Cannibale”, „Proverbe” etc. 10
În acelaşi an, pe 1 decembrie, apare şi revista „Révoluti-
5
În Les pas perdus, André Breton spune că Tzara fusese în- on Surréaliste” condusă de Benjamin Péret şi Pierre Naville
tâmpinat la sosirea sa în Paris ca un Mesia. care este înlocuită în 1930 cu „Le Surréalisme au service
6
Este vorba despre „Congrès pour l’établissement et les di- de la Révolution” şi care va fi publicată până în 1933 când
rectives de l’esprit moderne”. suprarealiştii încep colaborarea cu „Minotaure”, publicaţie
7
Tzara, Tristan, Suprarealismul şi epoca de după război, în condusă de E. Tériade.
fest care este posibil să fi inspirat textele programatice control exercitat de raţiune, în afara oricărei preocu-
semnate mai târziu de Breton. Cel dintâi care a utili- pări estetice sau morale. ENCICL. Philos. Suprarealis-
R D A
zat însă acest termen a fost Guillaume Appolinaire în mul se bazează pe încrederea în realitatea superioară a
1917, în piesa de teatru Les mamelles de Tirésias, pe care unor anumite forme de asociaţii neglijate până la el, în
o numeşte „drame surréaliste”, renunţând la termenul atotputernicia visului, în jocul dezinteresat al gândirii.
de „surnaturalisme”11 pe care îl folosise anterior. El tinde să ruineze definitiv toate celelalte mecanisme
Termenul în discuţie este foarte bine definit în psihice şi să se substituie lor în rezolvarea principalelor
probleme ale vieţii [...]”14. În încercarea de a defini cu-
N G A
Primul manifest suprarealist, publicat într-o perioadă
în care se simţea nevoia de structurare a ideilor pro- rentul literar şi artistic despre care discutăm, Georges
gramatice ale acestui grup avangardist în ochii opiniei Sebbag afirmă că acest automatism psihic „vizează rui-
publice. Deşi la început această scriere se vroia a fi un narea «celorlalte mecanisme psihice»”, că „nu este un
text introductiv pentru volumul de poeme scrise de mecanism ca oricare altul, că el nu se reduce nici la un
Breton în urma practicării dicteului automat, Poisson simplu mecanism natural sau artificial, nici la autore-
soluble12, el devine unul dintre cele mai importante glarea unei fiinţe vii, nici la automatul spiritual al lui
A V A
texte programatice suprarealiste, care defineşte de fapt Leibniz, nici la maşinile gânditoare de astăzi” şi că poa-
cel mai bine şi termenul de „suprarealism”. În expli- te fi socotit „un mecanism neregulat, o spontaneitate
carea uneia dintre cele mai cunoscute definiţii ale su- pe cale de a se naşte şi, de ce nu, o durată magnetizată,
prarealismului, propusă chiar de „părintele” acestuia, un hazard psihic care desfide legile naturii, conformis-
André Breton, trebuie precizat faptul că acest curent mele sociale, obişnuinţele de gândire”15.
de avangardă se raporta la „o suprarealitate” legată de Complexitatea suprarealismului nu poate fi de-
realitatea însăşi, nefiind necesară evadarea din spaţiul sigur încastrată într-o singură definiţie16 deoarece în
acesteia din urmă. În principiu, se punea problema
unui alt tip de cunoaştere care, deşi era în mod evident 14
Breton, André, Manifestes du surréalisme, Paris, Éditions
unul „subiectiv”13, se clasa deasupra celui ştiinţific. Gallimard, 1985, p. 36
Influenţa freudiană a primat în constituirea
15
Sebbag, Georges, Suprarealismul, Bucureşti, Editura Car-
conceptului de suprarealism, André Breton militând tea Românească, 1999, p.11
în primul său manifest pentru descătuşarea imagina-
16
André Nataf precizează la rândul său într-un dicţionar
ţiei creatoare de toate normele şi pentru crearea unei de ocultism că reprezentanţii suprarealismului manifestă
interes pentru vise, magie şi dragoste, că „singurul lor ţel
„realităţi absolute” bazate atât pe vis, cât şi pe realita-
este de a elibera toate forţele creative care au fost încătuşate
tea imediată. Automatismul de care vorbeşte Breton
de alienarea socială (t.n.)”. (Nataf, André, The Wordsworth
fusese analizat şi de Jung care propunea inconştientul Dictionary of the Occult, Wordsworth Reference, Denmark,
individual ca sumă a mai multor imagini ce au la bază 1994). Dicţionarul Explicativ al Limbii Române defineş-
mesajele primite de la un inconştient colectiv: „SUPRA- te, spre exemplu, suprarealismul doar în linii mari, subli-
REALISM, s.m. Automatism psihic pur prin care se niindu-se că acesta se bazează pe explorarea iraţionalului
urmăreşte exprimarea, fie verbal, fie în scris, fie în orice şi că pune accentul pe imaginaţie ca fenomen spontan:
alt fel a funcţionării reale a gândirii, în absenţa oricărui „SUPRAREALISM, s.n. Curent literar şi artistic apărut în
prima jumătate a sec. XX care pune accentul pe activitatea
11
Termenul apare însă şi cu trei luni înainte de premiera spontană a imaginaţiei şi pe exploatarea zonelor iraţiona-
piesei menţionate într-o scrisoare a lui Guillaume Apolli- lului în creaţia artistică [Pr: -re-a-] – Supra-realism (după
naire către Paul Dermée în care îi mărturisea acestuia din fr. surréalisme)”. (DEX, Dicţionarul Enciclopedic al Limbii
urmă că este mai bine să adopte cuvântul „suprarealism” în Române, Ediţia a II-a, realizat de Academia Română, Insti-
locul „supranaturalismului” pe care îl mai folosise şi care tutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Univers Enciclopedic,
era deja utilizat în filozofie. O altă scrisoare în care apare Bucureşti, 1996) Definiţia pe care o găsim în dicţionarul
termenul de „suprarealism” este cea a lui Jacques Vaché că- limbii franceze, Le Petit Larousse, prezintă suprarealismul
tre Théodore Fraenkel, scrisoare în care primul mărturiseşte din altă perspectivă, precizând că acesta are la bază pro-
că speră să fie la Paris pentru prima reprezentaţie suprarea- testul împotriva unei lumi măcinate de război şi a orică-
listă a lui Guillaume Apollinaire. ror valori sau forme logice, propunând denunţarea tuturor
12
Breton, André, Poisson soluble, Paris, Gallimard, 1924 normelor unei societăţi cangrenate ca fiind false şi imorale
13
Morar, Ovidiu, Avatarurile suprarealismului românesc, în acelaşi timp: „SUPRAREALISM, s.m. Mişcare literară
Bucureşti, Editura Univers, 2003, p. 13 şi artistică apărută în Franţa la sfârşitul celui de-al doilea
acest mod se pot pierde din vedere multe dintre aspec- se desfăşoară între 1925-1930. În această perioadă, ati-
tele sale esenţiale. Cea mai completă este fireşte defini- tudinea suprarealiştilor cunoaşte o schimbare radicală,
ţia dată de Breton care, atunci când vorbeşte despre un aceştia simţind nevoia angajării politice. Suprarealiştii
„automatism psihic pur” încearcă să explice nu doar se situează, şi de această dată, în prelungirea convinge-
un termen, ci o întreagă filozofie. Această filozofie „nu rilor antiburgheze ale dadaiştilor care soluţionau criza
e în nici un caz o metafizică, nici o mistică (apelul ei la socială din acea perioadă prin apariţia omului nou:
alchimie şi ocultism are o cu totul altă semnificaţie), ci „Fiecare pagină trebuie să explodeze prin serio-
o morală practică, ce vizează rezolvarea contradicţiilor zitatea adâncă şi grea, prin vârtej, ameţeală, nou, veş-
vieţii şi transformarea profundă a omului”17. Astfel, nic, prin gluma strivitoare, prin entuziasmul principii-
filozofia suprarealismului se opune raţionalismului şi lor sau prin felul cum e tipărită. Iată o lume şovăitoare
propune visul, alienarea sau imaginaţia drept noi sur- care fuge, logodită cu zurgălăii gamei infernale, iată de
se de inspiraţie, făcând din poet un creator care poate cealaltă parte: nişte oameni noi. Aspri, săltând, încăle-
transforma esenţial limbajul în vederea redării în scris cători de sughiţuri. Iată o lume mutilată şi medicaştrii
a experienţelor pe care le trăieşte în spaţiul suprare- literari suferind de lipsa ameliorării”21.
alităţii. Şi aceasta pentru că, mai mult ca oricare alt sau:
curent artistic şi literar, suprarealismul reprezintă un „Scriem şi pentru că nu există destui oameni
mod de viaţă, instituind nu doar un tip de scriitură noi, din obişnuinţă, publicăm ca să căutăm nişte oa-
extrem de original, ci şi o adevărată revoluţie, care s-a meni, şi ca să avem o ocupaţie (chiar acest lucru e o
extins treptat în toate ramurile culturii. mare prostie). Ar fi soluţie să ne resemnăm pur şi sim-
Unii istorici consideră anul de naştere al su- plu: să nu facem nimic. Dar îţi trebuie o uriaşă ener-
prarealismului 1924, momentul în care apare Primul gie. Şi resimţim o nevoie aproape igienică de compli-
manifest suprarealist, susţinând că acest curent literar caţii”22.
şi artistic se stinge în 193918. Conform părerii altor În acest context, majoritatea suprarealiştilor
specialişti, lansarea suprarealismului se face însă odată aderă la marxism, unii dintre ei, printre care şi Bre-
cu scriitura automată din 1919 a lui Philippe Soupault ton, înscriindu-se în Partidul Comunist. Încăpăţâna-
şi André Breton din Champs Magnétiques şi se stinge, rea cu care aceştia îşi manifestă convingerile politice
în 1969, când grupul celor patruzeci de suprarealişti se culminează în 1930 cu schimbarea numelui revistei
destramă19. Istoria literară consacră însă mai multe eta- suprarealiste din „La Révolution Surréaliste” în „Le
pe în dezvoltarea suprarealismului. Prima, 1919-1925, Surréalisme au service de la Révolution”. Activitatea
este numită faza „eroică” sau „intuitivă” şi corespun- suprarealistă din această perioadă este marcată, aşa
de perioadei în care grupul suprarealist parizian şi-a cum declara Breton într-una dintre lucrările sale pro-
concentrat atenţia asupra experimentării în cele mai gramatice, de nevoia de a depăşi bariera care separa
D A
diverse moduri a metodei automatismului psihic şi a idealismul absolut de materialismul dialectic, fiind
cercetării stărilor onirice, a celor care ţin de patologie susţinută cunoscuta teză a „supremaţiei materiei asu-
şi paranormal. Rezultatele apar în cea de-a doua epocă pra spiritului”. Astfel, suprarealiştii decid să considere
suprarealistă, cea „gânditoare” sau „raţionantă”20, care nedemne de luat în seamă realizările lor de până atunci
R
deoarece acestea erau legate mult prea mult de sfera

G A
război mondial, care s-a opus tuturor formelor ordinii şi materialului, „transformarea omului”23 nefiind posibi-
convenţiei logice, morale şi sociale şi care a oferit în schimb lă în asemenea condiţii.
valorile visului, ale instinctului, ale dorinţei şi revoltei, în
expresia „funcţionarea reală a gândirii” (Dictionaire Le petit
Larousse, 1995).
A V A N
17
Morar, Ovidiu, op. cit., p. 19 du Seuil, 1945
18
Este vorba despre Maurice Nadeau care propune o astfel 21
Tzara, Tristan, Manifest Dada 1918, în Şapte Manifeste
de periodizare în cunoscuta sa lucrare, Histoire du Surréa- dada. Lampisterii. Omul aproximativ, traducere de Ion
lisme. El descrie şi o a treia perioadă, cea a „autonomiei Pop, Bucureşti, Editura Univers, 1966, pp. 12-16
suprarealismului”, care s-ar fi încheiat în 1939. 22
„Scrisoare deschisă lui Jacques Rivière” în Nadeau,
19
S-a emis şi ipoteza că moartea suprarealismului coincide Maurice, op. cit., p. 89
cu data morţii lui André Breton, adică 28 septembrie 1966. 23
Breton, André, Al doilea manifest al suprarealismului, în
20
Nadeau, Maurice, Histoire du Surréalisme, Paris, Éditions „Secolul 20”, nr. 1-2-3, 1981, p. 15
„Mă tem să nu ne uităm cuvintele” Constantin CUBLEŞAN
CRONIC A L I T ERARĂ
(Marcel Mureşeanu)
M ai mult ca altădată, poezia lui Marcel

Mureșeanu din recentul volum intitu-
lat Ultimul taciturn (Editura Avalon, Cluj Napoca,
propria metodă de scriere:„Ce văd eu cu ochii mei aceea
scriu,/ ce vă eu cu ochii altora aceea scriu,/ ce văd eu
cu ochii orbului iarăși scriu,/ ceva ce nu s-a întâmplat
2023) e străbătură de o melancolie crepusculară, nu dar mi se pare/ că se va întâmpla, și aceea scriu” (Ați
lipsită de ironia din totdeauna cu care și-a construit văzut un eșafod plângând?), dar rămâne fidel unui soi de
poemele, meditativă și gravă în același timp, aducând vizionarism fabulos ce translează realitatea diurnului,
mereu în discuție motivul morții, aceasta evocată în cu vocație anecdotică, într-un imaginar concretizat din
varii ipostaze: de la conștientizarea unui sentiment al elemente paradoxale, atât de firești în prozodia sa.„Bu-
trăirii deznodământului fatal:„privesc câmpul de luptă/ nul Dumnezeu a pus să se toarne/ primul strat de asfalt
și îmbrac haina soldatului mort,/ acoperit de frunza- în Univers/ ca să aibă liniște, să nu mai audă/ scârțâitul
re” (Cei rămași), până la fiorul unei neliniști ființiale în roților și tropăitul cailor/ de la Carul Mare./ Dar de
fața realității ei implacabile.„Mai rău decât să nu mori atunci e demult și nimeni/ n-a mai avut grijă de drum./
singur/ nu poate fi nimic!” (N-am de ales). Discursul Caii au murit, roțile au ruginit,/ Bunul Stăpân s-a mu-
are tentă elegiacă, poetul contemplându-și trecerea pe tat în altă Casă,/ iar calea aceea s-a părăginit./ Când
tărâmul umbrelor, cu o anume împăcare de sine ușor trece uneori El pe acolo,/ oftează mâhnit și își spune/
perfidă, denunțându-și preferința în pregătirea locului într-o Sine a Sa: toate sunt trecătoare,/ bată-le norocul
de veci, cu minuțiozitatea cu care și-o pregătea, când- și binele!” (Din istoria muzicii). Acesta este felul său de
va, ciobănașul mioritic, desigur Marcel Mureșeanu vă- a reflecta și a medita asupra firii celei veșnice ca și asu-
zând totul într-o bonomă metaforizare:„Ai mai multe pra celei efemere. Filosofia, intrinsecă liricii sale, este
lespezi/ pentru mormântul meu,/ am văzut, am ales produsul unei dialectici speculative pe care o dezvoltă
una mai ușoară,/ din pânză de păianjen./ O voi învă- cu firescul unei întreprinderi dialogale cu sine ori cu
ța să leviteze,/ să nu trezească noaptea,/ când sufletul un alter ego al său:„De când sunteți orb, domnule filo-
meu/ mă scoate la plimbarea/ de seară. Te vei gândi la sof?/ De la moarte!/ Și acum, la un veac?/ Ni s-au dat
mine/ de ziua mea și-ți vei da/ seama că nu ai de ce te ochi noi,/ vedem prin nori, adică/ sufletului meu i s-au
teme/ de morți mai mult decât/ te temeai de ei când dat,/ îi purtăm pe rând până la Înviere./ Cum de v-ați
erau vii” (Plimbarea de seară), cu vocație testamentară ridicat cu trupul/ la cer? Lui Dumnezeu totul/ îi este
în totul:„Las totul/ nimănui/ și tuturor,/ nimicul/ din cu putință. N-am întrebat./ După aceea?/ După aceea
mine/ nimicului din voi” (Testament) sau, în altă parte, totul va fi/ ca înainte de moarte,/ iar Dumnezeu se va
având o interpretare, și de data aceasta, metaforică a de- muta/ printre noi” (Dilema dezlegată); mereu având în
mersului testamentar:„Voi lăsa hainele mele/ unei spe- vedere esențele prin care lumea i se revelează:„Se aude
rietori de păsări,/ credincioasei din lanul de rapiță,/ care un trosnet./ Troznesc încheieturile lumii,/ se întinde
în fiecare dimineață de vară/ alungă ciorile și-mi face lumea după somn (…) e momentul fericirii universale
cu ochiul./ Le voi lăsa cât sunt viu, și ea/ îmi va săruta (…) Peste puțin se va face ziuă pe tot pământul,/ vor
mâinile/ și își va aduce aminte de mine./ Ce îmbrățișare ieși la lucru făcătorii de bine” (Un semn vechi). Substan-
fericită va fi aceea,/ iar sperietoarea va zice: «Văd,/ eu, ța acestui vizionarism nu este religioasă deși trimiterile
oarba din naștere!” (Galben de Dante). la implicare în mitologia creștină se află peste tot, fiind
Marcel Mureșeanu și-a creat, în poezie, un uni- asumat sensul ei de împlinire umană:„Mă luam când
vers propriu, o lume a sa, pe care o evocă în parabole după brațul stâng al crucii/ când după cel drept/ și me-
cu iz fantastic; o lume ce vrea să fie o replică ironică reu mă rătăceam,/ mă întorceam de unde am plecat,/
la cea din imediata sa existențialitate sau dintr-o lume nicăieri nu ajungeam niciodată./ Încotro să mă-ndrept?
imaginară, dimensionată după propria sa înțelegere. E întrebam,/ dar în gol cădeau cuvintele mele,/ toate
adevărat că se mărturisește într-un loc, referindu-se la răspunsurile fugeau/ ca niște păsări alungate de șoim./
Până la urmă, după un gând lung,/ am urcat către vâr- chiuiau cu toții/ și oamenii fugeau, ascunzându-se în
ful ei, cum îmi/ arăta el ca o săgeată,/ m-am odihnit fe- peșteri.// Luna nu putea răsări,/ o furaseră vârcolacii/ și
ricit acolo/ o zi, dar când să mă întorc/ am încremenit,/ au tras peste fața ei un zăbranic./ Din Lună picura sân-
mi-au crescut rădăcini/ de piatră, și n-am mai putut/ ge/ care într-o zi ajungea la pământ./ Un strop era cât
coborî” (Amăgitorul). un nor mare.// De cureaua Ecuatorului/ atârnau șoimi
Biografismul factologic descripționat în con- și vulturi împușcați,/ ea stătea gata să se rupă/ și o pâl-
fesiuni meditative este marcat de un sentiment al fi- nie de colb/ sugea în pieptul ei și arunca în aer/ oazele și
nitudinii existențiale apropiate, tocmai de aceea poe- cuiburile scorpionilor/ și ale vulpilor de deșert” ș.a.m.d.
tizările condiției prorpiei creații sunt frecvente, poetul (Apocalipsa după Asimov). Este aici tocmai demonstra-
definindu-și demersul liric în sens programatic:„Ceea ția lirică a înțelegerii și explicitării condiției creatoare a
ce scriu eu nu-i decât traducere/ a poeziei, nu fac decât demersului său poetic:„Marea poezie se scrie singură,/
s-o traduc/ pe înțelesul celor care/ își rup dinții în ea!/ poetul nu face decât/ să-și taie venele,/ să-și înmoaie
Atâtea guri știrbe mă așteaptă îndurerate,/ s-au împu- degetul în sânge/ și să picteze cu el/ un tablou suprarea-
ținat cititorii/ și pentru că li se pune în pahar/ băutură list!” (Tripticul mic). Cinismul și sadismul imaginarului
de unică folosință!/ Am învățat și limbajul surdo-muți- poetic, pe care îl cultivă ca pe o nonșalantă aventură
lor!/ Fac totul gratuit!/ Trăiesc numai din pensia mea/ poetică, este fals, el reprezentând ludicul acestui demers
de concubin al metaforei” (O profesie nouă). E totuși o spectaculos, parabolele paradoxale ale fabulațiilor de
neliniște raportată la relația sa, a cuvântului scris, cu cei insinuată manieră suprarealistă pe care le configurează,
cărora li se adresează, ceea ce ține de atitudinea socială marcând, de fapt, tocmai originalitatea universului său
Ă
față de creatorul de cuvinte sortit a se retrage într-un liric inconfundabil. Ultimul taciturn constituind o pro-
soi de turn de fildeș, altul decât cel pe care îl proclamau punere meditativă asupra tocmai neliniștilor existenței
R
cândva parnasienii, acum grotesc, în nota precarității de-acum crepusculare.

timpului în care trăiește:„vorbim
A
puțin, mă tem să nu ne uităm

cuvintele./ Când vreau să scriu
R
mă retrag/ în Turnul Pompieri-

E
lor, rămas gol./ De acolo trimit în

eter semnale Morse/ SOS, SOS,
T
SOS!” (Ziua a IV-a).

Poezia acestui volum, în
I
segmentele sale apartent dispara-

L
te, degajă emoția trăirii unui final

de viață, chiar mai mult, de lume,
proiectând pe canavaua actualită-
A
ții o atmosferă dramatică a unui

imaginar apocaliptic, de altfel în
C
maniera fantasticului și fantezis-

mului limbajului său din tot-
I
deauna:„Apoi au venit doi îngeri

negri,/ au desfiletat Soarele ca pe
N
un bec,/ iar el a căzut la pământ/

și s-a spart în mii de bucăți.// Ju-
R O
mătate din Cer acoperea Marea

Vacă/ și la cele treisprezece țâțe ale
ei/ sugeau doisprezece șacali albi,/
iar din a treisprezecea se hrănea
C
ea./ Când se opreau din supt,

Ovidiu Genaru Ioan HOLBAN
R Ă
90 de ani de la naştere
R A
C ritica de întâmpinare a remarcat în po-
ezia lui Ovidiu Genaru din Un şir de
zile (1966), Nuduri (1967), Patimile după Bacovia
coeziunii unor „grupări“ pe criteriile vârstei, proble-
melor, comportamentului, psihologiei), al cărei semn
emblematic este ceea ce prozatorul însuşi numeşte „fi-
(1972), Elegii (1974), Bucolice (1978), Poeme rapide liera Ben“, adică un destin care evoluează în tempora-
E
(1983), Am mai vorbit despre asta (1986) erotismul litatea romanului dinspre prezent spre trecut, mizând
T
intens, „sentimentul târziului şi al crepusculului“ (La- totul pe butoanele şi manetele „maşinăriei infernale“
urenţiu Hanganu), autoironia din configurarea ima- care este memoria. Reperele care delimitează spaţiul
I
ginii poetului în provincie. Deşi proza a fost consi- de acţiune şi reacţiune al retrospecţiei sunt anii 197…
derată, pe nedrept, „pe o treaptă inferioară“, evoluţia, şi 1944, durata pe care o cuprind jalonând distanţa
L
în timp, a scrisului lui Ovidiu Genaru infirmă acest dintre prezentul contemplat printr-un ochean şi tre-
verdict, mai mult încă, pune proza înaintea poeziei în cutul trăit din nou prin rememorarea şi reconstituirea
ordinea valorii estetice. Astfel, după Week-end în oraş fiecărui detaliu al acestuia: Benedict Paşalega priveşte
A
(1969), un roman scris cu „picanterii“ şi din care se strada pe care „curge anul 197…“, dar el „trăieşte în
poate reţine efortul protagonistului de a descoperi o patruzeci şi patru“. Fidelitatea lui Ben este, în fapt,
C
„insulă de umanitate“ cu un nume frumos, întrucâtva fatalitatea simetriei existenţei sale, mai exact, a „po-
exotic (Miriam) şi cu o „geografie“ interioară al cărei trivirii“ unor scene petrecute la cele două „capete“ ale
I
relief nu este atât de divers în realitate, cât complicat traiectului temporal amintit; în 1944, Ben îl salvează
N
de micile sau marile dorinţe şi de complexul frustrării pe comunistul Paul Adrian, lăsând un camion „o zi
de afectivitate pe care îl trăieşte meteorologul izolat întreagă pe trotuar să-l vadă şi chiorii“ pentru a furni-
R O
la o staţie de pe un vârf de munte, Ovidiu Genaru za celui pe care îl adăposteşte un alibi în faţa poliţiei şi
a publicat încă alte câteva cărţi de proză – Fidelitate Siguranţei, iar în 197…, altă maşină, de această dată,
(1977), Iluzia cea mare (1979), Cafeneaua subiectelor o limuzină neagră rămâne tot atât timp în faţa casei lui
(1980), Sperietoarea (1992), Diverse cereri în căsătorie Ben pentru ca locuitorii micului oraş de provincie să
C
(1994), Procesverbal al unei crime (1998) care impun se mire, să bănuie, să afle în cele din urmă că fostul pa-
prin abordarea unei problematici specifice promoţiei tron al discretului restaurant „Cocoşul de argint“ este
„Ivasiuc“, ca şi prin adoptarea unor registre epice a reabilitat şi repus în drepturi, după ce aceiaşi oameni
căror „generalizare“ în proza noastră contemporană se îl condamnaseră: „Două zile, una din tinereţe şi cea-
leagă de apariţia amintitei „serii“ de romancieri. Iată, laltă din bătrâneţea aceluiaşi om, care să se suprapună
mai întâi, „formula“ romanului Fidelitate, dezvăluită ori să se opună într-o simetrie perfectă“: zgomotul
pe prima pagină a textului în ceea ce aş numi prezen- greoi al camionului şi cel abia simţit al Mercedesului
tarea personajului: „După acte, Ben are şaizeci şi doi stabilesc gradele de vinovăţie şi precizează etapele unei
de ani şi seara în pat, bătrânul se hrăneşte cu amin- existenţe ale cărei zile s-au desfăşurat între pereţii casei
tiri, alege din trecut fragmente şi le judecă în lungi de pe strada Ecoului 4. Totodată, cele două date şi cele
insomnii, şi nu-i este teamă că o să moară, decât în două „semnale“ reprezintă două momente distincte
măsura în care va pieri înainte de a găsi un răspuns ale evoluţiei relaţiilor sociale şi ale modului în care s-a
la unica întrebare care-l frământă: în ce cută întune- produs impactul acestora cu textura politicului; pre-
cată a anilor se ascunde greşeala vieţii sale?“; vârsta, zenţa camionului şi a lui Paul Adrian pe Ecoului 4 a
proiectele „de trecut“ şi „chinul“ lui Benedict Paşale- constituit, la început, dovada vinovăţiei lui Benedict
ga din romanul Fidelitate al lui Ovidiu Genaru sunt Paşalega care a suferit o dublă condamnare – socială şi
elementele comune ale unei întregi generaţii de per- fizică (detenţia şi paralizarea picioarelor) –, acuzat de
sonaje (eroii cărţilor, mai mult decât autorii lor, sunt a fi ascuns „cocoşei“ şi de a fi dat adăpost unui legio-
„persoane“ care ilustrează perfect modurile realizării nar; în 197… însă, „fostul“ Paul Adrian îşi deconspiră
numele adevărat, Ioachim Pascu, şi îl provoacă pe Ben ţei faţă de ea însăşi, timpul a creat o distanţă aparent
la o rememorare completă a anului şi împrejurărilor irecuperabilă, pe care o avea de refăcut şi Benedict
din cauza cărora a suferit, pentru a se recunoaşte va- Paşalega din Fidelitate. „Reciclarea“ morală al cărei
loarea unui gest greşit interpretat altădată. Memoriul „arbitru“ este doctorul Obedenaru, corespunde în ce-
pe care are a-l scrie bătrânul Ben este inutil pentru că lălalt plan narativ al textului unei reciclări comporta-
suferinţele nu mai pot fi date înapoi şi, în aceeaşi mă- mentale pe care trebuie s-o realizeze Edmonda, Dinu
sură, util întrucât el poate constitui „arhiva oraşului“, Oniga şi Alec care mimează o „fericire utopică“. Pri-
a unei lumi căreia nu i se mai poate reda sensul real mii doi îşi transferă existenţa într-un fel de vis paralel
decât prin operaţia de „arheologie morală“ a unui om cu realitatea, „un vis colorat, un halou al vieţii“; Ed-
ca Benedict Paşalega. Revizuirea „cazului“ Ben este monda ilustrează „invariantele“ unor caractere şi ale
importantă nu numai în perspecti- familiei Vidraşcu, pe care unchiul
va „ideală“ a restabilirii adevărului, Alec le defineşte astfel: „o predis-
dar şi în aceea „pragmatică“ a inte- poziţie moştenită spre minciună şi
reselor de familie pentru că, iată, grandomanie… o refulare a unei
nedreptatea făcută lui Ben a deter- comori iluzorii pierdute, o adora-
minat, după modelul unei reacţii ţie maladivă a tot ce e excentric şi,
în lanţ, un şir de alte nedreptăţi pe evident, tentaţia absolută de a epa-
care le suportă copiii săi; „epica“ ta, de a ieşi în afara mediei, tentaţie
destinului lui Ben a despărţit două care s-a manifestat la fiecare mem-
Ă
existenţe al căror sens ar fi trebuit bru al familiei altfel“; Edmonda

să fie identic: Emil şi Ana Paşalega moşteneşte pe cale ereditară aceste
R
sunt oameni diferiţi, cu poziţii so- date şi se educă în perspectiva lor

ciale mult distanţate, pentru că în cultivând o formă de bovarism şi
A
vreme ce primul a semnat o decla- încercând să-l pregătească pe Dinu

raţie în care se spune, între altele, „după Educaţia sentimentală a lui
R
că „renunţ cu mare plăcere la tatăl Flaubert“; în replică la destinul

E
meu care a fost un exploatator sa- tatălui său, Dinu devine protago-
dea“, netezindu-şi astfel traiectul social blocat de con- nistul micului grup care „toacă idealuri“, pierzând în
T
damnarea tatălui, Ana Paşalega a preferat integritatea fiecare dimineaţă tot ceea ce a visat în timpul nopţii
morală, refuzând compromisul, stabilind că „dacă e pentru că îi lipsesc şi convingerea şi forţa de a depă-
I
să ajung ceva o să ajung prin propriile mele merite“: şi mirajul unei vieţi cu „calm, lux şi voluptate“, bine
L
memoriul lui Ben trebuie să facă dreptate nu numai asigurate de funcţia şi banii lui Titus Oniga. În fine,
trecutului, ci şi acestui mod de a înţelege relaţia cu Alec ilustrează „categoria de oameni inutilă, mereu
socialul şi cu sine însăşi, pe care îl ilustrează Ana Paşa- în convalescenţă după boala gravă numită viaţă trăi-
A
lega: memoria este „maşinăria infernală“ care primeş- tă“, bătrânul actor, al cărui rost este de a nu aştepta şi
te cuvinte, fapte, gânduri pentru a oferi adevărul şi a de a nu dori nimic, fiind „fermentul şi coagulantul“
C
îndepărta „travesti-ul“ unor existenţe. textului şi al existenţelor celorlalte personaje, „raison-

O complicată operaţie de arheologie morală neur-ul“ simpatic şi deloc facil al romanului. Iluzia
I
întreprinde şi Titus Oniga, protagonistul romanului cea mare, ca şi Fidelitate, mizează pe „performanţele“
Iluzia cea mare, care trebuie să afle „centrul perso- memoriei protagonistului şi pe „spectaculozitatea“
N
nalităţii pierdute, acel punct fix de reazem interior“. desfăşurării unor destine tensionate de specificul celor
Drama personajului lui Ovidiu Genaru se cuprinde în două poziţii ale fiinţei: faţă de sine şi faţă de textu-
R O
ceea ce „raisonneur-ul“ textului numeşte „sindromul ra socialului. Masca şi adevărul, spectacolul mimat şi
de autonimicire“, diagnosticat de „astenia fericită“ a trăirea autentică, himera şi realitatea, insul şi epoca sa
fiecărei zile din viaţa directorului şi de drumul „îndo- – acestea sunt reperele între care pendulează romanele
ielilor“, al întrebărilor fără răspuns, pe care îl parcurge lui Ovidiu Genaru.
C
omul Titus Oniga; între poziţia socială şi aceea a fiin- Cu Cafeneaua subiectelor, prozatorul oferă scri-

sului său o nouă deschidere tematică şi de formulă – înaintea naufragiului“, prind contur personaje-ima-
narativă. Ceea ce propune cartea de proză scurtă a lui gini, comunicând sentimentul ieşirii din timp, evo-
Ovidiu Genaru reprezintă subiecte, scene de viaţă in- luând într-un spaţiu închis, suficient sieşi, compus
ventate sau consemnate la „cafenea“, posibile puncte din evenimente a căror semnificaţie le rămâne doar
de plecare pentru viitoare proiecte romaneşti; iată ce lor accesibilă: Adelina Cavalide, Cricopol, baronul
se spune în una dintre naraţiunile volumului: „Eram Silves, consilierul diplomat Pipide, ofiţerul de Spania,
Ă
R
A
R
E
T
I
L
numai ochi şi urechi (să fi fost în posesia unui mag- una dintre numeroasele nepoate ale prinţesei Bibescu,
netofon invizibil, aş fi obţinut câteva materiale fulmi- un fost crescător de cai de rasă prin grajdurile regi-
A
nante, domnilor!), loc de producţie pentru zece scri- nei Suediei sunt surprinşi în timpul tabieturilor sau
itori de proză realist-critică, la Cafeneaua subiectelor al conversaţiei care nu pot restitui decât „fragmente,
din marele oraş transilvan, loc de şuetă în căutarea şi altceva nimic, fantasmagorii şi încă ceva pe deasu- C
timpului pierdut“; ochiul prozatorului, retras la o pra“. Efortul de sistematizare a acestor fragmente şi
I
masă lângă „perdeaua căzând în falduri grei“, urmă- fantasmagorii devine inutil întrucât lipseşte liantul
reşte figurile care compun cadrul vetust plutind în construcţiei narative care este cauzalitatea (cronologi-
N
atmosfera unei „jungle calme de junkeri asfinţiţi“, în că şi faptică), proiectatul roman realist-critic „cu titlul
timp ce urechea înregistrează „milioanele de subiec- banal Amurgul“ nu mai trebuie paginat, existând po-
R O
te scurte“ care circulă între pereţii acestui turn Babel sibilitatea de a se scrie singur, „iţele“ se încurcă, sce-
de personaje desprinse dintr-o „eternitate de pudre şi nele se repetă la nesfârşit restituind cronica amurgului
naftaline“, trăind între lucruri vechi peste care pati- unei lumi dezolant de inconsistentă: din investigarea
na timpului a depus praful unei lumi dispărute. În acestei maree de caractere, destine şi evenimente ră-
C
atmosfera „de sfârşit de imperiu, de salon de Titanic mâne doar halo-ul unei realităţi definitiv dispărute.

Inconsistenţa spaţiului care oferă materia epică trans- vizibilului, prozatorul urmăreşte destinul unui umil
mite naratorului, „servitor al unei cauze dinainte pier- funcţionar cu cotiere care, împotriva condiţiei sale,
R Ă dute“, o stare de nesiguranţă pentru că, iată, „a scrie şi trăieşte în fiecare zi surprizele neprevăzutului: naraţi-
a descrie Cafeneaua subiectelor este o utopie“. unea conturează astfel un contrast violent între nece-
Imaginea universului imaterial din „cafenea“ sitatea ordinii (existenţa funcţionarului) şi absenţa ei
R A
îşi află replica într-o altă proză „programatică“ a volu- într-o lume care îşi cultivă umorul şi farsa. De altfel,
mului: Mască cosmetică cu albuş de ouă şi suc de mor- modalitatea contrastului reprezintă una dintre princi-
cov. Conceput ca o „ars poetica“, textul descompune palele dimensiuni ale multora din nuvelele acestui vo-
masca ironică a prozatorului printr-o autoironie di- lum; în Noutatea unei dimineţi, de exemplu, cineva se
E
zolvantă al cărei principal resort este luciditatea: „Am trezeşte cu sentimentul scoaterii din tiparele existenţei
unele idei de elită pe care nu le accept pentru nimic cotidiene, ale tabieturilor respectate de „unsprezece
T
în lume/ dar nu-mi pierd capul de pe umeri/ le iau ani şi patru luni“: ordinea înşiruirii tuturor micilor
cu binişorul/ le plimb prin parc/ le duc la teatru să se evenimente care îi compun fiecare dimineaţă de atâta
I
convingă/ le fac cadouri le/ mituiesc pe sub tejghea/ le timp este tulburată, iar atitudinea soţiei i se pare, în
L
previn să-şi ţină pliscul“. Poezia-naraţiune reconstitu- consecinţă, schimbată. Încurcăturile şi noutatea acelei
ie un dialog între autor şi subiectele sale „de elită“, în dimineţi nu pot rupe monotonia fără sfârşit pentru
fapt, o competiţie dintre cele două elemente ale textu- că totul îşi află până la urmă o explicaţie banală: cu
A
lui, care îşi găseşte premisa de evoluţie în posibilitatea o seară înainte soţia spălase perdelele, iar lumina zi-
substituirii lor: „şi dacă nu şi nu/ le iau creştineşte de lei l-a trezit prea devreme. Tot astfel, proza Kilometrul
C
guler/ le scutur de praf/ le scot petele negre cu apă 10 comunică permanenta căutare a unui stimulent
regală/ le oblig să respire/ încerc să le oxigenez/ le scot pentru activarea imaginaţiei, ipostază a dorinţei de a
I
ochii lor maladivi şi le montez ochii mei“. tulbura mersul mereu egal cu sine al unei existenţe
Alături de Cafeneaua subiectelor şi Mască cosme- cenuşii. Calităţile cu care este investită inofensiva bor-
N
tică cu albuş de ouă şi suc de morcov, naraţiunile care nă kilometrică se transferă în limitele unei forme de
precizează statutul prozatorului în raport cu materia interiorizare: personajul din Lacrimi află în monolog
R O
epică inventată sau consemnată în realitatea, ea însăşi posibilitatea eliberării tuturor dorinţelor înnăbuşite
fictivă, volumul lui Ovidiu Genaru oferă încă multe pe parcursul unei vieţi monotone. Anonimul cizmar
alte proze ale căror subiecte se organizează în jurul din Cine poate da explicaţii? trăieşte prin aventurile
temei pe care aş numi-o literatura despre literatură. În şi călătoriile exotice ale fratelui său: ca şi personajul
C
Demonstraţia, de pildă, este sugerată o posibilă identi- din Fortul, cizmarul găseşte în imaginaţie o com-
ficare dintre modalitatea de prezentare a subiectelor în pensaţie pentru ceea ce realitatea i-a refuzat mereu.
instanţa scrierii şi aceea a înlănţuirii cifrelor şi elemen- Această modalitate a contrastului se realizează mai ex-
telor unei demonstraţii de geometrie: sensul acestei plicit încă în naraţiunea A.D.R. şi I.P.C.: „A.D.R. se
identificări este dat de acea imagine a literaturii care scula cu noaptea în cap. Era un tânăr vioi şi optimist
se joacă liber „făcând din noi o simplă unealtă spre şi locuia într-o mansardă, la etajul cinci, fără lift“, în
propria ei înflorire“. Tot aşa, naraţiunea Memoriul timp ce „I.P.C. se scula destul de târziu. Era un tânăr
este construită pe ideea opoziţiei dintre „viaţa de pe mofluz şi pesimist şi locuia într-o cameră dintr-un
hârtie“ şi aceea trăită, comunicată prin intermediul apartament la etajul întâi şi avea şi lift“; modalitatea
unui subiect anecdotic: Cezar Despa, nemulţumit de contrastului constituie, în fapt, o formă de percepere
propria sa existenţă, a cărei deviză a fost întotdeauna şi asumare a realităţii, de cunoaştere a legilor devenirii
„nu sunt de acord“, face un memoriu în care solicită acesteia şi, în egală măsură, un mod de construcţie
o nouă biografie. Într-o altă proză, naratorul mărtu- narativă. Faţă de Fidelitate şi Iluzia cea mare, volumul
riseşte că s-a aflat întotdeauna la periferia evenimen- Cafeneaua subiectelor „inovează“ atât sub raport tema-
telor, acolo unde viaţa se desfăşoară sub semnul fan- tic, cât şi „tehnic“ proza lui Ovidiu Genaru: pentru
teziei şi nesiguranţei: într-un orăşel „din stăpânirea proza realist-critică din Sperietoarea, Diverse cereri în
muntelui“, înfăţişat ca un parc de distracţii, supus ca căsătorie, Proces-verbal al unei crime, nu istoria, cât li-
şi „cafeneaua subiectelor“ legilor ascunse ale impre- teratura însăşi reprezintă subiectul căutat.

Stela cea de toate zilele Savu POPA
R Ă
R A
S crofuloasă la datorie
Patru categorii/tipologii umane a stabilit
Pitagora că există în lume. Instinctivii sunt majoritari,
Stela, la nivel familial, este generată de neputința re-
conectării, la nivel afectiv, cu fata ei, cu care relațiile
nu au fost dintre cele mai solide sau mai empatice.
urmați de cei pasionali, de intelectuali și de marii ini- Însă, drama cea mare care o urmărește din tre-
E
țiați. Stela1, protagonista romanului semnat de pro- cut și își întinde tentaculele asupra existenței actuale,
T
zatoarea Simona Goșu, întrunește trăsături comune într-un mod tot mai alienant, este legată de tema dez-
primelor două categorii. De-o simplitate atașantă, rădăcinării. Putem vorbi de o primă ruptură identi-
I
cu un simț al vieții, extrem de ascuțit, naivă, dar și tară a personajului, atunci când aceasta, mică fiind, a
foarte pasională, indiferent de context, aceasta este, în fost părăsită de mama ei care s-a mutat la București,
L
linii mari, Stela. Pentru bunăstarea celor din jur, este părăsindu-și familia, din considerente practice, să
trup și suflet, dovedindu-se a fi o personalitate vivan- spunem așa, femeia aceea încercându-și norocul în-
tă în care empatia se îmbină cu slăbiciunea, curajul, tr-un oraș mult mai mare. Stela rămăsese, pentru o
A
determinarea cu mefiența față de anumite provocări. perioadă, fără suport matern, alături de fratele și tatăl
Însoțită de un soi de naivitate luminoasă, nimic nu îi ei, la casa părintească din Dâmbovița. La un moment
C
poate clinti jovialitatea și civilitatea menținerii unor dat, ea se mută cu mama ei în București, unde vor lo-
interacțiuni umane, bazate pe solidaritate, suport cui la o gazdă din lumea bună, fapt care îi va permite
I
afectiv și perseverență. tinerei Stela să primească o educație aparte. Însă, în
N
Personajul acesta se legitimează, în perma- tinerețea ei, fratele acesteia își va curma viața, fie din
nență, prin intermediul relatărilor sale, care îi reac- pricina plecării mamei, fie din cea a unei depresii de
R O
tualizează o biografie nevralgică, dar, în același timp, care suferea în surdină.
o ajută să înțeleagă interacțiunile cu cei din jur într-o O altă dezrădăcinare o reprezintă mutarea for-
cheie jovială și pitorească. O prezență deloc ștearsă, țată de la o casă a socrilor, veche, însă primitoare, în
mereu scrofuloasă la datorie, ușor recognoscibilă dato- care și-au petrecut, ea împreună cu Mircea, primii ani
C
rită unei firi dinamice, spontane, joviale și părtinitoa- ai căsniciei și în care copiii au crescut, la unul dintre
re cu cei aflați în suferințe închipuite sau reale, Stela multele apartamente, în care sordidul și lipsurile din
își manifestă dorința ei neostoită de a povesti și de a ce în ce mai accentuate i-au adumbrit căsnicia. Toate
analiza, cu o franchețe tăioasă, faptele la care s-a în- acestea s-au petrecut imediat după ce Stela și-a înce-
tâmplat să fie martoră sau nu. put viața de familie, căci o persoană din străinătate a
revendicat, prin intermediul unor legi aberante, imo-
Originea dezrădăcinărilor bilul respectiv. Astfel, familia Stela și Mircea Enache,
Cine e, de fapt, Stela? O femeie trecută ușor de împreună cu cei doi copii, au fost nevoiți să apeleze la
prima tinerețe, mamă a doi copii și soția lui Mircea, serviciile unor persoane cu influență, pentru a obține
un bărbat care i-a oferit, în felul său, un suport afectiv apartamentul în care locuiesc în prezent, aflat într-o
necondiționat. Dacă Manu, băiatul lor, este taciturn zonă a capitalei, nelipsită de aerul de mahala. Această
și extrem de rezervat parcă în relațiile interumane, Lă- mutare forțată a presupus o rupere de rădăcinile care
crămioara, fata acestora, plecată, de multă vreme, în au rămas, în cazul Stelei cel puțin, încă înfipte în am-
Anglia, a devenit mama unui băiețel de culoare, făcut bianța domestică a fostului cămin.
cu un individ care a părăsit-o și căreia nu îi permite să
scoată copilul din țară fără acordul acestuia. De aceea, Filonul aurifer al banalității
una dintre primele fire ale dramei pe care o trăiește În prezent, personajul nostru, după ce în tine-
rețe lucrase în domeniul comerțului, la un depozit de
1
Simona Goșu, Stela, Ed. Polirom, Iași, 2023. carte, se îndeletnicește cu munca la domiciliu, asigu-
rând ample servicii de curățenie la locuințele unor Făcând oarecum slalom printre aceste vieți,
personaje bucureștene, însemnate. Zilnic, Stela par- Stela le dejoacă tristețile și înstrăinările, îi ajută să se
curge străzi sau străduțe în care Bucureștiul de altă- cunoască fiecare, pe sine, mai bine, le analizează vie-
dată, prezent în spiritul fantasticului țile pornind de la propria ei viață.
eliadesc, și-a lăsat amprenta insolită Găsește un numitor comun între
asupra arhitecturii și a unei atmosfe- propriile lor angoase și ale ei, provo-
re patriarhale, de neclintit. când pe fiecare în parte, indiferent
De la o casă la alta, de la o de disponibilitatea comunicativă
familie la alta, Stela trece și petrece sau de gradul de mizantropie ori
aproape fiecare zi a săptămânii. Însă, ursuzenie, să își spună povestea, să
mai degrabă, aceste vizite practice se confeseze. Descoperă destule nu-
ale ei devin pretexte care îi permit anțe, temperamente sau firi sensi-
să cunoască fie contextul intrigilor bile, ascunse după atâtea măști ale
de familie, fie dedesubturile, fisurile, fățărniciei și ale ipocriziei. Un fel de
antagonismele care animă orice fa- psiholog jovial devine, în toate aces-
milie indiferent de statutul sau sta- te situații, Stela, căci modul ei de a
rea ei materială/ socială. Luni este pălăvrăgi încontinuu, cu rost și fără
prezentă în casa domnului Țane, cu rost, este o strategie de a-i determina
care întreține o legătură deosebită. pe ceilalți, ca prin intermediul rela-
Ă
Acesta e actor și persoană influentă tării să ajungă la rădăcinile răului, să

în lumea politicii bucureștene. El a înțeleagă ce fel de cauze dramatice
R
jucat un rol cheie în viața ei și a so- au loc între lucruri aparent banale.
țului, ajutându-i cu apartamentul și oferindu-le șansa Toate aceste situații îi activează un fler natural pornit
A
unui trai mai bun. Un soi de individ gălăgios și plin pe urmele filonului aurifer al banalității cotidiene.
de sine, conspiraționist și proaspăt parvenit în me-
R
diul politic al capitalei, Țane este reprezentat cu mult Un Moromete în haine femeiești
E
umor și cu o undă de simpatie necesară atenuării la- Pentru ea, singura modalitate de a fora cât mai
turii sale grotești, caricaturale. În casa lui Vlad, avocat adânc în trecutul fiecăruia, rămâne vorba lungă, poves-
T
plecat din țară și băiatul lui Țane, Stela o întâlnește tită. Nu degeaba o tachina acuzator soțul ei, Mircea,
pe iubita acestuia, nefericită și angoasată, în preajma că prea băsnește vrute și nevrute, dovedindu-se, nu
I
căreia petrece câteva ore de dialog sincer și tăios. Trece de puține ori, cam naivă și copilăroasă. Până la urmă,
L
și prin casa unei notărițe, fosta soție a lui Țane, un bârfa ei, neavând nimic malițios, este, mai degrabă,
caracter dur, foarte bogată și disprețuitoare la adresa o trăncăneală vivantă, mustind de curenții umorului
muncii pe care Stela o depune. E prezentă, în celela- și ai ludicului, casantă uneori, alteori eliberatoare. O
A
lalte zile ale săptămânii, în casele unor familii bogate, trăncăneală pe care a analizat-o, la un moment dat,
cea a profesoarei Andreea Manea, care își ține orele criticul Mircea Iorgulescu în cadrul discuției privind
C
de engleză, acasă, cu diferite grupe de elevi, sau prin personajele caragialești. Într-adevăr, am putea spune
casa Roxanei, apropiata Andreei, inițiatoarea unei că Stela, după vorbă, după port, este una dintre ur-
I
școli particulare. Între cele două colege și foste prie- mașele acestor personaje desprinse din mantaua lui
tene există un conflict ascuns dincolo de paravanul Caragiale, locuitori de bază ai infernului balcanic. De
N
aparențelor, în sensul în care atmosfera suprasaturată altfel, un amestec între Mara și Moromete pare a fi
de snobism și opulență din familia Roxanei, care își această Stelă. Mai degrabă, un Moromete în haine fe-
R O
neglijează copiii cu destule probleme de personalitate, meiesti. Determinarea, perseverența și firescul cu care
contrastează cu viața aparent liniștită a Andreei, însin- îndeplinește cele mai diverse și mai pestrițe sarcini,
gurată și rezervată în a stabili relații cu ceilalți, ascul- asumându-și, uneori, curajul bărbătesc, se îmbină cu
tând și îndeplinind, procedural mai degrabă, rolul de rezerva, mefiența senină, spiritul hâtru și grav, resem-
C
mamă, de soție sau de prietenă. narea moromețiană, atunci când lucrurile nu pot fi

explicate până la capăt, când răutatea predomină și și o anumită inocență care nu o proiectează pe Stela
este iscată tot mai multă confuzie în jurul ei. într-o dimensiune puerilă, iluzorie, ci o determină să
privească în jur prin lentilele inefabile ale unei înțelep-
Cerul – o sursă de meditație ciuni fruste.
Din când în când, însă, distanțându-se de no- Dincolo de radiografia subtilă și exactă a societă-
ianul grijilor de tot soiul, Stela face o pauză, se liniș- ții de azi, rămâne și o dimensiune psihologică a acestui
tește și privește cerul. Este un îndemn interior care o personaj aparte. Astfel, de-a lungul cărții, Stela este vul-
motivează întotdeauna și îi asigură un soi de katharsis canică, volubilă și vulnerabilă, uneori dovedind destulă
personal, deși de scurtă durată, benefic și necesar repor- instabilitate emoțională. De aici provine și nevoia tot
nirii mecanismului ei de veselie și de împăcare cu sine mai stringentă a redescoperirii atașamentului care să
și, implicit, cu lumea din jur. De asemenea, îi oferă o ducă la o mai bună consolidare a legăturilor familiale.
limpezire a gândurilor, o descrețire a frunții și a vieții Urmează, în viitorul spre care se va îndreapta, să
interioare, necesare unor vremuri destul de complicate înțeleagă că schimbarea se poate afla dincolo de o ușă
cărora, cu o răbdare de fier și cu o înțelegere nativă a închisă care, precum în parabola biblică, prezentă în
vieții, le face față. Toate acestea trădează, până la urmă, paginile romanului, este lipsită și de clanță.
Ă
R
A
R
E
T
I
L
A
C
I
N
R O
C

R Ă Horaţiu STAMATIN Petre Ţuţea – o teză de doctorat

la Oxford
R A
D emersul cercetării doctorale a lui Alexandru

Popescu (Prahovara): Petre Țuțea- Between
Sacrifice and Suicide, Rutledge, London, 2018, p. 350,
aflăm că Alexandru Popescu, încă din anul întâi de stu-
denție, l-a cunoscut pe Petre Țuțea și a întreținut cu el o
prietenie de 11 ani de zile până la dispariția lui, în 1991.
căci avem o teză de doctorat susținută la Universitatea Convorbirile dintre cei doi se desfășurau ca de la profe-
E
Oxford, este acela de „a oferi o expunere substanțială a sor la discipol, iar cercetarea s-a desfășurat „în tradiția
T
gândirii lui Petre Țuțea“. Suntem avertizați că avem în discipolului care caută să absoarbă atât învățătura maes-
față „prima examinare analitică a vieții și operei lui Țu- trului său, cât și aspectele vieții sale“ (pe parcurs, citatele
I
țea și care stabilește semnificația personalității sale atât în în ghilimele sunt luate din cartea de față). Recunoscut
România, cât și în lumea largă, a credinței și dezvoltării pentru metoda sa socratică, stârnind un anumit exotism,
L
intelectuale în societatea post comunistă“. a vorbelor de duh, a paradoxului, rolul său era acela de „a
Până a începe lectura cărții, titlul ei predispune la provoca și șoca tânăra generație să conștientizeze realita-
cele mai contradictorii întrebări: Sacrificiu vs sinucide- tea – o altă realitate decât cea materialist-dialectică – care
A
re, sinucidere alias sacrificiu? Când sacrificiul devine o exista și putea fi urmată chiar și într-un stat polițienesc“.
sinucidere? Oare când Țuțea și-a revărsat năduful excla- Maieutica practicată „îl purta pe discipol spre o finalitate
C
mând: „Am stat 13 ani în temniță pentru un popor de anagogică a interpretări“, adică un text, îndeobște reli-
idioți!“, ar fi vrut să spună că sacrificiul său refuzat a fost gios, dincolo de înțelesul lui literal, alegoric și moral, se
I
în zadar și a fost mai degrabă un act de sinucidere? Unde pretează și la o abordare pur mistică.
N
începe sacrificiul și unde sfârșește sinuciderea? Unde se În ce măsură gândirea lui P. Țuțea resuscitează cre-
întâlnesc? Oare Mircea Vulcănescu a comis un act de dința ortodoxă tradițională și o face mult mai abordabilă
R O
sacrificiu sau de sinucidere când în închisoare fiind s-a la nivelul cognitiv? Cu alte cuvinte, se pune întrebarea:
întins jos în plină iarnă pe cimentul umed pentru ca un „Este religia un vast câmp de filosofică explorare, capa-
deținut bolnav de tuberculoză să se culce pe el, ținându-i bilă de a oferi certitudini existențiale sau numai o mo-
astfel de cald în speranța că-i va salva viața, și i-a salvat-o. dalitate dogmatică redusă la practica religioasă?“ În „Te-
C
Și multe alte cazuri dilematice: Meșterul Manole, Cioba- ologia experienței“, Al. Popescu identifică trei concepte
nul mioritic etc. Sinuciderea ne apare ca un act de mare cheie în gândirea lui Țuțea: revelația, anamnesis și teosofia.
egoism, pe când sacrificiul, unul de mare generozitate. Revelația se produce într-o acută stare de detenție. De-
Andrei Pleșu fiind amenințat mereu de un prieten că se ținutul, dintr-un fost ateist în prima tinerețe, „ajunge la
sinucide i-a mărturisit lui Noica că nu știa ce sfat să-i o înțelegere foarte particulară a revelației creștine“. Aici
dea, acesta îi răspunde: „Întreabă-l: Cin’ te crezi?“. Când descoperă că prin penitență autoasumată individul poate
sacrificiul îți este refuzat, resursele hyperionice îți dau atinge misterul căci: „Dogma este misterul revelat“, prin
posibilitatea unui salt spre zona superioară a înțelegerii rememorare, tot una cu retrăirea, a idealului cristic. În
lucrurilor. capitolul al doilea „Biografia și formarea intelectuală“,
De ce Petre Țuțea și nu altă figură a disidenței Al. Popescu se oprește asupra unor informații esențiale și
românești? Desigur personalitatea sa fascina, subjuga in- necesare, mai ales pentru cititorul de dincolo de granițele
terlocutorul necondiționat prin dispoziția sa aforistică, României: „o scurtă biografie a lui Țuțea, cu o prezenta-
paradoxală, prin uimitoarea sa abilitate de a asocia ideile. re a etapelor principale ale dezvoltării sale intelectuale și
Din introducere aflăm că avem în față „o cercetare in- politice, vor ajuta cititorul să înțeleagă cum a avut loc
terdisciplinară asupra psihologiei și a spiritualității reli- influența sa de la zona politicului, a economiei și filoso-
gioase a deținuților politici sub regim comunist“. Așadar fiei la cea a teologiei politice“. Este interesant de observa
P. Țuțea este un caz de anvergură nu numai națională, cum un fiu de preot, crescut în primii ani de viață în
dar și internațională. Stă alături de cunoscuții opozanți profunda tradiție creștin ortodoxă, a ajuns un ateist, cu
ai dictaturii comuniste din lagărul comunist. Tot aici, vederi comuniste, ca apoi să treacă la legionarism, iar în
timpul detenției comuniste să constate „lipsa dimensiu- al rugăciunii“.

nii transcendentale și a revelației“ în viața de zi cu zi (aici În cercetarea sa, Al. Popescu se oprește asupra câ-
R Ă
de luat aminte mai ales de instituția bisericească care nu torva dintre numeroasele aspecte din gândirea lui Țuțea:
de puține ori condiționează pecuniar actul religios). Sub naționalismul și țăranul român, libertatea, principiul
tutela benefică a unor gânditori germani din perioada co-operativ și liberalismul. Naționalismul dă unui popor
R A
sa berlineză ca: Sombart, Spann și Schmitt, asupra ca- baza pe care să se dezvolte, indivizii nu există separat de
racterului național în teoria politică, P. Țuțea a dezvoltat poporul căruia îi aparțin: „calea, adevărul și viața încor-
ideea că „fiecare națiune are un loc egal și non-negocia- porează o identitate etnică“. Pentru P. Țuțea conceptul de
bil la Banchetul cerului“. Ideologia politică despărțită de țăran nu se referă doar la aspectul etnic și social, ci este
E
Dumnezeu va duce „la exaltarea puterii ca fiind singurul și unul ontologic, iluminând natura profundă a umani-
adevăr“. Deziluzionat de scena politică românească, în tății: „Când ultimul țăran va dispărea din lume, - valabil
T
1935, împreună cu alți tineri lansează Manifestul Revolu- pentru toate națiunile, ultimul membru al speciei uma-
ției Naționale, în care „identitatea ortodoxă a poporului ne va dispărea. Atunci vom avea maimuțe îmbrăcate în
I
român poate clădi baza unei politici naționale“. Mani- haine“. Țăran este încărcat de o semnificație arhaică, cul-
L
festul nu se voia decât „o expresie a unei lupte de inspi- tura și stilul său de viață duc la începuturile umanității,
rație divină pentru restaurarea ordinii divine“. Erau ferm la izgonirea din rai, la Adam, ca omul absolut, investit
convinși că revoluția națională poate opri corupția, în cu responsabilitatea de a-și câștiga existența din roadele
A
creștere, a valorilor tradiționale românești. De aici până pământului. În „Libertatea și teologia politică“ defineș-
la extrema legionară nu a mai fost decât un pas. De la te libertatea „ca decizia proprie a individului de a trăi
C
marxismul egalitar, Țuțea a migrat la celălalt capăt al conform principiului fundamental al creștinismului“,
eșichierului ideologic, o pată neagră în istoria țării. Ju- care izvorăște din cererea supremă a lui Cristos: „iubirea
I
rământul cu mâna pe Cartea sfântă, așa cum vedem la creștină poate reconcilia principiile duale ale autorității
guvernanții noștri, este o blasfemie la adresa credinței, și ale libertății și face exercitarea puterii politice tolerantă
N
oferă legitimitate corupției. Un gest anistoric de acum, pentru cetățeanul creștin.“
incompatibil cu evoluția dezvoltării și civilizației con- În „Ortodoxia liberală“, îl vedem pe Țuțea pe ur-
R O
temporane, lucru ce l-a făcut pe un monarh din vest să mele lui Adam Smith, dezvoltând îndemnul biblic de a
renunțe la această tradiție seculară. ne obține pâinea cea de toate zilele cu propriile brațe: „li-
În perioada detenției: din 12 aprilie 1948 până beralismul este esențialmente moral și e singurul compa-
pe 29 mai 1953 și apoi din 22 dec. 1956 până pe 1 aug. tibil cu ordinea creștină“. Într-adevăr, bine se poate ve-
C
1964, prin suferință P. Țuțea „a descoperit că avea o abi- dea cum în țările majoritar protestant creștine gradul de
litate dată de Dumnezeu de a da curaj și inspirație în civilizație este cel mai ridicat, apoi în cele catolice și mai
cele mai teribile situații“. Astfel era recunoscut ca Pro- la urmă în cele ortodoxe, supuse încă unui determinism
fesorul din universitatea închisorilor, iar anchetatorii se de tipul „cum o vrea Dumnezeu“, nu mai vorbim de
lăudau cu discuțiile pe care le purtau cu el. Lecțiile sale se islamism. „Punți între est și vest“ sunt posibile, un punct
centrau „pe subiecte care relaționau teologia și credința de vedere optimist: „creștinismul ortodox și liberalismul
de cultură și filozofie“. Printre temele sale favorite, și nu civilizației europene sunt compatibile“. Idei regăsite mai
întâmplător, era „sinuciderea și sacrificiul în Biblie“. Din apoi și la H. R. Patapievici.
punctul de vedere al unui umanist, suicidul reprezintă În „De la filosofie la angajamentul creștin“, ni se
o negare a valorii umane, un act de terorism asupra fi- spune că P. Țuțea a stat sub tutela a doi mari filosofi:
inței: „Sinuciderea ca violare a sanctității și integrității Platon și Kant. Încă din detenție, prelegerile sale s-au
corpului uman“. Identifică, totuși, o dimensiune sacri- centrat pe legarea filosofiei celor doi de credința creștină:
ficială posibilă a sinuciderii, prin greva foamei deținuții „Lumea ideilor lui Platon l-a ajutat să înțeleagă originea
se expuneau extincției, făcându-i astfel părtași pe torțio- divină a lumii, pe când sistemul categoriilor al lui Kant
nari. Una din formele de îmbunătățire mintală, dar mai i-a arătat limitele cunoașterii raționale și logice.“ Ontolo-
ales psihică, este rugăciunea. Practica isihastă le-a fost de gia platoniciană și epistemologia kantiană „l-au pregătit
mult folos deținuților aflați într-o recluziune totală, rupți pentru doctrina sfântului Paul (Pavel) a creației ca o ier-
de lumea exterioară. P. Țuțea a teoretizat „rolul eliberator arhie între cele două lumi: trecătoare și eternă, dându-i

astfel o vedere optimistă asupra lumii“. Capitolul „Ree- ultim argument, nu o formulă silogistică, ci o certitudine
ducare și demascare“ cuprinde aspectul cel mai dureros comunicată în urma unei cunoașteri, întâlniri directe și
și criminal pe care regimul comunism l-a exercitat asu- personale cu divinitatea“.
pra propriului popor, asupra elitei românești. În mijlo- Petre Țuțea a început cu marxismul, a trecut la
cul acestui infern (Pitești, Aiud, Sighet) îl aflăm pe Petre Berlin prin filosofia germană, îi cunoștea pe antici în in-
Țuțea drept un temut opozant (securitatea l-a ținut sub timitatea lor, era familiarizat cu ideile din epocă, cum
observație până la căderea comunismului): „Rezistența am spus mai sus, a intrat în dialog cu : Marx, Darwin,
lui Țuțea la reeducare, încercare de a-și păstra umanita- Sprangler, Max Weber, Max Sheler, Freud. Toate l-au
tea sa în fața torturilor sistematice a devenit pentru el «o îndreptat spre cunoașterea misterului. În capitolul „Per-
demascare a răului».“ A preferat sacrificiul ca dimensiune ceperea misterului“ se caută căile care îl duc spre abor-
divină în locul capitulării lamentabile: „Atâta timp cât darea sacrului: „Viața și opera lui Țuțea sunt pătrunse de
a putut să-și păstreze identitatea sa ca fiind o creație a perceperea sacrului. Poate că scopul scrierilor sale a fost
lui Dumnezeu, a putut astfel să vadă reeducarea ca ceva să facă fuziunea între gândirea post elenistică și dimen-
care distruge umanitatea ireversibil“. De aceea, când i s-a siunea sacră a existenței“. P. Țuțea a ajuns la înțelegerea
cerut să predea lecții de marxism deținuților politici, el sacrului „prin cunoașterea temeinică a Scripturii, a lite-
de fapt „a predat filosofie clasică în relație cu Evanghelia“. raturii patristice, în particular, prin Filocalii, a filosofiei
Credința obținută și adâncită în închisoare „nu se datora și prin propria sa experiență în relația intimă cu divini-
învățăturii catehetice sau unei doctrine teologice, ci prin tatea“. Dezvoltă astfel conceptul de cunoaștere mistică,
rănile provocate trupului și prin asalturile malefice asu- care împreună cu cel blagian de cunoaștere luciferică și
Ă
pra psihicul provocate de oamenii regimului“. Comunis- paradisiacă are menirea de „a coborî transcendentul“ în
mul a încercat să producă „o ruptură ireversibilă între eul profunzimile intime ale ființei.
R
interior și cel exterior, atacându-l pe ultimul și negând În următoarele capitole „Teatrul Seminar“ și
existența primului“. „Omul nou“ trebuia să ajungă o „Măști“, ca o susținere a argumentației precedente, con-
A
creatură obedientă, rezultat al reeducării (mancurtizării) siderațiile lui sunt mai degrabă de natură conceptuală,
conform ideologiei. teoretică, decât practică, vede teatrul în sinonimie cu
R
În următoarele capitole „Tipologie anagogică“ actul primordial al creației. Mariile capodopere: Divina
E
și „Antropologie creștină“, ni se relevă contribuția defi- comedie, Comedia umană, Comedia erorilor îi sunt la în-
nitorie a lui P. Țuțea la gândirea teologică românească: demână. Textul scris are nevoie de manifestare scenică
T
„el dezvoltă o cale foarte personală, legată totuși adânc în care sunt în joc mult mai multe elemente decât în
de tradiție, de a vorbi despre Dumnezeu și la o afirmare textul scris, ceea ce-l face mult mai credibil: „Dialogul
I
intelectuală a experienței umane a ceea ce înseamnă de- [ritualul] liturgic îi implică pe spectatori în actul crea-
L
venirea prin puterea iubirii divine“. Prin tipologie anago- ției“. P. Țuțea readuce sensul cuvântului mască la înțe-
gică se înțelege modalitatea și momentul escatalogic de lesul primordial latinesc de spirit, și apoi la sensul de
a interpreta scriptura și experiența mistică personală: „ne larvă adică viața într-o stare tranzitorie pregătită pentru
A
invită să pornim la o călătorie spirituală unde sufletul o complexă metamorfoză, transfigurare. De unde ideea:
este înălțat spre unirea finală cu divinitatea“. În „Antro- masca drept o „imagine fidelă a lui Dumnezeu în toate
C
pologie creștină“, Al. Popescu consideră Omul. Tratat creaturile umane“. Astfel sensul cuvântului mască e mult
de antropologie creștină, în cinci volume, al lui P. Țuțea ca mai generos, nu se limitează numai la persona (actorul
I
fiind o contribuție inedită în domeniu. Ceea ce-l deose- mascat, persoana mascată), la o meta-realitate, ajungând
bește de antropologie ca o știință a fenomenelor sociale, la convingerea că „ea poate comunica adevărul într-un
N
a existenței umane de la naștere la moarte, „antropologia fel prin care cunoașterea directă a adevărului nu ar fi po-
creștină înțelege existența în parametrii vieții eterne în sibilă“. În cele mai dure condiții de viață, întâlnirea cu
R O
Dumnezeu“. Astfel, P. Țuțea a privit mereu „cu suspiciu- Iisus poate fi realizată euharistic oriunde, „chiar dacă ea
ne teologia scolastică zisă științifică care pretinde dovada are loc numai în odaia interioară a inimii“. Petre Țuțea
sistematică a credinței. Pentru el religia este în primul poseda un puternic simț al umorului manifestat prin
rând o chestiune de experiență, nu o ascendență către un satiră și comedie: „Era conștient de impactul enorm pe
C
sistem abstract. Dovada existenței lui Dumnezeu este un care spiritul proaspăt al comediei îl poate avea în regimul

totalitar, când dramaturgul satiric combină ficțiunea cu și a vieții isihaste de la noi în secolul din urmă.
realitatea pentru că el știe că viața de zi cu zi merge mult În final, autorul concluzionează asupra elemente-
dincolo de născocirile imaginației.“ Expozeul din aceste lor majore ale gândirii lui P. Țuțea, contribuția sa la tradi-
două capitole poate fi de mare folos pentru oamenii de ția creștină cu aportul propriei sale experiențe: „libertatea
teatru propriu-zis, regizori, actori, dramaturgi. și egalitatea sunt fructele unei credințe care susține origi-
În ultimul capitol, Al. Popescu se oprește asupra nea comună și scopul etern al ființei umane. Iubirea față
uneia dintre „temele centrale ale operei lui Țuțea de o de semen nu se poate manifesta decât printr-o solidari-
viață“. În eseul său Filosofia nuanțelor vedem originalita- tate totală în spirit, gând și trup. O trinitatea care cere
tea gândirii sale, puterea lui sapiențială capabilă totuși să sacrificiu și puterea redemptivă a iubirii“. Permanența
producă un sistem în parametrii căruia se mișcă lumea: actului euharistic drept garanție a permanentei renașteri.
„Viziunea sa filosofică (….) era formată din paradoxuri, După 1990, Petre Țuțea a fost văzut ca „un înțelept, un
din inexplicabilitatea și stranietate lucrurilor precum și martir, un fenomen, în timp ce ideile lui și modul de
din conținutul emoțional fără sfârșit al experienței per- gândire erau mult deasupra celor care puteau să-l înțelea-
sonale.“ Așadar, nuanțele trimit la schimbarea gradată și gă.“ Pentru tânăra generație de după revoluție „acest om
subtilă care determină percepția și înțelegerea vieții. Aici a fost un simbol al vieții ridicându-se din ruinele unui
P. Țuțea iarăși intră în dialog cu filosofia clasică, curente sistem (politic) care pentru mai mult de 40 de ani își
filosofice: determinism, trăirism, existențialism. Nuanța, îngropase propriul poporul“ într-o surdă ascultare. Ca
multitudinea gradațiilor disponibile reprezintă „dimen- orice carte bună, după lecturarea ei vezi cum se deschid
siunea libertății într-o lume seculară, transcendând mo- generos multiple drumuri de interpretare, de cunoaștere.
Ă
delele statistice ale umanității și modelele matematice ale În fond acesta este rostul unei astfel de cărți: „Ceea ce
infinitului“. Nuanțele ca terapie permit minții omenești am sperat să fac aici am încercat să stimulez conștiința,
R
„să se elibereze de aspectul lumesc al dominării asupra interesul pentru un remarcabil și angajat gânditor creștin
inimii spiritului și trupului printr-o viziune, [înțelegere] și de a furniza informații și analize pe baza cărora alte
A
care este policromatică și mai puțin cea în alb și negru“. explorări detaliate ale operei sale pot fi făcute“.
Atitudine care-l conduce pe P. Țuțea spre un vizionarism Avem o radiografie asupra României îl ultima de-
R
de mare actualitate pentru mersul civilizației: „Totuși, nu cadă a sec. XX și asupra unuia dintre reprezentanții săi
E
putem beneficia de privilegiile rezultate din creații pur de seamă, a ceea ce a însemnat rezistența prin credință
spirituale, fiindcă oamenii și popoarele au încă tendința în fața dictaturii, în fond rezistența prin cultură. Dacă
T
de a se mișca în jos, predominând încă forța brutală. […] e vorba de vreo „terapie“ atunci doctorul Al. Popescu a
Pentru a pune capăt acestei stări de lucruri [ … ] pentru făcut „ordine“ în vastul șantier de idei, nu de puține ori
I
a nu mai așeza, cu tristețea metafizică a cronicarului, pe sclipitoare prin forța analogiilor. Multe dintre ideile căr-
L
«bietul om sub vremuri», este necesară dezvoltarea neli- ții rămân să fie descoperite și reluate cu folos de cei care
mitată a științei și tehnicii românești.“ (citat din Filosofia întreprind o cercetare asupra istoriei României și asupra
nuanțelor) Ce poate fi mai cert decât un adevăr științific, personalităților ei.
A
demonstrat, repetat, experimentat, pus într-o ecuație, În încheiere ne vom limita la una dintre prezen-
relevante fiind rezultatele reproductibile. În rest, totul tările de pe copertă, grăitoare apreciere pentru impor-
e speculație. Cum să credem în ceva fără să-l cercetăm, tanța studiului de față, care poate să fie a oricărui cititor: C
cum am putea crede în ceva fără să știm ce este acel ceva? „Această lucrare despre Țuțea mi-a deschis ochii asupra
I
Iarăși până la fanatism nu mai este decât un pas. Astfel P. aspectelor importante din istoria recentă a bisericii, în
Țuțea se înfățișează ca un spirit renascentist: „O cultură special renașterea unei teologii ascetice în tradiție orto-
N
spirituală strălucită, lipsită de baza materială, ne umple doxă. Ea reprezintă o contribuție valoroasă la istoria te-
de toate tristețile neputinței și face regimul tutelar mult ologiei și reflectă abilitatea intelectuală a lui Al. Popescu
R O
mai supărător decât dacă ne-am găsi pe o treaptă infe- atât ca teolog, cât și ca psihiatru.“ Iar despre limba en-
rioară. La baza marilor noastre creații spirituale trebuie gleză în care cartea este scrisă se afirmă în Prefață că este
să stea revoluția științifică și tehnică modernă.“ (ibidem) „așa de clară și frumoasă, că înlesnește cititorului atent
Mai ales pentru lectorul străin cele două anexe înțelegerea vieții lui Țuțea și a filosofiei sale fascinante și
C
dau o scurtă și necesară imagine asupra istoriei României atât de aparte.“

R Ă Elena-Brândușa STEICIUC Câteva reflecţii asupra unui roman-parabolă:

Tramvaiul 13 de Constantin Arcu
R A
C onstantin Arcu este un romancier care ma-

nevrează cu precizie toate pârghiile narati-
ve, un foarte fin observator al societății contemporane,
ea a lui Stelian Tănase, care în Negustorul de antichități
analizează atât din interior cât și din exterior vârsta a
treia, o secvență de cele mai multe ori nefastă, în care
un spirit ludic, ironic, lucid. Așa mi s-a revelat din nou decrepitudinea (fizică și psihică) devine puțin câte pu-
E
în TRAMVAIUL 13, cea mai recentă scriere, apărută țin o obsesie și un motiv de izolare și închidere în sine.
T
la Editura Limes (2023, 411 pagini). Un roman-pa- Prin personajele pe care le pune în scenă într-o
rabolă, cu importante inserții de social, o meditație manieră balzaciană Constantin Arcu reușește să con-
I
profundă pe tema îmbătrânirii, a raportării la vârsta a struiască o oglindă întoarsă a societății din extremul
treia în societăți diferite, a relației de multe ori con- contemporan: Nae Panait, plecat din provincie cu cea
L
tondentă între tineri și vârstnici. În de-a doua soție, Dana (mult mai
același timp, o critică șfichiuitoare a tânără decât el) este stabilit în capi-
modului în care guvernanții și oa- tală, în timp ce fratele său – Anton
A
menii politici au gestionat pande- – rămâne în micul oraș din Nord

mia COVID – 19, promovând idei (ambii sunt fiii lui Oreste, prota-
C
și decizii aberante cu privire la cei gonistul din Faima de dincolo de

denumiți „seniori”. moarte). În jurul lor gravitează o
I
Tot ansamblul narativ com- serie de personaje a căror onomas-

N
plex și întortocheat este subîntins tică, bine aleasă (Bidirel, Ilaș, Voi-
de tema decrepitudinii, a îmbătrâ- neag, Tincu, Volosciuc, Rahila, Ol-
R O
nirii privite ca o fatalitate, în con- tea, Garofina…) mă face să cred că

textul jeunismului contemporan, Tramvaiul 13 este și un roman cu
care constă în valorizarea excesivă cheie, în care un autor omniscient
a tinerilor sau a aspectului „tânăr”, se amuză distribuind cu abilitatea
C
un fel de model obligatoriu al so- unui jucător de poker nume luate

cietății postmoderne în care numai din peisajul social real, național și
cei „tineri și dinamici” - eventual (în special) bucovinean.
bine bronzați și „cu pătrățele” pe În perioada care constituie
abdomen - sunt respectați. Prin ur- fundalul acțiunii – începutul pan-
mare, o presiune acută a societății asupra celor ce, îm- demiei COVID 19 – în București circulă un tramvai
bătrânind, se simt excluși, apelând în mod exagerat la mai special, desemnat prin numărul 13 (nu este în-
metode sofisticate pentru păstrarea unui look de young tâmplător dacă romanul poartă exact acest titlu!), un
people (chirurgie estetică, cluburi de fitness, alimentație spațiu distopic, în care dacă urci „e ca și cum ai intra în
dietetică excesivă). ambasada seniorilor” (p. 43). Un sms anonim îl invită
Personajul principal, Nae Panait (recent pensi- pe Nae în acest mijloc de transport „învăluit într-un
onat la 60 de ani din motive economice) nu se poate aer de fatalitate”. Primul lucru pe care îl remarcă sunt
obișnui cu gândul că a intrat într-o nouă categorie so- pereții scorojiți și faptul că este inscripționat cu tot felul
cială, într-o nouă etapă a vieții, așadar se îmbărbătează: de grafitti, semnificând, de fapt, pierderea lipsei orică-
„La urma urmei, niște babalâci sclerozați îl confunda- rui respect pentru cei vârstnici („Moarte boșorogilor!”;
seră cu vreun boșorog de teapa lor, ce era atât de tragic? „Pe eșafod cu dinozaurii!”), pe care numai un ștrengar
Ar fi trebuit să facă o glumă bună și lumea din vagon le-a putut mâzgăli, după cum crede el. Mesajul bizar îl
s-ar fi distrat pe seama neroziei lor.” (p. 52) Un parale- informa despre o anume „Agenție pentru Vârstnici și
lism uimitor între viziunea lui Constantin Arcu și ace- Persoane cu Handicap”, convocându-l…în fața comisi-
ei din tramvaiul 13! Aici Nae descoperă o faună umană penuriilor din timpul dictaturii. Ne amintim bine că la
aparte, indivizi mai mult au mai puțin ciudați, autori- începutul pandemiei farmaciile se goleau instantaneu
tari, care consideră perimetrul tramvaiului ca fiind un de Plaquenil și Azitromicină, medicamente considera-
fel de proprietate a lor, marginalii din suburbia plină de te în acel moment singurele remedii contra ciudatului
bălării, care își arogă virus. O pandemie
dreptul de a-i identi- care a acutizat lupta
fica pe toți cei ce vin pentru resurse vitale
din exterior. Prima între tineri și vârst-
concluzie este simplă nici, care în roman
iar instinctul de apă- capătă de multe ori
rare îl face să judece tente burlești și ab-
lucid situația : „O surde.
aiureală de la un ca- Incursiunile
păt la altul. Părea clar în trecutul protago-
că i se jucase o festă. nistului, prin flash-
Se lăsase ademenit back-uri plasate în
în capcană, socoti, centrul romanului
stăpânit de un simță- dezvăluie cititorului
mânt vag de teamă. o viață plină de frus-
Ă
Fusese tras pe sfoară trări și întâmplări
ca un fraier. Brusc, tragice, cu un refu-
R
se simți cuprins de giu constant în alco-
agitație. Trebuia să ol, posibilă explicație
A
părăsească vagonul pentru plecarea lui
acela împuțit și să se spre Sud, din dorința
R
retragă într-un loc în de a rupe orice legă-
E
care să poată chibzui tură cu spațiul ori-
în liniște.” (p. 15) ginar. O căsătorie ratată, făcută mai mult din ambiție
T
Ar fi mult prea simplificator dacă am considera și la îndemnul viitorilor socri care vedeau în tânărul
acest nou roman al lui Constantin Arcu doar o croni- inginer de la centrul de legume și fructe din târg o par-
I
că a pandemiei, deși lectura lui ne readuce în minte tidă excelentă pentru Garofina lor (elevă la un liceu din
L
momente destul de tensionate din 2020. Nu am uitat alt oraș) mai ales că erau vecini, iar Nae – dispunând
nici acum o serie de obligații (mai mult sau mai puțin) de mijloace – putea furniza cu ușurință alimente greu
absurde impuse cetățenilor: restricționarea circulării în de găsit („lăzi de portocale, lămâi și pepsi-cola”). Fata
A
spațiul public, portul obligatoriu al măștii și măsurile acceptă cu greu cererea, căsătoria distrugându-i visul
coercitive ale autorităților. Iată replica polițistului Tin- de a urma studii universitare și ștergând orice urmă de
cu, cel cu „ochi ager” : „ - Babe afurisite, spuse Tincu pe respect pentru bărbatul care îi devine soț doar formal. C
trotuar. Mă dor mânurile de câte amenzi am scris zilele Frica de bârfe și de nelipsita întrebare „Ce va spune lu-
I
astea și numa’ nu se-nvață minte. Și pe urmă fac plân- mea ?” l-au făcut pe Nae să continue acel simulacru
gere la judecător și spun că nu am avut bani de mască. de căsătorie, complicându-se într-o situație apăsătoare,
N
E ticăloasă și lumea, nu vrea să respecte legea, așa, de- petrecând zilele la serviciu (devenise director de unita-
ale naibii. Ce caută ea la ora asta în piață? Că bătrânii te) și multe nopți prin „case fără bărbat”. Nici măcar
R O
pot ieși la cumpărături două ore la amiază. Atât! Scrie apariția copilului – un băiețel născut prematur, Cristi,
la lege negru pe alb, dar tot degeaba. Îi găsești peste tot ca va fi crescut de bunicii materni, familia Ilaș – nu a
pe ghiujii ăștia, parcă au ceva în fund…” (p. 114) Era rotunjit unghiurile, cu atât mai mult cu cât Nae a avut
perioada când populația lua cu asalt sursele de alimen- dubii asupra paternității sale: „Avea senzația că un corp
C
tație, mai ales acei români care încă trăiesc cu obsesia străin a pătruns în casa sa și îl bătu gândul să introducă

acțiune în tăgada paternității. Dar nu avu curaj să ia lemnului pe un preț de nimic, degradarea iremediabilă
legătura cu vreun avocat și nici nu-și consultă juristul. a mediului în favoarea firmelor străine stabilite în ora-
R Ă Indiferent ce ar fi hotărât judecători, tot el se făcea de șul R. De asemenea, reia legătura cu Cristi, iar relația
râs în târg.” (p. 151) Cel mai dramatic episod – na- tată-fiu intră pe un nou făgaș. Disponibilizat din jan-
rat de Constantin Arcu în fraze simple, ca în Străinul darmerie, îngrijit de o vecină habotnică în casa bunici-
R A
lui Camus - este sinuciderea Garofinei, care alege ca- lor Ilaș, Cristi începe să aibă niște revelații: sindromul
lea extremă pentru a scăpa din coșmarul unei căsătorii Down combinat cu o serie de crize de tip epileptic duc
ratate, lipsită de comunicare, insuportabilă. Și nu ori- în mod miraculos la stări și predici pe care populația le
cum, ci în prezența băiețelului, care chiar dacă are un consideră ca fiind cele ale unui sfânt. Nemulțumirile
E
ușor retard, înțelege că ceva nu este în regulă cu mama: crescânde ale populației locale generează o manifestație
„Garofina scoate din geantă o sticluță teșită cu votcă. ce se dorește pașnică în fața fabricii de cherestea austrie-
T
Bea câteva guri și o așază atentă pe comoda de alături. ce din R. iar fostul jandarm – îmbrăcat acum în odăjdii
Dintr-un sertar scoate frânghia și împinge scaunul sub albe, urmat cu respect de mulțime – conduce un șuvoi
I
grinda casei. Gesturile îi sunt exacte, ca și cum ar fi de câteva sute de oameni. Într-o scenă care aminteș-
L
făcut repetiție pentru acest moment. Golește sticla, se te prin dramatism intensitatea oricărui eveniment de
urcă pe scaun și aruncă frânghia pe după grindă. Totul acest tip și mai ales evenimentele din Piața Universității
e calculat la milimetru. Copilul privește îndelung spre în 1989 și 1990 dintr-o dată apare de nicăieri o tanche-
A
mama lui, neînțelegând ce se întâmplă. Femeia își trece tă condusă direct, ca un bolid, spre manifestanți. Tatăl,
frânghia în jurul gâtului și, fără să stea pe gânduri, îm- într-un gest de suprem sacrificiu, își salvează fiul de la
C
pinge scaunul de sub picioare.” (p. 154) moarte, lăsându-se zdrobit de șenile, murind cu sufle-
Un episod la fel de dramatic pentru Nae este tul împăcat. Merită să citez în întregime finalul capito-
I
descoperirea cirozei hepatice și suferința teribilă pro- lului XXXI de un tragism bine temperat, cu o evidentă
vocată de numeroasele puncții pentru scoaterea apei. tentă de fantastic : „Tancheta, impetuoasă și irațională,
N
Internat în mult lăudatul spital pentru care se făcea un prototip de ultimă generație a tramvaiului 13, după
publicitate în Tramvaiul 13 (Institutul de gerontologie, cum s-a presupus mai târziu, rula cu o viteză nebună,
R O
proprietatea lui Gogu Voineag, un politician abil, se- obligând oamenii să se ferească înspăimântați din calea
cretar de Stat, cu afaceri de milioane de euro) Nae Pa- ei. Nu avea țintă și părea puțin probabil că se va opri
nait trece printr-o operație extremă: transplant de ficat. vreodată, urmând să dispară din lume la fel cum a pă-
Are loc o salvare miraculoasă și o bucată din ficatul lui truns, pe vreuna din găurile negre prin care se trece în
C
Cristi (care, până la urmă, se dovedește a fi compatibil!) alt univers.” (p. 380-381). Finalul vieții lui Nae devine
îi salvează viața. În acest spital își dă obștescul sfârșit și realmente apoteotic, de fapt el este sfântul, martirul, cel
avocatul bucureștean Geo Minea, posesorul unei case care dă viața lui pentru a salva o altă viață, aceea a fiu-
de vacanță în Bucovina, la Poieni, de care nu se va bu- lui (după modelul hristic sau asemenea unor deținuți
cura niciodată. Un fir narativ interesant se dezvoltă și din gulagul politic românesc). Tonalitatea de cronică
în jurul familiei acestuia, Constantin Arcu construind folosită de autor este impresionantă și adecvată acestui
personaje și situații greu de uitat, scene de un comic moment de climax al romanului : „Și atunci s-au inver-
irezistibil și cu o morală clară: nimeni nu stăpânește pă- sat osiile cerului, după cum fusese consemnat în răbo-
mântul, nimeni cu e nemuritor! jul timpului încă de la facerea lumii și cum prorociseră
Revenit cu Dana în „târgul din Nord” după ursitoarele la nașterea lui Nicolae (Nae), fiul lui Oreste
renașterea prin operație, Nae Panait încearcă să reia și și al Varvarei Panait, pentru ca o faptă minunată, să-
să „repare” cât de cât relațiile familiale, în special cu vârșită în ultima clipă să-i schimbe destinul iar viața lui
Anton, fratele mai mic (cel care i se adresează cu ape- anostă și păcătoasă să capete aureolă de martir. Totul
lativul „bădiță”, ca pe vremea lui Ciprian Porumbes- s-a petrecut într-o fracțiune de secundă când o mână
cu…). Bineînțeles, cu mama, încă în viață. Spirit lucid, divină a coborât din înalt și a făcut mutarea miraculoa-
fin observator, protagonistul descoperă transformările să, ferindu-l pe Cristi din calea primejdiei, iar sub roțile
care au avut loc în anii cât a lipsit, cel mai mult îngrijo- tanchetei, strivit și însângerat, se materializă trupul lui
rându-l deforestarea Bucovinei, vinderea pădurilor și a Nae.” (p. 383)

Este interesant să reflectăm și asupra modului aproape robotizat. Totul se petrece destul de ciudat în-
în care Constantin Arcu se raportează la politica româ- tr-o stare de letargie, cu senzația că intră „într-o gaură
nească. Deriziunea și ironia constituie cheia dominantă de vierme, în alt univers…în afara timpului” (p. 411) și
et pour cause! În perioada pandemiei - dar nu numai cu o splendidă fantasmă erotică, în care frontiera dintre
- din îngrijirea vârstnicilor se pot scoate bani frumoși, Eros și Thanatos este foarte fragilă: „Femela se apropia
ceea ce intră în planurile antreprenorului Gogu Voi- inexorabil, fixându-l cu luminile violacee ale ochilor,
neag, despre care aflăm din replica unui personaj foarte iar el se simți copleșit de dorință. <Parcă s-a împlinit
bine informat, Americanu : „Îl știu pe tipu’ ăsta. A lu- puțin și la față>, constată Alex sub hipnoză, îmbrățișân-
crat pe vremuri în centrala de comerț exterior. Securist. du-i trupul ca un fruct pârguit. Îi descheie copca de la
Acționa în Viena.” (p. 122) Gogu este Director al mult sutien și simți atingerea sânilor grei, cu bănuți maronii,
lăudatului Centru de gerontologie de la București, unde pe care, jucându-se, îi frământă un timp între buze. Se
face o publicitate fantezistă unor metode și proceduri aplecă apoi și trupul ei gol de călugăriță ucigașă răma-
de regenerare a organismului complet lipsite de suport se în așteptare, înfiorat, urmând ritualul ancestral prin
real, ademenind spre ideea longevității prin parabole care masculul renaște mereu în pruncul dintre coapsele
ieftine. În final, după descoperirea numeroaselor nere- femeii.” (p. 411, final).
guli și a unui incendiu, abilul antreprenor reușește să Într-adevăr, așa cum menționează Mircea A. Di-
fugă din țară, fără cea mai mică problemă de conștiință. aconu pe coperta a IV-a, Tramvaiul 13 este „cronica
Replica polițistului Tincu spune multe despre corupția unei lumi în derivă” și „o proiecție eliadescă”, un uni-
unui sistem quasi-bananier: „Mascații vă așteaptă în ae- vers care poartă „pecetea răului”. Consider că este, de
Ă
roport, poate și niște reporteri, dar nu cred că vreți să-i asemenea, o meditație (și) asupra percepției de sine o
întâlniți. Stați liniștit, le-am luat-o înainte! Vă scoatem dată cu înaintarea în vârstă, în epoca actuală, în care
R
numaidecât de aici, și veți pleca din țară pe altă filieră. domnesc confuzia, simultanul, dispersarea (totul văzut
Salutări in partea domnului ministru.” (p. 371) în siajul lui Michel Foucault, cel care a conceptualizat
A
Finalul deschis al romanului îl plasează pe Con- postmodernitatea). Cât despre semnificația complexă a
stantin Arcu în zona de influență a scriiturii marque- acelui tramvai desprins parcă dintr-un coșmar, el poate
R
ziene, prin mixajul foarte bine dozat de real și oniric, să apară oricând și oriunde : este locul refugiului refu-
E
printr-o ambiguitate specifică oricărei opera aperta, o zat, al judecății impuse de societate individului, ca în
transgresare continuă a pragului dintre real și ficțiune, Procesul lui Kafka.
T
asemenea alegoriei platoniciene a peșterii. Autorul re-
curge și la un spectaculos
I
efect de oglindă, ca în ro-
L
manul lui Oscar Wilde :
Alex Dorian, medicul In-
stitutului de gerontolo-
A
gie, fiul lui Dan Dorian,
ziarist și scriitor cunos-
cut ca un „făcător de po- C
vești” ce călătorește mult
I
(aviz cunoscătorilor!)
este conștiința / camera
N
ce înregistrează sfârșitul
poveștii. El rulează spre
R O
aeroport pentru a-și în-

tâmpina iubita – Sonia
- purtătoarea copilului
lor, într-o mașină silenți-
C
oasă, condusă de un șofer

P O ES I S Marcel MUREŞEANU E ziua mea
În tainele cele de taine

și fă cerurile să se răstoarne!
Tomniță-Domniță
învelește-ne în frunză de viță!
Pune-ți pe creștetul nostru
mâna ta blândă
și nu ne lăsa la osândă!
Tomniță-Domniță,
Numele tău e Chopin!
1. E ziua mea
Cartea mea se retrage de lângă celelalte, 3. Ion de Sătmărel

ca o pasăre bolnavă,
inima mea fuge de alte inimi Lui Ion Antoniu
și mintea și sufletul meu
se îndepărtează de toți și de toate Mi-am trecut mâna
și pleacă să se realcătuiască în pustiu. prin flacăra lumânării
Nu mă întreb, în lunga călătorie, pe care am aprins-o pentru el
ce voi face singur, și m-am ars!
știu doar că n-am drum de întoarcere, Poetul Antoniu
nu mă întristez, nu mă plâng, avea un ochi de aur
nu-mi zboară gândul în altă parte. pe care și-l punea
Abia într-un târziu aflu când călătorea în neolitic.
că sunt acolo ca să-l slujesc El era duce de Cucuteni
pe Dumnezeu când va începe și baron de Gumelnița.
să facă lumile cele noi El a fost Vasul cu care
și să-i curăț pomii de omizi! de atâtea ori m-am măsurat,
pictor în fața căruia
și-a aplecat genunchii moartea.
2.Te strig Ultimul mag.
Mult m-am întristat!
Tomniță-Domniță,
umbră de soare,
adă-mi un dovleac mare 4. Să ne iubim unul pe altul
cât o roată de car
și nu-ți va fi în zadar! Se tulbură vita
Tomniță-Domniță, când este lovită de trei ori
lasă-te dusă și adormită, cu barosul în frunte,
lasă-te brumată cu alune și ghinde toată viața i se întoarce
și cufundă-te în oglinde! și ca un val o ia cu sine.
Tomniță-Domniță, strecoară-te ca o șuviță Vede un nor pe cer,
printre gratiile genelor 7. Într-un muzeu

și un fir de iarbă prin care
sufletu-i zboară împleticindu-se, Visul are un centru
iar ultimul ei cuvânt, și-n centrul lui se află
ultimul strigăt din bronzul pieptului, Stâlpul Infamiei…
e mamă! de unde știm la ce se uită
această femeie, într-un tablou,
întoarsă cu spatele la noi,
prin fereastra din dreptul ei
de pe o pânză a olandezului Vril?
5. Surâde-mă… Autorul zice că ea se uită
la un copil, în stradă.
… și scapă-mă, Am coborât în fața casei
printre buzele tale, și nu era niciun copil acolo!
cu tălpile tale mă apasă
până scoți din mine
tot adevărul despre 8. Capătul de pe urmă
însângerata Auroră Boreală
care a trecut peste cerul nostru Iar dacă aș putea să mă strecor
aseara de noiembrie, în trecut, pe buza nașterii mele,
făcând să înflorească iarăși tot ar trebui să-mi duc viața până la capăt
macii! și atunci la ce bun să-mi chem tinerețea
de pe unde umblă?
La ce bun să mănânc nesărat
și să-mi târăsc picioarele pe dalele
calde ale cuvintelor ascuțite
6. Nud de octombrie din vechile caiete cu linii?
Poștalionul cu care am ajuns până aici
Se vaită toamna, a făcut ultimul său drum.
cineva i-a tras măseaua de minte,
în somn i-a tras-o,
avea rădăcini până în adâncul 9. Cu două fețe
pământului.
Ce să mă fac! În timp ce noi ne petrece-am viața aici,
își dă ea cu mir pe obraz, ceilalți, din cealaltă viață de după viață,
de-acum o să umblu ca nebuna, și-o petrec acolo. În ce fel, nu știu
nu voi avea astâmpăr, și nici ei nu știu cum mai trăim noi,
S
voi intra în călduri și-n răceli. adică nu-și mai aduc aminte
Se vaită toamna, îi cad frunzele cele câte trecură.
I
de peste mijloc și se arată E rău sau e bine? Eu cred că e rău,

S
în toată goliciunea ei împlinită. pentru că ți se șterg din minte

Ești frumoasă, toamno! toate amintirile, e ca și cum n-ai fi fost,
E
îi strig de prin văi, până și numele și durerea dispar.

vei visa stele înghețate. Dar deocamdată nu ne facem
O
Așteaptă-mă, înșelătoareo, prea multe griji, soarele arde

și vom rugini împreună! afară, vântul ne răcorește,
P
iar pălăria din paie, cât o roată de car,

decapitează fără nicio milă Târziu, la fereastra cu perdeluțe,

trupurile tiranilor! văd fluturând un steag alb.
I S
10. Vânătorul 11. Neînțelesuri

S
Umbra mea nu mai iese din casă Să zicem că mormântul tău e o coardă
E
de teamă de moarte. și tu trebuie să te joci de-a ea,

O
Se teme că va fi ucisă. de-a coarda! Încet, încet vei obosi.

Are două sosii: una de zi, alta de noapte. Dacă nu te știi opri la timp,
Le privește de după perdea și e sigură vei cădea în ea, în coarda-mormânt
P
că va veni un moment când vor fi ucise, și nu vei mai putea ieși.

iar ea se va bucura că a scăpat Comparația mi se pare, totuși, nefericită,
și poate mucegăi în voie; cât despre mine, pentru că în vreme ce tu te gândeai,
nu știe nimic, pe când eu sunt groapa s-a închis fără tine.
pe cealaltă parte a străzii, Ai venit prea târziu, te-ai ținut
cu pușca pregătită să trag. de jucării! va suspina, iar tu
Montez noua lunetă și apăs pe trăgaci. vei blestema, ca o bocitoare slută,
Cele trei umbre, adevărata și sosiile, că nu ți-a ieșit ce-ai vrut
seamănă atât de bine între ele nici de data asta.
încât nu știu pe care am nimerit-o.

dacă priveşti Viorica RĂDUȚĂ
I S
S
noaptea încăpuse pe sârma de rufe
E
ca o gură de apă
O
vocea i s-a oprit la prima înghiţitură
P
femeia continua să aştepte
îi era sete îi era foame
de fapt o pâine aştepta în dreptul mâinii
când bărbatul a ieşit din ascunzătoare

pâinea s-a dat în două vântul de dimineaţă
tăiată de explozie
loveşte la colţul străzii
şi femeia s-a dat în două
în apartamentul fără perete la stradă sânii aşteaptă să fie calcaţi de şenile
rămas în aer măcar daţi la o parte
bărbatul cu vârful rachetei centimetru cu centimetru vântul ajunge la os

în mâna cealaltă în folie
bărbatul merge pe bicicletă singur
în loc de pleoape e fuga lui
răsăritul afară degetele femeii sunt duhuri
spiţe înfipte în alte spiţe
cu vântul în el cu noduri la mâini
băiatul că e degetarul de os mamă
un tanc
şi ziua şi noaptea peste ferestre
ploaia se strecoară printre corpuri
printre feţele scoase mama ţine roata maşinii la piept
în rochia ei
în ochii copiilor stă gerul în cătarea puştii
cu o tablă de şah şi
seceta de anul trecut
soldaţii să se îmbete dacă priveşti

fruntea lor se taie în două în jurul casei
cu trenul în casă
strada până la blindate
în sfârşit femeia s-a prăbuşit peste sârma de rufe
o zi ca celelalte dacă te apleci sau nu te apleci
nemâncat nedormit însetat cerul e prea înalt

fiecare îşi croieşte costumul din prag
pune culorile şi o muşcată razele scurte razele lungi
trecută de iarnă din roşu în roz
sfinţii aşa vorbesc
costumul e acelaşi pe dinăuntru sprijiniţi de ger
i se lărgesc mânecile cu ferestrele sparte
cerul îi vine la umeri
locul înfipt de o bombă în vânt
pământul e mai lung decât braţele
pământul e dezgropat
mereu trebuie să scurtezi în bătaia puştii
dacă morţii iau ora direct din ceas în staţie
cu apă îngheţată în el ceasul dăduse aceeaşi oră exactă aceeaşi

până când bombele au împrăştiat-o
apa se sparge dimineaţa pe linii
copilul că sunt mere domneşti mamă limbile bat acum în rochia miresei
tata îi măsura talia agăţată în vitrină
pătrunsă de ace de ger
mama stă în taiorul care
îi vine perfect zilele pe stâlpii de ciment
până când ca un telegraf vechi
până când soldatul străin să scape de tancuri
i-a mai tras o cusătură la spate
stai cu capul mai sus i-a zis dar

ea se mai croia o dată
după taiorul din lâna trecută în două ape
cu
soldatul dintre picioare
în pantofii de mort
pantofii n-o mai încăpeau şi copilul

cere foarfecele de fontă
S
să taie el cusăturile
talia
I
S
E
O
P

nodul de cravată Andrei ZBÎRNEA
I S
S
04 – terarium colaj
E
fii prima persoană care pune o întrebare
O
fii ghid local și spune-le și altora despre restaurantele
din împrejurimi. construiește-ți un terarium după un itinerariu
P
precis printre zonele eco lipsite de orice logică bucură-te de soare și de
super-reduceri vine o zi în care uiți că plata a fost înregistrată nu
rata un spectacol pentru copiii până în zece ani cu mascote

și personaje biletele individuale se epuizează rapid iar oferta expiră
în zece
vom desena cu creta galbenă pe asfalt mesaje ce conțin a sense

of urgency sindromul FOMO sindromul YOLO și alte abrevieri inegale
sau cum s-ar spune în cercurile libertariene
[salarii 2023] Se câștigă bine în merchandising și promoții?
ai
mega-prețuri pentru cina de dragobete o figurină funko
ține locul iubitei (iubitului) care ar fi ales sticla aia de rose de la mileștii mici
soarbe fără rușine de la al treilea pahar în sus nu te mai înțelegi cu ea/el
un produs din lista ta de favorite a intrat în stoc limitat

nasol moment
ceva pentru îndrăgostiții de teatru
nasol moment
din trei comenzi banii ți-i recuperezi
nasol moment
Dear Andrei,
Someone interested in antisemitism and islamophobia mentioned the name „Andrei Zbîrnea” in a PDF uploaded
to Academia.
Ai nevoie de un telefon nou

Semnalul e tot mai slab în terarium
[SONDAJ] de unde vrei să lucrezi în 2023?

[RĂSPUNS] din valea săpunului.
(24 FEBRUARIE)

10 - husszú görcs
mi-aș întreba un prieten

dacă există tehnica sau dacă scenariștii din
brooklyn nine-nine au inventat-o pentru că
sună
cool exotic ireversibil
husszú görcs
(îl vom pronunța „ho-sen-ge-urch”) o strategie maghiară prin care adormi vigilența
adversarului boost de încredere și toate cele pulverizarea momentul în care nu
mai credeai în ieșirea din valea săpunului husszú görcs un andrei proiectat în costum
de scrimă și o poză rătăcită pe hi5 din vremea în care rețele sociale erau refugiu doar
pentru insomniaci și pentru cei care știau să aprecieze un solo de tobe în mijlocul unei
furtuni de nisip costum de scrimă sau de cosmonaut sau poate puloverul meu cu urs
panda croșetat de mămăița ana în anul în care se năștea crăiasa gheorgheni-urziceni 323 kilometri pe rutieră valea
săpunului berceni o altă rută 323 în care nu lăsăm niciodată garda jos nici când vine tentația husszú görcs nici
când playlistul mutilează și ucide zborul planat într-o mare educațională

și mai e acea poză de la șase ani în care andrei albastru urs panda se uită la andrei din oglindă iar andrei din oglindă
îl vede observă și-i dă un bobârnac lui andrei din viitor într-o noapte de 13 mai 2022 pe peronul gării de nord o
crăiasă aproape speriată aproape în siaj
dar nedispusă la husszú görcz

e tușa noastră de aur și
capătă volum dincolo și dincoace
de valea săpunului
(7 APRILIE)
23 – nodul de cravată
nisipul nu intră în pantofi nici în șosetele de costum nu mă descalț admir

sunetul apei spărgându-se de mal și patru siluete mult mai
S
curajoase decât mine o îmbrățișare lungă încă una la fel de puternică între
doi bărbați veniți la o nuntă un nod de cravată rămâne un nod de cravată și în parcarea
I
hotelului de cristal nu poate fi un argument să lași boltul să aștepte asta chiar dacă ai
S
construit o capsulă în care ai adunat schimbări protocoale imagini scoica se cuibărește intact în pumnișorul crăiesei
ca un licurici pregătit să survoleze litoralul cu arme din silozurile de
E
stuf mă descalț și găsesc nodul de cravată la suprafața apei de data asta nu voi fi dezerta
O
(9 IULIE)
P
(din volumul în lucru Valea Săpunului. Poemele Crăiesei)

porumbeii sunt mai vii lângă portul din bergen
#saigon ieri am vorbit despre stele sau poate că m-am gîndit

doar eu la stele cu toate că nu obișnuiesc să fac asta
vino să privim păpuşile oare în bergen stelele arată diferit sau cum ai traduce
de porţelan madrugada în norvegiană. euthanasia roller coaster
-piaţa taksim are ochii o formă de terapie experimentală porumbeii nu vor
lui marlon brando deveni cobaii voștri porumbeii s-au îndrăgostit prima
ásha are (şi ea) ochii dată în bergen
lui marlon brando
(din nick cave@bergen,
dihania se naşte în Casa de Pariuri Literare, 2021)
mlaştină
când va creşte
dihania toarce
behemoth iederă
toarce
este (şi el) o memoriei bunicului meu
păpuşă de porţelan- ai pierdut la ruletă
sunetele din camera de tortură
dansatorii de merengue se cineva te-a găsit
cuibăresc între zidurile templului era prea târziu
unde călăul nu
ajunge niciodată noroiul acoperise durerea
(din #kazim (contemporani cu primăvara arabă), câtă linişte e aici

Herg Benet Publishers, 2014) iedera proaspătă mângâie pereţii
niciun cuvânt în plus
bergen (opus euthanasia roller coaster) iedera proaspătă mângâie pereţii

are mâinile albe fine
orchestra plutește galant toba se aude din instalația de
sunet toba nu este prezentă pe scenă alături de ceilalați o fetiţă de treisprezece ani
muzicieni dirijorul coreean simte constant nevoia unei învaţă pâinea noastră cea de niciodată
băi de mulțime. concertul nu va începe niciodată în cu un profesor de pian
gara filaret mi-aș fi dorit să nu-mi arunc perechea de S
converși uzată erau vișinii și cred că-mi veneau destul iedera e proaspătă
de bine. ai simțit vreodată bucurie atunci când ți-ai ales nu lasă urme inutile pe retină
I
de pe raft o pereche de teniși? chiar dacă știai că sunt cei se scurge

S
mai ieftini din bazar peste blocuri mirosind a tămâie

E
bergen da în bergen m-am îndrăgostit prima dată ce dincolo

ciudat eu nu am fost niciodată în bergen din depărtare iedera se găseşte pe toate drumurile
O
ne salută o fetiță de cinci ani prinsă în euthanasia roller

coaster din depărtare strigă bergen se așază lângă bergen (din Rock în Praga, Herg Benet Publishers, 2011)
P

I S
S
E Ara Alexandru ŞIŞMANIAN Poeme inedite
somn de fantome albastre

O
pletele nopţii ca negrul labirintului indescifrabil • luna

le piaptănă de parcă le-ar citi • ea îşi varsă semnele în
aşteptările cupei – inventă o sete dilatată pe care doar
P
neantul o poate potoli • vidul e cerneala-n care ne îne-

căm • străin oţel descoperă verdele pierdut • aur de sea-
ră pentru toamna tuturor inundaţiilor • ora precum o
bufniţă cu imobilitate de insulă • imposibil e surîsul
graal-neantul tăcerii – soră întunecată, cu cioburi reci • lămpile la-
zăpada – albul acesta labirintic – acoperă pământul crimilor lunecă pe beznele obrajilor • dincolo îl respiră
cu lună • o cheie descuie atunci bezna reptilă – unde pe dincoace • adâncul se varsă în somn de fantome al-
se-ascunde miezul tăcut al opuşilor • străinul ochi orb bastre •
de imobilitate • misterul fără secrete – verdele fără
păduri • timpul gol – fără barba lui monstruoasă de
clipe • sau poate clipa aceea ca o pasăre de lumină –
ascunsă-n desişul impenetrabil al devenirii • poezia în- punte de sânge
săşi e oare altceva decît scânteia ce ţîşneşte cînd două punte de sânge între umbră şi literă • fereastră arunca-
silabe se ciocnesc una de alta • cuvintele se scufundă-n tă ca un obstacol în calea privirii • singur despicat de
deschisul unui chip insezisabil • sinele-avis dezvăluie oglinzi • cuvîntul se caută-n rătăcirea intervalului • de
graal-neantul • iar mâna privirii mă poartă în somnul parcă o jumătate s-ar povesti celeilalte • negaţiile lus-
nostalgic al nitescenţelor reîntoarse • singur se termină truite ale tăcerii • trunchiuri de sticlă vorbesc o trans-
– nimeni se străbate pînă departe • vidul adie poate ca parenţă incomprehensibilă • opac lustruit de cuvintele
un rest de bîntuire • furtuna de umbră coboară trep- soarelui • din cer neştiut cad păduri de zăpadă • zâm-
tele limpezi ale scării-oglindă • gura – fântînă de taină betul e fulgul inefabil al ambivalenţei • iată pînă unde
şi negru – contemplă fagurul fugar al adevărului pre- îmi ajunge sfârşitul • spuma caută neantul – chiar când
schimbat în sărut • uitarea durează-n seminţele negre • arpegii de paloare
albastră pe lungă aşteptare asfinţită •
lună cu lupi albi

luna se descompune urlînd în lupi albi • martorul go-
leşte ploile privirii • viteza roade depărtările lui singur • numai silabe
prea târziu pentru tot acest prea aproape • firîmituri- frunzele se dăruiesc în apă de parcă braţele sirenelor ar
le mistuie transparenţele umerilor • inima frustrărilor zbura • daruri – sau închisori prefabricate • trenurile
pluteşte pe sângele nopţii • toamna amurgului adu- nopţii trec – aşteptîndu-le, gările nu se opresc nicio-
nă mâhnirile toride ale zilei – da, mâhnirile ca nişte dată • ... dumnezeu e lacrima avisă pe care-o plîng toţi
menhiri • cărunteţea de azi ninge-n aşteptările lui ieri • îngerii – din lacrimi n-inşi •
alternative inevitabile – acidul vidului – mistuirea spe-
ranţei • palori cîştigate – pariuri pierdute • clipe stin- (din volumul inedit Zdrenţe 3)
ghere între nimic şi nimic • privirea goleşte tăcerile
martorului •
Şi de ce m-ar interesa cine sunt? Valentin TALPALARU
I S
S
*
E
Despre mine vei afla că mi-e foame
O
Mai ales cînd
aștept să crească livada
P
care mă va devora, eu
neavînd încă dreptul de a fi
pe cont propriu păcălit să nu mai respire?
în numele meu ori al altuia. De ce să spun cine sunt
Mai ales nu am dreptul și ce să însemne asta?
la fructul pe care Mă pipăi și urlu convingător:
orice neavenit din lumea asta nu sunt!
îl poate ignora
copleșindu-ne cu prelecțiuni
despre asceză. În numele foamei.
La care
doar el are dreptul. Eu tac.
Mănînc o pară *
cu livadă
și cu mine cu tot. Degetele mele aliniate
pe claviatura despărțirii.
Sub ele un gol în care
cineva caută un sens:
nota sublimei dureri. De aici
* cobor mai departe
pînă la ultima notă
Și de ce m-ar interesa cine sunt? care i-a scăpat
Numai ca pentru asta lui Adam
să inventez pentru mine cel care mai presus de Orfeu
un univers a cîntat la șarpe.
inconfortabil, Acolo a rămas sunetul
un pat al lui Procust? din care încă se mai naște universul
O fi vreo satisfacție subtilă și pe care tristețea, singură,
în moarte? îl poate intona.
O fi negrul acela Degetele mele aliniate
vreo auroră boreală pe claviatura butucului,
o narcoză pe ultima arie,
acadeaua neantului pentru copilul buna, draga de ea…

RECI TI RI Adrian Dinu RACHIERU Florin Mugur şi „abecedarul fricii”
C um în antologia Dansul cu cartea (1981)

Florin Mugur lăsa pe dinafară, îndreptăţit,
poemele de început, cel considerat, o vreme, doar un
Universul său e populat cu figuri de bestiar sau cu eroi
shakespearieni, călcând pe „nimburi sparte”. Conven-
ţionalitatea se simte, simbolurile livreşti, teatralitatea
„scutier” al lui Labiş, confiscat de romantismul reto- întreţin crisparea, chiar dacă, treptat, atras de „fumul
ric, împărtăşind clişeele unei epoci sterilizante, părea mic al ironiei”, încearcă o detaşare lucidă. Nici Car-
– astfel – a confirma supoziţia unor critici: în opera tea regilor, nici, cu deosebire, cele care i-au urmat, în-
sa, expertizată integral, coexistă două stiluri „complet cercuind un câmp heraldic, nu ating promisul „regat
diferite”. Când însăila versuri „dibuitoare”, încredinţa- vesel”. Figuraţia mitologică sau, invers, propensiunea
te Gazetei literare, mai exact lui Paul Georgescu, primul spre miniatural ori deriziune nu-i anulează temerile.
scriitor cu care junele Florin Mugur a stat de vorbă (ci- Pânditor, „cu ochii speriaţi”, învăţând „abecedarul fri-
tim în Vârstele raţiunii, cartea unui lung dialog, ivită cii” sau „arta fricii” (v. Veche baladă despre prinţ), el des-
în 1982), el afla că doar „cei tari rămân în literatură”. coperă şi conştientizează, ca motiv obsesiv, fragilitatea.
Peste ani, Florin Mugur ajungea, însă, la o altă conclu- Chiar dacă s-a vrut un „amant al cărţii”, aflând acolo
zie: „sosim / întotdeauna prea târziu la locul gloriei” (v. un spaţiu ocrotitor, vizitat de „un suspin al febrilităţii”,
Locul gloriei). Florin Mugur n-a fost, paradoxal, un poet al livrescu-
Debutul, consumat în suplimentul ziarului Tâ- lui. Piatra palidă (1977) sau Viaţa obligatorie (1983) ar
nărul muncitor (1948) respecta reţeta şantierismului, proba, dimpotrivă, dincolo de torturanta tensiune inte-
cu acele inevitabile „învolburări grandilocvente”; iar rogativă, un şir de ipostazieri, trase într-un autoportret
primele plachete, Cântecul lui Philipp Müller (1953) fugos, chinuit de nelinişti, rezonând într-o poezie de
sau Romantism (1956), vorbeau programatic despre contrast. Un anxios pornit în căutarea fericirii, frecven-
un idilism revoluţionar, euforic, incendiar, insuflând tând şi simbolica iudaică, poetul se sforţează a deturna
un optimism contagios. Încât, până în 1965, Florin / atenua terifiantul, construindu-şi o altă imagine. Dar
Mugur publicase deja şapte volume! Omul, însă, era zâmbetul e contorsionat iar grimasa vizibilă. „Vibrând
altfel construit: cu o psihologie de învins, un marginal la marginea subţire a înţelegerii”, nici alter-egoul liric
vădind o „vitalitate fictivă”, ne încredinţează Gh. Gri- (Prinţul), nici măştile, în acele „minute lirice” din Spec-
gurcu, prietenul său de o viaţă. S-au cunoscut la Şcoala tacol amânat (1985), nu înlătură, fie şi abuzând de joc şi
de literatură, stihuind sub pretextul unor „concursuri” graţie, risipind cerebralitate, o senzaţie apăsătoare: opti-
în doi. Citit prin grila unei poetici ontologice, son- mismul declină, incertitudinea se înstăpâneşte. Răsare
dând profunzimile fiinţei, poetul îşi dezvăluia ezitant deci, pe acest sol, ne previne semnatarul volumului Fi-
/ halucinant descumpănirile, paloarea, fragilitatea, ar- rea lucrurilor (1988), o artă „săracă şi răvăşită”, nutrită
lechinada feerică, spaima etc., infirmând triumfalismul de forţa slăbiciunii. O poezie nevrotică, inconfortabilă,
cultivat de nomenclatura literară a anilor ’50; eviden- sub ameninţare: „Nici un loc nu e atât de strâmt / încât
ţiind, astfel, propria-i devenire, punând umărul la în- să nu încapă în el nenorocirea”. „Vegetarianul” Florin
noirea poeziei până la intersecţia cu poetica optzecistă, Mugur (cum l-a taxat Paul Georgescu) era o făptură
sprijinită generos, în ipostaza redacţională, din 1973, şovăitoare, prudentă în relaţiile cu cenzura, suportând
la Cartea Românească. Ceea ce i-a asigurat şi o bogată – la editură –, inevitabil, asaltul literatorilor. Negreşit,
recoltă de comentarii, elogiind – s-a spus – „o creaţie un fanatic al Poeziei, trăind-o devorator, ca sacerdoţiu.
de prim-plan”. Dar abia cu Mituri (1967), poetul „de- Cititor pasionat, ins curios, fără vervă (cum i s-a repro-
vine valabil” şi doar Cartea regilor (1970) ar fi „primul şat; vezi colecţia de interviuri din Profesiunea de scriitor,
volum caracteristic”, constata N. Manolescu. El dez- 1979), deloc complezent cu sine, bufon sau prinţ, a
voltă, diferenţiindu-se de congeneri, o viziune sumbră trăit în trepidanţă (1934-1991). O veche poliomelită
şi o imaginaţie febrilă, încercând a îmblânzi fantasmele. îşi răsfrângea ecourile în „arta tremurului”, înfricoşân-
du-l: „demnitatea mea tristă îşi are spionii ei”. Supapa adulmecă fericirea, invocând „degetul tremurător al
bufoneriei, ipostaza caragialescă (cu un „bilet de amor smereniei care ne scrie încet”. Dar ea aparţine unei con-
la butonieră”), invocata groapă veselă, „plină de lumina ştiinţe în alertă, unui ins fragil, anxios, cercetând firea
soarelui”, dorinţa de fericire (râvnită, comunicată, nea- poeziei. Şi care, refugiat într-un „lirism de măşti” (cf.
tinsă) nu reuşeau a modifica percepţia. N. Manolescu), în pofida deghizamentelor, se mişcă în
Ins zbuciumat, prins într-o agitaţie greoaie, afi- lumea tenebroasă a plăsmuirilor, încrezător în ceea ce
şând o paradoxală fericire (de fapt, o beatitudine, şi ea, e slab, dispreţuit, plăpând, dezarmat etc. Poetul măr-
turiseşte (şi declaraţia pare
„compromiţătoare”) că nu
poate urî. Îmbrăţişând mo-
tivaţia iubirii, metoda sim-
patetică, compasiunea, ple-
dând pentru comuniune
şi fraternitate, el manifestă
entuziasm şi o ceremonioa-
să inadaptare, nevizitat de
puseuri nihiliste. Curios,
ştie / recunoaşte că, la un
om al scrisului, caracterul
e un eveniment; ferindu-se
de nominalizări, va conta-
biliza tarele cobreslaşilor,
livrate într-un halou al
generalităţilor, doritor mai
degrabă să evidenţieze con-
cordia (v. Schiţe despre feri-
cire, 1987). Evident, critica
de scriitor, cu rafinate in-
cursiuni în lumea poeziei,
nu va propune clasamente,
ci preferinţe vădit subiecti-
ve. După cum prozatorul
(Ultima vară a lui Antim,
1978) cade în patetism,
recuperând scrisorile risipi-
I
fictivă), Florin Mugur decretase: eşti viu „cât durează torului Alexandru Antim, cândva – în plin stalinism
scrierea unui vers”. Soluţia fericirii mijise, înscenând – „poetul oraşului”. Dar Florin Mugur, un conlocutor R
miracolul prin reabilitarea banalului (ficţionalizat, informat, politicos a fost şi un convorbirist harnic. Dia-
I
diafanizat), recuperând mituri obosite, împinse în stra- logurile sale cu Marin Preda şi Paul Georgescu, trase în
T
nietate sau oferind intarsii livreşti. Sau compensatoare cărți de ecou, au provocat mici seisme în epocă.
plăsmuiri „ieroglifice”, cum sesizase Ioan Lascu, fantas- Ispitit de jocul ironic cu sinele, anihilând dure-
I
magorii animalice (firminul, colunul, sivirul, erțogul roasa crispare, pendulând între lehamite şi bonomie,
E C
etc.), probând „o claustrare în existență”, ca experiment torturat de asaltul neliniştilor, autorul Spectacolului
trăit. E vorba, însă, de o feerie tristă, povestită, relatată amânat se pregătea să devină „un poet uitat”. Pronosti-
gesticulant, în ramă basmică: „Când, lovit din toate di- cul, dincolo de răsfăţ, riscă să se adeverească chiar dacă
recţiile, căzut la pământ, nu-ţi mai rămâne decât solu- Gh. Grigurcu e convins că nedreptăţitul Florin Mugur
R
ţia de a fi fericit” (v. un minut fericit). Poezia maturităţii „va eclipsa unele reputaţii pripite”. Posteritatea, ştim,

nu e caritabilă şi nu prea sunt semne că o reparaţie lăudată carte, inițial o teză doctorală aparținând Xeni-
postumă s-ar întrezări. Gloriola lui Mugur ţine sever, ei Negrea (Florin Mugur și poetica exasperării, Editura
I T I R I credem, de anii când adulatorii se înghesuiau la poarta Eikon, 2018), face, pe fundal expresionist, într-un „stu-
editurii. Acest mare afectiv (cf. G. Dimisianu), marcat diu excepțional” (cf. Eugen Negrici), o demonstrație
de buimăceala postdecembristă, de plecarea prietenilor, convingătoare a „disimulării”, axă a imaginarului său
de moartea soţiei se va destăinui epistolar recunoscân- poetic. Încât, poet al dublului, ins vulnerat, obosit de
du-şi dezamăgirile. Corespondenţa ultimilor doi ani, viață, Florin Mugur / Legrel Mugur, fără a confirma
adunată de Mircea Iorgulescu (v. Scrisori de la capătul exuberantele afirmații ale Luminiței Marcu, revine în
zilelor, 2002), dovedeşte că Florin Mugur, copleşit de atenție. Poate că timpul „îi va face tot mai multă drep-
singurătate, lacom de prietenie, nu suporta izolarea tate”, speră și Daniel Cristea-Enache. Deși posteritatea,
R E C
aseptică. Aştepta cu înfrigurare, precum altădată Ble- bănuim, are alte griji.
cher, veşti. Dar el era deja un martor obosit, cum zicea Insomniacul poet, frământat, resemnat,
criticul-amic, acuzând – prematur – apăsătoarea şi chi- dezabuzat, asumându-și marginalitatea, închipuind –
nuitoarea bătrâneţe, după ce buchisise alfabetul fricii. prin reinterpretare – o mitologie proprie, ne-a părăsit
Odată cu Viaţa obligatorie (1983), în lirica lui Mugur într-o noapte de februarie; s-a despărțit, oferindu-și o
se insinuase o dureroasă întrebare: „cine va veni către ultimă lectură, de viața obligatorie, pregătit să devină,
noi?” Poezia sa aşteaptă a fi redescoperită. cu versurile sale „muritoare”, un poet uitat. „Elev al
Un mai vechi editorial, semnat de N. Mano- fricii”, cum recunoştea, Florin Mugur are dreptul la
lescu (în România literară, nr. 7/2014, p. 3), ne re- o lectură de redescoperire. Chiar poetul, înţelegând
amintea că insomniacul poet este „unul dintre cei mai poezia ca „un detector de minciuni”, se mărturisea la-
puternici şi originali din literatura contemporană”, pe mentativ, într-o epistolă adresată prietenului Norman
nedrept uitat. Fără stofă de erou, mărturisea şi C. Stă- Manea, prea convins că „un om drag este cel care lasă
nescu, rememorând clandestinitatea unor întâlniri în în urmă mai multă absenţă decât a însemnat prezenţa
Cişmigiu, în agitata primăvară din 1990, Florin Mugur lui”. Or, din păcate, indiferenţa s-a lăţit peste amin-
ar fi fost un mediator ideal; dar el nu-şi mai găsea locul tirea şi, mai ales, peste poezia celui care, chinuit de
pe scenă, deplângând destrămarea concordiei scriitori- îndoieli, aştepta un „moment senin”, râvnind, cum
ceşti, răvăşită de ură politizantă. Rămânea neîmplinit nota undeva Ilie Constantin, „participarea senină la
dorul de „limpidităţi solare”, sesizat, la începuturi, de lume”; întrevăzând, astfel, o fericire posibilă, care, din
G. Călinescu, o tânjitoare vocaţie a fericirii, şi ea mereu păcate, n-a mai venit...
amânată, trasă într-o imaginaţie febrilă, binecuvântând
„omul cu capul în nori”, închipuind, însă, scenarii coş-
mareşti. Încât, spirit neliniştit, vulnerat, călcând temă-
tor şi construind planuri fantasmagorice, Florin Mu-
gur şi-a trăit intratabila indecizie cu „inima fricoasă”.
Piatra, cândva simbol al duratei, s-a impalidat precum
iubirea și însăși poezia, atinse de paloare: „piatra palidă
e singură și tace”. Poetul, înspăimântat, descoperă „mă-
nușa de lemn a bătrâneții”.
Totuși, sunt semne că interesul pentru poezia sa
renaște. O antologie întocmită de George Manolache,
semnând și studiul introductiv (O sută și una de poezii,
Editura Academiei Române, 2018) probează această an-
goasă lirică, de la Visele de dimineață (volum din 1961,
cu patru texte) până la Firea lucrurilor (1988), eviden-
țiind un poet rafinat, meditativ-dubitativ și o scenogra-
fie livresc-artificială, intimizată pe suportul convenției
teatrale, trăită frisonant, sub spectrul fricii sociale. Iar o

Scrisori regăsite (XIII) Liviu PAPUC
E P I STO L AR
E pistola care urmează ne introduce în atmo-
sfera relațiilor bucovineano-moldovene de
după anexarea părții de nord a provinciei de către Im-
Documente, Pachet 402, nr. 233, și provine din
documentele ce au aparținut Fundațiunii „Regele
Ferdinand I” din capitala Moldovei. Despre soarta
periul Austriac, atunci când „s-a impus” necesitatea documentelor pomenite nu știm nimic. Istoricii au
rezolvării posesiunilor Fondului religionar bucovinean cuvântul.
aflătoare pe teritoriul Moldovei. Nu avem pretenția
de „a fi acasă” în privința îndelungilor negocieri, dar *
temeinicul istoric Mihai-Ștefan Ceaușu ne documen-
tează asupra faptelor, pe bază de acte aflate mai ales Iași, 30 iulie 1911
în arhivele vieneze, în impecabila carte Un iluminist
bucovinean: Vasile Balș (1756-1832) (Editura „Juni- Mult Onor. Domnului Deputat Grigorovitz,
mea”, Iași, 2007, 462 p.), în care rolul boierului cu Cernăuți
numeroase funcții în administrația imperială a Buco-
vinei este cu pregnanță relevat. Extragem: „Una din Din întâmplare mi-a căzut în mână ziarul
chestiunile cele mai dificile cu care s-au confruntat „Adevărul”, unde am cetit lupta sinceră care o duceți
factorii politici responsabili centrali și locali, precum alăturea de Domnul Deputat Sârbul în chestia fondu-
și ierarhia bisericească ortodoxă din Bucovina [...] a lui religionar. Și cu drept cuvânt, asupra acestui fond,
fost rezolvarea situației juridice a moșiilor Fondului provenit din sudoarea și munca moldovenilor, care,
bisericesc greco-neunit bucovinean aflate în afara pro- după cum se știe, cu secole în urmă era dania lor de
vinciei și a hotarelor Monarhiei de Habsburg. Aceste la cei mari ai țării. Acum, nu numai moșiile aflătoare
moșii, care aparținuseră odinioară mănăstirilor buco- pe teritoriul Bucovinei au fost transformate în fonduri
vinene, se aflau parte în raiaua otomană a Hotinului, religionare, și moșii care se află în Moldova de azi și în
parte pe teritoriul Principatului Moldovei” (p. 281). Bassarabia, care pe atunci încă nu era anexată Rusiei,
„Ultimul episod al capitolului vânzării moșiilor s-au vândut pentru același scop.
din Moldova ale Fondului bisericesc bucovinean s-a Sunt în posesiunea Împuternicirii lui Vasilică
petrecut în anul 1812, odată cu vânzarea vechilor do- Balăș, care având acest act, legalizat și întărit în Lem-
cumente ale mănăstirilor din Bucovina referitoare la berg 1812, și actul original prin care același Balăș, în
acestea, de către același baron Vasile Balș [...] genera- calitatea sa de K. K. delegat al intereselor Bucovinei
lului rus Ilie Filipovici Catargi”, ne spune în continu- (probabil un membru al Curții de Apel din Lem-
are Mihai-Ștefan Ceaușu (p. 290), dar scrisoarea libra- berg), vine la Iași, asistă, în calitatea autoritară, și is-
rului Șaraga de la Iași (membru al ramificatei familii călește actul // de vânzare a unor imobile rurale, în-
evreiești cu merite incontestabile în cultura română), tre General major și Ritter Ilie Filipovici Catargi ca
adresată la 1911 unei influente personalități cernău- cumpărător și Theodor Mustatză ca reprezentant al
țene, George Grigorovici, deputat în parlamentul de Fondului Religionar din Bucovina, în 12 iunie 1821
la Viena și recunoscut lider socialist, ne informează că (Iași).
mai rămăseseră „codițe” ale afacerii, cu aceleași perso- Actul este cu sigilii originale, cu iscăliturile au-
nalități implicate, până în anul 1821. Librarul ieșean tografe a celor de mai sus și întărite de către autori-
se dovedește îndeaproape interesat (și cunoscător) al tățile Moldovei, consulatul Austriei și de autoritatea
realităților bucovinene și încearcă să intre în contact rusească.
cu persoane notabile (deputatul Sârbul, baronul de Pe lângă acestea mai posedăm încă șapte do-
Flondor, Nicolae Iorga). cumente referitoare la această chestiune, între care și
Scrisoarea se află la Arhivele Statului din Iași, adresele Divanului către autorități, că pe baza acestui
act de vânzare să se pue în

stăpânire pe Filipovici Ca-
targi, care este reprezentant
al unui trust de moșieri. Așa
că cu aceste acte, care azi se
află în posesiunea mea în
original, românii bucovi-
neni se pot folosi spre a do-
vedi că rutenii n-au ce căuta
la averea ce de drept nu este
a lor.
Eu nu am pretenții
mari, le dau aceste nouă do-
cumente cu 2.000 kr. Vă rog
a comunica aceasta și D-lui
Sârbul și la toți cei care apă-
ră cauza românilor. Am mai
fost scris la Baronul de Flon-
dor și la alții și am rămas fără
răspuns. Dl N. Iorga fiind în
Iași, i-am arătat aceste docu-
mente și mi-a zis că ele fo-
losesc foarte mult românilor
în apărarea fondului religio-
nar. A fost un domn din Bu-
covina care se interesează de
asemenea acte și eu nu am
vrut să le dau, pentru a nu fi
distruse (acel domn nu știa
românește).
Vă rog, dar, a lua mă-
surile ce le veți crede și a-mi
L A R
răspunde.
Primiți, vă rog, asigu-
rarea stimei mele.
F. Șaraga.
S T O
P. S. Actul de vânzare
este în germană și în moldo-
venește veche. Împuternici-
rea e în germană și celelalte
sunt în limba moldoveneas-
I
că.
P
F. Șaraga.
E

Şi eu am trecut prin Galileea Mircea STREINUL
CO ORDONATE BUCOVI NENE

Desen de Margareta Sterian
D upă ce în numărul anterior al „Bucovinei
literare” am publicat – preluat din „Vre-
mea” (an X, nr. 495, 11 iulie 1937 și nr. 516, din 5
dec. 1937) – Cernăuții, orașul dintre cețuri. Reportaj
despre minunile unui oraș, celebrul reportaj, invocat
adesea, dar quasi-necunoscut, al lui Mircea Streinul,
acum îmi propune să repun în circulație o secvență
relevantă pentru un anume moment din traiectul lui de mine nu știu: / nicio stea, niciun îndemn – / și toate
liric. În fond, nereeditată nici înainte, nici după 1989, le-nchide o ladă de lemn” (Să mai scriu).
poezia lui Mircea Streinul este ea însăși necunoscută. Dar sensibilitatea lui Mircea Streinul nu se va
Nu-i vorbă, e invocată uneori și redusă la câteva clișee opri aici. În numerele următoare, alte secvențe din liri-
greu de explicat. ca lui vor da mărturie despre angoasele, obsesiile, hu-
În fine, la 24 de ani, sub impulsul ideologiei re- musul din care țâșnește strigătul lui. Evident, trebuie să
vistei „Gândirea”, cu care a avut contacte mai degrabă mulțumesc editurii Știința din Chișinău, care a accep-
accidentale, Mircea Streinul publică în cel de-al doilea tat să publice o ediție din opera lui Mircea Streinul, pe
volum de versuri, Itinerar cu anexe în vis. Cartea pă- care o îngrijesc.
mântului, un grupaj de versuri intitulat Și eu am trecut
prin Galileea. În ciclul acesta ortodoxist, Mircea Strei- (Mircea A. DIACONU)
nul îmbină localizările în spirit pillatin, epice și pito-
rești, cu imaginile diafane, stilizate nonconformist, ca
în poezia lui Maniu, care dau strigătelor disperate din Isus binecuvântând stelele
poezia lui un aer parcă deja artificial. Un copil care vi-
sează întâlnirea cu Dumnezeu, un mort contemplând Atât de-ncetu cântă zvon stelar,
apostoli, îngeri și pe bunul Dumnezeu, umanizat, șter- că morții doar l-aud în crucea serii;
gându-și „cu mânecaru-albastru” „o lacrimă de aur”, o în grâne coapte, de culoarea mierii,
icoană veche reprezentând scene biblice, iată câteva din draci mulți neghinei pregătesc cântar.
motivele pe care le îmbracă la Mircea Streinul tenta or-
todoxistă într-o stilistică frustă. Nu întâmplător și Gh. Hulubi de aur, rupți din nori întruna,
Vrabie, și D. Micu sau Ov. S. Crohmălniceanu îl trec se-neacă-n jocul de lumini stelare;
pe poetul Tarot-ului printre ortodoxiști. prin cerc de-albastră apă moartă-n zare
Poate că de o anumită noutate, nu la nivelul ex- plutește nufărul de aur – luna.
presiei, căci aici noutatea evidentă e dată de un limbaj
teribilist eclectic, voit, aș vrea să cred, neîngrijit sau ar- Târziu, muncit și plin de colb, Isus
tificial stilizat, este întâlnirea dintre motivul evanghelic deschide poarta țarinei și merge
și viziunea expresionistă asupra orașului, din poemul spre lanul foșnitor, și fruntea-și șterge
Isus în cartierul industrial, poem integral citabil, rele- sub ploaia albă-a razelor de sus.
vant pentru sensibilitatea lui Mircea Streinul. Poezia ul-
timă a acestui ciclu, un catren, dezvăluie, totuși, eșecul Apoi, oprindu-se trudit pe-un hat,
temelor biblice, a celor exterioare sinelui, obiective le- Isus binecuvântă deopotrivă
am putea spune, la care Mircea Streinul se va opri însă și stelele, și și zarea milostivă,
îndelung: „Mă grăbesc, să mai scriu – / nimic în afară uitând că e flămând și înstelat.

Copilandrul vorbește despre moarte din ochi își șterge-o lacrimă de aur
(cu mânecaru-albastrru) Dumnezeu.
Odată, într-o noapte-albastră, caldă,
oițele în paza câinelui le voi lăsa
și-n ceasu-n care stelele se scaldă Tezaur
în apele cerești, zâmbind mă voi-nălța
pe scară cum Iacov odinioară și Murind, lui Dumnezeu i-a-ntins săracul
în rai cu razele de lună voi intra. un ban, viața să-și răscumpere:
fu stea; - și-a mârâit în barbă Dracul
Lui Dumnezeu, frumos, binețe îi voi da orbindu-l alba razelor irumpere.
și-alături de îngeri mândru voi păși
prin albă miriște de nori, Murind, lui Dumnezeu i-a-ntins bogatul
pe care pasc stelari miori. arginți, voind să treacă-n rai cu sfinții;
s-a bucurat atuncea Necuratul,
Acolo-i soare și căldură, iar Domnul risipi în mări arginții.
iar noaptea voi dormi
în argintană șură – Ci steaua omului sărac lumini
și pe Mieluț, murit anțărț, îl voi găsi de licăr viu împărtășește-n lume –
și oina o vom bate, și drumul spre celestele grădini
iar bunul Dumnezeu ne-a povesti
B U C O V I N E N E
arată; stea de moarte-anume.

cu tâlc adânc intrarea fiului-n cetate.
Iar cei arginți ai omului bogat
Și n-am să dorm nici azi, prind coji de aur verde-n smârc de mare –
nici mâine. și, îmbătat,
Vreau să mă afle moartea treaz, danțează Necuratu-n apa nopții clare.
să mă culeagă dintre grâne.
Isus în cartierul industrial

Praznic
Fabrici negre lângă câmp au adormit.
Părintele binecuvântă masa, Un semafor cu ceru-n semne deșănțate,
rachiul, bobul, turta și fiertura; de lângă linia ferată,-nebunit
tămâia binecuvântează casa, grăiește și-n lumini verzui sau roși se zbate.
C O O R D O N A T E
livada, vitele, ograda, șura...

Drumul, mai cuminte, curge-ncet la vale,
La masă, îngeri – stoluri albe – vin; lăsând la dreapta un depozit, la stânga un canton,
se ospătează bunul Dumnezeu, și, se pare, nostalgii rurale
și îngeri beau-nsetați rachiu pelin, îi provoacă luminosul lunii zvon.
amar smirnal cum roșu sânge-al meu.
Departe, în oraș, electrice lumini
Apostoli trec, desculți în colburi, drumul; Contururi mate au, de-albaștri spini.
în capul mesei: sufletul meu gol;
din vinuri tari ies aburii ca fumul; La ceasul ultim, vin din câmp, în trecere,
e masa de ospăț mirean pristol. Isus și prea iubitul său învățăcel
Ion; au-n mâini mănunchi de grâu și secere –
Un înger frânge-al pâinii alb tezaur: și ostenit de vreme multă-i El.
iertare blândă sufletului meu;
Fu domnul în icoană: moldovean.

În dreptul fabricii, Isus se-oprește – la Cana, veselie și taraf;
B U C O V I N E N E
iarba nopții, vai, ce iute crește! în cupe: aur și fluid mărgean.
Păcate-nscrie (Naiba?) un zaraf
Încet deschide pleoapa porții (somnoroasă-i ca un mac) în condici mari.
și-n timp ce ora se plinește-n glasuri undeva –
Isus se roagă pentru sufletul mașinilor ce tac. Pe plaur stau cuminte
ciobani; în altă-icoană sunt pescari –
ai crede că-s țărani la-mbrăcăminte
Motiv pentru o gravură în lemn și stele-s pretutindeni, foarte mari.
Trei sfinți ierarhi, cu ochi domoli, albaștri poate; Pe sine, măiastru-n iad s-a zugrăvit,
la stânga un zaraf ce banul își socoate. în hâd de flacări șerpuinde strai;
Deasupra, Duhul sfânt – hulub de aur, dar fu în socoteala sa greșit:
Iar fondul: fund întins de verde plaur. cu crini cărarea-i se-așternu spre rai.
C O O R D O N A T E
Icoane vechi Să mai scriu
Un frate, poate îndrăgit de cer, Mă grăbesc, să mai scriu –

cânta-n culori de ierburi: îngeri, sfinți, nimic în afară de mine nu știu:
colombe albe, înflorite-n ger – nici o stea, nici un îndemn –
și Maicii salbe-i dărui de-arginți. ți toate le-nchide o ladă de lemn.

I NT ERV I U George MOTROC Leo Butnaru, la 75 de ani: „Uneori, intuiţiile scrii-

torilor sunt remarcabile seismografe ale istoriei”
G. M.: Domnule Leo Butnaru, la ceas aniversar, ce ni se întâmplă azi)...
vă propun o temă relaxantă –călătoriile... Totuși, cât de În lunga continuare a vieții, pentru care îi sunt
importante rămân acestea pentru orizontul spiritual al recunoscător proniei cerești, am avut diverse perioade
unui scriitor? de intensitate existențială, printre care și intervale de
L. B.: Ceas aniversar… călătorie… Să admitem vârf, când, să zic, cel care am fost, care sunt era, este
că și vârstele omului, în genere viața sa ar fi de aseme- cel mai plin în stare și calitate de Leo Butnaru, încât, se
nea o călărie. Cronobiologică. În timp. pare, uneori e chiar admirat de propriul său alter ego.
G. M.: Probabil, ar fi potrivită întrebarea-consta- Dar e bine să știi să-ți temperezi admirația de sine, însă
tarea reformulată cam așa: prin decenii, prin secole... nu obligatoriu până la deplina ei anihilare. Impulsurile,
L. B.: Da, e o formulare și o formulă adecvată energiile ei, moderate până la modestie și bunăcuviință,
discuției noastre. Adică, și mie, precum la atâta lume, țin și ele de motricitatea și, mai mult sau mai puțin,
viața, cu toate ale ei, bune sau oarecât adumbrite, mi plinătatea existențială a omului, a scriitorului, și, dacă
s-a întâmplat pe un șir de decenii, încât deja pot spune nu e spus prea tare, a creatorului (modest, pământean,
că, la cei șapte ani nu ceresc!).
de acasă s-au adă- G. M.:
ugat și... 7 decenii Când spuneți ad-
de acasă. Plus că mirația de sine, vă
minunatele îm- referiți și la orgo-
prejurări, prilejuri liul... de sine?
ale existenței, cu L. B.: Ori-
toate ale lor, mi- cum, să știi a-ți
au survenit, une- tempera și admi-
ori surprinzător, rația de sine, și
pe durata a unui orgoliul. Nu cred
jumătăți dintr-un că ar exista scriitor
secol, XX, și, iată, absolut emasculat
continuă într-un de orgoliu. Orgo-
sfert din secolul liul, prin nașterea
XXI. Să spună cineva că aceasta nu ar avea și ceva atin- și ațâțarea lui, nu se prea supune celui în firea căruia
gere cu fantastica! se naște și se burzuluiește. Rezultatul onorabil depinde
Am mers de la elevul ce număra pe degete, pe de cât e acest orgoliu subsumat adecvat conștiinței de
bețigașe, spre omul matur ce comunică prin skype, te- valoare, mai ales prin autoconștientizare și nepărtinire
lefonul mobil etc.; de la stingherul telefon, care era la față de sine.
poșta din Negureni, la puzderia de iphone-uri, What- Apoi, în aceiași linie de subiect, s-a spus că nu e
sApp, Youtube, poșta electronică, rețelele sociale și, în bine ca, în mărturisirile de sine, artistul să o facă pe mi-
fine (de etapă! Pentru că, sigur, vor urma și alte uimiri) ronosița ce are grijă de pudoare sau doar de modestie...
inteligența artificială cu care, precum milioane de oa- programată, deoarece, se știe, au remarcat mai mulți,
meni, încerc și eu să... dialoghez; încerc să comunicăm iar Valéry a formulat-o plastic că „în domeniile creației,
în bună înțelegere, calm, lucid, fără sperietori și ame- care sunt totdeauna domeniile orgoliului, necesitatea
nințări. Cum s-ar spune, călătoria a devenit tot mai... de a se distinge este inseparabilă de existența însăși”.
sofisticată, dar mereu interesantă, avidă de alte spații, Ferice de cel care poate ști în ce măsură orgoliul,
chiar de alte timpuri (...trecerea de la comunism la ceea ambiția sunt stimulatoare, creatoare și nu iritante prin
sfidare, cinism și detestare gratuită. Apoi care știe cum tea și neastâmpărul îi erau de propulsie și bucurie. În
să se opună vârstei și experienței care – de ce nu? – pot „colectiv”, era mai ușor, parcă. Însă pentru un copil de
I U
duce la devitalizarea creației propriu-zise, pot „roda” unul singur păreau totuși prea lungi drumurile până la
monoton în rutină și tabiet mașinal. Dobrușa, Chersac, Colun, (distanțe între 2 și 4 kilome-
Concomitent, pe cât e posibil, omul trebuie să tri). Uneori ajungeam acolo cu căruța lui badea Volodia
R V
fie realist față de el însuși: scriitorul nu poate fi bun Zmuncilă, cumnatul de pe soră al tatălui, alteori – cu
totdeauna și pe toate liniile creației sale. Vorba lui Sa- vreo mașină ce transporta prășitorii (eu, firește, înso-
linger: autorul scrie „cu o pricepere variabilă”. țind-o pe mama), sau pedestru, cu alte mogâldețe-se-
G. M.: Dar să revenim. Primele călătorii au fost, meni, fiind noi preocupați de ale noastre – planuri cu
I N T E
bănuiesc, acelea imaginare, din timpul copilăriei și ado- bunurile câmpurilor, scăldatul în râușorul (pe atunci
lescentei, gen Jules Verne sau alții, care erau pe lista scrii- i se putea spune chiar râu) Dobrușa (farmecul era că,
torilor favoriți. de pe malul înalt de 2-3 metri, puteai sări – doar în
L. B.: În retro-perspectivele de sine, de întoarce- picioare – în vreo bulboană nu prea adâncă; trebuia să-
re în timp, în vârste am mereu la îndemână mica biblie ți iei avânt, să nu cazi jos, cu noada de pământ, fără a
a începuturilor mele de om pe pământ, care se nu- ajunge la apă. Dar se mai întâmplau și accidente „de
mește „Copil la ruși”, o narațiune memorialistică mai noadă”, când ți se făcea negru înaintea ochilor și mare
specială, care a cunoscut deja trei ediții la București, din strânsoare sub lingurică)...
păcate încă niciuna la Chișinău. Așa dar (așa dar!), în acele prime călătorii mer-
Cred că chiar din copilărie am stat bine, uneori geam, sporovăiam, ne hârjoneam, cântam, chiuiam cu
foarte bine cu mobilitatea fanteziei, cu imaginația aso- glasuri de purceluși de lapte. Din vreme în vreme, fiind
ciativă, apetitul pentru paradox și metaforă, laconism atenți și la cele ce se mai întâmplă sub picioare, pe de
ideatic și, bineînțeles, cu izvodirea acestora și statorni- marginile drumului. Adică, plecam, călătoream, reve-
cite în activitatea literară, intelectuală, artistică. neam, visam, ne imaginam...
G. M.: Vă propun să începem călătoria și să ne G. M.: Mai târziu, ați și călătorit efectiv în spa-
întoarcem chiar în timpul copilăriei dvs.! Cum se vede țiul, să-i spunem sovietic, atât înainte, cât și după des-
aceasta prin ochii celui de azi? trămarea URSS... Aveți amintiri de neuitat, fixate într-o
L. B.: Prin urmare, o întrebare despre timpul pagină de jurnal?
copilăriei și imaginație... Iată, iată! – în aievea-imagi- L. B.: Sunt unul dintre scriitorii de beletristică ce
nație, prin lumina istovită a chindiei, copilăria pășeș- au fost și sunt mereu asistați de jurnalistul fidel, un fel
te, ușoară, pe vălurirea colbului sătesc precum un mic de Sancho Pansa în aventurile călătoriilor cu viața prin
Dumnezeu pe secatele ape. Eu unul o privesc de aici, de viață în imensitățile spațiale ale propriului tău scris, în
dincolo de ecuatorul... vârstatelor vârste omenești, deo- fascinantul scris al lumii. Precizarea vine în contextul
potrivă încântat, înduioșat, dar, în anumite momente, răspunsului: țin jurnal încă de la anul doi universitar,
și zguduit de cele trăite, dar și de cele pe care aveam și iar în el sunt fixate și date din primele mele călătorii...
am a le trăi. O privesc de peste ecuatorul vârstei care redutabile. Prima ar fi să o amintesc pe cea în lungul râ-
împarte, desparte, parcelează, hașurează... – numai că ului Volga, o croazieră; prin unele orașe riverane, Kui-
orice poate fi fragmentat de destin, însă nu și copilă- bîșev (azi, ca pe vremuri, Samara), Ulianovsk (fostul
ria, această permanență de rouă-lacrimă-bucurie-venin, Simbirsk), Kazan, capitala, din păcate cam rusificată,
care acuma, iată, dumnezeiește, prin lumina istovită a a tătarilor. În junețe, o altă călătoria memorabilă am
chindiei, pășește pe vălurirea colbului Negurenilor mei avut-o în Tadjikistan, pe când acolo se recolta bumba-
de baștină ca pe secatele ape. Pășește, călătorește... Prin cul. Ca june ziarist, am colindat Donbassul, în prezent
zile, luni, anotimpuri, ani... astfel că o să o luăm ab ovo tragic teatru de război, în hotelurile orașelor azi bom-
cu călătoriile, cu cele care i s-au întâmplat piciului Lică bardate, distruse, mânând câte două-trei nopți. Am co-
(așa îmi spuneau părinții, Anastasia și Teodor). Atunci, borât în minele de acolo, în una din ele întâlnindu-l pe
demult, la început, în firea mea și a camarazilor de pri- brigadierul Moraru, ce se trăgea din Sadagura de lângă
me aventuri conviețuiau, în bună înțelegere, geograful Cernăuți.
și călătorul, proprietarul de drumuri, căruia curiozita- Apoi, după ce căzu cortina de fier, am avut că-

lătorii în diverse țări, unele de-a dreptul exotice, unde arde”. Pe pagina următoare, de la benzină revenim la
„intram” oarecât pregătit, pentru că aveam deja o pasi- petrolul din care a fost extrasă aceasta, despre el fiind
une livrescă, apărută încă de la primele lecții de istorie, vorba în poemul „Metamorfoză în apropiere de Baku”:
consolidată în adolescență și studenție și ațâțată mereu „Purtând peste oraș norii grei,/ dimineața dăinuia cu
de nedumerirea că URSS nu le permite cetățenilor săi prevestirea/ unei ploi prelungi, clocotitoare”, însă, du-
să călătorească dincolo de cortina de fier. Mai toate pă-amiază, reveni arșița, „de parcă/ negrii nori au ars
acele captivante peripluri prin „păienjeniș” de meridi- ca mari cisterne/ de petrol,/ coborându-și flacăra/ peste
ane și paralele și-au găsit reflectare, mai restrânsă sau corpurile noastre”. Baku, capitala Azerbaidjanului, în
mai extinsă, în două volume de jurnale de drumeție, care, în acest an, mi-a apărut, în traducere, o a doua
„Drumul cu ieroglife” (2011) și
„Sfârșitul lumii se amână” (2019).
Astfel că multe amintiri au devenit
de... neuitat, odată trecute pe fila
blocnotesurilor, prin claviatura (...
anticei deja!) mașini de scris, prin
computer.
Nu încape îndoială că noro-
cul și pasiunea călătoriilor au con-
tribuit la formarea mea ca scriitor
care, deja pe la 17-18-19 ani, trăia
înfiorătorul sentiment al străbătăto-
rului de distanțe mari, de mii de ki-
lometri, prin aer, pe ape, cu trenul,
avionul, vaporul. Respectivele trăiri
mi-or fi „reglat” optica imaginației, fanteziei? Bineîn- carte de poeme. Etc., etc.
țeles, acele metamorfoze pe care le impun conștiinței G. M.: Dar prima trecere a Prutului v-o mai
tale, sufletului tău navigarea, străbaterea de distanțe fa- amintiți?
buloase nu puteau să mă lase pe mine același, românaș L. B.: Mi s-a permis să fac acest lucru abia în
dintre Nistru și Prut, inclusiv românaș care scria deja, 1987, în plină și agitată perestroika. Pe linie turistică,
publica poeme, eseuri. Chiar dacă eram în URSS, pe într-un grup format la Casa presei din Chișinău, în care
a șasea parte a globului pământesc, eu călătoream, de eram împreună cu mai tinerii colegi și prieteni Vasi-
fapt, în diverse țări (zise republici unionale), familiale Gârneț, Vitalie Ciobanu, cu pictorul Iuri Zavadski.
rizându-mă cu tezaurul național al diferitor popoare. Surprinși și derutați, am văzut aievea coșmarul care se
Cunoșteam orașe minunate și atât de diferite – Riga, întâmpla, timp de două ore, la vama Ungheni. Partea
U
Tallinn, Vilnius, Kiev, Odessa, Minsk, Dushanbe, Taș- tehnică a săltării vagonului de pe șine, ca să i se pună
kent, Samarkand, Kazanul tătăresc, Habarovskul din roți pentru ecartament european, ne-a interesat mai
I
Orientul Depărtat și, bineînțeles, Moscova, Leningrad puțin, deoarece am simțit sporita atenție agresivă a va-
R V
etc., etc. meșilor, care parcă nici nu auziseră că în URSS e în

Despre asta mărturisesc, implicit, și unele din plină desfășurare perestroika, dânșii manifestându-se
paginile cărții mele de debut, din 1976, în care, la un pe vechi – cinic, obraznic, provocator.
moment dat, apare Hermes, „Zeul călătoriei și al soli- Ne-am odihnit la Mamaia, hotelul „Pelican”. Iar
T E
ei”, „care fâlfâie din gleznele cu aripi” (Rilke), împreu- la București, pe 4 septembrie, dintre congeneri i-am
nă cu arborii, făcând „cros după geamul mașinii”, „însă cunoscut pe Matei Vișniec și Daniela Zeca, în casa
totuși le-o ia și ajunge înainte/ motorul cu aripi mari actorului și poetului Arcadie Donose, unde venise și
N
la călcâie”, până la urmă Hermes, zeul alergării, „căzut celebrul regizor Ion Popescu Gopo. Iar peste vreo două
obosit/ în colbu-nflorit peste cale,/ bocește de ciudă că săptămâni, aveam să aflu de la „Europa liberă” că Viș-
l-a întrecut mașina,/ și lacrima sa/ e strop de benzină ce niec rămăsese în Franța.
I

Până în 1989, fusesem publicat cu un singur cunosc încă specificul stării de spirit, al atmosferei lite-
poem în revista „Convorbiri literare” (nu știu cum rare românești în cea mai bună parte a ei, care e oricum
I U
ajunsese textul acolo) și cu alte câteva texte în antolo- alta, totuși, decât cea dintre Prut și Nistru, de la Bălți
gia de poezia română din Basarabia „Constelația lirei”, sau Cahul. Destul de mulți se mai orientează valoric la
apărută la București. ce spune curricula școlară, învățătorească basarabeană.
R V
Însă, cu unsprezece ani mai înainte, la Chișinău, (Chit că nici cea panromânească nu e mai cu stea în
i-am cunoscut pe Nichita Stănescu și Mircea Tomuș, frunte...), plină de lacune, inadvertențe axiomatice și
oaspeți la zilele literaturii sovietice care, de data ace- axiologice chiar. Multe manuale și crestomații au fost
ea, se țineau între Nistru și Prut. Iar pe 12 decembrie înjghebate de poeți, în cele mai multe cazuri, nu toți
I N T E
1989, în drumul lor de întoarcere de la Moscova spre de o valoare credibilă, cu, în trecutul nu pre îndepărtat,
București, la Chișinău se opriseră Dumitru Radu Po- implicații partinice, nomenclaturiste, care s-au gândit,
pescu, Anghel Dumbrăveanu și Mircea Radu Iacoban. întâi de toate, să selecteze mostre, „exemple” educați-
Țin minte ca astăzi, și există martori – colegii prezenți onale de la unii prieteni, dar și de la ei înșiși. Nu le
atunci și acolo, că cineva dintre noi le spuse confrați- putea pretinde nimeni obiectivitate, criterii înalte. De
lor ce plecau în dreapta Prutului – mai mult în glumă, regulă, ei nu sunt cunoscuți criticii literare de valoare
parcă, – „Vă lansăm în revoluție!”, fără a ști, bineînțeles, românești, nu sunt apreciați la nivel... transprutean,
ce avea să se întâmple la Timișoara pe 16 decembrie. transfrontalier.
Astfel că, uneori, intuițiile scriitorilor sunt remarcabile Apoi nu există presă literară, mai în general, iar
seismografe ale istoriei... cea de valoare – aproape deloc. Poate cu excepția Revis-
G. M.: Ce scriitorii români v-au fost gazde primi- tei literare care, însă, nu apare decât de șase ori pe an.
toare și amici de-a lungul timpului? Prin urmare, nu există nici teren propice pentru culti-
L. B.: O, ar veni un răspuns niciodată deplin, în varea discursului critic literar, de a scoate critica literară,
care aș risca să uit pe cineva din bunii, chiar marii pri- atât cât este și cum este, din clișee deprinse la instituțiile
eteni-scriitori din dreapta Prutului. Cu mulți am stat pedagogice, adică de învățători.
față în față, am dialogat, am corespondat. Și eu con- Plus un element-situație deloc de neglijat: de
sider că spiritul de solidaritate, de prietenie mi-a fost când începuseră interogațiile, aprobările sau negațiile
cultivat și de preocuparea de a intervieva mari perso- despre sincronizarea româno-română, literară, cultura-
nalități ale literaturii române și nu numai. Da, de la lă, s-au modificat multe în lume, în spiritul acesteia,
un moment încolo, mi-a fost dat să mă întâlnesc, să în comunicare, interacțiune, dialog sau... monolog. A
mă împrietenesc și să mă iau în lungi discuții cu fârtați apărut internetul, virtualitatea, prezența și răspândirea
firoscoși tobă de carte și pofticioși întru ale vieții tinere literaturii, inclusiv, române în imensitățile cosmic-psi-
și viguroase, din care câte ceva trecea și în poezia sau hologice, naționale, dar și mondiale. S-au modificat
proza lor. Dețineam eu oarece îndemânare în dialogu- oarecât și criteriile de recepție și evaluare a creației în
rile amicale, dar aveam a mă familiariza și mai abitir în general. Astfel că între clasicitatea lecturii, rolul biblio-
meșteșugul comunicării, conversațiilor înalte, integrate tecilor și arhivelor digitalizate, deja, a formelor electro-
în contexte situaționale firești transprutene și în genere nice de creare în cultură și artă nu ar trebui, probabil,
transfrontaliere până la transoceanice. să căutăm dezinențe, raporturi de concurență, chiar de
G. M.: Mai e cazul, astăzi, să se vorbească despre ostilitate, ci să la utilizăm dimpreună, completându-le
ce se discuta, aproape intens, despre sincronizarea literară reciproc. Noua situație de oarece dihotomie ar putea fi
transpruteană? luată, percepută, deocamdată, ca ceva intermediar. Dar
L. B.: Într-o anumită măsură, situația e alta. Mai și ca pledoarie și mărturie că sincronizare literaturii ro-
mulți scriitori chișinăuieni se simt la ei acasă, situațio- mâne de pretutindeni a avansat și propune noi elemen-
nal axiologic, în întreg arealul spiritul-literar românesc. te de cercetat, evaluat.
Însă, în mare și mai larg privind, se mai simt diferențele G. M.: Am simțit o doză de tristețe și mă simt
de viziune, de exigențe, de percepere și pricepere profe- obligat să vă întreb: Cine credeți că nu vă agreează?
sională, transprutene, dar și transfrontaliere de dincolo L. B.: O parte... cred, o parte din colegi sau
de transprutean. Deloc puțini colegi de la Chișinău nu mai puțin colegi par a fi sau chiar sunt nemulțumiți

de mine. Mai întâi, la Chișinău, cei supărați, înăcriți Moldova. Să vezi, nefiind prezent la respectiva adunare
că le-aș fi net superior sau doar superior. În mai multe. electivă, se gândea că, obligatoriu, dânsul trebuie să
În dreapta Prutului, omologii cârcotașilor chișinăuieni. intre în consiliu. Eu nu aș fi avut nimic contra, dar...
Dar acesta mi se pare floare la ureche, dacă mă gândesc Cum își imagina el că „i-am luat locul”? Pentru că ci-
că, în anumite perioade ale vieții și scrisului, am fost un neva mi-a propus candidatura, iar colegii au votat-o...
bun încasator, cum zic pugiliștii, primind adică lovituri, Ei bine (că nu a ieșit chiar rău...), eu am fost
dar necăzând. Cu anii, nu m-am simțit frustrat că nu obișnuit cu insinuări aberante chiar de la... debut! Cum
am întors loviturile, că nu am contraatacat. Avea rost să a fost? Îmi povestea Ștefan Lozie cum, după ce publicase
dau în anonimii care, cândva, fuseseră țâncanii-execu- o notiță din ziarul „Tinerimea Moldovei”, în care men-
tori ai primitivismului comunist? ționa în mod special versurile elevului care mai eram pe
Asta e: gândul că le ești superior îi înrăiește, îi atunci, a fost probozit de, nici mai mult, nici mai pu-
pornește contra ta. Și, hop! apare Zoil, sau lătrău-pi- țin, de unul din secretari uniunii scriitorilor, Arh. Cib.,
ticul, sărind țigănește cu gura pe scrisul tău, pe tine... de ce adică mi se acordă un credit atât de mare. Asta mă
Nu e grav, ci e grețos. Probabil, ca scriitor, tu ești ceea pregăti ca și cum, pentru ca, în timp, să rămân rece și la
ce ești și grație invidioșilor cu ochii pe tine. Invidia este invectivele altor secretari de uniune scriitoricească, vreo
energie psihică. Și e transmisibilă. Asimilabilă. E motri- trei, cu unul dintre care chiar fusesem coleg de birou
citate sufletească, de conștiință transformabilă din ne- în redacția pentru tineret. Iar Ge. Meniuc crâcnise pe
gativ în pozitiv. Pentru tine, pentru creația ta. În fine, la editură că, chipurile, de ce redactorii de acolo alesese
pentru demnitatea ta. titlul unei antologii un vers de-al meu și nu de-al... Ei,
De ce m-ar invidia? Să se compare cu mine, la acest capitol, al versurilor mele ce ajunseseră titlurilor
acordându-și oricâte bonusuri doresc și, dacă ies mai de antologii, fără să fi știut eu până la apariția lor, aș
buni, mai dotați, mai talentați, – să se calmeze sau să se putea să mă laud: „De pacea Pământului”, „Tinerețe,
bucure în draci. Iar de nu ies... treaba lor... floare de salcâm” (dintr-un poem în percuții de ecou
Pizmăreții... Îmi vine să le spun cizmăreții. Și ce cu unele metafore despre mesteacăn ale lui Esenin), și
le-aș mai spune eu? Înainte de a crâcni pizmuitor, să se poate altele. Eram tânăr și uitam repede despre toxici-
întrebe în ce măsură sunt și dacă chiar sunt scriitori ei tatea invidioșilor sau, pur și simplu, răuvoitorilor. Însă,
înșiși. Pentru că, din câte se înțelege după cărțuliile lor mai spre zilele noastre, au existat cazuri de-a dreptul
anoste, ei sunt mult mai puțin decât se cred. Nu doar în imunde, când oarecine, un ins țigănos (că n-o să-i zic:
artă, ci chiar în traiul de toate zilele e bine să fii tractat romminos...) a încercat să mă „desființeze” de la a la z.
de talent. Detractarea vine din oficiu. Sau din stradă. Nimicnicia e polivalentă, nimic a mirării...
De unele cazuri mi-e de-a dreptul neplăcut să- Dar este important sau doar interesant cum re-
mi amintesc, dar să invoc vreunul, două din ele poate acționezi tu la rea-voință, insinuări aberante, pizmă,
așa, cu o tentă de divertisment și de haz... Mai acum un invidie... Ar fi ideal ca să perseverezi în pofida animozi-
timp, o semiprozatoare, într-o discuție „intelectuală” cu tăților ce te vizează, să treci de alte bariere, iar succesul
U
un zis critic literar, vecinul său din sectorul Buiucani al tău să nu-l crezi... o răzbunare, ci o îmbunare. Se înțe-
Chișinăului, se arăta revoltată de faptul că subsemnatul lege pe cine și a cui. Dacă ai talent ce duce la succes, ar
I
călătorește, i se părea dânsei, cam des peste Prut. De fi bine să ai și talentul de a ști să reacționezi la critici
R V
parcă eram obligat să dau cuiva seamă... Și cine o fă- și invidii. Din câte îmi pot aminti, când, în special în
cea? O semiprozatoare care luase casă într-un oraș din imperiul sovietic, mi se întâmplau neplăceri și necazuri,
România, ba chiar devenise secretara primarului din de la un moment încolo eram parcă mai rezistent la
respectiva urbe. Am fost și eu în vizită, cu alți colegi, la ele, nefiind deja un novice sub năzuroasa stea stinsă a
T E
respectiva primărie și, asta e, semiprozatoarea-secreta- ghinionului.

ră... ne servea cafeaua! Dumnezeu cu ea, s-o ierte... Iar G. M.: Din ce povestiți se poate trage concluzia că
un barosan, omniprezent ce se credea și omnipotent, printre scriitori, în general printre intelectuali relațiile de
N
mă învinuise că eu, în timp ce măria sa se plimba un- prietenie, solidaritatea umană, socială ar fi cam... cețoase?
deva cu o barcă, sau fiind într-o croazieră, i-aș fi luat L. B.: Pe cât pot fi imaginate, solidaritățile in-
locul – atenție! – în consiliul uniunii scriitorilor din telectuale sunt, totuși, subminate de orgolii, ambiții,
I

competiții, slalomuri axiologice, diferențe ideatice și perceptibil. S-au postat la troaca privilegiilor și minciu-
de stil, de grant-uri, indemnizații și de atâtea altele. În nilor, prin care doreau să arate că sunt, pe vechi, onești,
I U
toate astea, am, bineînțeles, și eu un mod (care nu poa- lacrimă de principialitate, patrioți-model și câte altele.
te fi decât particular, unicat) de raportare la viață, la Însă, predestinat, cădeau sub incidența adevărului unei
oameni, colegi, la literatură și cultură, dragoste și ură, idei a lui Andrei Pleșu: „Viața politică e o viață care
R V
la istorie și patriotism, la „important” și „efemer, în șterge contururile unei personalități și creează altfel, e
fine – de raportare la propria persoană. În cazul meu, o viață care îți modifică limbajul, inevitabil, îți modifi-
persoana unui cvasi-ghinionist luminat de o parte din că comportamentul, atitudinile”. Spre rău, din păcate,
învățămintele pe care le-a tras, din câte erau posibile, modificările.
I N T E
în urma propriilor erori, dar și a erorilor lumii, isto- G. M.: Să ne amintim de celebra întrebare despre
riei. Pentru că așa e: o dată greșește omul, o dată sau o insulă pustie... Ați prefera un astfel de loc, dacă da, care
de mai multe ori greșește lumea, istoria și din această ar fi și ce cărți ați lua cu dvs. acolo?
alternanță unii oameni reușesc să tragă oarecare con- L. B.: Trăim timpuri, în care e cazul să preci-
cluzii, învățăminte; mai totdeauna – oarecare concluzii, zăm: spre acea insulă va ajunge internetul? Aș prefera
număr parțial, deoarece a trage să... Atunci aș avea la dispoziție
toate concluziile instructive, ori- marea literatură universală, din
entative în conduita de mâine care, ca și acum, pe continent,
este ca și imposibil. Apoi, nu să aleg în voie un autor sau al-
toate concluziile devin și impli- tul, într-o limbă sau alta. Apoi,
cații practice în corectarea/ mo- fiind un cititor-ascultător de au-
dificarea principiilor de viață sau dio-cărți, bucuria mi-ar fi și mai
pur și simplu comportamentale mare, alungând, oarecât, singu-
(la capitolul orgoliu, exagerare rătatea, pustia. Plus că, interne-
de sine...). Însă în toate astea, tul, fișierele, arhiva compute-
cu sau fără solidaritate manifes- rizată mi-ar permite să revin și
tă, te ajută să te dumirești, să te să mai redactez la unele poeme,
„corectezi” sentimentele de pri- proze, traduceri, eseuri (și yes-
etenii care vin spre tine și pleacă euri) personale. Așa cum, pre-
dinspre tine spre alții, spre un cum s-a mai spus de mii de ori,
colectiv în care muncești, spre perfecțiunea nu există. Omul,
lumea în care viețuiești și-ți faci artistul-creator e conștient de
datoria de om, de cetățean. asta. Însă, totuși, în firea lui pâl-
Bineînțeles, solidaritatea, prietenia au și ele ina- pâie mereu o ciudată motivație, poate că și inexplicabi-
mici, ascunși sau pe față: ideologia și birocrația. Astfel lă, care îl face să tindă spre desăvârșire. E o „programa-
că, și la sovietici, și azi, la schimbare de macaz, cum re” ce ține de mister. În pofida conștientizării faptului
se spune, am tresărit și tresar solidar, la ce scria Salva- că desăvârșirea nu există, această „programare”, această
tore Quasimodo: „Cum vezi, funcționarul cadrelor de fixație nu încetează să funcționeze. E o motricitate ce
conducere a națiunii valorează mai mult decât poetul... ține, poate, chiar de sacralitate, de partea dumnezeiască
Blestemată, mârșavă democrație!” Cel cățărat, săltat, „pură” ce există în făptura umană. Chiar și acolo, pe
sau chiar împins de ciracii profitori în vârful puterii, insula care nu e absolut pustie, pentru că pe ea te vei
fără să fi auzit de Baudelaire, cade sub incidența unui afla tu, din norocoase sau ghinioniste cauze.
viers al acestuia: „Et tu gouvernes tout et ne réponds G. M.: Leo Butnaru a fost numit și scriitor total,
de rien”. implicat eficient în mai toate genurile scrisului.
Mai trist e, în cazul Chișinăului, că scriitorii L. B.: Mare vorbă: total... Însă nu sunt nici scri-
care ajunseseră deputați, unii chiar un fel de politicieni, itor total, nici scriitor complet. Dar bine... completat,
bineînțeles că și-au modificat existența, dar și... inte- permanent, probabil aș fi. Sau hai să-i zicem, complex.
ligența, aceasta în scăzământ mai mult sau mai puțin Mai întâi, în raport cu unii din liota care tot încearcă

să mă încolțească. Și în special cu unii absolvenți de amorseze) capcanele suficienței de sine, autoadulării,

instituții învățătorești care, înde ei, se preamăresc cu cerșitului de adulare din partea publicului. Să-și respec-
etichete de critici, exegeți literari, profesori, doctori. Ei te superioritatea față de mulțimea ce reacționează mai
sunt așa, mai grupați, mai grămăjoară, pentru că, luați curând instinctual, decât exegetic, valorizant.
aparte, în singurătate... vizibilă, li se văd, neacoperite, În timp ce deloc puțini condeieri, angajați sau
lipsurile. Printre ei, și specimene care nu sunt în stare autoangajați, cântau în strună ideologiei exaltării forței,
sau nu vor, intenționat, să facă deosebirea între critică mai mult imaginate, mai mult dorite a URSS; propa-
și hulă. gandei avânturilor și priorităților comuniste, a gravelor
În solitudine, de unul singur, e doar cel împlinit ca abateri de la realitate, adevăr și stare de spirit generală
personalitate. Ceea ce nu e și cazul lor. Dânșii au o condi- în societate.
ție intelectuală și profesională care lasă mult de dorit. Dar, în timpuri și situații firești, să le zic nor-
Dar să mai revenim nițel la genuri, la polimorfis- male, voința înseamnă că omul de creație urmează o
mul lor. În tinerețile mele, în contexte artistice rusești, constituție a disciplinei. Și ar putea fi prieten cu un per-
se apela relativ frecvent la o distincție, ce părea să deose- sonaj dintr-o piesă a lui Hlebnikov, care spune: „Îmi
bească genuri de spirit. Se zicea лирики и физики – li- place astă vrere pe care-o am”.
rici(eni) și fizicieni. Era ca și cum o distincție școlărească G. M.: În final, în loc de concluzii, cum arată
și opoziția savantă dintre lirică și fizică, poezie și știință, autoportretul artistului Leo Butnaru, analizând raportul
sensibilitate și intelect, dintre spiritul de geometrie și disciplină – talent – caracter?
spiritul de finețe. Era ceva în linia a ceea ce francezul L. B.: Disciplina dorită, asumată ar fi în interac-
spunea (ca să traducem, totuși) dacă nu e adevărat, e țiune cu reflexele noastre ce sunt, parcă, niște matrițe
bine formulat (si n’est pas vrai, c’est bien trouvé). Pe cât ale pragmatismului... instinctiv, ținut în acțiune de ne-
de jucăuș, pe atât de naiv ar suna azi, când conștiința cesitățile (sub)conștientizare ce nu se mai pun în discu-
omului înțelege spiritul ca totalitate, ca imanentă lua- ție de tine însuți cu tine însuți. De ele are grijă pilotul
re-împreună, în dimpreunul-a-fi al pasiunii și logicii, tău automat, care ești chiar tu, cel „resemnat” în impe-
intuiției și voinței organizatoare, ceea ce „presupune rativul gesturilor de rutină, cotidiene. Spiritul uman e
în mod imperios ca acțiunea de producere să fie una permanent într-o posibilă stare de acțiune, de demer-
completă, care să facă simțită (...) posesia plenitudinii suri creatoare și depinde de imboldurile volitiv-organi-
forțelor antagonice ce sălășluiesc în noi” (Valéry). zatorice pe care le poate declanșa un ins sau altul, mai
E o libertate în abordarea și tratarea genurilor, totdeauna cu contribuția voinței mobilizatoare, grație
chiar prin simbioze, contaminări, „corcituri” nobile, ei. Voința și, hai să zicem, uneori ambiția, dar nu ca
neobișnuite etc., astfel că, probabil, nu s-ar putea spu- adulare de sine, ci ca respect față de propria demnitate
ne că astăzi există, operează sisteme și norme stilistice, de a fi virtuos în urmarea și crearea propriului destin.
literaturologice care ar domina, ar cere să fie respectate. La modul ideal, ar fi conlucrarea voinței și a
Și o ultimă precizare (...de etapă): îndrăznesc să talentului care pare a fi autoeducativ, autoformativ,
U
cred că în toate genurile pe care le practic, care mă în- instruindu-se și modelându-se pe sine. Probabil, avea
deamnă, care mă cheamă, lirismul e omnitextual, dar oarece dreptate și Einstein care susținea că talentul e și
I
și subtextual. o problemă a caracterului. Iar voința e un component

R V
G. M.: Din răspunsurile dvs., domnule Leo But- important al caracterului. Ce ar reieși și din ce-i spunea
naru, se simte, parcă, pulsul voinței, caracterului, princi- Durrell lui Miller: „ca să ajungi la artă, îți trebuie, în
pialității... primul rând, o personalitate puternică, pe care s-o treci
L. B.: Cred că am fost (au spus-o și alții, până la prin mașina de tocat socială, pregătind-o pentru neno-
T E
această îndrăzneală a mea) printre cei care, mai ales în rocire. În zilele noastre, arta trebuie să fie una veritabilă,
perioada de opresiune ideologică și fals-directoare din ca înainte de potop”.
comunism, a strâns din dinți, pentru a nu abandona de Voința e unul din sinonimele libertății ce stimu-
N
la principiul că scriitorul, creatorul în general trebuie să lează și declanșează scrisul ca act practic conștientizat și
caute mereu ieșire din impasuri, să evite înfundăturile asumat, apoi promovat în propria ta fire. Și contribuie
plafonării, să descopere și să evite (cine poate – să dez- eficient la formarea, caracterului tău de om și de artist.
I

Cu Alex. Ştefănescu, la plecare Doina CERNICA
IN M E MO RI AM
C olegă de facultate la Universitatea București
cu Alex. Ștefănescu, și cu Domnița Ștefă-
nescu, amândoi absolvenți cu doi ani înaintea mea, îl
(cum a devenit și aceasta), a lui G. Călinescu, avea
să fie lansată la Suceava, în momentul final, festiv, al
Concursului Național de Critică literară pentru liceeni
știam pe viitorul critic și istoric literar doar ca sucevean, „Mihail Iordache, inițiat de profesorul Gheorghe Cîr-
nefiind mulți studenți în Capitală din Bucovina. Apoi stian și organizat de Colegiul Național „Petru Rareș”
l-am cunoscut din presă, reporter și critic literar, mai Suceava, al cărui elev fusese și Alex. Ștefănescu. Și cred
târziu întâlnindu-ne și împrietenindu-ne la Suceava, că avea să cântărească hotărâtor în primirea de către
grație tatălui său, Alexandru Ștefănescu, un domn scriitor a titlului de Cetățean de Onoare al județului
distins, iubitor de carte și de scris, care mă prefera ca Suceava. În ce mă privește, am mai participat la o lan-
cititor și colaborator al ziarului „Crai nou”, încredin- sare a „Istoriei”, la Bacău, o lansare cu memorabil fast
țându-mi, pe lângă articolele sale, amintiri din viața intelectual, cu prilejul Colocviilor revistei „Ateneu”,
familiei și opinii de cetățean onest despre mersul țării și conduse, ca și revista, de Carmen Mihalache, lansare
al orașului în vremea post revoluționară. începută la Universitatea „Vasile Alecsandri” și conti-
Pe lângă un condei de recunoscut talent, Alex nuată la decernarea Premiilor „Ateneului” la Centrul
Ștefănescu era și o persoană fermecătoare, când ajungea Cultural „George Apostu”, când Alex. Ștefănescu a fost
la Suceava, la părinți, dar și după mutarea lor la Bucu- încununat cu Marele Premiu al revistei „Ateneu”. De
rești, foști colegi de școală, profesori, persoane din rân- la strălucita manifestare a băcăuanilor, am păstrat în
dul autorităților locale, autori în diverse stadii ale aspi- amintire „rugămintea” surâzătoare a acad. Mihai Cim-
rației sau ale afirmării îl căutau și se bucurau de căldura poi ca, într-o eventuală nouă ediție a acestei „Istorii”
și zâmbetul cu care îi întâmpina la revedere sau când - cu „o viziune panoramică pe care o așteptam”, „ab-
îi erau prezentați. Despre unii oameni ai condeiului a solut nouă” -, „măcar să fiu menționat”, convingerea
scris cu simpatie, dar a fost extrem de selectiv în pri- lui Alex Ștefănescu despre „cartea vieții mele” că „re-
mirea lor în paginile cărții care îi va aduce consacrarea, prezintă, probabil, ceea ce reprezintă rolul lui Hamlet
gravarea numelui în viața, povestea literaturii române pentru un actor” și explicația emoției aparte cu care a
și a limbii române cât le va fi dat să dăinuiască: „Is- primit premiul, onorurile sărbătorii: „fiind sucevean,
toria literaturii române contemporane (1941-2000)”, sunt sentimental”.
Mașina de scris, București, 2005, cu Domnița Ștefă- De o sărbătoare egală în ordinea inimii avea să
nescu redactor de carte - „Autorului, scria în deschide- aibă parte Alex. Ștefănescu și la Suceava, și tot cu Cole-
re, îi place să-și imagineze lucrarea sa ca pe o Arcă a lui giul Național „Petru Rareș” implicat puternic în desfă-
Noe pe care a luat tot ce era mai frumos, semnificativ șurarea sa. Era în decembrie 2013, clădirea sălii de artă
și demn de salvat din literatura română contemporană „Elena Greculesi” a Bibliotecii Bucovinei se umpluse de
într-o vreme nefavorabilă literaturii”. Țin minte că în- liceeni, alături de cititori și de vârste mai înalte, cu toții
torcându-mă de la redacție pe jos, la căderea serii (era dornici să-i asculte conferința-pledoarie pentru lectură,
spre sfârșit de ianuarie 2006), prin ninsoare, am desco- pentru respect față de literatură și scriitor și să urmă-
perit-o într-un stand stradal din cartierul meu, masivă, rească lansarea cărții „Convorbiri cu Alex. Ștefănescu”
misterioasă, ocrotită într-o teacă de țiplă de fulgii care o de Ioana Revnic. Cu un discurs întotdeauna seducător,
căutau ca niște fluturi floarea. Mă apropiam de aniver- Alex. Ștefănescu i-a cucerit pe adolescenți și e greu de
sarea zilei de naștere: mi-am cumpărat-o în dar. Abia în crezut că vreunul din cei care l-au ascultat cu respirația
noapte, în liniștea casei, am deschis-o și am răsfoit-o. Și oprită va uita comparația literaturii cu o vitamină, a
am trăit cu sentimentul de nedescris al fericirii desco- cărei prezență sau absență se citește pentru totdeauna
perirea lui Niadi la paginile 1121-1122. pe chipul omului. Ca un plus sau un minus de distinc-
„Istoria”, apropiată imediat de aceea, celebră ție, spiritualitate, frumusețe. Mișcătoare a fost atunci,
nu doar pentru autoarea și protagonistul cărții, așezarea spre cititori, pentru lectură. Pentru existența literaturii
acelorași adolescenți ca o salbă de la intrarea în curtea în viața oamenilor.
instituție până în pragul sălii de la etaj și primirea cu După întâlnirea de la Sfânta Mănăstire Putna,
urale a absoventului de-acum 50 de ani al colegiului ne-am scris în câteva rânduri, mesaje electronice, eu
lor. am continuat să-l citesc în „România literară”, bucu-
Ultima mea întâlnire aievea cu Alex. Ștefănescu rându-mă de popasul său în ultimele numere asupra
s-a petrecut la Sfânta Mănăstire Putna, invitat, împre- unor scriitori bucovineni. Și retrăind uneori, neaștep-
ună cu soția sa, literata Domnița Ștefănescu, la ediția tat, prezența sa într-o emisiune TV Trinitas, de Paște-
din anul 2016, a X-a, a Colocviilor Fundației „Credin- le primăverii lui 2020, despre „Învierea Domnului și
ță și Creație. Acad. Zoe Dumitrescu Bușulenga – Mo- regăsirea noastră”, cu chipul pe fundalul verde al unor
nahia Benedicta”, întemeiată de acad. Dan Hăulică și arbori, care nu mai știu dacă era al unor brazi de pe me-
condusă atunci, ca și acum, de cunoscuta doamnă a leagurile natale sau al unor cireși din mult iubita livadă
culturii noastre Teodora Stanciu, realizatoarea Revistei a anilor săi din urmă.
Culturale Trinitas. Se împlineau zece ani și de la pleca- Însă nu cu această imagine celestă am să-mi în-
rea la Domnul a fostei noastre profesoare de la Litere chei rândurile da față la plecarea omului Alex. Ștefă-
și nu am cum să uit puternica impresie pe care mi-a nescu dintre noi, ci cu aceea, decupată de la venirea sa
făcut-o evocarea minții strălucite și a omului de omenie la Suceava, în decembrie 2013, cu liceeni întâmpinân-
de către Alex. Ștefănescu, după slujba de pomenire în du-l cu urale, și proiectată acum spre timpul care vine,
cimitirul mănăstirii și al odihnei sale de veci, cu o no- cu scriitorul Alex. Ștefănescu și cu minunata sa gardă
blețe a recunoștinței atât de rară azi. Impresie puternică pretoriană, cu vârsta tânără primindu-i, citindu-i cărți-
trăită de participanții la colocviu și la ascultarea prele- le cu sentimentul nevoii vitale a literaturii și lecturii în
gerii, în fapt a confesiunii lui Alex. Ștefănescu despre umanitatea noastră.
Eminescu în viața sa, „De la Eminescu am învățat să
iubesc natura, cu Eminescu mi-am făcut educația sen-
timentală…”. După cum pentru atâția și atâția cititori,
interpretarea sa critică din volumele „Eminescu, poem
cu poem. La o nouă lectură: antumele” și „Eminescu,
M
poem cu poem. La o nouă lectură: postumele” a însem-

nat o vedere proaspătă, deopotrivă adâncă și apropiată
A
a creației lirice eminesciene, care în anul 2019 avea să

fie cinstită cu Premiul pentru Eminescologie al Funda-
I
ției „Credință și Creație. Acad. Zoe Dumitrescu Bu-

șulenga – Monahia Benedicta”, înmânat lui Alex Ște-
R
fănescu la Ateneul Român chiar de ziua sa de naștere.

O
Președinta Fundației, Teodora Stanciu a vorbit atunci

despre limbajul „foarte prietenos”, în care fostul stu-
dent al eminescologului Zoe Dumitrescu-Bușulenga
M
și-a exprimat „chintensența mesajului ideilor” descope-

rite în poemele eminesciene, limbaj prietenos care avea
E
să fie evocat de mai tânărul și valorosul istoric literar

Daniel Cristea-Enache și în ediția de duminică, 25 fe-
M
bruarie 2024, a Revistei sale Culturale, deschisă cu ves-

tea dureroasă a stingerii din viață a lui Alex. Ștefănescu.
Acest limbaj a însemnat deopotrivă și un pas curajos,
N
de eliberare a cărților din carcasa abordărilor teoretice

complicate, „savante”, la modă, făcut de literatura de
înaltă calitate estetică și de profundă calitate ideatică Alex. Ștefănescu vorbind despre Eminescu la Putna
I

Imaginează-ţi o lume Dana BANU
P ROZĂ
1. noscut-o pe Doamna Marjorie. O franțuzoaică înaltă,
Viața și moartea Deryei din Sinop cu ochi verzi și buze frumoase acoperite cu un ruj roșu
sângeriu de culoarea rodiei. Rochii din mătase. Pantofi
cu baretă. Mici pălării din fetru și catifea ce îi dădeau
L umina de noapte mă face o femeie roșie/ În un aer elegant și vetust.

timp ce lămâii din grădină sunt plini de sori
mici și galbeni./ Departele nu vine niciodată la tine/ Tu Femeia părea rătăcită - nimeni nu știa cum și de
mergi spre departe. - Didem Madak, Ce știi tu despre dra- ce – prin mica așezare din provincia Sinop, unde era
goste, domnule? profesoară de muzică. Madame Marjorie locuia vis a
vis de ei și era singurul om de care copilul Derya a fost
Un val uriaș de lumină inundă încăperea. În pli- vreodată apropiată atât timp cât a trăit acolo.
nă iarnă, o adiere stranie de primăvară acoperă viața și Într-o zi franțuzoaica i-a spus: imaginează-ți o
moartea Deryei. Departe în Nord, în ținutul ei natal lume în care ți-ai dori să trăiești, apoi construiește-o în
din Anatolia, într-un sat din provincia Sinop, familia viața ta de zi cu zi, în realitate.
Deryei a țesut - pe lângă covoarele grele făcute în ate- De atunci, fiecare pas al Deryei a însemnat apro-
lierele lor de nenumărate generații pierdute în negura pierea de lumea pe care și-o dorea.
secolelor - și tot felul de istorii despre ea.
Pe când avea vreo 10 ani a văzut la televizor
Unii spuneau că ar fi pierit răpusă de vreo boală un documentar despre străzile Istanbulului. Orașul se
a dragostei. Alții erau siguri că sta bine ascunsă și păzi- apropia de lumea aceea pe care Derya și-o imaginase ca
tă prin vreo închisoare. Mulți credeau că își schimbase fiind perfectă pentru ea.
numele și se căsătorise cu vreun om bogat, fără suflet. Câțiva ani mai târziu - după ce a terminat liceul
Derya a trăit însă o viață oarecare dar a ei, în mijlocul - a lăsat totul în urmă și a plecat.
unei metropole care se lăsa cu greu cucerită dar pe care
dacă ajungeai să o privești o dată era îndeajuns să nu o Doamna Marjorie murise în anul acela într-un
mai uiți. Lăsase totul în urmă și devenise fiică a Istan- accident de mașină. Fără ea nimic nu mai era la fel aco-
bulului. lo, în Nord. Ai ei - niște străini. Prieteni nu avea. Toți
Când i se făcea dor de ținuturile natale, Derya o priveau ca pe o ciudată. Într-un fel și era. Nu făcea
mergea la Çarşamba sau la Samsun. Niciodată la Sinop. parte din lumea lor. Derya avea o lume a ei pe care și-o
Îi plăcea să privească atentă și liniștită cerul de deasu- imaginase și pe care trebuia să o construiască.
pra râului Yeșilîrmak. Prietenii istanbulezi râdeau de ea.
Cerul e peste tot același! îi spuneau. Omul care îl privește Odată ajunsă la Istanbul s-a înscris la o Școală de
nu se simte însă la fel peste tot. le răspundea Derya. Arte din Șișli. A ajutat-o o femeie pe care a cunoscut-o
în autobuzul ce a adus-o în oraș. O femeie care a fost
Mergea întotdeauna singură acolo și nu stătea impresionată de voința fetei și de sinceritatea cu care i-a
mai mult de două sau trei zile. Străbătea străzile la în- spus că merge la Istanbul să creeze lumea pe care până
tâmplare. Privea oamenii. Apoi se întorcea acasă, pe atunci doar și-a imaginat-o.
mica ei stradă în pantă, pavată cu piatră cubică, din O femeie care toată viața a stat în umbra altora: a
Istanbul. Dintotdeauna știuse că urma să plece într-o zi părinților ei bogați, a soțului ei la fel de bogat precum pă-
și să nu se mai întoarcă, în orașul ei natal. rinții, a copiilor ei alintați, gălăgioși, indiferenți și fără vre-
Totul a început demult în copilărie când a cu- un rost, copii care le cereau doar bani fără să îi iubească sau
să își fi găsit vreo profesie sau vreun drum al lor în viață.
Siguranța fetei care s-a ridicat într-o diminea- de pește, care era mereu nemulțumit de slujba lui fiind
ță, și-a aruncat în micul rucsac de umăr două haine, convins că nu va reuși niciodată să facă nimic impor-
și-a luat economiile pe care le-a strâns toată copilăria tant în viață.
și adolescența ei pentru a ajunge la Istanbul, a lăsat un Nu de puține ori privea încântată la culorile
bilet pentru cei din casă în care le spunea că pleacă și nu roz și bleu ciel cu care era decorată vitrina cofetăriei de
are de gând să se mai întoarcă vreodată acolo, a făcut-o pe bulevard, plină cu prăjituri și torturi uriașe. Viața
pe femeie să rămână lângă Derya ca umăr de sprijin și Deryei devenea atunci ușoară și prindea miros de va-
prieten de nădejde, până la moarte. Nu se știe ce s-ar nilie și căpșuni.
fi întâmplat cu Derya dacă nu ar fi întâlnit-o în auto- Prin ușile de sticlă ale micilor prăvălii priveau la
buzul acela prăfuit, cu oameni abătuți și încovoiați de ea o mulțime de lucruri cărora majoritatea oamenilor
muncile zilelor. nu le dădeau vreo importanță. Pentru Derya însă, ele
Dar ce rost are întrebarea?! Ce se întâmplă e de desenau o lume. Lumea ei pe care și-o imaginase încă
cele mai multe ori mai important decât ce s-ar fi în- din copilărie, când singura dorință i-a fost să plece cât
tâmplat sau, cum spun istanbulezii mereu: nimic nu e mai departe și mai repede dintre ai ei de acolo.
întâmplător, ce se întâmplă trebuia să se întâmple.
Acum o puteam vedea cu pletele în vânt, tânără
Orașul și lumea născută în imaginația copilului și fericită, privind cu încântare lădițele cu fructe și legu-
și mai apoi a adolescentei Derya nu erau întâmplătoa- me expuse în fața aprozarului de pe stradă. Datorită lor
re. Imaginația nu e o întâmplare, așa cum memoria și lumea fetei se desfăcea în culori și arome intense care o
prevestește, nu doar aduce aminte. făceau să surâdă mulțumită, indiferent de câte greutăți
Fina rețea a interiorului uman. O zbatere de ari- ar fi avut.
pă în zbor e viața omului și călătoria lui de la naștere Era sigură că în acele detalii care se revărsau în
până la moarte e plină de semne și simboluri pe care jurul ei se afla ceva cu mult mai adânc decât ar fi putut
dacă le-ar descifra sau măcar le-ar băga în seamă, ar în- cineva să înțeleagă la prima vedere.
văța poate liniștea și frumusețea nemăsurată a timpului
cel etern. Astfel lumea oamenilor ar deveni una a armo- Duminica, fata și prietenii ei se plimbau pe ma-
niei și a serenității. lul Bosforului și ronțăiau halviță. Uneori ieșeau din
cartier și mergeau să înalțe baloane și zmeie colorate pe
După ce a intrat la școala de artă din Șișli, Derya Podul Galata.
s-a alăturat unui grup de tineri guralivi, mereu veseli, Derya s-a descurcat tare greu cu banii în primii
plini de încredere în viitor. Băteau străzile împreună. ei ani la Istanbul dar a rezistat.
Își spuneau că revoluționează arta și chiar încercau să Lucra la o patiserie din port, la Haydarpașa. Își
o facă. Intrau prin anticariate. Devorau cărți. Ascultau închiriase o cameră cu încă două colege de școală. Purta
discuri prăfuite prin vechi consignații pierdute pe stră- haine de împrumut de la prietenele ei. Vara, o pereche
duțe întortocheate. Se uitau împreună la filme mai noi de teniși zdrențuiți. Iarna, ghetele cu care venise din
sau mai vechi. Derya privea minute întregi florile colo- Sinop.
rate din gălețile florăreselor care împânzeau bulevardul Avea bursă și era mereu atentă să nu și-o piardă.
Valikonağı. Își cumpăra simit zilnic de la Burak - vân- Mânca puțin și se sătura. Visa mult. Accepta lângă ea
zătorul ambulant de pe strada Ergenekon. Își punea pe doar oameni care semănau cu cei pe care îi visase în
Ă
noptieră încă de cu seară, lirele pe care urma să i le dea lungile zile și nopți în care își imaginase lumea pe care
a doua zi Uncheșului Mehmet care vindea suc de rodii. și-o dorea. De ceilalți se ferea. Astfel a reușit să rămână
R O Z
Bătrânul zâmbea fericit când o vedea apărând din capă- mereu optimistă și încrezătoare în viitor. Își construia
tul străzii și o dată pe săptămână nu voia să îi ia banii. zi de zi lumea aceea a ei. Știa exact unde, cu cine și ce
De sărbători îi punea deoparte câte o sticlă mare cu suc voia să ajungă.
și i-o oferea în dar.
Nu trecea o săptămână fără schimbe două vorbe Au trecut anotimpuri multe peste Derya și peste
P
și să îl încurajeze pe Erkan, vânzătorul de la magazinul Istanbul. Fata a iubit și s-a căsătorit. Nu a putut avea

copii dar nici nu își dorea. A pictat și a devenit o artistă ea. Din interior străbate până la tine, Cititorule, pute-
renumită. A râs. A plâns. A trăit. Nu a ieșit niciodată rea visului care poate crea destine.
Ă
din Istanbul. Nu înceta să speri și să îți imaginezi zilnic lumea
La sfârșitul vieții, în ultimul ei an, într-o iarnă, în care ți-ar plăcea să trăiești. Apoi clădește-o în rea-
R O Z
o adiere stranie de primăvară a pătruns pe fereastra des- litate. Astfel vei deveni un om fericit. Precum Derya,
chisă a Deryei. În lumina aceea care intra în valuri în profesoara de desen din Istanbul.
casa ei, prin perdeaua ferestrei deschise, Deryei i s-a pă-
rut că vede chipul Doamnei Marjorie.
Și-a imaginat atunci moartea ca fiind o lume po-
P
pulată de oameni iubitori precum Doamna Marjorie, 2.
cu zâmbete fine și vise împlinite. Astfel i-a fost mai ușor Marjorie dormind
să intre în tărâmul cel necunoscut.
În urma ei a rămas o lume pe care și-a constru- Marjorie dormea. Prin somnul ei treceau baleri-
it-o zi de zi cu o forță uriașă. Lumea imaginară devenită ne translucide și aerul devenea de un roșu rodie. Un om
realitate, a Deryei. care doarme ține în cerc, în jurul său, firul orelor, rându-
Foștii ei elevi de la școala la care a predat desen iala anilor și a lumii, scria Proust în romanul său. Mar-
ani de zile. Soțul ei care a iubit-o până la ultima suflare. jorie dormind aduna în jurul ei lumina care se răsfrân-
Prietenii ei istanbulezi și copiii lor care și-o amintesc gea nu în afară ci în interior. Lumina primea culoarea
ca pe o femeie frumoasă și plină de viață. Lucrările ei rodiei. Culoarea sângelui. A vieții. Și a morții.
expuse într-o mulțime de galerii și decorând o mulțime
de locuri. Uneori se gân-
Derya a fost un dea la ea însăși ca la un
om fericit, spun toți cei cenotaf al celei care s-a
care au cunoscut-o. Oa- născut la Paris într-o zi
menii din lumea pe care ploioasă și gri. Apoi se
Derya și-a construit-o trezea din amorțirea pe
după ce întâi și-a imagi- care senzația că trăia o
nat-o. viață moartă i-o dădea.
O femeie care a Își reamintea de iarna în
intrat în viață menită care venise prin nămeți
parcă să fie îngenun- cu sania lui Ali, trasă de
cheată dar care s-a ridi- doi cai, în mica așezare
cat prin puterea visului. în care peste ani urma
A imaginației. Derya să își găsească sfârșitul
din Sinop. exact așa cum îi fusese
începutul.
Un val de lumină
stranie și primăvăratică A văzut din sanie
trece peste cuvintele pe un copac în mijlocul
care le scriu acum, într-o pustietății și a fost de
zi de sfârșit de ianuarie. parcă s-ar fi văzut pe ea
I-am promis unui bun prieten din Istanbul că însăși. Un pământ bun, s-a gândit Marjorie.
voi scrie despre femeia care i-a fost profesoară de desen Nu știa încă pe atunci că urma să trăiască în
și a murit de curând, bătrână și fericită. provincia Sinop pentru totdeauna. Că nu va mai pleca
niciodată de acolo.
Valul devine translucid incandescent. A luat cu Oamenii au privit-o la început cu neîncredere.
el lumea Deryei și aceste câteva cuvinte ale mele despre O zănatică venită de departe. O străină. A rămas o stră-
ină pentru ei doar că odată cu timpul Marjorie a deve- sunt diferiți de ceilalți și păstrau tăcerea de rușine. Vic-
nit străina lor, nu a altora. timele ies foarte rar și foarte greu în față să vorbească.
De cele mai multe ori nu au curajul să recunoască nici
Înainte de a ajunge în Sinop, Marjorie și-a do- măcar în fața lor.
rit să cunoască țara părinților ei adevărați. Apoi a lăsat
totul în urmă și a ales să trăiască și ea acolo. Oamenii Marjorie a fost deci prima salvare a Deryei. A
care îi erau părinți adevărați habar n-aveau că e fiica lor. înțeles că fetiței i se întâmpla ceva rău în casa aceea. A
O priveau la rândul lor ca pe o străină. Ceea ce și era luat-o la ea, a îngrijit-o, a ajutat-o să meargă la școală.
de fapt. În mod normal s-ar fi întors înapoi la Paris. A decis să
rămână însă în mica așezare din Sinop datorită Daryei.
Familie numeroasă. Se ocupau cu țesutul de co- Nu o putea lăsa acolo singură. În rest nu a făcut nimic
voare. Aveau un atelier de familie. Marjorie avea mul- deși a înțeles ce se întâmplă în casa de peste drum.
ți frați, surori, veri, unchi, mătuși. Pentru cineva care S-a bucurat că nu a crescut și ea în asemenea
crescuse într-o familie de parizieni bătrâni, excesiv de condiții, că ai ei au înstrăinat-o. Familia ei adevărată nu
religioși, morți amândoi unul după celălalt pe când i s-a mai părut feerică. Nu a spus nimănui nimic. Nu
Marjorie era în primul an la Conservator, familia din ar fi crezut-o nimeni. Era o străină. Părinții Deryei erau
Sinop părea feerică, aproape ireală. de-ai locului, de generații întregi.
S-a apropiat mai ales de fiica fratelui ei mai Mulți ani mai târziu, în iarna în care sania care
mare, Derya. A înțeles că nu e un copil iubit de ai ei. o aducea acasă s-a răsturnat și Marjorie a murit după
S-a mutat peste drum de casa lor. S-a împrietenit cu o scurtă agonie, acolo în zăpadă, privind spre copacul
fetița. De fapt a crescut-o. Părinții Deryei aveau mulți uriaș care se vedea în depărtare, femeia s-a gândit că era
copii. Trăiau aproape ca animalele. În casa aceea aflată de fapt vinovată. Că nu a făcut nimic. Că a luat-o doar
la distanță de celelalte case din sat se petreceau lucruri pe Derya să o îngrijească pentru că îi aducea aminte de
ciudate. Oamenii erau indiferenți la copiii lor pe care îi ea. Fata îi semănă. Marjorie a murit simțind că a fost
lăsau să crească la voia întâmplării, cu o igienă precară, toată viața ei trăită acolo în Sinop, un monstru. Nu
înfometați, neștiutori și sălbatici. avusese niciodată remușcări. Nu știa cum se trăiesc și ce
Părinți extrem de violenți, cu o sexualitate per- senzații dau. A confundat fiorul acela rece cu adierea de
versă ce arunca o cortină de fum, cenușă, pucioasă și gheață a morții. Putea să se ridice din zăpadă și să ceară
sânge tulbure asupra lor. ajutor. Nu era foarte departe de sat. Cineva ar fi auzit-o.
Ali era mort lângă ea, cu gâtul rupt. Marjorie a preferat
Deseori Derya dormea peste noapte la Marjorie să adoarmă în zăpadă. Prin somnul ei treceau balerine
iar părinții ei habar n-aveau. Uitau să o hrănească, nu translucide. Aerul se colora într-un roșu de rodie, roșu
o spălau, nu îi vorbeau. Marjorie a început să aibă grijă de sânge.
de ea.
Părinții fetiței au privit totul fără să schițeze un Imaginea unei altfel de lumi ce ar fi fost posibilă
gest. Li se părea firesc. Femeia era o străină. Era singură. dacă ea ar fi făcut ceva pentru copiii aceia a plutit o
Ei aveau prea mulți copii. Ce să facă?! Le plăcea să se secundă prin visul cel roșu al lui Marjorie, acolo, în
împreuneze zi și noapte. Nu se puteau opri. Lăsau totul zăpadă.
Ă
și făceau sex peste tot. Oriunde puteau. Uneori chiar O lume pe care nu și-a imaginat-o decât la sfâr-
și în fața copiilor care s-au deprins cu asemenea scene. șit când era deja prea târziu să o mai construiască în
R O Z
Casa devenise nu doar un loc lipsit de igienă ci și o ade- realitate. Marjorie a adormit de bună voie, în așteptarea
vărată bolgie în care se petreceau lucruri obscene, ade- morții.
vărate orgii. La adăpostul pereților din piatră și lemn,
sufletele copiilor se veștejeau și erau călcate în picioare. Derya a plecat din mica așezare imediat după
Copiii nu se plângeau. Li se părea normal, credeau că înmormântare, fără să se mai uite vreodată în urmă.
P
peste tot e la fel. Când ajungeau la școală înțelegeau că

Denunţuri de toate felurile Marian ILEA
Ă
R O Z
C onţinutul unei anonime trimise coman-
dantului Poliţiei Centrale
Domnule Comandant central, noi n‑am înju-
rat niciodată Consiliul de Miniştri pentru că nu ne‑a
greşit cu nimic. Domnul comandant Csaky zice şi
Domnule Comandant, constată exact contrariul. Domnule Comandant Cen-
P
În faţa neputinţei noastre ca oameni ce adu- tral, domnia‑voastră desigur veţi concluziona că: „E la
cem dările anuale către imperiul de la Budapesta şi ne mintea turturelelor că aşa ceva ar fi fără rost”, şi zicând
luptăm în fiecare zi pentru prosperitatea tuturor, re- asta veţi avea, din nou, dreptate. Noi, comercianţii
nunţând la bunăstarea personală în vremurile acestea din Herina, n‑avem cum să vindem articole clandesti-
tulburi, vă scriem de aici din Herina despre o situaţie ne pentru arme de contrabandă într‑un oraş cu o aşa
care nu mai poate fi tolerată şi despre care avem con- vestită cazarmă. Aici se trăieşte paşnic. Noi nu suntem
vingerea că habar n‑aveţi din cauza dezinformărilor de singuri”. Domnul Eugen Csaky se crede mereu ne-
toate felurile care circulă în vremurile astea de sărăcie. dreptăţit şi atacat de calomniatori interesaţi ? De ce ?
E vorba despre „conştienciosul” comandant de poli- Care‑i interesul ? Dorinţa lui ar trebui să fie doar să‑şi
ţie din oraş, domnul Eugen Csaky, trimis aici pentru facă datoria. Și nu şi‑o face ! Zice că se mişcă în cadre-
a asigura şi nu a perturba lucrurile şi liniştea noas- le legii. Care lege ? Vă prezentăm în cele ce urmează
tră. „Conştienciosul” acesta, domnul Comandant, se cazul de la crâşma domnului Kramarik, ceva de do-
crede calomniat de către calomniatorii care cică am meniul fanteziei. În seara de alaltăieri, a fost un chef
fi noi, cetăţenii oraşului. În afara celor patru domni al nostru. Fără lucruri netrebnice, fără conturbare de
cofetari din Piaţa Centrală cu care se află în relaţii de linişte. Nu, domnul şi colegul nostru, Stein Emerich,
prietenie mult prea strânsă, la unul dintre ei avându‑şi n‑a avut motive de gelozie faţă de domnul şi colegul
locuinţa. nostru crâşmarul Kramarik şi nici nu a folosit ca armă
„Conştienciosul”acesta îi consideră pe Leopold răcnetul. Domnul comandant al poliţiei a apărut la
Biner, Szilard Alfons, Emil Lacsi şi Bercu Bernard ca ora două din noapte şi a scos toată lumea în drum.
subalterni neremuneraţi ai săi. Îi foloseşte şi le asigură L‑a insultat pe domnul şi colegul nostru Stein Eme-
protecţia aface- rilor. Spre deosebire de aceste cinci rich, l‑a dus la secţie, l‑a lovit, l‑a aruncat pe paiele
persoane, l‑am inclus şi pe Eugen Csaky, noi, restul, din beci, l‑a abandonat în zvâr- coliri, în mod laş, şi‑a
ne aflăm între excitare şi groază din pricină de dură curăţat uniforma, a plecat după un boxer tocmai în
comportare a celui care ar trebui să fie straja liniştei Piaţa Centrală, la locuinţa unde‑l găzduieşte Leopold
noastre şi nu călăul ei. Vă anunţăm că sunt chiar şi Biner, s‑a întors la locul faptei, în beciul de la secţia
victime. Prăvăliile noastre se află peste tot în Heri- poliţiei, şi l‑a lovit în faţă cu acel obiect desfigurându‑l
na. Individul acesta tot zice că descoperă cantităţi de la nas şi la pomeţi pe al nostru bietul Stein.
marfă camuflate, falimente frauduloase cărora le pune Domnule Comandant Central, avem încredere
capăt, lăudându‑se că nu se lasă mituit şi nici corupt în omul corect şi al legii care sunteţi şi aşteptăm să
de către noi. Domnule Comandant, toate cele zise şi ne daţi satisfacţie eliberând pe „conştienciosul” Eugen
trasate de el în procese verbale sunt minciuni şi inven- Csaky din funcţia lui, chiar dacă veţi tulbura tare pe
ţii ale propriei lui minţi periculoase. Domnia‑voastră cei patru maeştri cofetari care ei zic că sunt motorul
cunoscând situ- aţia întregului teritoriu al Imperiului dezvoltării economice din Herina. Vai de aşa motor,
nostru, veţi spune pe drept: „De unde să dai mită în domnule comandant central !
vremurile astea ?”. Și spunând aşa ceva veţi avea mare
dreptate. Cu deosebită preţuire şi nesfârşit respect, un
grup de cetăţeni cu totul disperaţi şi terorizaţi din
Herina
*** Leopold Biner: Domnul Stein îi conduce. Noi

Când Eugen Csaky venea în vacanţe de la Bu- patru suntem duşmanii lor.
dapesta la Esztergom, barbirul îşi punea fiul să plă- Emil Lacsi: Care lor ?
tească o taxă de dormit şi alta de mâncat: Leopold Biner: Comercianţii din Herina. Emil
„De‑acuma tu ai bani şi e normal să plăteşti”. Lacsi: Vacs.
Când Esther Csaky, mama lui Eugen, mergea Leopold Biner: Vor să cumpere cu preţ bun
la Budapesta să‑şi viziteze fiul, ieşeau în oraş, se aşezau postul domnului Eugen Csaky.
pe o bancă din parcul de pe insula Margit Sziget, se Emil Lacsi: Imposibil, Leopold.
ţineau de mână povestind. La despărţire, Esther îi re- Bercu Bernard: Ei vor încerca, dar noi vom
peta mereu, cu voce tremurândă: „Eugen, să nu‑i spui plăti dublu pentru postul domnului Csaky. E simplu.
barbirului că am venit să te vizitez”. Szilard Alfons: Adică, nişte comercianţi din
Herina se pun cu maeştrii cofetari ! Am înţeles bine,
*** Leopold ?
Într‑o joi, Comandantul Poliţiei Imperiale de Leopold Biner: Ai priceput, Alfons.
la Budapesta, domnul Miklos Szentklady, trimisese Szilard Alfons: Domnilor, se va rezolva, luni de
anonima venită din Herina domnului comandant al dimineaţă, la cofetăria Moran din Budapesta.
Poliţiei oraşului, Eugen Csaky. Sâmbătă, la şedinţa Emil Lacsi: Stein ăsta nu e ăla care aprovizio-
săptămânală a cofetarilor era mare agitaţie. Domnul nează cazarma militară ?
Leopold Biner e furios, domnul Bercu Bernard e re- Leopold Biner: Bravo, Emil.
voltat, domnul Szilard Alfons când tace, când dă din Emil Lacsi: Domnul Comandant Miklos Szen-
cap şi spune şoptit: „Nu e defel bine. Buba a copt tklady a fost informat, Leopold ?
şi va ţâşni puroiul”. Domnul Emil Lacsi e tăcut. Îi Leopold Biner: Va fi, luni de dimineaţă, Emil.
apăruseră pe pielea spatelui câteva bucăţele de carne Szilard Alfons: Haosul în locul onoarei, aici s‑a
învelite într‑o piele maro deschis. Păreau la început ajuns. Toţi inspectorii ăia imperiali au venit, au înca-
turnuleţe subţiri, bune de decorat torturile, din moi sat banii, s‑au cărat. Stein i‑a cumpărat cu mărunţiş,
se făceau oţeloase, se lăţeau născând alte turnuleţe. În Leopold.
două luni de zile ajunseseră să aibă înfăţişarea ghimbi- Leopold Biner: Sărăcia, Alfons.
rului. Leopold Biner zisese: „Lacsi, semeni cu oame- Szilard Afons: Dezonoarea, interesul… aşa s‑au
nii‑copac de care am auzit vorbindu‑se la Debrecen.” prăbuşit toate imperiile.
Szilard Alfons le numise ghimbiruri. „Nu ne mai arăta Leopold Biner: Ultima propoziţie n‑am auzit‑o
cât au crescut, Emil, ni se face greaţă toată săptămâ- pentru că nici n‑ai spus‑o, Alfons.
na. Nu mai pot bea ceaiul ăla sănătos din pricină că Szilard Alfons: Nu, n‑am spus‑o, Leopold. Le-
văd bucăţi din tine fierbând în apă”, completase Ber- opold Biner: Nici măcar n‑ai gândit‑o.
cu Bernard. Medicul de piele din Cetatea Hustului a Szilard Alfons: Chiar aşa, Leopold. Îţi mulţu-
fost uimit, le‑a studiat atent, în cele din urmă a dat mesc.
din mână diagnosticând: „E o viroză a pielii, domnule Emil Lacsi: Ştim cum domnul Comandant al
maestru cofetar, va trece cum a apărut.” poli‑ ţiei din Herina l‑a prins pe spionul care furase
Leopold Biner: Domnilor, s‑a ajuns prea de- reţetele cofetarilor Herinei, din acest cufăr, domnilor.
parte. Alfons Szilard: Din pricină că am tolerat situa- A stat, a cugetat. S‑a dus la gară, a urcat în tren, a
Ă
ţia. Bercu Bernard: Că nu am luat măsuri. văzut baloţii ăia de hârtie prin toate vagoanele, a găsit
Emil Lacsi: Ne‑am prefăcut că nu există. proprietarul şi a recuperat astfel comoara breslei. Nu-
R O Z
Leopold Biner: Da, am tolerat, am închis ochii, mai atât… şi…

nu am luat măsuri. Dar s‑a terminat. Am aflat cuvin- Leopold Biner: Țineţi minte când ne‑au cerut
tele pe care le folosesc comercianţii din organizaţie, întregul patrimoniu de patiserie pentru păstrare, cei
ţelu‑ rile lor şi metodele de acţiune. Noi ştim iar ei nu de la Budapesta şi cei de la Viena ? Li s‑a răspuns:
ştiu că ştim. Vom acţiona. „Nu, reţetele astea sunt ale Herinei, rămân în Heri-
P
Emil Lacsi: Ce ştim noi, domnule Leopold ? na !”.

Szilard Alfons: Valoarea lor nici nu poate fi Bercu Bernard: Normal. Emil Lacsi: Absolut.
esti‑ mată. Dacă se pierd reţetele, se pierde şi Herina, Szilard Alfons: Gând la gând cu bucurie…
şi noi odată cu ea. Nu ar mai avea încredere în noi Chiar mâine vom aduna vaselina specială pentru uns
herini‑ enii, nici unul dintr‑o mie ! roata cu pricina. Până atunci, domnilor, să vedem care
Leopold Biner: Afacerile merg, comenzile cresc dintre noi merge la Budapesta: pentru tragerea la sorţi
în fiecare săptămână. Noi încasăm, noi plătim comu‑ vom folosi aceste patru chibrituri.
nităţii, fără noi în Herina problemele ar fi mult mai Leopold Biner: Va fi deci pentru luni de dimi-
grave, situaţia demult scăpată de sub control. neaţă, la cafeneaua Moran din Budapesta.
Bercu Bernard: Ar fi fost ca‑n Lipce, ca‑n Szilard Alfons: Roata ce necesită ungerea va fi
Grosswardein, Leopold. acolo, în biroul maestrului cofetar.
Leopold Biner: E clar, domnilor: pentru ca Leopold Biner: E o treabă de trecut la capitolul
onoarea să se reaşeze, va fi nevoie să ungem şi noi ro- „rezolvat”, domnilor.
ţile. Cât trebuie, nu mai mult.
Ă
R O Z
P

Ă
R O Z Ioan ȚICALO Zăpada roşie
S ergiu Răchitan era ceea ce se cheamă un elev

submediocru. Plutea pe deasupra cărților și
caietelor ca un gânsac înfoiat și gălăgios. Glasul lui
afară și s-a repezit la flăcău care era acum cu a doua
găină pe butuc. Prima făcea niște salturi caraghioase,
țâșnindu-i sângele în zăpadă. Omul i-a smuls toporul,
enervant acoperea toată clasa. El răspundea primul, a eliberat pasărea și a început să-l croiască la fund cu
P
el se strofoca în bancă atunci când nu era solicitat, coada toporului. I-a dat câteva, însă cu milă. Băiatul
el o dădea în bară, fiind poreclit în surdină „măgarul s-a smuls din mâna tatălui, s-a îndepărtat puțin și s-a
clasei”. Numai învățătoarea nu se supăra pe el, văzând uitat la acesta cu o mutră fioroasă:
în persoana lui un viitor bărbat politic. Până la urmă, – Pe mine n-ai să mai pui mâna! a glăsuit, fără
tot era ceva de capul său: avea ceva talent la desen. să se văicărească.
În clasa a IV-a, tovarășa le-a propus să-l deseneze pe S-a întors și a plecat din ogradă, fără să spună
tovarășul Stalin. Desenul lui Sergiu a ieșit victorios și unde se duce. S-a dus la casa învățătoarei și a strigat-o.
așezat la loc de cinste pe zidul răsăritean al clasei, i-a Ea l-a primit într-un capot roșu, iar Sergiu a dus mâna
adus cravată de pionier așezată la gât chiar de mâinile la cap:
soldățești ale tovarășei Nichitova, care, stând în fața – Salut voios de pionier!
lui, l-a și salutat. Lui i s-a zbătut inima, s-a umflat pe – Salut, tinere! i-a răspuns femeia, fără să mai
loc, repetând gestul și crescând în înălțime. Cu di- schițeze gestul.
mensiunile mărite, a ieșit în pauză și s-a apucat să-i – Tovarășa, eu am venit să vă spun că tatăl
bulgărească pe ceilalți piticoți. Unul din ei, alergând meu e chiabur. Are grădină cu pomi, are și cazan și
de colo până colo, l-a apucat de capetele cravatei și astă-toamnă a făcut o sută de kile de țuică.
l-a făcut să cadă în genunchi. Sergiu-goblizanul s-a În ziua următoare, gospodarul s-a trezit cu
ridicat, l-a urmărit cu o mutră ucigașă și i-a împins miliția în ogradă, întrebându-l de instalația de făcut
un pumn drept în față. Băiatul a început să urle și, rachiu.
aplecându-se, a înroșit zăpada. Toată suflarea, în afară – Ce rachiu? a făcut omul.
de cei doi, s-a năpustit în clasă, în vreme ce vrednicul Cel mai voinic i-a dat un dos de palmă, făcân-
pionier a rămas în poziție de cocoș pintenat: du-l să înroșească zăpada dinaintea picioarelor.
– Te satur eu să te legi de cravata mea! i-au zbu- – Ha-ha-ha!... a făcut feciorul, sărind în jur.
rat vorbele precum gloanțele dintr-o pușcă. Așa pățesc toți chiaburii de pe lumea asta!
Învățătoarea, informată despre eveniment, nu Gavril a priceput că a fost vândut și n-a mai
s-a urnit de pe scaun. S-a mulțumit să dea o drastică tăgăduit. Urmarea a fost că i s-au pus cătușe, sub pri-
sentință: virile răzbunătoare ale fiului, și dus la oraș. Cum până
– Așa-i trebuie derbedeului, dacă s-a legat de atunci câinele s-a zbătut în lanț și a lătrat fără încetare,
culoarea sfântă a partidului. Mulți tovarăși și-au vărsat Sergiu a pus mâna pe ceatlăul de la căruță și l-a îm-
sângele pentru noi, a venit vremea să vărsăm și noi blătit până i-a sărit sângele din bot și din cap.
sângele burjuilor și chiaburilor! –De ce ai omorât câinele, mă? s-a stropșit ma-
Lăudat pentru fapta lui, Sergiu a plecat acasă mă-sa la el, având lacrimi în ochi.
țanțoș cu bucata de pânză roșie fluturându-i pe di- – Asta-i șarlă de chiabur și n-are ce căuta în
naintea ochilor. Culoarea asta a început să-i dea ne- ograda noastră cu lătrăturile lui nesuferite! a hotărât
cunoscute puteri noi. A mâncat hulpav după ce și-a feciorul, cu cravata fluturându-i la gât. Chiaburii tre-
prezentat importanta achiziție și, văzând că părinții buie stârpiți până la unul, așa ne-a învățat tovarășa.
nu se entuziasmează, a ieșit afară, cu mușchii brațelor A doua zi, a încercat la școală să formeze o
încordați. N-a durat mult și în casă a venit sunetul echipă cu alți băieți:
toporului căzut pe trunchi. Tatăl său s-a grăbit să iasă – Umplem trăistuțele cu pietre, mergem la Do-
brișan și-i spargem geamurile, că prea m-a supărat. needucat, bătăuș și indolent. Ce-ai făcut acolo?
Nu l-a urmat nici unul, așa că nu s-a dus nici – Tovarășe, l-a privit ea, mijindu-și ochii, habar
Ă
el. Ar fi vrut să le spargă mutrele, însă aveau și ei cra- n-ai să apreciezi talentul elevilor. În băiatul ăsta zace
vată la gât și nu se cuvenea. În schimb, tot s-a răzbu- un activist și un constructor al noii societăți. Fii atent,
R O Z
nat cumva. A prins într-o seară mâța lui Dobrișan, i-a că-i sub protecția mea, așa că ai grijă, dacă vrei să mai
tăiat gâtul și i-a mâzgălit poarta cu sângele ei. fii director!...
– Cumătră, fă ceva cu nimernicul aista al du- Lui Sergiu îi plăceau la nebunie zilele premer-
mitale, că se poartă parcă-i cel-de-pe-comoară! a venit gătoare Crăciunului, când se tăiau porcii. Unde auzea
a doua zi Dobrișan la mamă-sa. guițat, se aburca pe gard și privea cu lăcomie cum se
P
– N-am ce-i face, i-a împuiat capul învățătoa- înroșea zăpada și se vedea înfigând el însuși cuțitanul
rea cu tot felul de prostii. El l-a băgat la pușcărie pe în gâtul grăsunului. A suportat doar în iarna aceea să
tată-său. Îmi vine câteodată să arunc peste el niște un- facă aceeași treabă la ei un vecin. Anul următor, înar-
crop… mat cu unealta tăietoare, a sărit pe animal și i-a înfipt
Dobrișan, gospodar de frunte în Răchițeni, nu baioneta cu toată puterea. Porcul a zvâcnit de sub el,
era omul să înghită o asemenea gălușcă, de aceea s-a ca să se prăbușească în genunchi, înroșind zăpada.
dus la școală, punându-i în vedere tovarășei să se as- Sergiu i-a tăiat capul cu o vizibilă satisfacție și nu s-a
tâmpere cu învățăturile cele dăunătoare sufletului. lăsat până nu l-a cenătuit, folosind, la nevoie, și bar-
– Ce-i, bade, nu ți-i bine acasă lângă muiere? da, după ce l-a pârlit cu paie din belșug. Peste un an,
s-a strâmbat la el tovarășa. Mintenaș îți fac rost de o isprăvind treaba, s-a gândit, ca bărbat ce era, să-i ducă
călătorie fără de întoarcere!... o halcă de carne tovarășei. S-a spălat, s-a primenit și
Omul a lăsat capul în jos și s-a întors acasă ple- s-a dus, mai ales că o mai vizitase și altădată, tovarășa
oștit, gândindu-se că lumea a luat-o razna și nu mai e fiind singură.
chip de întoarcere. – O, ce drăguț ești! l-a întâmpinat, văzându-i
Sergiu a isprăvit clasa a IV-a, fiind evidențiat ploconul. Bag de seamă că tu te-ai făcut bărbat în toa-
de învățătoare pentru „comportamentul său de cetă- tă firea, l-a lăudat, turnându-i un pahar de vin roșu.
țean responsabil”, ceea ce l-a făcut să se creadă cel mai În cameră era cald, vinul și-a făcut efectul, iar
important personaj din sat și n-a dat jos cravata nici tovarășei, ca din întâmplare, i s-a desfăcut capotul.
în vacanță. Într-o dimineață, mama, învăluită de tre- Sergiu a făcut ochii mari, în vreme ce tovarășa Nichi-
buri, și-a luat inima în dinți să-i vorbească, după ce tova l-a prins de mână și l-a tras lângă ea.
l-a hrănit: – Ia să văd cât de bărbat ești… i-a spus, arun-
– Sergiu, tu ai rămas bărbat în locul lui ta- când haina de pe el și lipindu-se de trupul lui viguros.
tă-tău și ești destul de voinic. Ai putea să mă ajuți la Numai astăzi am să-ți mai fiu învățătoare… și vezi
câte am de făcut. asta rămâne o taină între noi, nu trebuie să știe ni-
– Până nu-mi spui „te rog”, nu mișc un deget! meni, i-a șoptit, îmbrățișându-l cu foc.
i-a răspuns el de la înălțimea la care se credea că se – Doar n-oi fi eu prostul satului! s-a bățoșat
află. înainte de a pleca, uluit de întâmplare, care l-a făcut
De atunci, femeia a fost nevoită să i se adreseze să plutească până acasă.
cu acele cuvinte magice, fără de care el pleca de acasă, – În cazul acesta, te mai aștept… i-a zâmbit
spaima sătenilor, și nu-l mai vedeai decât când i se tovarășa. Data viitoare o să fie mai bine… Și, dacă ești
făcea foame. bărbat, mai lasă cravata acasă.
Toamna, s-a dus în clasa a V-a în Arini, centrul Lui nu i-au plăcut deloc cuvintele din urmă.
de comună. Într-o lună a băgat frica până și în colegii Cum adică să lasă cravata? Bucata de pânză roșie care
de clasa a VIII-a, devenind stăpânul absolut al pauze- îi flutura la gât îl făcea să se simtă sigur pe el, să calce
lor. Îi vămuia pe ceilalți de mâncare și, care se opunea, mai apăsat, să se uite la lume de la înălțime, să dea
se alegea cu nasul spart. După o sumedenie de recla- cu pumnul mai vârtos. Nu-i convenea s-o dea jos de
mații, directorul a abordat-o pe tovarășa Nichitova: la gât. „Nu-i place, să-i fie de bine! Eu am s-o port și
– Mi-ai trimis aici pe unul Răchitan, complet când am să fiu bătrân!” și-a zis el, mergând ostășește

către casă. câmp. Muncea cu sârg, dovedind că are putere, mai

Când a mai vizitat-o, a venit la fel, iar tovarășa, ales că mamă-sa, luându-și nădejdea că o să-l mai vadă
frapată că n-a ținut cont de sfatul ei, l-a înhățat lângă pe soț, i-a spus în vară că toate acele ogoare sunt ale
ea și, după ce l-a sărutat, răvășindu-l, i-a dezlegat-o, lui. Tot pe atunci, a suferit de două ori: nu i s-a dat
ciripindu-i tandru: carnet roșu de UTM-ist și, în urmă, învățătoarea, la
– Eu ți-am legat-o cândva și tot eu ți-o dezleg. care el se dedulcise, a dispărut din sat fără veste. A
Sergiu a rămas mut, chiar dacă s-a burzuluit mârâit, a trântit, a izbit, văzând roșu înaintea ochi-
în sufletul lui, și s-a lăsat în voia tovarășei, uitând de lor, pentru ca la urmă să-și smulgă cravata și s-o calce
sine, ca o mică sălbătăciune devorându-și prada cu în picioare cu o furie de care numai el era în stare.
botul mânjit de sânge. A doua zi, spălată, și-a pus-o înapoi la gât. Sfătuit să
– Oho!... l-a lăudat ea mai târziu, dar tu chiar meargă la o școală de meserii, a răspuns dirigintelui că
ești bărbat!... Mi-a plăcut grozav. Hai să bem câte un are deja două, de agricultor și de potlogar, cum a fost
pahar de vin, ca să-ți recapeți puterile. taxat chiar în școală. Văzând profesorul că îi vorbește
– Două! a poruncit „bărbatul”, în vreme ce, ca un egal, s-a supărat, cu o tardivă amenințare:
spre nemulțumirea femeii, el își aranjă înapoi cravata – Ce te-aș croi cu o riglă, de-ai mai fi elev! Im-
roșie. pertinența ta o să te dărâme cândva, potlogar afurisit!
Revenind la școală, după vacanța de iarnă, pro- Auzind de riglă, lui Sergiu i-au sclipit ochii și
fesorii au observat că Sergiu nu mai e atât de violent și i-a venit un gând. S-a dus la casa domnișoarei Artemi-
toată lumea a răsuflat ușurată. Până într-o zi călduroa- za și a intrat ca un musafir așteptat.
să de primăvară cu geam deschis și ciripit de păsărele, – Ce-i cu tine aici? s-a răstit femeia.
când o tânără profesoară s-a trezit urmărită de privirea – Am venit să-ți văd alea, că tare-s faine, a glă-
lui. Neinspirată, s-a întors la un moment dat, ca să-l suit fostul elev, făcând semn cu capul
întrebe, încruntându-se: – Măi nerușinatule, ai scăpat o dată, astăzi am
– De ce te tot holbezi la mine? să te-nvăț minte! l-a amenințat punând mâna pe un
– Mă uit la țâțele matale, că tare-s ochioase, polonic destul de mare.
parcă ar vrea să iasă din bluză… A ridicat să-l lovească, dar s-a văzut încleștată
Clasa a izbucnit într-un behăit prelungit până și aruncată pe un divan. A urmat o luptă strașnică,
când profesoara a pus mâna pe o linie de la tablă, încheindu-se cu o cămașă sfâșiată.
după care s-a făcut o liniște de mormânt. – Adevărat că-s faini, a privit-o Sergiu. Atâta
– Întinde palma! s-a prezentat în fața lui dom- am vrut, de aceea ai făcut rău că te-ai luptat cu mine.
nișoara Artemiza, cu fața crispată. Rămâi cu bine și-mi pare rău de cămașă. Salut voios!...
– Nu cred! i-a răspuns „bărbatul”. Pe mine nu a ridicat mâna la tâmplă, părăsind odaia.
mă bate nimeni, eu sunt cel care sparg mutra altora. Cum cravata lui se cam ferfenițase, el a căutat
Așa că ferește-te de mine! a hotărât, uitându-se în- în lada mamei, a găsit un batic și l-a așezat la gât,
drăzneț la profesoară. mândru nevoie-mare. Mamă-sa știa că, dacă vrea să
Aceasta se vede că și-a dat seama de cara- aibă liniște, nu trebuie să se lege de acel accesoriu, iar
ghioslâcul situației, a pus rigla usturătoare la locul ei, Sergiu, punând ochii pe Lenuța lui Otavă, a început
încercând, totuși, să aibă ultimul cuvânt: să umble la ea, fata fiind mai mare ca el cu vreo patru
– O să-ți scad nota la purtare! ani. Totul a mers bine până într-o seară când s-a în-
Ă
– Pagubă-n ciuperci! a râs el, în timp ce se suna tâlnit în ogradă cu unul Barbu, flăcău pregătindu-se
de ieșire. de armată. Acela s-a uitat la el ca un dulău la o șarlă,
R O Z
Artemiza n-a mai venit la clasa respectivă, gata să-l sfâșie:

iar Sergiu a isprăvit târâș-grăpiș clasa a VII-a, fiind – Ce cauți, măi muțunache, aici și la vremea
apostrofat în urma evenimentului, să se liniștească, asta? Nu cumva?... Te-nvăț eu minte!...
altfel îl elimină din școală. Sergiu n-a stat să-i răspundă. L-a fulgerat în
Singura ființă de care asculta era mama lui. obraz cu dreapta, iar cu stânga i-a măsurat tăria ple-
P
Acasă, arunca trăistuța de la școală și mergea cu ea la xului, trântindu-l în zăpada care s-a înroșit, spre satis-

facția bătăușului. S-a întors către Lenuța, ieșită afară, vadă ce se întâmplă. Ajuns la portiță, s-a oprit și și-a
ca să-i dea povață: înfipt degetele într-un răzlog. Dinaintea casei, fos-
– Strânge-i borșul și-l pune în oală, să vă sătu- ta învățătoare, alături de care, la doi-trei pași, stătea
rați amândoi de dragoste! unul din milițienii comunei. Sergiu a pășit țanțoș, cu
Și nu s-a mai dus la ea, dar nici la alta, cuge- o brazdă adâncă pe frunte.
tând în drumul către casă și vorbind nemulțumit: – Uite ce zice dumneaei, s-a repezit mama, că a
– Femei trădătoare!... Asta s-a lăsat cociobăită venit să ne ia pămânciorul și să ne adune la colectivă!
de doi, cealaltă a șters-o, aruncându-se, pesemne, în – Pământul meu? s-a uitat abia atunci în ochii
brațele altuia! tovarășei de aproape. Pământul meu nu mi-l ia ni-
La Crăciun, după ce a tăiat porcul, făcându-l meni! a tunat.
să guițe o vreme doar prin înțepare și doborându-l – Nu-l luăm noi, îl dați singuri, de bună voie.
măiestru, s-a încălțat cu cizmele lui taică-său și s-a Semnați o cerere și gata, i-a zâmbit drăgălaș tovarășa.
prezentat la horă, nemulțumire printre flăcăii ruginiți. Sergiu a văzut în momentul acela roșu înaintea
L-au înconjurat și i-au pus în vedere să plece acasă, ochilor și a trăsnit-o, fără veste, după obiceiul lui, în
că-i un mucos. Sergiu s-a aplecat, a scos din carâmbul obraz. Femeia s-a prăbușit în zăpadă, stropind-o bo-
unei cizme ditamai iataganul și i-a avertizat: gat cu sângele ei. Milițianul, văzând ce s-a întâmplat,
– Vreți să vă măsurați cu mine? Să văd care-i s-a aruncat asupra tânărului, trântindu-l nu departe
mai curajos, că-i vărs bleohătăile în omăt!... de fosta învățătoare care n-a apucat să se ridice. A ur-
Tinerii s-au uitat unul la altul și s-au retras, lă- mat o spulberare de mâini și de picioare până când
sându-l în pace, iar viteazul a tropotit printre ei, luând omul legii a rămas peste el, cărându-i la pumni cu
la rând fetele și cercetându-le cu de-amănuntul. Nu nemiluita. După ce l-a umplut și pe acesta de sânge
i-a căzut cu tronc nici una. Așa a tot căutat el, consi- și a colorat albul zăpezii din jur, l-a săltat în picioare,
derându-se bărbat, încă vreo doi ani. Strângea fetele i-a pus verighetele și l-a împins în drum, dându-i cu
cu brațele-i de oțel, iar ele se simțeau tare bine în mâi- șutul. Mama, speriată, a fugit de la început în casă și
nile lui, chiar dacă era mai mic de ani. Până la urmă, nu s-a uitat ce se mai întâmplă în ogradă. Abia mai
i-a plăcut de Violeta, fata celuia căruia îi mâzgălise târziu, a văzut urmele luptelor, fiind convinsă că fecio-
poarta cu sânge de mâță. Tatăl fetei, văzând ce se pe- rul e câștigător ca-ntotdeauna. Abia a doua zi și-a dat
trece, a sfătuit pe fiică-sa într-o seară liniștită: seama că nu-i cum a gândit și a început să bocească.
– Violetă, să nu te mai văd cu vagabondul ace- – Ce mă fac eu singură, fără nici un sprijin?...
la de Sergiu! N-ai mai găsit un flăcău acătării și te-ai A căzut sub icoane și n-a mai putut să spună
oprit la potlogarul lui Răchițeanu? Am să cobor din nimic, vărsând lacrimi din belșug. Într-o vreme, a spe-
pod milităria și-am să te scarmăn, să-ți sară fulgii de riat-o un glas, făcând-o să se întoarcă.
pe tine! – Ce faci, femeie, mă bocești și-amu?
Cu prima ocazie, Violeta l-a anunțat să n-o mai Ea s-a uitat în sus, a văzut că-i bărbatul ei, i-a
caute și să-și ia nădejdea de la ea. cuprins picioarele și a hohotit ca la mort.
– Am priceput, asta-i gura spurcată a lui ta- – Hai și te ridică, nu mă jeli, că încă n-am dat
tă-tău, s-a mâniat Sergiu. Găsesc eu ac și de cojocul ortu’ popii.
lui! Ridicată de subsuori, nevasta i-a spus printre
Toată iarna l-a pândit, însă omul, auzind de lacrimi:
Ă
vorba „potlogarului”, a început să umble cu un cio- – L-au luat pe Sergiu!...

mag. Sergiu n-a îndrăznit să-i ațină calea, frământân- – Pagubă-n ciuperci! i-a răspuns omul ei, șter-
R O Z
du-și mintea cum ar putea să-i vină de hac. Târziu de gându-i lacrimile și strângând-o la piept. Știa prea
tot, împrăștiind niște gunoi în grădină, a prins ideea: bine că Sergiu nu era băiatul lui, însă, fiindu-i atât de
– Bag furca-n el într-o seară și-l mântui de toa- dragă, nu i-a reproșat niciodată nevestei. Facem altul,
te cele… dacă tot am venit acasă, a răsuflat ușurat, repezind-o
Tot croind la planuri și venind către casă, i-a pe pat… Măcar ăsta o să fie al meu...
P
ajuns la urechi ceva vorbărie in ogradă. S-a repezit să

PE CONT RAS ENS Adrian ALUI GHEORGHE Jurnal de campanie
***
G lobalizarea ne face cetăţeni impersonali

universali, dar ne trage preşul naţional de
sub picioare! Voievozilor şi eroilor şi domnitorilor care
***
Poezia nu e o miză, niciun test de departajare a
personalităţilor umane. Sunt mulţi oameni, însă, care
populau imaginaţia noastră patriotică le-am găsit eroi trăiesc poezie fără să ştie. Ca monsieur Jourdaine, cel
europeni, eventual le opunem o atitudine de desacrali- care trăia proză de o viaţă şi a trebuit să afle asta la ma-
zare a panteonului naţional. Atitudinea generală încli- turitate, de la un profesor coţcar. Mă bucur, într-un fel,
nă să susţină că deşteptăciune nu e să ştii bine ce ai în că cititorii de poezie sunt rari, în felul acesta ne demon-
curtea patriei, ci să ştii ceva aproximativ de aiurea, fapt străm şi noi starea de fiinţe rare, alese. Dacă toată lumea
care îţi conferă (şi) statut de … spirit expansiv, euro- ar citi poezie, aşa cum mănâncă pâine sau cartofi, s-ar
pean, universal. banaliza ceea ce ar trebui să fie un lucru excepţional.
Să ne mulţumim că suntem neînţeleşi, cetiţi doar de
*** iniţiaţi. Ce ar fi să dondăne toată lumea pe stradă, ca
Chiar şi scrierea unei litere cu degetul pe nisip nebunii, continuu, pe limba poeziei?
modifică ceva din ordinea universului. Chiar şi târâşul
unei larve pe o frunză de captalan înclină cu o unitate ***
infimă, dar unitate, axa universului. Niciun sunet nu se Mă suspectez, uneori, de substituire de per-
pierde, el se propagă, îl vei regăsi, peste o vreme, în uni- sonalitate, de destin, de încercare de a trăi două vieţi
vers. Dacă ai scris azi un vers inspirat, înseamnă că ai deodată. Şi trăiesc uneori două vieţi deodată, o fac cu
îngânat o sirenă care e captiva mării undeva...! Şi marea voluptate, trăiesc despletit, haotic, flămând, înfricoşat,
e influenţată de cântecul sirenei, bineînţeles. Chiar şi o stresat...! E şi un privilegiu să trăieşti două vieţi, dar şi
aripă de libelulă care se mişcă becisnic modifică ordinea o mare responsabilitate. Dă-ţi seama, ce înseamnă seara
universului. Cine vede modificările astea? Dumnezeu când trebuie să culci două suflete, ce înseamnă să visezi
şi, vreau să cred, artistul. Geograful vede deplasarea cu două inimi, să faci planuri de viitor şi de trecut cu
continentelor, istoricul analizează preţul războaieleor două minţi!? Mă şi hrănesc din propria ubicuitate, ca
dintre continente, politicianul le scoate la mezat, ban- orice artist, pentru că pe nisipurile mişcătoare se înalţă
cherul le transferă la pierderi. Cine sesizează mişcarea cele mai mari creaţii artistice. În acelaşi timp, care om
interioară, a fiinţelor care trăiesc înspăimântate, mereu nu trăieşte mai multe vieţi, concomitent, trecând din
la limită, vieţi unice şi irepetabile? Artistul. Fie el poet una în alta cu lejeritate unii, dureros alţii!?
sau muzician, pictor sau geometru, filosof sau împleti-
tor de plase de păianjen...! ***
Poetul disimulează în individ obişnuit, ca să nu
*** se prindă nimeni că e un izgonit din ceruri, că e un „pa-
Mă gîndesc aşa: dacă o catastrofă ar distruge ria al cerurilor”. Căderea s-a întâmplat datorită faptului
aproape complet viaţa de pe pământ şi ar rămâne doar că a încurcat căile, la un moment dat. Arta adevărată
câteva animale oarecare, revenirea la raţiune ar fi aproa- e proba că a fost în paradis, e urma concretă a ceea ce
pe imposibilă. Dar dacă rămân doar doi oameni, băr- îl recomandă ca izgonit din paradis. Bine, noi suntem
bat şi femeie, analfabeţi chiar, dar procreativi, lumea izgoniţii din generaţia a şaptezecea, însă cei care au fost
se poate reface până la performanţele de azi. De asta mai aproape ca timp, au amintiri mai bine conturate,
îi privesc cu îngăduinţă şi pe idioţi, şi în ei Dumnezeu au supt lapte cu miere fără amelioratori, de la surse pa-
poate sădi ceva din fiinţa sa. Omul este singurul teren radisiace. Ei sunt marii artişti de geniu cu opera căro-
pregătit oricând pentru iubire, raţiune şi poezie. ra ne hrănim ca să ne putem aduce şi noi aminte câte
ceva, scociorând gena cu pana. artă din zona post-esteticului au, în subsidiar, o normă
estetică pe care o anulează ”în joacă”, o parodiază, o
S
*** mistifică. Eticul poate să lipsească din demersul artis-
Modelul christic şi-a epuizat legenda, acum e o tic, dar esteticul ba. Esteticul nu prea are de-a face, de
N
realitate fecundă. Noi doar simulăm răstignirea, supor- unul singur, cu corectitudinea politică, o păcălește, o
tăm destul de uşor dramele altora. Oricum, ne simţim depășește cu superioritate. Ei, atunci când arta e cu
E
mai bine în pielea noastră, oricând, oricât de bătucită tendință, ideologică, când își propune ”să demonstreze
sau peticită ar fi, decât în a oricărui alt pământean. Că, ceva”, iaca se întâmplă să apară de după colț demonul
S
până la urmă, zicem şi noi ca Alexandr von Humboldt: ”corectitudinii politice” și să spună: bau!
T R A
„Modul în care un om îşi acceptă destinul este mai im-
portant decât însuşi destinul său”. ***
Suntem o literatură săracă, care nu își poate
*** permite să arunce prea multe valori peste bord. Nu
Una din întrebările pe care un scriitor o așteap- aruncăm, vorba proverbului, apa din copaie cu tot
tă, dar de care îi este teribil de frică, este aceea: de ce cu copilul pus la îmbăiat. Mai salvăm ce e de salvat.
N
scrie? Întrebarea în sine este o probă de luciditate, pe Nu suntem așa de conservatori totuși, falanga supra-
când răspunsul este, de cele mai multe ori, o probă de realistă românească a dat tonul în literatura europeană
C O
versatilitate. cândva, într-un conglomerat de scriitori evrei, români,
lipoveni, unguri, nemți, cu atât mai valoroasă această
*** multi-etnicitate. Sunt pentru multiculturalitate, cultu-
Am putea face proba responsabilităţii lumii scri- rile care exprimă mai multe etnii ”naționale” sunt mult
itoriceşti de la noi avansând preceptul biblic: “Cine cre- mai expresive.
de că e geniu să ridice primul piatra”. Din păcate, într-o
E
democraţie “internautistă”, în care mediocritatea este ***
P
agresivă şi extrem de prezentă, în care fiecare autor îşi Fără şcoală, opera-i goală. Fără studiu, e doar un
fixează propriile norme, propriile standarde de valoare, preludiu. Fără transpiraţie e doar aspiraţie. Dar fără har,
fără să ţină cont de o istorie care ştie, de două mii de ani e în zadar.
măcar, că democraţia votului este determinantă, scrii-
torii de bun simţ se vor retrage în carapacea propriului ***
talent; în acelaşi timp orice nebun se (va) crede geniu şi Eşti ceea ce citeşti; sau: eşti suma lecturilor tale;
nu ezită (nu va ezita) să ridice bolovanul. sau: cine nu citeşte, nu trăieşte; sau: spune-mi ce citeşti,
ca să îţi spun cine eşti … etc. Un cititor este un supra-
*** vieţuitor al unui complex de lumi, reale sau imaginate.
Avem o literatură, ce facem cu ea? Cine o ges- Un necititor este un vieţuitor al lumii şi realităţii ime-
tionează? În grija cui e literatura română azi? Cine o diate. Un cititor trăieşte. Un necititor este … trăit. Un
promovează, cine o apără? Cine (mai) are nevoie de cititor citind câștigă timp fizic şi timp virtual, pătrunde
literatura română actuală? Trăim în epoca statisticilor, cu mintea în universuri paralele, cochetează cu eterni-
așa că putem aproxima inclusiv apetitul pentru lectu- tatea. Un necititor nu are niciodată timp, el este hăituit
ră al unei societăți, al unei comunități, „consumul” de de timp…!
carte, consumul cultural. Care mai e relația scriitorului
român de azi cu „dușmanul de moarte”, cititorul? ***
Homo sapiens, conform teoriilor convergente
*** istoriei, a fost “specia” umană care a îngenuncheat ce-
Arta fără estetic este ca nunta fără lăutari, e ca lelalte specii umane sau neumane prin faptul că a fost
Romeo fără Julieta, e ca biela fără manivela, e ca albas- capabil să genereze şi să gestioneze ficţiunea. Ficţiune
trul de Voroneț fără Voroneț ș.a.m.d. Ceea ce transcen- înseamnă şi matematică şi reguli de circulaţie şi reguli
de esteticului este orice, dar nu artă. Chiar formele de de comportament şi arta culinară şi poezie şi visatul

la un moment dat,
ştim cu toţii, poezia
a coborît realmente,
în arenă. La primele
Olimpiade, cele cla-
sice, concurau atleții
și ... poeții. Așa s-a
afirmat Pindar, de
exemplu.
***
Poţi să ajungi
în insulele cele mai
exotice, dar să nu
poți ieşi din sinele
tău. Poţi să ajungi la
Paris, dar să te simţi
ca acasă. Or, la Paris
trebuie să te simţi ca
la Paris, în insulele
exotice trebuie să fii
„un sălbatic” al lo-
cului. Sunt oameni
pe lumea asta care
S
au atâta imaginaţie
N
încât îşi resimt toată

viaţa ca pe o vacanţă
continuă pe pământ.
E
S
cu ochii deschişi. Ludwig Wittgestein spune un lucru

infailibil: „Limitele limbajului meu sunt limitele lumii ***
A
mele”. Un cititor adună cuvinte, cu fiecare noţiune pe Din păcate literatura română de azi e cam nică-
care şi-o însuşeşte poate să îşi explice locul său pe lume, ieri în Europa mare, rămânem mai departe o insulă (în
T R
privitul în gol se transformă într-o proiecţie conştientă. derivă?) într-o societate, cea europeană, care te invită la
competiţie, dar nu te trage de mânecă dacă nu o faci.
*** Tu ca scriitor eşti neputincios în faţa unei pieţe de carte
Mulți (dintre noi) spun că poezia e o religie și că uriaşă, cea europeană, dar aici ar trebui să intervină po-
C O N
ea trebuie să rămână în spațiul intim, cel dintre pagina liticile culturale ale statului român, prin instituţiile sale
cărții și cititor; dar alții (tot dintre noi) spun că poezia abilitate. Nu o face nimeni. Avem cinci milioane de ro-
trebuie să fie, da, o religie, dar care trebuie să coboare mâni, după statistici, plecaţi în Europa după revoluţie.
în stradă. Așa cum e fotbalul? Hai să delirăm şi să ne Cum ajunge cultura română la ei? Nu cumva, prin im-
imaginăm că pe stadioane ar fi confruntări poetice între pasibilitate, prin prostia instituţională, îi condamnăm
poeţi din zone diferite, generaţii diferite, ţări diferite; definitiv la … desţărare?
cu transferuri de poeţi de la o echipă la alta; că arbi-
trii ar fi criticii literari care ar fi prinşi, la un moment
E
dat, că truchează meciuri, ar fi arestați, firește, casele (Din jurnal, septembrie - noiembrie, 2007)
P
de pariuri ar lucra spornic etc. etc. Da, e o glumă, dar

Don Quijote – viziunea Niadi-Corina CERNICA
ES EU
din peştera lui Montesinos
Î n cartea „Don Quijote de la Mancha” de

Miguel de Cervantes, în partea a doua, ni
se povestește coborârea lui don Quijote, fără Sancho
Panza (altfel cum ar fi pornit cu don Quijote în peri-
peții?), cavalerul rătăcitor don Quijote de la Mancha
este recunoscut și primit de cavaleri. Merlin, marele
Panza, în Peștera lui Montesinos. vrăjitor, profețește despre el. Dulcineea del Toboso
Ceea ce spune Cavalerul, la ieșirea din pește- este acolo, printre doamnele și domnițele slăvite de
ră, ca de pe un tărâm vrăjit, din afara timpului, este cavalerii rătăcitori.
unul dintre episoadele cele mai pline de semnificații Don Quijote a stat în peștera lui Montesinos
ale acestor peripeții. trei zile, „fiindcă acolo m-a prins noaptea și s-a fă-
Don Quijote, readus la viață după ieșirea sa cu cut ziuă și iar s-a înnoptat și s-a luminat de ziuă de
mare greutate din peșteră, povestește: „dintr-o dată și trei ori, așa încât, după socoteala mea, am rămas trei
fără să o caut, m-a cuprins un somn nespus de adânc zile pe meleagurile acelea îndepărtate și ascunse vede-
și, când mă așteptam mai puțin, m-am trezit și m-am rii noastre”. Sancho Panza răspunde: „Se vede că o fi
pomenit în mijlocul celei mai frumoase, plăcute și adevărat ce spune stăpânul meu (...) căci, cum toate
desfătătoare pajiști pe care o poate crea firea sau ima- lucrurile care i s-au întâmplat s-au petrecut sub vrajă,
gina cea mai discernătoare imaginație omenească. Am pesemne că ceea ce ni se pare nouă un ceas o fi părând
făcut ochii mari, mi i-am frecat și am văzut că nu dor- acolo trei zile cu nopțile lor cu tot”.
meam, ci cu adevărat eram treaz”. Don Quijote își Don Quijote, în afara timpului, într-un loc în
pipăie capul și pieptul „ca să mă încredințez” - zice el afara spațiului, este sub vraja lui Merlin.
- „dacă eram acolo eu însumi sau vreo nălucă vană și Toți cavalerii îl recunosc pe don Quijote de la
plăsmuită, dar pipăitul, simțirea, judecățile raționa- Mancha și toți îi trimit mesaje, sub forma unor ver-
le pe care le făceam în sinea mea mi-au învederat că suri, încă de la începutul romanului despre Cavalerul
eram acolo același care sunt acum și-aici”. Este, deci, o Tristei Figuri. Domnițe și scutieri îi trimit și ei mesaje.
viziune, nu un vis, don Quijote se află în afara timpu- Urganda cea de Nerecunoscut (vrăjitoarea din roma-
lui și a spațiului. El nu este în peștera lui Montesinos, nul cavaleresc „Amadis de Gaula”) îi trimite versuri.
a intrat într-o lume fermecată, a cavalerilor din vechi- Amadis de Gaula, în sonet, îi spune „renumele viteaz
me, din cărțile cavalerești, vrăjiți cu toții de Merlin. ți-e scris să-ți fie”. Don Belianis de Grecia, cavaler ră-
Merlin era vrăjitorul din „Cavalerii Mesei Rotunde”, tăcitor, spune în sonetul său, „pe tine sunt pizmaș,
prieten al Regelui Arthur, cunoscut din romane cava- măreț Quijote”. Doamna Oriana îi scrie în versuri
lerești. Dulcineei del Toboso. Gandalin, scutierul lui Amadis
Rând pe rând, don Quijote îi întâlnește pe ma- de Gaula, își trimite salutul lui Sancho Panza. Orlan-
rii cavaleri din vechime, fermecați de Merlin: Monte- do Furiosul, Cavalerul de Febus, Cavalerul Solisdan îl
sinos, Durandante, mort în sicriu, dar care plânge și salută pe don Quijote, Cavalerul Tristei Figuri. Chiar
suspină, scutierul lui, Guardiana, alte doamne și ca- Babieca și Rocinante, calul lui Cid Campeador și ca-
valeri, transformați până și în iazuri. În palatul vrăjit lul lui don Quijote, au o poezie a lor.
în care se află, apare și Dulcineea del Toboso, alături Câteva dintre aceste versuri, trimise de cavaleri
de alte domnițe. Castelul în care îl găsește pe Du- lui don Quijote, ca unui viteaz cavaler rătăcitor:
randante este locul în care don Quijote („despre care
vrăjitorul Merlin a profețit multe lucruri”), primește „Nu pot a-ți fi egal, și-această-onoare
recunoașterea cavalerilor ca fiind Cavaler, iar Dulci- pe faimă și isprăvi ți se clădește...”
neea del Toboso ca domniță a cărei faimă o apără el. (Orlando Furiosul lui don Quijote de la Mancha)
Nerecunoscut de cei din jur, luat peste picior
și umilit, urmat doar de fidelul și visătorul Sancho
Don Quijote nu este singurul cavaler rătăcitor.

„Ci tu, Quijote got, ai faimă clară, În peregrinările sale, îl întâlnește pe Cavalerul din Pă-
prin Dulcineea veșnic îți e gradul, dure cu scutierul lui, cu care se luptă. Iar cavalerul
și ea, prin tine, mândră-i, pură, vie.” este bacalaureatul Sanson Carrasco, prietenul lui don
(Cavalerul de Febus Quijote, ajuns el însuși cavaler, avându-l scutier pe
către don Quijote de la Mancha) cumnatul lui Sancho Panza. Alt cavaler este Cavale-
rul cu Mantie Verde, care îl însoțește și îl primește
puțin timp. Ei nu sunt ca don Quijote, care trecuse
Nimeni nu-l crede pe don Quijote cavaler rătă- prin paza armelor, primul ritual cavaleresc, care este
citor, Dulcineea este, pentru unii, doar în imaginația și prima lui aventură. Ei nu sunt propriu-zis cavaleri.
lui, Sancho Panza este crezut la fel de smintit ca și Cavalerul din Pădure, al Oglinzilor și al Albei luni,
stăpânul lui. Marii Cavaleri, însă, îi trimit mesajul lor adică Sanson Carrasco, va încerca să-l oprească pe Ca-
și îl primesc printre ei, atât la începutul romanului, valerul Tristei Figuri și-l va trăda (de fapt, el crede că
cât și în viziunea din peșteră. Don Quijote nu caută numai astfel îl poate scăpa de nebunia lui pe bunul
un Sfânt Graal, el nu este Cavaler al Mesei Rotunde, Don Quijote), iar Cavalerul cu Mantie Verde este un
este Cavaler rătăcitor. Cavalerii rătăcitori făceau fapte hidalgo prietenos și ospitalier, care îl crede pe Cavale-
de vitejie, bine oamenilor și slăveau o domniță pe care rul Tristei Figuri smintit, dar îl privește cu bunătate.
U
o făceau cunoscută prin faptele lor. Toți cavalerii din

romanul „Don Quijote” sunt cavaleri rătăcitori, spe- Don Quijote este ultimul cavaler recunoscut de
E
cifici literaturii spaniole, spre deosebire de Cavalerii cavaleri. Cavaleria se termină, poate, cu el, și ultimul
S
Mesei Rotunde din literatura medievală engleză. roman cavaleresc este „Don Quijote de la Mancha”.
E

Un spectacol incandescent Elena-Brândușa STEICIUC
CRONIC A TEAT RAL Ă

„A ll the world is a stage” – iată citatul din
care a țâșnit ca o rachetă (cu numeroase
trepte incandescente!) spectacolul intitulat „Cum vă
făcuți: pământul.
Acest spectacol de o înaltă poeticitate, cu o pu-
ternică dimensiune onirică a fost realizat de Botond
place” montat de Botond Nagy la Teatrul municipal Nagy – după cum mărturisește – pentru a explora
„Matei Vișniec” din Suceava, a cărui premieră a avut „halucinațiile noastre legate de pădurile noastre inte-
loc sâmbătă 16 decembrie 2023. Nu este numai piesa rioare. Pădurile apartamentelor noastre când ne trezim
„As you like it”, ci un colaj de citate și din alte scrieri singuri în ele. Furtuna din pădurile cluburilor și codrii
ale lui William Shakespeare, asamblate în jurul princi- neputinței noastre în momentele de boală, de încercări
palelor structuri tematice ale piesei: mai întâi, frica, an- majore ale vieții. Unde găsim atunci visarea? De care
goasele generate de tulburările fizice și psihice, de ideea creangă a speranței ne putem prinde, când tot ce știam
finitudinii, cărora ființa umană caută să le facă față cu despre viață, nu o mai putem trăi ? Pădurile depresiei
sentimentul traversării unei păduri devoratoare, alcă- au poteci către cascade de lumină?” Într-adevăr, regi-
tuită parcă din plante carnivore și populată cu vampiri zorul a cuprins „o fărâmă din sentimentul de viață atât
(the forest of Arden, asemănătoare cu mitica Brocélian- de misterios și dur, ludic și ireal ce ni-l prezintă Sha-
de din povestirile arthuriene, loc mitic al miraculosului, kespeare în toate operele sale. Un trail run forestier prin
dar și al tenebrelor). Apoi, la fel de importantă: reflecția coclaurile acestui autor.”
lucidă, în tonalitate când pesimistă, când optimistă, Scenografia Ioanei Ungureanu este sobră, mini-
asupra condiției umane, supusă iremediabil eroziunii malistă, apelând la structuri simple, la obiecte puține,
timpului, asupra vârstelor omului, pe care autorul „So- dar pline de semnificații (patul în care somnul poate fi
netelor” le vedea ca pe actele unei piese. Nu în ultimul lin sau cotropit de coșmaruri, în care omul își recupe-
rând, căutarea neîncetată a iubirii – panaceu universal rează energia sau își dă obștescul sfârșit; jucăria preferată
- obsesia morții, a finalului pe care nimeni nu îl dorește. a copilăriei, avionul; borcanul cu murături bucovinene,
A fost folosită excelenta traducere a Luciei Verona, ea element indispensabil al culturii noastre culinare). Ea
însăși autor dramatic, inspirat tălmăcitor specializat în este bine completată de light design-ul lui Cristian Ni-
limbajul shakespearian, care a cizelat cu pasiune versu- culescu și de video design-ul realizat de Mihai Nistor.
rile, dându-le în limba română grația, cadența și sensul Din sală, imaginea de ansamblu receptată este mixtă,
din original. nu pot să nu remarc continuitatea și complementarita-
Totul s-a desfășurat sub forma unei fantezii cuce- tea dintre imaginile filmate într-o pădure desfrunzită,
ritoare, dinamice, bine susținută de improvizațiile acto- lipsită de viață, cutreierată de caprele funebre vestind
rilor, al căror umor, autoderiziune, versatilitate, replici anul care se îngroapă și jocul actorilor, cu improvizații
sclipitoare au fost sarea și piperul spectacolului. Muzica care descrețesc frunțile spectatorilor și provoacă real-
poate fi decretată „cireașa de pe tort”, pentru că Robert mente cascade de râs (și de aplauze).
„Watzzy” Watzatka a delectat publicul plimbându-și Realizat în cheie burlescă, Cum vă place conține
degetele pe chitara lui magică: compoziții proprii, dar și suficientă gravitate, menținând un echilibru constant
și inserții de rock sau alte genuri muzicale, generând un între cele două registre. Piesa shakespeariană este doar
univers sonor de opera-rock electrizant. Foarte inspira- un pretext, un punct de plecare prezent într-o secvență
tă este alegerea unor elemente din melosul tradițional de punere în abis, prin simpla povestire, făcută de trei
bucovinean (mulțumim, Cristina Florea!), colinde stră- personaje preluate dintr-un spectacol anterior: „Întoar-
vechi în care elementele mitologice (capra, ursul – ani- cerea acasă” (Matei Vișniec). Cu tot umorul nebun al
male totemice în cultura română) trimit subliminal la celor trei femei – Moire ? ursitoare ? - interpretate ad-
rădăcini ancestrale, la trecut, la fricile noastre diurne și mirabil (parodie a ifoselor științifice ale unor așa-ziși
nocturne dar – mai ales – la elementul din care am fost „shakespearologi”) am rezerve cu privire la acest ecou
intertextual al regizorului și al trupei (nu este singurul) rely players/ They have their exits and their entrances”
pentru că resursele lor sunt nelimitate, ca și capacitatea după spusele bătrânului Will.
de invenție a lui Botond Nagy, un avangardist pur sang. Copleșitor, tulburător, dând de gândit spec-
Dar, în principiu fiecare face cum crede că e mai bine tatorilor de orice vârstă, recenta premieră a Teatrului
(as one likes !) pentru a institui starea de katharsis fără municipal „Matei Vișniec” a transformat scena într-o
de care ceea ce se petrece pe scenă nu poate fi numit lume: cu spaimele și bucuriile ei, cu o căutare perpetuă
teatru. a iubirii, a frumuseții vieții ( care de multe ori este urâ-
Actorii suceveni Bogdan Amurăriței, Răzvan tă și ternă), cu un râs vindecător și eliberator. Botond
Bănuț, Horia Andrei Butnaru, Cristina Florea, Diana Nagy are dreptate: „« Cum vă place» este urletul mut
Lazăr, Delu Lucaci, Alexandru Marin, Cătălin Ștefan al florilor din umbra propriilor păduri. Al florilor care
Mândru, Clara Popadiuc au fost din nou la cote maxi- nu mai sunt vizitate de albine, dar care tânjesc după
me: stăpâni pe mijloacele lor, dezinhibați, atenți la fie- lumina vieții.”
care detaliu, cu o mobilitate excepțională, au dat viață După un astfel de eveniment teatral, toate florile
unor personaje memorabile, au creat necesara iluzie din îşi deschid corola și avem certitudinea că minunile lu-
perimetrul scenic, așa cum știu ei să facă de fiecare dată. mii (încă ) nu sunt strivite.
La urma urmei, „…all the men and women [are] me-
Ă
L
A
A T R
E
T
A
C
I
N
R O
C

Lupta Stelei cu Îngerul Romeo Aurelian ILIE
C ARNETE CRI TI C E
Cronica volumului de poeme „Umbra” de Stela Iorga
(Editura Eikon, 2022)
P oeta Stela Iorga, absolventă a Facultății de

Limbi Străine din București, a debutat în
anul 1998, cu volumul Miza pe 13 bis. Au urmat căr-
nu am cuvinte să-I mulțumesc/ Dumnezeul slavei mele
deșarte/ aruncat într-un recycle bin/ numai pentru a fi
folosit din nou a doua zi/ Doamne ce desfătare pe sufletul
țile: A doua întoarcere din Nam (2009), Ziaristică la meu plin de disperare/ să mă arunc zilnic în lume/ când
domiciliu (2010), Scrum de aripi (2011), Coffin Blues nu mai știu drumul înapoi spre casă”.
(2011), A deauville (2013), Dumnezeu e lângă mine În poemele din această secțiune, poeta osci-
(2014), Imposibila mireasă (2014), 11 feluri în care lează perpetuu între o atitudine de smerită și totală
a murit Lola. Memoria păsărilor (2017), Fecioara de prosternare în fața lui Dumnezeu: „da, Doamne, în-
fier (2018), Povești mici pentru tinde-mi însăși mâna Ta/ de carne
oameni mari (2019) și, cea mai caldă ca să ies la malul vieții/ fi-
recentă, Umbra, apărută în anul indcă uneori mă prăbușesc lin din
2022 la editura Eikon din Bucu- mine/ înspre alt sine departe de
rești. Asupra acesteia din urmă Tine/ cine sunt eu încă nu știu/ tot
mă voi apleca și eu în cele ce ur- ce pot atinge este doar bezna/ care
mează. mă însoțește hoață și credincioasă/
Voi spune dintru început ca un câine”; și una de frondă,
că volumul Umbra este format aproape eretică, în care se revol-
din două secțiuni, de dimensiuni tă împotriva lui Dumnezeu, pe
aproape egale, dar diferite ca es- care îndrăznește să-L compare
tetică și întru câtva și ca temati- nici mai mult nici mai puțin de-
că. Primul dintre ele se numește cât cu un păpușar: „scrisul despre
Nu mă mai vizitează îngerii și cu- tine este egal cu drumul în moarte/
prinde poeme (în estetica clasi- mori câte puțin mânuind cuvinte
că), în care poeta își analizează și multe/ care-ți sunt date dintr-o
își pune pe tapet relația cu divi- altă viață/ nu a ta despre care nu
nitatea, cel de-al doilea, intitulat știi nimic/ te scrii cu cuvinte mai
Umbra, conține poeme în proză mari/ cu cuvinte mai mărunte/ te
de mici dimensiuni, în care au- bați în cuie/ te sui pe cruce/ cobori
toarea se analizează mai abitir pe de pe ea/ și nu mai învii la loc/ to-
sine însăși. Desigur, ambele ci- tul este aproape o rutină/ a unui
cluri sunt traversate de o undă de existențialism. păpușar cu mult simț al umorului/ care vrea să te vadă
În Nu mă mai vizitează îngerii, existențialis- cât mai reziști”.
mul este unul profund mistic, poeta luptându-se pe Și totuși, poemul care surprinde cel mai bine
de o parte cu Îngerul/ Dumnezeu, pe de altă parte atmosfera generală a acestui ciclu de poeme este cel în
cu sine însăși, dar tot pentru a-și regla relația cu di- care poeta împrumută îndrăzneala Sfântului Apostol
mensiunea spirituală, duhovnicească a vieții sale: „nu Petru de a-L alunga pe Hristos, dar nu din răutate, ci
mă mai vizitează îngerii/ iar noaptea visez întunericul din conștientizarea nevredniciei sale, în cazul aceste-
care se va lăsa/ peste mine într-o zi nu știu încă care/ și ia însă alungarea are ca motiv o formă cvasi-maternă
o ploaie deasă/ deasă prin care trebuie să trec/ a ajuns de a-L proteja pe Dumnezeu: „și dacă într-o zi însuși
să-mi fie frică de somnu-mi/ să nu fie cumva ultimul în Domnul Dumnezeul tău/ ar cădea în paharul tău cu
care mă scufund/ Dumnezeu mă ia leneș de mână/ și mă otravă?/ atunci l-aș scoate cu mare milă afară/ L-aș privi
călăuzește afară din noapte zilnic/ pentru care mântuire direct în ochi/ și I-aș spune/ du-Te/ aceasta este crucea
mea/ să nu îngheți ca mine/ pe afară din ea”. Lupta cu sine capătă o nouă dimensiune în
În cea de-a doua secțiune a cărții, cea care dă semi-ciclul de poeme în proză, Scrisori către tine, care
și numele volumului, poeta se adâncește tot mai mult ar fi trebuit să se fi numit, „Scrisori către sine”, întru-
în sine, nemailuptându-se decât cu propria-i umbră, cât poeta nu face altceva decât să se dedubleze, să se
care nu este, desigur, altceva decât o metaforă a sine- obiectivizeze, raportându-se la sine ca la o străină, ca
lui, singura formă de așa-zisă materializare a acestuia la un om distinct de ea însăși: „mi-e teamă că trăiesc
în exterior, necesară pentru a da și un aspect văzut cumva viața altcuiva, care nu îmi mai seamănă deloc,
acestei lupte: „momentul acela când de atâta singură- de la copilul care știa că este fericit, până la viața de
tate ți se chircește de groază și umbra ta pe asfalt, de acum, se întinde un cer și un iad de deznădejdi și de
parcă ar vrea să părăsească și ea așa om nenorocos, clipa căderi...”.
când umbra reușește să ți se desprindă de trup și urlă de Până la finalul volumului, poeta pare să se fi
durere, nu o auzi, dar ea continuă să țipe, și să fugă spre împăcat cu sine însăși, dar nu în sensul că ajunge la
alt om, pe asfalt, să se adăpostească de tine, veșnicul om vreo formă de fericire sublimă sau de armonie, și în
trist, clipa aceea magică, când până și visele cad de pe sensul că, asemenea biblicului Iov, înțelege și își asu-
tine, ca puricii de pe o mâță mult prea jigărită pentru a mă faptul că și fericirea, atâta câtă este, și durerea ce
le fi adăpost, visele te părăsesc și ele sastisite de atâta de- uneori pare de nesuportat, sunt ambele de la Dumne-
șertăciune și neîmplinire, clipa când până și Domnului zeu, și chiar dacă nu întotdeauna înțelege pedagogia
i se face silă - milă de tine și îți dă în batjocură o moarte divină, nu are altă variantă decât aceea de a rămâne
lungă, lungă, cam cât o viață”. credincioasă.
Așadar, în volu-
mul Umbra, poeta Stela
E
Iorga, rămânând credin-

cioasă inclusiv crezului
C
său poetic, rămâne în

sfera tematicii religioa-
I
se, dar o duce cumva la

T
un alt nivel, îndoind-o

cu spiritul filosofiei exis-
I
tențialiste, inspirată cel

mai probabil de filoso-
R
ful danez Soren Kier-

C
kegaard și de titanul
literaturii ruse, Fiodor
Dostoievski. Totodată
trebuie remarcă și con-
T E
strucția impecabilă, și
desigur, cursivitate și
limpezimea discursului
E
poetic, indiferent de to-

nul abordat, mistic sau
N
eretic, ceea ce arată că

fără nicun fel de dubiu,
R
avem de a face cu o poe-

tă matură și experimen-
A
tată pentru care poezia

nu mai are secrete sau
C
pietre de poticnire.

„Oceanograful” Marius Manta Dan PERŞA
E
I C
I ată şi ultima carte publicată de Marius Manta tale şi Meridionale, iar începând cu luna martie 2021 a
R I T
(dar care, cum vom vedea, a devenit penulti- devenit cursant în cadrul programului „Sf. Apostol Pa-
ma): „Temeiuri în acvaforte” (Editura „Babel”, Bacău, vel, opera, omul, moştenirea”, organizat tot de Centrul
2023; prefaţă: Ștefan Radu; coperta, machetare: Florin Ortodox de Studii şi Cercetare „Dumitru Stăniloae. Ca
Radu; ilustraţii: Gheorghe Zărnescu; corectură: Mirela urmare, el este invitat să publice un eseu, în 2016, „Actul
Bălan). Dar meditaţi la toate celelalte. Să pomenesc câ- artistic între formal şi non-formal” în volumul colectiv,
C
teva. „Reflecţii interdisciplinare”, Ed. „Casa Corpului Didac-
Debutează editorial în 2014 cu volumul „Li- tic”, Bacău. În 2017 e prezent cu un alt eseu în volumul
teraturbahn”, Editura „Timpul”, Iaşi, cu o prefaţă de colectiv, „Sfinţii închisorilor şi literatura carcerală”, Ed.
Constantin Călin. În 2015, publică un volum de poe- „Casa Corpului Didactic”, Bacău, intitulat „Aspecte ale
T E
zie „Tată şi fiu. Momente”, Editura „Vicovia”, Bacău, cu literaturii carcerale”.
o prefaţă de Iulian Bucur. Al treilea său volum apare în Marius Manta este scriitorul căruia cărţile (dar
2017, „Ucenic la iconari”, Editura „Vicovia”, Bacău, cu şi pasiunile) îi dezvăluie bine personalitatea, profilul său
E
o prefaţă de Daniela Șontică. Deloc întâmplător poeta şi uman.
publicista Daniela Şontică de la Ziarul lumina: Lumina Cum spuneam, Marius nu este doar un intelec-
N
de Duminică, semnează prefaţa la o carte de spirituali- tual, ci îmi apare mai degrabă ca artist. Cititul şi scrisul
tate şi cultură creştin-ortodoxă. Al patrulea său volum, nu sunt pentru el o muncă prestată cu ambiţie, ci fac
R
din 2020, este „Cronofiabile”, Editura „Studion”, Bacău. parte din viaţa lui la fel ca toate celelalte întâmplări ale
Tot în 2020 publică un volum de „Interviuri”, Editu- unei zile sau ale unei săptămâni, ce se adună treptat în
A
ra „Studion”, Bacău, cu o prefaţă de Doina Cernica. Iar ani. Citeşte şi scrie la fel de pasionat cum ascultă un al-
al şaselea volum este cel tocmai pomenit, „Temeiuri în bum muzical, sau cum merge la un concert, sau cum
C
acvaforte#. Şi imediat după el a urmat o mare surpriză, vede o piesă de teatru, sau cum merge în excursii prin
cartea scrisă în colaborare cu Ion Fercu, „Cuvântul şi ca- locuri unde se infuzează de istorie, sau cum face un tur al
rele de foc”, Editura „Eikon”, Bucureşti. mănăstirilor, chitind substratul din arta murală şi vieţile
Ce putem observa de aici? Cărţi de critică literară, pictorilor de icoane. Aceasta e viaţa lui, o integrare egală
eseuri, poezie, religie şi spiritualitate ortodoxă. Cei care în viaţă şi în artă, fără să o pună în plan secund pe una
îl cunosc pot completa acest portret cultural gândind la dintre ele. E o adevărată minunăţie, mai ales azi, când
pasiunile sale de zi cu zi: muzica, prezenţa sa la concerte orgoliile au crescut exponenţial şi cei mai mulţi oameni
şi pasiunea pentru „drumeţii” în locuri de mare tradi- scriu dintr-o insaţiabilă poftă de mărire şi par să nu mai
ţie istorică. Încât Marius Manta se arată a fi un „ocea- vadă altceva decât scrisul, transformat în mintea lor în-
nograf”, cufundat în cultură şi mai mult decât atât, în tr-o catapultă menită să spargă porţile celebrităţii. Pentru
viaţă. În alt context făcusem observaţia că Directoarea că face dimpotrivă, tocmai lui i se deschid şi porţile, e
revistei „Ateneu” (unde Marius este redactor), Carmen ca un călător căruia divinitatea aflată la manetele cămă-
Mihalache, a creat o redacţie de oameni care trăiesc ca rilor nu-i poate reproşa daune ale “ecosistemului” vieţii
artişti. Iar firea de artist este vădită la Marius Manta, ca şi îi lasă liberă trecerea oriunde, în spaţii unde altora uşa
şi la toţi ceilalţi. li se trânteşte în nas. De ce? Pentru că oamenii ahtiaţi
Să mai adaug şi faptul că, pe lângă activitatea sa după glorie pierd treptat contactul cu viaţa, dar viaţa este
de publicist şi om de carte, Marius Manta s-a îndreptat substanţa scrisului, şi iată-i rămaşi fără substanţă. Marius
către o zonă deloc comună. În 2020, septembrie, a ab- şi-a păstrat intacte (căci toţi ne-am născut cu ele, dar le-
solvit cursul „Cercetaţi scripturile” organizat de Centrul am pierdut pe drumul existenţei) naivitatea cea bună (o
Ortodox de Studii şi Cercetare „Dumitru Stăniloae”, Pa- să revin), capacitatea de a admira, capacitatea de a gusta
ris, Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occiden- viaţa şi arta, cucernicia. În vreme ce azi oamenii devin, în
vremurile noastre, mai mult ego, ce blochează ca un zid comentate de Marius, volumul său le stă tuturor la înde-
simţămintele, Marius scrie datorită sentimentelor. Senti- mână. După firea-mi, am preferat să creionez în câteva
mentele sunt reacţii la viaţă. Varietatea lor îi încarcă scrie- rânduri un portret “Marius Manta” (chit că are atâtea
rile cu mângâieri sensibile ale tuturor ideilor şi obiectelor portrete pe coli de desen ca profesor la un liceu de arte).
lumii. Şi mai are un atu. Pentru că nu s-a “rigidizat”, nu
s-a rinocerizat, ce vede divinitatea la el? Inocenţa. Marius Şi iată, nu se usucă bine tuşul tipografic pe „Te-
Manta e inocenţa însăşi. Revin asupra naivităţii, pentru meiuri în acvaforte” şi Marius vine cu o „bombă” edito-
că observasem că în marile romane ale lumii se detec- rială…
tează o doză de „naivitate” (aşa îi spuneam). Nu ştiam După ce-şi ia canon să scrie un roman, romanci-
să explic ce este de fapt această naivitate de copil sau de erul le spune cititorilor: „dacă nu aveţi altceva mai bun
adolescent şi m-a lămurit, într-o zi, Cioran: “naivitatea, de făcut, citiţi, rogu-vă, cartea aceasta”. Dar cititorul are
adică sentimentele adevărate”. Deci, iată, Marius trăieşte mereu ceva mai bun de făcut. Însă în ce priveşte „Cu-
viaţa, iar ea este substanţa gândurilor şi scrierilor sale şi vântul şi carele de foc – o aventură subiectivă în poetica
are sentimente, acest liant al lăuntrului nostru cu viaţa. fiinţării”, în care Marius Manta îl provoacă pe Ion Fercu
Având în el viaţa, poate citi cărţile în consens cu plinul să răspundă la diverse întrebări, rugămintea de lectură
său (cei goliţi de viaţă, de simţire, scriu din ego, din go- opţională către cititor nu-şi mai are rostul. E un impe-
liciune doar) şi le poate evalua nu după tipicul criticii şi rativ: lăsaţi orice aveţi de făcut şi citiţi! Şi asta pentru că
teoriei literare, ci chitind către substanţa lor. Iar substan- „aventura” vine din partea a doi intelectuali înzestraţi pe
ţa lor este viaţa. Cei care stau în turn de fildeş, pentru a de o parte cu o rară erudiţie, pe de alta cu un mare depla-
scrie fără a trăi, nu l-ar putea înţelege şi nici nu l-ar putea sament spiritual. O combinaţie care va încânta lectorul.
aprecia. Turnul de fildeş, diferit de la epocă la epocă, e Nu citeşte degeaba. E o lectură deasupra oricărui film,
E
azi, cred eu, ego-ul. Cei care stau în ego-ul lor, nu-l pot oricăror ştiri, oricărui joc, oricărei conversaţii pe telefon
pricepe. Marius îmi aminteşte povestea spusă parcă de şi deasupra oricărei activităţi ce ne solicită îndeobşte să
C
părintele Cleopa. Era un călugăr ce le părea atât de ins- pierdem timpul în fuga calului.
fignifiant, încât nici la masă cu ei nu-l primeau ceilalţi Pentru mine cartea aceasta a fost o mare surpriză
I
călugări. Dar când a murit, trupul său a împrăştiat miros de la bun început, o surpriză de peste 450 pagini. Nimic
T
de trandafiri. Şi, iată, zice Cleopa (dacă el a fost povesti- nu o anunţa şi iat-o, brusc, în faţa mea, construită edito-
torul şi nu alt Părinte, dar povestea este reală), iată, noi rial la nivel de înaltă clasă de Editura Eikon. Iar Marius
I
ne credeam fără pată şi el era adevăratul sfânt. Cam aşa Manta pare să se fi reinventat, dar nu s-a reinventat, e tot
şi cu Marius. Cine să privească mai atent la el, dacă el nu acelaşi pe care îl ştim, însă funcţionează cu o bucurie şi
R
se bate cu pumnii în piept ca gorila? Dar s-a aşezat sub o spontaneitate descătuşate de orice inhibiţii provocate,
C
semnul Marelui Urs, iar ursul nu are astfel de obiceiuri. uneori, de prea marea-i modestie. Aşa încât Ion Fercu
În comunităţile preistorice, el purta mesajele oamenilor este obligat să răspundă la întrebări cu adâncime, puse
către zei. Probabil că şi azi face la fel, dar noi ne-am pier- parcă, dintr-o răutate anume, încât să nu poată răspun-
dut simţirea sacrului şi atunci nu mai ştim şi nu vedem de. (Cititorul ar putea face un exerciţiu: după ce vede
T E
prea clar ce se află în cărţile lui Marius Manta. Iată-l în întrebarea să caute să răspundă la ea înainte să citească
„Temeiuri în acvaforte”, cercetând temeiul cărţilor – şi răspunsul prozatorului Fercu). Să vorbeşti despre „exilul
s-ar putea scrie ceva pagini despre semnificaţiile cuvân- interior”, despre Postumanism şi metaumanism, despre
E
tului “temei”, însă dau aici doar câteva sinonime, pentru natura umană, rău şi bine, întâlnirea cu sinele, dar şi des-
a observa mai bine ce vizează Marius în cartea lui: fond, pre Bacovia şi despre marea literatură a lumii, ar încurca
N
fundament, temelie, bază. Să mai remarc faptul că acest pe mulţi intelectuali şi artişti. Însă pentru Ion Fercu ni-
volumul ce adună cronici publicate de-a lungul vremii mic nu este prea greu, el răspunde calm, erudit, explică
R
mai ales în revista “Ateneu” (dacă nu cumva toate), are parcă vorbindu-şi sieşi într-un monolog interior, într-o
o prefaţă semnată de Ştefan Radu, “Gravor de idei”, iar stare de transă visătoare, totuşi controlată critic, încât ci-
A
Ştefan Radu, se ştie, e omul ce cântăreşte scrierile nu titorul nu va avea încotro şi va fi prins în acest joc şi în
doar în componenta lor estetică şi intelectuală, ci şi după această stare, trăind bucurii rarisime, ce îl însufleţesc. Şi
C
deschiderile morale şi spirituale. Nu insist asupra cărţilor îi va îndrăgi pe autorii cărţii.

Epifaniile lui Don CEZAR Vasile PROCA
CONTR AP U NCT
(amintiri povestite)
„Don Cezar, care merita din plin să fie în vâr- rat. Când monșerul primea un referat negativ de la Ion
ful piramidei de omologare și vizibilitate canonică, a Caraion (alt lector, normă întreagă), fără ezitare apela
fost împins, încet și tenace, către zona de margine, în la Don Cezar, care căuta argumentele necesare tipăririi
timp ce în manuale, la tribune și în funcții înalte s-au acelei cărți. Nu-l agreia pe autorul Omului profilat pe
aflat alții”. (Daniel Cristea-Enache) cer (1945). Cu altă ocazie, alte amănunte.
Epifania a fost reeditată în 2011 (Iași, Doxolo-
D umnezeu s-a făcut om pentru ca omul

să poată ajunge Dumnezeu, erau cu-
vintele Sf. Atanasie cel mare, repetate mereu de Cezar
gia), cu binecuvântarea IPS Teofan, mitropolitul Mol-
dovei și Bucovinei, având prefața scrisă de Părintele
Dumitru Stăniloaie. Citez: „Avem în față un volum de
Ivănescu, care a fost prieten apropiat cu Daniel Turcea poezie categoric creștină, o poezie extraordinară, cum
(1945-1979). n-am avut în literatura noastră și cum nu este în lu-
O știu din convorbirile făcute cu autorul Baaad- mea întreagă. O poezie de mare adâncime și căldură
ului. De aceea, pentru aceste însemnări am ales cuvân- despre Ortodoxie”. Pentru a mai adăuga câteva tușe la
tul epifanie, trimitere directă la Epifania lui Daniel Tur- portretul lui Daniel Turcea, marele prieten al lui Don
cea, volum publicat la Cartea Românească. Cezar, trebuie amintită și mărturia Părintelui Arsenie
Iată cum s-au întâmplat lucrurile: Papacioc, care i-a fost duhovnic autorului Epifaniei. Un
„Tot în acel an (1978) s-a îmbolnăvit și Daniel fragment din Mărturie: „N-aș fi crezut că tânărul acesta
Turcea, singurul meu prieten și aliat literar înainte de retras și necunoscut să fie o forță atât de mare de inspi-
a deveni eu însumi „cel mai bun prieten al lui Preda” rație și prestanță creatoare.
și, cu greu, Daniel Turcea a apelat la mine să-i rezolv Propovăduia în lumea lui adevărul de credință
cartea Epifania, care zăcea pe biroul dlui Preda la Mo- ortodoxă cu mare râvnă. [...] Cred că valorile ce-i stă-
goșoaia... Am luat cartea, i-am făcut un referat (există și pâneau și inspirau ființa erau pentru inima lui înfrântă,
azi) în care spuneam că Daniel Turcea scrie acea poezie mult iubitoare, prezentă și înduhovnicită.
pe care Nichita Stănescu ar dori să o scrie dar nu poa- Mi-a scris câteva rânduri înainte de a adormi
te, căci nu are nici angelismul, nici cunoștințele livrești între Domnul (pe care le-am primit abia zilele acestea,
care să-i permită să-l poată continua pe Ion Barbu, și după atâția ani!) unde-mi mulțumește și-mi spune că i
tot așa contând pe antipatia lui Marin Preda pentru Ni- s-au dat la tipărit scrierile. Îți răspund și eu cu acest pri-
chita, cartea lui Daniel s-a dus la tipar și avea să apară în lej, iubite frate Ilie-Daniel, te țin adevărat nedespărțit
preajma sărbătorilor de iarnă... îmi amintesc de aceste de inima mea și lumea te trăiește și te simte în opera ta.
lucruri înlănțuite afectiv pentru că, în rugăciunea pe Despre tine rămân multe negrăite.”
care o spuneam pe atunci, în baie, noapte de noapte,
la Mogoșoaia, știu că erau cuprinși Mary, Vasile (un Arhim. Arsenie Papacioc,
pisoi), dl. Preda și Daniel... Mă rugam lui Dumnezeu Techirghiol, la Înălțarea Sfintei Cruci
căci, fără ei, simțeam că nu mai pot trăi în acea vreme... 14 septembrie 1991
Au murit, Vasile în primăvara târzie a lui `78, Daniel în
primăvara târzie a lui `79, dl. Preda în primăvara târzie ***
a lui `80...” Și, pentru a lămuri alegerea titlului acestor în-
Suferința este un dar al ființei. Dumnezeu în- semnări, apelăm la preot dr. Ioan Mircea, citând din al
găduie suferința, ne spune René Girard. său Dicționar al Noului Testament: „Textele care folo-
O precizare: pe timpul directoratului lui Marin sesc substantivul epifaneia și verbul epifanein vorbesc
Preda, Cezar Ivănescu a fost lector de carte cu jumă- de arătarea Domnului nostru Iisus Hristos în lume, ca,
tate de normă. Primea 500 de lei pentru fiecare refe- răscumpărarea ei, să-i lase și harul mântuitor; sau și de
arătarea slavei Lui, precum și de arătarea Domnului la A tălmăci capodoperele creației populare, pe po-
Parusia cea Mare, ca Judecător, ca să judece viii și mor- triva simțirii mele, spre o creație cultă cu transfigurările
ții”. ce mi le-am impus, cu, hai să zic, după Gilbert Du-
Concluzie: Epifanie înseamnă arătarea Fiului rand, aventurile imaginarului, prin care să pot obține
veșnic al lui Dumnezeu. autenticul, firescul. Ce spun eu, așa, în câteva cuvinte,
Continuăm itinerarul biografic al autorului trebuie înțeles că lucrurile, arătate mai sus, au presu-
Pentru Marin Preda, inserând, când și când, anumite pus o muncă teribilă, o tensiune creatoare, care, uneori,
lucruri despre legenda Nichita: neîntrecutul cozeur, li- aveam impresia că mă termină, mă epuizează.
beral-comunistul, cabotinul, și câte le mai știu „nichi- Am să-ți spun mai multe altă dată, când o să
tiștii” și Bunul Dumnezeu. discutăm și despre etapele creației mele, așa cum le văd
În vara lui 2004, într-o sâmbătă, vizitându-mă, eu și nu prea le vede critica literară”.
l-am rugat pe Don Cezar să dialogăm, ținând cont de Să continuăm epifaniile lui Cezar Ivănescu,
întrebările pe care le pregătisem. Mi-a cerut textul, a ci- dând un citat din Muzeon (Ed. Eminescu, București,
tit întrebările și mi-a spus: Înregistrează, bătrâne, nu îți 1979):
răspund la toate pe loc. Nu mă întrerupi. Când scoți tex- !Marie de pe Bîrga-
tul de pe casetă, pui întrebările acolo unde trebuie. Redau trebuie să fie
fragmentul despre crezul său poetic: o viziune culturală cum îți este lacrima
și religioasă, cum s-a trecut de la civilizația orală la cul- apa-aceea vie!
tura cuvântului scris, legătura dintre teluric și celest etc.
Cezar Ivănescu: „România, în partea ei funda- !de valea Bîrgaielor
mentală – satul – e pe cale de dispariție. Vatra satului, cum m-am depărtatu?
cultura tradițională sunt tot mai sărace. Dispare folclo- dreaptă ești ca un Drum Sfînt
rul autentic, bătrâne. Unde sunt doinașii de altă dată? și miroși ca bradu!
Dispar povestitorii, cu farmecul lor inegalabil. ard în febră, -n febră ard
Ia, te rog, Istoria literară, de la Neculce, trecând prin și-n gropniță zacu,
Ion Creangă, Eminescu și până la Sadoveanu, și ai să trupul tău mi-a luminat
constați ce rădăcini autentice și formidabile au spusele drumul meu și leacul!
T
lor. Pe lângă harul primit de la Dumnezeu, fiecare a

C
simțit și a înțeles legătura tainică și benefică cu marele !pe valea Bîrgaielor

tezaur ce îl formează cultura populară: cântecele sub dintre omenime
N
toate formele, dansurile, meșteșugurile, obiceiurile și ne-aleserăm soților

câte și mai câte. Fabulos. Prispa casei, șezătorile, muzi- numai eu cu tine!
ca lăutărească și toate câte țin de ființa acestui popor au cînd mă uit și te privesc,
U
fost școala elementară a vieții, a educării întru frumos. ești crescută bine
Considerându-mă un discipol al lui Eminescu, ca toți cei care primesc
A P
am încercat, ca și el, să descopăr lumea mirifică a satu- vreme cît pot ține!
lui nostru. (fragment din Lîna de aur, cîntul întîi)
Fiind profesor, un timp, prin zona Bistrița-Nă-
T R
săud, de unde se trage și Mary, am ascultat mulți oa- Mai dăm un citat (câteva strofe din douăzeci și
meni cu poveștile lor de viață, cu cele moștenite de patru), de data aceasta din al doilea volum Doina (Car-
veacuri. Am notat destule lucruri interesante. Cred că tea Românească, București, 1987), volum despre care
le mai am pe undeva. Am notat ce m-a interesat mai autorul spunea că fost desfigurat de cenzură: poeme
N
mult pe mine, ce m-a făcut să vibrez, să-mi trezească o scoase din cuprinsul cărții, strofe întregi lipsă.
stare de uimire. Simți, în asemenea ocazii, mai bine-zis, ...............................................
C O
ai trăiri unice. !codrule, pasăre sfîntă,

Contează mesajul artistic, suflul ideatic pe care îl codruleț de brad,
transmiți prin cele scrise de tine. noi ne-om pregăti de nuntă

codruleț de brad, cunoscută, mai ales în Occident, pictoriță. Don Cezar

codrule, pasăre sfîntă, i-a pozat, a ieșit un tablou mare, iar peste mulți ani,
T
coduleț de brad, în 1994, când i s-a tipărit cartea Sutrele muțeniei (Ed.
C
inimă și carne vîntă, Princeps, Iași), pe coperta IV a cărții, se află portretul
codruleț de brad, autorului de Laura Covaci. Cartea, prefațată de Petru
N
codruleț, pasăre sfîntă Creția, se încheie cu sutra CXCIX:
codruleț de brad, !leagăn de vis
pregătire-om nuntă cruntă mă leagănă
U
codruleț de brad! în moarte!
...............................................
P
Se pot cita toate poemele (chiar cenzurate) din În josul paginii 70, o notă: Singurul poem-vers pe
T R A
cele șapte părți (capitole) ale cărții. Alegem Doina (În- care l-am scris timp de aproape 3 ani, între 14 iunie 1990
chinare). Are multe trimiteri către persoane mult îndră- și vara lui 1993: e scris în miezul bolii, nebuniei, morții...
gite de Poet: În Pentru Marin Preda, pag. 21, găsim aceeași
!Laură sau laur mărturisire: ...Am zăcut bolnav aproape doi ani iar în
toată ești de aur, trei ani, din 14 iunie 1990 și până la începutul acestei
Aurel Fierarul și-a rupt grinda, veri, 1993, am scris un singur poem într-un vers pe care-l
N
să pogoare Steaua găsesc acum pe o hârtie proastă, transcris frumos dar hâr-
lăcrimînd ca greaua tia e murdară, probabil l-am transcris în bucătărie, în ca-
C O
ta povară-n aur, Laurinda! mera mea e tare frig și stăteam tot timpul în pat... [...] ...
„Leagăn de vis mă leagănă în moarte”... acesta e versul
!stau și de departe pe care l-am scris în trei ani. Nimeni și nimic din jurul
îmi e jale foarte meu nu-mi putea veni în ajutor, mâinile-mi erau atât de
și departele s-o depărtare, slăbite și oasele zdrobite ale degetelor mă dureau... [...]
vocea nu ți-o aud, Cezar Ivănescu se afla în acea teribilă situație,
alte nume-ți caut fiind bătut crunt de minerii lui Miron Cozma, chemați
nu spre amintire, - spre uitare! la București de Ion Iliescu, în 14 iunie 1990. Asta e
condiția geniului, vor spune unii. Când treci printr-o
!de ce nu-s cu tine asemenea încercare, se produce acea necesară căutare
și nu ești cu mine interioară, și cuvintele devin ființele care locuiesc per-
Dumnezău o știe foarte bine, soana. Sunt șapte cuvinte (cifra magică) în acel vers.
asta ne-a fost scrisa, Șapte cuvinte: esența poeziei.
străinia ni s-a dat mie și ție, - Paradisa! Și astfel, am ajuns la Constantin Noica: Gânduri
despre esența poeziei – Convorbiri literare, nr. 1, 1943:
!cu amărăciune „Esența poeziei apare atunci în actul de-a asculta, de
și închinăciune a primi un mesaj, de a te supune cuvântului în așa fel
cel care de mult nu mai e june, încât să nu-l mai rostești: să se rostească. Stă în esența
al Domniei-Tale poeziei de-a face la limită pe Dumnezeu să vorbească
cel ce s-a-nțeles cu limba neamului tău. Pe Dumnezeu sau îngeri”. Poetul
Moartea numai, Cezar Ivănescu! și filozoful se cunoșteau bine.
Ne întoarcem la editura Princeps din Iași. În
Imediat, gândul te duce la anii când Nichita 1993, tipărește Tînjiri către firesc de Nichita Stănescu,
locuia, împreună cu Gabriela Melinescu, în mansarda cuvânt înainte de Aurel Covaci. Cităm: „Nichita își
doamnei Unanian de pe strada Grigore Alexandrescu. avea concepția lui și despre „dedicație”, spunând adesea
Familia Covaci, Stela și Aurel, locuiau în aceeași curte, că într-o poezie dedicată cuiva nu este vorba neapărat
Aveau doi copii: un băiat, Andrei, și o fată, Laura. despre persoana respectivă, ci e ca și cum ai dărui cuiva
Timpul a trecut, iar Laura va ajunge o foarte o floare. E drept însă că acestea au adrese precise. Altele

sunt rezultatul unui joc. [...] Dar chiar și prin slăbiciu- sărutau vreo icoană, așa cum știa că fac ortodocșii noș-
nile lor [poeziile] pot deveni obiect de istorie literară tri.
și-l ajută pe cititor să arunce o privire în laboratorul A treia zi, Cezar Ivănescu, prin translatorul Kiril
bardului.” Kovaldji, le spune oficialilor sovietici: „Ca poet român,
Sunt treizeci și trei de poeme, dintre care: un- reprezint pe acei oameni din România, care nu sunt
sprezece către Laura, Stelei Covaci îi sunt dedicate opt membrii de partid. Nici eu nu fac parte din rândurile
poeme, Aurel are șapte poeme, iar Andrei, un poem. partidului comunist. În consecință, nu doresc să merg
Restul fără dedicație. să vizitez fabrici și uzine. Nu mă interesează. Vreau, în
Poet al morții și suferinței, Cezar Ivănescu este, în mod deosebit, să văd muzeele Moscovei și vestitele lă-
același timp, și martorul teofaniei (arătarea lui Dumne- cașuri de cult pictate de Rubliov și Teofan Sinaitul.”
zeu). Înainte de a-și scrie poemele, sunt convins, Poetul În continuare, Cezar Ivănescu mă face atent:
îl invoca pe Cel de Sus: Dezleagă-mi,Doamne,Glasul! „Bătrâne, în Moscova, toate bisericile, la acea vreme,
Și motivăm aserțiunea de mai sus, redând un aspect aveau lacăte pe uși. Nemernicii, îl încuiase pe Dumne-
din vizita pe care a făcut-o Cezar Ivănescu la Mosco- zeu în casa Lui! La 40 km e Moscova, se află Zagorsk,
va, înainte de 1989. Plecarea
la Moscova se datora unui
schimb de experiență între
revistele Luceafărul și Iunos-
ti. Atunci, Luceafărul apărea
în 10.000 de exemplare, iar
Iunosti în peste un milion
de exemplare. Ambele erau
publicații pentru tinerii crea-
tori. Ajuns în capitala Uniu-
nii Sovietice, Cezar Ivănescu
este luat în primire de Kiril
Kovaldji (născut la Tașlîc, în
T
Bugeac, Basarabia) și o tânără

C
frumoasă, care răspundea la

numele de Lenușka, și care
N
l-a însoțit pe Poet, pe timpul

șederii în Moscova. Încă de la
sosire, își manifestă dorința
U
de a vizita Kremlinul. Trece

pe lângă soldatul sovietic, care
A P
păzea Mausoleul lui Lenin.

Spune: „Auzi, ce tâmpenie?
Să păzești, zi și noapte, un
T R
mort sinistru!” „Piața Roșie,

îi explica Lenușka, se numea
Piața Frumoasă. Comuniștii
i-au schimbat numele”.
N
Catedrala Vasili Blajenîi, cu turle aurite, era des- reședința Patriarhiei rusești. Biserici multe, biserici la
chisă pentru vizitatori. Dar numai 1/4 din Catedrală. tot pasul. Și toate pictate de Rubliov și Teofan Sinaitul.
C O
Catapeteasma era mult adusă în față: să nu încapă mul- O încântare. Preoții țineau slujbe tot timpul. Era altă
ți vizitatori. Stupoare: mulți tineri, intrați în Catedrală, lume. Erai în vecinătatea extazului mistic. Totul în ju-
mâncau semințe, căscau gura, nu își făceau cruce, nu rul tău respira sfințenie, smerenie, umilință.

Eram cu un actor bulgar, admiram interioarele Așadar, pentru Cezar Ivănescu, ortodoxia este
unei biserici, când a intrat în biserica respectivă un grup substanța creștinismului, iar fiecare lucru din această
T
de femei, venite tocmai din Siberia. Femeile acelea, cu lume are o rațiune divină. Când intra într-o biserică,
C
fuste multe până la pământ. După ce și-au lăsat bagaje- îmi spunea, avea senzația că trăia acea stare de metano-
le la intrare, au început să cânte un cântec religios. ia, simțea o înnoire a minții, realiza o întoarcere spre
N
Se înțelege, cântau în limba rusă. Parcă aveau sine. Călătorea spre centrul ființei sale. Această călătorie
voci de îngeri. Te cutremurai, bătrâne, ascultându-le. era trăită intens și la masa de lucru. I-am pus, cândva,
Cu inflexiuni vocale uluitoare. Parcă aveai în fața ta o întrebare: Cum își trăiește starea de creație, cum se
U
Corul Madrigal. Cântecul lor era o rugă plină de dure- simte la masa de lucru?
re. O rugă sfâșietoare. Unele erau, pe rând, soliste. Iar Cezar Ivănescu: „Bătrâne, ascultă ce-ți spun.
P
celelalte le acompaniau. Zeci de minute au cântat, și Eu nu dormeam nopți de-a rândul, uitam până să și
T R A
eu, Cezar Ivănescu, nu-mi reveneam. Mă treceau tran- mănânc: când eram muncit, obsedat să găsesc un cu-
spirații reci pe șira spinării. Era mai multă lumină în vânt, o expresie fericită, care să mă mulțumească. N-o
ființa mea. Mă aflam, cu adevărat, într-un timp sacru, auzeam nici pe Mary, când, săraca, voia să mai discute
un timp al mântuirii. Pătrundea în mine, în toate mă- și ea ceva cu mine.
dularele mele, un fior care mă binecuvânta. Și sfinții, Eram absorbit total de momentul acela unic: al
pictați pe zidurile bisericii, și sfinții din icoane erau cu facerii poemului, când ești ca într-o transă. Toată min-
N
fața către mine. tea, toată energia erau acolo direcționate. Era cumplit
Se uitau la mine. Și, atunci, mulțumit în sinea până terminam, dar și fericit peste poate. Atunci com-
C O
mea, mi-am spus: aceasta este Rusia, acesta este popo- param actul creației, săvârșit de mine, cu actul, cu tra-
rul rus. Aflasem adevărata Rusie!”. valiul femeii când naște. Bine, cât puteam eu să conști-
entizez ce înseamnă o naștere.
Așa mi se întâmplă și
acum. Nimic nu s-a schim-
bat. Poate cu deosebirea că
atunci, când eram tânăr, pu-
ternic, vulcanic, urmele stre-
sului creator dispăreau repe-
de. Acum, lucrurile stau un
pic mai altfel.
Deh, anii, lumea în
care trăim! Am rămas tot
niște primitivi, înconjurați
de computere, roboți, arme
atomice. Ne târâm, bătrâne,
cum să-ți spun? – printre dic-
tatori și imperialisme.” [...]
Fără să vreau, m-am
întors în 1968, Piața Unirii,
Librăria Junimea, când Cezar
Ivănescu, aflat într-un mo-
ment de glorie literară, mi-a
citit câteva poezii, mi-a dat
un autograf și mi-a spus: „să
muncești în fiecare zi pentru a
merita nobilul titlu de poet, și
să nu te grăbești cu scrisul”.

*** menului mitic românesc, pur românesc. Cum? Am

Repetițiile în poezia lui Cezar Ivănescu conferă descoperit cartea, care era în anii `70, la Paris: De Zal-
o putere ascunsă versurilor, dau relief ideii dominante, moxis à Gengis-Khan ( De la Zalmoxis la Genghis-Han).
țin de ritmul interior al poetului, exprimă o realitate Ediția franceză, firește. Am descoperit această carte, am
psihologică, iar ideea poetică e rotunjită pe hărțile ima- citit-o cu o foarte mare plăcere, cu o foarte mare bu-
ginarului. curie, ca să spun așa. Îl descopeream și pe Eliade, cel
Dualitatea viața-moarte, trăirea sfârșitului, sen- care se ocupase de legenda Meșterului Manole într-o
surile morții (cu metafizica ei) nasc dramatismul aces- lucrare interbelică. Și care, știam că avea, știam și din
tui sentiment în „liturgica repetiție” (Tudor Ghideanu) cărțile lui de eseuri, știam că avea gust pentru folclorul
– aflat în multe poeme memorabile ale poetului – și românesc, pentru tot ceea ce privea vestigiile străvechi,
devenit un veritabil tratat liric despre moarte: moartea referitoare la mitologia poporului român, dar nu avea
cezarivănesciană, s-o numim astfel , cu al ei cortegiu de o carte în care să închege, în capitole bine structurate,
semnificații: toată această viziune a lui despre mitologia românească,
„!mai duceți-mă-n sicriu de ceață, pornind de la daci și mergând până la epoca medievală
mai duceți-mă-n sicriu de fum, românească. De la Zalmoxis la Genghis-Han mi se pă-
sufletul meu vecinic nu se-nvață rea, la acea vreme, mie, ca român trăind în România,
cu-ngreita inimă de-acum, că era o carte pe care trebuia s-o citească și s-o cunoască
mai duceți-mă-n sicrie, îngeri, fiecare român, fiecare intelectual, fiecare scriitor, dacă
mai duceți-mă-n sicrii de foc, vrei. Carte ce îi relevă românului universul mitic în care
m-am hrănit de scrîșnete și plîngeri se mișca istoria românească. Și mi s-a părut că este ne-
plin mi-s de pustiu și nenoroc!” cesar ca această carte să fie cunoscută de toți românii,
*** drept care, fără nici un fel de, cum să-ți spun? – gând
Primăvara – lunile martie, aprilie – pentru iu- că s-ar putea să o tipărească vreo editură românească,
bitorii de cultură, au o simbolistică aparte: cu referi- m-am apucat, așa, din plăcere, pur și simplu, s-o traduc
re directă la Mircea Eliade (n. 9.III.1907, București - în limba română. Ăsta a fost începutul.”
22.IV.1986, Chicago) și Cezar Ivănescu (6.VIII.1941, V.P.: A fost, înțeleg, o inițiativă personală, fără
Bârlad - 24.IV.2008, București). acceptul autorului, fără contract?
T
Va fi interesant, sper, să aflăm cum s-a produs C.I.: „Absolut. Fără nimic, adică am început s-o
C
apropierea dintre cele două lumi interioare, construite traduc în limba română din plăcere.” [...]
cu migală, cu eforturi mari și a căror originalitate este După zece ani de tribulații, de amânări, cartea
N
tulburătoare. a apărut în 1980 (traducere Maria și Cezar Ivănescu,

Vasile Proca: Don Cezar, este extrem de impor- prefața de acad. Emil Condurachi), într-un prim tiraj
tant să aflăm amănunte despre relația Dvs. cu Mircea de 10.000 de exemplare. Apoi, o continuare de tiraj
U
Eliade. Cum și când s-a întâmplat întâlnirea cu Eliade? (tot de 10.000 exemplare). Într-un sondaj de piață, ce-
Sunt convins că mărturiile Dvs. reprezintă un interes rerea era de 250.000 de exemplare. La toate Centrele
A P
aparte. de Librării (C.L.D.C.) din țară, cartea s-a dat pe liste.

Cezar Ivănescu: „Eu aveam, printre lecturile Altădată, întreaga poveste cu Mircea Eliade. Spusă, evi-
mele, o imagine despre Eliade, cum să-ți spun? – legată dent, de Cezar Ivănescu.
T R
de câteva titluri mai ales, care mă marcaseră în tinerețe:

Insula lui Euthanasius, apărută în 1943, era cartea lui ***
de eseuri și pe care eu o consideram o carte de căpătâi. Uneori, când începea să vorbească, îi tremura
Mai erau și prozele lui Eliade. Cam în domeniul ăsta, glasul. Apoi, punea stăpânire pe discurs: era stabilită
N
cam aicea se opreau sau se limitau lecturile mele în ceea ordinea celor știute, întâmplate.
cel privește pe autorul pomenit. La un moment dat, Cezar Ivănescu a fost o Istorie vie a literaturii
C O
am avut în perioada anilor `70, după revoluția culturală române. Cu date exacte, cu relatări minuțioase despre
ceaușistă din `71, am avut o anumită relevație, adică autori, cărți, cu întâmplări din viața literară, trăite sau
am avut revelația unui Eliade istoric și analist al feno- auzite de el. Nu lipsea anecdotica.

Sărbătoarea Centenarului Bibliotecii Doina CERNICA
EVE NI MENT
Bucovinei – emoţionantă, frumoasă
S ărbătorit încă din prima parte a anului 2023

cu diverse manifestări, începând simbolic cu
lansarea volumului postum îngrijit de dr. Alis Niculi-
și posibilul amuzament al presei că vorbește „un flutur
după un cărăbuș”, amuzament contracarat spontan de
o exclamație din public: „Primăvară!” După care, cu
că, „Mă voi bucura, chiar și de dincolo…”, al lui Emil gravitate, a insistat asupra misiunii noi a Bibliotecii de
Satco, nu doar director al instituției, ci și cel care i-a a ține legătura cu românii stabiliți în străinătate și cu
dat numele și i-a fondat revista, „Scriptum”, lăsând și urmașii lor, de a-i susține în efortul de a nu-și uita lim-
alte urme luminoase în istoria sa, vârful Centenarului ba maternă, de a-i menține pe orbita culturală a țării de
Bibliotecii Bucovinei „I. G. Sbiera” Suceava a fost trăit origine. Mai exact și-a exprimat încrederea în rezulta-
pe 12 decembrie 2023, cu o pomenire a numelor și tele proiectului „Biblioteca – hub digital pentru educa-
cu o participare impresionantă a oamenilor care i-au ție”, aflat deja în desfășurare, proiect în valoare de 2,5
dat viață, prin care a respirat și grație cărora s-a scris milioane de euro, cu Biblioteca Bucovinei și Biblioteca
și se scrie minunata, neîntrerupta întâlnire a cărților și Municipală Câmpulung Moldovenesc protagoniste, în
cititorilor săi. Vârf intitulat semnificativ, ca și cuvântul care sunt antrenate circa 30 de biblioteci sucevene și
actualului său manager, dr. Gheorghe-Gabriel Cărăbuș, care prin dezvoltarea competențelor digitale și moder-
„100 de ani în slujba cărții și a culturii” și tot semni- nizarea, dezvoltarea suportului lor tehnic, ar putea, ar
ficativ deschis de întrebarea despre cum ar fi educația, trebui să asigure în acest sens „o ofensivă online” pentru
cultura, viața fără biblioteca publică. o legătură permanentă a bibliotecilor sucevene cu citi-
Cu un adânc respect pentru biblioteca publică, torii și potențialii cititori din comunitățile bucovinene,
al cărui prag l-am trecut chiar înaintea celui al școlii, românești ale celor plecați de acasă.
cum aveam să povestesc și în numărul omagial al revis- Cum pe lângă salutul adus colectivului sărbăto-
tei „Scriptum”, deși întrebarea era retorică, am simțit ritei din partea Universității „Ștefan cel Mare” Suceava
nevoia unui răspuns. Nu al meu, ci al unui împărat ro- și a Bibliotecii sale împreună cu tradiționala urare aca-
man, Hadrian, răspuns vechi de aproape două milenii, demică „Vivat! Crescat! Floreat!” și pe lângă exprimarea
„transcris” de Marguerite Yourcenar, la fel de adevărat convingerii că Biblioteca Bucovinei a reușit să devină o
acum, ca și atunci: „Să întemeiezi biblioteci este încă bibliotecă emblematică a orașului și a județului, istori-
un fel de a construi grânare publice în care să se depună cul Ștefan Purici, prorector al instituției de învățământ
rezerve în vederea vreunei ierni a spiritului pe care, în sucevene, a vorbit și despre rolul important al acesteia
ciuda voinţei mele, o întrezăresc, după anumite semne, în dotarea cu un număr însemnat de cărți a biblioteci-
apropiindu-se”. lor din nordul Bucovinei, am simțit din plin atingerea
După substanțialul și condensatul cuvânt al lui unei boare de tristețe: de atâtea ori prezente aici, în sala
Gheorghe-Gabriel Cărăbuș, axat pe trecutul și prezen- „Elena Greculesi”, niciuna din doamnele bibliotecilor
tul instituției și pe efortul de adecvare la cerințele vii- din Cernăuți și din regiunea Cernăuți, din Ucraina
torului, alocuțiunea lui Gheorghe Flutur, președintele aflată în război, nu trăia împreună cu noi bucuria Cen-
Consiliului Județean Suceava, a salutat în Biblioteca tenarului.
sărbătorită înainte de toate depozitara unor documente Preotul Gabriel Herea ne-a reamintit întâi, dacă
importante despre Bucovina și valorile ei și apoi aparte- mai era nevoie!, dragostea pentru carte, pentru bibli-
nența la un buchet de instituții centenare: Palatul Ad- oteci a părintelui arhiepiscop, numele Înaltpreasfinți-
ministrativ, Muzeul de Istorie, Gara Burdujeni, Gara tului Calinic, autor, coordonator, fiind tipărit pe mai
Ițcani, Uzina de Apă ș.a. Degajat, bucuros de prezența mult de treizeci de lucrări. Apoi apoi a evocat prezența
la sărbătoare, președintele a înfruntat zâmbind vechiul de acum o sută de ani a Bibliotecii, cu susținerea Bise-
reproș al scrierii numelui Bucovina, pe un deal, din oi ricii, în avangarda culturii, pentru ca să ne-o aducă în
vii, atrăgând atenția că nu a fost cu litere chirilice, ca fața ochilor azi ca o „redută asaltată”. Azi, când trăim
o perioadă grea din punct de vedere cultural, când, a culturale, iar Biblioteca Bucovinei, o demnă urmașă a
accentuat, „copiii noștri gândesc în limbi străine, chiar instituției din 1923, astfel că dacă ar fi ca într-o zi să i
dacă nu s-au născut în străinătate”. Apropo de copii se atribuie responsabilitatea unei coordonări regionale,
și de vremuri, Sfinția Sa a încheiat punând accent pe acesta nu ar fi un lucru rău. În ceea ce-l privește pe Da-
rolul Bibliotecii, esențială în depășirea clivajelor între niel Nazare, managerul Bibliotecii Județene „George
generații. Barițiu” Brașov, trecând de la vestea sărbătoririi peste
Dacă am înăbușit un suspin pentru absența patru ani și a centenarului instituției sale la evocarea
bibliotecarelor cernăuțene, au fost nu puține saluturi primei biblioteci publice înființate de Jahannes Honte-
calde, îmbrățișări și exclamații voioase pentru foștii și rus în spațiul românesc și după aceea la Biblionet care a
actualii colegi de breaslă suceveni participanți la sărbă- făcut din bibliotecile publice singurele instituții cultu-
toare. Și de asemenea pentru invitații de la bibliotecile rale din România beneficiare ale finanțării Bill Gates, a
județene din Botoșani, Brașov, Neamț și Vaslui. Dintre anunțat profetic „Tehnologia vine peste noi!” Și a dăru-
oaspeți, primul care a adresat un buchet de felicitări, it Bibliotecii Bucovinei un memento al acestei convin-
cărți și placheta „Semper fidelis” a Asociației Naționa- geri: un trofeu proiectat în 3 D, o coloană înălțându-se
le a Bibliotecarilor și Bibliotecilor managerului Ghe- pe un soclu de cărți. De care, stând în primul rând, nu
orghe-Gabriel Cărăbuș și Bibliotecii Bucovinei, a fost mi-am putut desprinde privirile până nu a început să
Voicu-Gelu Bichineț, manager al Bibliotecii Județene cânte la pian talentata studentă Maja Hrițcu.
„Nicolae Milescu Spătarul” Vaslui, căruia Bucovina Însoțită de mărturisirea că este bucuros că face
istorică îi apare asemenea unei zone portuare, cosmo- parte din acești o sută de ani ai Bibliotecii Bucovinei,
polită, creuzetul unor benefice energii intelectuale, mențiunea directorului executiv al Direcției Județene
E N T
M
N I
E
V
E

pentru Cultură Suceava, Antoniu Alexandru Flaindor- otecar al Bibliotecii Sucevei, și propunerea valorizării și
fer, că după ce a căutat niște lucrări la vestita Bibliotecă altfel, poate într-un album, a pieselor deosebite din co-
T
Jagellona din Cracovia, a avut surpriza de a le desco- lecțiile speciale. „Fata aceasta înaltă, cum a spus despre
N
peri traduse în românește aici, la Suceava, a determinat Simona Teodora Ienache istoricul, universitarul Mihai
o nouă intervenție a președintelui Gheorghe Flutur, Iacobescu de la înălțimea vârstei sale, este fiica unei re-
aceasta axată pe caracterul regional al instituției, care o fugiate din Cireș” (moment în care o lacrimă a învăluit
N I M E
alătură Universității, Aeroportului, „deja regionale”, și amintirea Elenei Ienache, care nu a apucat așteptata
bucurie a acestei zile,
a lansării cărții fiicei,
precum și pe aceea a
bunicului, Ioachim
Popescu, amândoi
atât de legați de lu-
E
mea cărții și a unei
Bucovine întregi),
V
„iar părinții Olim-
piei Mitric erau din
E
Crasna”. Am notat
această precizare,
deoarece din multe-
le lucruri interesante
spuse de cunoscutul
istoric al Bucovinei,
nu puțini dintre
participanți, prin
istoriile personale și
prin istoria noastră
colectivă, am simțit
fiorul unei emoții
aparte, la completa-
rea acesteia cu o alta:
Spitalului Clinic Suceava, „care începe să devină regi- în zestrea Bibliotecii Bucovinei se găsesc manuscrise și
onal”. Dealtminteri, și Universitatea, văzută ca parte a cărți aduse de refugiații din nordul Bucovinei. Și un alt
Universității din Cernăuți deschise în 1875, se alătură gând, rostit cu glas tare, a rămas în memoria tuturor și
și instituțiilor centenare sucevene menționate mai de- mai ales (sperăm) a oficialităților în măsură să-i susțină
vreme. și să-i sprijine punerea în operă: statuia meritată de fos-
În continuare, universitara Olimpia Mitric, tul primar al Sucevei, Eusebie Popovici, om de carte, cu
conducătoarea doctoratului din care a crescut studiul rol esențial în fondarea Bibliotecii acum o sută de ani.
monografic „Biblioteca Bucovinei «I. G. Sbiera»” de Dr. Simona Teodora Ienache, autoarea celei
Simona Teodora Ienache (Editura Mega, Cluj-Napo- de-a treia cărți a Centenarului, al celui de-al treilea
ca, 2023), cartea acestei zile de 12 decembrie 2023, a omagiu de carte adus Bibliotecii Bucovinei „I. G.
răsfoit-o la microfon, între alte accente reținând regre- Sbiera” Suceava de oamenii săi, după cele dedicate de
tul pentru demolarea Casei Naționale, primul sediu al Alis Niculică lui Emil Satco și de Elena Pintilei lui
Bibliotecii Centrale a Sucevei, „care ar fi dat o notă de I. G. Sbiera, și-a concentrat cuvântul pe un buchet
noblețe Sucevei chiar și astăzi”, ștergerea prafului uitării de mulțumiri: pentru universitarii Olimpia Mitric,
de pe chipul profesorului Cornel Sorocean, cu 22 de Mihai Iacobescu, Gheorghe Onișoru, Florin Pin-
ani de voluntariat în misiunea asumată de prim-bibli- tescu, pentru colectivul Bibliotecii - în special pen-

tru directoarea adj. Aura Ionescu, managerul Gheor- va forma ca intelectual în bibliotecă, unde va reface pe
ghe-Gabriel Cărăbuș și colegele Alis Niculică, Elena cont propriu aventura întregii unde de intelectuali care
Pintilei, Elena Mirela Lica –, pentru foștii oameni ai a străbătut lumea de la Biblioteca din Alexandria până
Bibliotecii – Vasile Nechita, metodist și bibliograf-șef, la bibliotecile Bizanțului și, apoi, până la bibliotecile
Ioan Pînzar, director, Eugenia Ciurea, Veronica Țan, mari, complete, ale acestui moment prelung și nu prea de
Laurențiu Kroner bibliotecari, și Gheorghe Mihalciuc trecere spre noua eră.”
-, precum și pentru Maria Olar, președinta Fundați- Deși multe ar mai trebui păstrate în aceste
ei Culturale „Leca Morariu” Suceava, dr. Ioan Maria rânduri, mă mulțumesc să prind în foșnetul lor măr-
Oros, cercetător, fotografului Dumitru Balint, prof. turisirea vicepreședintelui Consiliului Județean Su-
Tațiana Vlad-Guga și publiciștilor Ion Paranici și Eu- ceava, Niculai Barbă că „Biblioteca Bucovinei intră
gen Dimitriu. în al doilea secol al existenței sale pregătită pentru a
De felicitări și mulțumiri, de la microfon îmbogăți zestrea Bucovinei”, gratitudinea stavroforei
și personale, a avut parte Dumitru Balint și pentru dr. Gabriela Platon, stareța Sfintei Mănăstiri Voroneț,
expoziția sa „Biblioteca publică a Sucevei - 100”, de pentru numeroasele evenimente ale cărții, cultura-
mare interes documentar și de netăgăduită atractivi- le, organizate și găzduite de Biblioteca Bucovinei și
tate, deschisă pe holul instituției. Iar cu o contribuție bucuria proiectului cărții trimise online comunități-
valoroasă la realizarea cărții Simonei Teodora Ienache, lor bucovinene, românești din străinătate, inițiativă
prof. Vasile Nechita a adus în atenția participanților inspirată poate și de aceea, mai veche, a Patriarhu-
amănunte prețioase nu doar pentru istoria Bibliote- lui Bisericii Ortodoxe Române de a trimite preoți în
cii, ci și pentru memoria culturală a Sucevei. Frumos aceleași comunități. Preoți și cărți pentru închegarea
a vorbit și consilierul Ovidiu Milici, reprezentantul unui sufletesc „acasă”. Precum și amintirile din viața
Municipalității, despre Bibliotecă drept o valoare pro- sa de profesor și bibliotecar școlar voluntar a stavrofo-
ducătoare de plus valoare, încheind cu îndemnul: „Să rei Elena Simionovici, președinta de onoare a Societă-
aducem copiii, elevii la Bibliotecă!” ții Scriitorilor Bucovineni, cea care, despărțindu-se de
Și doamnele Mihaela Mereuță și Ersilia Iacob, catedră, nu a încetat să pună cartea și îndemnul cărții
aflate la conducerea bibliotecilor județene din Neamț în mâinile copiilor și adolescenților.
și Botoșani au stârnit aplauze pentru prezență, daruri Gratitudine, nu mult mai târziu, avea să expri-
și glasul dulce al urărilor. Ersilia Iacob a avut parte și me și - el însuși bibliotecar la Biblioteca Bucovinei
de bucuria reîntâlnirii cu laureații Premiilor Eminescu - poetul Alexandru Ovidiu Vintilă, președintele So-
„Teiul de Aur” și „Teiul de Argint” din sală, premii cietății Scriitorilor Bucovineni, managerului Gheor-
care trăiesc acum sub egida și în organizarea Bibliote- ghe-Gabriel Cărăbuș și directoarei adj. Aura Ionescu
E N T
cii sale, Biblioteca Județeană „Mihai Eminescu” Bo- pentru ajutorul generos dat Societății și revistei sale,
toșani, sub auspiciile Consiliului Județean Botoșani. „Bucovina literară”.
Și pentru că Ersilia Iacob ne-a amintit de Eminescu Cu Bradul de Crăciun împodobit și cu lumi-
bibliotecar, nu rezist impulsului de a reproduce, după nile aprinse de la Ziua Bucovinei, cu participanții în
cel al împăratului Hadrian, un nou gând despre bi- ținută elegantă, cu un munte de daruri – cartea Simo-
bliotecă. Așadar, elogiind, după succesul celor 200 de nei Teodora Ienache, revista „Scriptum” (ultimul nu-
M
ediții Eminescu, întreprinderea „urieșească” a Tipo măr pe anul 2023 dedicat evenimentului) -, cu altul
Moldova de a retipări edițiile clasicilor, istoricul li- crescând sub ochii noștri la rădăcina Bradului de la
N I
terar Nicolae Georgescu vedea locul acestor comori oaspeți și cu diplomele Bibliotecii pentru oamenii și
în biblioteci, în bibliotecile devenind astfel veritabile instituțiile care i-au fost aproape, ale Bibliotecilor pen-
centre de studii. „Biblioteca – scria – este templul cul- tru Bibliotecă și a Echipei pentru Gheorghe-Gabriel
turii de azi, ea este împodobită mai întâi cu minunile Cărăbuș, diplome călătorind ca niște păsări pe muzica
E
tipografice ale erei digitale, ea se va despărți net de aspec- minunatului recital la pian al Majei Hrițcu, Sărbătoa-
V
tul cam muzeistic de azi, cu exacerbarea simțului vizu- rea Centenarului Bibliotecii Bucovinei „I. G. Sbiera”
alului, și va deveni loc de studiu benedictin. Omul nou Suceava va rămâne vie pentru cei care au trait-o. Așa
E
al erei digitale va fi școlit în licee și universități – dar se cum a fost: emoționantă, frumoasă. De neuitat!

De Ziua lui Eminescu Doina CERNICA
T
N
N I M E
V oi prefața scurta mea relatare cu vestea, pri-
mită cu bucurie, că la București, la mor-
mântul lui Eminescu din Cimitirul Bellu, Preasfințitul
Scriitorilor Bucovineni (SSB) aniversării lui Eminescu
și Zilei Culturii Române, cu prelegerea dr. Alexandru
Ovidiu Vintilă, președintele SSB – „Poezia lui Mihai
Timotei Prahoveanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Eminescu în viziunea lui Ion Negoițescu” și cu recitalul
Bucureștilor, membru al Societății Scriitorilor Bucovi- de cântece și poezii al Grupului „Artes” de la Colegiul
neni, a oficiat slujba parastasului și a spus cuvinte miș- de Artă „Ciprian Porumbescu”, coordonat de prof.
cătoare despre ce ne leagă de Poet – „Numeroase sunt Mirabela Gavriliuc, manifestare avându-l amfitrion pe
motivele pentru care Eminescu este atât de iubit, pen- managerul Bibliotecii, dr. Gheorghe-Gabriel Cărăbuș.
E
tru dragostea lui față de frumos, pentru iubirea țării, Un public numeros, de toate vârstele, a urmărit-o cu
pentru iubirea semenilor, pentru încercările prin care a interes și a răsplătit-o cu rânduri de aplauze, dar și cu
V
trecut și care au fost pentru el o adevărată cruce pe care intervenții bine primite.
E
a purtat-o până la urmă. Pentru faptul că a întruchipat Prelegerea lui Alexandru Ovidiu Vintilă a rea-
cele mai frumoase gânduri pe care le poate avea un om dus printre noi personalitatea ușor enigmatică a poe-
față de țara lui, față de frații lui, față de Dumnezeu și tului Ion Negoițescu și cartea sa consacrată poeziei lui
tot ceea ce îl înconjoară”, amintind, după Slavici citire, Eminescu, care a distins-o în contextul critic al vremii
și de gestul lui Eminescu de a-și dărui încălțările unui prin certitudinea valorii postumelor eminesciene, dar
desculț pe străzile Bucureștiului. și Cercul Literar de la Sibiu, scriitor și grupare poate
mai puțin cunoscute unora dintre participanți, contri-
Non multa, sed multum, nu multe, dar ceva de buind astfel la plusul de cunoaștere așteptat de la astfel
seamă, ar putea fi definită lapidar, cu acest adaugiu al de manifestări. Într-un fel acestui deziderat i-a răspuns
și intervenția acad. Alexandrina Cernov, care a evocat
lui Quintilian, manifestarea dedicată de Biblioteca Bu-
începutul renașterii naționale în regiunea Cernăuți,
covinei „I. G. Sbiera” Suceava împreună cu Societatea
cu Eminescu și Ștefan cel Mare, flamură însuflețitoa-
re, coagulantă, dar și
fragmentul din amin-
tirile lui Teodor Ștefa-
nelli despre aducerea
de către Eminescu la
Cernăuți a broșurii
„Răpirea Bucovinei”,
în ajunul marcării
unui centenar de stă-
pânire habsburgică pe
pământ românesc cu
deschiderea Universi-
tății.
Frumos și pro-
gramul artistic pre-
zentat de „Artes”,
cântecele pe versuri
de Eminescu împle-
tindu-se cu poeme
eminesciene, în câ-
teva rânduri chiar cu transpunerea lor

în engleză. Interpreții și colegii lor din
Sala de Artă „Elena Greculesi” au deter-
minat-o pe stavrofora dr. Gabriela Pla-
ton, stareța Sfintei Mănăstiri Voroneț,
să-i îndemne pe tineri la îmbogățirea
minții și la prețuirea stării de bucurie
de a fi împreună la astfel de evenimente
de elevație spirituală. „Ocrotire sfântă
să aveți!” a spus și preotul Constantin
Ciupu. De asemenea, stavrofora Ele-
na Simionovici, președinta de onoare
a SSB, a văzut în Eminescu, Voroneț,
Brâncuși un semn al iubirii lui Dum-
nezeu pentru poporul român, în lirica
eminesciană o valoare universală, și le-a
cerut liceenilor să-i deschidă cartea cu
sentimentele cu care deschidem o carte și a istoriei literare. Apoi mi-am adus aminte de foș-
tii mei profesori de la Literele bucureștene,
Zoe Dumitrescu-Bușulenga și Nicolae Ba-
lotă, de asemenea menționați de prelegerea
președintelui Societății Scriitorilor Buco-
vineni. Prelegere în care și-a găsit locul și
eminescologul bucovinean Dimitrie Vata-
maniuc. Cum la vederea oamenilor Biseri-
cii din public, și acad. Alexandrina Cernov
a vorbit de plachetele cu citate din publicis-
tica eminesciană, alese și editate de Pimen,
fostul arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților.
Astfel, cu nume care cheamă nume,
gânduri, amintiri, cărți, versuri, cântece,
E N T
sărbătorirea lui Eminescu la Biblioteca Bu-

covinei a avut substanță, eleganță, ținută.
de rugăciuni. Și a încheiat, numindu-l pe

M
Eminescu „Sfântul Cuvintelor Românești”.

La plecare, am prins un glas adoles-
N I
cent rostind ca pentru sine, „Sunt cel mai

frumos din orașul acesta”... Cum Alexan-
dru Ovidiu Vintilă pomenise în prelegerea
sa de presupunerea că melancolicul poem
E
„Corydon” al lui Radu Stanca ar fi fost

V
inspirat de Ion Negoițescu, m-am gândit

că la urma urmelor tinerii știu mai multe
E
decât credem și din lumea poeziei și poate

Pagini de jurnal (VII)
JURNAL WAL LO N
Liviu OFILEANU
AVANT LA TOMBE DE LA NUIT gânditorul nu se mulțumește cu experiența înaintașilor

24.02.2020 săi, ci sintetizează prin filtrul unei gândiri în perpetuă
evoluție toate acumulările gândirii de până la el folo-
A m făcut și aici un loc personalizat lângă o sindu-se de orice atelă a variatelor noi discipline. Omul
fereastră cu vedere la curtea interioară, am nu poate da jos niciodată schela de pe sine însuși, pro-
tras un scaun și măsuța e pervazul, cam două ore pe cesul devenirii lui continuă sub propria-i supraveghere
zi îmi trag sufletul și las bruta de pe șantier pe șantier. și curiozitate, el nu uită nimic dar a inserat în limbă
Când se înalță o casă vezi că e înconjurată de schele, verbul „a uita” pentru a-și permite luxul iluziei detașării
poți aprecia „la ochi” în câtă vreme se ajunge la final, de elementele angoasante. Concluzii: a) oriunde aș lo-
dar până atunci impresia generală e de lucru netermi- cui fizic, sufletește rămân mie însumi sechestrat; b) nu
nat. Și când e gata în sfârșit, finisajele și concepția arhi- pot uita nimic în afară de folosirea verbului „a uita” cu
tecturală vin la pachet cu întrebarea „ai vrea să locuiești semnificații minore, ex: „am uitat să îți telefonez”; c)
aici?”, care primește mereu un răspuns afirmativ, căci chiar și într-un spațiu al înstrăinării sunt bântuit de do-
noul, chiar dacă nu atinge perfecțiunea oferă iluzia că rința de a-mi explica mecanismele psihice, am nevoie să
schimbând locul, casa și țara începi o altă viață. E ca și citesc și să scriu ce mai fac... Nu am băut nimic în afară
cum ai fugi dintr-o casă bântuită sperând că scapi de de cafea, vorbele astea m-au bântuit la ceasul înserării
trecut, ori fantomele acestuia te urmează oriunde te-ai după încă o zi ploioasă...
refugia, poți să dispari pe o insulă din Polinezia și tot
vei lua cu tine o valiză invizibilă. „A uita” este un verb
care defilează prin conjugări cu sensuri minore, însă BELGIQUE 23.02.2020
la o ședință de hipnoză îți amintești noian de lucruri
și vorbe crezute uitate, dovadă că omul nu uită nimic După numai o lună petrecută în Belgia pot spu-
și tot ce trăiește e înregistrat de „camera de vedere” a ne cu mâna pe inimă că este o țară superbă, asta în
creierului. Dar viitorul? Cum pot fi explicate acele vise ciuda vremii vitrege (chiar și acum plouă), și că alter-
pline de dialoguri cu persoane necunoscute, locuri vă- narea peisajelor câmpenești, caselor din cărămidă roșie
zute în vis și acel uimitor déjà-vu când evenimentele cu garduri din vegetație și betonul intrinsec al moder-
visate chiar se petrec? Am stat de vorbă în somn cu vii și nelor construcții îți lasă loc să respiri și să visezi că vei
morți, cu autorii unor cărți, oameni deja „transferați”, scrie o carte minunată despre. Am fost și la Bruxelles
am văzut străzi și case pe care le-am recunoscut ime- acum doi ani, un colos citadin cu clădiri impozante,
diat, poate că ceea ce va fi mâine e legat prin nevăzute viață-de-zi și viață-de-noapte, iar dacă nu mă înșel,
fire de ceea ce am trăit ieri. Suntem doar niște păpuși cred că între toate rasele văzute româncele sunt cel mai
trase de sfori, cineva încă ține schela pe lucrarea inimii cel până la os... Cum și lui Baudelaire îi plăceau negre-
noastre și o strânge în ultima noastră zi?Atunci, ceea sele, sunt și aici perechi ce îți atrag atenția, micile chi-
ce numim „liber arbitru” și „ideea de Dumnezeu” sunt nezoaice cu pomeții largi și ochi făcuți dintr-o tăietură
doar concepte pe care mintea umană le vehiculează cu de cuțit, africancele cu nurii lor vestiți și oameni cu fața
scopul de a participa la explicarea uriașului neînțeles, roșie veniți din America Latină. Se vinde orice, oriun-
demers tragi-comic în fața Celui care aliniază planetele. de și oricând, totul e să ai nevoie și bani, căci plină e
Filosofia rămâne superba încercare a omului de a se de- balta de pește, iar unii țin deschis și duminica, fiindcă
fini vizavi de enigma sensului vieții, neliniștea lui e real- lumea e liberă și dacă tot se plimbă măcar să cum-
mente esența umanității, ființa plină de dubii și căderi pere oarece. În Nivelles, unde am „cartierul general”
în sine. Cu omul religios problema e rezolvată, numai am auzit vorbindu-se flamanda, oricât m-aș strădui nu

pricep o iotă, dar îmi dau seama că familia limbilor îndoiala față de modul amator în care a fost gestionată
germanice are o cascadă de consoane explozive, poate criza, deoarece acel „tout ira bien” ar funcționa doar
că și limba unui popor are efecte asupra vorbitorilor în unele grupuri de interese. Dacă pentru redeschi-
ei: unii sunt melancolici, alții plini de emfază și alții derea școlilor s-a impus termenul de 18 mai, artiștii,
posedă o genă agresivă... M-a întrebat un coleg „care actorii și curatorii muzeelor-fantomă au semnat o pe-
țară îți place mai mult, Franța sau Belgia?”, am răs- tiție adresată doamnei prim-ministru Sophie Wilmès,
puns „România, Franța și Belgia”... Belgienii nu par să aceștia menționează cerințele pentru ca un spectacol,
agreeze Franța, ori de câte ori spun ceva de bine despre o vizită la muzeu să se desfășoare elegant, e nevoie
„hexagon” e urmat de „merde”, dar vin și explicațiile: de repetiții care nu le mai pot fi interzise, ei au sta-
unii belgieni consideră că ei fac parte dintr-un popor bilit un calendar pentru redeschiderea totală în luna
libertin, au limba franceză dar au și alte principii, sunt septembrie, rămâne de văzut dacă le vor fi aprobate
mai „cool” și totuși mai serioși, adică ar avea în toate cererile. Un articol intitulat „C’est quoi, un livre bel-
buna măsură. Dar când vorbesc despre vârfurile belgi- ge?”, Jean-Claude Vantroven prezintă cu destul umor
ene sunt ascultat cu admirație: Lessines l-a dat lumii amar situația catastrofală a pieței de carte belgiană,
pe celebrul pictor René Margritte, Gentul pe Maurice cum oamenii sunt invitați să cumpere „cărți belgiene”
Maeterlinck (Premiul Nobel, 1911), în Namur a văzut și e câte un „cititor” nelămurit care întreabă „ce-i o
lumina zilei poetul Henri Michaux, la Sint-Amands carte belgiană?”, i se explică pe degete, o carte belgi-
venise pe lume poetul Emil Verhaeren și în Tournai ană este o carte care apare la orice editură din Belgia,
poetul Georges Rodenbach. Apreciații scriitori Amélie nu e vorba de a discrimina autori de alte naționalități,
Nothomb, Jacqueline Harpman, Jean-Baptiste Baro- dimpotrivă, să cumperi „ediția belgiană”, astfel susții
nian, Bernard Tirtiaux și Willy Deweert sunt de ase- „L’Association des éditeurs belges”, le dai oamenilor
menea belgieni, dar nu-l putem lăsa deoparte nici pe pâine contra cărți, lucru care nu se întâmplă când li-
Georges Simenon, belgian pur-sânge. Încă nu am de brăresele intră în transă de atâta singurătate. Absența
gând să plec curând de aici, mai ales că încet-încet de- certitudinii unei reușite a ieșirii din carantină se află
N
vin fără acte și „citoyen belge” după corsican, francez numai în unele tabere, majoritatea clamează victoria
și portughez... Ador această liniște și o folosesc pentru și stă în aer o dorință generală de a trăi cât mai e de
L O
a transforma puținul timp liber în cuvinte. trăit cu fruntea sus, Belgia are oameni minunați, și de
aici s-au ridicat la cer până acum 7703 de suflete, și
aici s-a plâns pe înfundate când aparatele țiuiau unul
EN L’ ABSENCE DE CERTITUDE după altul, și aici au pierdut lupta oameni care mai
L
aveau zile, aici nu e loc de veselia îndoliată oximoro-

W A
Belgia se pregătește să iasă treptat din carantină nic prin „dansul sicrielor” efectuat în Africa, Europa
începând din 4 mai 2020, activitățile vor fi reluate își plânge morții conform culturii ei seculare. Până ne
în aproape toate domeniile cu măsurile arhivehiculate dumirim ce ne-a lovit în halul ăsta ar fi bun un vaccin,
de prevenție a infectării, mijloacele de transport vor în perioada așteptării lui „sezonul mascat” se mută
circula mai puțin aglomerate, magazinele și întreprin- din magazinele alimentare pe stradă, toți vom purta
derile ai căror angajați au bifat „șomajul temporar” mască indiferent unde mergem, vom păstra „distan-
A L
se vor întoarce la lucru, sectorul salubritate va lucra ța socială” contribuind la prevenția pe care mizează
suplimentar pentru a dezinfecta încontinuu spațiile epidemiologii, politicienii și poate mai puțin pompe-
publice, doamna Erika Vlieghe, președintele „Grupu- le funebre, viața își reia cursul și ratingul posturilor
de televiziune va reveni în cotele obișnuite dinaintea
N
lui de experți pentru ieșirea din carantină” își expri-

mă convingerea că e un moment bun, cifra deceselor epidemiei, vom fi și mai generoși ori mai egoiști unii
scade vertiginos, sunt numai 150 de cazuri în 24/h, cu alții, poate mai înțelepți în măsura vibrației de pe
R
sistemele de urmărire a deplasării persoanelor și tes- parcursul acestor evenimente tragice, de acum scriito-
rii trec la treabă fiindcă îs multe de povestit, editurile
U
tarea încep să dea roade, se inițiază chiar și un plan

pentru o posibilă nouă carantină, așadar, lucrurile în- se dezmorțesc și încet-încet ieșim din ghearele morții
fiecare cu povestea lui amară.
J
cep să se miște chiar dacă există voci care își afirmă

Pajura Perahim Nicolae TZONE
REM EMO RĂRI

„foaie verde tibişir
mult iubesc pe perahim…”
S -a întâmplat chiar așa: luna iunie a anului

1997 am petrecut-o la Paris cu Perahim și
Tzara. După săptămâni nesfârșite în care am fost zi de
zi la celebra Bibliotecă „Jacques Doucet”, față în față cu
hârtiile (a se citi, firește, manuscrisele) marelui Tristan, N-am să uit niciodată starea de bine, de sărbătoare fără
mi s-a oferit șansa de a-l vizita pe Jules Perahim, unul egal din acea zi.
dintre protogoniștii din zona de vârf a avangardei ro- Sigur că punându-i întrebări legate de tinere-
mânești interbelice. țea rebelă de la București, nu aveam cum să-l plictisesc.
Devenit, o dată cu traversarea secolului, un artist Semn că vizita mea a fost fără cusur, nu a ezitat, la ple-
inconfundabil în cadrul surrealismului european, m-a care, să-mi dăruiască cel mai recent album al său, tipărit
primit cu multă căldură împreună cu soția sa, doamna în 1990. De fapt, acesta, realizat de Edouard Jaguer, nu
Marina Vanci. Am petrecut în locuința lor pariziană era numai o carte, firește impresi-
aproape două ceasuri, încurajat de onantă, ci o minune. O comoară.
cuvintele calde și de privirea de un Doamna Marina Vanci mi-a oferit,
albastru magic ale pictorului. Am cu evidentă simpatie, ediția anasta-
oferit revista mea de la București, tică a revistei „75 HP”, pe care o
„Aldebaran”, numărul dedicat mai reazise la „Jean Michel Place”.
cu seamă lui Tristan Tzara. În in- Nu mă mir de loc că reve-
teriorul acesteia, reprodusesem nit la gazda mea din Place d’Italie,
însă, prin facsimilare, și o publica- două zile întregi, 29 şi 30 iunie,
ție-unicat, cu cel mai neacademic nu am făcut altceva decât să ros-
titlu cu putință, realizată de gazda togolesc una după alta, înainte și
mea de acum, alături de Gherasim înapoi, și înapoi și înainte, paginile
Luca, Aurel Baranga, Sesto Pals albumului adus cu mine. Am în-
și Paul Păun. Am dăruit, de ase- ceput să scriu. Priveam și scriam.
menea, şi volumul „Moartea de Scriam și priveam respirând fru-
cristal”, cu poeziile lui Ion Vinea, musețea teribilă a tablourilor lui
editate în urmă cu doi ani, la cen- Jules Perahim.
tenarul nașterii sale. Ilustrația volu- Reîntors la București, am
mul o constituiau picturi de Mar- scos pe o imprimantă aceste po-
cen Iancu și Magdalena Rădulescu. eme. Am realizat un exemplar
Recunosc că nu am fost pe formatul A4, adăugându-i bi-
certat pentru faptul că repusesem ne-cunoscuta legătură chinezească,
pentru prima oară în circulație în România vestita pu- și l-am trimis la Paris. Nu am primit semn că a ajuns
blicație cu numele greu de rostit cu voce tare, indiferent vreodată la destinație. Vizitând-o pe d-na Marina la
de loc și de timp, vreodată. Jules Perahim avea o seni- câțiva ani după ce artistul nu mai era, nu știa despre
nătate pe care nu o voi uita. Părul pulbere strălucitoare acest acel mănunchi de hârtie pe care îl mizgălisem cu
de zăpadă, dar mai cu seamă, subliniez o dată în plus, atâta drag.
uriașii lui ochi de un albastru copleșitor, îmi creau foar- Textele, revăzute azi, cu ochiul necopleșit de
te puternic senzația că sunt un oaspete foarte norocos. febra momentului în care le-am scris practic nerespi-
rând, le încredințez „Bucovinei Literare”, însoțindu-le ciuguleşte cu irişii incandescenţi

de ilustrațiile care m-au fermecat. Refrenul pe care l-am diamante din tâmpla himerei
pus drept motto: „foaie verde tibișir/ mult iubesc pe insomniace
perahim…” este binecunoscut din articolul publicat de pajura perahim sare câteodată
Gherasim Luca la aniversarea din 1932 a prietenului gardul în rai
său în paginele revistei „Unu”. Titlul era: „Cuvât de altădată o vezi navigând
deschidere la o expoziție de pictură”. I se alăturau Aurel vijelios prin infern
Baranga, Sesto Pals și Paul Păun cu texte, de asemenea pajura perahim iubeşte
pline de farmec, deopotrivă emoționante și explozive. nisipul aprins de pe lună
sapă în solul de pe saturn
fântâni cu apă limpede albă
pajura perahim are o mie
de supersonice în aripile
larg desfăcute
pajura perahim ouă
oul primordial
în palmele de aur
ale zilelor de duminică
[le témoin, 1976,

huile sur toile, 33 x 41 cm]
01. pajura perahim
pajura perahim vine la cuib

pe acoperişurile de la notre dame
I
să se odihnească
a zburat toată ziua pe sena
R
a rătăcit îndelung deasupra

Ă
de ceruri
pajura perahim are pene de aur
R
şi ochii albaştri
pajura perahim a jucat 02. [să pleci cu perahim în labirint…]
O
trei sferturi de veac şah

cu un zeu norocos să pleci cu perahim în labirint
M
şi câteodată a câştigat zeul o ce curaj

câteodată a câştigat ea să alergi prin iarba de piatră
E
pajura perahim pictează la paris cu picioarele desculţe

utopii labirinturi şi peşti să simţi durerea cumplită
M
inventează vietăţi stranii cum te-njunghie

dansuri şi chipuri nemaivazute şi să nu-ţi pese
pajura perahim dă viaţă
E
cu viaţa din ea să vizualizezi frumuseţea

R
întinde năvoade imaginaţiei diabolică a durerii

s-o priveşti printre gene 03. [perahim stă în picioare…]

cum te intersectează
şi să te laşi ars până la scrum perahim stă în picioare
fără nici o împotrivire cu un luceafăr în mână
perahim desenează
da da perahim e medic bun metamorfoza în roşu
pentru sufletele-copil
perahim cunoaşte perahim e un vrăjitor
ca nimeni altul dinamica mişcările sale sunt
misterului universal simple şi scurte
fiecare pânză a lui ascunde culoarea i se supune

o taină femeie frumoasă iubită irezistibil
fiecar desen al său adăposteşte
un vulture invizibil perahim zâmbeşte
nu-l vezi cu ochii perahim înoată dârz
nu-l miroşi cu nările în marea roşie a imaginaţiei
nu-l simţi cu auzul perahim îşi scoate
dar el e acolo inima din piept
în spatele stratului de culori o așază pe coala roşie
dincolo de linia şerpuitoare pare aşa de blând
aşa de senin
să pleci cu perahim în labirint
o ce curaj perahim e un mag
o ce irezistibilă perahim e un spadasin
copleşitoare putere pentru mileniul viitor
[le labyrinthe, 1983, [métamorphose en rouge, 1983,

huile sur toile, 114 x 146 cm] huile sur agloméré, 50,6 x 45,5 cm]
I
R
Ă
O R
E M
E M
R

04. [mere şi pietre pe dealuri…] în ochii lui bulbucaţi trăim noi

robinete de staniol
R I cu sângele pe buze
mere şi pietre pe dealuri
ouă de paşti pe coline fantastice
sau poate capete de regi şi-mpăraţi pierdute şi ne-nchipuim că privim
R Ă
în bătăliile antice pietrificate mere şi pietre pe dealuri fantastice

sau poate sfere albastre şi mov gigantice ouă de paşti
ochi de zei filmaţi cu încetinitorul pe coline imperiale
în spaţiu
O
arbori cu frunzele gravide [monument naturel,

de un verde suspect huile sur toile, 97 x 130 cm]
M
fîntânile sunt plecate

M E
în desime de iad
fluturii s-au rătăcit perechi perechi

în apele orizontului
E
la apusul soarelui de cretă

R
mie mi-e bine pe aceste văi

singur vânez vulpi
cu blănile de ebonită
năluci iepuri cu motoarele
fricii îngheţate în trupuri
o poate va începe să ningă 05. [ascunsă-ntr-o pasăre vreau să te

cu mere pietre şi ouă roşii nasc…]
peste umerii mei
cuprinşi de febră ascunsă-ntr-o pasăre vreau să te nasc
trecem dintr-o poezie în alta a ta
poate va veni perahim din mit cu ochii închiși
să picteze starea aceasta de spirit
el vede impecabil pînă-n ultima cândva perahim va vrea să fii fiul lui
fibră a visului să te deseneze plutind alături de mine
el ştie singurul să privească să-ţi facă ochii albaştri
bărbăteşte himerele-n ochi şi trupul perfect
el poate singurul desena
temnițele destinului privim apusul soarelui pe ţărmul mării negre
în plină erupţie siamezi îmbrățișându-se
mai întîi tandru apoi diabolic
soarbe jeturi fierbinţi
de cerneală în flăcări [cachée dans un oiseau, 1976,
huile sur isorel, 17,5 x 29 cm]
universul va fi iarăşi
un ţânc imprevizibil

06. [sunt un uragan de licurici…] 07. [eu merg cu picioarele pe plopi…]
sunt un uragan de licurici eu merg cu picioarele pe plopi

un taifun de fulgere tu mergi pe aer ca pe iarbă
I
o avalanşă de zăpadă electrică ne luăm pe sub pământ
pe evereştii planetei jupiter la-ntrecere înot
R
nu obosim niciodată
o niagară de trăsnete
Ă
la orizont spiriduşi irezistibili
nu ne este imposibil nimic
O R
locuiesc irisul drept din nori ne facem eşarfe lungi
al lui perahim pe umeri
[electricité, 1983, eu merg cu picioarele pe plopi

E M
huile sur toile, 81 x 65 cm] tu mergi pe aer ca pe iarbă
[équilibre parfait, 1932,

E M
R

R I
R Ă
O
M
M E
08. [apune soarele peste monumentul 09. [hai să te învăț mă strigă perahim…]
poetului…]
E
hai să te învăț mă strigă perahim

apune soarele peste monumentul poetului cum să privești prin piatră
R
perahim merge braţ la braţ și deopotrivă

pe malul oceanului cu arhimede cum să înoți în ea
cu bucurie
timpul din fericire are pentru moment mai multe ore pe zi
o rotiţă stricată
aşadar soldaţii tembeli nu vin cum se numește pânza
cu suliţele negre pe care pui culoare acum
la-ntâlnirea cu arhimede îl întreb în timp
ce mă apropii
deci arhimede nu moare claire de piere răspunde
arhimede desenează în continuare cercuri și râde
pe malul oceanului
perahim îl ţine de braţ să nu se topească ia în mâna dreaptă
în vâltoarea vremurilor una din pietrele de pe tablou
protejează de fapt cu respiraţia sa o strâge în pumn
desenele lui fabuloase curge apă din ea
ce dacă sunt de nisip soarbe cu sete

nu este prima dată-n istorie după care o așază
când nisipul se dovedeşte iarăși pe pânză
de nedezdruncinat puțin mai spre colțul
din dreapta
[le monument du poète, II,
huile sur toile, 97 x 130 cm] apoi ia încă una
o plimbă între degete
fericit ca un copil

este plină cu miere

zice atunci zeii purtau plete roşii
râde din nou ochii lor violau sălbatic ochii roşii
ai zeiţelor preafrumoase
mi-o aruncă din pântecul roşu ne-am născut noi peştii roşii
o prind ai timpurilor roşii imemoriale
mușcă din ea acum în ochiul stâng al lui perahim

mă îndeamnă am copilărit eu
în ochiul drept ai copilărit tu
mușc a fost un prieten bun
buzele mi se umplu nu ne-a bătut niciodată
de miere într-o zi ne-a aşezat pe o piatră roşie
pe fundul mării
[claire de piere, 1988, şi ne-a pictat
am supravieţuit secolelor până azi
nu vom muri vreodată
[poissons sur fond rouge, 1988,

huile sur isorel, 40 x 40 cm]
I
R
Ă
O R
10. [iubito cine ştie poate c-am fost peşti 11. [vino la mine să te culc…]
E M
roşii…]
vino la mine să te culc
iubito cine ştie poate c-am fost peşti roşii peste cele zece ţâţe-ale mele
cîndva într-o mare roşie să te privesc cu cei zece ochi ai mei
E M
poate că degetele tale sunt roşii de-atunci prin cele zece pântece suprarealiste-ale mele
şi pântecul tău rostogolindu-se spre mine să te trec ca prin rai
ca un măr roşu
vine tocmai de pe colinele roşii de pe cei zece umeri ai mei
R
de pe fundul mării roşii de la-nceputuri poţi atinge stelele

ai veşnic optsprezece ani 12. [cine e don quichotte cine e panza…]

R I poţi pune câte zece capcane deodată cine e don quichotte
titanilor şi zeilor cine e panza
cine e inima
R Ă
vino la mine puştiule obraznic şi încrezut cine e moartea

te-mbrăţişez cu zece perechi de braţe
să te mângâi cu zece perechi de degete nu ştim nu este oricum
să te sărut cu zece perechi de buze de mătase prea important
O
să desluşim din infinit

numai vino la mine nisipul sau nimicul
M
numai nu lăsa luna să treacă

definitiv dealul inimii tale important este că mergem
M E
că scoatem limba la crocodili

eu dacă nu vii tu mor
eu dacă nu vii tu fug nu ne e frică
din tabloul lui perahim să ne naştem
E
în bezna imensă
şi parcă nu e drept să fie aşa şi totuşi cine e don quichotte
R
să devin dintr-o dată neant şi ţărînă cine e panza

eu cea multiplicată de zece ori cine e inima
din dragoste pentru tine cine e moartea
hai vino la mine să te culc (l’un aprés l’autre, 1987,

peste cele zece ţâţe-ale mele huile sur bois, 40 x 40 cm)
să te privesc cu cei zece ochi ai mei
prin cele zece pântece suprarealiste-ale mele
să te trec ca prin rai
[lettre d’amour, 1973,

13. [mic minotaur mă-mbrac…]
mic minotaur mă-mbrac

în haine bizare
perahim tatăl meu sparge nuci cu pumnul

pe capul lui homer
pot fi deodată femeie peşte mic minotaur mă-mbrac

rinocer taur în haine bizarre
pot zbura cu genunchii la piept [petit minotaure, 1981,

perahim alege unde pornesc huile sur bois, 24 x 33 cm]
în deșert sau în cer
I
R
14. [m-am visat trunchi de lemn de să pot zbura ori de câte ori
mesteacăn…] vreau eu
Ă
mi-a ridicat degetele cu care scriu
m-am visat trunchi de lemn de mesteacăn la rangul de ambasadoare-ale norocului
O R
îndelung lustruit
mi-am visat pântecul un crâng de nuci mi-a dăruit în cele din urmă o piramidă
aprins de fulgere de perle în lună E M
cînd m-am trezit din vis [rêve d’une jeune fille, 1932,
am întemeiat o rasă de canari nemuritori huile sur toile, 68 x 54 cm]
perahim a fost foarte mândru de mine
mi-a desenat aripi de diamant
E M
R

NOTE DE L EC TO R Stavrofora Elena SIMIONOVICI O carte dulce-amară
E prima mea însemnare pentru acest an (3

ianuarie 2024). Încă de când am auzit pen-
tru prima dată numele BOIAN, înveșnicit în Doi-
vitate editorială, citând și alte două cărți apărute în
anul 2022, cărți marcate de zguduiri dramatice, Tragi-
ce despărțiri, cutremurătoare întâlniri și Veșnic adăpost
na nemuritorului Mihai Eminescu, m-am întrebat al ființei noastre, ambele văzând lumina tiparului cu
dacă-mi va fi dat să ajung și eu să-l privesc cu ochii sprijinul financiar al Departamentului pentru Româ-
sufletului amintirilor istorice. Nefiind din această par- nii de Pretutindeni (p.3). Zguduitoare este și scrierea
te de țară a României, eram îndrituită să mă întreb, Neamul nostru de martiri (2021).
sperând. Și Bunul Dumnezeu mi-a dăruit nu numai Maria Toacă s-a oprit acum la Boian, pentru
să trăiesc aici, mai aproape de Boian, ci și să am pri- că anul 2023 a fost an jubiliar pentru comună: s-au
lejul să vorbesc grupurilor de români care veneau de sărbătorit 500 de ani de la atestarea documentară. Cu
la Boian, la mănăstirea noastră. acest prilej, Maria Toacă urează,
Când am ajuns pentru a nu știu în pagini calde, într-o frumoasă
câta oară acolo, în Anul Ciprian și armonioasă limbă românească,
Porumbescu, unde cu Preotul Pa- „La mulți ani!” vetrei sale natale.
roh, cu enoriașii săi și cu căldura Cheamă cititorul să se întoarcă
cântării Maicii Starețe Stavrofora în timp, spre vremea voievodului
Gabriela, i-am cinstit și noi bus- Alexandru cel Bun, sau chiar mai
tul părintelui Iraclie Porumbes- înainte, spre Descălecatul Moldo-
cu, bucuria mea a fost deplină. vei de către Dragoș Voievod. Își
Și pentru a o împlini, am primit alege apoi eroii zilelor noastre, în-
spre sfârșitul anului 2023 o car- cepând cu primarul, Aurel Babii –
te dedicată sărbătoririi jubileului un om bogat, cu inimă împăcată
de 500 de ani al comunei Boian: și conștiință curată (p.6-14). Cu
„Boianul meu cu inima română”, sfială, la sfârșitul dialogului, în-
Misto, Cernăuți, 2023. treabă dacă el crede că este nece-
Autoarea, jurnalista și scri- sară o asemenea carte. Răspunsul
itoarea Maria Toacă, mărturisind primarului, de român adevărat, îi
că această carte „a trăit-o zi de zi dă curaj pentru alte chipuri de ro-
din copilărie, a purtat-o în inimă de-a lungul timpu- mâni despre care autoarea să vorbească: „Ne trebuie,
lui, adunând dramele oamenilor care au suferit, [...] pentru că ne iubim neamul, ne cunoaștem prețul, ne
au luptat pentru menținerea limbii române în școli”, este drag, și ținem la tot ce-i al nostru”.
a ales ca eroi mulți dintre fiii satului reprezentând Cu acestă convingere, a necesității scrierii
și generațiile tinere care continuă să apere idealurile acestei cărți, autoarea Maria Toacă alege destine ale
vrednicilor strămoși. Ea încheie această mărturisire, unchilor, bunicilor, preotului paroh, învățătorilor și
cu o speranță: „Nădăjduiesc că aceste pagini îi vor în- directorilor de școli românești, cu toate amarurile lor
demna pe boincenii de astăzi și pe cei ce vor veni după din primele decenii ale ocupației sovietice (p.15-33).
ei, să nu uite cine au fost și cine sunt, care este obârșia Toate acestea le intitulează cu amărăciune, Catastrofa-
lor cea adevărată”. la risipire. Sub sigiliul tăcerii, sunt publicate pagini cu-
Aceste gânduri luminoase se regăsesc și-n pa- tremurătoare, care au drept motivație „inima nu uită,
ginile pe care autoarea le-a intitulat Argument, prețu- nici nu iartă” (p. 46). Tristă este povestirea Fata tatei
ind activitatea Societății „Golgota” a românilor din din inima mamei, în care Eleonora Bizovi din Boian
Ucraina, ce desfășoară în continuare o rodnică acti- aduce în fața ochilor cititorilor zbuciumul sufletului
ei de mamă. Aceasta a trăit nu numai pentru sine, ci și istorie, să nu piară. Ilustrativă este pagina din scrierea
pentru nepoții ei, cărora le făcea alese bucurii, pe care Eleonorei Bizovi, intitulată „Plângeau și păsările în cer
le numește Surprize cu roua de pe flori (p.103). de jalea boincenilor” (p. 280-285).
Pentru eroina Veronica lui Horiță, învățătoarea Scriitoarea Maria Toacă își încheie cartea cu
satului, paginile spun nu numai despre dragostea ei strălucite cuvinte închinate Doinei lui Mihai Emi-
pentru școlari, ci și că ei i-au fost primăvara vieții (p. nescu. Eu începusem să citesc cartea fără să-i știu
112-123). sfârșitul, cu aceleași gânduri de prețuire. Iar ultimele
Am ales din acest buchet de frumoase cuvinte pagini spun toată nădejdea celor prezenți și ai celor
de cinstire a românilor pe care scriitoarea Maria Toa- viitori: „ne-ar trebui Clopotul Buga de la Putna ca să
că i-a prețuit, doar câteva chipuri. Oameni care au fim auziți”. Gândesc că pot fi auziți românii și prin
strălucit prin jertfelnicia lor, prin dragostea de neam ceea ce vor spune despre istoria lor, bucuriile, amaru-
și prin convingerea că erau datori să afle cei ce vor rile, dar și prin aceste cuvinte tipărite, prin care fiica
veni după ei cum au trăit, cum s-au rugat, cum au Boianului Maria Toacă, prin cartea dulce-amară ce nu
nădăjduit că Bunul Dumnezeu va asculta și rugăciu- se lasă povestită, invită cititorul s-o răsfoiască, cu sme-
nile lor, ca neamul românesc, cu toată zbuciumata sa renie și dragoste, ca pe o carte sfântă de rugăciune.
R
T O
E C
L
E
D
O T E
N

R Alexandru Ovidiu VINTILĂ Vasile Aioanei, Destine fracturate, Iaşi,

Editura Junimea, 2023
T O
P roza literară românească cunoaște, în timp,

o preferință a autorilor pentru abordarea
cunosc fracturi, așa cum ne anunță autorul încă din
titlu, dar nu vor fi total distruse. Simbolul fracturii,
L E C
realistă a subiectelor. Astfel, prozatorii români, încă în acest context, este de fapt unul al refacerii traseu-
de la sfârșitul secolului al XIX-lea, aleg să descrie re- lui vieții. În proza de față, personajul feminin este
alist locurile și oamenii timpului lor, cu frământările central, autorul surprinzându-l cu ochi omniscient și
personale, sociale și istorice ale vremii. Vasile Aioanei omniprezent în diverse ipostaze: femeia îndrăgostită,
nu face diferența, simțindu-se confortabil, din punct femeia aflată în pragul disperării, femeia dezamăgită
de vedere narativ, în limitele prozei realiste: situații și resemnată, femeia capabilă să se reinventeze, femeia
descrise în amănunt, personaje tipologice extrase din curajoasă și cea care se lasă influențată, și, în final, fe-
E
societatea în schimbare a tumultoșilor ani '50, urmări- meia capabilă să își recompună destinul fracturat prin
D
te atent până în anii 2000, cadre forțe proprii profitând nu doar

sociale amănunțit documentate de contextele favorabile, ci și de
și conforme cu realitatea, limbaj capacitatea sa naturală de a se
care respectă cu acuratețe tipa- reinventa. Firul epic pare simplu
O T E
rele orale ale exprimării umane, și pe alocuri linear. Eleonora, o

crochiuri extrase din medii soci- tânără neexperimentată se lasă
ale diverse și contrastante. sedusă de un tânăr de care se în-
Volumul realist semnat de drăgostește. Nefiind susținută de
Vasile Aioanei, Destine fractura- cei din jur este nevoită să renun-
te, apărut la Editura Junimea în țe la fetița pe care o naște și să
N
anul 2023, abordează două teme își croiască drumul independent

mari ale literaturii universale, iu- de acest copil pe care îl iubește și
birea și familia, din punctul de a cărei pierdere o regretă. Fiica,
vedere al personajului feminin, Elizabeta - Alexandra, moșteneș-
plasându-l într-un interval isto- te parcă în plan relațional ratarea
ric generos și plin de transfor- mamei, chiar dacă în plan pro-
mări. Trebuie precizat faptul că fesional reușește să o depășească
personajul feminin din proza ro- fiind o eminentă absolventă a
mânească nu are de fiecare dată Facultății de litere, scriitoare re-
o voce pregnantă, vocea auctori- cunoscută și pasionată de pictu-
ală acoperind de cele mai multe ră. Crește într-o familie adoptivă
ori voința caracterială. La Vasile iubitoare și naște la rândul ei o
Aioanei, lucrurile stau ușor diferit prin aceea că perso- fetiță, Evelina, neavând parte de un mariaj fericit. Ne-
najul său feminin are multiple fațete și poate să se des- poata reușește însă să rupă lanțul nefericirilor și con-
fășoare deplin în cadrul unei narațiuni generoase. Ast- strângerilor, trăind, iubind și răzbunând parcă tristețea
fel, Eleonora, Elisabeta-Alexandra și Evelina par a avea celor două generații anterioare. Peste toate acestea plu-
destine asemănătoare marcate în foarte multe puncte tește totuși o supratemă a exilului și autoexilului. Pe de
de egoismul și de dorința de control și manipulare a o parte intelectuala Elisabeta are parte de un autoexil
celor din jur. Fiecare femeie în parte, bunica, fiica și interior impus de dezamăgirile personale prin care tre-
nepoata vor fi nevoite, fără vina lor, să suporte conse- ce, pe de altă parte fiica sa emigrează pentru a se îm-
cințele acțiunilor egoiste ale altor personaje care doresc plini profesional și, până la urmă, își găsește fericirea
să le deseneze destinele. Cu toate acestea, destinele lor alături de un străin.
Ceea ce atrage cititorul în acest roman nu este nesiguranță, mereu aflate sub lupa socială nemiloasă,
doar transparența cu care autorul reușește să nareze incapabile să se elibereze de traume, de durere și de
toate întâmplările, ci și ritmul alert în care o face. convenții, spre finalul scrierii autorul reechilibrează
Conștient fiind de nerăbdarea cititorului contempo- balanța, dând femeilor din volumul Destine fracturate
ran, Vasile Aioanei concentrează informațiile și faptele forța de a-și recăpăta demnitatea.
care i se par importante în așa manieră încât lectorul Romanul este povestea multor generații de fe-
să fie permanent pus la curent cu derularea narativă mei născute în această parte a lumii, un spațiu deo-
și mereu atent la succintele ramificări. Autorul prefe- potrivă fecund și ostil, în care doar cele mai puternice
ră descrierii, dialogul și narațiunea, acestea din urmă și mai perseverente primesc dreptul la puțină fericire.
potrivindu-se mai bine cu stilul său, cu perspectiva Dragostea, liniștea în familie, realizările din profesie,
sa narativă auctorială, externă. Chiar și așa portretul toate sunt obținute doar prin suferință și prin lecții
personajului feminin se conturează distinct în econo- învățate pe cont propriu. Tributul pe care autorul îl
mia romanului care este, de fapt, o scriere a evoluți- aduce femeilor prin acest volum este evident. Doar re-
ei femeii care trăiește în spațiul românesc și care se cunoașterea publică a unor generații de femei sacrifi-
confruntă, în mod inevitabil, cu provocări sociale și cate din foarte multe puncte de vedere va putea poate
personale. Dacă în prima parte a romanului său, Va- reechilibra societatea și oferi curaj viitoarelor mame,
sile Aioanei aduce în prim-plan personaje marcate de soții și fiice.
R
T O
E C
L
E
D
O T E
N

L I RI CE Mihai POSADA Baladă gotică
dintr-un vârf de colină în republica cehă privește

peste veacuri un castel gotic zidit între 1348 și 1365
din porunca lui carol al patrulea împăratul
sfântului imperiu roman și rege-al boemiei
în vale e-un sat mic prin care trece un râu
mititel împăratul a angajat meșteri zidari
din palestina pentru castel urmând
să-l facă de necucerit întru păstrarea
bijuteriilor coroanei cehiei&boemiei
/ CASTELANA sau CASCADA a câtorva sfinte relicve și alte comori
DE IEDERĂ – baladă gotică – / regale neprețuite aici lângă beroun capitala boemă
câte-o tânără sau mai coaptă domniță
ascultând-o despre eroul castelului te sprijini însenina în inima regelui-împărat
pe balustrada din fier forjat în evul de mijloc semeața zidire din piatră și lemn ghintuit
așa cum te-ai odihni inconștient dureros în limba germană burg karlstein numit
și naeionescian din religie în religios în timp ce în vale curgea același râu mititel
o, trufașul hrad karlštejn după care a fost botezat
ea perorează într-o engleză impecabilă la 1952 zice-se satul din vale și el
turiștii străini nu înțeleg mai nimic dar ce mai istorii ascunde mărețul castel...
traducerile interzise în turul de fortăreață
limba engleză-i răsună în săli și prin curți
se întinde ca o tumoră de iederă verde
ca un cancer inodor cum sângele-n vene
ca frica în vreme de pâclă și ceață
ce nu au reușit suedezii descurajați de ziduri

și porți redutabile – așa cum bestiile deveneu miei
odinioară doar auzind sunet de nai fermecat –
a reușit ea, castelana, proprietara limbii engleze
în castelul altfel inexpugnabil rostirea perfectă
în limba engleză a cucerit toate curțile interioare
toate pasajele toate interioarele castelului karlštejn
cu coroană cu tot limba engleză a întrecut cavalerii
războinici suedezi asediatori în zale cu spade și lănci
și săgeți ucigașe – de neoprit ca apa cum dorul
ori trilul de mierlă sau privighetoare – limba engleză
invadatoare de neoprit fermecător-cuceritoare

Despre Eminescu în limba lui Dante Petrișor MILITARU
RECENZI I
A pariția, în limba română, a volumului Emi-
nescu de Petre Ciureanu (1912-1992) –
publicat inițial în italiană, de Societa Editrice Interna-
nescologi străini, odată cu schimbarea de regim ea s-a
refugiat la Sibiu (unde s-a împrietenit cu Lucian Blaga),
iar, apoi, din 1945 a predat la Universitatea din Cluj.
zionale, la Roma, în 1946 – reprezintă un eveniment Tot în aceeași perioadă Blaga începea să aibă probleme
editorial, cel puțin din trei puncte de vedere. Primul, cu autorităţile instalate în România imediat după răz-
este legat de faptul că, după 78 de ani de la apariția lui în boi. Trei ani mai târziu, are loc reforma învăţământului,
Italia, volumul reamintește cititorilor și specialiștilor în iar Rosa Del Conte a trebuit să părăsească țara noastră,
domeniu de programul Editurii Aius de a recupera au- în timp ce în România relaţiile intelectualilor cu Occi-
tori și cărți de valoare din exil și din diaspora în deja cu- dentul devin din ce în ce mai sporadice sau sunt supuse
noscuta Colecție „Cărțile Exilului”, coordonată de Mi- fie cenzurii, fie autocenzurii ori trezesc suspiciuni. În
haela Albu. În al doilea rând, remarcăm cum activitatea 1948 autorităţile comuniste de la Bucureşti închideau
de traducător a lui Carmen Teodora Făgețeanu – ce a Şcoala Română din Roma (devenită ulterior Accademia
început cu traducerea celor două romane din literatura di Romania) ultimii bursieri fiind evacuaţi din clădire
italiană contemporană: Marta, croitoreasa de (2018) și de către Legaţia României care se instala acolo. Însă,
În anul în care Bartolo a decis să moară (2020), ambele o parte dintre tinerii italienişti români care se perfec-
aparținând Valentinei Di Cesare – face un pas înainte ţionaseră la Şcoala Română din Roma sau la Veneţia și
spre traducerile din zona hermeneuticii literare. Nu în conduceau lectorate de limba română în peninsulă au
ultimul rând, apariția acestui volum dedicat autorului rămas în Italia și după 1948; printre ei se numără Ghe-
Luceafărului marchează Ziua Culturii Naționale în Ro- orghe Caragaţă, Teodor Onciulescu, Petru Iroaie, Ioan
mânia, pe care o sărbătorim la această dată începând cu Guţia, Dumitru Marin și Petre Ciureanu. Dat fiind
anul 2011. faptul că România nu mai recunoştea aceste lectorate,
În ceea ce privește autorul acestei monografii rupând relaţiile culturale, universitare şi ştiinţifice cu
dedicate poetului născut la Ipotești, Carmen Teodora Italia, practic toți acești intelectuali români se vor înca-
Făgețeanu ne oferă, în prefață, o perspectivă amplă (cu dra în sfera culturii și literaturii românești din exil.
note de subsol relevante pentru viitorii cercetători ai li- Așadar, monografia lui Petre Ciureanu a apărut
teraturii românești din exil) asupra activității lui Petre în Italia, în intervalul dintre publicarea traducerii lui
Ciureanu ca lingvist, istoric și critic literar, dar și ca pu- Ramiro Ortiz (care cu siguranță a atras atenția asupra
blicist. Cum este firesc, prezentarea este una diacronică operei eminesciene în Italia) și apariția studiului Rosei
ceea ce ne permite să urmărim și traseul biografic al ce- Del Conte, ce este fără îndoială una dintre cercetările
lui ce a activat drept cadru universitar la Universitatea cele mai ample și avizate asupra universului poetic emi-
din Genova mai multe decenii la rând. nescian. Structurată în două părți, cartea lui Petre Ciu-
În același timp, pentru a înțelege mai bine con- reanu familiarizează cititorul, mai întâi, cu principalele
textul în care a apărut volumul de față, este bine să ne evenimente care i-au marcat biografia, urmând ca, în a
amintim că Ramiro Ortiz este primul traducător în ita- două parte, să ofere o privire de ansamblu asupra ima-
liană a lui Eminescu (Firenze, 1927), iar cartea Eminescu ginarului poetic eminescian, oprindu-se asupra prin-
sau despre Absolut (1961) a Rosei Del Conte se numără cipalelor teme, motive și simboluri romantice care au
printre cele mai importante cărți din sfera exegezei emi- făcut din Mihai Eminescu, ultimul mare poet roman-
nesciene. Dacă mergem pe firul cronologic vom observa tic european. O binevenită bibliografie a operei literare
cum, cu patru ani înaintea apariției cărții lui Petre Ciu- eminesciene și a celor publicate de exegeți, ordonate al-
reanu, Rosa Del Conte sosea la Universitatea din Bucu- fabetic, închid în mod inspirat volumul prin care Petre
reşti, ca lector de limbă italiană, pe când avea 35 de ani. Ciureanu a fost reintegrat în cultura-mamă chiar de ziua
Fiind considerată unul dintre cei mai importanți emi- poetului național, la Craiova.
I I
Z Maria DINU Poeme despre cerul de jos
F ereastra din piatră (Editura Aius, 2023) este ză în afara fiinţei statice, în afara fiinţei, şi astfel încep
N
cel de-al cincilea volum de versuri al lui misterele energiei. Suntem din acel moment fiinţe tre-
Mircea L. Nincu, precedat de Rugăciunea fântânaru- zite.” (Pământul şi reveriile voinţei). Constructorul este,
E
lui singur (2004), Lutierul şi mandolina (2014), În- deci, această fiinţă trezită, care îşi conştientizează pro-
tre coloane (2017), Gadara (2018), Piatra din mijloc priile forţe (cvasi)demiurgice în timp ce se află într-o
R E C
(2019), Noaptea Inorogului (2021). Formaţia spirituală călătorie pe „drumul de la piatra necioplită la sfințirea
şi profesională a lui Mircea L. Nincu, preot şi doctor construcției” sau a templului interior (nu este întâm-
în fenomenologie religioasă, îşi pun amprenta puternic plător că Lucian Blaga îşi intitula volumul de aforisme
asupra discursului poetic, de fapt, o meditaţie îmbi- Pietre pentru templul meu).
nată cu pasaje parabolice asupra existenţei şi limitelor Pe de altă parte, emblematică este imaginea fe-
acesteia, devenirii omului întru Hristos, relaţiei sale cu restrei săpate în piatra muntelui tot sub semnul reve-
Dumnezeu, asupra problemati- laţiei puterilor transformatoare ale
cii timpului, libertăţii, adevărului omului prin intervenţia sa asupra
etc. Din prisma reţelei tematice, materiei. Izotopia imaginilor spe-
volumul generează şi o reflecţie în cifice regimului nocturn duran-
jurul voinţei şi posibilităţii de acţi- dian reprezentate de coborârea
une umane, ambele concepute atât în pântecul muntelui şi de gestul
ca potenţialitate sau proiecţie, cât spargerii peretelui din piatră („fe-
şi ca realizare concretă, finalizată. reastra din peștera noastră prin
La nivel simbolic, pe de-o parte, care ți-am propus să privești cerul
piatra stimulează asemenea ener- am construit-o lovind în peretele
gii, material modelabil asemenea de piatră până am dat de lumină.
lutului primordial, dar caracte- fiecare piatră pe care am rupt-o din
rizat printr-o rezistenţă extremă, stâncă a prins formă pentru că am
ceea ce face ca ea să se supună unei lovit sinergic în perete.”, Fereastra
prelucrări anevoioase din partea din piatră) simbolizează o coborâre
omului. În textele lui Mircea L. în abisul interior în scopul con-
Nincu, piatra se află la baza unei fruntării cu proprii tenebre, căci
construcţii spirituale şi, din aceas- contopirea în materia primordială,
tă perspectivă, dacă lutul poate fi nocturnă este o condiţie esenţială
considerat trupul, ea reprezintă su- a oricărei înălțări spirituale. Ceea
fletul – „piatra pe care trebuie zidită temelia oricărei ce eul descoperă este o perspectivă multifaţetată asupra
clădiri este inima oamenilor” –, o imagine a efortului raportării la drumul parcurs spre lumină: el devine un
depus conştient, în scopul desăvârşirii, în numele a trei obstacol pentru cei plini de incertitudini sau lipsiţi de
principii: iubire, speranţă, ideal (Despre motivaţia de a fi ideal („fiecare bucată de piatră pe care am desprins-o
constructor). Pentru Mircea L. Nincu, fiinţa umană este din stânca muntelui a devenit la rândul ei un alt munte
un constructor, iar sufletul ”construit” în virtutea aces- pentru toți aceia care au căutat să deschidă ferestre în
tor coordonate depăşeşte stadiul brut şi devine simbol ferestrele pe care eu deja le-am deschis.”), sau se trans-
al perfecţiunii ca rezultat al intimităţii cu materia rezis- formă într-un labirint de ferestre, riscând să creeze o
tentă, grea, care, în termenii lui Gaston Bachelard, „ne falsă impresie a revelaţiei unei lumi superioare aseme-
angajează – chiar fără voia noastră – în tipuri de viaţă nea iluziei libertăţii trăite de Iona din piesa soresciană
dinamică foarte diferite. Lumea rezistentă ne proiectea- omonimă, care, în final, se descoperă definitiv captiv
printre burţile spintecate de peşti, ce acopereau orizon- Străbătut de o viziune creştină fenomenologică,
tul („ceea ce mă sperie de-a dreptul este că loviturile volumul Fereastra din piatră de Mircea L. Nincu invită la
mele în pântecul muntelui s-ar putea să nu fi fost depli- reflecţia asupra idealurilor spirituale umane, la disponi-
ne, să nu fi deschis cu adevărat ferestre. că fereastra pe bilitatea omului de a se lăsa modelat sau mai bine zis de
care am sculptat-o în carnea pietrei este numai o altă fe- a se automodelează în conformitate cu principiile divine,
reastră din multele ferestre pe care muntele le poartă în căci „acest cer nu este undeva acolo sus, ci în cele mai
sine ca pe pietre.”). În cele din urmă, eul este înconjurat nesfârşite adâncuri ale fiinţei noastre, acolo unde ne naş-
de „umbrele pe care muntele care mă poartă în pântec tem, unde creştem şi unde învăţăm să zburam în cel mai
mi le întinde ca mărturie a existenței mele”, o mărturie frumos şi sublim mod al căderii spre înălțare din sine în
a dificultăţii sondării de sine şi a înlăturării limitelor sine, dintr-un cer în altul.” Versurile încheie poemul Pă-
existenţiale, resimţite ca o provocare. De altfel, eul, deşi sările cerului și păsările pământului din finalul volumului
fascinat de lumina răsăritului, îmbrățișează lumina cal- şi duc cu gândul la o regresiunii spre centrul fiinţei ca
mă a apusului, aflată nu sub semnul începutului, ci al asimilare din interior a devenirii, în care abisul căderii nu
asumării cursului firesc al vieţii (vezi poemul Reverie). este altul decât spaţiul ascensiunii.
I
I
N Z
E
E C
R

I I Otilia UNGUREANU Nichita Danilov. Peisaje interioare

cu sunete mute şi tăcere vorbitoare
Z
G reu de prins într-un portret, artizan al ca puncte de greutate ale volumului, cele două poezii
N
limbajului neexplicit și al tehnicilor de își găsesc contraponderea la finalul cărții, în ultime-

fuzionare între concret și abstract, experimentând le două poezii, care surprind conștiința înstrăinării,
E
mereu alte forme de discurs poetic, Nichita Danilov lăsând la vedere ascunzișurile grave ale mecanismelor
ne invită să luăm parte la o nouă aventură lirică, în- dedublării: „Îmbătrânesc în pielea altuia:/ porii epi-
R E C
tr-un spațiu fertil al incertitudinilor. Titlul provoca- dermei mele se acoperă de pene și de solzi” (Curcube-
tor – Și Dumnezeu a fost țărână –, în concordanță cu ul, p. 75); „Nu mai recunoșteam însă nici locul,/ nici
„formula Danilov”, rămâne, chiar și după parcurge- casa, recunoșteam doar întunericul” (Căutarea sinelui,
rea celor patruzeci și nouă de poeme, o imagine ce p. 78). Totuși, tragismul autentic țâșnește spasmatic
scapă aproximării exacte, alunecând ușor dincolo și cu o forță vitală vibrantă în special în unele dintre
dincoace de oricare margini trasate intuitiv. Specia- cele mai scurte poezii ale volumului, care sunt adevă-
list al codificărilor și al „cuvintelor întoarse pe dos”, rate esențe tari, în sticluțe mici: „E ca și cum am sta cu
poetul nu caută să fie înțeles și nu oferă răspunsuri. toții în tranșee,/ așteptând clipa finală,/ când însuși
Prins în jocul amețitor al semnificațiilor, lectorul nu universul/ și însuși Dumnezeu/ năpădiți de viruși/ o
are de ales decât să se bucure de această nouă călătorie să se surpe în vuiet peste noi,/ îngropându-ne în țărâ-
într-o lume a necunoscutelor, în care palpită cuvinte nă.” (Așteptare, p. 30); „Din umbrele pe care/ le calc
de foc, contraste fascinante, imagini incandescente sau ziua în picioare/ se ridică noaptea/ o cruce de lumi-
transfigurări halucinante. nă” (Crucea de lumină, p. 23); Uneori mă adâncesc
Prima poezie, numită simplu Eu, captează atât de mult în mine/ încât atunci când mă trezesc,/
atitudinea ce va prezida întregul volum. Tiparul cu- simt cum mari frânturi de neant,/ se desprind ca niște
noscut al relației cu divinitatea se sparge, iar existența bucăți de moloz de pe chipul meu/ din întuneric în
sacrului nu mai este înțeleasă în cheie divină, ci perso- lumină/ și din lumină înapoi în beznă.” (Frânturi de
nală, prin proclamarea prezenței unui eu care își folo- suflet, p. 45). Decorurile apocaliptice de odinioară,
sește dreptul de a vorbi în propriul nume: „Vorbesc în ce gestionau episoade biblice și imagini macabre, se
numele meu/ ca și cum aș vorbi în numele prafului de convertesc acum în meditații grave asupra destinului
pe străzi/ sau a cenușii ce se scurge din urne./ Vorbesc lumii, al individului sau al propriei persoane. Sim-
în numele meu,/ dar nu la persoana întâia,/ ci la per- bolurile rămân în centrul imaginarului creator, fiind
soana a patra singular și plural,/ de aceea atunci când reluate constant într-un joc de lumini și umbre, ce
dansez/ voi mă vedeți că stau pe loc/ executând unde- păstrează într-un spațiu de cele mai multe ori perfect
va suspendat în eter dansul lui Shiva;/ de aceea atunci închis, tainele trăirilor autentice ale creatorului.
când tac,/ se deschid în trupul meu nenumărate guri/ Atitudinea egoteistă, anunțată la început, se
care încearcă să mă înghită cu totul/ înfășurându-mă concentrează și în alte poezii ale volumului, existând
în plasa unor cuvinte nevăzute;” (Eu, p.7). Această astfel un fir invizibil ce leagă involuntar poemele, în-
idee, născută din nevoia aproximării transcendenta- tr-o unitate de necontestat. În Metamorfoze, poetul,
lului, este continuată și în următoarea poezie, deli- gravid de sine însuși, își caută locul în mișcarea uni-
mitându-se discret contururile unui imaginar insolit, versului, conștient că este „întregul care va naște par-
sugerat pe un ton solemn, christic: „Sunt dintotdea- tea/ și partea care va deveni întregul” (Metamorfoze, p.
una./ Cu mult dinainte/ de a exista cuvântul sunt/ și 15). Sau, într-o altă poezie, acesta declară senin: „Sunt
mult înainte de a apărea/ cuvântul totdeauna.// Cu locul și timpul ce curge,/ revărsându-se din albia lui;/
mult înainte de a cădea sămânța/ în uterul matern/ sunt clipele pe care le strecor în palmă/ la lumina lu-
și mult înainte de orice/ uter ce călăuzește/ plăpânda nii, încercând să separ/ o dată și încă o dată, mereu,/
umbră/ a ființei spre lumină.” (Sunt, p. 9). Gândite lumina de întuneric și binele de rău.” (Drum, p. 27).
Uneori, Nichita Danilov se lasă purtat în deri- toare, mai puțin singură. În această retorică, a palpării
vă de realatarea unor fapte diverse, episoade istorice, unui dincolo, este impresionantă delicatețea cu care
trăiri imediate, peisaje sau notații livrești, pe care le poetul inserează în carnea poemului sentențele grave.
surprinde în nuanțe suprarealiste, așa cum se întâmplă Nichita Danilov este un clasic al poeziei con-
în poeziile Steaguri și săbii, Măreția imperiilor, Avata- temponane, așa cum a subliniat critica literară în mai
rurile istoriei, Nu, Impresii de primăvară, Cina, Odă multe rânduri. Devenirea sinelui, călătorie fascinantă,
frumuseții, Peisaj marin cu o sirenă, Baia de aburi, Ma- neterminată, în care transpare nimbul etic, obsedea-
gie, Peisaj barcelonez sau Crini. Aici, eul se multiplică, ză ființa poetului încă de la primul volum de poeme.
păstrându-și uneori atemporalitatea fantasmatică, ce Originalitatea discursului lui Nichita Danilov nu are
îi permite să poarte de fiecare dată altă mască; poetul nevoie să mai fie argumentată, căci, în ciuda reluărilor
proclamă apocaliptic sfârșitul lumii actuale, în care au tematice sau imagistice, poetul reușește de fiecare dată
apărut „îmblânzitorii de viruși” și vor apărea „îmblân- să revină mai prospăt, mai iscusit în arta cuvintelor și
zitorii de războaie”, e martorul atent al plecării dincolo a tehnicilor de transfigurare, încărcat mereu de altă
a celuilalt, observă fapte istorice, meditează asupra de- vibrație lirică, inspirat, se pare, de fiecare dată de o
crepitudinii umane, e cel care luptă cu valurile mării nouă muză.
și învinge sau cel care așteaptă, ca un copil, materi- Așadar, avem în față o carte ce ilustrează „exfo-
alizarea unui vis. Odată cu glisarea identităților și a lierea” unor noi identități lirice, sacre sau pământești,
imaginilor surprinse în penumbră, se diversifică și ati- pierdute sau regăsite, impuse cu virulență sau pulveriza-
tudinile; orgolios, declamator, apăsat sau chiar zdrobit te în neant, cu poezii ce valorifică teme diverse, în care
de anxietăți, uneori patetic sau în plin extaz, poetul palpită întrebări febrile, actuale, ce nu primesc răs-
jonglează cu stările contradictorii, dezbrăcându-se de puns. Versuri semnificative, care proiectează irealul și
ele, din timp în timp, ca de o haină. Narativitatea în același timp se înrădăcinează puternic în tot ceea ce
discursului, butaforicul sau absurdul impregnează une- este uman. Din aceste peisaje interioare cu sunete mute
le poezii, alături de sentimentul alienării, al haosului și tăcere vorbitoare se decupează discret figura tutelară
existențial și al abandonării lucidității. Versurile sunt a creatorului, prinsă în închisoarea timpului istoric
concentrate, jocurile de cuvinte dinamizează discursul sau dimpotrivă eliberată de orice limite. Vechile tensi-
colorat de un umor fin, iar stilul interogativ provoacă uni se decantează într-o lume impenetrabilă rațiunii.
fără a oferi soluții, căci, în lumea lui Nichita Da-
nilov, întrebările nu au răspunsuri, ci nasc alte
întrebări.
Unele poezii înfățișează scenarii senzori-
ale, ascunzând, dincolo de epidermic, fatalitatea
întâlnirii cu moartea – „Noaptea, cu capul/ încă-
runțit de bătaia razelor de lună,/ îmi las să atârne
I
picioarele în gol,/ simțind cum pe sub mine/ su-
I
sură undele tăcute ale unui râu năpădit/ de alte
umbre ce curg legănându-se/ încet de aici din- N Z
colo și înapoi.” (De aici, dincolo, p. 29). În Vânt,
un sentiment de sfârșit de lume cuprinde natura
învăluită de un ecou funebru, care rezonează în
ființa umană, căci frunzele-s putrede, vântul sfâșie
E
norii, în timp ce ochii sunt deschiși spre lumea de

E C
dincolo, iar în casă oamenii mototolesc cearșaful

„ca pe un lințoliu” (Vânt p. 44). Se simte aici o
reducere a anxietății morții prin fuzionarea cu
lumea exterioară, căci o moarte împărtășită este
R
o moarte mai puțin tragică, mai puțin înfioră-

I I Ina DOBRE BRAT Gînduri, unele prinse în cuvinte, citind

Om Flip de Dan Cristian Iordache
Z
N oul volum de poezii al lui Dan Iordache înțelegem interjecțional, într-o clipită face să dispară
N
este mai degrabă un mare poem ce com- prin răsucire acel ceva. Precum materia și antimateria.
bină stări lirice cu trasee epice unele inițiatice, altele Poate. Dar poetul are grijă să nu ne lase răsturnați,
E
angajate în stări de identitate afirmată. Nu e un poem adică ne-om. De aici fragilitarea și paradoxal, imensul
fluviu, e mai degrabă un poem estuar străbătut de efort de fiire al omenescului la intersecția sensului și
R E C
multe rîuri, rîulețe și canale. Iar la capătul lui se află a non-sensului.

marea și neîngrădirea ei. Asta se întîmplă cu poezia, Volumul de față îl face pe cititor martorul tra-
îți dă perspectivă și orizont ne- seului dureros al cunoașterii
sfârșit. Nu lipsa vreunui titlu dobândită în etapele a ceea ce
sau semn grafic mă face să cred numim convențional „matu-
asta, ci faptul că atunci cînd în- rizare” cu toate înțelesurile ei,
cepi să citești ceea ce pare un mai degrabă un proces de asi-
poem, îți vine greu să te oprești milări interne succesive a ama-
și începi și pe celalalt, și pe cela- relor semințe de îndoială că ple-
lălalt și, pe nesimțite, ai ajuns la nitutidinea poate dura: „după
mijlocul volumului, și-ți aduci terminarea liceului, eram una
aminte că trebuia să faci cîteva cu universul./mi-amintesc, bu-
însemnări necesare pentru o năoară, în părculețul de lângă
recenzie literară! Din fericire, tribunal/m-am întâlnit cu Luci
așa cum spuneam, nu ești foar- și i-am spus /după un schimb
te departe, căci ești în estuarul confuz de replici/că sunt foarte
poem, și cumva, poți să vezi ce- fericit.” (pagina 46). Îndoieli-
lălalt capăt, și tot timpul marea, le, ne-fericirile sugerate și picu-
dacă ești suficient de departe să rate subtil de Luci-feri „roata
cuprinzi zarea. se-nvârte, ai grijă” (p.47), în
Om Flip, trăit, simțit, timp, se transformă în timpul
gîndit și scris (nu neapărat în și spațiu – coordonate pe care
această ordine) este, cumva, crucifică clipă de clipă sufletul
traseul de la mantră sau sămân- „sufletul fir” (pagina 16) și de
ță de mantră (om) la interjecție, care atîrnă lucruri, împliniri și
pe scurt, de la sunet la cuvânt, neîmpliniri, pînă cînd, ajun-
lume-cuvânt și invers, de la sens la răsturnare de sens gem să înțelegem, o dată cu Dan Cristian Iordache, că
sau chiar non-sens. Reversibil, cel puțin pentru mine. ne-am pierdut acel însumi sau însămi „foarte fericit”
Altfel spus, Dan Cristian Iordache, o dată mai mult, și „una cu universul”. Firesc, atunci să ne indentificăm
ne ia de mână (că vrea sau nu este mult prea târziu în cazna regăsirilor „încerc, între puhoaiele de oameni
de vreme de ce a publicat acest volum) și ne invită să care poartă candele,/să mă găsesc. Cine este aproapele
vedem ceea ce știm sau cel puțin intuim, dar nu avem meu?”
timp să realizăm sau să admitem. Anume, că fiecărei Poemele lui Dan Iordache sunt suplicant-mili-
clipe conștiente, fiecărui moment sau interval pe ca- tante: „dăruiește-mi o velă înaintea mării, soarelui și/
re-l trăim conștient, fapte sau întîmplări îi căutăm sau nisipului...daruiește-mi înțelegerea că lumina/pulsea-
îi dăm neîncetat sensul, rațiunea, valoarea, potenția- ză în toate ființele căldură și zâmbet /dezinteresat.../
litatea, îi corespunde un altceva (un flip) care, dacă îl dar nu aș cere nimic, toate milogelile și aspirațiile și/
așteptările îmi aduc neliniște, nesomn,/ nesiguranță.” delimitări de sunet. Dacă, totuși, receptam pe „nana”
sau minunatul poem de la pagina 34, dar și versurile tot în rostire sanscrită (asigurându-ne că ambele sune-
de gratitudine netrucată, umbrită doar regret disimu- te de „a” sunt lungi), atunci am avea indeclinabilului
lat: „mulțumesc pentru foșnetul inimii, lipsa/stelelor „nānā” cu sensul de „divers, variat, de toate felurile”, și
și pentru prietenii la care nu mai ajung.” (pagina 68). astfel, într-o traducere liberă poetul ar vrea să spună:
Ca orice poet care caută noi forme și expresii, Dan „frumusețe în toate felurile, în toate chipurile”. Pre-
Iordache se lasă prins în jocul cuvintelor și al limbii. cum căile mii și mii ale salvării individuale. Și nu ezit
Preferă anglicisme forțate de tipul „compulsiuni” să cred că Dan Iordache se apropiere de frumusețe așa
unei exprimări mai „neaoșe” sub, probabil, impresia cum o înțelege Dostoievski. Refrenul total îndreptățit
ideii de acțiune și actant manifest conținută în „com- a fi tratat drept mantră, nu e și nici nu-și propune
pulsiv” (N.B. termenul e intrat în limbă prin franceză, acuratețe filologică, ci mai degrabă resursă muzicală
dar sub presiunea contemporană a limbii engleze i.e. autogenerativă sau performanță retorică (ceea ce reu-
”compulsive”, el a răzbit la suprafață, biruitor. ) Are șește din plin). Dincolo de retorică, ca orice mantră,
umor, e ironic, uneori auto-persiflant „mi-e drag de este și unealta prin care sapi la rădăcina sunetului,
don Miguel si sacul lui de cînepă/.../era un idealist crezînd că dai de sens, dar, în fapt, antrenezi mintea
fără revoluție, ca mine, adică lipsit/de idei.”, serios și într-un soi de frecvență care să stabilizeze fluxul de
onest cu el însuși „am fost și eu nebun,/dar nu stricat. gînduri săltărețe pentru a o face liberă și calmă, aptă să
nu am bătut cu pumnul în masă”.(pagina 31). De reflecteze și ceea ce nu este mereu trecător, fulgurant,
multe ori poezia e o șaradă, oricum ai întoarce-o, nu-i acel ceva cu propensiuni de autentic. Asta dacă ești
dai de capăt, însă își atinge scopul, căci te aduce în suficient de convins că frumusețea va salva, cu adevă-
starea de căutare, de așteptare intensă, a unui drum rat, lumea! Dar, în egală măsură, pînă și acest compus
care să te ducă acolo de unde poți cuprinde zarea. suprinzător, această mantră-laitmotiv respectă și nu-
Un alt procedeu literar prin care Dan Iordache anțează dialectica anunțată încă din titlu: Om Flip,
ne ține antrenați și activi în actul său deopotrivă me- Om – cosmos, lume, univers, istorie, cultură etc, de
ditativ, deopotrivă dramatic, este adresarea directă, ce nu ecou înspre mitica silabă sacră (om) cu imensa
spontană, angajantă, cu ecouri maieutice aproape (dar sa potențialitate, sumum bonum, simbol al unei în-
nu teziste, nici vorbă). Nu o dată ni se spune: „ați ob- tregi culturi și civilizații admirabile, toate reversibile
servat?”, ”nu știu dacă sunteți de aceeași părere, dar” într-un flip, înțeles prin ne și non-sens, pur interjec-
(p.39), „să ne imaginăm...”. Poetul nu abuzează de țional, ghem consonantic sfîrșit în consoană închisă
aceste construcții hortative, le folosește judicios și in- (cel puțin în sanscrită), pefect capabilă să conțină su-
spirat, cu artă, și chiar cu eleganța unui maestru care netul și toate variantele sale de sens ca o membrană.
dă de înțeles audienței că el, poetul, nu s-a pierdut în Frumusețea ia diverse forme, unele extrem de delica-
turnul său de fildeș în solilocvii oricît ar fi ele de atră- te, „înclinarea să aspir la lucrurile/care duc bucuria ca
gătoare prin sclipirile lor caleidoscopice. pe un picior de albină”, altele dinamice, sinergetice
I
Am lăsat la final ceea ce mi-a reținut irevoca- „singurătatea e focul frunzelor în octombrie”.
I
bil atenția la prima lectură. Refrenul, leit-motivul pe Om, mantră sau/și flip închide în sine, depo-
post de mantră: sundaranana. Pentru un om care știe trivă, cu grijă, o stare de act plenar, subtil și robust N Z
ceva sanscrită, semantica compusului de tip karma- deopotrivă de credință și identitate religioasă puter-
dhara, (cel puțin în viziunea mea), pe care-l creează nic afimată prin și către imaginea christică atoate cu-
Dan Iordache pornind de la un termen sanscrit, i.d. prinzătoare prin care poetul se pierde și se regăsește.
masculinul-neutru sundara respectiv sundari la fe- Pentru această dovadă de curaj îi mulțumim. Este
E
minin (posibil originat în su-nari/su-nari, adică om/ supra-dimensiunea lui sundara în toată rostirea și ne-
E C
femeie frumos/oasă) se traduce prin „frumos, minu- rostirea lui.

nat, încântător” , este cheia întregului edificiu poetic
al acestui volum. Acestuia, poetul îi asociază rostirea în Hamilton, Scoția,
„nana” cu ecouri melodice de ne-cuvânt, sau generică la final de ianuarie 2024
R
suplinire de cuvânt, în legănare, visare sau imprecise

I I Alis NICULICĂ Cu Doina Cernica în „Ţara de Sus,

de mai sus”
Z
Î n anul Centenarului Bibliotecii Bucovinei „I. În acest volum, sunt ordonate cronologic, scri-
N
G. Sbiera” din Suceava, conducerea instituției eri apărute în „Crai nou”, „Bucovina literară”, „Scrip-
a considerat oportună publicarea celui de-al treilea vo- tum” (Suceava), „Ateneu” (Bacău) și „Spații culturale”
E
lum al cărții de publicistică „Țara de Sus, de mai sus”1 (Râmnicu Sărat), începând din februarie 2015, până în
a distinsei scriitoare și jurnaliste sucevene Doina Cer- decembrie 2022.
R E C
nica. Domnia Sa, membră a Uniunii Scriitorilor din Însă, dacă avem în vedere avalanșa de eveni-
România, a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din Româ- mente prestigioase prilejuite de diferite aniversări/ co-
nia și a Societății Scriitorilor Bucovineni, este, în același memorări precum și de manifestări de calitate care au
timp, unul dintre cei mai dragi și îmbogățit anul cultural 2023, sun-
devotați prieteni ai Bibliotecii, ai tem convinși că cel de-al patrulea
cărții, ai artelor. Pentru ca volumul volum nu va întârzia să apară.
să poată fi tipărit sub egida Cente- Când te scufunzi în cartea
narului Bibliotecii a cântărit mult Doamnei Doina Cernica, ajungi
faptul că mare parte dintre eveni- să călătorești de la Suceava la Cer-
mentele la care Domnia Sa se re- năuți, de la Putna la Boian, de la
feră în carte au avut loc în Sala de Voroneț la Mahala, de la Vama la
Artă devenită acum simbol, „Ele- Crasna, de la Câmpulung la Sto-
na Greculesi”, sub acoperământul rojineț și simți că, de fapt, Bucovi-
bine primitor al Bibliotecii Buco- na este din nou întreagă, că sârma
vinei, o instituție puternic prezen- ghimpată poate fi netezită, îm-
tă în peisajul cultural al județului, blânzită, măcar iluzoriu, de cuvânt
prin manifestările de calitate pe sfânt și culoare. În același fel, simți
care le găzduiește dar și, cu mo- puternic faptul că România este și
destie amintim, prin truditorii săi dincolo de Prut, până la Chișinăul
– autori de cărți de certă valoare mult iubit, unde Bucovina este la
științifică și culturală. ea acasă, prin toți reprezentanții săi
După un prim volum con- stabiliți acolo și pentru că, nu-i așa,
sacrat literelor (2015) și un al doi- „pe pământul românesc, soarele
lea – artelor (2016), acest volum întâi la Chișinău răsare”, cum atât
este dedicat în egală măsură celor înzestrați cu mânui- de frumos rostește Doamna Doina Cernica.
rea plină de har a condeiului și penelului. În cartea Doamnei Cernica, creatorii de frumos,
Volumul al III-lea al „Țării de Sus, de mai sus” fie ei literați, fie artiști plastici, tapiseri, arhitecți etc.
este ilustrat, pe coperta 1, cu o altă creație din ciclul sunt la mare cinste. Ne oprim numai asupra câtorva
„Tărâmul albastru” al măiastrei artiste Dany-Madlen nume, aleatoriu alese: monahia Elena Simionovici, Li-
Zărnescu, iar pe coperta a 4-a cu două fotografii suges- viu Suhar, Cela și Costin Neamțu, Nina Cionca, Tați-
tive: una de la Salonul Internațional de Carte Româ- ana Vlad Guga, Alexandrina Cernov, Nicolae Dabija,
nească de la Cernăuți și cealaltă cu participanți în tabă- Dumitru Teodorescu, Dany Madlen Zărnescu, Maria
ra de creație plastică de la Casa Poveste din Câmpulung Toacă, Oana Chilariu-Moruz, Calistrat Costin, Con-
Moldovenesc. stantin Flondor, Lucia Pușcașu.
Volumul este un document remarcabil, un in-
1
Doina Cernica, Țara de Sus, de mai sus, vol. III Cartea și strument de lucru de mare preț pentru cercetătorii de
Arta, București, Ed. Akakia, 2023, 639 p. mâine ai fenomenului cultural-literar-artistic din Bu-
covina de astăzi, pentru cei interesați de alcătuirea unor plastician, că acordă mai mult spațiu unei arte în detri-
monografii ale personalităților remarcabile cu care noi mentul alteia. Nu! Doamna Doina Cernica are acestă
suntem contemporani, de scrierea unor lucrări de sin- calitate unică, de a găsi frumosul și bunul în toți cei
teză despre anii de dinainte de... Reunire. Putem visa, despre care scrie. Și acest lucru o fac pe Doina Cernica,
nu este așa? de neegalat și de neînlocuit.
Prin tot ceea ce face și scrie, doamna Doina Încheiem cu un citat din cartea prezentată, care
Cernica este, în acest moment al existenței noastre, se referă la unul dintre drumurile dragi, străbătute cu
singurul cronicar cultural al Sucevei și, putem spune, dor și nesfârșită iubire de neamul românesc, Din Chi-
privind cu obiectivitate, ultimul cronicar cultural al Su- șinău, la Cernăuți și Alba Iulia: „Mergem cu noaptea,
cevei. Cunoștințele domniei sale, experiența sa de jur- frigul și iarna în pas cu noi, dar când ajungem la monu-
nalist dobândită în zeci și zeci de ani de activitate plină mentul lui Ștefan cel Mare ne oprim și intrăm în cercul
de dedicație, nu pot fi astăzi, nici măcar egalate. Stilul său de lumină și căldură. Și rămânem până când pri-
domniei sale de a scrie vine din sufletul său generos și măvara inaugurării monumentului, sărbătorind Unirea
larg deschis către Frumos, în care încap, fără discrimi- Basarabiei cu Țara, aprinde candelabrele castanilor de
nare, toți creatorii de frumos, pe care îi respectă și îi lângă Porțile Sfinte. Cât să se vadă la Cernăuți, cât să
iubește deopotrivă. Din scrierile sale nu reies ierarhii, vedem până la Alba Iulia”.
nu putem spune că ține mai mult la un scriitor sau un
I
I
N Z
E
E C
R

I I Ion MUNTEANU Un studiu remarcabil despre trei clasici

ai poeziei secolului XX
Z
O carte necesară, binevenită și seducătoare între gândirea poetică și gândirea mitică, scoțând în
N
în integralitatea ei, atât din punctul de evidență capacitatea elementelor mitologice de a spori
vedere al conținutului, cât și al realizării grafice, a vă- expresivitatea limbajului poetic. Astfel se face în mod
E
zut lumina tiparului la sfârșitul anului 2023 la Editu- convingător o trecere în revistă a miturilor universa-
ra Academiei Române din București (director gene- le prezente în poezia studiată, dar și a noilor mituri
R E C
ral: acad. Valeriu Matei). Este vorba despre volumul create de poeții români aflați în atenție, sugerând și
Emiliei Stajila, Miteme orientale în poezia românească modalitatea de receptare și revalorificare într-un nou
a secolului XX. Al. Macedonski, Ion Minulescu, Ion Bar- demers interpretativ. Fapt cu atât mai meritoriu cu
bu, la origine fiind o teză de doctorat coordonată de cât poezia studiată permite adoptarea unor noi poziți-
reputatul academician Mihai Cimpoi, care semnează onări și abordări critice care pot și trebuie să conducă
și prefața cărții. la evidențierea și recunoașterea fără rezerve, dincolo
Lucrarea Emiliei Stajila, așa cum ne atențio- de orice condiționare și lăsând deoparte canonul critic
nează dintru început prefațatorul, „repune în discuție clasicizat, a vocației universale a acestor mari creatori
modul în care unii poeți români (...) valorifică mo- români și a statutului lor de adevărați deschizători de
tive și teme (miteme) ale Orientului apropiat și în- drum și de școală poetică novatoare.
depărtat, care au constituit un obiectiv programatic Al. Macedonski, Ion Minulescu și Ion Barbu,
sau numai tangențial al parnasienilor, romanticilor și ne spune autoarea, „au folosit mitul ca mod de pă-
simboliștilor noștri.” (p. 5). trundere eficientă în zonele ascunse ale inconștientu-
Studiul întrunește toate cerințele unei temei- lui și de folosire a tuturor posibilităților creative ale
nice expertize științifice, pornind de la sondarea bazei imaginarului poetic. Miticul se identifică, în fond, cu
teoretice universale privind mitul (acesta cunoscând poeticul. Spiritul mitic impune și utilizarea unui lim-
„peste 500 de definiții, impuse de cercetările ce s-au baj specific, în năzuința de a realiza metafore revela-
făcut timp de 25 de secole din diferite puncte de ve- torii și plasticizante dezvoltate. Creația poetică este o
dere”), mitologia, mitemele și noțiunile derivate, așa creație metaforică, indiferent de faptul dacă folosește
cum se regăsesc în concepția unor mari specialiști ai sau nu metafore propriu-zise. Această proprietate a
domeniului, cum sunt Gustav Jung, Roland Barthes, poeziei este ilustrată, în special, de substanța mitolo-
Claude Lévi-Strauss, Gilbert Durand, Ernst Cassirer, gică ce stă la baza imaginarului.” (p. 13).
Northop Frye ș.a. Regăsim și trimiteri consistente la Mergând în profunzime, cercetătoarea stabileș-
operele unor filosofi, critici literari și cercetători ro- te că cei trei poeți au adaptat miteme orientale la un
mâni, cum sunt Mircea Eliade, Lucian Blaga, George modernism de esență simbolistă, decadentă sau erme-
Călinescu, Victor Kernbach, Ioan P. Culianu și alții. tică, fapt ce le-a modelat structura imaginarului, sti-
Despre prezența mitului în opera altor poeți români, mulându-le schimbarea de paradigmă și a conceptului
precum Mihai Eminescu și Nichita Stănescu, ca să nu de poeticitate.
mai vorbim despre regăsirea mitului în folclorul ro- În cazul lui Macedonski întâlnim mituri, mi-
mânesc (vezi, de exemplu, mitul Meșterului Manole), teme și personaje mitologice atât în Rondeluri, cât
nu mai insistăm, aceasta putând fi tema unui studiu și în Nopți: mitul Geniului, muzele, mitul pustiei și
separat. al călătorului care îl înfruntă temerar, mitul cetății
Ca o aplicație analitică pe opera poeților Ale- preasfinte Meka, ce se identifică cu cetatea de vis a
xandru Macedonski, Ion Barbu și Ion Minulescu, marii poezii, sunt doar câteva dintre ele. Acest adevă-
„dincolo de încadrabilitatea lor într-un curent sau rat complex mitologic, căruia Călinescu îi spune Mi-
altul”, cum scrie acad. Mihai Cimpoi, analiza exegeti- rajul Orientului, îl bântuie pe poetul Macedonski din
că a Emiliei Stajila stabilește raporturile ce se institue motive ale omului Macedonski, obligându-l să pună,
imaginativ, în relație Occidentul cu Orientul, repre- nene, a Persiei cufundată în ornamente luxoase și a
zentată în chip dantesc ca o opoziție între Infern și Arabiei înecate în nisipuri, a lumii islamice în care un
Paradis. Este vorba despre un mitem al visului care, ne hagea privește în zarea de sidef, iar altul are pe cap co-
spune autoarea, „adună simbiotic proiecții în spațiile ronul cusut cu ibrișin, psalmodiind Alcoranul cu Alah
mitologice ale Orientului, Nordului și Occidentului. Akbar! Alah Kerim! Despre această funcție a visului
Mirajul Mekăi, spre care călătorește emirul în Noaptea de a-l îndepărta de realitatea ostilă și de a crea o lume
de decemvrie, se întâlnește cu mirajul Indiei, Japoniei transfigurată, în care întrezărește cetatea preasfântă
și Chinei, unde găsește pe niponul magic care râde-n Meka sau tărâmuri aureolate de mit de ceea ce este
soare sau chinezoaica Tsing-Ly-Tsi și cu realitățile pământesc și suprapământesc, de atmosfera reveriilor
infernale ale Parisului-Iad, cu imaginea stepei ucrai- orientale, de 1001 de nopți, pomenite în Sidefarea
I
I
N Z
E
E C
R

hârtiei din publicația Viitorul.” (pp.99-100). proiectează pe un fundal exotic, oriental, în depărtări
În poezia lui Macedonski, continuă demon- cu locuri, insule și arhipelaguri populate de figuri mi-
I I strația Emilia Stajila, asistăm la o evocare de teritorii tologice…” (p. 137)
mitizate, dominate de o atmosferă de basm, de legen- Mitemul Orientului este la fel de prezent și
dă, de reliefuri și culturi exotice. „Călătorește, mânat în poezia lui Ion Barbu, însă se deosebește esential,
Z
de o sete de absolut, spre ținuturi negândite. Este sub aspectul mijloacelor mitopo(i)etice de Orientul
furat de mirajul pustiei, stepei, întinderilor de ghea- lui Macedonski și Minulescu, deși avem de-a face și
N
ță, spațiilor marcate de culorile himerice, de mirajul aici cu o modalitate prin care miturile universale se
mării cu silueta la orizont a Thalassei. Sunt proiecții transformă în mituri originale ale poetului. Diferența
E
ficționale cu efect compensativ, căci, așa cum remarcă constă, ne spune autoarea, în „intenția fundamental
Adrian Marino în exegezele sale, poetul are conștiin- programatică a lui Ion Barbu de a impune o nouă
R E C
ța dramatică a nerealizării viselor și dorințelor sale, paradigmă, axată pe simbioza literaturii cu matema-
rămânând un Don Quijotte: pentru o astfel de fire tica și pe o depășire a ceea ce el numea poezia leneșă,
realitatea nu poate fi decât spinoasă, ostilă, un prilej împrietenită cu tehnica rudimentară ori barbar însu-
de veșnice decepții. Trăind într-o lume imaginară – și șită, cu versificația spontană, facilă.” (p. 167). Aspect
simbolul acestui tip de umanitate este Don Quijotte, sesizat și de Basarab Nicolescu, încă din Cosmologia
cu care Macedonski are netăgăduite afinități…” „Jocului second” (1968), dar și de mai tinerii critici și
În lirica lui Ion Minulescu regăsim mitul Poe- istorici literari, precum universitarul timișorean Pom-
tului-Geniu, pe care îl înfățișează ca Poet itinerant ce piliu Crăciunescu, care descoperă în spatele unor mi-
pornește pe drumuri „de frumuseți bizare și armonii teme barbiene, cum ar fi Oglinda, Nunta și Soarele,
smintite”. Modelul Regelui Călător, al Poetului-Rege armonia precisă a unor teoreme matematice.
Asiatic și al Poetului Viitorului se întrepătrund. Auto- Și Emilia Stajila consideră că Ion Barbu con-
rul Romanțelor pentru mai târziu atribuie Orientului struiește un întreg mitem al increatului și începutului,
Apropiat semnificația tipic simbolistă a unui tărâm al al tuturor misterelor incifrate într-o lume ,,deschisă”,
Necunoscutului, al Misterului. Regele Asiat este un cu toate metamorfozele și procesele ei, cu toate că
alter-ego al poetului, un străin exotic, îmbrăcat în apare ca ,,cifrată și misterioasă”. Dacă la Macedonski
haine pitorești, cu o toga albastră dăruită de însuși și Minulescu avem un Orient mai degrabă romantic și
legensarul Apollo. „Este o făptură iscată din magie și simbolist, mai mult visat și care apăre ca o nostalgie a
reverie pornită să intre într-o cetate fantastică și să fie sufletului îngrădit de circumstanțe, de proza vieții, la
întâmpinat cu entuziasm, încununat cu lauri pentru Ion Barbu, Orientul reprezintă lumea fabulei, lumea
talentul său. Așteptările lui se împiedică, însă, de o de altădată, atemporală, la fel ca Grecia pe care o de-
totală indiferență și ostilitate. Are ambiții uriașe, fiind duce imaginar și pe care o găsește în subconștientul
animat de dorința irezistibilă de a scrie Marele Poem, etnic, teoretizat de Lucian Blaga. Orientul barbian e
în felul în care visează Mallarmé, unul din modelele un tărâm în care se adună toate culorile, lumi din toa-
urmate de el și de ai săi congeneri, să scrie Marea Car- te timpurile, elemente de cultură și civilizație din mai
te.” (p. 134). multe spații continentale, duhul Spartei și duhul Gre-
Ca și la Macedonski, la Minulescu întâlnim o ciei dionisiace, personaje inventate din zone diverse,
poetică a visului și a misterului, născută dintr-o nă- precum Domnișoara Hus, o vedetă de altădată căzută
zuință spre orizonturi îndepărtate, spre ,,altceva” sau în mizerie și nebunie, lapona Enigel, dintr-o regiune
spre ,,dincolo”, adică spre ceva ce ține de irealitate. scandinavă sau neagra damă Miriam și eteromanul
Iar sub aspect formal, în acord cu tehnicile poetice sub spaniolă pălărie, eunucul unui ultim, trist harem,
novatoare, poezia lui tindea la o eliberare totală de legendarul pentru toată turcimea Nastratin Hogea…
canoane, la originalitate ca singura cale să-i exprime (p. 177).
individualitatea și calitatea de vestitor al ,,artei viitoa-
re”. Cum se exprimă autoarea, el mizează pe surpriză, Continuarea demonstrației vă invităm s-o ur-
pe impresia de straniu și de insolit. „Aceste căutări măriți singuri, parcurgând documentatul și seducăto-
de sine se conțin în declarația: Nu sunt ce par a fi. Se rul volum al cercetătoarei Emiliei Stajila.

Ciprian Porumbescu pe aripile picturii Doina CERNICA
ARTE P L AST I C E
T ricolorul care anunţa prezenţa domnito-
rului Cuza la reşedinţa sa de la Ruginoasa
deasupra – şi la propriu, prin expunere –, în Galeria
nă demnă de Bucovina – Camelia Sadovei, preşedinta
Filialei Suceava a UAPR; cu felicitări şi calde aprecieri
pentru organizatori şi artişti – Liviu Suhar (la telefon,
cu Bolţi a Muzeului Naţional al Bucovinei (asemănată maestrul fiind prins la Iaşi de pregătirea unei persona-
de criticul de artă Iulian Bucur unei inimi, cu ventri- le). Cărora, chemat insistent în faţă, li s-a alăturat tăcut,
culele şi atriile ei), s-a deschis la 24 ianuarie 2024, în cu ochi zâmbitori, Mihail Gavril, invitat, împreună cu
ziua aniversării Unirii Moldovei cu Ţara Românească, Marilena Murariu şi Liviu Suhar, să-i însoţească pe si-
expoziţia de arte plastice „Pe aripi de cântec” dedicată meze pe cei 17 membri ai Filialei Suceava a UAPR pre-
compozitorului Ciprian Porumbescu. Având organiza- zenţi în expoziţie.
tori Muzeul Naţional al Bucovinei, sub egida Consiliu- Criticul de artă Iulian Bucur de la Bacău, care
lui Judeţean Suceava, Filiala Suceava a Uniunii Artiş- a acceptat cu bucurie să-şi petreacă ziua liberă a Sărbă-
tilor Plastici din România (UAPR) şi Asociaţia Artă şi torii Unirii Principatelor cu artiştii suceveni, i-a evocat
Umanitate, expoziţia a fost dorită cu ardoare de Niculai întâi pe marii pictori ai acesteia: Theodor Aman, Ni-
Barbă, vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Suceava, colae Grigorescu, Gheorghe Tattarescu. Apoi a vorbit
arhitectul şef al anului 2023 ca an purtând efigia lui Ci- despre chipul iconic al lui Ciprian Porumbescu („avem
prian Porumbescu, alături de cea a lui Dimitrie Cante- în cultura română câteva chipuri iconice”, precum cel
mir, şi de artista plastică Lucia Puşcaşu, coordonatoare al lui Eminescu), de chipul lui Ciprian Porumbescu
a proiectului acesteia, care au acţionat cu perseverenţă, luat ca pe o icoană de artişti şi purtat pe aripile talen-
energie şi încredere pentru punerea sa în operă. tului şi imaginaţiei lor. Cu un nou binevenit popas, de
La microfonul evenimentului au trecut: cu un data aceasta la amintirea sculptorului şi pictorului bu-
scurt istoric al Unirii şi cu un salut adus omagierii „celui covinean Ion Cârdei, cel care în anul 1933 a câştigat
mai mare compozitor al Bucovinei” – Constantin-Emil concursul pentru bustul lui Ciprian Porumbescu aflat
Ursu, managerul Muzeu-
lui; cu reînnoita convingere
că „suntem un neam care a
scris istorie pe acest pământ”
şi că despre Ciprian Porum-
bescu, „continuă să vorbeas-
că arta sa” – Niculai Barbă;
cu îndemnul pentru public
„să ne preţuim artiştii” şi cu
întrebarea retorică „ce ne-
am face fără dumneavoastră
şi dumneavoastră fără artă?”
– Lucia Puşcaşu; cu o laudă
pentru Lucia Puşcaşu, „care
construieşte evenimentele
cu atâta rigurozitate” şi cu
o speranţă-încredere spre
Niculai Barbă şi Constan-
tin-Emil Ursu de a avea o
galerie de artă contempora-
în centrul Sucevei, în parcul din faţa palatului admi- rului de artă, dar şi a artistului cu propria trăire în actul
nistrativ (între concurenţi aflându-se şi Ion Irimescu, creaţiei, Lucia Puşcaşu l-a dus cu gândul pe Iulian Bu-
„poate prea tânăr atunci”) şi care l-a imaginat pe Cipri- cur „Cele patru anotimpuri”, minunatele Anotimpuri
an Porumbescu compunând „Crai nou”. ale lui Vivaldi. Cu momente dăruite de asemenea me-
În ceea ce priveşte expoziţia pe care a fost invi- taforelor din lucrările lui Constantin Ungureanu-Box,
tat să o verniseze, Iulian Bucur a afirmat că mai rar se sensibilelor instrumente ale muzicii din cele ale lui Ni-
întâmplă să-i unească pe artişti o idee, atunci când ies culai Moroşan, petalelor ocrotind pământul asemenea
din singurătăţile atelierelor lor ca să fie împreună, ca muzicii inimile noastre din tapiseria Marcelei Lario-
aici. Aici unde se regăsesc uniţi de „ideea recuperării nescu, Iulian Bucur, întorcându-ne mental spre „Ana
icoanei lui Ciprian”, într-o frumoasă şi profundă în- şi Mănăstirea de Tămâie” a Cameliei Sadovei, a evocat
tâlnire a picturii cu muzica, amândouă în măsură să lumina alba a Paradisului dantesc, pentru ca în faţa co-
ne aducă într-o stare de graţie (Iulian Bucur observând lajelor lui Mihail Gavril să vorbească despre foarfecele
că darul, harul acestor arte prin investiţia de dar şi har care poate să taie lumea, ca să o refacă pe sunetul mu-
a artiştilor, au o înrudire cu graţia, care a dat în limbile zicii de la Stupca. Spre fârşit, ne-am întors împreună
slave termenul pentru „frumoasă” – krasivaia). cu lucrările lui Dimitrie Roman în Stupca lui Ciprian
Familiarizat de-acum cu artiştii suceveni, Iulian Porumbescu, dar şi la glorioasa Serbare de la Putna, la
Bucur le-a identificat cu siguranţă calităţile penelului care a luat parte, alături de Eminescu, şi Ciprian („Tată,
subsumate viziunii personale despre muzică în general am cântat Daciei întregi!”) şi marele pictor înaintaş al
şi despre Ciprian Porumbescu în special. Periplul în Bucovinei Epaminonda Bucevschi.
care şi-a antrenat publicul s-a făcut sub privirile chi- Fireşte nu avem cum să reproducem discursul
pului lui Ciprian Porumbescu cioplit parcă în piatră criticului de artă, periplul în care a antrenat publicul, o
de pictorul Liviu Suhar şi cel al sufletului său romantic va face, mai bine şi mai exact (şi mai corect decât i-am
desluşit în portretul său de Sebastian Raţiu, cu o preg- reţinut, i-am notat aprecierile) în cronica expoziţiei pe
nantă, durabilă tinereţe. Struna romantică a nu puţini care o aşteptăm în paginile ziarului nostru, „Crai nou”.
vizitatori a vibrat deopotrivă cu Berta în faţa lucrării lui Cu gândul la care am păstrat acum pentru final popasul
E
Ştefan Răzvan Horobeţ, iar iubitorii profesionismului în faţa picturii Oanei Chilariu Moruz „Crai nou”, vă-
în fiecare detaliu, al fineţii s-au bucurat şi acum la în- zută de Iulian Bucur ca un decor de operă. Şi alături de
C
tâlnirea cu tablourile lui Ioan Coţofan, tablouri în care care imaginaţia a aşezat din nou lucrarea lui Ion Cârdei
instrumentele muzicii şi artistul acesteia sunt apropia- cu Ciprian compunând „Crai nou”.
S T I
te de veşnica frumuseţe a lui Apollo. O altă apropiere, Sfârşitul deschiderii expoziţiei la microfon (vi-
poate până la identificare, a evidenţiat Iulian Bucur în zitarea sa negrăbită începând abia dincolo de ea, cu
picturile Puşei Pîslaru, puternică, vie, ca în cunoscut şoapte şi tăceri în faţa fiecărei lucrări), a adus din partea
vers blagian: „Viori sunt femeile”. Copilul Ciprian fer- Luciei Puşcaşu mulţumiri pentru sprijinul primit de la
mecat de trilurile unei păsări din lucrarea Loredanei Muzeu, îndeosebi din partea Irinei Ţibulcă şi a Iuliei
A
Axinte parcă prevesteşte pădurea interioară a lui Sorin Roşca, îndemnuri adresate colegilor la respect pentru
Baciu, cu melismele „Baladei” lui Ciprian, flori alese cuvântul dat, la preţuirea timpului, la unitatea breslei
L
din melosul popular bucovinean, a continuat Iulian şi la generozitatea gândului la ceilalţi, sub flamura con-
Bucur periplul, ca să întârziem apoi împreună la „Ada- vingerii că „vom crea şi vom fi liberi, vom face lucruri
P
gio”, la „Contrapunct”-ul cu dominanta sa verde ale frumoase dându-ne mâna!”. Expoziţie nu numai tare,
Marilenei Murariu, la „Staccato” lui Ovidiu Buzec şi la ci foarte rară, cum a spus criticul de artă Iulian Bucur,
„Tăcere în si bemol” de Sergiu Grapă, în aceeaşi vede- cu Ciprian Porumbescu visat, văzut, povestit, desluşit,
R T E
re-auzire a muzicii dimpreună cu pictura. Căutându-le ascultat, murmurat, închipuit de pictorii suceveni, „Pe
poate cheia îngemănării, coexistenţei, tainei în pătra- aripi de cântec” de la Muzeul Naţional al Bucovinei tre-
tul magic al Oanei Ruxandra Hrişcă, în arhitectura lor buie vizitată pentru trăirea binefăcătoare a unei bucurii
interioară. Dar şi în intersectarea frumuseţilor Vioricăi estetice, sufleteşti şi româneşti deopotrivă. Omagiu sin-
Ana Moruz. Cu mai multe lucrări subsumate stării de cer şi de talent adus unei creaţii bucovinene de valoare
A
zbor, de elevaţie generată de întâlnirea cu arta a iubito- universală.

Din Kyoto, spre inima Japoniei (XXI) Marius CHELARU
JURNAL DE CĂL ĂTO RI E

(note şi gânduri de drum)
aranjamentelor florale și ale grădinilor, artei ceaiului.
Despre frumusețea feminină, Ulterior, Suzuki3 exemplifică prin piesa Noh Yamamba,
spirite, istorie și literatură care este o piesă pătrunsă de zen budism, scrisă proba-
bil de un călugăr budist4 pentru a propaga învățăturile
Despre Genji Monogatari am scris pe larg cu cî- zen (am citi și alte opinii după care piesa nu ar fi atât de
teva episoade înainte. Acum însă vorbim despre legă- „îmbibată” cu zen).
tura cu teatrul Nō și cu posedarea prin spirite. Pentru Lafcadio Hearn (a cărui opinie m-a interesat din
a înțelege ce însemnă Nō trebuie cunoștințe legate de două perspective: odată având în vedere perioada sa,
cultura/ civilizația japoneză, istorie, budism, estetică, când Japonia era mai puțin atinsă peste tot de „spiritul
filosofie ș.a. și, nu în ultimul rând, teatru. Acum să pri- occidental”, și a doua pentru că el însuși era un occi-
vim însă această capodoperă a culturii japoneze din altă dental venit apoi în Arhipelag), pentru care miko erau
perspectivă. Vorbeam de miko, care erau de două feluri preotese shintō, scria în noiembrie 1890 lui Basil Hall
în perioada Heian, cele care serveau la temple, kan-nagi Chamberlain „The importance of Shintō here as com-
miko, și femei șaman rătăcitoare/ călătoare, aruki miko, pared with Buddhism impresses me more and more
care își făceau dansurile rituale sau altele la festivaluri, every day. Most of the kakemono in the tokonomas are
în piețe, persoanelor private ș.a.. În perioada Heian Shintō rather than Buddhist.”5 Sigur, el a locuit până la
acestea se ocupau cu: ura (ghicitul), kami asobi (kagu- moarte în Japonia, și era în alte timpuri, așa că a avut
ra – dansul ritual), yotsura (cîntatul pe coarda unui arc un alt tip de percepție decât mine, dar interesant este
ritual, azusa yumi), kuchi-yose (ca medium, chemau că nici el, la acea vreme, nu era sigur cu totul. Într-o
spiritele celor morți). altă scrisoare, către Yrjo Hirn, din decembrie 1890,
De multe ori, și când vorbeam despre șamanism vorbind despre dansurile japoneze, spunea: „It is not
și practici de tot felul, m-am întrebat care este de fapt, correct to say that the dancing is performed by ‘outcast
în mintea, în sufletul japonezilor, relația între budism women mostly; for there are many respectable forms of
și shintōism în inimile, dincolo de ce citisem; inclu- dancing. The maiko is not perhaps a very respectable
siv în teatrul Noh regăsim și elemente de șintoism, și person; but the miko, or Shintō priestesses (daughters
de budism (în perioadele vechi în formulele amidiste of priests), certainly are worthy of all respect”6. Pare că
sau zen)1, fără a fi neapărat explicite în textele scrise, și și el a avut un oarecare interes pentru miko, pentru că,
nici nu trebuie exagerat în această privință. Dar, desi- de pildă, în august 1891 îi scria lui Basill Hall Cham-
gur, asta nu era ceva de mirare. D.T. Suzuki scria2 (re- berlain, invitat fiind la un templu: „at a signal began
ferindu-se la perioadele Kamakura și Ashikaga, 1185- a round dance, such as I had never seen before, -- the
1333 și 1333-1568) că acestea se regăsesc, într-o formă Honen-odori, as anciently performed in Kizuki. It was
sau alta, în toate artele și nu numai, că erau activi în so fascinating that I watched it until two o’clock in the
a colporta cultura chineză în Japonia mulți călugări morning. At least three hundred dancers were in the
zen, pregătind drumul asimilării ei. În aceste demer- ring; – and the leader, standing on a mochi-mortar
suri regăsim, de pildă, începuturile haiku, ale teatrului,
3
Op. cit., p. 419.
1
„It was in a style tinged with Zen that Seami wrote of his 4
Unii o atribuie unui poet și preot pe nume Ikkyū (1394,
own art. But the religion of the Noh plays is predominantly în suburbiile orașului Kyoto de azi - 1481).
Amidist; it is the common, average Buddhism of medieval 5
Elisabeth Bisland, The life and letters of Lafcadio Hearn,
Japan”. (Waley, Arthur, The Noh Plays of Japan, Grove Pre- with illustration in two volumes, vol. II, Boston and New
ss, NY, SUA, 1957, p. 59) York, Houghton Mifflin Company,The Riverside Press,
2
D.T. Suzuki, Zen and Japanese Culture (Bollingen Series Cambridge,1906, p. 15.
LXIV), Princeton University Press, N.J., SUA, p. 39. 6
Op. cit., p. 21.
dancing of a pair of miko, little Shintō

maid-priestesses: it is a simple perfor-
mance, but as pleasing as a hovering
of butterflies”) sau despre miticismul
muzicii lor și despre castitatea lor (în-
tr-o scrisoare din 1895, din Kobe, că-
tre B.H. Chamberlain: „I sent you the
Nara miko-songs, – mystical hymns
about sowing, etc., very artless. The
Nara and Kompira miko are really
virgins. Entre nous I am sorry to say
that the miko of Kizuki are not: but,
as they ought to be, there is no use
specifying in any public way.”). În tot
cazul, deși pare să-i fi stârnit curiozi-
tatea, nu a fost interesat mai mult de
istoricul miko, de ce reprezintă el de
fapt ș.a.
turned upside down, with an umbrella over his head, În perioada Heian aristocrații
formed the axis of the great round, and turned slowly credeau în supranatural și întrepătrunderea cu lumea
within it upon his pedestal. He had a superb voice. The reală, într-o mare varietate de spirite (ryō) (cele rele -
Kokuzo also got the beautiful miko dances photogra- atât ale morților, shiryō; shi – mort/ moarte; ryō – spirit/
phed to please me, and presented me with many curi- suflet, cît și ale celor vii/ ikiryō - să le numim generic
ous MSS., some of which I hope to show you later on. onryō - ad litteram răzbunătoare, dușmănoase, demoni,
They were written expressly for me”.7 Pentru ca, în au- în posedarea de către acestea. S-a scris mult pe tema
C Ă L Ă T O R I E
gust 1891, să îi scrie tot lui B.H. Chamberlain despre asta. Se credea că unii oameni se pot transforma după
o doamnă foarte frumoasă, O-Kuni (despre care ar fi și
o carte în japoneză, al cărei titlu nu îl
știa), cu o poveste „foarte frumoasă și
mișcătoare”, „She was a miko in the
Great Temple of Kizuki, and fell in
love with a ronin named Nagoya San-
za, and she fled away with her lover
to Kyoto. On the way, another ronin,
who fell in love with her extraordinary
beauty, was killed by Sanza. Always
the face of the dead man haunted the
D E
girl.” În fine, acea miko a trăit cu San-

za în Tokyo până ce el a murit, apoi
a revenit la Kizuki, unde a devenit
J U R N A L
poetă, o strălucită autoare de renga

etc. De mai multe ori vorbește despre moarte în spirite răzbunătoare. Există legende despre
dansul lor (de pildă într-o scrisoare trimisă din Kobe, Sugawara no Michizane – azi venerat drept Tenjin, un
în apriie 1894, lui Sentaro Nishida), despre frumusețea kami/ zeu al studenților, profesorilor, învățaților ș.a. -,
acestuia (de pildă îi scria lui Yrjo Hirn: „Of course there un poet care a trăit între 845-903, al cărui spirit ar fi
are dances and dances. I wish that you could see the dus la moartea unor curteni, dezastre ș.a.; în Kyoto,
în zona numită Kamigyo-ku, există un templu shintō
7
Op. cit., p. 38.
dedicat lui, Kitano tenmangū. împăratului – probabil cu o concubină. Cei doi au de-
Se credea, așadar, că spiritele pot poseda oame- venit soți printr-un mariaj obișnuit în perioada Heian,
nii, atât cele ale morților, cât și ale viilor, și puteai fi „aranjat”, când Genji avea 12 ani, ea 16, Murasaki Shi-
relativ ușor detectate prin ritualuri de exorcism, venind kibu subliniind de la început această diferență de vârstă
din timpuri străvechi, existând cărți cu acest tip de ri- și ca un motiv pentru felul în care s-au comportat aceș-
tualuri. Pentru a scoate un ikiryō din trupul pe care îl tia în calitate de cuplu, distanța dintre ei ș.a. Principala
posedă erau necesare ritualuri, recitări de sutra ș.a. care „sarcină” a doamnei Aoi era, poate, să dea naștere unui
puteau dura zile în șir. moștenitor al lui Genji. (personaj al imaginației autoa-
rei, dar se pare totuși că Genji a avut „modele”
în viața reală, între care pe poetul și curteanul/
omul de stat, fiul împăratului Saga, Minamoto
no Tōru, 822-895, curteanul și autorul de poeme
tip waka, poetul Ariwara no Narihira, 825-880,
împăratul Murakami, 926-967). Interesant este
că unul dintre presupusele „modele” ale lui Mu-
rasaki Shikibu pentru Genji a fost chiar învățatul
poet – autor de poeme tip kanshi9 și waka - și po-
litician Sugawara no Michizane, 845-903, amin-
tit mai sus în contextul legat de spirite care, după
moarte, ajung să posede alte persoane.
Cum știm povestea (construită complex,
care relevă sofisticata viață de la curtea Heian, cu
accent pe felul în care se vede prin ochii femeilor,
Regăsim legende despre astfel de posedări și și are mai bine de 400 de personaje) ne relevă un Genji
despre tot felul de spirite și multe scrieri ale perioadei. care a avut aventuri cu multe femei, fapt care a făcut-o
C Ă L Ă T O R I E
În Genji monogatari este una dintre cele mai celebre. să sufere mult pe Aoi.
Spirite ale viilor care părăsesc trupul lor și, din diverse Dar, în cazul de față, ne vom opri la posedarea
motive (de pildă ură, gelozie) posedă o altă persoană, doamnei Aoi de către spiritul doamnei Rokujō/ Ro-
determinând-o să facă diverse lucruri, să săvârșească kujō no Miyasundokoro (care, în varii traduceri, apare
diverse fapte. Între cele pe care le regăsim în Genji mo- cu diverse nume: Rokujo no Miyasudokoro, Doamna
nogatari cel mai faimos este în cazul spiritului doamnei Străzii/ Cvartalului șase, al șaselea, cum, de fapt, s-ar
Rokujo care o posedă pe frumoasa doamnă Aoi (Nal- traduce numele ei ș.a. iar la noi, în versiunea Angelei
ba), fiica Ministrului Stîngii, Sadaijin8 și soția principa- Hondru, apărută la editura ieșeană Polirom, după mo-
lă a prințului Hikaru Genji/ Strălucitorul Genji (tipul dul în care se pronunță, Rokugioo). Era văduva unui
bărbatului de curte ideal din perioada Heian, frumos, fost prinț imperial, Zembo, fratele tatălui lui Genji,
elegant, maestru în ale dansului, știind să recite într-un Murasaki numind-o Miyasudokoro (ceea ce ar însem-
mod aparte poeme minunate ș.a. și, pe deasupra, fiul na, ad litteram, „locul de odihnă al împăratului”, titlu D E
pe care îl primeau concubinele care dădeau naștere
8
Funcție/ poziție importantă în guvernul Japoniei din peri-
unui prinț imperial”10).
oada Nara, apărută prin codul Asuka Kyomighara, promul-
gat în 689 consolidată prin codul Taihō (Taihō ritsuryō),
J U R N A L
emis în 702/3, ambele fiind părți ale sistemului de legi ja- 9

Termen care definea în Japonia, în general, poezia „chi-
ponez (Ritsuryō), fundamentat pe legalismul de tip chinez neză”, dar și aceea scrisă cu caractere chineze de poeții ja-
și confucianism. Astfel, cum regăsim și în Genji monogatari, ponezi, foarte populară în perioada Heian. Se putea scria
existau Ministrul Stângii, Sadajin, Ministrul Dreptei, Uda- în varii forme, dar cel mai adesea 5 sau 7 silabe, cu 4-8
jin, Ministrul Centrului, Naidaijin, apoi consilierii ș.a. În versuri/ linii, cu reguli de rimă stricte (tip lüshi, jueju), pro-
fapt erau opt ministere; în afară de cele menționate deja venite din tipuri de poezie chineză ș.a.
mai erau cele ale administrației civile, războiului, justiției, 10
N. Fujii, Historical Discourse Analysis: Grammatical Sub-
ceremonialurilor ș.a. ject in Japanese, Berlin 1991, p. 243.
UNGHI D E VEDERE Felix NICOLAU Ai apucat pisica de coadă,

învârteşte-o să nu te zgârie
Z ice poporul că te naști sub o stea norocoasă

sau ghinionistă. În funcție de acest incipit,
vei fi adulat sau beștelit toată viața. Adulat indiferent
timpurilor și și-au văzut de treburi mai pe lângă casă,
căci așa le fusese scris, un că ar fi avut ei merite. În-
tr-adevãr, perioada interbelicã nu a fost ceea ce se crede.
cât de imbecil și de rău, beștelit oricât de generos și Se pare cã puteai zãpãci neveste fãcându-le compliment
de simpatic. Ce ți-e scris, în frunte ți-e pus! Iată de ce fix la fidelitate. Situaţia era mult mai gravã decât se în-
vechile certificate de naştere conţineau şi ora naşterii, vaţã la şcoalã: „Foarte rar, când mai gãseşti acum femei
sã îşi poate face omul liniştit astrograma. Aşa era, de care sã nu iasã din vorba bãrbatului. Poate nici nu mai
exemplu, primul certificat de naştere, cel din Bucureşti, sunt trei în ţarã. De aceea, când mai întâlneşti câte una,
al lui Mateiu Caragiale. Peste ani, a obţinut altul, de e ca şi cum ai de de-o monedã de dinainte de rãzboi...”.
data asta fiind nãscut în Tuşnad. Nu ştiu ora naşterii Atât a fost de ajuns ca Mihnea Bãiatu sã îi ia minţile cu-
din Tuşnad, scuze! coanei Polixeni Nisipoiu. Mai adaugã Gib I. Mihãiescu
Dar legat de subiect, plimbândumă pe faleza un detaliu indispensabil pentru istoria literarã: „zâmbe-
Brăilei mă gândeam că după ce ajunsese cunoscut Pa- tul tandru pe care el i-l aruncã peste gard, ca o sãrutare”
nait Istrati a început să plătească poliţe. De exemplu lui (ah, zilele şi nopţile studenţilor întârziaţi!).
N. Iorga, care făcuse greşeala să spună că Chira Chirali- Trebuie semnalate riscurile unei educaţii vetus-
na e inspirată din biografia autorului şi din anturajul te, neaxate pe legătura cu piaţa muncii. Iată cazul ele-
lui brăilean. Atât i-a trebuit lui Panait – îl face analfabet vului Gib Mihăescu, rămas de două ori repetent. Ca să
în ale literaturii, îi strigă că nu îl citeşte nimeni, că nu nu mai spunem că nici în facultate nu a performat: nu
ştie bine franceză. Amuzant e că fix Panait scrisese în numai că nu a terminat cu 10 pe linie şef promoţie, dar
alt articol că da, el scrie despre propriile lui experienţe a şi lungit-o. Să nu mai adaug – horribile dictu – că nu
sau despre cele brăilene. În schimb, faţă de socialişti a făcuto pe afară. Facultatea. Toate aceste abandonuri
rămâne prevenitor, chiar dacă ei sunt popi, cum e Gala şcolare au avut ca efect romanul Rusoaica. Un premiant
Galaction. Panait ura popii, dar e îndrăgostit de Ga- ar fi scris Americanca sau orişicât Nemţoaica. Mai grav,
laction, chiar dacă atunci era un moş. De dragul lui era şi obscurantist, mărturisind că duminica, ca „ziua
se declară şi el „o babă zbârcită şi uscată” şi creşte miza Domnului”, nici măcar cărţi poştale nu scria. În pofida
spectaculos: „Cred că dacă aş fi fost femeie m-aş fi târât faptului că un personaj al lui exclamă: „Mă, frumoasă e
după omul cu barbă frumoasă”. viaţa [...]! Mă, frumoasă e şi ştiinţa!”
Înainte de aceste înfierbântări, pe când se afla în Nu trebuie sã ne dispreţuim fermecătorii repe-
Egipt rupt de foame, Panait Istrati, fostul „băiat de aler- tenții neaoși, orişicât. Şi occidentalii, cât de rafinaţi ar fi
gătură” din Brăila, cumpără de la alt vagabond Învierea fost unii, puţini ar fi rezistat regimului miliţienesco-se-
lui Tolstoi. Rămâne fără parale de cazare, aşa că se apu- curistic de la noi. Iatã o rasatã ca Henriette Yvonne Sta-
că de citit noaptea sub felinare, dar fugind şi de ceauşii hl. Cum avea origine dubioasã, la un moment dat s-a
care vânau cerşetori. Învierea l-a tulburat profund. Asta mãritat cu Petru Dumitriu, dupã o mai lungã relaţie,
pentru o vreme, căci ulterior nu îl mai găsea sincer pe dar au divorţat rapid. Scopul era ca mariajul sã îi ei
Tolstoi. În schimb, s-a ataşat de Racovski, evreu bulgar ofere protecţie împotriva regimului popular-măciucar.
expulzat din România pentru anarhism socialist. Raco- Dupã ce rãsfãţatul comuniştilor a rãmas în Occident,
vski a revenit fraudulos şi ziarul Adevărul i-a întărâtat Yvonne a poposit în puşcãrie aproape 1 an fix din cauza
pe socialişti. A ieşit o bătaie pe cinste cu poliţia. Totul acelui mãritiş. Dupã ce a ieşit, a început târâş-grãpiş sã
a sfârşit bine, Racovski a ajuns chiar Comisar al popo- îşi revinã. Ba a fãcut progrese ideologice atât de mari,
rului în Ucraina şi delegat la Conferinţa de la Geneva. încât în anii ’70 s-a publicat o a doua parte a romanului
Totul împotriva Terorii Albe, sub drapelul cam roşu. Voica în care Ion, bãiatul adoptiv, cel care îi adusese
Alți cetățeni nu s-au lăsat vrăjiți de propaganda multe belele Voicãi, dar pe care apoi îl salvase de la înec
E
R
E
D
E
V
D E
tot ea, devine activist comunist şi el, ca fratili lui moro- trăiesc. De obicei oamenii se feresc să povestească, ca să
H I
meţean, şi va duce muncã de lãmurire cu maicã-sa des- nu pară anormali sau ridicoli. Dar pentru a lupta împo-
pre „binefacerile” Colectivei. Aşa se face cã scriitoarea triva obscurantismului trebuie văzute şi studiate aceste
începe sã încaseze premii literare, e tradusã la Paris etc. fenomene d. p. d. v. modern, ştiinţific, iar nu – pur
Dar din dar se face. Deşi din familie occidentalã cu pre- şi simplu – negate sau camuflate.” – Despre Realitatea
G
tenţii. Nu o judecãm, Doamne fereşte, cã furã vremuri Iluziei: de Vorbă Cu Henriette Yvonne Stahl.
aspre, dar remarcãm cã adesea ţãranii noştri cu bunã Ursita, ceasul rău, omul dormitează, soarta îi e
N
creştere şi cu datini vii au rezistat mult mai bine bestia- trează, păcatele părinţilor, soarta copiilor, unde dai și
litãţii comuniste. „În viaţa oricărui om există fenomene unde crapă.
U
mai mult sau mai puţin recunoscute de către cei ce le Curat fatalism!

autograf eseu
Vasile Proca .............................................................................1 Niadi-Corina Cernica – Don Quijote – viziunea din
reflux peştera lui Montesinos .......................................................72
Alexandru Ovidiu Vintilă – „Obiectul” (lui Iulian Copăcel) ......2 cronica teatrală
aforisme Elena-Brânduşa Steiciuc – Un spectacol incandescent ......74
Gheorghe Grigurcu – „O nuditate morală”.....................4 carnete critice
apeiron Romeo Aurelian Ilie – Lupta Stelei cu Îngerul.
Matei Vişniec – Consulatul Lunii .........................................8 Cronica volumului de poeme „Umbra”
avangarda de Stela Iorga (Editura Eikon, 2022)...............................76
Isabel Vintilă – Suprarealismul la centenar ....................10 Dan Perşa – „Oceanograful” Marius Manta ...................78
cronica literară contrapunct
Constantin Cubleşan – „Mă tem să nu ne uităm Vasile Proca – Epifaniile lui Don CEZAR
cuvintele" (Marcel Mureşeanu) ........................................14 (amintiri povestite) ................................................................80
Ioan Holban – Ovidiu Genaru – 90 de ani eveniment
de la naştere ..........................................................................16 Doina Cernica – Sărbătoarea Centenarului
Savu Popa – „Stela cea de toate zilele” ..........................20 Bibliotecii Bucovinei – emoţionantă, frumoasă .............86
Horaţiu Stamatin – Petre Ţuţea – o teză de doctorat Doina Cernica – De Ziua lui Eminescu...............................90
la Oxford................................................................................23 jurnal wallon
Elena-Brânduşa Steiciuc – Câteva reflecţii asupra unui Liviu Ofileanu – Pagini de jurnal (VII) ..............................92
roman-parabolă: „Tramvaiul 13” de Constantin Arcu .......27 rememorări
poesis Nicolae Tzone – Pajura Perahim...........................................94
Marcel Mureşeanu – E ziua mea....................................31 note de lector
Viorica Răduţă – Dacă priveşti .......................................34 Stavrofora Elena Simionovici – O carte dulce-amară...103
Andrei Zbîrnea – Nodul de cravată..............................36 Alexandru Ovidiu Vintilă – Vasile Aioanei, „Destine
Ara Alexandru Şişmanian – Poeme inedite....................39 fracturate”, Iaşi, Editura Junimea, 2023........................105
Valentin Talpalaru – Şi de ce m-ar interesa lirice
cine sunt?...............................................................................40 Mihai Posada – Baladă gotică........................................107
recitiri recenzii
Adrian Dinu Rachieru – Florin Mugur şi Petrişor Militaru – Despre Eminescu
„abecedarul fricii” ..................................................................41 în limba lui Dante...............................................................108
epistolar Maria Dinu – Poeme despre cerul de jos ...................109
Liviu Papuc – Scrisori regăsite (XIII).....................................44 Otilia Ungureanu – Nichita Danilov. „Peisaje
coordonate bucovinene interioare cu sunete mute şi tăcere vorbitoare”............111
Mircea Streinul – „Şi eu am trecut prin Galileea” Ina Dobre Brat – Gînduri, unele prinse în cuvinte,
(text introductiv de Mircea A. Diaconu) ............................46 citind „Om Flip” de Dan Cristian Iordache...................113
interviu Alis Niculică – Cu Doina Cernica în „Ţara de Sus,
George Motroc – Leo Butnaru, la 75 de ani: de mai sus” ..........................................................................115
„Uneori, intuiţiile scriitorilor sunt remarcabile Ion Munteanu – Un studiu remarcabil despre
seismografe ale istoriei” .....................................................49 trei clasici ai poeziei secolului XIX..................................117
in memoriam arte plastice
Doina Cernica – Cu Alex. Ştefănescu, la plecare .....56 Doina Cernica – Ciprian Porumbescu
proză pe aripile picturii ................................................................120
Dana Banu – Imaginează-ţi o lume ................................58 jurnal de călătorie
Marian Ilea – Denunţuri de toate felurile.......................62 Marius Chelaru – Din Kyoto, spre inima Japoniei (XXI)
Ioan Ţicalo – Zăpada roşie..............................................65 (note şi gânduri de drum)....................................................122
pe contrasens unghi de vedere
Adrian Alui Gheorghe – Jurnal de campanie ..................69 Felix Nicolau – Ai apucat pisica de coadă,
învârteşte-o să nu te zgârie .............................................125
serie nouă, anul XXXV, Nr. 1-2-3 (395-396-397), ianuarie/februarie/martie 2024
Revistă a Societăţii Scriitorilor Bucovineni

Bucovina Literara 1 2 3 2024

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bucovina Literara 1 2 3 2024

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bucovina

serie nouã, anul XXXV, Nr. 1-2-3 (395-396-397)/2024

Redacţia şi administraţia: Număr ilustrat de artistul fotograf

Răspunderea pentru opiniile exprimate revine în exclusivitate autorilor.

AUTOGRAF Vasile PROCA

serie nouă, anul XXXV, nr. 1-2-3 (395-396-397), ianuarie/februarie/martie 2024

Obiectul (lui Iulian Copăcel)

A utorul expoziției de artă vizuală Obiectul

serie nouă, anul XXXV, nr. 1-2-3 (395-396-397), ianuarie/februarie/martie 2024

C u atât mai elocventă poate fi prezența lui

sei și în același timp o exorcizează; cu cât o exorcizăm, *

mizare radicală a procesului

un efect relaxant asupra lor, fără ca ei să fie nevoiți să se *

* nefericitului pare damnată?”.

nit un prezent permanent. „Roma este multiplă: Roma monarhică în sepia

serie nouă, anul XXXV, nr. 1-2-3 (395-396-397), ianuarie/februarie/martie 2024

serie nouă, anul XXXV, nr. 1-2-3 (395-396-397), ianuarie/februarie/martie 2024

serie nouă, anul XXXV, nr. 1-2-3 (395-396-397), ianuarie/februarie/martie 2024

E vident, foarte repede mi-am pus întrebarea

serie nouă, anul XXXV, nr. 1-2-3 (395-396-397), ianuarie/februarie/martie 2024

U n mod de viaţă diferit, o nouă estetică,

sub îndrumarea lui Ivan Goll o revistă intitulată chiar

dada. Lampisterii. Omul aproximativ, traducere de Ion

deoarece acestea erau legate mult prea mult de sfera

„Mă tem să nu ne uităm cuvintele” Constantin CUBLEŞAN

M ai mult ca altădată, poezia lui Marcel

cândva parnasienii, acum grotesc, în nota precarității de-acum crepusculare.

puțin, mă tem să nu ne uităm

mă retrag/ în Turnul Pompieri-

lor, rămas gol./ De acolo trimit în

SOS!” (Ziua a IV-a).

segmentele sale apartent dispara-

te, degajă emoția trăirii unui final

ții o atmosferă dramatică a unui

maniera fantasticului și fantezis-

deauna:„Apoi au venit doi îngeri

un bec,/ iar el a căzut la pământ/

mătate din Cer acoperea Marea

ea./ Când se opreau din supt,

serie nouă, anul XXXV, nr. 1-2-3 (395-396-397), ianuarie/februarie/martie 2024

Ovidiu Genaru Ioan HOLBAN

existenţe al căror sens ar fi trebuit bru al familiei altfel“; Edmonda

sunt oameni diferiţi, cu poziţii so- date şi se educă în perspectiva lor

vreme ce primul a semnat o decla- încercând să-l pregătească pe Dinu

că „renunţ cu mare plăcere la tatăl Flaubert“; în replică la destinul

îndepărta „travesti-ul“ unor existenţe. textului şi al existenţelor celorlalte personaje, „raison-

serie nouă, anul XXXV, nr. 1-2-3 (395-396-397), ianuarie/februarie/martie 2024

serie nouă, anul XXXV, nr. 1-2-3 (395-396-397), ianuarie/februarie/martie 2024

serie nouă, anul XXXV, nr. 1-2-3 (395-396-397), ianuarie/februarie/martie 2024

Stela cea de toate zilele Savu POPA

Acesta e actor și persoană influentă tării să ajungă la rădăcinile răului, să

serie nouă, anul XXXV, nr. 1-2-3 (395-396-397), ianuarie/februarie/martie 2024

serie nouă, anul XXXV, nr. 1-2-3 (395-396-397), ianuarie/februarie/martie 2024

R Ă Horaţiu STAMATIN Petre Ţuţea – o teză de doctorat

D emersul cercetării doctorale a lui Alexandru

timpul detenției comuniste să constate „lipsa dimensiu- al rugăciunii“.

serie nouă, anul XXXV, nr. 1-2-3 (395-396-397), ianuarie/februarie/martie 2024

serie nouă, anul XXXV, nr. 1-2-3 (395-396-397), ianuarie/februarie/martie 2024

dau o scurtă și necesară imagine asupra istoriei României atât de aparte.“

serie nouă, anul XXXV, nr. 1-2-3 (395-396-397), ianuarie/februarie/martie 2024

R Ă Elena-Brândușa STEICIUC Câteva reflecţii asupra unui roman-parabolă:

C onstantin Arcu este un romancier care ma-

menii politici au gestionat pande- – rămâne în micul oraș din Nord