FRANZ KAFKA

CASTELUL
SOSIREA
Era seara trzie cnd K. sosi. Satul zacea nzapezit. Muntele cu castelul nu se zarea,
era nvaluit n ceata si bezna; nici cea mai mica licarire de lumina nu arata unde
se afla marele castel. K. se opri pe podul de lemn care ducea de pe sosea spre s
at si ramase o bucata de vreme cu ochii ridicati'spre spatiul n aparenta gol.
Apoi se duse sa-si caute un salas de noapte; la birt mai era lume; birtasil n-ave
a, ce-i drept, camere de nchiriat, dar, surprins si'zapacit din cale-afara de sosi
rea oaspetelui ntrziat, era dispus sa-l gazduiasca, asternndu-i o saltea de paie n sa
la de birt. K. se nvoi. Ctiva tarani mai zaboveau la un pahar de bere, dar K. nu v
oia sa stea de vorba cu nimeni; aduse singur salteaua de paie din pod, o ntinse n
apropierea sobei si se culca. Era cald, taranii sedeau tacuti, K. i mai cerceta p
utin cu ochi obositi, apoi adormi.
Dar, peste putin, fu trezit. n fata lui statea un tnar mbracat oraseneste, cu figur
a de actor, cu ochii ngusti si sprncenele groase, iar lnga el, birtasul. Si taranii
mai erau acolo, unii si ntorsesera scaunele ca sa vada si sa auda mai bine. Tnarul
si ceru foarte politicos scuzeca-l trezise pe K., se recomanda ca fiul administr
atorului castelului si apoi zise:
Acest sat e proprietatea castelului, cine locuieste sau ramne peste noapte aici
locuieste sau ramne peste noapte oarecum la castel. Nimeni n-are voie s-o faca fa
ra autorizatia contelui. Dumneavoastra nsa n-aveti o asemenea autorizatie, sau cel
putin n-ati aratat-o.
K. se ridicase n capul oaselor, si netezise parul cu minile si, uitndu-se de jos n su
s la cei doi, zise:
n ce sat m-am ratacit oare ? E vreun castel pe aici ?
Binenteles, zise tnarul rostind vorbele ncet si raspicat, n timp ce unii dintre tar
anii prezenti clatinau din cap a mirare. Castelul domnului conte Westwest.
Si trebuie sa ai autorizatie ca sa rami peste noapte ? ntreba K., vrnd parca sa se
ncredinteze ca n-a visat cumva cele ce i se comunicasera adineauri.
Trebuie sa ai autorizatie, fu raspunsul, si era o batjocura la adresa lui K. n ge
stul si vorbele tnarului, cnd se ntoarse cu mna ntinsa spre birtas si musterii ntrebndu
-i: Sau poate ca nu e nevoie de autorizatie ?
Atunci va trebui, deci, sa ma duc sa-mi scot autorizatia, zise cascnd K., si dadu
patura la o parte, gata sa se scoale.
Da, dar de la cine ? ntreba tnarul.
De la domnul conte, raspunse K., nu-mi ramne altceva de facut.
Acum, la miezul noptii, sa ceri autorizatia de la domnul conte ? exclama tnarul
dndu-se cu un pas ndarat.
Nu se poate ? ntreba cu indiferenta K. Atunci de ce m-ati mai trezit ?
Acum nsa, tnarului i sari tandara.
Ce apucaturi de vagabond! striga el. Va pretind respect fata de autoritatile co
mitatului! V-am trezit ca sa va comunic ca trebuie sa parasiti ndata domeniul con
telui.
Ajunge, ispraviti cu comedia asta, zise K. cu voce surprinzator de scazuta; se
culca la loc si trase patura pe el. Dumneata, tinere, mergi putin prea departe,
si am sa mai revin mine asupra purtarii dumitale. Birtasul si domnii de colo mi snt
martori, n masura n care mai am nevoie de martori. De altfel, afla ca snt arpentorul
chemat n urma dispozitiilor domnului conte, sa fac masuratori de terenuri. Secun
dantii mei si aparatele sosesc mine cu trasura. N-am vrut sa scap ocazia de a fac
e o plimbare prin zapada, dar am gresit drumul de cteva ori, de aceea am ajuns as
a de trziu. Ca ora era prea naintata ca sa ma mai prezint la castel, asta o stiam
singur, fara sa ma nveti dumneata. De aceea m-am si multumit cu acest culcus din
care ai avut impolitetea ca sa nu spun o vorba mai aspra sa ma scoli. Cu asta mi
-am ispravit explicatiile. Noapte buna, domnule!
Si K. se ntoarse cu fata spre soba.
Mai auzi n spatele lui ntrebarea sovaitoare: Arpen-tor ?", apoi se facu liniste.
Tnarul nsa si reveni curnd din surpriza si spuse catre birtas, cu o voce destul de d
omoala pentru a fi luata drept dovada de grija fata de somnul lui K., dar sufici
ent de tare pentru a se face auzit de acesta:
Am sa cer instructiuni prin telefon.
Vasazica exista si un telefon n aceasta crciuma de sat ? Erau bine prevazuti cu de
toate. Amanuntul l surprinse pe K., desi, n linii mari, se asteptase la asa ceva.
Descoperi ca telefonul se afla aproape deasupra capului sau, nsa, somnoros cum f
usese, nu-l remarcase. Daca tnarul voia sa se serveasca de telefon, nici cu cea m
ai mare bunavointa nu putea sa crute somnul lui K.; se punea doar ntrebarea daca
acesta era dispus sa i-o permita; K. se hotar sa-l lase sa telefoneze. Dar atunci
nu mai avea nici un rost sa stea prefacndu-se ca doarme, asa ca se ntoarse pe spa
te. Vazu ca taranii se strng si se sfatuiesc; sosirea unui arpentor nu era un luc
ru de nimic. Usa dinspre bucatarie se deschise si n prag se ivi crciumareasa, astu
pnd cu trupul ei voluminos tot spatiul din tocul usii, iar crciumarul se apropie d
e ea n vrfuf picioarelor ca s'-o puna la curent. Si apoi ncepu convorbirea telefoni
ca. Administratorul dormea, dar un subadministrator, unul dintre subadministrato
ri, un anume domn Fritz, era prezent. Tnarul care se prezenta spunndu-si numele l c
hema Schwarzer povesti cum l gasise pe K., un barbat de vreo treizeci de ani, des
tul de jerpelit, dormind linistit pe o saltea de paie, cu un rucsac mic drept pe
rna si o bta noduroasa alaturi, la ndemna. Fireste ca i se paruse cam suspect, si c
um birtasul se vede ca nu-si facuse datoria, gasise ca e de datoria lui, a lui S
chwarzer, sa cerceteze cazul. Trezirea, interogatoriul, amenintarea obligatorie
cu expulzarea din domeniile contelui, fusesera prost primite de K., de altfel po
ate pe drept cuvnt, cum se vadise ulterior, caci K. sustine ca este arpentor chem
at de domnul conte. Fireste ca e o obligatie, cel putin n ce priveste formele, sa
se controleze afirmatia, de aceea el, Schwarzer, l roaga pe domnul Fritz sa se i
ntereseze la cancelaria centrala daca un arpentor de felul acestuia este ntr-adev
ar asteptat si sa-i comunice numaidect raspunsul prin telefon.
Apoi se facu liniste; la un capat al firului Fritz se informa, iar la celalalt c
apat se astepta raspunsul. K. ramase culcat ca si pna atunci, nici macar nu se nto
arse, nu parea deloc curios, se uita n gol. Relatarea lui Schwarzer, cu amestecul
ei de rea-vointa si de prudenta, i dadea o imagine despre ce s-ar putea numi gra
dul de cultura diplomatica pe care o posedau n castel si oamenii mai nensemnati, d
e teapa lui Schwarzer. Si nici n materie de zel nu se lasau mai prejos; cancelari
a centrala avea un serviciu de noapte. Se vede ca obtinusera raspunsul destul de
repede, caci telefonul suna' n curnd. Ce-i drept, informatia transmisa de Fritz p
area sa fie scurta de tot, caci Schwarzer trnti furios receptorul.
Am spus-o eu, striga el, nici urma de arpentor, e un vagabond ordinar si un min
cinos, poate chiar mai rau.
O clipa K. se gndi ca toti, Schwarzer, taranii, crciu-marul si crciumareasa au sa s
e napusteasca asupra lui. Ca sa se fereasca barem de prima violenta a atacului,
se ghemui tot sub patura. Deodata telefonul suna din nou si, cum i se paru lui K.
, deosebit de puternic. Scoase ncetisor capul de sub cuvertura. Desi era improbabi
l sa fie ceva care sa-l priveasca iarasi pe el, toti nmarmurira, iar Schwarzer se
ntoarse la aparat. Asculta n tacere o explicatie destul de lunga, apoi spuse ncet:
O eroare vasazica ? E foarte penibil pentru mine. A telefonat nsusi seful de bir
ou ? Ciudat, ciudat! Cum sa-i explic asta domnului arpentor ?
K. ciuli urechile. Castelul l numise deci n postul de f arpentor. Asta, pe de o pa
rte, era n defavoarea lui, fiindca dovedea ca la castel se stia despre el tot ce
era necesar de stiut, ca se cumpanise' raportul de forte si se accepta lupta cum s
-ar zice cu un zmbet. Dar pe de alta parte era si favorabil, caci, dupa parerea l
ui K,, asta dovedea ca era subestimat si ca va avea mai multa libertate dect ar fi
fost ngaduit sa spere din capul locului. Daca nsa credeau ca, recunoscndu-i calita
tea de arpentor, atitudine ce manifesta, desigur, o superioritate intelectuala, l
vor putea teroriza mereu, se nselau; simti o usoara nfiorare, dar atta tot.
Cu un gest de indiferenta opri explicatiile lui Schwarzer, care se apropiase timi
d de el; mbiat sa se mute n odaia birtasului, refuza, acceptnd doar un ceai somnife
r oferit de b'irtas, ligheanul cu apa, sapunul si prosopul aduse de birtasita, s
i nu mai fu nevoie sa ceara sa se goleasca sala, caci toti se grabeau sa iasa, nto
rcnd capul n asa fel nct sa-si fereasca fata, pentru ca nu cumva sa-i recunoasca a do
ua zi. Lampa fu stinsa si, n sfrsit, avu pace. Dormi adnc, pna dimineata, deranjat d
oar o data sau de doua ori de tropaitul usor al unor sobolani care treceau n fuga
.
Dupa micul dejun, care, dupa spusele birtasului, urma sa fie platit de castel, c
a de altfel toata ntretinerea lui K., voia sa se duca numaidect n sat. Dar cum birt
asul se tot nvrtea n jurul lui rugndu-se parca de el fara vorbe, lui K. i se facu mi
la desi amintindu-si de purtarea lui din ajun nu schimbase cu el dect cuvintele s
trict necesare si-l pofti sa sada.
Nu-l cunosc nca pe conte, zise K. Se spune ca rasplateste bine munca cinstita, e
adevarat ? Daca ti lasi nevasta si copilul, cum am facut eu, sa pleci asa de depa
rte, vrei sa le si duci ceva cnd te ntorci acasa. *
n privinta asta nu trebuie sa va faceti griji, domnule, nimeni nu se plnge ca ar f
i prost retribuit.
n ce ma priveste, zise K., nu snt prea timid; snt n stare sa-mi spun parerea chiar
si unui conte, dar, fireste, e mult mai bine s-o scoti la capat cu domnii n pace
si buna ntelegere.
Sedeau fata n fata, birtasul pe marginea lavitei de la fereastra; mai comod nu ndr
aznea sa se aseze si se uita tot timpul la K., cu ochii lui caprui, mari si tema
tori. La nceput se tot daduse pe lnga K., iar acum'parca i venea s-o ia din loc. Se
temea sa nu-l descoasa despre conte ? Se temea ca domnul", drept care l lua pe K.
, sa nu fie demn de ncredere ? K. simti ca trebuie sa-i abata gndurile de la acest
e temeri. Se uita la ceas si zise:
n curnd o sa soseasca ajutoarele mele; ai sa-i poti gazdui aici ?
Sigur ca da, domnule, raspunse birtasul, dar n-o sa stea cu tine la castel ?
Renunta oare cu atta usurinta si placere la musterii si ndeosebi la K., pe care vo
ia neaparat sa-l stie gazduit la castel?
Nu e nca sigur, zise K. nti trebuie sa aflu ce fel de munca mi se cere. Daca, de p
ilda, o sa am de lucru aici n vale, o sa fie mai indicat sa locuiesc aici. Apoi m
a tem ca nici nu mi-ar placea sa traiesc sus, la castel. Tin sa fiu liber mereu.
Nu cunosti castelul, zise birtasul ncet.
Binenteles, zise K., nu-i bine sa judeci pripit. Deocamdata nu stiu despre caste
l dect atta, ca cei de acolo se pricep sa-si aleaga arpentorul potrivit. Poate ca
mai au si alte calitati.
Apoi se scula ca sa-l scuteasca de prezenta sa pe birtasul care-si musca nervos
buzele. Nu era usor sa cstgi ncrederea acestui om.
n timp ce se ndrepta spre usa, privirea lui K. se opri asupra unui portret ntunecat
, agatat de perete, ntr-o rama ntunecata. l zarise nca din culcusul sau, dar de la d
istanta nu putuse distinge nici o trasatura si crezuse ca e doar un carton negru
, din acelea care se pun la spatele tablourilor. Era totusi un tablou, cum si dadu
seama acum, si anume portretul unui barbat de vreo cincizeci de ani. Tinea capu
l att de aplecat spre piept, nct ochii abia se mai vedeau; atitudinea asta parea de
terminata de greutatea fruntii nalte si de nasul coroiat. Din pricina pozitiei cap
ului, barba era ndoita n dreptul barbiei, iar mai jos statea ndreptata nainte. Mna stn
ga odihnea cu degetele rasfirate n parul bogat, fara a putea sprijini capul.
Cine-i asta ? Contele ? ntreba K. stnd n fata portretului, fara a-si ntoarce macar p
rivirea spre birtas.
Nu, raspunse acesta, e administratorul.
Au un administrator frumos la castel, nimic de zis, pacat ca are un fiu att de p
rost crescut, zise K.
Nu, zise birtasul si, tragndu-l spre dnsul, i sopti la ureche: Schwarzer a' exager
at ieri, tatal lui e doar subadministrator si nca unul dintre cei mai mici.
n clipa asta K. avu impresia ca birtasul e ca un copil.
Golanul! zise el surznd, dar birtasul nu rse deloc, ci spuse:
Si tatal lui e tare.
As ! zise K. Tu pe toti i crezi tari. Nu cumva si pe mine ?
Pe tine, raspunse birtasul timid, dar cu seriozitate, nu te cred tare.
Dar stii ca te pricepi sa observi oamenii, zise K. ntr-adevar, n-am nici o puter
e, ti-o spun confidential. De aceea i si respect pe cei puternici, probabil la fe
l de mult ca si tine, doar ca nu snt tot att de sincer si nu-mi place totdeauna s-
o recunosc.
Si, pentru a-l consola pe birtas si a si-l apropia mai mult, l batu usor cu palma
pe obraz. Acesta zmbi, n sfrsit, nitel. Era ntr-adevar aproape un baietandru cu fat
a lui moale, aproape imberba. Cum ajunsese sa se nsoare cu femeia asta n vrsta si v
oluminoasa, care se zarea printr-o ferestruica, trebaluind cu coatele ridicate a
laturi n bucatarie... Dar K. nu voia sa-l mai descoasa acum, ca sa nu alunge zmbet
ul provocat n cele din urma. Asa ca i facu doar semn sa-i deschida usa si iesi n di
mineata de iarna nsorita.
Acum zari, colo, sus, castelul bine conturat n aerul limpede, aparnd si mai clar d
atorita stratului subtire de zapada care acoperea totul, mprumutnd formele tuturor
lucrurilor. De altfel, sus, pe munte, parea sa fie mai putina zapada dect aici, n
sat, unde K. nainta cu nu mai putina osteneala dect ieri, pe drumul mare. Aici za
pada ajungea pna la ferestrele bordeielor si rencepea iar la o distanta de nimica
toata, zacnd greu pe acoperisurile joase, dar sus, pe munte, totul se nalta liber
si usor, cel putin asa parea de aici.
n linii mari, castelul, asa cum arata din departare, corespundea asteptarilor lui
K, Nici veche cetate feudala, nici palat nou'si somptuos nu era, ci o asezare nt
insa, care se compunea din vreo cteva cladiri cu doua etaje si alte multe constru
ctii joase, adunate strns laolalta; cine nu stia ca-i un castel, ar fi putut sa c
reada ca e un mic oras. K. nu zari dect un singur turn, dar nu putea sa-si dea se
ama daca tinea de o casa de locuit sau de-o biserica. Stoluri de ciori se roteau
n jurul lui.
Cu ochii ndreptati spre castel, K. nainta, ncolo nu se sinchisea de nimic. Dar pe m
asura ce se apropia de castel, acesta l deceptiona. n fond nu era dect un biet trg d
estul de saracacios, compus din case satesti, cu deosebirea ca toate pareau const
ruite din piatra, dar tencuiala cazuse de mult, iar piatra arata roasa. K. si ami
nti n treacat de oraselul sau natal, care abia daca era mai prejos dect asa-zi-sul
castel. Daca ar fi tinut doar sa-l viziteze, ar fi fost pacat de osteneala drum
ului si ar fi procedat mai cuminte ntre-prinznd o calatorie pna-n oraselul sau de b
astina, unde nu mai fusese demult. Compara'n gnd turnul bisericii de acasa cu turn
ul acela de pe munte. Cel dinti se nalta fara sovaire drept spre vazduh, subtiindu
-se mereu, pna la acoperisul sau lat de tigla rosie; o cladire terestra, desigur
ce alta am putea cladi? dar avea un tel mai nalt dect nvalmaseala de case joase, si
o expresie mai clara dect a cotidianului cenusiu. Turnul de colo, sus singurul v
izibil foisorul unei case de locuit, cum se putea distinge acum, poate al cladir
ii principale, era o rotonda uniforma, n parte ascunsa privirii de iedera ocrotit
oare, cu ferestre mici, care acum sclipeau n razele soarelui, ca ntr-un moment de
dementa, si se termina ntr-un fel de terasa al carei parapet crenelat, cu spartur
i si iregularitati, desenat parca de o mna tematoare sau neglijenta de copil, se
profila colturos pe cerul albastru. Parea un locatar posomorit al casei, ce, pe
buna dreptate, ar fi trebuit sa se ncuie n odaia cea mai ndepartata, dar care ar fi
spart tavanul ca sa se ridice si sa se arate lumii.
K. se opri din nou, ca si cum stn'd pe loc ar fi dispus de mai multa putere de ju
decata. Dar fu stnjenit n reflectiile sale. In spatele bisericii, n dreptul careia s
e oprise de fapt era doar o capela largita ca o sura, ca sa poata cuprinde enori
asii se afla scoala. O cladire lunga si joasa, ntrunind n mod ciudat o'nota de pro
vizorat cu una de stravechi, n fata ei o gradina, acum o ntindere de zapada, ngradi
ta cu un grilaj de fier. Tocmai ieseau copiii mpreuna cu nvatatorul. Adunati grama
da' n jurul nvatatorului, toti cu ochii atintiti' asupra lui, vorbeau ntruna si rep
ede, din toate partile,' toti deodata, asa nct K. nu ntelegea ce spuneau. nvatatorul
, un tnar scund, cu umerii ngusti, fara a fi nsa o aparitie ridicola, tinndu-se foar
te drept, l examinase pe K. nca de la distanta; e adevarat ca afara de grupul lor,
K. era singurul om, ct ve-deai cu ochii. Ca strain, K. se simti dator sa salute
el nti, mai ales ca nvatatorul parea un' omulet obisnuit sa comande.
Buna ziua, domnule nvatator, i zise el.
Copiii amutira dintr-o data, si aceasta tacere subita probabil ca-i placu nvatato
rului, ca o pregatire pentru a se auzi ce spune.
Va uitati la castel ? ntreba el mai blnd dect se asteptase K., dar cu un ton de pa
rca n-ar ncuviinta ce face K.
Da, raspunse acesta, nu snt de-aici, ma aflu n localitate abia de aseara.
Nu va place castelul ? se interesa grabit nvatatorul.
Cum adica ? ntreba la rndul sau K., nitel uluit, si apoi repeta ntrebarea ntr-o for
ma atenuata: Daca-mi place castelul ? De ce presupuneti ca nu-mi place ?
Nici unui strain nu-i place, zise nvatatorul.
Ca sa nu spuna nimic nepotrivit, K. schimba vorba ntrebnd:
l cunoasteti, probabil, pe conte ?
Nu, zise nvatatorul si dadu sa plece, dar K. nu se lasa si mai ntreba o data:
Cum ? Nu-l cunoasteti pe conte ?
Cum sa-l cunosc? zise nvatatorul n soapta si adauga cu voce tare pe frantuzeste:
Tineti seama de prezenta unor copii nevinovati.'
K. gasi ca asta-i da dreptul sa ntrebe:
As putea sa va fac o vizita, domnule nvatator ? Ramn mai multa vreme aici si ma s
imt de pe acum putin stingher, nu snt de o seama cu taranii, si, desigur, nici cu
cei de la castel.
ntre tarani si castel nu e mare deosebire, zise nvatatorul.
Se poate, zise K., dar asta nu schimba cu nimic situatia mea. As putea sa va fac
o vizita ?
Locuiesc n Schwanengasse, la macelar. Aceasta simpla indicare a adresei nu prea
suna a invitatie, totusi K. zise:
Bine, am sa vin.
nvatatorul dadu din cap si o porni mpreuna cu ceata de copii' care ncepura numaidect
sa vorbeasca iar, cu totii, n gura mare. Disparura curnd ntr-o straduta care cobor
a n panta abrupta.
K. ramase descumpanit, enervat de aceasta convorbire. Pentru prima oara de cnd sos
ise, se simtea cu adevarat obosit. La nceput, drumul lung facut pe jos pna aici nu
paruse sa-l fi ostenit deloc. Ce linistit naintase zile ntregi pas cu pas ! abia
acum se aratau urmarile efortului prea mare, si binenteles, ntr-un moment nepotrivi
t. Se simtea irezistibil mboldit sa caute societatea altor oameni, dar cu fiecare
cunostinta noua i crestea oboseala, n starea n care se afla, daca se silea sa-si co
ntinue plimbarea macar si pna la intrarea castelului, s-ar chema ca a facut mai mu
lt dect suficient.
Asadar porni nainte, dar mai era o cale lunga. Caci strada, aceasta strada princi
pala a satului, nu ducea spre dealul castelului, ci doar pna-n apropiere, iar de
acolo cotea ca dinadins n alta directie, si chiar daca nu se ndeparta de castel, n
ici nu se mai apropia totusi de el. K. se astepta mereu ca drumul sa faca o noua
cotitura care sa duca spre castel, si numai pentru ca se astepta la asta, mai m
ergea nainte; se vede ca din pricina oboselii ezita s-o ia pe alta poteca dect pe
drum, si era mirat de lungimea satului care nu se mai ispravea, mereu casute si g
eamuri cu flori de gheata, mereu zapada si nici tipenie de om. n cele din urma se
smulse strazii acesteia, care parea sa-l tina strns, si coti pe o ulicioara cu s
i mai multa zapada; era o truda s'a-si scoata picioarele ce se afundau mereu, l t
receau naduselile; deodata se opri locului si nu mai putu nainta.
Oricum, nu se afla ntr-o pustietate, n dreapta si-n stnga se nsirau cocioabele taran
esti. Facu un bulgare de zapada si-l azvrli ntr-o fereastra. Usa se deschise numaid
ect era prima usa pe care o vedea deschizndu-se de-a lungul ntregului drum prin sat
si aparu un taran batrn, ntr-o scurta de blana cafenie, cu capul aplecat ntr-o par
te, prietenos si firav.
mi dai voie sa intru putin ? zise K. Snt foarte obosit.
Fara a auzi ce-i spune batrnul, primi cu recunostinta scndura pe care acesta o mpin
se spre el si care-l salva numaidect din zapada; si dupa ctiva pasi, se pomeni n od
aie.
O odaie mare, n penumbra. Venind de afara, nti nu vazu nimic si se poticni de o alb
ie de rufe. O mna de femeie l sprijini. Dintr-un colt porneau tipete de copil. Dint
r-un alt colt iesea un fum gros, transformnd penumbra n ntuneric. K. statea ca nconju
rat de nori.
E beat, zise cineva.
Cine esti dumneata ? striga o voce autoritara, si apoi pesemne catre mosneag: D
e ce l-ai lasat sa intre ? Se poate sa dam drumul n casa oricarui vagabond ?
Snt arpentorul domnului conte, zise K., ncercnd sa se justifice n fata acestor oame
ni, si acum nca invizibili pentru el.
A, e arpentorul, zise o voce feminina, apoi urma o tacere deplina.
Ma cunoasteti ? ntreba K.
Sigur, raspunse scurt aceeasi voce. Faptul ca-l cunosteau nu parea sa-l recoman
de.
n sfrsit, fumul se mai risipi putin si K. izbuti sa se lamureasca ncetisor. Parea s
a fie zi de curatenie generala, n apropierea usii se spalau rufe. Dar fumul venea
dintr-un colt, unde, ntr-o albie de lemn, mare cum K. nu mai vazuse niciodata er
a ct doua paturi doi barbati faceau baie n apa aburinda. Si mai surprinzator era c
oltul din dreapta, fara sa-ti poti da seama exact n ce consta ciudatenia. Printr-
o spartura mare, singura deschizatura a peretelui din fund, patrundea n adncul ace
lui colt, probabil dinspre curte, o lumina palida, reflexul zapezii, si dadea o
stralucire ca de matase rochiei unei femei care zacea acolo ostenita, aproape cu
lcata, ntr-un fotoliu cu speteaza nalta. Tinea un sugaci la piept. n jurul ei se juc
au niste copii, pui de tarani, se vede, dar femeia nu parea sa faca parte din ac
elasi mediu, desigur ca boala si oboseala da si taranilor un aer de distinctie.
Stai jos! zise unul dintre barbati, unul cu barba mare si mustata, care tinea g
ura mereu deschisa, caci gfia, si ntinse'mna, peste marginea albiei ca sa-i indice l
ui K. un sipet, gest caraghios n aceasta postura si prin care l stropi cu apa cald
a n obraz.
Pe sipet sedea batrnul care-i daduse drumul n casa si care acum motaia. K. era buc
uros ca se poate aseza, n sfrsit. Acum nimeni nu-i mai da atentie. Femeia din fata
albiei de rufe, o blonda n plina opulenta a tineretii, cnta ncetisor n timp ce spal
a, barbatii din baie tropaiau n apa si se ntorceau ba cu fata, ba cu spatele unul
spre altul, copiii tot voiau sa se apropie de ei, dar ei i goneau de fiecare data
mproscnd apa din belsug, asa ca nici K. nu ramnea nestropit, femeia din fotoliu za
cea ca nensufletita, uitndu-se n gol, cu ochii ndreptati n sus, fara sa arunce macar o
privire copilului pe care-l tinea la piept.
Contemplase probabil o buna bucata de vreme frumosul tablou trist pe care-l ofere
a femeia, dar pesemne ca apoi atipise, caci, speriat de o voce care-l strigase,
K. se trezi cu capul culcat pe umarul batrnului de lnga el. Barbatii iesisera din
albia n care acum se mbaiau si se zbenguiau copiii, supravegheati de femeia blonda
, si stateau mbracati n fata lui K. Acum se vadi ca galagiosul cu barba mare se bu
cura de mai putina trecere dect celalalt. Acesta, fara sa fie mai nalt dect barbosu
l si purtnd o barba mult mai putin impozanta, era un barbat tacut, care gndea pe nd
elete, era spatos si avea o fata lata; capul si-l tinea plecat.
Domnule arpentor, zise el, nu puteti ramne aici. Iertati lipsa de cuviinta.
Nici nu aveam de gnd sa ramn aici, raspunse K., doream doar sa ma odihnesc putin;
iaca, s-a facut, acum plec.
Va mirati de buna seama ca nu sntem mai primitori, zise omul,'dar ospitalitatea n
u intra n obiceiurile noastre, n-avem nevoie de oaspeti.
Nitel nviorat de somn, cu auzul mai ascutit ca nainte, K. se bucura sa auda vorbel
e acestea sincere. Se misca mai usor si, tot sprijinindu-se n bastonul pe care-l
proptea ba ici, ba colo, se apropie de femeia din fotoliu; el era de altfel cel m
ai nalt dintre cei din odaie.
Sigur, zise K. La ce va trebuie oaspeti ? Dar din cnd n cnd tot e nevoie de cte unu
l, de pilda de mine, ar-pentorul.
Asta nu stiu, zise omul ncet. Daca v-au chemat, nseamna ca au nevoie de dumneavoa
stra, o fi o exceptie, noi nsa, oamenii marunti, nu ne abatem de la reguli, nu pu
teti sa ne-o luati n nume de rau.
Nu, nu, zise K., nu pot dect sa va multumesc, du-mitale si tuturor din casa.
Si, n mod cu totul neasteptat pentru toti, K. se ntoarse facnd un adevarat salt si
se opri n fata femeii. Ea se uita la el cu ochii ei albastri, obositi; o marama d
e borangic, transparenta, i acoperea capul pna spre mijlocul fruntii; sugaciul de l
a pieptul ei dormea.
Dar tu cine esti ? ntreba K.
Cu un dispret despre care nu se putea sti daca se adreseaza lui K. sau propriului
ei raspuns, zise:
O fata din castel.
Totul nu durase mai mult de o clipa, dar K. se pomeni ndata luat de brat din stnga
si din dreapta de cte unul dintre barbati si tras cu toata puterea spre usa, ca
si cum n-ar fi existat nici un alt mijloc de a se face ntelesi. Vaznd asta, batrnul
se bucura, nu se stie de ce anume, si batu din palme. Si femeia care spalase ru
fe rdea de zarva grozava pe care o faceau copiii.
Ct despre K., se pomeni n strada; barbatii l mai supravegheau din prag. Ningea iaras
i, totusi parca se mai luminase. Cel cu barba mare striga nerabdator:
ncotro vreti sa va duceti ? ncoace drumul duce spre castel, ncolo spre sat.
K. nu-i raspunse, ci se adresa celuilalt, care, desi ncurcat, parea mai accesibil
.
Cine snteti ? Ca sa stiu cui trebuie sa-i multumesc ca m-am odihnit sub acoperis
ul lui ?
Snt mesterul tabacar Lasemann, fu raspunsul; dar de multumit nu trebuie sa multu
mesti nimanui.
Bine, zise K., poate ca ne mai ntlnim.
Nu cred, zise omul.
n clipa aceea, barbosul striga:
Buna ziua, Artur, buna ziua, Ieremias !
K. se ntoarse; va sa zica n acest sat se mai aratau totusi oameni pe ulita ! Dinspr
e castel veneau doi tineri de statura mijlocie, amndoi foarte zvelti, mbracati n ha
ine strmte, si asemanatori la fata. Aveau pielea negricioasa, si totusi ciocul pe
care-l purtau contrasta aproape cu ea, att era de negru. Cu toata greutatea de a
circula, acolo, prin zapada, naintau surprinzator de repede, miscndu-si n cadenta
picioarele subtiri.
Ce aveti ? striga barbosul.
Nu puteai sa te ntelegi cu ei dect tipnd, att de repede mergeau, si nu-si ncetinira pa
sul nici acum.
Treburi.'strigara amndoi rznd.
Unde ?
La birt.
Acolo ma duc si eu, striga deodata K. mai tare dect toti.
Dorea grozav ca cei doi sa-l ia si pe el; ce-i drept nu i se parea prea avantajo
s sa faca cunostinta cu ei, nsa se vedea ct de colo c-ar fi buni ca nsotitori'si i-
ar da curaj. Desi auzira cuvintele lui K., dadura doar din cap si-si vazura de d
rum.
K. tot mai statea n zapada si n-avea nici un chef sa ridice un picior pentru a-l nf
unda din nou mai ncolo, la o distanta de nimica toata. Multumiti ca l-au scos def
initiv din casa pe K. mesterul tabacar si tovarasul lui se trasera ncetisor napoi,
nghesuindu-se n usa ntredeschisa, uitndu-se mereu dupa el, apoi disparura, iar K. r
amase singur cu zapada care-l nvaluia.
Prilej de putina disperare, i trecu prin minte, daca m-as afla aici doar din ntmpl
are, nu intentionat.
Atunci, n coliba din stnga, se deschise o fereastra minuscula ; ct timp statuse nchis
a, paruse de un vnat ntunecat, poate din pricina reflexelor zapezii, si era att de m
ica, nct, asa deschisa cum era acum, nu lasa sa se vada toata fata celui care se u
ita afara, ci doar ochii, niste ochi caprui de om batrn.
Uite-l colo, se auzi o voce tremurata de femeie.
E arpentorul, zise o voce de barbat.
Apoi barbatul se ivi n fereastra si ntreba, nu contrariat, dar totusi ntr-un fel car
e arata ca tine sa fie totul n regula pe strada, n fata casei sale:
Pe cine asteptati ?
Astept o sanie care sa ma ia, zise K.
Pe aici nu trece nici o sanie, raspunse omul, aici nu e circulatie.
Totusi e drumul care duce la castel, obiecta K.
Cu toate astea, cu toate astea, zise omul oarecum nenduplecat, aici nu e circula
tie.
Apoi tacura amndoi. Dar se vede ca barbatul chibzuia ceva, caci fereastra, din ca
re fumul iesea n pale, ramase deschisa.
E un drum prost, zise K., vrnd sa-l mai ajute. Dar omul nu zise dect:
Da, fireste.
Dupa ctva timp, nsa, adauga :
Daca vreti, va duc cu sania mea.
Duceti-ma, va rog! zise K. bucuros. Cit mi cereti ?
Nimic, zise omul spre mirarea lui K. Snteti doar arpentorul, i explica apoi, si t
ineti de castel. Unde sa va duc?
La castel, zise K. repede.
Atunci nu va duc, raspunse omul numaidect.
Pai bine, dar tin de castel, zise K., repetnd cuvintele celuilalt.
O fi, raspunse acesta pe un ton de refuz.
Atunci, duceti-ma la birt, zise K.
Bine, se nvoi omul, vin ndata cu sania.
Totul dadea impresia ca se face nu din amabilitate, ci mai degraba dintr-un soi
de straduinta egoista, tematoare, aproape pedanta,de a-l ndeparta pe K. din fata
casei.
Poarta curtii se deschise si facu loc unei sanii mici pentru poveri usoare, comp
let plana, fara capra, trasa de un calut slab, si, n urma, aparu omul, adus din s
pate, slab, schiop, cu fata' scoflcita, rosie, muncita de guturai, parnd si mai mi
ca din cauza unei broboade de lna rasucita strns in jurul capului. Se vedea ca e b
olnav si ca iesise din casa numai ca sa-l poata transporta pe K. El i spuse ceva n
acest sens, dar omul se multumi sa dea din umeri. K. afla de la el doar ca e ca
rutas, ca-l cheama Gerstacker si ca a luat sania asta incomoda' deoarece era pre
gatita de drum si fiindca scoaterea altei sanii ar fi necesitat prea mult timp.
Stati jos, zise carutasul aratnd cu biciul spre coada saniei.
O sa ma asez lnga dumneata, zise K.
Eu merg pe jos, zise Gerstacker.
Dar de ce ? ntreba K.
Eu merg pe jos, repeta Gerstacker si fu apucat de o tuse care-l chinui asa de r
au nct trebui sa-si nfiga picioarele n zapada si sa se tina de sanie. K. nu mai zise
nimic, se aseza n spatele saniei; tusea batrnului ceda ncetul cu ncetul, si pornira.
Colo sus, castelul n mod curios, de pe acum ntunecat la care K. sperase sa ajunga nc
a azi, se departa din nou. Ca si cum nsa i s-ar fi facut un semn provizoriu de ad
io, rasuna deodata un dangat de clopot, naripat si vesel, care macar pentru o cli
pa facea sa-ti tresara inima ca sub amenintarea caci sunetul era si ndurerat ca i
se va mplini ceea ce abia cuteza sa doreasca. Dar n curnd clopotul cel mare amuti
si-i raspunse sunetul slab si monoton al unui clopotel, poate tot de sus, poate
chiar din sat. Acest clinchet se potrivea, fireste, mai bine cu sania nceata ca s
i cu acel carutas ca vai de el, dar nenduplecat.
Mai, striga deodata K. ajunsesera n dreptul bisericii, nu departe de birt, asa ca
putea ndrazni ma mir foarte ca te ncumeti sa ma plimbi asa pe propria-ti raspunde
re; ai voie s-o faci ?
Gerstacker pasea nainte lnga calut, fara sa se sinchiseasca de vorbele lui.
Hei, striga K.; aduna un pumn de zapada de pe sanie, arunca si nimeri n plin ure
chea lui Gerstacker, care se opri de data aceasta si se ntoarse spre el.
Vazndu-l nsa foarte de aproape ntre timp sania mai alunecase putin nainte vazndu-i tr
upul ncovoiat, oarecum torturat, fata-i supta, obosita, rosie, cu obrajii inegali
, unul scoflcit, celalalt drept, gura, cascata de surpriza, n care mai ramasesera d
oar ctiva dinti razleti, K. se vazu silit sa repete din mila ntrebarea pusa adinea
uri din rautate, anume daca nu cumva Gerstacker va fi pedepsit ca l-a dus cu sani
a.
Ce vrei ? ntreba Gerstacker nedumerit; dar, fara sa astepte explicatia, si ndemna
calutul si pornira nainte.
Cnd ajunsera n apropierea birtului K. si dadu seama de asta dupa o cotitura a drumu
lui se' lasase ntunericul, spre mirarea lui K. Fusese plecat atta vreme ? Dupa soc
oteala lui, sa fi trecut cel mult o ora, doua. Si doar pornise de dimineata. Si
nici nu-i fusese foame. Iar pna mai adineauri era ziua, abia acum se facuse deoda
ta ntuneric. Zile scurte, zile scurte", si zise, luneca de pe sanie si se ndrepta ca
tre birt.
Spre bucuria lui K., birtasul statea n capul treptelor din fata casei si-i lumina
calea cu un felinar pe care l tinea ridicat. Aducndu-si aminte de carutas, K. se o
pri; l auzi tusind undeva n ntuneric. Nu-i' nimic, si zise, gndindu-se ca avea sa-l r
evada n curnd. Abia cnd ajunse n prag, unde statea birtasul, care-l saluta respectuos
, zari de o parte si de alta a usii cte un barbat. Lua felinarul din mna birtasului
si l tinu n dreptul fiecaruia; erau tinerii cu care se mai ntlnise si care se chema
u Ar-tur si Ieremias. Acum l ntmpinara salutnd cu mna la chipiu. Asta-i aminti de vre
mea serviciului militar, o epoca fericita, de aceea K. izbucni n rs.
Cine snteti voi ? ntreba uitndu-se cnd la unul, cnd la celalalt.
Secundantii dumitale, raspunsera.
Snt secundantii, ntari birtasul ncet.
Cum asa ? ntreba K. Snteti vechii mei secundanti, carora le-am cerut sa ma urmeze,
pe care-i astept ?
Cei doi raspunsera afirmativ.
Foarte bine, zise K. dupa un rastimp. E bine ca ati venit. De altfel, adauga el
dupa un alt rastimp, ati ntrziat mult, snteti tare lasatori.
A fost cale lunga, zise unul dintre ei.
Cale lunga, repeta K. Dar v-am mai ntlnit, cnd
ifeneati de la castel.
Da, raspunsera amndoi fara nici o alta explicatie.
Unde snt aparatele ? ntreba K.
Nu avem, zisera ei.
Aparatele pe care vi le-am ncredintat, zise K.
N-avem aparate, repetara cei doi. I Vai, ce oameni! zise K. Va pricepeti la
arpentaj ? * Nu.
Dar daca snteti vechii mei secundanti, trebuie sa va pricepeti, zise K.'; ei nsa t
aceau. Ei, hai, atunci! adauga K., si mpingndu-i usor nainte, intra cu ei n casa.
BARNABAS
Apoi, instalati la una din masutele birtului, K. la mijloc, la dreapta si stnga lu
i cei doi secundanti, baura bere, destul de tacuti toti trei. n afara de masa lor
mai era doar una ocupata, tot de un grup de tarani, ca n seara precedenta.
E cam greu cu voi, zise K., cercetndu-le chipurile, cum facuse si mai nainte. Cum
sa va deosebesc ? Va deosebiti doar prin nume, ncolo semanati ca se poticni, apoi
continua spunnd fara sa vrea ncolo semanati ca doi serpi.
Cei doi zmbira.
De obicei lumea ne deosebeste destul de bine, ncercara sa se justifice.
Va cred, zise K., am fost doar martor; dar eu nu pot sa vad dect cu ochii mei, s
i cu acesti ochi nu snt n stare sa va deosebesc. De aceea o sa va tratez ca pe un
singur om si o sa va zic Artur la amndoi, ca doar asa l cheama pe unul din voi. Poa
te tu ? ntreba K. adresndu-se unuia dintre ei.
Nu, zise acesta, pe mine ma cheama Ieremias.
De fapt e indiferent, zise K., am sa va zic Artur la amndoi. Daca-l trimit pe
Artur undeva, va duceti amndoi, daca-l pun pe Artur la o treaba, o faceti amndoi';
asta nseamna un mare inconvenient pentru mine, fiindca asa nu va pot pune pe fie
care separat la cte o treaba, dar, n schimb, am avantajul ca pentru orice sarcina
pe care v-o ncredintez, purtati raspunderea n ntregime si n comun. Nu-mi pasa cum va
mpartiti munca, atta numai ca n-aveti sa dati vina unul pe celalalt; pentru mine
snteti un singur om.
Cei doi cumpanira ctva timp si zisera:
Asta ar fi cam neplacut pentru noi.
Cum sa nu fie ? zise K. Fireste ca trebuie sa vi se para neplacut, dar asa ramne
.
De o bucata de vreme, K. observa cum da trcoale mesei lor unul dintre tarani; n cel
e din urma, acesta se hotar, se apropie de un secundam si voia tocmai sa-i sopteas
ca ceva la ureche, cnd K. l mpiedica batnd cu pumnul n masa.
Scuzati, zise K. si se ridica, astia snt secundantii mei si acum tinem o consfat
uire. Nimeni n-are dreptul sa ne deranjeze.
Ma rog, ma rog, zise taranul intimidat, si se ntoarse de-a-ndaratelea la grupul
lui.
Iata interdictia pe care trebuie s-o respectati nainte de toate, ziseK. asezndu-s
e la loc; n-aveti voie sa vorbiti cu nimeni fara permisiunea mea. Eu snt strain a
ici, daca snteti vechii mei secundanti, nseamna ca si voi snteti straini. Deci, ca
trei straini ce sntem, trebuie sa fim solidari; bateti palma cu mine, ca sa vad c
a ne-am nteles.
' Amndoi ntinsera minile ndata, aratndu-se prea plini de rvna.
Lasati labele, zise K., dar porunca mea ramne n picioare. Acuma ma duc sa ma culc
, si va sfatuiesc si pe voi sa faceti la fel. Azi am pierdut o zi de lucru, mine
trebuie sa ne apucam de treaba devreme de tot. Sa faceti rost de o sanie ca sa ne
duca la castel si la sase dimineata sa fiti cu ea n fata casei, gata de plecare.
Bine, zise unul.
Dar celalalt sari cu gura:
Zici bine" si doar stii ca nu se poate !
Tacere ! exclama KL Mi se pare ca vreti sa ncepeti sa va deosebiti unul de altul
.
Dar acum spuse si primul:
Are dreptate, nu se poate; fara autorizatie nici un strain nu poate intra n cast
el.
Cui trebuie sa te adresezi ca sa obtii autorizatie ?
Nu stiu, poate administratorului.
Atunci o s-o cerem prin telefon; dati imediat un telefon administratorului, amnd
oi.
Se repezira la aparatul telefonic, obtinura legatura ce se mai mbulzeau! n aparent
a, erau ridicol de ascultatori si ntrebara daca arpentorul poate veni mine cu ei l
a castei. Raspunsul fu un nu" categoric, pe care K. l auzi de la masa lui. Dar ras
punsul nu ramase att de laconic, ci preciza: Nici mine, nici altadata".
O sa telefonez chiar eu, zise K. si se scula.
De unde pna acum K. si secundantii lui abia daca fusesera luati n seama, exceptnd in
cidentul cu taranul, vorbele lui de acum strnira atentia generala. Toti se ridicar
a odata cu K. si, cu toate ca birtasul cauta sa-i retina, se nghesuira n jurul tel
efonului,' formnd un semicerc strns. Majoritatea era de parere ca nu i se va raspu
nde deloc lui K. Acesta fu nevoit sa-i roage sa taca, nefiind curios sa le afle p
arerea.
n receptor se produse un zumzet cum K. nu mai auzise la alte telefoane. S-ar fi zi
s ca se compunea din zumzetul a nenumarate voci de copil dar nici zumzetul lor nu
era doar un zumzet, ci cntecul unei voci din departari, din mari departari parca
din toate zumzetele laolalta s-ar fi format ntr-un mod de neconceput o singura v
oce, nalta dar puternica, ceva care-ti lovea urechea, cercnd parca sa patrunda mai
adnc dert doar n bietul auz. K. asculta fara sa vorbeasca; rezemase bratul stng de
suportul telefonului si asculta.
Nu stia cta vreme statuse asa cnd birtasul l trase, n fine, de mneca spunndu-i ca-l ca
uta un curier.
Pleaca ! striga K. nestapnit, poate chiar n telefon, caci acum i raspunse cineva.
Se desfasura urmatoarea convorbire: Aici Oswald, cine-i acolo 7" striga o voce se
vera si ngmfata, cu un mic defect de vorbire pe care, asa i se paru lui K., vorbit
orul ncerca sa-l compenseze cu un dram de severitate suplimentara. K. ezita sa-si
spuna numele, era fara aparare n fata telefonului, celalalt putea sa se rasteasca
la el, sa trnteasca receptorul, si atunci nsemna ca si-a baricadat o cale, poate
nu lipsita de importanta. Ezitarea lui K. provoca nerabdarea interlocutorului! Cin
e-i acolo ? mai ntreba o data si adauga: As prefera sa nu se mai dea attea telefoa
ne de-acolo, abia a trecut o clipa de cnd s-a telefonat." K. nu se preta acestei
observatii, dar, de-cizndu-se dintr-o data, zise: Aici e ajutorul domnului arpento
r". Care ajutor ? Care domn ? Care arpentor ?"
CASTELUL ? 31
K. si aminti de convorbirea telefonica de ieri. ntrebati-l pe Fritz", raspunse el s
curt.
Asta avu efect, spre propria sa mirare. Dar mai mult nca dect acest fapt, l surprin
se coordonarea seiviciilor din castel. Raspunsul fu: Stiu, stiu. Eternul arpentor
. Da, da. Si mai ce ? Care ajutor ?" ,Josef", zise K. l deranja putin murmurul ta
ranilor din spatele lui; se vede ca nu erau de acord ca el sa se prezinte sub al
t nume. Dar K. nu avea timp sa se ocupe de ei, caci convorbirea i solicita toata
atentia. Josef ? se mira celalalt. Pe secundanti i cheama o mica pauza, n care desi
gur ca altcineva i indica numele secundantilor Artur si Ieremias." Astia snt cei noi
", zise K. Ba nu, snt cei vechi." Snt cei noi, eu snt unul dintre cei vechi, si am so
sit azi n urma domnului arpentor." Nu-i adevarat!" striga vocea. Atunci cine snt ?", n
treba K., calm ca si pna acum. Si, dupa o pauza, aceeasi voce, cu acelasi mic def
ect de vorbire, parnd totusi o alta voce, mai adnca, mai respectabila, zise: Tu est
i vechiul secundant".
K. ascut'i urechea la timbrul acestei voci, asa nct era ct pe-aci sa nu nregistreze n
trebarea: Ce vrei ?" De fapt i venea sa nchida telefonul. Nu mai astepta nimic de l
a aceasta convorbire. Dar se simti silit sa mai ntrebe totusi n graba: Cnd sa vina se
ful meu la castel ?" Niciodata", fu raspunsul. Bine", zise K. si agata receptorul d
e furca.
ntre timp, taranii din spate naintasera ncetisor pna-n apropierea lui.' Secundantii s
i dadeau silinta sa-i tina la distanta, aruncnd totodata priviri piezise spre K.
Dar totul parea doar un fel de comedie, si, de fapt, taranii, multumiti de rezult
atul convorbirii, se lasara cu ncetul pagubasi! Apoi un om se apropie din spatele
lor cu pasi repezi, si croi drum prin grupul lor si, facnd o plecaciune, i nmna lui
K. o scrisoare. K. ramase cu scrisoarea n mna si cu ochii pe acest om care i se par
ea mai important pentru moment. Semana mult cu secundantii, era la fel de zvelt
ca ei, mbracamintea i era la fel de strnsa pe corp, si parea la fel de mladios si d
e sprinten, desi era cu totul' diferit. Ce bine i-ar fi parut lui K. sa-l aiba d
rept ajutor mai degraba pe el! i amintea nitel de femeia cu sugaciul pe care o va
zuse la mesterul tabacar.
Era mbracat aproape complet n alb, ntr-un costum care probabil ca nu era ae matase,
ci un costum de iarna ca si al celorlalti, dar avea gingasia si solemnitatea un
ui costum de matase. Chipul lui era senin si deschis, ochii excesiv de mari. Ave
a un zmbet care te' nviora si te mbarbata totodata. si trecu mna peste fata, ca si cu
m ar fi vrut sa stearga acei surs, dar nu reusi.
Cine esti tu ? ntreba KL
Ma cheama Barnabas, snt curier, raspunse el, si, n timp ce vorbea, buzele i se ntr
edeschideau si se nchideau cu un aer de barbatie si totusi cu delicatete.
ti place aici ? l ntreba K., facnd un gest nspre taranii ai caror interes pentru el
nu parea sa fi scazut.
n timp ce-l priveau, fetele lor cu buzele groase si gurile ntredeschise aveau o exp
resie de-a dreptul chinuita. Capetele lor erau tesite ca de niste lovituri n cres
tet, iar trasaturile pareau sa se fi format n timpul durerii resimtite sub acele l
ovituri. Nu-l priveau totusi nencetat, caci' uneori privirile lor rataceau n jur,
oprindu-se, nainte de a se ntoarce din nou spre el, asupra cte unui obiect oarecare
. Apoi gestul lui K. i cuprinse si pe cei doi secundanti, care stateau laolalta,
tinndu-se cu bratele de talie si cu obrazul unuia lipit de-al celuilalt, zmbind, n
u se stia daca umil sau ironic; si aratnd astfel spre toti cei de fata, K. facea
parca un gest de prezentare a unei suite care i-ar fi fost impusa de mprejurari s
peciale, asteptndu-se ca Barnabas sa faca o distinctie neta ntre el si' ceilalti,
ceea ce ar fi nsemnat o oarecare intimitate fntre el si Barnabas, intimitate la c
are K. tinea cu tot dinadinsul. Dar Barnabas nu lua n seama ntrebarea fara nici o i
ntentie rea, fireste, asta se vedea ct de colo o lasa sa treaca peste capul lui,
asa cum un servitor stilat nu replica daca stapnul sau spune o vorba care i este a
dresata doar de forma, si multumindu-se sa dea curs ntrebarii numai printr-o privi
re aruncata n jur, facu semn cu mna ctorva tarani pe care-i cunostea, schimba doua-
trei cuvinte cu secundantii, facu toate acestea ntr-un fel firesc si spontan, far
a sa arate nsa ca face parte din ei. Neluat n seama dar nu si umilit, K. si ndrepta
atentia asupra scrisorii pe care o tinea n mna'si o deschise. Textul ei suna astfel
: Mult stimate domn! Dupa cum stiti, snteti angajat n serviciile senioriale. Superi
orul dumneavoastra direct este primarul satului, care va va comunica mai n amanunt
tot ce tine de munca dumneavoastra, precum si de conditiile remunerarii; tot dum
isale i veti da socoteala. Cu toate acestea, nsa, nici eu nu va voi pierde din vede
re. Barnabas, aducatorul acestei scrisori, se va prezenta din cnd n cnd la dumneavo
astra spre a va afla dorintele si spre a mi le comunica. Ma veti gasi mereu disp
us sa va servesc pe ct va fi cu putinta. Tin sa am lucratori multumiti"
Iscalitura era ilizibila, dar sub ea scria cu litere de tipar: Seful cancelariei
numarul 10". *- Asteapta, i zise K. lui Barnabas care se nclina n fata lui, apoi l ch
ema pe birtas, cerndu-i sa-i arate odaia, caci dorea sa ramna ctva timp' singur cu
scrisoarea.
si aduse nsa aminte ca Barnabas, cu toata simpatia pe care K. o resimtea fata de e
l, nu este dect un simplu curier, si ceru sa i se dea' o bere. l examina atent, ca
sa-i constate reactia: se vedea ca primeste cu placere si duse numaidect paharul
la gura. Pe urma K. pleca nsotit de birtas. n toata casuta nu se putuse pune la d
ispozitia lui K. altceva dect o odaita mansardata, si chiar si asta cu greutate,
fiindca acolo dormisera pna atunci doua servitoare, care trebuiau sa fie cazate n a
lta parte. n fond, nu se facuse nici o alta pregatire dect ca fusesera evacuate ce
le doua fete; odaia ramasese probabil neschimbata, patul, unul singur, nu era as
ternut cu albituri, avea doar cteva perne si o cerga, toate n starea n care fuseser
a lasate noaptea trecuta. De pereti atrnau cteva icoane si niste poze cu soldati;
nici macar nu se aerisise odaita, sperau pesemne ca noul musteriu nu va sta mult
si nu faceau nimic pentru a-l retine. Dar K. era dispus sa accepte totul asa cum
era. Se' nfasura n cerga, se aseza la masa si, la lumina unei luminari,'se apuca
sa mai citeasca o data'scrisoarea.
Aceasta nu avea un ton unitar; pe alocurea i se vorbea ca unui om liber, caruia i
se recunoaste dreptul de a avea o vointa proprie; asa era de pilda formula n car
e i se adresa, asa era pasajul privitor la dorintele sale. Existau nsa si pasaje n
care era tratat fatis sau mai voalat ca un muncitor marunt, abia luat n seama de
la naltimea acelui sef; acesta trebuia sa-si dea osteneala ca sa nu-l piarda din v
edere", iar superiorul lui K. era un simplu primar de sat, caruia era chiar dator
sa-i dea socoteala, singurul sau coleg fiind poate jandarmul satului. Erau contr
adictii incontestabile, att de evidente, nct nu se putea sa nu fi fost intentionate.
Dar ca sa atribuie unei asemenea autoritati idei att de absurde nct sa se datoreasc
a unor ezitari, nici nu-i trecea prin minte. Mai degraba interpreta contradictiil
e ca un drept de libera alegere ce i se dadea; se lasa n seama lui cum sa nteleaga
dispozitiile cuprinse n scrisoare, daca va voi sa fie un muncitor din sat avnd cu
castelul niste legaturi care, oricum, l onorau, dar care erau mai mult aparente,
sau daca va voi sa fie doar n aparenta un simplu muncitor din sat, care nsa n real
itate astepta ca toate relatiile sale de munca sa fie determinate de vestile prim
ite prin Barnabas. K. nu sovai sa aleaga; n-ar fi sovait chiar daca n-ar fi avut
experienta acumulata pna acum. Ca simplu lucrator n sat, ct se poate de izolat de
domnii din castel, si zise el, va fi n stare sa obtina ceva din partea castelului;
satenilor, deocamdata att de banuitori fata de el, li se va dezlega limba, cnd el
va fi devenit, daca nu un prieten, dar macar un consatean al lor, si ndata ce nu
se va mai deosebi prin nimic de un Gerstacker sau un Lasemann asta trebuia sa se n
tmple ct mai grabnic, lucru de care depindea totul desigur ca i se vor deschide din
tr-o data toate caile, care i-ar ramne nu numai pururi nchise, dar si nevazute, da
ca totul ar fi depins doar de domnii de' sus si de ngaduinta lor. O primejdie sta
ruia, fireste, era destul de subliniata n scrisoare, si chiar prezentata, cu oare
care satisfactie, ca ceva de nenlaturat. Anume, existenta de muncitor. Slujba, sup
erior, munca, fixarea remuneratiei, socoteli de dat, muncitor niste termeni care
misunau n scrisoare si chiar acolo unde era vorba de altceva', de cte ceva mai pe
rsonal, lucrurile erau spuse din acelasi unghi de vedere. Daca voia sa devina mu
ncitor, K. era liber s-o faca, dar si atunci cu toata seriozitatea cumplita, far
a nici o alta perspectiva spre altceva. K stia ca nu-l amenintau cu o constrngere
reala, de care, de altfel, nu se temea, aici mai putin ca oriunde; n schimb, se
temea ntr-adevar de puterea' mediului deprimant, de puterea obisnuirii cu deceptii
le, de puterea influentelor imperceptibile de fiecare clipa; de astea se temea c
u adevarat, dar trebuia sa aiba curajul de a nfrunta aceasta primejdie. Scrisoare
a de altfel nu trecea sub tacere ca, daca s-ar ajunge la conflicte, ar fi pentru
ca el, K., va fi avut ndrazneala sa le declanseze; lucrul acesta era exprimat cu
subtilitate, si numai o constiinta nelinistita nu ncarcata, doar nelinistita pute
a sa'-l observe, si anume ndaratul celor trei cuvinte dupa cum stiti", referitoare
la angajarea lui n serviciu. K. se prezentase, si din clipa aceea stia", cum se s
punea n scrisoare, ca fusese angajat.
K. ndeparta o poza din perete si, n locul ei, agata scrisoarea de cui; n aceasta ca
mera avea sa locuiasca, aici trebuia sa stea scrisoarea.
Apoi cobor n circiuma. Barnabas sedea cu secundantii la o masuta.
Ah, aici mi esti! zise K. fara nici un rost, doar de bucurie ca-l vede pe Barnab
as.
Acesta sari numaidect n picioare. Din clipa n care intrase K., taranii se ridicaser
a si ei ca sa se apropie de el; devenise o obisnuinta a lor sa se tina mereu de
dnsul.
Ce tot vreti de la mine ? striga K.
Ei n-o luara n nume de rau si se napoiara ncet la locurile lor. Departndu-se, unul di
n ei spuse, asa, ca o explicatie data ntr-o doara, cu un zmbet greu de interpretat,
pe care-l adoptara si ceilalti:
Mai afla omul cte ceva nou !
Si-si linse buzele ca si cum acest ceva nou" ar fi o mncare gustoasa.
K. nu spuse nimic mpaciuitor, era bine daca prindeau un pic de respect fata de el
. Cum ajunse nsa n dreptul lui Barnabas, simti n'ceafa rasuflarea unui taran. Venea
, cica, sa ia solnita, dar K. batu din picior de ciuda, iar taranul o sterse fara
solnita.
Era ntr-adevar usor sa-i vii de hac lui K., n-aveai dect sa atti de pilda taranii mp
otriva lui; interesul lor staruitor fata de el i era mai neplacut dect rezerva dist
anta a celorlalti; dar erau totusi si ei rezervati, caci daca s-ar fi asezat la
masa lor, desigur ca taranii n-ar fi ramas acolo cu el. Numai prezenta lui Barna
bas l retinea sa faca scandal. Se mai ntoarse nca o data amenintator spre ei: si ei
stateau cu fata spre el. Vazndu-i nsa cum sedeau, asa, fiecare la locul lui, fara
sa se sfatuiasca, fara vreo legatur vizibila ntre ei, uniti numai prin aceea ca
se holbau toti 1. dnsul, i se paru ca' nu-l urmaresc din rautate, ci din' al moti
v, poate ca voiau ntr-adevar ceva de la el si nu puteau sa i-o spuna; sau daca nu
era asa, atunci poate doar dintr-un fel de a fi copilaresc, care parea general p
entru bastinasi; nu era oare copilaresc si birtasul, care, n timp ce ducea unui m
usteriu un pahar de bere tinndu-l cu amndoua minile, se opri uitndu-se la K., fara s
a auda macar ca-l striga nevasta care scosese capul prin ferestruica bucatariei ?
K. se mai linistise putin cnd i se adresa lui Barnabas. Ar fi preferat sa-i ndepar
teze pe secundanti, dar nu gasea nici un pretext; de altfel, stateau tacuti n fat
a paharului lor de bere.
Am citit scrisoarea, ncepu K. Stii ce contine ?
Nu, raspunse Barnabas; dar privirea lui parea sa spuna mai mult dect vorbele.
Poate ca aici K. se nsela n bine, asa cum n cazuL taranilor se nsela n rau, dar efect
ul binefacator al pre-f zentei lui Barnabas staruia.
E vorba si de tine n scrisoare, si anume vei fi pus sa mijlocesti din cnd n cnd ves
ti ntre mine si sef, de aceea m-am gndit ca s-ar putea sa stii ce contine.
Mi s-a dat nsarcinarea sa predau scrisoarea, zise Barnabas, sa astept pna o cites
ti, si sa duc un raspuns scris sau verbal, daca vei crede de' cuviinta sa-l dai.
Bine, zise K., nu-i nevoie de nimic scris. Trans-mite-i domnului sef de birou c
um i zice de fapt ? n-am putut sa-i descifrez iscalitura.
Klamm, zise Barnabas.
Transmite-i deci domnului Klamm ca-i multumesc pentru angajare, precum si pentr
u amabilitatea sa deosebita, pe care o pretuiesc cu att mai mult cu ct snt un om car
e nca nu si-a dovedit capacitatile pe aici. O sa ma conformez ntocmai dispozitiilo
r sale. Dorinte speciale nu am deocamdata.
Barnabas, care ascultase cu atentie, i ceru permisiunea sa repete mesajul n fata lu
i. K. ncuviinta, si Barnabas repeta totul cuvnt cu cuvnt. Apoi se scula sa-si ia ram
as bun.
K. i examinase tot timpul expresia fetei, acum o mai cerceta pentru ultima oara.
Barnabas era cam de aceeasi naltime cu el, cu toate acestea privirea-i parea sa c
oboare spre K., dar asta se ntmpla cu un aer aproape umil; era cu neputinta ca ace
st om sa jigneasca pe cineva. Fireste ca era un simplu trimis, nu cunostea conti
nutul scrisorilor pe care le avea de predat, dar pna si privirea, zmbetul, mersul
lui pareau sa fie o solie, chiar daca nu stia nimic despre continutul ei. Si K. i
ntinse mna, ceea ce-l surprinse vizibil, caci Barnabas avusese intentia sa faca do
ar o plecaciune.
ndata dupa plecarea lui Barnabas acesta se mai oprise o clipa nainte de a deschide
usa, de care se sprijini cu umarul, si arunca o privire care nu se opri asupra
nimanui n special K. se adresa secundantilor:
Ma duc n camera sa-mi aduc notitele, apoi discutam despre prima noastra lucrare.
Secundantii voiau sa-l urmeze.
Stati aici, le porunci K.
Totusi voiau sa-l urmeze. K. fu nevoit sa-si repete ordinul pe un ton, de asta da
ta, mai sever. Barnabas nu mai era n vestibul. Si totusi abia iesise pe usa. Dar
nici n fata casei ningea din nou nu-l zari.
Barnabas ! chema K.
Nici un raspuns. Sa fie totusi nca n casa ? Alta posibilitate nu parea sa existe. K
. l mai striga o data ct putu de tare. Numele rasuna ca un tunet prin noapte. De d
ata asta raspunse totusi un sunet abia auzit din mare departare, atta drum facuse
Barnabas la iuteala. K. l chema napoi si, n acelasi timp, nainta spre el: n locul un
de se ntlnira, nu mai puteau fi vazuti din birt.
Barnabas, zise K., fara sa-si poata nvinge tremurul din glas. Voiam sa-ti mai sp
un ceva. Observ cu ocazia asta ca e tare prost aranjat asa ca sa fiu silit sa as
tept venirea ta ntmplatoare de cte ori am nevoie sa comunic cu castelul. Daca n-as f
i dat de tine acum, din ntmplare dar tu se vede ca ai aripi, credeam ca mai esti n
casa cine stie ct ar fi trebuit sa astept pna sa apari din nou.
Ai putea sa-l rogi pe sef, zise Barnabas, sa vin la date fixe pe care sa le sta
bilesti tu.
Nici asta n-ar fi de ajuns, zise K. Pot sa n-am nimic de transmis timp de un an
de zile si poate tocmai un sfert de ora dupa plecarea ta sa intervina ceva ce n
u sufera amnare.
Sa-l anunt va sa zica pe sef, zise Barnabas, ca trebuie sa se stabileasca o alta
legatura ntre el si tine dect prin mine ?
Nu, nu, zise K., nicidecum; am pomenit chestiunea asta doar asa, n treacat, vezi
bine ca te-am ajuns din urma de data asta, din fericire.
Sa ne ntoarcem oare la birt, ntreba Barnabas, ca sa-mi poti ncredinta acolo noua c
omunicare ?
Si facu un pas spre casa.
Nu, Barnabas, zise K., nu e necesar, te nsotesc o bucata de drum.
De ce nu vrei sa ne ntoarcem la birt ? ntreba Barnabas.
Acolo ma deranjeaza lumea, zise K. Ai vazut si tu ce nfigareti snt taranii.
Putem sa ne ducem n camera ta, propuse Barnabas.
E camera servitoarelor, raspunse K., murdara si cu miros greu. Voiam sa vin put
in cu tine, ca sa nu stau acolo; numai ca, adauga K., pentru ca sa-i nvinga defin
itiv sovaiala, trebuie sa ma lasi sa te iau de brat, fiindca tu umbli mai sigur.
Si K. si petrecu bratul pe sub al lui. Era ntuneric bezna, K. nu-i vedea fata, iar
trupul doar vag, asa nct i cautase bratul o bucata de vreme pna-l nimeri.
Barnabas ceda si pornira departndu-se de birt. K. simti, binenteles, ca orict s-ar
stradui, nu ar fi n stare sa tina pasul cu Barnabas pe care-l mpiedica sa nainteze n
voie, si ca acest amanunt fara importanta ar fi putut sa zadarniceasca totul, c
hiar si n mprejurari obisnuite, cu att mai mult n stradute ca aceea de azi-dimineata
, unde K. se nfundase n zapada si din care n-ar fi putut iesi dect luat pe sus de B
arnabas. Dar alunga ngrijorarile de acest fel, l mai mngia si faptul ca Barnabas tac
ea; daca umblau n tacere, atunci'si Barnabas trebuia sa considere nsasi plimbarea
drept singurul scop pentru care snt mpreuna.
Mergeau, dar K. nu stia ncotro, nu vedea nimic, nu-si putea da seama nici macar d
aca trecusera de biserica. Din pricina ostenelii pe care i-o cerea nsusi mersul,
se ntmpla sa nu-si poata stapni gndurile. n loc sa ramna orientate spre telul propus,
ele se nvalmaseau. Tot timpul i se iveau n minte imagini din locul sau natal, amin
tirile de acasa l copleseau. Si acolo, n piata principala, se afla o biserica, n par
te nconjurata de un vechi cimitir mprejmuit de un zid nalt. Foarte putini baieti se
catarasera pe acest zid, K. nu reusise nca. ncercarea n-o faceau din curiozitate.
Cimitirul nu mai avea nici un secret pentru ei. Intrasera de attea ori prin portit
a cu eratii de fier, dar tineau sa biruie zidul nalt si neted, mtr-o dimineata ' p
iata pustie si linistita era inundata de lumina, o mai vazuse oare K. asa, cndva, n
ainte sau dupa aceea? reusise surprinzator de lesne; ntr-un loc, n care alta data n
cercase de cteva ori n zadar, se catara pe zid dintr-un singur avnt, cu un mic drap
el ntre dinti. Se pomeni sus, n timp ce bucatele de tencuiala continuau sa cada n u
rma lui. Fixa drapelul, vntul umfla pnza, privi n jos, mprejur si peste umar, spre c
rucile ce se nfundau n pamnt; aici,' acum, nimeni nu era mai mare ca el. Apoi, nvata
torul trecu din ntmplare pe acolo si, cu o privire suparata, l goni de pe zid. Sari
nd jos, K. se lovi la genunchi, ajunse acasa cu chiu cu vai, dar fusese totusi s
us, pe zid. Constiinta acestei victorii i se paruse atunci ceva ce-l va sustine
toata viata, lucru nu cu totul naiv, caci acum, dupa attia ani, n noaptea asta de
ninsoare, la brat cu Barnabas, gndul acesta i fu de ajutor.
Se agata mai strns de bratul lui Barnabas; acesta aproape ca-l tra, si nici nu ntre
rupse tacerea. Despre drum, K. nu stia dect ca, judecind dupa starea strazii, nu
cotisera nca pe nici o ulita laterala. si fagadui ca nici o dificultate si nici gr
ija de ntoarcere nu-l vor putea mpiedica sa mearga nainte. n cel mai rau caz, tot i va
ramne atta putere cta-i va trebui ca sa se lase trt. n definitiv, drumul nu putea fi
nesfrsit. n lumina zilei, castelul i aparuse ca un tel usor de atins, si curierul c
unostea desigur drumul cel mai scurt.
Deodata Barnabas se opri. Unde ajunsesera oare ? Nu se mai putea nainta ?
Va ncerca oare sa scape de K. ? Nu va reusi; K. strngea bratul lui Barnabas att de
tare, nct aproape ca-l durea si pe el. Sau sa se fi ntmplat lucrul de necrezut, sa f
i ajuns n castel sau macar n fata portilor ? Dar, dupa ct si dadea seama K., pna acum
drumul nu urcase. Sau l condusese Barnabas pe un drum care urca pe nesimtite ?
Unde sntem ? zise K. ncetisor, ntrebndu-se mai mult pe sine nsusi.
Acasa, raspunse la fel Barnabas.
Acasa ?
Acum ai grija, stapne, sa nu aluneci. Drumul coboara.
Coboara?
Snt doar ctiva pasi, mai adauga Barnabas, si n clipa urmatoare batu la o usa.
Le deschise o fata. Stateau n pragul unei odai mari,. aproape ntunecoase, caci doa
r n fund atrna deasupra unei mese o minuscula lampa cu ulei.
Cine a venit cu tine, Barnabas ? ntreba fata.
Arpentorul, raspunse acesta.
Arpentorul, repeta fata, ridicnd vocea n directia mesei.
Auzind asta, doi batrni, sot si sotie, si nca o fata se ridicara de la masa si-l sa
lutara pe K. Barnabas i prezenta : erau parintii si surorile lui, Olga si Amalia.
K. abia se uita la ei; l ajutara sa-si scoata haina uda, ca s-o usuce lnga soba.
K. se lasa n voia lor.
Va sa zica nu erau acasa amndoi, ci doar Barnabas era acasa. Dar de ce venisera a
ici ? K. l trase pe Barnabas la o parte si ntreba :
De ce te-ai ntors acasa ? Sau locuiesti n incinta castelului ?
n incinta castelului ? ngna Barnabas ca si cum nu l-ar fi nteles pe K.
Barnabas, zise K., doar de la birt voiai sa te duci la castel!
Nu, stapne, zise Barnabas, voiam sa ajung acasa, abia mine dimineata ma duc la ca
stel, nu dorm acolo niciodata.
Asa, zise K-, deci nu voiai sa te duci la castel, ci doar acasa. Sursul lui Barn
abas i se paru mai obosit, toata nfatisarea mai stearsa. De ce nu mi-ai spus asa
?
Nu m-ai ntrebat, stapne, zise Barnabas. Voiai doar sa-mi mai dai o nsarcinare, dar
nu la birt si nici n odaia ta, atunci m-am gndit ca aici, la parintii mei, o sa p
oti sa-mi spui nestingherit ce sa transmit. Ei se pot retrage numaidect, daca poru
ncesti ai putea sa si rami peste noapte la noi, daca-ti place mai mult aici. N-am
facut bine ?
K. nu putu raspunde. Fusese deci o nentelegere, o simpla si banala nentelegere, ia
r el se lasase cu totul furat de ea. Se lasase vrajit de vestonul cu luciu matas
os si strns pe corp, pe care Barnabas acum l descheia si sub care se ivi o camasa
de pnza grosolana, cenusiu-murdara si peticita, peste un piept masiv si colturos
de argat. Si tot ce se vedea n jur se potrivea cu aceste amanunte, ba chiar le ntr
ecea: tatal batrn, chinuit de guta, umblnd mai mult cu ajutorul minilor ntinse ce pi
paiau lucrurile si se sprijineau de ele, dect cu al picioarelor tepene pe care le
tra cu greu; mama care tinea minile mpreunate pe piept si nu putea nainta nici ea d
ect cu pasi marunti din cauza corpolentei. De cnd intrase K., amndoi, tatal si mama
, tot naintau mereu din coltul lor spre el, si nu ajunsesera nici acum pna n apropi
erea lui. Surorile, amndoua blonde, semannd si ntre ele si cu Barnabas, dar cu tras
aturi mai aspre, niste slujnice mari si trupese, stateau de o parte si de alta a
' noilor sositi, asteptnd pesemne vreo vorba de salut din partea lui K. Dar el nu
izbutea sa spuna nimic. Crezuse ca n acest sat fiecare om are nsemnatate pentru el,
si probabil ca asa era ntr-adevar, dar tocmai de oamenii din casa aceasta nu se s
inchisea deloc. Daca ar fi fost n stare sa biruie drumul de unul singur pna la circ
iuma, ar fi pornit de ndata. Posibilitatea de a se duce dimineata la castel mpreuna
cu Barnabas, nu-l ispitea defel. Ar fi vrut sa patrunda acolo acum, noaptea, nel
uat n seama, condus de Barnabas, dar de un Barnabas asa cum i aparuse pna mai adine
auri: un om care pentru ei nsemna mai mult dect toti cei ntlniti pna acum, si despre
care crezuse totodata ca are legaturi strnse cu castelul, relatii ce depasesc cu
mult rangul lui vizibil. Dar sa intre n castel ziua n amiaza mare, de brat cu fiul
acestei familii, o familie careia fiul i se potrivea ntru totul si cu care se si
asezase acum la masa, cu un om care n mod' semnificativ n-avea voie nici macar s
a doarma la castel, era ceva cu neputinta, era o tentativa ridicola si fara sort
i de izbnda.
K. se aseza pe o lavita de sub fereastra, hotart sa petreaca toata noaptea acolo s
i sa nu mai accepte nici un alt serviciu din partea acestei familii. Satenii car
e cautau sa scape de el sau se temeau de dnsul i se pareau mai putin periculosi,
caci, n fond, ei nu faceau dect sa-l oblige sa caute sprijin n sine nsusi, l ajutau s
a-si pastreze puterile nerisipite, pe cnd cei care aparent l ajutau, dar n loc sa-l
conduca la castel l duceau, datorita unei usoare nscenari, n mijlocul familiei lor
, l abateau, cu sau fara intentie, de la scopurile propuse si contritrebuiau la n
imicirea puterilor sale. Nici macar nu lua n seama cnd l strigara poftindu-l la mas
a, ci ramase pe lavita, cu capul n piept.
Atunci Olga, cea mai blnda dintre surori, se ridica si, apropiindu-se de el cu o
umbra de sfiala feciorelnica, l ruga sa vina la masa, spunnd ca pinea si slanina snt
servite, urmeaza sa mai aduca bere.
De unde ? ntreba K.
De la birt, zise ea.
Asta-i convenea lui K. O ruga sa nu mai aduca bere, n schimb sa-l nsoteasca pna aco
lo, fiindca-l asteapta niste lucrari importante. Atunci nsa fata l lamuri ca n-avu
sese intentia sa se duca att de departe, adica pna la circiuma lui, era alta mult
mai aproape, zisa Curtea domneasca". Totusi, K. o ruga sa-i dea voie s-o nsoteasca
, gndindu-se ca poate va ramne acolo peste noapte'; orice culcus i se parea prefer
abil chiar si celui mai bun pat din casa asta. Olga nu raspunse numaidect, ci pri
vi spre cei de la masa. Frate-sau se ridica, dadu din cap bucuros de a-i face pe
plac lui K., si zise:
Daca doreste domnul...
ncuviintarea asta era ct pe aci sa-l determine pe K. sa-si retraga rugamintea; omu
l acesta nu putea ncuviinta dect ceva lipsit de orice importanta. Dar cnd se puse a
poi chestiunea daca o sa-l primeasca pe K. n crciuma aceea si cnd vazu ca toti se nd
oiesc, ceru cu insistenta sa plece cu fata, fara sa-si dea nsa osteneala de a gas
i un motiv plauzibil pentru dorinta sa; aceasta familie trebuie sa-l accepte asa
cum era, n fata ei era oarecum lipsit de simtul pudorii. n atitudinea adoptata fat
a de ei, l deranja putin doar Amalia, cu privirea ei serioasa, directa, neclintit
a, poate chiar nitel obtuza.
K. o luase de brat pe Olga si n-avea ncotro se lasa aproape trt de' ea, ca adineaur
i de fratele ei; pe scurtul drum pna la circiuma, afla ca aceasta era n fond desti
nata doar domnilor din castel, care mncau, sau chiar nnoptau acolo, cnd aveau de lu
cru n sat. Olga vorbea ncet, oarecum familiar cu K., era placut sa mergi cu ea, ap
roape ca si cu fratele ei. K. se mpotrivea acestei placeri care totusi persista.
Crciuma semana pe dinafara cu cea n care locuia K. Probabil ca nu existau contrast
e exterioare marcante nlauntrul satului, dar deosebiri mai mici se puteau zari nda
ta, astfel treptele din fata casei aveau o balustrada, iar deasupra usii atrna un
felinar frumos. Cnd intrara pe usa, simtira'o pnza flfind peste capul lor: era drap
elul cu culorile contelui. Abia ajunsi n tinda, i ntmpina bir-tasul, pesemne dadea t
ocmai o raita de inspectie prin ncaperi. Se uita la K. n treacat cu ochi mici, mij
iti de atentie sau de somn, si zise:
Domnul arpentor are voie sa intre numai pna-n sala de mese.
Fireste, zise Olga lund numaidect partea lui K., ma nsoteste doar.
Dar C, ingrat, desfacndu-si bratul din al ei, l trase la o parte pe birtas. ntre tim
p, Olga astepta rabdatoare n capatul tindei.
As vrea sa ramn aici peste noapte, zise K.
Din pacate e cu neputinta, zise birtasul. Se vede ca n-ati aflat nca: hanul e re
zervat numai domnilor din castel."
Asa o fi regulamentul, zise IC, dar aveti desigur posibilitatea sa ma lasati sa
dorm ntr-un coltisor oarecare.
V-as mplini cu toata placerea dorinta, raspunse birtasul, dar abstractie facnd de
severitatea regulamentului despre care vorbiti n felul unui strain, lucrul acesta
este practic irealizabil si fiindca domnii snt ultrasensibili snt convins ca n-ar
putea suporta sa vada un strain, putin pe nepregatite, deci daca v-as lasa sa p
etreceti noapt aici si v-ar descoperi din ntmplare iar ntamplarile sni totdeauna de
partea domnilor n-as fi numai eu pierdu ci si dumneavoastra. Pare ridicol, dar a
sa este.
Domnul acesta nalt si batos, usor aplecat spre K. si, cu o mna n sold, cealalta rez
emata de perete, cu picioarele ncrucisate, care vorbea destul de familiar cu el, n
u prea mai parea sa tina de sat, desi mbracamintea lui de culoare foarte nchisa nu
arata dect ca straiele de zile mari ale unui taran.
Va cred ntru totul, zise K., si nici nu depreciez nsemnatatea regulamentului, chi
ar daca m-am exprimat cu stngacie. Vreau sa va atrag nsa atentia asupra unui singu
r lucru : am relatii de pret la castel si voi obtine altele mai pretioase; aceste
a snt pentru dumneavoastra o asigurare mpotriva oricarei primejdii care s-ar isca
di faptul ca as nnopta aici, si o chezasie ca snt n stare sa vaj fiu recunoscator d
in plin pentru un mic serviciu.
Stiu, raspunse birtasul, si mai spuse o data : o stiu. Acuma K. ar fi putut sa-
si formuleze dorinta mai apasat, dar tocmai acest raspuns al birtasului l deruta,
de aceea se multumi sa ntrebe:
n noaptea asta dorm multi domni din castel aici ?
n privinta asta mprejurarile snt favorabile, zise birtasul, ispitindu-l parca. A r
amas numai un singur domn.
K. tot nu se hotara sa insiste, de altfel, spera ca e ca si primit, asa ca mai nt
reba doar de numele domnului n chestiune.
Klamm, zise birtasul ca n treacat, n timp ce se ntoarse spre nevasta-sa care se ap
ropia fosnind din rochia-i nemaipomenit de uzata, demodata, ncarcata cu volane si
pliseuri, dar eleganta si oraseneasca.
Venise sa-l cheme pe birtas, caci domnul sef de birou voia sa-si exprime o dorin
ta. nainte de a se departa, birtasul se mai adresa o data iui K. de parca n-ar mai
fi avut el nsusi de decis n chestiunea nnoptatului, ci oaspetele. Dar K. nu stia c
e sa spuna, era uluit mai ales de mpreju-rarea ca tocmai superiorul lui se afla a
ici. Fara sa-si poata explica de ce, nu se simtea att de liber fata de Klamm ca f
ata de ceilalti din castei; a fi surprins de el aici, nu i-ar fi pricinuit lui f
c. o spaima ca si cum ar fi crezut ntr-adevar n consecintele groaznice de care vor
bise birtasul, dar ar fi resimtit-o ca pe o necuviinta penibila, asemanatoare ac
eleia de a fi pricinuit cu usuratate o durere cuiva caruia i era ndatorat; n acelasi
timp l apasa cumplit constatarea ca, printr-o astfel de scrupulozitate se manife
stau pesemne de pe acum urmarile temute ale subordonarii, ale conditiei de muncit
or, si ca nu era capabil sa domine aceste urmari nici macar de data asta, cnd ele
se aratau cu atta evidenta drept ceea ce erau. Asa ca ramase tintuit locului, mu
scridu-si buzele, si nu zise nimic. nainte de a disparea dupa o usa, birtasul se m
ai uita n urma, la K. Acesta l urmarea cu privirea si nu se urni din loc pna ce Olg
a se apropie de el si, lundu-l de brat, l smulse de acolo.
Ce voiai de la birtas ? ntreba Olga.
Am vrut sa ramn aici peste noapte, zise K.
Pai a fost vorba ca nnoptezi la noi, zise Olga mirata.
Da, desigur, zise K, si o lasa sa gaseasca ea singura tlcul vorbelor sale.
FRIEDA
In circiuma cu sala goala la mijloc, pe niste butoaie nsirate de-a lungul peretil
or, sedeau citiva tarani care nsa aratau altfel dect cei din birtul lui K. Erau mbr
acati mai curat si mai uniform, n costume de postav aspru, de un cenusiu galbui,
cu jachete bufante si pantaloni strnsi pe picior. La prima vedere semanau toti ntr
e ei, erau scunzi, cu fete plate, osoase si totusi cu obraji rotunzi. Sedeau tac
uti si nemiscati, urmarindu-i pe cei ce intrasera doar cu privirile, dar agale s
i cu indiferenta. Totusi, fiind att de numerosi si de linistiti, l impresionara ntr
uctva pe K. O lua din nou de brat pe Olga, ca sa le explice prin acest gest rostu
l prezentei sale n acel loc. ntr-un colt se ridica unul dintre ei, un cunoscut al
Olgai, vrnd s-o ntmpine, dar K, cu bratul petrecut sub al ei, o ntoarse cu fata n alt
a directie. Nimeni n afara de ea nu putea sa remarce gestul, iar ea l ngadui, aruncn
du-i surzatoare o privire piezisa.
La tejghea servea o fata tnara care se numea Frieda. Era mica, blonda si stearsa,
cu ochi tristi si fata slaba, dar avea o privire surprinzatoare, care vadea'o s
uperioritate deosebita. Cnd privirea i se opri asupra lui K., acesta avu impresia
ca ochii ei dezlegasera o seama de lucruri privitoare la el, despre care el nsusi
nici macar nu aflase ca exista, dar de a caror existenta privirea asta l conving
ea. K. nu nceta s-o examineze pe furis pe Frieda, nici dupa ce ea ncepuse sa se ntr
etina cu Olga. Nu pareau sa fie prietene, schimbara doar cteva cuvinte reci, si vrn
d sa le vina n ajutor, K. puse deodata ntrebarea:
l cunoasteti pe domnul Klamm ? Olga izbucni n rs.
De ce rzi ? o ntreba nciudat K.
Pai nu rd, zise ea continund sa rda.
Olga e nca tare copilaroasa, zise K., aplecndu-se mult peste tejghea pentru a mai
atrage asupra sa privirea Fridei.
Ea nsa si tinea ochii plecati si raspunse ncetisor:
Vreti sa-l vedeti pe domnul Klamm ?
K. o ruga sa i-l arate. Frieda arata spre o usa, lnga ea, la stnga.
Aici e un ochi n usa, puteti sa va uitati prin el.
Dar oamenii din birt ? ntreba K.
Ea si rasfrnse buza de jos si, cu mna-i neobisnuit de moale, \ trase pe K spre usa. r
in ochiul sfredelit n usa cu scopul evident de a putea' cerceta prin el, cuprinde
ai cu vederea aproape toata camera de alaturi.
La masa de scris din mijlocul camerei sedea, ntr-un fotoliu rotund si comod, domn
ul Klamm. Chipul i era puternic luminat de o lampa electrica ce atrna n fata lui. E
ra un domn de statura mijlocie, gras si greoi. Pielea fetei mai era nca ntinsa, da
r obrajii erau putin cazuti sub povara vrstei. Mustata neagra avea vrfurile drepte
si lungi, trase n laturi. Niste ochelari cu arc, asezati cam stfmb pe nas, sclipea
u si i' ascundeau ochii. Daca domnul Klamm ar fi stat la birou, K. i-ar fi vazut
doar profilul, dar cum Klamm sedea ntors spre usa, i vedea fata ntreaga. Cotul stng
era sprijinit pe masa, iar mna dreapta, n care tinea o tigara de foi Virginia, odi
hnea pe genunchi. Pe masa se afla un pahar de bere; cum tablia mesei avea o bord
ura mai nalta, nu se putea vedea bine daca se aflau hrtii pe masa, dar lui K. i se
paru ca e goala. Ca sa fie sigur, o ruga pe Frieda sa se uite si dnsa prin gaura
usii si sa-l informeze. Cum nsa ea fusese cu putin nainte n'odaie, putu sa-i confir
me fara sovaiala ca nu se aflau hrtii pe masa. K o ntreba daca trebuie sa plece. E
a nsa i raspunse ca poate sa se uite ct pofteste. Acum K. era singur cu Frieda. Con
stata n treacat ca Olga se dusese pna la acel cunoscut al ei, se asezase pe un buto
i nalt si si balabanea picioarele.
Frieda, sopti K, l cunosti bine pe domnul Klamm ?
A, da, zise ea, foarte bine.
Statea sprijinita de perete, lnga K., si-si aranja cu un aer jucaus, abia acum re
marcat de K., bluza usoara, decoltata, de culoare crem, care-i atrna pe trupui fir
av ca un lucru strain. Apoi zise:
Va aduceti aminte de rsul Olgai ?
Da, ce necuviincioasa ! zise K..
De fapt, zise ea mpaciuitoare, avea motiv de rs. Ati ntrebat daca-l cunosc pe Klam
m, si doar snt la aceste vorbe se ndrepta nitel din sale, fara sa vrea, si pri-vir
ea-i triumfatoare, fara ca aceasta expresie sa fi avut vreo legatura cu lucruril
e despre care se vorbea, l masura iarasi pe K. doar snt iubita lui.
Iubita lui Klamm ? ntreba K. Fata ncuviinta din cap.
Atunci snteti o persoana foarte respectabila pentru mine, mai zise el zmbind, ca s
a nu dea convorbirii lor un caracter de prea mare seriozitate.
Nu numai pentru dumneavoastra, replica prietenos Frieda, dar fara sa-i ntoarca zmb
etul.
K. stia un leac pentru ngmfarea ei si-l folosi, ntrebnd:
Ai fost vreodata la castel ?
Dar nu se prinse, caci fata raspunse:
Nu, dar nu e destul ca snt aici, la tejghea ?
Se vede ca avea un amor propriu nemasurat, si ca voia sa si-l satisfaca tocmai p
rin K.
Fireste, zise el, aici la tejghea; vad ca te pricepi la munca de birtasita.
Asa e, zise ea, de nceput am nceput ca grajdarita la Hanul iodului.
Cu minile astea delicate ! se mira K. pe jumatate ntrebator, si nu stia nici el d
aca ncerca doar s-o flateze sau daca era' cu adevarat subjugat de ea.
Minile i erau ntr-adevar mici si gingase, dar puteau fi caracterizate la fel de bin
e ca slabe si inexpresive.
Nimeni n-a tinut seama de asta pe vremea aceea,' zise ea, si nici acum.!.
K. o privea ntrebator. Frieda clatina din cap si nu mai voi sa continue.
Aveti, fireste, secretele voastre, zise K., si n-o sa le destainuiti cuiva pe c
are-l cunoasteti doar de jumatate de ora si care n-a avut nca prilejul sa spuna c
ine e si ce e cu el.
,
Era o remarca nepotrivita, cum se vadi ndata: Frieda; se trezi parca dintr-o somn
olenta favorabila lui K. Cautnd sa se stapneasca n asa fel nct el sa nu observej vreo
schimbare n atitudinea ei, Frieda scoase dintr-o punga de piele atrnata de cordon
o bucatica de lemn cu care astupa gaura din usa, si zise:
n ce va priveste, stiu tot, snteti arpentorul. Adaugind apoi: Acuma trebuie sa-mi
vad de treaba.
si relua locul din spatele tejghelei si, ntr-adevar, dintre musterii se tot ridica
unul sau altul ca s-o roage sa-i umple din nou paharul gol. K. ar fi vrut sa mai
stea de vorba cu ea fara sa atraga atentia, de aceea lua unul din paharele goal
e nsirate pe un raft si se apropie cu el de tejghea:
As vrea sa stiu un lucru, domnisoara Frieda. E extraordinar si cere o putere deo
sebita ca sa ajunga cineva prin propriile-i puteri din grajdarita fata de servic
iu la tejghea. Dar prin aceasta o astfel de fiinta si-a atins oare scopul suprem
? ntrebare fara rost. Din ochii dumitale, sa nu rzi de mine, domnisoara Frieda, ra
zbate nu att lupta trecuta, ct cea viitoare. Dar mpotrivirea pe care o opune lumea
e mare, si mai creste nca pe masura ce telurile pe care ti le propui devin mai nal
te, asa ca nu e nici o rusine sa te asiguri de ajutorul cuiva, chiar si al unui
om nensemnat, fara relatii, care nsa duce' aceeasi lupta. Poate ca o sa putem sta
de vorba o data n tihna, fara ca attia ochi sa se zgiasca la noi.
Nu stiu ce vreti, zise ea, si de data asta, fara voie, tonul ei vibra nu de vic
toriile, ci de nesfrsitele deceptii ale vietii. Vreti poate sa ma ndepartati de Kl
amm? Doamne, Dumnezeule! se mira ea mpreunndu-si minile.
Mi-ai ghicit gndul, zise K., parca obosit de atta nencredere, tocmai asta a fost i
ntentia mea cea mai tainica. Ar trebui sa-l parasesti pe Klamm si sa devii iubita
mea. Si acum pot sa si plec. Olga ! striga el, plecam acasa !
Ascultatoare, Olga se dadu jos de pe butoi, dar nu scapa att de usor de prietenii
care o nconjurau. Atunci Frieda zise ncet, uitndu-se amenintator la K.:
Cnd pot vorbi cu dumneavoastra ?
As putea ramne aici peste noapte ? ntreba K.
Da, raspunse Frieda.
Pot ramne chiar acum ?
Plecati cu Olga, ca sa ma pot descotorosi de lume. Va puteti rentoarce peste ctev
a momente.
Bine, zise K., si o astepta pe Olga cu nerabdare.
Dar taranii n-o lasau sa plece, nascocisera un dans, s< nvrteau n hora n jurul ei, d
in cnd n cnd scoteau tot deodata un strigat si de fiecare data unul dintre ei se re
pi' zea la ea, o cuprindea strns de solduri si o nvrtea d< cteva ori. Hora se facea
tot mai ndracita, strigatele to mai flamnde, mai gtuite, se tineau lant, contopindu
-si treptat ntr-unui singur. Olga, care ncercase la ncepu rznd sa sparga cercul, trec
ea acum de la unul la altul clatinndu-se buimacita, cu parul despletit.
Uite ce oameni mi trimite aici, zise Frieda muscndu-si de ciuda buzele subtiri.
Cine snt astia ? ntreba K.
Servitorimea lui Klamm, raspunse Frieda; m aduce mereu tot poporul asta a carui
prezenta ma scoat< din fire. Abia mai stiu ce am vorbit azi cu dumneavoastra dom
nule arpentor, sa ma iertati, daca am spus cevi rautacios, numai prezenta oameni
lor astora e de vina snt tot ce poate fi mai de dispretuit si mai respingator din
cte stiu, si tocmai lor trebuie sa le umplu paharele c\ bere. De cte' ori l-am ru
gat pe Klamm sa-i lase acasa daca trebuie sa suport servitorii altor domni, cel
putin e ar putea sa ma trateze cu oarecare menajamente, dar i zadar ma tot rog de
el; cu o ora nainte de sosirea lui navalesc n birt ca vitele n grajd. Ei, lasa, ca
acum se vo: duce ntr-adevar n grajd, acolo unde le e locul. Daca n-a fi aici, as
da usa de perete si l-as obliga chiar pe Klam sa-i dea afara.
Dar el nu-i aude ? ntreba K.
Nu, zise Frieda, ca doarme.
Cum ? striga K. Doarme ? Cnd m-am uitat : odaie, era treaz si sedea la birou.
Asa sta el mereu, zise Frieda, dormea si cnd l-a vazut dumneavoastra. Altminteri
credeti ca v-as fi lasat va uitati nauntru ? Asta-i pozitia lui de somn, domnii
dorm foarte mult, e chiar ceva de nenteles. De altfel, dad n-ar dormi atta, cum ar
putea sa-i suporte pe oameni astia ? Acum o sa fiu silita sa-i dau afara eu sin
gura.
Lua un bici dintr-un colt si, dintr-o singura sarituri nu prea sigura, cam asa c
um sare un miel, se repezi la c din hora. Acestia se ntoarsera spre ea ca si cum
le-ar sosit o noua partenera de dans, si de fapt o clipa Frii paru ca vrea sa la
se biciul din mna, dar apoi l ridica din nou.
n numele lui Klamm, striga, la grajd cu voi! Toti la grajd!
Acum si dadura seama ca nu era de gluma si, cu o spaima de nenteles pentru K., ncep
ura sa se nghesuie n fundul salii, unde la prima izbitura se deschise o usa lasnd s
a patrunda aerul rece de noapte, si toti disparura pe acolo urmati de Frieda, ca
re pesemne'ca i mna prin curte pna-n grajd.
n linistea care se lasase brusc, K. auzi pasi n tinda. Ca sa se puna oarecum la ad
apost, dadu fuga' dupa tejghea, caci era singurul ascunzis posibil. De fapt nu-i
era interzis sa stea n birt, dar cum avea de gnd sa ramna peste noapte, trebuia sa
evite sa mai fie vazut acum. De aceea, cnd usa se deschise cu adevarat, se furisa
sub tejghea. Nu era mai putin periculos sa fie descoperit acolo, dar atunci se
putea folosi de pretextul, nu prea neverosimil, ca s-a ascuns de frica taranilor
dezlantuiti. Era birtasul. Striga: Frieda !" si ncepu sa umble de coo pna colo.
Noroc ca Frieda se napoie curnd si, fara sa aminteasca de K., se plnse de purtarea t
aranilor, apoi, gndin-du-se sa-l caute pe K., se duse pe dupa tejghea. Acolo K. p
utu sa-i atinga piciorul si din clipa aceea se simti n siguranta. Cum Frieda nu-l
pomenea, birtasul se vazu silit sa ntrebe de el:
Si unde-i arpentorul ?
Era, cum se vedea, un om n genere politicos, stilat si educat prin relatiile sale
continue si oarecum nestnjenite cu oameni mult mai sus-pusi dect el, dar fata de
Frieda ntrebuinta un ton deosebit de respectuos. Lucru cu att mai surprinzator, cu
ct, n convorbirea lor, nu nceta totusi sa joace rolul stapnului fata de o slujnica a
sa, si nca fata de una destul de obraznica.'
De arpentor am uitat cu totul, raspunse Frieda, asezndu-si piciorusul pe pieptul
lui K. O fi plecat de mult.
Dar nu l-am vazut plecnd, starui birtasul, si doar am fost tot timpul n tinda.
Aicea vezi ca nu e, zise Frieda rece.
Poate ca s-a ascuns, relua birtasul; dupa impresia Pe care mi-a lasat-o, se pot
presupune multe.
Nu cred sa aiba atta ndrazneala, zise Frieda, aPasndu-si piciorul mai tare pe piep
tul lui K.
Felul ei de a fi avea ceva voios si degajat, lucru pe care K. nu-l remarcase pna
atunci, si acest ceva deveni dominant ntr-un chip cu totul neasteptat, cnd Frieda u
rmai rznd: '
Poate ca s-a ascuns aici pe jos. ) Si, aplecndu-se s
pre K., i dadu n fuga o sarutare, se
ridica apoi cu vioiciune si spuse ca mhnita :
Nu, nu e aici.
Dar si birtasul i dadu prilej sa se mire, cnd continua :'
Mi-e foarte neplacut sa nu stiu cu siguranta daca aj plecat. Nu e vorba numai d
e domnul Klamm, ci de regula- ment. Dar regulamentul e valabil si pentru dumneata
j domnisoara Frieda, ca si pentru mine. Pentru sala dum-f neata raspunzi, n restu
l casei mai fac eu o perchezitiei Noajrte buna ! Somn usor !
' '%
nca nu parasise bine ncaperea, ca Frieda stinse lumini electrica si K. se pomeni c
u ea alaturi, sub tejghea. !
Iubitule! Dragutul meu ! sopti Frieda, fara sa si atinga nsa de K.
Statea ntinsa pe spate cu bratele desfacute, ca ntr-e sfrseala de dragoste; de atta
voluptate timpul i se pares de buna seama fara sfrsit si cnta, mai mult in suspine
, ui cntecel oarecare. Vaznd ca el ramne tacut, dus pe gnduri, tresari speriata si nc
epu sa-l smuceasca apoi ca un copil, spunndu-i:
Hai, vino, aici ne sufocam.
Se mbratisara, trupul ei putintel ardea sub minile 1 K., se rostogolira cu ctiva me
tri mai ncolo ntr-inconstienta din care K. ncerca mereu sa se smulga fadn eforturi
zadarnice, se lovira cu zgomot surd de usa lui Klamm si apoi ramasera culcati n m
icile baltoace de bere si n alte gunoaie raspndite pe podea. Acolo petrecura ore nt
regi, ore de rasuflare n comun, de batai de inima; comune, ore n care K. avea mer
eu senzatia ca se rataceste pe meleaguri straine sau ca a ajuns att de de4 parte c
a nimeni naintea lui, ntr-o strainatate unde nicf macar aerul nu avea vreun compon
ent din atmosfera ad acasa, unde trebuie sa te sufoci de nstrainare si undej mpres
urat de tentatiile ei absurde, nu poti face totusi al ceva dect sa mergi nainte, s
a ratacesti mai departe'. A ca nu simti spaima n primul moment, ci mai degraba re
venire consolatoare din obnubilatie, cnd auzi ca o vi profunda, poruncitor-calma,
o striga pe Frieda din camera lui Klamm. Frieda !", i zise K. la ureche, transmitn
du-i astfel chemarea. Mnata de o supunere de-a dreptul nnascuta, Frieda voia sa sa
ra n picioare, dar apoi si aminti unde se afla, si ntinse bratele, rse ncetisor si zis
e:
Cum ti nchipui ca o sa ma duc. Nu ma mai duc niciodata la el.
K. voia s-o contrazica, voia s-o convinga sa se duca la Klamm, ncepu sa strnga de
pe jos ce mai ramasese din bluza ei, dar nu era n stare sa spuna nimic, era prea
fericit s-o tina pe Frieda n bratele lui, prea fericit si temator n acelasi timp, c
aci i se parea ca daca Frieda l paraseste, l paraseste tot ce-i al lui. Si, ca si
cum aprobarea lui i-ar fi dat puteri, Frieda strnse pumnul,' lovi cu el n usa si s
triga:
Snt cu arpentorul! Snt cu arpentorul! Dincolo se facu liniste. Iar K. se ridica, n
genunche
lnga Frieda si, n lumina tulbure a zorilor, se uita n jur. Ce se ntmpase ? Ce-i deveni
sera sperantele ? Ce putea sa mai astepte de la Frieda, acum ca totul era tradat
? n loc sa nainteze prudent, asa cum se potrivea cu importanta dusmanului si a tel
ului urmarit de K., se tavalise o noapte fntreaga n baltoacele de bere care miros
eau aproape ametitor.
Ce-ai facut ? sopti el, mai mult catre sine nsusi. Acum snteti pierduti'.
Nu, raspunse Frieda, numai eu snt pierduta, dar te-am cstigat pe tine. Fii linist
it. Ia uita-te cum rd astia doi.
Cine ? ntreba K. si ntoarse capul.
Pe tejghea stateau cocotati cei doi secundanti ai lui, cam nedormiti, dar veseli
.' Era veselia pe care o da constiincioasa ndeplinire a datoriei.
Ce cautati aici ? striga K., de parca ar fi fost vinovati de toate.
Cauta din ochi biciul de care se folosise Frieda aseara.
Eram doar obligati sa te cautam, zisera ajutoarele, din moment ce n-ai venit la
noi n odaie; te-am cautat apoi la Barnabas si, n cele din urma, am dat de tine ai
ci. Am stat aici toata noaptea. Nu se poate spune ca avem un serviciu usor.
Am nevoie de voi ziua, nu noaptea, zise K. Pieriti din ochii mei!
Pai acum e ziua, raspunsera ei fara sa se clint din loc.
Era ntr-adevar ziua, usa dinspre curte se deschise si taranii navalira n birt, mpre
una cu Olga, de care K. uitase complet. Olga era vioaie ca si n ajun, desi mbracami
ntea si parul i erau ravasite. Din pragul usii o chii ei l cautau pe K.
De ce n-ai venit cu mine acasa ? l ntreba aproape cu lacrimi n ochi. Din cauza une
i muieri ca ea ! mai spuse apoi si repeta cuvintele acestea de cteva ori.
Frieda, care disparuse pentru cteva minute, sej ntoarse cu o legatura de rufe, iar
Olga se trase la o parte,i ntristata.
Putem pleca, zise Frieda, si era evident ca gndea sa mearga cu K. la Hanul Podulu
i".
K. si Frieda, urmati de cei doi secundanti, acesta er; convoiul. Taranii aratau
mult dispret fata de Frieda, 1 usor de nteles, de vreme ce pna acum i stapnise ea st
rasnicie; unul din ei lua chiar o bta si ncerca sa n-i lase sa treaca pna nu sare p
este bta, dar privirea ei fu di ajuns ca sa-l goneasca. Afara, n zapada, K. respir
a oarecum usurat. Fericirea de a se vedea n aer liber era att de mare, nct de data as
ta greutatile drumului i parura suportabile ; daca ar fi fost singur, ar fi umblat
si mai usori Ajuns la birt, se duse ndata n camera lui si se culca n pat. Frieda si
asternu alaturi, pe jos. Secundantii intrara odata cu ei, fura dati afara, si s
e ntoarsera pe fereastra. KJ era prea obosit ca sa-i mai goneasca o data. Birtasi
ta veni si ea pna sus, sa-i spuna bun-venit Fridei, care i zicea ,',mamico"; ntlnire
a dintre ele fu ciudat de calduroasa, cu sarutari si lungi mbratisari. Liniste nu
prea era n camera, mai intrau si fetele de serviciu din cnd n cnd, bocanind cu ncalta
mintea lor barbateasca, sa aduca sau sa ia cte ceva. Daca aveau nevoie de unul di
ntre multiplele lucruri nghesuite n pat, l scoteau, tragndu-l fara menajamente de sub
trupul lui K. Pe Frieda o salutara ca pe cineva de seama lor. n pofida acestui d
u-te-vino, ramase n pat toata ziua si toata noaptea. Micile servi de care avea ne
voie i e facea Frieda. n diminea urmatoare, cnd se scula, n sfrsit, odihnit, era cea
de patra zi a popasului sau n sat.
PRIMA DISCUTIE CU BIRTASITA
I-ar fi placut sa stea de vorba cu Frieda n intimitate, dar l mpiedicau, prin simpl
a lor prezenta inoportuna, secundantii, cu care Frieda mai si glumea si rdea din cn
d n cnd. E adevarat ca nu erau pretentiosi, se instalasera pe jos, ntr-un colt, pe
doua toale vechi. Singura lor straduinta era, dupa cte i spuneau Fridei mereu, sa
nu-l deranjeze pe domnul arpentor si sa ocupe ct mai putin spatiu; n acest scop nce
rcau, binenteles nu fara susoteli si chicoteli, sa se ghemuiasca n fel si chip; ncr
ucisnd bratele si picioarele, strngndu-se laolalta, asa nct, n lu-mina asfintitului si
apoi a zorilor, nu se vedea n coltul lor dect n singur ghemotoc mare. Din pacate ns
a se stia din experienta din timpul zilei ca erau totusi niste observatori atent
i, cu ochii mereu atintiti asupra lui K., chiar si cnd se ndeletniceau cu jocuri a
parent copilaresti, ca de pilda sa priveasca prin minile strnse ca prin niste oche
ane sau sa se tina de alte prostii de acest gen, daca n-ar fi fost dect sa se uit
e la K. clipind din ochi, n timp ce-si dadeau aerul de a fi ocupati mai ales cu ng
rijirea barbilor, la care tineau mult de tot, si pe care si le tot masurau ca lu
ngime Si desime, recurgnd la arbitrajul Fridei.
Din patul sau, K. se uita adesea cu o totala indiferenta la nebuniile celor trei
.
Cnd se simti apoi destul de ntremat ca sa paraseasca Patul, toti trei se repezira
sa-l serveasca. N-avea nca puterea necesara sa se apere de serviciile lor; si dadea
seama ca datorita acestora ajungea ntr-un fel de dependenta de ei care putea sa
aiba urmari proaste, dar n-avea ncotro. In realitate nu era prea neplacut sa bei
la dejun cafeaua buna adusa de Frieda, sa te ncalzesti la soba n care Frieda aprin
sese focul, sa-i trimiti pe secundanti, de zeci de ori fiindca erau plini de zel
si nendemnatici pna jos, sa aduca apa de spalat, sapun, pieptene, oglinda si, n cel
e din urma, fiindca exprimase o vaga dorinta, interpretabila n acest sens, si un p
aharel de rom.
n toiul acestei activitati de a porunci si de a accepta servicii, K. zise, mai de
graba din buna dispozitie, dect n speranta de a fi ascultat:
Plecati acum, voi doi, deocamdata nu mai am ne-, voie de nimic, si vreau sa sta
u de vorba singur cu dom-j nisoara Frieda.
Si vaznd ca figurile lor nu exprima tocmai mpotri vire, mai adauga n chip de consol
are:
Pe urma ne ducem toti trei la primar; asteptati-jos, n birt.
Spre surprinderea sa i dadura ascultare, doar nainte de a iesi mai spusera :
Am putea astepta si aici. K. raspunse nsa:
Stiu, dar nu vreau.
Resimti ca pe un lucru suparator, dar ntr-un anumit sens totusi binevenit, faptul
ca Frieda, asezndu-se pe genunchii lui, de ndata ce iesira secundantii', l ntreba:
Ce ai cu secundantii, iubitule ? Nu trebuie sa avem secrete fata de ei. Snt cred
inciosi.
As, credinciosi! zise K. Ma pndesc tot timpul; e absurd, dar execrabil.
Cred ca te nteleg, zise ea agatndu-se de gtul lui. Voia sa mai spuna ceva, dar nu
mai putu vorbi si, cum scaunul era chiar lnga pat, se lasara ntr-o parte si cazura
n asternut. Ramasera culcati, dar nu mai gasira daruirea din noaptea trecuta. Si
ea si el cautau ceva, cu furie, schi-monosindu-se, ngropndu-si fata unul n pieptul
celuilalt. Cautau mereu, dar mbratisarile si trupurile lor zbuciumate nu izbuteau
sa le aduca uitafe, dimpotriva, parca le tot aminteau de datoria de a cauta; si
ravaseau trupurile, asa cum cinii scormonesc uneori pa'mntu cu disperare, si, nesti
ind ce sa mai faca, n deceptia lor si treceau limba din chd n cnd peste fata celuilal
t. Abia oboseala i linisti si-i facu recunoscatori unul altuia. Apoi intrara sluj
nicele. Ia uita-te cum zac astia", zise una si, de mila, arunca o patura peste ei
.
Mai trziu, cnd K. se descotorosi de patura si se uita n jur, secundantii sedeau n co
ltul lor asta nu-'l mira si tot recomandau reciproc, aratnd cu degetul spre K., sa
ramna seriosi, si-l salutara militareste; dar afara de ei mai era si birtasita ;
sedea chiar lnga pat si tricota un ciorap, un ucru de mna, marunt, n disproportie cu
trupul ei urias, care aproape ca ntuneca odaia.
Astept de mult, zise ea, ridicndu-si fata lata, brazdata de multe cute, dar n ans
amblu nca neteda si cndva, probabil, frumoasa.
Cuvintele ei aveau un ton de repros nelalocul lui, caci K. nu o rugase sa vina.
De aceea dadu doar din cap ca semn ca auzise ce-i spusese si se aseza n capul oas
elor. Si Frieda se scula, dar se departa de K., si se sprijini de spatarul scaun
ului pe care sedea crsmarita.
Nu s-ar putea, coana birtasita, zise K. distrat, sa amnam ce aveti sa-mi spuneti
pna ma ntorc de la primar ? Am o ntrevedere importanta cu el.
Asta e si mai importanta, credeti-ma, domnule ar-pentor, raspunse crsmarita; aco
lo o sa fie probabil vorba doar de o lucrare, aici e vorba de un om, de Frieda,
scumpa mea slujnica.
Ah, asa, zise K.; atunci, fireste, numai ca nu stiu de ce chestiunea asta nu e
lasata pe seama noastra.
Din dragoste, din grija, zise ea strngnd la piept capul Fridei care, stnd n picioar
e, ajungea doar pna la umarul crsmaritei asezata pe scaun.
Din moment ce Frieda are atta ncredere n dom-nia-voastra, zise K., nu pot sa n-am
si eu. Si cum Frieda chiar adineauri spunea ca secundantii mei ne snt devotati, nse
amna ca sntem ntre prieteni. Asa ca pot sa va spun, coana birtasita, ca, dupa pare
rea mea, cel mai bine ar fi sa ne casatorim, Frieda si cu mine, si ct mai curnd. D
in pacate, da, din pacate, nu pot oferi Fridei ceva echivalent cu ce a pierdut di
n cauza mea: situatia ei la Curtea domneasca" si prietenia lui Klamm.
Frieda si ridica fruntea; ochii-i erau plini de lacrimi, nu aveau nimic triumfato
r n ei.
De ce eu ? De ce tocmai eu snt cea predestinata ?
Cum ? ntrebara K. si crsmarita n acelasi timp.
S-a zapacit, biata copila, zise crsmarita; | zapacita, de atta fericire
si nenorocire laolalta.' ' j
Si, spre a-i confirma parca vorbele, Frieda se repezi acum la K., l saruta cu pas
iune, ca si cum n-ar fi fost ni, meni altul n odaie, apoi cazu n genunchi n fata lu
ij plngnd si mbratisndu-l mereu. Iar K., n timp ce si tre| cea amn'doua miinile peste p
arul Fridei mngind-o, ntreba pe crsmarita:
Am impresia ca-mi dati dreptate ?
Snteti un om de onoare, zise aceasta; vocea i tremura de lacrimi retinute, arata c
am pierduta, respira din greu, totusi mai avu puterea sa spuna : Va mai trebui s
i ne gndim acum la anumite garantii pe care sa le dati Fridei, fiindca, orict de m
are ar fi stima mea fata de dumneavoastra, snteti totusi un strain, nu ne puteti
indica pe nimeni pentru referinte, situatia dumneavoastra matei riala si cea fam
iliala snt necunoscute aici. Garantiile sn deci necesare, cred c-o recunoasteti, dr
aga domnule ar pentor, doar ati subliniat singur ct de mult mai si pierde Frieda,
oricum, prin legatura ei cu dumneavoastra.
Desigur, garantii, fireste, zise K. Astea vor fi
de preferinta n fata notarului, dar probabil ca si altd autoritati de la castel s
e vor mai amesteca. De altfel, maf am si eu'ceva neaparat de rezolvat nca nainte d
e casati rie. Trebuie sa vorbesc cu Klamm.
Asta-i imposibil, zise Frieda ridicndu-se nitel si 1 pindu-se de K. Ce idee !
Trebuie, zise K. Daca mi-este imposibil sa obtin ntrevedere, trebuie s-o mijloce
sti tu, Frieda.
Nu pot, K., nu pot, zise Frieda; niciodata Klam n-o sa stea de vorba cu tine. C
um poti sa-ti nchipui ca sa stea Klamm de vorba cu tine ?
Dar cu tine ar fi dispus sa stea de vorba ? ntrel K.
Nici cu mine, raspunse Frieda; nici cu tine, nici mine; astea snt lucruri absolu
t imposibile ! Si, ntinz bratele n laturi, zise catre crsmarita: Ia te uita, coa: bi
rtasita, ce pretinde el!
Snteti un om ciudat, domnule arpentor, zi crsmarita, si era nfricosatoare cum stat
ea acum, cu bi tul drept, cu picioarele raschirate pe podea si genune] puternici
iesiti n relief prin fusta subtire. Cereti imposibilul.
De ce e imposibil ? ntreba K.
O sa va explic, zise crsmarita, pe un ton de parca explicatia asta n-ar trebui l
uata cumva ca un ultim serviciu, ci ca o prima pedeapsa; o sa va explic bucuros.
E drept ca nu fac parte din castel si nu snt dect o femeie, si doar o crsmarita, ai
ci ntr-o cfciuma de ultimul rang nu e chiar de ultimul rang, dar nici departe de a
sta asa ca s-ar putea sa nu acordati prea multa nsemnatate explicatiei mele: dar t
oata viata mea am trait cu ochii deschisi si m-am ntlnit cu o multime de oameni si
am purtat toata povara gospodariei singura, ca Martin al meu, baiat bun, de alt
fel, nu-i deloc facut sa fie birtas, si nu va pricepe niciodata ce nseamna simtul
raspunderii. Dumneavoastra, de pilda, datorati numai neglijentei lui eu n seara ac
eea eram sfrsita'de oboseala faptul ca snteti aici n sat, ca stati aici pe pat como
d si linistit.
Cum asa ? ntreba K., trezindu-se dintr-un fel de absenta, strnit mai mult d
in curiozitate dect din suparare.
Numai neglijentei lui i-o datorati, striga crsmarita nca o data, cu aratatorul ndr
eptat spre el.
Frieda ncerca s-o calmeze.
Ce vrei ? urma crsmarita ntorendu-si brusc tot corpul spre ea. Domnul afpentor m-a
ntrebat si trebuie sa-i raspund. Cum sa priceapa altfel ceea ce pentru noi e de
la sine nteles, si anume ca domnul Klamm nu va voi sa stea cu el niciodata de vor
ba. Ce zic, nu va voi" ? Nu poate sta de vorba cu el niciodata. Ascultati, domnul
e arpentor. Domnul Klamm e un domn din castel, asta nseamna un rang foarte nalt, n s
ine, fara a mai vorbi de situatia particulara a domnului Klamm. Ce snteti n schimb
dumneavoastra, a carui autorizatie de casatorie o solicitam noi, aici, cu atta s
upunere ? N*u snteti din castel, nu snteti din sat, nu snteti nimic. Din pacate sntet
i totusi ceva, si anume un strain, cineva care e n plus si-ti sta n cale peste tot
, din cauza caruia ai tot soiul de belele, din cauza caruia trebuie sa scoti ser
vitoarele din camera lor, cineva ale carui intentii ne' snt necunoscute, care a s
edus-o pe mica noastra Frieda si caruia din nefericire trebuie sa i-o dam de sot
ie. n fond, nu va fac reprosuri pentru toate astea. Snteti ce snteti. Am vazut prea
multe n viata mea ca sa nu pot suporta s-o mai vad si pe asta, Dar cautati sa va
imaginati acum ceea ce cereti de fapt: ca un barbat cum e Klamm sa stea de vorb
a cu dumneavoastra. Am aflat cu durere ca Frieda v-a dat voie sa va ui-tati prin
gaura din usa; era sedusa de dumneavoastra nca din clipa n care a facut asta. Spun
eti-mi, cum de ati putut suporta sa-l priviti macar pe Klamm ? Nu trebuie sa-mi
raspundeti, stiu, ati suportat foarte bine. De fapt nici nu snteti n stare sa-l ve
deti pe Klamm cu adevarat, n-o spun din ngmfare, fiindca nici eu nu snt n stare. Kla
mm sa vorbeasca cu dumneavoastra, cnd el nu vorbeste nici macar cu oamenii din sa
t! Niciodata nu a vorbit ei perso-nai cu cineva din sat. A fost o mare onoare pe
ntru Frieda, o onoare de care o sa fiu mndra ct oi trai, ca obisnuia sa o strige m
acar pe nume, si ca dnsa putea sa-i vorbeasca ori de cte ori dorea, si ca avea voi
e sa se uite la el printr-o gaurica-n usa, dar de vorbit, n-a vorbit nici cu ea.
Si ca o striga uneori pe Frieda, nu trebuie sa aiba neaparat nsemnatatea pe care
am vrea sa i-o atribuim; striga pur si simplu numele de Frieda" cine-i cunoaste
intentiile ? Si ca Frieda se ducea glont, era treaba ei, si ca* i se ngaduia sa i
ntre la el, fara a'i se face greutati/era o dovada de bunatate din partea lui Kla
mm; nu se poate sustine nsa ca ar fi chemat-o chiar cu adevarat. Sigur ca acum si
ce-a fost s-a dus pentru totdeauna. Poate ca domr nul Klamm o sa mai strige num
ele de Frieda", tot ce-f posibil, dar ea nu va mai fi admisa la dnsul niciodata, a
s* ta-i sigur; o fata care s-a ncurcat cu dumneavoastra Doar un singur lucru, un s
ingur lucru nu pot sa pricep ci bietul meu cap, ca o fata, despre care se spunea
ca-i iubita lui Klamm de altfel e o denumire pe care eu una c gasesc mult exager
ata a permis fie numai s-o atinget cu mna.
Sigur, asta-i ciudat, zise K. lund-o pe genunchi p< Frieda, care se lasa numaidect
n voia lui, desi cu ochii n piept. Dar asta dovedeste, cred, ca si altminteri luc
rurila nu stau chiar asa cum credeti. Astfe, de pilda, aveti desi-! gur dreptate
cnd spuneti ca eu, n comparatie cu Klamm, snt un zero, si daca am intentia si acum
sa vorbesc cu el, nelasndu-ma descurajat nici macar de explicatiile dumneavoastra,
asta nu nseamna totodata ca as putea suporta sa-l vad fata-n fata, fara sa fie o
usa ntre noi, si ca n-as lua-o la goana de ndata ce ar aparea el n odaie. Dar astf
el de temere, orict de justificata, nu e un motiv suficient pentru mine ca sa nu
ma ncumet totusi sa risc. Daca nsa reusesc sa-i tin piept, atunci nici nu mai e ne
voie sa-mi adreseze cuvntul, mi ajunge sa vad impresia pe care cuvintele mele le-a
r face asupra lui, si daca nu-i fac nici o impresie, sau daca nici nu le asculta
, am totusi satisfactia de a fi vorbit liber n fata unui sus-pus. Cit despre dumn
eavoastra, coana crsmarita, cunoscnd viata si oamenii, asa cum i cunoasteti, dumnea
voastra si cu Frieda, care p'na ieri mai era iubita lui Klamm nu vad nici un moti
v sa evit acest cuvnt mi puteti mijloci cu siguranta un prilej de a vorbi cu Klamm
; daca nu e cu putinta altfel, atunci fie si la Curtea domneasca", poate mai este
si azi acolo.
E cu neputinta, zise birtasita, si vad ca va lipseste capacitatea de a pricepe
asta. Si-apoi, spuneti-mi, despre ce vreti sa vorbiti cu Klamm ?
' Despre Frieda, fireste, raspunse K.
Despre Frieda ? ntreba nedumerita birtasita; si ntorcndu-se spre Frieda: Auzi, Fri
eda, despre tine vrea el, el, sa vorbeasca cu Klamm, cu Klamm !
Vai, coana birtasita, starui K., snteti o femeie att de desteapta si care inspira
atta respect, si totusi va sperie orice fleac.'Ma rog, vreau sa vorbesc cu el des
pre Frieda, doar nu e ceva chiar att de nemaipomenit, ci mai degraba firesc. Apoi
va nselati desigur creznd ca Frieda si-a pier-dut complet importanta n ochii lui K
lamm din clipa n care m-am ivit eu. l subevaluati creznd asa ceva. mi dau seama ca e
o ndrazneala din partea mea sa pretind ca va pot dascali n privinta asta, dar tre
buie s-o fac. Atitudinea lui Klamm fata de Frieda nu s-a putut schimba ntru nimic
din pricina mea. Din doua, una: ori nu a existat nici o legatura serioasa ntre ei
asa sustin de fapt cei care contesta Fridei titlul de onoare de iubita si atunc
i legatura nu exista nici acum; ori a existat, si atunci cum s-ar putea ca eu, u
n zero n ochii lui Klamm, cum ati spus foarte just, cum s-ar putea ca eu s-o modi
fic ? Asa ceva ti Poti nchipui n primul moment de spaima, dar daca stai sa judeci ct
de ct, ti ndrepti eroarea. De altfel, s-o lasam pe Frieda sa-si exprime parerea.
Cu privirea pierduta n departare, cu obrazul lipii de pieptul lui K., Frieda zise
:
E asa cum spune .maicuta : Klamm nu mai vrea sa stie de mine. Dar binenteles nu
pentru ca ai venit tu, iubitule, nimic de felul acesta nu l-ar putea zgudui. n sch
imb cred ca e opera lui ca ne-am gasit unul pe altul acolo, jos, sub tejghea, bi
necuvntat, nu blestemat, ie ceasul acela!
Daca e asa, zise K. ncet, caci dulci erau cuvintele Fridei, si nchise ochii pentr
u cteva clipe ca sa se lase patruns de ele daca e asa, avem cu att mai putine motiv
e sa ne temem de o explicatie cu Klamm.
Va spun drept, zise birtasita, masurndu-l pe K. de sus, mi-l amintiti uneori pe
barbatul meu, snteti la fel de ncapatnat si de copilaros. Va aflati numai de cteva z
ile n localitate si pretindeti ca le stiti pe toate mai bine dcct bastinasii, mai
bine dect minei o' femeie n vrsta, si dert Frieda, care a vazut si a auzit attea la Cu
rtea" domneasca". Nu tagaduiesc ca s-ar putea obtine odata ceva si pe o cale potr
ivnica regulilor si traditiilor; eu una n-am apucat sa vad asa ceva, dar pare ca
exista cazuri precedente ; o fi, nsa atunci nu le obtii n felul acesta, spunndl mer
eu : nu, nu, facnd totul numai dupa capul tau si neas cultnd sfaturile cele mai bi
ne intentionate, cum procedai dumneavoastra. Credeti ca grijile pe' care mi le f
ac snt di pricina dumneavoastra ? M-am sinchisit eu de dumne" voastra ct timp ati
fost singur ? Desi ar fi fost bine si s-i fi putut evita multe. Singurul lucru p
e care l-am spi atunci barbatului meu despre dumneavoastra a fost! Fereste-te de
el". Acelasi lucru ar fi valabil pentru mim nca si azi, daca de acum'ncolo Frieda
nu v-ar mpartasi soarta. Ei i datorati grija pe care v-o port, ba chiar si fa tul
ca va iau n seama fie ca va place ori ba. Si n-avei dreptul sa refuzati pur si si
mplu amestecul meu n treb rile dumneavoastra, deoarece snteti dator sa-mi dati cot
eala mie, ca fiind singura care vegheaza cu griji materna asupra Fridei. Se prea
poate ca Frieda sa ai' dreptate, si ca tot ce s-a ntmplat sa fi fost din voia li
Klamm; dar despre Klamm nu stiu acum nimic; n-o vorbesc cu el niciodata, nici ma
car nu ma pot apropia
el. Dumneavoastra nsa sedeti aici, o tineti pe Frieda, i eu de ce as tainui-o ? v
a tin pe dumneavoastra. ~ va tin, caci daca va poftesc afara din casa mea, n-ave
ti dect sa ncercati, tinere, sa gasiti un adapost oriunde n sat, macar si ntr-o cusc
a de cine.
Multumesc, zise K., mi-ati vorbit deschis si va cred ntru totul. Att de nesigura
e va sa zica situatia mea, si, n consecinta, si situatia Fridei.
Nu, l ntrerupse furioasa birtasita. Situatia Fridei n-are n privinta asta nici o l
egatura cu a dumneavoastra. Frieda e de-a casei, si nimeni n-are dreptul sa spun
a ca situatia ei de aici e nesigura.
Bine, bine, zise K., va dau dreptate si n privinta asta, mai ales ca Frieda din
motive necunoscute mie pare sa se teama prea mult de dumneavoastra; sa ramnem dec
i deocamdata la problema mea. Situatia mea e ct se poate de nesigura, asta nu tag
aduiti, dimpotriva, va dati silinta s-o dovediti. Ca toate din cte spuneti, si as
ta e'adevarat doar ntr-o mare masura, dar nu cu totul. Asa, de pilda, stiu un foa
rte bun adapost de noapte, care mi-e la dispozitie oricnd.
Unde ? Unde ? strigara Frieda si birtasita n acelasi timp, la fel de ahtiate sa a
fle, ca si cum mobilul curiozitatii lor ar fi fost acelasi.
La Barnabas, zise K.
Nemernicii! striga birtasita. Nemernicii astia vicleni ! La Barnabas ! auziti se
'ntoarse ea spre coltul unde statusera secundantii', dar acestia se apropiasera d
e mult si stateau, tinndu-se de brat, n spatele birtasitei, care l prinse acum pe u
nul din ei de mna, ca si cum ar fi avut nevoie de un sprijin auziti, pe unde umbl
a domnul, n casa lui Barnabas! Binenteles, acolo i se da un culcus ! Ce bine era da
ca ramnea acolo, si nu la Curtea domneasca" ! Dar voi unde erati ?
Coana birtasita, zise K. nainte ca secundantii sa poata raspunde, ei snt secundan
tii mei, si dumneavoastra i tratati de parca ar fi ajutoarele dumneavoastra, iar
pentru mine niste paznici. n toate chestiunile celelalte snt dispus sa discut parer
ile dumneavoastra cel putin din politete, dar nu cu privire la secundantii mei, c
aci macar n Privinta asta lucrurile snt limpezi! De aceea va rog sa nu vorbiti cu
secundantii mei. Si daca nu e de-ajuns sa va rog, atunci le interzic lor sa va r
aspunda.
Va sa zica n-am voie sa vorbesc cu voi ? birtasita si toti trei izbucnira n rs, b
irtasita rdea batjc ritor.'dar mai' blnd dect se asteptase K.,'iar secundantii n fel
ul lor obisnuit, care voia sa nsemne multe si nimic facut sa decline'orice raspun
dere.
Nu te supara, interveni Frieda, trebuie sa nteleg bine enervarea noastra. ntr-un
fel i datoram numai li Barnabas faptul ca ne apartinem unul altuia. Cnd te-zarit p
entru prima oara n fata tejghelei ai intrat la bra cu Olga stiam, ce-i drept,' cte
ceva despre tine, dar linii mari mi erai, totusi, perfect indiferent. De fapt, n
^ numai tu mi erai indiferent, aproape totul, aproape totu mi era indiferent. Eram
si atunci nemultumita de mult si multe ma necajeau, dar ce nemultumiri si necaz
uri era^ acelea ? Ma supara, de pilda, cte un musteriu, ca doa toti se tineau dup
a mine doar ai vazut ce fel de indiviz erau, dar veneau si altii mai nesuferiti,
servitorii In Klamm nu erau cei' mai' rai va sa zica ma jignea unul, dar ce nsem
natate avea asta ? Era ca si cum s-ar i ntmplat cu ani n urma, sau de parca nu mi s
-ar ntmplat mie, ci mi s-ar fi povestit doar ntmplarea, s ca si cum as fi uitat-o de
mult. Dar nici nu pot sa-ti descri^ cum era, nici macar nu mai pot sa mi-o nchipu
i, att mult s-au schimbat toate de cnd m-a parasit Klamm.
Si Frieda si ntrerupse spusele, lasnd cu tristete capu n piept; minile si le tinea mpr
eunate n poala.
Vedeti, exclama birtasita, vorbind parca nu n ni mele ei, ci, dnd glas gndurilor F
ridei, se apropie mult si sedea acum lnga Frieda, vedeti acum, domnule &\ pentor,
care snt consecintele faptei dumneavoastra, si: cundantii cu care, ma rog, n-am v
oie sa vorbesc, sa seama si ei ca sa le fie de nvatatura. Ati smuls-o pe Frieda d
in situatia cea mai fericita ce-i fusese cndva harazita,; ati reusit, n primul rnd,
pentru motivul ca Frieda, dintr-J mila copilareste exagerata, n-a putut suporta
sa va vad agatat de bratul Olgai, parnd astfel cu totul la discretUj familiei Ba
rnabas. V-a salvat, sacrificndu-se pe sine. ~ acum, cnd lucrul acesta s-a ntmplat, cn
d Frieda a dai totul n schimbul fericirii de a sta pe genunchii dumneaj voastra,
acum veniti si aruncati n joc ca un mare atu, ca' s-a dat o data voie sa ramneti p
este noapte la Barnaba Cu asta vreti sa dovediti pesemne ca nu depindeti mine. S
igur, daca ati fi ramas ntr-adevar peste noapte la Barnabas, ati fi att de neatrnat
de mine, nct ar trebui sa parasiti casa' mea de ndata, si nca n cea mai mare graba.
Nu cunosc pacatele familiei Barnabas, raspunse K. ridicnd-o cu bagare de seama p
e Frieda, care era ca nensufletita, aseznd-o ncetisor pe pat si sculndu-se apoi n pic
ioare! Poate ca aveti dreptate, dar fara ndoiala aveam si eu dreptate cnd v-am rug
at sa lasati treburile noastre,' ale Fridei si ale mele, pe seama noastra. Mai na
inte ati pomenit ceva de dragoste si de grija, dar apoi nu prea mi-ati dat prile
jul sa le ntrevad, n schimb am constatat mai mult ura, si batjocura, si amenintare
cu darea afara din casa. Daca ati avut cumva intentia s-o ndepartati pe Frieda de
mine, sau pe mine de Frieda, ati facut-o desigur cu destula ndemnare; dar nu cred
totusi sa reusiti, iar daca reusiti, o s-o regretati amar dati-mi si mie' voie
sa folosesc odata amenintari grave. n ce priveste gazduirea de care am parte aici
si nu va puteti referi dect la camaruta asta infecta nu e deloc sigur ca mi-o ac
ordati de buna voie, mai degraba mi se pare ca exista n privinta asta o dispoziti
e a autoritatilor senioriale. O sa le comunic, deci, ca aici mi s-a acordat preav
iz, si daca mi se repartizeaza o alta locuinta, o sa respirati probabil usurata,
dar eu cu att mai mult.' Si acum ma duc cu chestiunea asta, si cu altele, la pri
mar; va rog sa-i purtati de grija barem Fridei, pe care ati adus-o ntr-un hal fara
de hal cu vorbele astea asa-zis materne.
Apoi se ntoarse spre secundanti:
Veniti cu mine !
Lua scrisoarea lui Klamm din cui si dadu sa plece. Birtasita l urmarise cu privir
ea fara sa scoata o vorba, si abia cnd dnsul puse mna pe clanta, relua:
Domnule arpentor, va mai dau un sfat cu care sa Plecati la drum, caci, orice at
i spune si oricum v-ati exprima, vrnd sa ma jigniti pe mine, femeie batrna, sn'teti
totusi Storul sot al Fridei. Numai de aceea va spun ca snteti groaznic de nestiu
tor n privinta mprejurarilor de aici'; **& apuca ameteala ascultndu-va si comparnd n
minte ^a ce spuneti cu situatia reala.' Nestiinta asta nu se Poate micsora cu un
a, cu doua, poate ctiiar niciodata; dar toulte se pot ndrepta, daca-mi dati putin
a crezare si nu Pierdeti niciodata din vedere ct' snteti de nestiutor.
Atunci ma veti judeca, de pilda, mai putin nedrept, si veti ncepe sa banuiti prin
ce spaima am trecut urmarile spaimei mai dainuie si acum cnd mi-am dat seama ca
mititica mea cea mai draga a parasit, ca sa zic asa, vulturul, ca sa-si lege viat
a de un sarpe de casa, daf situatia adevarata e nca mult mai proasta si trebuie s
a ncerc mereu s-o uit, altfel n-as fi n stare sa schimb o vorba linistita cu dumnea
voastra. Vad ca v-ati suparat din nou. Nu', nu plecati nca, numai rugamintea asta
mai ascultati-o: oriunde ati ajunge, ramneti constient de faptul ca snteti cel ma
i nestiutor de pe aici, si fiti prudent; aici, la noi, unde prezenta Fridei va f
ereste de primejdie, puteti sa va descarcati inima n voie, aici puteti sa ne arat
ati, de' pilda,? cum aveti de gnd sa vorbiti cu Klamm; dar n realitate, n realitate
, va rog, va rog sa n-o faceti.
Se ridica apoi si se duse, clatinndu-se de emotie, K., l apuca de mna si se uita n o
chii lui cu o pri1 rugatoare.
Coana birtasita, zise K., nu nteleg de ce pentru treaba ca asta va njositi ntr-att, rc
sa va rugati mine. Daca, asa cum sustineti, mi este cu neputinta vorbesc cu Klam
m, atunci tot n-am sa reusesc, indiferei daca ma rugati sau nu. Iar daca s-ar ad
everi'totusi ca e p< sibil, atunci de ce sa n-o fac, mai ales n cazul asta, o dai
ce cade argumentul dumneavoastra principal, celelalte ti meri ale dumneavoastra
devin si ele ndoielnice. Firesti snt nestiutor, asta-i un adevar care ramne n picio
are, lucrul e foarte trist pentru mine; dar prezinta totusi avantaj si anume ca
nestiutorul ndrazneste mai mult, ca snt dispus sa mai ndur ctva timp nestiinta si co
i cintele ei, ct ma mai tin puterile. De altfel, consecinti le suport n fond doar
eu singur, si mai ales din cauza as1 nu nteleg de ce va rugati de mine. Fridei o
sa-i purta] desigur de grija, orice s-ar ntmpla, si, daca ar fi sa dis; cu totul d
in viata Fridei, ar nsemna dupa concepti dumneavoastra uri noroc. De ce va temeti
deci ? Nu cum' va temeti nestiutorului totul i se pare posibil (si aceste cuvin
te K. deschise usa) nu cumva va temei pentru Klamm ?
Birtasita se uita n tacere dupa el, n timp ce dnsi cobora treptele n eraba. urmat de
cei doi secundanti
LA PRIMAR
Spre propria lui mirare, convorbirea cu primarul nu-l ngrijora. ncerca sa-si expli
ce acest lucru prin aceea ca, dupa experienta sa de pna acum, contactul oficial c
u autoritatile comitatului fusese foarte simplu. Aceasta se datora pe de o parte
faptului ca privitor la tratarea treburilor legate de el, se stabilise pesemne o
data pentru totdeauna un anumit principiu, aparent foarte favorabil pentru el, i
ar pe de alta parte, se datora coordonarii demne de admiratie a diverselor servi
cii, o coordonare despre care se banuia ca e perfecta, ndeosebi acolo unde nu par
ea sa existe. Gndindu-se la aceste lucruri, K. nclina uneori sa-si considere situa
tia ca satisfacatoare, desi de fiecare data dupa astfel de accese de tihna, se gr
abea sa-si spuna ca tocmai n ele zacea primejdia.
Contactul direct cu autoritatile nu era ntr-adevar prea dificil, pentru ca autori
tatile,' orict ar fi fost de bine organizate, aveau de aparat de fiecare data nis
te lucruri ndepartate si invizibile, n numele unor domni ndepartati si
invizibili, pe cnd K. se lupta pentru ceva apropiat si viu, pentru sine nsusi, si n
plus, cel putin la nceput de tot, din propria lui pornire, caci el era cel'care
ataca; si nu lupta numai de unul singur, pentru sine nsusi, mai luptau pentru el n
mod evident si alte forte pe r^e nu le cunostea, dar n existenta carora putea cr
ede, Judecind dupa masurile luate de autoritati.
Dar aratndu-se M capul locului binevoitoare n lucruri nensemnate jiespre altele nu
fusese vorba pna acum autoritatile i peau putinta de a obtine mici victorii usoare
, si o data aceasta putinta, satisfactia corespunzatoare, precum si entimentul b
ine ntemeiat, izvort din aceasta satisfactie
f* Putea fi sigur de sine n luptele viitoare, mai mari.
adevarat ca doar ntre limitele satului l rasfatau si moleseau, n genere, eliminau c
u totul lupta, pentru a stramuta n schimb n viata extraoficiala, cu totul d< nepat
runs, confuza si stranie. n felul acesta se putea ntmpla, daca nu statea mereu de v
eghe, ca ntr-o buna zi n pofida amabilitatii autoritatilor si a mplinirii perfecu a
tuturor obligatiunilor sale exagerat de usoare, sa se las< nselat de favorurile
aparente de care se bucura si sa se poarte att de imprudent n viata lui particular
a, net si se prabuseasca, iar autoritatile ramnnd si mai departe blnde, amabile, sa f
ie nevoite sa intervina, aproape fari voia lor, dar n numele unei dispozitii ofic
iale necunos cute de el, pentru ca sa-l ndeparteze din cale. Si n consta de fapt a
ici acea viata particulara ? Nicaieri K. n mai vazuse o asemenea mpletire ntre slu
jba si viata erau att de strns legate ntre ele, net, uneori,' dadea impresia ca si-au
schimbat rolurile. Ce reprezenta de pili acea putere,' pna acum doar formala, pe
care o exercit Klamm asupra serviciului lui K., n comparatie cu puterea pe care
Klamm o avea efectiv asupra dormitorului lui K. 1 Asa se facea ca o oarecare usu
ratate n maniera de proceda, o anumita destindere'era la locul ei numai n relatiil
e directe cu autoritatile, iar ncolo se impunea c prudenta mereu vie, o privire c
ircumspecta n toate naintede a face un pas !
Ideea sa despre autoritatile locale i fu confirmata li K. n primul rnd de vizita sa
la primar. Acesta, un prietenos, grasuliu, complet ras, era bolnav, suferea ti
mai de un atac de guta, si-l primi pe K. ntins n pat.
Iata-l va sa zica pe domnul arpentor al nostru, primarul dnd sa se ridice, dar n
u reusi si se arunca nap pe perne, aratnd spre picioare cu un gest de scuza.
O femeie tacuta, parnd aproape o umbra n semint nericul odaitei cu ferestre mici si
pe deasupra cu perdeleli trase, i aduse lui K. un scaun si-l puse lnga pat.
Luati loc, luati loc, domnule arpentor, zise prim rul, si spuneti ce doriti.
K. i citi scrisoarea lui Klamm si adauga cteva comeft tarii. Din nou resimti extra
ordinara usurinta a contactul cu autoritatile. Ele luau asupra lor orice povara,
puteai i le ncredintezi orice, tu nsuti ramneai neatins si liberi
Acelasi lucru parea sa-l simta n felul lui si primarul, care se tot ntorcea nelini
stit de pe o parte pe alta. n cele din urma, zise:
Domnule arpentor, cum ati putut sa va dati seama, stiam despre toate astea. Mot
ivele pentru care n-am ntreprins nca nimic snt nti boala mea si apoi faptul ca n-ati v
enit atta vreme; ncepusem sa cred ca ati renuntat. Acum, nsa, ca ati avut amabilita
tea sa-mi faceti o vizita, trebuie sa va spun, fireste, tot adevarul, care e nep
lacut. Ati fost angajat ca arpentor cum spuneti, dar, din pacate, noi n-avem nev
oie de arpentor. n zadar am cauta sa va ncredintam o treaba, orict de marunta. Hota
rele micilor noastre proprietati snt trasate, totul este nregistrat cum trebuie. S
chimbarile de proprietar se ivesc foarte rar, iar micile conflicte de hotarnicie
le rezolvam noi nsine. La ce ne-ar servi deci un arpentor ?
K. era patruns de convingerea ca, fara a fi stat sa se gndeasca mai devreme anume
la asta, se asteptase la o comunicare de acest gen. Si de aceea fu n stare sa ra
spunda ndata:
Asta ma surprinde foarte. mi rastoarna toate socotelile, mi ramne doar sa sper ca e
o nentelegere la mijloc.
Din pacate nu, zise primarul, e asa cum va spun.
Dar cum e posibil asa ceva ! striga K. Doar n-am ntreprins calatoria asta nesfrsi
ta ca sa ma trimiteti napoi!
Asta, zise primarul, e alta chestiune, n care nu decid eu, n schimb pot sa va expl
ic cum a fost posibila nentelegerea. ntr-o administratie att de vasta ca cea a comi
tatului se poate ntmpla uneori ca o sectie sa ordone una, iar o alta sectie alta,
una nu stie de cealalta; controlul organelor superioare se exercita cu extrema pr
ecizie, e adevarat, dar e n firea lucrurilor sa se efectueze cu ntrziere, asa se fa
ce ca se pot ivi mici ncurcaturi. Fireste, e vorba de fiecare data doar de marunt
isuri neimportante, cum e de pilda cazul dumneavoastra. n lucru-rjle mari nu am cu
nostinta despre vreo greseala care sa se H facut, dar si maruntisurile snt uneo
ri destul de Neplacute; acuma, n ce' priveste cazul dumneavoastra, vreau sa va sp
un deschis cum s-au petrecut lucrurile, fara sa pretind ca e un secret de servic
iu snt prea putin functionar din fire ca sa fac asa, snt si ramn taran. Odata, demu
lt, pe cnd eram primar abia de cteva luni, a venit o dispozitie, nu mai stiu din p
artea carei sectii, prin care mi se comunica n felul att de categoric, propriu dom
nilor de acolo, cum ca e vorba sa fie chemat un arpentor, iar comuna e nsarcinata
sa pregateasca toate planurile si nsemnarile necesare pentru munca lui. Aceasta d
ispozitie nu putea sa va priveasca, fireste, pe dumneavoastra,: caci asta s-a pet
recut cu multi ani n urma, si nu mi-as fi adus aminte de toate astea, daca n-as f
i bolnav si, stnd asa n pat, n-as avea timp berechet sa ma gndesc la fel de fe| de
lucruri, si la cele ridicol de nensemnate. Mizzi, zise, ntrerupndu-si brusc povesti
rea, catre femeia care tot mai umbla tiptil prin camera trebaluind fara rost, ui
ta-te, te| rog, n dulapul acela, poate gasesti ordinul. Stiti, explica,; ntorcndu-s
e spre K., e din vremea nceputurilor mele, pe cnd mai pastram toate scriptele.
<
Femeia se grabi sa deschida dulapul. K. si primarul o| urmareau cu privirea. Dul
apul era ticsit de hrtii. Cnd sa deschise usa, doua pachete mari de documente facu
te suj si legate laolalta asa cum se leaga surcelele, se rostogolira: pe podea.
Femeia sari speriata la o parte.
Jos, trebuie sa fie jos, zise primarul, dndu-si din pat poruncile.
Ascultatoare, femeia scoase totul din dulap, lund actele n brate si aruncndu-le pe j
os, ca sa ajunga la cele asezate n fund. Hrtiile ajunsera sa acopere jumatate din
dusumeaua odaii.
S-a lucrat mult, zise primarul dnd din cap, si astst e doar o mica parte. Grosul
l-am pastrat n sura, iar cea mai mare parte de fapt s-a pierdut. Cine sa fie n st
are sJj le puna bine pe toate ! Dar n sura mai snt foarte multe..] Ai sa poti gasi
ordinul ? se adresa din nou femeii. Sa cauti un document n care cuvntul arpentor"
e subliniat cu al-t bastru.
E prea ntuneric aici, zise femeia, ma duc sa aduc o luminare, si iesi din odaie
pasind peste hrtii.
Nevasta-mea, zise primarul, mi e de mare ajutof n munca asta grea de birou, de ca
re trebuie sa ma achit totusi mai mult printre picaturi. Mai am, ce-i drept, nca
un sprijin pentru lucrarile de birou n persoana nvatatorului, dar e peste putinta s
a le termini, mereu mai ramn hrtii nerezolvate, pe acelea le pastrez colo, n dulapu
l acela, zise aratnd spre un alt dulap. Si sporesc peste poate, mai ales cnd snt bo
lnav, ca acum,'zise si se lasa pe spate obosit, dar si plin de semetie.
Femeia se ntoarse cu o luminare si, ngenunchind n fata dulapului, ncepu iar sa caute
ordinul.
N-as putea s-o ajut pe sotia dumneavoastra ? ntreba K.
Primarul clatina din cap rznd.
Cum v-am mai spus, nu am secrete de serviciu fata de dumneavoastra, dar nu va l
as sa cautati singur n acte, nu pot merge totusi att de departe.
Se lasa liniste n odaie, nu se auzea dect fosnetul hrtiilor, primarul poate ca atip
ise chiar. O usoara bataie n usa l facu pe K. sa se ntoarca. Erau, binenteles, secund
antii. Oricum, K. reusise sa-i mai mustruluiasca putin, nu se repezira numaidect n
odaie, ci soptira prin usa ntredeschisa:
Ni-e frig afara.
Cine-i ? ntreba primarul speriat ca din somn.
Snt numai secundantii mei, zise K. Nu stiu unde sa-i pun sa m-astepte, afara e p
rea frig, iar aici ne stnje-nesc.
Pe mine nu ma stnjenesc, zise prietenos primarul, lasati-i sa intre. De altfel i
stiu. Snt cunostinte vechi.
Pe mine nsa ma supara, zise' K. sincer si, plimbndu-si privirea de la secu
ndanti la primar, apoi iar napoi la secundanti, gasi ca toti trei aveau acelasi zm
bet. Dar daca tot ati venit, zise apoi ntr-o doara, stati aici si o ajutati pe do
amna primareasa sa caute un document'pe care cuvntul arpentor" e subliniat cu alba
stru.
Primarul nu ridica nici o obiectie. Secundantilor le era Permis ce nu-i era perm
is lui K. Se si repezira' ndata la gramada de hrtii, dar mai mult le rascoleau dect
cautau Prin ele, si de cte ori unul din ei se straduia sa silabiseasca ce scria p
e o hrtie, celalalt i-o smulgea din mna. ln schimb, femeia statea n genunchi n fata
dulapului gol, u parea sa mai caute; n orice caz, luminarea, plasata la 0 distanta
destul de mare de ea, nu-i era de nici un ajutor.
Secundantii, zise primarul cu un zmbet satisfacu de parca totul ar fi pornit de
la dispozitii luate de nsusi, fara ca cineva sa fie n stare s-o banuiasca macar va
incomodeaza va sa zica, si totusi snt propriii dumneai voastra secundanti.
Nu, zise K. rece, abia aici s-au oplosit pe ln mine.
Cum s-au oplosit ? zise primarul. Vreti sa spunet ca v-au fost repartizati.
Ma rog, mi-au fost repartizati, zise K., dar tot asa de bine ar fi putut sa-mi
pice din luna, att de nechibzuiti a fost aceasta repartizare.
Aici nimic nu se ntmpla nechibzuit, zise prima rul, si, uitnd chiar de durerile de
picioare, se aseza capul oaselor.
Nimic ? se mira K. Si cum sta chestiunea cu numi' rea mea ?
Si chemarea dumneavoastra a fost bine chibzuit zise primarul; au intervenit doa
r niste mprejurari secu dare crend confuzie, cum am sa v-o dovedesc cu ajuto: acte
lor.
Actele nu se vor mai gasi, zise K.
Nu se vor mai gasi ? repeta primarul. Mizzi, caut; te rog, mai repede! Dar pot
sa va spun povestea si fa acte. La aceea, de care va vorbeam, am raspuns multu m
ind si comunicnd ca n-am nevoie de arpentor. Raspun sul nostru n-a parvenit nsa pe
semne la sectia de la care pornit dispozitia, sa-i zicem A, ci a nimerit din gre
seala _ alta sectie, B. Sectia A a ramas deci fara raspuns, dar, di pacate, nici
sectia B n-a primit raspunsul nostru ntreg, fii ca hrtia din dosar a ramas la noi
, fie ca s-a pierdut drum dar nu la sectie nsasi, pentru asta ma pun ctie-| zas n
orice caz, nici'la sectia B n-a sosit dect un dos; goi, pe care nu era consemnat
dect att, ca actul din e. care, din pacate, lipsea, trata despre angajarea unui ar
-pentor. ntre timp, sectia A era n asteptarea raspunsul nostru, de fapt poseda nsem
narile n legatura cu aceas chestiune, dar asa cum se ntmpla binenteles ades* cum e n
ormal sa se ntmple, cu toata constiinciozitatea rezolvarea chestiunilor, referentu
l s-a bizuit pe raspunsit pe care-l va primi de la noi, urmnd ca dupa aceea cheme
un arpentor, sau sa continue, dupa cum va fi cazul, corespondenta cu noi n aceas
ta chestiune. Prin urmare a neglijat nsemnarile pastrate si, cu timpul, a uitat d
e toata treaba asta. Iar la sectia B, dosarul gol a ajuns n minile unui referent v
estit pentru constiinciozitatea sa l cheama Sordini, e italian, si chiar si mie,
care snt un initiat, mi este cu neputinta sa nteleg de ce un om cu asemenea capacit
ati ca ale lui, este lasat n postul acela aproape subaltern.' Acest Sordini fires
te ca ne-a trimis napoi dosarul gol spre completare. Dar ntre timp trecusera multe
luni de la acea prima adresa a sectiei A, daca nu ani, lucru usor de nteles, caci
daca o adresa merge pe calea ei, asa cum se ntmpla de regula, soseste la sectia r
espectiva cel mult ntr-o zi si se rezolva chiar n aceeasi zi, dar daca a apucat pe
un drum gresit si data fiind excelenta organizarii trebuie sa caute' drumul gres
it de-a dreptul cu rvna, altfel nu-l gaseste atunci, atunci, binenteles, dureaza m
ult. Cnd am primit deci nota lui Sordini, nu ne mai aminteam chestiunea dect vag d
e tot, eram doi pe atunci care faceam toata treaba, Mizzi si cu mine, nvatatorul
nu ne fusese nca repartizat, pastram copii numai dupa hrtiile ce priveau lucrurile
cele mai importante si n-am putut raspunde dect foarte imprecis spunnd ca nu avem
cunostinta despre o astfel de convocare, si ca nu avem nevoie de arpentor. Dar ai
ci primarul si ntrerupse relatarea, ca si cum, povestind cu atta zel, ar fi mers pre
a departe, sau ca si cum ar fi gasit ca s-ar putea sa fi mers prea departe nu va
plictiseste povestea asta?
Nu, zise K., ma distreaza. La care primarul obiecta :
Nu v-o povestesc ca sa va distrez.
Ma distreaza, zise K., numai ntruct mi permite S2 patrund cu privirea n nclceala ridi
cola care, n anumite imprejurari, decide existenta unui om.
N-ati patruns-o nca cu nici o privire, zise grav primarul, si p'ot sa va povestes
c n continuare. Raspunsul nostru nu era, fireste, de natura sa satisfaca pe un So
rdini. " admir pe acest om, desi pentru mine dnsul nseamna u? chin. E foarte banui
tor fata de oricine; chiar daca, de Pilda, a avut nenumarate prilejuri sa se con
vinga ca cineva e demn de ncredere, l banuieste totusi de fiecare dai din nou, ca
si cum nu l-ar cunoaste deloc, sau, mai exai ca si cum l-ar sti lichea. Gasesc c
a asa e just, un function; trebuie sa procedeze asa; din pacate, n ce ma priveste
, ma lasa firea sa urmez acest principiu, vedeti doar cum dezvalui totul dumneav
oastra, unui strain :'pur si simp nu pot altfel. Sordini, n schimb, a intrat la b
anuiala n maidect, cnd a vazut raspunsul nostru. A urmat apoi vasta corespondenta.
Sordini ne-a ntrebat, ce mi-a ve asa, din senin, sa sustin ca nu trebuie chemat
nici un pentor, eu i-am raspuns, cu ajutorul memoriei excelente lui Mizzi, ca in
itiativa a pornit chiar din birouri (uitase; cu desavrsire, binenteles, ca era vor
ba de o alta sectie)* La care Sordini a ntrebat de ce amintesc abia acum aceasta
adresa oficiala, iar eu i-am raspuns : fiindca abia acum mi-am adus aminte de ea
. Sordini gasea ca e foarte ciudat, iar eu : nu e ciudat deloc atunci cnd o chest
iune sa taraganeaza de atta vreme. Sordini: e totusi ciudat, caci adresa de care
mi-am adus aminte nu exista; eu: firesti ca nu exista, din moment ce ntregul docu
ment s-a pierdut} Sordini: ar trebui totusi sa existe nsemnari privitoare la acea
prima adresa, dar nici acestea nu se gasesc. Aid m-am mpotmolit, caci nu ndraznea
m sa sustin, si nici macar sa cred, ca n sectia lui Sordini s-ar fi comis o eroar
e. Poate ca dumneavoastra, domnule arpentor, i reprosati n gnd lui Sordini ca n-a ti
nut seama de cela sustinute de mine, macar att ct sa se intereseze la alte sectii
cum stau lucrurile. Dar tocmai asta ar fi fost d greseala. Nu vreau ca omul aces
ta sa fie nvinuit de vred greseala nici macar n nchipuirea dumneavoastra. Estd un p
rincipiu de lucru al autoritatilor sa nu se ia n consi^ deratie defel posibilitat
ea vreunei erori. Data fiind exce-" lenta organizare a ntregului aparat, acest pr
incipiu e ndreptatit, si e necesar, daca vrei sa obtii o maxima uri genta a rezol
varilor. Asa ca Sordini nici nu avea dreptu| sa se intereseze la alte sectii, de
altfel aceste sectii nici hi i-ar fi raspuns, fiindca ar fi observat numaidect c
a e vorba de o cercetare cu privire la posibilitatea unei erori.
Permiteti-mi, domnule primar, sa va ntrerup cu o ntrebare, zise K. Parca ati pomen
it mai nainte de un or-, gan nsarcinat cu controlul. Administratia asta, dupa cunt
mi-ati zugravit-o, e astfel, nct te apuca ameteala la gndul ca ar putea lipsi cont
rolul.
Snteti foarte sever, raspunse primarul, dar severitatea asta nca nmiita, e zero n co
mparatie cu severitatea pe care autoritatile o aplica fata de ele nsele. Numai cin
eva cu totul strain poate pune o asemenea ntrebare. Daca exista organe de control
? Nu exista dect organe de control. Binenteles, nu snt destinate sa descopere eror
i n sensul grosolan al cuvntului, caci erori nu se fac, si chiar daca se ntmpla o er
oare, ca n cazul dumneavoastra, cine are dreptul sa sustina pna la urma ca a fost nt
r-adevar o eroare ?
Asta ar fi ceva cu totul nou! exclama K.
Pentru mine e ceva foarte vechi, zise primarul. Snt si eu convins, aproape ca si
dumneavoastra, ca s-a strecurat o greseala, iar Sordini s-a mbolnavit grav de di
sperare din pricina asta, si primele instante de control, carora le datoram desco
perirea sursei erorii, recunosc si ele ca este o eroare. Dar cine poate sustine
ca instantele de control de gradul doi vor judeca la fel,' si apoi si cele de gr
adul trei si urmatoarele ?
Se prea poate, zise K., totusi prefer sa nu ma amestec n cumpanirea acestor posi
bilitati, de altfel, aud acum pentru prima oara de aceste oficii de control si,
fireste, nca nu le pot ntelege. Cred nsa ca aici se impune 0 distinctie ntre doua lu
cruri, primul fiind ceea ce se petrece n interiorul birourilor si ceea ce apoi poa
te fi interpretat tot de catre birouri ntr-un fel sau altul, al doilea fiind perso
ana mea reala, eu, care snt n afara birourilor, dar amenintat sa mi se aduca de el
e un prejudiciu att de absurd, nct nu pot crede nca n seriozitatea primejdiei. Cu pri
vire la primul dintre aceste doua lucruri distincte, e desigur valabil tot ce-mi
spuneti dumneavoastra, domnule Primar, ntr-o att de uluitoare cunostinta de cauza
, dar aPoi as vrea sa va aud spunnd un cuvnt si' despre mine.
O sa trec eu pe urma si la asta, zise primarul, dar nu m-ati putea ntelege, daca
nu v-as da nti cteva lamuriri suplimentare.'Chiar si pomenind numai de oficiile de
control, m-am pripit. Revin deci asupra divergentelor cu Sordini. Cum v-am spus,
apararea mea a slabit cu timpul.
daca Sordni are la mna fie si cel mai nensemnat avantaj asupra cuiva, a si nvins, c
aci din clipa aceea i creste si mai mult atentia, energia, prezenta de spirit, sj
ofera un spectacol nfricosator pentru cel atacat, dat] splendid pentru dusmanii
celui atacat. Numai fiindca n alte cazuri mi-a fost dat sa dobndesc aceasta experi
enta stiu sa va relatez despre el asa cum o fac. De altfel, n-am reusit niciodat
a sa-l vad cu ochii mei, nu poate cobori niciodata pna aici, e suprancarcat de tre
buri; n odais lui, asa cum mi-au descris-o altii, toti peretii snt acoperiti de co
loane ntregi facute din teancuri de dosare, astea sm numai dosarele pe care le are
n lucru, si cum mereu s< scot hrtii din dosare si se pun altele la loc, si cum to
tul se face n cea mai mare graba, coloanele astea se prabusesc mereu, asa ca zgom
otul persistent, repetat la scurte intervale, a devenit ceva caracteristic pentr
u odaia de lucru a lui Sordini. Ei da, Sordini e un muncitor calificat, si acord
a cazului cel mai marunt tot atta atentie ct si celui mai important.
' ' i
Cazul meu, domnule primar, zise K-, l treceti md reu printre cele mai marunte, s
i totusi a dat de lucru! attor functionari, si chiar daca a fost foarte nensemnat
la nceput, a devenit, datorita zelului unor functionari de fe-j Iul domnului Sord
ini, un caz important. Din pacate, cu t tul mpotriva vointei mele, caci ambitia m
ea nu e deloc vad ridicndu-se si prabusindu-se coloane ntregi de di sare privitoar
e la cazul meu, ci sa lucrez linistit ca un mi< arpentor la o mica masa de desen
.
Nu, zise primarul, nu e un caz important, n pri vinta asta n-aveti de ce va plnge
, este unul din cazurit cele mai nensemnate dintre cele nensemnate. Volum1 lucrari
lor nu determina importanta cazului, snteti va> departe de a pricepe aparatul adm
inistrativ daca va'nchi-puiti asa ceva. Dar chiar daca volumul lucrarilor ar fi d
ech siv, cazul dumneavoastra ar fi unul dintre cele mici} cazurile obisnuite, ad
ica cele fara asa-zise erori, dau nca si mai mult de lucru, fireste si cu mai mul
t spor. De altfel) nu stiti nca nimic despre munca propriu-zisa pricinuita de caz
ul dumneavoastra, despre asta vreau tocmai sa va vorbesc. Deci, deocamdata Sordi
ni a ncetat sa recurga la mine, dar functionarii lui veneau mereu, zilnic aveau l
oC la Curtea domneasca" interogatorii, consemnate n procese-verbale, ale celor mai
de vaza membri ai comunei. Majoritatea tineau cu mine, numai ctiva ncepura sa fie
nedumeriti, chestiunea masurarii pamhturilor l atinge de aproape pe orice taran,
au intrat la banuiala ca ar exista niste ntelegeri secrete si ca se puneau la cal
e nedreptati, si-au gasit un conducator, si, din declaratiile lor, Sordini trebu
ia sa ajunga la convingerea ca, daca as fi supus chestiunea sfatului comunal, nu
toti ar fi fost mpotriva chemarii unui arpentor. n felul acesta, un lucru de la si
ne nteles anume ca n-avem nevoie de arpentor a fost transformat ntr-o chestiune ce
l putin ndoielnica. ndeo-sebi s-a remarcat atunci un oarecare Brunswick; probabil
ca nu-l cunoasteti, poate ca nu e un om rau, dar e un prost si un aiurit; e cumn
at cu Lasemann.
Cu mesterul tabacar ? ntreba K. si l descrise apoi pe barbosul pe care-l vazuse n
casa lui Lasemann.
Da, el este, zise primarul.
O cunosc si pe nevasta-sa, zise K. mai mult la ntmplare.
Se poate, zise primarul si amuti.
E frumoasa, zise K., dar cam palida si bolnavicioasa. O fi originara din castel
? adauga el pe jumatate ntrebator.
Primarul se uita la ceas, turna o doctorie ntr-o lingura si o nghiti n graba.
Cunoasteti probabil doar mobilierul de birou din castel ? ntreba K. grosolan.
Da, zise primarul cu un zmbet ironic si totusi plin de gratitudine, asta e doar
cel mai important. Iar n ce-l priveste pe Brunswick, daca am putea sa-l excludem
din comuna, am fi fericiti aproape toti, si Lasemann nu mai Putin. Dar pe vremea
' aceea, Brunswick a ajuns sa aiba oarecare influenta, nu s-ar putea spune ca e o
rator, dar stie S5 faca gura, si pentru unii asta e de-ajuns. Asa s-a ntmplat ca a
m fost silit sa supun chestiunea sfatului comunal, de altfel a fost pentru moment
singurul succes al 'ui Brunswick, fiindca sfatul comunal, n marea lui majorate, n
u voia sa stie de nici un arpentor. Asta s-a petrecut tot cu ani n urma, dar de at
unci ncoace chestiunea n-a fost nicidecum data uitarii, n parte din pricina ^nstii
nciozitatii lui Sordini, care a cautat sa afle prin anchete din cele mai scrupul
oase mobilurile att ale majo, ritatii ct si ale opozitiei, n parte din pricina pros
tiei si ambitiei lui Brunswick, care are diverse relatii personale cu autoritati
le si le punea n miscare cu mereu alte nascof ciri al fanteziei sale. n orice caz,
Sordini nu s-a lasat amagit de Brunswick; cum ar putea Brunswick sa-l inducS n e
roare pe Sordini ? Dar tocmai ca sa nu se lase nselat avea nevoie de noi cercetar
i, si nainte de a fi ncheiatei Brunswick nascocea iarasi ceva nou, e ntr-adevar foa
rte inventiv, asta tine de prostia lui. Si acum am sa aduc vorba despre o nsusire
deosebita a aparatului nostru administrativ. Preciziei cu care lucreaza i corespu
nde si o extrema susceptibilitate. Daca o problema a fost cumpanita prea multa vr
eme, se poate ntmpla, chiar daca nu s-a ncheiat cumpanirea ei, sa se iveasca deodat
a, ca din senin, dintr-un loc neprevazut si de nedescoperit nici ulte4 rior, o ho
tarre care transeaza chestiunea, desi de cele mai multe ori n modul cel mai just,
totusi oarecum arbitrar. B ca si cum aparatul administrativ n-ar fi suportat ten
siu^ nea, iritatia produsa ani de-a rndul de aceeasi chestiuni poate insignifiant
a n sine, si ca si cum ar fi dat o hotarr de la sine, fara ajutorul functionarilor
. Fireste ca nu $ ntmplat nici o minune si desigur ca un functionar o; care a proce
dat la rezolvare sau a dat o hotarre nesci oricum, nu se poate stabili, cel putin
nu de aici de la dar nici chiar de la oficiu, care dintre functionari a dat dd|
cizia n acel caz, si din ce motiv. Abia organele de contrc|| o stabilesc mult ma
i trziu, dar noi nu mai aflam nimic, de altfel atunci nici nu l-ar interesa pe ca
reva sa afle. Ei, d; cum am spus, tocmai aceste decizii snt de cele mai mult ori
excelente. Suparator e doar att, ca, de obicei, cum e firea acestor lucruri, afli
prea trziu de ele, asa ca nC timp discuti aprins n continuare despre chestiuni de
m rezolvate. Nu stiu daca n cazul dumneavoastra a f< luata o asemenea decizie, snt
semne ca da, si altele ca n dar daca s-a ntmplat asa, ar nsemna ca invitatia v-a f
oSt trimisa si ati ntreprins lunga calatorie pna aici, ca a tre^ cut o multime de
vreme, iar aici, ntre timp, Sordini I, continuat sa lucreze pna la istovire la ace
easi problemi i Brunswick a umblat si mai departe cu intrigile lui, iar p ' mine
m-ar fi chinuit amndoi. Amintesc asta doar ca ceva posibil, cu siguranta nsa stiu
urmatoarele: Un functionar nsarcinat cu controlul a descoperit ntre timp ca din s
ectia A a pornit cu multi ani n urma o adresa catre comuna cu privire la un arpent
or, fara ca sa fi primit pna acum vreun raspuns. Mai recent am fost ntrebat eu, si
toata chestiunea era clarificata; sectia A s-a multumit cu raspunsul meu ca nu
e nevoie de arpentor, iar Sordini a trebuit sa-si dea seama ca nu e competent n a
ceasta chestiune si ca' a prestat, binenteles fara vreo vina, o munca inutila si d
istrugatoare pentru nervi. Daca nu s-ar fi aglomerat, ca de obicei, attea alte mu
nci din toate partile, si daca acest caz al dumneavoastra n-ar fi fost ntr-adevar
un caz marunt se poate spune, aproape cel mai mic dintre cele mici atunci am fi
respirat usurati cu totii, cred ca si Sordini nsusi, numai Brunswick ar fi fost
suparat, dar asta era deja ridicol. Si acum nchipuiti-va deceptia mea, domnule ar
pentor, cnd, n fine, dupa fericita ncheiere a ntregii chestiuni si de atunci iar a m
ai trecut o multime de vreme apareti deodata, si dupa ntorsatura pe care o iau lu
crurile, toata povestea pare sa renceapa de la capat. O sa ntelegeti, cred, ca snt
ferm hotart sa nu permit asa ceva'n nici un caz, cel putin ntruct depinde de mine ?
Sigur, zise K., si mai bine nteleg nsa ca se comit niste abuzuri ngrozitoare fata
de mine, si poate chiar abuzuri din punct de vedere legal. n ce priveste persoana
mea, voi sti sa ma apar.
Cum vreti s-o faceti ? ntreba primarul.
Asta n-am s-o divulg, zise K.
Nu vreau sa va inoportunez cu staruintele, zise primarul, va rog numai sa va gndi
ti ca aveti n mine daca nu un prieten, ca doar sntem cu totul straini dar oarecum u
n prieten de afaceri. Numai angajarea dumnea-vastra ca arpentor n-am s-o permit, n
colo va puteti adresa mie cu ncredere oricnd, fireste n limitele puterii mele, care
nu e prea mare.
Vorbiti mereu despre eventuala mea angajare ca arpentor, zise K., dar snt gata a
ngajat, poftim aici scrisoa-rea lui Klamm.
. Scrisoarea lui Klamm, repeta primarul, e pretioasa S1 demna de respect prin i
scalitura lui Klamm, care pare sa fie autentica, dar ncolo nu ndraznesc nsa sa ma p
ronunt singur n aceasta privinta. Mizzi! striga apoi. Dar ce tot faceti acolo ?
Secundatii si Mizzi, neluati n seama de atta vreme, se vede ca nu gasisera actul c
autat, ncercasera apoi sa ncuie din nou toate documentele n dulap, dar nu reusisera
din pricina cantitatii imense de hrtii neornduite. Probabil ca atunci le venise s
ecundantilor ideea pe care ncercau acum s-o puna n practica. Rasturnasera dulapul
pe josj ngramadisera toate actele n el, apoi se asezasera mpreuna cu Mizzi pe usa d
ulapului, si ncercau acum s-o nchida ncetisor, apasnd cu toata greutatea.
Va sa zica nu s-a gasit documentul, zise primarul. Pacat, dar acum cunoasteti p
ovestea; de fapt nu mai avem nevoie de actul acela ;'de altfel o sa se gaseasca
cu siguranta, e probabil la nvatator; mai snt si alte hrtii la el. Dar acum vino aic
i cu lumnarea, Mizzi, si citeste-mi scri-soarea asta.
Mizzi se apropie; seznd apoi pe marginea patului, lipita de barbatul puternic si p
lin de viata care o cuprinsese cu bratul, parea si mai cenusie si insignifianta.
Numai fetisoara ei atragea atentia n bataia luminarii, cu trasaturile ei nete si
severe, ndulcite doar prin uzura vrstei. Abia aruncase o privire asupra scrisorii,
ca mpreuna usor minile, spunnd: De la Klamm". Apoi citira scrisoarea amndoi, susotir
a putin ntre ei si n cele din urma, tocmai cnd secundantii strigau: Ura !" caci reus
isera n fine sa nchida usa dulapului, iar Mizzi i privea tacuta si recunoscatoare, p
rimarul zise:
Mizzi e cu totul de parerea mea si acum cred ca pot s-o exprim. Scrisoarea asta
nu e nicidecum o adresa oficiala, ci o simpla misiva de la un particular la alt
ul. Asta se cunoaste chiar din felul de a vi se adresa: Mult stimate domn I" Afar
a de asta, nu figureaza n ea nici un cuvnt din care sa reiasa ca ati fi angajat ca
arpentor, ci e vorba doar n general de servicii senioriale, si nici asta nu e sp
us ntr-un mod care sa oblige, ci asa, snteti angajat, cum stiti", asta nseamna ca sa
rcina de a aduce dovada angajarii este lasata n seama dumneavoastra. Si, n sfrsit,
vi se da ndrumarea sa va adresati n chestiuni de servici exclusiv mie, primarului,
ca seful dumneavoastra direct care urmeaza sa va comunice tot ce mai aveti de s
tiut, ceea ce s-a si facut n mare parte. Pentru cineva care se pricepe sa citeasc
a adrese oficiale si, n consecinta, stie cu att mai bine sa citeasca scrisori neof
iciale, totul este ct se poate de limpede. Nu ma mira ca dumneavoastra, ca strain
, nu va dati seama de toate astea. n ansamblu, scrisoarea nu da sa se nteleaga altc
eva dect ca Klamm are intentia sa se intereseze personal de dumneavoastra, n cazul
ca veti fi angajat n serviciul seniorial.
Interpretati att de bine scrisoarea, domnule primar, zise K., nct pna la urma nu ramn
e din ea dect o iscalitura pe o foaie alba. Nu va dati seama ca facnd asa njositi n
umele lui Klamm pe care pfetindeti ca-l stimati ?
E o nentelegere la mijloc, zise primarul. Eu nu nesocotesc importanta scrisorii,
si nici n-o micsorez prin interpretarea mea, dimpotriva. O scrisoare particular
a a lui Klamm are, fireste, mai multa nsemnatate dect o adresa oficiala, numai ca
nu contine tocmai nsemnatatea pe care i-o atribuiti dumneavoastra.
l cunoasteti pe Schwarzer ? ntreba K.
Nu, raspunse primarul, poate-l stii tu, Mizzi ? Nici ea. Nu, nu-l cunoastem.
Ce curios, zise K., fiul subadministratorului.
Draga domnule arpentor, zise primarul, cum sa cunosc pe toti fiii tuturor subad
ministratorilor ?
Bine, zise K., atunci trebuie sa ma credeti pe cuvnt ca e fiu de subadministrato
r. Cu acest Schwarzer am avut o ntrevedere neplacuta chiar n ziua sosirii mele. S-
a interesat apoi telefonic la un subadministrator numit Fritz, si a obtinut info
rmatia ca snt angajat ca arpentor. Cum va explicati asta, domnule primar ?
Foarte simplu, zise primarul, se vede ca n-ati intrat nca realmente n contact cu
autoritatile noastre. Toate intactele acestea snt doar aparente, dumneavoastra fe
sa, necunoscnd starea de lucruri de aici, le credeti reale, ^r n ce priveste telef
onul: vedeti, eu, care ntr-adevar atn mereu de-a face cu autoritatile, eu n-am te
lefon. Prin birturi, restaurante si alte localuri de acest gen o fi de fo-ls cam
ct un fonograf sau un pian automat; nici nu are
functie. Ati telefonat vreodata de cnd snteti aici ? ? Ei, atunci o sa ma ntelege
ti. n castel, telefonul
functioneaza, se pare, excelent; acolo, dupa cte mi spus, se utilizeaza nencetat,
ceea ce permite grabir lucrarilor. Aceste convorbiri nentrerupte le percepem, \ t
elefoanele de aici, ca un vuiet si o melodie, le-ati au probabil si dumneavoastr
a. Numai ca acest vuiet aceasta melodie snt singurele lucruri adevarate si demne
de ncredere pe care ni le transmit telefoanele noastre i aici, tot restul e nselat
or. Nu exista nici o legatura telefi nica bine determinata cu castelul, nici o c
entrala care i dea legatura cnd facem apel. Daca dai un telefon cunj din castel, n
cep sa zbrnie toate aparatele n sectiile < mai subordonate, la drept vorbind ar sun
a toate aparate daca soneria n-ar fi oprita la aproape toate, cum stiu sursa sig
ura. Din cnd n cnd, cte un functionar surmei simte nevoia sa se distreze putin, mai
ales seara sau ne tea, si restabileste contactul soneriei. Atunci prim| raspuns;
ce-i drept, un raspuns care nu e dect o glur Dar asta e usor de nteles. Cine si po
ate permite sa aii pretentia de'a ntrerupe lucrarile cele mai importan^ executate
mereu ntr-un ritm uluitor, sunnd n miez noapte, din pricina micilor sale griji par
ticulare ? Nici; nteleg cum poate crede, chiar si un strain, ca, daca pilda i tele
foneaza lui Sordini, cel' care i raspunde e ntr| devar Sordini. Mai degraba va fi
probabil un slujbf marunt de la registratura vreunei alte sectii. n schimb, | poa
te ntmpla, fireste la o ora privilegiata ca, dnd un lefon unui mic registrator, sa-
ti raspunda Sordini n soana. Atunci e, desigur, mai bine sa fugi de la telefi nain
te de a auzi primul sunet.
Ce-i drept, n-am privit lucrurile n felul acesta,; IC, nu puteam sa cunosc acest
e amanunte, dar n-ave prea mare ncredere n convorbirile telefonice si er constient
de faptul ca numai ceea ce afli sau obtii dir de la castel are adevarata importa
nta.
Nu, zise primarul, agatndu-se de un cuv adevarata importanta le revine cu
totul convorbirilor te fonice, cum sa nu ! Cum ar putea fi nensemnata o info mati
e data de un functionar din castel ? Am spus-o nca i legatura cu scrisoarea lui K
lamm. Toate afirmatiile astd snt lipsite de orice caracter oficial; daca le atrib
uiti | nsemnatate oficiala, va nselati, n schimb, nsemnatati
lor privata ntr-un sens prietenos sau dusmanos, este foarte mare, adesea mai mare
dect ar putea fi vreodata o comunicare oficiala.
Bine, zise K., sa admitem ca lucrurile stau asa, atunci am deci o multime de bu
ni prieteni la castel. Considernd-o mai de aproape, ideea aceea pornita dintr-o s
ectie, cu multi ani n urma, ca ar fi indicat sa se faca odata apel la un arpentor
, a fost nca de pe atunci un gest de prietenie fata de mine, si, n anii urmatori,
gesturile de acest fel s-au tinut lant, pna cnd am fost ademenit aici, de fapt cu
gnd rau, ca sa fiu amenintat apoi cu darea afara.
Exista ceva adevarat n interpretarea dumneavoastra, zise primarul, aveti dreptate
spunnd ca declaratiile castelului nu trebuie luate cuvnt cu cuvnt. Dar prudenta e n
ecesara oriunde, nu numai aici, si e cu att mai necesara cu ct comunicarea de care
e vorba e mai importanta. Dar ce spuneti despre ademenire, mi e de nenteles. Daca
ati fi urmarit mai atent explicatiile mele, ar trebui sa stiti'ca problema chema
rii dumneavoastra este mult prea dificila ca s-o putem rezolva aici n cursul unei
scurte conversatii.
Atunci rezultatul la care am ajuns, zise K., e doar ca totul e foarte neclar si
de nerezolvat, exceptnd darea afara.
Cine ar ndrazni sa va dea afara, domnule arpentor ? zise primarul. Tocmai neclar
itatea chestiunilor preliminare va garanteaza tratamentul cel mai politicos cu put
inta, dar snteti, pesemne, prea susceptibil. Nimeni nu va retine aici, dar asta n
u e nca nici o dare afara.
O, domnule primar, zise K., acum e rndul dumneavoastra sa le vedeti pe toate prea
simple. Am sa va Snumar cteva din cele ce ma retin aici: sacrificiile pe care le
-atn facut ca sa plec de acasa, calatoria lunga si anevoioasa, sperantele ntemeiat
e pe care le-am nutrit n legatura cu angajarea mea, lipsa totala de avere perso-n
ala, imposibilitatea de a gasi acum un alt post cores-punzator la mine acasa, si
, n sfrsit, nu mai putin godnica mea, care e din partea locului.
. Ah, Frieda! zise primarul fara nici o urma de sur-Pnndere. Stiu. Dar Frieda v-
ar urma oriunde. Binenteles, n ce priveste restul, e adevarat ca toate tre
bu cumpanite, si am sa raportez la castel despre ele. n < n care ar sosi vreo hota
rre, sau daca va fi necesar sa > mai iau un interogatoriu n prealabil, am sa trimi
t sa cheme. Snteti de acord ?
Nu, deloc, zise K., nu vreau un dar din mila castl lului, ci sa obtin ce mi se
cuvine de drept.
Mizzi,'se adresa primarul nevestei sale care mai s dea si acum lipita de el, ju
cndu-se, pierduta n gnduri, scrisoarea lui Klamm, din care facuse o corabioara; K.
f smulse speriat. Mizzi, ma apuca iar durerile de picior, i trebui sa schimbam c
ompresa.
K. se ridica spunnd:
Ei, atunci o sa-mi iau ramas bun.
Da, zise Mizzi care se si apucase sa pregate alifie, e si prea mare curent aici
.
K. ntoarse capul. n zelul lor exagerat, secund deschisesera ambele canaturi ale us
ii ndata ce auzis ultimele vorbe ale lui K. Acesta, pentru a feri camera 1 navulu
i de frigul ce patrundea cu putere, nu-si mai s ramas bun dect nclinndu-se la repeze
ala n fata prin rului. Apoi iesi din camera n fuga, tragnd secund dupa el, si nchise
usa n graba.
A DOUA DISCUTIE CU BIRTASITA
Birtasul l astepta n fata hanului. N-ar fi ndraznit sa i se adreseze nentrebat, de a
ceea K. l ntreba ce vrea.
Ai gasit alta locuinta ? ntreba birtasul cu ochii n pamnt.
Te-a pus nevasta-ta sa ma-ntrebi, zise K., i faci pesemne multe pe voie ?
Nu, zise birtasul, nu ea m-a pus sa ntreb, dar e foarte agitata si nefericita di
n pricina ta, nu poate munci, sta n pat si suspina si se vaita tot timpul.
Sa ma duc la ea ? ntreba K.
Chiar te rog, zise birtasul. Voiam sa te chem din casa primarului, am ascultat
la usa, dar erati n toiul convorbirii, nu voiam sa va ntrerup, eram si ngrijorat di
n pricina nevestei, asa ca am alergat acasa, dar ea nu m-a lasat sa intru n camer
a, si nu mi-a ramas alta de facut dect sa te astept.
Ei, atunci hai repede, zise K., am s-o linistesc ndata.
Numai sa izbutesti, zise birtasul.
Trecura prin bucataria luminoasa, unde trei sau patru slujnice, care trebaluiau
la destul de mare distanta una de jjtta, nlemnira de-a dreptul zarindu-l pe K. Ge
metele wtasitei se auzeau chiar din bucatarie. Era culcata ntr-o ^maruta fara fer
estre, despartita de bucatarie printr-un Perete subtire de scnduri. Nu era dect att
a spatiu ct sa jncapa un pat mare, conjugal, si un dulap. Patul efa asezat ln asa
fel nct din el puteai sa vezi toata bucataria si sa su-Praveghezi slujnicele. n sc
himb, din bucatarie nu se prea Vedea mare lucru n odaita. Era ntunecoasa, numai as
ternutul visiniu iesea bine n relief prin luciul lui mat. Abia aupa ce ti se obisn
uiau ochii cu penumbra, distingeai alte amanunte.
n sfrsit, ati venit! zise birtasita cu voce slaba. Zacea ntinsa pe spate, se vedea
ca respira greu, an
case pilota la picioare. n pat parea mult mai tnara dec t mbracata, dar boneta de n
oapte din dantela subtire pe care o purta, desi era prea mica si se clatina pe c
apul ca pieptanatura nalta, facea ca semnele de oboseala ale vrstei sa-ti provoace
mila.
Cum era sa viu ? ntreba K. cu blndete. Doar n-ati trimis sa ma cheme.
Nu trebuia sa ma lasati sa va astept att, zise birtasita cu ncapatnarea bolnavilor
. Stati jos, zise apoi aratnd spre marginea patului, iar voi, ceilalti, plecati.
n afara de secundanti se mai mbulzisera n odaita si slujnicele.
Ma duc si eu, Gardena, zise birtasul. K. auzea pentru prima oara numele femeii.
Fireste, zise ea ncet, ca dusa pe gnduri, si adaugi distrata: De ce ai ramne tocma
i tu ? ' |
Dar cnd toti se retrasesera n bucatarie si secua dantii se aratasera de asta data a
scultatori, e adevarat ca se tineau acum dupa una din slujnice Gardena se va I d
estul de atenta ca sa-si dea seama ca din bucatarie putea auzi ce se vorbea aici
, caci peretele de scnduri n-l vea usa, asa ca porunci tuturor sa paraseasca si b
ucatari i Ceea ce si'facura.
Va rog, domnule arpentor, zise apoi Gardena, cuili deschideti dulapul dati de o
broboada, dati-mi-o, vreau sa ma nvelesc cu ea, nu suport pilota, respir asa de
greu. \
Si dupa ce K. i aduse broboada, urma: '
Uitati-va, e o broboada tare frumoasa, nu-i asa ? K. gasea ca e o broboada obis
nuita; o mai pipai o
din gentilete, dar nu zise nimic.
Da, e o broboada frumoasa, zise Gardena si nfasura n ea.
Acum zacea mpacata, parca izbavita de orice su rinta; ba i dadu n gnd pna si ca parul
i e zbrlit de stat tul pe perna, se ridica n capul oaselor si si-l aranja c9 putu n
jurul bonetei. Avea un par bogat. K. si pierd* rabdarea si zise:
Coana birtasita, ati trimis sa ma-ntrebe daca gasit alta locuinta.
__Am pus eu pe cineva sa va-ntrebe ? zise birtasita.
Nu, va nselati.
Sotul dumneavoastra m-a ntrebat adineauri.
Va'cred, zise birtasita. Barbatul asta e o pacoste pe capul meu. Cnd nu voiam sa
va am aici, v-a retinut n casa, iar acum, cnd snt fericita ca stati la noi, va gon
este. Asa face el totdeauna.
' _ Va sa zica, zise K., v-ati schimbat parerea despre mine ntr-atta ? Si numai ntr
-o ora, doua ?
Nu mi-am schimbat parerea, zise birtasita, din nou cu voce slaba; dati-mi mna. A
sa, si acum promiteti-mi ca o sa fiti absolut sincer cu mine, am sa fiu si eu la
fel cu dumneavoastra.
Bine, zise K., dar cine sa nceapa ?
Eu, zise birtasita.
Nu dadea impresia ca, ncepnd ea, vrea sa se arate prevenitoare fata de el, ci mai
degraba ca e ahtiata sa vorbeasca ea nti.' Scoase o fotografie de sub perna si i-o n
tinse lui K.
Uitati-va la poza asta, i spuse rugator.
K. facu ctiva pasi pna-n bucatarie ca sa vada mai bine, dar nici acolo nu era usor
sa distingi ceva pe fotografie, caci era stearsa de vreme, cu crapaturi, botita
si patata.
Nu e ntr-o stare prea buna, zise K.
Din pacate, din pacate, zise birtasita, devine asa daca o porti mereu asupra ta
, ani de zile. Dar daca o priviti cu atentie, o sa distingeti tot, snt sigura. De
altfel pot S2 va ajut, spuneti-mi pe cine vedeti, ma bucura sa aud vorbindu-se d
espre poza asta. Deci, ce zariti ?
Un tnar, zise K.
Asa e, zise birtasita. Si ce face ?
Sta culcat, cred, pe o scndura, se ntinde si casca. Birtasita rse.
Gresiti cu totul, zise ea.
Dar aici e scndura, si aici sta el, starui K.
Uitati-va mai bine, zise birtasita nciudata, sta ntr-adevar culcat'?
- Nu, zise de data asta K., nu sta culcat, pluteste n a5r> Si vad ca nu e o scndura
, pare sa fie o sfoara, si llnarul face o saritura n naltime.
Ei, vedeti ? zise birtasita bucuroasa. Sare, a: fac antrenamentul curierii ofic
iali. Am stiut eu ca o dati seama. i vedeti si fata ?
' Fata o disting cu greu, zise K., pare sa faca un mare, gura' i e deschisa, ochi
i strnsi, iar parul i flutu:
Foarte bine, zise birtasita, pe un ton de lauda, mult nu poate distinge cineva
care nu l-a vazut perso: Dar era un tnar frumos. Eu l-am vazut o singura data, fu
ga, si n-am sa-l uit nicicnd.
Dar cine era ? ntreba K.
Era trimisul prin care Klamm m-a chemat p: oara la el.
K. nu mai putu asculta bine ce spunea, un zanganit sticla i distrase atentia. Des
coperi numaidect cauza tui zgomot. Secundantii erau n curte, sareau prin zap; de p
e un picior pe altul, manifestau n fel si chip o ime: bucurie ca-l revad pe KL, s
i de atta fericire si-l tot ara unul altuia cu degetul, lovind de fiecare data cu
minile fereastra bucatariei. La un gest amenintator al lui ncetara numaidect, fiec
are cauta sa-l traga napoi celalalt, care-i scapa, si iar se mbulzeau la fereastra
. K. se grabi sa se ntoarca n camaruta, unde secundantii nu| puteau vedea de afara
, iar el nu era silit sa-i vada. Dar ciocanit n geam, slab, parca rugator, l mai u
rmari mu: vreme si acolo.
Iarasi secundantii, zise el catre birtasita, scuzndu si aratnd spre curte.
Dar ea nu-l baga n seama; i luase poza din mna, uitase la ea, o netezise si o vrse di
n nou sub per: Miscarile ei se facusera mai ncete, dar nu de oboseala, sub povara
amintirilor. Voise sa-i povesteasca lui K. si gndul la poveste, uitase de el. Se
juca n nestire cu ci'uc rii broboadei. Abia dupa o bucata de vreme ridica p: rea
, si trecu mna peste ochi si zise:
Si broboada asta tot de la Klamm e. Si bom Poza, broboada si bonetica snt cele t
rei amintiri pe le am de la el. Nu snt tnara ca Frieda, nu snt nici att ambitioasa c
a ea, si nici att de simtitoare ea e fi simtitoare; ntr-un cuvnt, stiu sa accept vi
ata asa dar trebuie sa marturisesc ca fara aceste trei lucruri n-suportat sa sta
u aici atta vreme, probabil ca n-as fi suportat nici macar o zi. Aceste trei amin
tiri vi se par poate putin lucru, dar, vedeti, Frieda, care a fost atta timp n rela
tii cu Klamm, nu poseda nici o amintire; am ntrebat-o, e prea visatoare si totusi
prea pretentioasa; n schimb eu, care am fost numai de trei ori la Klamm dupa ace
ea nu m-a mai chemat, nu stiu de ce am luat cu mine aceste amintiri, parca as fi
presimtit ca vremea mea o sa fie att de trecatoare. Binenteles, trebuie sa ai gri
ja singura, Klamm nu da nimic de la sine, dar daca dai cu ochii de ceva potrivit
pe acolo, poti sa i-l ceri.
K. se simtea jenat auzind povestile astea, orict l-ar fi privit si pe el.
Si ct a trecut de atunci ? ntreba el oftnd.
Peste douazeci de ani, zise birtasita, mult peste douazeci de ani.
Atta amar de vreme i se pastreaza deci fidelitate lui Klamm, zise K. Dar va dati
seama, coana birtasita, ca-mi dati motive de ngrijorare cu marturisiri de felul
acesta, daca ma gndesc la viitoarea mea casnicie.
Birtasita gasea nepotrivit ca sa se amestece si el cu treburile lui, si-i arunca
o privire piezisa si suparata.
Nu va suparati, coana birtasita, zise K, n-am spus nimic mpotriva lui Klamm, dar
prin forta mprejurarilor am intrat totusi n anumite relatii cu Klamm, asta n-o po
ate tagadui nici cel mai mare admirator al lui. Va sa zica asa e. Prin urmare, d
e cte ori se pomeneste de Klamm, ma gndesc fara sa vreau si la mine; n chestia asta
nu e nimic de facut. De altfel, coana birtasita acum K- o apuca de mna, iar ea i
-o lasa sovaind gnditi-va ce Pfost a iesit ultima noastra convorbire si ca de dat
a asta vrem sa ne despartim ca prieteni.
Aveti dreptate, zise birtasita, nclinnd capul, dar Crutati-ma. Nu snt mai suscepti
bila dect altii, dimpotriva, dar orice om si are punctele lui sensibile, eu nu-l am
dect pe acesta.
A Din pacate e si punctul meu sensibil, zise K.; dar, ln ce ma priveste, am sa m
a stapnesc. Si acum explicati-mi, ^ana birtasita, cum sa suport n casnicia mea ace
asta cimplita fidelitate fata de Klamm, presupunnd ca Frieda va seamana n aceasta
privinta ?
Cumplita fidelitate ? repeta birtasita mnioasa. Asta se cheama fidelitate ? i snt
fidela sotului meu, dar lui Klamm ? Klamm a facut odata din mine iubita lui, pot
sa pierd vreodata acest rang ? Si cum s-o suportati, n cazul Fridei ? Vai, domnu
le arpentor, dar cine snteti dumneavoastra ca sa ndrazniti sa ntrebati asa ?
Coana birtasita ! zise K., punnd-o n garda,
Stiu, zise birtasita mpaciuitoare, dar barbatul meu n-a pus'niciodata asemenea nt
rebari. Nu stiu cine poate fi considerata mai nefericita, eu pe atunci, sau Frie
da acum. Frieda care l-a parasit brusc pe Klamm, sau eu care n-am mai fost chema
ta. Poate totusi Frieda, chiar daca nu pare sa-si dea seama nca n ntregime. Dar gndu
rile mele erau stapnite pe atunci mai deplin de nenorocirea mea, caci mereu ma si
mteam silita sa ma-ntreb, si n fond nu ncetez sa ma ntreb nici astazi: de ce s-a ntmp
lat asa ? De trei ori a trimis Klamm dupa tine si a patra oara nu, si niciodata
nu a patra oara ! Ce ma preocupa pe atunci mai mult dect asta ? Despre ce altceva
as fi putut sta de vorba cu barbatul meu, cu care m-am casatorit curnd dupa acee
a ? Peste zi n-aveam timp, preluaseram circiuma ntr-o stare jalnica si trebuia sa
cautam s-o facem prospera, dar noaptea ? Ani de zile, tot ce discutam noaptea s
e nvrtea n jurul lui Klamm si al motivelor schimbarii lui de atitudine. Si cnd barbat
ul meu adormea, n timp ce stateam de vorba despre asta, l trezeam si-i vorbeam nain
te.
Am sa va pun acum, daca-mi dati voie, o ntrebare foarte grosolana, zise K.
Birtasita tacu.
Deci nu-mi dati voie sa ntreb, zise K. mi ajunge j> att. '
}
Sigur, zise ea, va ajunge si asta, mai ales asti Rastalmaciti totul, chiar si t
acerea. Pur si simplu n puteti face altfel. Va dau voie sa ntrebati.
Daca rastalmacesc totul, zise K., poatf rastalmacesc si ntrebarea
mea, poate ca nu e chiar att dfi grosolana. Voiam doar sa stiu cum l-ati cunoscu
t t6 barbatul dumneavoastra si cum ati ajuns n posesiuni acestui birt ?
Birtasita ncreti fruntea, dar raspunse nepasatoare:
E o poveste foarte simpla. Tatal meu era fierar, iar Hans, actualul meu sot, ca
re era argat la un taran chiabur, venea des pe la tata. Pe atunci eram dupa ulti
ma mea ntlnire cp Klamm. Eram foarte nefericita si, n fond, n-ar fi fost permis sa
fiu, caci totul se petrecuse doar corect, si faptul ca nu mai eram admisa la Kla
mm, era o hotarre a Iul Deci era ceva corect, numai motivele au ramas obscure, as
tea puteam sa le cercetez, dar n-aveam dreptul sa fiu nefericita, si totusi eram
, nu puteam munci si stateam toata ziua n mica noastra gradina din fata casei. Ac
olo m-a vazut Hans; uneori se aseza lnga mine, eu nu ma plngeam, dar el stia ce ma
doare, si pentru ca e un baiat bun, se ntmpla sa plnga cu mine.' Si cnd birtasul de
pe atunci, a carui sotie murise, asa ca se vedea silit sa se lase de meserie er
a si batrn, trecnd prin fata gradinitei noastre, ne-a vazut stnd acolo, s-a oprit s
i s-a' oferit sa ne arendeze birtul, si cum avea ncredere n noi, n-a cerut bani di
nainte si a'fixat o arenda foarte mica. Nu voiam sa mai fiu o povara pentru tata
, tot restul mi era indiferent, asa ca, gndindu-ma la circiuma si la munca noua ca
re avea sa-mi aduca poate putina uitare, am primit sa-l iau pe Hans. Asta-i pove
stea.
Tacura ctva timp, apoi K. zise:
A fost frumos din partea birtasului ca a procedat asa, dar imprudent, sau avea
motive speciale sa aiba ncredere n voi ?
l cunostea bine pe Hans, zise birtasita, era unchiul lui. '
Ei, atunci, fireste, zise K. Deci se vede ca familia lui Hans tinea mult sa-l v
ada casatorit cu dumneavoastra ?
Se poate, zise birtasita, nu stiu, nu m-am sinchisit ae asta niciodata.
"~ Trebuie sa fi fost totusi asa, zise K., daca familia "a aratat dispusa sa fac
a asemenea sacrificii si sa va ncre-Qlnteze circiuma fara nici o garantie. ^ N-a
fost o imprudenta, cum s-a dovedit mai trziu, Se birtasita. M-am asternut pe trea
ba, puternica cum si.am.' ^ata de fierar, n-aveam nevoie nici de argat, nici de
g J.nica, eram n tot locul, la tejghea, la bucatarie, la x'- *n curte> gateam aSa
de bine nct unii musterii au sit Curtea domneasca" si au venit la mine. N-ati fos
t
nca n circiuma noastra la ora prnzului, nu cunoasteti musteriii nostri de prnz; pe v
remea aceea aveam si mai multi; de atunci unii au mai plecat. Si rezultatul a fo
st nu numai ca am platit arenda la timp, dar am si cumparat tot localul peste cti
va ani, iar azi nu mai avem'aproape nici o datorie. Un alt rezultat a fost desig
ur ca m-am si distrus, m-am mbolnavit de inima si ca acum snt b femeie batrna. Cred
eti poate ca snt mult mai n vrsta dect Hans, dar n realitate e numai cu doi-trei ani
mai tnar ca mine si probabil ca n-o sa mbatrneasca niciodata, ca munca pe care o fa
ce el fumeaza din pipa, asculta ce vorbesc musteriii, si ciocaneste pipa ca s-o g
oleasca, si cteodata mai aduce cte o bere munca asta nu te mbatrneste.
E de admirat ce ati realizat, zise K., fara doar si poate, dar noi vorbeam desp
re vremurile de dinainte de casatoria dumneavoastra, si pe vremea aceea ar fi fo
st totusi surprinzator ca familia lui Hans sa-l fi mpins spre aceasta casatorie,
acceptnd si sacrificii banesti sau ce! putin lund asupra-si un risc asa de mare cu
m era arendarea birtului, fara sa fi avut n vedere si alte sperante dect puterea du
mneavoastra de munca, pe care, de altfel, n-o cunosteau nca, si pe cea a lui Hans
, a carei inexistenta avusesera prilejul s-o constate.
Ei, da, zise birtasita obosita, stiu eu la ce faceti aluzie si ct de mult va nsel
ati. n toate' lucrurile astea nici gnd sa fi contat pe Klamm'. De ce era sa-mi poa
rte de grija sau, mai bine zis : cum ar fi putut sa-mi poarte el de grija ? Nici
nu mai stia de mine. Ca nu mai trimisese sa ma cheme, era un semn ca ma uitase.
Pe cine nu mat cheama, pe acela l uita cu desavrsire. N-am vrut sa vor-* besc des
pre asta de fata cu Frieda. Dar nu e numai uitare,' e mai mult dect att.' Caci pe
cine ai uitat, poti sa-l nosti din nou. n cazul lui Klamm asta nu e posibil, cine
nu mai cheama, pe acela l-a uitat complet, nu nu: pentru trecut, dar ca sa zic
asa si pentru viitor. Daca-: dau multa osteneala, pot sa adopt felul dumneavoast
ra a gndi, mi pot nchipui gndurile acestea fara rost, poa valabile n strainatate, aco
lo de unde veniti. Se prea poai sa va ncumetati sa credeti pna si nerozia ca tocma
i aceea Klamm mi-a dat de barbat un om de teapa lui Hans
pentru ca sa pot veni la el fara sa ntmpin piedici, daca ar fi sa ma mai cheme cndv
a. Unde e barbatul care m-ar putea mpiedica sa alerg la Klamm, daca mi-ar face se
mn ? E absurd, perfect absurd, te ncurci singur daca te porti cu gnduri att de nast
rusnice.
Nu, zise K., sa ne ncurcam nu vrem, nu m-am dus cu gndul att de departe cum credeti
, chiar daca pornisem n aceasta directie, ca sa spun adevarul. Deocamdata ma mira
m doar ca rubedeniile sperau asa de mult de la aceasta casatorie si ca aceste sp
erante s-au si ndeplinit, n realitate, e drept ca pe seama inimii si n dauna sanata
tii dumneavoastra. Ideea ca ar exista o legatura ntre aceste fapte si Klamm m-a i
spitit cu staruinta, e adevarat, dar nu, sau nca nu sub forma brutala n care ati p
rezentat-o, pesemne numai cu scopul de a ma putea repezi iarasi, fiindca asta va
face placere. N-aveti dect sa savurati aceasta placere ! Ideea mea era nsa alta : n
ti, e clar ca pricina acestei casatorii a fost Klamm. Fara Klamm, n-ati fi fost n
efericita, n-ati fi stat cu minile n sn n gradina din fata casei, fara Klamm, Hans n
u v-ar fi zarit acolo, fara tristetea aceea, Hans, care e timid, n-ar fi ndraznit
sa intre n vorba cu dumneavoastra, fara Klamm, nu v-ati fi apropiat amndoi varsnd
lacrimi mpreuna, fara Klamm, bunul si batrnul unchi birtas nu v-ar fi vazut niciod
ata stnd laolalta n buna ntelegere, fara Klamm, n-ati fi fost asa de nepasatoare fa
ta de viata si deci nu l-ati fi luat pe Hans. Ei, pna aicea Klamm a figurat de de
stule ori, pare-mi-se. Dar povestea merge mai departe tot asa. Daca nu ati fi ca
utat uitarea, n-ati fi muncit asa fara a tine socoteala de sanatate, si gospodar
ia n-ar fi devenit att de prospera. Deci si aici a intervenit Klamm. Dar, chiar i
ndependent de asta, Klamm mai este cauza bolii de care suferiti, pentru ca si nain
te de casatorie aveati inima roasa de patima nefericita. Mai ramne ntrebarea: ce a
tragea asa de mult rudele lui Hans n aceasta casatorie ? Ati amintit odata singur
a ca a fi iubita lui Klamm nseamna'o ridicare la un rang care nu se mai pierde, a
sa ca se prea poate sa-i fi atras acest fapt. Afara de asta nsa i atragea, cred, s
i sperata ca steaua norocoasa care v-a calauzit spre Klarnm presupunnd ca e o stea
norocoasa, asa cum Sustineti e legata de dumneavoastra, ca va va nsoti deci
si mai departe, si nu va va parasi asa de repede, de pilda cum v-a parasit Klamm
.
Toate astea le credeti serios ? ntreba birtasita.
Serios, zise K. repede, cred nsa ca rubedeniile lui Hans n-aveau nici perfecta d
reptate, nici nu se nselau complet n sperantele lor, si cred ca deslusesc si grese
ala pe care au facut-o. n aparenta, totul a iesit bine, Hans s-a capatuit, are o
nevasta aratoasa, e stimat, gospodaria a scapat de datorii. Dar n realitate n-a i
esit totul bine, ar fi fost mult mai fericit cu o fata simpla, a carei prima drag
oste sa fi fost el; ca de multe ori sta ca ratacit n mijlocul birtului, asa cum i
reprosati, asta e din pricina ca ntr-adevar se simte ratacit fara a fi nefericit d
in cauza asta, sigur, l cunosc acum destul de bine ca s-o stiu dar e la fel de si
gur ca acest tnar dragut si cuminte ar fi fost mai fericit cu alta femeie, si pri
n mai fericit nteleg n acelasi timp: mai independent, mai harnic, mai barbat. Iar
dumneavoastra, desigur ca nu snteti fericita si, cum spuneati, fara cele trei amin
tiri nici n-ati mai vrea sa traiti, apoi mai snteti si bolnava de inima. nseamna o
are ca' rudele nu aveau dreptate spernd ceea ce sperau ? Nu cred. Bine-cuvntarea z
odiei fericite o aveati, dar nu s-a priceput nimeni s-o aduca pe pamnt.
Atunci ce v-a scapat din vedere ? ntreba birtasta. Statea acum ntinsa pe spate, cu
ochii n tavan.
Trebuie ntrebat Klamm, raspunse K. ,
Iata ca am ajuns iar la ce va intereseaza pe dumneavoastra, zise birtasita.

Sau pe dumneavoastra, starui K. Problemele noaS* tre snt strns nvecinate.
Ce vreti de la Klamm ? ntreba birtasita.
Se ridicase n capul oaselor, batuse pernele ca sa-si poata sprijini spatele de el
e si se uita acum n ochii lui K
V-am povestit deschis cazul meu, din care puteati trage unele nvataminte. Spunet
i-mi acum la fel de deschis ce vreti sa-l ntrebati pe Klamm. Am convins-o p* Fried
a, cu multa osteneala, sa se duca sus, n camera ei, S1 sa ramna acolo, mi-era team
a ca n prezenta ei n-o s vorbiti destul de deschis.
N-am nimic de ascuns, zise K.; nti vreau nsa S* va atrag atentia asupra unui lucru
. Klamm uita repede asa mi-ati spus. n primul rnd asta mi se pare foarte neverosimi
l, n al doilea rnd nu se poate dovedi, pesemne nu e dect o legenda nascocita de min
tea feminina a celor care se ntmplau sa fie tocmai n gratiile lui Klamm. Ma mir ca
ati dat crezare unei nascociri att de vulgare.
Nu e o legenda, protesta birtasita, se bazeaza dimpotriva pe experienta tuturor.
Deci poate fi dezmintita de o noua experienta, zise K. Apoi mai exista si o alt
a deosebire ntre cazul dumneavoastra si cel al Frieda'dei. De fapt nu s-a ntmplat ca
Frieda sa nu mai fie chemata de Klamm, ci, dimpotriva, a chemat-o, dar ea n-a r
aspuns la apel. Ba e chiar posibil ca o mai asteapta si acum.
Birtasita tacea si-l masura pe K. de sus pna jos. Apoi zise:
Vreau sa ascult linistita tot ce aveti de spus. Mai bine sa vorbiti deschis dect
sa ma crutati. Va rog doar un singur lucru! Sa nu-i spuneti lui Klamm pe nume.
Spuneti-i el" sau n orice alt fel, dar nu-i mai pronuntati numele.
Cu placere, se nvoi K. Ce vreau nsa de la el, e greu de spus. nti doresc sa-l vad d
e aproape, apoi sa-i aud vocea, apoi sa aflu de la el ce atitudine are fata de c
asatoria noastra. Si ce am sa-l mai rog, dupa aceea, depinde de cum va fi decurs
convorbirea dintre noi. S-ar putea sa vina vorba despre o multime de lucruri, c
el mai important pentru mine este nsa sa fiu pus fata-n fata cu el- Fiindca de fa
pt n-am vorbit nca direct cu nici un functionar adevarat. Pare sa fie ceva ce se
obtine mai greu dect credeam. Dar acum am obligatia sa vorbesc cu el ca fle la pa
rticular la particular, si, dupa parerea mea, asta e mult mai usor de obtinut. n
calitatea sa de functionar, Pt vorbi cu el doar n biroul sau, poate inaccesibil, d
in Castel, sau din Curtea domneasca", dar chiar si acolo e Problematic. Ca partic
ular, nsa, oriunde, n casa, pe ruin, unde reusesc sa-l ntlnesc. Am sa accept cu plac
ere aPtul ca pe lnga asta voi avea n fata mea si un functionar dar nu acesta e sco
pul meu principal.
"~~ Bine, zise birtasita, si-si ascunse fata n perna ca si ar spune ceva rusinos,
daca as reusi prin relatiile pe care le am sa i se transmita lui Klamm cererea
dumneavoastra de a avea o convorbire cu el, mi promiteti ca n-o sa ntreprindeti ni
mic dupa capul dumneavoastra pna capatam un raspuns ?
Nu pot sa promit nimic, raspunse K., orict as dotj sa va mplinesc dorinta sau cap
riciul, chestiunea fiind ur. genta, mai ales dupa rezultatul nesatisfacator al nt
revederii mele cu primarul.
Obiectia asta cade, zise birtasita; primarul e o pet-soana fara importanta. Nu
v-ati dat seama ? N-ar pute sa-si pastreze situatia nici macar o zi, daca n-ar fi
nevasta-sa care conduce totul.
Mizzi ? ntreba K., si birtasita dadu din cap. Era ea de fata, zise K.
Si-a spus parerea ? se interesa birtasita.
Nu, raspunse K., dar nici n-am avut impresia ca s avea ceva de zis.
Ei, da, zise birtasita, asa de gresit le vedeti pe toate aici. n orice caz: disp
ozitiile luate de primar cu privire la dumneavoastra n-au nici o importanta, iar
cu sotia lui vorbesc eu ocazional. Si daca va mai promit ca raspunsul lui Klamm
va veni n cel mult o saptamna, mi se pare ca nu mai aveti nici un motiv sa nu asc
ultati de mine.
Toate astea nu snt convingatoare, starui K. Am luat o hotarre ferma si as ncerca s
-o pun n practica chiar daca as primi un raspuns negativ. Daca nsa am dinainte ace
asta intentie, nu pot sa mai cer n prealabil o ntrevedere! Ceea ce fara cerere ar
ramne o ncercai* poate ndrazneata, dar, oricum, de buna-credinta, ar deveni dupa un
raspuns negativ o nesupunere fatisa. Si ar fi desigur mult mai grav.
Mai grav ? zise birtasita. Este nesupunere, n ori* caz. Si acum, faceti cum vret
i. Dati-mi halatul.
si puse halatul fara sa-i pese de K., si se duse n graba n bucatarie. De ctava vreme
se auzea zgomot dinspi* birt. Cineva batuse n ferestruica bucatariei. Secundanti
i o deschisesera cu o izbitura si strigasera nspre camaruta le e foame. Apoi apar
usera la ferestruica si alte figuri, auzea si un cntec domol, dar cntat de mai'mul
te voci.
Evident, convorbirea lui K. cu birtasita ntrziase p pararea prnzului, mncarea nu era
gata,'iar musteriii sejj adunasera. Oricum, nimeni nu ndraznise sa intre la
bucatarie, calcnd interdictia birtasitei. Acum nsa, cnd observatorii de la ferestru
ica anuntasera ca vine, slujnicele dadura fuga n bucatarie, si, cnd K. intra n birt,
toata adunarea, surprinzator de numeroasa, peste douazeci de persoane, barbati
si femei, toti mbracati provincial, dar nu taraneste, se repezira de la ferestrui
ca'unde se mbulzisera, la mese, ca sa-si asigure un loc. Numai la o masa din colt
sedea mai de mult o pereche cu mai multi copii; barbatul, un domn prietenos, cu
ochi albastri, cu'parul si cu o barba sura si nclcita, statea aplecat spre copii s
i batea masura cu cutitul, timp n care cei mici cntau, straduindu-se sa-i faca sa
cnte ct mai potolit. Poate ca voia sa le nsele foamea cu cntatul. Birtasita se scuza
, adresndu-le tuturor cteva cuvinte spuse la ntmplare; de fapt nimeni nu-i reprosa n
imic. l cauta din ochi pe birtas, dar acesta probabil ca daduse de mult bir cu fu
gitii, n fata situatiei dificile. Apoi se ntoarse ncet n bucatarie; pe K., grabit sa
urce n camera, la Frieda, nu-l mai nvrednici nici macar cu o privire.
NVATATORUL
Sus l astepta nvatatorul. Din fericire, camera era I, nerecunoscut, att de vrednica
fusese Frieda. ncaperi era aerisita, n soba ardea un foc viu, dusumeaua eij spala
ta, patul facut, lucrurile care apartineau slujnicele toate boarfele lor jegoase
, inclusiv pozele disparusera, masa care nainte parca te urmarea oriunde te ntorc
cu tablia ei acoperita de un strat de murdarie, era aste nuta o fata de masa cro
setata, alba. Acum puteau prii oaspeti. Modesta rufarie'a lui K., pe care Frieda
se ve ca o spalase de dimineata, ntinsa la uscat n fata sobei, i prea deranja. nva
tatorul si Frieda sedeau la masa; se se Iara cnd K. intra. Frieda l primi cu o sar
utare, nvatati rul se nclina usor. Distrat si nca nelinistit de convorbirea cu birt
asita, K. ncepu sa se scuze ca nu apucase sa treaca pe la nvatator, parnd sa presup
una ca, de nerat " vaznd ca nu mai vine, nvatatorul venise sa-i faca el o vizita. n
vatatorul, nsa, cu felul lui de a fi masurat, sa-si aduca aminte abia acum, cu nce
tul, ca fusese ntre ei de un fel de vizita.
Va sa zica, domnule arpentor, ncepu nvatate pe ndelete, dumneavoastra snteti strain
ul cu care vorbit acum cteva zile n piata bisericii.
Da, raspunse K. taios.
Ceea ce tolerase atunci, parasit cum era, nu mai trebuia sa nghita acum la el, n o
daie. Se ntoarse spre Frieda si se sfatui cu ea n legatura cu o vizita importanta
pe i o avea nentrziat de facut si pentru care trebuia sa fie i se poate de bine mbr
acat. Fara a-l mai descoase, Frieda striga ndata pe secundanti, ocupati n acel mom
ent cu examinarea noii fete de masa, si le porunci sa periei grija, jos, n curte,
hainele si cizmele lui K. pe care ac se si apuca sa le scoata. Ea nsasi lua o ca
masa de pe frnghie si cobor n fuga la bucatarie ca s-o calce.'
K. ramase singur cu nvatatorul, care sedea iarasi la masa, tacut, l mai lasa sa as
tepte putin, si scoase camasa si ncepu sa se spele la chiuveta. Abia acum, cu spat
ele catre nvatator, l ntreba de motivul venirii sale.
Vin din nsarcinarea domnului primar, zise acesta.
K. era dornic sa afle ce veste i aducea. Dar, cum cuvintele sale abia se puteau nte
lege n timp ce apa curgea, nvatatorul fu nevoit sa se apropie; se sprijini de pere
te linga K. Acesta se scuza ca se spala acum si ca e plin de neastmpar, invocnd ur
genta vizitei planuite. nvatatorul trecu peste asta si zise:
Ati fost nepoliticos cu domnul primar, cu acest om batrn, merituos, ncercat si de
mn de stima.
Nu stiu sa fi fost nepoliticos, raspunse K. stergndu-se cu prosopu
l, dar e adevarat ca aveam alte griji dect sa ma port distins, fiindca era nsasi e
xistenta mea n joc, amenintata de o scandaloasa harababura administrativa, ale car
ei amanunte nu e nevoie sa vi le expun, din moment ce snteti si dumneavoastra un
membru activ al acestei administratii. S-a plns primarul de mine ?
Cui sa i se fi plns ? zise nvatatorul. Si chiar daca ar avea cui, s-ar plnge el oa
re vreodata ? Am ntocmit doar un scurt proces-verbal despre convorbirea dumneavoas
tra, asa cum mi l-a dictat, si din aceasta am aflat destul despre bunatatea domnu
lui'primar si despre modul n care i-ati raspuns.
n timp ce si cauta pieptenele, pe care Frieda l pusese bine undeva, K. zise:
Cum ? Un proces-verbal ? ntocmit n absenta mea de cineva care nici macar n-a fost
prezent la discutie. Asta e buna. Si de ce un proces-verbal ? A fost o intreved
ere oficiala ?'
Nu, zise nvatatorul, doar semioficiala, si proce-vbal este doar semioficial. A f
ost ntocmit numai
la noi trebuie sa fie ordine stricta n toate. n orice
Acest proces-verbal exista, si nu e spre onoarea dumneavoastra.
K. gasise, n sfrsit, pieptenele care alunecase n pat, si 'ISe mai linistit:
Las' sa existe. Ati venit ca sa-mi dati asta de stire ?
Nu, zise nvatatorul, dar nu snt un automat si am simtit nevoia sa va spun pe slea
u parerea mea. Ceea ce am sa va transmit, n schimb, din partea domnului primar, e
ste o noua dovada a bunatatii sale; subliniez ca pentru mine bunatatea asta e de
nenteles si ca mi ndeplinesc sarcina numai silit de situatia mea si din stima pent
ru domnul primar.
Spalat si pieptanat, K. statea la masa n asteptarea camasii si a costumului; nu e
ra prea curios sa afle ce avea sa-i spuna nvatatorul, era si influentat de parere
a nu prea buna pe care o avea birtasita despre primar.
O fi trecut de amiaza ? ntreba K, cu gndul la drumul planuit; apoi se corecta spunn
d: Voiati sa-mi transmiteti ceva din partea primarului.
Ei, da, zise nvatatorul dnd din umeri, ca si cum at vrea sa se descotoroseasca de
orice raspundere proprie. Domnul primar se teme ca daca decizia n problema dumnea
voastra se lasa prea mult asteptata, o sa ntreprindeti ceva necugetat pe socoteal
a' proprie. Eu, n ce ma priveste, nu stiu de ce se teme de asta parerea mea e ca
n-aveti dect sa faceti ce doriti. Noi nu sntem ngerii dumneavoastra pazitori si n-a
vem nici o obligatie sa ne tot tinem dupa dumneavoastra pe toate drumurile. Domnu
l primar e de alta parere. Decizia nsasi, care e de competenta autoritatilor seni
oriale, n-o poate grabi. n schimb nlauntrul sferei sale de activitate e dispus sa
ia o decizie provizorie, ntr-adevar generoasa, si depinde numai de dumneavoastra s
-o acceptati. Va ofera deocamdata postul de servitor la scoala.
K. nu prea se sinchisi pentru moment de ceea ce i se propunea, dar faptul ca i s
e oferea ceva nu i se paru lipsit de semnificatie. nsemna, dupa parerea primarulu
i, ca era n stare sa nfaptuiasca, pentru ca sa se apere, lucruri de care comuna ga
sea de cuviinta sa se apere chiar cu pretul unor sacrificii. Si mai arata cta imp
ortanta se acorda acestei chestiuni. Din moment ce nvatatorul asteptase aici o bu
na bucata de vreme si, nainte de asta, ntocmise procesul-verbal, nsemna ca primaru
l l trimisese aici intr-o goana. Vaznd ca a reusit sa-l puna pe gnduri pe K nvatator
ul continua:
Eu am adus obiectii. Am aratat ca, pna acum, nu avusesem nevoie de un servitor l
a scoala, nevasta trcovnicului face curatenie din cnd n cnd, si domnisoara Giza, nvat
atoarea, o supravegheaza. Am destula bataie de cap cu copiii, nu vreau sa mai am
necazuri si cu un servitor. Domnul primar mi-a replicat ca scoala e totusi tare
murdara. Am raspuns, conform adevarului, ca nu-i chiar asa de grav. Si, am adaug
at, o sa fie oare mai bine cnd o sa-l angajam pe omul acela ca servitor ? Sigur c
a nu. Abstractie facnd de faptul ca nu se pricepe la munci de felul acesta, scoala
nu poseda dect doua sali de clasa, fara dependinte, deci servitorul ar trebui sa
stea cu familia sa ntr-una din sali, sa doarma acolo, eventual sa-si gateasca aco
lo, ceea ce fireste ca nu ar fi spre cresterea curateniei. Dar domnul primar mi-
a atras atentia ca acest post ar nsemna pentru dumneavoastra o salvare si ca, n co
nsecinta, va veti da toata osteneala sa fiti la naltime, apoi domnul primar mai e
ra de parere ca, o data cu dumneavoastra, sa mai achizitionam si puterea de munca
a sotiei si a secundantilor dumneavoastra, asa ca nu numai scoala, dar si gradi
na' scolii va putea fi ntretinuta n ordine perfecta. Nu mi-a fost greu sa aduc argu
mente ca sa dovedesc contrariul. n cele din urma, domnul primar nu a mai gasit ni
mic de invocat n favoarea dumneavoastra, a rs si a spus doar ca snteti arpentor si
ca va veti pricepe prin urmare foarte bine sa rasaditi niste straturi de flori p
erfect drepte n gradina scolii. Ei, mpotriva glumelor nu exista argumente, asa ca a
m venit sa va transmit toate acestea.
Va faceti griji inutile, domnule nvatator, zise K. Nici prin gnd nu-mi trece sa a
ccept postul.
Perfect, zise nvatatorul, perfect; refuzati fara nici o restrictie.
si lua palaria, se nclina si pleca.
ndata dupa aceea, Frieda intra cu fata ravasita; Camasa o adusese necalcata, si n
u voia sa raspunda la intrebarile lui K. Acesta, pentru ca s-o distreze, i povest
i atmplarea cu nvatatorul si-i spuse de oferta primita; de Cum auzi, Frieda azvarli
camasa pe pat si fugi. Se ntoarse curnd, dar cu nvatatorul, care parea suparat si
nici macar nu saluta. Frieda l ruga sa aiba putina rabdare se ve-dea ca pe drum l
mai rugase asta de cteva ori apoi fl trase de mna pe K., printr-o usa laterala pe
care n-o remarcase, n podul de alaturi si acolo, enervata si abia tragndu-si suflet
ul, povesti, n sfrsit, ce se ntmplase. Birtasita, indignata ca s-a njosit pna a-i face
marturisiri lui K. si, mai rau, pna a consimti la o ntrevedere cu Klamm, fara a o
btine prin asta altceva dect, cum spunea ea, un refuz rece si pe deasupra nesince
r, era hotarta sa nu-l mai tolereze n casa. Daca ntr-adevar avea relatii la castel,
n-avea dect sa le foloseasca n graba, caci nca' azi, chiar acum, trebuie sa parase
asca birtul; dnsa l va primi din nou numai n urma unui ordin oficial direct, silita
fiind, dar spera ca nu se va ajunge pna acolo, caci si ea are relatii la castel
si va sti sa faca uz de ele. De altfel K. nu ramasese la birt, mai spusese birta
sita, dect din neglijenta birtasului, si apoi nici nu e la ananghie, fiindca azi d
imineata chiar s-a laudat ca are la dispozitie o casa unde poate ramne peste noap
te. Frieda sa ramn'a, fireste, aici; daca ar pleca o data cu K., ea, birtasita, a
r fi foarte nefericita; numai la gndul ca ar putea pleca, se prabusise plngnd n hohot
e lnga cuptor. Biata femeie, bolnava de inima! Dar cum ar putea proceda altfel, a
cum ca, cel putin n nchipuirea ei, era n cauza onoarea amintirii lui Klamm! Asa sta
u deci lucrurile cu birtasita. Ea nsa, Frieda, avea sa-l urmeze, fireste, oriunde
s-ar duce, prin zapada si viscol. Oricum, situatia lor, a amndurora, e ct se poat
e de proasta, de aceea a aflat cu mare bucurie de propunerea nvatatorului, chiar
daca nu e un post corespunzator pentru K., e doar unul provizoriu, asta s-a spus
raspicat, si i-ar da ragazul sa gaseasca usor alte posibilitati, chiar daca hot
arrea definitiva ar fi defavorabila.
La nevoie, exclama n cele din urma Frieda agatndu-se de gtul lui K., o sa emigram
; ce ne retine aici, n sat ? Deocamdata nsa, nu-i asa, dragul meu acceptam propune
rea, l-am adus napoi'pe nvatator, tu ' spui acceptat", atta doar, si ne mutam la sco
ala.
Ar fi pacat, zise K., fara a crede nsa cu toata seriozitatea ceea ce spunea, cac
i de locuinta se sinchisea pre putin, si-i era tare frig, numai cu ce avea pe el
, aici, podul, care, fiind deschis pe doua laturi, fara pereti si ferestre, era
strabatut de curenti de aer rece. Acum, ca
aranjat camera asa de frumos, acum sa ne mutam ! Si-mi vine foarte, foarte greu
sa accept postul, chiar si umilinta momentana n fata nvatatorului acesta mititel m
i-e penibila, si acum e vorba sa devina seful meu. De-am mai putea' sta aici nca p
utin! Poate ca situatia mea se schimba chiar azi dupa-masa. Daca ai ramne tu aici
, am putea sa asteptam pna atunci si sa-i dam nvatatorului un raspuns evaziv. Pent
ru mine o' sa se gaseasca oricnd un adapost, la nevoie chiar si la Bar... Frieda i
astupa gura cu mna.
Asta nu, zise ea nfricosata, te rog sa nu mai spui asta niciodata. ncolo te ascul
t n toate. Daca vrei, ramn singura aici, orict m-ar ntrista. Daca vrei, refuzam ofer
ta, orict de gresit am proceda dupa parerea mea. Fiindca, daca gasesti o alta pos
ibilitate, si nca n dupa-amiaza asta, atunci e de la sine nteles ca renuntam numaid
ect la postul de la scoala, nimeni n-o sa ne mpiedice. Iar n ce priveste umilirea n
fata nvatatorului, lasa-ma pe mine sa am grija ca sa nu fie o umilire, am sa vorb
esc eu cu el, tu n-ai dect sa asisti fara sa scoti o vorba; dar si pe urma o sa f
acem la fel, niciodata nu vei fi obligat sa vorbesti tu singur cu el, daca nu vr
ei, numai eu o sa fiu n realitate subordonata lui, si nici chiar eu n-o sa fiu, c
aci i cunosc slabiciunile. Asa ca nimic nu e pierdut daca acceptam postul, pierdem
nsa mult daca l refuzam, nainte de toate, daca nu obtii nca astazi ceva de la caste
l, n-ai sa gasesti nicaieri, nicaieri n sat un adapost, nici macar pentru tine si
ngur si anume un adapost de care mie, ca viitoarea ta sotie, sa nu-mi fie rusine
. Si daca nu te primeste nimeni n casa, vrei cumva sa-mi pretinzi ca eu sa dorm a
ici, la caldura, stiind ca ntre timp ratacesti pe afara, n noapte si frig ?!
Cu bratele ncrucisate, K. se tot plesnea cu palmele pe spate, ca sa se mai ncalzea
sca, si zise:
Atunci nu ne ramne altceva de facut dect sa acceptam ; hai!
ntors n camera, se repezi numaidect spre soba, fara a se sinchisi de nvatator. Acest
a sedea lnga masa, scoase ceasul din buzunar si zise:
S-a facut trz'iu.
Da, dar acum sntem perfect de acord, domnule nvatator, zise Frieda, acceptam post
ul.
Bine, zise nvatatorul, dar postul i-a fost oferit domnului arpentor, el trebuie
sa se pronunte.
Frieda i veni n ajutor :
Sigur, zise ea, accepti postul, nu-i asa, K. ? Astfel K. putu sa-si limiteze de
claratia la un simplu
da", care nici macar'nu-i era adresat nvatatorului, ci Fridei.
Atunci, zise nvatatorul, nu-mi mai ramne dect sa va enumar ndatoririle serviciului,
ca sa fim ntelesi n privinta asta, o data pentru totdeauna: n fiecare zi domnule a
rpentor, snteti obligat sa dereticati si sa ncalziti cele doua sali de clasa, sa e
xecutati reparatiile mai mici ale casei, precum si ale mobilierului scolar si al
e aparatelor de gimnastica, sa curatati de zapada poteca din gradina, sa faceti
curse pentru mine si pentru domnisoara nvatatoare, iar n anotimpul frumos, sa efec
tuati toate muncile de gradinarie. n schimbul acestor servicii aveti dreptul sa l
ocuiti n una din salile de clasa, dupa alegere; dar trebuie, fireste, sa va mutat
i n sala cealalta, daca stati tocmai n cea n care se preda, si daca nu se preda n amn
doua n acelasi timp. De gatit, n-aveti voie sa gatiti n localul scolii, de aceea v
eti primi, mpreuna cu familia, pensiune completa, la birt, pe cheltuiala comunei.
Ca trebuie sa aveti o purtare potrivita cu demnitatea scolii, si mai ales ca ni
ciodata copiii, ndeosebi n timpul orelor de nvatamnt, nu trebuie sa fie cumva martor
ii unor scene neplacute n menajul dumneavoastra; astea le amintesc doar n treacat,
caci, ca om cultivat, trebuie s-o stiti. n legatura cu asta, mai amintesc ca snte
m datori sa insistam ca relatiile dumneavoastra cu domnisoara Frieda sa devina ct
mai curnd legitime. Cu privire la acestea si la alte lucruri mai marunte, se va n
tocmi un contract de'angajare pe care trebuie sa-l iscaliti de ndata ce va mutati
la scoala.
Lui K. toate acestea i se pareau neimportante, ca si cum nu l-ar privi, sau n ori
ce caz nu l-ar obliga; l irita numai cum le umfla nvatatorul, si observa n treacat:
Ei, da, snt ndatoririle obisnuite.
pentru a atenua impresia facuta de aceasta observatie, Frieda ntreba de salariu.
Abia dupa un timp de proba de o luna, zise nvatatorul, se va hotar daca se acorda
un salariu.
E o conditie cam aspra pentru noi, zise Frieda. nseamna sa ne casatorim aproape
fara un ban, sa ne ntocmim gospodaria din nimic. N-am putea cere printr-o petitie
adresata comunei, sa ni se acorde de la nceput un mic salariu ? Ne-ati sfatui s-
o facem ?
Nu, zise nvatatorul adresndu-si cuvintele mereu lui K. O asemenea petitie s-ar ap
roba numai cu avizul meu favorabil, iar eu nu l-as da. Acordarea postului este d
e fapt doar o gentilete fata de dumneavoastra, si cu gentiletea nu e bine sa merg
i prea departe, daca rami constient de raspunderile publice pe care le ai.
Acum nsa se amesteca n vorba si K., aproape fara
voia lui.
n privinta gentiletei, zise, cred ca va nselati, domnule nvatator. oate ca gentilete
a e mai mult din partea
mea.
Nu, zise nvatatorul zmbind, caci l silise totusi pe K. sa vorbeasca. n legatura cu
acest lucru snt bine informat. Avem o nevoie cam la fel de urgenta de servitor la
scoala ca si de arpentor. Ce mi-e servitor la scoala, ce mi-e arpentor *! Doar o
povara pe spinarea noastra. O sa ma mai coste multa bataie de cap sa nascocesc n
fata comunei o justificare pentru aceasta cheltuiala. Cel mai bine si mai confor
m cu adevarata situatie ar fi sa le arunc cererea cu aceste pretentii pe masa, f
ara sa le-o justific.
Pai asa am zis si eu, spuse K., trebuie sa ma primiti mpotriva vointei dumneavoa
stra. Desi va pricinuieste multa bataie de cap, trebuie sa ma primiti. Dar daca
cineva e silit sa primeasca pe altcineva, iar acesta accepta, nseamna ca al doile
a e cel gentil.
Ciudat, zise nvatatorul, ce ne-ar putea sili sa va Primim ? Inima buna, prea bun
a, a domnului primar ne sileste. Vad eu ca o sa trebuiasca sa renuntati la o Mul
time de fantezii, domnule arpentor, ca sa deveniti un m de serviciu folositor. Ct
despre acordarea unui eventual salariu, asemenea reflectii fireste ca nu snt facut
e sa va creeze o atmosfera propice. Apoi mi mai dau seama ca, din pacate, purtare
a dumneavoastra o sa-mi mai d mult de furca; duceti tratativele cu mine ma tot u
it nu-mi vine a crede n camasa si izmene.
Da, exclama K. rznd si batnd din palme, secundantii astia ngrozitori oare unde or f
i ?
Frieda alerga la usa; nvatatorul, care si dadea seatnl ca nu mai era chip sa vorbe
asca cu K., o ntreba pe ea cnl aveau de gnd sa se mute la scoala.
Azi, zise Frieda.
Atunci vin mine sa verific, zise nvatatorul; facu un semn de salut din mna si voi
sa iasa pe usa deschisa de Frieda pentru ea nsasi, dar se ciocni de fetele de ser
viciu care se si ntorceau cu toate lucrurile, sa se instaleze din nou n camera, as
a ca fu nevoit sa se strecoare printre ele, caci fetele nu s-ar fi dat la o part
e n fata nimanui.
Frieda l urma.
Grabite mai snteti! zise K., de asta data foarte multumit de ele. Nici n-am plec
at nca si ati si sosit ?
Fetele nu raspunsera, ci, fstcite, si suceau d legaturicile din care K. zari atrnnd ct
eva boarfe mu dare, pe care le mai vazuse.
Se vede ca nu v-ati spalat lucrurile niciodat constata K. fara rautate, mai'deg
raba cu oarecare simpatii de care ele si dadura seama, asa ca rsera pe nfundate,1 d
eschiznd amndoua deodata gura aspra si aratndu-si dintii frumosi si puternici de an
imale.
Ei, hai, zise K., instalati-va, doar e camera voastra.
Vaznd ca mai ezita si acum camera li se parea probabil prea mult schimbata K. lua
de brat pe una din ele, s-o conduca. Dar i dadu drumul numaidect, vaznd ce mirate s
e uita la el, dupa ce schimbasera o privire rapida, ramnnd apoi cu ochii atintiti
asupra lui.
Acum v-ati zgit destul la mine, zise K. ncercnd sa scape de o senzatie ciudata; lu
a apoi hainele si cizmele pe care Frieda, urmata de secundanti cu timiditate, to
cmai le adusese, si se mbraca.
Rabdarea pe care o arata Frieda fata de secundanti i se paruse totdeauna, si acu
m din nou, ceva de nenteles. Desi li se poruncise sa curete hainele n curte, Fried
a, dupa ce i cautase destul, i gasise: stnd linistiti la masa, cu hainele necuratat
e mototolite n poala, si fusese nevoita sa le perie singura; si totusi nu-i certa
, ea care era n stare sa domine cu strasnicie oamenii simpli, ba vorbea despre ne
glijenta asta nemaipomenita ca despre o gluma, si nca n prezenta lor, si pe unul d
intre ei l mai si batu usor, a mngiere, pe obraz. K. si puse n gnd s-o dojeneasca pentr
u asta la prima ocazie. Acum nsa era timpul
sa plece.
Secundantii ramn aici sa te ajute la mutat, zise K. Ei nu se aratau de acord; sa
tui si bine dispusi cum
erau, le-ar fi placut sa faca putina miscare. Abia cnd le spuse si Frieda:
' Sigur, ramneti aici! se linistira.
Stii ncotro ma duc ?
Da, zise Frieda.
Si va sa zica nu mai ncerci sa ma retii ? ntreba K.
Ai sa ntmpini attea obstacole, zise ea; ce ar mai conta vorbele mele!
l saruta pe K. la despartire, si cum el nu-si luase prnzul, i dadu un pachetel cu pi
ne si crnati pe care-l adusese din birt, i aminti sa nu se mai ntoarca aici, ci la
scoala, si-l nsoti, cu mna pe umarul lui, pna dincolo de usa.
8
ASTEPTNDU-L PE KLAMM
K. se bucura ca a scapat de nghesuiala slujnicelor si secundantilor din camera bi
ne ncalzita. Apoi mai era si putin ger, zapada se ntarise, asa ca mersul nu mai er
a att de anevoios. Numai ca ncepea sa se ntunece, si K. grabi pasul.
Castelul, ale carui contururi ncepeau sa se estompeze, era cuprins de liniste, ca
totdeauna; K. nu zarise pna acum nici cea mai mica urma de viata acolo, poate ca
nici nu era cu putinta sa distingi ceva din departarea asta, si totusi ochii era
u dornici sa vada, si suportau cu greu aceasta' liniste. Privind castelul, K. av
ea uneori impresia ca observa pe cineva care sta nemiscat si se uita n gol, nu pi
erdut pe gnduri si de aceea izolat de toata lumea, ci degajat si nepasator; ca si
cum ar fi singur si nu l-ar observa nimeni, si totusi trebuia sa-si dea seama ca
-l observa cineva, dar astanu-i tulbura linistea, si, ntr-adevar nu se stia daca
asta era cauza sau efectul privirile observatorului nu se puteau mentine atintit
e si alunecau n laturi. Impresia aceasta era azi mai intensa din pricina amurgului
timpuriu ; cu ct privea mai mult ntr-acolo, cu att distingea mai putin, cu att mai a
dnc se scufunda totul n amurg.
In clipa n care ajunse n fata Curtii domnesti", unde nu se aprinsesera nca luminile,
se deschise o fereastra la | etajul nti, un domn tnar si gras, cu fata rasa, mbraca
t ' ntr-o blana, se apleca n afara si ramase apoi la fereastra. Nu raspunse la sal
utul lui K. nici macar cu o usoara nclinare a capului. K. nu ntlni pe nimeni nici n t
inda, nici 0 sala birtului, iar mirosul de bere statuta era si mai puternic dect rnd
ul trecut; asa ceva nu s-ar fi putut ntmpla la Hanul Podului". K. se duse numaidect
la usa prifl care l observase rndul trecut pe Klamm, apasa cu bagare de seama pe c
lanta, dar usa era ncuiata. Apoi ncerca sa gaseasca locul gaurii din usa pipaind c
u degetele, dar se vede ca dopul cu care fusese astupata se potrivea att de bine n
ct n felul acesta nu se putea gasi locul, de aceea aprinse un chibrit. Atunci fu s
periat de un tipat. n coltul dintre usa si tejghea, lnga soba, sedea ghemuita o tna
ra fata si se holba la el, n lumina chibritului, cu ochi somnorosi, deschisi cu os
teneala. Era pesemne succesoarea Frieda-dei. Fata si reveni repede, aprinse lumin
a electrica, parea nca suparata, apoi l recunoscu pe K.
A, domnul arpentor, zise ea zmbind; i ntinse mna si se prezenta: Ma cheama Pepi.
Era scunda, cu obrajii rosii si nfatisarea sanatoasa; parul bogat, de un blond ro
scat, era mpletit ntr-o coada groasa, formnd n jurul fetei un cerc de crlionti; purta
o rochie foarte putin potrivita cu ea, dintr-un material ce-nusiu-lucios, care
cadea drept si era strnsa jos, cu o ne'ndemnare copilareasca, de o' panglica de mat
ase legata ntr-o funda, asa nct o mpiedica la mers. ntreba de Frieda, ce mai face si d
aca se va ntoarce curnd. Era o ntrebare aproape rautacioasa.
Am fost chemata n mare graba, urma ea, ndata dupa plecarea Fridei, fiindca nu ori
cine poate fi angajata aici; pna acum am fost camerista, dar schimbarea nu e avan
tajoasa pentru mine, aici e multa munca de noapte, foarte obositoare, nu cred ca
am s-o suport, si nu ma mira ca Frieda a renuntat.
Frieda era foarte multumita aici, zise K. pentru a-i atrage, n sfrsit, atentia as
upra deosebirii ce exista ntre ea si Frieda si peste care ea trecea.
Sa n-o credeti, zise Pepi, Frieda stie sa se stapneasca mai bine ca oric
ine. Nu marturiseste ce nu vrea sa marturiseasca, si nici nu remarci ca ar avea
ceva de marturisit. Snt n serviciu aici de ani de zile laolalta cu ea, am dormit m
ereu n acelasi pat, dar nu sntem intime, snt sigura ca acum nici nu se mai gmdeste
la mine. Singura ei prietena este poate birtasita batrna'din Hanul Podului", lucru
ct se poate de semnificativ.
Frieda e logodnica mea, zise K. si, ntre timp, tot mai cauta gaurica din usa.
Stiu, zise Pepi, de aceea va spun toate astea. Altfel n-ar prezenta nici un int
eres pentru dumneavoastra.
nteleg, zise K., esti de parere ca pot sa fiu mndru ca am cucerit o fata att de re
zervata.
Da, zise Pepi, rznd multumita, ca si cum l-ar fi cstigat pe K. pentru o ntelegere s
ecreta cu privire la Frieda.
Dar ce-l preocupa pe K. si-l distragea de la cautare nu erau de fapt vorbele ei,
ci aparitia si prezenta ei n acest loc. Desigur, era mult mai tnara dect Frieda, a
proape o copila, si mbracamintea i era caraghioasa, pesemne se gatise asa cum cred
ea ca e potrivit cu importanta, exagerata n nchipuirea ei, a unei ospatarite. Si ac
easta nchipuire era oarecum ndreptatita, caci postul acesta, care nu i se potrivea n
ca, i fusese atribuit desigur pe neasteptate si pe nemeritate, si numai provizori
u; nu i se ncredinta nici macar geanta' de piele pe care Frieda o purta me atrnata
de centura. Iar pretinsa ei nemultumire de a< post, nu era dect ngmfare. Si totusi,
n pofida felului copilaresc-necugetat, avea desigur si ea relatii cu casteli cac
i, daca nu mintea, fusese camerista; nestiutoare de poseda, si trecea zilele somn
olnd, si daca o mbratisare trupului ei mic si durduliu, cu spatele putin adus, nu*
putea smulge aceasta posesie, i-o putea totusi atinge si-l putea ncuraja n demers
ul dificil pe care avea sa-l faca. Atunci sa fie oare la fel ca si cu Frieda ? B
a nu, era altfel. Ajungea sa te gndesti doar la privirea Fridei ca sa-ti dai seam
a. Niciodata K. nu s-ar fi atins de Pepi. Cu toate acestea se simti nevoit sa-si
acopere cteva clipe ochii cu mna, att de avid se uita la ea.
Nu e nevoie de lumina, zise Pepi si o stinse, afli aprins-o doar fiindca m-ati
speriat rau. De ce ati venit, la urma urmei ? A uitat Frieda ceva ?
Da, zise K. aratnd spre usa cu pricina, aici, n camera de alaturi a uitat o fata d
e masa alba, tricotata.
Da, fata ei de masa, zise Pepi, mi aduc aminte, frumos lucrata, am ajutat-o si e
u, dar nu cred sa fie n camera asta.
Frieda crede ca da. Cine sta aici ? ntreba K.
Nimeni, zise Pepi, e salonul domnilor, aici beau si mannca domnii, adica asta e
destinatia camerei, dar cei mai multi ramn sus, n camerele lor.
Daca as sti ca acum nu e nimeni n odaie, zise K, as intra cu placere ca sa caut
masa. Dar nu sunt sigur deloc, Klamm, de pilda, obisnuieste sa stea aici.
Klamm nu e aici, cu siguranta ca nu e, zise Pepi, e gata sa plece, sania l astea
pta n curte.
K. parasi sala imediat, fara o vorba de explicatie, iar n tinda, n loc sa se ndrept
e spre iesire, se duse spre interiorul casei si, traversnd-o, ajunse fn curte. Ce
frumos era aici, si ce liniste! O curte patrata, nconjurata din trei parti de cla
direa hanului, iar dinspre strada o strada laterala pe care K. n-o cunostea de un
zid nalt si alb, cu o poarta mare si grea, acum deschisa. Aici, dinspre curte, c
asa parea mai nalta dect din fata, cel putin etajul nti era complet cladit de la un
capat la altul si avea un aspect ,. mai impunator, caci avea de-a lungul lui o g
alerie de lemn r'nchisa, cu exceptia unei deschizaturi orizontale, nguste, la nalti
mea ochiior. n fata lui K., dar n directie oblica, O nca n'corpul central al cladiri
i, nsa aproape de coltul pe t< care-l forma cu aripa opusa celei din care iesise
el, se afla Cu o intrare deschisa, fara usa. n fata acestei intrari astepta o san
ie nchisa, de culoare sumbra, nhamata cu doi cai. n afara de vizitiu, pe care K. ma
i mult l ghicea dect l zarea la departarea asta, n lumina de amurg, nu se vedea nime
ni.
Cu minile n buzunar, privind precaut n toate partile, K. se apropie de sanie ocolin
d curtea pe doua laturi ale ei, mergnd de-a lungul zidurilor. Vizitiul, unul dint
re taranii care fusesera rndul trecut la birt, statea cufundat n suba lui, uitndu-s
e la el cu indiferenta, cam asa cum urmaresti mersul unei pisici. Cnd K. ajunse ln
ga* el si-l saluta, si cnd pna si caii dadura semne de neliniste din pricina omulu
i rasarit din ntuneric, ramase la fel de indiferent. Asta-i convenea lui K. Rezem
at de zid, scoase pachetul de mncare, cu un gnd de recunostinta pentru Frieda care
avusese grija sa-i dea merinde, si arunca o privire iscoditoare spre interiorul
casei. Vazu niste trepte ce coborau de la etaj formnd un unghi drept, jos, perpen
diculare pe un coridor scund, dar parnd lung; totul era curat, spoit n alb, bine d
elimitat de muchii si unghiuri drepte.
Asteptarea fu mai lunga dect crezuse. De mult si ispravise mncarea, frigul l patrund
ea, amurgul se transformase n noapte, si Klamm tot nu se arata.
Poate sa mai dureze mult, zise deodata o aspra n imediata lui apropiere, asa nct K
. tresari.
Era vizitiul care se ntindea si casca zgomotos, abia trezit din somn.
Ce poate sa mai dureze mult ? ntreba K. deloc multumit de a fi deranjat, caci li
nistea si tensiunea cont?, nua l apasau.
Pna sa plecati, zise vizitiul.
K. nu-l ntelese, dar nu mai ntreba nimic, creznd ca n felul acesta l va determina mai
bine pe acest ngmfat sa vorbeasca. Lipsa oricarui raspuns, asa n ntuneric, era apro
ape provocatoare. Si, ntr-adevar, vizitiul l ntreba dupa o scurta tacere:
Vreti un pic de coniac ?
Da, zise K. fara sa se gndeasca, prea ispitit de mbiere, fiindca i era frig.
Atunci deschideti portita saniei, zise vizitiul, captuseala are un buzuna
r unde snt cteva sticle, luati una, beti si dati-mi-o si mie pe urma. Mie mi-e gre
u sa cobor cu s'uba.
Pe K. l cam plictisea sa faca asemenea servicii, dar din moment ce tot intrase n v
orba cu vizitiul, asculta de el, chiar cu primejdia de a fi surprins de Klamm um
blnd la sanie. Deschise portiera lata si ar fi putut sa scoata nu-maidect o sticla
din punga fixata n interiorul portierei, daca nu l-ar fi tentat att de tare, acum
ca usa era deschisa, sa patrunda n sanie, nct nu putu rezista'; voia sa sada nauntr
u doar o clipa. Se furisa n interior. Caldura din sanie era extraordinara si rama
se la fel, desi portiera era larg deschisa, K. nendraznind s-o nchida.' Nu-ti dade
ai seama daca stai pe o bancheta, ntr-att te nfundai n perne, cuverturi si blanuri;
puteai sa te ntinzi n toate directiile, mereu te cufundai n ceva cald si moale. Cu b
ratele ntinse n laturi, cu capul rezemat de pernele dispuse comod n tot locul, IC se
uita din sanie spre casa ntunecata. De ce dura atta pna sa vina Klamm ? Ca ametit
de caldura dupa atta stat n frig, K. dorea sa vina, n sfirsit, Klamm. Gndul ca ar fi
mai bine sa nu fie vazut de Klamm acolo staruia, fara a deveni deplin constient
n mintea sa, ca ceva ce-l deranja vag. Uitarea aceasta era favorizata de purtarea
vizitiului care nu putea sa nu stie ca se afla n sanie, si-l lasa totusi sa stea
acolo, fara macar sa-i ceara coniacul. Se arata deci prevenitor, dar K. voia de
fapt sa-l serveasca. Fara a-si schimba pozitia, ntinse alene mna spre buzunarul l
ateral. Dar nu spre cel de pe portiera deschisa care era prea departe, ci spre c
el de dincolo, de pe portiera nchisa; oricum, era indiferent, si acolo erau sticle
. Scoase una, o destupa si mirosi; zmbi fara sa vrea; mirosul era att de dulce, att
de mngietor, ca atunci cnd auzi pe cineva care ti-e foarte drag laudndu-te si spunnd
vorbe calde, si nici macar nu stii despre ce e vorba si nici nu vrei s-o stii,
si esti doar fericit stiind ca el e acela care ti le spune. Sa fie coniac ?" se nt
reba K. ndoindu-se si gusta din curiozitate. Ba da, ce ciudat, era coniac, te ard
ea si te ncalzea. Si cum se transforma, n timp ce beai, din ceva care era aproape d
oar purtatorul unui parfum dulce, ntr-o bautura potrivita unui vizitiu. E posibil
?" se ntreba K. parca plin de repros fata de sine nsusi si mai bau o nghititura.
Atunci K. era tocmai ocupat sa mai traga o dusca se facu deodata lumina, se apri
nsesera lampile electrice pe trepte, de pe culoar, din vestibul si de afara, dea
supra intrarii. Auzi pasi, cineva cobora treptele, scapa sticla din mna, coniacul
se varsa peste o blana, K. sari din sanie, mai avu timp sa trnteasca portiera, c
are se nchise pocnind si bubuind, si, ndata dupa aceea, un domn iesi din casa pasi
nd ncet. Singura consolare i se paru ca nu era Klamm, sau poate ca era, dimpotriv
a, regretabil ? Era domnul pe care K. l zarise la fereastra etajului nti. Un domn tn
ar, cu o nfatisare foarte sanatoasa, cu tenul alb Si obrajii rosii, dar foarte se
rios. Si K. se uita la el sumbru, dar aceasta privire se adresa propriei sale pe
rsoane. Mai bine ar fi fost sa-si fi trimis secundantii, n halul n care se purtase
el, s-ar fi priceput si ei sa se poarte! n fata lui, domnul tot mai tacea, ca si
cum n-ar avea suflu destul n pieptul sau larg pentru cte ar fi de spus.
E revoltator, zise el apoi, dndu-si palaria putin
mai pe ceafa.
Cum ? Domnul nici nu stia probabil ca el statuse n sanie si totusi gasea ca e cev
a revoltator ? Poate faptul ca dnsul patrunsese pna-n curte ?
Cum ati ajuns aici ? ntreba apoi domnul mai ncet, rasufind,'acceptnd parca ce nu se
mai putea schimba.
Ce ntrebari! Ce raspunsuri! Sa mai si marturisea: oare explicit acestui domn ca d
rumul la care pornise pli de attea sperante fusese zadarnic ? n loc sa raspunda,"
se ntoarse spre sanie, o deschise si scoase de acolo c cheta pe care o uitase naun
tru. Observa jenat ca bautu picura pe scara.
Apoi se ntoarse iar spre acel domn: acum nu pregeta sa-i arate ca fusese n sanie,
nici nu era lucrul mai grav; daca-l va ntreba, dar numai n acest caz, n-avi de gnd
sa-i ascunda ca nsusi vizitiul l pusese sa deschi sania. Grav, cu adevarat, era nsa
ca domnul acesta l s prinsese, ca nu-i ramasese timp sa se ascunda ca sa-l poa a
stepta apoi n voie pe Klamm, sau ca nu avusese destul prezenta de spirit sa ramna n
sanie, sa nchida usa, si i astepte'acolo, pe blanuri, pna sa vina Klamm, sau'sa s
tea acolo macar pna ce domnul acesta nu mai era n apropiere. Desigur, nu putuse sa
stie daca cel care se apropia nu cumva era nsusi Klamm, n care caz era, fireste, m
ult mai bine sa-l primeasca n afara saniei. Da, fusesera multe de cumpanit n acel
moment, dar acum nu mai era nimic de facut, totul se terminase.
Veniti cu mine, zise domnul, nu tocmai poruncitor, dar era o porunca, nu att n vor
be ct n gestul scurt, care le nsotea, facut cu o indiferenta intentionata.
Astept pe cineva, zise K., nu n speranta vreunui rezultat, ci doar din principiu
.
Veniti, mai zise o data domnul cu totul neclintit, ca si cum ar fi vrut sa arat
e ca nu se ndoise deloc de faptul ca ntr-adevar K. astepta pe cineva.

Dar atunci scap persoana pe care o astept, zise K, dnd din cap.
'
n pofida a tot ce se ntmplase, avea sentimentul ca ceea ce obtinuse pna acum era ntr-
un fel proprietatea sa, pe care o mai pastreaza ce-i drept, doar n aparenta, dar
pe care nu e totusi obligat s-o cedeze la prima porunca oarecare.
O scapati oricum, fie ca asteptati, fie ca plecati, zise domnul, taios dupa par
erea sa, dar' surprinzator de ngaduitor dupa modul de a gndi al lui K.
Atunci prefer s-o scap asteptnd, zise cu ndaratnicie K., decis sa nu se lase gonit
de acolo numai prin cuvintele acestui domn.
Atunci domnul nchise pentru ctva timp ochii, cu o expresie de superioritate pe fat
a si cu capul dat pe spate, ca si cum ar fi vrut sa revina de la ipsa de judecata
a lui K. la propria sa ratiune, si trecu vrful limbii peste buzele usor ntredeschi
se si zise apoi catre vizitiu:
Deshama caii.
Ascultator fata de domn, dar cu privire piezisa spre K., vizitiul se vazu silit
acum sa se dea totusi jos cu suba cu tot, si se apuca sa traga caii si sania dar
sovaind, de parca ar fi asteptat nu un contraordin din partea domnului, ci o dec
laratie a lui K. cu privire la intentiile sale napoi spre aripa cladirii care ada
postea pesemne, de dupa o poarta mare, un grajd si un sopron pentru trasuri. K.
se vazu parasit, ntr-o parte se departa sania, n cealalta, urmnd drumul pe care veni
se K., tnarul domn, ambii foarte ncet, ca si cum ar fi vrut sa-i dea de nteles lui
K. ca mai sta n puterea lui sa-i aduca napoi.
Poate ca era n puterea lui, dar nu i-ar fi folosit la nimic ; sa aduca sania napoi
ar fi nsemnat sa se goneasca pe sine nsusi. Asa ca ramase singur stapn pe cmpul de l
upta, dar era o victorie fara satisfactii. Se uita ba dupa domn, ba dupa vizitiu
. Domnul ajunsese la usa prin care K. iesise n curte, se mai uita o data n urma',
lui K. i se paru ca mai da din cap vaznd atta ncapatnare, apoi se ntoarse cu o miscar
e decisa, scurta si definitiva, si intra n coridorul n care' disparu ndata.
Vizitiul ramase mai multa vreme n curte, avea cu sania de furca, trebuind sa desch
ida nti usa grea a sopronului, sa aduca sania de-a-ndaratelea la locul ei, sa desha
me caii, sa-i conduca la iesle, si le facu pe toate cu seriozitate, concentrat,
fara nici o speranta de a mai pleca curnd; roboteala asta n tacere, fara macar o p
rivire spre K., i se paru acestuia un repros mult mai sever dect cel exprimat de
purtarea tnarului domn. Si apoi, dupa ce vizitiul, ispravind munca n sopron si-n gr
ajd, traversa oblic curtea, nchise poarta mare, se ntoarse, pasind ncet si absorbit
doar de contemplarea propriilor sale urme n ^ se ncuie n grajd si, n cele di
n urma, se stinse Iumina electrica peste tot pentru cine sa mai arda ? doar sus
, n deschizatura din galeria de lemn, mai ramase o dra luminoasa captnd privirea ra
tacitoare; K. avu impresia ca rupsesera cu totii relatiile cu el, si ca acum era
desigur mai liber ca oricnd, putnd astepta ct va pofti aici, n acest loc, altadata i
nterzis pentru el, si ca-si cucerise prin lupta aceasta libertate, asa cum cu gre
u ar fi putut-o face altcineva, si ca nimeni nu avea voie sa se atinga de el, sau
sa-l alunge, ba nici sa intre n vorba cu el, dar ca si aceasta convingere era ce
l putin la fel de puternica n acelasi timp nu exista nimic'mai absurd, nimic mai d
eznadajduit dect aceasta libertate, aceasta asteptare, aceasta inviolabilitate.
LUPTA CU INTEROGATORIUL
Si se smulse, si se ntoarse n casa, de data asta nu de-a lungul zidului, ci taind-
o drept prin zapada; pe culoar se ntlni cu birtasul care-l saluta muteste si-i ara
ta usa salii de birt, iar el l urma, fiindca-i era frig si fiindca voia sa vada o
ameni, dar fu tare deceptionat cnd vazu stnd la o masuta probabil adusa anume, cac
i n genere lumea se multumea cu butoaie, pe tnarul domn de adineauri, si n fata lui
, n picioare ce priveliste deprimanta pentru K.! pe birtasita de la Hanul Podului"
. Pepi, mndra, cu capul dat pe'spate, cu un zmbet constant, deplin constienta de d
emnitatea ei, umbla fluturndu-si coada la fiecare miscare, aducnd bere si apoi cer
neala si un toc, caci domnul ntinsese niste hrtii pe masa, compara niste date ba d
e pe o coala, ba de pe alta, care se gasea tocmai la cealalta margine a mesei, i
ar acum voia sa scrie. De la naltimea ei, birtasita si plimba privirea peste tnarul
domn si peste hrtiie' de pe masa, tacuta si cu buzele usor rasfrnte, odihnindu-se
parca, nct parea sa fi spus nainte tot ce era necesar, si spusele i-ar fi fost bine
primite.
Domnule arpentor, n sfrsit! zise domnul ridicnd ochii o clipa, cnd intra K., apoi s
e adnci iar n hrtiie sale.
Si birtasita i arunca o privire fugara, indiferenta si deloc surprinsa. Pepi nsa p
aru sa-l remarce abia cnd se apropie de tejghea si ceru un coniac.
K. statea rezemat de tejghea, apasndu-si palmele pe chi, fara sa se sinchiseasca d
e nimic. Apoi sorbi putin din Paharelul de coniac si-l dadu la o parte, spunnd ca
e de nebaut.
Toti domnii l beau, zise Pepi scurt; varsa restul, spala paharul si-l aseza la l
oc, pe polita.
Domnii au si altul mai bun, zise K.
Se poate, zise Pepi, dar eu n-am.
Dupa asta considera ca a ispravit cu K. si cauta sa-l serveasca iarasi pe domnul
care nsa n-avea nevoie de nimic dndu-i trcoale pe la spate, ncercnd mereu sa arunce
o privire plina de respect peste umarul lui asupra hrtiilor de pe masa; dar era o
curiozitate fara rost si o ncercare de a-si da importanta, pe care le dezaproba
si birtasita privind-o ncruntata.
Deodata nsa birtasita paru sa asculte ncordata, uitndu-se pierduta n gbf. K. se ntoar
se, nu auzi nimic deosebit, nici ceilalti nu pareau sa auda ceva; birtasita nsa a
lerga n vrful picioarelor la usa care dadea spre curte, se uita prin gaura cheii,
se ntoarse apoi cu ochii cascati si obrajii aprinsi spre ceilalti, le facu semn c
u mna sa se apropie, si apoi se uitara pe rnd prin gaura cheii, lasndu-i ei partea
leului, dar si Pepi si primi partea; numai domnul era relativ indiferent. Pepi si
cu domnul se napoiara curnd, birtasita, n schimb, continua sa priveasca ncordata, mul
t aplecata, aproape n genunchi, dnd aproape impresia ca acum implora gaura cheii s
-o lase sa treaca, fiindca de vazut probabil ca nu mai era nimic, de mult. Cnd se
ridica totusi, n sfrsit, si trecu minile pe fata, si netezi parul, rasuflnd adnc, parn
ca trebuie sa-si obisnuiasca din nou ochii cu odaia si cu oamenii de acolo si ca
o face n sila. K. spuse, nu ca sa primeasca o confirmare a ceea ce stia, ci ca sa
prentmpine un atac de care se temea aproape, att de vulnerabil era acum:
Klamrn a si plecat, va sa zica ?
Birtasita trecu pe lnga el fara sa-i raspunda, domnul nsa i spuse de la masuta lui:
Da, desigur. Din moment ce ati renuntat sa mai stati de paza, Klamm a putut ple
ca. Dar e uimitor ce sensibilitate are domnia-sa. Ati observat, coana birtasita,
ce nelinistit se uita Klamm n jur ?
Birtasita nu parea sa fi observat asa ceva, dar domnul continua':'
Ei, noroc ca nu mai era nimic de vazut, vizitiu maturase, stergnd pna si urmele d
e pasi n zapada.
Coana birtasita n-a observat nimic, zise K., dar i spunea fiindca ar fi sperat
ceva, ci fiind doar iritat de afirmatia domnului, facuta dinadins cu un ton de nc
heiere fara apel,
Poate ca tocmai atunci nu eram eu la gaura cheii, zise birtasita nti, ca sa-i ia
apararea domnului, apoi nsa voia sa-i faca dreptate si lui Klamm si adauga: E ade
varat ca nu cred despre Klamm sa fie chiar att de sensibil. Noi i purtam fireste d
e grija si cautam sa-l aparam, asa ca plecam de la presupunerea'ca ar fi extraor
dinar de sensibil. E bine asa si este, desigur, si voia lui Klamm. Cum stau nsa lu
crurile n realitate, asta nu putem sti. Sigur, Klamm nu va sta niciodata de vorba
cu cineva cu care nu vrea sa stea de vorba. Oricta osteneala si-ar da acela si o
rict de insistent i-ar atine calea. Dar faptul n sine, ca nu va vorbi niciodata cu
el, ca nu-i va permite niciodata sa ajunga n fata lui, e suficient; de ce sa pre
supunem ca n realitate Klamm n-ar putea suporta sa dea ochii cu cineva ? n orice c
az, asta nu se poate dovedi, din moment ce ncercarea nu va fi facuta niciodata.
Domnul dadu din cap, aprobnd cu zel.
Asta e, fireste, si parerea mea, n fond, zise el, daca m-am exprimat oarecum alt
fel, a fost doar ca sa ma nteleaga domnul arpentor. E adevarat nsa ca iesind din ca
sa, Klamm s-a uitat n jur de cteva ori.
Poate ca m-a cautat, zise K.
E posibil, zise domnul, asa ceva nu mi-a dat n gnd.
Toti izbucnira n rs; Pepi, care nu pricepea mare lucru, mai tare dect oricine.
Acum, ca sntem mpreuna cu atta voie buna, zise apoi domnul, as vrea sa va rog, dom
nule arpentor, sa-mi completati dosarul prin cteva date.
Se scrie mult pe aicea, zise K. uitndu-se de la distanta la acte.
Da, un obicei prost, zise domnul rznd din nou, dar poate ca nici nu stiti nca cine
snt. Eu snt Momus, secretarul comunal al iui' Klamm.
Dupa aceste cuvinte, se asternu o liniste grava n sala; desi Pepi si birtasita l c
unosteau, fireste, bine pe acest domn, erau impresionate de pronuntarea numelui
si a demnitatii sale. Si chiar el nsusi; ca si cum ar fi spus prea 'fiult pentru
propria sa capacitate, ca si cum ar vrea sa fuga cel putin ulterior de solemnita
tea inerenta cuvinielor sale, se adnci n acte si se apuca de scris, asa ca nu se t
riaj auzea n odaie dect scrtitul penitei.
Ce nseamna secretar comunal ? ntreba K. dupa o bucata de vreme.
Cum Momus nu gasea de cuviinta, acum dupa ce se prezentase, sa dea el nsusi aseme
nea explicatii, birtasita raspunse n locul lui:
Domnul Momus e secretarul lui Klamm, ca orice alt secretar al lui Klamm, dar se
diul sau si, daca nu raa nsel, si sfera sa de activitate Momus clatina cu vioiciun
e din cap fara sa se ntrerupa din scris, asa ca birtasita se corecta deci numai s
ediul sau, nu si sfera sa de acti-vitate, se limiteaza la sat. Domnul Momus exec
uta lucrarile de cancelariat ale lui Klamm a caror necesitate se face simtita n c
omuna, si primeste, el cel dinti, toate petitiile din sat adresate lui Klamm.
Si cum K., nca prea putin impresionat de acestea, se uita la ea cu ochi nedumerit
i, birtasita adauga:
Asa snt organizate lucrurile, toti domnii din castel si au secretarul lor comunal
.
Momus, care ascultase mult mai atent dect K., zise catre birtasita, ntregindu-i sp
usele:
Cei mai multi secretari comunali lucreaza pentru un singur domn, eu nsa pentru d
oi, pentru Klamm si pentru Vallabene.
Da, zise birtasita aducndu-si aminte de asta la rndul ei, si se adresa iarasi lui
K.: Domnul Momus lucreaza pentru doi domni, pentru Klamm si pentru Vallabene, est
e deci de doua ori secretar comunal.
Ba chiar de doua ori, zise K., si dadu din cap spre Momus care statea acum cu o
chii ridicati spre el, asa cum dai din cap catre un copil despre care'tocmai atu
nci ai auzit cuvinte de lauda.
Daca se manifesta astfel putin dispret, atunci fie ca trecu neobservat, fie ca f
usese de-a dreptui solicitat. Desi K. nu fusese considerat demn sa fie vazut, ma
car si din ntmplare, de catre Klamm, tocmai lui i se explicau amanuntit meritele u
nui barbat din imediata apropiere a lui Klamm, cu intentia fatisa de a-i pretind
e sa le recunoasca si sa le laude. Si totusi K. nu era facut sa le aprecieze. El,
care se ostenea din rasputeri sa atraga macar o privire din partea lui Klamm, n
u considera drept privilegiata situatia unui Momus de pilda, caruia i era ngaduit s
a traiasca sub ochii lui Klamm; era departe de admiratie si mai ales de invidie,
caci ce i se parea demn de straduinte nu era proximitatea n sine a lui Klamm, ci
sa se apropie el, K., de Klamm, numai el, nu altcineva, cu doleantele lui, nu c
u ale altuia, si sa se apropie de el nu ca sa ramna n preajma lui, ci ca sa ajunga
mai departe, spre castel.
Se uita la ceas si zise:
Acum trebuie sa ma duc acasa.
Relatiile dintre ei se modificara ndata n favoarea lui Momus.
Da, desigur, zise acesta, va cheama ndatoririle de servitor la scoala. Dar trebu
ie sa mai mi sacrificati cteva clipe. Numai cteva scurte ntrebari.
N-am chef, zise K. si voi sa se ndrepte spre usa. Momus lovi cu un dosar n masa s
i se ridica.
Va somez n numele lui Klamm sa raspundeti la
ntrebari!
n numele lui Klamm ? repeta K. l intereseaza
oare treburile mele ?
n privinta asta, zise Momus, nu snt pus sa judec, iar dumneavoastra cu att mai put
in, deci sa lasam asta n seama lui. Dar va somez n calitatea oferita mie de catre
Klamm sa ramneti aici si sa-mi raspundeti.
Domnule arpentor, se amesteca si birtasita, ma feresc sa va mai dau sfaturi, ca
doar ati refuzat ntr-un mod nemaiauzit sfaturile mele de pna acum, si pe cele mai
bine intentionate, iar la domnul secretar am venit doar caci n-am nimic de ascun
s ca sa nstiintez oficialitatea, asa cum se cuvine, de purtarea si de intentiile
dumneavoastra, si ca sa fiu ferita odata pentru totdeauna de a va mai vedea cumva
ncartiruit la mine; asa stam, si asa vor ramne lucrurile ntre noi; daca deci va sp
un acum parerea mea, n-o fac ca sa va ajut, ci ca sa-i usurez putin domnului secre
tar sarcina grea de a discuta cu un om ca dumneavoastra. Totusi, datorita sincer
itatii mele perfecte nu pot vorbi cu dumneavoastra altfel dect deschis, si chiar si
asa o fac n sila puteti trage foloase din vorbele mele, numai sa vreti. Pentru a
ceasta eventuali, tate, va atrag deci atentia ca' singura cale care duce sprt Kl
amm este pentru dumneavoastra cea care trece prjj procesele-verbale ale domnului
secretar. Dar nu vreau s| exagerez, poate ca aceasta cale nu duce pna la Klamm p
oate ca se opreste cu mult nainte de a ajunge la el, astj ramne la aprecierea domn
ului secretar. n orice caz, j singura cale care duce, n cazul dumneavoastra, cel p
utii n directia lui Klamm. Si la calea asta vreti sa renuntati din nici un alt mo
tiv dech din ndaratnicie ?'
O, coana birtasita, zise K., nu e nici singura cal( spre Klamm, nici una mai bu
na dect altele. Va sa zici dumneavoastra, domnule secretar, decideti daca ceea a
ar urma sa spun aici va fi lasat sa ajunga pna la Klamn| sau nu.
[
Binenteles, zise Momus rotindu-si ochii plecati jos cu mndrie n dreapta si n stnga,
pe' unde nu era nimic de vazut, altfel de ce as'fi secretar ?
Ei, vedeti, coana birtasita, zise K., nu spre Klam: am nevoie de o cale, ci nti s
pre domnul secretar.
Aceasta cale voiam sa v-o deschid, zise birtasita nu m-am oferit oare azi-dimin
eata sa va transmit cereri catre Klamm ? As fi facut-o prin domnul secretar. Dar
ai refuzat, si totusi n-o sa va ramna acum alta de facut d& s-o luati pe aceasta
cale. Binenteles, dupa purtarea du neavoastra de azi, dupa ncercarea de a-l ataca
prin su prindere pe Klamm, cu si mai putini sorti de izbnda. D aceasta speranta
ultima,' minuscula, pe cale de disparitia n fond inexistenta, este totusi singura
.
Cum se face, coana birtasita, ca la nceput, zise ati ncercat cu tot dinadinsul sa
-mi scoateti din cap iii tentia de a patrunde pna la Klamm, iar acum mi luai rugam
intea cu totul n serios si ma considerati oarecu pierdut daca planurile mele esue
aza ? Daca am f< sfatuit cu toata sinceritatea sa nu ma straduiesc sa aj
la Klamm, cum e posibil sa fiu de-a dreptul mnat nain pe drumul spre Klamm, aparen
t cu tot atta sinceritati chiar daca, asa cum s-a recunoscut, acest drum nici mai
nu duce pna la el ?
Dar cu ce va mn nainte ? ntreba birtasita. se cheama a mna nainte, cnd va spun ca nc
ca
dumneavoastra n-au sorti de izbnda ? Ar fi culmea ndraznelii sa vreti sa va dezbar
ati de raspundere punnd-o n spinarea mea. Nu cumva prezenta domnului secretar va i
ncita la asta ? Nu, domnule arpentor, eu nu va ndemn la nimic. Un singur lucru po
t sa marturisesc, anume ca v-am supraevaluat nitel cnd v-am vazut pentru prima oa
ra. Victoria rapida asupra Fridei m-a speriat, nu stiam de ce o sa mai fiti n sta
re, voiam sa prentmpin alte nenorociri si credeam ca nu pot reusi altfel dect ncercnd
sa va zgudui cu rugaminti si amenintari. ntre timp, m-am nvatat sa judec toate ace
stea cu mai mult calm. N-aveti dect sa faceti ce vreti. Faptele dumneavoastra vor
lasa poate urme adnci de pasi n zapada, dar att.
Contradictia nu mi se pare cu totul clarificata, zise K., dar ma multumesc cu a
tta, ca am atras atentia asupra ei. Acum nsa va rog, domnule secretar, sa-mi spune
ti daca parerea coanei birtasite e justa, si anume ca pro-cesul-verbal pe care i
ntentionati sa mi-l ntocmiti ar putea avea printre urmarile sale sa mi se permita
sa apar n fata lui Klamm. Daca este asa, snt dispus sa raspund imediat la toate nt
rebarile. n aceasta privinta snt gata la orice.
Nu, zise Momus, nu exista o astfel de corelatie ntre fapte. E vorba doar sa obti
nem pentru registratura sateasca, ce tine de Klamm, o descriere exacta a dupa-a-
miezii de azi'. Descrierea e gata, urmeaza numai sa umpleti doua-trei lacune, ca
totul sa fie n buna regula, alt scop nu exista si nici nu poate fi atins.
K. se uita n tacere la birtasita.
De ce va uitati asa la mine ? ntreba birtasita. Am spus cumva altceva ? Asa face
mereu, domnule secretar, asa face mereu, falsifica informatiile care i se dau s
i apoi pretinde ca i s-au dat informatii false. I-am spus de la nceput, si astazi
, si totdeauna, ca n-are nici cea mai mica Sansa sa 'fie primit de Klamm; ei, da
ca nu exista nici o Sansa, n-o s-o obtina nici prin acest proces-verbal. Se poat
e vorbi mai limpede? Mai departe, spun ca acest proces-verbal e singura legatura
cu adevarat oficiala pe care o poate avea cu Klamm. Si asta e destul de limpede
si de nendoielnic. Dar daca tot nu ma crede si spera mereu, iu stiu de ce si la
ce, sa ajunga pna la Klamm, atunci nu-l poate ajuta, ca sa acceptam felul lui de
a gndi, dect singura legatura ntr-adevar oficiala pe care o are cu Klamni, si anume
acest proces-verbal. Att am spus, si cine sustine altceva, rastalmaceste cu rea-
vointa cuvintele mele.
Daca e asa, coana birtasita, zise K., va cer scuze, atunci v-am nteles gresit, s
i anume credeam n mod eronat, cum apare acum ca din cuvintele dumneavoastra de mai
nainte ar reiesi ca-mi ramne totusi o oarecare speranta ct de mica.
Desigur, zise birtasita, asta e ntr-adevar parerea mea. Iarasi suciti vorbele, n
umai ca de data asta n sens contrar. O asemenea speranta exista pentru dumneavoast
ra, dupa parerea mea, si se ntemeiaza, ce-i drept nsa, numai pe acest proces-verba
l. Dar lucrurile nu stau asa nct sa va puteti repezi pur si simplu asupra domnului
secretar cu ntrebarea: Mi se va permite sa ma duc la Klamm daca raspund la aceste
ntrebari ?" Daca un copil ntreaba asa, se rde, daca o face un adult, se considera
ca o ofensa adusa autoritatii; domnul secretar a avut bunavointa s-o nvaluie prin
subtilitatea raspunsului sau. Speranta la care ma gndesc consta nsa tocmai n aceea
ca prin procesul-verbal veti avea un soi de legatura, poate un soi de legatura
cu Klamm. Nu e destula speranta? Daca v-ar ntreba cineva de meritele care va fac
demn de darul unei astfel de sperante, ati putea oare invoca ceva orict de marunt
? Sigur, ceva mai precis nu se poate spune despre aceasta speranta, si mai ales
domnul secretar nu va putea niciodata sa va dea, n calitatea sa oficiala, nici cea
mai mica indicatie n acest sens. Pentru domnia-sa problema este, cum spunea, sa
obtina o descriere a dupa-a-miezii de azi, pentru ca totul sa fie n buna regula,
mai mult nu va spune, chiar daca-l ntrebati acum imediat re-ferindu-va la cuvinte
le mele.
Oare Klamm o sa citeasca acest proces-verbal, domnule secretar ? ntreba K.
Nu, zise Momus, si de ce l-ar citi ? Klamm nu poate citi toate procesele-verbal
e, ba chiar nu citeste nici unul. Lasati-ma-n pace cu procesele voastre verbale!"
obisnuieste el sa spuna.
Domnule arpentor, se plnse birtasita, ma istoviti cu ntrebari de felul acesta. Cr
edeti ca e necesar, sau macar de dorit, ca domnul Klamm sa citeasca acest proces
-verbal si sa ia la cunostinta cuvnt cu cuvnt de nimicurile existentei dumneavoastr
a; nu vreti mai bine sa va rugati cu supunere sa i se ascunda acest proces-verba
l, o rugaminte care de altfel ar fi la fel de lipsita de sens ca aceea de adinea
uri, caci cine-i poate ascunde ceva lui Klamm, dar care ar lasa sa se ntrevada to
tusi un caracter mai simpatic ? Si ar fi oare necesar, n interesul a ceea ce numi
ti speranta dumneavoastra ? N-ati declarat singur ca ati fi multumit daca ati av
ea doar ocazia sa vorbiti n fata lui Klamm, chiar daca nu s-ar uita la dumneavoas
tra si nu v-ar asculta ? Si prin acest proces-verbal nu obtineti cel putin asta,
poate nsa chiar mult mai mult ?
Mult mai mult ? ntreba K. Cum asa ?
O, daca n-ati vrea mereu, ca un copil, sa vi se ofere numaidect totul ritr-o form
a comestibila ! Cine va poate raspunde la asemenea ntrebari ? Procesul-verbal aju
nge la registratura sateasca a lui Klamm, mai mult nu se poate afirma cu siguran
ta n aceasta chestiune. Dar cunoasteti oare toata nsemnatatea procesului-verbal, a
domnului secretar, a registraturii satesti ? Stiti ce nseamna ca domnul secretar
sa va ia un interogatoriu ? Poate, sau probabil, nici dnsul nu stie. Sta aici lini
stit si-si face datoria, pentru buna regula,' cum spunea. Gnditi-va nsa ca a fost
numit n acest post de catre Klamm, ca lucreaza n numele lui Klamm, ca ceea ce face
este aprobat dinainte de Klamm, chiar daca nu ajunge niciodata pna la dnsul. Si cu
m ar putea sa aiba aprobarea lui Klamm un lucru care n-ar fi ndeplinit n spiritul
lui ? Departe de mine intentia de a-l flata cumva pe domnul secretar, de altfel n
tr-un mod cu totul nendemnatic, el nsusi ar protesta energic, dar nu vorbesc despre
personalitatea sa n sine, ci despre ceea ce este el cnd are aprobarea lui Klamm,
cum e cazul si acum: atunci e o unealta pe care o mnuieste Klamm, si vai de cel c
are nu i se supune.
K. nu se temea de amenintarile birtasitei, iar de sperantele cu care cauta sa-l a
demeneasca, era satul. Klamm era departe. Odata birtasita l comparase pe Klamm cu
un vultur, ceea ce i se paruse caraghios, dar acum nu mai gasea rizibila compar
atia, se gndea la departarea n care se afla, la locuinta sa de necucerit, la muten
ia sa ntrerupta poate doar de tipete cum K. nu mai auzise, la privirea sa care raz
batea pna aici, jos, ceea ce nu putea fi nici dovedit, nici infirmat, la rotocoal
ele, indestructibile din adncimea n care se afla K., pe care le trasa colo sus dup
a legi de nenteles, vizibil doar pentru cteva clipe toate acestea Klamm le avea co
mun cu vulturul. Da, sigur, toate astea n-aveau nimic de-a face cu procesul-verb
al deasupra caruia Momus rupse acum un covrig cu sare si-l consuma cu pofta mpreu
na cu bere, presarnd toate hrtiile cu sare si chimion.
Noapte buna, zise K., am o repulsie pentru orice fel de interogatoriu.
Si se duse spre usa.
Va sa zica pleaca, totusi, zise Momus, aproape speriat, catre birtasita.
N-o sa ndrazneasca, raspunse ea.
Apoi K. nu mai auzi nimic, ajunsese n tinda. Era frig si batea un vnt puternic. Pe
o usa din fata lui iesi birtasul, care parea sa fi stat la pnda supraveghind tin
da printr-o crapatura. Fu nevoit sa-si strnga pulpanele vestonului, att de tare i
le rasfira vntul chiar si aici nauntru.
Plecati deja, domnule arpentor ? ntreba birtasul.
Va mirati ? ntreba K la rndul lui.
Da, zise birtasul, pai nu vi se ia un interogatoriu ?
Nu, zise K., nu m-am lasat interogat.
De ce nu ? ntreba birtasul.
Nu stiu, raspunse K;de ce m-as supune unui interogatoriu, de ce sa ma plec n fat
a unei glume sau a unui capriciu birocratic ? Poate ca altadata as fi facut-tot
din gluma sau din capriciu, azi nsa nu.
Ei, da, sigur, zise birtasul; dar era o ncuviint din politete, nu din convingere
. Apoi adauga: Trebuie! le dau drumul servitorilor n birt, le-a venit vremea mult
, dar n-am vrut sa deranjez interogatoriul.
Gasiti ca era asa de important ? ntreba K
Da, zise birtasul.
Va sa zica n-ar fi trebuit sa refuz ? zise K.
Nu, zise birtasul, n-ar fi trebuit.
Cum K. nu spuse nimic, adauga, fie sa-l consoleze, ca sa scape de el mai repede:
Ei, asta nu nseamna ca o sa se faca gaura n cer.
Nu, zise K., vremea nu pare sa prevesteasca asa i Si se despartira rznd.
PE DRUM
Iesind pe treptele neadapostite, bntuite de vntul naprasnic, K scruta ntunericul. V
remea era cumplita. Oarecum n legatura cu vijelia, si aduse aminte cum se straduis
e birtasita sa-l faca sa accepte procesul-verbal, si cum se tinuse el de tare. D
e fapt, nu fusese o straduinta deschisa'din partea ei, pe ascuns l si abatuse de
la acceptarea procesului-verbal, si, n cele din urma, nu stia daca se tinuse tare
sau daca' cedase. Ce fire de intriganta, actibnnd pesemne fara rost, ca vntul, dup
a dispozitii necunoscute, din departare, asupra carora nu te puteai dumiri !
Abia facuse ctiva pasi pe sosea, cnd zari n departare doua lumini ce se miscau. Ace
st semn de viata l bucura, si grabi pasul spre ele, care la rndul lor se apropiau
plutind n aer. Nu-si dadea seama de ce era att de deceptionat re-cunoscndu'-si secu
ndantii. Doar veneau n ntmpinarea lui, trimisi probabil de Frieda, cu lanterne care
-l scapau de bezna plina de tumult din jur, erau ai lui, si totusi era deception
at; se asteptase sa ntlneasca niste straini, nu acesti vechi cunoscuti care erau o
povara pentru el. Dar nu erau numai secundantii, ntre cei doi mai iesi din bezna
si Barnabas.
Barnabas! striga K ntinzndu-i mna. Veneai la mine ?
Surpriza revederii sterse deocamdata amintirea supararii cauzate cndva de Barnaba
s.
La tine, zise Barnabas la fel de prietenos ca odinioara. Ti-aduc o scrisoare de
la Klamm.
O scrisoare de la Klamm ! zise K. lasnd capul pe spate, si i-o lua repede din mna
. Dati-mi lumina! zise catre secundantii care se lipira strns de'el, dintr-o part
e si
la, ridicnd lanternele.
K. fu nevoit sa mpatureasca marunt de tot coala mare ca s-o apere de vnt. Apoi cit
i: Domnului arpentor, la Hanul Podului. Masuratorile pe care le-ati executat pni acu
m mi-au produs satisfactie. Si lucrarile secundantilor snt demne de lauda. Va pri
cepeti sa-i puneti la treaba. Nu ncetati sa va aratati plin de zel. Duceti lucrar
ile la bun sfirsit! O ntrerupere m-ar necaji De altfel, fiti fara grija, chestiun
ea salarizarii va fi solutionata n curnd. Va am n vedere."
K. ridica ochii de pe scrisoare abia n clipa cnd secundantii, care citeau mult mai n
cet dect el, strigara de trei ori ura", agitndu-si lanternele, ca sa salute aceste
vesti bune.
Liniste, le ceru el; iar catre Barnabas: E o nentelegere la mijloc.
Barnabas se uita la el nedumerit.
E o nentelegere la mijloc, repeta K. si simti din nou oboseala din cursul dupa-a
miezii.
Drumul pna la scoala i se parea nespus de lung, iar n spatele lui Barnabas vazu pa
rca rasarind toata familia acestuia; ct despre secundanti, tot se mai nghesuiau n e
l, asa ca-i mpinse cu coatele; cum a putut Frieda sa-i trimita n ntmpinarea lui, cnd
el poruncise ca secundantii sa ramna cu ea ? Ar fi nimerit el si singur pna acasa,
si mai usor dect n societatea lor. linul din ei si mai si legase de gt un sal ale ca
rui capete flfiau n vnt si-l lovisera pe K. de cteva ori n obraz; e adevarat ca celala
lt secundant i ndepartase de fiecare data salul de pe obraz cu degetele-i lungi si
subtiri, mereu jucause, ceea ce nu era mai putin enervant. Amndoi pareau chia^ ncn
tati de repetarea acestor miscari ca de un joc, as$ cum si vntul si zbuciumul nop
tii pareau sa-i entuziasmeze.
Plecati! striga K. Daca mi-ati venit n ntmpinare, de ce nu mi-ati adus barem bta ?
Cu ce sa va gonesc spre casa ?
Se pitira n spatele lui Barnabas, dar nu erau chiar attj de nfricosati nct sa nu-si a
seze lanternele de-o parte si de alta pe umerii protectorului lor, care, binentel
es, scutura ndata ca sa se descotoroseasca de ei.
Barnabas, zise cu inima strnsa K., fiindca acesta nu-l ntelegea, ceea ce era evid
ent, si fiindca odinioara vestonul i lucea asa de frumos, dar ndata ce se ivea o c
hestiune serioasa, nu gasea la el nici un ajutor, cel mult o rezistenta muta, o
rezistenta mpotriva careia nu puteai lupta, caci si Barnabas era dezarmat, putnd d
oar sa-si arate sursui radios, care era nsa la fel de inoperant ca stralucirea ste
lelor de pe cer mpotriva viscolului de pe pamnt. Uita-te ce-mi scrie domnul, zise
K. punndu-i scrisoarea sub ochi. Domnul e prost informat. Ca doar nu execut nici
un fel de masuratori, si ct despre secundanti, vezi si tu ce le poate capul. Iar
munca pe care n-o fac, cum as putea s-o ntrerup ? Nu pot sa provoc nici macar sup
ararea domnului Klamm, darmite sa-i merit laudele ! Si sa fie fara grija, nu voi
putea niciodata.
Am sa-i spun ntocmai, zise Barnabas, care ntre timp nu se uitase la scrisoare, de
altfel tot n-ar fi putut s-o citeasca, att de aproape i era de ochi.
Vai, zise K., mi promiti ca-i vei spune ntocmai, dar pot sa ma ncred n tine ? Am att
a nevoie de un curier demn de ncredere, acum mai mult ca orcnd.
K. si musca buzele de nerabdare.
Domnule, zise Barnabas plecnd capui cu o miscare moale a gtului nct K. era ct p
-aci sa cedeze din nou ispitei de a-l crede am sa-i spun cu siguranta; si ce i-a
i trimis vorba rndul trecut am sa-i spun cu siguranta.
Cum ?! exclama K. Va sa zica nu i-ai transmis-o nca ? Pai n-ai fost a doua zi la
castel ?
T- Nu, zise Barnabas, tatutul meu e batrn, doar l-ai vazut, si s-a nimerit sa fie
mult de lucru, a trebuit sa-l ajut, dar acum o sa ma duc n curnd la castel.
Dar bine, ma omule, ce faci! striga K. lovindu-se cu palma peste frunte. Oare t
reburile lui Klamm nu trebuie sa aiba ntietate ? Ai functia nalta de sol si o ndepli
nesti att de lamentabil ? Cine se sinchiseste de munca lui taica-tau ? Klamm aste
apta vesti, iar tu, n loc sa alergi, sa te dai peste cap, preferi sa scoti gunoiu
l din grajd.
Tatal meu e cizmar, zise Barnabas netulburat, avea comenzi de la Brunswick, iar
eu snt calfa la tata.
Cizmar, comenzi, Brunswick! strigsja K. ndrjit, ca si cum spunnd cuvintele cu atta
sarcasm, s ar fi putut sa le faca inutilizabile de-acum nainte. Si cine, i ma rog
, are nevoie aici de ghete, pe drumurile astea vesmic neumblate ? Si ce ma prives
te pe mine toata cizmari iia asta ? Ti-am ncredintat o solie nu ca s-o uiti pe ma
sa ode atelier si s-o zapacesti, ci ca s-o duci numaidect domnuUlui Klamm.
K. se mai linisti putin aducndu-si auminte ca ntre timp Klamm fusese probabil la Cu
rtea dlomneasca", nu la castel, dar Barnabas l ntarita din nou, ncepnd sa recite prim
ul mesaj pe care i-l ncredintase, ca dovada ca l retinuse bine.
Destul, nu vreau sa stiu nimic, zise HC
Nu fi suparat pe mine, domnule,, zise Barnabas plecndu-si ochii, ca si cum, ntorcn
du-si porivirea de la K. ar fi dorit,' fara a fi constient de asta, sa-'l peedep
seasca, dar o facea desigur doar fiindca era ncurcat de s dojana lui K.
Nu snt suparat pe tine, zise K., sii nelinistea-i se ntoarse acum asupra lui nsusi
. Nu, pe tine nii, dar e foarte trist pentru mine sa n-am dect un a astfel de c
urier pentru treburile importante.
Sa stii de la mine, zise Barnabas, si | parea sa spuna, ca sa-si apere onoarea
de curier, mai multt dect avea nevoie, Klamm nu asteapta stirile, e chiar nmnios cnd
ma prezint, iar alte stiri" a spus o data, si de o obicei se ridica de pe fotoli
u cnd ma vede venind din depoartare, se duce n odaia de alaturi si nu ma primeste.
Si-aapoi nici nu s-a dat dispozitie sa vin de fiecare data numaidJlect cu mesaju
l ncredintat'; daca s-ar fi dat dispozitie, m-asis fi dus, fireste, ndata, dar nu
s-a precizat nimic n aceaasta privinta,' si daca nu m-as duce deloc, nu m-ar doje
ni niimeni. Cnd duc un mesaj, o fac de bunavoie.
Bine, zise K. observndu-l pe Barnnabas si evitnd cu grija sa se uite la secundant
ii care, ba unnul, ba celalalt, se ridicau pe dupa cte un umar al lui Barnnabas, n
cet, ca din adncuri, unde ar fi fost cufundati, si scsotnd o usoara fluieratura ce
imita suieratul vntului, disp:oareau din nou, ca speriati la vederea' lui KL ; a
sa se tot distnrara o buna bucata de vreme. Cum se petrec lucrurile la KGamm n-am
de unde sa stiu; ca tu poti sa-ti dai seama binee de cum se petrec acolo, de ast
a ma ndoiesc si chiar daoca da, tot n-aia putea sa schimbam lucrurile. Dar sa duc
i un mesaj, asta poti, si asta te rog s-o faci. Un mesaj foarte scurt. Poti sa-l
transmiti chiar mine si sa-mi aduci tot mine raspunsul, sau cel putin sa-mi dai d
e veste cum ai fost primit ? Poti sa faci asta si vrei s-o faci ? Pentru mine ar
fi de mare pret. Si poate ca se va ivi prilejul sa ma arat recunoscator fata de
tine, sau poate ai de pe acum o dorinta pe care as putea s-o ndeplinesc ?
Sigur ca am sa duc mesajul, zise Barnabas.
Si vrei sa-ti dai silinta sa-ti ndeplinesti nsarcinarea ct se poate mai bine, sa pr
edai mesajul lui Klamm personal, sa preiei raspunsul de la el nsusi, si s-o faci n
data, chiar mine, nca n cursul diminetii, vrei ?
Am sa fac tot ce-mi sta n putinta, zise Barnabas, doar asta fac ntotdeauna.
Sa nu mai discutam despre asta, zise K.; iata mesajul : Arpentorul K l roaga pe do
mnul director sa-i dea voie sa se prezinte personal la dnsul; accept dinainte ori
ce conditie de care ar depinde aceasta permisiune. Rugamintea aceasta se vede si
lit s-o faca, pentru motivul ca pna acum toti intermediarii s-au vadit nedemni de
ncredere; ca dovada, i face cunoscut ca pna-n prezent n-a executat nici o lucrare d
e arpentaj si, dupa declaratiile primarului, nici nu va executa vreodata. De ace
ea a citit adine rusinat ultima scrisoare a domnului director, si numai o audien
ta personala la domnul director ar putea fi de ajutor. Arpentorul stie ct de mult
cere, dar se va stradui sa-l deranjeze ct mai putin pe domnul director, se va sup
une oricarei limitari n timp a convorbirii, la nevoie si unei fixari prealabile a
numarului de cuvinte pe care este autorizat a le folosi n timpul ntrevederii, cred
e ca o poate scoate la socoteala chiar si cu zece cuvinte numai Asteapta decizia
cu profund respect si extrema nerabdare."
K. vorbise cu totul absorbit, ca si cum ar sta n fata sii lui Klamm si s-ar adresa
usierului.
A iesit mult mai lung dect credeam, zise el apoi, dar trebuie totusi sa-l transm
iti oral; nu vreau sa scriu o scrisoare, ar lua iarasi drumul nesfrsit al hrtiilor
destinate dosarului.
Asadar, K. asternu doar n fuga toate astea pe o bucata de hrtie ntinsa pe spatele un
ui secundant, n timp ce celalalt o lumina cu lanterna, dar K. putu sa noteze totu
l dupa dictarea lui Barnabas care retinuse fiecare cuvnt si recita ca un scolar,
cu exactitate, fara a se sinchisi de ce-j suflasera, gresit, secundantii.
Ai o memorie extraordinara, zise K. dndu-i hrtia, dar acum te rog sa te arati la
fel de extraordinar si n altele. Ei, ce-i cu dorintele ? Nu ai nici una ? M-ar lin
isti cu privire la soarta mesajului meu, ti-o spun drept, daca ai avea ceva de c
erut.
Barnabas ramase nti tacut, apoi zise:
Surorile mele ti trimit salutari.
Surorile tale ? zise K. A, da, cele doua fete voinice.
Amndoua ti trimit salutari, dar mai ales Amalia, zise Barnabas; tot ea mi-a adus
astazi de la castel scrisoarea asta pentru tine.
Agatndu-se nainte de toate de aceasta ultima stire, K. l ntreba:
N-ar putea sa-mi duca si acest mesaj la castel ? Sau nu v-ati putea duce amndoi
ca sa-si ncerce fiecare norocul ?
Amalia n-are voie sa intre n birouri, zise Barnabas, altfel ti-ar face cu placere
serviciul.
Poate ca am sa trec mine pe la voi, zise K., numai sa vii tu nti cu raspunsul. Te
astept la scoala. Transmite salutari surorilor tale si din partea mea. '
Promisiunea lui Kl parea sa-l fericeasca pe Barnabas, care, dupa o strngere de mna
de ramas bun, i mai puse mna o clipa pe umar. Ca si cum totul ar fi fost ca pe vr
emea cnd Barnabas pasea pentru prima oara n toata stralucirea sa printre taranii ad
unati n birt, K. resimti aceasta atingere, ca pe o distinctie, desi nu-si putu re
tine un zmbet. Dispus spre mai multa ngaduinta, n drum spre casa i lasa pe secundant
i sa faca ce vor.
LA SCOALA
Sosi acasa rebegit; era bezna peste tot, luminarile din lanterne arsesera comple
t si el ajunse orbecaind, ajutat de secundantii care cunosteau locurile, ntr-o sa
la de clasa.
Prima voastra isprava demna de lauda, le spuse K. amintindu-si de scrisoarea lu
i Klamm.
Pe jumatate adormita, Frieda striga dintr-un colt:
Lasati-l pe K. sa doarma ! Nu-l deranjati! Asadar K. era prezent n gndurile ei, c
hiar daca,
razbita de somn, nu-l putuse astepta treaza. Acum aprinsera lumina; ce-i drept, n
u se putea ridica fitilul, ca flacara sa fie mare, fiindca era prea putin gaz n l
ampa. Proaspatul menaj mai ducea lipsa de multe. Se facuse foc n soba, dar odaia
mare, care servea si drept sala de gimnastica aparatele stateau primprejur, altel
e atrnau de tavan consumase toata provizia de lemne, se si ncalzise destul de bine
, l asigura Frieda pe K., dar apoi se mai racise. Exista o cantitate mare de lemn
e de foc ntr-un sopron, dar acesta era ncuiat, iar cheia era la nvatator care nu pe
rmitea sa se ia lemne de acolo dect numai pentru ncalzirea claselor n timpul orelor
de curs. N-ar fi fost chiar att de insuportabil daca ar fi existat paturi n care s
a cauti refugiu. Dar nu era alt culcus dect o singura saltea de* paie, de o curat
enie incontestabila, aSternuta cu o broboada de lna a Fridei, dar fara pilota, nu
mai cu doua paturi aspre si tari, care nu prea tineau de l^ld. Si chiar la acest
biet asternut secundantii se uitau cu Jind, desi nu aveau, fireste, nici o sper
anta sa se poata culca deodata n el. Frieda se uita tematoare la K.; dovedise la H
anul Podului" ca se pricepea sa aranjeze o camera, fie S> cea mai mizera, n asa f
el nct sa fie intima, dar aici, complet lipsita de mijloace, cum era, nu putuse re
aliza mai mult.
Singurele noastre obiecte decorative snt aparatele de gimnastica, zise ea rznd fort
at, printre lacrimi.
Dar fagadui ferm ca, n privinta lipsurilor cele mai mari, a culcusurilor insufici
ente si a ncalzirii, va gasi o solutie chiar a doua zi si-l ruga pe K. sa aiba rab
dare pna atunci. Nici o vorba, nici o aluzie, nici o expresie a fetei nu permitea
sa crezi ca ar pastra n inima vreo amaraciune mpotriva lui K., desi el o smulsese
, cum era silit el nsusi s-o recunoasca, si din Curtea domneasca", si din Hanul Pod
ului". De aceea K. si dadea silinta sa gaseasca totul suportabil, si nu-i venea g
reu, fiindca n gnd l nsotea pe Barnabas, repetndu-i vorba cu vorba mesajul, dar nu as
a cum l ncredintase lui Barnabas, ci asa cum credea ca va suna n fata lui Klamm. Pe
de alta parte, se bucura sincer ca va bea cafeaua pe care Frieda i-o pregatea p
e lampa cu spirt, si-i urmarea, rezemat de soba racita, miscarile iuti si expert
e cu care ntindea pe catedra nelipsita fata de masa alba, aseza o ceasca nflorata,
apoi pinea, slanina si chiar si o cutie de sardele. Acum totul era gata; nici Fri
eda nu mncase nca, ci-l asteptase pe K. Existau doua scaune, pe acestea se asezara
K. si Frieda la masa, iar secundantii la picioarele lor, pe podiumul catedrei,
dar nu stateau linistiti o clipa, de-ranjndu-i si n timp ce mncau. Desi primisera d
in belsug de toate si nca nu terminasera de'mncat, se tot ridicau din timp n timp c
a sa constate daca mai erau destule pe masa, daca mai puteau spera ceva. K. nu s
e sinchisea de ei, abia rsul Fridei i atrase atentia asupra lor. si puse mna peste mn
a ei, pe masa, a mngiere, si o ntreba ncetisor de ce e att de indulgenta cu ei, accep
tnd priete-noasa chiar si apucaturile lor de oameni prost crescuti. n felul acesta
, zicea el, nu puteai scapa de ei niciodata, pe cnd printr-un fel de a-i trata ma
i energic, ntr-adevar potrivit cu purtarea lor, s-ar putea obtine un rezultat, fie
sa-i tii n fru, fie ceea ce i se parea mai probabil si, n plus, mai bine sa-i scrbe
sti ntr-atta de slujba lor, nct sa dea, n sfrsit, bir cu fugitii. Sederea aici, n cladi
rea scolii, nu promitea sa devina prea placuta, oricum ma rog. nici nu va tine p
rea mult dar toate lipsurile s-ar face mult mai putin simtite daca ar pleca secu
ndantii si daca ei doi ar fi singuri n casa linistita. Oare ea nu-si da seama ca
secundantii devin tot mai obraznici pe zi ce trece, de parca i-ar ncuraja n acest
sens prezenta Fridei, precum si nadejdea ca, fiind ea de fata, K. nu-i va trata
cu asprime, asa cum ar face daca ar fi singur cu ei. De altfel, poate ca exista
mijloace foarte simple de a se descotorosi de ei nu-maidect fara formalitati, poa
te le cunoaste chiar Frieda care e att de familiarizata cu mprejurarile de aici. S
i probabil ca li s-ar face chiar un serviciu secundantilor alungndu-i ntr-un fel o
arecare, caci viata pe care o duc aici, mpreuna cu ei, nu era tocmai mbelsugata, s
i chiar cu trndavia de care s-au bucurat pna acum se va ispravi, macar n parte, cac
i vor avea de lucru, pe cnd Frieda va trebui sa se menajeze dupa agitatia ultimel
or zile, iar el, K., va fi ocupat cu gasirea unei iesiri din strmtorarea lor actu
ala. n schimb, daca ar pleca'secundantii, s-ar simti att de usurat, nct ar putea ndep
lini, pe lnga toate, si muncile de la scoala, fara nici o greutate.
Frieda, care-l ascultase cu atentie, i mngie ncet bratul si-i spuse ca e si ea de ac
eeasi parere, dar ca poate judeca totusi cu exagerare mojicia secundantilor; snt
niste baieti tineri, veseli si cam prostanaci, pentru prima oara n serviciul unui
strain, scapati de disciplina severa a castelului, de aceea mereu nitel agitati
si mirati, si n aceasta stare a lor fac si ei niste prostii, de care e firesc sa
te superi, dar de care'ar fi mai cuminte sa rzi. Ea una nu-si poate retine uneor
i rsul. Totusi se arata perfect de acord cu K., si anume ca cel mai bun lucru ar
fi desigur sa le dea pasaportul si sa ramna singuri amndoi. Se apropie de K. si-si
ascunse fata la pieptul lui. De acolo i spuse att de ncet, nct K. trebui sa se aplec
e ca sa poata ntelege ceva, ca nu cunoaste nici un mijloc de a se descotorosi de
ei si se teme ca, orice ar ntreprinde K. mpotriva lor, va da gres. Dupa cte stie, K
. nsusi i ceruse, acum i avea si urma sa-i retina. Cel mai bun lucru va fi sa-i acc
epte asa cum snt, fara a-i lua n serios, ca pe niste neseriosi ce snt; astfel vor f
i mai usor de suportat.
K. nu era multumit de acest raspuns, pe jumatate n gluma, pe jumatate n serios, i s
puse ca pare sa fie aliata lor, sau cel putin sa aiba o mare simpatie pentru ei,
caci, de, erau niste baieti aratosi, dar nu exista om de care sa nu te poti des
cotorosi cu putina bunavointa, si ca i-o va dovedi n cazul secundantilor.
Frieda i spuse ca-i va fi foarte recunoscatoare daca va izbuti. De altfel nu va m
ai rde de giumbuslucurile lor de acum nainte si nu le va mai adresa nici un cuvnt p
este cele strict necesare. Nici ea nu mai gaseste nimic la ei care sa te faca sa
rzi, ntr-adevar nu e putin lucru sa te simti mereu observata de doi barbati, si-a
nsusit deci acum felul lui de a-i privi. Si, ntr-adevar, tresari putin cnd secundant
ii se ridicara din nou, n parte ca sa inspecteze proviziile ramase, n parte ca sa-
si dea seama ce e cu susoteala asta.
K. profita de acest moment pentru a-i taia Fridei cheful de a sta cu ei, o strnse
la piept, si-si ispravira cina seznd alipiti unul lnga altul. Acum arfi'fost mome
ntul sa se culce, si toti erau tare obositi, unul din secundanti atipise chiar n
timpul mesei, ceea ce-l distra mult pe celalalt, care tinea cu tot dinadinsul ca
domnul si doamna sa se uite la mutra prosteasca a celui adormit, dar nu reusi s
a-i determine sa priveasca, Frieda si K. sedeau drepti si distanti. Frigul deven
ind tot mai greu de suportat, ezitau sa se culce; n cele din urma, K. spuse ca tr
ebuie neaparat sa mai aprinda o data focul, altfel nu vor putea dormi, ntreba dac
a este pe undeva o secure. Secundantii stiau de una si o adusera, apoi mersera c
u totii la sopron. Usa subtire ceda numaidect sub lovituri. ncntati, de parca de cnd
erau nu mai traisera o aventura att de frumoasa, fugarindu-se si nghiontindu-se,
secundantii ncepura sa care lemne n sala de clasa; n curnd se nalta acolo o gramada d
estul de maricica, apoi aprinsera focul si toti se culcara n jurul sobei; secunda
ntii primira o patura sa se nveleasca amndoi, si le ajungea, caci se ntelesera ca u
nul din ei sa vegheze si sa ntretina focul;' n curnd caldura fu suficient de mare n
apropierea sobei ca sa nici nu mai fie nevoie de patura, stinsera lampa, si, fer
iciti de atta caldura si liniste, K. si cu Frieda se ntinsera sa doarma.
Cnd K. fu trezit din somn n mijlocul noptii de un zgomot oarecare si ntinse mna cautn
d-o pe Frieda cu un gest de om nca' pe jumatate adormit, si dadu seama ca avea lnga
el, n locul Fridei, pe unul dintre secundanti.
Aceasta fu, probabil din pricina iritabilitatii sale dar si a trezirii bruste, c
ea mai cumplita spaima din cte trecuse pna acum n sat. Scotnd un tipat, se ridica pe
jumatate si, nca inconstient, i trase secundantului un pumn cu atta putere nct acest
a ncepu sa plnga.
Totul se lamuri, de altfel, ndata. Frieda se trezise fiindca un animal marisor, p
robabil o pisica, i sarise pe piept sau cel putin asa i se paruse si apoi fugise.
Se sculase sa caute cu o luminare aprinsa animalul prin toata camera. Unul din
secundanti profitase ca sa savureze o bucata de vreme placerea de a sta n culcus,
o placere pe care o platea scump acum. Iar Frieda, care nu gasise nimic poate ca
i se nazarise doar reveni spre K., si, trecnd fuga pe lnga secundantul care sedea
ghemuit si scncea, si trecu mna peste parul lui sa-l consoleze, de parca ar fi uit
at convorbirea de aseara. K. nu zise nimic, l ruga doar pe secundantul celalalt s
a nceteze cu ntretinerea focului, caci, consumndu-se aproape toate lemnele strnse, se
facuse o caldura excesiva.
Dimineata se trezira abia dupa ce sosisera scolarii si se strnsesera curiosi n jur
ul lor. Era neplacut, caci din pricina caldurii prea mari, care de fapt cedase sp
re dimineata, facnd loc unui frig destul de simtitor, se dezbracasera toti pna la c
amasa, si, tocmai cnd ncepura sa se mbrace la loc, aparu n usa Gisa, nvatatoarea, o f
ata blonda, nalta si frumoasa, dar putin cam teapana. Se vedea ca era pregatita s
a-l gaseasca pe noul servitor si ca primise probabil instructiuni din partea nvat
atorului cum sa se poarte cu el, caci nca din prag zise:
Nu pot sa tolerez asa ceva. Frumoase maniere, n-am ce zice ! Vi s-a permis sa do
rmiti n sala de clasa, dar eu nu snt obligata sa predau n dormitorul dumneavoastra.
O familie de servitori ai scolii care leneveste n pat pna-n amiaza mare, rusine !
Ar fi multe de obiectat, n special n ce priveste familia" si patul", si zise K., n timp
ce, cu ajutorul Fridei secundantii nefiind buni de nici o treaba, culcati pe jo
s cascau doar gura la nvatatoare si la copii tragea n graba paralelele si calul pe
ntru sarituri pna-n apropiere Si arunca o patura peste ele, formnd astfel un mic s
patiu ngradit n care sa se poata barem mbraca ia adapost de privirile copiilor. Lin
iste nsa nu avura nici un pic; mai nti nvatatoarea facu scandal pentru ca nu era apa
proaspata n lighean K. tocmai se gndise sa ia lighea. nul pentru el si pentru Fri
eda, dar renunta deocamdata, ca sa n-o irite si mai tare pe nvatatoare, dar renun
tarea asta nu-i folosi ia nimic, caci cteva clipe dupa aceea urma un taraboi si m
ai mare; din nefericire, resturile cinei nu fusesera strnse de pe catedra si nvata
toarea le dadu jos pe toate cu rigla; ca uleiul din cutia de sardele si resturil
e de cafea se varsa pe dusumea si cafetiera se face praf, se vede ca n-o interes
a; servitorul n-avea dect sa strnga si sa curete. mbracati doar pe jumatate, K. si
Frieda, rezemati de'paralele, priveau cum li se distruge micul lor avut Secundant
ii, care, pesemne, nici nu se gndeau sa se mbrace, aruncau mereu cte o privire de j
os, dintre cuverturi, spre marele amuzament al copiilor. Cel mai mult o durea pe
Frieda, fireste, pierderea cafetierei; abia cnd K. o asigura, ca s-o consoleze, c
a se va duce numaidect la primar sa ceara o despagubire si ca o va obtine, se mbar
bata ntr-att, nct iesi fuga, numai n camasa si ju-pon, din ngraditura, ca sa ia cel pu
tin fata de masa si s-o fereasca de noi pete. Reusi, ntr-adevar, desi nvatatoarea,
ca s-o sperie, lovea nencetat cu rigla n masa ntr-un mod care-ti zdruncina nervii.
Cnd fura, n sfrsit, mbracati, K. si cu Frieda se vazura siliti sa-i ndemne pe secund
antii parca zapaciti de aceste ntmplari, cu vorbe si cu ghionturi, sa se mbrace, ba
chiar sa-i si ajute. Apoi, cnd'toti erau gata, K. le indica tuturor treburile ca
re urmau sa fie facute n primul rnd. Secundantii trebuiau sa aduca lemne si si fac
a focul, dar nti n cealalta sala de clasa, de unde i mai pndeau mari primejdii, caci
era probabil ca nvatatorul se si afla acolo. Frieda trebuia sa mature, iar K. urm
a sa aduca apa si sa faca ordine. Nici nu se puteau gndi deo-camdata la gustarea
de dimineata. Iar ca sa afle n ce dispozitie mai era nvatatoarea, K. voia sa iasa c
el dinti, ceilalti sa-l urmeze numai cnd i va chema; hotar sa procedeze asa, pe de o
parte, pentru ca nu voia ca prin prostia secundantilor situatia sa se nrautateasca
si mai tare, iar pe de alta parte, fiindca voia, pe ct posibil, s-o menajeze pe
Frieda, caci ea era ambitioasa, pe cnd el nu, ea era sensibila, iar el nu, ea se
gndea numai la micile neplaceri prezente, el nsa la Barnabas si la viitor. Frieda
asculta cu atentie dispozitiile sale; abia si lua ochii de la el. ndata ce KL iesi
dintre paturi, nvatatoarea striga, n mijlocul rsetelor copiilor, care de acum ncolo
nu mai ncetara :
V-ati facut somnul ?
Si cnd K., nelund n seama ntrebarea, fiindca n fond nu era o ntrebare propriu-zisa, se
ndrepta spre lavabou, nvatatoarea ntreba:
Dar ce ati facut cu mta mea ?
O pisica batrna, mare si grasa, zacea ntinsa pe masa, si nvatatoarea examina una di
n labele ei putin ranita. Va sa zicaFrieda avusese dreptate, aceasta pisica, chi
ar daca nu sarise pe ea, caci nu parea sa mai poata sari, dar trecuse peste ea ma
i mult trndu-se, se speriase de prezenta unor oameni n clasa de obicei goala, fugis
e sa se ascunda si, n graba asta neobisnuita pentru ea, se ranise la o laba. k. nc
erca linistit sa-i explice nvatatoarei toate astea, ea nsa nu retinu dect ultimele
cuvinte si zise:
Ei, da, voi ati ranit-o, asa v-ati nceput sederea aici. Uita-te si dumneata.
Si, chemndu-l pe K. la catedra, i arata laba, si, nainte ca el sa se poata feri, i t
rase cu ghearele o dra peste dosul minii; ghearele erau de mult tocite, dar nvatato
area, de data asta fara mila fata de pisica, le apasase att de tare, nct dra sngera.
Iar acum du-te la treburile dumitale, mai zise nerabdatoare, aplecndu-se iarasi
asupra pisicii.
Frieda, care mpreuna cu secundantii, privise pe dupa paralele, scoase un tipat va
znd sngele. K. si arata mna copiilor spunnd:
Vedeti, asta mi-a facut-o o pisica rea si perfida. N-o spunea, desigur, pentru
copii; rsetele si tipetele
lor devenisera oarecum firesti, asa ca nu mai aveau nevoie de alt motiv sau alt n
demn, si 'nici un cuvnt nu le mai Putea domina sau influenta. Cum nsa nici nvatatoa
rea nu reactiona la aceasta jignire dect printr-o privire piezisa, ramnnd si mai dep
arte preocupata de pisica, furia ei subita parnd deci potolita prin pedepsirea sng
eroasa a lui K., acesta o chema pe Frieda, i striga si pe secundanti, Si se apuca
ra de treaba.
Cnd K. scoase galeata cu apa murdara adusese apj proaspata si ncepu sa mature clas
a, un baiat de vreo doisprezece ani iesi din banca, l prinse de mna si-i spuse cev
a de nenteles n mijlocul zarvei. Atunci deodata zgo. motul nceta si K. se ntoarse. S
e ntmplase lucrul de care se temuse toata dimineata. n usa aparuse nvatatorul; asa m
ic cum era, tinea cu fiecare mna pe cte un secun-dant de guler. Pesemne i prinsese
lund lemne, caci striga n gura mare, facnd o pauza dupa fiecare cuvnt:
Cine a ndraznit sa sparga usa sopronului ? Unde e individul, ca sa-l zdrobesc ?
Atunci Frieda se ridica de jos, caci se ostenea tocmai cu spalatul podelelor la
picioarele nvatatoarei, se uita spre K., de parca ar fi cautat sa ia putere de la
el, si zise, manifestnd n privire si tinuta ceva din vechea ei superioritate.
Eu am facut asta, domnule nvatator. N-am stiut cum sa ma descurc altfel. De vrem
e ce clasele urmau sa fie ncalzite de dimineata, trebuia sa deschidem sopronul, s
i nu ndrazneam sa va' cer cheia noaptea; logodnicul meu era plecat la Curtea domne
asca", s-ar fi putut sa ramna acolo peste noapte, asa ca a trebuit sa ma decid si
ngura. Daca am gresit, va rog sa ma iertati, lund n consideratie lipsa mea de expe
rienta; m-a certat destul logodnicul meu cnd a vazut ce s-a ntmplat. Ba mi-a interz
is chiar si fac focul devreme, fiindca a gndit ca nchiznd sopronul cu cheia, ati vr
ut sa ne indicati ca nu vreti sa se nceapa cu ncalzitul p'na nu veniti dumneavoastr
a. Ca nu s-a facut focul este deci vina lui,'dar ca s-a spart usa sopronului, e
vina mea.
Cine a spart usa ? ntreba nvatatorul pe secundantii care tot mai faceau ncercari za
darnice sa scape din strrsoarea minilor lui.
Domnul, zisera ei, aratndu-l cu degetul pe K. pentru ca sa nu ramna nici o ndoiala.
Frieda rse, si acest rs parea mai convingator dect cuvintele ei, apoi ncepu sa stoarc
a crpele, cu care spalase pe jos, n galeata, ca si cum incidentul s-ar fi ncheiat c
u cuvintele ei, si declaratiile secundantilor ar fi doar o gluma ulterioara; abi
a dupa ce ngenunche din nou sa-si continue munca, zise:
Secundantii nostri snt niste copii, care, n pofida vrstei lor, ar trebui sa mai me
arga la scoala. Am spart usa sopronului spre seara, singura, cu toporul; a fost
foarte usor, n-am avut nevoie de ajutorul secundantilor, m-ar fi deranjat doar.
Pe urma, noaptea, cnd a sosit logodnicul meu, si s-a dus sa vada paguba facuta, s
-o repare chiar pe ct posibil, secundantii au alergat dupa el, probabil pentru ca
se temeau sa ramna singuri aici, l-au vazut mesterind ceva la usa sparta si de a
ceea spun acum ma rog, snt niste copii.
n timpul explicatiilor Fridei, secundantii dadeau din cap a negare, continiind sa
arate spre K. si se straduiau muteste, prin mimica, s-o zdruncine pe Frieda n par
erea ei. Cum nsa nu reusira, renuntara n cele din urma, si, lund cuvintele Fridei d
rept o porunca, nu mai raspunsera deloc la ntrebarea repetata a nvatatorului.
Asa, zise acesta, va sa zica ati mintit ? Sau n orice caz l-ati nvinovatit cu usu
ratate pe servitorul scolii ?
Ei taceau mereu, dar tremurau si aruncau niste priviri tematoare n jur, ceea ce p
area sa indice ca se stiu vinovati.
Atunci am sa va trag numaidect o bataie, zise nvatatorul, si trimise un copil n sa
la cealalta sa aduca nuiaua.
Cnd o ridica sa loveasca, Frieda striga:
Dar au spus adevarul!
Si, aruncnd crpa n galeata cu apa, nct stropii sarira pna departe, alerga sa se ascund
a dupa paralele.
O banda de mincinosi, zise nvatatoarea care terminase tocmai cu bandajatul labei
ranite si luase pisica n poala, unde abia avea loc.
Prin urmare totusi domnul servitor al scolii, zise nvatatorul, mpingndu'-i pe s
ecundanti ct colo si ntorcndu-se spre K.
Acesta ascultase tacut, sprijinindu-se n coada maturii.
Acest domn servitor, care accepta din lasitate sa fie acuzati altii de propriil
e sale mrsavii.
Ma rog, zise K. observnd ca interventia Fridei Potolise totusi ntructva accesul de
mnie nestavilita a nvatatorului, daca secundantii ar fi mncat putina bataie, nu mi
-ar fi parut rau; daca au fost crutati cu vreo zece prilejuri cnd ar fi meritat-o
, ar fi putut sa ispaseasca barem o data pe nedrept. Dar si independent de asta,
mi-ar fi surs sa se poata evita o ciocnire directa ntre mine si dumneavoastra, do
mnule nvatator, poate ca si dumneavoastra preferati asa. Dar cum Frieda m-a sacri
fi. cat acum n favoarea secundantilor aici K. facu o pauza, si, n linistea care se
lasase, se auzi de dupa cuverturi plnsul nfundat al Fridei trebuie sa clarificam f
ireste lucrurile.
Nemaipomenit! zise nvatatoarea.
Snt n ntregime de parerea dumitale, domnisoara Gisa, zise nvatatorul. Dumneata, ser
vitor al scolii,'esti, fireste, concediat pe loc din cauza delictului rusinos n e
xercitiul functiunii. mi rezerv deocamdata dreptul de a va pedepsi ulterior, dar
acum sa va carati ndata cu toate catrafusele. O sa fie o adevarata usurare pentru
noi, si, n sfrsit, vom putea ncepe cursurile. Deci, urgent!
Nu ma misc de aici, zise K. Snteti superiorul meu, dar nu acela care mi-a oferit
acest post, acela e domnul primar; nu accept alta concediere dect din partea dum
i-sale. Dnsul nsa nu mi-a dat acest post ca sa deger aici mpreuna cu ai mei, ci asa
cum ati spus si dumneavoastra ca sa ma mpiedice sa ntreprind din disperare fapte n
ecugetate. Concedierea mea subita ar fi ceva de-a dreptul potrivnic intentiilor
dumisale; pna nu aflu contrariul chiar din gura sa, nu o pot crede. De altfel,
este probabil si spre avantajul dumneavoastra daca nu dau urmare acestei concedie
ri necugetate.
Nu-i dai urmare, va sa zica ? ntreba nvatatorul. K. facu nu din cap.
Gndeste-te bine, zise nvatatorul, hotarrile dumitale nu snt ntotdeauna dintre cele ma
i fericite, gndeste-te, de pilda, la dupa-amiaza de ieri, cnd ai refuzat sa fii in
terogat.
De ce amintiti asta acum ? ntreba K.
Fiindca asa-mi place, zise nvatatorul, si acum repet pentru ultima oara : afara !
Cnd si asta ramase fara efect, nvatatorul se duse 13 catedra si se sfatui, cu voce
scazuta, cu nvatatoarea; aceasta pomeni, ntre altele, de politie, dar nvatatorul r
espinse ideea; n cele din urma se ntelesera, nvatatorul porunci copiilor sa treaca n
clasa lui, urmnd sa li se predea lectiile acolo, laolalta cu elevii ceilalti. Buc
urosi de putina variatie, copiii pornira rznd si tipnd, clasa se goli numaidect, iar
nvatatorul si nvatatoarea iesira si ei n urma lor. nvatatoarea ducea catalogul, si,
culcata pe el, pisica perfect nepasatoare de atta osnza. nvatatorul ar fi lasat bu
curos pisica n sala aceea, dar, la o aluzie n acest sens, nvatatoarea se mpotrivi ho
tarta, pomenind de cruzimea lui K. Astfel, pe lnga toate necazurile pe care i le pr
icinuise, K. i mai puse n crca nvatatorului si pisica. Probabil ca asta avu o influe
nta asupra ultimelor cuvinte pe care nvatatorul i le mai spuse din usa lui K.:
Domnisoara se vede silita sa paraseasca aceasta sala de clasa mpreuna cu copiii,
fiindca esti recalcitrant si nu dai urmare concedierii mele, si nimeni nu-i poat
e pretinde, ei, unei fete tinere, sa predea n mijlocul menajului dumitale murdar.
Ramneti deci singuri, nestigheriti de dezgustul unor priviri cumsecade, si lafait
i-va aici n voie. Dar nu va dura mult, va garantez !
Apoi trnti usa.
SECUNDANTII
Abia plecasera toti, cnd K. le ordona secundantilor:
Iesiti afara!
Uluiti de aceasta porunca neasteptata, se supusera, dar cnd K. nchise n urma lor us
a cu cheia, voiau sa se ntoarca, scnceau si bateau n usa.
Snteti concediati, striga K., nu va mai primesc niciodata n serviciul meu !
Nu voiau nici n ruptul capului sa accepte asa ceva, si loveau cu pumnii si cu pic
ioarele n usa.
Vrem sa ne ntoarcem la tine, stapne! strigau mereu, ca si cum K. ar fi fost pamntul
ferm, iar ei pe cale sa se nece n valuri.
Lui K. nsa nu-i fu mila, astepta cu nerabdare ca zgomotul insuportabil sa-l sileas
ca pe nvatator sa intervina. Asta se si ntmpla peste putin.
Lasa-i sa intre pe blestematii de secundanti ai du-mitale, striga nvatatorul.
I-am concediat, striga K.
Aceasta avu efectul secundar, neintentionat de KL, de a-i arata nvatatorului cum
se petrec lucrurile cnd cineva are destula putere nu numai sa concedieze, dar sa
si aplice concedierea. nvatatorul ncerca acum sa-i linisteasca pe secundanti cu vo
rbe bune, spunndu-le sa astepte ctt rabdare, fiindca n cele din urma K. va fi sili
t sa-i lase sa intre. Apoi pleca. Acum s-ar fi facut poate liniste daca n-ar fi n
ceput K. sa tipe iar la ei ca snt concediati definitiv si ca nu au nici cea mai mi
ca speranta de a fi reangajati. Auzind asa ncepura sa faca din nou galagie ca si a
dineauri. nvatatorul veni din nou, dar acum nu mai discuta cu ei, ci-i goni din ca
sa, pesemne cu nuiaua temuta.
Peste putin aparura n fata ferestrelor salii de gimnastica si batura n geamuri, tipr
id, dar cuvintele lor nu se puteau ntelege. Nici acolo nu ramasera nsa multa vreme
, neputndu-se misca n voie prin zapada mare, asa cum i ndemna neastamparul lor. De a
ceea alergara la gardul de zabrele al gradinii scolii, se urcara pe soclul de pi
atra, de unde se puteau uita nauntru mai bine, desi de la distanta, alergara de c
olo pna colo pe acest soclu, tinndu-se de gratii, apoi se oprira ca sa-l implore p
e K. ntinznd minile mpreunate spre el. Facura asa multa vreme, fara sa ia seama ca e
forturile lor snt zadarnice. Erau ca orbiti si nu ncetara probabil nici dupa ce KL
lasase perdelele n jos ca sa scape de aceasta priveliste.
n ncaperea cam ntunecoasa acum, K. se duse la paralele sa vada de Frieda. Privirea
lui o facu sa se ridice, sa-si aranjeze parul, sa-si stearga lacrimile; apoi ea
se apiica n tacere sa puna cafeaua la fiert. Cu toate ca Frieda stia bine tot ce
se ntamplase, o nstiinta formal ca-i conce-diase pe secundanti. Ea dadu doar din c
ap. K. se aseza ntr-o banca si-i urmari miscarile obosite. Ceea ce-i nfrumusetase nt
otdeauna trupul insignifiant fusese prospetimea si energia; acum frumusetea aceas
ta pierise. Cele cteva' zile de convietuire cu K." fusesera de ajuns ca sa aiba a
cest efect. Munca la birt nu fusese usoara, dar se vede ca-i priise mai mult. Sa
fi fost despartirea de Klamm adevarata cauza a declinului ei ? Apropierea de Kl
amm o facuse nnebunitor de ispititoare, sub aceasta vraja pusese stapnire pe K., s
i acum ea se ofilea n bratele lui.
Frieda ! o chema K.
Ea lasa numaidect rsnita de cafea din mna si se aseza lnga K. n banca.
Esti suparat pe mine ? l ntreba ea.
Nu, zise K., cred ca nu poti altfel. Ai trait multumita la Curtea domneasca". Ar
fi trebuit sa te las acolo.
Da, zise Frieda uitndu-se trista n gol, ar fi trebuit sa ma lasi acolo. Nu snt dem
na sa traiesc cu tine. Eliberat de mine, poate ca ai reusi sa obtii tot ce vrei.
Tinnd seama de mine, te supui' nvatatorului tiranic, accepti acest post umil, te
straduiesti cu atta rvna sa ai o ntrevedere cu Klamm. Toate pentru mine, iar eu ti-o
rasplatesc Prea putin.
Nu, zise K. cuprinzndu-i umerii cu bratul. Toate acestea snt maruntisuri care nu
ma ating, iar la Klamm nu numai din pricina ta vreau sa ajung. Si cte n-ai facut
tu pentru mine ! nainte de a te cunoaste, rataceam pe aici cu totul pierdut. Nime
ni nu ma primea, si cel caruia reuseam sa ma impun cu de-a sila, se descotorosea
de mine ct putea de repede. Si cnd as fi putut gasi liniste n societatea cuiva, er
au oameni de care fugeam eu, ca de pilda familia lui Barnabas...
Fugeai de ei ? Nu-i asa ? Iubitule ! striga Frieda cu vioiciune, ntrerupndu-l; ap
oi, dupa un Da" sovaielnic al lui K., recazu iar n oboseala ei.
Dar nici K. nu mai avea destula energie sa explice n ce consta ntorsatura buna pe
care o luasera pentru el lucrurile prin legatura lui cu Frieda. si lua ncetisor bra
tul de pe umerii ei si statura ctva timp asa, n tacere, apoi/ca si cum bratul lui
i-ar fi dat o caldura de care nu se mai putea lipsi, Frieda i spuse :
N-am sa suport viata asta de aici. Daca vrei sa ma pastrezi, trebuie sa emigram
undeva, n sudul Frantei, n Spania.
Nu pot sa emigrez, zise K., am venit aici ca sa ramn. Si am sa ramn ! Si, contraz
icndu-se, fara sa-si dea macar osteneala sa explice aceasta contradictie, adauga
vorbind parca cu sine nsusi: Ce ar fi putut sa ma atraga spre aceasta tara pustie
, daca nu dorinta de a ramne aici ? Apoi mai spuse: Dar si tu vrei sa rami aici, d
oar e tara ta. Numai Klamm ti lipseste, si asta ti insufla gnduri'disperate.
Crezi ca-mi lipseste Klamm ? zise Frieda. l aveffl aici cu prisosinta, e nca prea
mult Klamm; vreau sa plec ca sa scap de ei. Nu Klamm, ci tu mi lipsesti. De drag
ul tau vreau sa plec; fiindca nu ma pot ndestula de prezenta ta aici, unde toti t
rag de mine. De mi s-ar smulge mai bine masca asta frumusica, de mi s-ar poci co
rpul, ca sa pot trai n pace cu tine.
K. nu retinu din acestea dect un singur lucru.
Klamm mai este si acum n legatura cu tii ntreba ndata. Te mai cheama ?
De Klamm nu stiu nimic, zise Frieda, vort acum despre altii, de pilda despre se
cundanti.
A, secundantii, raspunse K. surprins, te uri cumva ?
Dar tu n-ai observat ? ntreba Frieda.
Nu, zise K. ncercnd n zadar sa-si aminteasca de amanunte. Snt baieti nfigareti
si pofticiosi, asta-i adevarat, dar ca ar fi ndraznit sa se lege de tine, n-am
remarcat.
Nu ? zise Frieda, n-ai remarcat ca n-a fost cu putinta sa scapam de ei n camera n
oastra din Hanul Podului", ca ne-au spionat cu gelozie legaturile, ca de curnd unul
dintre ei s-a culcat pe locul meu de pe salteaua cu paie, ca au depus marturie
adineauri mpotriva ta, ca sa te alunge, sa te piarda, si sa ramna singuri cu mine.
Toate astea nu le-ai remarcat ?
K. se uita la Frieda fara sa raspunda. Acuzatiile aduse secundantilor erau desig
ur juste dar tot ce facusera se putea interpreta mult mai nevinovat prin firea c
araghioasa, copilareasca, zapacita, nestapnita a amndurora. Si oare nu graia mpotriv
a acuzatiilor si faptul ca se straduisera mereu sa-l urmeze peste tot,' nu sa st
ea cu Frieda ? K. i arata Fridei ca lucrurile stau cam asa.
Prefacatorie, zise ea. Nu ti-ai dat seama ? Atunci de ce i-ai mai gonit, daca n
u din pricina asta ? ntreba ea; se duse la fereastra, trase putin perdeaua la o p
arte. Se uita afara si-l chema apoi pe K.
Secundantii tot mai erau pe lnga gard, si, desi obosisera, desigur, ntre timp, tot s
i mai adunau puterile din cnd n cnd si ntindeau minile rugator spre scoala. Unul din
ei, ca sa nu trebuiasca sa se tina mereu cu minile de gard, si strapunsese vestonu
l la spate cu o zabrea si statea agatat de ea.
Saracii! Saracii! zise Frieda.
De ce i-am gonit ? ntreba K. Pricina ai fost tu.
Eu ? ntreba Frieda fara a-si lua privirea de la cei de afara.
Tratamentul mult prea prietenos de care au avut Parte, zise K., iertarea apucat
urilor si necuviintelor lor, tfsul tau cnd faceau prostii, mngierile pe par, contin
ua mila de ei, saracii, saracii" spui si acum, si, n sfrsit, ultimul episod, cnd nici
persoana mea nu ti s-a parut un pret Prea mare ca sa-i rascumperi si sa nu mannc
e bataie.
Pai tocmai asta e, zise Frieda, despre asta vorbesc Si eu, asta ma face neferic
ita, asta ma tine la distanta, cu toate ca nu cunosc fericire mai mare dect sa fi
u cu tine mereu, fara ntrerupere, fara sfrsit, cu toate ca ma urmareste si n vis gnd
ul ca nu exista un loc linistit pe pamnt pentru iubirea noastra, nici n sat, nici n
alta parte, si de aceea mi nchipui un mormnt, adnc si ngust; acolo ne tinem strnsi n b
rate ca n niste clesti, eu mi ascund fata n pieptul tau, iar tu n al meu; si nimeni
nu ne va mai vedea niciodata. Pe cnd aici uita-te la secundanti ! Nu tie ti se adr
eseaza cnd si mpreuna minile, ci mie.
Si nu eu ma uit la ei, ci tu, zise K.
Desigur, eu, zise Frieda aproape suparata, despre asta doar vorbesc tot timpul;
altfel ce importanta ar avea ca secundantii se tin mereu dupa mine, chiar daca
ar fi trimisii lui Klamm.
Trimisii lui Klamm, zise K. foarte surprins de aceasta denumire, desi i se paru
ndata fireasca.
Trimisii lui Klamm, sigur ca da, zise Frieda, dar fie si asa, ramn totusi niste
baieti prostanaci, care mai au nevoie de bataie ca sa li se faca educatia. Ce neg
riciosi si urti snt, si ce detestabil e contrastul dintre figurile lor care dau im
presia ca snt adulti, ba chiar studenti, si purtarea lor copilareasca si nebunatic
a. Crezi ca eu nu vad toate astea ? Mi-e de-a dreptul rusine pentru ei. Dar tocma
i asta e: n loc sa-i gasesc respingatori, mi-e rusine n locul lor. Ma simt silita
sa ma uit mereu la ei. Cn'd ar fi normal sa-ti fie necaz pe ei, eu trebuie sa rd.
Cnd ar trebui sa mannce bataie, mi vine sa-i mngi pe par. Si cnd stau culcata lnga tin
noaptea, nu pot sa adorm si ma simt silita sa ma uit peste capul tau cum doarme
unul din ei nfasurat n patura, iar celalalt sta n genunchi n fata sobei cu usita de
schisa si pune lemne pe foc, si trebuie sa ma aplec nainte att de tare nct e ct p-aci
sa te trezesc. Si nu pisica ma sperie snt nvatata cu pisicile, si snt nvatata si cu
somnul nelinistit, mereu deranjat, de la birt nu pisica ma sperie, ma sperii de
mine. Nu e nevoie de dihania asta de pisica, tresar la cel mai mic zgomot. Ba ma
tem ca ai sa te trezesti si totul se va fi ispravit, ba sar n sus si aprind lumin
area ca sa te trezesti ct repede si sa ma poti apara.
N-am stiut nimic despre toate astea, zise K_, i-am gonit avnd doar o vaga presim
tire a acestor lucruri, dar acum au plecat, acum poate ca totul e n ordine.
Da, au plecat, n sfrsit, zise Frieda, dar fata ei avea o expresie chinuita, nu bu
curoasa; numai ca nu stim cine snt. Trimisi ai lui Klamm, asa le zic n gnd, ntr-o do
ara, dar poate ca snt ntr-adevar. Ochii lor, ochii acestia naivi si totusi cu scnte
i, mi amintesc ntructva de ochii lui Klamm, da, asta e, e privirea lui Klamm care m
a strapunge uneori din ochii lor. De aceea este inexact ce am spus adineauri, ca
mi-e rusine pentru ei. As vrea doar sa fie asa. Si stiu ca n alta parte si la al
ti oameni o purtare ca a lor ar fi prosteasca si necuviincioasa, dar la ei nu es
te asa. Ma uit cu respect si cu admiratie la prostiile pe care le fac. Dar daca
snt trimisii lui Klamm, cine sa ne scape de ei ? Si oare n cazul asta e bine sa sc
apam de ei ? N-ar trebui, dimpotriva, sa-i rechemi repede si sa fii fericit daca
primesc sa revina ?
Vrei sa le dau drumul n casa ? ntreba K.
Nu, nu, zise Frieda, nimic nu doresc mai putin. Sa-i vad cum se reped n casa, cu
m se bucura vazndu-ma, cum salta ca niste copii si ntind bratele ca niste barbati,
cred ca nici n-as putea suporta toate* astea. Dar apoi cnd ma gndesc ca,ramnnd dur
fata de ei, i interzici poate lui Klamm nsusi sa intre, vreau sa te feresc prin to
ate mijloacele de consecintele acestei fapte. Atunci vreau sa-i lasi sa intre. At
unci sa intre ct mai repede. Nu te sinchisi de mine, ce importanta am eu ! O sa m
a apar cta vreme o sa fiu n stare, iar daca ar fi sa pierd partida, ei, atunci, vo
i fi pierdut-o, dar cu constiinta ca si asta s-a ntmplat de dragul tau.
Tu ma ntaresti n judecata mea cu privire la secundanti, zise K. Niciodata nu vor m
ai intra n casa cu voia mea. Faptul ca am reusit sa-i dau afara, dovedeste totusi
ca n anumite mprejurari pot fi stapniti, si deci ca nu au nimic de a face, nimic es
ential, cu Klamm. Chiar n aceasta seara am primit o scrisoare de la dnsul din care
reiese ca este informat cu totul gresit despre secundanti, Un fapt din care put
em iarasi trage concluzia ca i snt pe deplin indiferenti, caci daca n-ar fi asa, s
i-ar fi putut procura desigur informatii precise despre ei. Iar ca tu l vezi n ei
pe Klamm, asta nu dovedeste nimic, caci din pacate mai esti si acum influentata
de b'irtasita si-l vezi pe Klamm peste tot. Tot mai esti amanta lui Kamm, si nici
pe departe nu esti nca sotia mea. Asta ma ntristeaza uneori tare mult, atunci mi v
ine sa cred ca am pierdut totul, atunci am impresia ca abia am sosit n sat, dar n
u plin de sperante, asa cum eram de fapt atunci, ci cu constiinta ca nu ma astea
pta dect deceptii si ca voi fi silit sa le ncerc una dupa alta pna la ultima picatu
ra de drojdie. Dar asta se ntmpla doar uneori, adauga K. zmbind cnd vazu ca Frieda e
ca strivita sub greutatea vorbelor sale, si nu dovedeste n fond dect ceva bun, si
anume, ct nsemni tu pentru mine. Si daca-mi ceri acum sa aleg ntre tine si secunda
nti, nseamna ca ei au si pierdut partida. Ce idee, sa aleg ntre ei si tine ! Si ac
um vreau sa ma stiu scapat de ei definitiv. Cine stie, de altfel, daca slabiciun
ea care ne-a cuprins pe amndoi, nu vine de acolo ca nici acum n-am luat nca micul-
dejun.
Se poate, zise Frieda cu un zmbet obosit i apuca de treaba.
Iar K. puse din nou mna pe matura.
HANS
Dupa ctva timp, se auzi o bataie usoara la usa.
Barnabas ! striga K.; arunca matura si din cteva salturi ajunse la usa.
Frieda se uita'la el, speriata de acest nume mai mult dect de orice. Minile i erau
nesigure si K. nu reusi sa descuie numaidect broasca veche.
Deschid ndata, repeta mereu, n loc sa ntrebe cine e cel care bate la usa.
Si apoi fu nevoit sa constate ca prin usa, n sfrsit data de perete, intra nu Barna
bas, ci baietelul care manifestase mai nainte dorinta de a vorbi cu K. Dar acesta
n-avea nici un chef sa-si aduca aminte de el.
Ce cauti aici ? l ntreba. Se nvata n sala de alaturi.
De acolo si vin, raspunse baietelul uitndu-se la K. linistit cu ochii sai mari,
caprii, si stfnd drept, cu bratele lipite de corp.
Si ce vrei ? Hai, repede! zise K. aplecndu-se Putin, caci baiatul vorbea ncet.
Pot sa te ajut ? ntreba baiatul.
Vrea sa ne ajute, i zise K. Fridei; apoi catre Wiat: Dar cum te cheama ?
Hans Brunswick, zise baiatul, elev n clasa a patra, fiul lui Otto Brunswick, ciz
marul din strada Madeleine.
Ia te uita, te cheama Brunswick, zise K. si deveni mai prietenos.
. Aflara ca pe Hans l emotionasera asa de tare zgrietu-Fjle sngernde pe care nvatatoa
rea le facuse pe mna lui *S nct hotarse din clipa aceea sa-i vina n ajutor. Acum ?e s
trecurase fara voia cuiva, din clasa alaturata, fruntnd pericolul unei pedepse stra
snice, asa cum un "ezertor se strecoara n liniile inamice.' Probabil ca-l declinas
era, mai ales, asemenea nchipuiri copilaresti. Cu ""Cestea se potrivea si seriozi
tatea care se vadea n tot ce facea. Numai la nceput se arata stnjenit, din timidita
te; peste putin se obisnui nsa cu K. si cu Frieda, apoi, dupa ce primi o cafea fj
una, fierbinte, deveni vioi si familiar, ntrebarile sale erau pline de zel si ins
istenta, de parca ar fi tinut sa afle ct se poate de repede esentialul, pentru ca
sa'poata lua decizii, el de capul lui, spre binele lui K. si al Fridei. Avea ce
va dominator, dar asta era att de amestecat cu nevinovatie copilareasca, nct i te s
upuneai pe jumatate serios, pe jumatate n gluma. n orice caz, atragea atentia asup
ra sa, asa ca nu se mai facu nici o treaba, si dejunul se prelungi multa vreme.
Desi sedea ntr-o banca, n timp ce K. statea la catedra si Frieda lnga el pe alt sca
un, Hans parea sa fie nvatatorul, parca i examina si le judeca raspunsurile. Un zmbe
t usor, care-i flutura pe buzele moi, parea sa indice ca e constient de faptul ca
totul e doar un joc, era nsa cu att mai concentrat si serios, dar poate ea freamat
ul jucaus din jurul gurii sale'nu era zmbet, ci fericirea copilariei. Abia ntr-un
trziu recunoscu ca-l stie pe K. de mai de mult, de cnd acesta intrase odata n casa
lui Lasemann. K. era fericit de aceasta descoperire.
Te jucai atunci la picioarele femeii din fotoliu? ntreba K.
Da, zise Hans, e mama mea.
Acum l pusera sa povesteasca despre maica-sa, dar o facu dupa oarecare sovaire si
numai la insistentele lor; acum se vadi ca era totusi doar un baietel care, poa
te presimtind viitorul, poate fnsa numai prin iluzia simturiloi unui ascultator nc
ordat si nelinistit, parea sa dea glas uneori, mai ales cnd punea ntrebari, unui b
arbat energ^ i perspicace, pentru ca n momentul urmator sa nu r0 ie dect un scolar
care nici macar nu ntelegea unelf ntrebari si rastalmacea altele, care dintr-o li
psa de consideratie copilareasca vorbea mult prea ncet, desi i # atrasese de mai m
ulte ori atentia asupra aceste greseli, f care, n cele din urma tacea cu ndaratnic
ie cnd i se pU' neau ntrebari insistente, si nca fara nici o jena, asa cufl1 un adu
lt n-ar putea s-o faca niciodata. n general,' dadej* impresia ca, dupa parerea lu
i, numai el are dreptul * puna ntrebari, si ca prin ntrebarile celorlalti s-ar inca
fc* vreun regulament si s-ar pierde vremea. Atunci era in stare sa taca multa vr
eme, stnd linistit cu bustul drept^ capul aplecat, cu buza de jos rasfrinta. Frid
ei i placea att de mult aceasta atitudine, nct puse de cteva ori ntrebari care spera c
a-l vor face, m felul acesta, sa amuteasca. Si reusi ntr-adevar de mai multe ori,
pe K. nsa ii supara.
Nu aflara de fapt mare lucru de la Hans. Maica-sa era cam bolnavicioasa, dar ram
ase neclar de ce boala suferea; sugaciul pe care doamna Brunswick l tinuse n brate
era sora lui Hans si se chema Frieda (faptul ca femeia care-l tot tragea de lim
ba purta acelasi nume, fu nregistrat de Hans cu vadita neplacere), stateau cu tot
ii n sat, dar nu n casa lui Lasemann, acolo fusesera doar n vizita, ca sa faca baie
, pentru ca Lasemann avea albia aceea mare, n care copiii mici, dintre care Hans
nu mai facea parte, se mbaiau cu atta placere; despre tatal sau Hans amintea cu re
spect sau cu teama, dar numai cnd nu era vorba n acelasi timp si despre maica-sa,
caci, n comparatie cu ea, tatal nu parea sa fie la mare pret; de altfel, toate ntr
ebarile privitoare la viata lor de familie ramasera fara raspuns, oricum ncercau
s-o abordeze. Despre meseria lui taica-sau aflara ca era cel mai important cizma
r din localitate, nimeni nu se putea compara cu el, aceasta o spusese n repetate rnd
uri chiar cnd era vorba despre altceva; el le mai trecea comenzi si celorlalti ci
zmari, de pilda si tatalui lui Barnabas; n cazul acestuia, Brunswick ii facea pro
babil o favoare deosebita, asa cel putin lasa sa se nteleaga o miscare din cap a
lui Hans,'plina de mndrie, care o facu pe Frieda sa se dea jos de la catedra, sa
se repeada la el si sa-l sarute. La ntrebarea daca fusese vreodata la castel, nu
raspunse dect dupa ce fusese repetata de mai multe ori, si anume prin : nu. Aceeas
i ntrebare referitoare la maica-sa, o lasa fara raspuns. n cele din urma K. obosi,
gasea ca baiatul avea dreptate, ntruct Si lui i se parura inutile ntrebarile, apoi
mai era si putin rusinos sa ncerci sa afli secrete de familie pe cafea asta ocoli
ta, descosnd un copil nevinovat, si era cu att mai rusinos cu ct nici macar de la e
l nu se putea afla nimic.
Si cnd K. ntreba, n ncheiere, la ce treaba si ofera ajutorul, nu se mai mira sa afle
ca Hans intentioneaza sa-l ajute doar aici, la lucru, pentru ca nvatatorul si nvat
atoarea sa nu-l mai certe atta pe K. Acesta i explica lui Hans *& nu e nevoie de un
astfel de ajutor, pesemne ca era n fi-rea nvatatorului sa tot dojeneasca, asa ca
nici prin munca ^a mai 'constiincioasa probabil ca nu se vor putea apara de el,
ca munca n sine nu era grea si ca ntrziase astazi numai din pricina unor mprejurari h
tmplatoare, de alt-fel dojenile nu aveau asupra lui acelasi efect ca asupra unui
scolar, caci el, K., le da la o parte, i snt indiferente, si ca spera sa scape ct d
e curnd de nvatator. Cum nu fusese vorba deci dect despre un ajutor mpotriva nvatatorul
ui, mai spuse el, i multumeste si ar fi bine ca Hans si se ntoarca m clasa, acum,
'cnd se poate nca spera ca nu o sa fie pedepsit. Cu toate ca nu accentua, ci doar
lasa sa se nteleaga, fara voie, ca numai ajutorul mpotriva nvatatorului e ceva de ca
re nu are nevoie, lasnd deschisa chestiunea ca orice alt ajutor ar fi binevenit,
Hans ntelese acest lucru foarte bine si ntreba daca i-ar putea fi de folos lui K. n
alt fel; spuse ca l-ar ajuta bucuros, iar daca el nsusi n-ar fi n stare s-o faca,
ar ruga-o pe maica-sa si atunci vor reusi desigur. Si taica-sau, cnd e muncit de
griji, o roaga pe maica-sa sa-'l ajute. Apoi maica-sa a mai ntrebat de K; ea nu
prea iese din casa, n ziua aceea fusese doar n mod exceptional la Lasemann. El nsa,
Hans, se duce adesea pe acolo ca sa se joace cu copiii lui Lasemann, si odata,
cnd s-a ntors acasa, maica-sa l-a ntrebat daca nu cumva mai venise arpentonil. Dar
cum mama este att de slaba si de obosita, nu e voie s-o descosi cu ntrebari inutil
e'; de aceea i spusese doar ca nu-l' mai vazuse pe arpentor; dupa aceea nu mai ad
usese vorba despre el, dar ntunindu-l apoi la scoala, s-a simtit obligat sa intre
n vorba cu el, ca sa-i poata da vesti mamei. Caci asta-i place mamei cel mai mul
t, sa-i mplinesti dorintele fara ca ea sa-ti fi dat vreo porunca precisa.
Dupa o scurta cumpanire, K. i spuse ca n-are nevoie de ajutor, ca are tot ce-i tr
ebuie, dar ca e foarte dragut din partea lui Hans ca vrea sa-l ajute, ca-i multu
meste pentru bunele intentii, dar nu e exclus sa aiba o data nevoie de ceva, si
atunci va face apel la el, adresa o are doar. fl schimb poate ca de data asta el,
K., i-ar putea fi de ajutor, i pare rau ca mama lui Hans boleste si ca nimeni nu
pare sa-i nteleaga suferinta; ntr-un caz din acestea neglijate survine adesea o nr
autatire grava a unei boli usoare n sine. ntmplator, el poseda unele cunostinte med
icale, si, ceea ce este si mai pretios, are oarecare'experienta iD ngrijirea boln
avilor. I s-a ntmplat sa obtina rezultate pe care medicii n-au reusit sa le dobndea
sca. Acasa fusese poreclit iarba amara"' din pricina darurilor sale de lecuitor.
In orice caz s-ar duce cu multa placere s-o vada pe mama lui Hans si sa stea de
vorba cu ea. Poate ca i-ar putea da un sfat bun, ar face-o cu placere, daca n-ar
fi dect de dragul lui Hans.
Auzind aceasta propunere, Hans avu nti o lucire de bucurie n ochi, ceea ce-l ispiti
pe K. sa devina mai insistent, dar rezultatul fu nesatisfacator, caci la diferit
ele sale ntrebari n acest sens, Hans raspunse, fara a se arata prea trist, ca nime
ni n-are voie s-o vada pe maica-sa, fiindca are prea mare nevoie de menajamente;
desi K. abia schimbase cteva vorbe cu ea atunci, zacuse dupa aceea cteva zile n pa
t; e drept, ca asta se ntmpla destul de des. Dar tatal sau fusese foarte suparat d
in pricina lui K. si n-ar permite desigur niciodata sa vina s-o vada pe mama, hi
avusese chiar intentia sa-i faca o vizita lui K. si sa-l pedepseasca pentru purt
area lui de atunci; renuntase numai la insistenta mamei. nainte de toate nsa, mama
nsasi nu vrea sa vorbeasca n general cu nimeni, si faptul ca s-a interesat de K. n
u constituie o exceptie de'la regula, dimpotriva, tocmai cu ocazia pomenirii ui ar
fi putut exprima dorinta de a-l vedea, dar cum n-o exprimase, aratase astfel li
mpede care-i e voia. Vrea doar sa afle despre K., dar sa stea de vorba cu el, as
ta nu. De altfel nu sufera de o adevarata boala, cunoaste foarte bine cauza star
ii n care se afla si uneori o si indica aluziv; probabil ca nu suporta aerul de a
ici, dar pe de alta parte nu vrea sa paraseasca localitatea din pricina tatei si
a copiilor, si apoi se simte de fapt mai bine dect nainte!
Cam att afla K. Puterile intelectuale ale lui Hans crescusera vaznd cu ochii, n tim
p ce se straduia s-o apere pe maica-sa de K., tocmai de K., pe care voise sa-l a
jute, cum pretindea; ba, n scopul de a o feri pe maica-sa de K., facu afirmatii c
ontradictorii cu cele dinainte, n unele pri-vinte, de pilda cu privire la boala e
i. Cu toate acestea K. si dadea seama si acum ca Hans continua sa fie bine intenti
onat fata de el, numai ca uita de toate cu gndul la maica-sa. Pus alaturi de ea,
nimeni n-avea sanse ca Hans sa-i dea dreptate, oricine ar fi fost; acum fusese K
., dar tot asa de bine putea sa fie, de pilda, si tatal baiatului. K. voia sa se
convinga de asta, de aceea spuse ca e foarte rezonabil din partea tatalui ca o f
ereste de orice deranj si ca daca el, K., ar fi banuit asta pe atunci, n-ar fi nd
raznit desigur sa intre n vorba cu ea, si-l ruga pe Hans sa transmita acasa ca-si
cere scuze acum, ulterior. n schimb, % poate pricepe de ce tatal, daca ntr-adevar
cauza suferintei ei este clarificata, cum spune Hans, o retine pe maica-sa sa p
lece pentru a se ntrema printr-o schimbare de aer; trebuie spus ca el o retine, d
e vreme ce ea nu pleaca de dragul lui si al copiilor, dar pe copii ar putea sa-i
ia cu dnsa, si, n'fond, n-ar trebui sa plece pentru multa vreme si nici sa se duc
a departe, chiar n apropiere, sus, pe dealul castelului aerul e cu totul altfel.
Si n-ar trebui ca tatal sa se teama de cheltuielile unei astfel de vilegiaturi,
el fiind cel mai nsemnat cizmar din localitate si avnd, desigur, el nsusi sau mama,
rude sau prieteni la castel, care ar primi-o bucurosi. De ce n-o lasa sa plece
? Nu e bine ca minimalizeaza un rau de aceasta natura. El, K., a vazut-o doar fu
gitiv, dar paloarea si slabiciunea ei evidenta l determinasera sa-i adreseze cuvm
tul. nca din momentul acela se mirase ca sotul ei lasa aceasta femeie suferinda n
aerul viciat al ncaperii care serveste de baie comuna si de spalatorie, si ca nu-
si impunea nici o stavila vorbelor strigate n gura mare. Probabil ca taica-sau nu
stie cum sta chestiunea; se prea poate ca starea ei sa se fi ameliorat n ultima
vreme, bolile astea au capricii, dar pna la urma, daca nu le combati, te ataca cu
puteri nnoite si atund nimic nu te mai poate ajuta. Daca nu i se ngaduie lui si v
orbeasca cu ea, ar fi bine sa poata vorbi macar cu tata, ca sa-i atraga atentia
asupra acestor lucruri.
Hans l ascultase ncordat, ntelesese aproape tot, intuise precis amenintarea cuprinsa
n sfatul de nenteles al lui K. Cu toate acestea, raspunse ca tatal sau nu va sta
de vorba cu K., fiindca are o antipatie fata de el si l-ar trata probabil la fel
ca nvatatorul. Spusese zmbind si timid tot ce se referise la K., ndrjit si cu trist
ete cnd f pomenise pe taica-sau. K. ar putea vorbi eventual cu maica-sa, mai adaug
a, nsa fara stirea lui taica-sau. Apoi ramase pe gnduri, cu privirea 'fixa, ntocmai
ca o femeie care vrea sa faca ceva nepermis si cauta un mod de a-si pune planul
n aplicare, fara a fi prinsa, si spuse dupa aceea ca lucrul ar putea fi pus la c
ale poimine seara, cnd taica-sau se duce la Curtea domneasca", unde are ceva de dis
cutat, si atunci, n seara aceea, el, Hans, va veni la K., si-l va conduce la maic
a-sa, binenteles presupunnd ca ea va fi de acord, ceea ce e nca foarte improbabil. n
genere ea nu face nimic mpotriva vointei sotului ei, i se supune n toate, si in lu
cruri de a caror absurditate si da seama pna si el, Hans.
De fapt, Hans cauta acum ajutor la K. mpotriva tatalui sau, era ca si cum s-ar fi
nselat el nsusi creznd ca ar vrea sa-l ajute pe K., pe cnd n realitate ar fi dorit s
a afle daca nu cumva, deoarece nimeni din vechiul anturaj nu-l putuse ajuta, ace
st strain, ivit pe neasteptate si pomenit pna si de maica-sa, ar fi n stare s-o fac
a. De parca s-ar fi nchis n sine, fara stirea lui, aproape banuitor, asa devenise b
aiatul. Din nfatisarea si vorbele lui, lucrul nu se prea deducea; abia dupa 'mart
urisirile ulterioare, obtinute din ntmplare sau cu intentie, se putea observa acea
sta. Acum, discutnd ndelung cu K., Hans si dadea seama ce dificultati avea de nfrunt
at. n' pofida bunavointei sale, erau dificultati de nenvins; cu totul pierdut n gndu
ri si totusi solicitnd ajutor, se uita mereu nelinistit, clipind din ochi spre K.
nainte de plecarea tatii nu putea sa-i spuna mamei ceva, altminteri tata ar fi a
flat si ar fi stricat totul, asa ca abia dupa aceea putea vorbi de asta; dar si
atunci, tinnd seama de mama, s-o faca nu brusc si repede, ci pe ndelete si la mome
ntul potrivit, apoi trebuia sa ceara nvoirea mamei si pe urma abia sa-l aduca pe
K.; dar oare atunci nu va fi prea trziu, nu era primejdie sa se ntoarca tata ? Nu,
era cu neputinta. K. dovedi contrariul, ca nu era cu neputinta. Ca nu le ra'mne
(lestul timp, de asta nu aveau sa se teama, o scurta convorbire, o scurta ntrevede
re ar ajunge, si nici nu-i nevoie ca Hans sa-l aduca pe K., nu. K. va astepta as
cuns undeva, n apropierea casei si, la un semn af lui Hans, va veni imediat. Nu, o
biecta' Hans, lnga casa K. nu avea voie sa astepte din nou era grija excesiva pen
tru maica-sa, care-l retinea fara stirea ei K. nu trebuia sa porneasca la drum,nt
r-o att de tainica ntelegere cu bolnava nu-i era ngaduit lui K. sa intre; el, Hans,
ar trebui sa-l ia pe K. de la scoala si nu nainte ca mama sa stie si s-o permita
. Bine, obiecta &, dar atunci ar fi cu adevarat periculos si ar fi cu putinta ca
tata sa dea peste el n casa; si chiar daca asta nu s-ar ntmpla, mamei tot i-ar fi
teama sa-l {ase pe K. sa vina, si atunci totul s-ar izbi de tata. Acum se mpotriv
i Hans, si asa se ciorovaira n fel si chip.
K. l chemase pe Hans din banca la' catedra mai de lt, l luase ntre genunchii sai si
-l mngia din cnd n ca sa-l mbuneze. Aceasta apropiere facu sa se stabileasca ntre ei
buna ntelegere, n pofida rezistentei sporadice a lui Hans. n cele din urma se ntelese
ra n felul urmator: nti de toate Hans va spune mamei sale adevarul ntreg, dar, pentr
u a-i usura ncuviintarea, va adauga ca intentia lui K. este sa vorbeasca si cu Br
unswick, fireste ca nu despre sotia sa, ci despre treburile sale proprii. De fapt
era adevarat, caci, n cursul conversatiei, K. si adusese aminte ca Brunswick, chi
ar daca era un om periculos si rau, nu-i putea fi adversar la drept vorbind, cac
i el fusese, cel putin dupa cte i spusese primarul, capetenia celor care, fie si d
in motive politice, cerusera chemarea unui arpentor. Venirea lui K. nsusi trebuie
sa-i fi fost deci pe plac. n cazul acesta nsa primirea neprietenoasa din prima zi
si antipatia de care vorbea Hans erau aproape de nenteles. Poate ca Brunswick era
suparat tocmai pentru ca a'rpentorul nu i se adresase lui n primul rnd ca sa-i cea
ra ajutor, sau poate ca era vreo alta nentelegere la mijloc care ar fi putut fi c
larificata n cteva vorbe. Si daca se clarifica, era de presupus ca Brunswick ar de
veni un reazim pentru K. fata de nvatator, ba chiar fata de primar, si toate tert
ipurile birocratice caci, ce erau daca nu tertipuri ? pnn care primarul si nvatat
orul mpiedicau contactul lui cu autoritatile din castel si-l sileau sa ramna servi
tor la scoala puteau fi date n viiea'g; daca s-ar isca un nou conflict ntre Brunsw
ick si primar din pricina lui K-, era bine ca Brunswick sa-l atraga de partea lu
i pe K.; ar putea chiar deveni oaspete n casa lui Brunswick, mijloacele si putere
a acestuia i-ar fi puse la dispozitie, n ciuda primarului, cine stie pna unde ar p
utea ajunge datorita lor, ar fi n orice caz adesea n apropierea sotiei acestuia as
a se juca el cu visurile si visurile cu el,' n timp ce Hans, cu gndul la maica-sa,
observa plin de grija tacerea lui K., asa cum faci n prezenta unui medic adncit n
gnduri pentru a gasi un leac ntr-un caz grav.
Cu propunerea lui K. de a sta de vorba cu Brunswick n chestiunea angajarii sale c
a arpentor, Hans se arata de acord, ce-i drept, numai pentru ca ntrevederea o fer
ea pe mama-sa de reprosuri din partea tatalui sau, si, n plus, pentru ca era vorb
a sa aiba loc doar n caz de nevoie absoluta, o eventualitate ce spera ca nu se va
ivi. Mai ntreba, doar, cum avea sa explice K. tatalui sau ora trzie a vizitei sale
si se multumi, n cele din urma, desi cu o mina cam sumbra, cu solutia propusa de
K., anume de a spune ca insuportabila situatie de servitor si tratamentul umilit
or din partea nvatatorului l facusera sa uite, de disperare, consideratiile dictat
e de buna-cuviinta.
Qnd totul fusese pus n amanunt la cale, n masura n care si puteau da seama, si cnd po
sibilitatea unei reusite nu mai era cel putin cu totul exclusa, Hans, eliberat'd
e povara reflectiei, se'arata vesel, palavragi nca putin ntr-un fel copilaresc, nti
cu K., apoi si cu Frieda, care statuse o buna bucata de vreme ca pierduta n cu to
tul alte gnduri, si ncepuse abia acum sa ia din nou parte la conversatie. Intre al
tele, Frieda l ntreba ce vrea sa se faca, iar' el raspunse fara a sta mult pe gndur
i ca vrea sa devina un barbat asa cum este K. La ntrebarea de ce doreste asta, nu
stiu fireste sa raspunda, si, ntrebat fiind daca ar vrea cumva sa se faca servit
or al scolii, raspunse cu hotarre: nu ! Abia cnd i mai pusera'si alte ntrebari, si da
dura seama pe ce cai ntortocheate ajunsese la aceasta dorinta. Situatia actuala a
lui K. nu era deloc de invidiat, ci trista si de dispretuit, de asta si dadea se
ama si Hans cu totul limpede; si, ca s-o stie, n-avea nevoie sa observe reactiil
e altor oameni, ca doar el nsusi cauta cu tot dinadinsul s-o fereasca pe maica-sa
de orice privire si vorba a lui K. Cu toate acestea, l cauta pe K., i cerea ajutor
si era fericit cnd K. i dadea dreptate, si i se parea ca si n atitudinea celorlalti
se ntrevede ceva asemanator, nainte de toate, nsa, maica-sa, ea nsasi, pomenise de
K. Aceasta contradictie l facu sa creada ca, desi K. este deocamdata umil si de'e
vitat, ca unul care te nsp'aimnta, totusi ntr-un viitor^ ce-i drept, att de ndepartat
nct e nca imprevizibil, i va ntrece pe toti. Si tocmai aceasta perspectiva de-a drept
ul absurda, ca si evolutia grandioasa care avea sa conduca spre ea, l atragea pe
Hans; cu acest pret era gata sa-l accepte chiar si pe K. cel de acum. Ceea ce er
a cu totul copilaresc si de'o naiva ntelepciune precoce n aceasta dorinta a lui Han
s consta n faptul ca se uita la K. de sus, ca la o fiinta mai tnara dect el, al car
ei viitor se extinde mai departe dect viitorul sau propriu, al unui baietel. Si f
elul n care vorbea despre aceste lucruri, provocat mereu de ntrebarile Fridei, era
de o seriozitate aproape trista. Numai K. l nsenina din nou, spunndu-i ca stie de
ce-l invidiaza Hans, si anume pentru frumosul lui' baston cu noduri, care se afl
a pe masa si cu care Hans se tot jucase, distrat, n timpul convorbirii. K. i mai s
puse ca se pricepe sa faca astfel de bastoane si ca va face unul si mai frumos p
entru Hans, daca planurile lor vor reusi. Acum nu se mai stia bine daca Hans nu
se gndise cumva doar la obtinerea bastonului, ntr-att se bucura de promisiunea lui
}L, apoi si lua, vesel, ramas bun, strngnd cu putere mna lui K. si spunndu-i: Deci poi
mine".
REPROSUL FRIDEI
Era si timpul ca Hans sa plece, caci abia iesise pe usa, ca nvatatorul o deschise
brusc si, vazndu-i pe K. si pe Frieda stnd linistiti la masa, striga:
Scuzati ca va deranjez, dar spuneti-mi cnd o sa se faca n sfrsit curat aici ? Sntem
siliti sa stam nghesuiti dincolo, astea nu snt conditii de nvatamnt, iar voi va laf
aiti aici n sala mare de gimnastica si,'ca sa aveti si mai mult loc, i-ati mai si
expediat pe secundanti. Dar acum faceti bine si va sculati, hai, miscati-va! Si
, adresndu-se numai lui K.: Tu te duci acum si-mi aduci gustarea de la Hanul Podul
ui".
Toatea acestea fura strigate cu furie, dar cuvintele erau relativ blnde, chiar si
acel tu", grosolan n sine. K. era gata sa-i dea ascultare numaidect, doar ca sa-l
des-coasa pe nvatator spuse totusi:
Pai am fost concediat.
Concediat sau neconcediat, adu-mi gustarea, zise nvatatorul.
Concediat sau neconcediat, tocmai asta as vrea sa Stiu, raspunse K.
Ce tot palavragesti, zise nvatatorul, ca doar n-ai acceptat concedierea.
Asta ajunge, ca ea sa nu mai fie valabila ? ntreba K.
Mie nu-mi ajunge, crede-ma, zise nvatatorul, dar Primarului, da; e de nenteles. D
ar acum du-te fuga, altfel #>ori ntr-adevar din post.
K. era multumit; nvatatorul vorbise deci ntre timp cu primarul, sau poate nici mac
ar nu vorbise, ci-si nchipuise parerea probabila a primarului, si aceasta parere e
ra n favoarea lui K. Acum K. porni numaidect sa aduca gustarea, dar nca din culoar
fu rechemat de nvatator. Fie ca avusese doar intentia sa puna la ncercare, prin ac
est ordin special, bunavointa lui K. de a-l servi, ca sa stie sa se orienteze pe
urma n functie de ea, fie ca i se trezise din nou pofta de a porunci s'i-i facea
placere sa-l puna sa alerge n graba si apoi sa' se ntoarca la porunca lui cu acee
asi graba, ca'un chelner. Iar K., din partea lui, stia ca prin ascultare prea se
rvila se constituie sclavul si tapul ispasitor al nvatatorului, dar pna la o anumi
ta limita era dispus sa accepte capriciile acestuia, caci chiar daca nvatatorul,
cum se vadise adineauri, nu avea dreptul sa-l concedieze legal, putea fara ndoial
a sa-i faca attea sicane nct situatia sa devina de nesuportat. Si tocmai la situati
a asta K. tinea acum mai mult dect nainte. Convorbirea cu Hans i daduse sperante no
i, complet nentemeiate, recunoscute de el nsusi ca neverosimile, dar pe care nu mai
putea sa le ignore; ele estompau n mintea lui chiar si imaginea lui Barnabas. Da
ca le dadea ascultare, si nu putea fi altfel, trebuia sa-si adune toate puterile
, sa nu se sinchiseasca de nimic, nici de mncare, nici de locuinta, nici de autor
itatile satesti, si nici chiar de Frieda, si n fond i pasa doar de Frieda, tot res
tul l interesa numai n raport cu ea. De aceea trebuia sa pastreze cu orice pi aces
t post care-i oferea Fridei oarecare securitate3 tinnd seama de acest scop, nu tr
ebuia sa pregete; ndure mai multe din partea nvatatorului dect ar^fi admis sa ndure n
alte conditii. Lucrurile acestea nu erau excesiv de dureroase, faceau parte din
seria micilor suferinte nencetate ale vietii, nu era nimic n comparatie cu ceea ce
rvnea K., si, n fond, nu venise aici ca sa duca o viata de pace si onoruri.
Asa ca, la fel cum fusese gata sa alerge ndata la han, se arata dispus numaidect s
a dea ascultare contraordinu-lui si sa faca nti curatenie n sala, pentru ca nvatatoa
rea sa se poata ntoarce acolo cu clasa ei. Dar trebuia sa faca ordine foarte repe
de, fiindca dupa aceea urma sa aduC* totusi gustarea pentru nvatator caruia i era
tare foamei sete.K. l asigura ca totul se va face dupa dorinta sa; bucata de vrem
e nvatatorul ramase sa priveasca'cum # grabea K. sa strnga culcusul, sa puna la lo
c aparatele dS gimnastica, sa mature la iuteala, n timp ce Frieda spala t* freca
podiumul. Zelul lor paru sa-l multumeasca pe nvatator, mai atrase atentia ca n fa
ta usii se afla o gramada de lemne de foc probabil ca nu voia sa-i mai permita l
ui K. sa umble la sopron apoi, amenintndu-l ca va reveni n curnd sa vada ce a facut
, se ntoarse la copii, n sala de alaturi.
Dupa o bucata de vreme, n care muncisera n tacere, Frieda l ntreba pe K. de ce se ar
ata acum att de ascultator fata de nvatator. Era o ntrebare pesemne plina de mila si
'ngrijorare, dar K., gndindu-se ct de putin reusise Frieda sa-l fereasca de porunci
le si brutalitatile nvatatorului, asa cum promisese la nceput, i raspunse scurt ca
acum, de vreme ce devenise servitor al scolii, trebuia sa-si ndeplineasca obligat
iile. Apoi tacura din nou, dar tocmai scurta lor convorbire l facuse pe K. sa obs
erve ca Frieda statuse atta vreme ca pierduta n gnduri coplesitoare, mai ales aproap
e nentrerupt n timpul convorbirii lui cu Hans, asa ca, intrnd acum cu lemnele n sala
, o ntreba deschis ce o preocupa. Ridicndu-s privirea spre el, Frieda i raspunse ca n
u e ceva precis, ca se gndeste doar la birtasita si la unele lucruri foarte adeva
rate din cte spusese. Abia la insistentele lui K. se decise, dupa ce se mai codi
ctva timp, sa raspunda mai amanuntit, fara a-si ntrerupe nsa lucrul, dar nu din srgu
inta, caci tot nix avea nici un spor n timp ce vorbea, ci doar ca sa nu fie silit
a sa se uite n ochii lui. Acum i spuse ca ascultase nti linistita convorbirea lui cu
Hans, ca unele cuvinte ale lui o speriasera, asa ca ncepuse sa prinda cu mai mul
ta atentie sensul cuvintelor sale, si ca, din acel moment, nu mai ncetase sa gase
asca n spusele lui o confirmare a unui avertisment pe care-l datoreaza birtasitei
, dar n a carui ndreptatire refuzase sa creada pna atunci. Mai degraba enervat dect
miscat de toate aceste fraze si generalitati, si chiar de vocea ei plngareata, nec
ata de lacrimi nainte de toate fiindca birtasita se amesteca din nou n viata lui,
acum prin amintirea Vorbelor ei, de vreme ce personal avusese prea putin succes n
acest sens K. arunca pe jos bratul de lemne, pe care le adusese, se aseza pe ele
si ceru cu toata seriozitatea lamuriri complete.
De mai multe ori, ncepu Frieda, chiar din primul moment, birtasita s-a straduit s
a ma faca sa ma ndoiesc de tine; nu sustinea ca minti, dimpotriva, spunea ca esti
de o sinceritate copilareasca,' dar ca felul tau de a fi e att de diferit de al
nostru, nct ne vine greu, cu toata bunavointa, sa-ti dam crezare, chiar atunci cnd
vorbesti deschis, si ca daca nu ne salveaza la timp o prietena buna, trebuie sa
ne obisnuim sa te credem abia n urma unor experiente amare. Chiar si ea, care are
ochii att de ageri cnd e vorba sa judece oamenii, a patit cam asa. Dar dupa ultima
conversatie cu tine la Hanul Podului", si-a dat seama ca umbli cu viclesuguri eu
nu fac dect sa repet cuvintele ei rautacioase acum n-ai mai reusi s-o nseli, chia
r daca ti-ai da osteneala sa-ti ascunzi intentiile. Dar n fond tu nu ascunzi nimi
c, asta o repeta mereu, si apoi a mai spus : Da-ti silinta sa-l asculti, cnd se va
ivi o ocazie oarecare, dar sa-l asculti cu adevarat, nu doar superficial". Si dn
sa a facut doar att, cum spunea, si n ce ma priveste, a prins, cam asta: ca te-ai
dat bine pe lnga mine a ntrebuintat cuvintele astea rusinoase numai pentru ca ti-a
m iesit ntmplator n cale, nu ti-am displacut tocmai, si pentru ca n mod cu totul ero
nat'consideri orice fata de serviciu dintr-o circiuma drept prada predestinata a
oricarui musteriu care ntinde mna dupa ea. Afara de asta, din anumite motive, tin
eai mortis, cum a aflat birtasita de la crciumarul Curtii domnesti", sa-ti petreci
noaptea la Curtea domneasca", si asta nu se putea obtine, ntr-adevar, pe nici o a
lta cale dect prin mine. Astea toate ar fi motive suficiente care sa te determine
sa devii amantul meu pentru noaptea aceea, dar pentru ca din asta sa iasa mai mul
t dect att, fusese nevoie de ceva n plus. Acest plus a fost Klamm. Birtasita nu pre
tinde ca stie ce vrei de la Klamm, ea sustine doar ca, nainte de a ma cunoaste, t
ineai la fel de mult sa te apropii de el, ca si pe urma. Deosebirea a constat nu
mai n aceea ca, nainte, n-aveai nici o speranta, pe cnd acum esti convins ca ai B mi
ne un mijloc sigur de a ajunge efectiv, si n curnd, la Klamm si chiar cu un atu n mn
a. Ct m-am speriat dar nti doar fugitiv, fara vreun temei mai sigur cnd ai spus asta
zi, la un moment dat, ca, nainte de a ma cunoaste, rataceai pe aici, pe drumuri ca
re nu duc nicaieri; Snt' poate aceleasi cuvinte pe care le-a ntrebuintat sj birtas
ita, si ea spunea ca ti-ai precizat telul abia de cand ma cunosti pe mine. Asta
se pare ca se explica asa : ai crezut ca ai cucerit n persoana mea o iubita a lui
Klamm si ca posezi deci un gaj care nu poate fi rascumparat dect la pretul maxim.
Singura ta nazuinta este sa tratezi cu Klamm n privinta pretului. De vreme ce nu
-ti pasa de mine, tinnd, n schimb,' mai presus de orice, la'pret, ai fi dispus sa
faci toate concesiile n ce ma priveste, n privinta pretului nsa ai fi decis sa nu ce
dezi. De aceea ti este indiferent ca pierd postul de la Curtea domneasca", si ca t
rebuie sa parasesc si Hanul Podului", ti-e indiferent ca va trebui sa muncesc din
greu ca servitoare la scoala. Nu ai nici o tandrete, ba nici timp nu mai ai pent
ru mine, ma lasi pe seama secundantilor, nu cunosti gelozia, singura mea valoare
n ochii tai este ca am fost iubita lui Klamm, n nestiinta ta, te straduiesti sa m
a mpiedici sa-l uit pe Klamm, pentru ca sa nu ma prea opun cumva, cnd va fi venit
momentul decisiv; cu toate acestea lupti si mpotriva birtasitei, pe care o crezi
singura capabila sa ma smulga din minile tale; mpingi cearta cu ea asa de departe,
pentru ca sa trebuiasca sa parasesti Hanul Podului" mpreuna cu mine; ca eu, att ct de
pinde numai de mine, snt ceva ce-ti apartine n orice mprejurare, de asta nu te ndoie
sti. ntrevederea cu Klamm ti-o nchipui ca pe o afacere, dai, iei, nu dai, nu iei. t
i faci planurile tinnd seama de toate eventualitatile; presupunnd ca obtii pretul,
esti dispus sa faci orice; daca ma vrea Klamm, o sa ma cedezi lui, daca vrea sa
rami cu mine, vei ramne, daca o sa vrea sa ma alungi, ai sa ma alungi, n schimb es
ti dis-pus si sa joci teatru, daca ti se va parea avantajos, vei pretinde ca ma i
ubesti, indiferenta lui ai sa cauti s-o combati subliniind nimicnicia ta si ru's
inndu-l prin faptul ca vei avea un urmas, sau transmitndu-i marturisirile mele de
dragoste fata de el, pe care ti le-am facut ntr-adevar, si rugndu-l sa ma reprimea
sca, contra plata, binenteles, Pentru pretul cerut; si daca nimic din toatea aste
a nu foloseste, ai sa te milogesti pur si simplu n numele sotilor K- Iar daca atun
ci, asa a ncheiat birtasita, ai sa-ti dai sea-toa ca te-ai nselat n toate, n presupu
nerile si n spermele tale, nideea ta despre Klamm si despre relatiile 'ui cu mine,
atunci va ncepe iadul pentru mine, caci atunci voi deveni de-a binelea ceva ce-t
i apartine, singura ta posesie de care vei avea nevoie, dar n acelasi timp o poses
ie care s-a dovedit lipsita de valoare, si pe care o s-o tratezi n consecinta, de
vreme ce n-ai alt sentiment fata de mine dect pe acela al posesorului.
K. ascultase ncordat, cu gura strnsa punga; lemnele de sub el se rostogolisera, aj
unsese sa sada aproape pe podea, dar nici nu bagase de seama, abia acum se ridica
, se aseza pe marginea podiumului, lua, ntr-a sa, mna Frieda-dei, care ncerca moale
sa i se sustraga, si zise:
n relatarea ta n-am putut sa disting totdeauna prea bine parerea ta de parerea b
irtasitei.
Am expus doar parerea birtasitei, zise Frieda, am ascultat tot ce a spus fiindc
a o venerez, dar s-a ntmplat pentru prima oara n viata mea sa resping parerea ei cu
totul si cu totul. Mi s-a parut att de lamentabil tot ce spunea, att de departe de
orice ntelegere a cum stau lucrurile ntre noi. Mai degraba mi' s-a parut adevarat
exact contrariul a celor ce spunea. M-am gndit la dimineata obscura de dupa prima
noastra noapte. Cum stateai n genunchi lnga mine si aveai o privire de parca totul
ar fi fost pierdut. Si cum, ntr-adevar, lucrurile au evoluat, asa ca eu, cu toat
e straduintele mele, nu te-am ajutat, ci ti-am stat n cale. Din pricina mea a ncep
ut birtasita sa te dusmaneasca, si sa stii ca e o dusmanca puternica," pe care s
i acum nca o subevaluezi; din pricina mea, obligat sa-mi porti grija, ai fost sil
it sa lupti pentru postul tau, ai fost fi inferioritate fata de primar, a trebuit
sa te supui nvatatorului, ai fost la'cheremul secundantilor, iar ceea ce-i mai gr
av: din pricina mea ai pacatuit poate mpotriva lui Klamm. Faptul ca ai vrut apoi
mereu sa ajungi la Klanun. n-a fost dect din dorinta neputincioasa de a-l mpaca ntr
-un fel oarecare. Si mi-am spus ca birtasita care le stie pe toate, probabil mai
bine dect mine, nu voia, prin toate nvinuirile astea, dect sa ma fereasca de repro
surile prea aspre pe care mi le-as fi putut face. Osteneala bine intefl' tionata
, dar zadarnica. Dragostea mea pentru tine ffl* ajutase sa trec peste toate, n ce
le din urma te-ar fi purtat nainte si pe tine, daca nu aici, n sat, apoi n alta par
te, mai daduse, si nu demult, o dovada a puterii ei salvndu-te de familia lui Bar
nabas.
Asta a fost deci parerea contrara pe care o aveai atunci, zise K., si ce s-a sc
himbat de atunci ncoace ?
Nu stiu,' zise Frieda uitndu-se la mna lui care o cuprindea pe a ei, poate ca nu
s-a schimbat nimic; cnd esti att de aproape de mine si ma ntrebi asa de linistit, a
tunci ma gndesc ca nu s-a schimbat nimic. n realitate, nsa...
si retrase mna si, seznd dreapta n fata lui, plnse fara a-si acoperi fata'; i prezenta
aceasta fata inundata de lacrimi, ca si cum n-ar avea nimic de ascuns, fiindca
nu plngea din" pricina propriei ei suferinte, ci din pricina tradarii lui K., asa
ca i se cuvenea si lui sa ia parte la jalea exprimata de nfatisarea ei.
...n realitate s-a schimbat totul de cnd te-am auzit vorbind cu baiatul acela. Ce
nevinovate ntrebari i-ai pus la nceput, despre situatia familiala la ei n casa, de
spre una si alta, mi se parea ca n clipa aceea intri n birt, deschis, prietenos, si
-mi cauti privirea cu o insistenta copilareasca. Nu era nici o' deosebire fata de
momentul acela si nu-mi doream dect sa fie prezenta si birtasita ca sa te ascult
e; ia sa fi ncercat sa mai ramna la parerea ei! Dar apoi deodata, nu stiu cum s-a n
tmplat, am observat cu ce intentii stateai de vorba cu baiatul. Prin cuvintele ta
le pline de simpatie, i-ai cstigat ncrederea, nu prea usor de cstigat, pentru ca sa
o iei pe urma nestingherit spre tinta, o tinta de care mi dadeam seama din ce n c
e mai bine. Tinta era femeia aceea. Din cuvintele tale, aparent pline de grija pe
ntru ea, reiesea cu toata claritatea numai grija de propriile tale interese. nsel
ai femeia aceea nca nainte de a o fi cstigat de partea ta. Nu numai trecutul meu, ci
si viitorul mi l-am auzit n cuvintele tale; mi se parea ca birtasita sta lnga min
e si-mi explica totul, iar eu ncerc din rasputeri s-o ndepartez; vedeam nsa limpede
ca eforturile mele snt complet lipsite de sorti de izbnda, si, n fond, nici macar n
u eram eu cea nselata nici macar nselata nu mai eram ci femeia straina. Si pe urma
, cnd mi-am revenit si l-am ntrebat pe Hans ce vrea sa se faca, si a raspuns ca vr
ea sa devina un om ca tine, deci l cucerisesi cu totul, ce mare deosebire mai era
ntre el, baiatul bun.de care acum se abuza aici, si mine, atunci, la birt ?
Tot ce spui, zise K., regasindu-si linistea, caci ntre timp se nvatase cu reprosu
l, tot ce spui este just ntr-un anumit sens, nu chiar neadevarat, dar e dusmanos.
Snt gndurile birtasitei, ale dusmancei mele, chiar daca crezi ca snt ale tale prop
rii, si'asta ma consoleaza. Dar snt pline de nvataminte, se mai pot nvata multe de
la birtasita. Mie nu mi-a spus asta, desi nu m-a prea menajat, se vede ca ti-a ncr
edintat aceasta arma n speranta ca ai sa te folosesti de ea ntr-un ceas deosebit d
e greu sau decisiv pentru mine. Daca eu abuzez de tine, apoi si ea abuzeaza de t
ine ntr-un chip asemanator. Dar acum, Frieda, gndeste-te bine: daca totul ar fi ex
act asa cutn spune birtasita, ar fi foarte grav numai ntr-un caz, si anume n cazul
ca nu ma iubesti. Atunci, numai atunci, lucrurile ar sta ntr-adevar asa : ca te-a
m cucerit prin calcule si siretenie, ca sa speculez aceasta posesie. Poate ca fa
cea parte de pe atunci din planurile mele sa-ti provoc mila prezentndu-ma n fata t
a cu Olga de brat, si birtasita a uitat doar sa pomeneasca si asta, din cte am pe
raboj. Dar daca lucrurile nu stau asa cum e mai rau, si nu te-a rapit o fiara si
reata n momentul acela, ci ai venii si tu spre mine asa cum am venit eu spre tine
, si ne-am gasit, uitnd amndoi de noi nsine, spune, Frieda, cum stau lucrurile atun
ci ? Atunci nseamna ca mi vad de interesele mele ca si de ale tale, nu mai e nici
o deosebire ntre ele, si nu le poate separa dect o dusmanca. Asta e valabil pentru
toate, si cu privire la Hans. Judecnd dupa convorbirea mea cu Hans, exagerezi de
altfel mult, din delicatete, caci daca intentiile mele si ale lui Hans nu se ac
opera complet, lucrul acesta nu merge totusi att de departe nct sa existe ntre noi o
opozitie; afara de asta dezacordul ntre el s) mine nu a ramas nestiut de Hans, d
aca ai crede asa, l-ai subevalua mult pe acest omulet prudent, si chiar daca ar
fi ramas nestiut de el, nimeni n-ar avea ponoase de tras, asa sper.
E asa de greu sa te dumiresti, draga K., zise Frieda si scoase un oftat. N-am f
ost deloc nencrezatoare fata de tine, si daca m-a molipsit putin birtasita, am sa
fiu fericita sa ma descotorosesc de nencredere si'am sa te rog n genunchi sa ma ie
rti, asa cum fac n fond tot timpul, chiar daca spun lucruri tare urte. Ramne nsa ade
varat ca-mi ascunzi multe; vii si pleci, eu nu stiu de unde si ncotro. Cnd a batut
Hans la usa, ai strigat numele lui Baraabas. De m-ai fi chemat pe mine macar o
data cu atta dragoste cum ai rostit atunci, nu stiu din ce motiv, acest nume pe c
are-l detest! Daca n-ai ncredere n mine, cum sa nu se iste banuiala si n mine; de v
reme ce n felul acesta ma lasi n ntregime n seama birtasitei, iar purtarea ta pare s
a confirme ce spune ea. Nu o confirma n toate, nu vreau sa sustin ca tot ce faci
o confirma, doar ai izgonit secundantii de dragul meu. O, daca ai sti cu cta rvna c
aut n tot ce spui si faci, chiar cnd ma chinuieste, un graunte n favoarea mea.
nainte de toate, Frieda, zise K., nu-ti ascund nici cel mai mic lucru. Ct ma uras
te birtasita si cta osteneala si da ca sa mi te smulga, si cu ce mijloace, si ct i c
edezi, Frieda ! Ct i cedezi! Ia spune, n ce chestiune ti ascund ceva ? Ca vreau sa a
jung la Klamm, asta o stii, ca nu ma poti ajuta n privinta asta, si ca snt deci si
lit sa reusesc prin propriile mele mijloace, o stii de asemenea, ca n-am reusit
pna acum, vezi bine. Sa ma umilesc de doua ori, povestindu-ti ncercarile mele zada
rnice care si asa ma umilesc destul ? Sau sa ma laud cumva ca am asteptat zadarn
ic, zgribulit, lnga portiera saniei lui Klamm, o dupa-amiaza ntreaga ? Fericit ca-
mi pot lua gndul de la astfel de patanii, ma grabesc spre tine, ca sa ma ntlnesc ia
rasi cu ele, amenintatoare, auzindu-le din gura ta. Iar Barnabas ? Sigur, l astep
t. E curierul lui Klamm, nu eu l-am facut curier.
Iarasi Barnabas ! striga Frieda. Nu pot sa cred ca e in curier bun.
Poate ca ai dreptate, zise K., dar e singurul curier care mi se trimite.
Cu att mai rau, zise Frieda, cu att mai mult trebuie sa te feresti de el.
Deocamdata din pacate nu mi-a dat nici un prilej sa ma feresc de el, zise K. zmb
ind. Vine rar, si ce aduce e &ra importanta; numai ca purcede direct de la Klamm
, asta i constituie meritul.
Dar vezi si tu, zise Frieda, iata ca telul tau nici macar nu mai e Klamm, poate
ca asta ma nelinisteste cel mai tare; ca ai cautat mereu sa patrunzi la Klamm p
este capul meu, era destul de grav, dar ca pari acum ndepartezi de Klamm e nca mul
t mai grav, e ceva ce n-a prevazut nici macar birtasita. Dupa ea, fericirea mea,
o fe. ricire ndoielnica si totusi foarte reala, urma sa sfrseasca n ziua n care ave
ai sa-ti'dai seama definitiv ca sperantele tale n legatura cu Klamm au fost zadar
nice. Dar acum nici macar nu mai astepti ziua aceea; apare deodata un baietas si
tu ncepi sa lupti alaturi de el pentru mama-sa, de parca te-ai lupta pentru aeru
l pe care-l respiri.
Ai nteles bine convorbirea mea cu Hans, zise K Asa a fost, ntr-adevar. Dar oare t
oata viata ta anterioara s-a scufundat ntr-att n adnc (afara de birtasita, fireste,
care nu se lasa data peste bord cu una cu doua), nct sa nu mai stii cum trebuie sa
lupte omul ca sa razbeasca, mai ales cnd vine de jos ? Cum trebuie sa te foloses
ti de tot ce-ti da oarecare speranta ? Si femeia asta vine din castel, mi-a spus
-o ea nsasi crid m'-am ratacit n prima zi si am nimerit la Laseman'n. Ce se impunea
cu mai multa evidenta, dect sa-i cer sfatul, sau chiar ajutorul ? Daca birtasita
cunoaste cu mare precizie numai obstacolele din calea' ce duce la Klamm, atunci
femeia asta cunoaste probabil drumul, ca doar pe drumul asta a cobort ea nsasi.
Drumul spre Klamm ? ntreba Frieda.
La Klamm, sigur, la cine altul ? zise K. Apoi sari n picioare. Acum nsa e timpul
sa ma duc dupa gustare.
Cu o insistenta disproportionata fata de importanta obiectului, Frieda' se ruga
de el sa ramna, ca si cum abia prezenta lui ar confirma tot ce fusese mngietor n spus
ele lui'. K. nsa i aminti de nvatator, arata spre usa care putea fi data violent de
perete n orice clipa, i promise ca se va ntoarce numaidect, i spuse ca nu trebuie ni
ci macar sa faca focul, se va ocupa el de ncalzit. n cele din urma Frieda accepta n
tacere.
Pasind cu greu prin zapada din curte prtia ar fi trebuit sa fie de mult taiata, e
ra curios ce ncet nainta treaba l gasi pe unul dintre secundanti tinndu-se de gratii
, mort de oboseala. Numai unul, unde era celalalt ? Reusise deci sa nfrnga macar nd
aratnicia unuia dintre ei' Cel ramas era n orice caz nca destul de zelos, asta se
vedea ct de colo, cnd, nviorat de aparitia lui K., ncepu maidect sa ntinda iar bratele
spre el si sa-si dea ochii peste cap ca plini de dor. ncapatnarea lui e exemplara",
si zise K., dar trebui sa adauge ndata: Poti degera cu ea l'nga gratii". n aparenta n
sa K. nu reactiona n fata se-cundantului dect printr-un gest de amenintare cu pumnu
l, care excludea orice ncercare de apropiere; ba, chiar, speriat, secundantul se
trase napoi la o distanta considerabila. Tocmai atunci Frieda deschise fereastra,
ca sa aeriseasca nainte de a se face focul, asa cum se ntelesese cu K. Secundantul
renunta ndata sa atraga atentia lui K. si se strecura, irezistibil atras, spre f
ereastra. Cu fata schitnd un zmbet prietenos fata de secundant si de implorare desc
umpanita catre K.,'Frieda facu un semn cu mna din fereastra, nici macar nu era li
mpede daca gestul era de respingere sau de salut, si nici nu-l ncurca pe secundant
n naintarea lui spre ea. Atunci Frieda nchise n graba ferestrele exterioare, ramase
nsa dupa ele, cu mna pe cremona, cu capul nclinat ntr-o parte, cu ochii mari si cu
un surs ncremenit. Stia oare ca astfel l atragea mai mult dect l speria pe secundant
? K. nsa nu se mai uita n urma, prefera sa se grabeasca pe ct posibil si sa se ntoar
ca repede.
LA AMALIA
ncepea sa se ntunece cnd K. ispravi, n sfrsit, prtia; naltase doua valuri de zapada de
o parte si de alta a cararii si le batucise bine, si acum era gata cu munca din
ziua aceea. Statea la portita gradinii, singur ct vedea cu ochii. Pe secundam l go
nise cu cteva ore nainte, l urmarise o buna bucata de drum, apoi acesta se ascunses
e undeva printre cocioabe si gradinite, se facuse nevazut, si nici nu mai aparus
e de atunci. Frieda era acasa, ocupata cu spalatul rufelor sau poate tot mai fac
ea toaleta pisicii Gisei. Fusese un semn de mare ncredere din partea Gisei ca-i nc
redintase Fridei aceasta treaba, ce-i drept, nepotrivita si dezgustatoare, pe car
e K. desigur n-ar fi permis s-o accepte, daca n-ar fi fost recomandabil ca dupa
attea neglijente n munca sa se foloseasca de orice prilej pentru a o ndatora pe Gis
a. Aceasta urmarise cu satisfactie cum aduce K. baita de copil din pod, cum pune
apa la ncalzit, si cum asaza'pisica cu grija n cada. Apoi Gisa si lasase pisica n nt
regime pe seama Fridei, caci venise Schwar-zer, cunostinta lui K. din prima sear
a, si dupa ce-l salutase pe K. ntr-un'fel ciudat, cu un amestec de timiditate, ntem
eiata pe cele ntmplate n seara aceea, si de dispret suveran, asa cum se cuvine fata
de un servitor de scoala, se retrase cu Gisa n cealalta sala de clasa. Acolo erau
si acum. La Hanul Podului" i se povestise lui K. cum ca Schwarzer, desi fiu de a
dministrator al castelului, traia de mult n sat, din dragoste pentru Gisa, ca obt
inuse, datorita relatiilor sale, sa fie numit de catre comuna ajutor de nvatator,
dar ca exercita aceasta profesiune mai mult " felul'lui: asistnd la mai toate lect
iile Gisei, asezat fie i* banca, printre elevi, fie, de preferinta, pe marginea p
odiu; mului, la picioarele Gisei. Asta nu mai deranja pe nimeni, copiii se obisn
uisera, si poate ca era mai bine asa, dat fiind ca Schwarzer n-avea nici simpati
e, nici ntelegere fata de copii, abia vorbea cu ei, preluase doar orele de gimnas
tica de la Gisa, si ncolo era multumit sa poata trai n apropierea, n aerul, n caldur
a ei.
Cea mai mare placere a lui era sa sada lnga Gisa si sa corecteze mpreuna caietele
de scoala. Si astazi faceau acest lucru, Schwarzer adusese un maldar de caiete, n
vatatorul i le dadea ntotdeauna pe ale lui si, ct timp mai era lumina, K. i zarise
pe amndoi la masuta lnga fereastra, lucrnd cu capetele apropiate, fara a se urni di
n loc; acum se vedeau numai doua lumnari plpind. Era o dragoste adnca, tacuta, care-
i lega pe cei doi; tonul l dadea Gisa a carei fire greoaie si, ce-i drept, cteodat
a dezlantuita, sfarma toate zagazurile, lucru ce nu l-ar fi ngaduit niciodata altc
uiva cu alte prilejuri; asa ca si vioiul Schwarzer trebuia sa i se supuna, sa um
ble ncet, sa vorbeasca ncet, sa taca mult; era nsa rasplatit din belsug de prezenta
simpla, calma a Gisei. Si totusi, poate ca rici nu-l iubea; n orice caz, ochii ei
rotunzi, cenusii, neclipind aproape niciodata, parnd mai degraba sa se roteasca n
pupile, nu dadeau nici un raspuns la asemenea ntrebari; se vedea numai ca-l supor
ta pe Schwarzer fara mpotrivire, dar onoarea de a fi iubita de fiul unui administr
ator al castelului nu o pretuia deloc, iar trupul ei plin, voluptuos si-l purta
nesimtitoare, fara sa-i pese daca Schwarzer o urmarea sau nu cu privirea. n schim
b Schwarzer se jertfea permanent, ramnnd n sat; pe trimisii parintelui sau, care ven
eau adeseori dupa dnsul, i expedia indignat, ca si cnd scurta aducere aminte despre
castel si despre ndatoririle sale filiale, ar fi o stnjenire, de nereparat, a fer
icirii lui. Si totusi avea de fapt destul timp liber, caci Gisa nu se arata n gen
eral dect n orele de scoala si la corectarea caietelor, binenteles nu din calcul,'ci
fiindca, mai presus de toate, tinea la tihna si deci la singuratatea ei si prob
abil ca se simtea cel mai bine cnd Putea sa se ntinda la ea acasa, n deplina libert
ate, pe canapea, alaturi de pisica batrna, care nu o deranja cu nimic deoarece abi
a se putea misca. n felul acesta, Schwar-?er si petrecea o mare parte a zilei hoin
arind prin sat fara nici o treaba, dar i placea si asa, caci avea astfel posibilit
atea de care se si folosea adeseori, sa mearga n Lowengasse unde locuia Gisa, sa
urce pna la odaita ei de la mansarda, sa traga cu urechea la usa ei totdeauna ncui
ata si, dupa ce constata ca n odaie domnea, fara exceptie, cea mai deplina si mai
inexplicabila tacere, se departa n graba. Oricum, consecintele acestui fel de vi
ata se aratau uneori si la dnsul dar niciodata n prezenta Gisei prin rabufniri rid
icole de aroganta oficiala renviata pentru cteva clipe, care, ce e drept, nu se pot
rivea dect foarte prost cu pozitia lui actuala; de cele mai multe ori, lucrurile
nu ieseau prea bine, dupa cum se ntmplase si cuK.
De mirare era numai ca se vorbea totusi despre el, cel putin la Hanul Podului", c
u oarecare stima, chiar cnd era vorba de lucruri mai mult rizibile dect onorabile,
si aceasta stima o cuprindea si pe Gisa. Cu toate acestea nimic nu-l ndreptatea
pe Schwarzer sa se creada superior lui K., ntruct era ajutor de nvatator; aceasta s
uperioritate nu exista. Pentru corpul didactic, si n special pentru un nvatator de
soiul lui Schwarzer, un servitor al scolii e o persoana foarte importanta pe car
e n-o poti dispretui fara consecinte neplacute, iar daca din interese de casta n
u poti renunta la acest dispret, trebuie sa i-l faci suportabil prin compensatii
corespunzatoare. K. avea intentia sa i-o plateasca o data cnd s-o ivi ocazia; ap
oi Schwarzer mai era vinovat fata de el nca din seara sosirii sale, o vina care n
u scazuse prin faptul ca ntmplarile din zilele urmatoare confirmasera justetea pri
mirii pe care i-o facuse Schwarzer. Caci nu trebuia pierdut din vedere aceasta p
rimire imprimase poate ntmplarilor ce au mat directia pe care au luat-o. Datorita
lui Schwai ntreaga atentie a autoritatilor fusese atrasa ntr-un mCj cu totul absur
d asupra lui K., nca din primul ceas, c era nca strain de tot n sat, fara cunoscuti,
fara adap( extenuat de drum, cu totul neajutorat, zacnd n colt acela pe o saltea
de paie, expus oricarei interventii a aul ritatilor. n noaptea urmatoare totul s-
ar fi putut peti altfel, linistit, aproape pe ascuns. n orice ca , nimeni n-fi st
iut de el, n-ar fi avut vreo banuiala, sau el putin n-fi ezitat sa-l primeasca n
casa timp de o a, ca pe drumet; s-ar fi remarcat ca e util si de nc sdere, s-ar r
aspndit vestea n vecini, si n curnd K. s-ar fi put probabil aciua pe undeva ca argat
. Binenteles, n-ar fi ramas neobservat de autoritati. Dar era o mare deosebire ntr
e a deranja n toiul noptii din pricina lui cancelaria centrala, sau pe cine o fi
fost la aparat, cerndu-i o decizie imediata cu o umilitate aparenta, dar totusi c
u o insistenta suparatoare, si nca de catre un Schwarzer, probabil nu prea bine va
zut mai sus, si a-l lasa pe K. sa bata a doua zi, n orele de birou, la usa primar
ului, ca sa se anunte, asa cum se cuvine, ca un drumet strain, care a si gasit u
n loc de dormit la cetateanul cutare al comunei si-si va vedea probabil de drum
a doua zi, afara de cazul, foarte improbabil, ca gaseste de lucru aici, numai pen
tru cteva zile, fireste, caci oricum nu vrea sa stea mai mult.
Asa, sau cam asa s-ar fi petrecut lucrurile fara Schwarzer. Autoritatile s-ar fi
ocupat si atunci de chestiunea aceasta, dar cu liniste, pe cale oficiala, nestin
gherite de nerabdarea interesatului, probabil deosebit de detestata de ele. De f
apt K. era nevinovat n toate astea, vina era a lui Schwarzer, dar Schwarzer era f
iul unui administrator, n fond procedase corect, din punct de vedere formal, asa
ca numai pe K. l puteau pune sa ispaseasca. Iar motivul ridicol pentru care se ntmp
lase asa ? Poate o toana rea a Gisei n timpul zilei, din pricina careia Schwarzer
ratacise noaptea muncit de insomnie, pentru a se despagubi apoi oarecum prin su
ferinta lui K. Se putea sustine, pe de alta parte, ca acesta datora mult purtari
i lui Schwarzer. Numai prin ea devenise posibil ceva ce K. singur n-ar fi obtinu
t niciodata, n-ar fi ndraznit niciodata sa ceara si ce nici autoritatile din part
ea lor n-ar fi admis niciodata, si anume ca sa le poata nfrunta pe acestea, de la
bun nceput, fara tertipuri, fatis, deschis, n masura n care asa ceva era cu putint
a n genere. Fusese nsa un dar cumplit, l crutase ce-i drept pe K. de multe minciuni
si ascunzisuri, dar "l si dezarmase n acelasi timp, aproape l-ar fi putut duce la
disperare, tinnd seama ca va avea de luptat, daca ou si-ar fi spus ca'diferenta
de putere dintre el si autoritati e att de uriasa, ca orice minciuna sau siretlic
de care ar fi' fost capabil, ar fi fost ineficiente pentru ca aceasta diferenta s
a scada n mod notabil n favoarea lui. Dar gndul acesta era doar o ipoteza cu care K
. se consola singur, Schwarzer ramnea totusi vinovat fata de el, si daca i daunase
atunci, cu alta ocazie putea sa-l ajute. K. % gndea ca va avea si mai departe ne
voie de ajutor pna si n lucrurile cele mai marunte, era o conditie preliminara, da
r iata ca si Barnabas, de pilda, parea la rndu-i sa-i nsele asteptarile.
De dragul Fridei, K. pregetase toata ziua sa mearga sa se intereseze acasa la Ba
rnabas. Ca sa nu-l primeasca pe Barnabas de fata cu Frieda, muncise pe afara pna
trziu si mai zabovea acolo si acum, dupa ce ispravise munca, n asteptarea lui Barn
abas, dar Barnabas nu mai venea. Nu-i ramase alta de facut dect sa se duca la sur
orile lui, doar pentru cteva clipe; numai din prag avea de gnd sa ntrebe de el si ap
oi sa se ntoarca acasa ndata. Asa ca mplnta lopata n zapada si o porni fuga. Ajunse,
tragndu-si sufletul, la casa lui Barnabas. Dupa o scurta bataie n usa deschise bru
sc si ntreba, fara sa ia seama cum arata camera:
Barnabas tot n-a venit nca ?
Abia acum observa ca Olga nu era acasa, ca cei doi batrni sedeau iarasi la masa d
in coltul cel mai ndepartat, ntr-o stare de toropeala mintala, ca nu-si dadusera nc
a seama de ce se petrecea la usa, ntorcnd abia acum ochii nspre ea, si, n sfrsit, ca
Amalia, care zacuse nvelita n paturi pe lavita de la soba, sarise n sus, speriata d
e aparitia lui K., sl-si apasa mna pe frunte, ca sa-si revina. Daca Olga ar'fi fos
t prezenta, ar fi raspuns ea nu'maidect, iar K. ar fi putut pleca ndata, dar asa s
e vazu silit sa faca barem cei ctiva pasi pna la Amalia, sa-i ntinda mna, pe care ea
o strnse n tacere, si s-o roage sa-i linisteasca pe parintii ei, speriati din som
nolenta, ca sa nu se mai urneasca n ntmpinarea lui; si, ntr-adevar, Amalia i linisti n
eva cuvinte. K. afla apoi ca Olga spargea lemne n curte, ca Amalia era istovita n
u-i spuse din ce pricina adineauri se vazuse silita sa se culce, iar Barnabas. e
drept ca nu venise nca, dar trebuia sa soseasca peste putin, caci nu ramnea niciod
ata peste noapte la castel. K i multumi pentru lamuriri si dadu sa plece, dar Ama
lia l ntreba daca nu vrea s-o mai astepte pe Olga. Din pacate nu mai avea timp. Ap
oi Amalia ntreba daca vorbise azi cu Olga. El raspunse mirat ca nu, si ntreba daca
Olga avea sa-i comunice ceva special. Amalia se strmba putin parca usor suparata
, si, fara sa mai spuna o vorba, nclina usor capul spre K. era nendoios ca-l pofte
a sa plece si'se culca la loc. Stnd ntinsa, l examina ca si cum s-ar mira ca mai e
de fata. Privirea i era rece, limpede, fixa, ca de obicei, dar nu se ndreptase dir
ect asupra lucrului pe care-l observa, ci l depasea putin, aproape imperceptibil,
dar net ceea ce era stingheritor. Pricina nu parea sa fie o slabiciune, si nici
timiditate sau prefacatorie, ci o continua nevoie de singuratate, o nevoie ce do
mina orice alt sentiment al ei, si care i devenea constienta poate doar n felul ac
esta. K. si amintea vag ca privirea ei l preocupase nca din prima seara si se gndi c
a toata impresia defavorabila pe care i-o facuse de la nceput aceasta familie venea
de la aceasta privire, care n sine nu era urta, ci mndra si sincera, cu toata izol
area si rezerva pe care o exprima.
Tu ntotdeauna esti asa trista, Amalia ? ntreba K. Te munceste ceva ? Nu' poti sa
mi-o spui ? N-am mai vazut o fata de la tara ca tine. M-a izbit abia azi, abia a
cum. Esti chiar de aici din sat ? Te-ai nascut aici ?
Amalia raspunse printr-un singur da, ca si cum K. i-ar fi pus doar ultima ntrebar
e, apoi spuse:
Va sa zica o astepti totusi pe Olga ?
Nu stiu de ce ntrebi mereu acelasi lucru, raspunse K. Nu pot sa mai ramn, fiindca
ma asteapta acasa logodnica mea.
Amalia se ridica ntr-un cot si zise ca nu stie de nici o logodnica. K. i spuse cin
e este.' Amalia n-o cunostea si ntreba daca Olga stie de logodnica lui. K. credea
ca da, doar Olga l vazuse'laolalta cu Frieda, apoi la tara asemenea stiri se raspn
desc repede. Dar Amalia l ncredinta ca Olga' nu stie nimic si ca va fi foarte nefe
ricita aflnd,'caci pare sa-l* iubeasca. N-a vorbit niciodata deschis despre asta,
caci e foarte rezervata, dar cnd iubesti, te dai de gol fira sa vrei. K. si expri
ma convingerea' ca Amalia se nsala. Amalia zmbi, si acest zmbet, desi trist, i lumin
a fata posomorita, i facu tacerea elocventa, transforma rezerva n familiaritate, e
ra ca destainuirea unui secret, cedarea unei posesiuni pastrate pna acum cu grija
, o posesiune care putea eventual fi retrasa, dar nu n ntregime. Amalia zise ca nu
se nsala deloc, ba stie chiar mai mult, stie ca si dnsul are simpatie pentru Olga
, si ca vizitele., facute sub pretextul soliilor ncredintate lui Barnabas, scopul
de a o vedea pe Olga. Acum nsa, de vreme $ Amalia stie de toate astea, K. nu tre
buie sa se mai sfiascj si poate veni mai des. Doar att voise sa-i spuna. K- facu
nu, din cap, si-i aminti de logodna lui. Amalia nu parea si atribuie importanta
acestei logodne, pentru ea hotartoare era numai impresia nemijlocita pe care o pr
imea prin prezenta lui. Or el era singur n fata ei; l ntreba, numai, cnd a cunoscut-
o pe fata aceea, fiind doar de cteva zile n sat. K. i povesti seara petrecuta n Curte
a domneasca", la care Amalia i raspunse scurt ca fusese cu totul mpotriva introduc
erii lui la Curtea domneasca".
O invoca si pe Olga, ca martora, caci intrase tocmai cu un brat de lemne, proasp
ata si mbujorata de aerul rece, vioaie si puternica, parca transformata de munca
att de diferita de statul n casa, obisnuit, att de apasator. Arunca lemnele, l salut
a pe K. fara a fi cumva jenata si ntreba numaidect de Frieda. K. schimba o privire
de ntelegere cu Amalia, dar ea nu parea sa se simta dezmintita de atitudinea Olg
ai. Asa ca, oarecum strnit, K. vorbi despre Frieda mai amanuntit dect ar fi facut-
o n alte mprejurari, despre conditiile grele n care se gospodarea de bine, de rau la
scoala, si povestind asa-n graba fiindca se tot gndea sa plece numaidect scapa o
vorba necugetata : lundu-si ramas-bun, le invita pe cele doua surori sa vina sa-l
vada. Apoi se sperie si se ntrerupse, n timp ce Amalia declara pe loc, fara sa-l m
ai lase sa adauge un cuvnt, ca accepta invitatia. Asa ca Olga se vazu nevoita sa
faca la fel. K. nsa, stanjenit mereu de gndul ca trebuie sa-si ia ct mai repede ram
as-bun si nelinistit de privirea Amaliei, nu ezita sa marturiseasca, fara sa mai
nfrumuseteze lucrurile, ca invitatia fusese facuta pe necuge-tate, inspirata doar
de sentimentul sau personal fata # ele, dar ca nu o putea mentine, din pacate,
caci exista dusmanie mare, e adevarat ca pentru el de nenteles, ntre Frieda si fam
ilia lui Barnabas.
Nu e dusmanie, zise Amalia ridiendu-se de pe 1*' vita si dnd patura la o parte, nu
e un lucru att de mare,6 doar repetarea papagaliceasca a opiniei generale. Si ac
ul"3 du-te, du-te la logodnica ta, vad ct esti de grabit.'Si nu te teme, n-o sa v
enim, am acceptat de la nceput doar n gluma, din rautate. Dar tu poti veni n schimb
mai des pe la noi, nu exista nici un impediment, mai ales ca poti invoca oricnd
pretextul mesajelor lui Barnabas. ti mai usurez venirea spunndu-ti ca Barnabas, ch
iar daca aduce de la castel o veste pentru tine, nu mai poate veni pna la scoala
sa ti-o comunice. Nu poate alerga atta, bietul baiat, se omoara cu serviciul, va
trebui sa vii tu nsuti ca sa-ti primesti stirile.
Niciodata K. n-o mai auzise pe Amalia spunnd attea vorbe n sir, de altfel tonul era
altul dect de obicei, avea ceva maiestuos, simtit nu numai de K., dar pesemne si
de Olga, de nsasi sora ei att de deprinsa cu ea. Statea nitel mai la o parte, cu
minile mpreunate n poala, n atitudinea ei obisnuita, cu picioarele ndepartate si usor
adusa din spate, nelundu-si ochii de la Amalia, n timp ce aceasta se uita numai la
K.
E o eroare, zise K., o mare eroare sa crezi ca nu-l astept ntr-adevar pe Barnabas
; dorinta mea cea mai fierbinte, de fapt unica mea dorinta este sa clarific chest
iunile mele cu autoritatile. Iar Barnabas e cel care urmeaza sa ma ajute, mai to
ata speranta mi-e n el. E drept ca m-a mai deceptionat o data, dar a fost mai mul
t din vina mea dect a lui, s-a ntmplat n zapaceala primelor ceasuri, credeam pe atun
ci ca pot obtine totul cu pretul unei mici plimbari pe nserate, si pentru ca impo
sibilul s-a dovedit imposibil, i-am purtat smbetele. Asta m-a influentat chiar n j
udecata mea asupra familiei voastre, asupra voastra. Dar acum mi-a trecut. Cred
ca acum va nteleg mai bine, snteti chiar... K. se opri cautnd cuvntul exact, nu-l ga
si si se multumi cu o expresie mai vaga: Snteti Poate mai buni la inima dect orica
re dintre sateni, n Masura n care-i cunosc, deocamdata. Dar acum, Amalia, m& ncurci
iarasi, depreciind daca nu slujba pe care o are fratele tau, dar'macar importan
ta ei pentru mine. Poate ^ nu esti initiata n toate treburile lui Barnabas, atunc
i e blne. si las chestiunea ncurcata, dar poate ca esti familia-r^ata cu secretel
e lui si am impresia ca asa stau lucrurile atunci e rau, caci ar nsemna ca fratele
tau ma llSala.
Fii linistit, raspunse Amalia, nu-i cunosc secretele, nimic nu m-ar putea determ
ina sa ma las initiata, nimic nu m-ar putea determina, nici chiar considerentele
fata de tine, desi as face multe pentru tine, caci, asa cum spuneai, sntem buni
la inima. Dar treburile fratelui meu i apartin lui, nu stiu despre ele dect ceea c
e aflu fara voia mea, ain cnd n cnd. n schimb Olga ti poate da toate lamuririle, fiin
dca este confidenta lui.
Si Amalia pleca, nti n coltul parintilor, cu care vorbi n soapta, apoi la bucatarie;
plecase fara sa-si ia ramas-bun de la K., parca ar fi stiut ca va zabovi nca mul
t si ca nu e nevoie sa-si ia ramas-bun.
K. ramase locului cu o expresie de mirare pe fata; Olga rse de el, l trase spre la
vita de la soba si parea ntf-adevar fericita ca poate sta acum'singura cu el, dar
era o fericire linistita, nicidecum tulburata de gelozie. Si tocmai absenta gelo
ziei, deci si a oricarei severitati, i facea bine lui K. ;'i placea sa se uite n oc
hii ei albastri, nu ispititori, nu dominatori, ci calmi dar timizi, timizi dar n
eclintiti n fata privirii lui. Datorita avertismentelor Fridei' si ale birtasitei
, parca devenise, daca nu mai receptiv fata de tot ce auzea aici, dar mai atent
si mai perspicace. Si rse o data cu Olga, cnd ea si exprima mirarea ca spusese tocm
ai despre Amalia ca e buna la inima. Despre Amalia se puteau spune multe, numai
ca ar fi buna si blajina, asta nu. La care K. declara ca lauda i fusese adresata
ei, Olgai, dar ca Amalia e att de dominatoare, nct si nsuseste tot ce se spune n preze
nta ei, ba chiar te si face sa i- atribui de bunavoie.
Asta e adevarat, zise Olga redevenind serioasa, mai adevarat dect crezi. Amalia
e mai tnara ca mine, mai tinara si dect Barnabas, dar ea e cea care hotaraste n fami
lia noastra, n bine si n rau, e adevarat ca se resimte mai mult dect oricare de toa
te, de bine si de rau.
K. gasea n asta o exagerare, doar adineauri spusese Amalia ca nu se amesteca n tre
burile fratelui ei, si ca, n Schimb, Olga le cunoaste bine.
Cum sa-ti explic, zise Olga, Amalia nu se sinchiseste nici de Barnabas, nici de
mine, nu se mai sinchiseste de fapt de nimeni, afara de parintii nostri; de ei Se
ocupa toata ziua, si adineauri i-a ntrebat daca doresc ^a, si s-a dus la bucatar
ie, sa gateasca pentru ei, de dra-"u,l lor a facut eforturi sa se scoale, fiindc
a e bolnava, de azi. de la prnz, si a stat culcata pe lavita. Dar cu toate ca nu
se sinchiseste de noi, depindem de ea, ca si cum ar fi sora noastra mai mare; da
ca ne-ar da sfaturi ames. tecndu-se n treburile noastre, le-am asculta cu sigurant
a n-o face nsa, i sntem straini. Tu ai multa experienta fo materie de oameni, vii d
in strainatate, tie nu ti se pare ca e deosebit de desteapta ?
Mi se pare deosebit de nefericita, zise K. Dar cum se acorda cu respectul vostr
u pentru ea faptul ca, de pilda, Barnabas se ocupa de aceste solii pe care ea nu
le aproba! ba poate le si dispretuieste ?
Daca ar sti de ce alta sa se apuce, ar parasi ndata slujba asta de curier, care
nu-l multumeste deloc.
Dar n-a nvatat meseria de cizmar ? ntreba K.
Ba da, zise Olga, mai si lucreaza pe de laturi pentru Brunswick, si, daca ar vre
a, ar avea de lucru ziua si noaptea, si ar cstiga din belsug.
Ei, pai vezi, zise K., deci ar avea ce face n locul slujbei de curier.
n locul slujbei de curier? ntreba Olga mirata. Dar ce crezi, a acceptat-o cumva d
e dragul cstigului ?
O fi si asa, zise K., si, totusi, ai spus chiar tu ca nu-l satisface.
Nu-l satisface, si din mai multe motive, raspunse Olga, dar e totusi un servici
u la castel, oricum, un fel de serviciu la castel, cel putin asa se pare.
Cum, se mira K., chiar si de asta va ndoiti ?
Ma rog, zise Olga, de fapt nu ne ndoim,'Barnabas are acces n cancelarii, vine n co
ntact cu oamenii de serviciu, de la egal la egal, zareste din departare si cte ufl
functionar, i se ncredinteaza scrisori relativ importante, ba chiar si mesaje or
ale, asta e totusi destul de notabil si putem fi mndri de cte a obtinut nca de pe a
cum, asa tnar cum este.
K. dadu din cap; nu se mai gndea sa se ntoarca acasa.
Are si o livrea a lui proprie ? ntreba el.
Te referi la vestonul pe care-l poarta ? zise Olga Nu, pe acela i l-a cusut Ama
lia, pe cnd nca nu era curief-Dar ai pus aproape degetul pe rana. Ar fi trebuit sa
p0' measca de mult, din partea birourilor, nu o livrea, at* ceva nu exista la c
astel, dar un costum; i s-a si promis, ^n privinta asta se lucreaza foarte ncet la
castel, si, ce e mai rau.'e ca nu se stie niciodata ce nseamna aceasta ncetineala
. Poate sa nsemne ca totul merge n buna regula, pe cale ierarhica, dar poate nsemna
si ca nici nu s-au pornit nca demersurile necesare, si ca, deci, de pilda n cazul
lui Barnabas, vor sa-l mai puna la ncercare; dar mai poate sa nsemne ca s-a si nch
eiat drumul hrtiilor pe cale ierarhica sau ca, din anumite motive, a fost retrasa
promisiunea data si ca Barnabas nu va primi niciodata costumul. Ceva mai precis
nu se poate afla, sau abia dupa o vreme ndelungata. La noi este o vorba, poate c
a o cunosti: Deciziile oficiale snt sfioase ca o fata mare".
E o observatie foarte justa, zise K. privind-o mai serios dect Olga, o'observati
e foarte justa, s-ar putea ca deciziile sa mai aiba si alte nsusiri comune cu fet
ele.
Se poate, zise Olga, fireste, nu stiu ce ai n vedere, poate te gndesti sa le lauz
i. Dar n ce priveste tinuta de serviciu, e ntr-adevar unul din motivele de ngrijora
re ale lui Barnabas, si, cum ne mpartasim grijile, e o grija si pentru mine. De c
e nu i se da o uniforma ? ne ntrebam zadarnic. E adevarat ca problema nu e chiar
att de simpla. Functionarii, de pilda, se pare ca nu au nici un fel de uniforma';
dupa cte stim noi aici, si dupa cte povesteste Barnabas, functionarii umbla n haine
obisnuite, e adevarat ca frumoase. De altfel, l-ai vazut pe Klamm. Si mai e ade
varat ca Barnabas nu e functionar, nici macar din categoria cea mai joasa, si ni
ci nu se ncumeta sa vrea sa devina. Si unii servitori cu rang mai mare, din aceia
pe ^re aici n sat nici macar nu-i vedem, nu poarta nici ei uniforme, dupa cte ne
spune Barnabas; asta e, ntr-un H o consolare, s-ar putea crede, dar o consolare ns
elatoare, caci este oare Barnabas un servitor de un oarecare rang ? Nu, oricta sim
patie ai avea pentru el, nu Poti sustine asa ceva, nu e servitor de rang; nsusi f
aptul ^ vine n sat.'ba chiar locuieste aici, e dovada contrariu-lui, servitorii m
ai de vaza snt nca si mai rezervati dect fractionarii, poate pe drept cuvnt, poate c
a snt chiar mai Jtoari dect unii functionari, exista unele lucruri care te ttdrepta
tesc sa crezi asa, de pilda ca lucreaza mai putin; Se Pare, dupa cte relateaza Ba
rnabas, ca e o priveliste mimata sa-i vezi pe barbatii astia alesi pe sprinceana,
mari si puternici, umblnd agale pe coridoare; Barnabas se nvrteste mereu n jurul lo
r. Pe scurt, nici gnd ca Barna, bas sa fie un servitor mai acatarii. Deci s-ar pu
tea sa facj parte din servitorimea marunta, dar aceasta categorie poarta haine d
e serviciu, cel*'putin cnd coboara n sat; nu e o adevarata livrea, si exista si mu
lte deosebiri ntre diferitele costume, totusi'recunosti ndata servitorii castelului
dupa haine, doar ai vazut oameni de soiul asta la Curtea domneasca". Ce au carac
teristic costumele lor este ca de obicei snt strnse pe corp, un taran sau un meser
ias n-ar putea purta asemenea costume! Ei bine, Barnabas nu poseda un astfel de c
ostum si nu e ceva rusinos sau umilitor, asta s-ar mai putea suporta, dar n momen
te deosebit de apasatoare si uneori, nu prea rar, ne apuca astfel de momente, pe
mine si pe Barnabas asta te face sa te ndoiesti de toate. Atunci ne ntrebam: ceea
ce face Barnabas este oare ntr-adevar o treaba n slujba castelului 1 Desigur, umbl
a prin birouri, dar oare birourile snt castelul propriu-zis ? Si chiar daca presup
unnd ca unele birouri tin de castei snt oare acelea n care Barnabas are acces ? El i
ntra n birouri, dar ele nu snt dect o parte din toate, apoi snt bariere, si n spatele
lor snt alte birouri. Nu i se interzice de-a dreptul sa mearga mai departe, dar
nu poate merge mai departe, din moment ce a dat de superiorii lui, iar acestia au
terminat treaba pe care o aveau cu el si-l trimit acasa sau pe drumuri. Afara d
e asta, acolo te afli mereu sub observatie, cel putin asa se crede. S> chiar dac
a s-ar duce mai departe, la ce bun, de vreme ce mai ncolo n-are nici o treaba ofi
ciala si ar fi un intrus Aceste bariere sa nu ti le nchipui ca pe o granita bine
de; terminata, asa-mi explica Barnabas mereu. Bariere snt s> n birourile n care are
acces; exista deci bariere peste care trece, si ele nu arata altfel dect cele di
ncolo de car* n-a patruns niciodata; de aceea nu e de presupu? neaparat ca napoia
acestora din urma se afla birou*! complet diferite de cele n care Barnabas a mai
fost. Asa jt se pare doar n acele momente apasatoare. Si atuflC ndoiala merge mai
departe, nu te poti apara de ea. Ba*' nabas vorbeste cu niste functionari, prim
este solii. Dar cu ce fel de functionari' si ce fel de solii snt astea ? Acu**: z
ice el, a fost repartizat lui Klamm, si primeste nsarcina'1de la el personal. Ast
a n orice caz ar fi foarte mult, nici macar servitori de rang nu ajung asa de dep
arte, e aproape prea mult, si tocmai asta e nfricosator. Gndeste-te, numai, sa-i f
ii repartizat direct lui Klamm, sa vorbesti cu el direct, prin viu grai. Dar oar
e e chiar asa ? Ei, da', asa este; dar atunci de ce se ndoieste Barnabas ca funct
ionarul caruia acolo i se zice Klamm, ar fi ntr-adevar Klamm ?
Olga, zise K., vrei sa glumesti; cum poate exista un dubiu n privinta nfatisarii
lui Klamm ? Doar e cunoscut, se stie cum arata, eu nsumi l-am vazut.
Nu, K., nicidecum, zise Olga. Nu snt glume, snt grijile care ma muncesc cel mai t
are. Totusi nu ti le povestesc ca sa-mi usurez sufletul si sa ti-l ncarc, poate, p
e al tau, ci fiindca te-ai interesat de Barnabas, pentru ca Ama-lia m-a pus sa t
e lamuresc, si fiindca socotesc ca-ti este de folos si tie sa stii cte ceva mai p
recis. O fac si de dragul lui Barnabas, ca sa nu-ti legi sperante prea mari de e
l, pentru a fi apoi dezamagit si sa aiba si el de suferit de pe urma dezamagirii
tale. E foarte sensibil, azi-noapte, bunaoara, n-a putut sa doarma, pentru ca a
seara ai fost nemultumit de el. I-ai spus,-se pare, ca lucrurile stau foarte pro
st pentru tine, de vreme ce ti se trimite un cu-rier de soiul lui. Cuvintele ace
stea i-au rapit somnul. Probabil ca n-ai prea remarcat ce agitat e, curierii cas
telului trebuie sa se stapneasca bine. Dar nu o duce usor, nici macar cu tine; des
i, din punctul tau de vedere, tu rlu-i ceri prea mult, dar ai adus cu tine anumi
te idei n legatura cu serviciul de curier si-ti masori pretentiile n raport cu ele
. Dar n castel conceptia despre misiunea de curier e cu totul alta, ea nu seamana
cu a ta, chiar daca Barnabas s-ar dedica n ntregime serviciului, o tendinta pe ca
re din Pacate pare s-o aiba uneori. Ar trebui sa acceptam, sa nu ne opunem prin
nici o vorba, de nu s-ar pune ntrebarea daca ceea ce face e ntr-adevar slujba de c
urier. Fata de Wne nu poate exprima fireste nici o ndoiala n privinta ^ta; daca ar
face una ca asta, ar nsemna sa-si taie craca de sub picioare, ncalcind grosolan n
iste legi sub a caror Putere se afla nca, dupa cte crede; nici chiar fata de toine
nu vorbeste liber, trebuie sa-l mngi, sa-l sarut pna-si Marturiseste ndoielile, si
chiar si atunci mai refuza sa admita ca ndoielile snt ndoieli. Are ceva din Amalia n
snge. Si snt sigura ca nu-mi spune tot, desi snt singura lui confidenta. Dar despr
e Klamm vorbim uneori; eu nu l-am vazut nca pe Klamm, tu stii ca Frieda nu prea m
a are la inima si n-ar fi acceptat sa-l vad la fata, dar, fireste, nfatisarea i e
cunoscuta n sat, toti au auzit despre el, unii l-au si vazut, si din aparente, di
n zvonuri si din unele intentii de a induce n eroare, s-a format o imagine despre
Klamm, care e probabil justa, n linii mari. Dar numai n linii mari. De altfel ima
ginea despre el e schimbatoare, si poate nu chiar att de schimbatoare ca nfatisare
a reala a lui Klamm. Se pare ca arata cu totul altfel c'nd soseste n sat, si altfe
l cnd l paraseste, altfel nainte de a fi baut bere,' si altfel dupa ce a baut, altf
el cnd e treaz, si altfel cnd doarme, altfel cnd e singur, si altfel n convorbire si
, ceea ce e usor de nteles, dupa toate astea, aproape cu totul altfel sus, la cast
el. Si vezi bine ca deosebirile consta-tate, chiar si cele de aici, din sat, snt
destul de mari, deosebiri de talie, de corpolenta, de atitudine a corpului, de f
orma a barbii, numai cu privire la costum, toate descrierile concorda: poarta me
reu acelasi costum, jacheta neagra cu poale lungi. Toate aceste deosebiri nu se
explica, fireste, prin vreo vrajitorie, ele snt lesne de nteles, dupa dispozitia d
e moment a privitorului, dupa gradul de enervare, infinitele nuante de speranta
sau de disperare n care se afla, si, de altfel, de cele mai multe ori nu-i este ng
aduit sa-l vada pe Klamm dect fugitiv de tot. Eu ti le povestesc pe toate astea,
la rndul meu, asa cum mi e-a explicat Barnabas, si cine nu e direct si personal in
teresat de aceasta chestiune, n general se poate declara satisfacut cu att. Noi nu
ne putem multumi cu att, pentru Barnabas e o chestiune vitala sa stie daca vorbe
ste ntr-adevar cu Klamm sau nu.
Pentru mine nu mai putin, zise K., si se apropiata unul de altul, seznd acum si m
ai strnsi laolalta pe lavita.
Toate aceste noutati defavorabile aflate de la Olga, l descumpaneau, e drept, pe
K., dar gasea o anumita compensatie n faptul ca daduse aici peste niste oameni, c
are, cel putin priviti din afara, erau ntr-o situatie asemanatoare cu a lui,' de
care se putea deci lipi, cu care se putea ntelege n multe privinte, nu numai n unel
e, ca de pilda cu Frieda. E drept ca pierdea treptat speranta n succesul mesajelo
r lui Barnabas, dar cu ct i mergea mai prost lui Barnabas la castel, cu att se apro
pia de el aici, n sat; n-ar fi crezut niciodata ca ar putea porni chiar din sat o
aspiratie att de nefericita cum era cea a lui Barnabas si a surorilor lui. Fires
te ca nici pe departe nu i se explicase suficient situatia, care, de altfel, put
ea lua o ntorsatura, prefacndu-se n contrariul ei, si nu era obligatoriu sa te lasi
mbrobodit de nevinovatia nendoioasa a Olgai pna la a crede si n sinceritatea lui Ba
rnabas.
Cele ce se spun despre nfatisarea lui Klamm, continua Olga, Barnabas le stie prea
bine, a adunat multe descrieri si le-a comparat, poate chiar prea multe, odata
l-a vazut si el pe Klamm, n sat, prin fereastra unei trasuri, sau a crezut ca-l v
ede; era deci pregatit suficient ca sa-l recunoasca si totusi cum ti explici asta
? intrnd odata ntr-un birou al castelului, i s-a aratat un functionar, printre mai
multi altii, si i s-a spus ca ar fi Klamm, dar el nu l-a recunoscut, si nca mult
a vreme dupa aceea nu s-a putut obisnui cu ideea ca acela ar fi fost Klamm. Daca
-l ntrebi nsa pe Barnabas prin ce se deosebeste acel Klamm de imaginea obisnuita p
e care o avem despre el, nu stie sa-ti raspunda, adica ti raspunde descriindu-l p
e acel functionar din castel, si descrierea corespunde exact cu nfatisarea lui Kl
amm, asa cum o stim noi. Pai atunci, Barnabas, zic eu, de ce te ndoiesti, de ce te
tot chinuiesti cu gndul ?" La care, foarte ncurcat, ncepe sa-ti enumere particular
itati ale functionarului din castel, pe care nsa pare mai mult sa le nascoceasca
dect sa le redea, si care mai snt si att de marunte e vorba, de pilda, de un anumit
fel de a da din cap, sau de faptul ca vesta i e descheiata nct ti e imposibil sa le i
ei n serios. Mai important mi se pare felul n care Klamm ia contact cu Barnabas. F
rate-meu mi l-a descris adesea, mi l-a si desenat. De obicei, Barnabas este condu
s ntr-un birou mare, dar nu e biroul lui Klamm, si, n genere, nu e biroul Personal
al cuiva. Un pupitru nalt care se ntinde de-a curmezisul de la un perete lateral
la celalalt, mparte ncaperea n doua parti, o parte ngusta unde doua persoane abia pot
trece una lnga cealalta, asta e partea functionarilor; cealalta, lata, cu spatiu
pentru cei veniti cu diverse pricini, pentru privitori, servitori, curieri. Pe
pupitru se afla carti mari, deschise, una lnga cealalta, si n fata mai tuturor sta
u niste functionari si citesc. Dar nu ramn mereu la aceeasi carte, nici nu le sch
imba ntre ei, ci-si schimba doar locurile, si ce-l mira mai ales pe Barnabas, este
cum se strecoara trecnd unul pe dupa celalalt cnd si schimba locul, tocmai fiindca
spatiul e att de strimt. n fata pupitrului se gasesc cteva masute joase, la care s
tau copistii si scriu, la dorinta functionarilor, ceea ce le dicteaza acestia. D
e fiecare data Barnabas se mira de felul n care se petrece asta. Nu se da un ordin
precis, si nici nu se dicteaza cu voce tare, abia observi ca se dicteaza, funct
ionarul pare sa citeasca la fel ca pna atunci, numai ca susoteste ntre timp, iar c
opistul l aude. Adesea functionarul dicteaza cu voce att de scazuta nct copistul nu-
l poate auzi seznd, atunci trebuie sa tot sara n picioare, sa prinda ce se dicteaza
, sa se aseze repede si sa noteze, apoi sa sara n sus, din nou, si asa mai depart
e. Ce lucru curios! E aproape de nenteles. Barnabas are, desigur, destul timp sa o
bserve toate,' caci acolo, n sala privitorilor, si petrece el timpul ore ntregi, ba
chiar zile ntregi, pna ce privirea lui Klamm cade asupra lui. Si chiar cnd l-a zari
t Klamm, si Barnabas a luat pozitie de drepti, nca nu se decide nimic, caci Klamm
se poate adnci din nou n carte si-l poate uita. Asta se ntmpla des. Dar ce fel de s
lujba de curier e asta, daca e asa de neimportanta? Ma simt mhnita n diminetile n c
are Barnabas mi spune ca se duce la castel. Acest drum, probabil complet inutil,
aceasta zi, probabil pierduta, aceasta speranta, probabil perfect zadarnica. La
ce snt bune toate astea ? Iar aici lucrarile de cizmarie se aduna, nimeni nu le m
ai face, iar Brunswick i da zor.
Ma rog, zise K., Barnabas e pus sa astepte mult pna i se ncredinteaza o misiune.
Asta e de nteles, arfl impresia cae prisos de slujbasi, nu fiecare poateprimi n fi
ecare zi cte o misiune, dar de asta nu trebuie sa va plngeti, asa pateste pesemne
fiecare. n cele din urma nsa primeste si Barnabas misiuni, chiar mie mi-a adus pna
acum doua scrisori.
E posibil, zise Olga, sa n-avem dreptate, cnd ne plngem, mai ales eu, care le sti
u pe toate doar din auzite, si nici nu le pot ntelege asa de bine eu, o fata ca B
arnabas, care-mi mai si ascunde unele lucruri. Dar asculta cum sta chestiunea cu
scrisorile, cu scrisorile catre tine, de pilda. Aceste scrisori nu le primeste d
irect de la Klamm, ci de la copist. ntr-o anumita zi, la o anumita ora de aceea s
erviciul, desi pare att de usor, e foarte obositor, caci Barnabas trebuie sa fie
mereu atent copistul si aduce aminte de el si-i face semn. Asta nu pare sa se prod
uca n urma unei dispozitii de a lui Klamm, el continua sa citeasca linistit din c
artea lui, uneori, ce-i drept, tocmai atunci si curata pince-nez-ul, dar asa face
si n alte dati, cnd soseste Barnabas, si poate ca ntre timp se uita la el, presupu
nnd ca vede ceva &r&pince-nez, Barnabas se ndoieste, caci de obicei Klamm tine atunc
i ochii aproape nchisi,' pare sa doarma si sa-si curete lentilele n somn. ntre timp
, copistul cauta printre gramezile de dosare si hrtii pe care le are sub masa, sco
ate scrisoarea pentru tine, deci nu e o scrisoare pe care a scris-o tocmai atunc
i, dupa nfatisarea plicului pare sa fie, dimpotriva, o scrisoare foarte veche, ca
re zace acolo de mult. Dar daca e o scrisoare veche, de ce l-au lasat pe Barnaba
s sa astepte atta ? Si pe tine la fel ? Si mai ales scrisoarea, caci acum e desig
ur* nvechita ! Si apoi lui Barnabas i iese renumele ca e un curier prost care ntrzie
. Pentru copist n orice caz e usor, i da lui Barnabas scrisoarea si-i spune: De la
Klamm', pentru K.". Asta-i semnul ca Barnabas poate pleca. Si-apoi vine acasa ntr
-un suflet, avnd sub camasa, direct pe piele, scrisoarea n sfrsit obtinuta, si atun
ci ne asezam aici pe lavita, ca acum, si el mi'povesteste, si le cercetam pe toat
e, pe rnd, si ncercam sa ne dam seama ce a csti-gat, gasind, n cele din urma, ca e f
oarte putin lucru, si acest putin e si ndoielnic, si Barnabas pune scrisoarea la
o parte si nu mai are nici un chef s-o nmneze, dar n-are chef nici sa se culce, as
a ca se apuca de cizmarie si sta toata noaptea colo, pe scaunel. Asa stau lucrur
ile, K., astea snt secretele mele, si poate ca acum nu te mai miri ca Amalia renun
ta sa le stie.
Dar scrisoarea ? ntreba K.
Scrisoarea ? repeta Olga. Ei bine, dupa ctava vreme, cnd l-am batut destul la cap
uneori trec zile si saptamni ntre timp Barnabas ia totusi scrisoarea si se duce s
-o nmneze. n lucrurile acestea formale sta foarte mult sub influenta mea. Mi se poa
te ntmpla, de pilda, sa trec peste prima impresie lasata de relatarea lui si sa-mi
revin, lucru de care el, tocmai fiindca stie mai multe, nu e n stare. Asa ca une
ori l mai pot convinge, spunnd : Ce vrei n fond, Barnabas, la ce cariera, la ce telu
ri visezi ? Vrei sa ajungi cumva att de departe nct sa trebuiasca sa ne parasesti,
sa ma parasesti definitiv ? Asta sa fie scopul tau ? Nu snt oare silita sa cred a
sta, de vreme ce altfel mi-ar fi cu totul de nenteles de ce esti att de nemultumit
cu tot ceea ce ai obtinut pna acum ? Uita-te n jur, sa vezi daca vreunul dintre v
ecinii nostri a ajuns la fel de departe ca tine ? Sigur, situatia lor e alta dect
a noastra si n-au motiv sa nutreasca ambitii ce depasesc orizontul gospodariei l
or, dar, chiar fara sa te compari cu altii, trebuie sa recunosti ca, n cazul tau,
totul e pe calea cea mai buna. Exista obstacole, lucruri ndoielnice, deceptii, d
ar asta nu nseamna dect ca am stiut-o mai nainte'--- nimic nu ti se daruieste, ca t
rebuie sa cuceresti prin lupta fiecare lucru marunt n parte, un motiv n plus sa fii
mndru, si nu abatut. Si apoi, nu lupti oare pentru noi toti ? Asta nu nseamna nim
ic pentru tine ? Nu-ti da forte' noi gndul acesta ? Si ca snt fericita si aproape
orgolioasa avnd un asemenea frate, asta nu-ti da un sentiment de siguranta ? Zau
ca ma deceptionezi, nu n ce priveste cele obtinute de tine la castel, ci n privint
a a ceea ce am obtinut eu din partea ta. Ai acces la castel, frecventezi permane
nt birourile, petreci zile ntregi n aceeasi ncapere cu Klamm, esti un curier recuno
scut oficial, ai dreptul sa pretinzi o uniforma si primesti corespondenta import
anta de dus; esti toate astea, poti toate astea, si apoi vii acasa, si, n loc sa
ne mbratisam, plngnd de bucurie, orice curaj pare sa te paraseasca vazndu-ma, te ndoi
esti de toate, nu te atrage dect calapodul tau de cizmar, iar scrisoarea, garanti
* viitorului nostru, o lasi sa zaca". Asa i vorbesc cteodata, si, dupa ce am repet
at lucrurile astea zile de-a rndul, ia> n sfrsit, cu un oftat, scrisoarea si pleaca
. Dar probabil C nu vorbele mele au acest efect, ci l trage ata spre castel si, far
a a fi ndeplinit misiunea ncredintata, n-ar ndrazni sa se mai arate acolo.
Dar ai perfecta dreptate n tot ce-i spui, zise K.; e admirabil cu cta justete ai
rezumat totul. Ce uimitor de clar stii sa gndesti!
Nu, raspunse Olga, cuvintele mele te nsala si-l nsala probabil si pe el. n definit
iv, ce a obtinut ? Are voie sa intre ntr-un birou, dar pare sa nu fie nici macar
un birou, ci antecamera birourilor, poate nici att, poate o ncapere n care se retin
toti cei ce n-au voie sa patrunda n adevaratele birouri! Vorbeste el cu Klamm, d
ar e oare adevaratul Klamm ? Nu e cumva cineva care doar i seamana ? Poate e un s
ecretar, n cel mai bun caz, care aduce putin cu Klamm si se straduieste sa-i seme
ne si mai mult, si-si da aere adoptnd felul de a fi somnoros, visator, al lui Kla
mm. Aceasta latura a felului sau de a fi se poate imita cel mai usor, multi ncear
ca s-o faca, si snt destul de prudenti sa nu maimutareasca restul. Un barbat att d
e cautat si att de rar accesibil cum e Klamm ia lesne diferite forme n nchipuirea oa
menilor. De pilda, aici, n sat, Klamm are un secretar pe nume Momus. Asa ? l cunos
ti ? Si el e foarte distant, dar l-am vazut totusi de cteva ori. Un domn tnar si v
iguros, nu-i asa ? Deci nu seamana probabil deloc cu Klamm. Cu toate astea ai sa
gasesti n sat oameni care snt gata sa jure ca Momus e Klamm n persoana. Uite cum con
tribuie oamenii singuri la crearea unei confuzii. Si cine te asigura ca n castel
lucrurile se petrec altfel ?'Cineva i-a spus lui Barnabas ca acel functionar e K
lamm, si, ntr-adevar, exista o asemanare ntre ei, dar o asemanare de care Barnabas
se ndoieste mereu. Si totul graieste n favoarea ndoielilor lui. Klamm sa fie silit
sa stea n sala comuna, printre alti functionari, cu creionul pe dupa ureche si s
a se nghesuie printre ei ? E foarte neverosimil. Uneori Barnabas spune, cam copila
reste, dar ntr-o dispozitie n care e mai demn de crezare: Functionarul n chestiune s
eamana foarte mult cu Klamm; daca ar sta singur ntr-un birou, la masa lui proprie
, si daca pe usa biroului s-ar putea citi numele lui, atunci nu m-as mai'ndoi". E
ceva copilaros, dar e de nteles. Ce-i drept, ar fi si mai de nteles daca Barnabas
s-ar interesa, cnd e la castel, ntrebnd pe mai multi deodata, cum stau lucrurile n
realitate, ca doar stau si asteapta multi n odaia aceea, dupa cte spune el. Si chi
ar daca indicatiile lor n-ar fi mai demne de crezare dect ale celui care, fara a
fi ntrebat, i l-a aratat fara vorbe pe Klamm, cel putin din diferitele lor raspun
suri s-ar putea deduce puncte de reper, termeni de comparatie. Asta nu e ideea m
ea, e a lui Barnabas, dar nu ndrazneste s-o puna n aplicare de teama ca prin ncalca
rea unor reguli necunoscute si-ar pierde postul, nu ndrazneste sa intre n vorba cu
nimeni. Att de nesigur se simte. Aceasta nesiguranta, n fond lamentabila, arunca o
lumina mai vie, dupa mine, asupra pozitiei sale, dect orice alte lamuriri. Ct de nd
oielnice si amenintatoare trebuie sa apara toate acolo, daca nu ndrazneste nici m
acar sa deschida gura ca sa puna o ntrebare nevinovata. Ma acuz cnd ma gndesc ca-l
las singur n ncaperile acelea necunoscute, unde totul se petrece n asa fel nct chiar
el, care e mai degraba ndraznet dect fricos, probabil ca tremura de frica.
Acum cred ca ajungi la esential, zise K. Asta e. Din tot ce mi-ai povestit, cre
d ca vad destul de limpede. Barnabas e prea tnar pentru sarcina lui. Nimic din ce
relateaza nu se poate lua n serios. De vreme ce moare de frica acolo, la castel, n
u poate observa nimic, si daca-l silesti sa relateze totusi, ti serveste povesti n
curcate. Asta nu ma mira. Respectul fata de autoritate va este nnascut pe aici, v
a este insuflat apoi tot timpul vietii n felurile cele mai diverse si din toate p
artile, iar voi nsiva contribuiti sa-l sporiti ct puteti. Dar n fond nu ma pronunt mp
otriva; daca o autoritate e buna, de ce sa n-o respecti ? Dar atunci nu e bine ca
un baiat fara experienta ca Barnabas, care n-a trecut de hotarele satului sau,
sa fie trimis deodata la castel si sa i se ceara apoi rapoarte fidele, cercetndu-i
fiecare Vorba ca pe o litera de evanghelie, cu att mai putin sa faci sa depinda f
ericirea vietii tale de interpretarea acelei vorbe. Nimic nu poate fi mai gresit
. Fireste, m-am lasat si eu indus n eroare de el, ca si tine, mi-am pus sperantel
e n el si am suferit si deceptii din cauza lui, ambele fiind ntemeiate doar pe vor
bele lui, deci pe nimic.
Olga tacea.
Nu mi-e usor, continua K., sa te clintesc n ncre^ derea fata de fratele tau, vaznd
ct tii la el si cte astepti de la dnsul. Dar trebuie s-o fac, si nu n ultimul rnd, t
ocmai din pricina dragostei tale fata de el si a asteptarilor legate de el. Fiin
dca, vezi, mereu te mpiedica ceva nu stiu ce anume sa-ti dai seama pe deplin, nu
de ceea ce a obtinut Barnabas, dar de ceea ce i s-a acordat. Are voie sa intre n
birouri, sau, daca vrei, ntr-un vestibul, fie si un vestibul, dar care are usi ce
duc mai departe, care are bariere, peste care poti trece, daca te pricepi cum sa
treci. Mie, de pilda, cel putin deocamdata, acest vestibul mi este complet inacc
esibil. Cine e cel cu care vorbeste Barnabas acolo, nu stiu; poate ca acel copist
este servitorul cel mai de rnd, dar chiar daca este cel mai de rnd, l poate conduc
e spre cel imediat superior, si daca nu-l poate conduce spre cel superior, i poat
e macar indica numele, si daca nu poate nici asta, l poate totusi trimite la cinev
a care-i va putea spune cum se cheama superiorul. S-ar putea ca pretinsul Klamm
sa n-aiba nimic comun cu cel adevarat, s-ar putea ca asemanarea sa nu existe dect
n ochii lui Barnabas orbiti de emotii, s-ar putea sa fie cel mai umil dintre fun
ctionari, sau nici macar functionar, dar o misiune oarecare' are totusi n fata ac
elui pupitru, citeste totusi ceva n cartea aceea mafe, sopteste totusi ceva copis
tului, gndeste ceva n clipa n care, dupa multa vreme, privirea lui cade asupra lui
Barnabas, si chiar daca toate acestea nu snt adevarate si daca nici el,'nici ceea
ce face nu nseamna nimic, atunci totusi a fost pus acolo de cineva si acest cine
va a facut-o cu anumite intentii. Vreau sa spun prin toate astea ca exista ceva,
ceva oarecare ce i se ofera lui Barnabas, macar si un lucru ct de mic, si ca Bar
nabas poarta singur vina daca acest ceva nu-i aduce dect ndoieli, frica si nici o
speranta. Si tine seama ca am plecat de la presupunerea cea mai defavorabila, ca
re e chiar foarte neverosimila. Caci avem n mna scrisorile, carora, ce-i drept, nu
le acord prea mare ncredere, dar totusi mai multa dect vorbelor lui Barnabas. Fie
ele si scrisori vechi, fara valoare, scoase fara alegere din teancuri de scrisori
la fel de lipsite de valoare, fara alegere, si fara mai toulta inteligenta dect
pun la contributie papagalii n Uleiuri ca sa scoata dintr-o gramada un bilet cu z
odia unui oarecare, fie toate chiar si asa, si nca ramne n pi-cioare faptul ca aces
te scrisori au o'relatie oarecare cu tti, snt trimise n intentia mea. E evident ca
snt pentru mine chiar daca n-au fost destinate folosului meu -. snt scrise de mna l
ui Klamm nsusi, asa cum m-au asigu-rat primarul si sotia lui, si au o nsemnatate f
oarte mare, desi doar privata si nu prea clara, cum au afirmat, de asemenea, prim
arul si sotia lui.
A spus primarul asa ? ntreba Olga.
Da, asa a spus, raspunse K.
Am sa i-o povestesc lui Barnabas, zise Olga repede, asta o sa-l ncurajeze mult.
Dar n-are nevoie de ncurajare, zise K. A-l ncuraja, nseamna a-i da dreptate, a-i s
pune ca n-are dect sa procedeze ca si pna acum; tocmai n felul acesta nu va obtine ns
a niciodata nimic. Poti sa ncurajezi ct vrei pe cineva care are ochii legati, rdemnnd
u-l sa priveasca prin crpa cu care-i legat la' ochi, tot nu va vedea nimic. Numai
daca i-o dezlegi, va putea zari ceva. Barnabas are nevoie de ajutor, nu de ncura
jare. Gndeste-te numai, acolo, sus, autoritatea domneste n toata maretia ei de necu
prins cu mintea nainte de a fi sosit aici, credeam ca mi-o nchipui cu destula apro
ximatie, ce copilaros eram! acolo se afla deci autoritatea, si'naintea ei se prez
inta Barnabas, nimeni altul, numai ei, singur de-ti face mila, si e nca prea mult
a onoare care i se face daca' nu e lasat sa mucegaiasca o viata ntreaga ntr-un col
t ntunecos al unui birou.
Sa nu crezi, K., zise Olga, ca noi nu masuram ndeajuns dificultatea sarcinii pe
care Barnabas a luat-o asupra lui. Nu respectul fata de autoritate ne lipseste,
ai spus-o si tu.
Dar e un respect ratacit pe cai gresite, zise K. Respectul nelalocul lui, un ase
menea respect si njoseste obiectul. Se mai poate numi respect, daca Barnabas abuzea
za de hatrul ce i s-a facut permisiunea de a intra n ncaperea aceea stnd acolo zile n
tregi degeaba, sau suspectnd si minimaliznd, cnd coboara n sat, tocmai pe acei de ca
re cu o clipa nainte tremurase, sau nenmnnd imediat, din disperare sau oboseala, scr
isorile si netrans-mitnd mesajele orale ce i s-au ncredintat ? Asta nu mi se mai p
are a fi respect. Dar reprosul meu merge mai departe, ti se adreseaza si tie, Olg
a, nu te pot scuti de el Desi crezi ca ai respect fata de autoritate, l-ai trimi
s pe Barnabas la castel, cu toata tineretea si slabiciunea si ne-ajutorarea sa s
au cel putin nu l-ai retinut sa mearga.
Reprosul pe care mi-l faci, zise Olga, mi-l fac si eu, si nca de la nceput. Nu ca
l-as fi trimis pe Barnabas la castel, asta nu mi se poate reprosa, fiindca nu l
-am trimis, s-a dus singur, dar ar fi trebuit sa-l retin cu toate mijloacele, cu
de-a sila, prin viclesug, sau cbnvingndu-l. Ar fi trebuit sa-l retin, dar daca zi
ua deciziei ar fi azi, si daca as resimti nevoile lui Barnabas si ale familiei n
oastre, ca atunci si ca azi, si daca Barnabas, constient de toata raspunderea si
primejdia, s-ar descotorosi iarasi de mine, zmbind blajin, ca sa plece, nici azi
nu l-as retine, n pofida tuturor experientelor facute n rastimp, si'cred ca nici t
u n locul meu n-ai putea face altfel. Tu nu cunosti situatia penibila n care sntem,
de aceea ne nedreptatesti, n primul rnd pe Barnabas. Pe atunci aveam mai multa spe
ranta ca astazi, dar nici atunci n-aveam sperante prea mari, mare era nsa restris
tea noastra, si mare a ramas. Dar Frieda nu ti-a spus nimic despre noi ?
Numai aluzii, zise K., nimic precis, dar o enerveaza pna si pomenirea numelui vo
stru.
Si nici birtasita nu ti-a povestit nimic ?
Nu, nimic.
Si nici altcineva ?
Nimeni.
Fireste, cum ar putea cineva povesti ceva ? Fiecare stie cte ceva despre noi, fi
e adevarul, n masura n care e accesibil oamenilor, fie vreun zvon auzit de la alti
i sau inventat de cele mai multe ori de ei nsisi, si fiecare se gndeste la noi mai
mult dect e necesar, dar nimeni nu se apuca'sa povesteasca, se tem sa spuna cu gu
ra lor astfel de lucruri. Si au dreptate. E greu sa relatezi povestea aceea, chi
ar si fata de tine, K., si s-ar prea putea ca, auzind-o, sa pleci si sa nu mai v
rei sa stii nimic de noi, orict s-ar parea ca nu'te prea priveste personal. Atunc
i te-am pierde, pe tine, care, ti-o marturisesc, mi esti acum aproape mai importan
t dect serviciul lui Barnabas la castel. Si totusi contradictia asta ma munceste
de la nceputul acestei seri trebuie sa afli, caci altfel nu poti sa ai o privire
de ansamblu asupra situatiei noastre si, ceea ce m-ar durea mai ales, ai ramne ne
drept fata de' Barnabas. Ne-ar lipsi completa ntelegere, necesara ntre noi, si n-a
i putea nici sa ne ajuti, nici sa primesti ajutorul nostru neoficial. Dat mai e
o chestiune. In fond vrei chiar sa stii ?
De ce ntrebi ? zise KL Daca e necesar, vreau sa aflu, dar de ce ntrebi asa ?
Din superstitie, zise Olga. Vei fi amestecat n treburile noastre, fara vina, apro
ape la fel de nevinovat ca Barnabas.
Hai, povesteste repede, zise K., nu mi-e teama. Cred ca si dintr-o lipsa muiere
asca de curaj faci sa apara lucrurile mai grave dect snt.
SECRETUL AMALIEI
Judeca si tu, zise Olga, de altfel totul pare foarte simplu, nu se ntelege numai
dect cum de poate avea mare importanta. Exista un functionar nalt la castel care s
e numeste Sortini.
Am mai auzit de el, zise K., a fost printre cei amestecati n chestiunea chemarii
mele.
Asta nu cred, zise Olga, Sortini nu prea apare n chestiunile publice. Nu-l confu
nzi cumva cu Sordini, scris cu d" ?
Da, ai dreptate, zise K. Despre Sordini era vorba.
Asa da, zise Olga. Sordini e foarte cunoscut, e unul dintre functionarii cei ma
i harnici, despre care se vorbeste mult; n schimb Sortini e foarte retras si, pen
tru cei mai multi, un necunoscut. Acum trei ani si mai bine l-am vazut pentru pr
ima si ultima oara. Era n 3 iulie, la o serbare a asociatiei pompierilor, la care
contribuise si castelul, daruind o pompa de incendiu noua. Sortini, care se pare
ca se ocupa, ntre altele, de chestiunile apararii contra incendiilor, dar poate c
a era prezent doar ca loctiitorul altuia functionarii obisnuiesc sa se ascunda mil
t unul dupa altul, de aceea e greu sa-ti dai seama de competenta cutaruia sau a c
utaruia a luat parte la predarea Pompei. Mai venisera, fireste, si altii din cas
tel, functionari ? servitorime, iar Sortini, cum i e firea, statea n fund de jt. Est
e un domn mic, slab, adesea dus pe gnduri; ce le-a sarit nsa n ochi tuturor celor c
are l-au remarcat totusi, era felul n care-si ncretea fruntea : toate zbrcitu-Ile s
j erau o multime, desi e sigur ca el n-a trecut de Patruzeci de ani porneau n for
ma de evantai de la r3dacina nasului, eu n-am vazut asa ceva de cnd snt; va " zica
asa cu serbarea. Noi, Amalia si cu mine, ne bucuraram dinainte, saptamni de-a rndu
l, rochiile noastre de duminica fusesera n parte refacute de noi, mai ales rochia
Amaliei era frumoasa, o bluza alba, ncretita n fata pnj sus, cu rnduri-rnduri de dan
tela, unul peste altul,'mama i mprumutase toate dantelele pe care le avea. Eram in
vj. dioasa pe atunci, si am plns aproape toata noaptea nainte de serbare. Abia cnd
a venit birtasita din Hanul Podului" dimineata sa ne vada...
Birtasita din Hanul Podului" ? ntreba K.
Da, zise Olga, eram foarte bune prietene pe atunci, a venit, deci, si si-a dat
seama ct de favorizata era Amalia fata de mine, de aceea, ca sa ma linisteasca, m
i-a mprumutat colierul ei din granate de Boemia. Apoi, cnd eram gata de plecare, si
o admiram toti pe Amalia, care statea n fata mea, si cnd tata a spus: Tineti minte
ce va spun, azi Amalia si gaseste un logodnic", atunci, nu stiu de ce, am scos c
olierul care era mndria mea, si l-am agatat de gtul Amaliei, fara sa mai fiu deloc
invidioasa. M-am'ncli-nat pur si simplu n fata triumfului ei si credeam ca ori-ci
ne trebuie acum sa se ncline n fata ei; poate ne-a surprins atunci ca arata altfel
dect de obicei, caci nu era de fapt frumoasa, nsa privirea ei ntunecata, pe care a
pastrat-o de atunci mereu, trecea peste capetele noastre, si, ntr-adevar, te ncli
nai involuntar, aproape la propriu, n fata ei. Toti au remarcat, chiar si Laseman
n si nevasta-sa, care au venit sa ne ia de acasa.
Lasemann ? ntreba K.
Da, Lasemann, zise Olga, eram doar oameni cu vaza si, de pilda, serbarea nu put
ea ncepe fara noi, caci tata era al treilea instructor al pompierilor.
Era nca att de voinic taica-tau ? ntreba K.
Tata ? ntreba Olga ca si cum n-ar fi priceput binft acum trei ani era un om nca r
elativ tnar, de pilda cu ocazia unui incendiu la Curtea domneasca", a scos u* funct
ionar, pe Galater, care e un munte de om, carndu-' n pas alergator n spinare. Am fo
st si eu de fata, de fap1 nu era pericol de incendiu, numai lemnele uscate dis a
propierea unei sobe ncepusera sa scoata fum, dar lul Galater i se facuse frica, s
trigase din fereastra dupa ajutor pompierii venisera si tata a trebuit sa-l care
afara, desi fr cui fusese stins. Ma rog, Galater era un om care se misca greu,
si trebuia sa fie prudent ntr-un caz ca acesta iti povestesc numai de dragul lui
tata, n-au trecut dect trei ani si ceva de atunci, si uita-te cum sade acolo. ' A
bia acum K. observa ca Amalia intrase din nou n ncapere, dar era departe, la masa
unde sedeau parintii, si-i dadea de mncare mamei, care nu-si putea misca bratele
de reumatism; ntre timp vorbea cu taica-sau, rugndu-l sa mai aiba putina rabdare,
se va duce ea acusi si la el, sa-i dea mncarea n gura. Dar rugamintea ei nu avu ni
ci un efect, batrnul, lacomindu-se la supa, facea eforturi sa-si nvinga slabiciune
a fizica, ncercnd ba sa soarba supa cu lingura, ba s-o bea direct din farfurie, si
mormaind suparat cnd nu reusea nici ntr-un fel, nici n altul, caci lingura se gole
a pe drum nainte de a o putea duce la gura, si nici nu ajungea cu gura n farfurie,
ci numai cu mustatile lungi, asa ca picaturile se mproscau n toate partile, numai n
gura nu.
Asa a ajuns n trei ani ? ntreba K., dar tot fara sa simta mia ci doar repulsie fat
a de batrni si fata de tot coltul cu masa de familie.
Trei ani, zise Olga taraganat, sau mai bine zis cteva ore la o serbare. Serbarea
s-a desfasurat pe o pajiste n afara satului, la malul grlei; cnd am sosit, era dej
a nghesuiala mare, venise mult popor si din satele vecine, zgomotul te zapacea. nti
tata ne-a condus fireste pna la pompa de incendiu, rdea de bucurie zarind-o, o po
mpa noua l fericea; a nceput s-o pipaie si sa ne explice, nu tolera sa-l contrazici
si nici sa te arati rezervat; daca era ceva de vazut pe sub pompa, trebuia sa n
e aplecam, sa ne vfrm aproape sub ea; Barnabas, care nu voia, a mncat si bataie. N
umai Amalia nu se sinchisea de pompa, statea dreapta alaturi, n rochia ei frumoas
a, si nimeni nu ndraznea sa-i spuna ceva; eu alergam din cnd n cnd Pna la ea, o luam
de brat, dar ea tacea. Nici astazi nu pot sa-mi explic cum s-a ntmplat ca am zabov
it atta lnga Pompa, si abia cnd tata s-a desprins de ea l-am remarcat Pe Sortini ca
re, evident, statuse tot timpul n spatele pom-Pei. rezemat de o prghie a ei. Ce-i
drept, zgomotul din ju-rul nostru era ngrozitor, mai abitir dect e de obicei la Se
rbari, caci castelul daruise pompierilor si cteva lrtaibite, niste in
strumente speciale cu care si un copil Putea scoate cele mai salbatice sunete, c
u un efort minim.
Auzindu-le, ti se parea ca vin turcii, si nu te puteai obisnui, la fiecare sunet
de trompeta tresareai din nou. Sj cum trompetele erau noi, fiecare tinea sa le n
cerce, si fiindca era o serbare populara, fiecaruia i se dadea voie. Tocmai n jur
ul nostru, poate atrasi de Amalia, se adunasera ctiva trompetisti. Nu era usor sa
rami cu mintea treaza, si daca pe deasupra mai trebuia sa dai ascultare tatei si
sa-ti concentrezi atentia asupra pompei, era maximum din ct puteai face, si n felul
acesta nu l-am remarcat atta vreme pe Sortini, pe care, de altfel, nu-l mai vazus
em deloc. Uite-l pe Sortini!" i-a soptit n cele din urma Lasemann lui tata eu stat
eam alaturi. Tata s-a nclinat adnc si, foarte agitat, ne-a facut si noua semn sa n
e nclinam. Fara a-l fi cunoscut pna atunci, tata l stima dintotdeauna pe Sortini, c
a pe un specialist n chestiuni pompieresti, si acasa vorbise de mai multe ori des
pre el, de aceea a fost o surpriza si un lucru important pentru noi sa-l vedem p
e Sortini n carne si oase. Sortini nsa nu se sinchisea de noi, era o particularita
te a lui, de altfel majoritatea functionarilor se arata nepasatori, n public, era
si obosit, numai datoria l determina sa mai stea acolo, ta vale. Functionarii car
e resimt astfel de obligatii de reprezentare ca pe ceva apasator, nu snt tocmai ce
i mai rai. Alti functionari si servitori, de vreme ce tot venisera, se amestecau
printre popor. El nsa ramase lnga pompa si gonea prin tacerea sa pe oricine se ap
ropia de el cu vreo rugaminte sau lingusire. Asa s-a ntmplat ca ne-a remarcat nca si
mai trziu dect noi pe el. Abia cnd ne-am nclinat cu respect si tata ncerca sa ne scuz
e, se uita spre noi, privirea i rataci de la unul la altul, obosita, ti se parea
ca ofteaza ca dupa fiecare mai era nca unul, pna ce dadu cu ochii de Amalia, la ca
re fu nevoit sa se uite de jos n sus, fiindca ea era mult mai nalta dect el. n clipa
aceea se arata surprins, sari peste oiste ca sa se apropie de Amalia, noi l-am n
teles nti gresit si am vrut sa ne apropiem cu totii de el, sub conducerea tatei, d
ar el ne-a oprit, ridicnd mna, si apoi ne-a facut semn sa ne ndepartam. Asta a fost
tot. Pe urma am tot cicalit-o pe Amalia, ca si-a gasit acum, ntr-adevar, un logo
dnic, n prostia noastra am fost tare veseli toata dupa-amiaza. Amalia nsa era mai
tacuta ca oricnd. S-a ndragostit lulea de Sortini", a spui Brunswick, care ntotdeaun
a e cam grosolan si n-are pic de ntelegere pentru persoane de soiul Amaliei. Dar
de data asta remarca lui ni s-a parut aproape justa, eram n general cam nebunatic
i n ziua aceea, si, afara de Amalia, cam ametiti de vinul dulce de la castel, chi
ar si cnd am ajuns acasa, dupa miezul noptii.
Si Sortini? ntreba K.'
Ei da, Sortini, zise Olga. Pe Sortini l-am mai vazut n timpul serbarii nca de ctev
a ori, n treacat, sedea pe oiste, tinea bratele ncrucisate pe piept si a ramas asa
pna a venit trasura castelului sa-l ia. Nici macar n-a asistat la exercitiile po
mpierilor, la care tata, tocmai n speranta de a fi remarcat de Sortini, s-a disti
ns mai mult dect orice alt barbat de vrsta lui.
Si n-ati mai auzit de el ? ntreba K. Pari sa nutresti o mare stima pentru Sortin
i.
Da, stima, zise Olga, da, si pe urma am mai avut vesti de la el. A doua zi de d
imineata ne-a trezit din somnul greu de dupa vin un tipat scos de Amalia. Ceilalt
i au recazut numaidect n paturile lor, numai eu m-am trezit de-a binelea si m-am d
us repede la ea. Statea la fereastra si tinea n m'na o scrisoare, pe care tocmai i
-o nmnase un' om; acesta mai statea n fata ferestrei asteptnd un raspuns. Amalia cit
ise scrisoarea era scurta si o tinea n mna care atrna moale; ce mult o iubeam de cte
ori parea asa de obosita ! Am ngenuncheat lnga ea si am citit scrisoarea. Abia isp
ravisem, cnd Amalia, dupa o scurta privire asupra mea, o ridica din nou, dar nu s
e mai simti n stare s-o reciteasca, o rupse, i azvrli omului din fata'ferestrei buc
atelele n obraz si nchise fereastra. Asta a fost dimineata decisiva. i zic decisiva
, dar fiecare clipa a dupa-amiezei precedente a fost la fel de decisiva.
Si ce scria n scrisoare ? ntreba K.
Ei, da, asta nu ti-am spus-o nca, zise Olga. Scrisoarea era de la Sortini, adresa
era asa: Fetei cu colierul de granate". Continutul nu pot sa ti-'l redau. Era o
invitatie de a veni la el, la Curtea domneasca", si anume de a veni imediat, caci
peste o jumatate de ora Sortini trebuia sa plece la drum. Scrisoarea era concepu
ta n termenii cei mai ordinari din cti auzisem vreodata si-i ghiceam mai mult din
context. Cine nu o cunostea pe Amalia si ar fi citit doar scrisoarea, trebuia sa
considere fata careia cineva ndraznise sa i se adreseze astfel ca dezonorata, ch
iar daca ar fi fost nca nentinata. Si nu era o scrisoare de dragoste, nu continea
nici o vorba magulitoare, Sortini era poate chiar suparat ca nfatisarea Amaliei l
tulburase, ca-l stnjenise n treburile sale. Ne-am explicat lucrurile mai trziu asa:
Sortini voise probabil sa se ntoarca de cu seara la castel, ca a ramas n sat de d
ragul Amaliei si dimineata, furios ca nu reusise s-o uite nici peste noapte, scris
ese scrisoarea. Nu puteai sa nu fii indignata de scrisoare, nici chiar o fiinta
cu un snge rece deosebit nu putea, dai poate ca la alta ar fi dominat frica din p
ricina tonului rautacios si amenintator; la Amalia, indignarea ramase dominanta.
Nu cunoaste frica, nici pentru ea, nici pentru altii. Si, n timp ce m-'am zgribu
lit iar n pat, repetnd n gnd fraza finala ntrerupta: Sa-mi vii deci numaidect, ca de un
de nu...", Amalia ramase pe lavita de la fereastra uitndu-se afara, ca si cum ar
mai astepta alti curieri si ar fi gata sa trateze pe oricare la fel ca si pe pri
mul.
Astia snt deci functionarii, zise K. sovaitor. Astfel de exemplare se gasesc dec
i printre ei. Ce a facut tatal tau ? Sper ca s-a plns energic de Sortini la autor
itatile competente, daca nu cumva a preferat calea mai scurta si mai sigura care d
ucea drept la Curtea domneasca". Ce e mai urt n povestea asta, nu e de fapt jignire
a adusa Amaliei, asta se putea usor repara, nu stiu de ce i-ai atribuit o importa
nta asa de excesiva; de ce zici ca printr-o astfel de scrisoare Sortini a dezono
rat-o pentru totdeauna ? Caci asta reiese din povestirea ta, dar tocmai asta nu
e deloc asa. Se putea obtine usor o satisfactie prin scuze, si peste cteva zile i
ncidentul ar fi fost uitat. Sortini n-a compromis-o pe Amalia, ci s-a compromis p
e sine. Ma sperii deci de Sortini, de faptul ca un asemenea abuz de putere este
posibil. Ceea ce nu i-a reusit n acest caz, pentru ca procedase spunnd lucrurile pe
sleau, totul fiind clar, si pentru ca a dat de Amalia, o fiinta superioara lui
si care i s-a opus, poate reusi complet n mii de alte cazuri, daca mprejurarile snt
doar putin mai favorabile, si poate fi si ascuns privirii oricui, chiar si pers
oanei de care s-a abuzat
Taci, zise Olga, Amalia se uita ncoace.
Amalia ispravise cu masa parintilor si se apucase s-o dezbrace pe maica-sa. i dez
legase siretul fustei, tocmai si agata de gt bratele mamei si, ridicnd-o astfel put
in, i scoase fusta, apoi o aseza usurel pe scaun. Tatal, mereu nemultumit ca mama
era cea dinti servita, ceea ce nsa se ntmpa n mod evident doar pentru ca era si mai n
eajutorata dect el, ncerca sa se dezbrace singur, poate si s-o pedepseasca pe fiica
-sa pentru presupusa ei ncetineala, dar, desi ncepu cu ce e mai usor si mai inutil
, cu papucii imensi, care-i atrnau labartati de picioare, nu reusea deloc sa-i sco
ata, trebui sa renunte gfind ragusit, si apoi sezu iar teapan, rezemat de speteaza
.
Nu-ti dai seama care a fost faptul cel mai decisiv, zise Olga. Vei fi avnd drept
ate n ce spui, dar decisiv a fost ca Amalia nu s-a dus la Curtea domneasca". Cum l
-a tratat pe curier, asta treaca-mearga, asta s-ar fi putut musamaliza; dar prin
faptul ca nu s-a dus, a pronuntat blestemul asupra familiei noastre, si abia as
a a devenit ceva de neiertat felul n care-l tratase pe curier, ba chiar a fost pe
primul plan n ochii lumii.
Cum, striga K., continund apoi cu vocea scazuta, caci Olga ridicase minile rugato
r, cum, tu, sora ei, nu cumva vrei sa spui ca Amalia ar fi trebuit sa asculte de
Sortini si sa se duca la Curtea domneasca" ?
Nu, zise Olga, sper sa fiu ferita de o asemenea banuiala; cum poti sa crezi asa
ceva ? Nu cunosc pe nimeni care sa fie att de perfect ndreptatita, n tot ce face,
ca Amalia. Daca s-ar fi dus la Curtea domneasca", i-as fi dat, fireste, tot atta d
reptate; dar ca nu s-a dus a fost ceva eroic. n ce ma priveste, ti marturisesc des
chis, daca as fi primit eu o astfel de scrisoare, m-as fi dus. N-as fi suportat f
rica de ce avea sa urmeze; numai Amalia a fost n stare s-o suporte. Existau n fond
mai multe iesiri, o alta fata s-ar fi dichisit, de pilda, foarte frumos, pna una
, alta ar fi trecut timpul, si apoi s-ar fi dus la Curtea domneasca" si ar fi afla
t ca Sortini a plecat, poate chiar ca a plecat ndata dupa ce a trimis curierul ce
va cu totul verosimil, caci capriciile domnilor snt trecatoare. Dar Ama-lia n-a fa
cut asta sau ceva asemanator, era mult prea jignita, si a raspuns fara rezerve.
Daca i-ar fi dat ascultare cumva numai de forma, daca ar fi pasit doar peste pra
gul Curtii domnesti" n ultimul moment, s-ar fi putut abate fatalitatea, avem aici
avocati foarte buni care se pricep sa faca tot ce vrei dintr-un nimica, dar n ace
st caz nu exista nici acel nimic favorabil, dimpotriva, mai erau si batjocorirea
scrisorii lui Sortini si ofensa adusa curierului.
Dar ce fatalitate, si ce avocati! zise K. Doar nu putea fi acuzata Amalia, sau
chiar condamnata, din pricina modului criminal de a proceda al lui Sortini ?
Ba da, zise Olga, se putea; fireste, nu n urma unui proces n toata regula, si nic
i n-a fost pedepsita direct, dar a fost pedepsita n alt mod, ea si toata familia
noastra, si ct de grea e pedeapsa, poate ca abia ncepi sa-ti dai seama. Tie asta ti
se pare nedrept si monstruos, e absolut unica parere n sat, si, fiindu-ne foarte
favorabila, ar trebui sa ne consoleze, si chiar ne-ar consola, daca nu s-ar nteme
ia n mod evident pe niste erori. Pot sa ti-o dovedesc usor, iarta-ma ca pentru ast
a trebuie sa-ti vorbesc despre Frieda, dar ntre Frieda si Klamm s-a petrecut abst
ractie facnd de felul cum au evoluat pna la urma lucrurile ceva cu totul asemanator
ca ntre Amalia si Sortini, si totusi gasesti acum, chiar daca la nceput ai fost s
periat, ca e ceva just. Si nu e vorba de obisnuinta, nu poti deveni chiar att de
nesimtitor prin obisnuinta, daca e vorba sa judeci un lucru simplu; e vorba de a
bandonarea unor erori.
Nu, Olga, zise K., nu stiu de ce o aduci pe Frieda n discutie, cazul ei a fost c
u totul altul, nu mai amesteca lucruri att de esential diferite.
Te rog sa nu-mi iei n nume de rau, zise Olga, daca insist asupra comparatiei, e
un rest de erori, chiar si cu privire la Frieda, faptul ca te crezi obligat s-o
aperi de aceasta comparatie. Nu trebuie deloc aparata, ci laudata. Cnd compar ace
ste doua cazuri, nu sustin deloc ca snt la fel, ele snt unul n raport cu celalalt,
ca albul si negrul, albul fiind Frieda. n cel mai rau caz, poti sa rzi de Frieda, a
sa cum am facut-o ca o prost crescuta atunci, la tejghea am regretat-o, apoi, tar
e de tot. Chiar si acela care rde de cazul ei, e rautacios sau invidios, oricum a
r o nsa, se poate si rde. Pe Amalia nsa nu poti dect s-o diS' pretuiesti, daca nu es
ti unit cu ea prin legaturi de snge pe aceea e adevarat ca snt doua cazuri profund
diferite, cum zici, dar snt si asemanatoare.
Nu snt asemanatoare, zise K., dnd din cap. Las-o pe Frieda de o parte, Frieda n-a
primit o scrisoare att de murdara de la Sortini, si Frieda l-a iubit pe Klamm cu
adevarat; cine se ndoieste de asta, n-are dect s-o ntrebe, l iubeste si azi.
Astea snt oare deosebiri mari ? ntreba Olga. Crezi ca n-ar fi putut si Klamm sa s
crie la fel catre Frieda ? Asa snt domnii, cnd se scoala de la masa de scris ; nu
se simt n apele lor si atunci, distrati fiind, spun lucrurile cele mai grosolane,
nu toti, dar multi. Se poate ca scrisoarea catre Amalia sa fi fost asternuta pe
hrtie cnd Sortini era dus pe gnduri, fara sa ia seama deloc la cele scrise. Ce sti
m noi despre gndurile domnilor ? N-ai auzit tu cu urechile tale sau povestindu-se
, ce ton ntrebuinta Klamm fata de Frieda ? Se stie despre Klamm ca e foarte groso
lan, se pare ca nu scoate o vorba cu orele, si apoi spune deodata o asemenea gro
solanie ca te nfiori.Despre Sortini nu se stie acelasi lucru, n general nu se stiu
multe despre el. n fond se cunoaste despre el doar att ca numele lui seamana cu a
l iui Sordini. Daca n-ar fi asemanarea de nume, poate nici nu s-ar sti deloc de
el. Chiar ca specialist n materie de aparare contra incendiilor este probabil ade
sea confundat cu Sordini, care e specialistul propriu-zis Si se foloseste de ace
asta asemanare a numelor, ca sa se descotoroseasca n dauna lui Sortini de anumite
obligatii de reprezentare si sa ramna nestingherit n munca sa. Daca un astfel de
om, nenvatat cu lumea, cum e Sortini, e apucat subit de dragoste fata de o fata d
e la tara, mani-festarile lui iau alte forme dect daca se ndragosteste calfa de tmp
lar din vecini. Si apoi trebuie sa ne gndim ca ntre un functionar si fata'unui ciz
mar exista totusi o mare ^stanta,' peste care trebuie sa durezi o punte ntr-un fe
l sau altul. Sortini a ncercat n felul acesta, altul o face Poate altfel. Ce-i dre
pt, se zice ca toti tinem de castel si ca nu exista nici o distanta peste care s
a durezi punti, si asta Probabil ca asa e n mod obisnuit, dar din pacate am avut
Prilejul sa vedem ca nu este tocmai asa, cnd a fost cazul. Pricum, cred ca dupa t
oate astea, modul de a proceda al lui Sortini ti se va parea mai de nteles si mai
putin monstruos, si chiar este mai de nteles, comparat cu al lui Klamm, si mai s
uportabil, chiar cnd te atinge personal Cnd Klamm scrie o scrisoare tandra, e mai
penibila dect cea mai grosolana scrisoare a lui Sortini. ntelege-mj bine, nu ma ncu
met sa-l judec pe Klamm, fac doar o comparatie, pentru ca n-ai vrut sa stii de n
ici o compa-ratie. Klamm e ca un comandant al femeilor, i porunceste ba uneia, ba
alteia sa vina la el, nu suporta pe nici una multa vreme, si, asa cum i-a porun
cit sa vina, la fel i porunceste sa plece. O, Klamm nici macar nu si-ar da ostene
ala sa scrie nti o scrisoare! Oare tot mai pare monstruos, n comparatie cu asta, da
ca un om att de retras, cum este Sortini, ale carui relatii cu femeile snt cel put
in necunoscute, se asaza la masa si scrie cu scrisul lui frumos de functionar o
scrisoare, ce-i drept, scrboasa ? Si daca nu rezulta din comparatie ceva favorabi
l lui Klamm, ci contrariul, ce lucru favorabil poate rezulta din dragostea Fride
i ? E greu sa judeci relatiile femeilor cu functionarii, crede-ma, sau, dimpotri
va, e foarte usor. Dragostea nu lipseste niciodata. O dragoste nefericita din pa
rtea unui functionar nu exista. n privinta asta, nu e o lauda sa spui despre o fa
ta si nu vorbesc nici pe departe doar de Frieda ca s-a daruit unui functionar nu
mai pentru ca l-a iubit. L-a iubit si i s-a daruit, asa a fost, dar nu e nimic d
e laudat n asta. Amalia nsa nu l-a iubit pe Sortini, mi vei obiecta. Ei, nu, nu l-a
iubit. Dar poate ca totusi l-2 iubit, cine poate sa stie ? Nici macar ea nsasi.
Cum poate crede ca l-a iubit, de vreme ce l-a respins att de energic, cum probabi
l n-a mai fost respins nici un functionar? Barnabas spune ca Amalia mai tremura
si acum uneori de emotia cu care a trntit acum trei ani fereastra. Si asta adevar
at, si de aceea nu trebuie ntrebata; a terminat c Sortini, asta-i tot ce stie; dac
a-l iubeste sau nu, asta fl stie. Dar noi stim ca femeile nu pot altfel dect sa-i
iubeasc* pe functionari, daca acestia si ndreapta atentia spre ele ba i iubesc si di
nainte, o'rict ar vrea sa nege, si Sortini & numai ca si-a ndreptat atentia asupra
Amalie, ci a si sari' peste oiste, zarind-o, cu picioarele lui tepene de atta st*
1 la masa de scris a sarit peste oiste. Dar Amalia e o except*e' ai sa spui. Da,
ntr-adevar, a dovedit-o, cnd a refuzat sa s6 duca la Sordini, e destul de excepti
onal acest lucru; ca plus nici nu l-ar fi iubit pe Sordini, ar fi aproape mult p
rea exceptional, e chiar de neconceput. Am fost pesemne toti loviti de orbire n d
upa-amiaza aceea, dar faptul ca prin toata ceata aceea ni s-a parut ca remarcam
totusi ntructva ca e'ndragostita, dovedeste ca tot mai aveam putina luciditate. Si
acum, daca le pui pe toate astea laolalta, ce diferenta mai e ntre Frieda si Amal
ia ? Doar att, ca Frieda a facut ceea ce Amalia a refuzat sa faca.
O fi, zise K.; pentru mine, nsa diferenta principala consta n aceea ca Frieda e log
odnica mea, pe cnd Amalia ma intereseaza numai n masura n care e sora lui Barnabas,
a curierului de la castel, si ca destinul ei e poate mpletit cu slujba lui Barna
bas. Daca un functionar ar fi comis fata de ea o nelegiuire asa de strigatoare l
a cer, cum mi s-a parut la nceput, din povestirea ta, asta m-ar fi preocupat foar
te tare, dar si atunci mai mult ca o chestiune publica, dect ca o suferinta person
ala a Amaliei. Acum, nsa, dupa explicatiile tale, tabloul se schimba ntr-un fel de
nenteles pentru mine, dar, deoarece mi-l descrii tu, mi apare ntr-un cadru destul
de credibil; asa ca vreau sa neglijez complet aceasta chestiune. Ce-mi pasa mie
de Sortini ? Eu nu snt pompier. n schimb mi pasa de Frieda, si de aceea mi se pare
curios cum ncerci tu mereu s-o ataci Si sa mi-o discreditezi, amintind, pe ocolit
e, cazul Amaliei, pe Frieda n care am avut o ncredere deplina; si snt decis s-o mai
am si de acum nainte. Nu presupun ca o faci dinadins sau chiar cu rea intentie, a
ltfel ar fi trebuit sa plec de mult. N-o faci intentionat, mprejurarile te ndeamna
s-o faci, din dragoste pentru Amalia vrei s-o Plasezi mult deasupra tuturor fem
eilor, si, n acest scop, negasind n Amalia destule lucruri laudabile, iesi din ncur
catura ponegrind alte femei. Atitudinea Amaliei e remarcabila, dar cu ct vorbesti
mai mult despre aceasta fapta, cu att mi e mai greu sa-mi dau seama daca a fost m
are sau mica, cuminte sau prosteasca, eroica sau lasa; toobilurile le pastreaza
Amalia nchise n inima ei, nimeni nu i le va putea smulge. n schimb, Frieda n-a facu
t nimic remarcabil, si-a urmat doar ndemnul inimii, pentru ori-^ne care se ocupa
cu bunavointa de cazul ei acest lucru e limpede, oricine poate sa controleze, nu
ncape discutie si uci clevetire. Dar eu nu vreau aici s-o ponegresc pe Amalia, ni
ci s-o apar pe Frieda, vreau doar sa-ti explic ce atitudine iau fata de Frieda si
cum fiecare atac mpotriva Frieda-dei este n acelasi timp un atac mpotriva existent
ei mele. Am venit aici de bunavoie si m-am fixat aici de bunavoie, dar tot ce s-
a ntmplat de atunci ncoace, si mai ales perspectivele mele de viitor or fi ele tulbu
ri, dar, oricum, exista toate acestea le datorez Fridei, asta nu se poate tagadu
i, orict am discuta. E adevarat ca am fost primit aici ca arpentor, dar asta doar
aparent, s-au jucat cu mine, m-au izgonit din toate casele, si acum se mai joac
a cu mine, dar jocul a devenit mult' mai complicat, caci am crescut oarecum n inf
luenta, si asta nseamna totusi ceva; orict de marunte ar parea aceste lucruri, am
totusi un camin, o slujba si o munca reala, am o logodnica care-mi tine locul de
cte ori am alte treburi, ma voi nsura cu ea si voi deveni un nou membru al comune
i, si, n afara relatiilor de birou, mai am si una personala cuKlamm, desi deocamda
ta inutilizabila. Doar nu e putin lucru, nu-i asa ? Si cnd vin la voi, pe cine pr
imiti de fapt ? Cui i ncredintati povestea familiei voastre ? De la cine speri sa-
ti poata'da un oarecare ajutor, orict de marunt si improbabil ? Doar nu de la min
e, arpentorul, pe care, de pilda, acum o saptamna nca, Lasemann si Brunswick l-au
dat afara din casele lor, ci speri ntr-un ajutor de la omul care poseda de pe acu
m oarecare putere. Atta putere, nsa, cta am, o datorez Fridei, Fridei care e att de
modesta, nct, daca ai ncerca s-o descosi despre rolul ei, ar pretinde ca ni($ macar
nu stie de asa ceva. Si totusi, judecind dupa toate acestea, s-ar parea ca Frie
da, n inocenta ei, a facut mai mult dect Amalia, cu tot orgoliul ei, caci, vezi, a
m impresia ca ncerci sa obtii ajutor pentru Amalia. Si de la cine ? De fapt chiar
de la Frieda. ' .}
Am vorbit ntr-adevar asa de urt despre Frieda t\ ntreba Olga. N-am avut intentia s-
o fac, si nici nu cred ca! am facut-o, dar e posibil; situatia noastra e de asa
natura nct sntem n termeni rai cu toata lumea, si cnd ncepem sa ne plngem, ne lasam ant
renati, nici noi nu stim pnS unde. Ai si tu dreptate, exista acum o deosebire mar
e ntre noi si Frieda, si e bine s-o subliniem odata. Acuifl trei ani noi eram fet
e de gospodari, iar Frieda, orfana, era slujnica la Hanul Podului", treceam pe lng
a ea fara sa-i aruncam o privire macar, eram cu siguranta prea trufase, dar asa
am fost crescute. n seara aceea, la Curtea domneasca", ai putut nsa sa-ti dai seama
de starea de acum a lucrurilor. Frieda, cu biciul n mna, iar eu printre argati. n r
ealitate, situatia e si mai proasta. Frieda ne poate dis-pretui, asa se potrives
te cu situatia ei, mprejurarile o aduc cu sine. Dar cine nu ne dispretuieste ! Ci
ne se decide sa ne dispretuiasca, ajunge numaidect n societatea cea mai nalta. O cu
nosti pe urmasa Fridei ? O cheama Pepi. Abia alaltaseara am facut cunostinta cu
ea; pna acum era fata n casa. Dispretul ei fata de mine l ntrece desigur pe al Fride
i. M-a vazut pe fereastra cnd ma duceam sa iau bere, a alergat la usa si a ncuiat-
o, a trebuit sa ma rog mult de ea si sa-i promit panglica pe care o purtam n par
ca sa-mi deschida. Cnd i-am dat-o nsa, a aruncat-o ntr-un colt. Ma rog, n-are dect s
a ma dispretuiasca, snt n buna parte la cheremul ei, iar ea e chelnerita la Curtea
domneasca". Binenteles ca doar provizoriu si ca n-are calitatile necesare pentru a
fi angajata acolo n permanenta. N-ai dect sa asculti cum vorbeste crciumarul cu Pep
i si sa compari cu felul n care vorbea cu Frieda. Dar asta n-o mpiedica pe Pepi s-
o dispretuiasca si pe Amalia, Amalia, a carei privire ar ajunge s-o scoata din c
amera pe micuta Pepi, cu cozile si panglicile ei, mai repede dect ar putea fugi n
umai cu ajutorul picioarelor ei scurte si groase. Ce palavrageala revoltatoare a
trebuit sa ascult ieri, din nou, despre Amalia, pna cnd musteriii s-au apucat sa-
mi ia partea, e adevarat ca n felul cum ai vazut si tu atunci.
Ct de timorata esti! zise K, N-am facut dect s-o situez pe Frieda la locul care i
se cuvine, dar n-am vrut sa va njosesc pe voi, asa cum ti se pare acum. Familia
voastra are ceva deosebit si n ochii mei, n-am trecut-o sub tacere; cum ar putea n
sa acest ceva deosebit sa dea niotiv de dispret, asta nu mai nteleg.
Vai, K., zise Olga, ma tem ca ai s-o ntelegi si tu; iu poti oare pricepe deloc c
a purtarea Amaliei fata de Sortini a fost primul motiv al acestui dispret ?
Ar fi prea ciudat, zise K. Amalia ar putea fi admirata sau condamnata pentru ast
a, dar dispretuita ? Si daca Amalia e dispretuita dintr-un sentiment ntr-adevar d
e nenteles pentru mine, de ce se extinde acest dispret si asupra voastra, a famil
iei nevinovate ? Ca Pepi, de pilda, te dispretuieste, gasesc ca e cam tare, si,
data viitoare, cnd oi mai ajunge la Curtea domneasca", am sa i-o platesc.
Daca ai vrea sa schimbi atitudinea tuturor care ne dispretuiesc, raspunse Olga,
te-ai apuca de o treaba grea, caci totul purcede de la castel. mi aduc aminte pe
rfect de orele care au urmat dupa dimineata aceea. Brunswick, care era pe vremea
aceea calfa noastra, venise, ca n fiecare zi, tata i daduse de lucru si-l trimises
e acasa, noi stateam apoi la gustarea de dimineata; toti, afara de Amalia si de
mine, erau foarte veseli, tata vorbea mereu despre serbare, avea diverse planuri
privitoare la asociatia pompierilor, si anume : la castel exista un corp de pomp
ieri propriu care trimisese o delegatie la serbare, cu aceasta delegatie fuseser
a discutate o seama de chestiuni;! cei prezenti dintre domnii din castel vazuser
a ce pot pomsl pierii nostri, se pronuntasera foarte favorabil despre ei s|| com
parndu-i cu cei din castel, ajunsesera la concluzii de-' favorabile pentru acesti
a, asa ca se vorbise despre necesitatea de a reorganiza corpul de pompieri al cas
telului; pentru asta era nevoie de instructori din sat; puteau fi luate n conside
ratie mai multe persoane, dar tata avea motiv sa spere ca alegerea o sa cada pe
el. Despre asta ne vorbea, si, cum i era obiceiul, dragutul de el, sa se ntinda la
masa, statea asa, cuprinznd cu bratele jumatate din masa si, uitndu-se prin ferea
stra deschisa spre cer, fata i era att de tinereasca si de voioasa datorita speran
telor, cum n-aveam sa-l mai vad niciodata. Atunci, cu o superioritate pe care nu
i-o stiam, Amalia a spus ca nu prea trebuie sa ne ncredem n astfel de vorbe de ale
domnilor, domnii au obiceiul sa spuna ceva placut n asemenea oca; zii, dar asta
are putina nsemnatate sau nu are deloc, S* uita vorbele de ndata ce le-au spus, cee
a ce nu ne mpie' dica sa le dam crezare si data urmatoare. Mama a certat-o pentru
cele spuse, tata nsala JS de .ntelepciunea ei precoce si de bogata ei experfewtft a
polnsa. a., ramas pe gnduri, parea sa caute ceva de a carui lipsa si-ar fi dat seam
a chiar n clipa aceea, dar nu lipsea nimic,' si a zis ca Brunswick pomenise ceva
de un curier si de o scrisoare rupta, si ne ntrebase daca avem cunostinta de asa
ceva, cine este n cauza si cum stau lucrurile ? Noi taceam, Barnabas, pe vremea a
ceea necopt ca un mielusel, a spus ceva deosebit de prostesc sau de impertinent,
s-a vorbit despre altceva si chestiunea a fost data uitarii.
PEDEAPSA AMALIEI
Scurt timp dupa aceea nsa, am fost asaltati din toate partile cu ntrebari privitoa
re la povestea cu scrisoarea, ne veneau pe cap prieteni si dusmani, cunoscuti si
straini. Nici unul nsa nu statea mult, cei mai buni prieteni si luau ramas-bun n ce
a mai mare graba. Lasemann, ntotdeauna greoi si demn, intra de parca ar fi vrut s
a masoare doar marimea camerei, arunca o privire n jur si gata; parea un fel de j
oc cumplit cnd Lasemann pleca n fuga, iar tata, smulgndu-se din societatea altora,
prezenti si ei, alerga dupa el pna-n pragul casei, renuntnd apoi; Brunswick veni s
a-l anunte pe tata ca paraseste' serviciul, spunnd foarte cinstit ca vrea sa se s
tabileasca de capul lui un om destept care a stiut sa profite de momentul favora
bil; venira clienti sa-si scoata din magazia lui tata ghetele lasate acolo pentr
u a fi reparate; la nceput, tata ncerca sa-i faca sa se razgndeasca, noi toti l spri
jineam ct puteam n acest sens, cu timpul renunta nsa si-i ajuta n tacere sa-si caute
ghetele, n registrul de comenzi a fost sters un rnd' dupa celalalt, proviziile de
piele pe care oamenii le tineau la noi fura si ele restituite, datoriile fura pl
atite, totul se petrecu fara cea mai mica cearta, toti erau multumiti daca reuse
au sa rupa legaturile cu noi, repede si complet, chiar daca mai aveau si pierder
i, asta nu conta. Si n cele din urma, lucru de prevazut, de altfel, aparu Seemann
, seful pompierilor; parca am si acum scena fl fata ochilor: Seemann, nalt si pute
rnic, dar putin adus de spate si bolnav de plamni, mereu serios nici' nu stie sa
rda stnd n fata tatii pe care-l admirase pna atunci, pe care-l bucurase n clipele de
intimitate cu perspectiva de a-l face loctiitor de sef de pompieri, obligat acum
sa-i comunice ca asociatia l concediaza si-l roaga sa restituie diploma. Oamenii c
are se nimerisera sa fie la noi, se lasasera de treburile lor ca sa se strnga roa
ta n jurul celor doi barbati. Seemann era incapabil sa scoata o vorba, l batea pe t
ata pe umar, iarasi si iarasi, ca si cum ar vrea sa scoata din el vorbele pe car
e ar trebui el nsusi sa le spuna, dar nu le putea gasi. n acelasi timp, rdea mereu,
probabil cu intentia de a se mai linisti putin pe sine si pe toti, dar cum nu s
tie sa rda si n-a mai fost auzit rznd, nimanui nu-i venea a crede ca asta e un rset.
Iar tata era mult prea obosit de ziua traita si prea disperat ca sa mai poata v
eni n ajutorul cuiva, ba parea prea obosit ca sa mai faca efortul de a ntelege des
pre ce este vorba. Noi toti eram la fel de disperati, dar, cum eram tineri, nu p
uteam nici macar sa credem n posibilitatea unui asemenea dezastru, mereu ne gndeam
ca din rndul numerosilor vizitatori va iesi n cele din urma unul care sa porunceasc
a: Stati I", si care sa ntoarca roata napoi. n naivitatea noastra,' Seemann ne apare
a ca persoana cea mai indicata. Asteptam ncordati ca din rsul lui continuu sa se d
esprinda.'n sfrsit, acea vorba clara. Ce era de rs n fond, daca nu nedreptatea stupi
da care ni se facea ? Domnule presedinte, domnule presedinte, spuneti-le, n sfrsit,
oamenilor, ziceam noi mereu n gnd, nghesuindu-ne n el, ceea ce nsa n-avea alt efect
asupra lui dect sa se tot ntoarca si sa se suceasca n mod ciudat. n cele din urma se
apuca totusi de vorbit, fireste nu ca sa satisfaca dorintele noastre secrete, ci
ca sa dea ascultare ndemnurilor ncurajatoare sau mnioase ale oamenilor. Tot mai pa
stram sperante. ncepu prin a-l lauda pe tata. Spunea despre el ca e podoaba asoci
atiei, o pilda de neegalat pen-tru cei tineri, un membru indispensabil, a carui
plecare aproape ca ar duce la dizolvarea asociatiei. Toate astea ar fi fost tare
frumoase, daca le-ar fi pus capat atunci. Dar continua. Daca asociatia s-a deci
s totusi sa-l roage pe tata, deocamdata, desigur, doar n mod provizoriu, sa-si de
a demisia, asta pentru ca, toti o vor recunoaste, motivele care o sileau s-o fac
a, erau foarte serioase. Poate ca fara realizarile stralucite ale tatii la serba
rea de ieri lucrurile n-ar fi ajuns asa de departe, dar tocmai aceste realizari
au atras n mod deosebit atentia oficialitatilor, asociatia sta n plina lumina si e
obligata sa aiba grija de puritatea ei Hai mult ca oricnd. Si apoi s-a petrecut o
fensa adusa curierului, dupa care asociatia n-a gasit alta iesire, iar el, Seema
nn, si-a asumat sarcina grea de a aduce la cunostinta acest lucru. l ruga pe tata
sa nu i-o ngreuieze si mai tare. Ce bucuros era Seemann ca reusise sa scoata vorb
ele acestea ! De multumire, nceta sa mai fie exagerat de plin de tact, arata spre
diploma agatata n perete si facu semn cu degetul. Tata dadu din cap 'si se duse
s-o ia, dar minile i tremurau si nu reusi s-o scoata din cui M-am urcat pe un scau
n si l-am ajutat. Si, din clipa aceea, totul s-a ispravit. Nici macar nu scoase
diploma din rama, o nmna lui Seemann asa cum era. Apoi se aseza ntr-un colt, nu se
mai misca, numai vorbi cu nimeni ;'a trebuit sa discutam noi singuri cu ultimii
clienti.
Si unde vezi tu n toate acestea mna castelului ? ntreba K. Deocamdata nu pare a fi
intervenit nca. Tot ce ai povestit pna acum dovedeste doar temeri necugetate ale
oamenilor, satisfactie pentru necazurile aproapelui, prietenie pe care nu te pot
i bizui, adica lucruri cu care te poti ntlni oriunde; iar din partea tatalui tau,
de asemenea cel putin asa mi se pare o anumita ngustime de vederi, caci ce era de
fapt acea diploma ? Un atestat al capacitatilor sale, dar pe acestea le pastra, o
ricum, iar daca ele l faceau indispensabil, cu att mai bine; si presedintelui asoci
atiei i-ar fi ngreunat cu adevarat situatia numai daca i-ar fi azvarlit diploma l
a picioare nca de la primul cuvnt. Deosebit de caracteristic nsa mi se pare ca nici
nu pomenesti de Amalia; Amalia, din pricina careia se ntmplau toate acestea, stat
ea probabil linistita de o parte si observa dezastrul.
Nu, zise Olga, nimanui nu i se poate reprosa nimic, nimeni n-ar fi putut actiona
ntr-alt fel; toate astea se petreceau de aci nainte sub influenta castelului.
Influenta castelului, repeta Amalia, care intrase neobservata dinspre curte bat
rnii erau de mult culcati ; istorisiti povesti despre castel ? Tot mai stati aici mp
reuna ? Parca voiai sa-ti iei ramas-bun numaidect, K-. si acum e aproape zece. Da
r ce-ti pasa tie, n fond, de asemenea povesti ? Exista pe la noi oameni care se hr
anesc de-a dreptul din ele, sed laolalta asa cum sedeti voi aici si se tratarise
sc cu ele reciproc. Tu nsa nu pari a face parte dintre oamenii de acest fel.
Ba da, zise K., tocmai ca fac parte din aceasta categorie ; n schimb nu ma impres
ioneaza defel oamenii care nu se sinchisesc de astfel de povesti si-i lasa doar
pe ceilalti sa se preocupe de ele.
Ma rog, zise Amalia, dar interesul oamenilor e de diferite feluri; am auzit oda
ta de un tnar care statea toata ziua si toata noaptea cu gndul la castel, neglijnd
tot restul, dnd loc la temeri cu privire la sanatatea sa mintala, fiindca mintea
lui era cu totul dusa la castel. n cele din urma s-a descoperit ca gndul nu-i era n
dreptat n fond spre castel, ci doar spre fiica unei femei care spala podelele n bi
rouri; a obtinut fata ntr-adevar, si lucrurile au intrat n ordine.
Omul asta mi-ar placea, cred, zise K.
Ma ndoiesc, zise Amalia, ca ti-ar placea omul, dar poate nevasta-sa. Ma rog, nu
vreau sa va deranjez, ma duc sa ma culc, si va trebui sa sting lumina, din prici
na parintilor. De fapt', ei adorm numaidect, dar peste o ora s-a terminat cu somnul
profund, si atunci i deranjeaza si cea mai mica licarire de lumina. Noapte buna
!
ntr-adevar, se facu bezna, Amalia si asternea probabil un culcus pe jos, lnga patul
parintilor.
Cine e tnarul acela de care vorbea ? ntreba K.
Nu stiu, raspunse Olga, poate Brunswick, desi nu prea i seamana, poate altul. Nu
e usor s-o ntelegi pe Amalia, pentru ca de multe ori nu stii daca vorbeste ironic
sau serios. De cele mai multe ori vorbeste serios, dar da impresia ca e ironica
.
Lasa interpretarile ! zise K. Cum ai ajuns sa depinzi n att de mare masura de ea
? Erai asa nca nainte de marea nenorocire ? Sau abia dupa aceea ? Si nu simti nici
odata dorinta sa devii independenta de ea'? Si dependenta asta e oare ntemeiata pe
ceva rational ? Ea e mezina, si, n fond, ar trebui sa asculte de tine. Ea a prici
nuit, cu sau fara voia ei, nenorocirea familiei. n loc sa-si ceara iertare de la
fiecare dintre voi, n fiecare zi din nou, si poarta capul mai semet ca oricine, nu
se sinchiseste de ni-mic dect, numai din'mila, de parinti, nu vrea sa fie initia
ta n nimic, cum se exprima ea, si, cnd se ntmpla sa stea de vorba o data cu voi, atu
nci de cele mai multe ori spune lucruri serioase, dar care par ironice. Sau poat
e va domina prin frumusetea ei, de care pomenesti uneori? Adevarul e ca toti tre
i semanati foarte mult, si ca ceea ce o deosebeste de voi, e cu totul n defavoare
a ei; nca de prima data cnd am zarit-o m-a ndepartat privirea ei indiferenta, lipsit
a de simpatie. Si-apoi, e adevarat ca e cea mai mica dintre voi, dar asta nu se
cunoaste, are aspectul fara de vrsta al femeilor care nu prea mbatrnesc, dar care a
bia daca au fost vreodata cu adevarat tinere. Tu o vezi n fiecare zi, tu nu remar
ci duritatea trasaturilor ei. De aceea, daca ma gndesc bine, nici nu pot sa iau f
oarte n serios atractia resimtita de Sortini; poate ca prin scrisoarea aceea voia
mai mult s-o pedepseasca, dect s-o cheme.
Nu vreau sa vorbesc despre Sortini, zise Olga; la domnii din castel totul e posi
bil, indiferent daca e vorba de fata cea mai frumoasa sau de cea mai urta. Dar nco
lo, te nseli cu totul n privinta Amaliei. Vezi bine ca n-am nici un motiv sa-ti cst
ig simpatia n mod special pentru Amalia, si daca ncerc s-o fac, e numai de dragul
tau. Amalia a fost ntr-un fel oarecare cauza nenorocirii noastre, asta e cert, dar
pna si tata, care a fost desigur cel mai lovit de aceasta nenorocire si care nic
iodata nu s-a prea priceput sa-si masoare cuvintele, mai ales acasa, pna si tata
s-a abtinut sa-i spuna macar o vorba de repros, chiar n momentele cele mai grele.
Si sa nu crezi cumva ca pentru ca ar fi ncuviintat purtarea Amaliei; cum ar fi pu
tut-o ncuviinta el, un admirator al lui Sortini ? Nu putea s-o nteleaga nicidecum,
ar fi sacrificat totul, si pe sine, si tot ce poseda, pentru Sortini; binenteles
nu n felul cum s-a ntmplat apoi n realitate, n urma mniei probabile a lui Sortini. Mni
e probabila, caci noi nu am mai aflat ninu<; despre Sortini; daca pna atunci fuse
se retras, de atunci ncoace era ca si cum nici n-ar mai exista. S-o fi vazut {# A
malia pe vremea aceea ! Stiam cu totii ca nu va urm* vreo pedeapsa expresa. Doar
ca toata lumea rupea relatiile cu noi. Lumea de aici, ca si castelul. Pe cnd nsa r
emarcam, fireste, cum se retrageau oamenii din sat, din partea castelului nu se p
utea observa nimic. Doar nu remarcasem nici nainte vreme vreo solicitudine din par
tea castelului, cum era sa remarcam acum vreo schimbare J6 atitudine ? Aceasta li
niste era lucrul cel mai grav si nici pe departe faptul ca oamenii ne ntorceau sp
atele, caci n-o faceau din convingere proprie, poate nici nu aveau nimic mpotriva
noastra, dispretul de acum nu exista nca, o faceau numai de frica, si apoi astep
tau sa vada cum o sa mai decurga lucrurile. Nici de mizerie materiala nu aveam nc
a sa ne temem, datornicii ne achitasera totul, aranjamentele fusesera favorabile,
n masura n care duceam lipsa de alimente ne mai ajutau rudele n secret, era usor,
caci era vremea secerisului, e adevarat ca n-aveam pannt si ca nu ne lasa nimeni s
a ajutam la muncile cmpului; pentru prima oara n viata am fost condamnati la trndav
ie. Asa ca sedeam laolalta, cu ferestrele nchise, n plina arsita, n iulie si august
. Nu s-a ntmplat nimic. Nici o citatie, nici o veste, nici o vizita, nimic.
' Pai, daca nu se ntmpla nimic, zise K., si nu era de asteptat nici o pedeapsa expr
esa, de ce va temeati ? Ce soi de oameni snteti!
Cum sa-ti explic ? zise Olga. Nu ne temeam de ceva ce avea sa vina, sufeream de p
e atunci chiar de ce era n prezent, traiam n plina pedepsire. Oamenii din sat nu a
steptau dect sa venim noi la ei, ca tata sa-si redeschida atelierul, ca Amalia, c
are se pricepea sa coasa rochii foarte frumoase, e drept ca numai pentru cei mai
de vaza, sa vina sa ia comenzi; de fapt, tuturor le parea rau de ce facusera. Cn
d se ntmpla n sat ca o familie binevazuta sa fie dintr-o data complet ostracizata,
fiecare n parte este ntr-un fel dezavantajat; cnd s-au dezis de noi, credeau ca-si
fac datoria, si noi, n locul lor, am fi facut la fel. Si nici nu stiau exact ce s
e petrecuse, doar att: curierul se napoias'e la Curtea domneasca" tinnd n mna niste Mr
tii rupte. Frieda l vazuse plecnd si apoi revenind, schimbase cteva vorbe cu el si
raspndise numaidect cele aflate de la el. Dar si asta nu din dusmanie fata de noi,
ci doar din datorie, pur si simplu, asa cum ar fi fost de datoria oricaruia dint
re noi sa procedeze ntr-un caz Semanator. Acum toti ar fi ntmpinat cu placere o solu
tie favorabila a ntregii povesti. Daca le-am fi servit deodata vestea ca totul est
e n regula, ca, de pilda, nu fusese dect o nentelegere deplin clarificata ntre timp,
sau ca a fst n realitate o greseala a noastra, dar ca ne-am ispasit-o, Sau pna si
cu att s-ar fi multumit lumea ca am reusit sa musamalizam lucrurile, datorita rel
atiilor noastre la castel, ne-ar fi primit cu siguranta din nou cu bratele deschi
se, ar fi urmat sarutari, mbratisari, sarbatoriri am mai trait lucruri asemanatoa
re de cteva ori, n cazul altora. Dar nici macar o astfel de veste n-ar fi fost nec
esara; de ne-am fi eliberat doar n gnd si ne-am fi oferit, daca am fi reluat vechi
le relatii, fara sa pierdem macar o vorba despre povestea cu scrisoarea, ar fi fo
st de-ajuns; ar fi renuntat toti cu placere sa discute cazul, caci, n fond, pe lnga
frica, i-a determinat sa se desparta de noi mai ales caracterul penibil al ntreg
ii afaceri, pur si simplu dorinta de a nu mai auzi nimic despre ea, de a nu vorb
i despre ea, de a nu se gndi la ea, de a nu fi obligati sa vina n nici un fel n con
tact cu ea. Frieda divulgase povestea nu ca sa se bucure de ce se ntmplase, ci ca
sa se fereasca si ca sa-i fereasca si pe altii de ea, ca sa atraga atentia satulu
i ca se ntmplase ceva de care e bine sa te tii de o parte cu cea mai mare grija. n
cauza nu eram noi, ca familie, ci doar cazul, iar noi numai din pricina cazului n
care fuseseram amestecati. Deci, daca am fi iesit din brlog, am fi aratat prin p
urtarea noastra ca trecusem peste ce ni se ntmplase, indiferent n ce maniera, si da
ca am fi reusit sa determinam opinia publica sa ajunga la convingerea ca afacere
a, oricare ar fi fost natura ei, nu va mai fi discutata, chiar si cu att ar fi re
intrat totul n ordine, am fi gasit peste tot aceeasi bunavointa ca odinioara, si
daca am fi uitat afacerea doar pe jumatate, ne-ar fi nteles si ne-ar fi ajutat s-o
uitam cu desavrsire. n loc sa facem asa, am stat nsa n casa. Nu stiu ce asteptam, p
robabil decizia Amaliei; ea pusese mna n dimineata aceea pe crma familiei si o tine
a cu tarie. Fara metode speciale, fara porunci, fara rugaminti, aproape numai pr
in tacere. Noi, ceilalti, tineam sfat mereu, tot susoteam de dimineata pna seara,
cteodata tata, cuprins de o neliniste, ma chema lnga el, si petreceam jumatate din
noapte asezata pe marginea patului lui. Sau, n alte dati, sedeam laolalta, eu si
cu Barna-bas, care pricepea nca prea putin din toata'povestea si cerea mereu expl
icatii, mereu aceleasi, arznd de curiozitate, si dadea seama pesemne ca anii fara d
e griji care stau n fata altora de vrsta lui nu vor mai exista pentru el, si state
am asa mpreuna, ca noi doi acum, si uitam ca se face noapte si iarasi zi. Mama er
a cea mai slaba dintre noi, probabil pentru ca suferise nu numai de durerea noas
tra comuna, ci participase la durerea fiecaruia dintre noi, si asa s-a ntmplat sa
putem observa la ea, cu groaza, unele schimbari, care, cum presimteam, vor surve
ni la toata familia. Locul ei preferat era coltul unei canapele, pe care n-o mai
avem de mult acum e n odaia mare din casa lui Brunswick acolo sedea si nu se stia
bine daca atipea sau vorbea ncetisor singura, cum parea sa indice miscarea conti
nua a buzelor. Era asa de firesc sa tot discutam povestea cu scrisoarea, s-o ntoar
cem si pe fata si pe dos, n toate amanuntele ei precise, n toate presupunerile vag
i, si sa ne ntoarcem mereu n nascocirea mijloacelor de a obtine o solutie favorabi
la, era firesc si inevitabil, dar nu era' bine, caci ne nfundam tot mai adnc n ches
tiunea de care voiam sa scapam. Si la ce bun ca aveam idei ? Ct ar fi fost de exc
elente, nici una nu se putea pune n practica, fara Amalia, toate erau doar consfa
tuiri premergatoare, lipsite de sens prin faptul ca rezultatele lor nici nu ajung
eau pna la Amalia, si chiar daca i-ar fi ajuns la ureche, nu ar fi ntmpinat dect tac
ere. Azi, din fericire, o nteleg pe Amalia mai bine ca atunci. A suportat mai mul
t dect oricare dintre noi, e de nenteles cum de a suportat si mai traieste si azi
printre noi. Mama a simtit poate nenorocirea noastra, a tuturor, a simtit-o pentr
u ca s-a abatut asupra ei; si n-a resimtit-o multa vreme, caci nu s-ar putea spun
e ca' o resimte si azi ba chiar si atunci avea mintea cam ratacita. Dar Amalia a
resimtit nu numai nenorocirea, ci avea si inteligenta s-o priceapa; noi vedeam n
umai urmarile, ea'vedea si motivul; noi ne puneam speranta n diverse cai marunte,
ea stia ca totul era hotart; noi aveam de susotit, ea nu putea dect sa taca, ochi
n ochi cu adevarul si a trait si a suportat aceasta viata, atunci ca si acum. Cu
toata durerea noastra, ce bine o duceam n comparatie cu ea ! A trebuit, fireste,
sa ne parasim casa. S-a mutat n ea Brunswick, iar noua ni s-a repartizat o cocioa
ba ; ne-am carat tot avutul, cu roaba, pna acolo, facnd cteva drumuri; Barnabas si
cu mine o trageam, tata si cu Amalia o mpingeau din urma, mama, pe care o adusese
m aici de la nceput, ne primea de fiecare data, stnd pe o lada si scncind ncetisor.
Dar mi amintesc ca n timpul caratului din greu care mai era si umilitor, fiindca n
e ntlneam adesea cu carute venind de la seceris, ale caror nsotitori amuteau vazndu-
ne si ntorceau privi-rile n alta parte mi amintesc ca Barnabas si cu mine, chiar si
n timp ce caram asa lucrurile, nu ncetam sa vorbim despre grijile si planurile noa
stre, si ne opream uneori discutnd pna ce ne striga tata, ami'ntindu-ne datoria de
moment. Dar nici o discutie n-a schimbat ceva din viata noastra, nici dupa ce ne
-am mutat, doar ca de atunci am nceput sa simtim ncetul cu ncetul si saracia. Ajuto
arele rudelor ncetara sa mai vina, proviziile noastre erau pe terminate, si tocma
i pe vremea aceea a nceput sa ia proportii dispretul fata de noi, pe care-l stii.
S-a observat ca n-avem putere sa ne smulgem din afacerea cu scrisoarea, si asta n
i s-a luat foarte n nume de rau; n-a fost subapreciata greutatea soartei noastre,
desi nu se cunostea cu exactitate. Oamenii stiau ca probabil nici ei n-ar fi bir
uit mai bine o astfel de ncercare, dar cu att mai necesar era pentru ei sa se despa
rta complet de noi. Daca am fi biruit-o, ne-ar fi stimat n mod corespunzator, dar
fiindca nu reusisem, au facut acum definitiv ceea ce facusera pna atunci provizor
iu: ne-au exclus din toate cercurile. Acum nu se mai vorbea despre noi ca despre
oameni, numele nostru de familie nu se mai pomenea; daca trebuia sa vorbeasca de
noi, ne ziceau ai lui Barnabas", dupa numele celui mai nevinovat dintre noi, chi
ar si cocioaba ne era socotita rau famata, si, daca te examinezi tu nsuti, vei rec
unoaste ca pna si tu ai avut impresia de cum ai intrat pentru prima oara, ca poti
gasi o justificare a dispretului general. Mai trziu, cnd unii rencepura sa mai vina
pe la noi, strmbau din nas vaznd lucruri cu totul neimportante, de pilda ca lampi
ta aceea cu ulei atrna acolo deasupra mesei. Unde sa atrne daca nu deasupra mesei
? Dar lor li se parea ceva intolerabil. Daca nsa atrnam lampa n alta parte, tot nu
se schimba nimic din nemultumirea lor. Tot ce aveam si faceam ntmpina acelasi dispr
et.
UMBLND CU JALBA
Si ce am facut noi, n schimb ? Lucrul cel mai rau pe care-l puteam face, ceva pen
tru care meritam mai degraba dispret dect pentru ceea ce ni se arata n realitate: a
m tradat-o pe Amalia, ne-am rupt de porunca ei muta, nu mai puteam continua sa t
raim asa, sa traim fara nici o speranta, si am nceput, fiecare n felul lui, sa ne
rugam de castel sau'sa-l asaltam cu insistente ca sa ne ierte. Stiam bine ca nu
sntem n stare sa reparam greseala, stiam si ca singura relatie datatoare de speran
ta pe care o aveam la castel, anume Sortini, functionarul binevoitor fata de tat
a, a devenit inaccesibila pentru noi tocmai n urma evenimentelor, si cu toate aces
tea ne-am pus pe treaba. Tata a fost primui, cu el au nceput demersurile fara ros
t la primar, la secretari, la avocati, la contopisti; de cele mai multe ori nu er
a primit, si daca reusea sa se faca primit prin viclesug sau din ntmplare ce mai j
ubilam si bateam din palme aflnd vestea l refuzau ct se poate de repede si nu-l mai
primeau a doua oara. Era si prea usor sa-l respinga; e totdeauna usor pentru ca
stel. In fond ce voia ? Ce i se ntmplase ? Pentru ce greseala voia sa fie iertat ?
Cnd si de catre cine din castel i se facuse cel mai mic rau ? Da,' saracise, pie
rduse clientela, si asa mai departe, dar astea snt fenomene ale vietii de toate zi
lele, chestiuni mestesugaresti si de piata; oare castelul trebuie sa se ocupe de
asa ceva ? Se ocupa de fapt, ntr-adevar, de toate, dar nu putea interveni n mod b
rutal n desfasurarea lucrurilor cu nici un alt scop dect numai pentru a servi inter
esele unui singur individ. Sa-si trimita cumva functionarii ca sa alerge dupa cl
ientii lui tata si sa-i aduca napoi cu de-a sila ? Atunci tata obiecta noi discut
am amanuntit toate lucrurile acestea nainte si dupa, strnsi ntr-un colt, ca ascunsi
de Amalia care-si dadea seama de toate, dar nu se amesteca tata obiecta atunci
ca nu se plnge de saracie, tot ce a pierdut ar fi n stare sa refaca cu usurinta, a
stea snt lucruri secundare, numai sa fie iertat Dar ce anume sa ti se ierte ?" i s
e raspundea; nu le parvenise pna acum nici un denunt, cel putin nu e consemnat nca
n procesele-verbale, nici macar n proce-sele-verbale accesibile publicului avocat
esc, prin urmare nu s-a ntreprins, n masura n care se poate stabili acest lucru, ni
mic mpotriva lui, nici nu este nimic n curs. Poate cumva cita o singura dispozitie
oficiala care ar fi fost luata mpotriva lui ? Tata nu putea cita asa ceva. Sau a
avut loc interventia unui organ oficial ? Nici despre asta nu stia nimic. Ei, c
are va sa zica, daca nu stie nimic si daca nu s-a ntmplat nimic, ce vrea n fond ?'
Ce i s-ar putea ierta ? Cel mult ca inoportuneaza acum fara rost birourile, dar t
ocmai asta e de neiertat. Tata nu se lasa, pe vremea aceea era nca foarte puternic
, si trndavia n care era silit sa traiasca i dadea destul ragaz. Am sa-i redau Ama-l
iei onoarea pierduta, n-o sa mai dureze mult", a spus ntr-o zi catre mine si Barn
abas, dar foarte ncet ca sa nu auda Amalia; cu toate acestea o spusese doar de dr
agul ei, caci n realitate nu se gndea defel la recstigarea onoa-rei, ci doar la ier
tare. Dar pentru a obtine iertare, trebuia mai nti sa se constate vina, iar aceast
a i se contesta de catre birouri. i veni ideea si asta arata ca ncepuse sa-i slabe
asca mintea ca i se ascunde vina, pentru ca nu plateste destul impozit; caci pna
atunci nu platise dect numai taxele prescrise, care erau destul de mari pentru po
sibilitatile noastre. Acum nsa credea ca ar trebui sa plateasca mai mult, ceea ce
era, desigur, o eroare, caci n administratia noastra e adevarat ca se primesc sp
erturi ca sa fie mai simplu si ca sa se evite vorbaria inutila, dar de obtinut n
u obtii nimic pe aceasta cale. Cum nsa tata S1 pusese speranta n asta, nu voiam sa
i-o nimicim. Aflt vndut deci ce mai aveam erau aproape numai lucrufl strict indis
pensabile ca sa facem rost de mijloacele fle' cesare si ca tata sa-si continue c
ercetarile, si o buna tu' cata de vreme am avut satisfactia sa-l auzim, dimineata
cnd pornea la drum, zanganindu-si banii marunti n &" zunar. Noi, fireste, rabdam d
e foame toata ziua, n timp,'* singurul lucru pe care l-am obtinut facnd rost de ba
ni fost ca i-am pastrat tatii o dispozitie buna, plina de sperante. Dar nu prea e
ra un avantaj.' si dadea multa oste-neaia cu demersurile, si ceea ce ar fi luat c
urnd sfrsitul meritat, daca nu erau banii, s-a taraganat astfel multa vreme. Cum p
entru sumele date n plus nu i se putea oferi n realitate nimic extraordinar, cte un
contopist mai ncerca uneori sa faca ceva, cel putin n aparenta, i promitea niste ce
rcetari, l lasa sa nteleaga ca s-ar fi gasit unele indicii care vor fi urmarite, n
u din datorie, ci de hatrul tatei, iar el, n loc sa devina mai banuitor, se ncre-de
a n el tot mai mult. Venea acasa cu cte o promisiune din astea, vizibil facuta n vnt
, ca si cum ar aduce cu sine din nou belsugul deplin n casa, si era un chin sa-l
vezi cum ncearca sa ne dea de nteles, mereu n spatele Ama-liei, cu un surs strmb si f
acnd cu sprncenele ridicate semn spre Amalia, ca salvarea ei, care o va surprinde
cel mai mult pe ea nsasi, se apropie cu pasi mari datorita ostenelilor sale, dar c
a totul este nca un'secret pe care tre-buie sa-l pastram cu sfintenie. Ar fi cont
inuat asa desigur nca multa vreme daca, n cele din urma, n-am fi fost absolut incap
abili sa-i mai procuram bani tatei. E drept ca, ntre timp, Barnabas a intrat calf
a la Brunswick, care l-a primit dupa ce ne-am rugat mult de el, dar numai cu con
ditia ca Barnabas sa vina la el seara, pe ntuneric, ca sa-i dea de lucru, si sa d
uca napoi comenzile executate tot pe ntuneric trebuie sa recunoastem ca Brunswick
a luat de data asta asupra sa o oarecare primejdie pentru meseria lui, de dragul
nostru, n schimb nsa l platea pe Barnabas foarte prost, si munca lui Barnabas e fa
ra cusur dar salariul abia ajungea ca sa nu murim de foame. Cu mari menajamente s
i multe pregatiri l-am anuntat pe tata ca s-a terminat cu sprijinul nostru banes
c, el nsa a Primit stirea cu mult calm. Nu mai era capabil sa cuprinda cu mintea
ct de lipsite de perspective snt interventiile sale, totusi era obosit de deceptii
le nencetate. Ne-a spus, ce-i drept fara a mai vorbi asa de limpede ca altadata,
^ci nainte vorbea aproape prea clar ca n-ar mai fi avut nevoie dect de foarte puti
ni bani, mine sau chiar azi ar fi aflat tot, acum nseamna ca totul fusese n zadar,
eSuase numai din pricina banilor, si asa mai departe; dar tonul cu care o spunea
, arata ca nu mai crede nici el. Apoi veni ndata, fara vreo pauza, cu planuri noi
. De vreme ce nu reusise sa-si dovedeasca vina si, n consecinta, nu mai putea obt
ine nici de acum ncolo nimic pe cale oficiala, trebuia s-o apuce numai si numai p
e calea rugamintilor si sa-i solicite personal pe' functionari. Printre ei exist
au, desigur, si unii milosi si buni la inima, o inima miloasa de care fireste nu
puteau asculta n exercitiul functiunii, dar n afara serviciului da, daca-i surpri
ndeai la ore potrivite. Aici K. ntrerupse povestirea Olgai pe care o ascultase com
plet absorbit punnd o ntrebare :
Si tu nu crezi ca este asa ?
E drept ca urmarea povestirii trebuia sa-i aduca un raspuns, dar el voia sa afle
numaidect.
Nu, zise Olga, de mila sau asa ceva nici nu poate fi vorba. Ct eram noi de tiner
i si de lipsiti de experienta, o stiam, si o stia si tata, fireste, dar uitase,'
cum uitase majoritatea lucrurilor. Nascocise planul sa se posteze pe drumul mare n
apropierea castelului, pe unde trec trasurile functionarilor, si, daca s-o putea
cumva, sa-si rosteasca cererea de iertare. Sincer spus, un plan fara pic de rost
, chiar daca s-ar fi ntmplat imposibilul si spusele lui ar fi ajuns la urechea vre
unui functionar. Un functionar izolat poate oare ierta ? Asta ar fi cel mult de
competenta autoritatilor n ansamblu, dar nici acestea nu pot ierta, probabil, ci do
ar judeca. Si e oare posibil ca un functionar, chiar daca s-ar da jos din trasur
a si s-ar ocupa de' chestiune, sa-si formeze o imagine dupa'cte i ndruga tata, un bi
et om obosit si mbatrnit ? Functionarii snt foarte cul-tivati, dar numai unilateral
, fiecare n specialitatea lui poate sesiza dupa o simpla vorba un ntreg sir de ide
i, dar lucruri dintr-o alta sectiune poti sa-i explici ore de-a rndul, poate va d
a politicos din cap, dar nu va ntelege nimic. Asta e firesc, n-avem dect sa ncercam
sa ntelegem micile chestiuni oficiale care ne privesc direct,' lucruri marunte pe
care un functionar le rezolva dnd din umeri, n-avem dect sa ncercam sa le ntelegem
pna-n strafunduri, si vom avea de lucru o viata ntreaga fara sa le daffl de capat.
Chiar daca tata ar fi dat de un functionar competent, acesta n-ar fi putut sa re
zolve nimic fara acte pregatitoare, si mai ales nu pe drumul mare; de altfel nu
poate pur si simplu ierta, ci doar rezolva pe cale oficiala, si, n acest scop, nu
poate, iarasi, dect sa indice calea oficiala, iar pe aceasta cale tata nu reusise
sa obtina nimic. Ct decazuse nca de pe atunci bietul de el, ca sa vrea sa-si puna
n aplicare noul plan ! Daca ar exista vreo posibilitate de acest fel, ct de mica,
ar trebui sa misune petitionarii acolo pe sosea, dar, cum acest lucru este o imp
osibilitate absoluta, asa cum stim din cea mai elementara instructie scolara, dr
umul este complet pustiu. Poate ca asta l ntarea pe tata n sperantele sale, ca doar
le hranea din orice. Era si foarte necesar n cazul lui, caci o minte sanatoasa n
ici n-avea nevoie sa intre n considerente complicate, ci ar fi vazut limpede numa
i din faptele exterioare, ca e ceva imposibil. Cnd functionarii se duc n sat sau se
ntorc la castel, nu fac calatorii de placere, n sat sau la castel i asteapta trebu
ri, de aceea caii se mna n cea mai mare viteza. Si nici nu le trece prin gnd sa se
uite pe fereastra trasurii si sa caute din ochi niste petitionari; trasurile snt
pline de acte pe care le studiaza.
Eu am vazut interiorul unei sanii, zise K., n care nu erau acte.
Din povestirea Olgai i se revela o lume att de mare, aproape neverosimila, nct nu s
e putu opri sa stabileasca un contact cu ea prin micile sale experiente, ca sa s
e convinga mai bine att de existenta ei ct si de a sa proprie.
E posibil, zise Olga, atunci nsa e mai rau, atunci functionarul are chestiuni att
de importante, nct dosarele snt prea pretioase sau prea voluminoase pentru a fi lua
te cu sine; n acest caz, functionarii pun sa se mne n galop. Oricum, nici unul nu a
re timp de pierdut cu tata. Si afara de asta, snt mai multe intrari la castel. O
data e la moda una, atunci cei mai multi trec pe acolo, alta data e alta, atunci
toti se ngramadesc acolo. Dupa ce reguli are loc aceasta schimbare, nu s-a desco
perit nca. ntr-o zi, la opt dimineata, toti trec pe o sosea, o jumatate de ora mai
trziu iarasi toti pe alta sosea', zece minute dupa aceea pe o a treia, peste jum
atate de ora poate iarasi pe cea dinti, pentru ca apoi circulatia sa se mentina a
colo toata ziua, dar n fiecare clipa exista posibilitatea unei schimbari. E drept
ca n apropierea satului toate soselele ce vin din castel se unesc, dar de acolo
trasurile trec n goana, pe cnd n apropierea castelului merg ntr-un tempo mai potolit
. Si, asa cum ordinea de iesire din castel, n ce priveste drumurile, este neregul
ata si de nepatruns, la fel * si numarul trasurilor. De multe ori snt zile cnd nu
vezi trasuri deloc, apoi vezi trecnd o multime. Tinnd socoteala de toate astea, nch
ipuieste-ti-l acum pe tata. n costumul lui cel bun n curnd avea* sa fie singurul lu
i costum pleca n fiecare dimineata de acasa, nsotit de urarile noastre de bine. Lu
a cu dnsul o mica insigna a pompierilor, pe care a pastrat-o, de fapt prin frauda,
ca s-o puna cnd ajungea n afara satului, n sat nu ndraznea s-o arate, desi era att d
e mica nct abia o vedeai la distanta de doi pasi; dar dupa parerea tatei se parea
ca e chiar folositoare, ca sa atraga privirea functionarilor care trec n trasurile
lor. Nu departe de intrarea castelului se afla o gradinarie, apartine unui oare
care Bertuch, acesta aprovi-zioneaza castelul cu legume; acolo, pe postamentul ng
ust de piatra al gardului de gratii, si-a ales tata un loc. Bertuch l lasa n voia
lui, fiindca fusese bun prieten cu tata pe vremuri si unul dintre clientii lui c
ei mai fideli, caci are un picior cam schilod si era convins ca numai tata stie
sa-i faca o gheata potrivita. Acolo sedea deci tata zi de zi, era o toamna trist
a si ploioasa, dar'nu-i pasa de vreme ctusi de putin. Dimineata, la o anumita ora
, punea mna pe clanta usii si ne facea semn de ramas-bun, seara venea ud leoarca,
pe zi ce trecea parea mai adus de spate, si se trntea ntr-un colt. La nceput ne po
vestea micile evenimente traite, de pilda ca din mila si veche prietenie Bertuch i
aruncase o patura peste gard, sau ca n vreuna din trasurile ce treceau i se paru
se ca zareste pe cutare sau cutare functionar, sau ca, din cnd n cnd, l recunoaste ct
e un vizitiu si ca-l atinge din gluma usor cu biciul. Mai trziu, ncetase sa mai po
vesteasca lucrurile acestea, se vedea ca nu mai spera sa ajunga la nimic stnd aco
lo, considera nsa ca o datorie, un fel de profesiune sterila sa plece si sa-si pe
treaca acolo ziua. Atunci au nceput durerile sale reumatice se apropia iarna, a n
ins de timpuriu; la noi iarna ncepe devreme si asa statea ba pe pietrele ude de p
loaie, ba n zapada. Noaptea gemea de durere, dimineata ezita uneori sa plece, dar
facea un efort de vointa si'se ducea. Mama se agata de el si nu voia sa-l lase.
iar el, devenind probabil temator din pricina picioarelor tepene, a acceptat ca
ea sa-l nsoteasca, si asa s-a facut ca durerile au apucat-o si pe mama.' Noi mer
geam des pe la ei, le duceam de mncare sau le faceam o vizita, voiam sa-i conving
em sa se ntoarca acasa. De cte ori nu i-am gasit zgribuliti, seznd sprijiniti unul
de altul pe soclul acela ngust, nveliti ntr-o patufa subtire, care abia i cuprindea,
n jurul lor doar pustiul sur al zapezii sau al cetii, si, ct vedeai cu ochii, zil
e ntregi, nici tipenie de om, nici o trasura. Ce priveliste, K., ce priveliste! Pn
a cnd ntr-o buna zi tata, cu picioarele ntepenite, nu s-a mai putut da jos din pat,
era de nemngiat; ntr-o usoara aiureala, din cauza febrei, i se parea ca vede cum t
ocmai atunci opreste o trasura acolo, sus, la Bertuch, se da jos din ea un funct
ionar, cerceteaza gardul n cautarea tatei si se urca din nou n trasura dnd nemultum
it din cap. Si, n timpul acesta, scotea niste tipete de parca ar fi vrut sa-l aud
a functionarul acolo n departare si ar fi ncercat sa-i explice ca nu e vinovat de
aceasta absenta. Absenta nsa s-a prelungit, nu s-a mai ntors niciodata acolo, a za
cut saptamni de-a rndul. Amalia lua asupra-si sa-l serveasca, sa-l ngrijeasca, sa-l
trateze, tot, tot, si, afara de unele pauze, a continuat asa pna azi. Ea cunoast
e ierburi de leac care alina durerile, si nu are nevoie de somn aproape deloc, e
a nu se sperie niciodata, nu se teme de nimic, nu-si pierde rabdarea, face toate
muncile pentru parinti; pe cnd noi, fara sa putem fi de vreun ajutor, ne agitam
fara rost, ea ramnea rece si calma. Cnd nsa trecuse ce fusese mai grav si tata putu
din nou sa se dea cu chiu cu vai jos din pat, sprijinit din dreapta si din stnga
, Amalia s-a retras numaidect si l-a lasat pe seama noastra.
PLANURILE OLGAI
Acum se punea problema sa gasim o ocupatie oarecare pentru tata, una de care sa f
ie capabil, orice, numai sa-l mentina n credinta ca serveste la ceva pentru a abs
olvi familia de vinovatie. Nu era greu de gasit asa ceva, atta timp ct sederea n fa
ta gradinii lui Bertuch avea, n fond, un rost, dar am gasit ceva care mi-a insufl
at chiar putina speranta. De cte ori se vorbise n birouri, sau n fata functionarilo
r, sau oriunde despre vina noastra, se pomenise mereu de ofensa adusa curierului
lui Sortini, nimeni nendraznind sa patrunda mai n adnc. Astfel mi-am spus ca daca o
pinia publica, fie si numai n aparenta, nu stie dect de jignirea curierului, totul
se poate drege, fie iarasi numai n aparenta, daca am reusi sa-l mpacam pe curier.
Cum ni s-a afirmat, n-a fost depusa nici o plngere, nici un birou nu a fost sesi
zat, asa ca sta n puterea curierului sa ne ierte, n ce-l priveste personal, si nu
e vorba de mai mult. Nimic din toate acestea nu putea avea o importanta decisiva
, totul era doar de forma, si nu putea duce la vreun rezultat de alta natura, da
r pe tata l-ar bucura si ne-ar permite poate sa-i strngem cu usa pe numerosii lui
informatori care l chinuisera atta. n primul rnd, fireste, trebuia gasit curierul.
Cnd i-am mpartasit tatii planul meu, la nceput s-a suparat foarte tare, caci deveni
se grozav de ncapatnat, n timpul bolii se transformase asa, " parte credea ca noi l-a
m mpiedicat de fiecare data sa obtina n cele din urma un rezultat, nti ncetnd sa-l spr
i; jinim cu bani, apoi retinndu-l n pat, n parte nici nu mal era n stare sa cuprinda
bine gnduri de-ale altora. Nici nu apucasem sa i-l spun pna la capat, ca-mi si re
spinsese pla' nul. Dupa parerea lui, trebuia sa continue cu asteptatul fl fata gr
adinii lui Bertuch, si, deoarece nu va mai fi desigur n stare sa se duca acolo zi
lnic, trebuia noi sa-l transportam cu roaba. Eu nsa n-am cedat si, ncetisor, se mpa
case cu ideea. Ce-l deranja nsa era ca n aceasta chestiune depindea cu totul de mi
ne, caci numai eu l vazusem pe curier, tata nu-l cunostea. E adevarat ca toti ser
vitorii castelului seamana ntre ei si nici eu nu eram absolut sigura ca l-as recu
noaste pe cel cu pricina. Am nceput atunci sa ne ducem des pe la Curtea domneasca"
si sa cautam printre servitorime. Fusese un om de serviciu al lui Sortini, iar
Sortini nu mai venea n sat; dar domnii si schimba adesea oamenii de serviciu, s-ar
fi putut sa-l regasim printre servitorii altui domn, si daca el nsusi nu era de
gasit, s-ar fi putut totusi obtine vreo veste despre el de la alti servitori. n a
cest scop,' trebuia, fireste, sa fim seara de seara la Curtea domneasca", si nu e
ram bine vazuti nicaieri, cu att mai putin n acel loc; si nici nu puteam sa ne com
portam ca niste musterii care platesc. Dar se vadi ca puteam fi totusi de folos
acolo. Doar stii ce calamitate era servitorimea pentru Frieda. n fond, majoritatea
snt oameni linistiti, rasfatati printr-un serviciu usor si de aceea cam greoi. Sa
-ti mearga ca unui servitor", e o urare de bine printre functionari, si, ntr-adeva
r, n ce priveste viata buna, se pare ca servitorii snt de fapt domni n castel; ei s
tiu sa aprecieze acest lucru, si snt linistiti si demni nlaiintrul castelului, unde
se misca n cadrul legilor lui; asta mi-a fost confirmat n fel si chip, si chiar si
aici gasesti printre servitori urme ale acestei purtari', dar numai urme, caci n
colo snt ca transformati aici, prin faptul ca legile castelului nu mai snt valabil
e pentru ei n sat; devin o gloata turbulenta, neas-cultatoare, dominata nu de leg
i, ci de instinctele ei nesatioase. Lipsa lor de rusine nu cunoaste limite. Noro
c pentfu sat ca n-au voie sa paraseasca Curtea domneasca" dect la porunca, dar la C
urtea domneasca" trebuie sa cauti sa te ntelegi cu ei. Fridei i venea greu, asa ca
eram binevenita pentru ea, putnd sa ma utilizeze spre linistirea servitorilor. D
e mai bine de doi ani petrec cel putin de doua ori pe saptamna cte o noapte cu ser
vitorii la grajd, nainte, cnd tata mai putea merge cu mine la Curtea domneasca", do
rmea undeva n local si astepta acolo vestile pe care aveam sa le aduc dimineata.
Erau cam putintele. Pe curierul cu pricina nu l-am gasit nici pna azi, se pare ca
mai este nca n serviciul lui Sortini, care-i apreciaza foarte mult, si ca l-ar fi
urmat pe Sortini cnd acesta s-a retras n birouri ndepartate. n genere, servitorii nu
l-au mai vazut de tot atta vreme ca si noi, si daca vreunul sustine ca l-a vazut
ntre timp, e probabil o eroare. Asa ca planul meu, n fond, a esuat, si totusi nu
complet; e adevarat ca n-am dat de curier si' ca pe tata l-au distrus cu desavrsi
re drumurile la Curtea domneasca" si nnoptatul acolo, poate si mila de mine, n masur
a n care mai e capabil de mila, caci snt aproape doi ani de cnd e n starea n care l-a
i vazut, si, n fond, nca se tine mai bine dect mama, pe care ne asteptam s-o pierdem
n orice zi; viata ei se prelungeste doar datorita eforturilor uriase ale Amaliei;
dar ce am obtinut totusi la Curtea domneasca" este o oarecare legatura cu castel
ul. Nu ma dispretui daca-ti spun ca nu-mi pare rau de ce am facut. Ce mare legat
ura o fi avnd asta cu castelul, ai sa spui, poate. Si ai dreptate, nu e o legatur
a importanta. E drept ca acum cunosc o multime de servitori, aproape pe ai tutur
or domnilor care au venit n sat n ultimii ani, si daca am sa ajung vreodata la cas
tel, n-am sa fiu complet straina acolo. Pe de alta parte trebuie spus ca ei snt s
ervitori numai n sat, la castel snt cu totul altfel, si poate ca acolo nu mai recun
osc pe nimeni dintre cei cu care au venit n contact n sat, mai ales nu pe acestia,
chiar daca au jurat n grajd de sute de ori ca se vor bucura mult de o revedere la
castel. De altfel, stiu din experienta ce putin nseamna asemenea promisiuni. Dar
nu asta e lucrul cel mai important. N-am stabilit o legatura cu castelul numai p
rin servitori, ci poate, asa sper, si prin faptul ca cineva de sus ma tine sub o
bservatie pe mine si tot ce fac sa nu uitam ca administrarea servitorimii e o pa
rte extrem de nsemnata din munca autoritatilor si le da multa bataie de cap ca ac
el cineva care ma observa astfel, ajunge poate sa ma judece cu mai multa indulge
nta dect altii, si <# poate seama ca lupt, ntr-un mod fie si' lamentabil, pentru fa
milia noastra, continund eforturile'tatii. Daca lucrurile snt privite asa, mi se i
arta poate si ca accept bani de la servitori si-i folosesc pentru nevoile famili
ei. Si am reusit sa mai fac ceva, e drept ca pna si tu socotesti asta o ifla Am a
flat cte ceva de la servitori despre felul n care se poate ajunge n serviciul caste
lului pe cai piezise, fara procedeele de angajare dificile, care tin ani de zile
; n acest caz, tot nu esti un salariat public,'ci doar un om admis pe jumatate si n
secret, n-ai nici drepturi, nici ndatoriri ca n-ai ndatoriri e mai grav dar ai cev
a apreciabil: fiind totusi oricnd n apropiere, poti sa-ti dai seama de prilejurile
favorabile si sa te folosesti de ele; nu esti angajat, dar se poate ivi diri ntmp
lare vreo munca si sa nu fie la ndemna nici un salariat, atunci ajunge un apel, te
repezi, si ce n-ai fost nca o clipa nainte, ai devenit acum, esti angajat. Se poat
e obiecta : dar cnd se iveste o asemenea* ocazie ? Uneori ndata, de cum ai sosit,
abia ai aruncat o privire n jur, si s-a ivit ocazia; nici nu are oricine prezenta
de spirit sa profite de ea, asa nou-venit cum este; alte dati nsa dureaza mai mu
lti ani chiar dect procedeul oficial de angajare si un astfel de admis-pe-jumatat
e nici nu mai poate fi angajat oficial n buna regula. Exista deci destule de cump
anit n chestiunea asta, dar ezitarile amutesc n fata faptului ca pentru angajarea
oficiala oamenii snt alesi cu mare grija si ca membrul unei familii prost vazute
e eliminat de la bun nceput. O persoana de acest fel se supune, sa zicem, procedu
rii oficiale, atunci asteapta rezultatul ani de zile tremurnd, toata lumea o ntreab
a mirata nca din prima zi, cum de a ndraznit sa ntreprinda ceva att de lipsit de per
spective, dar ea spera totusi cum ar putea trai altfel ? si afla dupa multi ani,
poate la batrnete, ca a fost refuzata, ca totul e pierdut, ca viata i-a fost zad
arnica. Si aici exista, fireste, exceptii, de aceea e usor sa se lase cineva mom
it. Se ntmpla ca tocmai oameni rau famati sa fie angajati, n cele din urma; exista
functionari care au o preferinta, de-a dreptul fara voia lor, pentru mirosul uno
r astfel de salbaticiuni; la examenele de admitere adulmeca parca, strmba din nas
, si rotesc ochii, un astfel de om pare sa le atte oarecum poftele si snt nevoiti s
a se tina strns de litera legii ca sa reziste tentatiei. Uneori toate acestea nu-i
folosesc omului ca sa fie angajat, ci doar fac ca formalitatile de angajare sa
se taraganeze la nesfrsit, fara sa se fah vreodata, asa ca se caseaza doar dupa m
oartea Persoanei respective. Prin urmare, att angajarea legala, ct si cealalta snt
pline de dificultati, vadite sau ascunse, si, nainte de a te aventura n asemenea p
eripetii, e bine sa chibzuiesti totul ndelung. Noi, Barnabas si cu mine, n-am neg
lijat asta. De cte ori veneam de la Curtea domneasca", ne asezam unul lnga altul si
povesteam ce mai aflasem; zile ntregi discutam despre cele aflate, si munca lui B
arnabas ramnea balta, adeseori mai mult dect ar fi trebuit. Snt si eu vinovata cu c
eva, asa cum vezi tu lucrurile. Stiam bine ca nu te prea poti bizui pe ce spun se
rvitorii. Stiam ca niciodata n-au chef sa-mi povesteasca despre castel, schimbnd v
orba mereu, lasndu-se rugati cu insistenta, dar pe urma, daca se porneau pe povest
it, si dadeau drumul la gura, palavragind vrute si nevrute, laudndu-se, ntrecndu-se n
exagerari si inventii, asa ca din galagia pe care o faceau acolo, n grajdul ntune
cat, ntrerupndu-se mereu unul pe altul, se puteau desprinde evident doar unele vag
i indicatii despre starea adevarata a lucrurilor. Eu nsa i redam lui Barnabas totu
l asa cum retinusem din cele auzite, iar el, care nu poseda nca putinta de a disti
nge ntre adevar si minciuna si care, n urma situatiei noastre familiale, murea de
setea de a cunoaste aceste lucruri, mi sorbea vorbele si ardea de dorinta de a af
la mai mult. Si, de fapt, planul meu cel nou se baza pe Barnabas. De la oamenii
de serviciu nu mai aveam nimic de asteptat. Curierul lui Sortini era de negasit
si nu va fi de gasit niciodata. Sortini si, o data cu el, curierul, pareau sa se
retraga tot mai departe, nfatisarea si numele lor erau pe cale de a fi date uita
rii si adesea eram silita sa-i descriu ndelung, fara a obtine totusi altceva dect
ca lumea sa-si aduca aminte de ei vag, nu nsa ca sa-mi poata spune ceva despre ei.
Iar n ce priveste viata mea cu servitorii, n-aveam fireste nici o influenta asupr
a felului j1 care va fi fost judecata, nu puteam dect spera sa fie privita asa cum
era n realitate, si sa se scada ceva din vina familiei noastre, n schimb; dar nu pr
imeam nici un sein11 ca ar fi asa. Nedescoperind nici o alta posibilitate, am pe
*' severat totusi sa ncerc ceva n interesul nostru pe lng castel. Pentru Barnabas, n
schimb, vedeam o alta posibilt' tate. Din relatarile servitorilor puteam deduce,
daca t^' neam si tineam ct se poate de mult ca o perseoana~~ angajata n serviciul
castelului poate obtine foarte mult pentru familia sa. Binenteles, din relataril
e lor oare ce era demn de crezare ? Era imposibil de stabilit, doar ca era extre
m de putin, asta era limpede. Caci daca, de pilda, un om de serviciu pe care n-a
veam sa-l mai revad, sau pe care, chiar revazndu-l, abia l-as mai fi recunoscut,
ma asigura solemn ca-l va ajuta pe fratele meu sa obtina un angajament la castel s
au daca Barnabas ar ajunge la castel pe alta cale, ca-l va sprijini, cel putin,
de pilda, dndu-i ceva pentru ntremare, caci, dupa cte spun servitorii, se ntmpla ca p
retendentii la posturi sa ameteasca sau sa lesine de prea multa asteptare, si at
unci snt pierduti daca nu-i ajuta un prieten daca acestea si multe altele mi se p
ovesteau erau probabil avertismente ndreptatite, dar promisiunile care le nsoteau
erau date n vnt. Nu si n ochii lui Barnabas. n zadar l preveneam sa nu le dea crezare
; chiar faptul ca i le mpartaseam, ajungea sa-l cstige pentru planul meu. Obiectii
le mele nu prea aveau efect asupra lui, efect aveau mai ales povestirile oamenil
or de serviciu. Asa ca n fond nu ma puteam bizui dect pe mine, cu parintii mei nu
nu se mai putea ntelege nimeni, n afara de Amalia; cu ct ncercam sa pun n aplicare, n
felul meu, planurile vechi ale tatei, cu att Amalia se tinea mai departe de mine;
n fata ta sau a altora vorbeste cu mine, dar cnd sntem singure, niciodata; pentru
servitorii de la Curtea domneasca" eram o jucarie pe care se straduiau cu tot din
adinsul s-o faca bucati; n-am schimbat nici o vorba intima cu nici unul dintre e
i n acesti doi ani, numai de perfidii, minciuni si nerozii am avut parte; mi tamnea
deci numai Barnabas, iar Barnabas era nca foarte tnar. Cnd vedeam cum i stralucesc
ochii n timp * asculta relatarile mele o lucire a ochilor pe care a Pastrat-o de
atunci ma speriam si nu ncetam totusi, mi Se parea ca snt lucruri prea mari n joc.
Desigur, n-aveam Planurile mari, desi imposibile, ale tatei, n-aveam hotarrea unu
i barbat, ma multumeam cu repararea jignirii aduse Crierului, si mai aveam si pr
etentia ca aceasta modestie sS-mi fie socotita ca un merit. Si ce nu reusisem sa
obtin sigura, voiam sa obtin acum'altfel, si mai sigur, prin amabas. Jignisem un
curier si-l izgonisem din birourile din fata; ce era mai la mintea omului, dect s
a oferim, n persoana lui Barnabas, un nou curier, sa-l punem pe Barnabas sa execu
te munca curierului ofensat, dndu-j astfel celui ofensat posibilitatea de a sta l
inistit de o parte, ct timp va voi, ct timp i va trebui ca sa uite jignirea adusa, m
i dadeam seama bine ca acest plan avea, n toata modestia lui, si un grad de prezu
mtie, putnd suscita impresia ca am vrea sa impunem autoritatilor cum sa rezolve c
hestiunile de personal, sau ca ne-am ndoi de capacitatea autoritatilor de a le re
zolva, si le-a si rezolvat poate, ntre timp, cu mult nainte de a ne da prin gnd nou
a ca s-ar putea face ceva. Dar apoi credeam iarasi ci ar fi imposibil ca autorit
atile sa ma nteleaga att de gresit, si daca da, atunci ar face-o intentionat, ceea
ce ar nsemna ca tot ce fac e respins dinainte, fara cercetari mai ndeaproape. Asa
ca nu m-am lasat, iar ambitia lui Barnabas a intrat si ea n actiune. n epoca asta
a pregatirilor, Barnabas a devenit nfumurat, ntr-att ca gasea munca de cizmar prea
murdara pentru el, un viitor impiegat, ba chiar ndraznea s-o contrazica pe Amalia
, daca i spunea destul de rar cte o vorba, si anume din principiu. Ma bucuram de b
ucuria lui, oricum scurta, caci din prima zi n care s-a dus la castel s-a termina
t si cu bucuria si cu nfumurarea, cum era de prevazut. A nceput atunci acea aparen
ta de slujba de care ti-am vorbit. E de mirare cum de a intrat Barnabas de prima
data, fara dificultati, n castel, sau, mai bine zis, n biroul care a devenit apoi
', ca sa spunem asa. locul lui de munca. Acest succes m-a scos aproape din minti
, cnd mi l-a povestit Barnabas n soapta, n timp ce ne ntorceam acasa, seara; am aler
gat spre Amalia, afli mpins-o ntr-un colt, am sarutat-o si am muscat-o, nct a plns de
sperietura si de durere. De spus nu puteam spufle nimic, eram agitata, de altfe
l nu mai vorbisem de va$ amndoua, asa ca am amnat povestitul pentru zilei* urmatoa
re. Dar n zilele urmatoare nu mai era nimic ds povestit, lucrurile au ramas n stad
iul la care ajunsese! att de repede. Doi ani de zile a dus Barnabas aceast* viata
coplesitoare. Oamenii de serviciu n-au facut absolut nimic; i-am dat lui Barnaba
s o scurta scrisoare, n care " recomandam atentiei lor si le aminteam totodata^ p
romisiunea facuta, iar Barnabas, de cte ori zarea de serviciu, scotea scrisoarea
si i-o ntindea; sa zicem ca o fi nimerit oameni de serviciu care nu ma cunosteau,
sau ca felul lui de a ntinde o scrisoare fara a scoate o vorba caci acolo nu ndra
zneste sa vorbeasca era agasant, totusi a fost o infamie ca nimeni nu l-a ajutat
, asa ca a fost ca o salvare pe care de altfel am fi putut-o gasi si singuri, de
mult cnd unul dintre ei, poate cineva pe care-l inoportunase de mai multe ori, a
luat scrisoarea, a mototolit-o si-a aruncat-o la cos. M-am gndit ca ar fi putut
spune totodata: Asa procedati si voi cu scrisorile care vi se nmneaza". Orict de lip
sita de rezultat ar fi fost aceasta perioada, asupra lui Barnabas a avut un efec
t favorabil, daca vrei sa consideri ca pe un lucru favorabil faptul ca s-a matur
izat nainte de vreme, a devenit barbat prea de timpuriu, ba chiar mai serios si m
ai ntelegator n unele privinte dect un barbat matur. Pe mine ma ntristeaza uneori sa
ma uit la el si sa-l compar cu baietandrul de acum doi ani abia. Si nici macar
nu am mngierea si sprijinul pe care mi le-ar oferi daca ar fi ntr-adevar barbat. Fa
ra mine n-ar prea fi ajuns la castel, dar, de cnd e acolo, si-a cstigat independen
ta fata de mine. Snt singura lui confidenta, dar mi mpartaseste cu siguranta doar o
mica parte din cte are pe inima. Inii povesteste multe despre castel, dar din rel
atarile lui, din micile fapte pe care mi le comunica, nu se poate ntelege nici pe
departe cum de a putut fi transformat ntr-att. Nu se poate ntelege mai ales de ce a
colo si-a pierdut, acum, ca barbat, n ntregime curajul pe care, ca baietandru, l av
ea n asa mare masura nct ne ducea la disperare. Sigur, statul si asteptatul fara ro
st, zile ntregi, mereu, din nou, si fara nici o perspectiva de schimbare, asta te
uzeaza, te predispune la ndoieli permanente si, n cele din urma, te face incapabil
de orice, afara de asteptarea asta dezesperanta. Dar de ce n-a opus rezistenta
nici mai nainte ? Mai ales ca si-a dat seama repede ca avusesem dreptate, ca pent
ru ambitia si onoarea Noastra nu putea gasi acolo nici o satisfactie, n schimb se
Putea alege cu ceva pentru mbunatatirea situatiei familiei, ^ci acolo totul afar
a de capriciile servitorilor se Petrece ntr-un cadru foarte modest, ambitia si cau
ta acolo Satisfactiile n munca, si, cum n felul acesta munca nsasi devine preponder
enta, ambitia piere cu totul, nu e loc
acolo pentru dorinte copilaresti. n schimb, Barnabas avea impresia, dupa cte mi-a
povestit, ca-si poate dj seama ct de mare snt puterea si cunostintele acelor funct
ionari destul de dubiosi, n a caror ncapere avea voie sa stea. Cum dictau repede,
cu ochii pe jumatate nchisi, gesticulnd uneori, cum dadeau porunci fara vorbe, pri
ntr-un semn din deget, servitorilor posaci, care n asemenea ocazii zmbeau fericiti
, rasuflnd din greu, sau cum gaseau cte un pasaj important n cartile lor, l indicau
batnd cu palma n carte, si cum se apropiau fuga ceilalti, n masura n care le-o permi
tea spatiul strimt, ca sa ntinda gtul si sa-l vada toate astea, si altele de acela
si fel, au facut ca n nchipuirea lui Barnabas barbatii aceia sa cstige un prestigiu
imens si avea impresia ca s-ar putea obtine avantaje inimaginabile pentru famil
ia noastra, daca lucrurile ar ajunge pna acolo nct sa fie remarcat de ei si sa aiba
voie sa schimbe cteva vorbe oi ei, nu ca un strain, ci n calitate de coleg de bir
ou, chiar daca de rangul cel mai de jos. Dar asa de departe n-au ajuns lucrurile
, si Barnabas n-are curajul sa ntreprinda ceva ce l-ar putea apropia de acest tel
, desi acum stie bine ca din pricina mprejurarilor nefericite s-a ridicat, n pofid
a vrstei sale fragede, nlauntrul familiei noastre, la rangul plin de raspunderi al
unui cap de familie. Si, ca sa-ti marturisesc totul: acum o saptamna ai venit tu
. Am auzit pe cineva pomenind faptul la Curtea domneasca", dar fl" i-am acordat a
tentie. Venise un arpentor, nici nu stiam <* e aia. n seara urmatoare nsa, Barnaba
s de obicei la ora anumita i ies nainte o bucata de drum s-a ntors acasa mai devrem
e si, vaznd-o pe Amalia n camera, n-a luat de mna si m-a tras afara, pe strada, apoi
si-a ngropa' fata n umarul meu si a plns o buna perioada de timp- ^ redevenit baie
telul de altadata. I s-a ntmplat ceva ce-l depasea. Era ca si cum i s-ar fi deschi
s n fata o ntreag lume noua, si nu putea suporta fericirea si grijile izvor^ din atta
noutate. Si, n fond, nu i s-a ntmplat altceva dect ca a primit o scrisoare de nmnat.
Dar, oricum,e prima scrisoare, prima munca ce i s-a ncredintat vreodata.
Olga tacu. Se facu liniste, ntrerupta numai de respiratia grea, uneori horcaita, a
parintilor. K. spuse ntr-o doara, parca ntregind doar povestea Olgai:
V-ati prefacut n fata mea. Barnabas mi-a adus scrisoarea ca un curier vechi, foa
rte ocupat, iar tu si cu Amalia, care de asta data a fost de acord cu voi, ati l
asat sa se nteleaga ca slujba de curier si scrisorile ar fi o treaba cu totul sec
undara.
Trebuie sa deslusesti deosebirile dintre noi, zise Olga. Datorita celor doua'sc
risori, Barnabas a redevenit un copil fericit, n pofida ndoielilor pe care le are
cu privire la activitatea sa. Aceste ndoieli le pastreaza numai pentru el si pentr
u mine, fata de tine are ambitia de a se purta ca un curier adevarat, asa cum se
poarta curierii adevarati n nchipuirea lui. Astfel, de pilda, m-a pus sa-i modifi
c pantalonii la repezeala, desi acum i-au crescut sperantele de a capata o unifo
rma adevarata, n asa fel nct sa semene macar cu pantalonii strimti, de uniforma, si
sa faca fata n ochii tai, tu fiind nca, fireste, usor de nselat n privinta asta. As
a cu Barnabas. Amalia nsa dis-pretuieste ntr-adevar slujba de curier, si acum, cnd
pare sa aiba totusi un oarecare succes, cum si poate da seama dupa figura noastra
, a lui Barnabas si a mea, si dupa susotelile noastre, acum l dispretuieste nca si
mai mult ca nainte. Ea spune deci adevarul, nu te lasa indus n eroare de ndoieli n
privinta asta. Iar daca eu am minimalizat uneori slujba de curier, draga KL, n-am
facut-o cu intentia de a te nsela, ci de frica; aceste doua scrisori care au trec
ut prin mna lui Barnabas snt primele semne de favoare, nca destul de ndoielnice, ce-
i drept, pe care le-a primit familia noastra de trei ani ncoace. Aceasta ntorsatur
a daca e o ntorsatura si nu o iluzie, si iluziile snt mai frecvente dect ntorsaturil
e sta n legatura cu sosirea ta, soarta noastra a ajuns ntr-o oarecare dependenta de
tine. Aceste doua scrisori s-ar putea sa fie doar un nceput, urmnd ca activitatea
lui Barnabas sa se extinda dincolo de naveta ntre castel si tine sa speram ca aSa
e, atta vreme ct ne este permisa speranta deocamdata nsa totul se petrece numai n pr
ivinta ta. Acolo sus trebuie sa ne multumim cu ce ni se da; aici jos, nsa, e posib
il sa putem face si noi ceva, si anume: sa ne asiguram de bunavointa ta, sau cel
putin sa ne ferim de antipatia ta sau, si acest lucru e cel mai important, sa t
e ferim ct ne permit puterile si experienta, ca nu cumva sa pierzi legatura cu ca
stelul, de pe urma careia s-ar putea sa traim si noi. Cum era sa procedam deci ?
n asa fel nct sa nu intri la banuieli cnd ne apropiem de tine, caci esti strain, pr
in urmare, desigur, plin de banuieli fata de toti, plin de banuieli justificate.
Si apoi noi sntem niste oameni dispretuiti, iar tu, influentat de opinia publica,
mai ales de logodnica ta; cum sa ne apropiem de tine, fara sa luam pozitie, chi
ar daca nu e deloc n intentia noastra, mpotriva logodnicei tale, jignindu-te prin f
aptul acesta ? Iar mesajele pe care le-am citit cu atentie nainte de a le fi primi
t tu Barnabas nu le-a citit, n calitate de curier nu si-a permis nu pareau prea i
mportante la prima vedere, nvechite, ele si scadeau singure din importanta continnd
indicatia de a te adresa primarului. Ce atitudine urma sa luam fata de tine n pr
ivinta scrisorilor ? Daca le accentuam importanta, puteai sa ne suspectezi ca su
praevalund lucruri evident neimportante si facndu-ne reclama ca aducatori ai acest
or vesti, urmarim scopurile noastre, nu pe ale tale; ba, s-ar fi putut ca, proce
dnd asa, sa scadem chiar importanta acestor vesti n ochii tai si astfel sa te nselam
fara sa vrem. Iar daca nu atritrebuiam multa valoare scrisorilor, iarasi devene
am suspecti, caci atunci de ce ne ocupam de nmnarea acestor scrisori neimportante,
de ce se contraziceau faptele si vorbele noastre, de ce te nselam astfel, si nu n
umai pe tine, destinatarul, dar si pe cel care ne-a ncredintat misiunea, care far
a ndoiala nu ne daduse scrisorile ca sa le devalorizam n ochii destinatarului prin
explicatiile noastre. Iar sa alegi calea de mijloc, ferindu-te de exagerari, adi
ca apreciind scrisorile la justa lor valoare, este cu neputinta; valoarea lor e
permanent schimbatoare, considerentele pe care le ocazioneaza snt nesfrsite si cel l
a care te opresti e ultimul doar din ntmplare,' deci si parerea la' care ajungi e n
tmplatoare. Si daca mai intervine si temerea pentru binele tau, toate'se ncurca. Sa
nu judeci cuvintele mele prea aspru. Daca, de pilda, asa cum s-a ntmplat o data,
Barnabas aduce stirea ca esti nemultumit de serviciile sale de curier, si el, sp
eriat si, din pacate, si susceptibil n calitate de curier, s-a oferit sa demision
eze din slujba, atunci e adevarat ca pentru a repara aceasta greseala as fi n sta
re sa induc n eroare, sa mint, sa nsel, sa fac orice lucru urt numai sa fie eficace
. Dar as face-o, cel putin asa cred eu, tot att n interesul tau ct si n al nostru.
Cineva batu la usa. Olga alerga sa deschida. O lanterna de buzunar arunca o dra de
lumina n ntunericul camerei.
Vizitatorul tardiv ntreba ceva n soapta, primi raspunsuri n soapta, apoi nu se mult
umi cu att si ncerca sa intre n casa. Probabil ca Olga nu mai razbea sa-l retina, d
e aceea o striga pe Amalia, spernd ca ea o sa faca tot posibilul sa-l ndeparteze p
e vizitator, pentru a ocroti somnul parintilor. ntr-adevar, Amalia veni n graba, o
mpinse pe Olga la o parte, iesi n strada si nchise usa dupa ea. Statuse doar o cli
pa, se ntorsese numaidect, asa de repede reusise ceea ce nu fusese n puterea Olgai.
K. afla apoi de la aceasta ca vizitatorul l cautase pe el. Fusese unul dintre sec
undanti, trimis de Frieda sa-l caute. Olga voise sa-l apere pe K. Daca acesta vo
ia sa-i marturiseasca mai trziu Fridei ca fusese n vizita la ei, n-avea dect s-o fac
a, dar de ce s-o descopere secundantul. K. i dadu dreptate. Refuza n schimb propun
erea Olgai de a petrece noaptea acolo, n asteptarea lui Barnabas. Ar fi acceptat
poate, caci era trziu si i se parea ca, vrnd, nevrnd, e att de legat acum de familia
aceasta nct nnoptatul la ei, fie si penibil din diverse alte motive, ar fi totusi
lucrul cel mai'firesc, n urma legaturilor create; totusi refuza, vizita secundantu
lui l speriase, era ceva de nenteles pentru el ca Frieda, care-i cunostea voia, si
secundantii, care se nvatasera sa se teama de el, se apropiasera din nou n asa masu
ra, nct Frieda nu se sfia sa-l trimita pe unul din ei de altfel numai pe unul, n ti
mp ce celalalt ramasese probabil la ea. O ntreba pe Olga daca are un bici. N-avea
, n schimb i putea da o nuia buna, pe care K, o lua. Apoi ntreba daca mai exista o
alta iesire din casa si afla ca se poate iesi prin curte, dar atunci trebuie sa
sari gardul gradinii vecine si sa o traversezi ca sa ajungi n strada. K. se hotar
sa faca asa. In timp ce Olga l conducea prin curte si la gard, K. ncerca sa-i risip
easca ngrijorarile, declarn'd ca nu e suparat pe ea din pricina micilor artificii
utilizate de ea n relatare, dimpotriva, o ntelegea foarte bine; i multumi pentru ncre
derea n el, pe care o dovedise povestindu-i totul, si lasa vorba lui Barnabas sa v
ina la scoala ndata ce se va fi ntors, chiar n timpul noptii. Desi vestile aduse de
Barnabas nu snt singura lui nadejde, mai spuse altfel ar sta cam prost nu voia sa
renunte la ele n nici un caz, avea de gnd sa le urmeze si, n acelasi timp, sa n-o
uite pe Olga, caci mai importanta aproape si dect mesajele este Olga nsasi, curaju
l ei, perspicacitatea ei, desteptaciunea ei, spiritul ei de sacrificiu pentru fa
milie. Mai zise ca daca ar fi sa aleaga ntre Olga si Amalia, n-ar avea nevoie de
multa chibzuinta. Apoi i mai strnse mna cu caldura, n timp ce se catara pe gardul gr
adinii vecine.
Cnd ajunse n strada, vazu, n masura n care i-o permitea noaptea cu cer acoperit, ca s
ecundantul se mai plimba ncoace si ncolo ceva mai n susul strazii, n fata casei lui
Barnabas; din cnd n cnd se oprea si ncerca sa priveasca nauntru, tinnd lanterna n fata
ferestrei cu per-deaua trasa. K. l striga. Fara a se speria n mod vizibil, secundan
tul nceta sa iscodeasca si se apropie de K.
Pe cine cauti ? l ntreba K. si ncerca elasticitatea nuielei apasndu-si-'o de coapsa
.
Pe tine, zise secundantul apropiindu-se.
Dar cine esti tu ? zise deodata, caci nu mai parea sa fie secundantul. Era mai n
vrsta parca, mai obosit, mai zbrcit, dar mai plin la obraz, si mersul i era cu tot
ul altul dect umbletul sprinten, ca electrizat n ncheieturi, al secundantilor, era
mai lent, putin schiopatat, cu alura afectat bolnavicioasa.
Nu ma recunosti ? ntreba omul. Snt Ieremias, vechiul tau secundant.
Asa, zise K. tragnd putin mai la vedere nuiaua pe care o ascunsese dupa spate. D
ar arati cu totul altfel.
Asta e pentru ca snt singur, zise Ieremias. Cnd snt singur, ma lasa si vesela tine
rete.
Dar unde e Artur ? ntreba K.
Artur ? zise Ieremias. Dragutul de el! A parasit serviciul. Prea ai fost aspru
si grosolan cu noi, sufletelu) lui delicat n-a suportat. S-a ntors la castel si d
epune o plngere mpotriva ta.
Dar tu ? ntreba K.
Eu am putut sa ramn, zise Ieremias. Artur depune plngerea si n numele meu.
n fond de ce ma acuzati ? ntreba K.
Ca nu ntelegi de gluma. Noi ce ti-am facut ? Am glumit nitel, am' rs nitel, am ci
calit-o nitel pe logodnica ta. Toate,'de altfel, dupa instructiuni. Asa cum le-a
m primit cnd ne-a trimis Galater la tine.
Galater ? ntreba K.
Da, Galater, zise Ieremias; pe atunci tocmai i tinea locul lui Klamm. Cnd ne-a tri
mis la tine, a spus am retinut exact, caci pe asta ne bizuim noi : Va duceti acolo
ca secundantii arpentorului." Noi am spus : Dar" nu ne pricepem la munca asta".
La care el: N-are mare importanta; daca va fi necesar, o sa va nvete el. Cel mai i
mportant lucru este nsa sa-l nveseliti nitel. Dupa cte mi s-a raportat, prea pune t
otul la inima. Abia a sosit n sat, si a crezut numaidect ca e un mare eveniment, d
e unde, n realitate, e o nimica. Sa-l nvatati ca este asa."
Ei, zise K-, a avut dreptate Galater; si v-ati ndeplinit misiunea ?
Nu stiu, zise Ieremias; n rastimpul acesta scurt nu prea a fost'posibil. Stiu do
ar ca ai fost foarte grosolan, si de asta ne plngem. Nu nteleg cum de tu, care est
i tot un salariat, si nici macar un'salariat al castelului, nu-ti dai seama ca'o
astfel de slujba e o munca grea si ca e foarte urt sa-i ngreunezi unui muncitor nt
r-un mod capricios, aproape copilaros, cum ai facut tu, munca pe care o ndeplinest
e. De cta lipsa de consideratie ai dat dovada lasndu-ne sa tremuram de frig la gar
d, sau omorndu-l aproape n pumni, atunci, pe saltea, pe Artur, un om pe care o vor
ba aspra l doare zile de-a rndul, sau fugarindu-ma azi dupa-amiaza prin zapada, nct
mi-a trebuit o ora ca sa-mi revin dupa goana. Ca doar nu mai snt tnar!
Draga Ieremias, zise K_, ai dreptate n cele ce sustii, dar ar trebui sa le expui
lui Galater. El v-a trimis fiindca a vrut, nu eu l-am rugat sa va trimita. Si d
eoarece nu v-am cerut, puteam sa va si trimit napoi, si as fi preferat s-o fac n pa
ce dect cu de-a sila, dar se vede ca voi asa ati vrut. De altfel, de ce n-ai vorb
it la fel de deschis de la nceput, de cnd ati venit la mine ?
Pentru ca eram n serviciu, zise Ieremias, e doar de la sine nteles.
Si acum nu mai esti n serviciu ? ntreba K.
Acuma nu mai snt, zise Ieremias. Artur a anuntat la castel ca parasim slujba, sa
u cel putin s-a dat curs formalitatilor care ne vor elibera din ea definitiv.
Dar tu ma mai cauti ca si cum ai mai fi n slujba, zise K.
Nu, raspunse Ieremias, te caut numai ca s-o linistesc pe Frieda. Fiindca atunci
cnd ai parasit-o din cauza fetelor din familia lui Barnabas, era foarte nefericit
a, nu att din pricina pierderii, ct din a tradarii. E adevarat ca o prevazuse mai
de mult, si suferise mult si din pricina asta. Tocmai ma apropiasem iarasi de fe
reastra scolii ca sa vad daca nu cumva te-ai razgnd'it totusi si te-ai facut om d
e nteles. Dar nu erai acolo, Frieda' statea singura ntr-o banca si plngea. Atunci a
m intrat, am vorbit cu ea si am cazut de acord. Totul a si fost pus la cale. Snt
fecior la Curtea domneasca", cel putin atta timp ct chestiunea mea n-a fost rezolva
ta la castel, iar Frieda e din nou la tejghea. E mai bine pentru Frieda. N-avea n
ici un rost sa devina sotia ta. Si nici n-ai nteles sa apreciezi sacrificiul pe ca
re voia sa-l faca pentru tine. Dar acum, n bunatatea ei, tot si mai face scrupule,
se ntreaba daca n-ai fost cumva nedreptatit, daca nu cumva ai zabovit n alta part
e, nu la Barnabas'. Desi nu putea fi nici o ndoiala asupra locului unde te aflai,
'am venit totusi s-o constat o data pentru totdeauna; caci, dupa toate enervaril
e, Frieda merita sa doarma si ea o data linistita, iar eu, fireste, la fel. Asa
ca am venit deci si nu numai ca te-am gasit, dar am si putut constata ca fetele
te asculta orbeste. Mai ales cea bruna, o adevarata pisica salbatica, s-a razboi
t pentru tine. Ma rog, fiecare dupa gustul sau. Oricum, nu era necesar sa ocoles
ti prin gradina vecina, cunosc drumul.
Vasazica se ntmplase totusi ceea ce fusese previzibil, dar nu si evitabil. Frieda l
parasise. S-ar putea ca nu definitiv, Frieda era de recucerit, era usor de infl
uentat, mai ales de catre acesti secundanti, care considerau situatia Fridei ca
asemanatoare cu a lor si acum, ca-l parasisera pe K., o determinasera si pe ea s
a faca la fel; dar K. nu va avea dect sa se nfatiseze naintea ei, sa-i aminteasca d
e tot ce era n favoarea lui, pentru ca ea sa fie din nou a lui, plina de remuscar
i, mai ales daca el reusea sa-si justifice vizita la cele doua fete prin succesu
l pe care-l datora lor. Dar, n pofida gndurilor prin care cauta sa se linisteasca
cu privire la Frieda, K. nu era linistit. Cu putin nainte, se laudase cu Frieda n
fata Olgai, spusese ca e singurul lui sprijin; ei, acest sprijin nu era din cele
mai sigure, nu era necesara interventia unui om influent ca sa i-o rapeasca pe
Frieda, ajungea si acest secundam nu prea apetisant, aceasta carne care dadea un
eori impresia ca nu prea e vie.
Ieremias ncepuse sa se ndeparteze. K. l chema napoi.
Ieremias, i zise, vreau sa-ti vorbesc deschis, si raspunde-mi si tu sincer la o nt
rebare. Doar nu mai sntem n relatii de la stapn la sluga, lucru de care te bucuri n
u numai tu, ci si eu, deci n-avem nici un motiv sa ne nselam reciproc. Uite, rup
de fata cu tine nuiaua asta care-ti era destinata, caci n-am luat drumul peste g
radina de frica ta, ci ca sa te surprind si sa-ti ard cteva. Ma rog, nu mi-o lua n
nume de rau, s-a terminat cu d-astea; daca nu erai un servitor care sa-mi fi fo
st impus de birouri, ci un simplu cunoscut, ne-am fi nteles desigur foarte bine,
desi uneori ma deranjeaza putin nfatisarea ta. Si chiar am putea sa realizam acum
n privinta asta ceea ce am ratat mai nainte.
Crezi? facu secundantul si casca, strngndu-sj pleoapele obosite. Ma rog, as putea
sa-ti explic mai amanuntit lucrurile, dar n-am timp, trebuie sa ma duc la Fried
a, fetita ma asteapta, nu si-a nceput nca serviciul; n urma insistentei mele, crcium
arul i-a acordat un ragaz, ca sa se refaca ea voia sa se precipite n munca, probab
il ca sa caute uitarea aceasta mica vacanta vrem s-o petrecem macar mpreuna. n ce
priveste propunerea ta, sigur ca n-am nici un motiv sa te mint, dar la fel de pu
tine motive sa-ti fac confidente. Pentru mine, vezi bine, lucrurile stau altfel d
ect pentru tine. Atta vreme ct eram n relatii de serviciu, ai fost, fireste, o perso
ana foarte importanta pentru mine, nu datorita calitatilor tale, ci din pricina sa
rcinii mele, si as fi facut pentru tine tot ce ai fi vrut, dar acum mi esti indif
erent. Nici ruperea nuielei nu ma emotioneaza, mi aminteste doar ce stapn brutal a
m avut, nu e tocmai gestul cel mai potrivit ca sa ma dispuna n favoarea ta.
Vorbesti cu mine, zise K., de parca ar fi ceva absolut sigur ca nu vei mai avea
niciodata nimic de temut din partea mea. Dar lucrurile nu stau tocmai asa. Proba
bil ca deocamdata nu esti cu totul eliberat din serviciul meu, aici chestiunile
nu se rezolva chiar asa de repede...
Uneori si mai repede, l ntrerupse Ieremias.
Uneori, zise K.; nimic nu indica nsa ca asa s-a ntmplat de data asta, cel putin ni
ci tu, nici eu n-avem la mna o dispozitie scrisa. Lucrurile snt deci n curs de rezol
vare, iar eu n-am intervenit nca prin relatiile mele, dar am s-o fac. Daca iese n
dezavantajul tau, atunci nu prea ai pregatit terenul ca sa-ti dispui favorabil s
tapnul, si poate a fost chiar inutil sa rup nuiaua. Iar pe Frieda ai dus-o cu tin
e, o fi adevarat, si tare te umfli n pene din pricina asta, dar cu tot respertul p
e care-l am fata de persoana ta, chiar daca tu nu mai ai nici un respect fata de
mine, cteva cuvinte pe care le-as adresa Fridei ar ajunge, stiu sigur, ca sa des
tram reteaua de minciuni n care ai prins-o. Fiindca numai cu minciuni puteai s-o n
departezi pe Frieda de mine.
Aceste amenintari nu ma sperie, zise Ieremias. De fapt nu vrei sa ma iei drept
secundant, te temi de mine ca secundant, te temi de secundanti n general, numai d
in frica l-ai batut pe bietul Artur.
L-a durut oare mai putin din cauza asta ? zise K. Poate ca o sa mai am prilejul
sa-mi manifest frica de tine tot pe calea asta. Daca vad ca secundantia nu-ti p
rea face placere, ma bucura grozav, n schimb, pe mine, dincolo de toata frica, sa
te silesc la ea. Si chiar am sa ma ocup intens de data asta sa te primesc pe ti
ne singur fara Artur; atunci am sa-ti pot acorda mai multa atentie.
Crezi ca mi-e frica, zise Ieremias, macar ctusi de putin, de cte spui ?
Cred, zise K. ti este putin frica, fara ndoiala, si daca esti destept, ti-e tare
frica. Altfel de ce ai mai stat si nu te-ai dus nca la Frieda ? Ia spune, o iubes
ti ?
Daca o iubesc ? zise Ieremias. E o fata draguta si desteapta, o fosta iubita a
lui Klamm, deci n orice caz merita respect. Si, daca ma roaga mereu s-o scap de t
ine, de ce sa nu-i fac acest serviciu, mai ales ca prin asta nu-ti pricinuiesc n
ici o durere, de vreme ce te-ai consolat cu blestematele astea de alde Barnabas.
Ei, vad eu bine ce frica ti e, zise K., o frica ngrozitoare, si ncerci sa ma mbrobod
esti cu minciuni. Frieda a cerut un singur lucru, sa o scap de secundantii salba
ticiti, care ajunsesera pofticiosi ca niste cini; din pacate n-am avut timp sa-i m
plinesc dorinta n ntregime, si iata consecintele faptului ca n-am facut-o la timp.
Domnule arpentor, domnule arpentor! striga cineva din capul strazii.
Era Barnabas. Venea cu sufletul la gura, dar nu uita sa se ncline n fata lui K.
Am reusit, zise.
Ce ai reusit ? ntreba K. Ai prezentat cererea mea lui Klamm ?
__Asta n-a mers, zise Barnabas, m-am straduit foarte
tare, dar a fost imposibil, m-am mpins nainte pna-n fata de tot, si toata ziua, far
a sa fi fost invitat s-o fac, am stat asa de aproape de pupitru nct la un moment d
at un copist care n-avea lumina destula din pricina mea, m-a dat chiar la o parte
; m-am anuntat, ceea ce e interzis, ridicnd mna de cte ori Klamm ridica ochii, am r
amas ultimul n cancelarie, nu mai eram dect eu si servitorii; am avut nca o data bu
curia sa-l vad pe Klamm napoindu-se, dar nu venise pentru mine, voia sa mai caute
ceva la repezeala ntr-o carte si a plecat apoi ndata; n cele din urma, cum tot nu
ma miscam, era sa ma scoata cu matura un servitor, ti marturisesc toate astea ca
sa nu fii din nou nemultumit de ce fac.
Ce-mi foloseste toata srguinta ta, Barnabas, zise K., daca n-are nici un succes
?
Dar a avut succes, zise Barnabas. Cnd am iesit din biroul meu i zic biroul meu am
vazut ca dinspre coridoarele mai adnci se apropie de mine ncetisor un domn, ncolo n
u mai era nimeni. Caci era foarte'trziu. Am hotart sa-l astept. Era o ocazie buna
sa mai zabovesc; daca era dupa mine, ramneam acolo definitiv, ca sa nu trebuiasca
sa-ti aduc vreo veste proasta. Dar, oricum, facea sa-l astept pe acel domn, era
Erlanger. Nu-l cunosti ? E unul dintre primii secretari ai lui Klamm. Un domn m
ic, slabut, care schiopateaza nitel. M-a recunoscut imediat ; e vestit pentru mem
oria pe care o are, si pentru ca e un bun cunoscator de oameni; doar ncrunta sprnc
enele, att i ajunge ca sa recunoasca pe oricine, adesea si oameni pe care nu i-a v
azut niciodata, despre care a auzit sau a citit doar; pe mine, de pilda, nu cred
ca m-a vazut vreodata. Dar, desi recunoaste imediat pe oricine, nti ntreaba ca si c
um ar fi nesigur. Nu cumva esti Barnabas ? a spus catre mine. Si apoi a ntrebat: l
cunosti pe arpentor, nu-i asa ? Si apoi a spus: Bine ca te-am ntlnit. Plec acum sp
re Curtea domneasca. Sa vina arpentorul acolo sa-ni| faca o vizita. Locuiesc n came
ra numarul 15. Dar ar ti bui sa vina acum, ndata. Am doar cteva consfatuiri, si or
a 5 dimineata o pornesc napoi. Spune-i ca tin mult stau de vorba cu dnsul."
Deodata Ieremias o rupse la fuga. Barnabas, care, agitat cum era, nu prea i acorda
se atentie, ntreba:
Ce-o fi vrnd Ieremias ?
Vrea sa ajunga naintea mea la Erlanger, zise K. Alerga dupa Ieremias, l prinse, s
e agata de bratul lui si zise:
Poate te-a apucat dorul de Frieda asa de subit ? jvl-a apucat si pe mine, asa c
a o sa mergem n pas amndoi.
n fata ntunecoasei Curti domnesti" statea un mic grup de barbati; doi sau trei avea
u lanterne, asa ca se puteau recunoaste mai multe figuri. K. nu gasi dect un singur
cunoscut, pe Gerstacker, carutasul. Gerstacker l ntmpina, n chip de salut, cu ntreba
rea :
Mai esti aici n sat ?
Da, raspunse K., am venit pentru multa vreme.
Ma rog, mie nu-mi pasa, zise Gerstacker; tusi tare si se ntoarse spre ceilalti.
Din vorbele lor reiesea ca toti l asteptau pe Erlanger. Erlanger venise, dar se m
ai sfatuia cu Momus nainte de a primi interesatii. Conversatia generala se nvrtea n
jurul faptului ca n-aveau voie sa'astepte n casa, asa ca trebuia sa stea afara n z
apada. Frigul nu era prea mare, totusi era o lipsa de consideratie sa tii intere
satii, poate ore ntregi, noaptea, n fata casei. Desigur ca nu era vina lui Erlange
r, un om mai degraba prevenitor, care probabil nici nu era la curent si care s-a
r fi suparat daca ar fi aflat. Vina era a birtasitei din Curtea domneasca", cu if
osele si pretentiile ei de'd'istinctie, care nu tolera sa vina mai multi petitio
nari n acelasi timp la Curtea domneasca". Daca nu se poate altfel si trebuie sa vin
a neaparat, obisnuia sa spuna, atunci fie, dar numai unul cte unul, la rnd." Si ob
tinuse ca oamenii care asteptasera pe coridor, mai trziu pe trepte, apoi n vestibul
, dupa aceea n birt, sa fie scosi, n cele din urma, n strada. Dar nici asa nu era m
ultumita. I se parea de nesuportat sa fie asediata mereu" n propria casa, cum se e
xprima ea. Si nu voia sa nteleaga de ce e nevoie de acest du-te-vino al reclamant
ilor. Ca sa murdareasca treptele de la intrare", i raspunsese cndva la aceasta ntreb
are un functionar pesemne furios, dar explicatia i se Paruse probabil concludent
a si obisnuia sa citeze mereu aceste cuvinte. Depunea staruinte care mergeau de
asta data n acelasi sens cu dorintele solicitatorilor ca sa se construiasca n fata
Curtii domnesti" o cladire unde Postulantii sa poata astepta. -ar fi placut si ma
i mult ca si consultatiile si interogatoriile sa aiba loc n alta parte dect la .^C
urtea domneasca", dar se mpotriveau functionarii, si, cnd se mpotriveau functionari
i ntr-adevar, fireste ca birtasita n-avea cuvnt, desi n chestiuni secundare exersa, n
virtutea energiei ei neobosite si n acelasi timp feminine, un fel de mica tirani
e. Consultatiile si in-terogatoriile nsa urma sa le suporte, pe ct se putea prevede
a, n continuare la ea, n Curtea domneasca", fiindca domnii de la castel refuzau sa
paraseasca hanul n timpul activitatii lor oficiale n sat. Erau mereu grabiti, vene
au n sat cu multa neplacere, n-aveau deloc chef sa-si prelungeasca sederea acolo d
incolo de timpul strict necesar, si deci nu li se putea cere sa se mute provizor
iu, cu toate scriptele, n vreo alta casa de peste drum si sa piarda vremea astfel,
numai de dragul linistii, la' Curtea domneasca". Cel mai mult le placea sa-si lic
hideze treburile de birou chiar n birt, sau n camerele lor, pe ct posibil n timpul m
eselor, sau culcati n pat, nainte de a adormi, sau dimineata, cnd erau prea obositi
ca sa se scoale si voiau sa mai stea culcati. Totusi, chestiunea construirii un
ei sali de asteptare parea sa se apropie de o solutie favorabila, pentru birtasit
a nsa era ntr-un fel o pedeapsa simtitoare lumea cam facea haz de asta ca tocmai p
roblema construirii acestei case necesita numeroase consfatuiri si astfel salile
birtului nu se mai goleau.
Despre toate chestiunile acestea se discuta cu jumatate de voce n timpul asteptar
ii. K. gasea ciudat ca, desi se manifesta destula nemultumire, nimeni nu avea nim
ic de obiectat mpotriva faptului ca Erlanger chema mpricinatii n toiul noptii. Puse
o ntrebare n acest sens, si primi informatia ca e cazul sa-i fie chiar foarte ndat
orati lui Erlanger.'n definitiv, numai bunavointa sa si nalta conceptie pe care o av
ea despre functia sa l determinau macar sa vina n sat, caci ar putea, daca ar vrea
lucru care ar corespunde poate chiar mai mult regulamentelor sa trimita un oarec
are secretar subaltern care sa ntocmeasca procesele-verbale. Dar, n genere, refuza
sa faca asa, tinea sa vada si sa auda el nsusi totul; n acest scop era nsa nevoit s
a-si sacrifice noptile, caci planul lui de munca nu prevedea timp pentru deplasar
i n sat. K. aduse argumentul ca si Klamm vine n timpul zilei n sat si sta chiar ctev
a zile' de-a rndul; oare Erlanger, care e doar secretar, e mai indispensabil sus,
la castel ?
Unii rsera fara rautate, altii tacura jenati; atitudinea acestora din urma cstiga
preponderenta, si K. nu primi raspuns. Un singur om spuse, ezitnd, ca, fireste, K
lamm e indispensabil la castel ca si n sat.
Apoi usa casei se deschise si aparu Momus ntre doi servitori care purtau lanterne
.
Cei dinti care vor fi primiti de domnul secretar Erlanger, zise, snt Gerstacker s
i K. Snt prezenti ?
Cei doi se prezentara, dar Ieremias se strecura naintea lor n casa, spunnd:
Eu snt fecior aici la birt.
Si, cu un zmbet si o bataie pe umar, fu lasat de Momus sa intre.
Va trebui sa-l pazesc mai bine pe Ieremias", si zise K., n timp ce ramnea totusi con
stient de faptul ca' Ieremias este probabil mult mai putin periculos dect Artur ca
re actiona mpotriva lui la castel. Poate ca era mai cuminte sa se lase scit de ei ca
secundanti dect sa le ngaduie sa circule necontrolati si sa se tina de intrigi, l
ucru pentru care pareau sa aiba un talent special.
Cnd K. trecu pe lnga Momus, acesta se facu ca si cum abia acum l-ar recunoaste pe
arpentor.
A, domnul arpentor ? zise el. Cel care nu prea vrea sa i se ia interogatorii, s
e nghesuie ca sa fie interogat. Ar fi fost mai simplu atunci, la mine. Ma rog, e
greu sa-ti alegi interogatoriile potrivite.
Cnd K., apostrofat asa, voi sa se opreasca, Momus spuse:
Duceti-va! Duceti-va! As fi avut nevoie de raspunsurile dumneavoastra a
tunci," nu acum.
K. i raspunse totusi, enervat de purtarea lui Momus.
Va gnditi numai la dumneavoastra. Eu numai din oficiu nu raspund, acum ca si atu
nci.
Pai la cine sa ne gndim ? zise Momus. Cine mai e prezent ? Ia te uita!
n vestibul i ntmpina un servitor si-i conduse pe calea stiuta de K. prin curte, apoi
pe poarta, n coridorul scund care se afunda putin. La etajele superioare stateau
pesemne doar functionarii superiori, secretarii n schimb locuiau n camere ce dadea
u pe culoarul acesta; asa si Erlanger, desi era unul dintre cei mai de vaza dint
re ei.
Servitorul stinse lanterna, caci aici ardea puternic lumina electrica. Totul era
de proportii mici, dar gratios n privinta constructiei. Spatiul era folosit la ma
ximum. naltimea culoarului era strict suficienta ca sa poti umbla nencovoiat. n drea
pta si n stnga erau usi aproape una lnga alta. Peretii laterali nu ajungeau pna la t
avan, probabil pentru aerisire, caci camarutele de pe culoarul acesta adnc, ce adu
cea a beci, desigur ca n-aveau ferestre. Dezavantajul cu acesti pereti, nu comple
t nchisi, era ca pe culoar, si probabil si ri camere, nu era liniste. Multe camere
pareau ocupate, n cele mai multe lumea era treaza, se auzeau voci, ciocanituri,
clinchet de pahare. Cu toate acestea nu aveai impresia ca lumea se veseleste. Vo
cile erau nabusite, abia ntelegeai o vorba, ici-colo, si nu pareau sa fie conversa
tii, mai probabil era ca cineva dicteaza sau citeste ceva cu voce tare; tocmai d
in camerele cu clinchet de pahare si farfurii nu se auzea nici un cuvnt, iar lovi
turile de ciocan i adusera aminte lui K. de ceva ce i se povestise, anume ca mult
i functionari se ocupa uneori cu tmplaria, mecanica de precizie si altele de aces
t soi, ca sa se refaca dupa nencetatul efort intelectual. Coridorul nsusi era pust
iu, numai n fata uneia dintre usi sedea un domn nalt, slab, palid, nfasurat ntr-o bl
ana sub care se zarea lenjeria de noapte. Pesemne ca i se paruse prea nabusitor n
camera, asa ca se asezase aici si citea un ziar, dar fara mare atentie,' ntrerup'n
du-si adesea lectura si cascnd, aplecndu-se nainte ca sa arunce o privire peste cor
idor; poate ca astepta un mpricinat caruia i trimisese o citatie si care ntrzia. Dup
a ce trecusera de el, servitorul spuse catre Gerstacker referindu-se la acest do
mn:
Pinzgauer.
Gerstacker dadu din cap si spuse:
De mult n-a mai fost pe aici.
Foarte de mult, ncuviinta servitorul.
n cele din urma ajunsera n fata unei usi care nu se deosebea de celelalte, si totu
si era usa camerei lui Erlan-ger, cum le spuse servitorul. Acesta l puse pe K. sa
-l ridice pe umerii lui si apoi se uita pe sus, peste perete, n camera.
E culcat n pat, zise servitorul dndu-se jos, e drepi ca-i mbracat, dar cred totusi
ca a atipit. Cteodata l ajunge asa oboseala, aici n sat, din pricina modului de vi
ata schimbat. Va trebui sa asteptam. Cnd se va trezi, va suna. S-a ntmplat, ce-i dr
ept, sa doarma tot timpul sederii sale n sat si sa fie obligat sa se napoieze la c
astel de ndata ce s-a trezit. Munca pe care o face aici e doar voluntara.
Mai bine ar dormi acum pna la capat, zise Gerstacker, caci daca, dupa trezire, m
ai are putin timp pentru lucru, e foarte prost dispus fiindca a dormit, cauta sa
rezolve totul n graba si nu apuci sa-i spui pe ndelete ce ai de spus.
Vii n chestiunea distribuirii carausilor pentru cladire ? l ntreba servitorul.
Gerstacker dadu din cap, l trase la o parte si-i vorbi ncet, dar servitorul abia l
asculta, privind peste capul lui caci l ntrecea cu un cap si netezindu-si parul nce
t si cu seriozitate.
Privind fara tinta n jur, K. o zari n clipa aceasta, departe, la o cotitura a corid
orului, pe Frieda; se facea ca nu-l recunoaste, uitndu-se fix la el. Tinea n mna o
tava cu vesela goala. K. i spuse servitorului ca se ntoarce ndata dar acesta nici n
u-l lua n seama, cu ct i spuneai mai multe, cu att parea sa devina mai absent si aler
ga spre Frieda. Ajuns la ea, o prinse de umeri, de parca ar fi luat-o din nou n p
osesia lui, i puse cteva ntrebari neimportante, uitndu-i-se ntre timp scrutator n ochi
. Dar atitudinea ei teapana nu se prea modifica; Frieda ncerca distrata sa aranje
ze altfel vesela de pe tava si zise:
Ce vrei n fond de la mine ? Du-te mai bine la... stii tu cum le cheama, doar de
la ele vii, se si vede.
K. schimba repede vorba; explicatiile nu trebuiau sa urmeze asa din senin si sa n
ceapa cu tema cea mai grava, cea mai defavorabila pentru el.
Parca erai la tejghea, zise el.
Frieda se uita la el mirata si, apoi, cu blndete, si trecu mna libera peste fruntea
si peste obrajii lui. Era ca'si cuflj ar fi uitat cum arata si ar fi vrut sa-si
aminteasca astfel mai bine, iar ochii ei aveau expresia voalata din pricina str
aduintei de a-si aduce aminte.
Snt din nou angajata la tejghea, zise ea apoi ncet, ca si cum ar fi neimportant c
e spune, si de parca n dosul cuvintelor ar avea o alta convorbire cu k., mai impo
rtanta; munca asta de aici nu e de mine, o poate face oricine n locul meu, orice
fata care stie sa faca paturile, sa se arate amabila si nu se sperie ca musterii
i s-ar putea lega de ea, ba chiar i si provoaca, orice fata de felul acesta poate
sa fie camerista. Dar la tejghea e cu totul altceva. De altfel am fost angajata
numaidect pentru slujba la tejghea, desi am parasit-o atunci n mprejurari nu prea
onorabile pen-
tru mine; e drept ca acum am avut protectie. Dar birtasul a fost fericit ca am p
rotectie si ca astfel i-a fost lesne sa ma angajeze din nou. Ba a trebuit chiar
sa insiste pe lnga mine ca sa accept postul; daca te gndesti ce amintiri mi trezest
e tejgheaua, ai sa ntelegi. n cele' din urma am ac-ceptat. Aici lucrez numai tempo
rar. Pepi s-a rugat sa n-o facem de rusine silind-o sa paraseasca tejgheaua numa
idect, asa ca,'avnd n vedere ca a fost harnica si a vazut de toate, ct i-a permis pri
ceperea, noi i-am dat ragaz de douazeci si patru de ore.
Toate astea au fost foarte bine aranjate, zise K., numai ca ai parasit odata se
rviciul la tejghea de dragul meu, iar acum, cnd stam sa ne casatorim, vrei sa-l r
eiei ?
N-o sa ne casatorim, zise Frieda.
Fiindca ti-am fost infidel ? ntreba K., si Frieda dadu din cap. Uite, Frieda, co
ntinua K., despre pretinsa mea infidelitate am mai vorbit noi, si de fiecare dat
a a trebuit sa recunosti ca a fost o banuiala nedreapta, iar de atunci nimic nu
s-a schimbat din partea mea, totul a ramas la fel de nevinovat cum era si cum va
fi si de acum nainte, neputnd fi altfel. Deci trebuie sa se fi schimbat ceva din
partea ta, prin influenta unei persoane straine, sau din alt motiv. n orice caz,
ma nedreptatesti, caci uita-te si tu cum stau lucrurile cu cele doua fete. Uneia
, celei brune aproape ca mi-e rusine sa ma apar n amanunte, dar tu mi-o pretinzi
celei brune deci, mi e penibil sa-i suport prezenta, probabil n aceeasi masura ca
si tie; de cte ori pot s-d evit, o fac, iar ea mi usureaza sa ma tin la distanta,
nici nu poate fi cineva mai rezervat dect ea.
Da, exclama Frieda, si cuvintele izbucnira parca fara voia ei K. se bucura s-o
vada mai putin pornita; era altfel dect ar fi vrut ea nsasi sa fie tu poate o gase
sti rezervata; pe cea mai nerusinata din toate o gasesti rezervata, si o spui si
ncer, ceea ce e de necrezut, dar nu te prefaci, stiu. Birtasita de la Hanul Podul
ui" spune despre tine: 'Nu pot sa-l sufar, dar nici nu pot sa-l las n voia soartei
, asa cum, vaznd un copil mic, care nu stie nca sa umble si s-a avntat, nu te poti
stapni, trebuie sa-i vii n ajutor."
Fa de data asta ce te nvata ea, zise K. zmbind; dar pe fata aceea, ca o fi rezerv
ata, ca o fi nerusinata, s-o lasam deoparte, nici nu vreau sa stiu de ea.
Dar de ce spui ca e rezervata? ntreba Frieda nengaduitoare.
K. interpreta acest interes viu ca un semn favorabil pentru el.
Ai pus-o la ncercare, sau vrei sa depreciezi prin asta pe altcineva ?
Nici una, nici alta, zise K. Spun asta din recunostinta, pentru ca mi faciliteaza
sa n-o iau n seama, n schimb, daca n-ar face dect sa caute sa intre n vorba cu mine
mai des, n-as putea sa ma nving ntr-att nct sa nu ma mai duc pe acolo, ceea ce ar fi
o mare pierdere pentru mine, caci trebuie sa ma duc pe acolo, n interesul viitor
ului nostru comun, cum stii prea bine. De aceea trebuie sa vorbesc si cu fata cea
lalta, pe care o apreciez, ce-i drept, pentru seriozitatea, perspicacitatea si a
ltruismul ei, dar despre care nimeni nu poate sustine ca ar fi seducatoare.
Servitorii snt de alta parere, zise Frieda.
n privinta asta, ca si n multe altele, probabil, zise K. Din poftele trupesti ale
servitorilor vrei tu sa deduci infidelitatea mea ?
Frieda tacu si accepta ca el sa-i ia tava din mna, s-o puna jos, s-o ia de brat s
i sa nceapa sa se plimbe ncet, ncoace si ncolo, prin ncaperea strimta.
Tu nu stii ce-i fidelitatea, zise Frieda, aparndu-se
Emtin de prea marea lui apropiere. Cum or fi de fapt re-atiile dintre tine si fe
tele acelea, nici nu e lucrul cel mai important; nsusi faptul ca frecventezi fami
lia aceea, si te ntorci cu mirosul casei lor n haine, e o rusine insuportabila pent
ru mine. Sa dispari de la scoala fara sa-mi spui un cuvnt. Si mai si stai la ei a
proape toata noaptea. Si cnd ntreaba cineva de tine, le pui pe fetele alea sa mint
a ca nu esti acolo, sa nege cu violenta, mai ales cea cu incomparabila ei rezerva
. Te strecori din casa lor pe din dos, poate ca sa le menajezi reputatia, reputa
tia acelor fete! Nu zau, sa nu mai vorbim despre asta !
Nu despre asta, zise K., dar despre altceva, Frieda. Despre asta nici nu e nimi
c de zis. De ce trebuie sa ma duc acolo, stii. Nu-mi vine usor, dar ma silesc. N
-ar trebui sa mi-o ngreunezi si mai mult. Azi am avut de gnd sa ma duc numai pentr
u o' clipa, ca sa ntreb daca a venit Barna-bas, care trebuia de mult sa-mi aduca
un mesaj important. Nu venise, dar, cum mi s-a spus si cum era si probabil, urma
sa vina n curnd. Nu voiam sa-i las vorba sa vina la mine la scoala, ca sa nu te s
upar cu prezenta lui. Treceau orele si el tot nu venea. n schimb a venit altul, p
e care-l detest.' N-aveam chef sa-l las sa ma spioneze, de aceea am trecut prin
gradina vecina, dar nici sa ma ascund de el nu voiam, de aceea m-am dus spre el
deschis, pe strada, cu o nuia foarte elastica n mna, ti-o marturisesc. Asta-i tot,
despre asta nu mai ramne deci nimic de spus, n schimb avem de vorbit despre altce
va. Cum stau lucrurile cu secundantii, pe care mi-e aproape la fel de urt sa-i pom
enesc cum ti e tie sa pomenesti de familia aceea. Compara relatiile dintre'tine si
ei cu felul cum ma port eu cu acea familie. nteleg repulsia ta fata de familia a
ceea si o mpartasesc. Numai de dragul cauzei ma duc pe la ei, uneori ara chiar im
presia ca le fac rau, ca-i exploatez. Tu si cu secundantii, n schimb! Nici n-ai n
egat ca se tin dupa tine, si ai marturisit ca si ei te atrag. N-am fost suparat
pe tine din cauza asta, am nteles ca snt n joc niste forte cu care tu nu poti sa te
masori; eram fericit ca macar cauti sa le rezisti, te-am ajutat sa te aperi, si
numai pentru ca am ncetat s-o fac timp de cteva ore, bizuindu-ma pe fidelitatea t
a, ce-i drept, si n speranta ca te-ai ncuiat, decisa sa nu deschizi, si ca secunda
ntii au fost izgoniti definitiv ma tem ca tot i mai subevaluez numai pentru ca am n
cetat timp de cteva ore s-o fac, si acest Ieremias care, privit mai ndeaproape, e
un flacau tomnatic nu prea sanatos, a avut neobrazarea sa vina la fereastra, num
ai pentru asta sa te pierd si sa te aud spunnd ca bun-venit: N-o sa ne casatorim !
"'? Nu snt eu n fond acela care ar fi ndreptatit sa faca reprosuri ? Si totusi nu-t
i fac reprosuri, nici acum chiar.
Din nou i se paru oportun lui K. s-o distraga pe Frieda, asa ca i ceru sa-i aduca
ceva de mncare, caci nu luase nimic n gura de la prnz. Pesemne bucuroasa si ea de a
ceasta rugaminte, Frieda dadu din cap si alerga, nu spre fund, unde K. presupune
a ca ar fi bucataria, ci cobornd cteva trepte ntr-o parte a coridorului. Peste puti
n timp reaparu aducnd o farfurie cu mezeluri si o sticla de vin, dar erau vizibil
niste resturi, caci feliile fusesera raspndite din nou peste farfurie ca sa nu s
e cunoasca, mai erau si niste coji de crnati uitate, iar sticla fusese golita pe
trei sferturi. K. nu spuse nsa nimic, ci se apuca sa mannce cu pofta.
Ai fost la bucatarie ? ntreba el.
Nu, zise Frieda, am fost n camera mea. Am o camera aici, jos.
Mai bine ma luai cu tine, zise K. Am sa cobor ca sa stau putin jos n timp ce mann
c.
Am sa-ti aduc un scaun, zise Frieda si dadu sa plece.
Multumesc, zise K. prinznd-o. N-am sa ma mai duc jos si nici nu mai am nevoie de
scaun.
Frieda i suporta strnsoarea minii cu un aer ndaratnic; plecase capul si-
si musca buzele.
Ei, da, zise apoi, e acolo. Te asteptai la altceva ? Sta n patul meu, a racit stn
d pe afara, l ia cu frig, abia a mncat. n fond, totul e din vina ta; daca nu dadeai
secundantii afara si nu alergai dupa oamenii aceia, am sta acum linistiti la sco
ala. Numai tu ai distrus fericirea noastra. Crezi ca Iefemias ar fi ndraznit sa m
a seduca atta timp ct era n serviciul tau ? Atunci ntelegi cu totul gresit ornduirea
de aici. Voia sa vina spre mine, s-a chinuit, m-a pndit, dar asta a fost numai un
joc, asa cum zburda un cine flamnd si nu ndrazneste totusi sa sara pe masa. La fel
si eu. Ma atragea, mi-a fost tovaras de joaca n copilarie ne jucam mpreuna pe povrn
i'sul pe care e castelul, erau vremuri frumoase, nu m-ai ntrebat niciodata despre
trecut. Dar toate astea nu erau decisive, atta vreme ct leremias era tinut n fru de
slujba sa, caci mi stiam ndatoririle de viitoare sotie a ta. Dar apoi ai dat afara
secundantii, si te mai si lauzi cu asta, ca si cum ai fi facut ceva pentru mine
ma rog, ntr-un anumit sens, e adevarat. Cu Artur ai reusit sa faci ce ai avut de
gnd cel putin deocamdata; ei e delicat, nu are patima ce nfrunta greutati, ca ler
emias, l-ai si distrus aproape n noaptea aceea, lovindu-l cu pumnul ai lovit atun
ci si n fericirea noastra a fugit la castel ca sa se plnga, si ckiar daca se ntoarc
e n curnd, pentru moment e plecat. leremias nsa a ramas. Cnd e n serviciu, se teme de
o clipire a stapnului, n afara serviciului nsa nu se teme de nimic. A venit si m-a
luat; parasita de tine si dominata de el, vechiul prieten, n-am putut sa rezist.
N-am descuiat poarta scolii. A spart el fereastra si m-a scos afara. Am alergat n
coace, birtasul l stimeaza, si apoi oaspetilor nimic nu le-ar putea fi mai bineve
nit dect sa aiba un valet ca el, asa ca am fost angajati; nu locuieste cu mine, a
vem doar o camera n comun.
Cu toate acestea nu regret ca i-am dat afara pe secundanti, zise K. Daca situati
a era asa cum o descrii, si deci fidelitatea ta conditionata doar de obligatiile
de serviciu ale secundantilor, atunci e bine ca totul s-a sfrsit. Fericirea casni
ciei in mijlocul a doua fiare domolite doar de frica cnutului n-ar fi fost prea
mare. Atunci am de ce sa fiu recunoscator si acelei familii care a contribuit fa
ra voie sa ne desparta.
Tacura si-si reluara plimbarea alaturi, de colo pna colo, fara sa se stie cine o
rencepuse. Frieda, foarte aproape de K., parea nciudata ca n-o lua iarasi de brat.
Asa ca totul e n ordine, continua K.,'si putem sa ne luam ramas-bun; tu ai putea
sa te ntorci la domnul leremias al tau, care mai e racit nca din gradina scolii si
pe care l-ai lasat prea mult singur, daca tinem seama de'starea lui, iar eu la s
coala, singur, sau, de vreme ce acolo n-am ce cauta fara tine, n alta parte, oriu
nde, ma priveste. Daca ezit, totusi, este pentru ca am motive sa ma ndoiesc de ce
le ce mi-ai* povestit. Impresia mea despre leremias e diametral opusa. Cta vreme a
fost n serviciu s-a tinut dupa tine, si nu cred ca ndatoririle de serviciu l-ar f
i retinut multa vreme sa-ti dea asalt n mod serios. Acum, nsa, de cnd si considera s
erviciul ncheiat, lucrurile stau altfel. Iarta-ma daca mi le explic n felul urmato
r: De cnd nu mai esti logodnica stapnului sau, nu mai reprezinti o asemenea ispita
pentru el ca nainte. Oi fi prietena lui din copilarie, dar dupa parerea mea l cun
osc n fond numai dintr-o scurta conversatie din noaptea asta nu atribuie mare valoa
re unor astfel de chestiuni sentimentale. Nu stiu de ce ti pare un temperament pa
sionat. Mie felul lui de a gndi mi se arata mai degraba deosebit de rece. Galater
i-a ncredintat cu privire la mine o misiune poate nu prea favorabila mie, iar el
se straduieste s-o execute snt gata sa recunosc cu o oarecare pasiune pentru serv
iciu, un lucru de altfel nu prea rar pe aici; la asta se adauga faptul ca strica
relatiile dintre noi; poate ca a facut-o n diverse chipuri, unul a fost ncercarea
de a te seduce, aratndu-ti dorintele lui senzuale; un alt mod, n
care l-a sprijinit birtasita, a fost ca a inventat povestea cu infidelitatea mea
, complotul i-a reusit, poate l-a ajutat ca n jurul lui pluteste cumva amintirea
lui Klamm; e drept ca si-a pierdut postul, dar poate tocmai n clipa n care nu mai
avea nevoie de el, apoi recolteaza fructele masinatii-lor sale si te scoate pe f
ereastra, dar cu asta treaba s-a ispravit si, cum pasiunea sa pentru serviciu l-
a lasat, si oboseste, ar prefera sa fie n locul lui Artur care nu poate depune ni
ci o plngere, ci obtine laude si noi misiuni dar mai trebuie sa si stea cineva pe
loc care sa urmareasca evolutia ulterioara a lucrurilor. E o datorie cam suparat
oare pentru el sa-ti poarte de grija. De dragoste fata de tine nu poate fi vorba,
mi-a marturisit-o sincer ; ca iubita a lui Klamm, esti, fireste, o persoana demn
a de respect pentru el, si-i convine desigur de minune sa se aciueze n camera ta
si sa se simta si el o data un mic Klamm, dar asta e tot, tu nsati nu nsemni acum
nimic pentru el, ca te-a instalat aici e'doar un supliment la misiunea lui princi
pala; ca sa nu te nelinistesti, a ramas si el, dar numai provizoriu, pna primeste
vesti proaspete de la castel si pna l vei fi vindecat de guturai!
Vai, cum l ponegresti, striga Frieda, lovindu-si pumnii mici unul de altul.
l ponegresc ? zise K. Nu, nu vreau sa-l ponegresc S-ar putea sa-l nedreptatesc,
asta nu e exclus. Nu e cevs cu totul evident ce am spus despre el, lucrurile se
pot inj terpreta si altfel. Dar ca l-as ponegri ? Asta n-ar putea i aiba alt sco
p dect sa combat n felul acesta dragostea pentru el. Daca ar fi necesar, si daca p
onegrirea ar fi metoda potrivita, nu m-as da n laturi sa-l ponegresc. N meni nu m
-ar putea condamna; datorita celor care nsarcineaza cu misiuni e att de avantajat
fata de mine nct eu, care nu ma pot sprijini dect pe mine, as ndreptatit sa-l si pon
egresc. Ar fi un mijloc de aparare rfl lativ nevinovat si la urma urmei chiar in
eficace. Deci nu-t mai framnta pumnii.
Si K. lua minile Fridei n ale sale; Frieda ncerca \ le retraga, dar zmbind si fara m
ult efort.
Dar nu e nevoie sa-l ponegresc, zise K., fiindca ts nu-l iubesti, crezi doar as
ta, si ai sa-mi fii recunoscatoare daca te scap de aceasta iluzie.' Asculta, dac
a cineva ar vrea sa te ndeparteze de mine, nu cu de-a sila, ci printr-un calcul ct
se poate de bine pus la punct, ar trebui s-o faca prin cei doi secundanti. n apa
renta baieti buni, veseli, co-pilarosi, iresponsabili', trimisi de sus, de ia ca
stel, mai snt si niste amintiri din copilarie la mijloc, toate astea snt destul de
atragatoare, mai ales daca eu reprezint contrariul lor si mai alerg tot timpul d
upa treburi pe care nu le ntelegi in ntregime, care te supara, care ma pun n relati
i cu oameni detestati de tine si daca ceva din aceste neajunsuri se rasfrng si asu
pra mea, desi nu snt vinovat cu ni-mie. Totul nu este dect o masinatie rauvoitoare
, e drept ca foarte inteligenta, care se foloseste de defectele relatiilor dintre
noi. Orice relatie si are si defectele ei, darmite a noastra; ne-am ntlnit venind
fiecare dintr-o alta lume, si, de cnd ne cunoastem, viata fiecaruia dintre noi a
luat-o pe o cale cu totul noua, sntem nca nesiguri, prea e totul nou. Nu vorbesc d
espre mine, asta nu e asa de important, caci, n fond, mi-au fost daruite multe de
cnd ti-ai ntors ochii pentru prima oara spre mine, si nu e prea greu sa te obisnu
iesti cu darurile. Tu nsa, facnd abstractie de orice alt 'lucru, ai fost smulsa de
lnga Klamm, nici nu pot masura bine ct nseamna asta, dar treptat am ajuns totusi s
-o banuiesc, e ceva ametitor, nu-ti revii, rami dezorientata, si chiar daca eram g
ata oricn'd sa te sprijin, nu eram prezent, si daca eram prezent erai tu uneori p
ierduta n visarile tale, sau te retinea ceva si mai viu, de pilda birtasita ntr-un
cuvnt, au existat momente n care-ti ntorceai privirile de la mine, ti-era dor de u
n loc nedeterminat, biata fetita, si era destul ca n acele momente sa fie plasati
niste oameni potriviti n dreptul privirii tale, ca sa te pierzi, sa devii victima
iluziei ca ceea ce nu reprezenta dect clipe, stafii, amintiri vechi, viata de od
inioara, de mult trecuta, pe cale de a se tot ndeparta, ca asta mai e nca viata ta
adevarata de acum. O eroare, Frieda, doar o dificultate ultima si, daca o privi
m cum trebuie, neglijabila n calea unirii noastre definitive. Revino-ti, reculege
-te, chiar daca ai crezut ca secundantii au fost trimisi de Klamm nu este adevar
at, i-a trimis Galater si chiar daca datorita acestei iluzii au putut sa te farm
ece htr-att nct sa ti se para ca gasesti n murdaria si n destrabalarea lor urme de-ale
lui Klamm, asa cum cineva crede ca zareste un diamant pierdut cndva ntr-o gramada
de gunoi, desi n realitate nu l-ar putea gasi, chiar daca ar fi ntr-adevar acolo
la fel baietii acestia snt doar de teapa servitorilor din grajd, numai ca n-au sa
natatea lor, un pic de aer rece i mbolnaveste de trebuie sa zaca-n pat, un pat pe
care se pricep sa si-l aleaga cu o viclenie de argat.
Frieda si culcase capul pe umarul lui K. si, cu bratele petrecute unul n jurul tal
iei celuilalt, continuau sa umble n tacere ncoace si ncolo. Apoi Frieda vorbi ncet,
linistit, aproape tihnit, ca si cum stiind ca nu-i mai este dat dect un scurt raga
z de liniste pe umarul lui K., ar vrea sa-l foloseasca pna la urma din plin :
De-am fi plecat n lume numaidect, n noaptea aceea, am fi acum undeva n siguranta, m
ereu laolalta, mma ta mereu aproape, asa ca s-o prind; cta nevoie am de apropiere
a ta, ce parasita ma simt fara apropierea ta de cnd te stiu, apropierea ta e, cre
de-ma, singurul vis pe care-l visez, altul nu.
n clipa aceasta cineva striga din culoarul lateral. Era Ieremias care statea pe u
ltima treapta de jos, numai n camasa, dar nvelit ntr-o broboada a Fridei. Stnd acolo
, cu parul zbrlit, barba rara, ca plouata, ochii cascati rugatori, osteniti si pl
ini de reprosuri, cu pete rosii n obrajii negriciosi, facut parca din carne prea
moale, cu picioarele goale, tremurnd de frig, asa nct franjurile broboadei tremurau s
i ele, arata ca un bolnav scapat din spital, n fata caruia nu te puteai gndi dect s
a-l duci repede napoi n pat. Asa simti si Frieda, se desfacu din bratul lui K. si c
obor numaidect. Apropierea ei, gestul ngrijorat cu care-l nveli mai strns n broboada,
graba cu care cauta sa-l mpinga n camera, pareau sa-i fi redat numaidect putina pute
re, parea sa-l recunoasca abia acum peK.
A, domnul arpentor, zise si, ca s-o mbuneze pe Frieda, care nu voia sa mai rabde
nici o conversatie, o mngie pe obraz; iertati ca v-am deranjat, dar nu'mi-e bine
deloc, sper ca asta ma scuza. Cred ca am febra, ar trebui sa beau un ceai si sa t
ranspir. Gardul acela blestemat de gratii, din gradina scolii, cred ca o sa-mi a
duc aminte de el, si apoi, racit cum eram, am mai umblat pe drumuri noaptea. Ne
jertfim sanatatea, fara sa ne dam seama imediat, pentru lucruri care zau ca nu me
rita. Dumneavoastra, nsa, domnule arpentor, sa nu va sinchisiti de mine, intrati l
a noi n camera, faceti-mi o vizita ca unui bolnav ce snt si spuneti-i Fridei ce ma
i aveti de spus. Cnd doi oameni nvatati unul cu altul se despart, mai au sa-si spu
na n ultimul moment attea lucruri pe care un al treilea, mai ales daca zace n pat s
i asteapta ceaiul promis, nu le poate pricepe. Intrati deci, poftiti, am sa tac
chitic.
Ajunge, ajunge, zise Frieda smucindu-l de brat. Are febra si nu stie ce spune.
Si tu, K., sa nu vii, te rog. E camera mea si a lui Ieremias, sau mai degraba nu
mai camera mea si-ti interzic sa intri. Ma urmaresti, K., ah, de ce ma urmaresti
? Niciodata, niciodata n-am sa ma mai ntorc la tine, ma-nfior cnd ma gndesc ca ar f
i posibil. Du-te la fetele acelea ale tale; mi s-a povestit ca stau numai n camasa
lnga tine, pe lavita de lnga soba, si daca vine cineva sa te caute, se reped la e
l scuipnd ca niste pisici. Acolo esti ca la tine acasa, de vreme ce te simti att de
atras. Eu am ncercat ntotdeauna sa te tin departe de casa aceea, cu putin succes,
dar am ncercat. Asta a trecut, esti liber. Te asteapta o viata frumoasa; din pri
cina uneia dintre ele va trebui sa te cam bati cu argatii, dar n ce o priveste pe
cealalta, nu exista nimeni n cer si pe pamnt care sa ti-o pizmuiasca. Legatura vo
astra e binecuvantata dinainte. Nu-mi veni cu proteste, sigur, tu ai ntotdeauna a
rgumente ca sa dovedesti contrariul, dar pna la urma nimic nu e dovedit. Gndeste-t
e, Ieremias, a aratat prin argumente ca totul e neadevarat. (Se ntelesera din och
i, dnd din cap si zmbind.) Admitnd nsa, continua Frieda, ca ar fi reusit, la ce ar f
i ajuns, ce-mi pasa mie de asta ? Cum se petrec lucrurile acolo, la alea, e trea
ba lor si a lui, nu si a mea. Treaba mea este sa te ngrijesc sa te faci iarasi bi
ne, asa cum ai fost nainte sa te fi chinuit el din pricina mea.
Deci nu veniti cu noi, ntr-adevar, domnule arpentor ? ntreba Ieremias, dar acum Fr
ieda, care nici macar nu se mai ntoarse spre K., l trase definitiv dupa ea.
Jos se zarea o usa mica, mai joasa dect usile de pe coridor ; nu numai Ieremias da
r si Frieda trebui sa se aplece ca sa intre; nauntru parea sa fie cald si luminos
; se mai auzira susoteli, probabil insistente dragastoase ca Ieremias sa se'culce
, apoi usa se nchise.
Abia acum observa K. ce liniste se facuse pe coridor, nu numai n partea asta, n ca
re statuse cu Frieda, si care parea sa tina de dependinte, ci pe toata ntinderea
lui, unde nainte razbisera attea semne de viata din camere. Deci domnii adormisera
, n sfrsit. Si K. era' foarte obosit, poate de oboseala nu fusese att de combativ c
u Ieremias ct ar fi trebuit. Poate ca ar fi fost mai cuminte sa procedeze ca Ierem
ias care-si exagera vizibil raceala starea jalnica a acestuia nu provenea de fap
t din raceala, ci-i era nnascuta si de nevindecat prin nici un fel de ceai medicin
al sa procedeze ntocmai ca Ieremias, sa-si manifeste n aceeasi masura oboseala rea
la, sa-si dea drumul prabusindu-se aici, n coridor, asta i-ar fi facut bine oricum
, sa motaie putin, si-apoi poate ca ar fi avut chiar parte de ngrijire. Numai ca
n-ar fi iesit la fel de favorabil ca n cazul lui Ieremias, care, sigur de compati
mirea Frieda-dei, si, pe drept cuvnt, fara ndoiala ca l-ar fi ntrecut n aceasta comp
etitie, ca si n orice alta lupta. K. era att de obosit, nct se ntreba daca n-ar fi bi
ne sa ncerce sa intre n una din camere, caci unele erau desigur neocupate, ca sa d
oarma dus ntr-un pat confortabil. Dupa parerea lui, lucrul acesta i-ar fi oferit
o compensatie pentru multe altele. Avea chiar la dispozitie un mic somnifer; pe t
ava pe care Frieda o lasase acolo, pe jos, era o sticluta cu rom. K. nu se dadu n
laturi de la osteneala celor citiva pasi, se duse pna acolo si o goli.
Acum se simtea cel putin suficient de n putere, sa se prezinte n fata lui Erlange'
r. Cauta usa acestuia, cum nsa servitorul si Gerstacker se facusera nevazuti si c
um toate usile erau la fel, n-o gasi. Dar i se paru ca-si aminteste n ce punct al
coridorului se afla usa si decise s'-o deschida pe aceea care, dupa parerea sa,
era probabil cea cautata. Incercarea nu putea fi prea primejdioasa; daca era ntr
-adevar camera lui Erlanger, acesta avea sa-l primeasca desigur, iar daca era cam
era altcuiva, se putea scuza si retrage, iar daca oaspetele dormea, ceea ce era f
oarte probabil, vizita lui nici n-avea sa fie remarcata. Grav nu putea fi dect sa
gaseasca o camera neocupata, caci atunci n-ar rezista tentatiei de a se culca n
pat si ar dormi cine stie ct. Mai arunca o privire n josul si-n susul coridorului,
ca sa vada daca nu cumva vine cineva care sa-i poata da o informatie, asa nct actu
l de ndrazneala sa devina inutil, dar lungul coridor era gol si pustiu. Apoi K. a
sculta la usa cu pricina, dar nu auzi nimic. Batu la usa att de ncet nct o persoana
adormita sa nu se poata trezi, si cnd nici asta nu avu nici un efect, deschise us
a cu multa bagare de seama. Acum nsa l ntmpina un tipat usor.
Era o camera mica, mai mult de jumatate din spatiu fiind ocupat de un pat lat, p
e noptiera ardea o lampa electrica si alaturi se vedea o geanta de voiaj. n pat, d
ar complet ascuns sub plapuma, se misca cineva, ntrebnd n soapta printr-o fsie ngusta
crapata ntre cearsaf si plapuma :
Cine-i acolo ?
Acum K. nu mai putea pleca fara sa spuna nimic, se uita nemultumit la patul como
d si molatic dar, din pacate, nu gol, si aduse aminte de ntrebare si-si spuse nume
le. Aceasta paru sa aiba un efect favorabil', caci omul din pat trase putin plap
uma care-i acoperea fata, cu sfiala nsa, gata sa si'-o acopere ndata din nou daca
ar zari ca ceva nu e n regula. Dar apoi rasfrnse plapuma fara ezitare si se ridica
n capul oaselor. Nu era Erlanger, asta era cert, ci un om mic, cu mina buna, a c
arui fata avea ceva contradictoriu prin faptul ca obrajii i erau rotunzi, ca la un
copil, ochii voiosi, ca ai unui copil, dar fruntea nalta, nasul ascutit, buzele n
guste, care cu greu stateau lipite, barbia tesita nu erau deloc copilaroase, ci
tradau o gndire matura, superioara. Constiintei acestei superioritati, multumirii
de sine se datora probabil ca-si pastrase un rest puternic de copilarie sanatoa
sa.
l cunoasteti pe Friedadrich ? ntreba. K. i raspunse ca nu.
Dar el va cunoaste, zise domnul zmbind.
K. dadu din cap. Nu putini oameni l cunosteau, lucrul acesta era chiar una dintre
piedicile majore n calea lui.
Eu snt secretarul lui, urma domnul, numele meu e Biirgel.
Scuzati-ma, zise K. punnd mna pe clanta, am confundat din pacate usile. De fapt,
am fost convocat la secretarul Erlanger.
Ce pacat! zise Burgel. Nu ca snteti chemat n alta parte, ci ca ati confundat usil
e. Fiindca, odata trezit din somn, precis ca nu mai pot adormi. Ei, dar asta sa
nu va necajeasca prea tare, e ghinionul meu personal. De ce nu se pot ncuia usile
pe aici, nu-i asa ? Faptul nu e nsa ne-justificat. Usa unui secretar trebuie sa
fie mereu deschisa, zice o vorba din batrni. Dar n-ar trebui interpretata chiar a
sa de textual.
Burgel se uita ntrebator si voios la K., nfatisarea lui odihnita i contrazicea vorb
ele; desigur ca nu fusese n viata lui att de ostenit cum era K.
Si unde vreti sa va duceti acum ? ntreba Burgel. E ora patru. La oricine v-ati d
uce, l-ati trezi fara doar si poate, si nu oricine e asa de obisnuit ca mine sa
fie deranjat, nu oricine ar suporta deranjul cu calm, secretarii snt o specie nerv
oasa. Asteptati deci nca putin. Pe la cinci, lumea ncepe aici sa se scoale, atunci
veti putea cel mai bine da curs convocarii. Luati deci, n sfrsit, mna de pe clanta
aceea si ocupati un loc undeva; spatiul e cam restrns, ce-i drept, cel mai bun l
ucru ar fi sa'va asezati aici, pe marginea patului. Va mirati ca n-am nici scaun
e, nici masa n camera ? Aveam de ales, sa primesc fie o camera complet mobilata, d
ar cu un pat ngust, de hotel, fie acest pat mare si nimic altceva, afara de un la
vabou. Am ales patul cel mare; ntr-un dormitor esentialul e, totusi, patul! Oh !
pentru cineva care n-are dect sa se ntinda bine ca sa poata dormi n lege, patul ast
a trebuie sa fie un adevarat deliciu ! Dar si mie, care snt vesnic obosit fara sa
pot dormi, mi face bine, petrec aici o buna parte din zi, aici rezolv toata core
spondenta, aici tin ntrevederile cu mpricinatii. E drept ca mpricinatii n-au loc sa
sada, dar se consoleaza, n definitiv este si pentru ei mai placut sa stea n picio
are cu conditia ca cel care ntocmeste pro-cesul-verbal sa se simta bine, dect sa s
ada ei comod si, n schimb, sa se rasteasca cineva la dnsii. Mai am de oferit acest
loc pe marginea patului, dar nu e un loc pentru ntrevederi oficiale, ramne destin
at numai convorbirilor nocturne. Dar snteti att de tacut, domnule arpentor!
Snt foarte obosit, zise K.
ndata ce fusese poftit, se asezase pe marginea patului, fara proteste de politete
, rezemndu-se de tablia de la picioare.
Fireste, rse Burgel, aici toata lumea e obosita. Munca mea de ieri, bunaoara, si
chiar cea de azi nu e o nimica toata ! E complet exclus sa mai adorm, dar daca t
otusi s-ar ntmpla acest lucru cu totul neverosimil si as dormi nca n timp ce mai sntet
i aici, atunci, va rog sa stati linistit si nici macar sa nu deschideti usa. Dar
nu va fie frica, cu siguranta ca n-am sa adorm.'dec't, n cel mai bun caz, doar cte
va minute. Cu mine, lucrurile stau de fapt asa, ca adorm, totusi, mai usor ca or
icnd cnd am societate, probabil pentru' ca snt nvatat cu attea vizite de mpricinati.
Dormiti, va rog, fara grija, domnule secretar, zise K. bucuros la auzul acestor
explicatii promitatoare. Daca-mi permiteti, o sa dorm atunci si eu putin.
Nu, nu, zise Burgel rznd, nu pot sa adorm n urma unui simplu ndemn, numai n cursul c
onversatiei se poate ivi prilejul; cel mai bine ma adoarme o convorbire. Ei, da,
n profesia noastra nervii snt prea solicitati. Eu, de pilda, snt secretar de legat
ura. Nu stiti ce-i aia ? Ei bine, eu snt cel care formeaza legatura cea mai puter
nica spunnd acestea si freca minile de satisfactie involuntara ntre Friedadrich si sa
t, eu fac legatura ntre secretarii lui din castel si cei din sat, snt mai mult aic
i n sat, dar nu permanent; n fiecare clipa trebuie sa fiu gata de drum pna la caste
l. Vedeti geanta de voiaj, colo; e o viata agitata, nu prea convenabila pentru o
ricine. Pe de alta parte, e adevarat ca nu m-as putea lipsi de aceasta munca, to
ate celelalte mi s-ar parea terne. Dar cum stau lucrurile cu arpentajul ?
Nu execut munci de acest fel, nu snt utilizat ca arpentor, zise K., dar era cam a
bsent; n fond, ardea de nerabdare sa-l vada pe Burgel adormind, nsa nutrea si acea
sta speranta doar ca un fel de ndatorire fata de sine nsusi, caci n fundul sufletul
ui era convins ca momentul adormirii lui Biirgel era nca departe si de neprevazut
.
E de mirare, zise Biirgel dlnd capul pe spate, cu o miscare vioaie, si scoase u
n bloc-notes de sub plapuma ca sa-si noteze ceva. Snteti arpentor si nu aveti luc
rari de ar-pentaj.
K. dadu masinal din cap; ntinsese bratul stng pe tablia de la picioare si-si culca
se capul pe brat; ncercase mai nti sa se instaleze comod n diverse feluri, pozitia a
ceasta era nsa cea mai comoda din cte gasise, si acum putea sa asculte ceva mai at
ent ce spunea Biirgel.
Snt dispus sa ma ocup de aceasta chestiune, continua Burgel; fara ndoiala ca lucru
rile nu stau tocmai asa la noi, nct sa ne permitem sa lasam neutilizata puterea de
munca a unui specialist. De altfel si pentru dumneavoastra lucrul acesta trebuie
sa fie suparator. Nu va face sa suferiti ?
Ba da, ma face sa sufar, zise K. ncet, zmbind pe furis, caci tocmai n clipa aceea
nu suferea nicidecum din pricina asta.
De altfel, oferta lui Burgel nu-l prea impresiona. Era amestecul unui diletant.
Se oferea sa aranjeze lucrurile mai sus, asa, n treacat, cu ajutorul unei simple n
semnari n caietul de notite, fara sa stie nimic despre mprejurarile chemarii lui K
. si' despre greutatile pe care ea le ntmpi-nase n sat si la castel, nici despre co
mplicatiile care se ivisera de pe acum sau se anuntasera n timpul sederii lui K.,
fara a sti ceva despre toate acestea, ba chiar fara a arata ca le banuia macar,
cum ar fi fost normal s-o presupui despre un secretar.
Pareti sa fi avut de pe acum oarecare deceptii, zise Burgel, dovedind astfel to
tusi un anumit simt psihologic.
De altfel, de cnd intrase, K, se tot ndemna singur sa nu-l subevalueze pe Burgel;
numai ca, n starea lui de acum, i era greu sa judece just orice alt lucru, n afara
de propria-i oboseala.
Nu, urma Burgel, ca si cum ar fi raspuns unui gnd al lui K. si ar fi vrut sa-l s
cuteasca de osteneala de a-l mai exprima. Nu trebuie sa va descurajeze deceptiil
e. Multe par a fi facute aici anume ca sa te descurajeze si, cnd esti proaspat so
sit, obstacolele ti se par cu totul insurmontabile. Nu vreau sa cercetez daca im
presia corespunde unui fapt concret, poate ca lucrurile stau ntr-adevar asa, n situ
atia mea nu am perspectiva necesara s-o stabilesc, dar, luati aminte, se ivesc a
poi totusi prilejuri care aproape ca nu corespund situatiei generale, prilejuri n
care printr-o vorba, o privire, un semn de ncredere poti obtine mai mult dect pri
n straduinti perseverente de o viata. Asa este, cu siguranta. Fireste ca, pe de
alta parte, aceste prilejuri corespund iarasi situatiei generale, ntruct ele nu snt
niciodata folosite. Dar de" ce nu snt folosite, ma ntreb din nou.
K. nu stia de ce; si dadea seama ca cele spuse de Biirgel l privesc probabil person
al, dar simtea acum o repulsie mare fata de toate lucrurile care-l priveau; dadu
capul putin la o parte ca si cum ar face loc, ca ntrebarile lui Burgel sa treaca
pe lnga el si astfel sa nu mai poata fi atins de ele.
Secretarii se plng mereu, relua Burgel ntinznd bratele si cascnd, ceea ce contrasta
frapant cu seriozitatea vorbelor sale, se plng mereu ca snt obligati sa procedeze
la interogatoriile din sat noaptea. Dar de ce se plng ? Pentru ca e un efort prea
mare ? Pentru ca ar prefera sa utilizeze noaptea pentru somn ? Nu, desigur ca n
u asta e pricina. Exista, fireste, printre secretari unii mai harnici si unii ma
i putin harnici, ca oriunde; dar nici unul dintre ei nu se plnge de prea mare obo
seala, mai ales nu n public. Pur si simplu nu e felul nostru. n privinta asta, nu
facem nici o deosebire ntre timpul de munca si cel obisnuit. Asemenea distinctii
ne snt straine. Atunci ce au secretarii mpotriva interogatoriilor nocturne? Sa fie
oare din considerente fata de mpricinati ? Nu, nu, nici asta nu e. Fata de mprici
nati, secretarii snt lipsiti de considerente; e adevarat ca nici cu un pic mai mu
lt dect fata de ei nsisi, ci doar la fel lipsiti de considerente. n fond, aceasta n
epasare nu e dect aplicarea si executarea cu strasnicie a serviciului, deci cea m
ai mare grija pe care si-o pot dori mpricinatii. De fapt, acest lucru este ndeobst
e recunoscut, numai ca asta i scapa unui observator superficial. Ba, se poate spun
e ca, n acest caz, tocmai interogatoriile noc-turne snt binevenite mpricinatilor, n
u avem plngeri principiale mpotriva lor. De ce atunci aversiunea secretarilor fata
de ele ?
K. nu stia nici asta, stia asa de putine, nici macar nu-si dadea seama daca Burg
el i cere cu adevarat un raspuns, sau numai l ntreaba de forma. Daca ma lasi sa ma c
ulc n patul tau, si zicea, ti raspund mine spre prnz, sau mai degraba spre seara, la
toate ntrebarile." Dar Burgel nu parea sa-i acorde atentie, prea l preocupa proble
ma pe care si-o pusese siesi.
Dupa cte mi dau seama si am putut afla din proprie experienta, secretarii pun la ndo
iala oportunitatea interogatoriilor nocturne cam n felul urmator: noaptea n-ar fi
potrivita pentru discutiile cu mpricinatii, pentru ca noaptea e greu, sau chiar
imposibil sa pastrezi complet caracterul oficial al acestor discutii. Asta nu ti
ne de factori exteriori, formele pot fi respectate, fireste, la fel de strict no
aptea si ziua. Nu asta ar fi dificultatea, n schimb, cumpanirea oficiala sufera n
timpul noptii. Noaptea nclini, fara sa vrei, sa judeci lucrurile dintr-'un punct
de vedere mai mult privat, tot ce pretind mpricinatii capata mai multa greutate d
ect se cuvine, se amesteca n judecarea faptelor tot soiul de consideratii nelalocul
lor legate de situatia generala a mpricinatilor, de suferintele si grijile lor; b
ariera necesara dintre mpricinati si functionari, chiar daca se respecta fara gre
s n ce priveste formele, se clatina, si unde n alte mprejurari se petrece, asa cum
se cuvine, un du-te-vino de ntrebari si raspunsuri, pare sa aiba loc uneori un sc
himb ciudat, cu totul nepotrivit, ntre persoane. Asa sustin cel putin secretarii,
deci, oricum, niste oameni care, prin nsasi profesia lor, snt nzestrati cu un extr
aordinar simt al nuantelor pentru astfel de chestiuni. Dar chiar si ei lucrul ace
sta a fost discutat adesea n cercurile noastre abia remarca acele influente dauna
toare, suferite n timpul interogatoriilor de noapte. Dimpotriva, straduindu-se sa
le opuna stavile de la bun nceput, ajung la convingerea ca efectueaza o munca cu
un randament deosebit de bun. Daca nsa citesti mai trziu procesele-verbale, te mi
ri adesea de lipsurile lor evidente. Si greselile comise n speta totdeauna cte un
cstig de cauza, n parte nendreptatit, al mpricinatilor snt din acelea care nu se mai
pot drege, cel putinnu conform cu regulamentele noastre si nu pe calea obisnuita
, fara tergiversari. E absolut sigur ca odata si odata ele vor fi corectate de un
oficiu de control, dar aceasta se va mai putea ntmpla doar n folosul justitiei, nu
si n detrimentul acelui mpricinat. Nu-i asa ca n'aceste conditii plngerile secretaril
or snt justificate ?
K. atipise de ctava vreme pe jumatate, acum fu din nou smuls din somnolenta. De ce
snt toate astea ? De ce snt toate astea ?" se ntreba si se uita pe sub gene la Bur
gel, nu ca la un functionar care ar fi discutat cu el chestiuni dificile, ci doa
r ca la ceva ce-l mpiedica sa doarma, un ceva fara alte rosturi pe care sa le poa
ta dibui. Burgel, n schimb, cu totul cufundat n gndurile sale, zmbea parca satisfacu
t ca a reusit sa-l deruteze putin pe K. Dar era dispus sa-l readuca numaidect pe
calea cea buna.
Totusi, continua el, plngerile lor nu pot fi considerate pur si simplu ca perfect n
dreptatite. E drept ca interogatoriile de noapte nu snt prescrise nicaieri n mod p
recis, deci nu contravii nici unei reguli daca ncerci sa le eviti, dar mprejuraril
e, cantitatea uriasa de munca, felul ocupatiei functionarilor, faptul ca numai c
u greu pot lipsi de la castel, regula ca interogarea mpricinatilor trebuie sa aib
a loc dupa ncheierea completa a cercetarilor de alta natura, dar atunci imediat,
toate acestea si nca altele au avut drept urmare ca interogatoriile de noapte sa
devina o necesitate de nenlaturat. Dar ca au devenit o necesitate, acest fapt est
e, cel putin indirect, si un rezultat al prescrierilor, zic eu; si atunci, a crti m
potriva interogatoriilor de noapte, n esenta lor, se cheama a crti exagerez acum pu
tin, de aceea, cu titlu de exagerare, pot sa-mi permit sa ma pronunt asa se cheam
a a crti chiar mpotriva regulamentelor. n schimb, li se poate concede functionarilor
dreptul de a se feri ct de ct, n cadrul regulamentelor n vigoare, de interogatoriile
nocturne si de dezavantajele lor, poate doar aparente. Si asa si fac chiar, n ce
a mai mare masura. Nu accepta alte subiecte de pertractari dect pe acelea de la ca
re n nici un sens nu e ni-mic de temut; se examineaza singuri nainte de pertractar
i, si daca rezultatul acestui examen e defavorabil, decomanda n ultimul moment toa
te ntrevederile, asa nct un mpricinat e adesea si de zece ori convocat pna este ntr-ad
evar audiat; secretarii se aranjeaza sa le tina locul un coleg incompetent n ches
tiunea respectiva, si, deci, putnd trata cu cea mai mare usurinta; fixeaza dezbate
rile macar la nceputul sau spre sfrsitul noptii, evitnd orele intermediare. Mai exi
sta multe'alte masuri de acest gen, nu se lasa ei asa de usor; secretarii snt pe
ct de rezistenti pe att de vulnerabili.
K. dormea'; nu era propriu-zis un somn, auzea cuvintele lui Biirgel poate mai bin
e dect adineauri, n timp ce fusese treaz, dar mort de oboseala; un cuvnt dupa celal
alt i patrundea n auz, dar scapase de suparatoarea constiinta treaza, se simtea li
ber; nu Biirgel l tinea pe el, ci el mai ntindea din cnd n cnd tentacule spre Biirgel
; nu era nca adncit n somn, doar cufundat sub suprafata lui. Nimenea n-avea sa-i ma
i rapeasca acest lucru ! Caci i se parea ca aceasta reprezinta o mare victorie,
si se si vedea nconjurat de o ntreaga societate care o sarbatorea, iar el, sau altc
ineva, ridica un pahar de sampanie n cinstea victoriei. Si pentru ca toti sa stie
despre ce e vorba, se repetau lupta si triumful sau poate ca nu se repetau, ci a
veau loc abia acum si fusesera sarbatorite mai demult, si nu se mai nceta cu sarb
atorirea lor, fiindca, din fericire, izbnda era nendoioasa. Un secretar gol, foart
e asemanator cu un zeu grec, era ncoltit n lupta de catre K. Era foarte caraghios
ce se petrecea, si K. zmbea dulce n somn, vaznd cum atacurile sale l scoteau pe secr
etar din atitudinea sa mndra, silindu-l sa se foloseasca, sa zicem, de bratul ridi
cat si de pumnul strns, ca sa-si acopere n graba nuditatea, fara sa reuseasca totu
si'dect cu ntrziere. Lupta nu dura mult; K, nainta pas cu pas si erau pasi foarte ma
ri. Mai era oare o lupta ? Nu ntmpina mpotriviri serioase, doar din cnd n cnd o piuitu
ra a secretarului. Acest zeu grec piuia ca o fata gdilata. Si deodata disparu. K. s
e afla singur ntr-o ncapere spatioasa, se ntoarse brusc, gata de atac, cautndu-l pe
adversar; dar nu mai era nimeni, si societatea se risipise, numai paharul de sam
panie zacea spart pe jos. K. l strivi complet cu piciorul. Dar cioburile l ntepau si
, tresarind, se trezi iar, si se simtea prost, ca un copil mic cnd e trezit. Cu t
oate acestea, zarind pieptul dezvelit al lui Biirgel, l strafulgera un gnd pastrat
din vis : Iata-l pe zeul tau grec, smulge-l din culcus!"
Exista, nsa, continua Biirgel, cu fata ridicata gnditor spre tavan, ca si cum ar f
i cautat exemple n
amintire, fara sa le poata gasi, exista, nsa, n pofida tuturor masurilor de precaut
ie, o posibilitate pentru mpricinati de a exploata n favoarea lor aceasta slabiciun
e nocturna a secretarilor presupunnd mereu ca e ntr-adevar o slabiciune. Posibilita
tea consta n a sosi noaptea neanuntat. Va mirati poate ca acest lucru se ntmpla att
de rar, desi pare o solutie simpla. Ei, da, nu snteti familiarizat cu mprejurarile
de la noi. Dar si dumneavoastra cred ca v-a sarit n ochi ct de lipsita de lacune e
organizarea noastra birocratica. Din lipsa lacunelor rezulta ca oricine, avnd vreo
doleanta sau trebuind sa fie audiat din alte pricini n legatura cu vreo chestiun
e, primeste ndata o convocare, fara zabava; de cele mai multe ori chiar nainte ca
el nsusi sa se fi lamurit asupra chestiunii, ba chiar nainte de a avea cunostinta
de ea. Nu este audiat din prima data, cel putin nu de obicei, chestiunea nefiind
n genere suficient de coapta, dar convocarea o primeste, nu mai poate veni neanu
ntat, cel mult poate veni la un moment nepotrivit, ei, atunci i se atrage atenti
a asupra datei si orei indicate n convocare, si, apoi, cnd vine din nou la momentu
l stabilit, de obicei e trimis acasa, asta nu mai prezinta nici o dificultate; c
onvocarea din mna mpricinatului si notita din acte, astea snt pentru secretar niste
arme nu totdeauna suficiente, dar totusi puternice. Asta e valabil numai pentru
secretarii competenti n chestiunea respectiva; ar mai ramne la latitudinea mpricinat
ilor sa-i surprinda noaptea pe ceilalti. Dar nimeni nu s-ar ncumeta sa faca asa c
eva, ar fi aproape lipsit de sens. nti l-ar supara tare pe secretarul competent; c
hiar daca noi, secretarii, nu sntem gelosi unul pe altul n privinta lucrarilor, ca
ci fiecare e suprancarcat cu o cantitate prea nsemnata de lucrari, distribuita ntr-
adevar fara parcimonie, dar nu trebuie sa admitem n nici un chip ncalcarea competin
telor de catre mpricinati. Nu putini au pierdut partida, fi'indca, creznd ca nu iz
butesc sa obtina nimic de la autoritatea competenta, au ncercat sa se strecoare l
a una necompetenta. Astfel de ncercari snt de altfel menite esecului si pentru moti
vul ca un secretar necompetent iitr-o chestiune, chiar daca e luat prin surprinder
e, noaptea, si are toata bunavointa sa ajute, hu poate interveni, tocmai din pric
ina incompetentei sale, ntr-un mod mai eficace dect un avocat oarecare, ba, n fond,
interventia sa e chiar mult mai putin eficace, fiindca chiar daca ar putea face
ceva, caci fara ndoiala cunoaste mai bine caile secrete ale justitiei dect domnii
din avocatime nu-i ramne timp pentru lucrurile din afara competintei sale, neputn
du-le dedica nici o clipa. Date fiind aceste perspective, cine si-ar sacrifica n
oaptea ca sa se tina dupa secretari necompetenti! De altfel, mpricinatii snt si ei
ocupati din plin, daca, n afara profesiunii lor particulare, mai tin sa se confor
meze convocarilor si indicatiilor autoritatii competente: ocupati din plin , fire
ste, dupa criteriile lor, ntr-un fel care desigur ca nici pe departe nu e echival
ent cu a fi ocupat din plin" dupa criteriile secretarilor.
K. dadu din cap zmbind, avea impresia ca acum ntelege totul precis; nu fiindca-l p
reocupa, ci fiindca era convins ca va adormi n clipele urmatoare complet, fara vi
se si fara a fi deranjat; ntre secretarii competenti, de o parte, si cei incompet
enti, de alta, n fata masei mpricinatilor pe deplin ocupati, se va cufunda ntr-un so
mn adine, scapnd astfel de toate. Cu vocea nceata a lui Biir-gel, plina de multumi
re de sine, activnd pesemne n zadar n interesul adormirii stapnului ei, se nvatase att
de bine, net avea mai degraba sa-i favorizeze somnul, dect sa i-l mpiedice. Trancane
ste tu nainte, ca o moara, zise n gnd; trancanesti spre folosul meu."
Unde e, deci, urma Biirgel, prinzndu-se ntr-un gest jucaus cu doua degete de buza
de jos, cu ochii larg deschisi, cu gtul ntins, cam asa cum te-ai apropia dupa un d
rum lung si greu de un loc cu o priveliste nentatoare; unde e, deci, acea posibili
tate amintita, rara, aproape niciodata ivita ? Secretul zace n regulamentele privi
toare la competinte. Fiindca nu exista si nici nu poate exista, n cazul unei mari
organizatii vii, numai un singur secretar competent pentru fiecare chestiune. Lu
crurile stau asa: unul are competinta principala, multi altii nsa au si ei o comp
etinta, chiar daca e mai mica, n ce priveste aspectele de amanunt ale aceleiasi c
hestiuni. Cine ar putea sa adune singur pe biroul sau, cniar daca ar fi un funct
ionar extraordinar, toate relatiile si ramificarile, fie si ale celui mai mic inc
ident ? Pna si ce am spus despre competinta principala e nca prea mult de spus. Nu
cuprinde si cea mai mica competinta pe cea ntreaga ? Nu e oare decisiva aici pasi
unea cu care te apuci de un lucru ? Iar aceasta nu e oare mereu aceeasi, mereu p
rezenta cu tot atta intensitate ? n toate privintele pot exista deosebiri ntre secre
tari, si chiar exista nenumarate, dar nu n materie de zel; nici imul nu se va put
ea abtine sa se ocupe, daca-i parvine ndemnul de o chestiune n care are o competin
ta cu totul scazuta. nspre afara trebuie, fireste, creata o posibilitate de dezba
tere reglementara, si astfel pentru mpricinati iese n prim-plan cte un secretar, ca
ruia trebuie sa i se adreseze oficial. Nu e nici macar zis ca acesta e cel care
poseda maximul de competinta pentru cazul dat, aici organizarea decide si necesi
tatile ei speciale de moment. Asa stau lucrurile. Si acum, domnule arpentor, jud
ecati si dumneavoastra posibilitatea pe care o are un mpricinat de a surprinde n t
oiul noptii un secretar avnd o oarecare competinta n cazul respectiv, n pofida obst
acolelor descrise si n genere suficiente pentru a mpiedica acest lucru. Probabil c
a nu v-ati gndit nca la o asemenea posibilitate ? Snt gata sa va cred. Nici nu e nec
esar sa te gndesti la ea, caci nu e data aproape niciodata. Ce graunte marunt, de
osebit de abil si constituit ntr-un fel ciudat sau cu totul precis ar trebui sa f
ie un mpricinat pentru a trece prin aceasta incomparabila sita ! Credeti ca asa c
eva nu se poate ntmpla ? Aveti dreptate, nici nu se poate ntmpla. Dar ntr-o noapte ci
ne poate garanta totul ? se ntmpla totusi. Eu, ce-i drept, nu am printre cunoscuti
i mei pe nimeni caruia sa i se fi ntmplat, ceea ce nu dovedeste mare lucru, cercul
meu de cunostinte e mic n comparatie cu cifrele care ar fi de luat n consideratie
aici, si apoi nici nu e sigur ca un secretar caruia i s-a ntmplat asa ceva ar fi d
ispus s-o marturiseasca, caci este, oricum, o chestiune personala si care atinge
n mod serios pudoarea n relatiile oficiale. Experienta mea dovedeste totusi ca po
ate e vorba de un lucru att de rar, existent de fapt numai dupa zvonuri, neatesta
t prin nimic, si ca este deci foarte exagerat sa te temi de el. Si chiar daca ar
fi sa produca, poate fi neutralizat de-a binelea s-ar zice aducnd dovada ceea ce
e foarte usor de facut ca pentru el nu exista loc pe aceasta lume. n orice caz e
ceva maladiv sa te ascunzi de frica lui, bunaoara sub plapuma, nendraznind sa ar
unci o privire afara. Si chiar daca perfecta improbabilitate ar fi prins chip deo
data, nseamna oare ca totul e pierdut ? Dimpotriva. Ca totul ar fi pierdut e si m
ai improbabil dect cel mai improbabil lucru. E drept ca daca mpricinatul e prezent
n odaie, e destul de grav. ti provoaca o strngere de inima. Ct ai sa poti sa-i rezis
ti ?" te ntrebi. Dar nu va fi vorba de nici o rezistenta, asta se stie. N-aveti d
ect sa va imaginati bine situatia, mpricinatul, pna atunci nevazut, asteptat mereu,
asteptat cu o veritabila sete, considerat mereu si n mod rezonabil ca inaccesibi
l, iata-l stnd aici. De n-ar fi dect prin prezenta sa muta, te invita sa patrunzi n
biata lui viata, sa te orientezi n ea ca n proprietatea ta si sa suferi acolo mpre
una cu el de doleantele lui zadarnice. Aceasta invitatie n miez de noapte linisti
ta, e fascinanta. O urmezi, si, n fond, ai si ncetat sa mai fii o persoana oficial
a. E o situatie n care curnd ti va fi peste putinta sa refuzi o rugaminte. Riguros
vorbind, esti disperat; si mai riguros vorbind, esti foarte fericit. Disperat, f
iindca a fi dezarmat, asa cum esti stnd aici si asteptnd rugamintea mpricinatului si
stiind ca, odata pronuntata, trebuie s-o ndeplinesti, chiar daca ea sfisie de-a
dreptul organizarea administrativa, cel putin n masura n care poti cuprinde lucrur
ile ntr-o privire de ansamblu acest fel de a fi dezarmat e probabil lucrul cel ma
i grav care ti se poate ntmpla n practica functionareasca. nainte de orice si facnd a
bstractie de orice alt lucru fiindca ceea ce ti arogi aici pentru moment cu de-a
sila este o naltare n rang ce depaseste toate limitele imaginabile. Conform cu poz
itia noastra noi nu sntem autorizati sa ndeplinim dorinte ca acelea de care e vorb
a aici, dar prin apropierea acelui mpricinat nocturn cresc n noi oarecum si puteri
le oficiale, ne angajam sa facem lucruri care snt n afara domeniului nostru; ba ch
iar le vom ndeplini. Noaptea, mpricinatul ne smulge, ca tlharii n padure, niste jert
fe de care altadata n-am fi n stare. Bun, asa e acum, cta vreme mpricinatul mai e p
rezent, ne ntareste, ne sileste, ne ndeamna, si totul e nca n curs, pe jumatate fara
sa-ti dai seama; dar cum va fi pe urma, cnd momentul a trecut, mpricinatul ne-a p
arasit, satul si nepasator, iar noi ne pomenim asa singuri, fara aparare n fata a
buzului nostru de putere asta nici nu se poate nchipui! Si cu toate acestea sntem
fericiti. Ce sinucidere poate fi fericirea ! E drept ca ne-am putea da silinta s
a-i ascundem mpricinatului adevarata situatie.
El singur, numai cu propriile sale mijloace, abia daca observa ceva. Dupa parere
a sa, a nimerit doar din ntmplare, probabil, din motive indiferente si fortuite fi
ind prea ostenit, deceptionat si, din pricina oboselii si a deceptiei, nepasator
si lipsit de'tact ntr-o alta camera dect intentiona, sade nestiutor si-l preocupa
, presu-punnd ca-l'preocupa ceva, numai eroarea sau oboseala sa. Nu s-ar putea sa
fie lasat asa ? Nu se poate. Furat de locvacitatea fericirii trebuie sa-i expli
ci totul. Trebuie sa-i arati amanuntit, fara sa te menajezi, tot ce s-a ntmplat, s
i din ce motive s-a ntmplat, ce extraordinar de rar e prilejul si ct de grandios, t
rebuie sa-i arati cum a nimerit aici din ntmplare, cu toata neajutorarea de care n
ici o alta fiinta, n afara de un mpricinat, nu e capabila, dar cum poate domina ac
um totul, daca vrea, domnule arpentor, si fara sa aiba de facut pentru asta altc
eva dect sa-si formuleze doar doleanta, a carei mplinire e de acum pregatita, ba c
areia mplinirea i iese chiar n ntmpinare, toate astea trebuie sa i le arati; este cea
sul greu al functionarului. Dar daca le-ai facut pe toate astea, domnule arpento
r, atunci strictul necesar e mplinit, trebuie sa te multumesti si sa astepti.
K. nu mai auzea nimic, dormea, izolat n somn fata de tot ce se ntmpla. Capul, culca
t la nceput pe bratul stng ntins peste tablia patului, i alunecase, si atrna acum nain
te, lasndu-se tot mai adnc pe piept; sprijinul gasit cu bratul stng nu-i mai ajunge
a; instinctiv, K. si gasi altul nou, rezemndu-se cu mna dreapta de plapuma, nimerind
din ntmplare piciorul lui Burgel si apucndu-l prin plapuma. Burgel arunca o privire
ntr-acolo si lasa piciorul n mna lui, orict i-ar fi fost de neplacut.
Deodata cineva batu tare n peretele lateral. K. sari din somn si se uita n partea
aceea.
Nu e cumva acolo arpentorul ? ntreba cineva.
Ba da ! raspunse Burgel; si slobozi piciorul si se ntinse deodata capricios si in
tratabil ca un copil.
Atunci sa treaca, n sfrsit, dincoace, zise vocea; nu-i pasa, se vede, de Burgel s
au de faptul ca acesta ar mai putea avea nevoie de K.
E Erlanger, zise Burgel n soapta; nu parea sa-l surprinda ca Erlanger e n camera
de alaturi. Duceti-va numaidect la el, e enervat deja, cautati sa-l domoliti cu b
inisorul. De obicei doarme bine, dar ne-am ntretinut totusi cu glas cam tare; nu p
oti sa te stapnesti si sa-ti tii n fru vocea cnd vorbesti despre anumite lucruri. Ei
, hai, duceti-va acum, vad ca nu prea reusiti sa va dezmeticiti. Duceti-va, ce m
ai cautati aici ? Nu, nu trebuie sa va scuzati pentru toropeala, dar de ce ? Pute
rile fizice te ajuta pna la o anumita limita; cine-i de vina ca aceasta limita e
si n alte privinte att de semnificativa ? Nu, nimeni nu-i vinovat de asta. Asa, lu
mea si corecteaza singura cursul si ramne n echilibru. E o alcatuire excelenta, mer
eu si din nou inimaginabil de excelenta, chiar daca, sub alt raport, e dezolanta
. Ei, duceti-va acum, nu stiu de ce va uitati asa la mine. Daca mai zaboviti mul
t, vine Erlanger peste mine, si as prefera s-o evit. Hai, duceti-va! Cine stie c
e va asteapta dincolo, snt mii de prilejuri pe aici. Numai ca exista, ce-i drept,
prilejuri oarecum prea colosale pentru a fi folosite; snt lucruri care se poticn
esc, nu de altele, ci numai de ele nsele. Da, e ceva surprinzator. De altfel, acu
ma sper sa pot adormi totusi nitel. E drept ca-i ora cinci si galagia o sa nceapa
curnd. Daca ati vrea macar sa va hotarti sa plecati, n sfrsit!
Ametit de trezirea brusca din somnul sau adnc, simtind nca nevoia coplesitoare de
a dormi, cu corpul ndurerat n toate partile din pricina pozitiei incomode, K. nu s
e putu decide multa vreme sa se scoale, si apasa mna pe frunte, cu privirea lasata
n jos, n poala. Nici chiar repetatele invitatii ale lui Biirgel de a pleca nu l-a
r fi putut decide sa se urneasca de acolo, numai un sentiment al totalei inutili
tati a sederii sale prelungite n aceasta camera l determina, cu ncetul, sa plece. Ca
mera i se paru nespus de pustie. Nu stia daca luase treptat aceasta nfatisare, sa
u o avusese de la nceput. Simti ca aici n-ar izbuti nici macar sa mai adoarma nca
o data. Aceasta convingere fu decisiva. La gndul acesta zmbi putin, apoi se ridica
si, sprijinindu-se n tot locul unde putu gasi un reazim de pat, de perete, de us
a iesi fara o vorba de salut, ca si cum si-ar fi luat de mult ramas-bun de la Bi
irgel.
Probabil ca ar fi trecut cu aceeasi indiferenta prin fata camerei lui Erlanger,
daca acesta ri-ar fi stat in usa deschisa si nu i-ar fi facut semn cu mna. Un sing
ur'semn, scurt, cu degetul aratator. Erlanger era gata de plecare, purta o blana
neagra cu un guler strns, ncheiat pna sus. Un servitor i ntindea tocmai manusile si
mai tinea n mna o caciula de blana.
Trebuia sa veniti de mult, zise Erlanger.
K. voia sa se scuze. Erlanger i arata ca renunta la scuze nchiznd ochii, cu o expre
sie de oboseala.
Iata despre ce e vorba, urma el. La birt era angajata mai de mult o anumita Frie
da, eu nu-i stiu dect numele, pe ea n-o cunosc, si nici nu ma intereseaza. Aceasta
Frieda i servea uneori bere lui Klamm. Acuma se pare ca e o alta fata acolo. Fir
este ca aceasta schimbare e neim-portanta, pentru oricine', probabil, iar pentru
Klamm cu siguranta. Cu ct nsa munca ti-e mai mare, si munca lui Klamm e, ce-i dre
pt, cea mai mare, cu att ti ramn mai putine puteri sa te aperi de lumea din afara; n
consecinta, orice schimbare, ct de insignifianta, a lucrurilor cele mai insignifi
ante te poate deranja n mod grav. Cea mai mica interventie pe birou, nlaturarea un
ei pete existente acolo de cnd lumea, toate astea pot deranja, si la fel aparitia
unei noi fete de serviciu. Toate astea, care ar deranja pe oricare altul si n or
ice fel de munca, nu-l afecteaza, fireste, pe Klamm; despre asta nici nu poate f
i vorba. Cu toate acestea, sntem obligati sa-i pazim tihna, n asa masura, nct sa nlat
uram chiar si perturbarile care nu snt resimtite de el ca atare si probabil nici
nu exista pentru el perturbari care sa-l deranjeze daca noi le percepem ca pe ni
ste perturbari posibile. Nu de dragul lui, nu de dragul muncii sale nlaturam aces
te perturbari, ci pentru noi, de dragul constiintei si linistii noastre. Din ace
asta pricina, Frieda trebuie sa se rentoarca de ndata la birt; s-ar putea sa deran
jeze tocmai prin faptul ca se ntoarce acolo; ei, n acest caz o s-o trimitem din no
u n alta parte, deocamdata nsa, trebuie sa se ntoarca. Dumneavoastra traiti cu ea,
dupa cte mi s-a spus, faceti-o deci sa revina acolo, fara ntrziere. Sentimentele pe
rsonale nu pot fi luate n seama n astfel de cazuri, asta e de la sine nteles; de ace
ea nici nu intru n discutarea acestei chestiuni. Si-asa fac mai mult dect e necesa
r atragndu-va atentia ca, daca va aratati la naltime n aceasta chestiune marunta, s
e poate sa va fie eventual de folos n viata si n cariera. Asta-i tot ce aveam sa v
a spun.
n semn de salut, dadu din cap nspre K., si puse caciula pe care i-o ntinse servitoru
l, si pleca, urmat de valet, de-a lungul coridorului, umblnd repede, doar schiopa
tnd putin.
Uneori se dadeau aici porunci usor de ndeplinit, dar aceasta usurinta nu-l bucura
pe K. Nu numai pentru ca porunca se referea la Frieda, si era data ca o porunca
dar pentru K. suna ca o batjocura ci, nainte de orice, pentru ca l facea pe K. sa
vada cu ochii zadarnicia straduintelor sale. Poruncile treceau peste capul lui,
cele favorabile ca si cele nefavorabile, si chiar si cele favorabile aveau desi
gur un nucleu nefavorabil, n orice caz nsa toate treceau peste el, iar el era situ
at prea jos pentru a le modifica, daramite pentru a le face sa amuteasca si a ob
tine ascultare pentru ce avea el de spus. Ce sa faci cnd Erfanger te reduce la ta
cere printr-un semn ? Si daca nu te-ar reduce la tacere, ce ai putea sa-i spui ?
Era constient, desigur, ca oboseala sa i daunase azi mai mult dect mprejurarile ne
favorabile, dar de ce el, care crezuse ca se poate bizui pe trupul lui, si care
fara aceasta convin^ gere nici n-ar fi pornit la drum, de ce nu era n stare supor
te cteva nopti proaste si o noapte nedormita, de ostenise att de cumplit tocmai ai
ci, unde nimeni nu ostene sau unde, mai degraba, toata lumea era mereu ostenita,
' fara ca aceasta stare sa impieteze asupra muncii lor, ba dimpotriva, parnd chia
r s-o favorizeze ? Se impunea concluzia ca era vorba de o oboseala de alta natur
a dect a lui K. Aici era vorba, pesemne de oboseala n toiul unei munci fericite; d
e ceva ce nspre afara avea aspectul oboselii, dar n fond era o liniste imperturbab
ila, o pace imperturbabila. Cnd esti putin ostenit la amiaza, aceasta tine de cur
sul firesc si fericit al zilei. Domnii de aici traiesc ntr-o amiaza continua", si z
ise K.
Ideea asta se afla n armonie cu faptul ca acum, la cinci dimineata, din toate par
tile coridorului razbateau zgomotele trezirii la viata. Freamatul de voci din oda
i avea ceva extrem de vesel. Sunetele semanau ba cu zburdalnicia unor copii ce s
e pregatesc de excursie, ba cu trezirea orataniilor n cotetul lor, erau manifesta
rea bucuriei de a fi n totala armonie cu ziua ce rasare; undeva, un domn imita ch
iar cntecul unui cocos. Coridorul era nca nepopulat, dar usile se tot ntredeschideau
pentru a fi nchise din nou, producnd un vuiet continuu de usi ce se deschid si se
nchid, si din cnd n cnd K. zarea aparnd si disparnd cte un cap zbrlit matinal n desc
tura de deasupra peretelui care nu ajungea pna la tavan. Din capatul coridorului
se apropia ncet un carucior ncarcat cu dosare, mpins de un om de serviciu. Un alt o
m de serviciu mergea alaturi, cu o lista n mna si compara, dupa datele de pe lista
, numarul de pe usi cu numarul de pe dosare. n fata celor mai multe usi trasurica
se oprea, atunci usa se deschidea de obicei si'se nmna celui din camera dosarele
corespunzatoare, uneori numai o singura foaie; n acest caz avea loc o discutie ntr
e camera si coridor, pesemne i se faceau reprosuri omului de serviciu. Daca usa n
u se deschidea, dosarele se depozitau cu grija pe prag. Lui K. i se paru ca n ace
st caz miscarea usilor din jur era si mai intensa, chiar si unde actele fusesera
deja primite /poate ca cei de acolo trageau cu ochiul plini de nesat spre actele
n mod incomprehensibil lasate sa zaca, neputnd ntelege cum de cineva, care n-avea
dect sa deschida o usa'pentru a intra n posesia hrtiilor sale, nu face acest gest.
Poate ca actele neridicate pna la urma erau distribuite mai trziu printre ceilalti
domni aceia care doreau sa se convinga, aruncnd priviri repetate n coridor, daca
actele mai snt pe prag si daca mai au speranta de a le primi. De altfel actele ne
ridicate erau n majoritatea lor niste teancuri deosebit de voluminoase; K. presup
unea ca' erau lasate sa mai zaca deocamdata dintr-un fel de laudarosenie, sau ra
utate, sau poate dintr-o mndrie ndreptatita,'de natura a ambitiona colegii. Presu
punerea i fu ntarita de faptul ca uneori, tocmai cnd nu se uita ntr-acolo, teancul c
u acte lasat vreme destul de ndelungata expus vederii, era tras deodata, cu graba
, nauntru, dupa care usa ramnea nemiscata, ca mai nainte; atunci si usile din jur s
e linisteau, deceptionate, sau poate multumite ca obiectul ce provocase o agitat
ie continua fusese, n sfrsit, nlaturat, dar apoi iar se puneau n miscare.
K. se uita la toate acestea nu numai cu curiozitate, ci si cu un fel de particip
are. Se simtea aproape ca n miezul activitatii, arunca o privire ba aici, ba acol
o, lundu-se dupa oamenii de serviciu chiar daca doar de la o oarecare distanta si
urmarind munca lor de distribuire, desi acestia se ntorsesera de cteva ori spre el
, aruncndu-i o privire severa, cu capul n piept si buzele rasfrnte. Pe masura ce nai
nta, treaba devenea tot mai complicata, fie ca lista nu corespundea ntocmai, fie
ca omul de serviciu nu identifica bine actele, sau ca domnii aveau obiectii din
alte motive; n orice caz, se ntmpla uneori ca o repartizare sa fie anulata, atunci t
rasurica se ntorcea napoi, si se angaja o discutie prin usa crapata, n legatura cu
restituirea actelor. Negocierile'erau destul de dificile, dar se mai ntmpla destul
de des ca tocmai usile care fusesera ntr-o perpetua miscare mai nainte, sa ramna, n
cazul retrocedarii actelor, nchise cu ncapatnare, ca si cum n-ar mai vrea sa stie n
imic de aceasta chestiune. Atunci abia ncepeau adevaratele dificultati. Cel care
credea ca poate ridica pretentii asupra actelor n chestiune arata nerabdare, face
a galagie n camera sa, batea din palme, tropaia cu picioarele n podea, striga prin
crapatura usii n repetate rnduri numarul dosarului respectiv. Atunci trasurica ra
mnea complet abandonata. Unul din oamenii de serviciu era ocupat sa-l mbuneze pe f
unctionarul nerabdator, celalalt se lupta n fata unei usi nchise pentru a obtine r
estituirea dosarului. Amndoi se opinteau din greu. Nerabdatorul devenea adesea si
mai nerabdator, n urma ncercarilor de mbunare, nu mai putea asculta vorbele goale a
le omului de serviciu, nu cerea consolare, ci acte; unul dintre domnii de acest
fel turna prin spatiul de deasupra zidului un lighean ntreg de apa peste omul de
serviciu.
Celalalt om de serviciu, n mod vizibil superior ca rang, o ducea nsa si mai greu.
Daca domnul cu pricina accepta macar sa discute cu el, urmau ncercari de elucidar
e obiectiva, n cursul carora omul de serviciu se baza pe nsemnarile de pe lista, i
ar domnul pe notitele sale, sau tocmai pe actele pe care urma sa le napoieze', pe
care nsa le tinea pna una-alta ferm n mna, n asa fel nct abia daca ochii avizi ai omul
ui de serviciu reuseau sa zareasca un coltisor din ele. Apoi acesta mai trebuia
sa tot alerge pna la' trasurica pentru a cauta noi dovezi, dar aceasta o lua mere
u putin nainte pe coridorul usor nclinat; sau trebuia sa se duca la domnul care av
ea pretentii asupra actelor n chestiune, pentru a-i comunica argumentele posesorul
ui lor momentan si a lua n primire contraargu-mentele.
Astfel de tratative durau foarte mult; uneori se cadea de acord, domnul ceda o p
arte din acte, sau primea n |mpensatie altele, fiind vorba doar de o confuzie; dar
alteori se ntmpla ca cineva sa se vada silit sa renunte la toate actele cerute, fi
e ca era strns cu usa de argumentele omului de serviciu, fie ca se satura de atta
tocmeala, si a-tunci nu le nmna servitorului, ci le arunca, n urma unei decizii sub
ite, departe, pe coridor, asa nct sforile se des-, faceau si hrtiile zburau, iar se
rvitorii se vedeau siliti sa-si dea muita osteneala ca sa le puna iar n ordine. D
ar si asta era relativ mai simplu dect n cazul n care omul de serviciu nu primea nic
i un raspuns la cererile sale de restituire; atunci statea n fata unei usi nchise,
se ruga, insista, implora, cita din lista sa, invoca regulamentele, totul n zadar
; din camera nu razbea nici un sunet, si, pesemne, servitorul nu avea dreptul sa
intre fara permisiune. Atunci, pna si acest eminent om de serviciu si pierdea sta
pnirea de sine, se ducea la trasurica lui, se aseza pe acte, si stergea sudoarea de
pe frunte si, ctva timp, nu mai ntreprindea nimic, balabanindu-si doar picioarele.
Interesul pentru ce se facea era foarte mare, n general, peste tot se susotea, a
bia ramnea cte o usa neagitata, iar sus, prin Spatiul dintre perete si tavan, se a
ratau figuri ciudat nfofolite n stergare, care urmareau tot ce se petrecea, si, n af
ara de asta, nu stateau nici o clipa linistite, la locul lor.
Ce-l izbea pe K. n mijlocul acestei agitatii generale, era ca usa lui Burgel rama
se tot timpul nchisa, si ca servitorii trecusera de mult de aceasta sectiune a cor
idorului, fara sa fi distribuit acte pentru Burgel. Poate ca mai dormea, ceea ce
denota n orice caz un somn foarte sanatos, data fiind galagia din jur, dar de ce
nu primise acte ? Numai foarte putine camere fusesera lasate deoparte, si probab
il ca numai cele neocupate. n schimb, camera lui Erlanger avea un nou ocupant, de
osebit de neastmparat; probabil ca-l alungase pur si simplu pe Erlanger n cursul n
optii, lucru ce nu se prea potrivea cu firea rece si distanta a acestuia, dar fa
ptul ca-l asteptase pe K. n prag parea sa dovedeasca totusi ca asa era.
De la toate observatiile secundare, K. se ntorcea, d fiecare data, din nou spre o
mul de serviciu; acestuia nu se potriveau deloc cele ce i se spusesera lui K. n g
enera despre servitori, despre inactivitatea lor, despre viata Io comoda, despre
orgoliul lor; se vede ca mai erau si exceptii sau, ceea ce era mai verosimil, ex
istau diverse grupuri printre ei, caci, asa cum observa K. acum, existau delimita
ri diverse ntre ei.
i placea mai ales intransigenta acestui om de serviciu. Nu ceda n lupta sa cu came
rele acestea mici si ncapatnate lui K. i se parea ca e o lupta cu camerele, de vre
me ce nu prea zarea ocupantii. E drept ca ostenea si cine n-ar fi ostenit ? dar p
este putin si revenea, se dadea jos din carucior si se ndrepta din nou, cu capul su
s si dintii strnsi, spre usa ce trebuia cucerita. Se ntmpla ca atacul sa fie respin
s de doua-trei ori, pe calea cea mai simpla, numai prin tacere ndracita, fara ca
el sa se declare nvins. Vaznd ca nu obtine nimic prin asediu deschis, ncerca pe alt
a cale, de pilda, n masura n care K. pricepea bine ce face, prin viclesug. Anume,
se prefacea ca renunta, se ocupa de alte usi, lasnd-o pe cea cu pricina sa-si epu
izeze oarecum tacerea, si, dupa ctva timp, se ntorcea la ea, l chema pe celalalt om
de serviciu, total ostentativ si n gura mare, apucndu-se apoi sa aseze teancuri d
e' acte pe pragul usii nchise, ca si cum s-ar razgndi, si nu ar avea nimic de luat
de la acel domn, ci, dimpotriva, ar avea sa-i distribuie multe. Pe urma si conti
nua drumul, fara sa scape usa aceea din ochi, si, cn'd domnul o deschidea cu prec
autie, lucru care se ntmpla de obicei, ca sa-si ia teancurile de acte, el se repez
ea din cteva salturi pna acolo, baga piciorul ntre usa si prag, si-l silea astfel p
e domnul acela sa discute cel putin cu el, stnd fata-n fata, lucru care ducea, de
obicei, la un rezultat cel putin n parte satisfacator. Dar daca nu reusea n felul
acesta, sau daca i se parea ca stratagema nu e indicata n cazul unei anumite usi
, ncerca altfel. si punea atunci sperantele n celalalt domn, acela care avea preten
tia sa primeasca mai multe acte. Pe servitorul celalalt, un auxiliar destul de l
ipsit de valoare, care lucra doar mecanic, l dadea la o parte, si ncepea sa vorbea
sca el insistent cu domnul, susotind, n secret, bagnd capul pe usa, facndu-i probab
il promisiuni si asigurndu-l ca la distributia viitoare adversarul lui va' fi ped
epsit n mod corespunzator; cel putin asa se putea deduce din gesturile pe care le
facea spre usa acestuia, si din rsetele lui, cnd rdea ct i permitea oboseala.
Mai erau si cazuri, unul sau doua, n care renunta la orice tentative, desi K. ave
a impresia ca si aici renuntarea era doar aparenta, sau renunta din motive bine n
temeiate, caci trecea mai departe linistit, suporta galagia facuta de domnul defa
vorizat fara a ntoarce macar capul; numai gestul de a nchide ochii din timp n timp
pentru cteva clipe arata ca suferea din cauza galagiei. Dar apoi domnul se linist
ea ncet, ncet; asa cum plnsul copiilor, nti nentrerupt, se schimba cu vremea n sughitur
i sporadice, la fel si cu vociferarile; chiar cnd ncetau, din cnd n cnd mai izbucnea ct
e un tipat izolat, sau usa se deschidea rapid pentru a fi trntita.'n orice caz, par
ea evident ca si aici omul de serviciu procedase just. Pna la urma ramase un sing
ur domn care nu se putea linisti; tacu multa vreme, dar numai ca sa se refaca, a
poi o porni din nou, nu mai putin intens ca la nceput. Nu era limpede de ce strig
a si se p'lngea asa, poate ca nu din pricina distri-buirii actelor.
ntre timp, servitorul si terminase treaba, numai un singur act, de fapt o foaie mi
ca de hrtie, o fila dintr-un bloc-notes, mai ramasese pe carucior din vina servit
orului auxiliar, si acum nu stiau cui s-o dea. S-ar putea sa fie hrtia mea", fu gnd
ul care-l strafulgera pe K. Primarul doar vorbise mereu de cazul lui ca de cel m
ai maruntel. Si, orict de arbitrara si de ridicula i se parea chiar lui aceasta s
upozitie, K. ncerca sa se apropie de omul de serviciu care statea pe gnduri examinn
d hrtia. Lucrul nu era , usor, caci omul de serviciu nu prea mpartasea simpatie pe
ntru el, chiar si n toiul muncii gasise mereu timp sa arunce cte o privire suparat
a sau nerabdatoare spre K., nsotita de o nervoasa scuturare a capului. Abia acum,
distributia fiind terminata, parea sa mai fi uitat de prezenta lui K., asa cum n
general devenise mai indiferent, lucru explicabil prin extenuare; nici cu hrtiuta
aceea nu-si dadu prea multa osteneala, poate ca nici n-o citea cu adevarat, pre
facndu-se doar ca o citeste, si, desi prin nmnarea ei i-ar fi facut o bucurie orica
ruia dintre domnii de pe acest coridor, lua o alta decizie; se saturase de distri
buire, facu un semn catre nsotitorul lui punndu-si degetul pe buze ca sa-i impuna
tacere, rupse hrtia, cu mult nainte de a-l putea ajunge K., si puse bucatelele n bu
zunar.
Era probabil prima neregula din aparatul birocratic la care K. devenise martor,
dar era posibil ca interpreta gresit gestul. Si chiar daca era o neregula, se pu
tea ierta; avrd n vedere conditiile de aici, servitorul nu putea lucra fara gres, o
data si odata supararea si nervozitatea acumulate trebuiau sa izbucneasca, si dac
a' se manifestau doar n ruperea unei hrtiute, nu era' cine stie ce vina. Caci prin
coridor tot mai rasuna vocea domnului iritat, iar colegii care n alte privinte n
u se aratasera prea prietenosi unii fata de altii, pareau perfect de acord n priv
inta scandalului ; cu timpul, domnul iritat parea a fi luat asupra lui sarcina sa
faca taraboi pentru toti, ceilalti multumindu-se sa-l ncurajeze doar prin interje
ctii si semne din cap. Dar acum servitorul nu se mai sinchis'ea'de nimic, era ga
ta cu treaba; arata spre minerul carutului, pentru ca servitorul celalalt sa-l a
puce, si apoi plecara pe unde venisera, doar ca mai multumiti, si att de repede nct
carutul salta n fata lor.
' Numai o data mai tresarira si se uitara napoi, cnd domnul care tipa mereu si n fa
ta usii caruia se nvrtea K. acum, pentru ca ar fi vrut sa priceapa ce voia de fapt
nemaiizbutind pesemne sa-si exteriorizeze supararea prin tipete si descoperind
un buton de sonerie, ncepu sa sunei nentrerupt, probabil ncntat ca gasise acest mijl
oc mai' usor dect tipatul de care era si el satul. Acum se porni un' murmur de vo
ci din toate camerele, pesemne aprobator; | domnul parea sa faca ceva ce toti do
reau sa faca de mult, dar nu putusera din motive necunoscute. Oare domnul I voia
sa cheme o persoana de serviciu, poate pe Frieda ? n cazul acesta putea sa sune
mult si bine. Frieda era doar o-cupata sa-i aplice lui Ieremias comprese pe corp
, si chiar daca acesta nu mai era bolnav, tot n-avea timp, caci atunci zacea n br
atele lui.
Totusi sunatul avu un efect rapid. Din capatul coridorului se apropia n graba mare
nsusi birtasul Curtii domnesti", mbracat n negru si ncheiat pna" sus, ca de obicei; d
ar parea sa-si uite de demnitate, asa de tare alerga ; tinea bratele ntinse n latur
i, ca si cum ar fi fost chemat din cauza unei mari nenorociri si ar veni s-o cupr
inda si s-o nabuse la piept, si la fiecare neregularitate a soneriei salta n sus si
se grabea si mai tare. Mult n urma lui aparu acum si nevasta-sa, si ea alerga cu
bratele desfacute, dar cu pasi mici, cu grija de a-i face gratiosi, si K. se gnd
ea ca va sosi dupa ce birtasul va fi intervenit'n mod util. Pentru a-i lasa corid
orul liber, K. se lipi de perete. Dar birtasul se opri n dreptul lui, ca si cum a
sta i-ar fi fost telul, iar birtasita sosi si ea numaidect, si amndoi ncepura sa-l
copleseasca cu reprosuri pe care, la repezeala si de surprindere, nu le ntelegea,
mai ales ca se amesteca si soneria domnului, mpreuna cu alte sonerii ce pornira s
a'sune, acum nu de nevoie, ci doar din joaca si de prea multa bucurie.
Fiind foarte dornic de a afla de ce se facuse vinovat, K. fu perfect de acord cnd
birtasul l lua de brat si-l scoase din mijlocul galagiei care tot mai crestea, c
aci n urma lor K. nici macar nu se ntoarse, pentru ca birtasul dintr-o parte si, m
ai mult nca, birtasita din partea cealalta, i vorbeau mereu usile se deschisera com
plet, coridorul se anima, circulatia deveni intensa, ca pe o straduta ngusta si mu
lt frecventata, usile din fata lor pareau sa astepte cu nerabdare trecerea lui K
. pentru a da drumul domnilor din camere, si n tot vacarmul acesta rasunau mereu
din nou clopoteii, de parca ar fi anuntat sarbatorirea unei victorii. n sflrsit a
junsesera n curtea linistita, acoperita cu zapada, unde asteptau cteva sani'i K. a
fla treptat despre ce era vorba. Nici birtasul, nici birtasita nu puteau pricepe
cum de ndraznise K. Sa faca asa ceva.
' Dar ce am facut ? ntreba K. iarasi si iarasi, fara sa primeasca vreun raspuns, p
entru ca vina li se parea amndurora prea evidenta si, prin urmare, nu le intra n c
ap ca ar putea fi de buna-credinta.
Numai foarte ncet reusi K. sa-si dea seama despre ce era vorba. Nu avea dreptul s
a stea n coridor, numai n sala birtului avea acces, si asta doar din bunavointa, o
ricnd revocabila. Daca era convocat, trebuia, fireste, sa se prezinte la locul in
dicat, ramnnd nsa tot timpul constient caci doar avea atta bun-simt ca se afla ntr-un
loc unde n-are ce cauta n mod obisnuit, si unde fusese chemat de un domn mai mul
t n sila si numai oficial, fiindca era de datoria lui sa se prezinte fepede, sa se
supuna interogatoriului, iar apoi sa dispara ct mai repede posibil. Oare nu simt
ise deloc, acolo pe coridor, ca face ceva ce nu se cuvine ? Si daca avusese aces
t sentiment, cum de a putut sa se nvrteasca pe acolo ca un animal la pasune ? Oare
nu fusese convocat la un interogatoriu nocturn, si nu stia de ce snt instituite
acestea ? Interogatoriile nocturne si acum K. avu parte de o noua explicatie a ros
tului lor aveau doar scopul ca domnii sa-i audieze pe mpricinatii a caror prezent
a le era insuportabila n timpul zilei, ct mai repede, noaptea, la lumina artificiala
, cu posibilitatea de a uita ndata, n somn, urtenia lor. Purtarea lui K. dispretuis
e nsa toate masurile' de precautie. Chiar si stafiile dispar spre zori, K. nsa rama
sese acolo, cu minie n buzunar, asteptnd parca, de vreme ce nu parasea locul, sa ple
ce tot coridorul, cu toate camerele si cu toti domnii. Asa s-ar fi ntmplat chiar,
sa nu se ndoiasca, daca acest lucru ar fi fost cumva posibil, caci delicatetea do
mnilor e nemarginita. Nici unul nu l-ar goni cumva, nici nu i-ar spune sa plece,
cum ar fi cu totul firesc. Nici unul n-ar ntreprinde nimic, desi toti tremura, p
robabil, de enervare n timpul prezentei sale care le otraveste dimineata, orele l
or preferate. n loc sa ia masuri mpotriva lui K., prefera sa sufere, avnd probabil
speranta ca nu se poate sa nu-si dea seama cu ncetul de ceea ce sare n ochi, si ca
va suferi si el, ntr-o masura corespunzatoare cu suferinta domnilor, pna ce nu va
mai putea suporta, de faptul ca sta aici dimineata, n vazul tuturor, ntr-un chip a
tt de nepotrivit. Speranta zadarnica. Ei nu stiu, sau nu vor sa stie, n amabilitat
ea si condescendenta for, ca exista si inimi insensibile, mpietrite, nezdruncinate
de nici un fel de respect. Nu cauta pna si fluturele de noapte, biata gnganie, un
coltisor linistit cnd se crapa de ziua, lipindu-se de perete, dorind sa se faca
nevazut, nefericit ca nu-i cu putinta acest lucru ? K. n schimb se asaza acolo und
e devine mai vizibil, si, daca ar putea mpiedica ivirea zorilor, ar face-o. N-o p
oate mpiedica, dar din pacate o poate ntrzia si ngreuna.
E adevarat ca a asistat la distribuirea actelor ? E ceva ce nimeni n-are voie sa
vada, afara de cei care participa direct la ea. Ceva ce nici birtasul, nici bir
tasita n-au avut permisiunea sa vada, desi se petrece n casa io'r. Ceva despre car
e au auzit vorbi'ndu-se doar aluziv, de pilda azi, prin oamenii de serviciu. N-a
remarcat oare cu cte dificultati s-a facut distribuirea actelor, ceva de nenteles,
dat fiind ca fiecare domn serveste numai si numai cauza, negndindu-se niciodata
la propriile sale avantaje, si deci n mod normal trebuie sa fie dornic sa contrib
uie la mersul rapid, usor si fara greseli al distribuirii actelor, aceasta operat
ie importanta, fundamentala ? Si nu l-a ncercat nici pe departe banuiala ca motiv
ul principal al dificultatilor a fost faptul ca distribuirea a trebuit sa aiba lo
c cu usile aproape mereu nchise, fara putinta de comunicare directa ntre domnii, ca
re, fireste, s-ar fi nteles ntre ei ntr-o clipita, pe cnd prin intermediul oamenilor
de serviciu mijlocirea dureaza chiar ore ntregi, neputnd fi realizata fara plngeri
, constituind o cazna pentru domni si servitori, si avnd consecinte daunatoare pr
obabil si n munca lor de mai trziu ? Si de ce nu putusera comunica domnii direct nt
re ei ? Ei bine, tot nu pricepea nca ? Asa ceva nu i se mai ntmplase birtasitei, zi
cea ea, si birtasul afirma acelasi lucru, n ce-l privea, desi avusesera de-a face
cu fel defel de oameni recalcitranti.'
Lucruri pe care altadata nu ndraznesti sa le pronunti, lui trebuie sa i se spuna
deschis, altfel nu le pricepe nici pe cele mai elementare. Ei bine, de vreme ce
trebuie spus: din cauza lui, numai si exclusiv din cauza lui nu putusera iesi do
mnii din camerele lor, avnd n vedere ca dimineata, ndata dupa somn, snt mult prea rus
inosi si vulnerabili pentru a se putea expune unor priviri straine; ct ar fi de pe
rfect mbracati se simt mult prea dezveliti pentru a se arata. E greu de spus de c
e se rusineaza, poate ca numai fiindca au dormit, ei care snt n fond etern activi.
Dar poate ca nu se rusineaza att sa se arate, ct sa vada persoane straine; lucrul
pe care l-au evitat, spre fericirea lor, prin interogatoriile nocturne, si anume
vederea, att de insuportabila pentru ei, a mpricinatilor, nu vor s-o lase sa-i in
oportuneze acum, dimineata,' deodata, direct, n toata goliciunea ei. Nu snt n stare
sa suporte asa ceva. Ce om trebuie sa fie acela care nu respecta asta ! Ma rog,
trebuie sa fie un om cum e K.! Unul care trece peste orice, peste respectul leg
ii, ca si peste considerentele umane fundamentale, cu aceeasi indiferenta obtuza
si aceeasi somnolenta, unul caruia riu-i pasa ca face aproape imposibila distri
buirea actelor si ca dauneaza renumelui casei, unul care provoaca acest lucru ne
maivazut, ca domnii exasperati sa se apuce sa se apere singuri, si, dupa ce au ar
atat o s'tapnire de sine inimaginabila la muritorii de rnd, sa puna mna pe sonerie
ca sa ceara ajutor pentru a-l izgoni pe, altminteri de nezdruncinatul, K. Ei, do
mnii, sa ceara ajutor ! Cum n-ar fi venit ei fuga de mult, birtasul, birtasita s
i tot personalul, daca ar fi ndraznit sa apara nechemati n fata domnilor, dis-de-di
mineata, chiar de-ar fi fost numai ca sa le dea ajutor, pentru a disparea apoi nd
ata ! Tremurnd de indignare, inconsolabili din pricina neputintei lor, au astepta
t la capatul coridorului, si soneriile, de fapt niciodata asteptate, au fost pent
ru ei ca o salvare ! Ei, ce a fost mai grav, a trecut! De-ar putea macar sa arunc
e o privire asupra activitatii bucuroase a domnilor, n sfrsit eliberati de prezenta
* lui K.! Pentru K-, n orice caz, nu s-a terminat nca totul; va trebui sa dea socot
eala fara ndoiala de ceea ce a comis !
Ajunsera ntre timp n crciuma; nu era prea limpede de ce, cu toata mnia lui, birtasul
l adusese totusi aici, poate ca si daduse seama ca oboseala lui K. era prea mare
ca sa poata parasi casa. Fara a astepta o invitatie sa ia loc, K. se prabusi de-
a dreptul pe un butoi. Acolo, n ntuneric, se simtea bine. Doar un bec electric foa
rte slab ardea n marea ncapere, deasupra robinetelor de bere. Si pe afara era ntune
ric, probabil ca viscolea. Trebuie sa fii recunoscator ca poti sta aici, la cald
ura, si sa iei seama sa nu te goneasca. Birtasul si birtasita tot mai stateau n f
ata lui, ca si cum ar mai reprezenta' o primejdie, ca si cum n-ar fi exclus, nep
utndu-se deloc bizui pe el, sa se scoale brusc pentru a ncerca sa patrunda din nou
n coridor. Dar erau si obositi de sperietura nocturna si de sculatui cu noaptea-
n cap, mai ales birtasita care purta o rochie cafenie, fosnind ca matasea, cu fu
sta larga, cam dezordonat ncheiata la nasturi de unde o scosese la repezeala ? Si
care statea cu capul nclinat ca o floare frnta, rezemat de umarul barbatului, ster
gndu-si ochii cu o batista fina si aruncnd lui K. priviri de copil suparat.
Pentru a-i linisti pe soti, K. spuse ca tot ce aflase acum de la ei era cu totul
nou pentru el, dar ca, n pofida nestiintei sale, nu ar fi stat chiar att de multa
vreme n coridor, unde ntr-adevar n-avea ce cauta, si ca n nici un caz nu voise sa
supere pe nimeni, ci totul se ntmplase numai din prea multa oboseala. Le multumi p
entru ca pusesera cap scenei penibile, si le spuse ca, daca avea sa fie tras la r
aspundere, i va parea bine, caci numai astfel va putea mpiedica sa se rastalmaceas
ca complet purtarea sa. Numai oboseala fusese de vina si nimic altceva. Iar acea
sta oboseala vine de acolo ca nu era nca obisnuit cu efortul cerut de interogator
ii. Cnd va fi cstigat oarecare experienta n aceasta directie, n-o sa se mai poata ntm
pla ceva asemanator. Poate ca ia interogatoriile prea n serios, dar asta probabil
ca nu e ceva rau. A trebuit sa suporte doua interogatorii, unul dupa altul, nti l
a Biir-gel, apoi la Erlanger, si mai ales primul l epuizase, al doilea e drept ca
a fost scurt; Erlanger l rugase doar sa-i faca un mic serviciu; ambele la un loc
au fost nsa mai mult dect putea el suporta, dar poate ca si pentru altcineva, de p
ilda pentru domnul birtas, ar fi fost prea obositoare. Dupa al doilea interogato
riu a plecat mpleticindu-se. Fusese ca o stare de betie, ca doar i vazuse si-i auzi
se pentru prima oara pe cei doi domni, si fusese obligat sa le si raspunda ! Tot
ul iesise foarte bine, dupa cte-si poate da seama, dar pe urma s-a ntmplat nenoroci
rea, din care nu i se poate face totusi un cap de acuzare, dupa toate cele ce au
precedat. Din pacate, numai Biirgel si Erlanger si-au dat seama de starea n care
se afla si desigur ca si-ar fi aratat solicitudinea fata de el si ar fi preveni
t ce a urmat, dar Erlanger fusese obligat sa plece ndata dupa interogatoriu, proba
bil spre castel, iar Biirgel adormise, pesemne ca-l ostenise tocmai interogatori
ul lui K. Cum l-ar fi putut deci suporta IC nsusi fara a se simti slabit ? Si Bii
rgel chiar scapase astfel toata distributia actelor. D'aca ar fi avut si el, K.,
posibilitatea de a face acelasi lucru, bucuros ar fi facut uz de aceasta posibi
litate, renuntnd cu placere sa arunce priviri indiscrete si interzise, cu'att mai
lesne cu ct n realitate nu fusese in stare sa vada nimic, asa ca pna si domnii cei
mai sensibili s-ar fi putut arata nest'nje-niti n fata lui.
' Mentionarea celor doua interogatorii mai ales a celui cu Erianger si respectul
cu care vorbea K. despre domni l dispusera pe birtas n favoarea lui. Parea ca vrea
sa ndeplineasca rugamintea lui K. de a ntinde o scndura peste butoaie ca sa poata
dormi acolo, cel putin pna-n zori, dar birtasita era net mpotriva, scutura' din ca
p, tragnd mereu si inutil de rochie, caci abia acum si dadea seama ca nu era aranj
ata cum trebuie. O cearta vizibil veche si mereu reluata parea sa izbucneasca ntr
e soti n legatura cu curatenia casei. Pentru K., n halul de oboseala n care era, dis
cutia sotilor lua proportii exagerate. I se parea o nenorocire'ce ar ntrece tot c
e patimise pna atunci sa fie dat afara acum. Acest lucru nu trebuia sa se ntmple, c
hiar daca sotii s-ar fi unit pna la urma mpotriva lui. Chircit pe butoi, se uita la
cei doi pndindu-i, pna ce birtasita, fiind de o susceptibilitate neobisnuita, rem
arcata ae'lL mai de mult, se dadu brusc la o parte si, dupa ce trecuse pesemne d
e mult la alte subiecte in convorbirea cu birtasul, striga :
Vezi si tu ciim se uita la mine! Hai, spune-i sa plece, n sfrst.
K. nsa sesiznd ocazia, convins fiind acum pe deplin, chiar pna la indiferenta, ca v
a ramne aici, zise:
Nu la tine ma uit, ci la rochia ta.
De ce la rochie ? ntreba birtasita enervata. K. dadu din umeri.
Vino, zise apoi birtasita catre sotul ei. E beat, magarul! Lasa-l sa-si faca so
mnul aici.
Apoi i mai porunci slujnicei Pepi care, la chemarea ei, aparuse din ntuneric somno
roasa, zbrlita, cu o matura n mna moale, sa-i arunce lui K. o perna.
Cnd se trezi, K. avu nti impresia ca abia adormise; camera era la fel de goala si d
e calda, peretii erau ntunecati, becul de peste tejghea stins, n fata ferestrelor n
oapte. Cnd se ntinse, astfel nct perna cazu pe jos si scndura si butoaiele scrtira, Pep
i se apropie numaidect; afla de la ea ca era seara si ca dormise mai bine de doua
sprezece ore. Birtasita ntrebase de el de mai multe ori n cursul zilei, iar Gersta
cker, care asteptase o bere aici, n ntuneric, dimineata, n timp ce K. vorbise cu bi
rtasita, dar nu mai voise sa-l deranjeze apoi pe K., venise 'n'tre timp o data ca
sa vada ce face, si apoi se pare ca venise si Frieda si statuse un moment lnga K.
, dar probabil ca nu venise din pricina lui, ci fiindca avea mai multe lucruri de
pregatit aici, caci seara urma sa-si reia postul de
odinioara.
Pesemne ca nu-i mai place de tine ? ntreba Pepi,
aducnd cafea si cozonac.
Dar ntrebarea nu era pusa cu rautate, n felul ei de mai de mult, ci cu tristete, c
a si cum ar fi facut cunostinta ntre timp cu rautatea lumii,' fata de care orice
rautate personala e neputincioasa si lipsita de sens. Vorbea cu K. de parca ar f
i fost tovarasi de suferinta, si cnd acesta gusta cafeaua, si ei i se paru ca el
n-o gaseste destul de dulce, alerga sa-i aduca zaharnita plina. Tristetea n-o mpi
edicase nsa sa se gateasca azi poate mai mult nca dect data trecuta; avea o multime
de panglici si funde mpletite n par, peste frunte si la tmple si facuse bucle cu fi
erul, iar la gt purta un lantisor care atrna pna-n decolteul adnc al bluzei. Cnd K., d
e multumire ca-si facuse, n sfrsit, odata somnul si ca bea si el o cafea buna, se
apuca sa traga de o funda ca s-o desfaca, Pepi i zise obosita:
Ei, lasa-ma! si se aseza lnga el pe butoi.
K- nu avu nevoie s-o ntrebe ce o doare, caci ncepu ea singura sa-i povesteasca, cu
privirea atintita asupra cestii de cafea, ca si cum nu s-ar putea dedica n ntregi
me necazului ei, chiar cnd vorbea de el, fiindca asta i-ar depasi fortele. nainte d
e toate, K. afla ca el este vinovat de ne-norocirea ei, dar ca nu e suparata pe
el din pricina asta. Si dadu din cap cu nsufletire, n timp ce povestea, ca sa prentm
pine protestele lui. nti, el o scosese pe Frieda din birt, facnd astfel posibila av
ansarea lui Pepi. Altfel ar fi fost inimaginabil ca Frieda sa renunte la post, s
tatuse la tejghea ca un paianjen n pnza lui, avea fire de legatura peste tot, pe c
are numai ea le stia; s-o scoti de aici mpotriva vointei ei ar fi fost cu neputint
a, numai dragostea pentru un om de rnd, deci ceva ce nu cadra cu situatia ei, put
ea s-o goneasca din post. Dar Pepi ? Se gndise ea vreodata sa obtina postul acest
a ? Era camerista, avea deci o slujba mica, fara perspective, si nutrise sperant
e de viitor, ca orice fata; visele nu pot fi interzise, dar nu se gndise cu serio
zitate la o avansare, se nvatase cu ce avea. Si apoi deodata, Frieda disparuse di
n birt, asta se petrecuse brusc, asa ca birtasul nu gasi ndata o persoana potrivita
ca s-o nlocuiasca, privirea i cazu asupra ei, care, fireste, avusese grija sa se
puna la vedere. Pe vremea aceea l iubea pe K. cum nu mai iubise pe nimeni. Status
e luni de-a rndul n camaruta ei ntunecoasa, din subsol, pregatita sa petreaca acolo
neobservata ani n sir, n cazul cel mai rau chiar si toata viata, si apoi aparuse
subit K., un erou, un eliberator al fetelor, si-i croise si ei un drum spre lumi
na. E drept ca el nici nu stia de dnsa, nu facuse asta de dragul ei, dar asta nu-
i scadea din recunostinta; n noaptea premergatoare angajarii ei angajarea nu era n
ca sigura, doar foarte probabila petrecuse ore ntregi stnd de vorba cu el, soptind
u-i la ureche ce recunoscatoare i era. Si fapta lui crescu nca si mai mult n ochii e
i prin aceea ca persoana cu care se mpovarase era tocmai Frieda; era ceva de un a
ltruism de nenteles ca, pentru a o scoate la lumina pe Pepi, o luase pe Frieda ca
iubita. Frieda, o fata lipsita de frumusete, mai n vrsta, slaba, cu parul scurt s
i rar, si apoi o fiinta ascunsa care avea mereu diverse secrete, lucru ce se poa
te explica prin nfatisarea ei; avnd o fata si un trup pe care toata lumea le vedea
ct snt de lamentabile, simte nevoia sa aiba alte mistere necontrolabile, cum ar f
i, de pilda, pretinsa ei legatura cu Klamm.
Pepi mai avusese pe atunci si gnduri de felul acesta: E posibil s-o iubeasca ntr-a
devar pe Frieda ? Nu cumva se nsala sau o nsala doar pe Frieda, si atunci rezultat
ul ntregii povesti ar fi numai si numai ascensiunea ei, a lui Pepi, si atunci K. s
i va recunoaste oare eroarea, sau poate n-o sa mai vrea s-o ascunda si nu va mai
voi s-o vada pe Frieda, ci doar pe Pepi ? Asta nu era neaparat o nchipuire nesabu
ita a ei, caci putea sa se masoare cu Frieda ca femeie, nimeni n-ar nega asta si
, n fond, ceea ce-l orbise pe K., pentru moment, fusese nainte de toate situatia F
ridei si stralucirea pe care Frieda se pricepuse sa si'-o atribuie. Asa ca Pepi
visase ca, avnd ea acum acea situatie, K. se va apropia de ea cu rugaminti, iar ea
va putea decide, fie sa-l asculte si sa piarda postul, fie sa-l respinga si sa-
si continue ascensiunea. Si se hotarse, n gnd, sa renunte la orice pentru a se cobor
pna la el si a-l nvata ce e dragostea adevarata, aceea pe care n-o poate afla la F
rieda, si care e independenta de favorurile si onorurile lumii. Dar apoi totul s
-a petrecut altfel. Si din vina cui ? Din a lui K., n primul rnd, si din pricina s
ireteniei Fridei. Dar din vina lui K., nainte de toate, caci ce vrea el, n fond, s
i ce om ciudat este! Spre ce tinde, care snt lucrurile acelea importante care-l pr
eocupa si care-l fac sa uite ce-i mai bun si mai frumos ? Pepi este victima aces
tei ciudatenii, si totul e o prostie, totul e pierdut. Cine ar avea forta sa pun
a foc ntregii Curti domnesti" si sa o faca scrum, dar complet, ca sa nu ramna nici
macar o urma, asa cum arzi o hrtie n soba, acela ar fi astazi alesul
inimii ei.
Da, va sa zica, si urma povestirea Pepi, ea ncepu sa lucreze n sala birtului acum p
atru zile, spre prnz. Nu e o munca usoara, ba e aproape ucigatoare, dar si ce pot
i obtine nu e nimica toata. Nici nainte Pepi nu traise ca un pie'rde-vara, si chi
ar daca nu avusese pretentia, nici macar n visurile ei cele mai ndraznete, sa ocup
e vreodata acest post, observase totusi multe, stia ce e cu situatia asta, n-o a
cceptase neprevenita. Nici nu poti s-o iei n primire nepregatita, fiindca atunci
o si pierzi din primele ceasuri. Mai ales daca te-ai apuca sa te porti aici n fel
ul cameristelor ! Daca esti camerista, ai impresia, cu timpul, ca esti pierduta s
i uitata; e o munca asemanatoare cu cea dintr-o mina; cel putin asa e n coridorul
secretarilor, zile ntregi nu vezi pe nimeni, n afara de ctiva mpricinati care se st
recoara furisndu-se, fara sa ndrazneasca sa ridice ochii, si n afara de celelalte d
oua-trei cameriste, care snt la fel de amarte. Dimineata n-ai voie sa iesi deloc d
in camera, atunci secretarii vor sa ramna singuri ntre ei, mncarea le-o aduc servit
orii din bucatarie, cu asta nu ne ocupam noi, fetele, si nici n timpul mesei n-ai
voie sa te arati pe coridor. Numai cnd domnii lucreaza, cameristele au voie sa d
eretice camerele, dar, fireste, nu pe cele ocupate, ci doar pe cele goale, si ac
olo nsa munca trebuie facuta n liniste, pentru a nu deranja activitatea domnilor.
Dar cum e posibil sa faci curat fara galagie, cnd domnii locuiesc mai multe zile n
sir n camere, si mai ales cnd servitorii, banda asta de jegosi, umbla si ei pe ac
olo, asa ca, n momentul n care camera ncape pe mna noastra, e ntr-un hal ca n-ar putea
-o spala nici apele potopului. ntr-adevar, snt niste domni mari, dar esti silit sa-
ti nvingi scrba ca sa faci curat dupa ei. Cameristele nu au ce-i drept prea mult d
e lucru, dar e o munca zdravana. Si nu auzi o vorba buna, mereu numai reprosuri,
mai ales pe a-cesta, cel mai chinuitor si cel mai frecvent: ca n timpul curateni
ei s-au pierdut acte. n realitate nu se pierde nimic, fiecare hrtiuta o predam birt
asului, dar acte se mail pierd, numai nu de catre noi, fetele. Si atunci vin com
isii,! fetele trebuie sa-si paraseasca odaile, si cei din comisiei scotocesc pri
n pat, ca fetele n-au nimic al lor, cele cteva? lucrusoare ncap ntr-un cos, si totu
si comisia cerceteaza ore ntregi. Binenteles ca nu gaseste nimic, cum sa ajunga ac
tele acolo ? Ce sa faca fetele cu actele ? Singurul rezultat e ca birtasul si tran
smite totusi vorbele de ocara si amenintarile din partea comisiei deceptionate.
Si nici o liniste, nici ziua, nici noaptea, galagie tot timpul,'de dis-de-diminea
ta si pna-n miez de noapte. Daca cel putin n-am fi silite sa locuim acolo, dar nu
se poate altfel, fiindca si n rastimpul dintre munci snt de adus maruntisuri de l
a bucatarie, cnd snt comandate, iar asta e treaba cameristelor, mai ales noaptea.
Mereu te trezesti cu cte o bataie cu pumnul n usa, se dicteaza o comanda, alergi j
os la bucatarie, i scuturi pe baietii-bucatari adormiti, pui cestile cu bauturile
cerute n fata usii tale, de unde' le iau servitorii ce triste snt toate astea'!
Dar nu asta e cel mai rau lucru. Mai rau e cnd nu se comanda nimic, si, n toiul no
ptii, cnd toata lumea ar trebui sa doarma si cei mai multi chiar dorm, cineva uneo
ri umbla pe furisate n fata usii cameristelor. Atunci fetele se dau jos din pat p
aturile snt asezate unele peste altele, spatiul fiind redus, toata odaia fetelor n
efiind de fapt dect un fel de dulap ncapator cu trei mari sertare asculta la usa, ng
enuncheaza, se strng n brate de frica. Si mereu se aude ca se tot nvrte pe acolo cin
eva pe fum. Pna la urma, ar fi aproape fericite daca acel cineva ar intra, n sfirsi
t, dar nu se ntmpla nimic, nimeni nu intra. Si mai trebuie spus ca nu-i neaparat v
orba de un pericol, poate e doar cineva care se plimba n fata usii, se gndeste ca
ar fi bine sa comande ceva si nu se poate'decide. Poate ca e doar att, poate ca e
totusi cu totul altceva. n fond nu-i cunoastem bine pe domni,'abia daca-i zarim.
n orice caz, fetele se topesc de frica n camera, si cnd zgomotele de afara nceteaza
, se sprijina de perete si nu mai au nici puterea sa se urce din nou n paturi.
Asta e viata care o asteapta din nou pe Pepi; nca din seara asta urmeaza sa-si re
ia locul n odaia fetelor. Si de ce ? Din cauza lui K. si a Fridei. napoi, deci, la
viata asta de care abia scapase, datorita, ce-i drept, lui K., dar si propriilor
ei sfortari. Caci, n general, fetele se neglijeaza n acest serviciu,"chiar si cel
e mai ngrijite. Pentru cine sa se mai dichiseasca ? Nimeni nu le vede, cel mult p
ersonalul din bucatarie. Fata care se multumeste cu att, n-are dect sa se gateasca
. ncolo, nsa, si petrec tot timpul n camaruta lor sau n camerele domnilor, unde nu me
rita sa intri n rochii curate, ar fi o nechibzuinta si o risipa. Si mereu numai l
a lumina artificiala si n aer nchis se ncalzeste mereu si n fond snt vesnic obosite.
Singura dupa-amiaza libera din saptamna o folosesti cel mai bine daca dormi linis
tita, fara frica nocturna, n vreun colt al bucatariei. Pentru ce sa se mai gateas
ca ? Abia daca merita sa te mbraci. Pe urma a fost brusc mutata n circiuma unde, pr
esupunnd ca vrei sa fii apreciata, trebuie sa corespunzi unor cerinte exact opuse
: aici, fiind mereu expusa privirilor, si anume adesea privirilor unor domni foar
te rasfatati si' atenti, esti obligata sa ai o nfatisare ct se poate de distinsa s
i de placuta. Ma rog, era o cotitura. Si Pepi poate sustine ca n-a neglijat nimi
c. Pentru mai trziu nu-si facea griji. Stia ca are aptitudinile necesare pentru a
cest post, ba era chiar sigura de asta, si aceasta convingere o pastra si acum,
nu i-o putea rapi nimenea, nici chiar azi, n ziua nfrngerii ei. Greu fusese doar sa
faca fata la nceput de tot, fiind o biata fata de serviciu, fara rochii si fara
podoabe, mai ales ca domnii n-au rabdare sa astepte pna te adaptezi, ci vor sa ai
ba numai-dect, fara tranzitie, o chelnerita asa cum se cuvine, altfel i ntorc spate
le. S-ar zice ca pretentiile lor nu snt exagerate, de vreme ce Frieda le putea sat
isface. Dar nu e asa.
Pepi reflectase mult la aceste lucruri, se si vazuse destul de des cu Frieda si cr
va timp dormise chiar cu ea. Nu e usor s-o dibui pe Frieda, si cine nu baga bine
de seama dar care dintre domni baga bine de seama ? pe acela l induce numaidect n
eroare. Nimeni nu stie mai bine dect Frieda nsasi ce lamentabila i e nfatisarea; dac
a o vezi de pilda pentru prima oara desfacndu-si parul, te iei cu minile de cap de
mila ei; o fata ca ea n-ar trebui sa fie nici macar camerista, daca lucrurile s
-ar petrece dupa dreptate, asta o stie si ea, si nu o data a plns noaptea din pric
ina asta, ipindu-se de Pepi si nfasurndu-si capul cu parul acesteia. Dar cnd e ocupa
ta, toate ndoielile dispar, se crede cea mai frumoasa, si stie sa sugereze ideea
asta oricui. Cunoaste oamenii, asta e marea ei arta. Minte si nsala repede, ca lu
mea sa n-aiba timp sa se uite mai bine ia ea. Fireste ca asta nu merge dect pentr
u moment, oamenii au ochi si, pna la urma, se ncred n ei. Dar n clipa n care si da sea
ma de acest pericol, a si inventat un alt mijloc, n ultima vreme de pilda, relatii
le ei cu Klamm. Relatiile ei cu Klamm! Daca nu crezi ce spun n-ai dect sa cercete
zi; du-te la Klamm si ntreaba-l! Ce smechera, ce smechera! Si daca cumva n-ai cur
ajul sa te duci la Klamm ca sa-l ntrebi asa ceva, daca poate n-ai fost primit pen
tru chestiuni infinit mai importante, si Klamm ti este poate cu totul inaccesibil
numai tie si oamenilor ca tine, caci Frieda, de pilda, patrunde la el cnd vrea d
aca lucrurile stau asa, poti examina totusi chestiunea, n-ai dect sa astepti! Kla
mm n-o sa tolereze multa vreme raspndirea unui zvon att de mincinos, e fara ndoiala
ahtiat sa afle ce se vorbeste despre el la birt si n odaile musteriilor, toate as
tea au o mare importanta pentru el, si daca snt neadevaruri, le va dezminti pe loc
.
Dar nu le dezminte; ei, atunci, nu e nimic de dezmintit, si e purul adevar ! Ce s
e vede e doar att, ca Frieda i duce berea n camera si iese de acolo cu plata; dar c
e nu se vede, asta povesteste Frieda, si trebuie s-o crezi. Si nici macar n-o po
vesteste, ca doar n-o sa divulge asemenea secrete ; nu, secretele se divulga de l
a sine n jurul ei, si, de vreme ce s-au divulgat prin trancaneala, sigur ca nu se
mai sfieste nici ea sa vorbeasca despre ele, dar cu modestie, fara a sutine cev
a, pomenind doar de cele si asa n general cunoscute. Nu de toate; nu spune, de pi
lda, de Klamm ca bea mai putina bere ca nainte, de cnd l serveste ea, nu cu mult ma
i putina, dar vizibil mai putina; asta poate avea, ce-i drept, diverse cauze, po
ate e o perioada n care i place mai putin berea, sau te pomenesti ca, fiind Frieda
Ja mijloc, uita sa mai bea. Oricum, ofict ar fi de sur-prinzator, Frieda e iubit
a lui Klamm. Si ce e bun pentru Klamm, cum sa nu fie bun de admirat si pentru al
tii ? Si asa, Frieda a devenit dintr-o data o mare frumusete, o fata ideala pent
ru postul de chelnerita la birt; ba, aproape prea frumoasa, avnd prea multa puter
e, asa ca nici nu-i mai ajunge situatia de la birt. Si, ntr-adevar, oamenilor li
se pare ciudat ca'mai ocupa acest post; e mare lucru sa fii chelnerita la birt;
fiind acolo, legatura ei cu Klamm e ceva demn de crezare; dar daca a devenit iub
ita lui Klamm, de ce o lasa sa mai fie chelnerita, mai ales atta vreme ? De ce n-
o ajuta sa avanseze ? Poti sa le spui oamenilor mult si bine ca nu e nici o cont
radictie, ca o fi avnd Klamm anumite motive sa procedeze asa, sau ca naltarea Frid
ei va urma poate chiar foarte curnd, toate astea nu prea au efect. Lumea are anum
ite idei despre lucruri, si, cu toata ndemnarea, nu-i poti face sa renunte la ele
pna la urma. De fapt nu s-a mai ndoit nimeni ca Frieda ar fi iubita lui Klamm, chi
ar si cei care stiau pesemne mai bine, obosisera sa se mai ndoiasca. Fii iubita lu
i Klamm, n plata Domnului, si ziceau, dar daca esti, vrem si noi s-o constatam vazn
du-ti ascensiunea !" Dar nu se constata nimic, Frieda ramase la tejghea ca si pna
atunci, si, pe ascuns, se bucura tare ca totul ramase cum fusese. n ochii oameni
lor nsa, pierdu din vaza, si nu putea sa nu remarce, fireste, acest lucru, ca de
obicei observa lucrurile nainte ca ele sa existe.
O fata cu adevarat frumoasa si demna de iubit, n-are nevoie de artificii o data
ce s-a adaptat serviciului din birt; atta vreme ct e frumoasa, poate ramne acolo, a
fara de cazul ca intervine o ntmplare deosebit de nefericita. O fata ca Frieda nsa
va fi mereu ngrijorata sa nu-si piarda postul; fireste ca n-o arata, fiind destea
pta, mai degraba se plnge de'slujba si-si da aerul c-o blestema. Dar pe ascuns pnde
ste mereu atmosfera. Astfel si-a dat seama ca oamenii devenisera indiferenti, ap
aritia ei era ceva pentru care nu mai merita sa ridici ochii, nici macar argatii
nu se mai sinchiseau de ea, ci se tineau dupa Olga si alte fete de felul ei, pu
rtarea birtasului i arata ca nu mai e indispensabila, povesti mereu noi despre Kla
mm iarasi nu mai putea nascoci, totul are o limita, si atunci Frieda se decise s
a ntreprinda un lucru nou. Dar cine sa fi fost n stare sa ntrevada ! Pepi presimtis
e ceva, dar din pacate nu-i putea ghici intentiile. Frieda se decisese sa provoa
ce un scandal, ea, iubita lui Klamm, sa se arunce n bratele unui oarecare, pe ct po
sibil n ale celui mai nensemnat! Avea sa faca multa vlva, se va vorbi multa vreme d
espre asta, si, n sfirsit, lumea si va aduce din nou aminte ce nseamna sa fii iubit
a lui Klamm, si ce nseamna sa dispretuiesti aceasta onoare n betia unei dragoste n
oi. Greu era de gasit doar omul potrivit care sa se preteze acestui joc viclean.
Nu putea fi un cunoscut al Fridei, nici macar unul dintre argati, acesta ar fi p
rivit-o probabil cu ochi mari si ar fi trecut mai departe, n primul rnd n-ar fi lu
at-o n serios, si chiar ar fi fost imposibil, cu toata abilitatea n vorbe, sa raspnd
esti zvonul ca Frieda a fost asaltata de el, ca nu s-a putut apara si ca i-a ced
at ntr-un moment de inconstienta. Ct ar fi fost de nensemnat acel om de jos, trebui
a totusi sa fie cineva despre care puteai convinge lumea ca, n pofida felului sau
obtuz si lipsit de finete, rvneste tocmai la Frieda si la nimeni alta, si nu nutr
este alta dorinta mai nsemnata dect Doamne mare ! sa se nsoare cu ea. Dar chiar daca
era un om de rnd, pe ct posibil mai de jos dect un argat, mult mai nensemnat chiar
dect un argat, trebuia sa fie totusi de asa soi ca fetele sa nu-si rda de ea din pr
icina lui) un om la care si vreo alta fata cu discernamnt ar putea gasi ceva atra
gator. Unde sa gasesti un astfel de om ? Orice alta fata l-ar fi cautat probabil
o viata ntreaga n zadar. Norocul i aduce Fridei pe arpentor n birt, poate tocmai n s
eara n care a faurit acest plan.
Arpentorul! n fond care snt gndurile lui K. ? Ce-i n capul lui ? Va ajunge la ceva d
eosebit ? Un post bun, o distinctie ? si doreste asa ceva ? n acest caz, ar fi tre
buit sa se apuce de treaba cu totul altfel de la bun nceput. E un zero, ti-e si m
ila sa-i examinezi situatia. E arpentor, o fi si asta ceva, deci a nvatat ceva, d
ar daca nu stii ce sa faci cu'ce stii, e tot nimic. Si pe lnga asta mai are si pr
etentii: fara cel mai mic sprijin formuleaza pretentii, nu chiar n mod expres, da
r se simte ca le are, si asta e suparator. Oare stie ca pna si o fata de serviciu
se njoseste daca vorbeste cu el mai'multa vreme ? Si cu toate pretentiile lui de
osebite, cade prins din prima seara n cursa cea mai grosolana. Oare nu-i e rusine
? Cu ce l-a cucerit Frieda chiar ntr-att ? Acum ar' putea s-o marturiseasca. Se p
oate sa-i fi placut chiar cu adevarat fiinta asta slabanoaga, galbejita
? As, de unde, nici macar nu s-a uitat bine la ea; dnsa i-a' spus doar att, ca-i iu
bita lui Klamm, pentru el era nca o noutate si a avut efect, asa ca pierdut a fos
t! Dar pentru ea, fireste'ca nu mai era loc n Curtea domneasca", a trebuit sa plec
e de acolo. Pepi a mai vazut-o n dimineata plecarii, tot personalul se adunase, fi
ecare era curios sa vada spectacolul. Si puterea ei era nca att de mare, nct lumea o
compatimea. Toti, pna si dusmanii ei. Asa de buna se dovedi de la nceput socoteal
a pe care si-o facuse. Li se parea tuturor de nenteles ca se daruise unui asemene
a om, totul era privit ca o 'lovitura a soartei, fetiscanele de la bucatarie car
e le admira, fireste, pe fetele din sala, erau inconsolabile. Chiar si Pepi era
impresionata, nici ea nu se putea sustrage emotiei, desi atentia i era atrasa de a
ltceva. O frapase ca Frieda nu prea era trista, n fond. Nenorocirea care o lovise
era totusi ngrozitoare, si se si prefacea ca e nefericita, dar nu ajungea att ct s
-o nsele pe Pepi. Ce i dadea deci putere ? Poate fericirea unei dragoste noi ? Era
o presupunere ce nu statea n picioare. Ce o sustinea, ca sa se poata arata calma
si prietenoasa, ca de obicei, chiar fata de Pepi, care de pe atunci conta ca su
ccesoarea ei?
Pepi nu avusese pe atunci timp sa se gndeasca suficient la asta, era prea ocupata
cu pregatirile n vederea noului post. Avea sa-l ia n primire probabil peste cteva o
re si nu era nca bine coafata, n-avea rochie eleganta, albituri fine, pantofi buni
. Toate astea trebuiau procurate n cteva ore; daca nu reuseai sa te echipezi cum s
e cade, era mai bine sa renunti la situatie, caci tot o pierdeai din prima jumat
ate de ora. Ei bine, reusi n parte. Pentru coafat avea un talent special, odata o
chemase chiar si birtasita s-o ajute la pieptanat, era un dar special, avea o mn
a foarte usoara, e drept ca si parul ei bogat se asaza numaidect asa cum l potrive
ste. Si n materie de mbracaminte se gasea o solutie. Cele doua colege ale ei tinea
u la ea, era si o onoare pentru ele ca o fata din grupa lor devine chelnerita, s
i apoi Pepi avea sa fie n situatia de a le avantaja, mai trziu, cnd va fi ajuns la
putere. Una din fete avea mai demult o stofa scumpa, era comoara ei, de multe or
i o aratase ca sa fie admirata de celelalte, visa probabil s-o utilizeze pentru
ea ntr-un fel grandios, dar acum, ca Pepi avea nevoie de stofa, i-o darui ce frum
os din partea ei! Si ambele fete o ajutasera cu placere la croit si cusut, si n-
ar fi fost mai pline de zel daca ar fi facut-o pentru ele nsele. Fusese o munca v
esela, care le fericea. Sedeau, fiecare pe patul ei, una mai sus dect cealalta, co
seau cntnd si-si treceau partile terminate sau furniturile, ntinznd mna n sus sau n jos
. De cte ori si aminteste, Pepi are o strngere de inima la gndul ca totul fusese zad
arnic si ca se ntoarce la prietenele ei cu minile goale. Ce nenorocire, si ce usur
atic provocata, mai ales din partea lui K.! Ce se mai bucurasera atunci de rochi
e; parea o garantie a succesului, si, cnd mai descopereau un locsor liber pentru
o funda n plus, li se risipea orice urma de ndoiala. Si nu-i asa ca e ntr-adevar fr
umoasa rochia ?
Acum e cam sifonata si patata; neavnd alta, o purtase ziua si noaptea, dar tot se
mai cunoaste ce frumoasa e, nici macar afurisita aceea de sora a lui Barnabas n
-ar fi n stare sa faca alta mai buna. Si ca se poate strnge sau largi n voie, ca e
o singura rochie, dar e modificabila, e un avantaj deosebit si, de fapt, o inven
tie a ei. E drept ca nu e greu sa-si faca rochii, nu vrea sa se laude, dar unei
fete tinere si sanatoase orice i vine bine. A fost mult mai greu pna si-a procurat
lenjerie si pantofi, si cu asta a nceput de fapt insuccesul. n materia asta priete
nele o ajutara la fel, ct putura, dar n-aveau ce face. Albiturile, pe care le adu
na si le crpi, erau de calitate proasta, si, n loc de ciz-mulite cu tocuri, trebui
sa se multumeasca cu niste papuci pe care mai bine i ascunzi dect i arati. Lumea o
consola pe Pepi, spunndu-i ca nici Frieda nu fusese cine stie ce frumos mbracata,
uneori umblase att de sleampata, ca musteriii preferau sa-i serveasca baietii-pi
vniceri. Era adevarat, dar Frieda putea sa-si permita sa umble asa, cstigase favo
ruri si vaza; daca o cucoana se arata si ea odata mbracata murdar si neglijent, e
cu att mai atragator lucru, dar una noua ca Pepi ?
Afara de asta, Frieda nici nu se putea mbraca bine, ca nu are nici o urma de gust
; daca ai o piele galbuie, n-ai ce-i face, nu poti s-o schimbi, dar nimeni nu te
obliga sa mai pui si o bluza crime, foarte decoltata, nct te dor ochii de atta gal
ben. Si de n-ar fi fost lipsita de gust, tot era prea zgrcita ca sa se mbrace bine
, strngea tot ce cstiga, nimeni nu stia cu ce scop. La serviciu nu avea nevoie de b
ani, o scotea la capat cu minciuni si smecherii; acest exemplu Pepi nu voia si n
u putea sa-l urmeze, de aceea era ndreptatita sa se dichiseasca spre a se pune n v
aloare, mai ales la nceput. Daca pentru acest scop ar fi dispus de mai multe mijl
oace, ar fi ramas nvingatoare, cu toate siretlicurile Fridei si cu toata neghiobi
a lui K.
Fiindca ncepuse bine. Cele cteva cunostinte si atributii necesare le aflase mai nain
te. Abia se apucase de treaba, ca se si adaptase. Nimeni nu simtea lipsa Fridei.
Abia a doua zi au ntrebat ctiva musterii, unde a disparut. Dar Pepi nu facu nici
o greseala, birtasul era multumit; n prima zi fusese mereu prezent, de teama, pe
ufma abia mai aparea din cnd n cnd, n cele din urma i ncre-
dintase totul ntruct casa de bani era n regula; intrarile erau chiar ceva mai mari
dect pe vremea Fridei. Intro-> duse inovatii. Frieda i supraveghea si pe argati, c
el putin n parte, mai ales cnd o observa cineva, facnd'asta nu din srguinta, ci din
zgrcenie, din instinct de dominatie, din | teama de a ceda cuiva din prerogativel
e ei; Pepi, n schimb, ncredinta supravegherea lor baietilor-pivniceri, mult mai po
triviti pentru aceasta munca. Astfel i ramnea mai mult timp pentru camerele domnil
or, musteriii fura serviti mai prompt, si cu toate astea, si mai permitea sa schi
mbe si o vorba, doua, cu fiecare, nu ca Frieda, care pretindea sa se rezerve n ntr
egime lui Klamm, si privea fiecare vorba, fiecare ncercare de apropiere din parte
a oricui, ca o ofensa adusa lui Klamm. Sigur ca asta era si o tactica inteligent
a, fiindca astfel parea o favoare nemaipomenita daca permitea cuiva sa se apropie
de ea. Pepi, n schimb, detesta asemenea artificii; si ele nici nu snt aplicabile d
e la nceput. Era prietenoasa cu fiecare, si fiecare o rasplatea prin amabilitate.
Toti se bucurau, vizibil, de schimbare; cnd domnii surmenati si permit, n sfrsit, s
a stea ctava vreme la o bere, i poti transforma de-a dreptul printr-o vorba, o pri
vire, un gest. Cu atta placere si treceau minile prin buclele lui Pepi, nct era nevoit
a' sa-si refaca pieptanatura de zece ori pe zi, poate; atractiei acestor bucle s
i funde nu-i rezista nimeni, nici chiar acest IC, altadata att de absent.
Asa trecura n zbor cteva zile agitate, pline de munca, dar ncoronate de succes. De
n-ar fi trecut att de repede, de n-ar fi fost asa de putine la numar ! Patru zile
e prea putin, chiar daca te straduiesti pna la epuizare, poate cu a cincea zi ar
fi fost de-ajuns, dar cu a patra, numai, nu. si cstigase ea, ce-i drept, binevoit
ori si prieteni n acele patru zile, si daca ar fi sa se ncreada n toate privirile,
s-ar chema ca nota ntr-o mare de sentimente prietenesti cnd sosea cu halbele de ber
e; un copist cu numele de Brat-meier e nebun dupa ea, i-a daruit un lantisor si
un mic medalion cu poza lui nauntru, ceea ce e de fapt o obraznicie; s-au mai ntmpl
at si altele, dar nu fusesera totusi dect patru zile mari si late, n care, daca Pe
pi si dadea osteneala, Frieda putea fi uitata, aproape, cu totul'; si ar fi fost
uitata de-a binelea, poate chiar mai repede, daca n-ar fi avut grija sa ramna sub
iectul de conversatie al oamenilor, prin scandalul pe care l-a provocat; datorit
a acestuia, reprezenta ceva nou, lumea tinea s-o revada numai din curiozitate, da
torita lui K. Total lipsita de interes, sub orice alt raport, persoana ei, de ca
re se plictisisera pna la saturatie, cstigase un farmec nou pentru ei; desigur ca n
-ar fi cedat-o pe Pepi n schimb, atta vreme ct era acolo si avea succes prin prezen
ta, dar majoritatea domnilor snt oameni n vrsta, greoi n deprinderi, si pna se obisnu
iesc cu o noua chelnerita, mai trec cteva zile, orict de avantajoasa ar fi schimba
rea; fara voia lor le trebuie cteva zile, poate doar cinci, dar patru nu ajung, as
a ca Pepi mai conta, n pofida tuturor calitatilor, ca fiind
provizorie.
Si, apoi, nenorocirea, poate cea mai mare: n aceste patru zile, Klamm nu coborse n
sala, desi n primele doua fusese n sat. Daca ar fi venit, Pepi ar fi trecut un fel
de proba decisiva, o proba de care de altfel nu se temea, de care mai degraba s
e bucura. N-ar fi devenit iubita lui Klamm astea snt lucruri de care mai bine nu
te atingi nici macar prin cuvinte si nici n-ar fi pretins ca este, dar s-ar fi p
riceput sa aseze berea pe masa cel putin la fel de dragalas ca Frieda, ar fi sal
utat amabil, fara felul bagaret al Fridei, si si-ar fi luat ramas-bun la fel de
amabil, si, n masura n care Klamm cauta ntr-adevar uneori ceva n ochii unei fete, ar
fi gasit acel ceva, pe deplin, n ochii lui Pepi. Dar de ce n-a cobort ? Din ntmplare
? Asa crezuse si Pepi pe atunci. n primele doua zile l asteptase din'clipa n clipa
, si noaptea l asteptase. Se gndea mereu: acusi vine Klamm, si alerga tot timpul,
de colo pna colo, fara alt motiv dect nelinistea asteptarii si dorinta de a-l zari
ea cea dinti cnd va intra. Deceptia continua o obosise mult de tot; poate din cau
za asta n-a avut randamentul pe care, altfel, l-ar fi putut avea. Cum avea un mo
ment liber, se furisa pe coridorul de la etaj, interzis personalului de serviciu,
si acolo se pitea ntr-o firida si astepta. De-ar veni Klamm acuma, se gndea atunci
, de'-as putea sa-l scot pe domnul asta din camera sa si sa-l duc n brate n sala d
e mese! Sub povara asta nu m-as prabusi, ct ar fi de mare. Dar nu venea. E atta lin
iste pe coridorul acela, nici nu-ti poti nchipui daca n-ai
fost acolo. E atta liniste ca n-o poti suporta multa vreme tacerea te goneste. Da
r ncerca iar si iar: de zece ori luase la fuga, de zece ori urcase din nou. N-ave
a nici u rost. Daca Klamm voia sa vina, va veni, si daca nu voia n-avea cum sa-l
ademeneasca Pepi, chiar daca s-ar fi sufa cat de palpitatii n firida aceea. N-av
ea nici un rost; dac nu venea, totul era lipsit de rost. Si nu a venit.
Astazi Pepi stie de ce n-a venit Klamm. Frieda s-ar : delectat grozav, daca ar f
i putut s-o vada pe Pepi pe cori-] dorul de la etaj, n firida, cu minile apasate p
e inima. Klamm nu coborse pentru ca nu-l lasase Frieda. Nu obtinuse asta prin sim
ple rugaminti, rugamintile Fridei nu ajung pna la Klamm. Dar aceasta paienjenita
are re-! latii de care nu stie nimeni. Daca Pepi spune ceva unui j musteriu, o s
pune deschis, pot sa auda si cei de la mesele vecine. Frieda n-are nimic de spus
, asaza paharul de bere \ pe masa si pleaca; numai juponul ei de matase, singuru
l i lucru pe care cheltuieste bani, fosneste. Dar daca spune si ea o data ceva,
n-o spune deschis, i' sopteste musteriului ] la ureche, se apleaca spre el, n asa
fel ca, la' mesele vecine, lumea sa traga cu urechea. Ce spune e, probabil, neim
portant, dar nu totdeauna; are relatii, le ntareste pe unele prin celelalte, si d
aca majoritatea nu duc nicaieri caci cine se sinchiseste mereu de Frieda ? tot r
amne cte una trainica. Aceste relatii Frieda ncepuse sa le' exploateze acum. K. i la
sa toata libertatea s-o faca; n loc sa stea lnga ea si s-o pazeasca, abia da pe ac
asa, umbla prin sat, are ntrevederi pe ici, pe colo, e atent la toate, numai la c
e face Frieda nu, si, ca sa-i lase si mai multa libertate, se muta din Hanul Podu
lui" n scoala pustie. Frumos nceput pentru o luna de miere !
Ma rog, Pepi e ultima care i-ar face reprosuri din pricina ca n-a suportat sa ste
a mereu cu Frieda ;'nu poti s-o suporti mereu pe Frieda. Dar atunci de ce n-a pa
rasit-o de tot, de ce s-a ntors mereu la ea, de ce a dat impresia, prin peregrina
rile sale, ca lupta pentru ea ? Totul parea sa indice ca abia prin relatiile cu F
rieda si descoperise toata nimicnicia, ca vrea sa devina demn de ea, vrea sa ajun
ga undeva sus, de aceea renunta pentru moment sa fie mpreuna cu ea, cu gndul de a
se despagubi pe urma n voie pentru privatiunile suferite, ntre timp, Frieda nu pie
rde vremea, sade la scoala, ispre care desigur ea l-a ndemnat pe K., observa Curte
a domneasca", l observa pe K. Are curieri excelenti la dispozitie : secundantii lu
i K., pe care acesta i cedeaza ei cu totul lucru de nenteles, chiar daca-l cunosti
pe K. Frieda i trimite pe la vechii ei prieteni, ca sa le mai aminteasca de exist
enta ei, se plnge ca e tinuta prizoniera de un om cum e K., unelteste mpotriva lui
Pepi, vesteste ntoarcerea ei grabnica, cere ajutor, implora sa nu i se divulge ni
mic lui Klamm, fiindca acesta are nevoie de menajamente si, sub acest pretext, in
sista sa nu fie lasat n nici un caz sa coboare n sala birtului. Lucrul pe care, fa
ta de unii, l da drept menajare a lui Klamm, l prezinta birtasu-lui ca un succes a
l ei. i atrage atentia asupra faptului ca de asta data Klamm nu mai coboara; cum
sa coboare,
l cnd n sala l serveste o fata ca Pepi ? Sigur, nu e vina bir-tasului, Pepi era nloc
uitoarea cea mai potrivita din cte se puteau gasi, dar nu e suficienta, nici maca
r pentru cteva zile.
Despre toata aceasta activitate a Fridei, K. nu stie nimic. Cnd el nu e pe drumuri
, sade nebanuind nimic, la picioarele ei, n timp ce ea numara orele care o mai sep
ara de tejghea. Dar secundantii nu snt utilizati numai n calitate de curieri, ei ma
i servesc si la attarea' geloziei lui K., la mentinerea ei la temperatura vruta.
Frieda cunoaste secundantii de cnd era mica, n-au secrete unii fata de altii, dar,
n onoarea lui K., ncep sa se doreasca, iar pentru K. se iveste pericolul ca, din
asta, sa se iste o mare dragoste. Si K. face totul pe placul Fridei, chiar si lu
crurile cele mai contradictorii, de pilda: accepta ca secundantii sa-l faca gelo
s, dar tolereaza totusi ca tustrei sa ramna laolalta, n timp ce el pleaca singur la
drumurile lui. E aproape ca si cum el ar fi al treilea secundam al Fridei. Atun
ci Frieda se hotaraste, pe baza observatiilor ei, sa dea marea lovitura, se deci
de sa se ntoarca. Si e, ntr-adevar, ceasul al doisprezecelea; e de admirat ce bine s
i da seama, sireata, si cum foloseste momentul: intensitatea observatiei si pute
rea deciziei snt inimitabila ei arta.
Daca ar'poseda-o si Pepi, viata ei ar fi cu totul alta. De-ar fi ramas Frieda nca
vreo zi, doua, la scoala, n-ar mai fi putut-o izgoni pe Pepi, care ar fi fost d
efinitivata, iubita de toti, cu destui bani cstigati ntre timp, pentru a completa n
mod stralucit mbracamintea ei saracacioasa, nca o zi, doua, si Klamm nu mai putea
fi retinut n camera prin nici un fel de intrigi, ar fi cobort n birt, ar fi baut, s
-ar fi simtit bine, ar fi fost multumit de schimbare, n cazul n care ar fi remarca
t macar absenta Fridei; nca o zi, doua, si Frieda, cu tot scandalul ei, cu relati
ile si secundantii ei cu tot, ar fi fost uitata cu desavrsire si pentru totdeauna.
Oare atunci s-ar fi agatat si mai tare de K. si, presupunnd ca e capabila de asa
ceva, ar fi nceput sa-l iubeasca cu adevarat ? Nu, n-ar fi fost asa. Fiindca nic
i K. nu mai avea nevoie dect de o zi ca sa se sature de ea, ca sa-si dea seama n c
e mod abject l minte, cu totul, cu pretinsa ei frumusete, cu pretinsa ei fidelitat
e, si, mai ales, cu pretinsa dragoste a lui Klamm. nca o zi, nu mai mult, si K. o
gonea din casa cu toata masinatia ei murdara cu secundantii ; cnd te gndesti ca ni
ci macar K. nu mai avea nevoie dect de o zi. Si atunci, ntre aceste doua pericole,
cnd e pe punctul de a fi nghitita de mormnt, K., n naivitatea sa, ii mai lasa o pote
ca' ngusta de scapare, atunci fuge pur si simplu. Deodata nimeni nu se asteptase
la asta, e mpotriva firii deodata ea e cea care'-l goneste pe K., pe cnd acesta to
t o mai iubeste, tot o mai urmareste, si, cu ajutorul presiunilor prietenilor ei
si al secundantilor, i apare birtasului ca o salvare, mult mai ademenitoare ca na
inte, prin scandalul provocat, dorita, asa cum s-a dovedit, si de cei mai sus-pu
si, si de cei mai umili, atrasa de cel umil doar pentru moment, respingndu-l curnd
, asa cum se cuvine, si devenita inaccesibila lui si tuturor, ca si nainte vreme;
numai ca nainte lumea punea lucrurile la ndoiala, pe drept cuvnt, pe cnd acum este
convinsa. Se ntoarce, deci, astfel, birtasul ezita, aruncnd o privire spre Pepi: s
-o sacrifice, dupa ce a facut fata lucrurilor asa de bine? Dar vorbaria Fridei l
convinge, prea multe graiesc pentru ea, mai ales ca o sa-l readuca pe Klamm n sal
a de birt.
Asa stau lucrurile acum, n seara asta. Pepi n-o sa astepte pna vine Frieda, ca sa
transforme preluarea din nou a postului ei ntr-un triumf. Casa de bani a si preda
t-o birtasitei, asa ca poate pleca. Unul din paturile suprapuse, colo, jos, n cam
era fetelor, e gata pregatit pentru ea, va fi primita de prietenele ei nlacrimate
, si va smulge rochia de pe trup, panglicile din par si va ndesa totul ntr-un colt,
unde vor fi bine ascunse, fara sa-i aminteasca n mod inutil de vremuri care treb
uie sa ramna uitate. Apoi va lua galeata mare si matura, va strnge din dinti si se
va apuca de treaba. Deocamdata nsa a trebuit sa-i mai povesteasca lui K. totul, c
a sa vada clar, el care, fara ajutorul ei, nici acum nu si-ar da seama ce urt s-a
purtat fata de Pepi si ce nefericire a adus pe capul ei. Sigur ca si el a fost
doar o unealta.
Pepi ispravise. Suspina adnc si-si sterse cteva lacrimi din ochi si de pe obraji,
apoi se uita la K., dnd din cap, de parca ar fi vrut sa spuna ca, n fond, nu e vor
ba de nenorocirea ei o va suporta ea, si n-are nevoie nici de consolare, nici de a
jutor, cu att mai putin de la el, ca, n pofida vrstei ei fragede, cunoaste viata, ns
asi nenorocirea ei nu e dect o confirmare a cunostintelor dobndite ca e vorba de K
L, lui voise sa-i prezinte 6 imagine fidela a situatiei, gasind chiar si acum, d
upa spulberarea tuturor sperantelor ei, ca e necesar s-o faca.
Ce imaginatie feroce ai tu, Pepi! zise K. Nu-i deloc adevarat ca ai'descoperit to
ate lucrurile astea abia acum, astea nu snt dect vise aduse din camera voastra ntun
ecata si strimta, a fetelor care snt la locul lor acolo, pe cnd aici, la aer, n bir
t, au o nfatisare ciudata. Cu astfel de idei nu puteai sa razbesti aici,' e clar.
De n-ar fi dect rochia si coafura cu care te'lauzi! Ele snt nascociri produse de n
tunericul si de paturile acelea din camera voastra; acolo par desigur frumoase,
aici nsa toti rd de ele pe ascuns, sau fatis. Si ce mai spui ? Am fost doar o unea
lta si am fost nselat ? Nu, draga Pepi, am fost la fel de putin' folosit ca uneal
ta si la fel de putin nselat ca si tine. 6 drept ca Frieda m-a'parasit pentru mom
ent, sau, cum te exprimi tu, a fugit cu un secundant, tu vezi un licar de adevar
, si e ntr-adevar putin probabil sa mai devina sotia mea, dar e cu totul neadevar
at ca m-as fi saturat de ea,' sau ca as fi gonit-o chiar a doua zi, sau ca m-ar
fi nselat, asa cum'nsala n mod obisnuit o femeie pe un barbat. Voi, 'cameristele, v-
ati obisnuit sa va uitati prin gaura cheii, si de acolo va vine felul asta de a
gndi, si de a trage concluzii referitoare la totul, la fel de grandioase, pe ct de
false, pornind de la un amanunt pe care l-ati vazut ntr-adevar. Urmarea este ca,
n acest caz, de pilda,' eu stiu mult mai putin dect tine. Nu pot sa explic nici p
e departe att de exact ca tine de ce m-a parasit Frieda. Explicatia cea mai veros
imila mi se pare aceea pe care ai atins-o n treacat, dar n-ai adncit-o, anume ca a
m neglijat-o. Din pacate, e adevarat, am neglijat-o, dar asta-si are cauzele ei
speciale si nu e locul sa le discutam. As fi fericit daca s-ar ntoarce la mine, d
ar as ncepe ndata s-o neglijez din nou. Asa e. Ct statea cu mine, eram tot timpul p
e drumuri, lucru de care tu rzi; acum, ca a plecat, snt aproape fara ocupatie, snt
obosit, tnjesc chiar sa fiu complet scutit de orice ocupatie. N-ai cumva un sfat
sa-mi dai, Pepi ?
Ba am, zise Pepi, nviorndu-se deodata si apucndu-l pe K. de umeri. Amnd
oi am fost nselati, hai sa ramnem mpreuna. Hai cu mine n camera fetelor !
Cta vreme spui ca am fost nselati, nu ma pot ntelege cu tine. Pretinzi mereu ca ai
fost nselata, fiindca asta te flateaza si te emotioneaza. Adevarul e, nsa, ca nu
esti facuta pentfu postul'asta. Ce evidenta trebuie sa fie lipsa ta de chemare d
aca pna si eu, dupa parerea ta cel mai nestiutor, mi dau seama de ea. Esti o fata
buna, Pepi; dar nu'e prea usor sa-ti dai seama de asta; eu, de pilda, te-am cons
iderat, nti* nemiloasa si orgolioasa, dar nu esti, numai postul te-a zapacit, pent
ru ca nu esti facuta pentru el. Nu vreau sa spun ca-l consider prea mare pentru t
ine; nu e o situatie extraordinara, poate ca e ceva mai de cinste dect cea dinain
te, daca te gndesti bine, n ansamblu, nsa deosebirea dintre ele nu e mare, mai degra
ba se aseamana ntr-att, nct le-ai putea confunda; ba, s-ar putea sustine ca e de pre
ferat sa ni camerista dect chelne-rita, fiindca acolo esti mereu printre secretar
i, pe cnd aici, chiar daca-i servesti uneori pe superiorii secretarilor, trebuie
sa-ti dai osteneala si cu o lume foarte de jos, de pilda, ca mine; eu nici n-am
dreptul sa stau n alta parte dect aici, n sala, si sa fie oare o mare onoare sa ai
de-a face cu mine ? Numai tie ti se pare asa, si poate ca ai si motive s-o crezi
. Dar tocmai din pricina asta nu corespunzi. E un post ca oricare altul, pentru
tine, nsa, e raiul; de aceea le faci pe toate cu un zel exagerat, te dichisesti a
sa cum se dichisesc, dupa parerea ta, ngerii dar n realitate ei snt altfel tremuri s
a nu-ti pierzi postul, te crezi mereu persecutata, cauti mereu sa-i cstigi, prin
prea mare amabilitate, pe cei care, dupa parerea ta, te-ar putea sprijini, i dera
njezi, nsa, astfel si-i ndepartezi, caci la birt vor sa aiba pace, nu sa adauge la
grijile lor si grijile chel-neritelor. E prea posibil ca, dupa plecarea Fridei,
nici unul dintre naltii oaspeti sa nu fi remarcat evenimentul, astazi nsa stiu de
el, si ntr-adevar le e dor de Frieda, fiindca Frieda le nvrtea pe toate mai altfel
. O fi ea cum o fi, si o fi apreciat ea oricum postul asta, dar era experimentata
n serviciu, era calma si stapnita, tu singura ai subliniat-o, fara nsa sa profiti
de exemplul ei. Ai observat vreodata ce privire are ? Nu era privirea unei cheln
erite, era mai degraba una de stapna. Le vedea pe toate si pe fiecare n parte, si
privirea pe care o mai pastra pentru fiecare avea destula putere ca sa-l supuna.
Ce conteaza ca era cam slaba poate, cam naintata n vrsta, ca-ti puteai imagina un
par mai bogat dect al ei; astea snt maruntisuri n comparatie cu ce avea al ei, s
i cel pe care l-ar deranja asemenea lipsuri ar dovedi doar ca-i lipseste simtul
pentru altceva mai mare. Acest repros nu i se poate face, desigur, lui Klamm; e
doar punctul de vedere gresit al unei fete tinere, fara experienta, si acest fel
de a vedea te mpiedica sa crezi n dragostea lui Klamm pentru Frieda. Klamm ti se
pare pe drept cuvnt inaccesibil, de aceea crezi ca nici Frieda nu s-a putut aprop
ia de el. Te nseli. Eu m-as ncrede, n aceasta privinta, n spusele Fridei, chiar daca
n-as avea dovezi sigure. Pe ct de necrezut ti se pare, si pe ct de putin poti aco
rda acest fapt cu imaginea pe care o ai despre lume si functionarime, si noblete
, si efectul frumusetii femeii, e totusi adevarat; asa cum sedem noi aici laolal
ta si eu iau mna ta ntre minile mele, asa au stat probabil si Klamm si Frieda, unul
lnga altul, ca si cum ar fi lucrul cel mai firesc din lume; iar el cobora n sala
de bunavoie, ba chiar n graba, nimeni nu-l pndea pe coridor, si nu-si neglija munc
a obisnuita, Klamm trebuia sa se osteneasca singur sa vina, si greselile de gust
n mbracamintea Fridei, de care tu te-ai ngrozit, nu-l deranjau. Nu vrei s-o crezi!
Si nu-ti dai seama cum te dezvalui prin asta, cum ti arati lipsa de experienta t
ocmai prin asta! Pna si o fiinta care n-ar sti nimic despre legatura dintre ea si
Klamm, trebuie sa-si dea seama, dupa felul ei de a fi, ca aceasta relatie a fos
t formata de cineva mai de seama dect mine, si dect tine, si dect toata populatia sa
tului, si ca se ntretinea ntr-un fel care depasea cu mult glumele uzuale dintre mu
sterii si chelnerite, glume ce par a fi scopul vietii tale. Dar te nedreptatesc.
Tu cunosti prea bine calitatile Fridei, i stii spiritul de observatie, forta de de
cizie, influenta pe care o are asupra \ oamenilor, numai ca interpretezi totul g
resit, crezi, desigur, ca le foloseste pe toate n mod egoist, att n avanta- \ jul ei
, ct si n rau, chiar ca arme mpotriva ta. Nu, Pepi, j chiar daca' ar avea asemenea
sageti, nu ar putea trage cu ele de la o distanta asa de mica. Egoista ? Mai deg
raba s-ar putea spune ca sacrificnd tot ce avea, si tot ce putea spera, ne-a dat
ocazia, mie si tie, sa ne afirmam n situatii mai nalte, dar ca amndoi am deceptiona
t-o si o silim t de-a dreptul sa se ntoarca aici. Nu stiu daca este asa, nu snt cu
totul lamurit n ce fel m-am facut vinovat; numai \ cnd ma compar cu tine, am impr
esia ca amndoi ne-am straduit ntr-un fel prea galagios, prea copilaresc, prea 1 na
iv sa obtinem ceva ce poate fi obtinut mult mai usor, | prin linistea si impasib
ilitatea Friedade, dect prin plnsete, zbateri, cu ghearele si dintii, asa cum un co
pil poate sa traga de fata de masa, dar nu cstiga nimic altceva dect sa dea jos to
ata minunatia, facnd-o inaccesibila pentru tot-deauna. Nu stiu daca e chiar asa,
dar stiu ca e mai degraba asa dect cum spui tu.
Ei, da, zise Pepi, tu esti ndragostit de Frieda, pentru ca te-a parasit; nu e greu
sa fii ndragostit de ea, cnd e plecata. Dar fie cum vrei tu, n-ai dect sa ai drept
ate n tot ce spui, pna si n faptul ca ma faci ridicula; de ce vrei sa te apuci nsa a
cum ? Frieda te-a parasit, nici explicatia mea, nici a ta, nu-ti dau speranta ca
se va ntoarce la tine, si chiar daca s-ar ntoarce, n rastimp trebuie sa stai undev
a, e frig, si n-ai nici ocupatie, nici camin. Vino la noi, prietenele mele or sa-
ti placa, o sa te facem sa te simti bine la noi, ai sa ne ajuti' la treaba; pent
ru noi, fetele, e greu cnd sntem singure, asa n-o sa fim numai noi ntre noi, si noa
ptea n-o sa mai tremuram de frica. Vino la noi! Si prietenele mele o cunosc pe F
rieda; o sa-ti povestim despre ea, pna o sa te saturi. Ei, hai, vino ! Avem si poz
e de ale Fridei si o sa-ti le aratam. Snt de pe vremea cnd Frieda era mai modesta,
abia ai s-o recunosti, cel mult dupa ochi, fiindca avea de pe atunci privirea pn
ditoare. Hai, spune, vii ?
Dar oare e permis ? Abia ieri a fost scandal mare fiindca m-au prins pe coridor
ul vostru?
Pentru ca ai fost prins, dar daca stai la noi, n-au sa te prinda. Nimeni n-o sa
stie de tine, numai noi trei. Oh, ce vesel va fi ! De pe acum viata de-acolo mi
se pare mai suportabila dect adineauri. Acum mi se pare ca poate nu pierd asa de
mult plecnd de aici. Asculta, nici chiar n trei nu ne-am plictisit, ca doar trebu
ie sa-ti ndulcesti viata, ne-o fac ei destul de amara nca din tinerete, asa ca snte
m foarte unite, traim laolalta, ct se poate de frumos, mai ales Henrieta o sa-ti
placa, dar si Emilia; le-am povestit eu despre tine; acolo povestile de genul as
ta se asculta fara sa fie crezute, ca si cuiri n fond nimic nu s-ar putea petrece
n afara camerei aceleia; acolo e cald si strimt, dar o sa ne strngem mai tare; nu
, desi sntem tot timpul laolalta, nu ne-am plictisit unele de'altele; dimpotriva,
cnd ma gndesc la prietenele mele, aproape ca-mi pare bine ca ma-ntorc la ele; de
ce sa ajung numai eu sus ? jocmai asta ne-a unit, ca toate trei aveam perspectiv
ele de viitor la fel de nule, iar eu am strapuns totusi bariera si eram separa
ta de ele. Fireste ca nu le uitasem, grija mea
?/principala era sa nascocesc ce as putea face n interesul lor; propria mea situ
atie era nca nesigura nici macar nu-mi dadeam seama ct de nesigura si totusi am si
vorbit cu birtasul despre Henrieta si Emilia. n privinta Hen-rietei, nu se aratas
e intratabil, n legatura cu Emilia, nsa, care e mult mai n vrsta dect noi e cam de vrs
ta Fridei nu mi-a dat nici o speranta. Dar gndeste-te, ele nici nu doresc sa plec
e de acolo, stiu ca duc o viata mizerabila, dar s-au resemnat, bune cum snt, si cr
ed ca lacrimile varsate cnd ne-am luat ramas-bun erau mai mult fiindca eram silita
sa parasesc odaia noastra comuna si sa ies n frig noua tot ce e afara ni se pare
prea rece si sa ma zbat ntre oameni straini si mari, n salile straine si mari, cu
nici un alt scop dect acela de a-mi cstiga existenta, lucru pe care izbutisem sa-l
fac si acolo, gos-podarindu-ne n comun. Probabil ca n-o sa se mire vaznd ca ma nto
rc, si o sa plnga putin, lamentndu-se din pricina destinului meu, numai ca sa-mi f
aca un hatr. Dar pe urma o sa te zareasca si o sa-si dea seama ca a fost spre bin
e ca plecasem. O sa le bucure sa avem un barbat, ca sa ne ajute si sa ne apere,
si o sa fie grozav de ncntate ca totul trebuie sa fie tinut secret, si ca prin ace
st secret vom fi si mai strns legate ntre noi. Vino, te rog, vino la noi! Nu rezul
ta din asta nici o obligatie pentru tine, n-ai sa fii legat de camera noastra tot
deauna, cum sntem noi. De cum se mprimavareaza si n-o sa-ti mai placa la noi, poti
sa pleci, daca gasesti un alt refugiu; n orice caz, nsa, trebuie sa pastrezi secre
tul si atunci, nu cumva sa ne tradezi, caci s-ar putea ispravi cu statul nostru
la Curtea domneasca" ; si, n afara de asta, o sa trebuiasca, fireste, sa fii pruden
t, cnd stai la noi, sa nu te arati nicaieri pe unde am considera noi ca e pericul
os, si, n general, sa asculti de sfaturile noastre. Acesta e singurul lucru la ca
re esti obligat, si de asta trebuie sa-ti pese ca si noua, ncolo esti perfect liber
, munca pe care o sa ti-o'distribuim va fi'foarte usoara, nu-ti fie teama. Va sa
zica, vii ?
Ct mai e pna-n primavara ? ntreba K.
Pna-n primavara ? repeta Pepi. Iarna e lunga la noi, foarte lunga si monotona. N
oi, acolo, jos, nu ne plngem de asta, sntem la adapost de iarna. Si odata si odata
vine si primavara, si vara; si au ele timpul lor; daf, n amintire, primavara si v
ara mi se par acum asa de scurte, de parca abia ar tine mai mult de doua zile, s
i chiar n acele zile, si n cele mai frumoase, tot mai ninge uneori.
Deodata usa se deschise. Pepi tresari; prea uitase de birt. Dar nu er'a Frieda,
ci birtasita. Se arata mirata gasin-du-l pe K. nca pe-aici. K. se scuza, spunnd ca
o asteptase, si-i multumi, cu ocazia asta, pentru ca-i permisese sa petreaca noa
ptea aici. Birtasita nu ntelegea de ce o asteptase. K. i spuse de impresia pe care
o avusese ca dnsa vrea sa mai vorbeasca cu el, se scuza pentru cazul ca ar fi fos
t o eroare si adauga ca, de altfel, trebuie sa plece acum; parasise pentru prea
multa vreme scoala unde, n definitiv, era angajat ca servitor, numai convocarea de
ieri era de vina pentru toate, el avnd prea putina experienta n treburi din astea
, dar nu se va mai ntnipla niciodata' sa-i faca doamnei birtasite alte neplaceri c
a acelea de ieri. Apoi facu o plecaciune, gata sa plece.
Birtasita se uita la el cu o privire visatoare. Aceasta privire l retinu pe K. ma
i mult dect ar fi vrut. Apoi, un vag zmbet flutura pe buzele ei, si, numai vaznd fi
gura mirata a lui K., se trezi oarecum din visare; era ca si cum ar fi asteptat
un raspuns la zmbetul ei si, acum, neprimin-du-l, s-ar fi trezit.
Mi se pare ca ieri ai avut neobrazarea sa spui ceva despre rochia mea.
K. nu-si amintea.
Nu-ti amintesti ? La obraznicie se adauga acum lasitatea.
K. se scuza, invocnd oboseala sa de ieri; se prea putea sa fi spus ceva necugetat
, dar ntr-adevar nu-si aminteste. Si ce ar fi putut spune oare despre rochia birt
asitei ? Ca e asa de frumoasa, cum nu mai vazuse alta. n orice caz, cum nu mai va
zuse la alta birtasita n timpul lucrului.
Lasa observatiile astea, zise birtasita precipitat. N-ai de ce sa te sinch'ises
ti de rochiile mele. Yi-o interzic, o data pentru totdeauna.'
K. se mai nclina o data si se duse spre usa.
Ce nseamna asta ? striga birtasita dupa el. Ca n-ai mai vazut o birtasita lucrnd n
astfel de rochii ? Ce rost au asemenea remarci ? E ceva fara sens. Ce vrei sa s
pui cu asta?
K. se ntoarse si o ruga sa nu se enerveze. Fireste ca observatia sa n-avea nici u
n sens. De fapt, el nu se pricepe la rochii. n situatia lui, orice rochie necrpita
si curata i se pare luxoasa. Se mirase doar vaznd-o ca apare, acolo-n coridor, n
oaptea, printre toti barbatii abia mbracati, ntr-o rochie de seara asa de frumoasa
, atit.
Ei, n sfrsit, pari sa-ti amintesti totusi de observatia ta de ieri. Sfr o mai comp
letezi cu prostii. Ca nu te pricepi la rochii, e prea adevarat. Dar atunci ncetea
za sa mai judeci te rog cu toata seriozitatea ce e o rochie luxoasa sau o rochie
de seara nepotrivita, si asa mai departe... De altfel (aici parca o trecu un fio
r) sa nu te mai ocupi de rochiile mele, ai auzit ?
Cnd K. dadu iar sa plece fara o vorba, continua:
De unde ai capatat tu cunostintele despre rochii ? K. dadu din umeri si zise ca
n-are nici un fel de cunostinta despre ele.
'_ 'N-ai, zise birtasita, dar nici sa n-ai pretentia ca ai. Vino cu mine n birou,
am sa-ti arat ceva si, dupa aceea, o sa te lasi, sper, de obraznicii.
O lua nainte si iesi pe usa; Pepi se apropie iute de: si, sub pretext ca are ceva
de ncasat de la el, se nteleser numaidect nu era greu, fiindca el cunostea curtea
-ca Pepi sa-l astepte pe dupa o portita ce se' afla lnga ini trarea din strada la
terala; acolo avea sa-l pndeasca pestf o ora, urmnd sa-i deschida, cnd se va anunta
, batnd dd trei ori n portita.
Biroul birtului se afla n fata salii de mese, aveai traversat doar culoarul; birt
asita aprinsese lumina si-l astepta nerabdatoare. Dar fura deranjati. Gerstack a
steptase pe coridor si voia sa vorbeasca cu K. Nu era 1 usor sa scapi de el, dar
birtasita l ajuta pe K. si-l certa pe | Gerstacker pentru insistenta' sa. Dar und
e se duce ? Unde se duce ?" l mai auzira pe Gerstacker strignd, dupa ce se nchisese
usa, si vorbele lui erau nsotite de zgomotul urt al tusei si'suspinelor sale.
Era o ncapere mica, suprancalzita. De-a lungul peretilor ce formau laturile mai ngu
ste, se afla un pupitru nalt si o casa de fler, lnga peretii mai lungi, un dulap si
un divan. Dulapul ocupa mai mult spatiu dect toate; nu numai ca era lung ct tot p
eretele, ci prin latimea lui reducea mult spatiul din camera, era nevoie de trei
usi glisante ca sa poata f deschis complet. Birtasita arata'spre divan, ca semn s
a ia loc, iar ea se aseza pe scaunul turnant din fata biroului.
' N-ai nvatat cumva meseria de croitor ? ntreba birtasita.
Nu, niciodata, zise K.
Si ce esti, n fond ? ntreba birtasita.
Arpentor.
Ce-i aia, de fapt ?
K. i explica, ceea ce o fileu sa caste.
Nu spui adevarul. De ce nu spui adevarul ?
Nici tu nu spui adevarul.
Eu ? Se vede ca iar ncepi ca obrazniciile. Si daca nu-l spun, crezi ca trebuie s
a ma justific fata de tine ? Si n ce privinta nu spun adevarul ?
Nu esti numai birtasita, asa cum pretinzi.
Ia te uita! Faci niste descoperiri! Dar ce mai snt ? Iar ai luat-o razna cu obra
zniciile tale !
Nu stiu ce mai esti. Vad nsa ca esti birtasita si ca, pe lnga asta, porti rochii
care nu se' potrivesc unei birtasite si cum nu mai poarta nimeni aici n sat, dupa
cte
stiu.
Ei, acum ajungem la ce ai de spus, n fond. Nu esti n stare s-o ascunzi; poate ca
nici nu esti obraznic, esti doar ca un copil, care stie vreo prostie si pe care
nu-l poti retine n nici un chip sa o spuna. Ei, hai, vorbeste! Ce au att de deoseb
it rochiile mele ?
Ai sa te superi daca-ti spun.
Ba nu, am sa rd, ca o sa fie o palavrageala copilaroasa. Deci cum snt rochiile ?
Vrei s-o stii ? Bine. Snt dintr-un material bun, de pret, dar snt nvechite, supranc
arcate, uneori prea lucrate, uzate si nu se potrivesc nici cu vrsta, nici cu statu
ra, nici cu situatia ta. Mi-au sarit n ochi numaidect, de cnd te-am vazut pentru pr
ima oara, cam acum o saptamna, aici, pe culoar.
Ei iaca-te, deci! Snt nvechite, suprancarcate, si mai cum ? Si de unde le stii pe
toate astea ?
Le vad, pentru asta nu e nevoie de vreo nvatatura.
Vezi, pur si simplu. Nu e nevoie sa te instfuiesti, stii ce pretinde moda. Atun
ci ai sa-mi devii indispensabil, ca am o slabiciune pentru rochii frumoase. Si c
e zici daca-ti spun ca acest dulap e plin cu rochii ?
Dadu la o parte usile glisante si se vazura rochiile strnse una lnga alta, ndesate
pe toata latimea dulapului; erau mai mult nchise la culoare, cenusii, cafenii, ne
gre, toate agatate cu grija si ntinse bine.
Iata rochiile mele, nvechite toate, suprancarcate, cum le gasesti tu. Dar astea sn
t numai acelea care n-au loc sus, n camera mea, acolo mai am doua dulapuri pline,
doua dulapuri aproape la fel de mari ca asta. Te miri ?
Nu; m-am asteptat la asa ceva; ti-am spus doar ca nu esti numai birtasita, ai s
i alte scopuri n viata.
Am numai scopul sa ma mbrac frumos, iar tu ori esti un natarau, ori un copil, or
i un om foarte rau si periculos. Du-te, hai, pleaca acum !
K. era n culoar, si Gerstacker l apucase bine de mneca, tinndu-l strns^ cnd birtasita
striga dupa el:
Mine primesc o rochie noua, poate ca o sa trimit
sa te cheme.
Gesticulnd furios, ca si cum ar fi vrut s-o reduca la tacere de la distanta pe bi
rtasita care-l deranja, Gerstacker i ceru lui K. sa mearga cu el. Pe moment refuz
a sa-i explice de ce, aproape ca nu-l lua n seama pe K. atunci cnd a-cesta obiecta
ca acum trebuie sa plece la scoala. Abia cnd K. se opuse sa mai fie trt de el, Gers
tacker i zise ca nu trebuie sa-si faca griji, la el va avea toate de cte are nevoie
, poate abandona slujba de servitor de la scoala, numai sa vina o data, de o zi nt
reaga l asteapta,' mama lui nici macar nu stie unde e. Cedndu-i treptat, K. l ntreba
de ce i-ar oferi pensiune si adapost. Gerstacker i raspunse doar n treacat ca i tr
ebuie provizoriu o sluga la cai, el nsusi are acum alte afaceri, iar K. ar face b
ine sa nu se mai lase atta tras de mneca si sa nu-i mai faca greutati inutile. Dac
a vrea salariu, i va da si salariu. K. ramase nsa locului, orict l trase Gerstacker;
el nu se pricepea deloc la cai.
Dar nici nu e nevoie, zise carutasul nerabdator si-si mpreuna minile de necaz cau
tnd sa-l faca pe K. sa se urneasca.
Stiu de ce vrei sa ma iei, spuse n sfrsit K., dar lui Gerstacker i era indiferent
ce stia el. Pentru ca ti nchipui ca pot obtine ceva pentru tine de la Erlanger.
Sigur, zise Gerstacker, altfel de ce mi-ar pasa de tine.
K. rse, se agata de bratul lui Gerstacker si se lasa condus prin ntuneric.
Odaia din coliba carutasului era luminata slab, doar de focul din vatra si de un
muc de lumnare la lumina caruia cineva citea dintr-o carte, aplecat ntr-o firida
sub grinda piezisa care se profila acolo.
Era mama lui Gerstacker. i ntinse lui K. o mna tremurnda si i ceru sa se aseze alatur
i, vorbea greu, trebuia sa-ti dai osteneala ca s-o ntelegi, dar ce spuse... .