Michel Folco

DOAR DUMNEZEU SI NOI

Prea-pilduitoarele si prea-neasteptatele amintiri
ale Pibracilor din Bellerocaille
Opt generatii de calai
Traducere si note de MICAELA SLAVESCU

HUMANITAS
BUCURESTI, 1992


Nascut n departamentul Tam, n 1943, Michel Folco, dupa studii pe care le califica
drept consternante, lucreaza ca fotograf pentru agentia newyorkeza Black Star, pen
tru ditions du Pacifique, din Papeete, apoi la agentiile Gamma si Sipa din Paris.

PRIMA PARTE

Capitolul I
Baronia de Bellerocaille, provincia regala Rouergue, august 1683.
Tolaniti n cel mai tihnit si mai caldut ungher al stupului, trntorii motaiau. Unul
dintre ei s-a trezit si-a simtit ca trebuie sa-i fie foame. Se urnea greoi nspre
alveolele pline cu miere cnd, surprins, a nregistrat numarul neobisnuit de mare a
l lucratoarelor prezente n stup. La ora aceea att de naintata a diminetii, s-ar fi
cuvenit ca ele sa fie de mult afara dupa polen. Urmndu-si calea, grasunul burtos
si paros a dat de o ceata de albine care-i blocau trecerea. Se pregatea sa le mpi
nga la o parte, nghiontindu-le obraznic, cnd, lucru de neconceput, ele s-au ntors mp
otriva lui, atacndu-l din toate partile. Nici n-a avut timp sa-si vina n fire cnd u
na i si retezase pediculul care facea legatura dintre abdomen si torace, a doua i s
frtecase nervurile aripilor, iar a treia cauta articulatia dintre inele si platos
a: gasind-o, si-a nfipt acolo acul otravit. Mirosul ntepator al veninului s-a raspn
dit n stup, dnd semnalul macelului.
Reginele fusesera fecundate, perioada de hibernare se apropia, stupul nu mai ave
a nevoie de acesti grasani trndavi, nefolositori si hulpavi.
Lipsiti de orice arma de aparare, trntorii nedumeriti si care nici nu stiau ce nse
amna o lupta s-au straduit sa scape strecurndu-se prin bortele de iesire. Ctiva au
reusit.
Unul dintre ei zbura un timp peste zidurile cetatii, nimerind apoi, din ntmplare, n
cuhnia jupnului giuvaergiu Abel Crespiaget, unde se izbi de ochiul drept al lui P
ierre Galine, bucatarul lui, care era cufundat n iscusita pregatire a unei supe d
e raci. Nefericitul Galine scoase un sfsietor racnet de durere, scapnd n castron un p
umn ntreg de condimente dintre cele mai piperate.
Ct despre trntor, dupa ce ateriza fortat, lovindu-se de dalele pardoselii, si relua
zborul doar usor ametit si disparu prin ferestruica ce dadea nspre strada Magne.
Pierre Galine se retrasese n chitimia soioasa din spate si-si spala cu apa rece o
chiul vatamat, cnd slujnica intra n bucatarie. Nevazndu-l, lua castronul cu supa de
raci aburinda si se duse n sufragerie s-o serveasca stapnilor care o asteptau nerab
datori.
Cteva clipe mai trziu, Abel Crespiaget se ivi n pragul cuhniei cu ochii holbati, sc
otnd flacari din cerul gurii, din gtlej si din esofag, narmat cu o bta de zile mari.
Desi nedumerit, Galine o zbughi prin coridor, se pravali pe scari n jos, trecu n p
as alergator prin curte si nconjura putul, nimerind apoi n strada Magne unde giuva
ergiul l prinse din urma si-i zdrobi oasele.
Aoleu! Valeu! Valeleu! Dar ce-am facut, milostive stapne, ca sa ma cotonogesti as
a?
Mai ma-ntrebi, otrava! zbiera Crespiaget sporind ritmul lo-viturilor de bta; nu se
opri dect vazndu-l pe Galine lesinat.
Mai trziu, suflete miloase l carara pe nefericit pna la culcusul lui, unde zacu mai
multe zile pna sa-si poata relua ndeletnicirile. Ct despre trntorii supravietuitori,
si-au petrecut ziua lenevind printre florile de pe malul Dourdou-ului. Racoarea
serii si foamea stergndu-le din minte tragicele evenimente ale diminetii, ei s-a
u ntors seara la stupul lor, unde erau asteptati ca sa fie nimiciti. Ceea ce s-a
si facut.
*
n prima duminica de dupa sfnta zi a Adormirii Maicii Dom-nului, Marguerite Crespiag
et, sotia jupnului giuvaergiu, l nascu pe cel de-al saselea copil al lor. Dupa cin
ci fete si nenumarate pelerinaje la Fecioara Neagra din Rocamadour si la Sfntul P
reputiu din Roumgoux, pruncul era, n sfrsit, un baiat.
Stralucind de bucurie, jupn Crespiaget l-a prenumit Dsir si l-a dus sa fie botezat
cu alai mare n biserica Sfntul Laurentiu. L-a ncredintat apoi sotiei vizitiului Maz
ard, o manca ttoasa cu buna faima, care locuia nu departe de grla, n orasul de jos.
Duminica urmatoare, n timpul slujbei mari, bucatarul Pierre Galine s-a strecurat n
casa sotiei lui Mazard si a sugrumat-o. Dupa ce i-a ascuns lesul n uscatoria de
castane, l-a njunghiat pe micutul Dsir cu multa dibacie, deasupra spalatorului din
piatra. I-a taiat apoi capul, a adunat bucatile ntr-un sac si s-a ntors n bucataria
lui ca sa toace carnea din care a pregatit umplutura pentru rosii avnd grija sa n
u mai foloseasca de asta data belsug de condimente.
Adunata toata, ca n fiecare duminica, la masa de prnz, familia Crespiaget s-a nfrup
tat din rosiile fudule bine umplute cu tocatura gustoasa. Tava a fost golita si s
-au mai cerut altele. Galine a servit atunci mesenilor nfometati capul micului Dsi
r artistic prezentat pe foi de laptuci; n urechi si n nari erau nfipte buchetele de
patrunjel, niste scobitori tineau pleoapele ridicate.
Dupa ce le-a atras atentia cu voce dulce ca, de voiau sa recupereze resturile co
pilului, era bine sa foloseasca fie un purgativ, fie o spalatura, Pierre Galine
a ntins-o n mare graba, dar nu fara a striga, nainte de a disparea pe scari:
Razbunarea se consuma fierbinte!
Ajunsese n strada cnd a auzit tipetele sfsietoare ale Margueritei Crespiaget, care
abia atunci ntelesese totul.
*
Henri de Foulques, Capitanul de politie prepus pazei orasului, sfrsea de nfulecat
o tocanita de pui n locuinta sa de la etajul nti al sediului politiei cnd a fost anu
ntat ca jupnul giuvaergiu de pe strada Magne vrea sa-l vada nentrziat.
Ia-n te uita, jupnul Crespiaget! Dar ce vi s-a ntmplat? Aratati de parca ati fi dat
nas n nas cu Necuratul!
Mai rau, domnule Capitan, mult mai rau!
Fara peruca, cu privirea ratacita, gfind de atta alergatura, giuvaergiul si spuse po
vestea cu voce sugrumata.
Cnd sfrsi, Capitanul de politie si pironi ochii ngroziti pe burta frumos rotunjita a
vizitatorului:
Am auzit bine? V-a dat sa-l MNCATI pe fiul domniei-voastre?!
Tocat n rosiile umplute, domnule Capitan. Nu i-a mai ramas dect capsorul, saracutu
l de el
*
Nemaipomenita veste s-a raspndit ct ai bate din palme. A fost anuntat si baronul R
aoul Boutefeux, senior de Bellerocaille, al patrusprezecelea din neamul lui, car
e se odihnea dupa masa de prnz ntr-un turn din castelul sau, n tovarasia unei jupnit
e de-a mumei domniei sale. nti nu i-a venit a crede ca o atare grozavie se putea ntm
pla pe mosia lui, apoi s-a mniat foarte auzind ca faptasul o stersese fara urme.
Sa mi-l scoateti din pamnt din iarba verde!
n familia Crespiaget durerea era la culme; ncepeau sa apara, n lung sir cernit, tot
i cei doritori sa-si arate mhnirea si sa-si aduca mngierile. Afara, sau pe strada M
agne, o droaie de gura-casca mpiedicau trecerea si primele zvonuri purcesera a ci
rcula. (Zic unii ca asa de tare i-au placut rosiile Crespiagioaicei ca s-a servit
de doua ori!)
Atunci a descoperit si vizitiul Mazard, proaspat ntors de la Rodez, pe sotia lui
sugrumata n uscatoria de castane. Nebun de durere a luat-o n brate si a carat-o pna
-n piata Gropii unde se afla sediul politiei, urmat de o mare multime care l-a a
jutat la urcus (anumite stradute din oras erau att de povrnite nct fusesera cioplite
chiar trepte n locurile mai pieptise).
Cnd a ajuns n piata mare, o companie de arcasi narmati cu sulite gata de lupta nconj
ura cladirea Politiei. Cu un an mai nainte, niste mojici napadisera orasul dupa c
e spnzurasera trei dabilari. De atunci, trgovetii se temeau de orice fel de gloata
. Doar aparitia Capitanului a linistit ntructva spiritele.
ntoarceti-va acasa, oameni buni. Oamenii monseniorului baron snt pe urmele lui. Me
rge pe jos, nu poate fi departe.
Tot atunci, n frumoasa locuinta a jupnului giuvaergiu cumplita durere se schimbase
ntr-o groaznica buimaceala. ntr-adevar, unul din comesenii acelei cine tragice (b
unicul micului Dsir, care mncase patru din nefericitele rosii) rostise cu glas tare
ntrebarea pe care si-o pusesera toti, dar careia nu ndraznise nca nimeni sa-i dea
glas: ce era de facut cnd avea sa aiba loc lucrarea de nenlaturat a naturii? Carne
a pruncului, mistuita, fusese totusi carne botezata.
Va ntreb eu pe voi, ce trebuie sa fac cu scrna mea, cnd i va veni ceasul?
Convocat de urgenta, duhovnicul familiei, parintele Adrien, asculta ntrebarea, am
utind apoi vreme ndelungata nainte de a-si declara incompetenta si de a se retrage
discret cu fagaduiala ca va cere sfatul mai-marelui sau, abatele Francisc Boute
feux. L-a gasit pe acesta n grajd unde-si freca energic iapa baltata cu un somoio
g de paie.
De aproape cinci secole, functia de abate al mnastirii franciscanilor din Belleroc
aille era ncredintata mezinilor Boutefeux, care erau botezati toti, sistematic, F
rancisc dupa sfntul Francisc din Assisi, ntemeietorul ordinului.
Tonsurat la patrusprezece ani, nzestrat cu venituri mnastiresti la saisprezece, ab
atele Francisc, calugar doar cu numele, se arata cu mult mai interesat de soarta
importantelor venituri ce le avea de cheltuit dect de cea materiala sau spiritua
la a enoriasilor sai. Lasase grija lor n seama canonicului si se daruise ntru totu
l cailor si femeilor, selectionndu-i si pe unii si pe celelalte dupa criterii ide
ntice (ca sa fie buna, iapa sau femeia trebuie sa fie pieptoasa, sa aiba crupa d
urdulie si parul lung).
Ce tot fleoncani acolo? a exclamat el, fara a se opri din frecat. Cum vrei sa ra
spund la astfel de ntrebare? Sa asculte alde Crespiaget de glasul constiintei lor
si sa dispuna de scrna asa cum le-o porunci el.
*
Pierre Galine o apucase pe drumul nspre Routaboul, satul unde se nascuse, cnd arcas
ii politiei l-au dibuit si l-au nsfacat fara ca el sa se mpotriveasca. L-au legat
fedeles si l-au adus ca vntul la Bellerocaille unde Capitanul de politie i-a luat
un scurt interogatoriu, trimitndu-l apoi la racoare n temnita senioriala.
Atractia nesanatoasa pe care o exercita ciudata noutate a faradelegii lui a depa
sit granitele trgului. S-au strns toti, cu mic cu mare, de la Rodez, de la Millau,
ba chiar de la Villefranche si de mai departe. Curnd toate hanurile orasului au
fost ticsite.
Primele amnari s-au produs cnd senesalul du Sallay de la judecatoria Regelui a vru
t sa preia cazul ce-i revenea de drept judecatorului seniorial Cressayet, de la
judecatoria baronului Boutefeux, sub cuvnt ca o cauza att de neobisnuita nu poate f
i instruita dect de tribunalul sau. Dar baronul Raoul, extrem de susceptibil cnd e
ra vorba de drepturile sale, i-a taiat-o scurt.
Apoi, banuind ca slujbasul Majestatii Sale nu avea sa se dea batut asa de usor,
baronul a grabit procedura. Ucigasul a fost judecat doua zile mai trziu de tribun
alul seniorial, iar sentinta data a fost pe masura mniei populare: Pierre Galine
urma sa fie tras pe roata, apoi expus multimii pna avea sa-si dea duhul. Publicul
, prezent n numar mare, a aplaudat frenetic.
Noi complicatii s-au ivit cnd a trebuit sa se dea curs sentintei.
Cu doua secole mai nainte, regele Carol al VII-lea, vrnd sa puna putina ordine n ce
le trei sute saizeci si ceva de coduri ale justitiei ce fiintau n regat, semnase
un decret de o suta douazeci si cinci de articole. Iar unul din acele articole i
nterzicea judecatorilor sa duca ei nsisi la ndeplinire sentinta pe care o dadusera
, cum se mai obisnuia nca n numeroase provincii. Asa s-a nascut meseria de calau.
Or, desi autorizat prin decret regal sa poarte titlul de mare judecator, ce-i da
dea dreptul sa osndeasca la pedepse capitale, baronul Raoul nu se hotarse niciodat
a sa-si angajeze un gealat propriu. Cnd avea nevoie de serviciile unui gde (asa cu
m se ntmpla acum), l chema pe jupnul Pradel, un macelar rutenez care cumula functiile
legate de meseria lui cu cele de executor al naltelor-Lucrari al contelui-episco
p din Rodez.
Un curier i-a fost expediat val-vrtej; plecnd pe la sfrsitul diminetii, solul a par
curs n numai sase ore cele unsprezece leghe care-l desparteau de capitala provinc
iei, dar s-a ntors singur a doua zi.
Jupnul Pradel nu este disponibil; sufera de guta si nu se poate misca. Am vrut sa
-l iau pe ajutorul lui, dar nu este ndreptatit de lege sa-l nlocuiasca.
Mai ramneau jupnul Sylvain, calaul albigenz, sau jupnul Cartagigue din Millau. Acest
a era mai aproape, dar cerea ochii din cap. n consecinta, Capitanul Foulques si-a
trimis curierul la Albi.
Omul gonea prin padurea dezmatatilor; la o cotitura, calul i s-a mpiedicat de o f
unie ntinsa de-a curmezisul drumului. Cazut ntr-o nesimtire mntuitoare, nu i-a vazu
t pe tlhari apropiindu-se pentru a-l njunghia. L-au dezbracat pna la piele, apoi i-
au trt hoitul despuiat ntr-un tufaris, unde l-au descoperit lupii cteva ore mai trziu
si l-au mncat cu pofta.
*
Cinci zile s-au scurs nainte ca baronul sa se hotarasca sa-si ntruneasca consiliul
, poftindu-l, mai de voie, mai de nevoie, si pe senesal.
Nu stiu ce i s-a putut ntmpla curierului nostru, dar nu mai avem timp sa trimitem
altul, i-a prevenit Capitanul de politie Henri de Foulques. Sntem luati cu asalt
de prostime, cei care au venit n trgul nostru ca sa fie de fata la proces n-au mai
plecat si asteapta executia. Spiritele snt nfierbntate si circula tot felul de zvo
nuri.
Zvonuri? Ce fel?
Se spune ca osnditul are legaturi sus-puse si ca nu va fi niciodata tras pe roata
.
Fruntea joasa a baronului Raoul se ncreti cute-cute sub peruca pudrata. Ochii lui
ntunecati, adnciti n orbite, sticleau rautacios.
Socotea defaimarea la fel de rea pentru minte ca si otrava pentru trup. Ba chiar
mai rea, caci este mai lesnicios sa raspndesti vorbe ucigatoare pentru onoarea o
mului cinstit dect sa-i torni pe gt o bautura ucigasa. De aceea, tinnd seama de fap
tul ca nu exista leac mpotriva calomniei, pe cnd mpotriva otravurilor se gaseau mul
te, baronul porunci:
Puneti mna pe toti defaimatorii si strapungeti-le limba.
Apoi s-au ntors la problema initiala: unde sa gasesti ct mai degraba un calau?
Abatele Francisc a sugerat sa se faca apel la un voluntar.
O prima de o suta de livre, si o sa aveti de unde alege!
O suta de livre? Domol, parinte, domol, a protestat baronul. Am o idee mai buna.
Sa ncredintam lucrarea chiar jupnului Crespiaget, tatal victimei. Va asigur ca ni-
l va zobi chiselita pe bandit! si pe gratis! adauga el cu un zmbet ademenitor car
e-i dezvalui dintii stricati.
Senesalul s-a revoltat:
Nici sa nu va gnditi! Ar fi o barbarie!
Va rog sa ma iertati, domnule baron, a intervenit judecatorul Cressayet, dar ar
fi o crima. Numai un calau acreditat n buna regula poate da moartea fara sa atrag
a asupra-si mnia dreapta a lui Dumnezeu si-a legii.
Bodoganind, baronul sfrsi prin a accepta solutia voluntariatului, dar ceru ca pri
ma sa fie coborta la cincizeci de livre.
Duvalier, asesorul judecatorului (si ginerele sau), a redactat o proclamatie pe ca
re baronul a ntarit-o cu pecete proprie. Proclamatia a fost ncredintata unui crain
ic, care a plecat pe data, precedat de un tobosar ca s-o citeasca n cele doua pie
te din Bellerocaille si la principalele raspntii.
Cei care venisera de departe si-si vedeau subtiindu-se punga pe zi ce trece au in
terpretat proclamatia drept o noua amnare. S-au alaturat celor care socoteau ca f
iecare ora scursa era un dar nepretuit oferit bucatarului nelegiuit, astfel nct nu
marul nemultumitilor care strabateau strazile cernd zgomotos aplicarea nentrziata a
sentintei sporea necontenit. Dar, lucru de mirare, nici unul din acesti nerabda
tori nu s-a oferit voluntar. Iar zvonurile rautacioase circulau tot mai aprinse.
*
A doua zi, cnd domnul Capitan de politie Henri de Foulques a trecut podul si a pa
sit n prima curte a castelului, jupn Bertrand Beaulouis, temnicerul nchisorii senio
riale, ajutat de fiii sai Bredin, Jacquot si Lucien, strapungea limbile a cinci
clevetitori prinsi n ajun.
Gol pna la bru sub un sort din piele roscata, temnicerul n vrsta de vreo cincizeci d
e ani (i se spunea Zavorul Viu) se opri din treaba ca sa-l salute.
Te rog, jupne Beaulouis, fa-ti datoria, l ndemna Capitanul de politie, asezndu-se su
b peristilul curtinei exterioare, ca sa astepte la umbra.
Printre brfitori se aflau si doua femei. Cea mai tnara, o spalatoreasa din orasul
de jos, raspndise informatia cu adevarat adevarata ca Pierre Galine fusese ibovni
cul Margueritei si deci tatal micului Dsir. l omorse pentru ca ncornoratu de stapn-su,
disperat ca nu are un baiat care sa-l mosteneasca, i-l furase.
Cum nu voia sa deschida gura, i-au fortat-o cu mnerul unui cutit, i-au prins apoi
limba cu un cleste si au tras-o n afara ca sa i-o strapunga cu o vergea nrosita n j
ar.
Daca va mai prind ca brfti, v-o si taiem! le-a fagaduit Capitanul, dndu-le drumul.
Lasndu-si baietii sa-i strnga uneltele, Beaulouis s-a apropiat de Foulques.
Cu ce va pot fi de folos, domnule Capitan?
Foulques i-a spus ce voia. Temnicerul ntepeni, rosu ca racul.
Nu se poate, domnule Capitan, nu se poate. Sa nu-mi cereti asa ceva!
Nu nteleg. Esti doar autorizat de tribunal sa-i schingiuiesti pe osnditi
Sa-mi fie cu iertaciune, domnule Capitan, a schingiui nu-i a ucide. Sa pui omul n
butuci, sa-l biciuiesti, sa-l nsemni cu fierul rosu, sa-l mutilezi, cum am facut
-o si acum, sau sa-l oparesti, ba chiar sa-l supui la cazne, ordinare si extraor
dinare, ca sa-i smulgi marturisiri, nu-i totuna cu a-l trage pe roata nici pe dep
arte!
Foulques s-a straduit sa-i nvinga ndaratnicia, promitndu-i ca-l va convinge pe baro
n sa mareasca prima: degeaba! Atunci, Foulques i-a amintit temnicerului ca scutir
ea din serviciul de patrula nocturna, de care beneficiau baietii lui, trebuia cu
rnd rennoita si ca, n noile conditii, nu vedea cum ar fi putut sa Pentru Beaulouis, c
are nu avea alte ajutoare ca sa asigure bunul mers al temnitei, refuzul de rennoi
re a scutirii de patrulare noaptea era o catastrofa. Cu bratele n cruce s-a arunc
at la picioarele Capitanului.
Va implor, domnule Capitan, nu ma nenorociti. A fi calau, chiar si numai o singu
ra data, nseamna a fi osndit la prejudecata vesnica, att eu ct si familia mea. Stiu
foarte bine cum s-au petrecut lucrurile cu jupnul Pradel. Din ziua n care a accept
at sa savrseasca prima executie, a fost silit sa-si caute locuinta n afara zidurilor
cetatii si sa poarte haina sngerie de cte ori iese din casa. Si-a maritat fata, c
e-i drept, dar cu fiul calaului din Nmes. Nu ma osnditi la asa viata, domnule Capi
tan, fie-va mila!
Foulques se mblnzi. Ar fi putut sa-i raspunda lui Beaulouis ca toate aceste neajun
suri erau pe deplin compensate de tot soiul de scutiri si de privilegii care l aj
utasera pe fostul macelar sa devina, n mai putin de o generatie, unul din burghez
ii cei mai nstariti din Rodez, dar nu a facut-o si a plecat. Usurat, Zavorul Viu
se ridica de pe caldarmul unde se tavalise, frecndu-si genunchii care suferisera nt
ructva de asprimea pietroaielor.
*
Cladit n secolul al XIII-lea, castelul de Bellerocaille se zarea de departe, coco
tat pe un gurgui vulcanic de unde oferea strajerilor, la pnda n turnurile lor, o b
una priveliste a cmpiei ce se ntindea pe cteva leghe n jur. Turnurile rotunde erau l
egate ntre ele prin curtine sub care se adaposteau corpul de garda, locuintele sl
ujitorilor, grajdurile, custile cinilor si-ale soimilor, fieraria si cuptorul de
pine, precum si diferite chelarii rasfirate pe toata ntinderea lor.
Adaugat n secolul al XVI-lea si ncastrat n zidul de apus, un turn nalt, lipit de inc
inta, servea drept nchisoare.
Baronul si-ai sai ocupau donjonul central si cladirile din jurul curtii principa
le. Donjonul, nalt de noua toises , se mpartea n cinci sali suprapuse, legate ntre e
le printr-o scara ngusta, n spirala. Baronul Raoul si Doamna Hrondine, sotia lui, l
ocuiau n primele doua, batrna baroneasa Irne, mama baronului, n urmatoarea, a patra
era pentru musafirii vremelnici, iar a cincea fusese harazita lui Guillaume, ntiul
-nascut, n vrsta de doisprezece ani. Cnd nu era pe drumuri, cutreierndu-si calare nu
meroasele mosii, abatele Francisc locuia deasupra grajdurilor.
Donjonul era legat de marea sala utilizata dupa trebuinta ca sala de mese, de re
ceptie, de bal sau de consiliu. Peretii nalti ai acesteia erau mpodobiti cu tapise
rii reprezentnd scene mitologice, portrete ale stramosilor, scene ce aminteau eve
nimente faimoase, trofee de vnatoare, panoplii de arme albe demodate si scuturi p
estrite, unele foarte vechi si deformate n urma loviturilor primite. Ce-i drept,
faima de razboinici mpatimiti a baronilor Boutefeux nu avea nevoie de dovezi, iar
firea razbunatoare a lui Raoul, al patrusprezecelea dintre ei, era departe de a
o dezminti.
Morocanos, asezat sub coroana de baron si herbul familiei o faclie aprinsa si o
spada ncrucisate pe un fundal de argint cu metereze n josul carora se putea citi v
echiul strigat de lupta devenit deviza: a arde (Arde!), baronul si lua lectia de b
una-crestere n vederea apropiatei sale nfatisari la Curte. Admitea, cu oarecare gr
eutate, ca se simte mai n largul lui la o vnatoare de lupi dect ntr-un salon; de acee
a, cednd cicalelilor nencetate ale mumei sale, angajase un tnar maestru de ceremoni
i rutenez si-l asculta acum rostindu-si sfaturile cu voce gingasa.
Miscarile gratioase, domnule baron, trebuie sa para firesti. Veti fi n deplina po
sesie a acestei arte cnd nimeni nu va mai putea banui stradaniile domniei voastre
.
Baronul, care-si sugea unul din dintii stricati, scuipa masinal pe podea, stergnd
apoi flegma cu o miscare rotita a piciorului.
Tnarul maestru de ceremonii arunca o privire deznadajduita spre batrna baroneasa,
care-si depana mataniile asezata lnga Guillaume, viitorul baron de Bellerocaille.
Baiatul si ascundea anevoie plictisul si se distra smulgnd piciorusele unei libel
ule prinse printre trestii.
Vi s-a spus si repetat n fel si chip ca nu este cuviincios sa scuipi n casa unor o
ameni de bine! l mustra baroneasa Irne pe fiul ei. Ca sa nu mai vorbim despre obice
iul dezgustator ce-l aveti sa va suflati nasul cu degetele ca ultimul dintre moj
ici. Cnd o sa va hotarti odata sa folositi batistele pe care vi le-am daruit?
Pe scafrlia mea! se mnie baronul, lovind masa cu pumnul, de ce privilegiu nemaipom
enit se bucura scrnaviile alea de muci ca sa le fie harazit sa se reverse n petece
de pnza alba, subtire si brodata! Si sa fie apoi mpachetate si strnse gingas la pi
ept? Niciodata, Doamna, m-auzi? Niciodata n-o sa fac asa ce-va!
Pentru a se linisti, scoase din buzunar pachetelul de tutun, si taie un dumicat z
dravan, si-l ndesa n gura si ncepu sa-l morfoleasca pe partea dreapta, unde dintii i
erau mai putin stricati.
Demoralizat, maestrul de ceremonii i arunca o noua privire batrnei: doar i recomanda
se ritos baronului sa nu mai foloseasca tutunul dect prizndu-l, aspirndu-l pe nas,
morfolirea lui fiind semn cert de incurabila mojicie; ct priveste pipa, ea nu era
folosita dect de marinari. Ca sa-si ascunda stnjeneala, deschise exemplarul obosi
t din lucrarea lui Nicolas Faret: Omul de lume sau Arta de a placea la Curte , s
i citi:
Odata sosit la Curte, sa nu stati acolo dect att ct trebuie ca sa strniti vlva. nsa d
data ce ati strnit-o, plecati! Este cel mai bun mijloc de a fi remarcat.
Mai ncet, tinere, l ntrerupse baronul. Sa ne ntoarcem la miscarile gratioase. Ai afi
rmat ca trebuie sa dau impresia ca ele mi stau n fire. Nu cumva vrei sa dai de ntel
es ca ma port ca un badaran?
Binenteles ca nu, domnule baron, gesturile gratioase de-spre care vorbeam ti permi
t sa te misti firesc si cu ndemnare. Ca sa obtii acest rezultat trebuie sa dai dov
ada n orice ocazie de un anume fel de nonsalanta care nu exclude morga, numita de
italieni spezzatura; aceasta mascheaza artificialul, aratnd ca ceea ce faci ti es
te firesc, ca o faptuiesti aproape fara sa te gndesti. Gratia trebuie sa se vadea
sca n conversatie, n felul cum mnuiesti armele, la dans, dar si la jocul de ruleta,
precum si n purtarea de zi cu zi
Maestrul de ceremonie a fost din nou ntrerupt de harmalaia nepotolita a multimii
nemultumite.
Baroneasa Irne s-a foit pe jiltul ei. Razmerita mojicilor i lasase amintiri neplac
ute.
Daca n-ati fi asa de strns la punga, de mult am fi avut pe mosia noastra un calau
propriu. Doar avem cu ce sa-l platim, slava Domnului
Desi minele de argint din care se tragea averea familiei Bou-tefeux si a trgului d
in jurul castelului secasera cu vreo cinci-zeci de ani n urma, veniturile importa
nte strnse de pe numeroasele mosii, la care se adaugau drepturile senioriale ncasa
te de pe urma castelaniilor din baronie, fereau familia de orice griji banesti.
Dar declinul trgului ncepuse, asa cum o dovedea si numarul crescnd al caselor pusti
i.
Ia, vorbesti ca sa nu taci, Doamna. Spui avem de parca despre galbenii dumitale ar
fi vorba. Stii ct costa ntretinerea unei atare functii? Crezi ca trgovetilor mei le
-ar conveni dreptul de havaj !
De cnd va pasa de ce le convine si de ce nu le convine lor? se otar batrna, scuturnd
nervoasa siragul de matanii. Cnd veti admite oare ca trebuie sa aveti un calau c
u simbrie ca sa va dovediti dreptul deplin de judecare? Nu avem nici macar o spnz
uratoare desi rangul vostru ne-ar da dreptul la patru stlpi! Ascultati, ascultati
numai unde ne duce zgrcenia domniei voastre! adauga ea aratnd cu mna spre ferestrel
e deschise prin care se auzeau strigatele prostimii.
Fara a mai catadicsi sa-i raspunda, baronul se scula, si potrivi centironul si se
ndrepta spre usa, facnd sa rasune tocul cizmelor pe podea. Trecnd prin fata maestr
ului de ceremonii, scuipa, ca din nebagare de seama, un jet mare de saliva amest
ecata cu zeama de tutun. Cnd sa iasa, se opri si-i facu un semn feciorului sau:
Hai cu mine! E rndul nostru sa dam o lectie de buna-purtare neobrazatilor astora!
Aparitia tatalui si fiului, calare, unul lnga altul si fara escorta, stinse dintr
-o data orice larma si o tacere nspaimntata se lasa printre cei cam o suta de nemu
ltumiti care vociferau la piciorul turnului-temnita, cernd executia imediata a bu
catarului.
Copie fidela a parintelui sau, stnd drept n sa si afsnd ca si el o fata rece si drza,
tnarul Guillaume a avut bucuria sa vada cum se facea gol n fata lor. Dupa cteva cl
ipe totul n jurul nchisorii si reluase nfatisarea obisnuita.
Si-a urmat tatal care, n loc sa se ntoarca la castel, o porni pe strada Paparei, c
e ducea spre punctul de vama de la poarta de apus. Toti cei pe care i ntlneau se de
scopereau respectuos si soldatii de la bariera blocara brutal circulatia ca sa-i
lase sa treaca.
Baronul si fiul sau au trecut Podul Vechi de peste Dourdou, apoi, lasnd n urma rui
nele fostei tabacarii, s-au ndreptat spre raspntia celor Patru Drumuri, vestita pe
ntru dolmenul sau, unul dintre cele mai monumentale din Rouergue.
Cnd au ajuns acolo, ctiva pelerini se odihneau la umbra lespezii de trei toises, a
sezata orizontal ca prin minune la doi metri deasupra solului, pe alte trei piet
re verticale, la fel de uriase.
Fara a lua n seama temenelele oamenilor si fara a descaleca, baronul i-a aratat c
opilului castelul ce se nalta la o jumatate de leghe de acolo, cocotat mndru pe gu
rguiul sau, nconjurat de casele trgului.
ntr-o zi, va fi al tau, de aceea este bine sa nu uiti niciodata ca a-l primi n sta
pnire este una, iar a-l pastra este cu totul alta. Daca noi l-am tinut atta vreme,
apoi aceasta s-a ntmplat pentru ca ne-am gndit ntotdeauna ca un bun apartine n primu
l rnd celui care este destul de puternic ca sa-l pastreze. Ma ntelegi, Guillaume, u
n titlu se retrage, un drept se anuleaza dintr-o trasatura de condei, un privile
giu sau o dispensa pot fi acordate altuia dintr-un simplu capriciu al Regelui.
Scuipa o lunga flegma negricioasa nainte de a continua:
Numai puterea noastra ne-a ferit pna acum de astfel de abuzuri. Si numai pentru c
a sntem puternici se uita toti de doua ori nainte ca sa ne zgndare paduchii de sub
peruca.
Guillaume a dat din cap cu gravitate. si nsusise de mic copil ideile si principiil
e tatalui sau, credea n legitimitatea Starii sale si ntelegea ca el nsusi nu este d
ect o veriga n lungul sir al Boutefeux-ilor. Vai de veriga proasta care l-ar slabi!
Puterea noastra, fiule, o datoram spadei si aurului! Si va trebui sa nu-ti cruti
stradaniile ca sa le pastrezi si pe una si pe celalalt.
ntorcndu-se agale spre trg, i-a mai povestit o data cum si cucerise stramosul lor Azm
ard Boutefeux senioria de Bellerocaille si n ce fel o pastrase.
*
Epoca n care a trait cavalerul Azmard era cea a nceputurilor cavaleriei si a baroni
lor galagiosi, hapsni, sngerosi si mndri de-a fi asa cum erau. Epoca n care un ducat
facea ct patru comitate, un comitat ct patru baronii, o baronie ct patru castelani
i, o castelanie ct mai multe fiefuri si sate. Epoca n care, mpartind dreptate, justi
tia i punea pe acuzati sa se lupte ntre ei, pna ce unul cadea, sub cuvnt ca Dumnezeu
nu putea ngadui izbnda celui vinovat. De altfel, att de numerosi erau cei ce crede
au n El, nct nu s-ar fi cuvenit sa nu existe. Era o epoca ciudata.
Sistemul n vigoare era de tip feudal, nascut din nesiguranta nencetata ce-i mpingea
pe cei slabi sa caute ocrotirea celor mai puternici, care la rndul lor se stradu
iau sa-si strnga n jur ct mai multi vasali ca sa nu-si piarda puterea. De fapt, uni
i, ca Raimond III, conte de Rodez, ofereau un fief pe viata oricarui cavaler ce
le facea juruinta de supunere. Devenea cavaler oricine avea un cal, o camasa de
zale, un scut si o spada pe care stia s-o mnuiasca.
Azmard Boutefeux, mezinul fara sperante de viitor al lui Guiraud, sef artificier a
l seniorului banneret de Roumgoux, raspundea acestor criterii. nsotit de un var ce
-i servea de scutier, a mers pna la Rodez, a ngenuncheat n fata puternicului conte
Raimond, sarutndu-i picioarele si pintenii, si i-a spus:
Va jur credinta, ajutor si sfat: dati-mi din ce sa traiesc.
Iar contele i-a raspuns solemn, ajutndu-l curtenitor sa se ridice:
Asa sa fie! Iar eu ma leg cu juruinta sa te apar, pe tine si bunurile tale viito
are, dar vei lucra pentru mine si vei fi sub puterea mea.
Dupa nvoiala, contele i-a nmnat un pumn de tarna simbo-liznd viitorul lui fief si un
hrisov autorizndu-l sa nfiinteze acolo o sauvet, o asezare libera de unde sa porneas
ca mai usor colonizarea teritoriului.
Cnd Azmard a parasit Rodezul pentru a-si lua mosia n sta-pnire, vreo douazeci de moj
ici, serbi eliberati, atrasi de privile-giile pe care le oferea statutul unei sa
uvet, i s-au alaturat. Ajunsi n fata locului nu au gasit altceva dect un dolmen ce
servea uneori noaptea de adapost pelerinilor si putinilor calatori care se mai nc
umetau sa se deplaseze pe drumurile lasate n paragina.
Pe sezutul meu! Ce mai pietroi strasnic! a exclamat Azmard privind la gurguiul de
lava care domina locul.
S-a cocotat pna-n vrf unde a stat vreme ndelungata, plimbndu-si roata ochii ncntati. De
-acum ncolo tot ce se ntindea n jur pna-n zare i apartinea.
Si-a asezat vremelnic tabara ntr-una din pesterile ce sfredeleau stnca si a profit
at de ragazul ct oamenii lui o afumau ca sa alunge sutele de lilieci cuibariti ac
olo pentru a ncaleca din nou si a da ocol mosiei.
Timp de cteva zile, a facut inventarul pamnturilor bune de cultivat, le-a mpartit n
manse de cinci hectare pe care le-a distribuit apoi mojicilor din escorta sa, pa
strnd, dupa obicei, exact jumatate din fiecare. Beneficiarii trebuiau sa lucreze
partea lui ca pe-a lor si sa-i aduca la timp roadele. Ei mai erau supusi la nume
roase claci precum construirea unui castel ntarit, din lemn, n vrful gurguiului. n s
chimb (caci un bun pastor si tunde oile, nu le jupoaie), Azmard i-a scutit de biru
l taille si de diverse alte cstiguri senioriale. I-a autorizat de asemenea sa las
e mostenire, n caz de deces, partea lor de mansa fiului nti-nascut. Daca nu aveau b
aiat, Azmard o lua napoi si putea s-o dea altcuiva.
Viata s-a organizat repede. n timp ce seniorul si petrecea zilele la vnatoare, moji
cii au curatat de maracini vrful gurguiului, l-au nconjurat de o dubla mprejmuire d
in tarusi nalti cu vrfurile arse n foc. Apoi au ridicat un donjon din lemn de patru
sprezece metri, flancat de un hambar si de un grajd.
Spatiul dintre stnca si cotul rului a fost despadurit si mpartit n parcele pe care m
ojicii si-au construit colibe fara ferestre, cu acoperis de paie si cu ziduri di
n chirpici, lipite toate unele de altele, pentru a forma prima linie de aparare
a caste-lului.
S-a dus vestea ca o noua sauvet fusese nfiintata pe malurile Dourdou-ului, astfel n
ct mojicii nemultumiti de seniorul lor sau cei prea coplesiti de biruri s-au adun
at cu totii la Bellerocaille (cum fusese numit locul) pentru a cere drept de azi
l. Statutul de sauvet garanta acest drept, pe care nsa Azmard era tinut sa-l asigur
e cu armele.
Luna zilelor lungi ncepuse, cnd un serb fugar, mester fierar, a reusit sa scape de
cei care-l urmareau si sa se adaposteasca n incinta castelului. Stapnul lui, Guic
hard du Grandbois, seniorul unei castelanii a episcopului de Rodez, nsotit de vre
o douazeci de oameni narmati, ameninta ca va asedia Bellerocaille si o va bate cu
armele fara crutare daca nu-i va fi napoiat nepretuitul faur.
n laturi, tlharilor! Acest fief este o sauvet a Monseniorului Conte Raimond! Vedeti
-va de drum! i avertiza Azmard, cu minile plnie la gura, din naltul donjonului sau.
Drept raspuns, ctiva agresori ncepura sa prade satul pustiit (caci locuitorii lui
se si adapostisera n curtea castelului).
Foarte bine! Opriti! Vi-l predau! le-a strigat Azmard, cobornd n graba din donjon c
a sa-si adune oamenii si sa-i anunte sa fie pregatiti de lupta.
Porunci apoi sa fie legat fedeles fierarul. Acesta l-a implorat sa nu-l predea.
Ai ncredere, omule! Bellerocaille este o sauvet si asa va ramne ct voi fi eu n viata.
Asculta de mine si totul se va sfrsi cu bine.
Guichard du Grandbois rse multumit sub coiful lui din piele fiarta, vaznd cum se d
eschide dubla poarta ntarita n fata fierarului sau, cu minile legate la spate, urma
t de seniorul locului, nenarmat si cu o mutra spasita. I-a lasat sa se apropie fa
ra banuiala si-si storcea mintea sa gaseasca cuvintele cele mai jignitoare ca sa
-l ocarasca, cnd Azmard apuca o secure ascunsa n spatele fierarului si se repezi la
Guichard, ciobindu-si taisul armei pe calota de fier pe care acesta o purta sub
coiful de piele, dar si despicndu-i teasta pna la falci.
La lupta! La lupta! urla Azmard.
Condusi de varul lui, mojicii sai se napustira pe dusmani, narmati cu furci si cu
securi, strnind larma si haos n rndurile acestora.
n afara de calul de lupta frumos harnasat, de scutul, de armele si de minunata br
oigne a raposatului senior, acea groasa tunica de razboi din piele batuta n placi
pe care s-a nstapnit, Azmard a mai facut si opt prizonieri. Pe doi dintre ei, cei
mai grav raniti, i-a executat drept pilda; celorlalti le-a daruit viata si cte o
mansa, cerndu-le n schimb juruinta de credinta.
Cei care scapasera cu fuga s-au grabit sa se nfatiseze episcopului si sa-i povest
easca patania, iscnd astfel o noua pricina de glceava ntre el si rivalul lui, conte
le Raimond, cu care mpartea Rodezul. Tarasenia a facut vlva, dar plngerea episcopul
ui a fost respinsa; Bellerocaille era o sauvet si cavalerul Azmard Boutefeux nu facu
se nimic altceva dect sa aplice cu strictete codul onoarei.
Capatnd ncredere, tlharii de drumul mare, dezertorii si tot felul de indivizi dubio
si buni de spnzuratoare s-au nfatisat la Bellerocaille cernd sa fie ocrotiti. Azmard i
-a primit cum nu se poate mai bine. Ba chiar, i-a angajat cu simbrie. I-a narmat
cu lanci si sulite noi (faurite de mesterul fierar) si i-a organizat n navalitori
, jefuitori si incendiatori.
La ivirea primaverii si a primilor muguri, Azmard a atacat un prim castel: fieful
de Racleterre, ocupat de cavalerul de Armogaste, un vasal al seniorului bannere
t din Roumgoux, fostul lui stapn.
L-a atacat n clipa n care portile se deschideau n fata seniorului n straie de vnatoar
e, urmat de doi haitasi calare si de patru cini ce latrau voios. A fost cea mai f
rumoasa zi din viata lui Azmard.
Un strajer a sunat alarma, o femeie a urlat nspaimntata. Au vrut sa nchida degraba p
ortile greoaie, dar era prea trziu, cavalerul si navalitorii lui patrunsesera n ca
stel racnind ct i tinea gura: Hai! Bellerocaille! Ucide! Ucide!
Dupa ce a nfrnt orice rezistenta, lundu-l prizonier pe Armo-gaste, nenfricatul Azmard
si-a trimis jefuitorii care s-au pornit sa prade metodic totul, ncepnd cu demonta
rea morii de ulei si a teascului. Cnd toate lucrurile folositoare au fost recuper
ate, a venit rndul incendiatorilor, care au dat foc satului si castelului cu sinc
era bucurie si tipete salbatice (a arde! a arde!).
Adunndu-i pe supravietuitori, Azmard le-a oferit, dupa obiceiul lui, un loc la Bel
lerocaille. Toti au acceptat. Nu-si iubeau stapnul, ba unul dintre ei, un argat de
la plug, care-si pierduse fiul si fratele n timpul luptelor, l-a scuipat pe aces
ta n fata, pentru ca nu stiuse sa-i apere.
Mai trziu, legenda a povestit ca Azmard, ca sa-l pedepseasca, l-a lovit cu spada d
espicndu-l n doua parti egale, de sus si pna jos. Adevarat sau nu, cert este ca arg
atul de la plug a fost ucis pe loc, drept pedeapsa pentru purtarea sa necuviinci
oasa fata de un nobil. Caci, pentru Azmard, nu exista ndoiala; Dumnezeu nsusi vrois
e sa existe seniori si serbi, astfel nct seniorii trebuiau sa-l venereze si sa-l i
ubeasca pe Dumnezeu, iar serbii erau tinuti sa-si respecte si sa-si iubeasca sen
iorul.
Armogaste i-a multumit lui Azmard si nu i-a uitat niciodata solidaritatea, nici c
hiar dupa ce a fost restituit familiei sale n schimbul unei foarte substantiale r
ascumparari. Moara si teascul au fost montate apoi n incinta de la Bellerocaille
si folosite contra cost, scutiti de plata fiind doar participantii la expeditie
si familiile lor.
Un pod (cu peaj) a fost naltat iar peste Dourdou, nlocuind bacul. Celalalt mal a f
ost defrisat, facndu-se loc pentru un cuptor de oale si, mai trziu, pentru o tabac
arie.
Cnd Bellerocaille a trecut de doua sute de suflete, a devenit parohie si a capata
t un preot (desemnat de conte) care s-a grabit sa construiasca n mijlocul satului
o biserica din piatra, apoi sa impuna zeciuiala pe toate recoltele ca s-o ntreti
na. Necazurile lui au nceput cnd a pretins sa-l taxeze la fel si pe senior. Indign
at de atare pretentie, Azmard i-a taiat-o scurt. Lucrurile s-ar fi oprit acolo da
ca preotul n-ar fi avut proasta inspiratie sa se plnga contelui.
Azmard a aflat de plngerea preotului tocmai cnd ncerca minunata tunica batuta n placi
metalice pe care si-o oferise cu jumatate din rascumpararea lui Armogaste.
A navalit n biserica n timpul celei de-a treia liturghii, l-a apucat de par pe nec
hibzuit si l-a trt pna la ru, unde i-a vrt capul n apa, aproape sa-l nece. Nendurator
a carat, trnuindu-l, pna la cocina porcilor, unde l-a pus sa se tavaleasca n noroi n
ainte ca sa-i rosteasca juruinta de credinta. L-a readus ndata dupa aceea n fata b
isericii si i-a poruncit sa sape o groapa cu minile, ntretinndu-i zelul cu picioare n
fund. Cnd a socotit ca este destul de adnca, i-a zis:
Pe scafrlia mea! Daca mai uiti vreodata cine este seniorul tau, aici o sa te-ngro
p de viu.
Adresndu-se apoi mojicilor nmarmuriti, adunati n jurul lor, a destins atmosfera dec
larnd, pe un ton din nou vesel si binevoitor, ca preotul calculase gresit zeciuia
la.
Este pe jumatate din ct v-a spus!
Azmard s-a ntors la castel n mijlocul uralelor si aplauzelor.
Au trebuit sa treaca douazeci si cinci de ani nainte ca sa ngaduie sa fie astupata
groapa; de-atunci locul poarta numele de piata Gropii.
Dornic sa aiba urmasi, cavalerul s-a casatorit n luna ghindelor 1066 cu evlavioas
a Milsendre du Vieuxchablis, care-i darui doi flacai vrednici si patru codane.
mbatrnit si simtindu-si sfrsitul aproape (l dobora tot mai mult o durere n piept), Azm
ard s-a dus la Rodez si l-a prezentat pe fiul sau Branger la curtea Contelui cernd
u-i sa-i fie confirmat titlul de senior de Bellerocaille. Cerere acceptata pe lo
c n schimbul unei donatii de cinci mii de galbeni din aur curat.
Ajuns n pragul mortii, vulpoiul de Azmard, care pna atunci se opusese cu ndrjire la a
sezarea unei mnastiri pe mosia sa, oferi cinci manse dintre cele mai bune calugar
ilor franciscani. n schimb, abatele l-a trecut in extremis printre monahii sai, s
palndu-l astfel dintr-odata de orice pacat si garantndu-i o primire buna din partea
ncapatnatului sfnt Petru. S-a mai convenit ca numai un Boutefeux putea sa se afle n
fruntea pioasei asezari. De aceea, cnd franciscanul s-a urcat din nou pe catrul l
ui ca sa-i duca mai-marelui sau vestea cea nemaipomenita, Hugues, fiul mezin al
muribundului, l nsotea ca sa fie initiat.
Cavalerul Azmard si-a dat duhul ntr-o dimineata ploioasa din luna noroaielor 1082
si-a fost ngropat n curtea castelului.
Crescut cum era de muma-sa ntr-o atmosfera evlavioasa, Branger a pus sa se zideasca
o capela n jurul mormntului si a platit pe un profesionist ntru cereri de iertare
a pacatelor ca sa se duca la Roma si sa se roage o saptamna n sir pentru odihna su
fletului raposatului sau tata.
Fire mai putin razboinica, Branger n-a continuat politica expansionista a tatalui
sau si a preferat sa contribuie la sporirea bunastarii supusilor sai.
Socotindu-i prudenta drept slabiciune, numerosii dusmani pe care Azmard si-i facu
se n decursul anilor (si-n timpul expeditiilor sale pradalnice) au crezut ca le s
unase n sfrsit ceasul razbunarii. Se nselasera! Branger a stiut nu numai sa le rezis
te, dar a si declansat un contraatac fulgerator n timpul caruia incendiatorii lui
au transformat n scrum doua castelanii ale seniorului banneret de Roumgoux si un
fief aflat sub jurisdictia episcopului de Rodez. Calmul a revenit, dar nu pentru
multa vreme. ntr-o zi friguroasa de noiembrie 1095, papa Urban al II-lea si-a la
nsat chemarea: O, rasa a francilor, iubita si aleasa de Dumnezeu, un neam blestem
at a cotropit Pamntul sfnt
Cu un entuziasm care atingea exaltarea, baronii regatului au raspuns n masa chema
rii la razboiul sfnt, cu exceptia celui mai mare dintre toti, Regele, care nu pre
a se avea bine cu Papa din pricina unei povesti de adulter. Pregatirile au nceput
fara el.
Cucernicul Branger a fost unul dintre primii care au luat crucea si s-au alaturat
armatei contelui Raimond Saint-Gilles, fiul raposatului conte.
Intrarea lui n Toulouse la ora asfintitului n fruntea celor o suta cincizeci de oa
meni ai sai, narmati pna-n dinti si ncadrati de falnicii lui incendiatori purtnd fac
lii aprinse, a produs vlva.
Dupa exemplul contelui care-si ipotecase bancherilor italieni partea centrala a
fiefului sau rouerguez (inclusiv orasul Rodez) pentru a plati cheltuielile exped
itiei, Branger s-a vazut nevoit sa-si puna zalog domeniul pentru a-si narma, mbraca
si hrani trupa.
Aceasta prima cruciada a fost apriga, lunga si ncununata de izbnda. Un mare numar
de cruciati si-au pierdut viata si au urcat direct n rai, asa cum fusese convenit
. nsusi contele Raimond a pierit la Tripoli, rapus de friguri. n schimb, Dumnezeu
nu l-a vrut pe Branger Boutefeux, care s-a ntors la Bellerocaille dupa trei ani, s
labit, cu pielea tabacita, cu fata brazdata de urmele suferintelor ndurate. Din c
ei o suta cincizeci de oameni care-l nsotisera la plecare, doar doisprezece s-au
mai ntors cu el.
Profitnd de absenta fratelui sau, Hugues, abatele mnastirii franciscanilor si seni
or de Bellerocaille ad interim, voise sa lanseze o expeditie mpotriva abatiei Sfi
ntei Foy, cu intentia s-o usureze de nepretuitele relicve pe care le adapostea.
Cum Branger nrolase n trupa sa toti barbatii n stare sa lupte, Hugues se nhaitase cu
o ceata de netrebnici, carausi din Brabant, care l-au tradat la prima ocazie, oc
upnd orasul si castelul; n-au vrut sa plece dect n schimbul a zece mii de galbeni,
care s-au adaugat datoriei contractate de baronii Boutefeux la bancherul lombard
.
Cnd s-a aflat de ntoarcerea lui Branger, bancherul a ntreprins neplacuta calatorie d
e trei zile de la Rodez la Bellerocaille ca sa-l salute nti respectuos pe senior,
iar apoi sa-i prezinte socoteala.
Branger s-a multumit sa-i arate palmele goale, batatorite de mnerul spadei ca cele
ale unui plugar.
Nu am nimic, bancherule! Va trebui sa astepti.
Asta-i neplacut, monseniore. Dar ce, ati venit cu mna goala din Pamntul Sfnt? Nici
o comoara, nici o relicva? se mira bancherul.
Branger ofta: mama si fratele lui i pusesera aceeasi ntrebare.
Nu, nimic.
Si-a adus aminte de toti acei obraznici papugii care-i asaltau pe cruciati n juru
l Moscheei Leaganului, al Muntelui Maslinilor sau al Sfntului Mormnt, propunndu-le
relicve felurite. Dobitocul cela de Gauthier Pendard facea avere acum cu preputi
ul copilului Iisus pe care-l expunea ntr-o capela. Daca as fi stiut!, se caia el am
arnic amintindu-si de potirul din sticla suflata continnd treizeci si trei de pic
aturi din laptele Mariei, care i se propusese doar pentru o jumatate de besant .
Si ce sa mai spui de acea bucata zdravana din Adevarata Cruce, cu un cui de bro
nz nca nfipt n ea si patat de snge uscat? Autenticitatea lor fusese garantata de vnza
tor care-i afirmase ca pe vremea aceea stramosii lui posedau un negot de untdele
mn de masline pe Golgota si ca, asa stnd lucrurile, n noaptea de dupa rastignire
Branger o refuzase, si o cumparase Bohmond, primind n plus pe gratis si piatra cu c
are David l ucisese pe Goliat. Si cum sa nu-l invidiezi pe Baudouin de Boulogne,
fratele lui Godefroi de Bouillon? i surdea norocul de cnd cumparase un solz din pes
tele pe spatele caruia Iisus calcase din nebagare de seama cnd traversase cu pici
orul lacul Tiberiadei! Ba mai fusese uns si rege al Ierusalimului! Vai!
Creditorul lui catadicsi sa-i acorde un termen de un an, la sfrsitul caruia fiefu
l Bellerocaille, cu toate veniturile lui, avea sa-i apartina n ntregime. Branger si
puse senin pecetea pe hrisovul cu pricina. Era hotart sa se dea peste cap ca sa-l
plateasca pe lombard, dar daca nu reusea, era la fel de hotart sa-l strapunga cu
spada mai curnd dect sa-l vada instalat bastinas pe mosia lui.
A stat n genunchi pe mormntul tatalui sau cteva nopti n sir, rugndu-l sa intervina pe
rsonal pe lnga Dumnezeu ca sa faca o minune care sa-i permita sa iasa din impas.
Apoi, pentru orice eventualitate, si-a reconstituit o noua ceata de navalitori,
jefuitori si incendiatori.
Se pregatea sa porneasca iar prjolul prin regiune cnd minunea ceruta s-a produs su
b forma unui ied ce se ratacise de turma n timpul unei furtuni; un ciobanas, plec
at sa-l caute, a alunecat ntr-o rpa adnca, rupndu-si picioarele. Tipetele copilului
au fost auzite de surioara lui care a alergat dupa ajutor.
Pe cnd se cazneau sa-l scoata din haul care-l nghitise, un cazangiu descoperi pe p
eretii acestuia primul dintre filoanele de argint din care avea sa se traga aver
ea celor din Bellerocaille si mai ales a seniorului lor.
Nu se stie care a fost soarta iedului.

Capitolul II
Bellerocaille, august 1683
De Sfntul Fiacru, adica patrusprezece zile dupa faptuirea faradelegii lui, Pierre
Galine tot nu era tras pe roata din lipsa de calau. Baronul si-a ntrunit nca o da
ta consiliul n sala cea mare. Ce era de facut?
Capitanul de paza si politie, Henri de Foulques, trase un semnal de alarma facnd
un raport dintre cele mai ngrijoratoare. Populatia din Bellerocaille se dublase p
ractic de cnd fusese anuntata sentinta si acest flux neobisnuit de vizitatori atr
asese toata hoarda de lotri, pungasi, furi, sutitori, potlogari si tescari din r
egiune.
Oamenii mei snt depasiti, domnule baron, de aceea mi permit sa va cer foarte respe
ctuos sa-mi acordati ajutorul militiei dumneavoastra.
Garda pretoriana a baronului era formata din trei cete de cincizeci de oameni fi
ecare (urma a vechii mpartiri n navalitori, jefuitori si incendiatori). Una singur
a era permanenta si asigura protectia castelului: celelalte doua se compuneau di
n voluntari mobilizati la sunetul clopotului de alarma, care aveau obligatia sa
faca instructie cu armele o data pe luna. n schimb, baronul i scutise de taxa trec
erii peste pod si a moraritului.
Intrarea unui aprod anuntnd ca jupnul temnicer Bertrand Beaulouis cerea sa fie pri
mit ntrerupse discutia.
Zavorul Viu intra, se descoperi si se nchina n fata baronului spunnd:
Am gasit un voluntar: unul din ntemnitati.
Zarva mare n sala. Toti vorbeau n acelasi timp.
Cine este omul?
Se numeste Iustinian Pibrac, domnule baron, si este un tlhar condamnat de judecat
a domniei voastre la douazeci de ani de galere. Trebuie sa plece cu lantul de Sfn
tul Mihail .
Foarte bine, foarte bine. Du-te de-l adu, jupne Beaulouis.
Temnicerul ncuviinta din cap fara a se urni.
Da, s-a declarat voluntar, dar cu o conditie O! o conditie cum nu se poate mai fi
reasca, domnule baron, se grabi el sa adauge, vaznd sticlirea rea aprinsa brusc n
ochii seniorului sau. Ar vrea sa fie gratiat.
Fata baronului se nsenina. Se astepta la mult mai rau. Arunca o privire catre jud
ele Cressayet, care a fost si el de acord. Da, legea permitea astfel de tranzact
ii. Ba chiar, si amintea Cressayet, la Curtea din Bordeaux se daduse o sentinta n
acest sens cu sase sau sapte ani n urma.
Ati fi putut sa va amintiti de ea pna acum! mormai baronul, necajit ca nu avusese
el, primul, ideea. Beaulouis, du-te dupa tlhar!
ndata, domnule baron, raspunse voios temnicerul.
*
Criminalitatea fiind privita ca un fel de lepra ce cuprindea cu ncetul ntreg regat
ul, judecatorii nu foloseau mpotriva ei dect o singura masura de profilaxie: eradi
carea ct mai eficace a elementelor contaminate printr-o condamnare la moarte ori
la galere. Temnita n sine nu era o pedeapsa, ci un simplu loc de detentie provizo
riu n care inculpatii si asteptau procesul, apoi executarea sentintei.
Asa cum fusesera naintea lui tatal, bunicul, strabunicul sau, precum si tatal ace
stuia din urma, Bertrand Beaulouis era detinatorul autorizat al functiei de temn
icer si-si administra nchisoarea ca pe un han, fiecare ntemnitat fiind tratat cu d
reptate, dupa cum l lasa punga. Daca era plina, locuia ntr-o celula mai acatarii d
in turnul lateral. I se serveau zilnic cinci mese si putea sa se bucure n voie de
vin, de tutun, ba chiar si de prezenta unei trfe. Dar daca punga-i era goala si
trebuia ntretinut din paraua Regelui, platita de politie ca sa nu moara de foame,
era vrt la nghesuiala ntr-un beci ntunecos sapat sub turn.
Cnd ducea lipsa de pensionari, jupn Beaulouis era autorizat sa gazduiasca n celule
calatorii n trecere prin trg, pe care baietii lui i vnau n piata Sfntul Laurentiu, la
sosirea postalionului.
Cu trei luni mai nainte, n a doua duminica din aprilie, patrula de paza nocturna i
predase trei saltimbanci acuzati de numeroase furturi. Unul dintre ei, un tnar de
douazeci de ani, purta un nas de lemn fixat la locul lui cu sfori legate de cea
fa. Beaulouis i-l scosese de ndata, dnd la iveala o gaura larg deschisa cu margini
le rupte neregulat, dar de mult cicatrizate, ceea ce l-a linistit pe temnicer, c
are se temuse de lepra.
Cine ti-a facut asta?
Nu stiu. S-a ntmplat cnd eram mic.
Nendoios nu era opera vreunui calau sau tortionar. Un profesionist n-ar fi facut
asa treaba urta. Nasul nu-i fusese retezat, ci smuls.
Sergentul patrulei a explicat ca si ei ajunsesera la aceleasi concluzii, doar ca
ei, la nceput, l banuisera ca ar fi un dezertor. ntr-adevar, dezertorilor li se ta
ia nasul, dar odata cu urechile. Or, tnarul tlhar avea urechile tefere sub coama lu
i neagra si zburlita.
I-am ridicat la cererea multimii, se sfadeau ntre ei n plina piata. Cnd am sosit au
ncercat sa scape, dar i-am nhatat. Mai erau si doua trfe cu ei, care au ntins-o. Ct i
duceam la post, cteva persoane i-au recunoscut. Asa ca ofiterul a retinut boul, m
agarul, caruta si tot ce mai aveau.
Beaulouis a oftat, masurnd din privire straiele lor soioase, zdrentuite, bune de
aruncat.
Aveti cel putin cu ce sa-mi urati bun venit? ntreba el cu o voce vlaguita.
Bun-venitul era o taxa de trei parale pe care un temnicer era n drept sa o ncaseze d
e la fiecare detinut nou.
Tlharii lasara nasu-n jos, rusinati. Binenteles ca n-aveau nici un chior.
Atunci o sa-mi iau dreptul din paraua Regelui. Dar sa stiti, cum nu primiti dect
o para pe zi, trei zile n-o sa capatati nimic de mncare, afara doar daca vreun mi
lostiv s-o ndura sa plateasca pentru voi. Dar n ultima vreme nu prea i-am mai vazu
t
Membri ai unei asociatii ce se ngrijea exclusiv de buna-stare a ntemnitatilor, mil
ostivii vizitau regulat nchisorile, ajutndu-i uneori pe cei mai napastuiti.
Pe-aici, spuse Zavorul Viu, aratndu-le parterul turnului unde era camera de primi
re.
Asezat n fata unui urias catastif, Bredin, ntiul nascut al lui Beaulouis, singurul
care fusese ct de ct scolit, le-a nscris numele cu litere nendemnatice, muscndu-si limb
a de ct se caznea.
Banditul cel tnar cu nasul de lemn se numea Iustinian Pibrac si zicea ca este de
bastina din Clermont. Cel mai mic, cu fata triunghiulara ciupita de varsat se nu
mea Baldomer Cabanon si era originar din Marsilia, unde practicase dubla meserie
de trubadur si de acrobat pe srma. Ultimul, Vitou Calamar, nalt, slab, cu privire
a piezisa, era si el din Marsilia, si se recomanda jongler-acrobat ntru totul nevi
novat.
Odata formalitatile ndeplinite, noii prizonieri au fost predati temnicerului. Ser
gentul patrulei i-a dezlegat, si-a recuperat curelele, proprietate a politiei, i
-a salutat pe toti si a plecat. Bredin, Jacquot si Lucien i-au luat locul.
Zavorul Viu a aprins o faclie de rasina si le-a aratat drumul, lund-o nainte pe sc
ara ngusta si ntortocheata ce se cufunda n maruntaiele turnului-temnita.
Au cobort unul dupa altul cele vreo patruzeci de trepte devenite lunecoase de atta
folosinta si-au ajuns ntr-o ncapere luminata de o singura raza de soare ce patrun
dea printr-o ferestruica verticala, o simpla crapatura ce servise odinioara la t
rasul cu arcul. De ziduri atrnau, nsiruite pe crlige, lanturi, coliere si bratari d
e fier. ntre o scara si o lada plina de nituri de schimb astepta o nicovala pe ca
re zaceau un ciocan si un cleste. Alaturi, un butoi cu ulei de luminat si vreo d
ouazeci de blide de lemn stivuite. n centrul podelei, un chepeng prevazut cu un i
nel zdravan dadea acces n temnita propriu-zisa, o ncapere cufundata n bezna, lipita
de una din pesterile ce sfredeleau pe alocuri povrnisurile gurguiului.
Bredin a apucat inelul, a ridicat chepengul si-a lasat sa alunece scara n temnita
. O duhoare puternica i-a ntmpinat pe noii veniti, taindu-le rasuflarea. n ce cloac
a aveau sa nimereasca? Beaulouis a cobort primul, urmat de numitul Baldomer (prie
tenii lui i ziceau Baldo), caruia Bredin i ncredintase nicovala, n timp ce Iustinian
si Vitou duceau lanturile si verigile grele cu care aveau sa fie ferecati.
Ce-au descoperit la piciorul scarii era mai rau chiar dect se temusera. Temnita, m
are si lunga, era att de umeda nct n partea dinspre pestera se formasera stalactite
care se scurgeau, picatura cu picatura, pe podeaua din pamnt batatorit, transformn
du-l ntr-un noroi rece si lipicios. Cealalta parte, cea dinspre santul de aparare
, nu era mai breaza. Aerul stricat se rennoia greu printr-o lucarna ce dramuia o
lumina saracacioasa. Locul putea a scrna, urina si putregai.
Ferecati de mini, de picioare si de gt, patru barbati zaceau acolo pe culcusuri de
paie prefacute-n gunoi negru si puturos. Erau un boar care se razvratise mpotriv
a stapnului sau cnd acesta i omorse cinele, vinovat de a fi lins o bucata de unt, un
zilier fara lucru, prins pe cnd fura mere dintr-un pom al Comunei, un asa-zis zid
ar de la tara, mester n claditul caselor din chirpici, dar betivan si chefliu, ca
re se mbatase crita pe strada Handralailor si se luase apoi la bataie cu patrula
de paza nocturna fara s-o poata nsa dovedi. Al patrulea era un strain nchis pentru
vagabondaj si care nu facuse nimic. Cum nimeni nu-i cunostea graiul, fusese con
damnat la galere pe viata, n timp ce ceilalti trei scapasera cu cte zece ani fieca
re. Acum, dupa ce fusesera osnditi, asteptau sa vina sa-i culeaga lantul temutulu
i capitan Cabrel.
ngrozit de acest spectacol jalnic, Baldo si aminti dintr-odata ca mai avea ceva ec
onomii. Putine, se-ntelege, dar destule pentru a fi mutat altundeva.
Beaulouis si privi fiii cu un zmbet plin de subntelesuri. Nu era prima oara ca-i er
a dat sa asiste la o astfel de revenire a memoriei. Unii nici nu se mai osteneau
sa coboare scara ca sa si-o puna n miscare, duhoarea care iesea prin chepeng le
era de-ajuns.
Celulele de sus costa zece parale pe zi de persoana. Masa se plateste separat, b
inenteles.
Drace! Zece parale, nu-i cam scump? ncerca sa se trguiasca trubadurul-acrobat (num
arul lui consta n a cnta poeme epice acompaniindu-se din scripca si naintnd pe o fun
ie ntinsa ntre doi copaci).
Beaulouis repeta categoric:
Zece parale, platite dinainte.
Baldo si lua un aer inspirat, se scotoci n buzunare si extrase n sfrsit o moneda de
trei livre pe care i-o ntinse cu parere de rau.
Platesc si pentru el, spuse, aratnd cu degetul catre Vitou, dar nu si pentru pram
atia asta, adauga el, deplasndu-si degetul spre tnarul cu nas de lemn care sari ca
turbat.
Hotule! Mi-ati furat toti banii! Si cutitul! Si sacul! Mi-ati luat tot, tot, chi
ar si nasul. Si asta doar din rautate.
Gura! racni Beaulouis. Ai cu ce plati, sau ba?
Pai nu v-am spus ca mi-au furat tot! Scudul pe care vi l-a dat era al meu. Nu snt
complicele, snt victima lor, dar nimeni nu vrea sa ma creada.
Asta-i treaba judecatorului, sa descurce el tarasenia. Pna una alta, daca n-ai ba
ni, aicea stai.
L-au pus sa ngenuncheze lnga nicovala ca sa-l ferece, ncepnd cu gtul pe care l-au cup
rins ntr-un lat de fier. A fost silit sa-si lipeasca obrazul de nicovala si a nchi
s ochii cnd Bredin l-a nituit cu ciocanul prinzndu-l de un lant pe care apoi l-a l
egat de un inel n zid. La fel au procedat si pentru glezne. Doar bratarile din ju
rul ncheieturii minii n-au fost legate de zid.
Baldo si Vitou, ncarcati cu nicovala si cu restul de lanturi, au urcat din nou sc
ara, urmati de fiii Beaulouis. Tatal lor a parasit ultimul ncaperea.
Si nu uita ce ti-am zis n curte! Nu capeti nimic de mncare pna poimine. Geaba ai sa
tipi de foame. Ce-am spus este bun spus.
Iustinian l-a vazut urcnd si disparnd. Scara a fost trasa, chepengul lasat. A auzi
t podeaua scrtind sub greutatea pasilor. Rsul obraznic al lui Baldo i-a sfredelit pn
tecul, era sigur ca-si bate joc de el. Cu prima ocazie, l omor! gndi el ntr-o doara,
fara nici o convingere. S-a asezat rezemndu-se de zid, tragndu-si genunchii si ngro
pndu-si fata n mini ca sa plnga n voie, dar umezeala care mustea din pietrele poroase
nu a ntrziat sa treaca prin pnza camasii, silindu-l sa-si schimbe pozitia. La cea
mai mica miscare se auzea un zanganit metalic. A smiorcait de cteva ori, apoi s-a
oprit din plns. Cnd ochii i s-au mai obisnuit cu ntunericul, a descoperit ca o dro
aie de gnganii misunau printre paie.
Un zornait de lanturi i-a amintit ca nu este singur. Cel mai apropiat dintre tov
arasii sai de nefericire, ferecat la o toise si jumatate, boarul Eustache, carui
a i omorsera cinele, i privea fara bunavointa nasul de lemn.
Crezi ca este lepros? se nelinisti vecinul sau, Apronien, zidarul-chefliu.
Nu, nu snt lepros. A fost doar un accident.
Ia sa vad! ceru Eustache.
Oftnd resemnat, Iustinian si-a desfacut pentru a nu stiu cta oara sireturile care-
i legau nasul fals; lanturile l stnjeneau.
Dupa ce s-au convins ca nu era vorba de lepra vecinii lui au devenit mai prieten
osi.
Ce-ai facut de te-au adus aici?
Pai, asta-i, ca n-am facut nimic. Mie mi-au facut-o! Saltimbancii aia blestemati!
M-au jefuit pe cnd dormeam. Asta s-a ntmplat la Racleterre, iar eu i-am urmarit pna
aici. I-am gasit, dar a dat patrula de paza peste noi si ne-a ridicat pe toti Nim
eni nu vrea sa ma creada.
S-a tot foit pe paiele putrede. Lanturile au zanganit. De ce sarise la bataie cnd
ar fi fost asa de simplu (si cu att mai prudent!) sa astepte noaptea ca sa se st
recoare n tabara lor si sa-i loveasca n somn, recuperndu-si astfel fara greutate bu
nul? Poate l-ar fi urmat si Mouchette? si aminti cum se strmbase si strnse din dint
i. Deodata tipa: un sobolan l muscase de un deget de la picior. Furios, a vrut sa
-i zdrobeasca spinarea cu pumnul, dar lanturile l-au stnjenit din nou. Sobolanul
a ntins-o, oprindu-se la patru picioare de el, ca si cum ar fi stiut ca lanturile
nu masurau dect trei picioare si jumatate.
Iustinian si-a scos o sandala si a aruncat-o dupa el sa-l nimereasca. Acum, sand
ala era departe de el, ca s-o recupereze trebuia sa astepte venirea temnicerului
.
Sobolanul s-a apropiat de proiectil si-a nceput sa rontaie pielea, chitaind satis
facut. Curnd i s-au alaturat altii, familia lui, fara ndoiala, care l-au ajutat sa
sfrtece sandala si s-o care bucatele pe undeva prin nenumaratele gauri ale temni
tei.
Lui Iustinian nu-i ramase dect sa cugete cu amaraciune la consecintele, totdeauna
nefaste, ale impulsivitatii sale.
Ar trebui sa gndesc nainte, nu ntotdeauna dupa.
Dar de fiecare data furia i ntuneca mintile. A dedus ca trebuia sa fie calm ca sa
poata gndi, ceea ce ar fi modificat sensibil sensul ntrebarii: cum sa fii calm cnd
nu esti?
Atunci l-au atacat primii tntari.
*
Procesul a avut loc chiar a doua zi dimineata. Fusesera prinsi de patrula de paz
a, asa ca depindeau de tribunalul seniorului si deci de judecata jupnului Cressay
et. Cum mai multi martori demni de ncredere i-au recunoscut categoric pe Baldo si
pe Vitou (se aratau mai putin siguri n ceea ce-l privea pe Iustinian), judecator
ul nu a gasit de cuviinta sa deschida o ancheta si i-a condamnat pe loc sa fie du
si pe galerele Regelui si sa fie detinuti acolo, servindu-l astfel pe sus-numitu
l Rege timp de zece ani.
Doar banditul cu nas de lemn a protestat, cu o mna pe inima, cu priviri patetice.
Protestele lui nu au avut alt efect dect sa zgrie urechile judecatorului, care-i
ura pe hoti si i-ar fi trimis cu draga inima pe toti la spnzuratoare, daca domnul
Colbert nu si-ar fi pus n minte sa reorganizeze marina si n-ar fi expediat recen
t tuturor judecatorilor din Franta o nstiintare regala imperativa.
Majestatea Sa, vrnd sa restabileasca escadra galerelor si sa-si ntareasca ceata de
vslasi prin toate mijloacele, doreste sa condamnati pe ct mai multi vinovati la g
alere, ba chiar sa preschimbati n acest sens pedeapsa celor osnditi la moarte.
Nu pot sa fiu complicele lor, domnule judecator, caci ne bateam cnd a sosit patru
la. ntrebati-l pe sergentul care ne-a despartit.
Mniat de atta neobrazata insistenta, judele Cressayet i-a nchis gura lui Iustinian
dublndu-i condamnarea si amenintndu-l c-o poate si tripla, Vitou a rnjit, Baldo i-a
aruncat o privire zeflemitoare.
Daca, ntr-o buna zi, galera pe care vslesti o sa fie scufundata, nasul tau o sa te
ajute sa plutesti.
Prea naucit ca sa mai reactioneze, Iustinian a lasat capul n jos; si simtea inima
grea si ochii i notau n lacrimi. Douazeci de ani de galere! Tocmai el care visase d
e cnd era mic sa vada marea si sa navigheze
Soldatii de paza i-au legat si i-au adus napoi n temnita-nchisoare. Beaulouis si fii
i lui i asteptau n curtea inferioara, agitndu-se n jurul unor taciuni aprinsi n care
era nfipta o lunga vergea de fier. Caci fiecare condamnat trebuia nsemnat pe umaru
l drept cu literele GAL.
Dezbracati-i pna la bru! porunci Zavorul Viu.
Iustinian a ncercat sa scape si s-a zbatut ca un diavol mpielitat pna sa-l poata li
pi de pamnt. Bredin si Jacquot i s-au asezat pe spate ca sa-l tina nemiscat n timp
ce Beaulouis i aplica energic fierul nrosit pe umarul gol. Iustinian urla.
Baldo si Vitou si-au ndurat soarta cu resemnare, strngnd din dinti cnd pielea a sfrit
cu un puternic miros de carne fripta. Cum mai aveau bani, s-au ntors n camera de z
ece parale, n timp ce Iustinian, disperat, nfometat, cu umarul prjolit, si regasea f
ostii tovarasi de necaz.
Ct? l-au ntrebat.
Douazeci de ani.
Si ceilalti la fel?
Nu, numai eu.
Pai, atunci erai seful lor! Ai vrut sa ne duci cu jelaniile.
Iustinian n-a raspuns. A stat nemiscat pna ce chepengul a fost n sfrsit dat la o pa
rte si scara lasata n jos. Un milostiv n rasa din aba cafenie a cobort-o cu grija.
Dupa ce s-a asigurat ca osnditul nu era lepros, i-a linistit durerea arsurii de pe
umar ungnd-o cu propolis.
n numele Domnului, va implor sa-mi dati ce-mi trebuie ca sa pot scrie o jalba cat
re monseniorul baron. Este singura mea speranta. Dar nainte de toate, frater, dat
i-mi ceva sa mannc. De doua zile n-am pus nimic n gura si-mi vine sa lesin de foam
e.
Milostivul a transmis cererea lui temnicerului si i-a platit o jumatate de para
ca sa-i aduca un blid de supa. Jupn Beaulouis s-a mirat foarte:
Acest ticalos zice ca stie sa scrie? Lucru neobisnuit pentru un saltimbanc!
El nsusi stia sa citeasca, dar nu nvatase niciodata sa scrie: ceea ce era un mare
neajuns n meseria lui care presupunea multe scripte. Bredin, ntiul nascut, se strad
uise sa deprinda acest mestesug, dar era asa de putin nzestrat nct pentru notele de
cheltuieli mai deosebite trebuiau sa ceara ajutorul unui scrib public care-i je
cmanea lundu-le un hardi rndul, ba chiar un liard, daca l redacta n latineasca.
Ia-ti calimara! a poruncit el fiului sau, aprinznd o faclie.
Au cobort n beci.
Milostivul mi-a spus ca vrei sa ntocmesti o jalba catre baron. Este dreptul tau,
iata tot ce-ti trebuie ca s-o faci, i spuse Beaulouis.
Bredin i ntinse calimara-pupitru, pe care i-o rezema de coapse.
Tare as fi vrut sa mannc mai nti ceva, mi-e asa de foame! ofta tnarul, dezamagit.
A ridicat totusi capacul cutiei descoperind calimara din portelan, cutia cu nisi
p, stergatorul de penita, cutitasul de ascutit vrful penei, tocul de pene, cutiut
a cu burete si racleta pentru greseli. Hrtia se afla ntr-un sertaras formnd baza pu
pitrului. Iustinian a deschis tocul si s-a strmbat la vederea penei de lisita pro
st ascutita.
Pana se ascute cu un cutitas, nu cu dintii!
Temnicerul l privi mustrator pe fiul sau, care bodogani ceva nedeslusit. Iustinia
n ascuti din nou vrful penei, explicnd ca acesta putea fi gros sau subtire dupa sc
risul pe care l alegeai, n functie de destinatar si de felul cererii (erau sase sc
risuri: subtire, rotund, modest, gotic, ascutit si mzgalit). Pentru o jalba trebu
ia ales scrisul modest. Fara greutate si fara sa stea mult pe gnduri, mna lui zbur
a pe hrtie, iute, usoara, sigura de ea.
Catre Prea-naltul, Prea-Puternicul, Prea-Nobilul Baron, umilul sau slujitor are o
noarea sa-i expuna situatia lui disperata
n mai putin timp dect i-ar fi trebuit lui Bredin ca sa scrie un rnd, Iustinian umpl
u toata foaia cu povestea lui; o semna, presara nisip pentru a usca cerneala, o m
paturi si-o adresa Excelentei Sale Domnul Baron Raoul Boutefeux, Prea nalt Senior
de Bellerocaille.
Stii sa scrii si pe latineste? ntreba Beaulouis lundu-i jalba, n timp ce Bredin si r
ecupera uneltele si pupitrul.
Uitnd de rana proaspata, Iustinian a dat din umeri si-a gemut:
Stiu.
Temnicerul se opri o clipa la piciorul scarii si spuse:
Milostivul ti-a platit o portie de supa. Jacquot o sa ti-o aduca imediat.
Aratnd jalba pe care o tinea ntre degete, adauga binevoitor:
Poate gasim noi mijlocul sa te simti mai bine aici, printre noi.
Apoi a urcat scara si-a disparut dincolo de chepeng. Odata ajuns n curtea inferio
ara, a desfacut scrisoarea si a citit-o cu voce tare, admirnd ct de drepte erau rnd
urile, ce frumoase literele, ce elegant stilul.
Scrie bine! a conchis Bredin, admirativ. Bine? Minunat! Mult mai bine ca dascalu
l!
Dascalul era singurul scrib public din Bellerocaille pe care-l putea ruga sa ntoc
measca un nscris n latina.
Beaulouis a aprins un colt al jalbei cu flacara facliei sale si a privit-o cum s
e mistuie pe caldarm. Cnd n-a mai ramas din ea dect scrumul, l-a mprastiat cu picior
ul si s-a dus sa vada de supa de o jumatate de para.
Prima scriere pe care Iustinian a ntocmit-o pentru temnicerul sau a fost socoteal
a pentru nsemnarea cu fierul rosu din ajun:
n atentia binevoitoare a Domnului Capitan de politie:
Pentru a-l fi nsemnat pe umarul drept pe numitul Iustinian Pibrac 5 livre
Pentru a-l fi nsemnat pe umarul drept pe numitul Vitou Calamar 5 livre
Pentru a-l fi nsemnat pe umarul drept pe numitul Baldomer Cabanou 5 livre
O legatura de vreascuri 1/2 livra
Un sac de carbune 1 livra
Total 16,5 livre
Beaulouis a recitit factura cu glas tare (trebuia sa se asculte citind pentru a n
telege) si a dat din cap multumit. Lipsa de pete, scrisul citet, dar mai ales ra
piditatea executiei l impre-sionau.
Domnul Baron n-a raspuns la jalba mea? ntreba osnditul vazndu-l ca urca din nou sca
ra.
Nu primi raspuns, dar nici nu trecuse un sfert de ceas cnd au reaparut Bredin si
Jacquot ncarcati precum Regii Magi de la Rasarit. Primul ducea un blid plin cu su
pa aburinda, o jimbla rotunda si o cana cu apa proaspata, al doilea o legatura d
e paie nfipta ntr-o furca, pe care a folosit-o ca sa dea la o parte gunoiul putrez
it.
Supa nu se putea compara cu zeama chioara din ajun, era o ciorba deasa, cu ochiu
ri de grasime, n care mai pluteau marinimoase bucati de slanina, groase ct degetul
. Mirosul ei i-a tulburat si pe ceilalti detinuti, s-au auzit nu numai lanturile
zornaind, dar si matele chioraind.
Bredin a asteptat sa-si termine masa ca sa-l ia la ntrebari n legatura cu mestesug
ul scrisului. Unde si cum nvatase? Exista oare o metoda care i-ar putea fi de fol
os?
Iustinian i multumi n gnd lui Martin, tatal sau adoptiv.
Am nvatat la scoala refugiului Sfntul Vincent din Clermont, minti el (nu pusese ni
ciodata piciorul n Clermont, cu att mai putin n acel refugiu). Este mai usor dect pa
re. Trebuie doar sa faci exercitii si mai ales sa-ti ascuti cum trebuie vrful pen
ei.
Dupa plecarea temnicerilor se pregatea sa-si mannce n tihna pinea, dumicat cu dumic
at, dar tovarasii lui l-au rugat sa mparta cu ei.
Desi o parte din suflet si ntregul lui stomac se razvratea la acest gnd, Iustinian
nu a avut inima sa refuze. A frnt pita n doua si a aruncat jumatatea cea mica lui
Eustache, vecinul lui, care a mpartit-o de ndata n patru.
n timp ce toti si mestecau cu ncntare portia, Iustinian visa la viata lui trecuta di
n Roumgoux, si la prima lui zi de scoala. si amintea foarte bine de ea, caci nu fu
sese deloc placuta.
*
Cnd Zavorul Viu cobor din nou n temnita cu intentia sa-i dicteze pensionarului sau
cererea de rennoire a scutirii de serviciu n militia locala pentru fiii sai, acest
a respinse calimara.
Azi dimineata ti-am redactat memoriul de cheltuieli si n schimb am primit supa, pi
ne, apa si putine paie uscate. Din nefericire pentru domnia ta, jupne Beaulouis,
cunosc tarifele scribilor publici. Ale dumitale snt din cale-afara de zgrcite. Pen
tru munca de azi dimineata cer sa ma priponesti ntr-alta parte. Ia uita-te la cul
cusul meu: este din nou ud leoarca. Vreau sa ma legi la zidul din fata, la loc u
scat. Si-apoi, nu mai vreau un belciug n jurul gtului, nu serveste la nimic, iar l
antul este asa de scurt ca nu pot dormi ntins.
Atta vreme ct nu-mi cere bani! gndi Zavorul Viu, multumit.
Stai, asta nu-i tot. Mai vreau un blid de supa si o pine, caci nu mi-a trecut foa
mea si un plasture pentru umarul meu ars.
Pnza camasii se lipise de rana si aceasta ncepuse sa se infecteze.
La sfrsitul zilei, profitnd de faptul ca nu mai era legat de gt, Iustinian i-a putu
t veni de hac unui sobolan neobrazat care se plimba catinel-catinel n zona picioa
relor, zdrobindu-i capul cu un blid. Tovarasii lui l-au aplaudat. Le-a aruncat v
ietatea raposata pe care au sfrtecat-o cu unghiile nainte de-a o mparti ntre ei, facn
d parte dreapta fiecaruia.
*
Trecusera douasprezece zile si douasprezece nopti, cnd, n dimineata celei de-a tre
isprezecea zile, chepengul temnitei celor hraniti din paraua Regelui a fost salt
at n fata lui Baldo si-a lui Vitou, care au cobort urmati de Bredin. Primul purta
nicovala, al doilea lanturile. Punga lor se sleise, nu mai aveau cu ce plati ntre
tinerea din turn. Ploua de doua zile si nivelul din santul de aparare al castelu
lui crescuse ntr-atta nct apa se revarsa uneori prin ferestruica transformnd solul tem
nitei ntr-o adevarata mlastina. Nu le-a venit sa-si creada ochilor vazndu-l pe Ius
tinian care scria, tolanit pe o perna asezata pe un planseu de lemn care-l ferea
de noroi. Nu scapase de lanturi, ce-i drept, dar nu mai era legat dect de o sing
ura glezna si dispunea de o masuta cu calimara si de un sfesnic. Ciugulea cirese
dintr-o farfurie plina, asezata lnga el.
Baldo si storcea creierii ca sa gaseasca ce rautate sa-i spuna, cnd, deodata, i se
paru ca viseaza: mocofanul de temnicer l ntreba pe pezevenghi:
Unde vrei sa-i leg?
ntrerupndu-si ndeletnicirea de scrib, Iustinian i masura din priviri pe cei doi salt
imbanci, cu gndul la Mouchette si la hrjoana lor prin ierburile de pe malul Dourdo
u-ului.
n nici un caz lnga mine! Uite, leaga-i acolo unde eram eu nainte! Da! Da! n baltoaca
aia.
Si a scuipat un smbure de cireasa n directia indicata.
Pe Necuratul cel paros, ce-nseamna asta? De cnd taie si spnzura aici pramatia fara
nas? protesta Baldo, din ce n ce mai uluit.
Cte parale mi datorezi, de fapt? l ntreba Iustinian pe Bredin.
Cinci, dar ti-am spus c-o sa ti le dau saptamna viitoare.
ntiul-nascut al temnicerului se ndragostise de fiica lui Fenaille, un spoi-tingiri-t
ocilar din strada Nicovalei, si-i compunea aproape n fiecare zi versuri pe care Iu
stinian le corecta, si-apoi le copia din nou, lundu-i o para pentru zece rnduri. (
Un profesionist i-ar fi cerut trei!)
ti scad doua daca-i dai cteva n locul meu acestui ticalos. Iar daca dai tare, viito
rul ravas ti-l scriu pe gratis.
Bredin l-a cotonogit din inima, pna ce trubadurul-acrobat a cazut n genunchi, apoi
s-a ntins n mocirla ct era de lung, cernd ndurare.
Pe urma a aratat ntrebator nspre Vitou.
Ah! nu, eu nu! Eu n-am zis nimic!
Si el! spuse Iustinian, mbucnd o cireasa.
Cei doi pungasi l pacalisera, l umilisera, l lovisera si-l despuiasera. De dragul l
or i parasise pe-ai lui, nselndu-le ncrederea si plecase din Roumgoux, fara speranta
de ntoarce-re.
*
Doua zile dupa Florii, vizitiul postalionului RodezMillau i vesti ca vazuse lantul
la Montrozier.
Asta nseamna ca mine va fi la nchisoarea din Gabriac si poimine aici, a calculat jupn
aulouis scarpinndu-si cotul stng, semn de mare neliniste.
Orasul numara patru scribi publici pentru o populatie de trei mii de suflete; ar
fi fost prea de-ajuns daca locuitorii din Rouergue si cei de la Bellerocaille, n
special, n-ar fi fost crcotasi si certareti. n plus, unul singur dintre acesti sc
ribi, dascalul, era n stare sa-ti ntoarca un text pe latineste. Supraaglomerat de
comenzi cum era, si amna adesea clientii cte o saptamna si mai bine. Cu ajutorul pen
sionarului sau cu nas de lemn, Beaulouis s-ar fi gasit n situatia sa nlature acest
monopol, oferind prestatii de o calitate superioara la un pret inferior. Baronu
l Raoul ar fi fost fericit sa-i vnda o slujba de scrib.
Ca si o ferma n arenda, o slujba era o marfa negociabila, daca dispuneai de bani
pesin, caci odata cumparate deveneau, si una si alta, un bun de familie, transmi
sibil prin mostenire (fireste, n schimbul unei taxe). Dar mai erau si o forma mul
t apreciata de ascensiune sociala; oamenii de o anumita conditie numeau slujbele
sapun pentru mojici. nsa pentru a-si realiza planul, jupn Beaulouis trebuia sa gas
easca un mijloc ca sa-l scape pe Iustinian de lantul capitanului Cabrel.
*
Iustinian tocmai termina de scris un ravasel prin care o firitisea pe o tnara leh
uza din Sentenac ce trecuse cu bine hopul unei nasteri, cnd temnicerii s-au nfiint
at cu masa de seara. n timp ce paralele Regelui si lipaiau zeama chioara strmbndu-se
, Iustinian sovaia, nestiind ce sa aleaga ntre un peste din Dourdou cu brnza si un
fileu de berbec cu ciuperci. A ales pestele.
S-o feliciti pe coana Beaulouis, s-a ntrecut pe sine, i spuse el cu gura plina lui
Bredin, care-i turna vin de Marcillac, bautura interzisa (la cererea corporatie
i viticultorilor, baronul Raoul interzicea pe mosia lui vnzarea de vin strain atta
timp ct recolta locala nu fusese consumata).
N-as zice acelasi lucru despre supa! facu n batjocura un contrabandist de sare rec
ent condamnat la galere pe viata.
Toti pufnira, cu exceptia lui Baldo si Vitou care priveau cu pofta la tava din f
ata dusmanului lor de moarte.
Rdeti, rdeti, broscoilor! O sa va vad eu mine cnd o s-o lipaiti pe cea a capitanului
Cabrel!
Vestea i amuti pe toti. l privira pe Bredin asa cum privesti izbucnirea unui incen
diu sau navalirea apelor.
Vine lantul? reusi sa rosteasca Iustinian cu voce sugrumata.
Este la Gabriac, mine o sa fie aici.
Baldo se agita pe culcusul de paie.
S-a sfrsit cu favorurile, nas-de-lemn, mugi el cu noua lui voce, schimbata de cnd
Bredin i sfarmase dintii din fata. Ora rafuielilor a sunat. N-ai sa mai ai Zavoare
le tale Vii care sa te apere.
Vrei sa-l pocnesc? ntreba temnicerul.
Nu, lasa-l, raspunse Iustinian.
Se temea mult de lungul mars pna la Marsilia. Totusi, cine stie? Poate avea sa ga
seasca un mijloc ca sa scape pe drum. Cnd vru sa-si continue masa, baga de seama
ca nu-i mai era foame. Chiar deloc nu-i mai era.
*
Iustinian avea un somn zbuciumat cnd o durere napraznica la piciorul stng l trezi b
rusc. A tipat. Cineva i sfarmase tibia. Era bezna, nu vedea nimic si a crezut ca B
aldo si Vitou scapasera din lanturi, dar zgomotul chepengului trntit deasupra cap
ului sau l-a lamurit asupra identitatii agresorilor.
*
Primul care a zarit lantul a fost strajerul de pe curtina de apus. A iesit din t
urnul sau si i-a strigat sergentului n curte.
Lantul a trecut pe la Patru Drumuri, anuntati-l pe Zavorul Viu!
Nu era alt spectacol care sa-i fascineze mai mult pe oameni n afara, poate, de ce
l al procesiunilor religioase de Pasti. Cnd trecea lantul, nceta orice alta ndeletn
icire, carutele se trageau pe marginea drumului, trecatorii ncremeneau pe loc, ne
gustorii se iveau n pragul pravaliilor si tatele la ferestre; pna si copiii se pre
faceau n stane de piatra; toti ramneau cu ochii atintiti asupra jalnicului sir de
osnditi istoviti, prinsi de gt, doi cte doi, la un lung lant central amintind de sc
heletul unui peste fantastic.
Tunsi pilug si purtnd vesminte sngerii, mergeau pe mijlocul drumului sub supravegh
erea paznicilor narmati cu sulite. n fruntea lor, nfipt n sa ca un tarus, nainta tant
os, calare pe un bidiviu cenusiu de cta pulbere i se asezase pe trup, stapnul lant
ului, capitanul Auguste de Cabrel, un gascon tfnos, fost ofiter-comite pe galera
Mazarine, ce veghea acum asupra transportului n comun. Cinci care trase de boi vnj
osi din Aubrac ncheiau coloana, ducnd toate cele trebuincioase bunului mers al con
voiului.
A dirigui o astfel de treaba impunea o organizare riguroasa. Pentru a obtine con
cesiunea din partea secretariatului Marinei capitanul investise una mie si una s
uta livre n lanturi, belciuge, nituri, dobitoace de corvoada si unelte de nsemnat:
mai tocmise si doisprezece paznici narmati pentru supraveghere, un faur, un boua
r, un bucatar si un rndas pentru spalatul si pastratul blidelor.
Lantul trecu Podul Vechi si intra n orasul de jos prin poarta de apus, urcnd apoi
prin strada Paparei pna la tumul-temnita. Jupn Beaulouis si fiii lui asteptau n curt
ea de jos. ncarceratii lor, nsirati de-a lungul zidului de incinta aveau o nfatisar
e tare jalnica. Dupa mai multe saptamni de trai n ntuneric, pielea li se albise, ia
r ochii lor nu mai puteau ndura lumina vie a soarelui. Putin mai la o parte, ntins
pe spate, de-a dreptul pe caldarm, Iustinian tremura, scuturat de fierbinteli.
Portile s-au deschis, si capitanul Cabrel si-a facut intrarea. Stapnul lantului si
temnicerul s-au salutat cu raceala. Se urau de cnd jupn Beaulouis ncalcase monopol
ul capitanului, predndu-i detinuti gata nsemnati. Aceasta pierdere de cstig si mai
ales exemplul rau pe care-l reprezenta pentru ceilalti temniceri l hotarsera chiar
pe capitanul Cabrel sa-l cheme pe Beaulouis n fata judecatii senioriale. Dar jude
le Cressayet i respinsese plngerea, lund partea Zavorului Viu.
Capitanul Cabrel inspecta cu grija meticuloasa fiecare osndit nainte de a semna de
primire. ntr-adevar, vistiernicul galerelor flotei din Levant i platea suma forfe
tara de douazeci si cinci de livre pentru fiecare condamnat predat viu la Marsil
ia. Suma trebuia sa acopere cheltuielile de drum, ntretinerea ocnasilor, solda es
cortei, aceea a personalului, furajul pentru vite, precum si nenumaratele taxe d
e peaj la poduri, bacuri si granite ale fiecarui fief, si neprevazutele. Ce ramne
a era beneficiul lui. Se-ntelege, dar, ca era dornic sa limiteze la maximum chel
tuielile si deci sa lungeasca etapele, sa micsoreze ratiile si sa angajeze o esc
orta redusa, compensnd lipsa de paza cu teroarea pe care o ncetatenise printre priz
onierii lui.
n caz de ntrziere sau pentru eventualele evadari care se produceau pe parcurs, nvoia
la pe care o semnase cu administratia prevedea amenzi substantiale. Numai o cala
torie fara incidente i garanta capitanului Cabrel un beneficiu serios. De aceea,
era exclus sa accepte un detinut care sa i-l compromita, ncetinind naintarea lantu
lui, sau, si mai rau, murind pe drum de istovire dupa cteva zile si determinnd n co
nsecinta cheltuieli nerambursabile.
Iustinian a urlat cnd i-a apucat fara blndete piciorul rupt. Tipatul lui a alungat
pasarile de pe acoperisuri.
Cum s-a ntmplat? ntreba Cabrel banuitor.
A alunecat, raspunse sec Beaulouis.
O clipa s-au nfruntat din priviri, apoi stapnul lantului l-a taiat pe Iustinian de
pe lista.
O sa-l iau data viitoare. Pacat. Este tnar si bine legat. Totusi, nainte de a trec
e mai departe, a verificat daca nasul de lemn nu ascundea vreun buboi de lepra.
Toti ceilalti au fost acceptati. Bredin, Jacquot si Lucien au recuperat lanturil
e si au predat prizonierii oamenilor lui Cabrel. Profitnd de o neatentie, Baldo tr
ase un picior dusmanos n ciolanul sfarmat al lui Iustinian, care lesina.
De ndata ce lantul disparu si portile fura nchise la loc, Beaulouis l-a carat pe tna
r ntr-una din celulele din turn si a trimis dupa Le Clapec, un fierar mester n con
fectionarea de cuie, dar si bun vraci, ca majoritatea celor ce umblau cu focul.
Omul aseza oasele la loc cu pricepere si linisti fierbinteala dndu-i sa bea baiat
ului ceaiuri de plante amare, ndulcite cu miere.
*
Iustinian era tnar, tibia s-a sudat repede.
Gazduit acum ntr-un loc uscat, bine hranit, scapat de lanturi, si platea ntretinere
a scriind ravase, note de cheltuieli, cereri, interventii, memorii, scrisori si
scrisorele. Cnd nu scria, se aciuia, rezemat n coate, la una din ferestruici si vi
sa lasnd sa-i alunece privirea peste acoperisurile din ardezie, zidurile de gresi
e roz, rul cu vechiul pod si marele dolmen din departare, usor de recunoscut, n ci
uda distantei, n mijlocul rascrucii prin care sosise cu trei luni n urma, fara sa
banuiasca ce avea sa i se ntmple.
ntr-o zi lantul avea sa se iveasca din nou, punnd astfel capat unei vieti care abi
a ncepuse. Afara doar daca Zavorul Viu avea sa nascoceasca alt tertip (dar fara s
a-i mai frnga oasele), sau daca avea sa evadeze.
*
Luna secerisului era n toi cnd albinele din stupurile de-a lungul rului au fost cup
rinse de dorinta netarmurita de a-i rapune pe toti trntorii. Cteva zile mai trziu,
Pierre Galine faptuia ceea ce n analele judiciare din Rouergue avea sa fie nregist
rat ca un caz fara precedent de infanticid culinar.
*
ntemnitarea lui Galine a fost de la bun nceput o adevarata mana baneasca pentru pa
znicul lui. Nici nu-l luase bine n primire, ca se si nfiintara curiosii la poarta n
chisorii, rugndu-se sa fie lasati sa intre sa-l vada cu orice pret. n consecinta, ra
spunznd astfel cererii generale, Beaulouis l-a ferecat pe Galine singur ntr-o celu
la de la primul etaj si a organizat vizite cu plata.
n urma succesului dobndit, dar si a ndraznelii unora, s-a vazut nevoit sa-l apere p
e ucigas punnd o stavila ntre el si lungul sir de vizitatori. A mai avut buna idee
sa-si procure textul sentintei de la un aprod de la tribunal si-apoi sa-l dea l
ui Iustinian sa-l copieze. Vindea exemplarul cu cinci parale, asa cum se vnd gogo
sile calde duminica, la iesirea de la slujba mare, si la fel de repede.
Cnd a aflat ca gealatul din Rodez nu era disponibil si ca cel din Albi nu putea f
i contactat, a crescut tariful vizitei, cernd trei parale de persoana (pretul une
i nopti petrecute cu o trfa din strada Handralailor). A nceput nsa prin a astupa fe
restruicile verticale, cufundnd celula n bezna ca sa poata cere un supliment pentr
u faclii.
*
Tribunalul declara ca Pierre Galine a fost recunoscut vinovat de crima prea-rea,
prea-nfioratoare si prea-scrbavnica de infanticid culinar, faptuita asupra persoa
nei copilului Dsir Crespiaget. Drept care osn-deste pe numitul Galine sa fie dus n p
iata Gropii unde, pe un esafod care va fi ridicat n acest scop, i se vor sfarma nce
t bratele, coapsele, picioarele si salele, lasndu-l apoi viu, pe roata, cu fata s
pre cer, ca sa-si sfrseasca acolo zilele, attea cte i va placea Domnului nostru sa-i
mai harazeasca.
Iustinian termina a opta copie din dimineata aceea, cnd Beaulouis a intrat n celula
lui scarpinndu-si cotul.
Cred ca am gasit mijlocul sa te scap de galere.
Iustinian tresari, nspaimntat:
Vine lantul nainte de vreme? Soseste?
Nu, nu, nu te teme, nu va veni nainte de Sfntul Mihail. Asculta aici. Daca accepti
trgul pe care ti-l propun, ma prind sa-l amagesc pe judecatorul Cressayet asa nct
sa-ti obtin gra-tierea.
Ce trg?
Foarte simplu! Capitanul de politie tot n-a gasit un calau pentru Galine. Cauta
un voluntar si ofera o prima de cincizeci de livre. Prezinta-ti candidatura, si
daca baronul o accepta, mparti prima cu mine, juri pe Evanghelie ca-mi servesti d
e scrib timp de zece ani si ai scapat de galere.
Speranta nebuneasca aprinsa n sufletul lui Iustinian se stinse.
ti bati joc de mine, jupne Beaulouis. Cum vrei sa trag un om pe ROATA? N-o sa ma p
ricep N-am ucis niciodata cu minile mele nici chiar o gaina, doar un sobolan.
Multumit sa auda doar mpotriviri de ordin practic, nu si moral, temnicerul vorbi
cu un glas ademenitor.
Gndeste-te bine, baiete. Asta-i un prilej cum n-ai sa mai ntlnesti altul ca sa scapi
de vsle. Poate nu stii, dar singurul mod ca sa supravietuiesti la douazeci de an
i de galere este sa devii vslas bun. Cum nsa vslasii buni snt foarte cautati, cnd li
se mplineste sorocul se gaseste ntotdeauna o scuza ca sa fie pastrati. Cu alte cuv
inte, o condamnare chiar limitata n timp este ntotdeauna o condamnare pe viata.
Iustinian nu a crezut nimerit sa mai ntrebe ce se ntmpla cu vslasii prosti.
ti spun, jupne, ca n-o sa stiu cum sa-i frng oasele.
Doar ti-am zis ca te ajut eu Ai sa vezi, cnd stii unde sa dai, este la fel de usor
cum ai sparge lemne. Ai mai spart lemne? Da? Ei bine, nu-i nici o deosebire. At
unci, esti de acord, da?
*
Membrii consiliului senioral si-au curmat vorba cnd aprodul l-a introdus pe jupnul
Beaulouis care-l mpingea nainte pe Iustinian, cu minile n lanturi.
Judecatorul Cressayet l-a recunoscut pe tnarul tlhar cu nas de lemn care-i jignise
urechile strigndu-si nevinovatia. S-a ncruntat, jucndu-se cu horbotele gulerului. C
eva l nemultumea, dar nu stia precis ce.
Asezat sub herbul lui, pe un jilt cu bratele sculptate n torsada, baronul Raoul s
e strmba dezamagit. nfatisarea zdrentaroasa a candidatului, tineretea lui, nasul f
als si faptul ca nu era ncaltat dect la un singur picior i displaceau vadit.
Nu-i usor sa tragi un om pe roata, spuse el catre temnicer. O sa fie n stare moji
cul dumitale?
O sa fie, domnule baron. Am vazut cum proceda jupnul Pradel de la Rodez, si o sa-i
arat eu cum se face, pleda Beaulouis cu voce ncrezatoare.
Iustinian se ntreba daca era cazul sa mentioneze jalba lui ramasa fara raspuns, cn
d baronul si-a scuipat dupa obicei zeama de tutun si s-a sculat, urmat de un bai
etel, fiul lui, fara ndoiala, caci i semana leit. Cuprins de teama, i-a vazut ca s
e apropie de el si a lasat ochii n jos asteptndu-se numai la rau. S-au nvrtit n jurul
lui asa cum te nvrti n jurul unui cal pe care pregeti sa-l cumperi.
Spune-mi, pezevenchiule, de ce n-ai dect o singura ncaltare? sfrsi prin a ntreba bar
onul.
Iustinian a ridicat capul. Privirile li s-au ncrucisat. Ochii seniorului abia se
zareau, nfundati n orbite.
Pe cealalta a mncat-o un sobolan, domnule baron.
Fiul baronului, Guillaume, mai degraba interesat de nasul de lemn, a cerut polit
icos sa-l vada de aproape, Iustinian l-a des-prins si i l-a dat.
Baietelul l-a sucit si rasucit ntre degete, cercetndu-l din toate partile.
Nu este bine facut.
Asa-i, dar l-am cioplit la repezeala, n-am avut timp sa-l slefuiesc. Si nici lem
nul nu este prea bun.
Guillaume i-a napoiat nasul; Iustinian s-a grabit sa-l prinda la loc.
Baronul se asezase napoi la locul sau. Hotar:
De vreme ce janghinosul asta jegos o sa reprezinte nalta mea dreptate, nu se cade
sa arate ca o sperietoare de ciori. Este soios si pute ca o privata. Sa faca ba
ie si sa fie mbracat cum se cuvine n ziua executiei pe care o hotarasc pentru mine.
Prea a fost amnata mult tarasenia asta.
Beaulouis a zmbit fericit, Iustinian s-a destins. Candidatura i fusese acceptata,
n-avea sa vsleasca la galere.
n timp ce temnicerul l desfereca, scotnd cu clestele niturile lanturilor, Duvalier,
asesorul judecatorului, i-a prezentat la semnat baronului nscrisul de anulare a
vinovatiei, nscrisul de anulare a osndirii si cel de numire n functia de executor a
l naltelor-Lucrari din Bellerocaille pe termen de o zi.
Aprodul de serviciu a aprins o lumnare si a lasat sa curga dintr-un betisor patra
tos cteva picaturi mari de ceara rosie pe fiecare din nscrisuri. Baronul si-a pus
pe ele pecetea Boutefeux-ilor pe care o purta la degetul mare al minii stngi, apoi
, lasndu-i pe judecator si pe Capitanul de politie sa se descurce cu amanuntele d
e organizare, a parasit Consiliul urmat de Guillaume care se straduia, grabind pa
sul, sa nu ramna n urma. Toti cei prezenti n sala s-au sculat si nu s-au asezat la
loc dect dupa iesirea tatalui si a fiului.
Iustinian si lingea ncheieturile minilor ranite de bratarile de fier, cnd asesorul i
-a cerut sa-si spuna numele ca sa-l nscrie n spatiul lasat alb n acest scop.
Iustinian Pibrac, raspunse el, ntrebndu-se ce-ar fi zis adevaratul Pibrac despre ac
easta uzurpare de identitate.
Asesorul i-a nmnat cele trei nscrisuri judecatorului, care le-a citit cu atentie nai
nte de a ntinde doua din ele lui Iustinian.
Si gratierea mea? ntreba tnarul.
Fiecare lucru la timpul lui. Ai s-o capeti ndata dupa executie.
Deodata Cressayet a nteles ce-l nelinistea n legatura cu acest tlhar. I-a facut tem
nicerului semn sa se apropie.
Spune-mi, jupne Beaulouis, daca memoria nu ma nsala, si ndeobste ma pot bizui pe ea
, l-am condamnat pe ticalosul asta acum trei luni si mai bine. Cum de nu a pleca
t cu ultimul lant?
Complicii lui i sfarmasera un picior, naltimea voastra, si capitanul Cabrel n-a vru
t sa-l ia.
Hm, hm, hmmm, mormai magistratul jucndu-se cu gulerul de horbota, care, din aceas
ta cauza, purta numai urme de degete pe el.
Caci judecatorul mirosea aici un matrapazlc de-al Zavorului Viu, dar care anume s
i de ce, asta nu o mai putea deslusi.
Capitanul de politie Henri de Foulques veni sa-i aminteasca lui Iustinian ca exe
cutia trebuia sa nceapa neaparat a doua zi la orele trei ale dupa-amiezii, n piata
Gropii.
Timpul este masurat, asa ca nu-l risipi, nu mai putem accepta alta amnare. Gratie
rea ta depinde de cum ai sa te descurci.
Fara sa lungeasca vorba pleca sa redacteze proclamatia pe care crainicul orasulu
i avea s-o citeasca n piata si la raspntii.
Beaulouis si fostul sau prizonier iesira n tacere, strabatura curtea de onoare si
trecura prin curtea de jos, cufundat fiecare n gndurile sale, rascolitoare si con
tradictorii.
Temnicerul jubila, Iustinian cugeta. Acele cuvinte: Gratierea ta depinde de cum a
i sa te descurci n loc sa-l ncurajeze i stinsesera euforia nascnda. Asadar nu cstigase
nimic. Totul ramnea de facut si ce tot!
Ce trebuie sa fac acum? l ntreba el tare dezumflat pe Beaulouis, care-si chemase fi
ii ca sa-i pregateasca o baie.
Sa asculti de porunca baronului si sa dai jos jegul de pe tine. Pna se ncalzeste a
pa, vino sa-ti alegi niste haine.
Iustinian l urma n antrepozitul unde Beaulouis expunea spre vnzare hainele si difer
itele obiecte lasate n gaj de ntemnitati si ramase cu gura cascata n fata multimii
lor.
Zeci de haine, scurte, paltoane si pelerine atrnau de tavan, nsirate pe umerase di
n lemn. Un perete era rezervat palariilor, iar cel din fata lui era acoperit cu
etajere unde zaceau una lnga alta peruci de diferite marimi, pantofi de toate for
mele, cizme, ba chiar si ctiva saboti. De-a lungul peretilor se aflau cufere plin
e cu camasi, pantaloni, ciorapi, mansete, panglici, batiste, manusi, iar n mai mu
lte sertare asezate pe mese pliante se zareau tabachere, unele chiar frumos lucr
ate, pipe, amnare cu cremene si o colectie de cutite cu lama rabatabila. Printre
acestea, Iustinian a recunoscut cu emotie cutitul lui Pibrac pe care i-l daruis
e Martin si care-i fusese furat mpreuna cu restul lucrurilor.
Asta-i cutitul meu! Uita-te, este numele meu pe el!
ntr-adevar, pe mnerul de corn Beaulouis a putut citi: Jules Pibrac.
Dar nu-ti zice Jules.
l am de la tata, minti el, amintindu-si de clipa n care tata Martin i-l daruise cu
patru ani n urma, n ajunul plecarii lui la seminarul ordinului Neostenitilor Sfntu
lui Preputiu.

Capitolul III
Din cea mai frageda copilarie, Iustinian ascultase cu ncntare povestea aventurilor
lui Martin Coutouly si-a prietenului sau nedespartit, Jules Pibrac, alaturi de
care navigase un patrar de veac.
Eram att de legati nct, crede-ma daca vrei, baiete, cnd unul tragea un vnt, putea cel
alalt.
Martin avea saisprezece ani cnd a plecat din Roumgoux cu gndul sa mearga la Marsili
a si sa vada marea. L-a ntlnit pe Jules Pibrac care venea de la Clermont cu acelas
i gnd. Nu s-au mai despartit.
S-au angajat ca musi pe un trei-catarge venetian care a fost scufundat putin dup
a aceea n largul Alexandriei de piratii barbari; pescuiti din mijlocul valurilor,
au fost vnduti pe piata din Cairo unui bogat producator de eunuci din cartierul
Piramidelor. (Crede-ma, daca vrei, Iustinian, dar acesti pagni snt att de nraiti n nec
redinta lor, nct Dumnezeu i-a osndit sa faca totul de-a-ndoaselea Zmbesti ca un prost,
dar nu stii, de pilda, ca scriu de la dreapta la stnga si tot asa citesc, ca poa
rta rochii ca trfele si tot ca ele urineaza stnd pe vine! I-am vazut asa cum te va
d, asezndu-se cu picioarele ndoite sub ei fara sa faca niciodata crcei, iar cnd se r
oaga lui Allah se umilesc cu fruntea n tarna si fundul ridicat fara rusine n sus, ca
niste sodomiti. Sa fiu prefacut n scrna de broasca rioasa ntarita ca piatra daca mi
nt!) n aparenta foarte simpla (zdrobesti testiculele copilului ntr-o baie calda), teh
nica producerii eunucilor de harem era de fapt una dintre cele mai gingase si ce
rea o mare ndemnare, pe care Hagi Mahmud (Martin pronunta Marmud) o capatase pna n vr
ful unghiilor sale pe care le purta foarte lungi si vopsite. Mai avea acest Hagi
Mahmud si o alta stiinta rentabila; cosea la loc cu dibacie fecioria zdrentuita
a unora dintre printesele sultanului.
Martin si Jules au trait cinci ani sub amenintarea zilnica de a fi si ei castrat
i la cea mai mica prostie. (Si ar fi facut-o! Crede-ma, daca vrei, l-am vazut, l-
am vazut cu ochii nostri, cum i-a oferit o masa mbelsugata unui sclav italian car
e fugise si pe care l prinsese din nou. Dupa ce bietul om care banuia ce avea sa
i se ntmple a mncat pna s-a umflat, a pus sa i se astupe fundul cu ceara. Apoi Hagi M
ahmud l-a nchis ntr-o cusca pe care niste hamali o carau peste tot dupa el. Nu voi
a sa-l piarda din ochi. A durat mult pna ce nefericitul a putrezit o data cu vier
mii nascuti din scrna lui!)
Cei doi prieteni nedespartiti au fost salvati de mercedari (milostivi) spanioli,
niste calugari dintr-un ordin cersetor, care-si harazisera viata rascumpararii
de crestini prizonieri ai pagnilor.
Abia au ajuns la Mlaga, ca s-au si mbarcat pe corabia unui capitan grec, contraban
dist cnd i venea bine si pirat de cte ori se ivea o ocazie. A fost o perioada buna
pentru Martin si Jules. S-au mbogatit ntr-att, nct au putut cumpara o corabie si face
piraterie pe cont propriu.
Au fost din nou scufundati de musulmani n largul portului Tripoli si cumparati de
asta data de un proprietar de oaza estul de nstarit, pe nume El Djibril. n drum ca
tre Fezzan, unde voia sa-si duca noii sclavi, caravana lui a fost atacata de o c
eata de tlhari mascati pna la ochi.
Martin si Jules au contribuit din plin la punerea lor pe fuga cucerindu-i astfel n
crederea lui El Djibril, care i-a sarutat solemn pe amndoi obrajii n fata tuturor
si i-a numit sefi ai garzii sale personale.
Pibrac, care gasise la unul dintre tuaregii ucisi un cutit cu lama din otel de D
amasc ce se nchidea ntr-un mner din corn de girafa, stralucitor precum chihlimbarul
, fusese autorizat sa-l pastreze.
De cte ori ajungeau la acest moment al povestirii, Iustinian cerea sa vada cutitu
l; Martin, caruia i placea sa-si depene amintirile cioplind corabii mititele, se n
trerupea din lucru si i-l arata.
Profitnd de o calatorie facuta de El Djibril n oazele lui din Cirenaica, Martin si
Jules fugisera mpreuna cu patru sclavi tuaregi si doi eunuci din harem pe care i
-au mncat pe drum. (Pentru asta i si luasem, erau grasi si ne-au tinut cteva zile.)
ntr-o noapte, Martin a fost trezit de tovarasul sau care zmbea cu gura pna la urechi.
(i njunghiase pe cei patru tuaregi. Crede-ma daca vrei, dar n-aveam de ales; ori e
i, ori noi. De altfel, asa am putut avea destula apa si carne uscata ca sa ajung
em pna la coasta.) Acolo, au pus mna pe o feluca si dupa ce au ratacit pe mare timp
de trei saptamni au ajuns n Cipru pe jumatate morti de sete. (Atunci, pe cnd mergea
m n deriva, si-a gravat Pibrac numele pe mnerul cutitului. S-a slujit de vrful harpo
nului din corabie. n ultimele zile, ne era att de sete nct ne-am baut udul. Nu-i gus
tos, stiu, dar am baut tot Ia du-te mai bine si ada-mi o ulcica cu apa proaspata n
loc sa te hlizesti la mine.)
Scrbiti pentru un timp de lumea marilor, Martin si Jules s-au mbarcat pe o corabie
cu pelerini care se ntorceau de la Sfntul Mormnt cu gndul sa ajunga n Franta si sa s
e faca soldati. (Era ideea lui, nu a mea, dar l-as fi urmat si-acolo.)
n timpul traversarii, Pibrac a fost dobort de o napraznica inflamatie de mate care
l-a dat gata n doua zile. Martin l-a nfasurat ntr-un cearceaf si l-a cusut nauntru.
(Eu am taiat firele, cu cutitul lui. Si tot eu am ridicat scndura. De obicei, tru
pul mai pluteste putin nainte de a disparea, dar el, nu, a cazut ca un pietroi, a
sa cum pleci fara sa te mai uiti napoi. Mi s-a rupt inima, ma simteam de-a dreptu
l orfan.)
Martin se ntorsese la Roumgoux, dar nu se nrolase n nici o armata. Dupa o perioada d
e sovaieli, se casatorise cu Eponine, ultima din fiicele lui Navech, fabricantul
de lumnari de seu. Au avut un fiu care n-a trait dect cteva zile. Ca sa-si poata d
a laptele, Eponine s-a facut manca.
Si-apoi ntr-o zi, sau, mai degraba, ntr-o seara, Marele Neostenit Melchior Fendard
a intrat n casa lor si a pus pe masa un cos din rachita. Eponine a sughitat de u
imire vazndu-i continutul.
Pe sfrcurile snilor Sfintei Agatha! Cine a putut face porcaria asta!
Asa l-am gasit. De-abia se ntmplase. Vraciul nostru a cauterizat rana. Dar ce nu nt
eleg este cum de poate sa doarma fara sa se trezeasca dupa tot ce a patit.
Eponine a ridicat putin pruncul ca sa se asigure ca n-avea picioarele despicate
si ca nici un corn nu i se ivea pe frunte.
Este un prunc tare frumos! Dar ce pacat de el, asa desfigurat!
Deodata fata mancii a mpietrit. S-a aplecat asupra copilului mirosindu-l, apoi a
spus cu voce furioasa:
Nu-i de mirare ca doarme asa bine, pute a tuica.
Marele Neostenit a tresarit:
Tuica! Ce tot fleoncani, fato!?
Adevarul adevarat, Monseniore. Va spun ca acest tnc este beat mort. I-au dat sa s
uga o crpa muiata n tuica. Asa fac mamele rele cnd nu vor sa fie trezite noaptea.
Totusi, Eponine acceptase sa se ocupe de acel copil napastuit pentru tariful obi
snuit de cinci livre pe luna. Ct despre Marele Neostenit Melchior, el se ntorsese l
a mnastire, foarte nemultumit ca botezase un copil n stare de ebrietate, punndu-si
din nou ntrebarea cine i erau parintii. Cnd l-au gasit, copilul era gol, cu excepti
a unei batiste brodate legate n jurul coapsei pe care se putea citi, scris cu un
carbune de lemn: Iertare.
Pe vremea aceea oamenii din popor si suflau nasul ntre degete, burghezii si-l ster
geau cu mneca si numai oamenii n lumea buna si clericii utilizau batiste. Calitate
a pnzeturilor din cosul n care era culcat copilul, finetea batistei si broderia de
pe ea, faptul ca persoana care-l parasise (un cavaler, o doamna?) stia sa scrie
l faceau pe Marele Neostenit sa creada ca trebuia sa fie vorba despre un bastard
din lumea buna, a carui sosire n asta vale a lacrimilor trezea mai multa mhnire de
ct bucurie. Nu se putusera hotar sa-l ucida si-atunci l lepadasera la usa mnastirii D
ar de ce l desfigurasera asa de groaznic? Ca sa nu semene mai trziu cu parintele s
au? Si de ce tocmai nasul? Abatele Melchior prefira n minte toate apendicele naza
le din regiune, dar nu gasi nici unul destul de deosebit ca sa justifice o aseme
nea rautate.
Prelatul ajunsese din nou n fata mnastirii, cnd zari silueta unui cine vagabond hapa
ind ceva la picioarele statuii stramosului sau; la apropierea lui, cinele o lua la
fuga mrind. Nu putea nsa ghici ca animalul gasise nasul noului-nascut smuls cu din
tii cu putin timp nainte si scuipat apoi n tarna
Seara trziu, abatele Melchior deschise registrul nasterilor din Roumgoux (tineau a
cest registru din secolul al XII-lea) si-l nscrise pe copil sub numele de Iustini
an Trouv, dupa basileul din Constantinopole, Iustinian Rhinotmet, mparatul caruia d
usmanii lui i taiasera nasul, iar Trouv (Aflatul) pentru ca acesta era numele care
, pe lnga cele de Dieudonn si Deodat, era harazit copiilor parasiti.
*
Vara era pe sfrsite cnd Iustinian ncepu sa zmbeasca si sa gngureasca daca i se vorbea
. De Boboteaza se tra n patru labe, apucnd tot ce gasea. De Pasti raspundea cnd era
chemat pe nume si statea de vorba, folosind cele cteva cuvinte deprinse, cu cinii,
gainile, furnicile, piciorul mesei etc.
Cnd mplini un an, la 10 iunie 1664, Marele Neostenit Melchior Fendard si facu din n
ou aparitia la familia Coutouly. Gasind un copil frumos, bucalat, rosu n obraz ba
chiar n stare sa se tina pe picioare si sa faca doi-trei pasi, s-a aratat foarte
satisfacut. Daca n-ar fi fost acea gaura rosie
Te felicit, fiica mea, iata un pusti sanatos tun.
Atras de marele crucifix din argint aurit care atrna de gtul nasului sau, Iustinia
n gnguri si ntinse mna ca sa-l apuce.
Dragul de el, ma recunoaste, se nduiosa preotul
La vrsta de doi ani Iustinian alerga fara sa cada prea des si la trei mnca si se mb
raca singur. La patru ani spunea eu n loc de Iustinian si sarea foarte bine ntr-un pic
ior sau cu ambele picioare deodata. Stia sa arate casa n care locuia, dar nu face
a nca diferenta ntre ieri, azi si mine.
La cinci ani se catara n copaci si Martin l nvata sa citeasca si sa scrie, nti dupa u
n manual de buna purtare pentru copii, apoi dupa Iliada si Odiseea.
La fiecare zi de zece a lunii, Eponine se ducea la mnastire ca sa-si primeasca si
mbria cuvenita, si la fiecare 10 iunie Marele Neostenit venea sa-si vada proteja
tul, gasindu-l de fiecare data foarte bine dezvoltat si istet pentru vrsta lui.
Poate va deveni si el unul dintre neostenitii nostri? se gndea el nduiosat.
*
De aceea, n ziua cnd Iustinian a mplinit sapte ani, abatele Melchior si-a respectat
obiceiul si a venit sa-l vada, dar n loc sa-l mngie pe obraji si s-o felicite pe m
anca lui pentru ct de bine arata plodul, l-a luat de mna si l-a dus la scoala comu
nala.
Pe vremea aceea, Iustinian n-avea nas si aparitia lui i-a ngrozit pe elevi, care
l-au crezut lepros. A fost nevoie de toata autoritatea Marelui Neostenit ca sa s
e restabileasca linistea n clasa.
Iustinian, pe care-l vedeti, a fost victima unui accident. A fost pentru el o ma
re nenorocire si n-ar fi drept sa va temeti de el sau sa va purtati urt cu el.
Cum nu erau destule banci si pupitre pentru toti, dascalul cel gras l-a ndemnat s
a se aseze pe podeaua de pamnt lipit acoperit cu trestie. Iustinian s-a asezat tu
rceste tinnd capul n jos, suparat de insistenta privirilor. n prima recreatie a zbu
ghit-o si s-a ntors la parintii lui adoptivi.
Cu o bucata de miez de pine nfipta n vrful cutitului, Eponine curata ceapa fara sa l
acrimeze, n timp ce Martin, asezat lnga fereastra, sculpta prova unui galion spani
ol (o sirena cu plete lungi si piept obraznic), cnd Iustinian a dat buzna n ncapere
a mare cu tavan jos.
De ce n-am si eu un nas, ca toata lumea?
Sotii Coutouly s-au privit. Si ei ar fi dorit sa stie.
Nu stim, baiete, Monseniorul nu ne-a spus altceva dect ca asa te-a gasit la usa mn
astirii.
A spus ca am avut un accident. Ce-i aia un accident?
Fostul marinar si-a scarpinat ceafa cu mnerul cutitului.
Hm hm Un accident, vezi tu un accident, a fost cnd postalionul a dat peste Toizac fi
ul, anul trecut. De atunci i lipseste un picior si nu mai poate lucra Ce a vrut sa
spuna Monseniorul este ca nu e vina ta ca nu ai nas.
S-a ntmplat cnd erai un tnc attica de mic, a precizat Eponine. ntr-o seara, Monsenior
a intrat pe usa asta; te purta ntr-un cos si nu aveai nas.
Dar cum s-a ntmplat?
Ah! Asta nu ne-a mai spus!
Deci, am avut si eu un nas, si spuse baietelul. De ce i fusese luat si cine o facuse
?
Nici Martin, nici Eponine nu au stiut sa-i raspunda.
Iustinian nu s-a ntors la scoala, s-a dus pna la mnastirea fortificata a franciscan
ilor, construita n secolul al XI-lea n centrul unei caldari naturale, la o leghe d
e trg.
Ajuns n fata intrarii deasupra careia se afla blazonul familiei Fendard, a tras d
e clopot privind la statuia de piatra a banneret-ului Gauthier Fendard, ntemeieto
rul ordinului Neostenitilor Preamaririi Vesnice a Simtului Preputiu. Acolo ncepus
e deci viata lui legala!
Abatele Melchior Fendard, al doisprezecelea Mare Neostenit al ordinului, medita n
fata unui ceaun cu apa clocotita, punndu-si ntrebari fara raspuns asupra acestui
miracol de nenteles care facea sa dispara nu se stie unde apa care fierbea, cnd fr
atele portar l-a introdus pe finul lui. S-a ncruntat:
Ce faci aici? Trebuia sa fii la scoala.
Baietelul s-a apropiat si i-a sarutat mna.
Te rog, nasule, spune-mi cine snt parintii mei si de ce nu mai am nas.
Dar abatele nu stia.
Cnd te-a gasit Eusebius la intrare, asa erai.
Dar de ce, nasule? Facusem ceva rau?
Nu, si nici n-ai fi putut. Nu erai mai mare ca o plevusca. Erai mult prea mic ca
sa fi facut ceva rau sau bine
Atunci, de ce a lasat Dumnezeu sa se ntmple asa?
Prelatul a oftat. Nu-i placeau ntrebarile pustiului, dar si mai putin i placea ton
ul cu care le punea. Ce-ar fi putut sa-i raspunda? Nici el nu stia mai mult. Exa
ct cu sapte ani n urma, dupa vecernie, fratele Eusebius zarise un calaret care de
punea un cos la picioarele statuii fondatorului. Era prea departe ca sa spuna da
ca era vorba de un barbat sau de o femeie, zarise cavalerul (sau femeia) sovaind
, ntorcndu-se napoi, ridicnd copilul din cos ca pentru un ultim ramas-bun si taindu-i
nasul cu un scrsnet scurt din dinti. ncalecase apoi din nou si o pornise n goana p
e drumul spre Racleterre. Abatele i-a pus minile pe umeri.
Asculta-ma, Iustinian; caile Domnului snt de nepatruns. El singur stie. ntr-o zi,
poate ca te va lumina, dar acum trebuie sa-ti destupi mintea mergnd la scoala. Nu
uita ca daca nu nveti sa citesti si sa socotesti corect, nici chiar eu n-o sa te
pot introduce la seminar. Si ar fi foarte pacat, caci, daca ne gndim la ticalosi
a fiintei noastre omenesti si la strasnicia Judecatii celei de pe Urma, marea gr
ija a oricarui bun crestin nu este oare sa-si asigure mntuirea vesnica? Crede-ma,
baiatul meu, a-ti harazi viata lui Dumnezeu este calea cea mai scurta pentru a-t
i asigura mntuirea. Du-te acum, ntoarce-te la scoala, cere-i iertare dascalului si
fa-mi acolo cinste!
Iustinian pleca, ngrijorat pentru viitorul lui, dar putin dispus sa serveasca un
Dumnezeu care ngaduise sa i se taie nasul unui nevinovat fara sa intervina. Cine
altcineva ar fi putut s-o faca? Asa a ajuns la concluzia ca, pentru motive ascun
se, Dumnezeu nu-l iubea si-a hotart sa fie mereu cu ochii n patru. Nu l-a ascultat
pe nasul lui si nu s-a ntors la scoala, si-a petrecut restul zilei asezat pe mal
ul rului, tot gndindu-se la nedreptatea suferita.
A doua zi si n cele urmatoare a stat acasa ascultnd cele o mie si una aventuri mar
inaresti ale lui Martin Coutouly si-ale nedespartitului sau prieten, Jules Pibra
c.
ntr-o zi, Martin l-a surprins ungndu-si cicatricele cu o alifie cenusie care putea
a gainat. Dupa un vntura-lume care i-o vn-duse, aceasta alifie avea darul sa faca
sa creasca orice, asa cum creste la loc unghia smulsa sau parul taiat.
Negustorul ambulant se jurase pe capul celor doisprezece apostoli ca aflase secr
etul compozitiei acelei alifii din chiar gura unei soprle batrne si ntelepte.
Dar ce, i vorbesti limba? se mirase pustiul.
Curent, puiule. Ia asculta!
Omul scosese atunci niste suieraturi care aminteau de sunetele pe care le facea
tata Martin cnd dadea afara un rest de mncare ntepenit ntre dinti.
Si ce nseamna asta?
Asta nseamna: daca cineva din Roumgoux are nevoie de aceasta alifie, apai ala esti
tu!
Si cu ce ai platit-o? l ntreba tatal lui adoptiv.
Iustinian a rosit, lasndu-si privirea n jos, catre picioarele lui goale. i daduse o
mului sabotii lui.
Aoleu! se strmba batrnul, erau noi! Ai s-o patesti cu Epo-nine.
Atunci i-a venit lui Martin ideea care avea sa transforme viata baiatului. A ale
s o bucata de lemn de tei, usor de lucrat, si a cioplit dintr-nsa un nas, facnd vr
eo trei ncercari pna sa fie multumit.
Asezat n fata caminului, Iustinian o ajuta pe Eponine sa curete fasole cnd Martin
i-a aratat nasul din lemn. Ochii pustiului au stralucit, bucurnd inima batrnului m
arinar.
Dar cum o sa tina?
O sa-ti arat. Dar nti ncearca-l, sa-l mai retusez. Si-apoi spala toata porcaria aia
care nu-i buna de nimic, pute doar ca o privata.
Usurel, cu vrful lamei, Martin a rectificat o asperitate ici, a ndulcit o curba co
lo, a marit usor o nara, apoi a facut o gaura dintr-o parte n alta, prin care a p
etrecut un siret de piele pe care l-a legat pe ceafa pustiului ncntat.
Iustinian a alergat pna la put si a scos o galeata plina cu apa ca sa-si oglindea
sca obrazul n ea, din fata, din profil si din trei sferturi o! Binenteles, nu era d
ect un nas de lemn care nu nsela pe nimeni, dar era cu mult mai frumos dect acea ga
ura rosie cu marginile rupte care atragea toate privirile.
A doua zi, Iustinian s-a dus la scoala. Dupa prima clipa de stupoare, toti elevi
i, mpreuna cu dascalul, s-au strns roata n jurul lui.
Zau ca arata bine
Ia priviti! Are chiar gauri pentru nari.
Binenteles! Altfel ar fi trebuit sa respir pe gura!
Din ziua aceea de pomina, Iustinian s-a dovedit un elev bun, atent, constiincios
, desi i cam placea sa discute
*
Iustinian lasase n urma copilaria si devenise adolescent cnd nasul lui l-a trimis
sa-si faca noviciatul la seminarul ordinului, la Racleterre, un trg ceva mai mare
, aflat la vreo zece leghe de Roumgoux. n ziua plecarii Martin i-a daruit cu-titul.
Uimit n fata darului marinimos, Iustinian nu ndraznea sa se atinga de el.
Ia-l, prostutule, daca-ti spun! insistase fostul marinar ndesndu-i briceagul n mna. A
sa, daca i se ntmpla ceva nasului tau, ai sa poti sa-ti faci altul.
Dar este cutitul lui Pibrac, nu pot sa-l iau!
De cnd se stia, l vedea pe Martin cu cutitul lui sculptnd corabii mici, taindu-si b
ucata de carne, curatindu-si pipa.
I-ar fi placut sa-l ai si mie la fel, asa ca ia-l!
O data cu cutitul, Martin i-a strecurat un ban de argint de trei livre. Ce deose
bire fata de nasul lui, Marele Neostenit, care i daduse, ca dar de plecare, o ras
a de aba care duhnea, o sfoara drept cingatoare si o pereche de sandale sclciate.
Apoi i tonsurase crestetul, ct un vrf de deget, formatul ngaduit novicilor, atragndu-
i solemn atentia ca trebuie sa se fereasca de demoni, acesti slujitori ai diavol
ului, care misunau pe toate drumurile regatului si pe care i puteai ntlni pretutind
eni.
Ce-i neplacut, vezi tu, baiatul meu, este ca demonul poate sa ti se iveasca n cal
e sub diferite chipuri si sa te nsele. Poate lua nfatisarea unui cal, unui cine, un
ei pisici si, bine-nteles, a unui tap. Dar si pe aceea a unui barbat cuviincios m
bracat, a unui soldat chipes sau a unei trfe ademenitoare. A fost chiar semnalat
ca s-a ascuns sub rasa unui iezuit.
Dar atunci, ce-i de facut?
Trebuie sa fii vigilent, cu ochii n patru si cu mintea mereu treaza. Caci demonul
poate sa creeze o forma, dar nu o poate imita perfect; nu este dect un biet demo
n i va lipsi ntotdeauna ceva, sau va avea ceva n plus. Retine doar ca, n cazurile cel
e mai evidente, miroase a pucioasa, iar cnd trage un vnt, florile se ofilesc pe o
raza de douazeci si mai bine de stnjeni Trebuie sa fii pururi atent. Nu degeaba i
se spune si cel Viclean.
Ce nu nteleg, nasule, este cum de Dumnezeu Atotputernicul nu i-a venit de hac de
atta amar de vreme.
Clopotul ce vestea schimbul adoratorilor vesnici ai Sfntului Preputiu l scuti pe a
batele Melchior de raspuns. L-a poftit pe adolescent sa se alature neostenitilor
care se ivisera n curte si se ndreptau catre capela din secolul al XI-lea, unindu
-si vocile cu cei care ieseau cntnd imnul de slava Veni Creator. Nici o clipa, ct d
e mica, firul preamaririi vesnice nu trebuia curmat. Acesta se depana de cinci s
ecole si trebuia sa dainuiasca pna la Judecata cea de pe Urma.
Odata ajuns pe culoar, adolescentul nu si-a ascuns dect anevoie nemultumirea la gn
dul ca va trebui sa se roage doua ore n sir, n genunchi, pe lespezi. Totusi, i-a u
rmat pe neosteniti si-a intrat cu ei n capela nmiresmata de tamie. Dar, n treacat, n
-a uitat sa calce mai apasat pe lespedea sub care seniorul banneret Gauthier Fen
dard ceruse sa fie ngropat, sub imboldul unei autentice umilinte.
Fara a-si ntrerupe cntul, neostenitii au ngenuncheat pe dalele dispuse ca o tabla d
e sah, au ntins bratele n cruce si si-au atintit privirile asupra Sfntului Preputiu
al Copilului-Iisus, o farma de carne scorojita ce de-abia se zarea n relicvarul s
au de cristal suflat, n forma de falus, ncrustat cu aur si argint aurit. Lung de v
reo cincizeci de centimetri, celebrul relicvar era purtat, ridicat spre slavi, d
e un sfnt Mihail si un sfnt Gavriil nalti de sase picioare. Pe pereti si pe tavan,
fresce din secolul al XIV-lea zugraveau descoperirea lui n Pamntul Sfnt si construi
rea n onoarea lui a unei capele, apoi a Mnastirii.
Doua ceasuri mai trziu, clopotul a sunat schimbul, s-au ivit alti neosteniti si I
ustinian a putut n sfrsit s-o porneasca spre seminarul ordinului.
Acesta se afla la zece leghe de Roumgoux, pe drumul spre Racleterre; a mers o zi s
i jumatate ca sa ajunga acolo, nnoptnd la Beaujour, una din numeroasele ferme ale
ordinului. Pe drum, s-a ntlnit cu marchitani, cosari si taietori de lemne care se
duceau spre Spania, saltimbanci, zilieri n cautare de lucru si numerosi pelerini
care, pentru mai multa siguranta, calatoreau n ceata, ca negustorii.
Singurele incidente mai deosebite: l-a ars soarele pe tonsura lui proaspata si a
trebuit sa se apere mpotriva cinilor vagabonzi care mai ca l-ar fi sfsiat de flamnz
i ce erau.
A mers o bucata de vreme mpreuna cu un pelerin profesionist, tocmit sa se duca n p
elerinaj la Fecioara Neagra din Rocamadour ntru folosul unui senior din Limousin
ce calcase de multe ori cu stngul.
Omul, n vrsta de vreo treizeci de ani, cu o fata vesela, se lauda ca fusese o data
la Sfntul Mormnt si de trei ori la Compostela, dintre care o data descult (tarif
triplu); Iustinian a fost uimit de sinceritatea cu care a recunoscut ca-si alese
se meseria mai mult de dragul calatoriilor dect din pietate.
Si mie mi-ar placea sa calatoresc. Tare as fi vrut sa vad marea Dar nu-mi apartin
, am fost daruit de Dumnezeu ordinului. Trebuie sa devin un Neostenit.
Un Neostenit! Te duci la seminarul ordinului lor?
Orice urma de veselie disparuse de pe chipul pelerinului tocmit.
Da, se afla la o leghe de Racleterre. Ai auzit vorbindu-se de-spre ordinul nostru
?
Cine n-a auzit despre el? Si, ce sa zic, mai curnd de rau! Se spune ca-i mai greu
acolo dect sa fii soldat Se mai spune ca cei care intra acolo nu mai ies.
Este firesc, de vreme ce sntem un ordin contemplativ, harazit preamaririi vesnice
a Sfntului Preputiu.
Se spune ca cel adevarat este la San Giovanni n Laterano, la Roma.
Cum adica, cel adevarat?
Adevaratul Sfnt Preputiu. Mai multi pelerini l-au vazut acolo si Papa i-a atestat
autenticitatea. De aceea nu mai vin aproape deloc pelerini la Roumgoux.
Baiatului i se facu dintr-o data frica. N-o fi fost oare acest individ unul dint
re demonii ispititori despre care atta i vorbise nasul lui, abatele Melchior?
Mai bine ti-ai lepada haina de calugar si-ai ntinde-o spre Marsilia. N-ai dect sa
spui ca esti un pelerin caruia i s-a ciordit pasaportul. Ai sa gasesti oricnd un
capitan sa te ia la bord.
Pasapoartele pelerinilor eliberate de preotii parohiilor dadeau ntre altele drept
ul la cersit si la gazduire n asezamintele mnastiresti. Mai serveau autoritatilor c
a sa-i deosebeasca pe falsii pelerini de cei adevarati.
Profitnd de o clipa de odihna la umbra unui ulm batrn, Iustinian si adulmecase disc
ret tovarasul, dar nu simtise altceva dect cinstita mireasma a celor care se mbaia
za de cte ori cad ntr-un put. Nimic nu parea sa-i lipseasca sau sa-i prisoseasca,
dar cum sa fii sigur? Hiba revelatoare putea fi ascunsa de haine. i putea numara
degetele de la mini, dar nu si pe cele de la picioare, tainuite nlauntrul cizmelor
. Iustinian descoperea limitele nvatamntului teoretic confruntat cu practica.
Cnd drumurile lor s-au despartit, pelerinul tocmit l-a parasit punndu-i o ntrebare:
Stii tu macar la ce serveste cu adevarat tonsura pe care ti-au facut-o?
Binenteles. Se face cnd un laic se hotaraste sa intre n cinul monahal. Cum snt novic
e, a mea este mica. Va fi de doua ori mai mare cnd voi deveni un neostenit.
Te-am ntrebat daca stii la ce serveste.
???
Serveste de loc neted ca sa te pupi cnd faci dragoste.
Acestea fiind spuse, pelerinul l-a lasat n plata Domnului si s-a dus fara sa se ma
i uite-ndarat.
*
nfiintat n anul ciumei negre din 1347 de catre banneret-ul Raimond Fendard, al Sas
elea Mare Neostenit al ordinului, seminarul din Racleterre depindea de asezamntul
-muma din Roumgoux si avea drept ndatorire formarea de Neosteniti pentru adorarea
vesnica. n acest scop, acestia capatau acolo de trei secole o educatie nepereche,
de la care se inspirase mult Ignatiu de Loyola, ce adastase cndva un trimestru n
incinta seminarului, nainte de a-si nfiinta Societatea cu o suta cincizeci de ani n
urma. Totusi, pe cnd scopul Societatii fusese de a pregati postulantii ca sa nfru
nte viata lumeasca, acela al ordinului neostenitilor era de a-i pregati pentru s
chimnicie nentrerupta.
Numit pe viata de catre Marele Neostenit, abatele Rector guverna si administra v
reo o suta de postulanti repartizati n decurii. Era asistat de un prefect de mora
vuri, de un director de studii si de doisprezece regenti, ajutati la rndul lor de
auxiliari, recrutati printre postulanti. Acestia din urma trebuiau sa faca exce
s de zel pentru a-l stimula pe al celorlalti. Mai trebuiau sa spioneze si sa den
unte daca era cazul. Li se spunea decurioni si deviza lor era: Ct te-ai piti de bi
ne, snt cu ochii pe tine.
Pentru ca noii postulanti sa poata fi sustrasi oricarei influente din exterior,
erau izolati n interiorul naltelor ziduri ale seminarului, li se ncatusau apoi mint
ile ntr-un regulament extrem de sever care-i tinea n chingi din clipa trezirii si
pna la culcare. Orice abatere era judecata de un tribunal: oficialitatea. Pedepse
le erau date n functie de gravitatea greselilor faptuite. Cei ce se facusera vino
vati de pacate capitale erau condamnati la sederi mntuitoare n Oaia Rioasa, nchisoar
ea ordinului, tinuta de surorile nenduplecate.
*
Iustinian a trebuit sa-si desprinda nasul si sa-l lase inspectat de soldatii de
la vama nainte de a putea pasi n interiorul trgului.
A ntrebat de drum, a mers de-a lungul mai multor strazi populate si a ajuns n piat
a Regala unde se afla seminarul, ascuns n spatele unor ziduri la fel de groase ca
si cele ale castelului seniorului de Armogaste aflat peste drum.
Iustinian s-a apropiat de intrarea mica, strajuita de doi stejari seculari urias
i si a tras de clopot. S-a deschis o ferestruica, s-a ivit un chip barbos.
Vin din Roumgoux. Snt un nou postulant.
Usa s-a ntredeschis, a intrat, usa s-a nchis dupa el. S-a gndit cu o strngere de ini
ma la vorbele pelerinului tocmit. L-a urmat pe fratele portar si a vazut o cladi
re mare, construita, ca la Roumgoux, n jurul unei capele semannd mult cu cea a Sfntul
ui Preputiu. A mers de-a lungul unui deambulator pna la o scara ce ducea la etaju
l nti, unde se aflau lacasurile ocupate de abatele rector Ghedeon. Cnd a intrat, ac
esta citea Discursul asupra Istoriei universale de Monseniorul Bossuet, precept
orul Marelui Delfin.
Dupa o plecaciune cam stngace, Iustinian i-a nmnat scrisoarea de prezentare purtnd p
ecetea Marelui Neostenit.
Rectorul a citit-o dnd din cap si din peruca la anumite pasaje si aruncnd cte o pri
vire curioasa nspre nasul lui.
Postulant Iustinian Trouv, ordinul nostru n-are ce face cu inimi caldute, spirite
mediocre si trupuri plapnde. Ai doi ani ca sa ne dovedesti ca n-ai nici una nici
alta.
Sper sa ma arat vrednic de onoarea care-mi este
O palma i taie vorba, deplasndu-i nasul si buimacindu-l pe jumatate.
Regula numarul unu, explica rectorul Ghedeon cu o voce prietenoasa: un postulant
nu vorbeste dect daca este autorizat s-o faca.
Iustinian si prinse la loc nasul, l ardea obrazul, i se tulburase mintea.
Sa stii, fiule, ca aceasta palma nu este o pedeapsa pentru a fi nesocotit un reg
ulament pe care nu-l cunosteai, ci face parte dintr-o pedagogie menita sa destup
e memoria celor mai uituci. nregistrez scepticismul dumitale nuantat de repros, d
ar te pot asigura ca nu ai sa uiti curnd regula noastra numarul unu. Am fost clar
, postulant Trouv? Raspunde.
Da, domnule Rector, minti Iustinian, care nu-l ascultase.
Obrazul l ardea, era prima data ca primea o palma. Nu-i facuse ctusi de putin plac
ere.
Ce vrsta ai? Raspunde.
Saisprezece ani, domnule Rector.
Abatele Ghedeon ofta. Nu-i placeau aceste recrutari trzii si era dintre cei care-
i cereau Marelui Neostenit singurul n masura sa modifice regulamentul desfiintare
a limitei de vrsta. Cu ct snt mai tineri postulantii nostri, Monseniore, cu att este
mai usor sa-i formam. Mintea le este atunci la fel de maleabila ca o bucata de s
ticla moale si ne este usor sa-i facem sa piarda pentru totdeauna pofta, ba chia
r ideea ca ar putea duce vreodata altfel de viata, Abatele rector ofta nca o data,
Mintea lui trebuie sa fie tare cum e cremenea! a cumpanit el, privindu-l piezis p
e noul venit.
Urmeaza-ma. O sa te prezint acum prefectului vostru de moravuri.
Acesta se afla la celalalt capat al coridorului ntr-o camaruta asezata ntre doua d
ormitoare. Iustinian zari un omulet fara vrsta, cu trupul osos, prost mbracat ntr-o
sutana neagra, roasa la mneci si la guler, care-l privea cu un aer ndurerat. Ai fi
zis ca era mereu pe punctul sa anunte o veste proasta.
De fapt, era miop. Rolul sau, la seminar, nu era sa dezvolte mintile, ci sa le d
isciplineze. De aceea pusese sa se zugraveasca pe zidul din spatele lui cuvintel
e Fide et obsequio credinta si supunere care rezumau ct se poate de bine ce astep
ta de la fiecare.
Domnule Prefect, iata-l pe postulantul Iustinian Trouv care ne vine de la Roumgoux
. Va rog sa-l familiarizati cu regulamentul nostru, spuse abatele Ghedeon. A lua
t cunostinta de regula numarul unu, adauga el, lasndu-l acolo pe Iustinian, care-
si freca obrazul ca pentru a sterge arsura.
Prefectului de moravuri i placea sa-i compare pe postulanti cu merele cretesti si
pacatul cu un vierme n stare sa strice toate fructele dintr-un cos. Misiunea lui
consta n a haitui viermii si a-i goni. Nasul de lemn l-a otart.
Arunca asta! Hai-hai, pe loc! Aici nu ne plac fandoselile de filfizoni.
Iustinian tresari. Sa-si arunce nasul? Trebuia sa fie o greseala. Ce nsemna aceas
ta primire? De ce se straduiau sa-l umileasca? Nasul lui nu-i vorbise despre aces
te jigniri.
Va rog sa ma iertati, domnule prefect, este nasul meu si tin sa-l pastrez. Este
dreptul meu.
Asa! I-o spusese.
O a doua palma pe acelasi obraz si mult mai tare dect prima i aminti de regula num
arul unu.
Postulant Trouv, de vreme ce asta-ti este numele, sa stii ca de azi ncolo singurul
tau drept este sa asculti. Scoate acest obiect ridicol si da-mi-l.
Adolescentul se supuse strngnd din dinti ca sa nu plnga. Prefectul s-a apropiat, a
privit si a zarit o cavitate urta. Si-a ascuns mirarea sub un hohot de rs sec, apo
i s-a scuzat napoindu-i nasul.
Te rog sa-mi ierti confuzia, dar am crezut ca-i o fandoseala, Hmm! Poftim, poti s
a-l mbraci din nou, ma rog, vorba vine.
Iustinian si-a prins nasul la loc, cu degete tremurnd de enervare care nu izbutea
u sa lege nodul. Prefectul i-a inspectat apoi continutul desagii. A gasit Odisee
a si a rupt-o n doua n ciuda copertei ei de piele, aruncnd bucatile pe podea. De da
ta asta, Iustinian plnse: mpreuna cu nasul si cu cutitul lui, cartea era tot ce av
ea mai de pret. I-o daruise Martin.
Ridica-ti rasa, porunci prefectul dornic sa se asigure ca nu-i ascundea nimic.
Vaznd cutitul n buzunarul pantalonilor a oftat, excedat:
Da-mi-l, spuse, ntinznd mna.
Iustinian i-a dat cutitul lui Pibrac. A venit apoi rndul monedei de trei livre. H
otii, ntr-o padure, nu l-ar fi jefuit mai bine.
Cnd o sa pot
Rasuna o a treia palma, la care raspunse de asta data cu un strigat de furie car
e-l facu pe prefect sa se dea putin napoi. Hotart lucru, noul venit nu-i placea.
Abatele-director, la care l duse apoi prefectul, era rotund ca o minge si se stra
duia sa aiba un aer binevoitor. Tonsura, mare ct un blid de supa, nu-i lasa dect o
coroana subtire de par ncaruntit. Dupa ce a aflat ce era cu nasul de lemn, s-a a
btinut sa puna ntrebari si s-a multumit sa-i testeze latineasca:
Spune Decalogul. Raspunde.
Iustinian l lalai cu o voce ndurerata.
Nu-i rau. Acum, arata-mi cum scrii.
Baiatul se supuse iar si scrise cu ndemnare: Cer ngaduinta sa vorbesc.
Abatele l cerceta un timp cu privirea nainte de a raspunde:
Te ascult.
As vrea sa stiu daca domnul prefect al moravurilor are dreptul sa-mi rupa cartea
si sa-mi ia cutitul si banii.
Ce carte era? Raspunde!
Odiseea domnului Homer.
Aici nu snt permise nici cartile profane nici bunurile personale. De ce sa le tii
la tine daca n-ai ce face cu ele? Urmeaza-ma, sa te prezint parintelui Vaillant
, Regentul dumitale. Si nu mai plnge ca un tnc.
Iustinian si-a sters lacrimile cu pumnii strnsi. Directorul a bagat de seama ca f
alangele degetelor i se albisera de ct le strnsese. Ca si prefectul, a hotart ca no
ul venit nu-i placea.
Dupa ce au cobort la parter, au mers de-a lungul deambulatoriului si au trecut pr
in dreptul usii de serviciu, acum ferecata. Iustinian si aminti din nou de peleri
nul tocmit. Intrara ntr-o sala de clasa ncapatoare, cu tavanul scund, ocupata de v
reo patruzeci de postulanti care s-au sculat n picioare. Toate privirile s-au ati
ntit asupra nasului sau.
Un postulant nou, domnule Regent. n seara aceasta o sa doarma la decuria numarul
noua.
Un murmur de dezaprobare se auzi dinspre partea decuriei cu pricina.
Tacere! porunci regentul apucnd vna de bou rasucita, nsemn al autoritatii sale.
Abatele principal iesi. Postulantii se asezara la locurile lor.
Scrie-ti numele pe tabla, ca sa te cunoastem, apoi du-te sa te asezi lnga decurio
nul Ravignac, spuse regentul, aratndu-i un postulant care era asezat singur ntr-o
banca din rndul nti.
Iustinian lua creta pe care i-o ntindea si scrise ct putu mai bine: IUSTINIAN TROU
V (Aflatul), provocnd un rs general: copil aflat/ cap patrat fredonara chiar unii n po
fida regulii numarul unu.
Cu ochii plecati, stacojiu la fata, Iustinian s-a asezat lnga un balan de vreo do
uazeci de ani, ce purta o sutana cenusie, ngrijita, pe care era cusuta o cruce ro
sie, nsemnul calitatii sale de decurion. Tnarul, un ins pirpiriu, cu fata acoperit
a de cosuri, cu aerul totodata modest si ngmfat, scoase din pupitru un registru un
de scrise numele noului venit.
Stii cel putin la ce data te-ai nascut?
Binenteles. La 10 iunie 1663.
Ia te uita. Dar cum poti fi att de sigur daca esti copil gasit? Cum de stii ce vrs
ta aveai cnd ai fost parasit?
n spatele lor se pufnea de rs. Iustinian i-a vazut pe vecinii lui din dreapta care
se strmbau tinndu-se de nas.
Acum, continua decurionul, spune-mi care ti-e locul de nastere.
Vaznd ca nu raspunde, Ravignac deveni brusc mai ntelegator.
Daca nu stii, o sa ma multumesc cu locul unde ai fost gasit.
Iustinian se ncapatna sa taca. Cu capul lasat n jos si ceafa ntepenita, si privea pum
nii strnsi fara sa-i vada. Ciudata ncordare pe care o simtise la nivelul plexului
dupa prima palma primita nu facuse dect sa creasca, transformndu-i tristetea ntr-o
furie oarba si trezind gnduri de o violenta pe care nu o cunoscuse pna atunci.
Decurionul ridica degetul. Parintele Vaillant l autoriza sa vorbeasca.
Postulantul Trouv nu vrea sa raspunda, domnule Regent.
Regentul si nsfaca vna de bou.
Postulant Trouv vino-ncoa, lnga mine, i spuse el.
Iustinian nu s-a miscat. Acum i se nnodase ntreg plexul si tot stomacul, pna la gre
ata. Un murmur excitat talazui prin sala. Cei din spate se sculara sa vada mai b
ine.
Hai! Asculta ce ti se spune, altminteri vei avea mai multe necazuri dect ai sa po
ti duce, l sfatui Ravignac, dndu-i un ghiont ca sa-l mpinga afara din banca.
Iustinian l apuca de par si trase cu toata puterea, smulgndu-i doua smocuri mari.
Decurionul scoase un urlet de durere care-l destinse dintr-o data pe Iustinian,
deschizndu-i pofta sa se simta si mai bine. Lovi nendemnatic cu pumnul, tintind, bi
nenteles, nasul dusmanului. Clasa scoase un raget de placere, regentul se repezi
la ei.
Tinerii se rostogolira pe podea. Nelund n seama loviturile de vna de bou pe care i
le dadea parintele Vaillant, Iustinian l nsfacase din nou pe Ravignac de par. A tr
ebuit sa-i sara n ajutor mai multi decurioni ca sa-l poata elibera, neutralizndu-i
agresorul. L-au nstiintat degraba si pe rector. Victima, care gemea, a fost cara
ta pna la infirmerie, n timp ce Iustinian era tintuit de brate si de picioare pna l
a sosirea autoritatii supreme. si pierduse nasul n timpul ncaierarii si tipa dupa e
l. Cnd a venit rectorul avea sa-i explice ca renunta sa mai devina vreodata neost
enit, ca vrea sa paraseasca seminarul, chiar azi dupa ce avea sa-si recupereze ca
rtea rupta si pretiosul cutit. Avea sa se ntoarca la Roumgoux si sa nfrunte dezamag
irea nasului sau. Apoi, sa-i sarute pe Eponine si pe Martin si s-o porneasca nspr
e Marsilia. Acolo voia sa se mbarce pe prima nava care l-ar fi angajat.
Rectorul Ghedeon dadu buzna n sala, proaspat pudrat si mbufnat. Prefectul de morav
uri l urma.
Parca era posedat. Nu voia sa-i mai dea drumul bietului Ravignac. A trebuit sa da
u n el ca-n fasole ca sa poata fi stapnit, a explicat parintele Vaillant ramas apr
oape fara glas.
Domnule Rector, vreau sa plec. Sa ma-ntorc acasa, tipa Iustinian zbatndu-se.
Rectorul se apleca sa-i mai dea o palma, a patra. Regula numarul unu.
Oficialitatea se va ntruni mine dimineata imediat dupa slujba a treia, ea va decid
e. Pna una alta, la carcera cu el.
Rostind aceste cuvinte, privirile abatelui Ghedeon staruiau, curioase, asupra ga
urii dizgratioase de pe fata adolescentului.
Nasul meu! Dati-mi nasul napoi! striga Iustinian pe cnd l trau afara din clasa.
Avu timpul sa-l zareasca pe prefectul de moravuri care-i strivea nasul sub calci
asa cum zdrobesti o nuca. nceta sa se mai zbata, scoase un geamat de muribund si
paru ca lesina. Mirati, cei care-l trau au ramas o clipa descumpaniti. L-au ntins
pe dalele din deambulatoriu si unul din ei l-a batut usor pe obraji. Iustinian s
ari dintr-odata n picioare si-o ntinse, urmarit de un singur gnd: sa scape de acolo
.
A fugit! strigau dupa el.
Sub ochii nmarmuriti ai unei centurii care se antrena sa bata matanii, a strabatu
t curtea si-a ajuns la usa secundara care era ncuiata. Urmaritorii lui nu-l slabis
era, l urmau n goana mare; s-a napustit ntr-o magazie lipita de zidul de incinta, c
are servea de antrepozit fratilor gradinari. A proptit usa cu o lopata. Ceilalti
se izbira de ea si ncepura sa bata darabana pe scnduri, strigndu-i sa se predea.
Dati-mi un permis de libera trecere pna la Roumgoux, si ies, le-a raspuns el, ntari
ndu-si baricada cu o banca, o roata grea de caruta si trei saci de nuci.
Dinspre partea ferestrelor nu risca nimic: erau foarte sus si prevazute cu zabrel
e. S-a catarat pe scara care ducea n chitimia de sub acoperis, punnd pe fuga o glo
ata de sobolani pe care-i auzi mai mult dect i zari. Pe niste pnze erau ntinse la us
cat mere cu miros acrisor.
Iustinian deschise ferestruica din acoperisul nclinat si se apleca n afara. Se adu
nase o multime de persoane n jurul magaziei. Aparitia lui produse agitatie. l arat
au cu degetul.
Postulant Trouv, i striga rectorul Ghedeon, te somez sa te predai!
Iustinian nici nu l-a luat n seama. A cobort, adunnd si cteva mere pe care le-a mncat
cu pofta. Loviturile primite pe spate l usturau. Dac-as putea, cel putin, sa-i da
u de veste nasului meu! se gndea el. Cineva a ncercat sa sparga usa. A apucat o sap
aliga, hotart sa se apare. Era multumit de drzenia lui, i amintea de povestirile lu
i Martin si de Jules Pibrac.
Usa a rezistat.
O sa te caiesti amarnic, capatnos blestemat! Odata si odata tot ai sa iesi! strig
a rectorul din curte.
Deodata Iustinian auzi un zgomot de cheie introdusa n broasca. Vazu limba naintnd,
patrunznd n lacasul ei. Se auzira rsete: l ncuiasera. n lipsa de altceva, ncepu sa scot
oceasca n jur. Gasi niste frnghii si o cutie cu unelte de gradinarit, printre care
un cutitas cu lama triunghiulara care servea la altoit trandafiri. Dupa ce-l as
cuti bine pe sina metalica a rotii de caruta, si ciopli un nas din mnerul unui tav
alug. n timp ce sculpta, cumpanea posibilitatile de fuga, ntrerupndu-se din cnd n cnd p
entru a ciuli urechea sau a mnca un mar. i era sete si nu avea nimic de baut n acea
magazie.
Nu se hotarse ntre un nas grecesc sau crn cnd suna de vecernie.
*
Dupa ce-si sfrsi de cioplit nasul, si-l prinse pe fata cu sfoara cu care fusese l
egat unul din sacii cu nuci; i parea rau ca nu avea oglinda pentru retusuri.
Se ntunecase; clopotele vestira ora slujbei de noapte. Mai astepta ctva timp, luptn
d mpotriva somnului si povestindu-si ntoarcerea lui Ulysse n Ithaca, alungarea pret
endentilor si partea care-i placea cel mai mult, regasirea cu frumoasa Penelopa.
Cnd noaptea fu n toi, se urca iar n podul magaziei, desprinse cteva tigle de pe acop
eris, apoi lega de coama acoperisului una din frnghiile gasite jos. Se strecura a
fara fara zgomot si se lasa s-alunece de-a lungul zidului, stingherit de coada sa
paligei pe care o luase cu sine. De-abia i atinsesera picioarele pamntul, cnd doi d
ecurioni tsnira din umbra deambulatoriului strignd:
Iata-l!
S-au napustit asupra lui. Iustinian l-a lovit cu coada sapaligei pe cel mai apro
piat, care a urlat de durere. Dar celalalt l-a apucat de mijloc si l-a dezechili
brat. Au cazut amndoi, Iustinian a scapat coada sapaligei. Degetele lui au pipait
, cautnd ochii agresorului, i-au gasit, Decurionul a scos un tipat ascutit si a s
labit strnsoarea, Iustinian s-a eliberat si fara sa mai stea mult pe gnduri a ntins
-o drept naintea lui.
Alarma! Alarma! se racnea n urma lui.
S-au auzit usi trntindu-se, sfesnice s-au aprins; de la un palier la altul striga
tele se ncrucisau; seminarul se trezea. Toti se buluceau nspre magazie.
Cu mintea ravasita, Iustinian alerga de-a lungul zidului de incinta, cautnd o ies
ire pe care nu o gasea. Narile nasului lui cel nou nu fusesera destul de adnc sco
bite, asa ca se vedea nevoit sa respire pe gura, care-i era uscata de sete. Depa
si turnul de colt si zari o usa mai mica. O mpinse. Usa a rezistat. Auzind n spate
le lui voci si tropaituri a intrat n panica. S-a sfrsit, si spuse mpingnd nca o data
succes. Deodata, n loc sa mpinga, a tras si usa s-a deschis. S-a napustit prin ca
lea astfel deschisa, ntr-o scara n spirala care dadea ntr-un drum de paza dezafecta
t. Mai departe, pe stnga, a deslusit plcurile ntunecate de stejari ce ncadrau poarta
principala. A pornit-o prudent pe curtina acoperita de gainaturi. Jos, forfota
se ntetea la lumina facliilor. Zarva era generala. Ajuns n dreptul primului stejar
, Iustinian se apleca printre merloni si fu dezamagit. Una din ramuri era ntr-ade
var la vreun metru de zid, dar era att de subtire nct sigur s-ar fi rupt sub greuta
tea lui. Holbnd ochii pentru a patrunde mai bine bezna, a calculat ca distanta pna
la prima ramura care l-ar fi putut tine era de vreo patru metri. Se pregatea sa
cerceteze al doilea stejar, cnd urmaritorii lui au aparut si ei pe curtina.
Iata-l!
Fara sa mai stea mult pe gnduri, Iustinian s-a catarat pe merlon si a sarit cu br
atele ntinse spre creanga cea groasa pe care n-a prins-o. A apucat-o nsa pe cea de
dedesubt care s-a rupt; s-a lovit de alta care s-a frnt si ea, dar care i-a nceti
nit caderea. A nimerit pe ultima, de care a reusit sa se agate. Deasupra lui se
auzeau voci gfinde:
Unde este?
A sarit?
Uite-l acolo, l vad.
Nu mai putea nici sa se salte, nici sa se mai tina, degetele i alunecau. A cazut
de la cinci metri naltime, sucindu-si glezna dreapta, ranindu-si arcada pe o piat
ra si muscndu-si o bucatica de limba. n jurul lui zarea piata, cladirea castelului
Armogaste, casele S-a ridicat si a ncercat sa fuga pna la prima dintre ele ntr-un p
icior, urlnd ct l tinea gura:
Ajutor, oameni buni! Paza! Paza!
Dar usa mnastirii se si deschisese, prefectul de moravuri si toti ceilalti s-au n
apustit asupra lui.
Si totusi am reusit sa ies! si-a spus el, n chip de consolare.
*
Iustinian s-a prezentat n fata oficialitatii cu glezna legata. A fost condamnat l
a sase luni de Oaie Rioasa, dar n urma interventiei nasului sau si-a ndeplinit pede
apsa la Roumgoux, ntr-una din capelele de la Sfntul Preputiu, copiind Evanghelia ze
ce ore pe zi, cu creta, pe o tabla neagra, caci hrtia costa scump.
*
Iarna se sfrsise si, ca n fiecare an dupa topirea zapezilor, drumurile din Rouergu
e redeveneau practicabile. La Roumgoux au reaparut postalioanele, marchitanii cu
talpile prafuite, predicatorii rezemati pe toiagurile lor, pelerinii cu mna-ntins
a, pazitorii de porci, furi de toate soiurile, colectorii de impozite, vagabonzi
i, candidatii la galere
ncepuse luna oualelor de Pasti, cnd o trupa de saltimbanci a dat un spectacol ntr-o
zi de trg n mijlocul pietei Ratoulet. Erau acolo un trubadur-dansator pe srma care
-si facea numarul la doi metri de pamnt, un jongler-acrobat care nu umbla dect n min
i si doua femei. Cea tnara dansa tarantela n picioarele goale, a doua, carunta, ba
tea tactul pe o tamburina.
Acasa la familia Coutouly, Eponine, asezata sub firida sfintei Agatha, hranea do
i tnci deodata, legannd cu piciorul pe un al treilea care urla de foame. Putin mai
departe, Iustinian golea caminul de cenusa (Eponine o folosea pentru spalat) cnd
Martin veni sa-i spuna ca sosise o trupa de saltimbanci n piata. ntorcndu-se catre
mama lui, Iustinian a implorat-o din ochi.
Du-te, vad ca arzi de nerabdare! ofta ea, aruncndu-i o privire mnioasa sotului ei c
are se facu ca n-o vede.
Iustinian si-a lasat balta farasul si galeata si a alergat dupa Martin pe strada
. A trebuit sa dea zdravan din coate ca sa strapunga zidul de curiosi care se mbu
lzeau n jurul trupei si sa se strecoare n primul rnd. Privelistea dansatoarei topai
nd n ritmul sacadat al tamburinei avu asupra tnarului efectul unei raze de iubire
strapungndu-i pieptul si lovindu-l drept n inima. Pulsul i s-a iutit, privirile li
s-au ncrucisat de mai multe ori. S-a nrosit cnd rochia ei s-a nfoiat foarte sus, de
zgolind coapsele lungi, aramii.
Martin, care-l urmarea cu coada ochiului, zmbi satisfacut. Baiatul reactionase no
rmal, asa cum si-o dorise.
Dupa expulzarea sa din seminarul franciscan si dupa ndeplinirea celor sase luni d
e pedeapsa, Iustinian se ntorsese la sotii Coutouly, spre marea lor bucurie. Le da
dea o mna de ajutor prin casa si prin gradina, ba mai cstiga si niscaiva gologani
ajutndu-l pe scribul public al satului, adesea coplesit de lucru avnd n vedere spir
itul crcotas al concetatenilor sai.
n dupa-amiaza aceea, Iustinian se arata distrat si facu greseala de a utiliza scr
isul-concept pentru o cerere de scutire de post vinerea, unde era obligatoriu sa
foloseasca scrisul-modest. A fost nevoit s-o refaca si costul foii de hrtie stri
cate i-a fost retinut din salariu.
Soarele apusese n spatele ndepartatilor munti Aubrac, cnd a putut n sfrsit sa se ntoar
ca n piata Ratoulet. A gasit-o goala. Un scoate-pete care-si strngea pamntul de deg
resat si pietrele de frecat i-a indicat directia puntii Sfntului Duh, pe unde vaz
use ca o apucase trupa. A alergat ntr-acolo si nu si-a ncetinit fuga dect cnd a ajun
s n dreptul ultimelor case, asezate nu departe de pod. S-a apropiat mai mult si s
i-a simtit inima lund-o razna cnd a zarit pe malul rului caruta cu coviltir si boul
pascnd. Saltimbancii se asezasera n jurul unui foc aprins lnga bolta de piatra.
Iustinian a prins radacini pe taluz, nendraznind sa li se alature si multumindu-s
e sa-i priveasca cum se nvrteau n jurul focului pe care fierbea un ceaun de pamnt ar
s. Trubadu-rul cel cu obrazul ciupit de varsat l-a zarit primul. A spus ceva, da
r Iustinian nu l-a nteles. Ceilalti si-au ntors capul spre el. Dansatoarea de tara
ntela lasa gaina pe care o jumulea si-i iesi n ntmpinare.
Stiam ca ai sa vii, spuse, cu un accent provensal foarte pronuntat.
L-a luat de mna si l-a tras spre tabara cu un zmbet larg care-i descoperea dintii
albi si limbuta trandafirie.
El este Baldo, si el, Vitou. Iat-o si pe mama, careia i se spune Margota Tu, cum
te numesti?
Iustinian si aa, dumneata?
Eu, Mouchette.
Tnara femeie s-a apropiat, i-a cercetat nasul, dar nu i-a cerut sa-l scoata. Fara
alte formalitati, a adunat un tol pestrit si l-a tras pe baiat dupa ea n spatele
unuia dintre tufisurile care margineau rul.
Inima i batea privind-o cum ntinde tolul pe iarba si ngenunchie pe el; desfacu siret
urile bluzei si scoase la iveala doua globuri albe aureolate de cafeniu, care la
pipait erau catifelate, caldute si tari.
Mouchette avea imaginatie, Iustinian era receptiv; nu au simtit timpul trecnd, si
nici nu au fost stnjeniti de tntarii care si ei se bucurau n voie. Era prima oara
pentru baiat, dar nu si pentru dansatoare.
Tare mi-ar placea sa te revad, spuse el, n clipa inevitabilei despartiri.
Vino si mine, i propuse Mouchette, ndepartnd cteva paie ce i se agatasera n par; nu pl
ecam nainte de duminica. Pna una alta, mi datorezi doi banuti.
Aoleu! Dar de ce?
Asa-i obiceiul. Trebuie sa platesti.
Nu cunosteam acest obicei.
S-a scotocit. N-avea dect doi gologani.
Buni si astia. Restul, mi-i aduci mine, am ncredere Dar daca tot veni vorba, ce s-a
ntmplat cu nasul tau?
Un accident, cnd eram mic.
Trebuie sa fi fost un accident tare ciudat.
Sotii Coutouly tocmai si sfrseau cina, n tacere.
Sfnta Agatha fie laudata, iata-te n sfrsit! Eram ngrijorata! striga Eponine, mnioasa,
dar usurata.
Martin zmbi cu nteles observndu-i ochii ncercanati, firele de iarba din par si urmel
e de piscaturi de tntari pe mini si pe fata.
A doua zi, Iustinian i-a revazut pe saltimbanci n piata. ntre doua numere de atrac
tie se ofereau sa ascuta cutite si sa crpeasca mpletitura de paie de la scaune. Zmb
etul plin de fagaduinte al Mouchettei, care-l recunoscuse n multime, l-a cufundat
tot restul zilei ntr-o stare de neliniste febrila.
Scribul public pentru care lucra s-a facut foc si para descoperind ca alesese sc
risul-gotic pentru a ntocmi o scrisoare anonima (tarif dublu) care l denunta pe un
ibovnic sotului ncornorat, cnd toata lumea stie ca pentru o astfel de scrisoare n
u se poate folosi dect scrisul-ascutit.
De data aceasta a cinat acasa si a asteptat ca parintii lui adoptivi sa adoarma
pentru a o sterge tiptil, alergnd apoi ntr-un suflet pe strazile pustii pna la tabar
a de pe malul rului; strngea n mna banul de trei livre daruit de tata Martin n ziua p
lecarii lui la seminar.
Saltimbancii nu-si mutasera tabara din loc. Baldo cnta din scripca lui, Vitou puf
aia din luleaua lui de marinar cu coada lunga si subtire. Lnga foc, Mouchette era
ntinsa pe tolul pestrit, cu capul n poala mamei ei care o cauta de paduchi la lum
ina flacarilor.
Iata-l pe tinerelul tau cu nasuc din lemn care a venit sa-si plateasca datoria, i
striga Vitou, aratnd nspre el cu coada lulelei n timp ce cobora spre mal.
Nu ti-am spus eu? i sufla Mouchette maica-sii, care-i reprosase ca lucrase pe ver
esie.
S-a sculat, si-a strns tolul si s-a ndreptat catre tufis. Iustinian a urmat-o. Och
ii fetei din Sud au sticlit ca aceia ai unei cotofene cnd a zarit moneda de argin
t cu chipul tnarului Ludovic al Patrusprezecelea. Si-a descheiat sireturile bluze
i, snii i-au tsnit n afara, schimbnd ritmul rasuflarii tnarului care si ntindea nspre
palmele deschise. i amintea de cei ai Sfintei Agatha, fecioara si mucenica, apoi
patroana a doicilor, pe care i admirase adesea n gravurile nfatisnd martiriul ei (i
se retezase pieptul n dreptul sternului).
n seara aceea, Mouchette s-a ntrecut pe sine nsasi. A avut initiative nebunesti, ca
re l-au lasat de fiecare data ncntat si nspaimntat.
Prea mi-este bine! si zicea el, de cte ori placerea i zburlea parul, furnicndu-i n ac
elasi timp degetele de la picioare. Asta trebuie sa fie pacat de moarte.
Au luat-o iar de la capat, si asa mereu pna la primul cntat al cocosilor. Cnd sa pl
ece, Iustinian, putin rusinat, i aminti ca trebuie sa-i dea restul de la banul de
argint.
Nu am marunt la mine si nu prea-mi vine s-o trezesc pe mama care doarme dusa. Est
e rndul tau sa ai ncredere n mine. Vino diseara sa-l iei, i spuse ea lipindu-se de e
l pentru a-si plimba limba n urechea lui.
Zorile mijeau cnd Iustinian s-a ntors acasa, cu ochii n fundul capului si parul zbu
rlit, dar att de fericit nct nu s-ar fi mirat daca pasarile s-ar fi odihnit dupa zb
or ciripind, pe capul lui. S-a culcat, prea obosit ca sa se mai dezbrace si era
gata sa adoarma cnd tncii prinsera a tipa toti laolalta n camera nvecinata, cerndu-si
biberonul. Eponine aparu si ca n fiecare dimineata, l trezi, trimitndu-l dupa lemne
ca sa aprinda focul.
Dormi mbracat acum? se mira ea.
Mai trziu, vazndu-i ochii ncercanati, cascatul dar si minile, obrajii si ceafa numai
piscaturi de tntari, intra la banuieli.
Unde-ai fost de esti asa de piscat? Doar n-avem tntari aici, sntem prea departe de
ru.
Nu i se paruse niciodata ziua att de lunga; ba chiar a crezut de cteva ori ca soar
ele s-a oprit din drum. Cnd nu se gndea la Mouchette i zarea profilul ntr-un nor, i si
mtea mirosul pretutindeni si se trezeau n el puterile cerbilor n timpul mperecherii
.
Mai pe seara, prea nerabdator ca sa astepte sa-si vada parintii adormiti, si-a d
at pe gt cina si a iesit spunnd: Am ceva important de facut. Nu sfrsise vorba ca era
deja afara, la adapost de ntrebari.
Saltimbancii chefuiau vesel cnd a sosit la tabara lor. La venirea lui rsetele s-au
ntetit.
Se gndea la restul ce i se datora cu oarecare neliniste cnd Mouchette veni sa-l sa
rute pe gura cu buzele nca stralucind de grasimea fripturii de pui.
S-a asezat printre ei si-a acceptat ulcica de vin pe care i-o ntindea Baldo. Cteva
clipe mai trziu rdea mpreuna cu ei de glumele proaste pe care le faceau n legatura
cu nasul sau. Cnd a aflat ca toti erau de bastina din Marsilia, i-a descusut despr
e corabii, despre mare si despre posibilitatile de ambarcare.
Clipa pe care att o astepta sosi n sfrsit: Mouchette si-a strns tolul pestrit si s-a
ndreptat catre tufisuri. S-a sculat si el ca s-o urmeze, dar capul i se nvrtea si-
a trebuit sa se rezeme de caruta ca sa nu-si piarda echilibrul.
M-ai ntrebat adineauri cum te simti pe o corabie ntr-o noapte de ruliu, ei bine! a
cuma stii, l lamuri Baldo zeflemitor.
Cnd Iustinian ajunse lnga tnara dansatoare, aceasta era deja goala si fredona cu vo
ce subtire La fntna limpede
Si de data asta timpul se scurse uimitor de repede, n ritmul ntepaturilor de tntari
.
Era bezna cnd s-a ntors acasa lipindu-se de ziduri, cu grija sa nu dea de vreo pat
rula de paza care s-ar fi mirat fara doar si poate sa-l ntlneasca pe strazi la o o
ra att de naintata.
Doamne Dumnezeule! Ce-am facut?! se tnguia el, ngrozit de amploarea pacatului fapt
uit. Nu snt dect un libertin mizerabil, un dezmatat ordinar care s-a napustit pe c
el dinti prilej sa cada n desfru.
Ceea ce faptuise n seara aceea pe marginea rului era pacat de moarte. Or, spre deo
sebire de pacatul venial (din latinescul venialis, demn de iertare), pacatul de moa
rte l osndea automat pe faptuitor la iadul cel vesnic. Pe deasupra, n dupa-amiaza a
ceea, ca n fiecare smbata, trebuia sa mearga sa se spovedeasca la mnastirea francisc
ana. Ideea de a-l minti pe nasul lui l necajea foarte tare, dar n-avea alta solut
ie. Avea de ales ntre a minti (prin omisiune) sau a marturisi totul si a ndura cons
ecintele prevazute de lege, care pedepsea curvia dovedita prin castrare, urmata
de arderea pe rugul purificator.
Cnd Eponine l-a scuturat n dimineata aceea ca sa se duca dupa lemne, a deschis un
ochi tulbure, a biguit cteva cuvinte fara sir si a adormit la loc.
O fi bolnav? se nelinisti Martin, apropiindu-se.
Mi-e frica sa nu fie mai rau. Ia miroase-l.
Fostul marinar s-a aplecat deasupra gurii ntredeschise a baiatului, mirosindu-l.
S-ar zice ca a baut un paharel prea mult.
Stii foarte bine ca nu bea niciodata! L-or fi ademenit, dar cine? Nu se vede cu
nimeni.
Eponine nu uitase ca abatele Melchior i-l adusese pe vremuri beat mort si se tem
use mereu ca ntmplarea sa nu-l fi predispus la betie.
O fi cinstit un paharel cu saltimbancii de deunazi. L-am vazut cum o privea pe d
ansatoarea de tarantela, o fufa frumusica, crede-ma. Ce vrei, Eponine, a crescut
, este barbat acum, si-i primavara.
Vorbesti prostii, draguta, nca e copil! Nici nu i-a crescut barba
Nu te necaji, draga mea, nu-i o femeie, este barbat, ce dracu, doar cunosti vorba
ceea care zice: Eu i dau drumul cocosului meu, paziti-va gainile. Oricum, aia plea
ca luni dimineata Hai, lasa-l sa doarma, ma duc eu dupa lemne.
Iustinian s-a trezit la douasprezece trecute. Eponine si Martin erau la masa.
Ar trebui sa te grabesti sa vii la masa, baiete, altminteri nu stiu ce-o sa mai
gasesti din tocanita asta de berbec, l ndemna Martin.
L-a ascultat, ncercnd sa n-o priveasca pe manca lui.
Iertati-ma, nu m-am putut trezi.
Le-a fost recunoscator ca nu l-au coplesit cu ntrebarile si-a mncat cu pofta, numa
rnd orele care-l desparteau de asfintitul soarelui.
Cnd a fost timpul sa plece la spovedanie era asa de nervos nct, n drum, nu nceta sa-s
i mngie nasul, convins ca Marele Neostenit avea sa-l dibuiasca ct ai zice peste.
Minti fara convingere, repetnd distrat cuvnt cu cuvnt spovedania din saptamna dinain
te, dar abatele era distrat si nu baga de seama. I-a dat iertarea dupa ce l-a co
ndamnat sa rosteasca zece Tatal nostru si tot attea Ave Maria si sa faca zece act
e de umilinta.
Stie Dumnezeu tot ce se petrece? Vreau sa spun: chiar ce se petrece la Roumgoux?
Dumnezeu stie tot ce se petrece n univers, prostulica.
Poate Dumnezeu sa fie aici, n acest confesional, si n acelasi timp n piata Ratoulet
si pe malurile rului?
ntr-un fel, da. Asculta, Iustinian, nu sntem la ora de catehism, alti pacatosi si a
steapta iertarea pacatelor. Vino sa ma vezi dupa vecernie, o sa-ti explic ce est
e omniprezenta divina
Iustinian nu a avut rabdarea sa astepte slujba de vecernie. A iesit din mnastire
si-o pornise pe drumul care serpuia spre trg, cnd a sunat clopotul schimbului Prea
maririi Vesnice.
Acasa a gasit, ca-n fiecare smbata dupa-amiaza, invazia mamelor care veneau sa-si
vada plozii o data pe saptamna. (Desi se ferea s-o spuna, Eponine nu avea dect di
spret pentru acele mame fara suflet care-i ncredintau pruncii lor ca sa nu le fie
tulburata tihna trndaviei. Nici un dobitoc, chiar cel mai nerecunoscator, nu las
a pe altul sa-i hraneasca puii.)
A taiat lemne mai multe dect trebuia, a smuls toate balariile din curte si le-a d
us apoi iepurilor nchisi n custile lor.
La sfrsitul zilei, s-a spalat pe fata si pe mini si-a pornit-o spre podul Sfntului-
Duh, ascunznd sub camasa un clondir cu vin din Spania, sterpelit din rezervele lu
i Martin, adaugind astfel furtul listei pacatelor sale de moarte. De altfel, unu
l n plus sau n minus, ce importanta mai avea!?
Saltimbancii s-au bucurat zgomotos la vederea clondirului cu vin de soi si l-au
poftit la cina.
Mai trziu, pe jumatate beat, cu inima numai dragoste pentru toti si toate, le-a p
ropus sa-i nsoteasca, sa-i urmeze peste tot.
Toata ziua numai la asta m-am gndit Lasati-ma sa merg cu voi, cel putin pna la Mars
ilia mi doresc asa de mult sa vad marea, adauga el, cu privirea atintita asupra pi
eptului Mouchettei care i umfla bluza.
Ce stii sa faci? l ntreba Baldo.
Stiu sa scriu si sa citesc, chiar pe latineste. Si stiu sa socotesc.
Toti au pufnit n rs. Chiar si Mouchette care-i umplea cana de tinichea.
Stii sa cnti, sa dansezi, sa jonglezi, sa faci saltul mortal napoi? Stii, cel puti
n, sa mergi n mini? Ce-i drept, te-am putea nvata, dar ar trebui sa-ti poti plati p
ensiunea n timpul uceniciei. Crede-ma, viata noastra nu-i usoara si ne culcam foa
rte des flamnzi, asa ca o gura n plus de hranit
Atunci snteti de acord? Ma primiti? exclama Iustinian, batnd din palme de bucurie.
Usurel, usurel! Am zis ca trebuie sa-ti platesti pensiunea. Ai bani?
Depinde de suma, spuse el, gndindu-se la banul lui de argint de la care nu primis
e nca restul.
Nu o vazu pe Margota facndu-i semn fiicei ei sa-i umple iar paharul.
Zece parale pentru dormit, douazeci pentru masa si saptezeci pe luna pentru ucen
icie. Bine ar fi sa poti plati pe o luna nainte.
n ciuda ametelii, Iustinian a calculat ca asta facea sase sute de parale, adica t
reizeci de livre.
Este mult!
Asta-i pretul.
Daca gasesc acesti bani, trebuie sa-mi scazi restul de la banul meu de trei livr
e.
Socotise ca-i mai datorau cel putin o livra, chiar daca i-ar fi cerut tarif dubl
u pentru noaptea dinainte. Mouchette se strmba, dezamagita.
Credeam ca mi l-ai daruit.
Iustinian nu-si amintea de o astfel de fagaduiala.
N-a fost niciodata vorba de asa ceva
Fata jignita a fetei l descumpani. Baldo interveni atunci, propunnd urmatorul aranj
ament:
Vino mine seara doar cu cincisprezece livre, sau cu ceva de aceeasi valoare, si a
i sa poti sa ne urmezi timp de trei luni.
Mouchette umplu paharele. Au ciocnit ca sa ntareasca nvoiala.
Baldo ncepu sa cnte o melodie trista la scripca lui, n timp ce Vitou jongla cu taci
uni aprinsi. Margota adormi si ncepu sa sforaie. Vaznd ca Mouchette nu strngea tolu
l pestrit, Iustinian si-a aratat nerabdarea.
Asta seara, nu, i spuse ea cu voce morocanoasa. Parc-as avea pietre fierbinti n ca
p.
Dar mi-e pofta!
Mie nu!
S-a strecurat sub coviltirul carutei si a vazut-o legnd sireturile de la intrare.
Trezit acum din ameteala vinului, Iustinian s-a sculat si a parasit tabara fara
sa-i raspunda lui Baldo care-l ndemna sa mai ia o gura de vin.
Era att de jignit nct lua hotarrea de nestramutat sa n-o mai vada niciodata. Atta pag
uba pentru banii pierduti si pentru calatoria la Marsilia. O sa ajunga el la mar
e altadata.
n seara aceea s-a culcat devreme, dar a adormit nespus de greu.
A doua zi, ziua Domnului, nu a pus nimic n gura, si-a luat haina buna si a facut
mancai lui marea bucurie s-o ntovaraseasca la biserica, la slujba de dimineata.
Desi stia foarte bine ca pinea sfintita putea sa arda limba mincinosilor, scotnd u
n fum verde si puturos (pe cea a desfrnatilor o strapungea), s-a mpartasit o data
cu Eponine, nchiznd ochii cnd preotul i-a pus anafura n gura.
Nu s-a ntmplat nimic. Anafura avea gustul ei obisnuit de faina fara sare si fara d
rojdie. S-a topit ca de obicei, si a putut s-o nghita fara sa se nece sau macar sa
tuseasca.
Deci, n ciuda afirmatiilor repetate ale Marelui Neostenit, l putea nsela pe Dumneze
u si scapa de vigilenta Lui universala Nu era oare Lucifer un nger ntr-o stare de r
ebeliune cronica fata de Ziditorul sau? Un nger cazut, binenteles, dar asta nu-l mp
iedicase sa smulga o buna bucata din mparatia Cerului, croindu-si o mparatie propr
ie. O mparatie din care nimeni nu-l scosese pna acum De altfel, Lucifer nu era sing
urul care se ndeletnicea nepedepsit cu fapte rele. Dupa ultimele stiri, era nconju
rat de printul Belzebut, usor de recunoscut dupa profilul sau neplacut, de Marel
e-Duce Astarot care nu contenea sa scoata limba tuturor, de contele Lucifuge Rof
ocale, Primul-Ministru, care se ocupa de contractele de conversiune diabolica si
avea trei capete: unul de broasca rioasa, altul de tnar chipes si-al treilea de p
isica neagra, si de Marchocias, mare-maresal al legiunilor demonice care nu stia
sa scrie si-si semna poruncile desennd un fluture veninos ce nu traia dect pe mal
ul drept al Styxului.
Iustinian ncepea sa ntrevada posibilitatea de a pacatui fara sa fie pedepsit, cu c
onditia sa nu se lase prins.
Hotarrea lui nestramutata de a nu o mai vedea pe Mouchette ncepu sa se clatine din
clipa n care a aflat ca trupa se nfiintase din nou n piata Ratoulet.
Ca sa se mpotriveasca mai bine ispitei si petrecu ziua n padurea mnastirii, adunnd ci
uperci si mure.
Chiar dac-as mai avea dorinta sa-i urmez, dorinta pe care nu o mai am, binenteles
, n-as putea s-o fac caci nu am banii trebuinciosi si nu stiu cum i-as putea gas
i pna diseara afara doar daca i-as fura.
Se ntorcea spre trg cnd, deodata, furcile copacilor ncepura sa semene toate cu coaps
ele desfacute ale Mouchettei.
n loc sa se repeada n piata, cum murea de pofta s-o faca, a ocolit-o cu grija, ramnn
d ct mai departe de ea.
Asezat n pragul casei, Martin se bucura de ultimele raze de soare, cioplind o cre
anga de tisa din care voia sa faca o chila de fregata regala. Iustinian s-a asez
at lnga el si l-a privit cum lucreaza fara a scoate o vorba. De departe, din cela
lalt capat al satului, se auzea vuind larma celor care se distrau n piata, uneori
ntarita de ropote de aplauze.
Dupa un timp mai lungut, ct i-ar fi trebuit unei placinte ca sa se coaca n cuptor
la foc mic, Martin si-a ridicat ochii de pe bucata de lemn si a spus:
De la dansatoarea aia ti se trage mutra de cine ciomagit? Dar ce, n-a gustat din
vinul nostru? Ca doar nu l-ai ales pe cel mai rau.
Obrajii baiatului se nrosira dintr-odata ca o creasta de cocos. Batrnul marinar zmb
i ca sa-l linisteasca.
Nu te speria! Eponine n-o sa afle. Dar mai bine mi-l cereai. Sper cel putin ca t
i-a folosit, desi vazndu-ti mutra m-as cam ndoi
Iustinian tacu chitic. Martin nu a insistat relundu-si lucrul migalos. Se ntrerupse
din nou.
Nu cumva esti bolnav?
Bolnav? Nu, nu cred.
Afara doar daca dorinta rascolitoare de a o vedea si mai ales de a o pipai pe Mo
uchette nu era o boala.
Pari mirat, dar este timpul sa afli ca jocul asta poate avea si urmari proaste.
Se mai numeste si sculament, caci te arde ca focul cnd te duci sa te usurezi Pibra
c avea un fel al lui de a se lecui care nu dadea gres: postea trei luni si nu be
a dect apa de ploaie!
D-aia nu s-a casatorit niciodata?
Exact.
Aruncnd o privire n spatele lui ca sa se asigure ca Eponine nu-l putea auzi, Marti
n marturisi:
Nici eu nu m-as fi casatorit daca el n-ar fi murit. Ti-am mai povestit ca voiam
sa ne nrolam n armata contelui-episcop. Spunea, dragul de el, ca femeile snt ca pep
enii si ca trebuie sa gusti o suta pna sa dai de una ntr-adevar buna. Noi, prudent
i cum eram, ne juruisem sa gustam o mie.
Iustinian ofta, soptind probabil pentru a milioana oara:
Tare as fi vrut sa fiu cu voi! Crezi ca o sa-mi gasesc si eu un prieten ca Pibra
c?
Ochii batrnului se aburira:
Nu-ti pot ura altceva mai bun, baiatul meu
Dupa o noapte ngrozitoare n care n-a ncetat sa se zvrco-leasca pe salteaua lui, Iust
inian si-a ndeplinit corvezile obli-gatorii ale diminetii, apoi, nemaiputndu-se sta
pni, a alergat pna la pod. Malurile erau pustii, saltimbancii si strnsesera tabara.
A dat ocol vetrei parasite n care cenusa mai era calduta si i s-a pus un nod n gt p
rivind la iarba culcata, acolo unde Mouchette si ntindea tolul pestrit.
Cnd s-a ntors spre sat, luase alta hotarre, la fel de nestramutata: avea sa-si proc
ure bani prin orice mijloc, s-o porneasca apoi pe urmele trupei si s-o gaseasca
pe Mouchette.
Cunostea trei tainite cu bani: a vistiernicului mnastirii, a scribului public si a
sotilor Coutouly.
Aceasta din urma neintrnd n discutie, a optat pentru prima, mai bine nzestrata.
La ora vecerniei s-a strecurat n incinta mnastirii, catarndu-se n copacul crescut lng
a zidul de mprejmuire, pe unde o luau si neostenitii dornici sa iasa fara autoriz
atie.
Nu i-a fost greu sa patrunda n chilia monahului vistiernic, sa ridice statueta Co
pilului-Iisus, asa cum l vazuse procednd de ani de zile, si sa apuce sipetul mitit
el ascuns sub soclu. O nsotise doar de attea ori pe Eponine cnd aceasta venea sa-si
ncaseze simbria de manca.
Dar sipetul nu cuprindea dect un scud de sase livre si doi gologani. I-a vrt n buzun
ar, a asezat cutia la loc si dadea s-o ntinda pe scari cnd zari candela ntotdeauna
aprinsa n fata statuetei Tulburat, cu gndurile-i rotind, nvalmasite, a mutat-o n drep
tul perdelei ce ascundea politele ncastrate n zid, unde erau ornduite arhivele cont
abile ale mnastirii. Cnd a iesit perdeaua luase foc.
Era departe cnd au nceput sa bata clopotele. De-acum ncolo, nu mai putea face cale n
toarsa.
Alertati de dangatul clopotului ce vestea o nenorocire, localnicii alergau spre
mnastire. S-a ascuns n ruinele morii parasite si a asteptat sa se poata strecura a
casa nevazut.
Sotii Coutouly dormeau dusi cnd Iustinian a dat la o parte placa de fonta a camin
ului si a scos cele patru caramizi n spatele carora era ascunsa agoniseala parint
ilor sai adoptivi. Intentia lui era de a lua cele noua livre care-i lipseau, ca
sa faca cincisprezece. Dar cnd a vazut ca n caseta se aflau mai bine de trei sute,
nu s-a mai mpotrivit ispitei si a luat douazeci n plus. Nu te-as fi crezut n stare
de-asa mrsavie, si spuse uimit, aseznd caramizile la loc. Apoi, cu o ultima privire
rotita asupra casei care-l adapostise douazeci de ani, s-a topit n bezna abia lum
inata de felia de luna aprinsa pe cer.
Iustinian a mers toata noaptea, ntorcndu-se deseori si tresarind la cel mai mic ti
pat de cucuvaie.
Mijeau zorile cnd a ajuns n preajma satului Cantabel. A trezit nti un grup de peleri
ni care dormeau ghemuiti unii lnga altii aproape de poarta principala si i-a ntreb
at daca nu vazusera o caruta cu saltimbanci. Suparati, pelerinii l-au insultat,
mergnd pna la a-l ameninta ca-l vor alunga cu pietre daca-i mai trezeste sa-i pise
ze cu ntrebari.
Putin mai trziu s-a asezat sub un copac, si-a mncat pita, brnza si caltabosul cu ust
uroi sterpelite din camara Eponinei, nainte de plecare la ora aceea ghicisera ca e
l i parasise pentru totdeauna.
Fusese oare descoperit furtul pe care l faptuise? Desigur. Dar pe cine oare aveau
sa-l nvinovateasca? De ce aprinsese perdeaua? Pentru a-si ascunde faradelegea, b
inenteles. Ce neghiob fusese! Caci fratele vistiernic avea sa caute n cenusa banii
ascunsi, pe care focul nu-i putea mistui.
Snt nu numai tlhar, dar si un mare prost, se judeca singur si foarte aspru; i era r
usine, ntr-adevar, tare rusine.
Nu departe de Beaujour (unde mai dormise cndva) a ntlnit un negustor de almanahuri
care l-a asigurat ca vazuse trecnd o caruta cu saltimbanci pe drumul care ducea s
pre Racleterre. Descrierea lui, mai ales aceea pe care a facut-o Mouchettei, l-a
lamurit deplin asupra identitatii lor. A grabit pasul. I-au trebuit zece ore lun
gi de mers ca sa le zareasca n sfrsit tabara, asezata ntre ru si zidurile trgului ntar
it. Era noapte si toti dormeau dusi.
Rezemndu-se de o piatra, aproape de Mouchette, Iustinian a asteptat sa se faca zi
ua muscndu-si interiorul obrajilor ca sa nu adoarma. Zmbea uneori, nchipuindu-si mir
area lor cnd se vor trezi.
Cerul ncepea sa sclipeasca trandafiriu deasupra vrfului copacilor cnd, rapus de obo
seala, baiatul cazu cu fata-n jos si adormi si el bustean.
*
Mustele, soarele, furnicile care-i intrasera n urechi l trezira n cele din urma. l d
urea ngrozitor capul, si dadu apoi seama ca saltimbancii o ntinsesera si constata n
cele din urma ca-l dezbracasera: era gol, gol pusca. i furasera tot, TOT, chiar s
i nasul. Pipaindu-si capul, descoperi un cucui de marimea unui ou de gaina si se n
treba care dintre cei patru l doborse. Ideea ca putea sa fi fost Mouchette i era ta
re neplacuta. S-a trt pna la ru ca sa-si racoreasca cucuiul cnd un zgomot de voci l-a
bagat n toti sperietii. A dat sa se ascunda n spatele unei stnci, dar l-au dibuit.
Iata-l! striga omul care sosea, urmat de patru militieni din Racleterre. Nu va sp
uneam eu?! Atta doar ca, adineauri, cnd l-am vazut, nu misca si-am crezut ca este
mort.
Militienii si-au ndreptat spre Iustinian vrfurile ascutite ale sulitelor.
Cine esti? De ce te ascunzi? Ce-i cu tinuta asta? Mai sa fie, n-are nici nas!
Cu o mna facuta caus ca sa-si ascunda goliciunea, cu cealalta pipaindu-si nencetat
scafrlia dureroasa, tnarul s-a ndepartat de stnca, scormonindu-si nfrigurat mintea d
upa o minciuna ct mai buna.
Credeam ca s-au ntors tlharii ca sa ma ucida.
Minciunile ncepura sa curga fara greutate. Le-a spus ca este pelerin, de bastina
din Clermont si pornit spre sanctuarul din Rocamadour.
Cnd am ajuns aici, era noapte neagra si portile orasului erau nchise. Am vazut lnga
ru o tabara de saltimbanci si m-am ntins pe aproape ca sa fiu mai n siguranta. Dor
meau dusi, eu mersesem toata ziua, eram obosit, am adormit si
Tineretea lui, chipul placut (n ciuda nasului lipsa), usurinta cu care vorbea, da
r mai ales cucuiul, pe care toti l-au pipait, i-au convins pe militieni, care-si
naltara sulitele.
nduiosat de patania baiatului, Childeric Tricotin, fierarul care-l crezuse mort s
i prevenise militia, l-a poftit sa-l urmeze:
Nu poti ramne asa. O sa-ti dau niste zdrente. Pna atunci, descurca-te cu astea, i-
a spus el ntinzndu-i cteva ramuri nfrunzite pe care le-a rupt dintr-un stejar tnar.
Si-asa s-a ntmplat de si-a facut Iustinian intrarea n Racle-terre; demna de cea a u
nui salbatic din Lumea Noua, ea nu a trecut neobservata.
Nasul lui, sau, mai curnd, lipsa acestuia, a fost cercetata cu nencredere de paza
de la vama. Cnd a ajuns n piata Arbaletei, unde se afla fieraria lui Tricotin, i ur
marea o droaie de curiosi care-i tot nghesuiau pe militieni cu ntrebarile.
Nu am nici cizme, nici alte ncaltari sa-ti dau, s-a scuzat mesterul fierar aducndu
-i un camesoi din pnza grosolana, de culoarea cenusii, ros la gt si la mneci, si ni
ste pantaloni crpiti, dar foarte curati, cum era de altfel si camesoiul.
Sotia lui Tricotin i-a adus o strachina plina ochi cu supa dreasa cu unt si ceap
a si o omleta din patru oua cu bucatele de slanina prajita, n timp ce barbatul ei
cobora n pivnita dupa o ulcica de vin acrisor.
Iustinian a mprumutat apoi briceagul fierarului si si-a cioplit alt nas dintr-o b
ucata de lemn de brad numai aschii. Terminase de strapuns a doua nara, sub ochii
uimiti ai gazdelor sale si-ai copiilor lor, cnd sergentul militiei aparu din nou
, mpreuna cu un ofiter de politie care voia sa-i auda si el povestea si sa capete
o descriere amanuntita a raufacatorilor.
Erau saltimbanci. Dormeau cnd am sosit, iar cnd m-au cotonogit, dormeam eu.
Prea putin multumit de acest raspuns, ofiterul se arata suspicios.
Cum te numesti? De unde vii?
Iustinian s-a ntrerupt din lucru ca sa minta cu naturalete:
Ma numesc Iustinian Pibrac si vin de la Clermont.
Si-a mai depanat odata povestea de pelerin pornit spre sanctuarul din Rocamadour
.
Cine snt parintii tai?
Iustinian a lasat capul n jos, apoi a raspuns:
Snt un copil gasit. Am fost crescut la refugiul Saint-Vincent.
Ofiterul se duse, lasndu-l sa-si termine n tihna nasul din lemn.
Dupa ce le multumi cu caldura sotilor Tricotin pentru bunatatea lor, pleca din R
acleterre pe la orele trei ale dupa-amiezii, grabit sa-si regaseasca agresorii c
a sa-si recupereze banii, hainele si briceagul.
Dar cum nu era obisnuit sa umble descult, si-a ranit talpile pe pietrele drumulu
i si a fost silit sa se opreasca de mai multe ori.
Trecea printr-o padure cnd un cine vagabond a vrut sa-l mannce de viu. I-a fost foar
te frica, dar a reusit sa scape de el lovindu-l peste bot cu o piatra mare. Apoi,
a gasit o creanga pe care a curatit-o cum a putut si-a transformat-o ntr-un toia
g.
Si-a petrecut noaptea la cistercienii din mnastirea Maneval si s-a priceput sa-i n
duioseze cu povestea nenorocirilor sale si cu latineasca pe care o stia (pretind
ea c-o deprinsese la refugiul din Clermont). A doua zi i-au daruit o pereche de
sandale din piele, o pine de o jumatate de kilogram si un calup de brnza de oi, ta
re ca nasul lui.
Trecea prin Tras-la-Carrigue cnd a zarit un grup discutnd cu nflacarare n piata trgul
ui. Iustinian s-a apropiat, a salutat politicos si i-a ntrebat daca nu vazusera t
recnd o trupa de saltimbanci ntr-o caruta cu coviltir, trasa de un bou. nsfacat ndat
a de brate si picioare, a fost trt n ciuda tipetelor sale pna la politie, unde l-au
amenintat c-o sa-l supuna la cazne daca nu le spune imediat unde se afla ascunza
toarea complicilor lui. Asa a aflat ca trupa daduse o reprezentatie acolo cu o se
ara nainte si ca, de atunci, fusesera semnalate mai multe furturi.
Nu snt de-ai lor, snt si eu una din victime. M-au lovit si m-au lasat ca mort n fat
a zidurilor de la Racleterre! Fara un cinstit fierar si fara bunii calugari de l
a Maneval, as fi si acuma gol ca dosul palmei. V-am ntrebat de ei adineauri, ca s
a le pot da de urma si sa-mi regasesc bunurile. Daca as fi stiut unde se ascund
n-as fi venit sa va ntreb unde snt.
Si-a depanat din nou povestea lui de pelerin, Pibrac, Fecioara Neagra din Rocama
dour, refugiul copiilor gasiti L-au crezut pe jumatate. Toata lumea a putut const
ata prezenta cucuiului (Era mai mare, ieri!), dar Capitanul de politie a vrut sa-i
verifice spusele. Un sergent calare a fost pornit spre mnastirea cistercienilor.
Asteptndu-l sa se ntoarca, Capitanul de politie a vrut sa stie ce se ascunde n spa
tele nasului de lemn. Iustinian i-a satisfacut curiozitatea.
Puteai sa fii lepros, spuse Capitanul, facndu-i semn sa-l lege la loc.
Suna de vecernie cnd s-a ntors sergentul cu vestea ca tot ce povestise fusese conf
irmat de calugari.
I-au dat drumul. Ba i-au dat si ceva de mncare, iar un baietel a alergat pna-n pia
ta sa-i caute ciomagul (care-i fusese smuls din mini n timpul arestarii). L-a refu
zat pe preotul paroh care-i oferea sa petreaca noaptea sub acoperisul lui si s-a
asternut iar voiniceste la drum.
A dormit sub unul din numeroasele dolmenuri raspndite ici si colo n toata regiunea
si a fost trezit de doua ori de cinii vagabonzi care pareau sa misune prin acele
locuri. A doua zi a ajuns n sfrsit la Bellerocaille pe care a zarit-o de departe,
cocotata cum era pe extraordinara stnca ce-i daduse si numele. Era zi de trg si dr
umul era plin de sateni veniti sa-si vnda produsele.
Cum n-avea marfa de declarat, Iustinian a trecut prin vama fara sa plateasca nim
ic, dar ajuns la poarta de apus a fost nevoit sa-si scoata nasul nainte de a patr
unde n cetate.
A urcat o data cu multimea o strada aglomerata, cu numeroase vehicule, care l-a
scos ntr-o piata unde era mare vnzoleala. Si-a facut loc printre tarabele pline de
mezeluri, brnzeturi, legume si fructe. Putin mai ncolo se vindeau gaini legate ntr
e ele, porci mpiedicati, oi si capre care behaiau jalnic de cum erau atinse.
Iustinian a fost fascinat o clipa de ceea ce a luat la nceput drept un copil neob
isnuit de hd, mbracat dupa moda turceasca si legat cu un lant, care se tot nchina n
fata lumii; pna la urma, s-a dumirit ca era o maimuta despre care stapnul sau spune
a ca o adusese din Orient. S-a apropiat si de o caruta pe care se cocotase un de
ntist n straie galbene si albastre, purtnd o palarie de marchiz. La gt i atrnau, drep
t dovada a stiintei sale, trei siraguri de molari, canini si incisivi. Unii erau
att de mari nct te ntrebai ce fel de matahala fusese fostul proprietar. Tinea razui
torul de carii ntr-o mna si clestele pentru extractii n cealalta, asigurndu-si specta
torii ca durerile de dinti se prapadeau la picioarele lui: era de-ajuns sa le priv
easca. Deodata, Iustinian a tresarit auzind sunetul unei tamburine. Lasndu-se cal
auzit de el, a strabatut piata si s-a alaturat unui mare numar de spectatori adu
nati roata n jurul unei trupe de saltimbanci care-si aratau talentele.
Baldo cnta la scripca muscndu-si buza cu un aer inspirat, n timp ce Vitou umbla n min
i jonglnd cu picioarele si cu sase mingi de lemn vopsite. Margota batea darabana
pe tamburina ei ntr-un ritm dracesc, iar Mouchette, mai stralucitoare ca oricnd, j
uca desculta o tarantela ndracita, cu fusta nfoiata dezvaluindu-i nurii mai mult de
ct ar fi fost cuviincios.
Privelistea aceasta ncetosa vederea tnarului, i turna foc n vine si-i tulbura judeca
ta. Navali n mijlocul cercului, cu ciomagul ridicat.
Tlharilor, dati-mi napoi ce mi-ati furat!
Scripca si tamburina amutira, iar strmbatura Mouchettei, care-l recunoscuse, l lam
uri asupra sentimentelor ei. Mingile de lemn s-au rostogolit pe pamnt si Vitou a
sarit n picioare. Departe de a se arata impresionati, saltimbancii s-au napustit,
toti patru, asupra lui.
Ajutor! Ma omoara! i striga el Mouchettei.
Dar a lovit-o miseleste cu piciorul n pntec. Apoi, turbat de mnie, a prins-o de pic
ior si a muscat-o crunt de pulpa, simtind cu placere cum se sfsie carnea si cum i
tsneste n gura sngele cald. O ploaie de lovituri de calci n sale l-a silit sa-i dea d
rumul. A urlat din nou ca-l omoara.
Chemati patrula de paza! a strigat careva.
Soldatii comandati de un sergent narmat cu o sulita cu vrful lat, ntotdeauna prezen
ti n zi de trg, si-au croit drum prin multime lovind lumea cu lemnul sulitelor.
Lasati sa treaca paza! Faceti loc! racnea sergentul cu voce ragusita.
Mouchette si maica-sa reusira s-o ntinda, dar Baldo, Vitou si, n ciuda protestelor
sale zgomotoase, Iustinian, au fost legati fedeles si trti spre postul de politie
pentru a fi supusi unui interogatoriu rapid.
Baiatul a ramas mut de groaza auzindu-i pe Baldo si pe Vitou declarnd ca era de-a
l lor.
Mint, domnule Capitan, mint ca hotii de cai. Nu snt cu ei, dimpotriva.
Ancheta va lamuri totul, hotar ofiterul de permanenta, semnnd ordinul de arestare.
Dar va spun ca ei snt tlharii si eu victima! M-au furat la Racleterre. Cautati bine
prin lucrurile lor si veti gasi briceagul meu, cu numele meu gravat pe el.
Asa-i ca era al lui, recunoscu Baldo, dar l-a pierdut ieri la zaruri.
Nici nu stiu sa joc!
Gura! se mnie ofiterul si porunci sa fie dusi la jupnul Bertrand Beaulouis, Zavoru
l Viu.

Capitolul IV
Bellerocaille, august 1683
Chiar dac-a fost al tau, snt obligat sa ti-l facturez, caci l-am platit celui car
e mi l-a vndut. De altfel, mi amintesc acum ca l-am platit destul de scump, l preve
ni Beaulouis, lasndu-l pe Iustinian sa ia briceagul lui Pibrac. Oricum, adauga el
cu voce mieroasa, sa nu-ti faci griji dinspre partea banilor. Alege tot ce-ti p
lace, ai sa ma despagubesti cu partea ta din prima.
Iustinian nu astepta alt ndemn. Cerceta nehotart trei haine si se pregatea s-o ncer
ce pe prima, cnd Beaulouis ncepu sa-i nsire tot ce-l astepta n orele ce aveau sa urm
eze:
nainte de toate, trebuie sa gasesti un dulgher care sa accepte sa-ti construiasca
esafodul si sa se apuce imediat de treaba.
Caci, daca scopul principal al unei executii este de a ucide pentru a dovedi ca
nu este ngaduit sa ucizi, spectacolul trebuie sa fie n asa fel organizat nct sa te c
onvinga ca nu trebuie s-o faci, de unde necesitatea unui esafod, element indispe
nsabil daca urmaresti ca un numar ct mai mare de spectatori sa poata beneficia de
acest nvatamnt.
O sa ma duc sa-l cercetez pe cel folosit de calaul din Rodez, ultima data cnd a v
enit la Bellerocaille.
Jupn Pradel vine ntotdeauna cu propriul sau esafod. Are patru ajutoare care fac to
tul. Deci, ti trebuie un dulgher. Trebuie sa-ti comanzi de asemenea o cruce a sfnt
ului Andrei, pe care l vei lega pe osndit. Mai trebuie sa gasesti o roata de carut
a si un catarg de aproximativ opt picioare pe care s-o prinzi zdravan. Apoi, ti m
ai trebuie un drug de fier lung de cinci picioare si gros de un deget si jumatat
e. Mai ai nevoie si de frnghii ca sa-l legi pe drumul catre esafod si pe cruce. A
! da! ti mai trebuie si o scara ca sa-l urci pe roata dupa ce l-ai sfarmat. Ti-o s
pun de la nceput: asta o sa-ti fie cel mai greu. Cum n-ai ajutor, o sa trebuiasca
sa-l urci singur. Si sa nu te bizui pe sprijinul nimanui: toata lumea vrea sa-l
vada murind, dar nimeni nu vrea ctusi de putin sa fie amestecat n tarasenia asta.
Iustinian, care ncerca a doua haina, l-a privit nedumerit.
Nu-i drept. Daca este osndit la moarte, trebuie sa fie cineva care sa-l execute.
Rusinoasa este fapta rea, nu executarea pedepsei. Calaul este o persoana folosit
oare.
Sa stii ca si cei care aduna hoiturile si vidanjorii de haznale snt folositori, s
i totusi, cui i-ar veni n minte sa le peteasca fetele? Chiar daca snt frumoase Cu c
alaul este mult mai rau.
ntr-adevar, Beaulouis se bizuia pe puterea prejudecatii ca sa-l sileasca pe scrib
ul lui, odata gratiat, sa se sechestreze de bunavoie pentru a scapa de dispretul
general, cumplit de persistent, si a se devota ntru totul meseriei lui de scriit
or.
Iustinian ncerca cizmele unui soldat condamnat pe viata pentru vina de a se fi nro
lat n noua regimente diferite (ncasnd n consecinta si noua prime) cnd Bredin a intrat
n magazie ca sa-i spuna ca adusese apa calda.
Desi ultima lui baie o facuse cu un an nainte (o ploaie torentiala l prinsese pe cm
p), Iustinian nu s-a bucurat peste masura de spalatul n cada ngusta pe care fiii B
eaulouis o carasera n chitimia jegoasa lipita de ncaperea unde si pastrau uneltele d
e cazna.
Degeaba or sa ma gratieze, asta va ramne! spuse el cu amaraciune temnicerului, ar
atndu-i cele trei litere nsemnate pe omoplatul lui drept.
Beaulouis a dat din umeri.
Asa cere legea, sa-i nsemni pe osnditi imediat dupa condamnare, nu-i vina mea, fac
ce-mi spune Capitanul de politie. Oricum, te-au gratiat, dar asta nu nseamna ca
nu esti vinovat.
Iustinian a oftat, apa din cada a facut valuri.
Odata curat si uscat si-a legat parul cu o panglica, apoi a mbracat o camasa de pn
za subtire, aproape noua, peste care a tras pantalonii din piele de caprioara de
culoarea coapselor unei nimfe mbujorate. Le-a asortat cu o vesta portocalie din
saten gofrat cu mneci despicate si cu o pereche de cizme negre n forma de plnie si
cu vrfuri patrate, demodate nca de la moartea regelui Ludovic al XIII-lea. S-a mai
gatit cu mansete din pnza si dantele ncheiate cu panglici de matase si cu o palar
ie mare din fetru de culoarea obrazului unui spaniol bolnav cafenie cu reflexe v
erzui mpodobita cu un panas din pene de strut ponosite, pe care o alesese de drag
ul borului lat care arunca o umbra prielnica asupra nasului sau de lemn. A facut
apoi ctiva pasi prin ncapere, regretnd lipsa unei oglinzi si s-a declarat n sfrsit g
ata s-o porneasca pe la diferitii furnizori.
Ai sa gasesti pe dulgheri pe strada Daltii si pe fierari pe strada Nicovalei. Ct
despre frnghieri, o sa trebuiasca sa cobori n orasul de jos, pe strada Cnepei.
Cnd sa plece, o patrula a pazei formata dintr-un sergent narmat cu o sulita si pat
ru oameni n uniforma l-a luat n primire, ncadrndu-l.
Ordin al domnului Capitan de politie. n caz ca ti-ar veni pofta s-o ntinzi nainte d
e vreme, i-a explicat Beaulouis, fatalist.
Iustinian a dat din umeri (se gndise, ce-i drept, la aceasta posibilitate), a ras
uflat adnc si a pornit-o. Pentru prima data de cnd fusese judecat a trecut puntea
mobila care statea coborta ziua pe timp de pace si s-a regasit n afara fortaretei.
Vremea era mbietoare, strazile pline ca-n zi de trg, si-n aerul caldut plutea o m
ireasma de sarbatoare.
Loc pentru Paza! Loc! Loc! scanda vocea aspra a sergentului care folosea si suli
ta ca sa-i mprastie pe cei mai nceti.
Sulita lui lunga cu vrf lat si taios era n acelasi timp arma si nsemnul rangului sau
(soldatii lui aveau sulite simple cu vrf de fier).
Loc! Faceti loc!
Toate privirile erau atintite asupra lui Iustinian care nainta n centrul micii sal
e escorte, ca un personaj important.
Binenteles, toti se mirau privindu-i nasul, toti voiau sa afle de unde rasarise.
Cine-i spilcuitul asta? a auzit el pe cineva ntrebnd.
Asa a mers pna pe strada Daltii, aproape n ntregime ocupata de corporatia dulgheril
or si-a tmplarilor, optsprezece la numar, care se nsirau de la piata Gropii si pna l
a poarta de apus pe unde se facea traficul de lemn provenind din padurile de pe
platoul calcaros Azmard.
Nici unul din cei optsprezece meseriasi nu a vrut sa-i accepte comanda. Cum rost
ea cuvntul esafod fetele cele mai prietenoase se ntunecau. N-a avut succes nici la cr
pacii cei mai nevoiasi, si fara prezenta escortei sale, jupnul Calzins, presedint
ele corporatiei, l-ar fi dat afara cu picioare n fund pentru a fi avut obraznicia
sa-i propuna o astfel de lucrare.
Degeaba mergem mai departe, spuse Iustinian sergentului care transpira n uniforma
lui. Duceti-ma la Capitanul de politie, numai ei i va putea convinge pe acesti oa
meni.
S-au ntors n piata Gropii, unde se afla sediul politiei, cu fatada acoperita de av
ize, de edicte regale si de anunturi privitoare la pedepsele publice.
n hol era mare agitatie: oamenii intrau, ieseau, coborau scarile cu bratele ncarca
te de hrtoage, usi se trnteau, iar soldatii se interpelau de la un coridor la cela
lalt.
Iustinian s-a apropiat de aprodul cu peruca, asezat de paza n spatele unei mese n
dreptul usii Capitanului.
Solicit de urgenta o audienta.
Cine snteti? ntreba omul, atintindu-si obraznic privirea asupra nasului de lemn.
Iustinian i-a aratat scrisoarea de acreditare; i-a facut placere sa-l vada tresa
rind pe cnd o citea.
A fost introdus la Capitanul de politie care a tresarit si el, dar pentru cu tot
ul alt motiv.
Mai sa fie! Fara nasul tau din lemn nu te-as fi recunoscut. Bine ca nu ti-ai trnt
it si o peruca!
Trebuie sa nteleg, domnule Capitan, ca dezaprobati alegerea mea?
Nu tocmai Ei! De-ale tineretii! Dar destul cu astea. Ce doresti?
Foulques l-a ascultat fara sa-l ntrerupa, nu era mirat de purtarea dulgherilor. A
agitat un clopotel, a mpartit porunci si cteva clipe mai trziu un reprezentant al
justitiei si un ofiter din Militia senioriala s-au nfiintat n biroul lui.
O sa-l urmati pe dnsul si o sa vegheati sa i se dea pe loc toata recuzita necesar
a ndeletnicirii sale, le-a spus el, aratndu-l pe Iustinian care-si scosese palaria
si si-o nvrtea ntre degete. Nu se accepta nici un refuz. Executia trebuie sa aiba
loc mine la orele trei dupa-amiaza. Nu mai acordam nici o amnare. Puteti rechiziti
ona totul daca este nevoie.
n timp ce ofiterul iesea pentru a-si aduna oamenii, reprezentantul justitiei i-a
adus bonuri de rechizitie n alb, pe care Foulques le-a semnat. Iustinian si-a pus
palaria pe cap.
*
Jupnul Calzins l nvata pe mezinul sau cum sa ciopleasca cu barda, subtiind-o, o buc
ata de lemn de nuc, cnd un zgomot care se apropia l-a facut sa ridice capul. Parc
-ar fi fost o trupa de oameni narmati.
Militia baronului! striga un ucenic care iesise n prag. Parca se ndreapta spre noi
.
Jupnul Calzins se pregatea sa verifice informatia cnd atelierul se umplu dintr-oda
ta de soldati n mijlocul carora l zari pe filfizonul cu nas din lemn de brad pe ca
re-l alungase nainte.
Iar ai venit, tepusa afurisita, piei din fata mea pna nu te fac sa simti greutate
a maiului asta
Iustinian s-a strecurat n spatele reprezentantului justitiei care-i impuse tacere
dulgherului cu un gest autoritar.
Refuzul de a colabora cu executorul ar nsemna refuzul de-a raspunde unei porunci
a domnului baron Raoul, or, nu-mi pot nchipui, jupne Calzins, ca ai dori sa-l deza
magesti pe seniorul nostru?
Ofiterul plasase trei oameni la intrare si-i repartizase pe ceilalti n vastul ate
lier. Jupnul dulgher capitula.
Ma supun, domnule reprezentant al justitiei, ma supun, pentru ca ma siliti! Oame
nii mei sa-mi fie martori: o sa ridic acest infam esafod si o sa fac aceasta nu
mai putin infama cruce, dar sa se stie bine ca am fost constrns la asta.
Iustinian se nvrti prin atelier, cautnd ceva din priviri.
Acum ca ne-am nteles, va rog sa va puneti de ndata pe treaba. Timpul ne zoreste.
Stapnindu-si mnia, jupn Calzins l ntreba pe un ton exagerat de ndatoritor:
Si n ce loc ar dori naltimea Voastra sa ridic esafodul?
Textul osndei spune: n piata Gropii.
Dar piata este mare. Trebuie sa-mi spuneti unde, mai precis.
Iustinian a cerut din ochi ajutorul reprezentantului justitiei si al ofiterului,
dar acestia au ntors capetele.
Pai! Ridicati-l acolo unde l ridica de obicei calaul din Rodez.
De obicei, lucrurile se petrec n piata Sfntul Laurentiu. Este pentru prima data cnd
o executie are loc n piata Gropii.
Atunci, ridicati-l n centru, n plin centru!
ntorcndu-i spatele dulgherului, Iustinian a continuat sa co-trobaie prin atelier s
i a gasit, n cele din urma, ntr-o gramada de rebuturi o bucata de lemn de tei lung
a de cinci degete, pe care a bagat-o n buzunar.
S-au dus apoi pe strada Nicovalei, unde se aflau fierariile din Bellerocaille, d
ar de data aceasta vestea ca iesise calaul sa-si faca piata se raspndise. Oamenii s
e dadeau mai repede la o parte.
Iustinian a ales fieraria jupnului Harap, presedintele corporatiei fierarilor-toc
ilari. A urmat o scena identica cu cea dinti, dar, ca si jupnul Calzins, fierarul
a fost nevoit sa se ncline n fata reprezentantului justitiei. A promis sa faureasc
a drugul si sa fixeze roata de caruta la doi metri deasupra esafodului.
Cui trebuie sa-i trimit nota de plata?
Domnului Capitan de politie. Si nu uitati scara, i aminti Iustinian nainte de a pa
rasi atelierul.
Dupa un refuz de forma, jupnul Mejean, presedintele corporatiei frnghierilor de pe
strada Cnepei, i-a vndut un set de sase funii lungi de doua picioare, subtiri ct d
egetul mic, dar foarte rezistente.
*
Clopotele din Bellerocaille bateau orele douasprezece ale amiezii cnd Iustinian s
-a ntors n turnul-temnita.
n timp ce-si povestea pataniile din oras, Beaulouis i-a servit o masa de cinci pa
rale (o supa de iepure, o cana de vin de Marcillac). Foamea nsa se lasa asteptata
: gndul, pna atunci abstract, ca trebuie sa ucida pe cineva, lua o nfatisare concre
ta si parca-l strngea de gt.
Ce se ntmpla daca n-o sa pot sa-l sfarm?
N-ai sa fii gratiat, ai sa pleci cu lantul din septembrie, iar eu o sa-mi pierd
scribul. Dar crede-ma, n-ai de ce sa te temi. De ndata ce Harap ti va trimite drug
ul, o sa-ti arat cum trebuie sa lovesti.
Mi-este frica mai ales ca n-o sa am curajul s-o fac. Degeaba mi spun ca ticalosul
a savrsit o crima groaznica si ca-si merita din plin pedeapsa, nu reusesc sa ma
mnii mpotriva lui. Nu mi-a facut nimic, mie, acest bucatar, si sa-l lovesc asa, la
rece
N-ai dect sa te gndesti la cineva pe care-l urasti. La cel care ti-a taiat nasul,
de pilda, i-a propus Beaulouis. Oricum, cnd va sosi momentul, Dumnezeu te va ndruma
.
Poate ca Dumnezeu ma va ndruma, dar eu snt acela care trebuie sa izbeasca, nu El.
Bredin intra n celula.
Monseniorul abate Francisc te cheama, tata. A venit cu musafiri care vor sa-l va
da pe Galine.
Iara! Este a treia oara de ieri Si n plus, nu plateste niciodata.
Beaulouis a iesit urmndu-si fiul si lasnd usa celulei deschisa.
Esti aproape liber, nu te mai nchid. Dar nu trebuie sa parasesti incinta fara esc
orta.
Uitnd de bucatele ntinse pe masa, Iustinian s-a asezat lnga crapatura ferestrei si,
tot morfolind bucatele de pine muiate n vin, a nceput sa ciopleasca alt nas, al pa
trulea de la acela pe care i-l daruise tata Martin si pe care prefectul de morav
uri i-l strivise, nciudat, sub calci. si sculptase atunci altul, din stejar, pe car
e saltimbancii i-l furasera, al treilea fusese cioplit n graba la Racleterre, la f
ierarul Tricotin, dar lemnul de brad putrezise n timpul sederii lui n temnita plat
ita cu paralele regelui.
Scuipnd pe lama, ncepu prin a o ascuti cu grija pe un iesind din piatra al zidului
, gndurile zburndu-i din nou catre Martin care suferise att n ziua plecarii lui la s
eminar.
Cnd lama i-a fost destul de ascutita, Iustinian a desenat cu cerneala forma noulu
i sau nas, apoi cu precautie, asa cum l nvatase tata Martin, a nceput sa subtieze b
ucata de tei. Putin dupa acea, jupnul Beaulouis s-a ntors de la vizita cu un aer s
atisfacut.
Veste buna! Mi s-a spus ca jupn Calzins si oamenii lui au nceput sa monteze esafod
ul n piata. Se pare ca s-a adunat atta lume nct Capitanul de politie a trimis o comp
anie de soldati ca sa poata lucra n pace.
Vaznd blidele neatinse, s-a necajit.
De ce n-ai mncat? Nu era bun?
A cules o felie de friptura de berbec sleita, a nghitit-o, apoi s-a interesat mai
ndeaproape de ce facea Iustinian cu bucata lui de lemn. Vaznd schita nasului, a zm
bit cu indulgenta.
De fapt, de mult voiam sa te-ntreb, simti mirosurile?
Da, ca orice om normal.
Dar cum se poate, fara nas?
Nu stiu, dar miros tot.
Cum pe atunci nu se stia ca nasul este un simplu apendice nsarcinat sa transmita
mirosul unei pete olfactive situate n interiorul foselor nasale (intacte la Iusti
nian), era considerat sediul firesc al mirosului (inima fiind cel al sentimentel
or si stomacul cel al mniei). Mai erau unii care plasau sediul rationamentului n ta
lpile picioarelor, pentru ca snt singurele parti ale trupului care-si gasesc reaz
em pe teren stabil.
*
n noaptea aceea somnul l-a ocolit pe Iustinian, care a profitat de semilibertatea
lui pentru a se urca n turn, la aer liber. Acolo, asezat ntre doi merloni, cu pic
ioarele atrnnd n gol, a asteptat ivirea zorilor meditnd asupra soartei sale neferici
te si nvinuindu-i rnd pe rnd pe Dumnezeu (nu m-a iubit niciodata), pe diavol (singuru
l care putea sa i-o fi trimis pe Mouchette), dar si pe sine (n-ar fi trebuit sa m
a las ispitit de fatarnica aia). La cincisprezece metri sub el, toate broastele d
in santurile de aparare oracaiau n cor, parca batndu-si joc de ne-ghiobia lui.
O stea cazatoare strabatu cerul. Nasul lui i explicase ca este un suflet ce cade n
iad. De ce nu cadea nici una iarna? Sa nu fi fost lasata puntea mobila a iadulu
i dect vara? Chestiunea l interesa cu att mai mult cu ct se stia osndit sa nimereasca
acolo. Suma pacatelor de moarte pe care le savrsise de la nceputul anului i-o gar
anta. Mai devreme sau mai trziu, steaua lui avea sa cada si ea asa, brazdnd cerul,
si se ntreba daca cineva avea s-o vada disparnd.
*
Toate clopotele bateau orele sase ale diminetii cnd Iustinian parasi crenelurile
si se ntoarse n celula sa. Se deschideau portile orasului si nainte de a se trnti n p
at, prada somnului, a auzit scrtitul mecanismelor care ridicau grilajul mobil si l
asau apoi podul n jos.
O ora mai trziu, Beaulouis si fiii lui l-au trezit aseznd pe masa o fiertura de ca
rne de porc sarata, un caltabos, un pui fript (ntreg), un cosulet cu fructe si o
ulcica de vin.
n timp ce mnca aceasta masa de opt parale, temnicerul si fiii lui cercetau noul na
s pe care si-l cioplise, un nas drept ca un I majuscul, care sublinia trasaturil
e lui energice.
Dupa ce s-a saturat, Beaulouis l-a poftit n curte.
Jupn Harap a trimis drugul, vino sa-ti arat cum sa-l folosesti.
Trasul pe roata nu era o osnda neobisnuita, totusi nu avea loc prea des, astfel nct
toata experienta Zavorului Viu se rezuma la amintirea a doua executii faptuite
de jupn Pradel: prima data l sfarmase pe un hughenot care-si aruncase n put fiul ce
hotarse sa treaca la papistasi, iar ctiva ani mai trziu, pe un individ din Sverac ca
re-si otravise binefacatorul ca sa-l mosteneasca.
nti de toate, aminteste-ti ca nu poti lovi dect de unsprezece ori, asta-i legea. Pa
tru izbituri pentru picioare, patru pentru brate, doua pentru piept si ultima pe
ntru mijloc. Lungimea agoniei, ncetineala ei, va depinde de felul n care vei lovi.
Nu uita ca moartea trebuie sa fie cumplita, de aceea vei avea grija sa nu loves
ti n partea inimii, gtul si capul, ca sa nu risti sa-l omori pe loc.
Cu o miscare n directia turnului, Beaulouis i propuse:
Hai sus, o sa-ti arat pe el.
Nu, multumesc! Aratati-mi doar exact unde trebuie sa lovesc.
Iustinian se temea de clipa n care condamnatul avea sa nteleaga ce-l astepta din p
artea lui. Se simtea stingherit dinainte.
Voia ta! Pentru membre, nu-i greu. Lovesti n mijlocul oaselor lungi.
Atinse bratul si antebratul, coapsa si fluierul piciorului.
Pentru piept, aici!
Si-si batu usor n stern.
Iar pentru mijloc, tintesti buricul. Dar atentie, trebuie sa lovesti mai tare de
ct pna atunci daca vrei sa atingi si sa sfarmi osul spatelui.
Rasucindu-si bratul, Beaulouis si pipai coloana vertebrala.
Daca vrei, ti vnd o oaie, sa te antrenezi pe ea.
Iustinian a preferat sa ncerce pe o legatura de fn. si dadu atunci seama ca are nev
oie de manusi ca sa-si asigure o priza mai buna pe drugul de fier. I-o spuse tem
nicerului, care aproba.
Acuma ca-mi vorbesti despre asta, mi-amintesc ca jupn Pradel poarta ntotdeauna manus
i. Hai n magazie, am un cufar plin.
Dupa ce-si alese o pereche din piele de cerb cenusie batnd n albastru, Iustinian s
e gndi ca era mai prudent sa mearga n piata Gropii si sa verifice instalatia.
Din nou, ncadrat de patrula de paza si de sergentul narmat cu sulita lata-n vrf, a
trecut puntea mobila bucurndu-se s-o auda rasunnd sub cizmele sale.
n piata, se strnsese lume multa.
Vine calaul! anunta o voce.
Vestea se ntinse iute. S-au mbulzit ca sa-l zareasca si soldatii s-au vazut nevoit
i sa loveasca la stnga si la dreapta cu lemnul sulitelor.
Loc pentru paza, mojicilor! napoi, napoi!
n centrul pietei, protejati de o trupa de soldati dispusa n patrat n jurul lor, jupn
ul Calzins si ajutoarele lui fixau o scara cu opt trepte de marginea platformei
impunatoare. Clientul lui i comandase un esafod si jupnul dulgher nu se zgrcise nici l
dimensiuni (sase metri lungime, patru latime, doi naltime) si nici la calitate (c
el mai bun lemn de stejar din Proventa).
La patru metri de maretul esafod, fierarul Harap nfipsese un catarg nalt n vrful car
uia era prinsa roata de caruta pe care Galine, odata zdrobit, trebuia sa-si dea
duhul. Iustinian s-a apropiat. Beaulouis avea dreptate: niciodata nu va putea sa
urce trupul acolo sus. Jupnul Pradel avea patru slujitori pentru aceste treburi.
Daca nimeni nu vrea sa-mi dea o mna de ajutor, atta paguba, o sa-l las pe cruce, s
a se descurce, ce nu este cu putinta, nu este cu putinta Dar unde-i faimoasa cruc
e?
Fara sa se sinchiseasca de privirile rauvoitoare atintite de Calzins pe noul lui
nas, s-a nvrtit n jurul esafodului si a gasit-o zacnd pe caldarm, alaturi de scara s
i de o cutie cu cuie si nituri din care rasarea un ferastrau de mna. Totul i se p
aru n ordine. Totusi, s-a mai nvrtit o data n jurul esafodului, afisnd o mutra nu toc
mai satisfacuta, pentru a-l mnia pe dulgher. Ceea ce a si reusit. Atunci, apropii
ndu-se de sergentul cu sulita lata-n vrf care statea de vorba cu omologul sau din
politie, a dat semnalul de plecare si s-a ntors n turnul-temnita de unde n-a mai
iesit pna la ora fatidica.
*
Nu s-a atins de masa de zece parale pregatita de nevasta lui Beaulouis.
Mi s-a pus un nod n gt, nu pot nghiti nimic.
Este firesc, o sa-ti pastram totul neatins, ai sa mannci mai trziu. Jupnul Pradel s
e ghiftuia ntotdeauna dupa aceea.
Temnicerul i-a umplut paharul cu vin alb.
Bea macar putin, este bun.
Iustinian a luat cu greu o nghititura. A asezat apoi paharul la loc, strmbndu-se, n
departare s-au auzit aclamatii.
Vin dinspre piata Gropii. Trebuie sa fie contele-episcop de Rodez care ia loc n b
alconul sediului politiei.
A venit contele-episcop?
Cu toata suita! A sosit n cursul diminetii. Au venit si guvernatorului comisarii,
din Rodez, Villefranche si Millau. A! Mult zgomot a mai facut tarasenia asta! De
mult n-a mai fost vazuta atta lume n oras! Nici chiar de trgul Sfnului Laurentiu, d
esi Dar ce ai? Parca ti s-au necat toate corabiile.
Venise lume tocmai de la Millau, care era asa de departe! Atunci, probabil ca ven
ise si de la Roumgoux, mai apropiat. Daca avea sa-l recunoasca cineva si sa-l den
unte? Putea sa fie arestat si judecat din nou. Si condamnat, fara doar si poate,
la spnzuratoare sau, poate, aveau sa-i reteze capul cu securea, nu stia exact care
era pedeapsa pentru crimele faptuite nainte de a fugi din Roumgoux pe urmele Mouch
ettei.
Toate ferestrele care dau nspre piata snt nchiriate, continua Beaulouis cu o voce p
rin care razbatea invidia. Cele de la hanul La Gamanul fericit au fost date pe cin
ci livre. Cinci livre! Sa vezi si sa nu crezi A! uitam! Am vazut esafodul. Este c
el putin de doua ori mai mare ca acela al jupnului Pradel! As vrea sa vad ce mutr
a o sa faca domnul Capitan de politie cnd o sa-i prezinte Calzins factura.
Iustinian nu-l asculta, se gndea la Mouchette. si goli paharul, Beaulouis i-l umpl
u din nou.

Capitolul V
A sosit timpul! spuse Capitanul militiei senioriale prezentnd ordinul de luare n p
rimire a osnditului.
Bredin trecu predarea n catastif, fratii sai aprinsera facliile si Beaulouis le-o
lua nainte pe scara ce ducea la celula lui Pierre Galine.
Obisnuit sa fie vizitat ca sfintele moaste, acesta nu s-a miscat cnd si-a vazut c
amaruta circulara, n care zacea de doua saptamni, umplndu-se de lume.
Ca toti cei care platisera ca sa-l vada, Iustinian a fost dezamagit de nfatisarea
lui foarte banala. naltime mijlocie, trasaturi obisnuite, privirea inexpresiva,
nimic la el care sa-i evoce crima.
Jacquot si Lucien au dat la o parte drugii de lemn care opreau navala curiosilor
. (Daca i-am fi lasat n voie, i-ar fi smuls parul din cap ca sa-si faca filtre mag
ice!) Bredin si tatal lui i-au scos lanturile care-i ncercuiau membrele si gtul, ap
oi i-au poruncit sa se dezbrace.
Nu pastrezi dect camasa.
Cu aerul absent, ca preocupat de un gnd strain de situatia lui prezenta, Galine s
e supuse fara a crcni.
Poti sa le iei, spuse Beaulouis lui Iustinian, aratndu-i vesta, nadragii, ciorapi
i si ncaltarile condamnatului. n afara de camasa, pe care trebuie s-o pastreze din
decenta, tot ce-i apartine devine proprietatea calaului. Asta-i legea.
La auzul cuvntului calau, Galine ntoarse capul spre tnar, oprindu-si binenteles privir
ile pe nasul acestuia. Iustinian a plecat ochii. Nu s-a atins de hainele ngramadi
te pe jos.
Hai! Grabiti! Grabiti! mormai Capitanul de militie.
Ia-l! De-acum ncolo ti apartine, poti sa-l legi, spuse Zavorul Viu.
Evitndu-i privirea, Iustinian apuca minile lui Galine zdrelite de lanturi la ncheie
turi si i le lega la spate, tragnd tare de noduri.
Se auzi un clampanit zorit de sandale pe scari. Un calugar din ordinul Milostivi
lor, lac de apa sub rasa-i de aba si purtnd un crucifix aproape la fel de mare ca
el, se ivi n celula.
Va rog sa-mi iertati ntrzierea, dar s-a strns atta multime n jurul nchisorii nct mai
sa nu pot patrunde.
Capitanul s-a mniat foarte.
Fir-ar sa fie! Credeam ca s-a si spovedit! O sa ntrziem.
Galine ngenunchie n fata crucifixului, cu o expresie mai absenta ca niciodata.
Beaulouis, fiii lui si Iustinian iesira pe culoar. Capitanul ramase n prag spumegn
d de nerabdare si jucndu-se nervos cu garda sabiei.
Nu l-ati putea dezlega, se ruga Milostivul, cel putin ct se spovedeste?
Asta-i buna! Nici vorba! Acest monstru nu merita atta grija. Grabiti, frater, am
pierdut si-asa destula vreme.
n culoarul strmt, Beaulouis pipaia stofa hainelor lui Galine. Erau din postav bun
de Saint-Geniez.
De-ar merge totul bine, sopti Iustinian mngindu-si nasul din lemn de tei.
Si de ce nu? Ti-am aratat unde sa lovesti. Dai unde trebuie si gata treaba.
Stiu ce am de facut, dar mi-e frica sa nu gresesc.
Hai! Nu te mai necaji! ti repet ca nu-i greu. Priveste-l ct este de firav.
Grabiti, frater, grabiti! se tot enerva Capitanul, batnd pasul pe loc.
Dupa ce rosti rugaciunea muribunzilor, Milostivul l binecuvnta pe osndit si-l ajuta
sa se scoale. Iustinian se plasa n urma lor. Convoiul porni.
n curtea napadita de soare, patruzeci de militieni, ornduiti pe doua siruri, i aste
ptau. Capitanul ncaleca.
Snteti gata? l ntreba el pe Iustinian.
Cred ca da
Ofiterul voi sa dea porunca sa se deschida portile, dar tnarul l opri.
Scuzati, domnule Capitan, dar am uitat ceva.
Alerga spre turnul patrat si se ntoarse ndata, putin rusinat, cu drugul, funiile s
i manusile. Capitanul l fulgera din priviri, dar se abtinu de la orice comentariu
. Facu semn oamenilor de lnga porti. Canturile grele se rotira, balamalele scrtira.
Larma se prefacu n strigat:
Iata-i! Iata-i! urla multimea cu greu tinuta pe loc de gardul viu format din sol
datii pazei.
n spatiul astfel degajat, vreo douazeci de calugari cu glugile negre trase peste f
ata ncepura sa cnte imnul Salve Regina, por-nind n fruntea alaiului. Capitanul i urm
a; dupa el venea Iustinian cu prizonierul sau ncadrat de militieni; Milostivul ve
nea ultimul, tinnd sus greul sau crucifix. mbulziti la ferestre, oamenii i aratau cu
degetul.
Uite dihania! n iad! n iad!
Iustinian, care mergea putin la o parte, si trase si mai mult palaria peste ochi.
Deodata, Galine ncepu sa topaie ca scos din minti. Cnd au nteles de ce (pietrele c
aldarmului ncalzite de soare i ardeau talpile goale), a fost un rs general.
n iad o sa fie si mai rau! i striga un om cocotat pe copertina unei vopsitorii.
Ia priviti la calau, parca a plecat la pescuit! striga altul aratnd nspre Iustinian
care nainta cu drugul pe umar.
Rsetele s-au ntetit. Cei care nu vedeau nimic hohoteau.
Procesiunea de calugari parasi strada Paparei si-o porni pe strada Magne la capa
tul careia se afla piata Gropii, cnd Galine, care tot topaia, ncercnd sa calce ntre
pietrele nfierbntate, sopti cu voce grava:
Omoara-ma repede si familia mea ti va plati zece galbeni-aur!
Zece galbeni-aur! Adica doua sute patruzeci de livre, patru mii opt sute parale,
cincizeci si sapte de mii sase sute deniers sau o suta cincisprezece mii doua s
ute de gologani Suma era att de uriasa nct lui Iustinian nu-i venea sa-si creada ure
chilor. Nu raspunse.
n sfrsit, au ajuns n piata, unde se nalta formidabilul esafod ridicat de jupn Calzins
. Baronul si toti naltii sai oaspeti se instalasera la balconul sediului politiei
, decorat cu toate blazoanele neamurilor Boutefeux si-al contelui-episcop din Rod
ez.
Servitori n livrea circulau printre ei oferind racoritoare, prajiturele cu anason
, placintele cu brnza de oaie parfumate cu floare de portocal, fragi din padurea
Dezmatatilor stropite cu vin de Bordeaux (desi comercializarea acestuia era inte
rzisa n baronie). La picioarele lor multimea mnca, bea, rdea, cnta ngramadita acolo nc
a de dimineata, tocmindu-se pentru nchirierea unor banci ca sa vada mai bine.
Calugarii se grupara nu departe de esafod n timp ce Capitanul si militienii lui s
e dadeau la o parte lasndu-i pe calau, pe osndit si pe Milostivul narmat cu marele
crucifix sa-si continue drumul pna la piciorul frumoasei scari din lemn de stejar
din Proventa.
Iustinian, lac de apa sub vesta lui, l auzea pe frater mbar-batndu-l pe Galine care
tacea.
Curaj fiule, caci va trebui sa bei acest pahar, o! ct de amar, cu aceeasi barbati
e cu care Domnul nostru Iisus Hristos l-a baut pe-al Lui pe Cruce! Iara El era n
evinovat, pe cnd tu tu esti vinovat.
Lasa-ne acum, frater, da-te la o parte, i spuse Iustinian, oprindu-l sa-i urmeze
pe scara.
Cnd a aparut Pierre Galine pe platforma esafodului, s-a dezlantuit si tumultul mu
ltimii.
n iad! n iad! n iad cu monstrul!
Sosirea lui Iustinian narmat cu drugul lui a readus linistea. S-a auzit o voce ca
re oferea: O para scaunelul ca sa giniti mai bine bzdgania!
Dar lucrurile s-au poticnit cnd a vrut sa-l dezlege pe Galine ca sa-l culce pe cr
ucea n forma de X. Nodurile erau prea strnse, nu le putea desface.
Zece galbeni, daca ma omori repede. Familia mea ti-i va da imediat dupa aceea, r
epeta bucatarul, lasnd capul n jos ca sa nu poata fi vazuta miscarea buzelor.
Dupa ce-si rupse cteva unghii fara nici un rezultat, Iustinian privi disperat n ju
rul lui. l zari pe Capitan, tot calare, la vreo douazeci de metri de el. Se aprop
ie de marginea esafodului si-l chema:
Domnule Capitan, va rog mprumutati-mi pumnalul domni-ei-voastre.
Nemultumit de a fi devenit tinta privirilor, ofiterul nu ndrazni sa refuze. Se ap
ropie de esafod si se ridica n scari ca sa i-l ntinda.
Mi-am lasat cutitul n temnita, i explica Iustinian, multumindu-i din priviri.
Pe cnd taia frnghiile ndaratnice, Galine si rennoi propunerea:
Zece galbeni. Gndeste-te la tot ce nseamna atta banet! O sa ti-i dea tatal meu pe l
oc. Te priveste n clipa asta
Facnd pe surdul, Iustinian l mpinse fara brutalitate spre cruce si-i porunci sa se n
tinda pe ea.
Cuminte, Galine l asculta; se lungi pe lemne n asa fel nct ceafa lui sa atrne pe golu
l dintre ele.
Tnarul calau l lega din nou pe cnd el insista:
Sfarma-mi gtul acuma si n mai putin de un ceas ai sa fii un om bogat. Ai sa-ti pot
i face chiar si un nas din aur fin.
Simtind sutele de priviri atintite pe miscarile sale, Iustinian s-a straduit sa-
l lege ct mai strns. Cnd Galine a fost tintuit zdravan, s-a ridicat si si-a sters f
runtea nadusita. Ca sa se poata misca mai n voie si-a scos vesta pe care a mpaturi
t-o cu grija si a asezat-o lnga pumnal si funiile de schimb. Apoi si-a tras manus
ile si a apucat drugul. Multimea adasta cu sufletul la gura. Podeaua a trosnit su
b cizmele lui; s-a asezat cu spatele la soare ca sa nu fie orbit.
Sosise momentul. Gndeste-te la cel care ti-a taiat nasul i sugerase Zavorul Viu. Dar
cum sa si-l (sa si-o?) nchipuie pe acel (pe acea?) pe care nu-l (nu o?) vazuse n
iciodata? A preferat sa se gndeasca la Baldo si la Vitou, ba chiar putin si la Mou
chette.
Tintind antebratul stng, Iustinian lovi, asa cum lovesti o bucata de lemn ca s-o
crapi. Cu un zgomot surd drugul sfarma radiusul si cubitusul, izbindu-se nsa si de
lemn si provocnd o unda de soc att de puternica nct l-a zguduit pe Iustinian de la
degetele picioarelor pna n vrful firelor de par. A dat drumul la drug scotnd un tipa
t de durere care s-a contopit cu racnetul lui Galine.
n ciuda acestei nendemnari, lovitura dinti dezlantuise entuziasmul popular. S-au por
nit aplauze furtunoase.
Am lovit prea tare si prea oblic, gndi el, apucnd din nou drugul.
Si arunca o privire nelinistita asupra balconului politiei. Bine ticluita, a doua
lovitura sfarma humerusul lui Galine, care urla ca turbat smucindu-se sa scape.
Multimea l huidui.
Asa i trebuie!
A treia si a patra lovitura facura tandari oasele bratului drept. Tipetele osndit
ului erau att de ascutite si de puternice nct, mai trziu, oamenii de paza la cele tr
ei porti ale orasului s-au jurat ca le auzisera.
Iustinian si trase sufletul si-si sterse din nou fruntea cu m-neca. Si Galine era
lac de apa. Sudoarea siroia pe fata lui alba ca varul udndu-i camasa, lipind-o de
trupul lui slab, de coaste si de madularul lui (extraordinar de chircit din cau
za durerii). Nu mai avea aerul absent, gfia cu voce ragusita, cu gura schimonosita
. Suferea ca un osndit al iadului ce se afla.
Fie-ti mila omoara-ma n numele Domnului omoara-ma Aaaa!
Iustinian i zdrobi ambele picioare ntr-un timp record.
Mai ncet! protesta o voce de femeie.
Carnea n jurul frnghiilor se umflase, se nvinetise. Galine gemea acum, excitnd multi
mea cu att mai mult cu ct plnsul lui evoca scncetele unui copil.
A noua si a zecea lovitura i-au sfarmat cusca toracica smulgndu-i un urlet prelung
ca de fiara ranita n asteptarea mortii.
Capul, lipsit de reazem, atrna n spate, picaturile de sudoare se prelingeau de-a l
ungul suvitelor de par si se evaporau n contact cu podeaua ncinsa.
A unsprezecea si ultima lovitura! Iustinian izbi cu toata puterea, tintind buric
ul, sfarmnd sira spinarii, sectionnd mai multi nervi si zdrobind un rinichi de o co
asta.
Gata treaba! sopti el ntorcndu-se catre balconul politiei.
l vazu pe baronul Raoul sculndu-se n picioare si rostind cu voce raspicata:
S-a facut dreptate!
Multimea l aclama. Baronul l pofti atunci pe contele-episcop sa-l urmeze pna la cas
tel unde i asteptau un ospat, distractii si mai trziu un bal.
Iustinian l dezlega pe Galine care horcaia slab; bale rosietice i musteau printre
buze.
Capitanul si ceru pumnalul napoi. Iustinian i-l dadu.
M-ati putea ajuta? Este prea greu ca sa-l urc singur pe roata.
Jignit, ofiterul i ntoarse spatele.
Calugarii se apropiam de esafod si-si reluara cntarea, n timp ce Milostivul se urc
a pe platforma pentru a-l asista pe muribund.
Va rog, ajutati-ma! l ruga Iustinian.
Fratele accepta, dar fara bunavointa. L-au dat jos pe Galine de pe esafod fara i
ncidente, dar lucrurile s-au complicat cnd a trebuit urcat la doi metri si jumata
te de sol. Lund trupul sfarmat n spinare, Iustinian urca cu greu scara pe care acum
Milostivul o tinea sa nu alunece. Unindu-si glasul cu cel al calugarilor nu ncet
a sa cnte, nici chiar cnd Galine s-a usurat pe el, udndu-l si mproscndu-l cu fecale.
ncordndu-si puterile, dar simtind ca-l napadeste greata, Iustinian reusi sa-l depu
na pe roata cu fata spre cer, asa cum cerea sentinta. De data aceasta, executia
se sfrsise: era iarasi un om liber.
n loc sa se mprastie, multimea se mbulzea din ce n ce mai mult, rupnd barajul organiz
at de militieni si de oamenii pazei. S-au strns n jurul catargului sucindu-si gturi
le ca sa zareasca fata osnditului si sa-i nteleaga sentimentele. Unii s-au urcat c
hiar pe esafod, ocolindu-l nsa pe calau, care-si mbraca vesta. Au constatat cu uim
ire ca purta un nas de lemn sub palaria lui cu boruri largi.
Ferestrele si balcoanele s-au golit ncet de spectatori. Multi au avut surpriza sa
constate ca hotii de buzunare nu statusera cu minile n sn n timpul executiei.
nstiintati n chip misterios, corbii s-au ivit pe acoperisuri.
Desi nu mai era ncadrat de nici o escorta, multimea s-a dat la o parte ca prin mi
nune cnd Iustinian a cobort de pe esafod si s-a ndreptat catre sediul politiei ca s
a-si primeasca nscrisul de gratiere si sa-si ncaseze prima.
Aprodul l-a introdus n biroul lui Foulques; acesta statea de vorba cu judecatorul
Cressayet care tinea n mna un pergament cu pecete senioriala.
Am venit sa-mi iau gratierea.
Iat-o, spuse judecatorul dndu-i pergamentul pe care-l tinea n mna. Te sfatuiesc sa
citesti, daca poti, clauza care i s-a adaugat.
Iustinian citi:
Odata treaba ndeplinita, sus-numitul Iustinian Pibrac va trebui sa paraseasca inc
inta orasului nostru nainte de apusul soarelui si sa nu se mai ntoarca niciodata n
baronia noastra, ceea ce ar anula pe loc aceasta gratiere.
Iustinian zmbi fericit nchipuindu-si dezamagirea Zavorului Viu.
Dar prima?
Foulques se mnie:
Esti un neobrazat! Prima era hotarta sa ncurajeze pe un voluntar cinstit, nu pe un
tlhar condamnat la galere! Pentru tine gratierea este prea de ajuns. Acum, piei
din fata ochilor nostri. Iar daca, la nchiderea portilor, mai esti aici, patrula
de paza are ordinul sa te aresteze. Dar ce ai de rs, ticalosule? Nu cumva ndraznes
ti sa-ti bati joc de mine?
O! nu, domnule Capitan, nicidecum! Ma gndeam la jupn Beaulouis. Conta pe acesti ba
ni ca sa-si scoata cheltuielile. Si-i fagaduisem sa-i fiu scrib
A! Asta era explicatia! si spuse judecatorul Cressayet.
nainte de a pleca, Iustinian si lasa drugul n biroul aprodului, care l privi fara sa
ndrazneasca sa-l atinga. Ocolind piata nca foarte animata, se duse la turnul-temn
ita, lund-o pe stradute pustii. Temnicerul l astepta n curtea de jos scarpinndu-si c
otul.
A! ncepusem sa ma nelinistesc. Ai banii?
Cnd Iustinian i-a explicat punctul de vedere al Capitanului de politie si-al jude
catorului, Beaulouis s-a facut rosu ca racul. Lectura clauzei adaugate, care-l a
lunga din seniorie pe viitorul lui scrib, l dobor definitiv. Parca s-ar fi naruit
unul din turnurile din colt si i-ar fi cazut n cap.
Da ce crezi tu, c-ai sa scapi asa usor?! urla el. mi datorezi peste douazeci de li
vre si trebuie sa mi le platesti.
Ce sa fac? Stiti foarte bine ca n-am un ban. Dati-mi napoi hainele vechi, o sa vi
le napoiez pe astea.
Dar mesele copioase pe care ti le-am servit? Si sfaturile mele neprecupetite far
a de care ai zacea nca n temnita, bun de galere?
Luati hainele osnditului.
Ce vorbesti?! Si crezi ca ajunge? mri Beaulouis aruncndu-i o privire mnioasa.
Bredin si Jacquot sosira si ei n curte. Veneau din piata Gropii si fusesera de fa
ta la executie. L-au felicitat.
Te-ai descurcat bine. Se spune ca baronul este multumit. Desi la nceput, cnd ai da
t drumul la drug, n-ai facut impresie buna.
Tatal se zgi la ei.
A dat drumul la drug?
Lovisem prea oblic. Drugul a izbit apoi lemnul crucii si m-a durut pna-n masele.
Le-a povestit despre propunerea facuta de Galine.
Voia sa-l omor pe loc. n schimb, tatal lui urma sa-mi dea o suta de galbeni Poate
c-ar fi trebuit sa accept. As fi fost bogat acum.
Beaulouis rnji cu rautate.
Ai fi fost cu paralele Regelui! nti ca s-ar fi vazut, si-apoi n-ai fi fost platit ni
ciodata, caci Galine nu mai are familie. I-am cunoscut bine tatal, era pescar pe
lacul Pareloup. Ne vindea stiuci. A murit acum mai bine de zece ani.
Mhnit, Iustinian ncepu sa-si lepede hainele; temnicerul spuse ca se duce la Capita
nul de politie ca sa se lamureasca n legatura cu nefericita clauza.
Tu nu parasesti incinta pna la ntoarcerea mea. nca nu s-a hotart nimic.
*
La nici doua sute de metri de acolo, n sala mare a castelului, contele-episcop l f
elicita pe baronul Raoul pentru spectacolul exemplar de nalta dreptate la care as
istase.
Cu exceptia greselii facute la prima lovitura, calaul meu n-ar fi lovit mai bine
. Si gndeste-te ca ticalosul are vreo treizeci de ani de practica. De altfel a mba
trnit, si fiul lui este un cretin. Ai grija, vere, c-o sa ncerc sa ti-l fur. n pofid
a nasului sau cam ciudat, este placut la vedere. Si loveste zdravan. A unsprezec
ea lovitura a fost minunata! Credeam ca-l rupe n doua.
Baronul Raoul l aproba. Si el era de parerea contelui-episcop, tnarul tlhar de desc
urcase bine.
Daca tot veni vorba, cum de baronia dumitale are doar un simplu loc de expunere?
Dupa cte stiu, rangul dumitale te ndreptateste sa ridici spnzuratori cu doi stlpi
Cu patru, Monseniore, rangul meu ma ndreptateste la patru stlpi, raspunse sec baro
nul.
Furcile spnzuratorilor erau ca niste porti legate ntre ele prin brne transversale.
La doi stlpi aveau dreptul seniorii banneret. Contii puteau sa aiba sase, ducii s
i marchizii opt. Iar Regele cte voia.
Crede-ma, vere, spectacolul ctorva spnzurati ciuguliti de corbi este dintre cele m
ai convingatoare si edificatoare. De cnd n-ai mai osndit pe cineva la roata?
Baronul era vadit contrariat.
A fost prima data, Monseniore. Am o politie buna si oamenii mei snt pasnici. Nu p
rea au fost crime pe la noi.
Asta nu este un motiv suficient. La noi, una peste alta, mor pe roata doi-trei p
e an si ardem si spnzuram cel putin o data pe luna. Crede-ma, nimic nu-i mai folo
sitor dect exemplul viu Poate ca nelegiuitul de bucatar s-ar fi gndit de doua ori na
inte de a-si fi faptuit crima daca ar fi asistat vreodata la cazna prin care a t
recut.
Fara ndoiala, Monseniore, fara ndoiala, dar poti sa stii?
O sa-ti mai spun ceva, vere!
Punndu-i pe umar mna nmanusata, mpodobita cu inelul pastoral, contele-episcop l trase
mai la o parte pe trufasul sau vasal.
Cere sa ti se arate totalul ncasarilor de la vama de cnd a nceput tarasenia asta si
pna acum, apoi compara-l cu cel din anul trecut; ai sa ntelegi mai bine de unde s
-a nascut dragostea mea pentru prea nalta dreptate.
Baronul, caruia nu-i placeau alte secrete dect ale lui proprii, si-a convocat per
ceptorul general care-i spuse ca din ziua arestarii lui Galine ncasarile de la ce
le trei porti batusera toate recordurile. Beneficiile erau att de mari nct si puteau
permite acum sa nzestreze militia cu o suta de muschete noi.
Du-te dupa Foulques, porunci baronul, frecndu-si minile.
Foulques se grabi sa i se nfatiseze rugndu-se n sinea lui Domnului ca aceasta convoc
are sa nu fie n legatura cu tlhariile semnalate n timpul executiei, care-i zdruncin
asera mult convingerea n eficacitatea spectacolului.
Foulques, am hotart ca de-acum nainte sa avem si noi spnzuratoarea noastra. Te nsarci
nez cu realizarea proiectului. n cel mai scurt timp.
La porunca domniei-voastre, domnule Baron. Si unde doriti s-o ridicam?
M-am gndit la raspntia celor Patru-Drumuri.
Foulques l aproba.
Este o alegere cum nu se poate mai buna, domnule Baron. Locul este foarte umblat
si va putea fi zarita de departe. Dar ne lipseste omul caruia s-o dam n grija. C
um ati putut sa vedeti si domnia-voastra, nu se mbulzeste nimeni sa ceara o funct
ie de calau.
N-are nimic! l pastram pe tnarul tlhar cu nas de lemn. S-a descurcat foarte bine. I
a asculta cum mai horcaie monstrul, se aude pna aici. Tot nu si-a dat duhul.
Sa-mi fie cu iertare, domnule Baron, dar l-am izgonit din oras. La ora asta treb
uie sa fie departe.
Cautati-l. Ma ncred n dumneata ca sa-l convingi sa ramna la noi.
Porunca domniei voastre, domnule Baron.
*
Iustinian mergea de patru ceasuri.
si mbracase din nou zdrentele, era descult (caci si aruncase unica lui sandala, car
e mai mult l ncurca dect l ajuta) si se ndrepta catinel-catinel spre Rodez, n directia
Bordeaux-ului, cu gndul sa se mbarce acolo nspre Lumea Noua, cnd ostasii politiei l
prinsera din urma.
El este! spuse unul aratnd spre nasul lui din lemn.
Ce-aveti cu mine? Snt liber. Iata zapisul cu iesirea din temnita si cel care ma g
ratiaza. Priviti: asta-i pecetea Baronului.
N-are a face, trebuie sa vii cu noi. Ordin de la domnul Baron.
Arcasul i ntinse mna ca sa-l ajute sa urce n spatele lui pe cal. Erau patru. Iustini
an s-a supus, cu inima strnsa.
Drumul de ntoarcere a fost lung, lasndu-i timp pentru cele mai negre gnduri. Cineva
l recunoscuse si-l denuntase. Aveau sa-l osndeasca la moarte pentru faradelegile
lui Se ntreba pe cine aveau acum sa-l convinga sa-l execute.
Batuse de miezul noptii cnd au ajuns la poarta dinspre apus si-au fost lasati sa
intre n cetatea adormita.
Unde ma duceti?
La sediul politiei.
n piata Gropii, Pierre Galine tot nu murise. Niste femei ncercasera sa-i fure puti
n snge, asa ca era nconjurat de santinele pentru a evita orice ncercare nelalocul e
i. Uneori tacea ctva timp. Atunci credeau ca a murit, se urcau pe scara ca sa ver
ifice, si el ncepea din nou sa se vaiete.
Lasati-ne sa luam doar cteva picaturi, se rugau femeile care, n ciuda orei trzii, d
adeau trcoale pazei cu un cutit ntr-o mna si un recipient ntr-alta.
Caci stiut este: sngele celor executati este un leac nemaipomenit mpotriva friguri
lor, a epilepsiei, a smintelii si, binenteles, pentru toate felurile de fracturi.
Capitanul de politie dormea. Se-ntelege ca nu l-au trezit. Iustinian a fost dus n
tr-o sala unde soldatii jucau zaruri pe un butoi rasturnat. Un sergent narmat cu
o sulita lata-n vrf i-a aratat un culcus de paie ntr-un colt, spunndu-i sa nu se ma
i miste de acolo. Nu l-au pus n lanturi si i-au lasat briceagul; asta era semn bu
n, dar nu l-au slabit din ochi, si asta era semn rau.
A vrut sa-i ia la ntrebari, dar nimeni nu i-a raspuns. Atunci, resemnndu-se, s-a s
traduit sa adoarma.
Prin ferestrele deschise care dadeau n piata patrundeau uneori gemetele lui Galin
e care, pe roata lui, se agata de viata ca de-o creanga crescuta deasupra unui h
au.

Capitolul VI
Bellerocaille, a doua zi dupa executie.
Iustinian visa ca o urcase pe Mouchette pe un cal n galop, asemenea celui care-l
adusese napoi n oras, cnd o mna l apuca de umar, scuturndu-l fara mila.
Scoala! Te asteapta domnul Capitan.
Cu parul ravasit si ochii nca umflati de somn, l-a urmat pe strajer ndreptndu-si po
zitia nasului care se strmbase n timpul noptii.
Aprodul protapit n fata biroului Capitanului de politie arunca o privire rauvoito
are catre zdrentele lui si catre firele de paie agatate n parul vlvoi. Beaulouis i
luase totul napoi, chiar si panglica cu care-si legase parul, iar el nu protestas
e dect cnd venise vorba despre cutitul lui Pibrac. NICIODATA! i replicase el cu atta d
ie nct Zavorul Viu nu mai insistase.
Iustinian intra si-l gasi pe Foulques sfadindu-se zgomotos cu jupn Calzins, dulgh
erul.
Ti-ai pierdut mintile, jupne! Cu banii astia, baronul ar fi putut sa-si cumpere o
padure ntreaga! Ia vezi! jupne Calzins, ca doar nu-ti nchipui c-o sa ne jupoi asa
lesne!?
Rostind aceste cuvinte, Foulques i flutura sub nas dulgherului nepasator memoriul
de cheltuieli ce se ntindea pe mai multe pagini.
Cum nu am primit nici o lamurire mai precisa (jupn Calzins schita o miscare catre
Iustinian) am crezut de datoria mea sa nu am n vedere dect prestigiul monseniorul
ui baron Raoul. Doar n-ati fi vrut sa folosesc lemn de brad?
Te nteleg, jupne Calzins, dar cinci sute cincizeci de livre! Prea-i de tot!
Sa-mi fie cu iertaciune, domnule Capitan, este un esafod foarte frumos care va p
utea servi de cte ori va fi nevoie, binenteles daca este ntretinut corespunzator.
Dulgherul facu din nou un gest n directia tnarului.
Este o lucrare aratoasa, nimic de zis, dar cinci sute cincizeci de livre, asta n
u! Trebuie sa mai lasi ceva daca vrei sa-ti ncredintam ridicarea furcilor si cons
truirea locuintei astuia.
La rndul sau, Foulques facu o miscare nspre Iustinian care ridica o sprinceana, ne
dumerit. Locuinta lui? Ce locuinta? Facu un pas nainte.
Domnule Capitan, protestez. Ajunsesem aproape de Boussac cnd arcasii domniei-voas
tre m-au prins din urma, aducndu-ma napoi cu sila.
Stiu! Din porunca baronului. Asculta-ma cu luare aminte. Prestatia ta de ieri a
fost mult pretuita de persoanele sus-puse. De aceea, monseniorul baron Raoul a h
otart sa-ti ncredinteze functia de executor cu titlu permanent. Vezi, este o sansa
nesperata pentru un tlhar ca tine sa capeti un loc si o ocupatie nlauntrul frumoa
sei noastre cetati.
Foulques lua un pergament de pe biroul lui acoperit cu hrtoage si i-l ntinse. Iust
inian se apleca sa-l citeasca, dar fara a-l atinge. Era o scrisoare de acreditar
e ca Executor al naltelor-Lucrari din Bellerocaille.
Dar nici nu ma gndesc sa devin calau. Nu ma puteti con-strnge la asa ceva! Am facu
t tot ce mi-ati poruncit sa fac, ba-ronul m-a gratiat, si-acum snt liber. Nu-mi v
ine a crede ca monseniorul baron vrea sa-si retraga cuvntul ntarit cu pecetea domn
iei-sale.
ti spun ca i-ai cazut cu tronc baronului. Te vrea aici, sa-i slujesti drept calau
. N-o sa-ti para rau. Este o functie ce-ti ofera o seama de avantaje, si nu din
cele mai mici.
Nevenindu-i sa-si creada urechilor, Iustinian si despaturi febril nscrisul de grat
iere si-i arata pecetea baronului.
Priviti aici, domnule Capitan, snt un om liber! Nu vreau sa fiu calau! Vreau sa d
evin hm! marinar, ca tatal meu, Jules Pibrac Si sa-mi caut norocul n Lumea Noua.
Potoleste-te prostule! La vrsta ta si n situatia ta nu dai cu piciorul unei functi
i de o suta si douazeci de livre cstig curat pe an. Ca sa nu mai vorbim de rest!
Hai! Cap sec de dovleac! Semneaza aici daca stii sa scrii, iar daca nu, picteaza
-ne o cruce.
Stiu sa scriu, cu siguranta mai bine dect domnia-voastra! Si nu voi semna aceasta
hrtie, nu-i drept! Voi face apel la Consiliul baronului.
nainte sa poata face o miscare, Foulques i smulsese zapisul de gratiere dintre deg
ete si-l facuse bucati-bucatele.
A! stii sa scrii mai bine dect mine! Poate stii tot att de bine sa si rupi?
Iustinian ntelesese. Fara acest nscris si cu umarul nsemnat nu mai putea practic ci
rcula prin regiune dect riscnd mari plictiseli la cele mai nensemnate controale ale
patrulelor de paza, de militie sau de politie. Arunca o privire nspre dulgher si
pricepu ca nu se putea astepta la nici un ajutor dinspre partea lui. Era ncoltit
, de-a binelea ncoltit.
Deznadejdea lui l nduiosa pe Foulques, care ncerca sa-l mbarbateze trezindu-i o sper
anta n suflet.
Aceasta functie se rennoieste n fiecare an. Semneaza aici pna una alta si peste un
an o sa-ti gasesc un nlocuitor, ti dau cuvntul meu!
Cu ochii notnd n lacrimi, Iustinian lua pana si semna. Ju-pnul Calzins tusi cu dispre
t. n piata un cal necheza prelung.
Foarte bine, domnule Executor, foarte bine. Binevoiti acum sa treceti pe la domn
ul asesor Duvalier ca sa va spuna tot ce se leaga de noua functie a domniei-voas
tre, cu toate drepturile si privilegiile, nvatati-le pe de rost si respectati-le,
caci o sa vi se ceara multe si-o sa vi se ierte putine.
Sa va adresati cu domnule acestui coate-goale! Glumiti, domnule Capitan! se supara
dulgherul, caruia i se nrosisera obrajii si fruntea de indignare.
Binevoieste a afla ca din clipa n care a semnat acest nscris, jupn Pibrac a devenit
functionar al justitiei senioriale. Altfel spus este cu patru trepte mai sus n i
erarhie dect dumneata, jupne Calzins! Orice necuviinta la adresa domniei-sale va f
i considerata ca foarte grava si pedepsita n consecinta. Am fost destul de clar,
jupn dulgher?
Foarte clar, domnule Capitan, l asigura Calzins cu expresia senina a unui lepros
fara clopotel.
Aprodul l calauzi pe Iustinian ntr-o ncapere fara ferestre, care putea a lumnare rec
e si unde lucrau, aplecati asupra hrtoagelor, trei secretari si asesorul Duvalier
. Omul legii avea ochii ncercanati si o barba nerasa de o zi i negrea obrajii. si pe
trecuse noaptea redactnd charta de Executor al naltelor-Lucrari ale baroniei de Be
llerocaille inspirata, cu putine variatii, din cea acordata executorului din Rod
ez, jupn Pradel. Cum nu erau alte scaune n ncapere, Iustinian ramase n picioare, leg
anndu-si bratele si cu mintea tulburata.
Sa stiti n primul rnd, domnule Executor, ca scrisoarea de acreditare a domniei-voa
stre nu priveste dect naltele Lucrari, si nteleg prin nalte-Lucrari orice actiune a
justitiei care se practica pe un esafod, pe o spnzuratoare sau pe rug. Joasele-Lu
crari, astfel numite pentru ca se practica la nivelul solului si uneori n genunch
i, snt monopolul exclusiv al lui Bertrand Beaulouis, jupnul temnicer al nchisorii b
aroniale. Aveti obligatia sa descapatnati, sa spnzurati, sa ardeti pe rug si sa tr
ageti pe roata, dar nu puteti n nici un caz sa expuneti n butuci, sa nsemnati cu fi
erul rosu, sa biciuiti, sa mutilati si sa supuneti la cazne ordinare sau extraor
dinare.
Asesorul i nmna apoi un inventar:
Iata lista uneltelor necesare domniei-voastre, cu care trebuie sa va nzestrati ct
se poate de repede. De ntretinerea lor o sa va ngrijiti personal. Vor avea loc ins
pectii.
Iustinian citi: o secure, o spada, un butuc, un drug pentru sfarmat oase, o cruce
a Sfntului Andrei, un esafod, furci cu patru stlpi, frnghii de cnepa.
V-am alocat un stipendiu anual de o suta douazeci de livre, continua Duvalier. n
plus fiecare dintre prestatiile domniei-voastre va fi remunerata dupa tarifele n
vigoare la Rodez. Pentru o descapatnare: optzeci de livre. Pentru o spnzurare: trei
zeci de livre, plus costul frnghiilor. Pentru transportul la rug, arsul si arunca
tul cenusii n vnt, saptezeci de livre plus cheltuielile pentru vreascuri si alte l
ucruri trebuincioase sus-numitei executii. Pentru zdrobit oasele: cincizeci de l
ivre, plus zece pentru a expune pe roata si cinci pentru a transporta trupul la
furci. Memoriul de cheltuieli ale domniei-voastre trebuie prezentat n termen de o
saptamna dupa prestatie Stiti sa scrieti?
Da.
Perfect. Asta va va scuti de plata unui scrib public Bun, acum mai aflati ca natu
ra functiei domniei-voastre atrage dupa sine obligatia de a trai n afara zidurilo
r cetatii noastre.
A! Si unde va trebui sa locuiesc? n cmp?
S-a prevazut ca locuinta domniei-voastre sa fie construita n vecinatatea furcilor
care vor fi ridicate curnd la raspntia celor Patru-Drumuri.
Foarte frumos, dar pna atunci?
Duvalier se strmba dubitativ.
Pentru acest amanunt, adresati-va domnului Capitan Foul-ques. Dar, ca sa ne ntoar
cem la charta noastra, mai aflati ca aveti obligatia sa purtati n permanenta, chi
ar si n zilele de sarbatori, o haina distinctiva, astfel nct nimeni sa nu se poata n
sela n ceea ce va priveste, linistind pe oamenii cinstiti si nfricosndu-i pe raufaca
tori.
Si-asa afla Iustinian, naucit, ca era nevoit de-atunci ncolo sa mbrace straie rosi
i de culoarea sngelui de bou, o culoare care ti dadea dureri de cap.
Chiar si palaria?
Chiar si palaria. Acum, daca binevoiti, o sa trecem n revista masurile luate n ava
ntajul domniei-voastre si menite sa mai ndulceasca groaznica servitute pe care o
implica functia domniei-voastre. Baronul va scuteste de contributii, ajutor, imp
ozit direct, zeciuiala si impozit pe sare. De asemenea, va scuteste de corvezi,
obligatia patrularii, impozit pe morarit si pe teasc, precum si de a da adapost
soldatilor pe timp de razboi. Nu veti plati peaj la poduri si nici la trecerea c
u bacul. n plus, si tot datorita naturii specifice a functiei domniei-voastre, ba
ronul va acorda dreptul de a purta arme ofensive si defensive pentru siguranta v
oastra personala.
O sa pot purta o spada?
Numai gentilomii se bucurau de asemenea privilegiu. Duvalier i nmna zapisul cu pece
tea baronului, apoi si continua enumerarea:
De ndata ce un osndit va va fi predat, snteti obligat sa va ocupati de tot ce-l pri
veste. Hainele lui va apartin, cu exceptia camasii pe care va trebui s-o pastrez
e, din decenta. Trupul lui va fi expus la furcile patibulare si nicaieri altunde
. Pna ce va putrezi de tot Acum, domnule Executor, iata conditiile precise n cadrul
carora snteti autorizat sa ncasati impozitul pe havaj harazit calaului.
Dupa dreptul de a purta arme, iata ca mai era autorizat sa perceapa impozite, ca
un senior.
Acest impozit n natura va fi ncasat de trei ori pe saptamna de la comercianti, mest
esugari si altii a caror lista exhaustiva am anexat-o aici.
Lista era lunga, se ntindea pe patru coloane. Iustinian citi ca n fiecare luni, mi
ercuri si smbata putea percepe un pumn de gru si alte grne, oua de la oricare orata
nie, unt, brnza, fructe, miere, radacini, pasari, lemn n bucati sau sub forma de l
egatura de vreascuri, lumnari, carbune etc. Perceptia era dubla n zilele de execut
ie, de trg si de sarbatoare.
Ce ntelegeti prin pumn?
Asesorul zmbi siret. Aceasta ntrebare dovedea ca n ciuda aerului absent si burzului
t, ca de arici, zdrentarosul acesta cu nas de lemn urmarea atent ceea ce i spunea
.
n legatura cu aceasta ne-am inspirat de la dreptul de havaj, asa cum se practica n
Limousin. Impozitul pe care-l puteti ridica va consta n ceea ce palma domniei-vo
astre va putea contine sau apuca, nici mai mult, nici mai putin.
Iustinian si privea palmele cu un aer nedumerit cnd secretarul lui Foulques se str
ecura prin usa ntredeschisa.
Domnul Capitan doreste sa va vorbeasca, spuse el, adresn-du-se tnarului care remar
ca politetea cu care i se vorbea.
Nu am terminat, se plnse asesorul.
Domnul Capitan a spus imediat, insista secretarul cu aerul si tonul celor care a
plica o masura al carei sens nu-l cunosc.
Omul legii se supuse.
Foarte bine. Sa nu-l facem pe domnul Capitan sa astepte. Totusi, domnule Executo
r, mai aflati ca va este strict interzis sa parasiti Bellerocaille fara o autori
zatie a domnului Baron, pe care numai dnsul o poate da. Cu exceptia acestei mici r
estrictii snteti liber sa mergeti peste tot unde doriti si cum doriti.
Asa cum eram liber sa ma preumblu n celula mea, si zise suparat Iustinian urmndu-l pe
secretar de-a lungul coridoarelor. Nu era nimeni n biroul lui Foulques.
Domnul Baron l-a chemat chiar adineauri pe domnul Capitan, sa i se nfatiseze. S-a
dus deci la castel, l-a prevenit unul dintre aprozi.
Iustinian s-a asezat pe un scaunel si a asteptat, straduindu-se sa-si potoleasca
gndurile naucitoare ce i se roteau n minte. Trecu o ora si mai bine; era tocmai p
e punctul sa recunoasca, destul de nemultumit, ca vanitatea lui nu ramnea nesimti
toare la titlul de slujbas al Justitiei cu care-l salutase mai adineauri Capitan
ul de politie, cnd acesta se ivi cu aerul unui om sfrsit, depasit de treburi.
Galine a murit, si cu caldura asta a si nceput sa puta, incomodnd populatia. Asa ca
ai sa Scuzati-ma, va rog, o sa va ndepliniti chiar de ndata obligatiile ce decurg
din functia domniei-voastre, transfernd ct mai repede hoitul la raspntia celor Patr
u-Drumuri unde l veti reaseza pe roata; trebuie de asemenea sa nlaturati esafodul.
Nu pot sa fac toate astea singur. mi trebuie un ajutor.
Stiu ca aveti dreptul la doua ajutoare, dar este treaba domniei-voastre sa-i ang
ajati. Descurcati-va.
Foulques s-a mai gndit o clipa nainte de a adauga:
Pentru cheltuieli o sa procedam ca alaltaieri. Comandati ce va trebuie si trimit
eti facturile aici. Dar atentie, de data aceasta va pun n garda! Verificati pretu
rile, caci nu pot plati o secure din aur masiv sau un butuc din lemn de abanos To
tusi, nainte de toate, scapati-ne de aceasta duhoare. Ba nu, nainte de toate trebu
ie sa va mbracati cum se cuvine. Domnului Baron nu i-ar place sa-si vada calaul p
limbndu-se n zdrente. Ce s-a ntmplat cu hainele de filfizon pe care le-ati purtat n t
impul executiei?
Iustinian l lamuri cum sta treaba. Foulques trimise un sergent sa le recupereze.
Le veti purta pe acestea pna veti capata pe cele cerute de functia domniei-voastre
.
Dar ce facem cu locuinta? Domnul asesor mi-a expus obligatia de a locui lnga furc
ile care vor fi ridicate la raspntia celor Patru-Drumuri. Ieri, cnd am trecut pe a
colo, n-am vazut nimic de acest fel. Ma ndoiesc c-o sa fie gata pna diseara ceva c
are sa ma poata gazdui.
Stiu, stiu Reveniti cu aceasta ntrebare diseara, jupne Pibrac. O sa vedem atunci ce-
i de facut.
Foulques se-ntorsese de la castel unde baronul l convocase pentru a-i porunci sa
accelereze ridicarea furcilor.
Monseniorul Conte-Episcop se simte bine n orasul nostru si-si prelungeste sederea
, i spusese el. Luati cte echipe aveti nevoie, lucrati si noaptea daca trebuie, da
r sa fie ridicate furcile nainte de plecarea domniei-sale. Caci vreau sa poata on
ora inaugurarea lor cu prezenta domniei-sale. L-ai gasit pe calau?
L-am gasit si a semnat scrisoarea de acreditare. Studiaza acum charta mpreuna cu
domnul asesor Duvalier. Cnd binevoiti sa aiba loc inaugurarea?
Sa fie totul gata poimine dimineata. Dibuieste si vreo doi-trei tlhari buni de spnz
urat.
Dar nu dispunem de nici un condamnat la moarte!
Te nsarcinez sa gasesti unul, domnule de Foulques.
Porunca domniei-voastre, domnule Baron.
*
Iustinian si recuperase hainele cele frumoase si escorta co-mandata de un ofiter a
l militiei. A parasit sediul politiei si s-a ndreptat spre roata. Piata mai era nt
esata de gura-casca fascinati de spectacolul oferit de Galine ciugulit de vreo z
ece corbi. i auzi comentnd progresele realizate de aceste pasari care se luptau pe
pntec ca sa ajunga la maruntaie. Unii se aparau de duhoare acoperindu-si nasurile
cu batiste parfumate cu esenta de iasomie.
n loc sa se ocupe de cadavru, cum glasuiau poruncile, se duse nti la jupn Favaidou,
presedintele corporatiei armurierilor-lustruitori din Bellerocaille, si-i comanda
o spada mare precum si o secure care sa poata taia dintr-o lovitura orice gt ori
ct de gros. Spada trebuia sa serveasca la descapatnarea nobililor, securea a tutur
or celorlalti.
Jupn Favaidou l recunoscu pe Iustinian pe care-l vazuse la treaba n ajun si nu-si nc
arca sufletul cu scrupule asa cum facusera confratii sai mestesugari. Pataniile
jupnului Calzins si-ale jupnului Harap erau cunoscute n tot orasul.
Unde sa vi le trimit?
La rascrucea celor Patru-Drumuri.
Dar nu locuieste nimeni acolo! se mira armurierul cam nelinistit, cautndu-l din o
chi pe loctiitorul Capitanului de militie care se tinea mai la o parte.
Baronul Raoul a pus sa se ridice acolo furci cu patru stlpi.
Atunci snt adevarate zvonurile care circula! Asta-i o veste buna: ne lipseau n sen
ioria noastra Comanda domniei-voastre va fi onorata ct se poate de repede.
Fascinat de cnd intrase n dugheana de feluritele spade si pistoale expuse spre vnza
re, Iustinian si-a ales n tihna o lunga spada seviliana a carei garda era mpodobit
a cu cini vnnd un cerb, un pumnal italian, o pereche de pistoale a caror nfatisare s
erioasa i facuse cu ochiul si un centiron de piele, de culoare rosie ca roiba, pe
ntru a le putea purta la bru.
Va rog sa treceti si aceste cumparaturi pe factura, jupn Favaidou. O sa mai iau pu
nga asta cu pulbere si alta cu alice.
N-o sa luati nimic din toate acestea. Va rog sa asezati armele la loc si sa va nd
epartati de ele! l nfrunta armurierul cu o voce glaciala.
Chiar si loctiitorul Capitanului gasi de cuviinta sa se amestece n discutie.
Numai nobilii au dreptul sa poarte spada, i aminti el pe tonul unui stapn certndu-s
i cinele pentru ca s-a scapat pe covor.
Nobilii, da, dar si calaii, raspunse Iustinian pe un ton triumfator, scotocind p
rintre toate hrtiile primite ca sa le arate zapisul baronului.
Aprins la fata de indignare, loctiitorul se nclina n fata pecetii de ceara, iar ar
murierul se vazu nevoit sa-si ajute clientul sa-si prinda centironul pe care-l a
sezase gresit.
Astfel gatit, ca un spadasin de comedie italiana, s-a dus Iustinian la stapnul st
atiei de posta, Pierre Calmejane, care nchiria cai (cu interdictia sa fie mnati la
galop) si vehicule utilitare.
Cu o caruta la care fusese nhamat un catr de vrsta incerta, tnarul s-a ntors n piata G
ropii ca sa se ocupe de trupul lui Galine.
Escorta lui s-a dat mai la o parte cnd a legat catrul de catarg si a nceput sa-si l
epede harnasamentul razboinic. Si-a scos apoi vesta si palaria, a rezemat scara
de catarg si a urcat, gonind corbii.
Vaznd orbitele scobite si abdomenul perforat de unde scapau bucati de intestin ac
operite cu muste verzi, stomacul lui nealimentat din ajun se razvrati. Cobor scar
a n graba si cazu n genunchi, varsnd fiere pe caldarmul cenusiu. Ici si colo au rasu
nat rsete batjocoritoare.
Trebuie sa mannc ceva, altfel n-o sa reusesc, si-a zis, mbracndu-se din nou cu grija
si prinzndu-si centironul.
Zarind firma hanului La Gamanul fericit a intrat n local strnind rumoare, lovind si r
asturnnd tot ce intra n raza spadei sale.
Hangiul Sbrazac a refuzat sa-l serveasca.
N-am nevoie de asta n casa mea!
Iustinian s-a asezat la una din mese declarnd ca nu o va parasi nainte de a-si fi
potolit foamea. Si-a scos palaria, a pus pistoalele pe masa, n fata lui, dupa ce
le-a ncarcat asa cum l nvatase n graba jupnul armurier. Vecinii lui apropiati s-au mu
tat de la locul lor si loctiitorul Capitanului a preferat sa stea afara cu oamen
ii lui.
Iustinian a mncat cu pofta si a baut pe masura. n curnd l-a cuprins o tulburatoare
senzatie de placere. Si-a calificat situatia drept putin obisnuita si gndindu-se la
ea s-a trezit rznd n hohote. i era de-ajuns sa-si priveasca pistoalele pentru a ave
a dovada certa ca nu visase. Greutatea spadei ce-i atrna de centiron i dadea senza
tii inefabile, ndeobste placute.
I-a facut semn hangiului si i-a comandat o a doua butelca de vin nfundata.
Indignat de atta dezinvoltura, Sbrazac a traversat piata si s-a plns Capitanului de
politie.
Calaul asta se ghiftuie n locanda mea de un ceas! mi alunga clientii si cnd am ncerc
at sa-i refuz o a doua carafa de vin, m-a amenintat cu pistoalele.
Are pistoale?
Daca are pistoale? Fir-ar otetul sa fie! Are chiar si o spada care se balabane l
ovind totul n jur. Nu-i de ndurat! Iar locotenentul care-l nsoteste nu vrea sa inte
rvina.
De azi dimineata cetatea noastra si are propriul calau, ca la Rodez si Nmes, la Al
bi sau Paris. Are rang de ofiter n justitia baroniala.
Pai atunci, ce asteapta ca sa ne scape de hoitul ala care pute ca un cimitir! n c
urnd va fi ora prnzului si hanul meu se afla exact n fata rotii. Nu pot sa mai desc
hid ferestrele.
Ieri dupa-amiaza nu te plngeai! Mi s-a spus ca ti-ai nchiriat balconul cu zece liv
re locul.
Cu cinci, domnule Capitan. Numai cu cinci. Lumea exagereaza ntotdeauna.
Iustinian aproape ca-i venise de hac celui de-al doilea clondir cnd a intrat si C
apitanul de politie la Gamanul fericit. Privirea lui severa se plimba de la pistoa
lele asezate pe masa la spada iberica atrnnd de centironul rosu ca para focului.
Ce se ntmplat aici? Nu ti-am poruncit sa te ocupi n primul rnd de hoit? Ce ti-a veni
t sa te ghiftuiesti n halul acesta facnd pe spadasinul de opereta? Dar pe legea me
a, esti beat cui, nepricopsitule!
Iustinian rse copilareste.
Vai! domnule Capitan! Ati si uitat? Snt de-acum ncolo jupn Pibrac sau Domnul Executor
Totusi se scula si-l lamuri:
ntelegeti-ma, domnule Capitan, v-am ascultat. M-am urcat pe roata, dar cnd am vazu
t de aproape lucrarea corbilor, mi s-a ntors stomacul pe dos. Nu mncasem nimic de
ieri dimineata, si atunci am venit aici.
Dar armele astea, de unde snt?
Mi le-a vndut jupn Favaldou, armurierul. De cnd ma, stiu voiam sa port arme. Mai al
es o spada. De aceea, cnd domnul asesor mi-a spus ca eram autorizat s-o fac Cnd o s
a am timp, o sa nvat sa le folosesc, si atunci vai de cel care-mi va privi strmb n
asul!
Atta candoare, chiar putin afumata, l-a linistit pe Capitanul de politie care-i f
acu semn tnarului sa se aseze din nou si lua la rndul sau loc n fata lui.
Oderint, dum metuant! spuse tnarul cu voce tunatoare, ridicnd un aratator ameninta
tor asa cum facuse odinioara prefectul de moravuri al seminarului.
Apoi izbucni ntr-un hohot de rs. Foulques si aminti ca-l vazuse citind si scriind c
u ndemnare.
Cum se face ca un tlhar ca tine stie latineste?
Orice jovialitate se sterse de pe fata tnarului.
Nu snt un tlhar! Am fost osndit la galere pe nedrept, tot asa cum pe nedrept am fos
t condamnat sa fiu calau. Si acum, domnule Capitan, voi dispune de hoit precum a
ti poruncit. Sluga domniei-voastre.
S-a sculat, si-a strecurat pistoalele la bru, si-a pus palaria si a iesit salutnd
cu demnitate, dar rasturnnd n drum cu sabia-i balabaninda paharul si ulciorul de vi
n care se facura tandari.
Scuzati, striga el, celor de fata, dar nu snt nca obisnuit
Afara se adunase gloata. Aparitia lui a strnit zarva, ceea ce i-a luminat ntructva
fruntea ntunecata de vorbele Capitanului de politie. Curiozitatea care-l ntmpina i p
lacea caci o simtea plina de spaima.
S-a ndreptat, mergnd ct se poate de drept spre caruta de sub roata, ntre timp catrul
rosese aproape n ntregime cureaua care-l lega de catarg. Iustinian l-a legat din n
ou, mai scurt, straduindu-se sa se gndeasca cum trebuie sa procedeze ca sa-l cobo
are singur pe Galine de pe roata lui si sa-l depuna n vehicul. Treaba i s-a parut
peste poate de grea.
S-a descotorosit iar de arme si de vesta si i-a venit atunci o idee pe care fara
ndoiala ca n-ar fi ndraznit niciodata s-o puna n practica daca n-ar fi fost beat.
A urcat pe scara. Cu parere de rau, corbii s-au retras. Multimea fremata. Capita
nul de politie si hangiul iesira n pragul hanului. L-au privit catarndu-se pe scar
a, apucnd trupul, dar n loc sa-l ia n crca si sa-l coboare, l-a aruncat pe Galine dir
ect n caruta care se afla dedesubt.
Consecintele nu s-au lasat asteptate. Caznd de la o astfel de naltime, cadavrul de
vreo saizeci de kilograme sfarma fundul carutei, bagnd groaza n catr care ncepu sa z
vrle ntre hulube, tragnd n acelasi timp de funia legata de catarg. Iustinian, care s
e pregatea sa coboare, a fost catapultat brutal pe caldarm: a cazut ca un fruct c
opt si s-a lovit destul de rau.
O parte din multime socoti ca nu este prea cucernic sa tratezi astfel ramasitele
pamntesti ale unui crestin, dar cealalta gasi ca scena este hazlie si pe gustul
ei. Jignit tot atta pe ct era de lovit, Iustinian s-a sculat cu greutate. Era un a
devarat miracol ca nu se izbise mai rau. l dureau cumplit umarul si soldul stng.
N-a fost o idee prea stralucita, recunoscu el verificnd pozitia nasului sau. Trebu
ia sa-l fac sa cada jos si sa-l urc apoi n caruta.
Atentie! striga deodata o voce.
Prea trziu! O smucitura mai puternica scosese roata din lacasul de pe catarg si-o
proiectase peste un grup de curiosi, ranind destul de grav pe doi dintre ei la
fata si la piept. Au urmat cteva clipe de mare agitatie n piata. n timp ce Capitanu
l de politie ajutat de locotenentul sau organiza evacuarea ranitilor spre spital
ul franciscanilor, Iustinian reusi sa linisteasca dobitocul.
Fundul carutei suferise de pe urma socului, dar asta nu-l mpiedica sa-l transport
e pe Galine fara sa riste sa-l piarda pe drum. Si-a mbracat vesta, s-a ncins cu ce
ntironul, si-a adunat armele, si-a pus palaria pe cap si a parasit piata, urmat
de escorta sa rentregita, dar si de corbi, de muste si, binenteles, de priviri.
A luat-o pe strada Magne n sus, prin fata casei sotilor Crespiaget n cuhnia carora
cadavrul sfarmat fusese stapn opt ani de zile, apoi a intrat pe strada Paparei, re
lund itinerariul din ajun. Dar catrul, care nu-si revenise probabil din frica ndura
ta, nu se arata prea dornic de cooperare si se oprea fara rost, hotart sa nu-si m
ai miste copitele n ciuda celor mai aprige amenintari. Socotind ca strada Paparei
este prea povrnita dupa gustul lui, s-a ntepenit locului si-a refuzat sa-si mai c
ontinue drumul.
Excedat de atta rea vointa, Iustinian gasi de cuviinta sa-si foloseasca pentru ntia
oara costisitoarea lui sabie seviliana. O trase din teaca cu un gest maret si mp
unse crupa catrului care racni salbatic, lund-o la goana drept nainte pe strada povr
nita. Locotenentul care-i deschidea calea, abia daca reusi sa se salveze lipindu-
se de galantarul unei spiterii.
Numai interventia binefacatoare a unui boar opri dezlantuirea dobitocului, evitnd
o drama suplimentara. Omul pali descoperind continutul carutei.
Si asta a fost o idee proasta! se gndi cu parere de rau Iustinian, vrndu-si sabia n
teaca.
Tulburat cum era, nu a nimerit gaura tecii, fiind ct pe ce sa-si reteze patru deg
ete.
Multumindu-i boarului care ramasese acum cu ochii uimiti atintiti pe nasul lui,
apuca animalul de capastru si trase usor. Catrul catadicsi sa se supuna.
Convoiul funebru depasi turnul-temnita si iesi din cetate pe poarta de apus. Pre
veniti de locotenent, paznicii de la vama oprira traficul ca sa dea prioritate c
arutei.
Au trecut Podul-Vechi, mergnd un timp de-a lungul Dourdou-ului, pe malul strajuit
de plopi, nainte de a porni catre cmpie si raspntia celor Patru-Drumuri, punct de t
recere obligatoriu pentru calatorii care se duceau la Rodez, Clermont, Pont-de-S
alars sau Millau.
Locul era nsemnat nca din vechime printr-un mare dolmen, faimos n tot Rouergue-ul s
i mai departe, pentru darul lui de a purta noroc celui care i facea ocolul. Origi
nea acestui obicei se pierdea n noaptea timpurilor, dar pna si nsotitorii cei mai p
agni ai postalionului nu ar fi ndraznit sa-si urmeze drumul fara sa se supuna ritu
alului.
Cnd Iustinian si escorta sa au sosit la raspntie au gasit acolo o mare nsufletire,
dirijata de jupn Calzins, care obtinuse sa i se ncredinteze lucrarea n schimbul red
ucerii cu doua sute de livre a memoriului de cheltuieli pentru ridicarea esafodu
lui. Defrisase un spatiu larg n fata dolmenului, si o echipa de terasieri l nivela
, n timp ce dulgherii marcau locul unde aveau sa nalte furcile, salasul calaului s
i sopronul destinat uneltelor sale. La dreapta dolmenului ardea un foc mare unde
erau mistuiti maracinii si balariile adunate. n partea opusa, catrii pasteau pasn
ic n preajma carutelor si a ctorva stive de scnduri si grinzi.
Sosirea lui Iustinian si a convoiului sau macabru a tulburat srguinta tihnita a oa
menilor. S-au suparat si mai tare cnd Iustinian s-a dus drept la seful lucrarilor
si i-a poruncit sa mearga fara zabava n piata Gropii, sa demonteze esafodul si s
a-l aduca pentru pastrare la raspntie.
Totusi, Calzins s-a lasat impresionat de pistoale si de spada; nghitindu-si irita
rea, a chemat sase oameni care sa-l nsoteasca si sa ndeplineasca poruncile.
Nu uitati catargul, roata si scara. Mai aduceti si o prelata pentru a proteja le
mnul n caz de ploaie.
Fara a-i raspunde, jupn Calzins si urma oamenii care nhamasera cea mai mare dintre
carute.
Iustinian rnji a batjocura vazndu-i cum dadeau constiincios ocol dolmenului nainte
de a porni catre Bellerocaille. Si el i daduse ocol, nu era asa mult de atunci, s
i nu era de parere ca aceasta i adusese noroc.
Privi raspntia cu un ochi critic. Aicea, dara, voiau sa-l sur-ghiuneasca, n acest p
ustiu de pietre, maracinisuri si ciulini, sub privirea vigilenta a orasului, ase
zat la doar o jumatate de leghe.
Nestiind ce sa faca cu Galine, l-a lasat n caruta si s-a multumit sa deshame catru
l care se duse sa pasca n tovarasia celor din neamul lui. Locotenentul veni sa-nt
rebe ce avea sa urmeze. Iustinian dadu filozofic din umeri.
Trebuie sa asteptam sa se ntoarca acel strica-lemne cu, catargul si cu roata pe c
are trebuie asezat trupul. Nu ne putem ntoarce n oras nainte sa fi gatit treaba.
Resemnat, locotenentul s-a aciuit cu oamenii lui sub piatra lata a dolmenului, s
ingurul loc umbrit din mprejurimi.
Asteptarea promitea sa fie lunga; Iustinian se aseza pe o stiva de scnduri si ncep
u sa se joace cu pistoalele. Nemaiavnd rabdare, a tras, tintind un corb si sperii
nd pe toata lumea. Locotenentul l dojeni cu o voce excedata:
Ce v-a apucat? Nu stiti ca este interzis sa omorti corbi?
Facea aluzie la o hotarre baroniala care proteja corbii, stancutele si alti hoina
ri cu rang de gunoieri municipali.
Am tintit alaturi. Va-nchipuiti ca nu voiam sa-i omor, minti el, ducnd teava la n
arile lui de tei pentru a respira mirosul ntepator al prafului de pusca.
Este de asemenea interzis sa-i suparati n orice fel. Domnul Baron nu vrea sa-i va
da emigrnd n alte parti.
Rusinat, Iustinian si-a strns armele. Locotenentul s-a ntors sub dolmen unde oamen
ii lui ncepusera sa joace carti.
Iustinian si-a scos sabia din teaca si a cercetat-o amanuntit de la garda la vrf.
Numele mesterului care o calise, Sebastin Hernndez, era gravat, n mici fileturi de
argint, pe partea de sus a lamei. A biciuit aerul n fata lui, sedus de fsitul otelu
lui.
Putinele lectii de scrima pe care le luase i fusesera date de tata Martin care fo
losise un ciomag pentru a-l initia n tehnica abordajului, singura pe care o cunos
tea.
A decapitat ctiva maci, apoi s-a razboit cu ciulinii. Desi arma era usoara, bratu
l lui, putin antrenat, a obosit repede. A sters lama de mneca hainei si-a vrt-o cu
grija napoi n teaca.
Calatorii care treceau pe la raspntie se opreau sa-i ntrebe pe lucratori de ce era
atta zarva acolo. La auzul raspunsului unii fugeau ca muscati de fund, altii, di
mpotriva adastau, mergnd pna la a-i deranja pe corbi, ca sa vada ce-i atragea n car
uta. Unul dintre ei, un negustor ambulant de maruntisuri, s-a aplecat peste loit
ra si-a rupt o bucata din camasa mortului.
De sub dolmen, locotenentul s-a rastit la el:
Lasa asta, puslama, si vezi-ti de drum!
Apoi, ntorcndu-se catre Iustinian care visa pe stiva de scn-duri, i striga:
Mortul asta este al dumitale. Trebuie sa-l pazesti.
Iustinian s-a apropiat de marchitanul care-si ducea n crca geamantanul-pravalie.
La ce-ti trebuie otreapa asta? l ntreba el aratnd bucata de tesatura mnjita de snge p
e care omul o tinea ntre degete.
Cunosc mai multi facatori de talismane care platesc bine acest fel de marfa.
n cazul acesta, pastreaz-o, dar trebuie sa-mi platesti si mie tainul cuvenit. Sa
zicem, stiu eu zece parale nu-i scump!
Varsat de calugar! Zece parale, pe dracu! Si de ce sa-i platesc tain unui tre-bru c
a tine.
Pentru ca snt calaul de la Bellerocaille si acest mort mi apartine.
Marchitanul lasa sa cada bucatica de crpa n caruta si se facu nevazut pe drumul nsp
re Millau dar reaparu cteva clipe mai trziu ca sa dea ocol dolmenului caci uitase s
-o faca.
Iustinian se ntoarse la stiva lui de scnduri fredonnd: Trei tineri tobosari se-ntorce
au de la razboi
Si ri, si ran, rataplan! l acompaniara n cor, n batjocura, dulgherii care asamblau p
rimii stlpi ai spnzuratorii.
Iustinian se nrosi ca racul, apoi veni sa se aseze n fata lor cu un aer nevinovat
ca sa-si ncarce din nou pistoalele. Corul tacu. Curnd se ntoarsera si corbii pe loi
trele carutei. Timpul trecea.
*
Odata cu disparitia trupului lui Galine, piata Gropii se golise de gura-casca; l
a sosirea lui jupn Calzins si a echipei sale care se apuca de demontat esafodul,
gura-casca au reaparut ca prin minune.
Un sergent narmat cu o sulita lata-n vrf iesi din palatul Politiei si-l anunta pe
dulgher ca era asteptat de Capitan n biroul sau.
Foulques era negru de mnie. Vizita jupnului armurier Favaldou si factura lui exorbi
tanta l dadusera gata. (Binenteles, este foarte scump, dar calaul domniei-voastre n
u s-a multumit cu o Sebastin Hernndez, a luat de asemenea si o pereche de pistoale
de sa, cu pirita, de Herman Barne!)
Cum stai cu lucrarile, jupne Calzins?
Merge din plin! Fara interventia intempestiva a domnului Executor al domniei-voas
tre, am fi fost gata la timp.
Destul! Va repet ca baiatul este de-acum ncolo calaul nostru acreditat cu toate d
repturile aferente functiei sale. Va sfatuiesc de altfel sa cititi cu atentie ch
arta pe care am afisat-o si anuntat-o azi n oras si sa studiati pasajul despre dre
ptul de havaj ca sa tineti cont de el cnd va veti ntocmi memoriul de cheltuieli.
Ce-nseamna asta? Nu va nteleg, domnule Capitan.
Baronul a hotart ca o parte din cheltuielile determinate de crearea acestei noi f
unctii vor fi asigurate de ghilda.
Ghilda era asociatia mestesugarilor din Bellerocaille. Si era att de puternica nct b
aronul Raoul nu putea hotar instituirea unui impozit fara s-o consulte.
Ghilda n-o sa-si dea niciodata acordul.
Ba si-l va da cnd i se va citi lista beneficiilor nregistrate de cnd a fost arestat
Pierre Galine.
Secretarul intra n birou si anunta ca hangiul Sbrazac se prezentase n anticamera, c
ernd audienta.
Ce mai vrea?
Cred ca a venit sa va aduca o nota de plata, domnule Capitan.
Sa astepte.
Foulques si ocoli masa de lucru si se apropie de dulgher care-si privea prin fere
astra oamenii care demontau scara esafodului.
Cnd sperati sa terminati locuinta calaului?
Mine dupa-amiaza, domnule Capitan.
Ct timp va trebuie ca sa montati esafodul?
Vreo trei ceasuri.
Foarte bine. Montati-l din nou la cele Patru-Drumuri. Este destul de mare pentru
a adaposti o companie de dragoni. i va servi lui gdea de locuinta provizorie.
*
Rezemat de stiva de scnduri, Iustinian adormise; visa ca-l rapusese pe Baldo n due
l, strapungndu-i trupul si se pregatea sa-l trateze la fel pe Vitou (legata de un
copac, Mouchette si astepta rndul), cnd un zgomot de roti hurducaind pe pietrele d
rumului l trezi. Se scula cu mintea limpede, dar cu capul greu. Palaria i alunecas
e ntr-o parte n timpul somnului si obrazul stng i se nrosise de soare. Zari apropiin
du-se caruta dulgherului, urmata de o liota de gura-casca nenfricati, carora atta
amar de drum n soare nu le secase curiozitatea. Ba unii se si apropiasera de caru
ta asaltata de corbi, aruncnd priviri hulpave spre camasa mortului. Corbii si luar
a zborul. Locotenentul iesi din adapostul sau, oamenii lui lasara jocul si-si ap
ucara armele.
Iustinian se apropie frecndu-si tmplele dureroase.
napoi, oameni rai ce snteti! Lasati mortul n pace!
L-au recunoscut si s-au dat la o parte, dar putin numai, si cum este n firea lucr
urilor ca sufletul oricarui om cinstit sa se cutremure la vederea celui care si u
cide legal semenul, toti s-au cutremurat.
Iustinian se duse n ntmpinarea lui Calzins care supraveghea descarcarea pieselor es
afodului si-l facu din nou sa se zbrleasca, rechizitionndu-i oamenii ca sa nfiga ca
targul la locul lui si sa fixeze pe el roata cu trupul nensufletit.
Nu se vor atinge de acest monstru.
O sa faca ce le spun eu! Daca nu, o sa le-o porunceasca domnul Locotenent aici d
e fata.
n timp ce un terasier sapa gaura pentru catarg, Iustinian se ntoarse lnga trup si c
ercul de gura-casca ce se strnsese de jur mprejur. n sfrsit o femeie ndrazni sa-i vor
beasca:
Va dau o para daca ma lasati sa iau o bucatica din camasa lui.
Spunnd aceasta, i strecura n palma moneda de argint. Iustinian nu statu mult pe gndu
ri (doar ct sa rasufle o data).
Pentru o para, nu vei avea dect o bucata tare mica.
De ndata, alte mini narmate cu alte monezi de argint s-au ntins. Le-a acceptat pe to
ate si a mpartit el nsusi cu cutitul lui camasa bucatarului care disparea ct sa rost
esti treizeci de Tatal Nostru . n consecinta, curnd a fost ridicat la doi metri de
la pamnt un Galine gol pusca, precum fusese n ziua n care se nascuse. Corbii s-au n
tors.
Cu capul descoperit, fara sa-i pese de arsita soarelui, Iustinian si strnse palari
a pe jumatate plina de monede de argint, de parale si de gologani din cupru si s
e duse lnga stiva de scnduri unde se apuca sa le numere. Suma l nmarmuri: o suta zec
e parale. Cinci livre si jumatate, destul ca sa-si cumpere o duzina de camasi.
Ar fi trebuit s-o tai n bucatele mai mici.
ntre timp, la douazeci de metri de viitoarele furci ale caror fundatii erau aproa
pe terminate, lucratorii se straduiau sa remonteze n graba esafodul.
Este oare necesar? Nu ar fi mai bine sa-l pastrez demontat? l ntreba Iustinian pe
Calzins, care zmbi cu rautate.
Era si parerea mea, dar domnul Capitan vi l-a harazit ca locuinta provizorie pna
vi se va construi alta.
Simtindu-se observat de toti, Iustinian decise sa se arate impasibil.
Un esafod ca sa adaposteasca un calau, nimic mai firesc! Sa ma duc deci n oras ca
sa-mi fac rost de ce-mi mai trebuie nainte de caderea noptii.
Si-a recuperat catrul, l-a nhamat la caruta si-a plecat nspre Bellerocaille evitnd n
chip fatis sa dea ocol dolmenului. A restituit nti caruta cu scndurile sfarmate si ca
trul proprietarului lor. Cnd acesta a dat sa se supere, Iustinian i-o reteza scurt
:
Scutiti-ma de smiorcaieli si multumiti-va sa umflati socoteala de altfel ati fi f
acut-o oricum. Si mai porunciti grajdarilor sa-mi pregateasca o alta caruta. Dar
de data aceasta vreau un cal, nu un catr centenar si ncapatnat. Sa fie n fata sediu
lui politiei cnd voi iesi.
Fara a astepta raspunsul, i-a ntors spatele sefului postei, jupnul Calmejane, si s-
a ndreptat cu pas hotart spre piata Gropii, urmat ndeaproape de escorta sa.
nainte de a-l introduce n biroul lui Foulques, secretarul i-a aratat drugul de fie
r rezemat de perete:
N-o sa uitati sa-l luati la plecare, nu-i asa, va rog? Au!
Scuzati, spuse Iustinian, care-l lovise din nebagare de seama cu sabia lui.
Foulques scria cu un aer si mai preocupat ca nainte (avea de gasit trei condamnat
i la moarte).
Este adevarat, domnule Capitan, ca mi-ati harazit esafodul drept locuinta?
Si de ce nu? Vremelnic, doar, caci poimine, vineri, cel trziu, locuinta domniei-vo
astre va fi terminata.
N-ar fi fost mai potrivit sa locuiesc provizoriu la Gamanul-fericit?
Recititi Charta, domnule Executor, care a intrat n vigoare din clipa n care vi s-a
nmnat. Nu puteti petrece noaptea n incinta cetatii noastre fara a contraveni dispo
zitiilor ei
Foarte bine, asa sa fie! Acum, cu voia domniei-voastre, ma voi duce n cautarea un
ei saltele de paie si a altor ctorva lucruri ca sa ma pot aranja ct mai bine.
Voia domniei-voastre, domnule Executor, voia domniei-voastre. Dar pe viitor punet
i totusi o stavila gusturilor dumnea-voastra costisitoare. Daca ar fi sa dau cre
zare acestor note (puse mna pe o stiva de hrtii), ne datorati de pe acum cinci ani
de leafa.
Este ct se poate de firesc, domnule Capitan. Cum n-am nimic, am nevoie de tot. Ca
de exemplu, de un cal De ce? Ei bine, pentru ca, locuind att de departe de oras, m
i va trebui unul ca sa circul n groaznicele mele haine rosii.
O sa vedem, o sa vedem, fiecare lucru la timpul sau. Multumiti-va pentru moment
cu minimumul, pe urma mai stam de vorba Dar ce-am spus de zmbiti att de satisfacut?
M-ati asigurat ca locuinta mea va fi gata poimine, vineri, asa-i?
Da, asa am spus.
Deci azi este miercuri!
Da pna la miezul noptii. Si ce-i cu asta?
Iustinian despaturi copia Chartei sale si citi cu o voce rasunatoare pasajul ref
eritor la zilele de havaj: luni, MIERCURI si smbata.
Deci, mi voi exercita dreptul de havaj. De n-ar fi cu suparare, domnule Capitan,
dati-mi voie sa va sugerez sa porunciti unui crainic sa ma nsoteasca Pentru a citi
Charta comerciantilor Si n-ar fi rau sa dublati escorta de asemenea sa vina cu no
i un portarel, pentru a scrie procese-verbale n cazul n care unii negustori ar ref
uza sa se supuna impozitului.
Capitanul Henri de Foulques ntelese ca-l subestimase mult pe tnarul tlhar cu nas de
lemn. Dupa plecarea acestuia, ntovarasit de un crainic cu toba lui, de un portar
el cu guler alb, de un capitan de militie si de o escorta de cinci ori mai numer
oasa, ceru secretarului sa-i aduca dosarul penal al numitului Iustinian Pibrac.
*
Putin nainte de apusul soarelui, echipele de lucratori si mesterul lor s-au ntors
la Bellerocaille lasndu-l pe Iustinian singur n tovarasia calului sau nchiriat si a
hoitului de nerecunoscut al lui Pierre Galine. Nimeni nu i-a urat noapte buna,
iar cnd ultima caruta a disparut ntre plopi tnarul s-a simtit coplesit de amar. A f
acut ctiva pasi prin raspntie gndindu-se la cinii ratacitori si la lupii pe care mir
osul de hoit avea sa-i atraga fara doar si poate.
Alungati un timp de larma oamenilor, greierii se ntorsesera si se zoreau sa recsti
ge timpul pierdut, pe cnd sute de sturzi se-nvrteau n stoluri dese pe un cer unde s
e adunau norii.
Catarndu-se pe dolmen, Iustinian a privit ntinderea raspntiei, ntoarsa acum cu susul
n jos. Aerul mirosea a iarba proaspat taiata, afara doar cnd o pala de vnt mai cap
ricioasa i trimitea ceva din duhoarea hoitului de pe drum.
Dimensiunile viitoarei sale locuinte fusesera marcate cu funii trase ntre tarusi
si mai departe, pe dreapta, se ridica esafodul reconstruit, unde-si organizase c
ulcusul pentru noapte.
Snt pentru ei ca un cine n lant, si spuse el cu amaraciune privind rautacios mrtoaga n
chiriata care pastea lnga caruta folosita pentru transportul mobilei si al rezult
atelor colindatului lui prin piata, asa de substantiale nct fusese nevoit sa faca
doua drumuri ca sa le care pe toate; le depozitase sub esafod n lipsa de alt loc
mai bun.
Ce siguri snt de mine, daca m-au lasat singur aici!
ntr-adevar, nimic nu-l mpiedica sa plece si sa mearga toata noaptea. Ar fi fost de
parte, cnd aveau sa constate ca a sters-o. si nchipui sosirea lui la Bordeaux, amba
rcarea pe o corabie n drum spre Lumea Noua.
Sari jos de pe dolmen si se-ntoarse la esafod, unde se instalase de voie de nevo
ie, ntinznd o prelata pe jos n chip de podea si aducnd un pat cu polog, o masa, o ba
nca si un cufar pentru haine. O parte din spatiu era ocupat de marfurile strnse d
e la comercianti. O! Binenteles, toti protestasera zgomotos, refuzasera energic,
amenintasera solemn, dar pna la urma toti se supusesera. Portarelul trebuise sa i
ntervina aproape de fiecare data si doar sngele rece al Capitanului de militie reu
sise sa potoleasca revolta din strada Grnarilor (acestia i socoteau mna anormal de
mare si voiau sa fie cercetata de o autoritate ecleziastica), si din strada Vini
sorului, locuita de o corporatie opusa din instinct acestui impozit-surpriza.
Desi Iustinian n-avea dreptul dect la un pumn din fiecare sortiment, rezultatul f
usese impresionant. Nesiguranta drumurilor cum si starea lor precara nmultisera n
umarul dughenelor, fabricilor si atelierelor venite sa se stabileasca la Bellero
caille. Orasul produsese dintotdeauna tot ce era necesar nu numai pentru consumu
l locuitorilor lui, dar si pentru cel al taranilor.
Iustinian si deschise briceagul si-si taie o bucata de sunca afumata pe care o mnc
a stropind-o cu un vin din butoaiele abatiei franciscanilor. Si un idiot ar fi nt
eles ca n cele trei razii saptamnale avea sa-si constituie ntr-un timp record o reze
rva importanta pe care putea fie s-o vnda, fie s-o foloseasca.
Vinul baut l ajuta sa-si recapete optimismul. si nchipui cum avea sa fie peste un a
n, cnd avea sa refuze sa semneze rennoirea acreditarii lui, sa-si ia talpasita si
s-o ntinda spre Bordeaux cu punga plina cu galbeni. Se vazu debarcnd n Lumea-Noua s
i cucerind acolo un imperiu colosal. Avea sa se mire nsusi Dumnezeu! De altfel av
ea sa fie att de drept si de iubit de supusii lui, nct acestia aveau sa le taie nas
ul copiilor lor ca sa-i semene.
si termina clondirul de vin cu o brnza de capra despre care hotar ca este extrem de g
ustoasa, apoi deschise un al doilea clondir si iesi de sub esafod ca sa profite d
e ultimele licariri ale zilei.
i veni dintr-o data ideea sa dea foc gramezilor de maracinis strnse de terasieri,
apoi se cocota pe balconul sau, privind la incendiul Romei, admirnd rugurile care
luminau zarea, degajnd un fum alb si des. si imagina din nou ca este mparatul Lumi
i Noi. De asta data venea sa cucereasca Vechiul Continent n fruntea unei armate d
e Piei-Rosii, de vreme ce asta era culoarea pielii mojicilor de-acolo (asa citis
e el ntr-unul din almanahurile lui tata Martin) si mprastiind teroarea n jurul lui.
Un ropot de copite l facu sa tresara. Nici o fiinta cinstita nu mai calarea la ac
ea ora trzie din noapte, nu puteau sa fie dect tlhari rvnind la proaspata lui agonis
eala. Cu inima zvcnindu-i n piept, cobor n graba de pe esafod si ngenunchie n spatele
scarii, armndu-si unul din pistoale. Trase n aer si urla din rasputeri:
Stai! Stai locului, ca-ti zbor creierii!
Sntem patrula de paza. Tie o sa-ti zburam creierii, tlharule, daca nu te arati.
Iustinian privi mai atent si rasufla usurat recunoscnd uniforma oamenilor baronulu
i. Iesi din ascunzatoarea sa. Calaretii facura roata n jurul lui; caii sforaiau.
Ard doar maracinii, spuse unul dintre arcasi dupa ce cerceta locurile mai ndeapro
ape.
De aceea ati venit? se mira tnarul zmbind. Ati crezut c-am dat foc salasului meu?
Arata cu mna masa sumbra a esafodului.
Strajerii castelului vazusera focurile si strigasera: Arde la Patru-Drumuri. Capit
anul de politie expediase o patrula pentru a evalua paguba.
De ce le-ai dat foc? ntreba aspru sergentul, fara a cobor de pe cal.
nti de toate va amintesc ca snt functionar de politie ca si domnia-voastra si va ro
g sa-mi vorbiti mai politicos; apoi, aflati ca snt aici la mine acasa, daca poate
n-o stiti. De aceea aprind ce focuri mi convin. Nu va urez noapte buna.
Le-a ntors spatele si a intrat fara a se apleca sub esafodul nalt de doi metri. Se
lasase noaptea de-a binelea, asa ca si-a scos bricheta si a aprins mai multe lu
mnari cu fitil de bumbac. Patrula de paza se duse.
Si-a taiat o halca buna de friptura de berbec pe care a mncat-o cu pine-miel, o pin
e frageda cu coaja rumenita cu galbenus si presarata cu boabe de gru; Eponine coc
ea una n fi-ecare duminica si lui i placea tare mult Se cutremura la ideea ca Roumgo
ux nu era dect la trei zile de Bellerocaille, patru cel mult pentru lenesi. ntr-o
buna zi, mai devreme ori mai trziu, aveau sa-l dibuie. Cu nasul lui nu se putea a
ltfel.
Mai bau o dusca buna si ncerca sa devina din nou mparatul tuturor Americilor, dar
farmecul se destramase. Rasuna tipatul ascutit al unui soarece-de-padure nhatat d
e un dihor. si aminti de lupi si-si ncarca din nou pistolul. Ca sa nu fie mncat n so
mn, baricada intrarea sub esafod cu scnduri adunate de pe santier.
Si-a asezat pe masa, unul lnga altul pistoalele ncarcate si sabia, culcnd drugul la
piciorul patului, si a strecurat pumnalul italian sub perna. Astfel pregatit, s
-a asezat iar pe banca si si-a numarat banii. Peste cele cinci livre provenite d
in camasa lui Galine, mai adunase nca opt, primite de la negustorii care refuzase
ra sa-l lase sa le atinga bunurile cu mna lui pngarita de cnd daduse moartea.
A privit o clipa gramezile de arama si argint. Nu toate monedele l reprezentau pe
baronul Raoul! Vedeai acolo si profilul fostului rege Ludovic al XIII-lea, si p
e acela din tinerete al actualului monarh, Ludovic al XIV-lea. Pe un galben, iat
a, se zarea fata mbietoare a regelui Carol al II-lea al Spaniei. n regatul Frantei
erau valabile 38 de tipuri de monede si mai bine. A baut n sanatatea tuturor ace
stor oameni de seama, si-apoi a strns banii n punga lui cea noua din piele de capr
ioara.
Cnd l-au atacat lupii, dormea dus. S-a trezit brusc la zgomotul baricadei care ce
da sub asaltul lor.
Cine e? a strigat el bjbind pe masa ca sa-si apuce pistoalele si tragnd n directia u
nor forme negre cu urechi ascutite.
Un lup a latrat scurt, batnd n retragere, altul s-a catarat pe gramada de scnduri n
aruite. Iustinian lasa jos pistoalele si apuca drugul de fier. Miscarea asta l sa
lva. Lupul care sarise la atac trecu pe deasupra lui si se lovi zdravan de peret
ele din lemn de stejar din Proventa, o esenta deosebit de tare. Iustinian l pocni
cu drugul n cap si-l lasa ntins lat pe prelata. Auzi calul nchiriat necheznd de fric
a, apoi de durere, dar nu ndrazni sa iasa din adapost.
Cum nu-l mai ataca nimic, a aprins iar lumnarile ca sa poata ncarca din nou pistoa
lele, aruncnd priviri nelinistite spre intrare, dar si spre lupul cu craniul nsnger
at care zacea n nesimtire, gfind.
Dupa ce si-a ncarcat armele, s-a apropiat de scara si s-a straduit sa distinga ce
va pe-afara. Era bezna, n-a vazut nimic si se pregatea sa nainteze cnd a auzit scnd
urile trosnind deasupra lui si a nteles ca-l pndea un lup. A tras; glontele de plu
mb nu a strapuns blana groasa din stejar, dar a speriat jivina care a sarit jos
de pe esafod. Iustinian descarca si-al doilea pistol n directia lui, dar nu-l nim
eri.
Le-a ncarcat din nou si s-a pregatit de un al doilea atac, care nsa nu a mai venit
. A refacut baricada, consolidnd-o cu banca, masa si cufarul. Se pregatea sa njung
hie lupul ranit, dar renunta; nu avea inima s-o faca. Desi slaba moarta, fiara e
ra de toata frumusetea. Lupii snt cini liberi, spunea despre ei Martin cu admiratie.
Iustinian i petrecu un lat n jurul gtului si-l lega de stlpul central care sustinea
podeaua-salon.
Istovit, se trnti pe pat si adormi. Afara baierile cerului se rupsera pe neastept
ate si ncepu sa ploua. nti cteva picaturi, apoi cu galeata. Ploaia se infiltra print
re scnduri si ncepu sa picure peste tot n interior, formnd mici balti n faldurile pre
latei, stingnd lumnarile, udndu-l pna la piele pe Iustinian care fu din nou trezit br
usc.
De ploaie nu se putea apara, asa ca a asteptat sa nceteze, straduindu-se sa puna
la adapost proviziile perisabile.
A doua zi dimineata, cnd echipele jupnului Calzins sosira la raspntia celor Patru-D
rumuri, nu le veni sa-si creada ochilor vazndu-l pe calaul lor (nu se mai vorbea d
ect despre el n oras) care hranea un enorm lup cenusiu de trei ani, legat de catarg
, cu bucati mari de carne pe care le taia din ceea ce ramasese din hoitul sfrtecat
al mrtoagei nchiriate de la stapnul postei, jupn Calmejane (Este interzis sa fie mnat
la galop).
Astfel s-au desfasurat prima zi si prima noapte ale Executorului naltelor-Lucrari
din Bellerocaille, Iustinian Pibrac, devenit stramosul ntemeietor al celei mai v
echi si mai nsemnate stirpe de calai din toate timpurile.

PARTEA A DOUA

Capitolul I
Bellerocaille, capitala de canton n departamentul Aveyron, mai 1901
Un tomberon prea ncarcat cu gunoi s-a rasturnat n mijlocul soselei, domle Pibrac. D
rumul este blocat pna la podul Republicii.
Leon i arunca un banut pustiului si ntoarse calul. Urca pe strada Dreapta si o lua
spre strada Balaurului, trecnd din nou prin fata brutariei. De la moartea lui Ar
sne Bouzouc, socru-sau, cu trei ani mai nainte, Leon era stapnul cuptorului. Dar nu
se putea hotar sa schimbe firma brutariei Arsne Bouzouc. Se multumise sa adauge c
uvntul patiserie.
A aruncat o privire n pravalie. Sotia lui, Hortense, o servea pe slujitoarea prim
arului. Cnd l-a zarit, a venit sonticaind pna la usa, privindu-l ntrebator.
Strada Dreapta este blocata, o sa trec pe la castel, explica el, adaugind pe un
ton rugator: Te rog, Hortense, calca-ti pe inima si vino la oustal. De pravalie
se mai poate ocupa o data si mama ta.
Am spus nu, ramne nu!
Suparata, i-a ntors spatele si a sonticait napoi spre tejgheaua ei.
nca subtire n ciuda celor treizeci si cinci de ani ai ei, Hortense se apara mpotriv
a unei ngrasari premature impunndu-si restrictii care i acreau si mai tare firea si
-asa destul de artagoasa, caci se nascuse cu un picior mult mai scurt dect celala
lt, fapt ce-i amarse toata tineretea si ar fi condamnat-o sa ramna fata batrna daca
Leon, ucenicul tatalui ei, nu ar fi luat-o n casatorie cu paisprezece ani n urma.
Adusese pe lume doua fete si-un baiat, din fericire perfect constituiti. La rndul
lui, Leon reusise sa tripleze cifra de afaceri, marind clientela brutariei atra
sa de patiseriile lui. Dar Hortense era departe de a fi fericita Cum sa iubesti pe
cineva care te-a ales din lipsa de ceva mai bun? Si, n definitiv, daca nimeni n Ave
yron nu voia sa se casatoreasca cu o schioapa, chiar frumusica la fata, cine l-a
r fi luat pe un Pibrac?
Leon dadu bice calului. Sareta o porni din nou n directia strazilor Magne si Papa
rei. Trecatorii care l ntlneau si ntorceau privirile sau l salutau din vrful buzelor, b
a unii, mai n vrsta, se nchinau tinnd n mna stinga medalia cu sfntul Benedict Nimic nu
e schimbase!
Leon era primul din neamul lui care se casatorise cu o fata din regiune, dezicndu
-se de traditie si ncercnd asimilarea. Cum de putuse sa se schimbe att de mult fata
asta subtirica si sfioasa care i tulburase inima, transformndu-se ntr-o scorpie hab
otnica? Ce se petrecuse? Faptul ca era un Pibrac nu explica totul Poate nu evalua
se bine puterea si constanta prejudecatii, nca la fel de puternica n ciuda iesirii
fortate la pensie a tatalui sau, Hippolyte Pibrac al Saptelea, cu treizeci de a
ni n urma. Decretul Crmieux din 1870 abrogase mandatarile din provincie, conferind
monopolul executiilor capitale calaului din Paris.
Parasind strada Magne, calul o porni ncet pe ulita povrnita Paparei, de-a lungul z
idurilor castelului Boutefeux, ramas parasit de cnd fusese pradat n 1792; se vorbe
a de restaurarea lui n vederea transferarii acolo a muzeului municipal, n momentul
de fata cam nghesuit n cladirea primariei, pe vremuri sediul politiei.
Apropierea unei familii de montagnoli, ncarcati ca niste magari si straduindu-se
sa urce panta, l obliga sa se dea la o parte ca sa-i lase sa treaca. si parasisera
cu zecile si zecile platourile sterpe din Segala sau din Aubrac pentru a aduna
legaturi de vreascuri pe care mergeau sa le vnda n oras spre marea nemultumire a c
arbunarilor-negustori de lemne care protestau spunnd ca le faceau o concurenta nec
instita. Dar municipalitatea, acum n minile republicanilor (a rosilor), le luase parte
a.
Doar zece bani legatura! Ca sa nu mai urcam pieptisul asta, i spuse omul n graiul
lui bolovanos.
Leon refuza, dar cu parere de rau. Cuptorul lui consuma multe lemne si n-ar fi l
asat sa-i scape o astfel de ocazie daca n dupa-amiaza din ajun doctorul Octave Be
aulouis, seful conservatorilor (al albilor) nu s-ar fi ivit n persoana, fapt fara p
recedent, n pravalia lui, cu un zmbet afectuos pe buze.
Am doua hatruri sa-ti cer, dragul meu.
Cu ochii ct cepele, Leon l privise pe naltul oaspete.
Mie?
Pai da, dumitale.
Primul era sa nu mai cumpere lemne de la strngatorii de vreascuri montagnoli, al d
oilea sa semneze o petitie destinata a-l constrnge pe Barthlmy Boutefeux, primarul ros
u, sa ia masurile care se impuneau pentru a opri aceasta invazie zilnica de prliti
.
La nceput, se multumeau sa adune vreascurile, dar de curnd au nceput sa le taie din
copaci si snt pe cale sa pustiasca padurea Dezmatatilor, ca sa nu pomenim dect de
asta.
Blbind cteva cuvinte stngace despre nepretuita onoare care i se facea alaturnd numele
i de cel al oamenilor de vaza din oras, Leon semna petitia, fara sa se mire ca p
rima semnatura era a nsusi presedintelui corporatiei carbunarilor-negustori de le
mne.
Mai vroiam sa-ti spun, draga Pibrac, ca societatea noastra l primeste duminica vi
itoare pe eminentul profesor Marguerite. Va tine o conferinta pe tema Sa fie nev
oia de liniste mai fireasca la om dect nevoia de libertate? Ai sa vii, nu-i asa?
Contez pe prezenta dumitale.
Presedinte-fondator al Societatii amicilor bunelor vremuri apuse, doctorul Beaul
ouis pregatea activ viitoarele alegeri, hotart sa-l dea n pumni afara din provinci
e pe acest incendiator, acest Boutefeux fara de Dumnezeu, pe vremuri baron de Bellero
caille; cu el se ducea orasul de rpa, prada foametei.
Sa fi nsemnat aceasta sfrsitul erei prejudecatii? Un nceput promitator, n orice caz,
si spuse Leon trecnd prin fata fostelor santuri azi umplute cu pamnt si a turnului
de colt unde fusese ntemnitat stramosul-ntemeietor. Cnd era copil, tatal lui, Hipp
olyte, l ducea adesea prin ruinele castelului, sfrsind totdeauna printr-o vizita n
turnul unde fusese tinut n lanturi primul din neamul lor, pe vremuri, cnd mai era
o temnita senioriala.
Priveste, Leon, priveste, i spunea de fiecare data Hippolyte, pe ferestruica asta
putea el zari domeniul si raspntia Judecatii-de-Apoi.
Padurea Rusinii nu exista?
Nu, au plantat-o pe vremea celui de-al Patrulea (Pibrac), ca sa nu mai putem fi
vazuti din oras.
Trecnd pe sub poarta de apus, pastrata chiar dupa ce zidurile de incinta fusesera
darmate pentru a permite cresterea orasului, Leon trecu Podul-Vechi si urma un t
imp drumul, parasit de cnd fusese durat n amonte podul Republicii. O lua apoi pe c
ararea care se pierdea n desisul padurii Rusinii; curnd zari silueta masiva a dolm
enului profilndu-se printre trunchiurile ulmilor.
Marea Revolutie maturase de la raspntie furcile, estradele cu butuci de expunere
si spnzuratorile, dar si dughenele si negustorii de suvenire; oustalul stapnului ac
elor locuri mai dainuia nsa, ascuns n spatele zidului nalt de aparare prevazut cu vr
furi de sulite late.
Leon iesi din padure, ocoli dolmenul nconjurat de un covor de iarba si paralute, n
dreptndu-se spre intrarea principala zidita din blocuri de piatra cioplita, cu bl
azonul familial si mndra deviza: Doar Dumnezeu si noi. Ierburi rosietice cresteau
n crapaturile pietrelor din gresie roz, asemanatoare celor din care era cladita
catedrala din Rodez.
A cobort din sareta si a mpins unul din canaturile grele, gndindu-se nemultumit la c
omentariile rauvoitoare pe care absenta Hortensei avea sa le strneasca ntr-o zi ca
aceea. Oustalul aparu, n forma de U, strajuit de doua turnuri rotunde, cu crenel
uri asemenea celor nca ntregi ale castelului.
Fatada, ridicata cu spatele la oras si strapunsa de ferestre nalte, dadea nspre o
curte pavata si un parc mare mprejmuit de ziduri n perfecta stare. Mai departe, n m
ijlocul unui plc de copaci nalti, se distingea o capela romana sub care fusese sap
ata cripta cu gizantii din bronz ai stramosilor. Acela al lui Iustinian ntiul, ntem
eietorul, era legat printr-un lant de cel al Guillaumettei, sotia lui mult iubit
a.
Tragndu-si calul de fru, Leon trecu prin pasajul acoperit care lega intrarea sudic
a cu aripa stnga a oustalului, o cladire lunguiata cu acoperis din ardezie, mparti
ta ntr-un grajd, un fnar, un sopron pentru vehicule si altul pentru materialul nec
esitat de Lucrarile nalte si Joase, printre care mecanismul lui Iustinian al III-lea,
demontat si nchis n cufere. Aripa dreapta adapostea un staul de vaci, un hambar p
lin cu fn, un cotet de pasari si altul pentru iepuri, despartiti printr-un perete
subtire de cotineata porcilor Victor si Hugo.
Cnd aparu Leon n marea curte pavata, tatal lui, Hippolyte, fratele lui mai mic Hen
ri, Cazimir, fostul valet de esafod si fratii Lambert, fermierii mosiei, scoteau
din adapostul ei ambulanta cumparata n 1868 de la intendenta regimentului 122 de
linie si pe care Hippolyte o reamenajase ingenios pentru a suplini desele refuz
uri ale hangiilor de a-l gazdui sub acoperisul lor cnd trebuia sa se deplaseze pr
in departament. El mpacheta atunci ghilotina si accesoriile sale n lazi speciale,
ascunse sub podea, lasnd un spatiu suficient pentru camaruta, un salonas, un punc
t sanitar si un colt-bucatarie. Ambulanta astfel reamenajata nu-i servise cine s
tie ct; doi ani dupa transformarea ei, decretul Crmieux o facuse sa devina inutila
.
Salutndu-i pe toti, Leon se apropie sa-i ajute.
Hortense este suferinda, se scuza ca nu poate veni, spuse el, cam rusinat.
mpotriva asteptarilor sale, nimeni nu comenta minciuna. Toti i cunosteau sotia si
stiau ca ar fi preferat sa-si piarda punga plina cu bani mai curnd dect sa fie vaz
uta mergnd la nelegiuita familie a sotului ei.
Totusi, azi, Henri, Adela si copiii lor, Antoine si Saturnin, paraseau oustalul
ca sa se duca la Bordeaux unde trebuiau sa se mbarce pentru a emigra n America. Aj
utorul Hortensiei ar fi fost binevenit n bucatarie, unde Bertha, n ciuda sanatatii
sale subrede, pregatea singura ultima masa de familie. Inima ei este ca un vas c
rapat. Poate sa mai dureze o suta de ani daca nimeni nu-l scutura, spusese medicu
l, dupa primul semnal de alarma, n iarna trecuta.
Dupa ce a fost scos vehiculul n mijlocul curtii, Hippolyte a lasat n jos scara pli
anta si s-a catarat iute nauntru pentru a-i deschide ferestrele si a-l aerisi.
La saizeci si cinci de ani ai sai, Hippolyte arata nca bine, dar era revoltat vazn
d ca mbatrneste si facea tot ce putea pentru a contracara mrsava decrepitudine. Apa
ritia primului sau fir de par alb, descoperit pe tmpla la vrsta de treizeci si pat
ru de ani, l surprinsese, fara ndoiala, si-l alarmase tot att ct l alarmasera pe Robi
nson urmele de pasi pe insula lui pustie. l smulsese. Cnd mai aparura si altele, s
chimba tactica si-si cani tot parul. La fel proceda si cnd i se ivira fire albe p
rin mustata si-n barba despicata n doua.
Leon se ntoarse la sareta lui si trase de sub scaun un sac continnd doua pini de cte
cinci livre fiecare abia scoase din cuptor, si o cutie de biscuiti umpluta cu ac
ele chifle cu miere care strnisera entuziasmul clientelei si-i rusinasera pe cei d
ouazeci si mai bine de brutari si patiseri din Bellerocaille.
Asta-i pentru calatorie, spuse el, oferindu-i fratelui sau care zmbi.
Multumesc, Leon. Pinea ta si prajiturile pe care le faci, asta o sa ne lipseasca
probabil cel mai mult acolo.
Acolo era California, unde alti mezini Pibrac emigrasera cu un secol mai nainte si-
i asteptau.
I-am dat reteta Adelei. O sa va faca unele la fel.
Au intrat mpreuna n bucataria oustalului. Leon o saruta pe Bertha, mama lor, care
curata cartofi, supraveghind un ied la frigare care se nvrtea n camin. Rosi cnd o au
zi mirndu-se ca n-o vede pe Hortense. Si-a repetat minciuna, s-a asezat n fata ei,
si-a deschis briceagul si a nceput sa curete un cartof n timp ce Henri se ducea d
upa Adela si dupa copiii care si terminau bagajele n camera lor. Henri nchise geama
ntanele si cuferele de calatorie si-i striga pe fereastra pe fratii Lambert sa v
ina sa-l ajute sa le coboare si sa le ncarce n furgon.
Masa s-a desfasurat ntr-o voiosie silita care nu nsela pe nimeni. Ochii Berthei se
umezeau de cte ori i privea pe Antoine si pe Saturnin pe care nu avea sa-i mai re
vada. n vrsta de sase si respectiv cinci ani, mncau cu pofta, certndu-se ca sa stie
cine va duce oasele iedului lui Gheara, dogul urias care crescuse mpreuna cu ei.
Degeaba i nsira Hippolyte cu o voce vesela pe toti Pibracii emigrati naintea lor. Nu
o facea cu inima usoara.
De altfel, daca al Saselea nu ar fi murit pe neasteptate, probabil c-as fi pleca
t si eu. Dar cred ca as fi preferat sa ma stabilesc n Australia.
Sosi si clipa temuta a despartirii. Toti iesira n curte. Fratii Lambert i nhamara p
e Zefir si pe Pompon la furgon. S-au sarutat, s-au mbratisat, au curs lacrimi, s-
au auzit smiorcaieli.
Despartirea era cu att mai dureroasa cu ct punea capat ultimelor sperante nutrite
de Hippolyte: de-acum ncolo chiar daca decretul Crmieux avea sa fie anulat si func
tia de calau restabilita n provincie, nu aveau sa mai fie Pibraci n Franta care sa
o preia. Din cei trei fii pe care i-i daduse Bertha, cel mare, Iustinian, muris
e de tetanos, Leon se lepadase practic de ei devenind brutar, iar Henri emigra a
zi n America mpreuna cu blnda Adela si cu cei doi fii ai lor.
Dupa o ultima mngiere lui Gheara, Antoine si Saturnin s-au urcat n spate. Adela s-a
asezat n fata, cu Henri, care a desfacut piedica. Furgonul s-a urnit spre poarta
deschisa de Cazimir. Batrnul valet de esafod era septuagenar si-a scos palaria si
a fluturat-o multa vreme n timp ce furgonul dadea ocol dolmenului nainte de a dis
parea n padurea Rusinii.
Leon si lua ramas bun de la parinti, si dupa el asa facura si fratii Lambert. Pro
tapiti n mijlocul curtii, Hippolyte, Bertha si Cazimir s-au privit cu deznadejde:
ramasesera singuri. Departe se auzi o ciocanitoare care lovea ntr-un trunchi cu
o regularitate de metronom.
Leon s-a ntors a doua zi aducndu-le cumplita veste.
*
Margot si Beatrice erau la scoala maicilor de la mnastirea Sfntului Preputiu, Parfa
it era n brutarie cu tatal lui, Printesa, pisica, se furlandisea prin curte, sluj
itoarea plecase dupa cumparaturi, Hortense si mama ei se pregateau pentru asaltu
l deschiderii, la ora unsprezece, aseznd prajiturile pe rafturi, cnd comandantul d
e jandarmi, Calmejane, intra n pravalie. Vazndu-i fata descompusa, zmbetul cu care
se pregatea sa-l ntmpine Hortense i pieri de pe buze.
Buna ziua, doamnelor. Este acasa Leon?
l chem ndata, domnule comandant, spuse Hortense, sonticaind spre cuptor. Striga cu v
oce puternica Leon, vino repede!
Cu fruntea acoperita de broboane de sudoare, obrajii nrositi de caldura, mustata
si sprncenele pudrate de faina, Leon iesi din brlogul lui, de lnga cuptorul de pine.
Zmbi vazndu-l pe jandarm. Calmejane era una din putinele personalitati din Bellero
caille ce ntretinea relatii amicale cu Pibracii.
Snt bucuros sa te vad, comandante. Cu ce pot sa-ti fiu de folos?
Fara alta introducere, dar cu o mila infinita, ofiterul i povesti ca n zorii acele
i zile, o echipa de taietori de lemne ambulanti descoperise n padurea Palanges tr
upurile nensufletite al lui Henri si al unuia din baieti.
Cum de au stiut ca era fratele meu?
Eu i-am identificat. Dar ca sa fiu sigur, as vrea sa-i vezi si dumneata.
Trupurile zaceau sub o prelata ntinsa ntr-un colt din curtea cladirii noi a jandar
meriei, n piata Republicii. Asezati la ctiva pasi, lnga o caruta ncarcata cu capre s
i joagare, taietorii de lemne i asteptau fumnd; au tacut vaznd ca soseste fiul cala
ului Pibrac.
Leon se apleca, ridica un capat al prelatei si-l lasa ndata sa cada tulburat.
Dumnezeule! Cum s-a ntmplat? Si unde snt Adela si Saturnin?
Comandantul facu semn taietorilor sa se apropie.
Ati cautat prin mprejurimi?
Doar n coliba n care i-am gasit, nu si mprejur. N-aveam de unde sa stim ca mai erau
si altii.
Ati vazut vreo urma a furgonului? Sau niste cai?
Tot ce-am gasit am adus, spuse omul cu un gest spre prelata. Si-am pierdut o dim
ineata de lucru.
S-ar parea ca fratele dumitale a fost victima bandei capitanului Thomas. Prezent
a ei ne-a fost semnalata de mai multe ori luna aceasta si tot n Palanges Personal
cred c-au plecat cu totul, cu furgonul, cu Adela si cu celalalt copil. Mi-am tri
mis oamenii sa bata mprejurimile si am anuntat si politia din Laissac. Hei! Leon,
ma asculti?
Leon si-a ntors privirile de la formele ntinse sub prelata.
Ma gndeam la tata. l cunosti, trebuie sa-l prevenim imediat. Va sti ce trebuie sa
facem.
Se ndrepta catre iesire, gata, gata sa-l podideasca plnsul. Pe toti sfintii din ce
r, ce le venise oare tlharilor sa se lege asa si de copil?
Fara sa mai treaca pe la brutarie, Leon chema un birjar care se strmba cnd l recuno
scu, dar catadicsi sa-l duca. O jumatate de ora mai trziu, Leon sosea la oustal.
Ca-n fiecare marti, mama lui pusese pe foc o cratita de arama uzata n care ncalzea
niste exonge; Cazimir si crpea ciorapii gauriti de unghiile prea lungi ale degete
lor de la picioare si Hippolyte lucra n biblioteca la proiectul unui Tratat despre
rastignire.
Vestea cazu ca un traznet. Hippolyte se clatina pe picioare si Leon fu obligat s
a-l ajute sa ajunga pna la un scaun. Cazimir plnse scrsnind din dinti. Bertha uita p
e foc exonge-a care fierse si se strica.
Hippolyte fu primul care-si reveni si hotar plecarea imediata.
Voi doi, nhamati-l pe Taie-Vnt la trasura, le spuse el lui Leon si lui Cazimir. Tu
, Bertha, pregateste-ne niste provizii pentru doua zile. Trebuie sa aflam ce s-a
ntmplat cu Adela si cu Saturnin.
n timpul ct ceilalti se zoreau sa-i ndeplineasca poruncile, Hippolyte scoase din cui
Mannlicher-ul primit n dar cu un an n urma de la Otto Gutman, Scharfrichter-ul din
Mnchen, pe care-l cunoscuse la Deibleri si ncepu sa-i umple ncarcatoarele. Gheara
dadu din coada n semn de multumire: i placea teribil vnatoarea.
Cnd totul fu gata, Hippolyte s-a ncins cu centironul lui special pentru pistolul L
efaucheux cu zece gloante si s-a urcat n trasura cu Gheara si cu pusca de razboi.
narmat si el cu pusca lui cu doua tevi, Cazimir a luat loc lnga Leon care mna calu
l. Bertha deschise poarta, landoul iesi din curtea oustalului. Leon o lua nspre B
ellerocaille.
Ce faci? Ia drumul de Rodez! i porunci Hippolyte scotnd capul pe fereastra portier
ei.
Pletele lui negre fluturara n vnt.
Nu vrei sa-i vezi la jandarmerie?
La ce bun? Snt morti. Sa ne ocupam nti de cei care poate mai snt n viata.
L-au depasit pe morarul Halsdorf care abia daca avu timp sa se traga pe dreapta
ca sa nu fie rasturnat de landoul rosu si negru, pornit ntr-o goana nebuna.
Leon conducea ca turbat, si lnga el statea Cazimir narmat pna-n dinti. Pibrac era n
trasura si pot sa va spun ca avea o mutra tare ciudata, a povestit el mai trziu u
nei asistente atente.
*
Ajuns la locul zis Piatra-Scobita, o stnca mare sub care se adapostisera multe ge
neratii de calatori si pelerini, si lundu-se dupa explicatiile date de taietorii
de lemne, Leon si angaja calul pe un drum forestier marginit de maracinisuri si d
e urzici.
Dupa vreo mie de metri au descoperit un luminis cu un cuptor de mangal pe jumata
te darmat si napadit de ierburi. Coliba unde fusesera gasite trupurile era la mar
ginea padurii; crengile cu frunze nca verzi care-i slujeau de acoperis aratau ca
fusese de curnd ocupata de mai multe persoane. Leon se cutremura vaznd pietrele si
cenusa din vatra pe care tlharii arsesera talpile lui Henri si lui Antoine.
Nu prea nteleg de ce s-au legat si de copil, spuse el tare, revaznd n minte trupuril
e mutilate de sub prelata.
Poate ca Henri avusese timp sa-si ascunda banii si ca voiau sa afle de la el und
e erau? spuse Cazimir cercetnd pamntul batatorit n cautarea vreunui indiciu.
Poate ca i-au torturat pentru ca stiau ca erau alde Pibrac? spuse posomort Leon, n
torcndu-se catre tatal lui. Poate ca ai ghilotinat pe vreo ruda de-a lor, sau pe
un prieten?
Hippolyte dadu din cap energic.
Nu. Banii erau la Adela. Distrat cum era, Henri ar fi ratacit punga nainte chiar
de a ajunge la Rodez. Si stiu ca-i ascunsese ntr-un buzunar special, cusut n inter
iorul rochiei. Crezi tu ca daca Adela ar fi fost prinsa si ea, i-ar fi lasat sa-
l tortureze pe Antoine fara sa vorbeasca? Cu ct stau si ma gndesc mai mult, cu att
ma conving ca trebuie sa fi scapat sa se fi ascuns pe undeva prin padurea asta.
Afara doar daca au fost urmariti, prinsi si omorti pe loc, gndi Leon. Gheara amusina
zgomotos culcusurile, oprindu-se uneori, cuprins parca de o ndoiala. Au iesit di
n coliba si au inspectat luminisul gasind si urme de roti, printre care cele apa
rtinnd vechii ambulante erau usor de recunoscut.
Au plecat din oustal imediat dupa prnz, si au ajuns n padurea asta o data cu lasar
ea serii. Atacul nu a putut avea loc aici. Henri s-a oprit fara ndoiala pe margin
ea drumului principal Blestematii astia i-au adus aici ca sa fie mai linistiti Ven
iti, ne ntoarcem la Piatra Scobita.
S-au ntors, si aproape ajunsesera la stnca, cnd Gheara, care mergea naintea calului,
s-a oprit deodata adulmecnd, cu coada ntinsa, urechile ridicate si botul tremurnd.
Leon trase de haturi. Deodata, dogul latra vesel si-o porni n goana printre feri
gile nalte. Parasind landoul n mijlocul cararii, s-au napustit dupa el, mpiedicndu-se
n maracini, cu inima batnd.
N-ar latra asa daca ar fi morti, striga Cazimir gfind.
Poate ca s-a dus dupa un mistret, si spuse Leon, pesimist din fire.
De-ar fi Saturnin n viata gndea Hippolyte.
Ce-au descoperit, ce-au fost nevoiti sa faca a ramas o taina absoluta ntre ei. Ni
ci unul n-a suflat vreodata un cuvintel nimanui

Capitolul II
nainte de a deveni capitanul Thomas, seful unei cete de arde-talpi sngerosi, Thoma
s Lerecoux fusese al cincilea copil al unei familii ce numara unsprezece odrasle
. Parintii lui, niste mici fermieri din regiunea Roumgoux, stapneau o bucata de pa
mnt att de povrnita nct n anumite locuri trebuia sa te priponesti de un tarus ca sa po
ti strnge recolta.
ntr-o zi, un vecin hotar sa vnda hectarul de pamnt mai neted si mai bine orientat li
pit de lotul lor.
Thomas, care tocmai trasese un numar bun si scapase de armata, a fost somat de t
atal lui sa mearga sa vnda acest numar unui negustor de oameni din Rodez.
Dar nu vreau sa fiu soldat, la armata duci o viata de sclav!
Ocazia cu pamntul este peste masura de buna. Trebuie sa pleci, Thomas, nu esti ca
pul familiei.
Nu-i drept.
Asa-i obiceiul.
Thomas s-a supus. nsotit de tatal lui, s-a dus la Rodez unde un negustor de oamen
i i facu un contract de nlocuire a fiului unui mosier bogat care trasese un numar
prost. A semnat, tatal lui a luat banii. n aceeasi seara s-a trezit ncorporat n reg
imentul 122 infanterie.
Avnd o fire puternica si putin dispusa la resemnare, Thomas s-a aratat chiar de l
a nceput refractar oricarei forme de dresaj. Acuzat de rebeliune fata de un subof
iter care-l lovise peste obraz, Thomas Lerecoux a fost crunt pedepsit. A fost tra
nsferat ntr-o fortareata militara aproape de Besanon si violentei sale i s-a opus
o violenta si mai mare, care-l umili si-l atinse pna n strafundul sufletului, facnd
din el o fiinta fara scrupule, periculoasa ca o grebla uitata n iarba, rea ca o
nevastuica prinsa n capcana.
Sapte ani s-au scurs pna sa se hotarasca administratia sa-l elibereze, pe neastep
tate, n plina iarna, tuns pilug si cu ctiva gologani n buzunar.
Thomas o porni nspre sud, n intentia nedeslusita de a se ntoarce acasa la ai sai.
Dupa ce si-a cheltuit banii si i s-a facut foame, a atacat un negustor ambulant.
Acesta s-a aparat ca un mpielitat, urlnd nesabuit: Te vad, tlharule, te vad, si o s
a te recunosc! Thomas i-a crapat capul cu o piatra, l-a usurat de punga (din paca
te, tare goala!), apoi a abuzat multa vreme de trup nainte de a-l parasi ntr-un sa
nt, acoperindu-l cu frunze uscate.
Umblnd noaptea, dormind ziua, a mers drept naintea lui, omornd si violnd ici un tocil
ar din Berry, colo un vnator de crtite din Dauphin.
ntr-o seara cu ninsoare, cnd tremura de frig, a atacat o mica ferma, a legat fedel
es femeile si copiii si a ars talpile barbatului, pna cnd acesta i-a destainuit lo
cul unde-si ascunsese averea: treizeci de franci cu totul. I-a omort pe toti din
prudenta, a violat o femeie de dragul variatiei si a dat apoi foc fermei.
Lund-o de-a dreptul peste aratura si prin paduri, ascunzndu-se de ndata ce zarea pe
cineva, a mers doua zile si doua nopti, faurindu-si un plan de viitor: se va nto
arce n regiunea lui natala, va cumpara vreo douazeci de hectare de pamnt (neted),
bun pentru cultura grnelor, se va casatori si va cladi un oustal pentru urmasii l
ui.
Continundu-si drumul catre sud, Thomas mai omor un hornar din Savoia care nu avea
dect cinci franci si un negustor de sireturi, care nu poseda dect doi. Era putin,
dar tot mai bine dect nimic, si asa usor de faptuit. Legai cteva vorbe, se nastea o
simpatie, pndeai clipa prielnica si trosc! ntotdeauna din spate, ntotdeauna foarte
tare n cap ca sa nu existe riscul unui contraatac. Momentul cel mai interesant e
ra cel al scotocitului buzunarelor (ct avea sa gaseasca de data asta?) si apoi ce
l al violului, lung, zgomotos, muncit.
Tot omornd doar fiinte neputincioase, singuratice, lipsite de aparare, ncepu sa co
nstate ca beneficiile nu erau pe masura stradaniilor si ca-i vor trebui luni pna
sa adune suma necesara la realizarea visurilor sale de viitor. Planui sa-si orga
nizeze o ceata care sa-i permita lovituri mai mari: o banda pe care ar fi comand
at-o asa cum si comanda un capitan compania.
*
Cnd a ajuns Thomas Lerecoux n Aveyron pentru a-si stabili cartierul general n padur
ea Palanges, se scursesera sase ani de cnd se liberase din temnita militara; nu d
evenise proprietar de pamnt din mprejurimile Roumgoux-ului, ci seful de temut al un
ei cete de arde-talpi vestiti, cautati de toate politiile din Franta si din Nava
ra. l nghesuisera uneori, dar nu-l prinsesera niciodata; hiberna n timpul anotimpul
ui rece si se ivea iar primavara, o data cu mugurii.
n acea luna mai 1901, capitanul Thomas, cum i placea sa i se spuna, a ales, printr
e diferitele refugii reperate n marea padure, o fosta tabara de carbunari, foarte
aproape de Piatra-Scobita. Juca zaruri cu Strnge-Tot, locotenentul sau din Limou
sin, iesit si el din temnitele militare, cnd sosi Zek, un tigan din Estramadura,
care statea de straja cu Marius la drumul mare, sa-i spuna ca un furgon se opris
e ca sa petreaca noaptea la Piatra-Scobita.
Cti snt?
O pereche si dos chicos. Am vazut tambin cufere mari.
Bine! Foarte bine! racni Thomas. Haidem!
n afara de Strnge-Tot, de Zek si de Marius, ceata capitanului Thomas mai numara pe
Guez din Nmes, un fost hercule de blci care pusese sa i se tatueze pe gt: Rezervat
pentru Deibler, pe Ducasse, un baiat de grajd din Toulouse, o hahalera vestita,
care se ocupa de cai, si pe Kenavo, un breton trufas si bigot care le servea de
bucatar. Toti erau narmati cu cte un Lebel cu repetitor, ultimul racnet, cu care f
usesera de curnd dotate armata si jandarmeria n locul vechilor pusti cu ac, si pe
care ei le cucerisera n vara dinainte, cnd luasera cu asalt micul post de la Saint
-Luzon, omornd trei jandarmi, ranind grav alti doi si punndu-i pe ceilalti pe fuga.
n sir indian, urmndu-si capitanul, arde-talpi-ii o luara pe cararea forestiera de-ab
ia luminata de un patrar de Luna pe care norii l ascundeau din cnd n cnd.
Tactica lui Thomas era dintre cele mai sumare. Voia sa-i neutralizeze pe calator
i, sa stearga urmele atacului, sa duca furgonul pna la tabara ca sa mparta prada n
tihna si la adapost, sa petreaca o noapte odihnitoare si s-o ntinda a doua zi spr
e alta tabara pentru a pndi o noua ocazie.
Strnsi n jurul unui foc aprins n fata furgonului lor, calatorii se pregateau de cin
a pe o masa improvizata din doua valize asezate una lnga alta si acoperite cu bro
derii de bun gust. Doi cai mpiedicati pasteau cu pofta pe aproape. Copiii se dist
rau prinznd fluturii atrasi de lumina felinarului. Femeia, o blonda frumoasa, le
turna supa n farfurii, iar barbatul taia felii dintr-o pine de cinci livre, spunndu
-i ceva. Pitulat n desis, Thomas nu-l auzea deslusit. A mai naintat putin, fara zg
omot, facndu-le semn oamenilor lui sa fie pregatiti. Zek i zmbi, dintii lui albi lu
cira n ntuneric.
Tata, Saturnin spune ca Luna este mai folositoare dect soarele. Este adevarat?
De ce spui asta? l ntreba barbatul pe baiat.
Luna lumineaza noaptea, soarele nu lumineaza dect ziua: este mai usor.
Nu-i prost pustiul, si zise Thomas, n timp ce barbatul dadea din cap spunndu-i femeii
:
Ma ntreb cum de-i da asa ceva prin minte?
Mi-a spus-o Cazimir.
Thomas se ridica dintr-o data si pasi spre vatra. Oamenii lui se luara dupa el,
facnd sa sune chiulasa armelor.
Ducasse, Zek, caii! porunci el, cu pusca ndreptata spre barbatul care se sculase,
ncruntat, cu farfuria de supa nca n mna.
Fostul argat de grajd si tiganul s-au apropiat de cai ca sa-i despiedice.
Stati! Lasati caii! protesta Henri, dar fara sa miste, privind pusca ale carei m
arca si model le recunoscuse.
Calmejane i vnduse una la fel tatalui sau cu un an n urma.
Ce vrei? l ntreba el pe Thomas.
Tot.
Arde-talpi-ii i despiedicara pe Zefir si pe Pompon si se pregateau sa-i nhame cnd H
enri arunca pe ei continutul fierbinte al farfuriei sale. Pompon scoase un neche
zat de durere si ncepu sa zvrle, speriindu-l pe Zefir care o porni n galop drept nai
ntea lui, rasturnndu-l pe tigan. Acesta l njura n limba lui: Hijo de puta!
Dupa ei! Prindeti-i! urla Thomas lovindu-l zdravan cu patul armei pe Henri n plin
plex.
Unul din copii, Antoine, sari atunci la Thomas care-l ntinse lat cu alta lovitura
n frunte. Adela se napusti sa-l ridice, dar Strnge-Tot o apuca de par si trase cu
brutalitate; femeia scoase un tipat de durere. O lovi cu genunchiul n sale, facnd
-o sa amuteasca.
Marius si Guez din Nmes s-au ntors cu buza umflata. Caii fugeau prea repede, nu pu
tusera sa-i prinda.
Deceptionat, caci animalele erau frumoase, Thomas l lovi cu sete cu cizma pe Henr
i, cazut la pamnt si gfind. Apoi, venindu-i o idee mai buna, apuca ceaunul cu supa
care fierbea pe jaratec si i-l turna n cap, oparindu-l crunt.
Henri! striga Adela.
Nemiscat pna atunci, Saturnin se lipi de ea, terorizat la vederea lui Antoine car
e nu mai misca.
Pacat, era buna, spuse Strnge-Tot, muind o bucata de pine ntr-una din farfuriile nca
pline asezate pe valize.
Acum ca s-au dus caii, trebuie sa mpingem furgonul pna la luminis. Dar ticalosul a
sta o sa ne-o plateasca. nhamati-l n locul cailor. Nu putem sa mai stam n drumul ma
re.
Toti se distrau privindu-i pe Ducasse si pe Zek care-l nhamau pe Henri la furgon,
cnd Adela, strngndu-l pe Saturnin la piept, si-a ncercat norocul sarind n afara cerc
ului de lumina al felinarului si disparnd prin hatisurile ntunecate.
Thomas a tras, si oamenii lui i-au urmat exemplul. Gloantele au hacuit frunzisul
, au sfarmat crengile, au patruns n trunchiuri, proiectnd n vazduh schije de lemn la
fel de ucigase ca cele de obuz.
Cateaua! Cel care o gaseste o pastreaza numai pentru el toata noaptea! fagadui T
homas trimitndu-si oamenii n urmarirea ei.
Cu carnea sfsiata de maracini si coapsa strapunsa de un glonte, gfind (nu era obisn
uita sa alerge), Adela se tr sub o tufa deasa de maracini unde se aciui, soptind l
a urechea fiului ei.
Nu fa zgomot dragul meu, nu fa zgomot.
Simtea sngele siroindu-i de-a lungul coapsei si se ntreba daca rana era grava. Doa
mne! Ce-aveau sa mai pateasca Henri si Antoine? Cum de putuse sa li se ntmple asa
ceva tocmai cnd erau att de fericiti? Lesina aproape la amintirea fetei arse a lui
Henri, acoperita de basici.
Nenchipuindu-si ca s-ar fi putut ascunde att de aproape de Piatra-Scobita, urmarit
orii ei dadura ocol maracinilor.
Adela i auzi ntorcndu-se mult timp dupa aceea. Unul dintre ei trecu la doi pasi de
ea, mormaind cu un accent provensal apasat:
Sa vezi ce-o sa se mai supere Capitanul!
ntr-adevar, cteva clipe mai trziu auzi vocea mnioasa a barbatului care-l desfigurase
pe sotul ei:
Dobitocilor! Asta o sa ne oblige sa ridicam ancora chiar n noaptea asta! Si-n plu
s, am scotocit peste tot si n-am gasit nimic. Dar d-astia care mannca pe o fata d
e masa brodata lundu-si casa cu ei, nu se poate sa nu aiba buzunarele pline cu ba
ni! Trebuie sa-l silim pe acest fiu de catea sa marturiseasca unde i-a ascuns. Pn
a una-alta, s-o ntindem de-aici, sa mergem n luminis. Hai! puturosilor, mpingeti fu
rgonul, fuga! fuga!
Lipit de ea, Saturnin s-a foit rupnd niste crengute.
Nu te misca. Pot sa ne auda, daca si eu i aud. ncearca sa dormi.
Se auzi un racnet de durere. I se paru ca recunoaste vocea lui Henri. Zgomotul d
escrescnd al rotilor cu sina de fier, ce hurducaiau pe pietre, o lamuri ca perico
lul imediat se ndepartase. Frica i se domoli, mintea ei ncepu sa functioneze. I se
facu frig.
Tacerea se lasase din nou. Vru sa se ridice, dar puterile o parasira, nu putu sc
hita nici cea mai mica miscare. Situatia i se paru atunci desperata. Ar fi trebu
it sa alerge dupa ajutor, sa se duca dupa jandarmi, sa fie urmariti tlharii, salv
ati Henri si Antoine. A gemut. Anestezia provocata de impactul glontelui se risi
pea, fiind nlocuita de o durere care i se raspndea n tot trupul si care i-a permis
ctva timp sa lupte mpotriva unei moleseli de nenvins.
La adapostul pieptului ei si-al mirosurilor familiare, Saturnin adormise, rasufln
d linistit.
Cnd s-a trezit, era ziua, vrfurile ascutite ale maracinilor straluceau de roua si
pasarelele ciripeau n copaci deasupra lor.
Mi-e foame, spuse el ridicnd capul ca sa se uite la mama lui.
Aceasta avea o privire sticloasa, cum nu i-o mai vazuse si tacea, n ciuda gurii d
eschise.
Mama, mi-e foame. Nu plecam?
Cum ea nu misca, a crezut ca doarme. Apoi a vazut, ngrozit, furnici care intrau s
i ieseau din gura si din narile ei.
Nu-i voie acolo! le striga el, zbatndu-se ca sa scape din strnsoarea bratelor care-
l nconjurau.
Nu reusi. Rigiditatea lor l tintuia ca ntr-o cusca. A ncercat din nou sa se elibere
ze, dar n zadar. Simtind o furnica alergndu-i pe gt, a urlat. Apoi a adormit si s-a
trezit brusc la zgomotul facut de postalionul MillauRodez care trecea n goana pri
n dreptul Pietrei-Scobite. Soarele era sus pe cer si razele lui strapungeau tufi
surile si maracinii.
Hai acasa, mama, mi-e foame Nu-i frumos aici
A plns, apoi a adormit din nou, un somn agitat, bntuit de vise. Cnd s-a trezit era
noapte. A crezut ca vede monstri mijind n bezna care l nconjura si i-a fost tare fr
ica.
Mama, mama, a murmurat el, nainte de a se cufunda din nou ntr-o letargie protectoa
re.
I-a auzit pe taietorii de lemne mergnd n zori pe drumul forestier care serpuia nu
departe de maracinis, dar i-a fost frica si nu s-a miscat. Mai trziu i s-a parut
ca aude latratul lui Gheara si a crezut ca viseaza; si-apoi un zgomot de pasi al
ergnd prin desis Deodata o voce se facu auzita:
i vad! striga Hippolyte, Adela, Saturnin, noi sntem!
Pe sfntul Ion Botezatorul, s-ar zice ca snt morti.
Nu, nu snt, vezi bine ca misca.
Zgriati de tepii ascutiti ai maracinilor, au reusit sa ajunga la ei. Au constatat
decesul Adelei si starea de prostratie nelinistitoare a baiatului.
Cazimir a aratat rochia patata de snge nchis, uscat.
Glontele a strapuns femurala. S-a golit de snge.
S-a sfrsit, Saturnin, vino baiete, spuse Hippolyte ngenunchind ca sa-l ajute sa ia
sa din strnsoarea bratelor mamei lui.
Atunci a nteles.
Bratele Adelei snt tari ca fierul. Trebuie sa le sfarmam daca vrem sa-l scoatem de
aici. Veniti sa m-ajutati, n loc sa cascati gura. Si tu, baiete, nchide ochii.
Oasele au cedat cu trosnituri sinistre, care le-au ramas ntiparite pe veci n urech
i.
Tremurnd de frig, prea slabit ca sa umble singur, copilul a fost dus pna la landou
, unde l-au nfasurat ntr-o patura. Pe drumul de ntoarcere s-a linistit treptat si a
putut sa nghita cteva lingurite de miere si apa cu lamie. Cnd au ajuns acasa, noapt
ea trziu, era lumina la ferestrele oustalului. Doi jandarmi beau cafea n bucatarie
si un al treilea dormea rezemat n coate lnga camin. Bertha era n camera ei, ntinsa
pe pat, ncaltata, cu ochii deschisi, gura cascata si trupul la fel de teapan ca c
el al Adelei.
Am venit sa ntrebam ce facem cu trupurile, si am gasit-o pe scari. Murise de-o bu
na bucata de vreme. Doctorul ne-a spus ca inima a cedat, explica brigadierul. Cu
m nu era nimeni n oustal, comandantul ne-a spus sa stam aici, sa va asteptam.
Adnc tulburat, Hippolyte mngie fruntea defunctei, apoi ncerca sa-i nchida ochii, n zad
ar.
Trebuia s-o anuntati pe nora-mea, ar fi venit s-o pregateasca si s-o vegheze.
A spus comandantul c-o sa treaca s-o nstiinteze, dar n-a venit nimeni.
Leon rosi pna la urechi. Ar fi dorit sa se afle departe.
*
nmormntarea lui Bertha, Henri, Adela si Antoine avu loc doua zile mai trziu, n biser
ica Sfntul Laurentiu unde, de doua secole, cei din neamul Pibrac si aveau locul re
zervat (n rndul nti de la Revolutie ncoace, n al doilea sub Vechiul Regim). Un privile
giu care nu se datora functiei lor, ci averii.
Cele patru sicrie fura duse n cripta familiei si asezate la rnd dupa celelalte; ul
timul era acela al Clementei, vaduva lui Iustinian al V-lea si mama lui Iustinia
n al VI-lea si a lui Hippolyte, decedata n urma unei angine pectorale, cu doi ani
mai nainte.
A doua zi, imediat dupa prnz, Hippolyte s-a dus la Bellerocaille, la jandarmerie
ca sa afle ce se auzea cu ancheta. Cercetarile nu dadusera rezultat, afara doar
ca-i gasisera pe Zefir si pe Pompon.
Dar nu pierdem speranta. Daca-i nevoie vom cere ajutorul trupei, l asigura Calmej
ane nsotindu-l pna la usa. Ce-ati hotart cu privire la nepotul dumneavoastra?
O sa locuiasca la unchiul lui pna una alta, spuse batrnul calau cu oarecare reticen
ta n glas.
Comandantul aproba. Copilul era prea mic ca sa creasca la oustal n tovarasia a do
i batrni si a unui dog mare ct un mnz.
Se scursese o saptamna de la descoperirea facuta de taietorii de lemne cnd crainic
ul batu toba la toate raspntiile si n toate pietele, vestind sus si tare ca domnul
Hippolyte Pibrac oferea o rasplata de cinci mii de franci aur (Repet, cinci mii
franci-aur) oricui putea sa-i furnizeze informatii ducnd la arestarea ucigasilor f
iului, norei si nepotului sau.
Hippolyte nu se multumi cu atta. Se duse la Rodez, la sediul redactiilor ziarelor
Journal de lAveyron (jurnalul albilor) si Courrier rpublicain (jurnalul rosilor) unde
oferta lui fu publicata pe o pagina ntreaga, timp de o saptamna. A mai pus sa se t
ipareasca zece mii de afise pe care suma se afla imprimata cu cifre rosii pe fun
dal negru, ce puteau fi citite chiar de analfabeti, si a platit la mesageriile C
abrel o suma importanta ca sa fie date tuturor birjarilor si distribuite n judet
si chiar mai departe. A angajat de asemenea o suta de someri montagnoli pentru a
lipi afisele pe trunchiurile copacilor care margineau drumul mare ce strabatea
padurea Palanges.
Procedeul nu a mirat pe nimeni (fusese utilizat si n alte mprejurari), n schimb sum
a a facut senzatie. Cu cinci mii de franci-aur puteai sa-ti construiesti un oust
al si sa-ti cumperi o bucata mare de pamnt. Si un cal foarte bun ca sa-i dai ocol
*
Ceata se ascundea de o saptamna ntr-o stna parasita din Puech Sfntul Felix cnd Thomas
i-a expediat pe Strnge-Tot si pe Marius la Laissac pentru aprovizionare. Cnd s-au n
tors, au adus cu ei nu numai proviziile trebuincioase, dar si cteva exemplare din
oferta de rasplata. Asa a aflat Thomas cine erau ultimele sale victime. Oamenii
lui nlemnira vazndu-l cum paleste ca niciodata pna acum. Nici unul nu era din Roum-
goux, astfel nct numele de Pibrac nu nsemna nimic pentru ei. n schimb, pentru Thomas
, nascut acolo, acesta evoca cete de diavoli, vrcolaci, balauri si alte fiinte ne
miloase: l foloseau parintii ca sa-si sperie copiii neascultatori (Daca nu esti cu
minte, o sa-l chem pe Pibrac, stii bine cum se poarta cu puslamale ca tine). I se
atribuia si puterea de a face farmece. Si-a amintit ca mama lui povestea ca locu
itorii oustalului de la raspntia Judecatii-de-Apoi porunceau liliecilor care, cum
stie toata lumea, te orbesc daca si fac nevoile pe capul tau.
Cinci mii de franci, fir-ar sa fie! Toata regiunea o sa fie pe urmele noastre, mri
Ducasse.
Thomas l aproba cu fata schimonosita de groaza. Si avea de ce, daca te gndeai la n
umarul de indivizi gata sa-i taie si pe tata si pe mama pentru o suta de franci-
hrtie ncepnd cu distinsa lui ceata de tlhari de drumul mare.
N-ar fi rau, poate, sa ne pierdem urma ctava vreme. Sa mergem prin regiunea Causs
es. Stiu acolo niste pesteri unde va fi usor sa ne ascundem, propuse Marius. Ce
zici, capitane?
Sa ne ascundem, de acord, dar nu n pesteri.
De ce? Snt mari si aproape deloc umede. Le cunosc bine de pe vremea cnd lucram cu
paracliserul.
Si eu le cunosc, snt pline de lilieci.
Ei si!? Snt acolo dintotdeauna si nu fac nici un rau.
Dar acum s-au schimbat lucrurile. Am ucis de-alde Pibrac si se poate ntmpla orice.
Va trebui sa fim FOARTE prudenti. Mult mai mult ca de obicei.
Arde-talpi-ii s-au privit, unii chiar ncruntndu-se. Oare si pierduse mintile capitan
ul? Nu-l vazusera niciodata asa.
Cinci mii de franci-aur! Va dati seama? N-as fi crezut niciodata ca un gealat po
ate fi att de bogat. Hei! capitane! chiar crezi ca poate sa aiba tot banetul asta
?
S-a spus ntotdeauna ca alde Pibrac snt putrezi de bogati. Au o mosie mare lnga Sauv
eterre si se zice ca au cteva imobile nchiriate la Rodez si Albi.
Si tot aurul asta, crezi ca-l tine la el?
Thomas i arunca o privire otravita. ntelesese gndul nimezului. S-au apropiat si cei
lalti, facnd cerc n jurul lui.
De unde vrei sa stiu?
Daca ofera atta, nseamna ca mai are ceva, spuse Zek.
Thomas se-nfurie.
Sa-mi dai un milion, si tot nu m-as ncumeta sa am de-a face cu Al Saptelea. Se ve
de bine ca nu snteti de aici, ca nu-i cunoasteti.
Guez, fostul hercule, scuipa pe jos.
Calau, ne-calau, mie nu mi-e frica. Eu, pentru cinci mii de franci-aur ma duc sa
scotocesc sub patul Necuratului n persoana.
Thomas i privi pe toti cu mila.
V-am spus o data ca alde Pibrac aduc ghinion. Vedeti bine ce s-a ntmplat! Sntem sil
iti sa ne ascundem si ne trece sezonul bun pe sub nas.
Urmnd un ritm identic cu acela al agriculturii, ciclul anual al tlhariilor rurale
se accelera primavara si vara, ncetinea toamna si amortea total dupa caderea zape
zii.
Totusi atta aur!
Thomas l-a privit pe Guez o clipa nainte de a scutura din cap cu un aer dezgustat
.
Ai uitat ntelegerea noastra. Fiecare este liber sa paraseasca oricnd ceata. Nu obl
ig pe nimeni sa stea cu noi. Daca asa-ti da inima ghes, du-te baiete, dar pe min
e sa nu contezi ca sa ma leg de un Pibrac Pna una alta strngem tabara. Cine stie da
ca nu v-au reperat la Laissac, daca nu v-au filat pna aici, le mai striga el lui
Strnge-Tot si lui Marius care, jigniti n constiinta lor profesionala, ridicara din
umeri.
*
Zilele care au urmat au fost insuportabile. Thomas nu se mai simtea sigur nicaie
ri si-si muta ascunzatoarea aproape n fiecare seara, ceea ce i nnebunea pe oamenii
lui. Cei mai multi ar fi vrut sa-l tradeze si sa ncaseze rasplata, dar nu stiau c
um s-o faca: ntr-adevar, cum sa-i denunti pe ceilalti fara sa te denunti si pe tin
e? Nici unul nu era asa de prost nct sa-si nchipuie ca aveau sa primeasca aurul far
a a furniza dovezi sigure: foarte probabil ca nu avea sa fie platit dect dupa are
starea cetei
Zek, tnarul tigan din Estremadura, s-a hotart primul, aflnd ca Hippolyte Pibrac, ac
ela de care se temea att seful lui, nu era dect un batrn scos la pensie, locuind ntr
-un oustal izolat n tovarasia unui slujitor si mai n vrsta dect el.
Zek era un tnar de treizeci de ani, focos si ros de ambitii, plin de ncredere n ste
aua lui, gata sa faca orice ca sa se poata ntoarce ntr-o buna zi n tinutul lui nata
l, de pe lnga Badajoz, acolo unde se aciuise clanul lui nomad, cu capul sus si bu
zunarele doldora de bani. Cu cinci mii de franci-aur ar fi putut sa-si faca rost
de o rulota buna, de o pereche de cai ca s-o traga si de o nevasta frumoasa car
e sa locuiasca ntr-nsa. Aurul i-ar fi adus si respectul celor vrstnici, din sfatul
carora ar fi putut nazui atunci sa faca parte. Asa nct era plin de drzenie, nsufleti
t de o neclintita hotarre cnd s-a apropiat de intrarea din piatra a locuintei de la
raspntia Judecatii-de-Apoi.
Cazimir cara apa din put n gradina de zarzavat pe care Hippolyte o uda cu grija,
cnd au auzit rasunnd clopotul de la intrare. S-au privit unul pe altul cu o lucire
de speranta n ochi; nu asteptau pe nimeni si rarele persoane care ar fi putut sa
vina pe neasteptate stiau ca poarta nu era niciodata ncuiata.
Dupa o clipa care i se paru tare lunga, Zek vazu unul din canaturi dndu-se ncetiso
r la o parte si lasnd sa apara capul chel al unui septuagenar cam darmat dupa ct i
se paru. Zek i zmbi. Lucrurile luau o ntorsatura favorabila.
Ce vrei? l ntreba aspru Cazimir.
Vreau sa vorbesc cu seor Pibrac.
Daca, asa cum i povestisera puslamalele alea ntlnite n piata de la Sverac, celalalt lo
cuitor al oustalului nu se deosebea de primul, avea sa poata trece fara zabava d
e la simpla tatonare a terenului la atacul propriu-zis. Mai trebuia doar sa intr
e si sa se asigure ca cei doi erau singuri.
Ce vrei cu el?
Zek zmbi si mai mult, descoperind doi dinti de aur. Cunostea cuvntul magic. S-a sc
otocit si a scos afisul din buzunar.
Am venit pentru rasplata.
Cazimir a mpins canatul ceva mai la o parte, l-a poftit sa intre si a nchis imedia
t poarta n urma lui. Zek a tresarit descoperind prezenta unui alt batrn pe care nu
-l putuse vedea de afara. Acesta avea un revolver la bru si, mai rau, era ntovaras
it de un dog imens cu botul brazdat de mai multe cicatrice. Desi fata batrnului p
urta pecetea trecerii anilor, barba lui despicata la vrf si pletele dese erau neg
re tuci, fara urma de fir alb.
Snt Hippolyte Pibrac. Te ascult.
Zek a nghitit n sec, cuprins de ndoiala. Emana din acesti doi batrni ceva nedefinit
care, adaugndu-se naltului zid de incinta si vrfurilor late ale lancilor ridicate s
pre cer, l nelinistea. A ncremenit cnd a venit cinele sa-l miroasa.
Parca voiai sa-mi vorbesti? Da-i drumul.
Cunosc escondita celor pe care i cautati.
Ce cunosti?
Stiu unde se gaseste capitanul Thomas.
Cum de stii ca pe el l caut? N-am trecut nici un nume pe afis.
I-am auzit vorbind despre el.
Ce spuneau?
Bueno, vorbeau de atacul de la Piatra-Scobita, asa am aflat cine erau.
Batrnul cu parul vopsit ca o muiere cocheta se apropie de el si-l privi drept n oc
hi. Zek i simti rasuflarea plimbndu-i-se pe fata. Se dadu napoi cu un pas si se lov
i de batrnul cel chel care se nfipsese n spatele lui: i simti rasuflarea pe gt. ntr-ad
evar, lucrurile nu se petreceau asa cum si nchipuise.
Unde snt?
ncerca sa cstige putin timp.
Hei! Cum sa fiu sigur ca-mi dati rasplata dupa ce va destainuiesc locul escondit
ei?
Prea sigur de el, nu se gndise sa ticluiasca o poveste plauzibila. Planul lui era
sa se introduca n casa, sa se asigure ca erau ntr-adevar singuri, sa-i neutralize
ze si sa-i oblige sa-i dea aurul: cel pregatit pentru rasplata, dar si restul, c
el pe care l ascundeau probabil undeva. Caci Zek era convins de un lucru: cel car
e ofera cinci mii, nseamna ca are mult mai mult. Dar nu pusese la socoteala cinele
urias care l pndea cu coltii aceia ai lui si nici pistolul fostului calau
Dar mie cine-mi dovedeste ca nu esti unul de-ai lor pe cale sa-i tradezi? Sau ca
nu ncerci sa ne atragi ntr-o capcana?
Zek pali, dar pielea lui maslinie nu-l trada. si aminti de fata speriata a lui Th
omas de cte ori rostea numele lui Pibrac. si mai aminti si de cuvintele lui: Nici p
entru un milion nu m-as lega de Al Saptelea. Tiganul arunca o privire furisa catr
e poarta nchisa; Hippolyte, convins acum de reaua lui credinta, si scoase pistolul
cel cu zece gloante si-l arma:
Hombre, no! exclama Zek cu ochii holbati, depasit de repeziciunea nlantuirii even
imentelor.
Cauta-l! porunci Hippolyte.
Zek ntelese ca este pierdut. Cazimir gasi un pistol cu sase gloante, un pumnal cu
mner de sidef si un frumos ceas de argint care-i revenise la mpartirea pradei. Er
a ceasul pe care Hippolyte i-l daruise lui Henri n ziua n care fusese n stare sa ci
teasca ora pe cadranul lui.
Cu Gheara urmndu-l pas cu pas si cu ochiul negru al tevii pustii Lefaucheux ndrept
ata spre pieptul lui, Zek nu putu face altceva dect sa-i urmeze pe cei doi batrni n
tr-o bucatarie cu tavanul strabatut de grinzi aparente de care atrnau funii de us
turoi, salamuri, sunci, buchete de hasma, stiuleti de porumb.
ndemnarea cu care Cazimir l-a legat pe un scaun i-a amintit ca se vrse n brlogul unui
fost calau. L-a vazut pe acesta dezamorsnd pistolul, pe care l-a pus la loc ntr-un
toc de piele cafenie, apoi zmbind catre slujitorul lui, caruia i spuse:
Du-te dupa papuci. Ia-i pe cei pe care-i folosea Al Doilea. Snt n stare perfecta.
Dar nainte, fa-ne niste cafea.
Fara sa-i mai pese de prizonierul lui, Cazimir se grabi sa puna lemne pe foc n ti
mp ce Hippolyte se ducea n biroul-biblioteca unde stia ca se afla un memoriu scri
s de stramosul ntemeietor asupra utilizarii acestei unelte pentru tipul respectiv
de cazna, abolit n 1780. Gheara s-a culcat la picioarele tiganului, prefacndu-se c
a doarme.
Hippolyte deschise un dulap cu rafturile ncarcate de lucrari luxos legate. Scoase
un manuscris gros, legat n marochin rosu pal ca floarea de trifoi, mpodobit cu bl
azonul familiei, si-l deschise la capitolul Despre aplicarea corecta a caznei, or
dinare si extraordinare.
Cum biroul lui era acoperit cu notele si documentarea necesara pentru Tratatul d
espre rastignire la care lucra, se-ntoarse n bucatarie, se aseza la o masa nu foar
te departe de Zek si se cufunda n studiul schitelor minutioase facute de stramosu
l ntemeietor.
Dupa ce-si baura cafeaua, Cazimir puse la loc cestile n oficiu si parasi bucatari
a, ntorcndu-se nsa cteva clipe mai trziu ncarcat cu patru scndurele gaurite, din lemn d
e stejar, si cu un ciocanel ncercuit cu argint pe care-l aseza pe masa.
H! Qu es todo esto? se nelinisti Zek.
n ciuda protestelor lui vehemente, cei doi batrni si-au pus ochelarii pe nas si au
nceput sa-i fixeze scndurile de-a lungul gambelor cu ajutorul unor cureluse trecu
te prin gauri.
Gata, spuse Hippolyte, dupa ce terminara. Acum o sa te supunem la cazna ordinara
cu patru pene si daca n-o sa fie de-ajuns, o s-o folosim pe cea extraordinara c
u opt pene. Ai sa vezi, stramosul meu spunea ca nu exista alta mai eficace ca sa
te faca sa marturisesti chiar si ce nu stii
Lo siento mucho, seor Pibrac, pero no entiendo nada de lo que dice.
Ce spune? Nu-nteleg nimic din flecareala lui.
Cred ca spune ca nu ntelege nimic din ceea ce-i cerem, traduse Cazimir.
Hippolyte introduse o pana ntre primele doua scnduri si-i dadu o lovitura de cioca
n, ceea ce avu ca efect sa comprime gamba ntre celelalte scnduri. Tiganul urla, Gh
eara sari n picioare, cu urechile ciulite.
Hippolyte introduse o a doua pana, mai groasa, si o nfipse cu ciocanul lui din se
colul al XVII-lea. Zek urla din nou, apoi lesina. Cteva palme rasunatoare l readus
era n simtiri. nca o pana si oasele ncepura sa prie sub presiune, trosnind ca niste s
urcele de lemn uscate. Zek izbucni n plns. Niciodata nu ndurase o astfel de durere:
trecea prin coapsa, i rascolea vintrele si urca pna la maruntaie, nvrajbindu-le, s
torcndu-le ca pe niste amarte de rufe
Opriti, por favor, spun tot. Tot, tot
Zek destainui toate ascunzatorile cetei, numele si poreclele banditilor, le descr
ise nfatisarea pna n cele mai mici amanunte si facu, n sfrsit, o lunga nsiruire a fara
delegilor lor, pna la ultima, faptuita la Piatra-Scobita.
De ce l-ati torturat pe copil?
Thomas a facut-o, Capitanul! Voia sa stie unde tineau banii. Spunea ca nu puteau
calatori fara bani. Gndea ca daca-i arde talpile nio-ului, cabron-ul vreau sa spun
tatal, avea sa vorbeasca. Dar n-a spus nimic
Lacrimi ntepara ochii lui Hippolyte.
A vrut s-o protejeze pe Adela, i spuse lui Cazimir, si el foarte tulburat. Daca u
cigasii ar fi stiut ca punga cu bani este la ea, ar fi scotocit padurea pna ar fi
gasit-o. Tacnd, chiar cnd l chinuiau pe Antoine, l-a salvat pe Saturnin, si ar fi
salvat-o pe Adela, daca n-ar fi fost ranita
Bietul meu Henri, trebuie sa fi fost ngrozitor, gndi batrnul, introducnd o a patra pan
a ntre scndurele si nfignd-o brutal, facnd literalmente sa explodeze tibia si peroneu
l tiganului care scoase un lung tipat ragusit si lesina din nou.
Stramosul scrie ca n-a ntlnit nca un os care sa reziste la pana a patra. Vezi, are
dreptate.
Ne ocupam si de al doilea picior? ntreba Cazimir, ciupindu-l pe Zek de obraz ca s
a-l readuca n simtiri.
Avem altceva mai bun de facut. Daca nu te simti prea ruginit, montam aparatul si
-l taiem asa cum trebuie. O sa fie aproape legal, vom anticipa doar putin sentin
ta.
Ruginit, eu? spuse Cazimir cu o voce fals indignata Unde o montam?
Hippolyte iesi n curte si privi cerul si norii.
N-o sa ploua, putem s-o punem afara. Hai, vino, o sa ne amintim de vremurile bun
e din tinerete.
Cazimir facu un semn nspre omul legat.
l lasam n bucatarie?
Nu, l luam cu noi, ca sa aiba timp sa nteleaga ce i se n-tmpla.
Zis si facut; fostul calau si slujitorul lui l ridicara pe tigan, tot lesinat, si
-l dusera n fata magaziei unde se aflau pastrate uneltele pentru lucrarile nalte s
i Joase. Cazimir descuie usa cu doua canaturi, blocndu-le cu doua pietre.
Cei din neamul Pibrac fusesera oameni grijulii, strngatori si pastrasera tot ceea
ce fusese utilizat n meseria lor, mentinnd n stare de functionare tot materialul,
bine inventariat. Stlpii furcilor patibulare, vechile spnzuratori cu scarile lor,
butucul de expunere, si chiar brnele crucii Sfntului Andrei pe care lucrasera, sfa
rmnd oasele, primii trei Iustinieni nainte de suprimarea acestei pedepse, se aflau a
colo, demontate si asezate la rnd, pe rafturi ncapatoare si solide. Numerotate cu
grija, scndurile din stejar de Proventa ale esafodului construit de jupn Calzins s
e aflau stivuite alaturi de esafodul demontabil nascocit de Iustinian al III-lea
(Razbunatorul), n care fiecare element se mbuca n urmatorul, fara sa fie necesar s
a se foloseasca stifturi, cuie sau suruburi. Mai erau si vreo zece butuci, putin
scobiti n centru de atta folosire, si aliniati de-a lungul peretelui. Putin mai d
eparte, pastrate n lazi, ghilotina personala a familiei, realizata de Iustinian a
l III-lea, de departe spiritul cel mai creator al neamului. De altfel, elementel
e pe care le pusese la punct faceau mai multa onoare spiritului sau inventiv, pr
iceput la mestereli, dect sensibilitatii sale omenesti.
Cnd Zek si-a revenit n fire si a deschis ochii, n-a nteles imediat ce faceau mosneg
ii cei nfricosatori cu bucatile alea de lemn. Strns ntre scnduri, piciorul lui drept
nu mai era dect un terci de oase si de muschi zdrobiti, iar laba piciorului si du
blase volumul, nvinetindu-se.
Mi pierna, mi pierna, sopti el.
Durerea i facea greata, urechile i tiuiau. Deodata a ncremenit; Hippolyte si Cazimi
r ridicasera doua bare verticale formnd un cadru, pe care-l recunoscu cu oroare.
Cu trei ani n urma, trecnd prin Bourg-en-Bresse, cnd l-au executat n piata Champ-de-
Mars pe Joseph Vacher, un spintecator de pastorite, Zek vazuse cum arata ghiloti
na.
No, hombre, eso no sepuede Apoi urla.
ntrerupndu-si cu parere de rau lucrul, batrnii se apropiara ca sa-l faca sa taca. D
ar, nnebunit, Zek nu voia s-auda de ei si racnea din rasputeri, nelinistind gaini
le care ciuguleau prin curte.
I-au pus un calus n gura si s-au ntors la lucrul lor pe care-l sfrsira treizeci de
minute mai trziu. Zek i vazu apoi intrnd n casa si iesind putin dupa aceea spalati s
i schimbati. Hippolyte purta un joben. Cazimir o palarie melon.
I-au scos papucii de lemn si l-au dezlegat de pe scaun. Cazimir a luat dintr-un to
c de piele frumos lucrat o pereche de foarfeci mari din argint cu vrfurile rotunj
ite si a nceput sa-i taie parul pe ceafa. I-a taiat apoi gulerul camasii pestrite
, pe care Hippolyte l-a vrt n buzunar.
Cum nu putea umbla, l-au ridicat si l-au dus pe sus la ghilotina care a basculat
nainte. Zek si-a ntepenit ceafa, si-a rotunjit spatele. Cutitul a cazut, si capul
a fost primit ntr-o cada de bronz ornata cu stema neamului Pibrac.
Vezi, Cazimir, tot nu-i putem aduce napoi, dar parca ti mai usureaza sufletul.
Zek a fost ngropat n parc, drept ngrasamnt, la piciorul unui stejar tnar.
Cel putin o data n viata sa serveasca la ceva, spuse Hippolyte, n chip de epitaf.
Ghilotina a fost apoi demontata, curatita si depozitata din nou n magazie. Cazimi
r a spalat caldarmul, aruncnd peste pietre cteva galeti cu apa, iar Hippolyte s-a as
ezat la biroul lui, a deschis catastiful familiei pe care-l tinea scrupulos la z
i de cnd avea paisprezece ani si a scris un raport minutios al acelei memorabile
zile de 22 mai 1901.
*
Gratie informatiilor furnizate de domnul Pibrac, jandarmii au dibuit cteva zile m
ai trziu ceata lui Thomas, ascunsa n ruinele unei mori din Roquelaure, unde se ret
rasese dupa ce constatase disparitia tiganului din Estremadura.
Au urmat douazeci de minute de lupta apriga cu multe focuri de arma, apoi arde-t
alpi-ii s-au predat, nemaiavnd munitii. Du-casse si Kenavo fusesera ucisi. Marius
era usor ranit la coapsa, Guez, Strnge-Tot si Thomas nu patisera nimic.
Aflnd din jurnalele locale ca una din cele mai vechi familii de calai era amestec
ata n afacere, mai multi ziaristi din capitala au hotart sa ntreprinda calatoria an
evoioasa ca sa asiste la proces. De la vestita afacere Fualds, cu optzeci si trei
de ani mai nainte, nu mai beneficiase Rouergue-ul de interes la scara nationala.
Foarte asteptata, depozitia lui Hippolyte, dar mai ales sfrsitul ei, dadu nastere
unor curente de opinii contradictorii. ntorcndu-se catre boxa acuzatilor, batrnul
si-a ntins aratatorul nspre ei si a urlat cu voce ragusita:
Tremurati, ucigasi, snteti blestemati! L-am prevenit pe Belzebut, va asteapta n pe
rsoana la poarta iadului.
Thomas a cazut n genunchi, ascunzndu-si fata ntre mini. Toate femeile din sala s-au n
chinat, ctiva barbati le-au urmat pilda. Ziaristii jubilau. Dupa o astfel de repl
ica, rentabilitatea deplasarii lor era asigurata. Nimeni nu l-a remarcat pe Leon
care, coplesit de rusine, a sters-o discret din tribunal, cu fruntea, obrajii s
i urechile stacojii.
A fost si mai rau a doua zi cnd a citit ziarele: Scandal la tribunal, Blestemul cala
ului Pibrac etc. A pus saua pe cal si a galopat pna la oustal.
Ai fi putut sa ne scutesti de un astfel de scandal! i striga el tatalui sau, arun
cnd jurnalele pe masa. Crezi poate ca prejudecata nu era de-ajuns, mai trebuia sa
devenim batjocura departamentului si a ntregii Frante?
Si arata nspre publicatiile pariziene.
Hippolyte si Cazimir au luat ziarele si le-au citit, rznd cu pofta la unele pasaje
, aratndu-si frazele cele mai reusite, batndu-si joc de schitele care ilustrau art
icolele.
Doar ai fost instruit n spiritul traditiei! se mira Hippolyte. Ce-ti pasa ce se s
pune despre tine? Brfa a existat de cnd lumea si va exista mereu. Nu ti-a ramas nim
ic de la exercitiile de calire?
Aceste exercitii, instituite de Iustinian ntiul, aveau drept scop sa-i obisnuiasca
pe Pibraci cu prejudecata sub toate formele sale, studiind-o ndeaproape si nvatndu
-i sa nfrunte (cu obraznicie, de cele mai multe ori) cele sase sute si mai bine d
e cazuri repertoriate si regulat aduse la zi de cei sapte Iustinieni.
Ce scriu acesti mzgalitori de hrtie despre noi n-are nici o importanta, si nu-i pri
ma data c-o fac. Vezi tu, Leon, important este ca blestemnd aceste gunoaie omenes
ti, i-am terorizat pna la ultima secunda a vietii lor. Pe Thomas, mai ales. Ai va
zut ce mutra facea? Asta conteaza, si-i numai nceputul
Leon ntepeni.
Tata, te implor. Lasa excentricitatile de o parte. Gndeste-te la Saturnin, care v
a merge la scoala anul acesta.
Ma gndesc la el, nu te teme, dar nu i-am uitat nici pe Henri, Adela, Antoine si B
ertha. Mai tii minte ce-au ndurat de la netrebnicii aia? Si maracinisul, Leon? ti
amintesti maracinisul si ce am fost nevoiti sa facem?
*
Procesul arde-talpi-lor din Aveyron a durat opt luni. Thomas Lerecoux, Strnge-Tot
, Guez din Nmes si Marius au fost cu totii condamnati la pedeapsa capitala. Avoca
tii lor s-au urcat n tren si s-au dus la Paris sa le ceara gratierea presedintelu
i Loubet, care refuza. Data executiei a fost fixata. Un agent de politie a fost
trimis la Auteuil unde locuia Anatole Deibler ca sa-i nmneze ordinul de misiune pe
ntru o mpatrita executie n departamentul Aveyron.
Anatole zmbi.
Unde? l ntreba Louis, tatal lui, tintuit n fotoliul sau, caci recunoscuse formularu
l roz.
La Bellerocaille, arde-talpi-ii din Aveyron, patru deodata.
Fata zbrcita a batrnului calau la pensie se lumina.
Sa le transmiti complimente lui Al Saptelea si lui Cazimir. Iar daca ai timp, ce
re-i sa ti-o arate pe Louison, mecanismul lui, cum o numeste. Este o adevarata bij
uterie.
*
Cu bratele ncrucisate peste pistolul prins n centiron, cu jobenul lui demodat, dar
cu parul si barba proaspat canite, Hippolyte privea cu interes locomotiva intrnd
n gara noua de la Bellerocaille. Alaturi de el, cu pusca lui cu doua tevi n bandul
iera, ncaltat cu cizme nalte, Cazimir se lasase si el fascinat de spectacolul aces
tei masini despre care se zicea ca strica laptele vacii din uger.
Desi era multa lume pe chei, un gol firesc se facuse n jurul lor, izolndu-i de ceila
lti.
n scrtitul asurzitor al frnelor si-n suieratul jeturilor de aburi, trenul s-a oprit.
Calatorii au cobort. A urmat o mare animatie. ncetul cu ncetul, gara s-a golit, cu
rnd n-au mai ramas acolo dect Hippolyte si Cazimir care nu se clintisera. Atunci s
e deschise portiera unui vagon de clasa nti n fata unui barbat de vreo patruzeci de
ani, bine mbracat, ndesat, cu o fata atragatoare; avea o mustata subtire si o bar
ba scurta roscata, purta un joben fara reflexe si era urmat de alti patru barbat
i cu palarii melon.
Iata-i, spuse Hippolyte, iesindu-le n ntmpinare cu un zmbet de bun venit pe buze.
l ntlnise ultima oara pe Anatole Deibler la Expozitia Universala, cu un an n urma.
Bunele relatii dintre calaii din Rouergue si omologii lor din Paris fusesera sta
bilite nca din 1689, data primei calatorii a lui Iustinian ntiul n capitala. Se mprie
tenise cu Charles Sanson, si acesta constrns de mprejurari, ca si el, sa devina ca
lau. Cnd ultimul dintre Sansoni, Henri Clment al VI-lea, a fost revocat n 1847 pent
ru ca-si lasase ghilotina de serviciu drept gaj pentru o datorie la jocuri de no
roc, Pibracii au continuat sa ntretina legaturi strnse cu succesorii lui. A fost nti
Andr Ferey, un normand de saizeci si doi de ani, calaul-sef din Rouen, revocat si
el pentru o greseala profesionala grava; era la teatru cnd l-au cautat peste tot
ca sa-i transmita ordinul de executie a unui grup de cinci persoane. Executia a
trebuit amnata, ceea ce a provocat un mare scandal. I-a urmat Jean-Franois Heiden
reich, pe care Hippolyte l cunoscuse bine. Heidenreich a taiat o suta optzeci si
doua de capete nainte de a muri, lasnd slujba ajutorului sau principal Nicolas Roc
h, care n-a taiat dect optzeci si doua, pierind n urma unui atac de apoplexie. A f
ost numit atunci Louis Deibler, adjunctul lui principal, descendentul unui neam
vestit de calai jupuitori din Wrtemberg.
Dupa un bilant frumos: o suta cincizeci si patru de capete n nouasprezece ani, Lo
uis, care simtea ca i se subrezise sanatatea, se retrasese ntru folosul fiului sa
u, Anatole, care-i fusese adjunct timp de zece ani.
Cum o mai duce tatal tau? ntreba Hippolyte dupa ce si-au strns toti mna cu caldura.
Ceac-pac, raspunse Anatole. Dar cnd a aflat unde veneam sa tai, a vrut sa ma nsote
asca. Rosalie a trebuit sa cheme medicul ca sa-l poata hotar sa renunte.
Seful garii le ntrerupse firitiselile, ntrebnd cum trebuia sa dispuna de bagajele domn
ilor. Nu ndraznea sa pronunte cuvntul ghilotina.
ncarc-o n furgonul nostru. L-am luat special, i propuse Hippolyte lui Deibler. O s-
o depunem la Primarie nainte de a merge la oustal.
Anatole a apreciat atentia delicata. Strns la punga cum era, se temuse ca avea sa
fie nevoit sa nchirieze vreun vehicul, care sigur l-ar fi costat ochii din cap;
la Paris se spunea ca pretul n Aveyron este dublu fata de cel din Auvergne.
Degeaba m-am straduit sa-i conving ca era mai practic si mai economic sa te folo
sesti de-a noastra, cretinii astia de functionari nici n-au vrut sa auda, explic
a Hippolyte, urmarind descarcarea lazilor pe chei si transferul lor n furgonul vo
psit proaspat dupa ce jandarmii l recuperasera de la arde-talpi si i-l restituise
ra.
Drumul de la gara la piata Gropii, n orasul de sus, unde se afla primaria, li s-a
parut celor din Paris extrem de pitoresc.
ntr-adevar, aparitiile lui Hippolyte ca si acelea ale lui Laragne-Garou, vrajitoa
rea care venea uneori sa se aprovizioneze cu unelte ascutite, erau rare si nu tr
eceau neobservate. L-am vazut pe gdea, spuneau oamenii dupa ce-l ntlneau, cu tonul cu
care ar fi spus: Am vazut o pisica neagra trecnd sub o scara azi dimineata. Asezat
drept, la locul lui, cu fata de nepatruns sub palarie, raspundea cu o scurta mis
care de barba celor care ndrazneau sa-l salute: cei mai multi erau oameni pe care
-i vindecase sau pe care-i ajutase cu talentele sale de vraci lecuitor.
Ia priviti la batrna! exclama Leopold, adjunctul de rang nti, s-a nchinat vazndu-ne.
Parc-am fi n Evul Mediu.
Anatole a fost ncntat de rapiditatea deferenta cu care se dadeau vehiculele la o p
arte n fata furgonului rosu si negru. La Paris asa ceva nu s-ar fi ntmplat. De altf
el, la Paris cu exceptia vecinilor si a ziaristilor, nimeni nu-l recunostea L-a i
nvidiat pe batrnul care-si traia linistit viata de paria social. Sper sa fiu nca la
fel de sanatos la vrsta lui, n schimb, nu stiu dac-o sa am neobrazarea sa-mi vops
esc parul, presupunnd c-o sa mai am ce vopsi, n ritmul n care-l pierd. Si Cazimir,
ce alura, ce aroganta! Un adevarat valet de esafod din Vechiul Regim. A! Snt fara
, cusur, amndoi!
Dupa ce au depozitat ghilotina ntr-o magazie ncuiata cu lacat a primariei si au nde
plinit formalitatile birocratice obligatorii, furgonul a luat-o pe strada Dreapt
a si a cobort spre oras si podul Republicii.
Mai sa fie! se mira Anatole cnd a zarit oustalul la raspntia Judecatii-de-Apoi. Es
te mai impresionant dect mi nchipuiam. O adevarata fortareata.
*
Masa se sfrsea ntr-o atmosfera de voie buna. Hippolyte si Anatole stateau de vorba
fumnd, ajutoarele si dadusera drumul curelelor si beau un paharel de tarie ascultn
du-i. Gazda lor i tratase minunat: nti o delicioasa supa cu crutoane si usturoi, mpr
euna cu un asortiment de mezeluri facute n casa pe care le nfulecasera cu o pine bu
na ca o prajitura.
Apoi o mncare de iepure n sos picant si pireu de castane frecat cu ulei de masline
si presarat cu usturoi pisat si calit n tigaie. Urmase o salata de laptuci cu cic
oare, cinci soiuri de brnzeturi si, n sfrsit, o placinta calda cu crema de vanilie
si alune care-i tulbura pna la lacrimi pe cei mai gurmanzi. Au baut un vin rosu,
excelent. Sticlele, prafuite, purtau etichete cu emblema familiei: Podgoria Pibra
c.
Desi toti bagasera de seama ca Hippolyte nu bea dect apa, nimeni nu s-a mirat. Ce
i din bransa cunosteau motivele nfrnarii sale: Hippolyte avea douazeci de ani cnd p
rimise ordinul de executie a unei fete tinere si frumoase care se ndeletnicea cu
avorturile. Crezuse nimerit sa bea cteva paharele de rom pentru a-si potoli nervo
zitatea. Totul s-a desfasurat bine pna n clipa n care fata a zarit ghilotina. A vru
t sa fuga si a trebuit oarecum brutalizata. Cum alcoolul i ncetinise reflexele, Hi
ppolyte a facut o miscare nendemnatica pe care ticaloasa a folosit-o ca sa-l muste
crunt de mna dreapta. Att de crunt nct a trebuit sa i se amputeze o falanga de la de
getul mic si doua de la inelar.
Afara, vntul ncepuse sa sufle n rafale care patrundeau n hornuri, urlnd ca niste diavo
li prinsi n capcana. Cazimir mai puse niste lemne pe foc. Hippolyte lua o nghititu
ra de infuzie de urzici nainte de a-si continua discursul despre legea din 1872 ca
re suprimase esafodul, obligndu-i pe calai sa opereze la nivelul solului.
Mi-amintesc ca mi-am spus: Asta-i nceputul sfrsitului. Caci, trebuie s-o recunoastem
, Anatole, esafodul este nsusi simbolul exemplaritatii. Si exemplaritatea nu poat
e exista fara reclama. S-ar zice ca le este rusine de condamnarile pe care le pr
onunta si ca se straduiesc sa-i descurajeze pe oamenii care vin sa asiste. De n-
ar fi dect ora uluitoare la care te obliga sa tai mine: sapte dimineata! Pai atunc
i, de ce nu la miezul noptii, ca niste ucigasi?
Nici nu stii cta dreptate ai! De ctva timp circula niste zvonuri prin cancelarie:
se tot vorbeste ca vor interzice prezenta publicului si ca executiile vor avea l
oc n incinta nchisorii, n curte.
Hippolyte deschise ochii mari.
Atta iresponsabilitate ma nauceste. Dar vai! poate fi si mai rau daca acel fanfar
on de Fallires o sa fie ales.
Stiu, stiu, spuse Anatole ntunecndu-se.
Armand Fallires era un abolitionist convins. Tot asa cum fusese si Victor Hugo pe
care Hippolyte l ura din aceasta cauza. La moartea poetului, n 1885, n timpul sluj
bei tinute n memoria lui n biserica Sfntul Laurentiu, Hippolyte venise n straie snger
ii. Rnjise obraznic n tot timpul oficierii si plecase nainte de sfrsit, sunndu-si ciz
mele cu tinte pe dalaj. Ziarele nfierasera atitudinea lui. Cazimir taiase articol
ele si le lipise ntr-un registru special. Nu se arunca nimic n casa Pibrac.
Anatole si nvrtea ultima tigara din ziua aceea constatnd ca de obicei ca fumeaza pre
a mult, cnd Hippolyte spuse dintr-o data, fara alta introducere:
Am sa-ti cer o favoare. Dar vreau sa stii ca daca refuzi, n-o sa ti-o iau n nume
de rau.
Te ascult.
As vrea sa te asist, mine.
n calitatea lui de calau-sef, Anatole avea libertatea sa angajeze pe cine voia. D
esi ideea i displacea (presimtea c-avea sa-i creeze complicatii), a acceptat, nea
vnd sufletul sa-l necajeasca pe singurul prieten al tatalui sau. n plus, Hippolyte
era o adevarata legenda vie n acest domeniu extrem de nchis al celor saizeci si c
inci de familii de calai si-i impunea dintotdeauna.
*
Se ridicau zorii cenusii si frigurosi deasupra orasului Bellerocaille si a vechiu
lui sediu al Politiei medievale pe frontonul caruia herbul baronilor Boutefeux f
acea casa buna cu drapelul tricolor si n fata caruia a oprit Cazimir trasura rosu
si negru. Un detasament al regimentului 122 infanterie i astepta, cu armele reze
mate grupuri-grupuri de-a lungul zidului.
Anatole si-a luat ghilotina din magazie si ajutoarele sale au nceput s-o monteze n
centrul pietei Gropii. Aparura si primii curiosi, ncotosmanati n paltoane, cu ras
uflarea aburind n aerul rece.
ntre timp, Hippolyte, ramas n trasura, se lasa dus de Cazimir pe strada Balaurului
unde pravalia lui Leon si deschisese portile. Schioapa de nora-sa i servea pe pri
mii clienti, ajutata de o fetiscana montagnoli.
Buna dimineata, Hortense, am venit dupa Saturnin. Buna ziua, fetito, adauga el c
atre slujnicuta, mbujorata toata.
A notat graba cu care nora-sa l-a ascuns ochilor musteriilor, introducndu-l n ncaper
ea din spate unde si luau micul dejun copiii si vaduva Emilie Bouzouc care se nchi
na vazndu-l. Hippolyte nici nu se uita la ea si-i zmbi lui Saturnin care-si lasa c
afeaua cu lapte ca sa vina sa-l sarute.
Poti s-o termini. Avem timp.
Tata-socru, chiar crezi ca este un spectacol potrivit pentru un copil de vrsta lu
i? nu se putu abtine sa ntrebe Hortense.
Uiti ca nu este un copil oarecare, este un Pibrac. Al Optulea! Si-apoi este poat
e prima si ultima oara c-o sa ma vada oficiind.
Degetele Hortensiei, care si pipaia nervos cruciulita de aur agatata de gt, ntepeni
ra.
Participati la executie?
De ce faci mutra asta stupida? Ai uitat ca i-au omort pe fiul meu, pe nora-mea si
pe nepotul meu? Ca sa nu vorbim de-spre Bertha care a murit de durere.
Leon! striga Hortense n directia cuptorului. Ai auzit ce-a spus tatal tau? Va fac
e iar pe calaul astazi.
Leon se nfatisa curnd, stergndu-si minile albe de faina, cu o expresie nelinistita.
N-ai sa faci asa ceva!? Nu se poate! Nu ai dreptul!
Dreptul? Nu este un drept, este o datorie. Si daca n-ai fi devenit un un un brutar
, ai ntelege-o.
Dar, tata, gndeste-te ce scandal o sa iasa. O sa te vada tot orasul.
Asta sper si eu. O sa-mi aminteasca de tinerete.
Saturnin si sorbea pe nerasuflate cafeaua cu lapte cnd Parfait, varul lui, spuse:
Domnule, as merge si eu.
Hortense i arse o palma.
*
Piata Gropii era plina, ferestrele caselor de paianta erau garnisite cu spectato
ri, nerabdatori din cauza frigului. Balcoanele hanului La Gamanul fericit fusesera
nchiriate reprezentantilor presei, veniti n mare numar. Un singur cusur: absenta u
nui esafod le interzicea celor mai multi sa vada altceva dect cerul cenusiu. Unii
se catarasera pe stlpii felinarelor din jurul pietei si comentau desfasurarea op
eratiunilor spre folosul celor care ramasesera jos.
Si-acum, ce fac?
Au terminat de montat ghilotina. Doi dintre ei aduc cosurile din rachita.
Si gdea, cum e?
mbracat ca un burghez, cu tucal pe cap. Are aerul ca-si cunoaste meseria Ce nu ntel
eg este ce-i cu pustiul care-i nsoteste! Na! ncepe! S-au dus dupa ei!
Tensiunea crescuse dintr-odata.
*
Transferati aici din ajun, condamnatii si petrecusera ultima noapte n fostele pivn
ite ale Politiei transformate n temnite n timpul Revolutiei.
Cu exceptia lui Strnge-Tot, certat cu Dumnezeu, ceilalti trei arde-talpi se rugau
cu fervoare, ngenuncheati n fata preotului militar.
Primarul Barthlmy Boutefeux, ncins cu esarfa tricolora, procurorul, avocatii, medic
ul legist, comandantul Calmejane n uniforma de gala si alte cteva persoane intrara
, urmate de Anatole, de ajutoarele sale si de Hippolyte. Desi cei mai multi dint
re oficiali erau nemultumiti de prezenta acestuia, nici unul nu ndrazni sa se opu
na de frica unor reactii neprevazute si mereu excesive.
Saturnin ramasese protapit lnga ghilotina, mpreuna cu Cazimir care-i explica funct
ionarea mecanismului.
Cu o voce pe care si-ar fi dorit-o solemna, primarul anunta ca fusese refuzata g
ratierea.
Ne cam nchipuiam noi! l lua n batjocura Strnge-Tot aratnd catre ferestrele deschise p
e unde intra rumoarea multimii nerabdatoare.
Sa se faca dreptate! adauga fostul baron, adresndu-se lui Deibler care atta astepta
.
Este rndul nostru! spuse el oamenilor sai care ncepura sa-i lege de mini si de pici
oare pe condamnati.
Apoi li s-au taiat parul si gulerele camasilor, Hippolyte le strnse si le vr n buzuna
r fara sa scoata o vorba. Anatole avu un zmbet indulgent la vederea textului tatua
t pe gtul lui Guez din Nmes.
Strnge-Tot accepta paharul de rom si tigara, ceilalti refuzara, pretextnd ca nu se
puteau prezenta n fata Domnului duhnind a alcool.
n fata DOMNULUI? se mira sarcastic Hippolyte, fixndu-l pe Thomas.
Preotul se supara, si primarul la fel.
Domnule Pibrac! Va respectam durerea, dar ce-i prea mult
*
Iata-i! au anuntat cei cocotati pe felinare, cnd i-au zarit pe condamnati iesind
din primarie.
Vaznd dublul cordon de militari ce ncadra ghilotina, Strnge-Tot, care mergea primul
, striga cu voce puternica:
Pentru onor, naaainte!
Toti ascultara porunca. Pustile se ridicara, palmele plesnira pe paturile armelo
r. Se auzi atunci vocea ofiterului comandant al detasamentului care protesta:
Dar n-am zis nimic! Nu eu am vorbit!
Incidentul fu remarcat de toata asistenta, care se tavali literalmente de rs.
Anatole facu un semn, ajutoarele sale le cedara locul lui Hippolyte si lui Cazim
ir, care-l apucara pe Strnge-Tot. Opt secunde mai trziu capul acestuia cadea si-a
fost rndul lui Marius. Au schimbat cosul din rachita care se umpluse. Guez si Tho
mas se rugau cu ochii nchisi. Guez a fost nhatat de cei doi batrni. Cutitul cazu pe
ntru a treia oara.
Hippolyte si Cazimir l-au apucat atunci pe Thomas pe care l-au simtit cuprins de
un tremur. Ceea ce a urmat n-a durat dect cteva secunde, si totusi povestea acest
ui scurt moment a umplut paginile ziarelor.
n loc sa-l prezinte pe Thomas pe burta, cei doi cumetri l-au prezentat pe spate,
iar Hippolyte mpingndu-l la o parte pe Anatole, a actionat el nsusi caderea cutitulu
i, strignd tlharului:
Priveste la ce vine.
*
Dupa blestem, razbunarea fostului calau Pibrac, Scandaloasa executie din Aveyron, Cal
aul ghilotineaza de-a-ndoaselea, Sadism sau nebagare de seama? titrara ziarele. Leo
n cazu la pat, cu albul ochiului galben aprins, victima unui icter fulgerator. A
natole Deibler pleca din Bellerocaille fara a strnge mna lui Hippolyte. Nu-i ierta
ca actionase cutitul n locul lui.
Ce-ai facut poate fi considerat un omor premeditat. Stii mai bine ca oricare alt
ul ca numai calaul-sef este ndrituit sa actioneze mecanismul.
Nu te supara, prietene, Thomas i-a torturat cu mna lui pe Henri si pe Antoine. At
unci, n clipa aceea, nu m-am mai stapnit.

Capitolul III
Leon se ntrema dupa galbinare, rumegnd nencetat o razbunare mpotriva scandalosului s
au parinte, o razbunare care sa-l atinga drept la inima (sau la ficat).
De data aceasta a depasit orice masura, trebuie sa facem ceva, l pisa Hortense.
Asa-i, dar ce?
N-ai putea sa-l renegi n public? Sa faci asa nct toti sa afle, odata pentru totdeau
na, ca n-avem nimic comun cu acest batrn nebun?
Putin i pasa de parerea celorlalti, a si fost antrenat pentru asta ti repet, singur
a solutie ar fi sa parasim Bellerocaille si sa ne stabilim la Paris. Acolo, am f
i linistiti, numele de Pibrac nu evoca nimic.
Asta, niciodata!
A gasit solutia, tocmai cnd ncetase s-o mai caute.
Daca ne-am schimba numele? Vreau sa spun, daca l-am schimba oficial Se poate, dac
a dovedesti ca ai motive s-o faci. Si motive avem, slava Domnului.
Si ce nume ne-am lua?
Nu stiu cum vrei tu. O sa vedem ce alegem. Dar recunoaste ca mai bine nu ne putem
arata desolidarizarea de el.
De cum putu sa se scoale, Leon se duse la primarie, unde un functionar l lamuri c
a pentru a-si schimba numele de familie trebuia nainte de toate sa-si publice int
entia n Journal Officiel, n ziarul local al locului de nastere si n cel al orasului
de resedinta.
Dupa aceea, veti adresa o cerere n doua exemplare ministrului de Justitie preciznd
motivele invocate pentru a renunta la numele de origine. Nu uitati sa adaugati
cererii toate documentele justificative necesare, precum si cte un exemplar al zi
arelor n care publicati anunturile cerute.
Leon ndeplini cu sfintenie aceste obligatii adaugnd documentelor justificative art
icolele ce relatau atitudinea tatalui sau n timpul procesului si executiei arde-t
alpilor.
Raspunsul negativ al cancelariei l-a jignit fara a-l descuraja. De acord cu Hort
ense, a luat trenul si s-a dus la Albi unde locuia maestrul Nicolas Malzac, unul
dintre cei mai buni cunoscatori ai procedurilor din Sud-Vest, singurul care se
putea lauda ca nu pierduse niciodata un proces.
Un majordom n livrea l-a introdus pe Leon n luxoasa locuinta a avocatului, pe rue
de Tendat n fata Tamului. Nebagnd n seama mobila scumpa, i-a expus fara nconjur scop
ul vizitei sale.
Numele tatalui meu este un nume prea greu de purtat. Nu mai pot. Nici sotia mea
nu mai poate, si nici copiii mei. Am vrut sa-l schimb, dar administratia a consi
derat motivele invocate drept insuficiente si mi-a refuzat acest drept.
Ce nume purtati?
Snt un Pibrac, spuse Leon privindu-si stnjenit vrful pantofilor.
Avocatul dadu din cap, cu un aer compatimitor.
nteleg. Si ce nume ati vrea sa purtati?
Sotia mea si cu mine ne-am gndit ca-l putem adopta pe cel de Bouzouc, purtat de r
aposatul socru meu.
nteleg, nteleg. Ati urmat corect procedura?
Leon i nmna dosarul refuzat. Malzac l-a parcurs n graba.
Ce-asteptati de la mine, domnule Pibrac?
Sa-i faceti pe cei de la cancelarie sa revina asupra deciziei lor. Sa nteleaga ca
a te numi Pibrac n Rouergue este un prejudiciu zilnic. Ca si cum te-ai numi Rava
illac sau Troppmann.
Dar tatal dumitale nu este nici regicid si nici un ucigas, cel putin conform leg
ii.
Cu ce a facut acum de curnd, poti sa-ti pui ntrebarea.
Exagerezi! Am urmarit si eu aceasta afacere, ca tot omul, si pot sa te asigur ca
cel mai tnar avocat stagiar ar fi n masura sa-ti demonstreze ca tatal dumitale er
a tulburat de o mare durere.
Totusi, curiozitatea fiindu-i strnita de personalitatea vizitatorului sau, avocat
ul consimti sa se ocupe de aceasta cauza. Si el fusese amenintat n copilarie ca P
ibrac avea sa-l mannce de viu daca nu-si termina supa.
*
Mostenitor al unei familii de mosieri mbogatiti n timpul Revolutiei prin cumparare
a de bunuri nationale, Nicolas Malzac ar fi putut sa duca o viata pasnica si sa
se dedea patimii sale pentru obiectele de anticariat daca nu si-ar fi descoperit
nca din copilarie o aplecare catre chestiunile chitibusare necesitnd un spirit si
canator si crcotas, ceea ce l mpinsese sa ntreprinda studii de drept.
si datora faima unui proces pe care l intentase el nsusi puternicei Societati a Cai
lor Ferate pentru ca un controlor i perforase biletul. Dupa ce a demonstrat ca od
ata cumparat acest bilet devenea proprietatea inalienabila a posesorului lui, pr
ecum o casa, un cal de curse sau un timbru de scrisoare, Malzac acuzase Societat
ea de degradare a bunului privat si-i ceruse o importanta despagubire.
Legea va autorizeaza sa controlati titlurile de transport ale calatorilor, dar n
u va autorizeaza sa faceti o gaura n ele.
Cstigase actiunea si obtinuse drept despagubire un permis ce-l autoriza sa calato
reasca gratuit pe ansamblul retelei cailor ferate (treizeci si sase de mii de ki
lometri).
*
ntr-o prima etapa, avocatul albigenz cauta un viciu oarecare n dosarul lui Leon. N
edescoperind nimic, citi si reciti textele de legi, despuie arhivele n cautare de
precedente, ba si ntinse chiar cercetarile pna la profesiunea de calau. Putinatate
a elementelor pe care le-a gasit l-a lasat perplex.
Alphonse Chopette, fostul calau judetean iesit la pensie de la promulgarea decre
tului Crmieux n 1870, refuza sa-l primeasca. Malzac a trebuit sa faca apel la unch
iul sau, procurorul, ca sa-l determine sa accepte.
Batrnul i spuse atunci multe povesti care sa te trezeasca noaptea scrsnind din dint
i de groaza. Cnd l ntreba despre Pi-braci, nu prididi cu laudele.
Ceea ce i-a facut Al Saptelea acestui Thomas este exemplar. Asa ar trebui taiati
toti. Sa vada moartea caznd asupra lor. Exact asa cum auziti! Si eu, n locul, lui
, daca mi-ar fi omort careva familia, tot asa as fi procedat. Se pare ca a avut t
imp jigodia sa se ude. Ei bine, eu spun: bravo, Hippolyte!
Nemultumit, Malzac a luat trenul de Rodez unde a consultat toate arhivele judici
are. Ca sa se destinda, a mers pe la toti anticarii din oras si a cumparat o edi
tie din 1637 din Discursul asupra metodei legata n piele de vitel cafenie.
S-a dus apoi la Bellerocaille si a luat o trasura care l-a dus n strada Balaurulu
i, n fata brutariei-patiserie Arsne Bouzouc.
Trebuia sa ma preveniti, as fi venit sa va ntmpin la gara, i reprosa Leon, invitndu-
l sa-l urmeze n salonul de la etajul nti.
Hortense n persoana le-a servit un pahar de porto si a adus curmale umplute cu mi
gdale, ultima gaselnita a casei.
Ei bine, maestre, ati reusit ceva? sfrsi prin a ntreba Leon cu speranta n glas.
Nu nca. Pentru moment ma straduiesc sa adun informatii, de aceea am si venit la d
umneata. Trebuie sa aflu mai multe de-spre familia voastra.
Ce vreti sa stiti? ntreba Leon cu jumatate de gura.
Drept sa spun, nici eu nu stiu. Povesteste-mi de pilda copilaria dumitale. Cum a
i fost crescut?
Nu-mi place sa vorbesc despre lucrurile astea. Chiar este necesar?
Poate nici eu nu stiu. Ai frati, surori?
Eram trei baieti: Iustinian, eu si Henri. Cnd a murit Iustinian de tetanos, aveam
un an. Am devenit cel mare. Asta nu-i o simpla vorba n familia noastra. Daca nu s-
ar fi dat decretul Crmieux, as fi fost azi Leon I, Al Optulea. Si n-as fi avut fai
na sub unghii.
nteleg, nteleg Tatal dumitale te-a orientat spre meseria de brutar?
Se vede ca nu-l cunoasteti! Si azi mai continua sa creada ca vor fi restabilite
centrele judiciare de provincie si ca familia si va redobndi functia. De aceea, du
pa moartea fratelui meu, am fost crescut conform traditiei. Si-acum, pentru ca n
u mai poate conta pe mine, o transmite nepotului meu, Saturnin Ce o sa va spun o
sa vi se para crunt, dar de fapt snt convins ca nu este nemultumit de ceea ce i s
-a ntmplat lui Henri. Acum, are un Al Optulea, continuitatea este asigurata.
Ce ntelegeti prin traditie?
Leon paru stnjenit. Nu vorbise niciodata unui strain despre asta
Ei bine hm sa zicem ca este tot ce trebuie sa stie cineva ca sa devina un calau pe
rfect. Dateaza de la stramosul ntemeietor. El a stabilit-o. nti n Memoriile sale, ap
oi ntr-o carte speciala, intitulata Traditia. Nu a fost niciodata modificata dect,
binenteles, de Razbunatorul. Notati ca nu a modificat-o, a completat-o doar, incl
uznd o Modalitate de taiere perfecta. nsusi Charles-Henri a venit de la Paris spec
ial ca sa o copieze.
Cine este Charles-Henri? ntreba avocatul, putin dezorientat.
Charles-Henri Sanson, calaul-sef de la Paris, n timpul Revolutiei. El l-a taiat p
e Ludovic al XVI-lea.
Hm! raspunse sobru Malzac. Si cum vi s-a transmis aceasta traditie?
Ca la scoala. Cu lectii de nvatat pe de rost, teme de scris si exercitii practice
.
Exercitii practice?! Ce fel?
Pai, nu prea mai stiu A trecut asa de mult de-atunci. De pilda cnd am mplinit sapte
ani, a trebuit sa tai capul unei capre. Era prima ncercare, n-am reusit, am macel
arit-o. Mi-a dat nota 0 din 20.
Si-apoi?
Cum traditia interzice trecerea la exercitiul urmator atta vreme ct nu l-ai reusit
pe primul, a trebuit sa-l repet de cteva ori pna am reusit Nu eram nzestrat, si ace
asta l ntrista pe tata. Am vreo douasprezece capre pe constiinta.
Tonul lui Leon era totodata ironic si amar.
Tatal dumitale te batea?
Niciodata! Uneori as fi vrut s-o faca. Cnd se supara, se purta ca si cum as fi fo
st de sticla, si toata lumea, n oustal, trebuia sa se poarte la fel Nici nu va nchi
puiti ce poate sa fie. Odata a durat patru zile. Patru zile ngrozitoare. Vorbeam
cu cinele, cu caii, cu soprlele din cripta.
Pentru ce te pedepsise?
Lasasem sa cada briceagul lui n put. Stiu, poate sa para derizoriu, dar nu era un
briceag oarecare, era o relicva, apartinuse stramosului ntemeietor si se transmi
tea din tata n fiu ntiului-nascut.
Dar de ce patru zile?
Timpul ct a trebuit ca sa poata fi scos din fundul putului.
Leon si-a turnat nca un pahar de porto si l-a chemat pe ucenicul lui.
Fernand, adu-ne pinisoare
Malzac privi putin rusinat la farfuria de curmale umplute, acum goala.
Au fost asa de bune ca nu mi-am dat seama. Snt ntr-adevar nemaipomenite.
Stiu, mi dau destula osteneala. Cu un nume ca al meu, n-am de ales. Cine ar veni
sa cumpere de la un pui de calau, daca n-as fi devenit cel mai bun din Bellerocail
le? Era singurul mijloc sa nving prejudecata.
Un vlajgan, ucenicul brutarului, aduse o farfurie cu pinisoare rotunde, gaurite l
a mijloc. Avocatul musca dintr-una. Erau calde, gustoase si raspndeau un miros ct
se poate de mbietor.
Cazimir m-a nvatat sa fac pine. Tot traditia cere sa nveti sa te descurci singur. A
m nvatat sa trag cu pusca, cu pistolul, sa lucrez pamntul etc. Dar ce mi-a placut
a fost mirosul pinii si-al drojdiei, a fost sa framnt aluatul, sa-i dau forme, sa-
l vad rumenindu-se n cuptor. N-as putea sa va spun de ce.
Cine este Cazimir?
Valetul de esafod al tatalui meu. S-a nascut la oustal. Locuieste n turnul-sud, r
ezervat de la bun nceput valetilor si familiilor lor. A fost cladit, din porunca n
tiului, pe vremea cnd erau opt. Purtau livrea n culorile familiei si erau narmati.
ntiul?
Asa-l numim pe Stramosul ntemeietor, caci este ntiul Iustinian al neamului Cel mai n
ostim este ca la nceput nu voia sa fie calau. L-au obligat. Si stiti cine? Stramo
sul actualului primar din Bellerocaille, fostul baron Raoul Boutefeux. Azi, desc
endentul sau este un rosu care se faleste ca tine bustul lui Robespierre n salonul
sau!
Ce fusese stramosul vostru nainte de-a deveni calau?
O! Este o poveste pe care a istorisit-o n primul volum al Memoriilor sale. Era sc
rib public.
Ce faceau parintii lui?
Leon tacu putin nainte de a raspunde. Malzac nghiti cteva pinisoare: la dracu cu silue
ta lui care ncepea sa se cam mplineasca!
Nu stim nimic despre ei, sfrsi prin a raspunde Leon, gnditor. O parte din arhivele
senioriale si comunale au fost distruse pe vremea Revolutiei. Nici nu este sigur
ca sntem originari din Bellerocaille. De altfel, Pibrac nu este un nume din Rouerg
ue, mai curnd din Haute-Garonne.
Stramosul ntemeietor nu explica faptul n Memoriile sale?
Nu stiu.
Nu le-ati citit niciodata?
Nu. Chiar dac-as fi vrut s-o fac, n-as fi putut. Eram prea tnar. Numai Seful fami
liei poate deschide dulapul Memoriilor. Si cnd am mplinit vrsta, plecasem din ousta
l si eram ucenic aici.
Cunoasteti ratiunile acestei interdictii?
Nu Poate ca anumite pasaje nu snt facute pentru un copil. Judecnd dupa cele pe care
ni le citea tata, ntiul pare sa fi fost un individ dintr-o bucata care nu-si pune
a lacat la limba.
Avocatul a nfulecat nca o pinisoara: erau asa de bune, calde, era pacat sa le lase
sa se raceasca. Leon si ncretise fruntea si gesticula cu degetul n aer ca cineva ca
re-si framnta memoria.
Pentru a ne ntoarce la stramosii ntiului, singurul indiciu existent este numele de
Jules Pibrac gravat pe lemnul briceagului de care v-am vorbit adineauri si pe ca
re l lasasem sa cada n put.
Nu va urmaresc.
Nu exista nici un Jules n arborele nostru genealogic. Or, dupa traditie, acest cu
tit apartine ntiului. Cnd i-am pus ntrebarea asta tatei, mi-a raspuns ca avea sa-mi
explice acest detaliu cnd voi fi la vrsta la care sa pot pricepe.
Malzac scoase un carnetel din portvizit si lua cteva notite scurte, la care se ad
augau multe semne de ntrebare. Se dadea-n vnt dupa mistere, si iata, gasea unul n f
amilia calaului.
Trebuie sa ma ntlnesc cu tatal dumitale.
Nici sa nu va gnditi! N-o sa va primeasca.
As putea sa ma dau drept un ziarist.
Doamne fereste! Detesta presa.
Este musai sa-l ntlnesc. O sa nascocesc un pretext oarecare.
Scuzati, maestre Malzac, dar daca tineti mortis sa-l vedeti, va sfatuiesc sa gas
iti un pretext cu totul deosebit. Iar daca tata se arata suspicios, asteptati nu
mai sa dati de Cazimir
*
ntors la Albi, Nicolas Malzac i scrise lui Hippolyte pentru a solicita o ntrevedere
. S-a dat drept un jurist pasionat de istorie, care se documenta pentru o lucrar
e viznd restabilirea adevarului istoric prea adesea calcat n picioare cnd este vorba
de naltele Lucrari.
Raspunsul lui Hippolyte a fost prompt si ncepea cu: n sfrsit, istoria binevoieste sa
se intereseze de noi. Nu s-a grabit. Cteva detalii l-au uimit pe avocat. nti hrtia:
velina adevarata din piele de vitel nascut mort, cu blazonul de argint ncrustat n
antetul scrisorii si pe plic. mpartit n forma de cruce dantelata, partea dreapta r
eprezenta un castel cu doua turnuri. Pe un fond de furci patibulare se putea cit
i pe partea stnga: Doar Dumnezeu si noi. Cmpul partii drepte din vrf continea o pir
amida de cranii rnjitoare, iar partea stnga din vrf o spnzuratoare cu scara ei.
Scrisul era mare, drept, clar, fara stersaturi. Fostul calau l poftea sa vina oricn
d i va fi pe plac, dar se arata sceptic n legatura cu rezultatele proiectului sau: O
rice veti scrie, chiar si adevarul, nimic nu va schimba mentalitatile. Prejudeca
ta este apanajul functiei noastre si nu va disparea dect o data cu ultimul dintre
ai nostri. Dar, n ciuda decretului Crmieux, asta nu se va ntmpla curnd.
Malzac lua din nou trenul spre Bellerocaille. O trasura l duse la Gamanul fericit u
nde Leon l sfatuise sa traga (locul din oras unde se mannca cel mai bine). I s-a dat
o camera cu ferestrele spre piata, prelungita cu un cabinet de toaleta, pe care
a acceptat-o. A nchiriat apoi o cabrioleta la ntreprinderea Cabrel si a cerut sa
i se indice drumul catre raspntia Judecatii-de-Apoi.
Mergeti sa vedeti dolmenul?
Nu, ma duc la oustalul Pibrac.
A! facu omul dnd din cap.
Avocatul cobor pe strada Dreapta, foarte aglomerata; a recunoscut n trecere strada
Balaurului unde locuia clientul lui. A iesit din oras pe podul Republicii si s-
a ndreptat catre padurea de ulmi.
Marimea dolmenului ce trona n centrul raspntiei l uimi. Cobor din cabrioleta ca sa-i
dea ocol. n tineretea lui, n timpul excursiilor de vara, traversase valea Muzei u
nde aflai multi dolmeni, dar nu ntlnise niciodata unul de atare dimensiuni. Lesped
ea superioara masura aproape sase metri. Cum reusisera oare s-o urce la doi metr
i de sol? Apoi privi cu interes la zidul de incinta mpodobit cu vrfuri de lance la
te, autentice, din secolul al XVII-lea. Malzac a tras de un lant care a pus n mis
care un clopot invizibil. Admira canaturile batute-n cuie, cnd unul din ele se de
schise si n fata i aparu un batrn nalt, chel, pastrnd doar o coroana de par alb n juru
l craniului, care-l privi cu caldura unui curent nghetat. Un dog enorm l nsotea.
Avocatul s-a prezentat. Fata slujitorului s-a destins.
Poftiti, va rog!
A tras si de celalalt canat ca sa-i faca loc cabrioletei. Malzac descoperi atunc
i oustalul si recunoscu castelul cu turnuri rotunde de pe blazon. Mai zari si un
parc ntins caruia nu i se vedea sfrsitul, un plc de copaci, o pajiste unde pasteau
o vaca si niste cai, o baltoaca unde se jucau niste rate si doi porci maricei.
Lasnd vehiculul n curte, Malzac l-a urmat pe Cazimir, urcnd o scara exterioara ce d
ucea la etajul nti si a intrat ntr-o sala scaldata de lumina care-l lasa mut de uim
ire. De-abia daca l-a auzit pe batrnul valet care-l invita sa se aseze pna se duce
a sa-l anunte pe stapnul casei de sosirea lui.
Ramas singur, avocatul facu ctiva pasi, din ce n ce mai uimit n fata extraordinarei
potriviri de rustic si de rafinat, de pietre de gresie goale si de lemnarie cos
tisitoare.
Masa asta face o avere, si spuse el, dupa ce constata ca blana de stejar, lunga de
trei metri si jumatate, era dintr-o singura bucata. Ornamentele din lemn de nuc,
n evantai, reprezentau grifoni sfrtecndu-se.
Malzac cerceta apoi un camin impozant, destul de mare ca sa se poata frige acolo
un cal cu calaret cu tot, cu lintoul ornat de un blazon si cu o foarte faimoasa
placa de fonta cu stema. Dar inima lui ncepu sa tresalte citind pe orologiul ce pu
rta o Moarte cu coasa ridicata semnaturile lui Liautaud si Le Roy, cei mai vesti
ti ceasornicari ai veacului al XVII-lea. Doar la Versailles mai vazuse piese care
ar fi putut rivaliza cu cele de fata.
Fotoliul Ludovic al XIV-lea din nuc lucrat la strung pe care i-l aratase Cazimir
ca sa ia loc era acoperit cu o tapiserie originala au petit point reprezentnd do
i cavaleri n armura nconjurati de mici animale si pasari pe un fond presarat cu fl
ori. Malzac ar fi dat pe loc o suta de franci-aur pentru a poseda un astfel de s
caun. Ba chiar mai mult.
ntr-un dulap-vitrina Ludovic al XV-lea, vazu farfurii din faianta de Moustiers re
prezentnd tot felul de torturi, de la trasul pe roata la estrapada, trecnd prin tr
asul n teapa, spintecare, spnzurare si arderea pe rug. Pe altele, din portelan de
Svres, figurau scene revolutionare precum caderea Bastiliei, executarea lui Ludov
ic al XVI-lea, aceea a Mariei Antoaneta, uciderea lui Marat n cada de baie O parte
din perete era ocupata de stranii polonice sculptate. Cel mai mare, din lemn de
cires salbatic, avea forma unei mini deschise.
Atras de o delicata vitrina din marchetarie plasata pe o comoda Ludovic al XV-le
a, cu ghilotina, s-a oprit fascinat n fata unei colectii de nasuri, cele mai mult
e din lemn pictat, altele din piele sau din metal. Unul dintre ele, coroiat, era
din portelan. Ciudatenia lor era data de gradul de uzura, indicnd ca fusesera pu
rtate.
Avocatul cerceta spatele vitrinei cnd o voce l facu sa tresara.
Roentgen a facut-o, iar marcheteria este de Zick. Daca asta era ceea ce cautati,
domnule Malzac.
De cum l-a vazut, Malzac a stiut ca nu mai ntlnise vreodata un astfel de individ.
Domnul Pibrac, banuiesc.
Banuiti corect.
Si-au strns mna, cercetndu-se din priviri. Avocatul simti lipsa celor trei falange.
Mai observa parul lung, de un negru fara cusur si hainele care ieseau direct di
ntr-o gravura de moda din al doilea Imperiu.
Apartineau Stramosului ntemeietor al neamului nostru, spuse Hippolyte, aratndu-i v
itrina cu nasuri, apoi un tablou agatat pe lemnaria peretelui din fund, primul d
intr-o serie de opt.
Malzac se apropie si ntlni privirea unui tnar zmbitor, purtnd un nas bourbonian legat
la ceafa cu un siret de piele. Poza pe un esafod ridicat lnga niste furci patibu
lare de care atrnau patru osnditi reprodusi de artist cu mult realism. Tnarul state
a ntre un lup cenusiu asezat pe labele din spate si un butuc n care era nfipta o se
cure. mbracat ca ntr-un roman de Alexandre Dumas, purta o spada lunga si doua pist
oale la bru. Oustalul nu exista, n locul lui nu era dect o baraca din lemn vopsita n
rosu aprins. Pe o placheta rosie, prinsa n tinte pe luxoasa rama din lemn aurit,
se putea citi: Iustinian I (16631755).
Pot sa va ofer cafea, ceai sau poate vin?
A acceptat alcoolul, dar nainte de a se aseza a vrut sa vada si celelalte pnze.
Iustinian al II-lea (16991764), cu o figura enigmatica umbrita de un tricorn rosu
si negru, era reprezentat cu bratele ncrucisate pe scaunelul unei spnzuratori goal
e. Oustalul vopsit n rosu si flancat de turnuri, fusese ridicat, dar nu-l nconjura
nici un zid ocrotitor. Unul din hornurile acoperisului, de mica neagra, fumega.
Un stindard pictat pe cer purta inscriptia: Doar Dumnezeu si noi.
mbracat cu o camasa carmagnole de culoarea caprioarei si un pantalon n dungi galbe
n cu verde, pe cap cu o boneta frigiana, Iustinian al III-lea (17321804) zmbea mod
est pictorului care-l reprezentase n piata Gropii, alaturi de o ghilotina ridicat
a pe un esafod, cu un fundal de garzi nationale si de-o multime entuziasta, caro
ra le arata cu bratele ntinse un cap purtnd peruca.
Cu Iustinian al IV-lea (17721850) regaseai raspntia Judecatii-de-Apoi. Oustalul nu
mai era vopsit n rosu si era nconjurat de o incinta mpodobita cu vrfuri late de sul
ite. El nsusi purta o redingota cu guler, o cravata cu trei noduri, pantaloni de
pnza cu dungi subtiri si o palarie cu boruri largi.
Fusese pictat n mijlocul curtii pietruite, n picioare lnga o ghilotina prevazuta cu
roti si oiste.
Tabloul urmator, n marime naturala, l reprezenta pe Iustinian al V-lea (18141850),
profilndu-se pe un cer albastru intens. Doi ngerasi zburataceau ntr-un colt al ceru
lui, purtnd blazonul familiei. Acest al Cincilea Iustinian l fixa pe pictor cu o p
rivire malitioasa foarte bine redata.
Iustinian al VI-lea (18321850) era neterminat. Malzac vazu un adolescent cu fata
vesela, destul de neglijent mbracat, cu capul gol si minile pe sold, n fata unui es
afod si a unei ghilotine abia schitate cu creionul.
A saptea pnza nu avea legenda. Reprezenta o femeie n plina maturitate, cu trasatur
i energice si o privire deosebit de drza, purtnd o rochie-crinolina din saten negr
u si asezata pe un divan mpreuna cu un baietel. Vaduva tinea ntre degetele sale su
btiri o scrisoare desfacuta: era o scrisoare de acreditare n calitate de Executor
-sef pe numele Hippolyte Pibrac.
Al optulea si ultim tablou al acestei galerii l arata pe Hippolyte, la fel de drz,
dar mai vrstnic dect n tabloul dinainte, poznd cu mndrie alaturi de ghilotina, cu o
mna pe maneta si alta tinnd o bucata de pnza. Cu capul descoperit si fata neteda de
adolescent imberb, era superb n redingota sa din catifea purpurie, cu camasa alb
a si jabou brodat, pantaloni negri si cizme negre cu revere rosii ca focul; un r
evolver statea nfipt n centironul cu catarama de argint cizelat. Nici pe rama aces
tui tablou nu se afla vreo tablita.
Erati foarte tnar, i spuse avocatul gazdei sale care tacuse, lasndu-l sa cerceteze
tablourile.
De-abia mplinisem 14 ani Dar iata-l pe Cazimir. Veniti sa luam loc.
Malzac sorbi dintr-un pahar emailat, pe care era pictata cucerirea Ierusalimului
n timpul primei cruciade, un vin rosu, care, ca tot ce-l nconjura, se dovedea a f
i de o calitate superioara. Hippolyte bea apa ntr-un pahar similar, dar pe care e
ra minutios reprodusa cucerirea cetatii Antiohia de catre Bohmond si Raimond de To
ulouse.
Va ascult, domnule Malzac, sfrsi prin a spune Hippolyte.
Malzac tusi putin ca sa-si dreaga glasul nainte de a se lansa ntr-o poveste asupra
motivelor care-l ndemnasera sa scrie o carte despre meseria de calau.
nti, am avut de gnd sa redactez o istorie generala, dar ntlnirea mea cu omologul dumne
avoastra din Albi, domnul Chopette, m-a facut sa-mi schimb parerea. M-am convins
ca ar fi mult mai potrivit sa-mi ilustrez teza plecnd de la istoria exhaustiva a
unei familii. Sau, mai bine spus, a unei dinastii, caci este chiar vorba despre
o dinastie n ceea ce va priveste.
Facu un gest care ngloba toate tablourile.
Sntem ntr-adevar una din rarele familii acreditate timp de sapte generatii consecu
tive, Chopette este un bingru si n-ar fi avut mare lucru sa va spuna.
Un bingru?
Asa numim noi familiile n exercitiu de mai putin de o suta de ani. Fiecare profes
ie si are jargonul ei, a noastra nu se departeaza de la regula.
Toti stramosii dumneavoastra se prenumesc Iustinian. Snteti singura exceptie
Toti ntii-nascuti au fost botezati astfel. Asa este traditia noastra. Eu eram un m
ezin, si daca fratele meu nu s-ar fi omort fara sa lase urmasi, el s-ar afla azi
aici n fata dumnea-voastra, nu eu.
Fratele dumneavoastra s-a sinucis?
Sinucis? Ce idee! Nu, s-a omort accidental, n timpul unei executii. Cum era necasa
torit, slujba mi revenea, dar n-aveam dect paisprezece ani si nici o experienta a n
altelor-Lucrari. Fara interventia mamei mele, Clmence, n-as fi fost niciodata acr
editat si familia noastra ar fi pierdut functia. De aceea si figureaza portretul
ei n galerie.
*
Vestea mortii celui de-al Saselea lovise oustalul ca un trasnet.
Ce tot ndrugati, nenorocitilor! strigase Clmence fixndu-i pe Victor si pe Cazimir c
are plngeau.
Lucrurile s-au petrecut foarte repede. A facut un pas napoi prea mult, a cazut de
pe esafod si si-a rupt gtul pe pietre. A murit pe loc.
ntr-adevar, acel an 1850 se arata deosebit de vitreg pentru familie. nti, disparuse
prematur Al Cincilea, n urma unei muscaturi de vulpe n timpul unei vnatori, si-acu
m al Saselea, fiul lui. Cu o luna mai nainte si serbase cei optsprezece ani ai lui
si iata ca din lipsa de descendenti directi lasa functia vacanta pentru prima d
ata de o suta saizeci si sapte de ani. Toate privirile s-au ndreptat catre Hippol
yte, fratele lui.
ndata ce al Saselea a fost depus n cripta, Clmence s-a dus la prefectura din Rodez
pentru a cere acreditarea mezinului ei.
V-ati pierdut mintile, doamna, nu-i dect un pusti, s-a indignat prefectul vazndu-l
pe baiat.
Dar este un Pibrac, domnule prefect, o sa nvete repede, v-o garantez. ntre timp, i
nterimatul o sa fie asigurat de Felix si de fiul lui, Cazimir, valetii nostri, c
are snt foarte competenti.
Numit recent si nefiind la curent cu obiceiurile, prefectul a considerat oferta
deplasata, ba chiar cu totul indecenta. Si-a mpartasit parerea vaduvei, apoi a an
untat-o ca nu mai avea ce sa-i spuna si a poftit-o sa paraseasca ncaperea.
Ridicnd voaleta neagra care-i gdila nasul, Clmence i-a raspuns cu o voce care a stra
puns peretii.
De o suta saizeci si sapte de ani cei din neamul nostru dam moartea pentru voi,
de o suta saizeci si sapte de ani ne tratati ca pe niste leprosi, de o suta saiz
eci si sapte de ani prejudecata voastra fatarnica ne interzice sa facem alta mes
erie. Daca nu-l acreditati pe Hippolyte ne condamnati la somaj si la mizerie, si
asta, domnule prefect, sa ne fie cu iertare, n-o s-o ngaduim.
Iesiti, doamna, altminteri pun sa va dea afara!
Nu o luati pe tonul acesta, caci s-ar putea sa va para rau cnd va trebui sa facet
i apel la noi, spuse Clmence, cu vrful umbrelei sale ndreptat amenintator catre piep
tul prefectului.
Lasnd din nou sa-i cada voaleta peste fata, i-a ntors spatele si a iesit, nsotita d
e fiul ei.
Prefectul a dat din umeri. Timpurile se schimbasera. n ziua n care calaul si gasise
moartea ntr-un fel att de stupid, vreo douasprezece persoane si depusesera candida
tura. Totusi, cnd i-a convocat, cteva zile mai trziu, ca sa aleaga pe cel mai potriv
it dintre ei, doar unul singur s-a prezentat dar pentru a refuza oferta.
Atunci, de ce ati cerut postul?
Omul, un fost subofiter, a dat din cap cu amaraciune.
Sa-mi fie cu iertare, domle prefect, dar credeam ca nu mai este alt Pibrac.
Este un copil! Are paisprezece ani!
Posibil, dar este destul de mare ca sa-mi faca farmece. Nu snteti de-aici, dac-ati
fi, ati ntelege!
Ati fost amenintat?
Nu! Nici vorba! Dar valetii doamnei Clmence povestesc peste tot n oras ca functia i
revine de drept copilului. Nu-i nevoie sa fii foarte destept ca sa ntelegi ce nse
amna asta.
Abia cnd a aflat ca Pibracii aveau o avere mare a binevoit naltul functionar sa re
vina asupra opiniei sale, caci persoanele bogate snt ntotdeauna si influente, astf
el nct este de dorit sa te ai bine cu ele. A convocat-o pe Clmence, care locuia la
Pradeli, si i-a nmnat scrisoarea de acreditare, dar punnd-o n garda:
Ca oficiaza sau nu, fiul dumitale va trebui obligatoriu sa fie de fata la fiecar
e executie. Asa-i legea.
Clmence l-a privit cu un aer dispretuitor si i-a raspuns:
Binenteles ca va fi de fata. Unde vreti sa nvete meserie, daca nu pe esafod?
Cu o luna naintea acestei ntlniri, Louis Magne, un boar somer, cam vagabond si care
facea comert de chibrituri, njunghiase un negustor de vin din orasul de jos pent
ru a-l jefui. Dar odata comisa crima, Magne, n loc sa fuga, goli sticla dupa sticl
a. Cnd jandarmii l-au descoperit, sforaia, ntins pe spate, alaturi de victima.
Procesul sau n-a durat mult, iar cnd s-a citit sentinta la pedeapsa capitala, Fel
ix si Cazimir au parasit sala tribunalului pentru a primi de la grefier ordinul
de executie. S-au ntors de ndata la oustal unde Clmence i astepta.
Moartea! au strigat ei nainte chiar de a descaleca.
Aveti ordinul?
Felix i l-a nmnat. L-a citit, a verificat semnatura, stampila, data, apoi l-a ntins
fiului ei, care a citit cu voce tare:
Executorul naltelor-Lucrari se va prezenta negresit n asta zi de 14 septembrie 185
0 la Casa de Justitie din Bellerocaille pentru a ndeplini sentinta osndindu-l pe L
ouis Magne la pedeapsa capitala. Executia va avea loc la orele 4 dupa amiaza, n p
iata Gropii.
A doua zi dimineata, n zori, esafodul si ghilotina demontate au fost ncarcate ntr-u
n furgon cu prelata.
Miroase frumos! spuse baiatul adulmecnd stlpii ntretinuti cu ceara de albine.
Valetii s-au uitat zmbind unul la altul. Comentariul dezvaluia certe calitati.
Da, miroase frumos, aproba Clmence, care supraveghea ncarcarea. Strabunicul tau, R
azbunatorul, a construit-o.
Elementele se mbuca unul ntr-altul, adauga Felix, ncrucisndu-si degetele ca sa-i arat
e. N-are pereche. Toate familiile ne invidiaza pentru lemnarie si pentru mecanis
m.
Hippolyte aproba cu gravitate. Asistase de cteva ori la pregatiri si cunostea toa
te aceste fapte, dar i se comunicau direct pentru prima oara: nainte nu se ocupau
dect de fratele lui.
La sapte, totul era gata. Au luat o gustare de dimineata copioasa, servita n buca
tarie, apoi fiecare s-a dus sa-si mbrace tinuta de executie: valetii n rosu si neg
ru, Hippolyte o redingota cu revere din catifea. Purta un joben cumparat cu doua
saptamni mai nainte, la Rodez.
nainte de a porni la drum, Clmence i-a daruit solemn perechea de pistoale cu percu
tie de la manufactura imperiala din Chtellerault pe care i le daruise raposatului
sau frate cnd acesta mplinise saisprezece ani.
n oras, sosirea furgonetei ncarcate si a persoanelor care o ocupau a provocat rumoa
rea obisnuita.
A venit muierea lui gdea cu puiul ei.
De mult otelita mpotriva curiozitatii ostile pe care prezenta ei o provoca ntotdea
una, Clmence, mbracata n negru, i recomanda fiului ei:
Sa te uiti bine cum procedeaza, mai ales cu firul de plumb, si daca este ceva ce
nu ntelegi, ntreaba-l pe Felix.
Da, mama.
Cnd au sosit n piata Gropii, au descarcat furgonul. Fara nici o miscare de prisos,
valetii si ajutoarele lor au montat esafodul, apoi au deschis lazile capitonate
care contineau ghilotina. Ca de obicei, aparitia cutitului stralucitor a trezit
o rumoare n multimea adunata. Clmence l-a invitat pe Hippolyte sa se aplece mai m
ult ca sa vada felul n care Cazimir o prindea de cadrul vopsit n rosu. Apoi i l-a
aratat pe Felix n genunchi n fata mecanismului, narmat cu o nivela cu bula de aer,
care verifica verticalitatea stlpilor. Cu degetul aratator i arata baiatului unde
trebuie sa se gaseasca bula de aer ca totul sa fie impecabil.
Este foarte important ca stlpii sa fie perfect drepti, altminteri ghilotina alune
ca mai greu si taie prost. Trebuie sa te ajuti cu cutitul ca sa desprinzi capul,
te murdaresti si te faci de rs n fata publicului.
Cnd totul a fost pregatit pentru ncercarea n gol, Felix i-a aratat baiatului cum fu
nctioneaza si i-a spus:
Tie ti se cuvine onoarea.
Intimidat, cu obrajii mbujorati de placere, Hippolyte o privi pe mama lui care-i
zmbi ncurajator. A apasat pe maneta. Lama cazu, lovind amortizoarele cu un zgomot
sec. Socul a facut sa-i vibreze planseul sub picioare. Fara sa astepte alta invi
tatie, adolescentul a rearmat de ndata mecanismul, tragnd de funie, cum o facuse F
elix putin mai nainte.
Atunci au nteles Clmence, valetii si ajutoarele ca succesiunea Pibrac era asigurat
a.
S-au ntors la oustal cum batea de douasprezece, lasnd de paza doua ajutoare care s
-au aciuit sub esafod ca sa prnzeasca, departe de privirile gloatei.
Cu un ceas nainte de executie, Hippolyte s-a prezentat, nsotit de valetii lui, la
grefa nchisorii ca sa-si ia condamnatul n primire. Mama lui n-a fost autorizata sa
-i urmeze n interior si a asteptat afara plimbndu-se de colo-colo, cu umbrela desch
isa pentru ca era vreme frumoasa.
Louis Magne se scobea energic n nas cnd au intrat n celula. S-a revoltat vazndu-l pe
Hippolyte.
Macarel de macarel, asta nu-i un spectacol pentru mucosi de vrsta lui!
Linisteste-te, Magne, el este calaul, l potoli paznicul-sef.
Calaul? Gdea al meu, acest Degetel jumulit? Niciodata! Mai bine mor de rs!
Hai-hai! Potoleste-te, Magne! porunci paznicul-sef, gata sa intervina, imitat de
valeti. Este acreditat. Trebuie sa asiste. Asta-i legea.
Boarul strnse pumnii rezemndu-se de zidul acoperit cu inscriptii.
Sa ma scurteze pe mine, un derbedeu ca asta? Niciodata, va spun. Dar ce, snt de b
atjocura?!
Nu te mai stropsi la el, ca te caftesc, se rasti Felix ridicnd amenintator tabure
tul pe care-l tinea n mna.
Voiau sa sara la el, cnd Hippolyte spuse cu voce blnda:
N-o sa va ating de fel, domnule. Snt aici doar ca sa-nvat cum sa ma port n noua me
a functie.
Totul ncremeni n celula si, asa cum a povestit mai trziu paznicul, Louis avu aerul
unei persoane care nu stie daca trebuie sa oua sau sa cloceasca. n cele din urma mu
schii i s-au destins, pumnii i s-au deschis, a oftat adnc si s-a lasat pregatit.
A! n sfrsit! Ce mult v-a trebuit, i-a certat Clmence cnd au reaparut.
Magne s-a urcat n spatele furgonului caruia i se scosese prelata pentru acea ocaz
ie. Multimea strnsa n jurul Casei de Justitie l-a huiduit, dar fara mare convinger
e. Crima lui era prea banala ca sa suscite pasiuni, doar executia trezea interes.
Hippolyte s-a asezat ntre Felix care mna caii si Cazimir care l supraveghea pe osndi
t. Clmence pasea alaturi, n pas cu calul, lovind uneori n loitra cu umbrela, si-l p
isalogea pe fiul ei.
Stai drept, se uita lumea la tine!
Nu la el, la mine se uita lumea, protesta Magne, care se asezase n asa fel nct sa n
u fie rasturnat de hurducaieli.
Dumneata, i replica vaduva, gfind din cauza mersului prea iute, mai bine te-ai gndi
la ce ai sa-i spui sfntului Petru cnd o sa te vada sosind cu capul sub brat.
Fata lui Magne deveni cenusie. A plecat capul parnd a lua n considerare sfaturile
vaduvei.
Cortegiul intra n strada Dreapta cnd o voce de femeie strapunse rumoarea surda a m
ultimii lansnd un sfsietor Adio, Louis! care atinse pna n strafunduri sufletul celor m
ai caliti. Magne sari n picioare, cu ochii nnebuniti, dar o hurducatura l rasturna n
fundul furgonului. Unii au spus ca era batrna lui mama, altii au afirmat ca era
sora lui geamana, altii ca era iubita lui, o fata din Auvergne, n luna a sasea. D
e fapt, nimeni nu stia si nici n-a aflat vreodata.
Asa cum o cerea legea, Hippolyte s-a urcat primul pe esafodul care stralucea n so
are ca un pantof de lac.
Ramasa la piciorul platformei, Clmence urmarea deplasarile fiului ei, dndu-i uneor
i, cu minile plnie la gura, cte un sfat pertinent (Vezi unde calci, Ai grija sa nu o p
atesti ca nefericitul de frate-tu).
Abia pusese Magne piciorul pe esafod ca a fost rasturnat pe o scndura care mirose
a placut a ceara de albina. Mini aspre l-au lipit de ea n timp ce aluneca spre lun
eta ridicata. Umerii lui s-au lovit de stlpi. Avu surpriza sa se gaseasca nas n na
s cu Riquet, ajutorul de clasa a treia, care-l apuca de urechi si-i plasa capul
corect n luneta.
Priveste, Hippolyte, acu-i momentul, mai auzi el deslusit naintea ntlnirii sale cu
sfntul Petru.
Mai trziu, pe drumul de ntoarcere la oustal, Felix l-a felicitat cu gravitate pe H
ippolyte pentru interventia sa fata de boarul razvratit. Apoi, scotocind n buzuna
r, a scos gulerul camasii osnditului si i l-a oferit:
Iata, l-am pastrat pentru dumneavoastra, a spus valetul de saizeci si sase de an
i, vorbindu-i pentru prima oara la persoana a doua plural. Bunicul dumneavoastra
zicea ca primul aduce ntotdeauna noroc.
*
Ce chestie! gndi Nicolas Malzac.
Veniti sa va arat ceea ce putine persoane au vazut pna acum, spuse gazda lui sculn
du-se.
L-a urmat ntr-o ncapere cu zid circular pe care Cazimir a luminat-o deschiznd obloa
nele unei ferestre care dadea spre curte. Malzac a ghicit ca se afla ntr-unul din
turnuri. Pe zid, n cutii cu geamuri, se aflau expuse, prinse n ace, ca niste flut
uri, zeci si zeci de gulere de camasa. Sub fiecare dintre ele o eticheta indica
numele posesorului si data executiei. Acela al lui Louis Magne, numarul 1, se la
faia ntr-o cutie separata.
Doamne Dumnezeule este este
Este unic.
Avocatul a aprobat cu convingere, naucit de aceasta acumulare de inedit de cnd in
trase n oustal. Ajunsese chiar sa uite de scopul vizitei sale, ca acum, n fata ace
stei nemaipomenite expozitii. Toate marimile, modelele si culorile erau reprezen
tate aci, precum si toate materialele, de la dantela fina la pnza cea mai grosola
na. Unele apartinusera vadit unui vesmnt feminin. Ultimul, un guler de bumbac alb
, cam murdar, purta numarul 208 si era atribuit lui Thomas Lerecoux, vineri 17 i
anuarie 1902, piata Gropii, Bellerocaille. Vecinul lui, numarul 207, era un guler
din pnza de in pestrita si n-avea eticheta.
De ce n-a fost identificat?
Este un anonim! raspunse Hippolyte sec.
S-au ntors n sala mare.
Cu o ora nainte de apusul soarelui, Malzac si-a luat ramas bun de la gazde, cu au
torizatia de a se ntoarce a doua zi.
A cinat distrat, cu mintea ocupata de ceea ce vazuse si auzise, ndoindu-se uneori
. Am vazut cu adevarat o colectie de nasuri si alta de gulere de camasi de osnditi
la pedeapsa capitala? Odata iesit din incinta oustalului erai n drept sa-ti pui a
ceasta ntrebare.
Si-a recitit notele si a ntocmit o lista a ntrebarilor pe care voia sa le puna, lun
d pentru prima oara n consideratie posibilitatea de a scrie cu adevarat o carte.
Interesul lui vadit l cucerise pe batrnul calau. Nu mai prididea povestind anecdot
e, punctate de snteti primul din afara familiei caruia i povestesc asta.
A doua zi, n ciuda unui cer acoperit si amenintator, avocatul s-a ntors la oustalu
l Pibrac unde si-a petrecut ziua si unde Cazimir le-a servit la ora prnzului o gu
stoasa tocana de iepure ntr-o tipsie de portelan de Limoges care, odata golita, a
dezvaluit un minunat Sfnt Laurentiu reprezentat cu gratarul sau.
Au baut apoi o cafea desavrsita, la fel de placuta la gust si ca mireasma. Atunci
a mentionat Hippolyte pentru prima oara existenta Memoriilor.
Traditia ne cere sa tinem un jurnal. Nulla dies sine linea. Toti naintasii mei s-
au supus. Si eu, n fiecare seara.
Gata! Am reusit! gndi Malzac, lund o mutra mirata.
Asta nseamna un numar impresionant de volume!
Cred si eu!
Unde snt? Pot sa le vad?
Dupa o clipa de sovaiala, Hippolyte se scula pentru a-l conduce ntr-un vast birou
-biblioteca cu trei pereti acoperiti cu carti. Ultimul perete era ocupat de un b
irou medieval haute poque si de un curios dulap Renaissance din doua parti, din n
uc sculptat. Hippolyte l-a deschis, dezvaluind cteva siruri de manuscrise legate n
marochin roscat; numele autorilor era gravat pe cotor. A nchis imediat dulapul.
Nu-mi aratati cteva?
Nu, domnule Malzac, traditia o interzice. Continutul Memoriilor nu poate fi divu
lgat n afara familiei.
Avocatul nota ca dulapul nu era ncuiat, cum nu era nici usa biroului-biblioteca.
Ati asistat vreodata la o executie? l ntreba mai trziu Hippolyte.
Nu.
N-ati vazut niciodata o ghilotina?
Numai n gravuri.
Foarte bine. Sa va aratam una.
Au iesit din oustal, au traversat curtea si au intrat ntr-o magazie care adaposte
a mai multe feluri de vehicule. Chiar si o lectica de lemn din secolul al XVII-l
ea, n stare destul de buna.
Una din cele care au apartinut Stramosului nostru ntemeietor, i-a explicat Hippol
yte, urmarindu-i privirea.
Au intrat apoi ntr-o alta magazie, vecina, unde a vazut mai multe lazi. Cazimir l
e-a deschis. Malzac privi si ntreba:
Ati rascumparat-o de la stat?
Nicidecum. Ne apartine din 1791. A fost construita de Iustinian al III-lea Razbu
natorul dupa modelul oficial lucrat de Tobias Schmidt, care i se trimisese de la
Paris. Un model pe care l-a ameliorat sensibil. Va pot cita noua modificari gra
tie carora aparatul nostru este cel mai functional, mai usor si mai fiabil dintr
e toate. Si-apoi, iata, daca tot v-am aratat-o, o s-o montam n fata dumneavoastra
, ca sa stiti despre ce este vorba cnd veti scrie despre ea.
Desi a ncercat sa-i faca sa renunte, cei doi batrni s-au pus imediat pe treaba. Cu
m ameninta sa ploua, au lucrat n magazie, cu miscari precise, coordonate, fara ni
ci un efort inu-til.
Ct? ntreba Hippolyte, odata treaba sfrsita.
Cazimir s-a uitat la ceas.
Douazeci si opt de minute.
S-a ntors catre Malzac, care-i privea fascinat, si i-a spus cu o voce dezgustata:
nainte, am fi ridicat-o n mai putin de douazeci.
I-a aratat cum se arma cutitul si, ca sa-si ilustreze demonstratia, l-a declansa
t. Lama a cazut ca un fulger, lovind cu un fsit surd cuzinetii amortizoarelor.
De ndata ce capul este taiat, trupul este basculat ntr-un cos plasat n locul n care
va aflati. Maiestria executorului se vede dupa repeziciunea si cantitatea de snge
varsat.
Malzac nu ntelegea. Hippolyte l-a lamurit:
Daca-l lasati o secunda prea mult pe osndit, trupul pierde un litru de snge si mur
dareste tot. Nu vreau sa ma laud, dar eram dintre cei mai rapizi. Aceasta poate
sa va fie confirmat si de celelalte familii. Nu am varsat niciodata mai mult de
o jumatate de pahar, v-o poate spune pna si Anatole. n zilele de mare forma, nu cu
rgea mai mult de trei sau patru picaturi.
Dupa ce au reasezat cu grija mecanismul n lazile sale, fostul calau i-a propus sa v
iziteze dalele funerare, cu gizanti, din cripta, dar ncepuse ploaia si au fost ne
voiti sa renunte provizoriu la acest proiect. Departe de a se potoli, ploaia dev
eni furtuna. Curnd, adevarate trmbe de apa se abatura asupra oustalului si a mpreju
rimilor, transformnd drumurile n mlastini.
Hippolyte i-a oferit sa-l gazduiasca n timpul noptii.
Este loc berechet aici. O sa cinati cu noi si o sa folosim seara ca sa mai nainta
ti cu lucrarea dumneavoastra.
Malzac i-a multumit cu caldura: ocazia era pe ct de neasteptata, pe att de bine ve
nita.
La cina, au mncat o supa de legume servita ntr-un castron de argint din Primul Imp
eriu. Au avut apoi gigou de berbec rece, o salata de untisor, cinci feluri de brn
za si o tarta cu mere. ntre doua nghitituri, stropite cu Bordeaux, avocatul punea
o ntrebare, Hippolyte i raspundea, facnd adeseori lungi digresiuni pentru a lamuri
cutare sau cutare punct.
De obicei tacut, Cazimir nu era niciodata departe si parea sa ghiceasca ntotdeaun
a dinainte poruncile stapnului sau. Malzac se trezi invidiind ntelegerea armonioas
a care domnea n oustal. Dar cum faceau ca sa tina lucrurile asa curate si ngrijite
? L-a ntrebat.
O pereche de fermieri se ocupa de menaj si de vite. Dar noi ne ocupam de gradina
de zarzavat si de livada. Avem obligatia sa ne mentinem n forma, n cazul n care
n cazul n care, ce, domnule Pibrac?
n cazul n care s-ar restabili centrele departamentale de executie. Ar fi suficient
sa fie abrogat acest infam decret Crmieux si hop! ne-am regasi functia. Si sa nu
credeti ca vrsta ar putea fi un handicap. n profesia noastra nu exista limita de
vrsta.
Malzac lasa din mna furculita pentru a mzgali cteva cuvinte n carnetelul deschis n pe
rmanenta lnga el.
Snt doua zile de cnd stam de vorba si dumneavoastra luati notite. Ce impresie avet
i domnule Malzac?
Prudent, asemenea celui care nainteaza pe un lac nghetat, avocatul ncerca sa schimb
e vorba.
Este nca prea devreme ca sa va raspund, domnule. Pentru moment, ma multumesc sa v
a ascult si sa ma mir.
Si totusi?
Ma mir, de exemplu, de faptul ca functia de calau v-a mbogatit asa de mult. Caci
trebuie sa fiti foarte bogat ca sa posedati un astfel de mobilier.
Cu un gest circular al minii arata tot ce era n ncapere.
Numai ziaristii si nestiutorii ne califica de calai. Binevoiti a nota ca termenu
l exact care ne desemneaza functia este acela de Executor al naltelor-Lucrari sau
al Sentintelor Criminale, cum se spune acum. Ati face bine sa v-o amintiti pe v
iitor. Si-n special n cartea dumneavoastra.
Tonul lui Hippolyte era asa de schimbat nct dulaul culcat n fata caminului s-a scul
at.
Am notat. Totusi veti recunoaste ca publicul foloseste ndeobste primul termen.
Posibil, dar de la decretul din 12 ianuarie 1787, este interzis sa fim numiti as
tfel, vinovatul putnd fi chemat sa raspunda n fata tribunalelor. Nu putem fi calai
, de vreme ce sntem bratul narmat al Justitiei. Cei care fac ultimul gest. Fara no
i, n-ar exista pedeapsa capitala. Militarii care ucid attia nevinovati ce-si serv
esc si ei patria lor snt acoperiti de glorie, iar pe noi, care nu dam moartea dect
vinovatilor, ne privesc toti cu dispret!
Dupa cina, Cazimir le-a servit o infuzie de frunze de fragi si de afine parfumat
a cu putina melisa n cesti din portelan fin de Svres. Malzac a baut-o ntr-o ceasca p
ictata cu imaginea lui Hristos purtndu-si Crucea n drum spre Golgota. Ceasca, ea s
ingura, facea cinci galbeni. Ce sa mai spui de valoarea ntregului serviciu? Incon
venientul cu aceste antichitati de mare pret era ca nu-ti prea venea sa le folos
esti ca sa nu le strici sau sa le uzezi. Cunostea putini colectionari de portela
n care ar fi ndraznit sa-si bea ceaiul n piese att de rare.
Tot nu mi-ati destanuit cum de s-a facut ca functia de executor (a subliniat cuvn
tul cu un mic zmbet) a mbogatit familia dumneavoastra? Dar, poate, snt indiscret?
Hippolyte facu un gest spre polonicele de lemn care-l mirasera pe avocat n timpul
primei sale vizite.
Nu, nu, ntrebarea este fireasca. Ne-a mbogatit dreptul de havaj, si apoi o buna ges
tiune a beneficiilor ne-a permis sa ne pastram averea. Traditia ne-a nvatat sa in
vestim cu cap. De aceea, spre deosebire de multe alte familii, nu am fost afecta
ti financiarmente de decretul Crmieux care ne condamna la somaj perpetuu.
De ce-mi aratati aceste polonice? Ce legatura au cu ce mi-ati spus?
Snt polonice pentru a prelua dreptul de havaj. Cel mai vechi este cel care are fo
rma unei mini de urias. A apartinut ntiului, care a pus sa fie sculptat n urma unei
petitii adresate de burghezi baronului cernd sa nu-si mai foloseasca mna ca sa-si
ridice drepturile, ei considernd-o prea impura. Cum nu fusese fixata nici o dimen
siune, a poruncit sa fie facuta de marimea aceasta. Cu exceptia comerciantilor s
i a mesterilor obligati sa presteze impozitul, toata lumea a rs, chiar si baronul
. Si cnd s-au plns din nou, i-a trimis la plimbare De fapt, cnd s-a retras ntiul, era
foarte bogat.
Daca tot veni vorba despre Stramosul ntemeietor, ce facea el nainte de a deveni pri
mul executor al neamului sau? Cine erau parintii lui? Pibrac, este, dupa ct mi se
pare, un nume frecvent n Haute-Garonne, nu-i asa?
Avocatul pusese ntrebarea care-i ardea de la bun nceput buzele pe un ton voit deta
sat. Am nimerit-o! gndi el, vaznd ca Hippolyte i ocolea privirea, raspunznd pe un ton t
ransant:
Antecedentele n-au nici o importanta. Istoria familiei noastre ncepe cu Iustinian
Pibrac ntiul.
Malzac dadu din umeri cu fatalism.
Foarte bine, domnule Pibrac, foarte bine.
Cnd orologiul batu ora 21, Hippolyte i-a urat noapte buna musafirului sau si s-a
retras n biroul-biblioteca sa ndeplineasca ritualul jurnalului.
Cazimir aprinse lumnarile unui sfesnic care-l reprezenta pe Hercule sustinndu-l cu
brate vnjoase si-i facu semn sa-l urmeze ntr-o camera din turnul de sud unde-l as
tepta un pat cu polog. ncaperea, cu peretii goi, era ncalzita cu un brasero de bro
nz.
nainte de a-l parasi, Cazimir i-a aratat, n spatele unui paravan, W.C.-ul portativ
si o chiuveta din acaju.
*
Orologiul din salon batu orele 2 ale noptii.
Protejnd cu palma flacara lumnarilor, Malzac s-a strecurat cu inima ct un purice pe
scara care ducea la biroul-biblioteca. Era constient de ndrazneala gestului sau,
dar stia, de asemenea, ca o astfel de ocazie nu avea sa se mai iveasca curnd. Ti
nndu-si rasuflarea, deschise ncet usa pe care o trase dupa el, nchiznd-o cu multa pr
ecautie: auzise ntotdeauna spunndu-se ca batrnii au somn usor. Ca sa nu mai vorbeas
ca de dulaul cu bot de urs care dormea probabil cu un ochi deschis.
A asezat sfesnicul la piciorul dulapului cu memorii. L-a deschis nlemnind la cea
mai mica troznitura. Pluteau n ncapere mirosuri de tutun rece si de melisa.
Malzac lua primul volum frumos legat n marochin roscat, obosit de vreme si folosi
re, ornat la colturi cu reprezentari de arme. Spatele manuscrisului purta blazon
ul Pibracilor si ncuietoarea din aur, cu initialele J.P. nlantuite, nu se ncuia. Ma
lzac l-a deschis si l-a apropiat de lumnari ca sa citeasca mai bine prima pagina.
Dumnezeule! exclama el dupa primele rnduri. La asta nu ma asteptam!
Ceva tare l lovi n cap. si pierdu cunostinta.
Cnd a deschis ochii, era culcat n trasura lui nchiriata. Era nca bezna, vntul sufla n
rafale, ploaia batea darabana pe capota. Nepasator n fata urgiei elementelor natu
rii, calul, nhamat, pastea. Foarte aproape de ei se profila incinta mpodobita cu vr
furi late de lance ale oustalului.
M-au aruncat n strada, constata el, palpndu-si cu un geamat craniul lovit.
Prea captivat de lectura sa, nu vazuse si nu auzise nimic si nu stia care dintre
cei doi batrni l lovise. Reusi sa ajunga, fara sa se mpotmoleasca prin mlastinile
drumului, la Bellerocaille, la hotelul sau, unde-si folosi batista ca sa-si faca
o compresa cu apa rece care nu-l linisti prea mult.
*
Cnd Malzac iesi din camera si se ndrepta spre strada Balaurului, ploaia se oprise
si lumina livida a zilei noi se straduia n zadar sa strapunga perdeaua de nori ce
nusii.
Ce spuneti?! Ati ndraznit sa scotociti n dulap? exclama Leon. Credeti-ma, domnule
Malzac, ati scapat ieftin V-a gasit tata, fara ndoiala, caci de ar fi fost Cazimir
, acum nu ati fi avut un cucui, ci o gaura n cap. A fost cel putin cu folos?
N-am putut sa citesc dect vreo zece pagini, dar totul era spus nca din prima: cel
pe care-l numiti Stramosul-ntemeietor a fost de fapt un copil parasit de mic si b
otezat Iustinian Trouv (Aflatul) de catre cei care l-au descoperit.
ntiul, un copil gasit!
Leon a dat din cap cu un aer nencrezator.
Chiar el a scris-o, n chip de motto, afirma avocatul, adau-gnd: nu ne mai ramne dect
sa gasim registrul comunal ca sa fim n masura sa cerem sa vi se restituie numele
de origine: Trouv.
Trouv, Trouv, repeta Leon, asa cum ncerci o palarie n fata oglinzii. Atunci de ce si
-a spus Pibrac?
Deodata fata lui se ntuneca.
Oricum, maestre Malzac, n-o sa gasiti nici o dovada, caci registrele comunei au
ars n timpul Revolutiei.
Cele de la Bellerocaille, dar stramosul dumitale spune ca a fost gasit la Roumgou
x, la intrarea mnastirii Neostenitilor Adoratiei perpetue.
Spune si de ce si-a schimbat numele?
Da. Din cte am nteles strabunul vostru era cautat pentru furt de catre militia din
Roumgoux. Arestat la Bellerocaille, a dat un nume fals pentru a evita o ancheta.
Uimirea lui Leon era totala. Iustinian ntiul fusese un simplu borfas! ntelegea acum
de ce attea mistere n jurul Memoriilor: legenda si vedea cam terfelita aureola.
*
Patruzeci si opt de ore mai trziu, Malzac descindea n gara de la Roumgoux si-si tri
mitea bagajele la Claponul vesel cel mai putin darapanat dintre cele patru hanuri
ramase dintre cele treizeci care prosperau n vremurile cnd pelerinii soseau cu sut
ele ca sa se nchine n fata Sfntului Preputiu. Dupa ce facuse bogatia trgului, relicv
a l transformase n subiect de batjocura cnd izbucnise controversa asupra autenticit
atii sale. Papa transase chestiunea declarnd ca adevaratul Preputiu se afla la Sa
n Giovanni n Laterano si nicaieri altunde: de ndata pelerinii de odinioara se schi
mbasera n turisti zeflemitori. Neostenitii nchisesera capela pentru public, provocn
d o adevarata deruta financiara printre hangiii si comerciantii din Roumgoux.
Cum legea i permitea sa consulte registrele mai vechi de o suta de ani, primarul
l-a lasat sa se instaleze n ncaperea arhivelor, o chitimie prost-luminata unde dom
nea un functionar cu mnecute lustruite si ochelari.
1663, spuneti? O sa-mi trebuiasca o scara, constata el, aratndu-i raftul cel mai d
e sus unde se aliniau registrele cu copertele ferfenita. Pe vremurile acelea reg
istrele de morti si de nasteri erau tinute de Neosteniti. Cnd au fost expropriati
n timpul Revolutiei, primaria a recuperat arhivele.
nteleg!
Lumina era asa de proasta nct a cumparat de cinci bani lu-mnari. A consumat una din
ele n ntregime pna sa rasfoiasca registrul din 1663. Negasind nimic, l-a cerut pe
cel din 1662. Apoi pe cel din 1661 si pe cel din 1660. Nimic.
Vlaguit, cu spinarea dureroasa si ochii nrositi care-l ntepau, Malzac s-a ntors la
han, a cinat si s-a culcat. A doua zi s-a ntors la arhive si a cautat anii 1664,
1665 si 1666.
Cu vrful aratatorului zdrelit de cte pagini nvrtise, a facut o pauza si a cerut sa i
se aduca o cafea mare cu rom, poftindu-l si pe arhivist la o ceasca.
I s-a plns de deceptia lui, dar omul l-a ntrerupt.
De ce nu mi-ati spus ce cautati? Copiii gasiti snt trecuti pe registre speciale.
Pe vremuri erau foarte numerosi, si asta simplifica lucrurile.
Copilul care-l interesa pe Malzac era al saptesprezecelea din registrul pe 1663.
L-a identificat dupa prenume, Iustinian, singurul din registru, si mai ales dup
a detaliile nregistrate:
Gasit la 10 iunie din Anul de Gratie 1663 la piciorul statuii ntemeietorului. Nas
ul taiat. Botezat n aceeasi zi si ncredintat spre crestere femeii Coutouly, strada
Pompidou, 5, Roumgoux.
nca o pricina pe care o voi cstiga, si spuse avocatul, copiind notita.

Capitolul IV
Bellerocaille, smbata, 13 mai 1906
Leon Trouv si-a oprit sareta si a asteptat ca Saturnin sa sara jos si sa scoata d
e sub scaun o pine mare si rotunda.
Spune-i ca trec sa-l vad la ntoarcere, bodogani el printre mustati, cu o miscare
a barbiei spre oustal.
Saturnin strnse pinea la piept si se ndrepta cu pasul lui cam teapan spre poarta ma
re. Leon l urmari cu privirea. Nu reusea sa-l iubeasca si nu avea ncredere n felul
lui retinut si tacut de a se purta nefiresc pentru un pusti de zece ani. Din apa
statuta iese rul tulbure, spunea cu rautate Hortense. Nu stii niciodata ce gndeste,
este un prefacut de care mai bine sa ne ferim. Dar pna si Leon era de parere ca so
tia lui era o vipera asa de desavrsita nct avea sa se otraveasca ntr-o zi cu propria
-i saliva.
nainte de a porni iar la drum, l vazu mpingnd unul din canaturi si intrnd.
Relatiile cu tatal lui nu se mbunatatisera de cnd maestrul Malzac constrnsese cance
laria sa revina asupra deciziei sale si sa-i permita sa se numeasca Trouv. Taina Pi
bracilor astfel data n vileag si cartea Cu meseria n snge publicata doi ani mai trzi
u de avocat nu contribuisera sa mblnzeasca ranchiuna pe care o nutrea Hippolyte mpo
triva fiului sau pe care nu-l mai numea dect Miselul.
Miselul se-nfuriase rostind cuvinte pe care le regretase de ndata dupa aceea: Dupa m
oartea voastra, caci tot o sa muriti ntr-o buna zi, o sa fiu stapnul oustalului si
atunci o sa pun sa-l darme tot. Tot, pna la ultima piatra. Ca sa nu mai aminteasc
a nimic de cei care au trait aici si de ceea ce s-a petrecut aici timp de aproap
e trei secole. Spera ca o data cu oustalul prejudecata care-i stricase toata viat
a avea sa dispara ntr-o buna zi.
La ctva timp dupa neobrazata lui declaratie, afla ca tatal sau facuse o cerere la
Inventarul general al comorilor artistice din Franta pentru ca oustalul sa fie
clasat monument istoric.
*
Saturnin a rezemat pinea de zid ca sa poata nchide cu ambele mini canatul greu. Mis
carea aceasta l bucura nespus de fiecare data. Aici era la el, la locul lui.
A luat pinea si s-a dus n curte. Lnga put a zarit iapa si cabrioleta lui Calzins, b
atrnul notar. Bunicul sau avea musafiri. Bucataria era goala. A asezat pinea n rast
elul special fixat n perete.
Buna ziua, bunicule, buna ziua, domnule Calzins, spuse el, gonind cu piciorul ga
ina care-l urmase pe scara n sus.
Asezat la marea masa de stejar, Hippolyte mnca ridichi n compania fostului notar ca
re renuntase la situatia lui n favoarea fiului sau, Guy Calzins, acum adjunct al
primarului Barthlmy Boutefeux (Boutefeux-ii au gasit mijlocul sa redevina stapni la Be
llerocaille, si bateau joc de ei adversarii lor politici). Ca n fiecare luna, batrnul
venise sa-si ia portia de exonge, acest panaceu mpotriva reumatismelor pe care d
oar calaii stiu sa-l pregateasca folosind un anume procent, tinut secret, de gra
sime omeneasca, luata de pe trupurile criminalilor. Cu ct fusese mai mare crima f
aptuita, cu att mai eficace se arata unguentul. Exista o exonge de paricid, de ma
tricid, de infanticid, o exonge de arde-talpi (ideala pentru arsuri) si chiar o
exonge de sodomit, foarte eficace mpotriva hemoroizilor.
Celor care se mirau ca Hippolyte mai dispunea de materie prima, desi nu mai ofic
ia de aproape patruzeci de ani, acesta le raspundea ca dupa douazeci de ani de p
racticare a meseriei si doua sute opt executii, stocurile sale erau practic inep
uizabile. Fara sa mai vorbim de rezervele acumulate de stramosii lui. Nu avea el
oare nca vreo trei livre de exonge de vrajitoare, datnd de pe vremea ntiului si a c
elui de Al Doilea?!
Dar Saturnin, care ajutase la fabricarea ei n timpul lucrarilor practice, stia ca
bunicul folosea de fapt seu de oaie pe care-l aromatiza dupa inspiratie.
L-a sarutat pe Hippolyte pe ambii obraji. Acesta si-a netezit apoi de ndata musta
tile si frumoasa lui barba despicata. Purta peste camasa cu jabou de dantela eng
lezeasca obisnuita sa redingota verde ca apa cu guler din catifea grena; picioar
ele, strnse ntr-un pantalon de calarie cafeniu, dispareau n cizme negre patrate la
vrf.
Leon nu vine?
A spus ca trece cnd se-ntoarce de la moara.
Lasnd adultii sa-si continue discutia ntrerupta, Saturnin apuca unul din numeroase
le ziare care zaceau pe un colt al mesei si se duse sa se aseze pe lavita de lnga
fereastra, n fata arborelui genealogic al familiei si a galeriei stramosilor. Cu
putin timp n urma bunicul sau adaugase sub fiecare tablou scrisorile de acredita
re purtnd pecetea baroniala corespunzatoare pe care le daduse la nramat.
Ca la scoala comunala, unde nvatatorul i obliga sa spuna pe de rost lista departam
entelor si numele prefecturilor si al sub-prefecturilor, Hippolyte l pusese sa nvet
e biografiile stramosilor. (Sa mori, nu-i nimic, Saturnin, ceea ce-i groaznic, es
te sa fii uitat.) Prima fusese binenteles aceea a lui Iustinian ntiul si-a lui Ghear
a, lupul sau cenusiu, ndepartatul stramos al lui Gheara cel de azi, dulau jumatat
e dog, jumatate lup.
Nascut n 1663, acreditat la 20 de ani, n 1683, casatorit la 29 de ani cu Guillaume
tte Pradel, n 1692. Iesit la pensie la 73 de ani, n 1736, n favoarea fiului sau ntiul
-nascut, Iustinian. Moare n oustalul sau, la 92 de ani, n 1755,
repeta baiatul aproape mecanic. Acest Iustinian ntiul si cu Razbunatorul erau de d
eparte preferatii lui. Primul pentru ansamblul vietii lui pasionante si pline de
aventuri, al doilea pentru extraordinara sa fertilitate nascocitoare.
Iustinian al III-lea, zis Razbunatorul poporului, s-a nascut la oustal n 1732. Aj
utor al tatalui sau la 15 ani, devine executor-sef la vrsta de treizeci si unu de
ani. Razbunatorul se casatoreste opt ani mai trziu cu Pauline Plagnes, fiica lui
Basile Plagnes, valetul sau de esafod clasa nti. Iese la pensie la 71 de ani n fav
oarea fiului sau, Iustinian al IV-lea. Razbunatorul moare de frica, ntr-o seara,
cnd o castana, pe care Pauline o pusese n camin sa se coaca, dar uitase s-o mpunga,
a explodat, pocnind ca o detunatura de arma.
*
Saturnin citea, cnd numele unchiului sau Leon, care revenea de mai multe ori n dis
cutia dintre bunicul sau si Calzins, l-a sustras din lectura lui. A ciulit urech
ile.
Stiu prea bine, domnule Calzins, ca dac-ar fi dupa renegatul meu de fiu si scorp
ia de nevasta-sa, nimic n-ar mai exista din ce se afla aici. Absolut nimic! Mi-a
spus-o chiar el. De atunci, ma iertati, dar snt tare atent si le pregatesc niste
zile cam proaste, nsotite de dureri de cap cumplite.
Hippolyte lua o nghititura de apa nainte de a-si urma gndul pe un ton batjocoritor.
Stiti ct a cheltuit cretinul asta ca sa fie numit Trouv? Mai mult de cinci mii de
franci aur! Ca si cum ar fi de-ajuns sa-ti schimbi firma pravaliei pentru ca oam
enii sa se lepede de prejudecata. Mi-e greu sa-mi nchipui ca a devenit asa de nai
v. As pune toti butucii mei pe foc ca Hortense este cea care l manipuleaza.
A mai mncat cteva ridichi bodoganind:
Mama mi spunea mereu: Daca unul dintre noi va lua alta meserie va ajunge mai trziu
sa ne dispretuiasca.
Batrnul notar dadu din cap, cu o mutra fatarnic aprobativa. Chiar si Saturnin ghi
cea ca statea pe ghimpi. Nu ndraznea sa vina dupa portia lui lunara de exonge dect
de cnd era la pensie. Pe vremuri, trimitea un slujitor.
Ei bine, pe curnd, domnule Pibrac, contez sa nu uitati mica mea comanda. Mi-ar tr
ebui nainte de naltare si
O clipa, domnule Calzins, l ntrerupse Hippolyte ridicnd mna de la care lipseau trei
falange. Aflati va rog, nainte de a va duce, ca as fi tare nemultumit sa se pronu
nte defavorabil Consiliul municipal n privinta cererii mele de clasare a oustalul
ui ca monument istoric. Asa ca-mi voi depune cererea pentru o noua analiza. Or a
m aflat ca fiul domniei-voastre se mpotriveste. Contez pe autoritatea domniei-voa
stre de parinte, ca sa-l dojeniti si sa-l faceti sa-si schimbe parerea n definitiv
, domnule Calzins, stramosii nostri au colaborat strns n trecut!?
Notarul se strmba. Tonul lui si regasi toata morga necesara pentru a-l pune la pun
ct pe calau:
Vorbiti ca sa va aflati n treaba, Pibrac! V-ati complacut dintotdeauna n a colport
a astfel de brfe, dar este absolut fals si o stiti prea bine. Familia mea n-a par
ticipat niciodata de aproape ori de departe la nici o executie.
Asemenea declaratie echivala cu a gdila o cobra. Fara a-l parasi din ochi pe Calz
ins, Hippolyte ntreba:
Saturnin, ti amintesti cine a construit primul esafod al n-tiului?
Baiatul zmbi: cunostea raspunsul.
Mesterul dulgher Franois Calzins, presedinte al corporatiei dulgherilor si tmplari
lor. n n august 1683 pe ziua de 28 sau 29
De 29, hotar Hippolyte. Si-acum spune-i si referintele domnului Calzins.
Saturnin si musca buza inferioara. Asta era mai greu. Facea parte din primele lec
tii si nu le mai repetase de ctva timp.
Memoriul pentru spezele esafodului se afla la arhivele municipale, sectiunea a d
oua, fila 326 A 45.
Fata lui Calzins se congestiona. Ca de fiecare data, si jura ca nu avea sa mai ca
lce n acest loc spurcat. Dar, cu gndul la portia lui de exonge de spnzurat cu esent
a de matraguna, spuse pe un ton mai mpaciuitor:
O sa vorbesc cu fiul meu. Dar nu va garantez nimic, este un spirit independent c
are
Hippolyte i-o reteza scurt:
Eu, n schimb, va garantez ca daca oustalul meu nu este clasat, rezervele mele de
exonge vor seca definitiv pentru anumite persoane. Sluga dumneavoastra, domnule,
nu va conduc, cunoasteti drumul.
Ai vazut cum a ntins-o? i spuse el nepotului sau dupa, ce notarul coborse scara. Mi
-ar placea sa fiu o musca, s-aud ce va inventa pentru a-l convinge pe fi-su sa v
oteze n favoarea noastra. Fara exonge si fara matraguna poate sa-i spuna adio fru
moasei poulida, puicutei lui din Segala.
n grai local poulida desemna, la alegere, o fata frumoasa si lenesa sau o nevastuic
a haina care sugea sngele pasarilor de curte si ruina gospodariile.
Au auzit rotile hurducaind pe pietre.
Unde-i Gheara? ntreba Saturnin.
La vnatoare, cu Cazimir.
Mai ciuguli cteva ridichi.
Ia, snt primele din anul acesta, snt bune, spuse el, mpin-gnd farfuria spre nepotul
lui.
Lui Saturnin nu-i era foame, a mncat totusi cteva ca sa-i faca placere. l iubea pe
bunicul lui, iar daca uneori acesta se arata sever, ba chiar nenduplecat cnd era v
orba de traditie, era ntotdeauna drept si nepartinitor ca un cntar de spiterie.
Mannca! l ncuraja batrnul, mannca si spune-mi ce se mai povesteste n oras.
Prin acest n oras trebuia sa se nteleaga la Leon. Saturnin bau putina apa din paharul
bunicului nainte de a raspunde:
Matusa Hortense ar vrea sa cumpere un tilbury ca cel al lui Cressayet, dar unchi
ul Leon refuza.
Va ceda. Pna la urma cedeaza ntotdeauna. Si Parfait?
Parfait era de aceeasi vrsta ca Saturnin si n aceeasi clasa cu el; se pregateau sa
treaca teribilul certificat de studii.
Ca de obicei. I-ar placea sa lucreze la cuptor, dar matusa Hortense vrea sa devin
a avocat.
Avocat? Asta-i ceva nou! Parca voia sa-l faca medic?
Si-au schimbat parerea de cnd au cstigat procesul.
Hippolyte bodogani la evocarea acestui moment dureros cnd taina ntiului fusese data
n vileag tuturor. Acum toata lumea stia ca stramosul ntemeietor nu fusese dect un
hot de rnd.
Orologiul batu orele 10 si jumatate.
Destula vorbarie. Sa vedem daca ti-ai repetat lectiile.
Tot vorbind, stivui ziarele si revistele ntinse pe masa. Cum traia ntr-o autarhie
aproape desavrsita, mentinuse contactul cu lumea exterioara abonndu-se la toate re
vistele si ziarele politice, literare, stiintifice, artistice si financiare, spo
rtive, umoristice si satirice. Primea chiar si doua reviste de moda feminina car
e-l faceau sa rnjeasca batjocoritor.
Saturnin scosese dintr-un sertar al bufetului caietul, penarul si sugativa, apoi
se aseza n fata mesei cu speranta ca nu avea sa fie ascultat n legatura cu dreptu
l de havaj pe care nu-l cunostea bine.
Daca se adauga la prghie 10 kg suplimentare, ct timp i trebuie cutitului ca sa se d
eclanseze?
Baiatul se destinse: ntrebarea era usoara.
O jumatate de clipita.
Hm, hm, mormai bunicul netezindu-si barba. Asta era usor. Acum spune-mi cele zec
e privilegii principale de havaj sub Iustinian al II-lea.
Aaa havajul sub Iustinian al II-lea se exersa nca din timpul lui Iustinian ntiul de
trei ori pe saptamna lunea, aa joia, ba nu, miercurea si smbata.
Hippolyte se ncrunta.
Esti sigur?
Saturnin se strmba, nehotart.
Cnd nu esti sigur de ceva, nseamna ca nu stii. Si cnd nu stii, o iei de la nceput.
Baiatul deschise caietul, destupa calimara si-si muie penita de otel.
Termenul de havaj vine de la vechiul havir care nsemna a lua cu mna.
Hippolyte facu gestul de a-si nfunda mna ntr-un sac si de a o scoate plina.
Averea ntiului s-a constituit de pe urma acestui drept, nu de pe urma executiilor.
Urmndu-si prelegerea de economie, Hippolyte a insistat asupra echitatii acestui i
mpozit care-i cruta pe saraci si nu atingea dect mestesugarii si negustorii, adic
a tocmai pe aceia pentru care fusesera facute legile. Se pregatea sa-l nfiereze d
in nou pe zgrcitul de Turgot, vinovat de abolirea lui, cnd un zgomot de potcoave r
asuna pe pavajul din curte. Curnd intra si Cazimir urmat de Gheara, care se repez
i la baiat si-i spala afectuos obrajii cu o limba mare si aspra ca o crpa de frec
at podele.
Valetul si aseza pusca de vnatoare pe un scaun si lasa jos tasca pe care o purta a
trnata de umar, de unde iesea capul unui catel care ncepu sa scheaune, zbatndu-se ca
sa iasa dintr-nsa.
Ce caraghios este! Parca l-ar fi lovit careva cu pumnul n ochi, spuse Saturnin ar
atnd cercul de par negru n jurul ochiului drept.
Poti sa-l mngi si poti sa-l iei, este al tau. La multi ani, Saturnin.
Bucuria lumina brusc fata prea des inexpresiva a baiatului.
*
Cu caruta gemnd sub greutatea sacilor de gru, Leon sosi n sfrsit la oustal. Deschise
poarta cam n sila, gndindu-se la atmosfera ncarcata din timpul rarelor sale vizite
. Pna si Gheara parea sa-i arunce priviri pline de repros Da, ntr-adevar, si dorea c
a toate acestea sa dispara pe veci si sa nu se mai vorbeasca despre ele. Ct despre
stramosii din cripta, abatele acceptase sa fie transferati n cimitirul Sfntului La
urentiu, dar fara dalele lor cu gizanti, cernd ca sicriele sa fie ngropate ntr-un c
avou anonim. De asemenea, nici nu voia s-auda de pastrarea lantului care lega ce
l al stramosului ntemeietor de acela al Guillaumettei: trebuia scos. Aceasta l nec
ajea pe Leon care, orict de misel ar fi devenit, fusese totusi crescut conform tr
aditiei. Or, n cadrul acesteia, povestea dragostei minunate dintre Iustinian cel
cu nas de lemn si Guillaumette i smulsese multe lacrimi. A-i desparti i se parea o
adevarata profanare.
Leon si-a scos palaria nainte de a intra n sala mare, bine luminata de trei ferest
re. L-a salutat pe tatal lui cu o scurta miscare a capului si acesta i-a raspuns
la fel. Cazimir a preferat sa-i ntoarca spatele. Asezat pe podea, nepotul lui se
juca cu un catel alb si negru pe care Gheara l mirosea cu bunavointa.
Ce vnt te aduce?
Este vorba de oustal, eu
Hippolyte i-o taie scurt cu un gest al minii asa cum i-o facuse si lui Calzins.
Daca vrei sa ma rogi sa nu-mi prezint nca o data cererea, scuteste-ti oboseala, a
m facut-o!
Leon primise raspunsul la ntrebarea pe care nici nu avusese timpul s-o formuleze,
asa ca ridica din umeri cu fatalism. Nu mai avea ce cauta aici.
Hai, vino, plecam, i spuse el lui Saturnin, care se scula cu parere de rau, strngnd
u-si catelul n brate.
Nu uita ca daca vrei sa fii stapnul lui, trebuie sa fii singurul care-i da de mnca
re, l preveni Cazimir.
Iar cnd vrei sa-l pedepsesti, adauga bunicul, sa-l bati cu un bat. Niciodata cu mn
a. Cu mna doar l mngi.
Leon interveni.
Stai! Nu cumva vrei sa iei acest cine cu tine? Nu se poate.
Este al meu, bunicul mi l-a dat.
Leon! striga Hippolyte cu autoritate nainte ca acesta sa poata protesta. Stii n ce
zi sntem azi?
Azi? 13 mai. Ei si? Nu vad
Apoi si aminti, se fstci, tacu
Cufundat n gndurile sale (negre) n-a scos o vorba n tot timpul drumului pna la Belle
rocaille. Lnga el, Saturnin mngia capul cinelui pe care-l vrse sub camasa. Ce-avea sa
spuna Hortense? O muscase un cine n tinerete si de-atunci ura cinii la fel de mult
ca pe oameni.
Au ajuns n strada Balaurului unde se ridica frumoasa casa de paianta a brutariei-
patiserii Leon Trouv.
Raymond, cel mai n vrsta dintre ucenici, deschise portile, ca sa poata intra patro
nul n curte.
Saturnin se ducea dupa unchiul sau care se ndreptase spre cuptor; cinele i scapa si
sari dupa Printesa care trecea pe acolo. Zbrlindu-se toata, mta se refugie n ncaper
ea din spatele pravaliei, unde gatea vaduva Bouzouc, ncerca sa scape nvrtindu-se n j
urul picioarelor mesei si tsni dintr-odata n sacrosfnta pravalie urmata ndeaproape d
e cinele care latra cu furie.
Boudiou! Quezaco? striga vaduva.
n pravalie era momentul de afluenta de la ora 11 si jumatate. Hortense, ajutata d
e fiicele sale si de o slujnica abia daca prididea sa serveasca numeroasa client
ela. Ivirea zgomotoasa a celor doua animale a creat panica si confuzie. O persoa
na, vrnd sa le evite, a lovit o tava cu prajiturele uscate care se raspndira pe da
laj, marind dezordinea.
Schiopatnd mai mult ca de obicei, cu obrajii stacojii, Hortense ajunse cinele din
urma si-l trimise cu o lovitura bine tintita a piciorului n ncaperea din spate. Ac
olo, vaduva Bouzouc, narmata cu un polonic de lemn, prelua schimbul. Nebun de gro
aza, catelul ncepu sa urineze peste tot. Sosi si Saturnin.
Macarel de Macarel! Decoun arriva aquel can? l ntreba ba-trna care n zapaceala ei nu
mai stia sa vorbeasca frantuzeste.
Saturnin ntelegea graiul provensal (dar n-avea voie sa-l vorbeasca, bunicul era i
ntransigent n chestiunea aceasta). ncerca s-o linisteasca:
Este al meu, bunicul mi l-a dat de ziua mea.
Lasa, mama-soacra, o sa-ti explic, interveni Leon cu o voce mpaciuitoare. Iar tu,
i spuse el nepotului, curata toata mizeria asta si ai grija sa nu mai intre n pra
valie. N-ai dect sa-l legi.
Se napoie n curte pentru a supraveghea descarcarea sacilor de faina. Mai trziu, Hor
tense veni dupa el, mniata foc.
Ce-am auzit? Smintitul de tat-tu i-a dat aceasta potaie lui Saturnin? Si n-ai av
ut nimic de spus?
Vocea ei stridenta atrase vecinii pe la ferestre.
Nu tipa asa de tare, te rog. I l-a daruit de ziua lui, de aceea n-am protestat. n
telegi acum?
Ce nteleg este ca nu vreau cini n casa mea.
Leon facu atunci ceva cu totul neobisnuit: se burzului.
nti de toate, se poate spune orice despre tatal meu, dar nu ca este smintit, apoi au
existat dintotdeauna cini n familia mea. Deci vor fi si n CASA MEA.
Ca doar numele lui se gasea pe firma! Daca ar fi continuat sa faca pine asa cum l n
vatase Arsne Bouzouc, de mult ar fi dat faliment. Priceperea lui transformase cas
a cu totul. Pna la acoperisul pe care l refacuse de curnd. Datorita patiseriilor lu
i puteau sotia si fetele sa se mbrace la Sicul parizian din Rodez! Si sa poarte pal
arii de treizeci de franci! Si sa se fuduleasca cu ele n fiecare duminica la bise
rica!
Totusi, cum simtea spulberndu-se mnia care-l sustinuse pna atunci, a lasat-o balta
si a disparut pe lnga cuptoarele lui, bodoganind.
La dejun, dupa rugaciune, Hortense contraataca:
Ia spune-mi, Saturnin, cine se va ocupa de cinele tau cnd ai sa fii la scoala? ti nc
hipui lesne c-avem altceva de facut dect sa-l mpiedicam sa alerge dupa Printesa sa
u sa stergem mizeria dupa el.
Legat cu o sfoara, obiectul discutiei si ascutea coltii de un picior al scaunelul
ui lui Saturnin.
Cazimir spune ca este un fox srmos si ca va prinde soareci si sobolani. Cnd o sa m
ai creasca, l putem lasa n pod, ca sa nvete sa vneze.
Dar matusii nu-i surdea ideea
Soarecii si sobolanii o privesc pe Printesa De fapt, cu ct ma gndesc mai bine, cu a
tt nu vad dect o singura solutie. Cum este cinele tau, trebuie sa te ocupi tu de el
. Deci, va trebui sa stai acasa.
Tare as vrea s-o fac, matusa, dar merg la scoala.
Ei bine, n-ai sa te mai duci. n fond, stii sa citesti, sa mzgalesti niste litere, s
a numeri pna la o mie, ajunge berechet pentru ce vei face n viata N-ai dect sa stai
aici cu catelul si sa-l ajuti pe unchiul tau la cuptor. Se nimereste bine caci s
e apropie Pastele si ingratul de Raymond pleaca.
A aruncat o privire otravita prin usa deschisa spre sala cuptorului unde prnzeau
ucenicii si slujitorii.
Dupa trei ani de ucenicie, Raymond si anuntase intentia de a se casatori si de a
se instala la socru-sau, un brutar din Rodez.
Dar atunci, vreau si eu un cine! Vreau si eu sa lucrez la cuptor cu tata! striga
Parfait, indignat.
Tu ai sa faci ce-ti spun eu sa faci!
Margot si Beatrice pufnira n rs cu nasu-n servet.
Gata cu discutia! decreta Hortense. Trebuie sa alegi: ori parasesti scoala si pa
strezi cinele, ori l dai. Nimeni de aici nu se poate ocupa de el pentru tine. Cred
ca m-ai nteles?
Eu pot, propuse Parfait spontan.
De data aceasta, primi o palma.
Mannca si taci!
Saturnin s-a uitat la cine. Socotind, pesemne, ca lemnul taburetului era prea tar
e, acesta se lupta acum c-o sfoara, mestecnd voios. Saturnin s-a aplecat sa-l mngie
. Nu avusese niciodata pna acum ceva viu.
Ei, Saturnin, ai auzit ce ti-am spus, sau nu?
Am auzit, matusa Dar este pacat sa nu-mi trec examenul, bunicul spune ca este imp
ortant sa-l iau.
Ce stie bunicul? Nu iese niciodata din casa lui. El l-o fi avnd?
Printesa gasi momentul potrivit ca sa se nfiinteze si ea. Cinele sari s-o nhate, ru
pnd sfoara. Urmarirea zgomotoasa continua n ncapere si-apoi iar n pravalie.
Boudiou! Boudiou! gemu batrna Bouzouc ridicnd bratele catre cer.
*
Pe balcon, rezemat n coate de balustrada, n ciuda racorii serii, Leon fuma ultima
tigara nainte de culcare, privind la stingatorii de felinare care cufundau n ntuner
ic strada Balaurului. De cealalta parte a ncaperii, ascunsa de un paravan mare de
corat cu motive chinezesti, Hortense si punea camasa de noapte. Cea pe care o pur
tase cu optsprezece ani n urma, n chiar noaptea nuntii. Era nou-nouta pe atunci, s
i-l mirase asprimea pnzei ei cenusii, dar si mai mult crapatura verticala, ngusta,
practicata la naltimea potrivita n jurul careia fusese brodat n cruciulite rosii:
Domnul o vrea. Leon nu o vazuse niciodata fara aceasta camasa.
De cealalta parte a peretelui despartitor, Saturnin si Parfait ngenuncheau la pic
ioarele patului larg pe care-l mparteau si-si rosteau la repezeala rugaciunea.
Si fa Doamne ca Saturnin sa se razgndeasca si sa ramna n clasa cu mine, adauga Parf
ait, care copiase ntotdeauna srguincios dupa varul sau.
Ce nume ai sa-i dai? l ntreba el mai trziu.
Sfarma-Tot.
I se potriveste, aproba Parfait privind catelul care-i sfsia coperta cartii de ar
itmetica.

Capitolul V
A doua zi, duminica 14 mai 1906, strada Balaurului, orele 4 ale diminetii
Scoala-te, a sunat de 4!
Sub pat, catelul a nceput sa latre. Saturnin deschise ochii cu parere de rau si-l
vazu pe Benot, al doilea ucenic, cu o lumnare n mna.
Lasa-ma, mi-e nca somn.
Scoala-te, macarel, lui sefu nu-i plac mofturile. Si spune-i javrei sa taca, o s-
o trezeasca pe coana Hortense, si atunci
Saturnin si-a amintit de nvoiala impusa de matusa Hortense. A dat la o parte cear
ceaf si paturi si s-a sculat. L-a mngiat pe cap pe Sfarma-Tot, care a dat voios di
n coada. Odata mbracat, a luat catelul n brate.
l iei cu tine? se mira ucenicul.
Binenteles, daca-l las singur o sa latre ntruna.
n bucatarie, alb de faina pna la coate, Leon framnta cu srg aluatul de pine. Lucrul i
placea si asta se vedea n toate miscarile lui; l-a privit afectuos pe nepotul lui
, dndu-i un sort albastru.
Ca sa-i mai vina inima la loc, Saturnin s-a uitat dupa catel, care gasise potriv
it sa-si faca treburile sub deviza pictata de Arsne Bouzouc, cu multi ani n urma.
Cu ct ti merge mai prost, cu att vorbesti mai mult de necazurile tale.
Cel caruia i merge bine tace.
Ti-ai folosit bine ziua?
Pune-ti aceasta ntrebare n fiecare seara.
Unchiul a oftat.
Curata mizeria, si-apoi pun-te pe treaba. Goleste nti cenusa din cuptor. Benot o sa
-ti arate unde trebuie s-o arunci.
Se crapa de ziua cnd vaduva Bouzouc aparu n brutarie ca-n fiecare dimineata, cu oa
la de noapte n mna. Dadu cu piciorul n cinele care latra dupa fustele sale, goli oal
a n curte si se duse n bucatarie de unde le veni curnd un miros de cafea proaspat f
acuta care se amesteca cu cel de pine calda. S-au auzit apoi pe scara pasii nereg
ulati ai Hortensei, urmati de ceilalti, mai saltareti, ai fetelor, Margot si Bea
trice. Parfait sosi ultimul. Si-a privit cu invidie varul care curata niste tavi
unsu-roase pentru cornuri.
Cnd Saturnin intra dupa unchiul sau n bucatarie, vazu ca ceasca si scaunul lui dis
parusera.
Ucenicii nu mannca cu patronii, l lamuri Hortense, aratndu-i brutaria si masuta la
care se asezasera Raymond si Benot. Si ia-ti potaia. Nu vreau s-o vad aici si cu
att mai putin n pravalie. Vai de ea dac-o prind!
Saturnin si-a privit unchiul care-si muia n ceasca o bucata de pine unsa cu unt.
Putin mai trziu, Saturnin matura curtea, pe cnd Parfait, mbracat cu hainele lui de
duminica, cu cartea de rugaciuni sub brat, pleca spre catehism, cu mersul teapan
al persoanei care a primit interdictia absoluta de a se murdari.
Si-n timp ce Hortense, mama si fiicele ei se duceau la biserica unde era de bon
ton sa fie vazute la slujba cea mare de la orele 10, el curata copaia de aluat.
La 11, Leon si-a scos sortul si a urcat la etaj ca sa se dichiseasca pentru sedi
nta duminicala a Societatii prietenilor bunelor vremuri trecute care se tinea n s
ala din dos de la Gamanul fericit, fieful conservatorilor (cel de la Placinta rumen
ita fiind al rosilor). Acolo se puneau pe tapet subiectele cele mai variate, care e
rau apoi furtunos discutate. nscris de cinci ani n aceasta Societate, Leon nu era
tolerat dect n calitate de membru tacut. Nu i se cerea parerea si nu trebuia s-o d
ea.
Cum toate pravaliile nchideau duminica dupa-amiaza, Saturnin si Sfarma-Tot s-au d
us mpreuna pe malul Dourdou-ului unde si-au folosit ziua ca sa se cunoasca mai bi
ne. (Ai patru modalitati de a te face ascultat, l avertizase Cazimir: privirea, ge
stul, tonul vocii si reprosul justificat. Cinii snt ca noi, nu le place nedreptate
a. n schimb, stiu ntotdeauna cnd au gresit. De aceea trebuie sa-i pedepsesti fara s
ovaire.)
Obosit dupa o zi att de lunga, baiatul cina repede mpreuna cu ucenicii si se duse
sa se culce, adormind de ndata ce puse capul pe perna.
A doua zi n zori, Benot l trezi.
Scoala-te. Este ora.
La orele 6 si treizeci se ivira batrna Bouzouc si oala ei de noapte. Vazndu-l pe P
arfait care-si pregatea ghiozdanul umplndu-l cu bomboane care aveau sa-i asigure
drepturi de copiere, Saturnin gasi nedreapta nvoiala impusa de matusa lui. Ar fi
putut sa-l lase sa-si treaca examenul Si ce-avea sa zica bunicul cnd avea sa afle
ca nu se mai duce la scoala? I-ar fi cerut cinele napoi, si Saturnin nu voia asta
nici n ruptul capului. De aceea minti cnd Hippolyte l ntreba ca de obicei: Ei, ai nvat
at bine saptamna asta? Cum minciuna lui prinsese, a repetat-o de cte ori s-a dus sa-l
vada.
Veni si ziua examenului.
*
Cnd un individ a reusit sa-si satisfaca o dorinta refulata, toti ceilalti membri
ai colectivitatii se simt dornici sa procedeze la fel. Pentru a reprima aceasta
tentatie, trebuie pedepsita ndrazneala celui a carui satisfactie a fost invidiata
si se ntmpla ca pedeapsa sa le furnizeze celor care o executa ocazia sa comita di
n nou, sub cuvntul ispasirii, acelasi act impur. Acesta este unul din principiile
fundamentale ale sistemului penal omenesc.
Incapabil sa se concentreze, Hippolyte lasa cartea din mini si arunca o privire n
elinistita spre orologiul care se pregatea sa sune orele 4 ale dupa-amiezii. Nem
aiputnd rabda, iesi din birou si urca n vrful turnului din nord. Cazimir era acolo.
Asadar, si tu gasesti ca nu este normal. Ar fi trebuit sa fie aici de un ceas.
Poate ca s-a intimat cu rezultatele.
Poate.
Cnd a sunat de 5, Cazimir a nhamat calul, pe cnd Hippolyte si ncheia centironul cu pi
stolul cel cu zece gloante.
Au trecut nti prin fata scolii pe care au gasit-o nchisa. S-au dus apoi pe strada B
alaurului. Cazimir l-a oprit pe Taie-Vnt n fata brutariei-patiserie Leon Trouv de u
nde iesea o coada ce se continua pe trotuar.
Iisuse Dumnezeule, iata-l si pe gdea! au nceput sa susoteasca vazndu-l pe Hippolyte
cobornd din trasura cu roti stacojii si ndreptndu-se catre usa care s-a liberat de
urgenta.
Hortense o servea pe bucatareasa familiei Beaulouis. S-a blbit:
Tata-socrule! Ce surpriza!
Buna ziua, Hortense, spuse Hippolyte scotndu-si jobenul. Unde este Saturnin?
Vocile clientilor prinsera a zumzai.
El este, alde Pibrac.
Saturnin? La cuptor. De ce? A! Buna ziua, Cazimir, ai venit si dumneata?
Valetul nu raspunse. S-a multumit sa-i fixeze rnd pe rnd pe clienti pna ce acestia
lasara ochii n jos. Valetii de esafod erau aroganti prin traditie, iar Cazimir exc
ela n aceasta privinta.
La cuptor?! repeta Hippolyte nedumerit.
Ocolind tejgheaua de marmura si borcanele cu lemn-dulce si bomboane umplute, a p
atruns n bucatarie unde batrna Bouzouc curata un iepure. S-a nchinat vazndu-l ca str
abate ncaperea si se duce glont la cuptor.
Saturnin spala pe jos cu o pnza pe care Sfarma-Tot se straduia s-o prinda. Avea o
chii rosii.
N-a luat examenul si n-a ndraznit sa vina sa-mi spuna, gndi batrnul aplecndu-se ca sa-
l sarute. Baiatul i se agata de gt hohotind:
Iarta-ma, bunicule, iarta-ma.
Nu plnge, nu-i nimic. Ai sa te prezinti din nou la sesiunea viitoare, n toamna, si
ti garantez ca-l treci!
Hohotele de plns se ntetira. Hippolyte se ncrunta.
Si ce faci aici, de ce speli pe jos ca un argat de grajd? Esti pedepsit? Ai facu
t o prostie? Sa nu-mi spui ca te-au pus la munca pentru ca ai picat la examen!
N-am picat, bunicule, nu m-am prezentat.
Acum Saturnin nu mai avea ncotro si-i povesti totul. Pe masura ce vorbea, priviri
le bunicului capatau un iz de pistol ncarcat.
Au ndraznit sa faca ASTA?!! Strnge-ti lucrurile si urca n trasura. Este n fata prava
liei.
mi strng toate lucrurile?
Toate. Vii sa locuiesti la oustal.
Stralucind de bucurie, Saturnin o lua la fuga pe scara n sus, n timp ce Hippolyte
se ntorcea la bucatarie, unde Hortense i soptea ceva mamei ei. Fiicele sale si slu
jitoarele serveau clientii.
Unde este Leon? ntreba el cu voce neutra.
La moara, i raspunse nora.
Hippolyte i se protapi n fata fara a scoate alt cuvnt. O tacere grea se lasa n odai
e. Batrna Bouzouc si relua curatitul iepurelui, ncercnd sa-si regaseasca cumpatul pi
erdut. n spatele ei, pe un bufet tip Galeriile Noi, Printesa i urmarea cu atentie
toate miscarile.
mi puteti explica de ce Saturnin se distra cu crpa n brutarie n loc sa se prezinte l
a examen? sfrsi prin a rosti Hippolyte, cu o voce care-l alerta de ndata pe Cazimi
r.
Se ivi n pragul bucatariei, cu ochiul la pnda, gata de actiune. Batrna Bouzouc lasa
jos cutitul si se nchina din nou. Prezenta calaului sub acoperisul ei era mai re
a dect o arsura cu untdelemn fierbinte. Cnd era copila, mama ei o ameninta ca avea
s-o paraseasca n fata oustalului de la raspntia Judecatii-de-Apoi, ai carui locui
tori, lucru bine stiut, i mncau de vii pe copiii neascultatori.
Ce vreti sa spuneti? Nu nteleg. De ce vorbiti pe tonul asta? protesta Hortense, d
ar fara convingere.
Hippolyte facu un pas nspre ea. Hortense se dadu napoi, lo-vindu-se cu spinarea de
bufet.
Cum ati ndraznit sa-l constrngeti pe Saturnin sa paraseasca scoala?
Dar el el a vrut. Ca sa se ngrijeasca de catel. ntrebati-l!
La niste semne cunoscute doar de el (o anumita ntepenire a spatelui, un fel speci
al de a-si ncreti pleoapele, un tremur usor al buzei inferioare), Cazimir ntelese
ca trebuia sa intervina. Punnd o mna mpaciuitoare pe umarul stapnului sau, i sufla la
ureche:
Nu face, hai sa plecam, Saturnin este n trasura.
Mult mai trziu, cnd a putut sa vorbeasca din nou coerent, vaduva Bouzouc a afirmat
ca numai un diavol mpielitat ar fi putut sa actioneze att de repede.
Cu iuteala unei limbi de cameleon vnnd o musca, bratul stng al lui Hippolyte se des
tinse, mna lui nfigndu-se n ceafa Printesei. n aceeasi clipa, mna lui dreapta smulgea
cutitul batrnei. Lipind pisica de usa bucatariei, o tintui cu lama, rostind cu o
voce tunatoare, de nerecunoscut:
Eloim, Essaim, frugativi et appellavi! n numele lui Lucifer si al lui Belzebut ca
re nu-mi pot refuza nimic, va blestem, pe voi toti Bouzoucii, pna n mormnt si dinco
lo de el.
Pe urma se rasuci pe calcie si iesi, mai curnd multumit de efectul dezastruos pe c
are-l lasa n urma lui, lingndu-si sngele care-i picura din mna zgriata de nefericitul
animal.
*
Vaznd de departe multimea strnsa n fata pravaliei, Leon ntelese ca se petrecuse ceva
neplacut.
A trebuit sa-si faca loc cu coatele ca sa patrunda n casa lui, foarte nemultumit
de privirile pline de mila care l ntmpinau. nauntru toate erau cu josul n sus. Soacra
-sa cazuse la pat si biguia n graiul vechi: Nu este omenesc, Boudiou, boudiou! Nu e
ste omenesc.
Asezata la capatiul ei, Hortense i punea comprese cu apa rece. S-a sculat vazndu-l
pe barbatul ei si l-a apostrofat:
A! grozava familie mai ai! Nebunul de tat-tu abia a plecat, a venit sa ne bleste
me n casa noastra! Priveste n ce stare a adus-o pe mama!
Si de ce a facut-o?
Cnd a aflat ca Saturnin nu mai merge la scoala, a devenit ca apucat.
I-a aratat urmele lasate pe usa de cutit si petele umede de snge spalat.
A tintuit-o pe Printesa de usa, blestemndu-ne. A fost ngrozitor.
Erau clienti?
Ce-ntrebare! Era doar smbata dupa-amiaza! Plin ochi! Sper ca de data asta n-ai sa
te lasi. n plus, l-a luat pe Saturnin si toate lucrurile lui. Nu poate sa locuia
sca cu batrnii aia doi. Si-apoi, acum ca Raymond a plecat
Leon a dat din umeri. Ceea ce se ntmplase era de asteptat. De fapt, stiuse ntotdeau
na ca tatal lui avea sa reactioneze violent. A oftat gndindu-se la Printesa. Da,
asta-i semana, sa faca pe mascariciul i evocase probabil pe Belzebut, pe Lucifer s
i toata recuzita din iad, rotind ochi bezmetici. Nu era de mirare ca batrna Bouzou
c cazuse la pat Cum sa-i explice, cum s-o convinga ca taica-su nu era nici vrajit
or, nici n contact permanent cu iadul si cu diavolul? De cnd lumea, superstitia po
pulara asimilase calaii si vracii cu vrajitorii, iar traditia i nvatase cum sa exp
loateze aceste credinte. si amintea perfect de cursurile de anateme n timpul caror
a Hippolyte mima felul cel mai potrivit de a blestema pe cineva: nti ti schimbi voce
a. Oamenii cred ca esti posedat si jumatate din treaba s-a facut.
Ce astepti? n loc sa stai nemiscat sa ma privesti, mai bine te-ai duce sa depui o
plngere, trebuie sa existe o lege care sa-l pedepseasca pentru ce ne-a facut, l nf
runta Hortense cu minile n sold. n orice caz, o sa vorbesc cu preotul.
La ce bun! a spus el, si s-a dus sa-l ajute pe Benot sa descarce sacii de faina d
in caruta.
*
Daca tarasenia cu pisica rastignita pe usa a cunoscut un mare succes, n schimb br
utaria-patiserie Trouv a cunoscut o scadere vremelnica a clientelei si nimeni n-a
r fi fost cu adevarat surprins daca pinea ei ar fi mirosit deodata puternic a puc
ioasa.
Vara a fost uscata.
Culesul viilor era pe sfrsite cnd Saturnin a aparut din nou la scoala. S-a nscris l
a sesiunea din toamna si si-a luat examenul, fiind clasificat al doilea. nmnndu-i di
ploma, directorul l-a laudat. Hippolyte s-a aratat mai putin expansiv. Felicitndu
-l, i-a amintit ca numai locul nti este bun.
Al doilea este primul dintre ultimii.

Capitolul VI
n ciuda stradaniilor, presiunilor si mituirilor, oustalul Pibrac nu a fost nscris n
Inventarul general al patrimoniului artistic din Franta. Hippolyte s-a plimbat
de colo-colo, cu o mna la spate, cealalta jucndu-se cu vrfurile barbii sale negre.
Saturnin l-a vazut cufundndu-se n cteva carti de drept; le-a consultat pna la ora ci
nei, o cina pe care n-o atinse dect cu vrful furculitei.
O sa-i punem n fata unui fapt mplinit, sfrsi el prin a spune cu voce duioasa. Am ve
rificat. Nici o lege nu ne interzice sa transformam oustalul n muzeu. n muzeu priv
at cu plata la intrare.
A rs pentru prima oara n ziua aceea. Cazimir a strns masa. Saturnin i-a sarit n ajut
or. Hippolyte a continuat sa-si depene gndul.
Important va fi sa ne facem cunoscuti turistilor care vin sa viziteze castelul s
au biserica Sfntul Laurentiu. Trebuie sa stie unde sa ne gaseasca Ah! daca n-ar fi
padurea Rusinii, ne-ar putea vedea din oras ca nainte. Am putea folosi o firma n
culori tipatoare Ha! Ha! Ha! pun ramasag ca se vor nverzi toti de dureri de burta.
Au rs vesel ctesitrei.
O sa imprimam un catalog si bilete de intrare. Ne facem reclama n ghidul Michelin
si n Baedeker. Cazimir va deschide usa, Saturnin va vinde biletele, iar eu voi f
ace pe ghidul.
Au rs din nou. Cinii dadeau din coada la unison.
Am putea face carti postale dupa oustal, propuse baiatul.
Buna idee.
Cazimir s-a aratat mai reticent.
Poate ca ar fi o investitie cam mare pentru nceput. Nu vin nici o suta de turisti
pe an la Bellerocaille.
Stiu, dar facem muzeul ca sa aparam oustalul, nu ca sa ne mbogatim. Ca sa ne supr
avietuiasca, el trebuie sa devina de interes general, n fond povestea lui, ca si
a noastra, se confunda cu cea a Justitiei. Muzeul nostru va ilustra minunat fate
ta cea mai ascunsa a sistemului.
*
Dupa trista ntmplare cu njunghierea Printesei, Leon n-a mai calcat la oustal si a nc
etat sa-i mai furnizeze pine, rupnd astfel ultimele legaturi dintre ei.
Mai trziu, cnd Parfait a povestit ca Saturnin si trecuse cu brio examenul n sesiunea
din toamna, s-a bucurat n sinea lui. Ct despre Parfait, l picase. si marturisea uneo
ri cu nemultumire ca Saturnin i lipsea. Probabil si din cauza prostiei desavrsite
a noului sau ucenic. Chiar total lipsit de entuziasm pentru meseria de brutar, S
aturnin se aratase ndemnatic, metodic, constiincios. Refuzul comisiei de a include
oustalul n catalogul sau a fost o mare satisfactie pentru Leon. S-a crezut stapn
pe situatie, victorios n acest razboi: nu mai avea dect sa astepte moartea batrnulu
i si, pfuiit! adio, oustal!
Din pacate pentru nervii lui, multumirea nu-i fu de lunga durata. ntr-o zi, cnd se
ducea la moara, a facut un ocol pe la raspntia Judecatii-de-Apoi si a vazut cu n
eliniste ca se ridicasera schele n jurul turnurilor pentru restaurarea creneluril
or. Ctiva muncitori curatau moloanele zidului de incinta. Altii, cocotati pe scar
i, razuiau vopseaua de pe vrfurile late de lanci, fluiernd melodii sugubete.
Iarna 1906 a fost blnda si s-a desfasurat fara incidente demne de a fi semnalate.
Atta doar ca n primavara, cnd se ivira iar flori pe cmp si tuleie pe obrajii adoles
centilor, s-a putut constata ca padurea Rusinii nu se mpartasea din miracolul anu
al. Nu nverzea deloc si, oroare! oustalul refuza obraznic sa dispara din privelis
te. Lumea intra n alerta, se duse sa cerceteze si, blestematie! atunci a fost des
coperit dezastrul: toti copacii paduricei murisera n picioare. Bucurosi de atare
chilipir, montagnolii i trasformau n surcele cu iuteala unor termite nfometate.
O cercetare mai amanuntita a aratat ca lipsea un metru de coaja pe fiecare pom.
Cineva asasinase pur si simplu padurea Rusinii.
Cei care au facut asta au folosit o tehnica din Evul Mediu permitnd cultivarea un
ei paduri fara sa fii nevoit s-o destelenesti, explica nvatatorul. Copacii snt omo
rti curatindu-i astfel de coaja. Frunzele cad si nu mai cresc. Soarele patrunde a
tunci pna la sol, care astfel poate fi cultivat.
Barthlmy Boutefeux, primarul, a poruncit sa se faca o ancheta. Comandantul Calmeja
ne a arestat ctiva montagnoli carora a trebuit sa le dea drumul din lipsa de dove
zi. Municipalitatea a pus n jurul padurii panouri interzicnd taierea ei si anuntnd
amenzi strasnice, dar ele au disparut n noaptea urmatoare.
Desi nimeni cu ndraznea sa-l acuze pe fata, numele lui Pibrac se afla pe toate bu
zele, chiar daca motivele lui ramneau ascunse. Municipalitatea nu a nlocuit panour
ile. Montagnolii s-au ivit din nou si la Sarbatoarea Tuturor Sfintilor padurea R
usinii practic disparuse. De-acum ncolo att dolmenul ct si oustalul puteau fi zarite
de la Bellerocaille, din orasul de sus si din orasul de jos. Atunci a pus Hippo
lyte sa fie vopsit n rosu oustalul si aurite toate vrfurile de lance de pe zidul d
e incinta. Erau mai bine de trei sute, cumparate de Al Doilea de la militia care
le reformase.
Aceste inovatii avura asupra spiritelor oamenilor cumsecade efectul unei mulete
asupra unui taur. La initiativa lui Guy Calzins, adjunctul primarului, a circula
t o petitie care cerea sa nceteze aceste provocari. S-au strns mai mult de trei mi
i cinci sute de semnaturi, printre care cele ale lui Leon si Hortense Trouv, brut
ari-cofetari. I s-a adaugat o scrisoare cu antetul primariei prin care Hippolyte
era somat sa redea culoarea sa originala oustalului care, asa statea scris, dena
tura privelistea si se prezenta ca un buboi crescut pe nasul frumosului nostru oras.
A doua zi, Cazimir depunea la primarie un plic ce continea copia manuscrisa a un
ei charte datnd din 1683 si specificnd ca domiciliul Executorului, precum si hainel
e lui trebuiau sa fie de culoarea sngelui de bou. Pibrac adaugase n concluzie: Cum ac
easta charta nu a fost niciodata abrogata, culoarea actuala a oustalului Pibrac
este perfect conforma reglementari-lor.
*
Alphonse Puech developa fotografiile de la botezul din familia bancherului Duval
ier, cnd clopotelul de la intrare suna, anuntnd prezenta unui client.
Imediat! striga el din spatele peretelui despartitor.
Desi nascut n Bellerocaille cu vreo treizeci de ani n urma, Puech era considerat u
n emigrat, sub pretext ca parintii lui erau originari din Requista, un trg mai apro
ape de Albi dect de Rodez. Fiind singurul fotograf din oras, Alphonse Puech era a
utorul celor patru carti postale existente la Bellerocaille: o vedere generala a
orasului, alta a bisericii Sfntul Laurentiu din secolul al XIII-lea ntr-o zi de p
rocesiune, o vedere a castelului medieval si alta reprezentnd piata Gropii cu prim
aria ei din secolul al XV-lea.
A fost surprins sa gaseasca n mijlocul pravaliei pe fostul calau nsotit de insepar
abilul sau valet cu aerul lui patibular. i vedea de aproape pentru prima oara. Ce
va straniu parea sa-i nvaluie.
Domnilor?
Ct pe ce sa-i scape: La dispozitia domniilor-voastre.
Domnule fotograf, mi-am transformat oustalul n muzeu. As vrea sa-l fotografiati s
i sa-mi faceti, sa zicem, cinci mii de carti postale.
Cinci mii!
Pentru nceput! Nu-i de-ajuns?
Dimpotriva, este mult.
Ct timp va trebuie?
Dintre sutele de brfe care circulau pe socoteala Pibracilor, una era absolut sigu
ra: Pibracii erau solvabili.
Vreo suta de zile din clipa n care vor fi facute cliseele.
Mai sa fie! Cam multisor! Ma gndisem ca aveam sa le am gata cel trziu de Sfntul Gil
les.
O luna! Imposibil, domnule Pibrac. Trebuie sa colorez cu mna fiecare vedere, este
o treaba lunga si gingasa, mai ales daca doriti sa fie si bine facuta.
Bine, sa zicem pna de Snziene. Daca nu puteti, nu face nimic, o sa ma adresez unui
confrate al dumneavoastra din Rodez.
Alphonse Puech traia mai mult schiopis-trs din arta sa gratie casatoriilor si bote
zurilor locale precum si fotografiilor de la premiile de la finele anului scolar
si celor de la cresa de Craciun pe care o organiza biserica Sfntul Laurentiu. Nu
putea sa-i lase sa-i treaca pe sub nas o astfel de comanda.
Foarte bine. Dar va atrag atentia, domnule Puech, ca toate acestea snt confidenti
ale. Daca s-ar afla, valetul meu aici de fata ar veni sa va traga de urechi din
partea mea. Si este att de nendemnatic, ticalosul, nct cine stie daca nu i-ar ramne nt
degete! Slujitorul dumneavoastra, domnule artist!
*
De Snziene nu erau gata dect doua mii cinci sute de carti postale. Dar Hippolyte n
u se supara si-i acorda fotografului un termen rezonabil ca sa-si sfrseasca treab
a. Calitatea lucrului justifica aceasta ntelegere din partea lui. Puech fotografi
ase oustalul prin portile deschise, ncadrat n portalul de piatra de la intrare ce-
si purta mndru blazonul. Turnurile crenelate se profilau pe un cer colorat n albas
tru de cobalt. Ghilotina, pe esafodul ei, se nalta n dreptul fatadei. Protapiti lng
a scara de acces, Hippolyte, Saturnin si Cazimir zmbeau primitor.
n acea seara, gratie bunelor oficii ale postaritei, tot orasul afla ca valetul Ca
zimir nu numai cumparase toate timbrele pentru carti postale existente la posta,
dar mai si comandase nca trei mii.
Si tot n aceeasi seara, la oustal, Hippolyte lipea primul timbru pe prima carte p
ostala.
i revine de drept lui Leon. Daca avem putin noroc, o sa mai faca o galbinare!
*
Vaznd privirea sugubeata si ironica a postasului care-i ura: O zi buna pentru dumn
eavoastra, domle Trouv, Leon a nteles ca se ntmplase ceva. S-a uitat printre plicuri.
ustrata l-a ncremenit.
Nu se poate, baiete, visezi! Ai sa te trezesti si aceasta grozavie va fi disparut
, ca orice cosmar care respecta ordinea naturii.
Dar ilustrata era statornica n fata lui. Leon s-a trt pna n bucatarie unde si-a turna
t un pahar de porto pe care l-a dat pe gt dintr-o dusca.
Nu te simti bine? se nelinisti Hortense.
ntr-adevar, nu ma simt bine.
Si-a turnat nca un pahar. Atunci a descoperit Hortense ilustrata si a nteles. Oh!
cel mai rau nu era prezenta agresiva a socrului ei, a detestabilului lui slujito
r si a lui Saturnin, usor de recunoscut la picioarele uneltei datatoare de moart
e, ci textul care o nsotea si care, dintr-un condei, zadarnicea ani de stradanii
si mii de franci (aur) cheltuiti n zadar:
VIZITATI UNICUL MUZEU ISTORIC
AL NALTELOR SI JOASELOR LUCRARI
DE LA BELLEROCAILLE, N AVEYRON
se afla nscris pe recto, iar pe verso:
OUSTALUL MUZEU LEAGAN
AL NEAMULUI TROUV-PIBRAC
EXECUTORI DE SAPTE GENERATII
Trouv-Pibrac!
Urma un scurt text scris de mna. Hortense recunoscu scrisul socrului ei.
Snteti amical poftiti la vernisajul muzeului, duminica 1 septembrie 1907. Aceasta
ilustrata tine loc de invitatie.
Trouv-Pibrac!
*
Tot postarita i-a anuntat ca tatal lui nu se multumise sa-si trimita ilustratele
-invitatii notabililor din Bellerocaille, dar ca le trimisese si celor din Rodez
, Albi, Toulouse, Montpellier, Nevers, Lille si din toata Franta.
Cadenta este cam de o suta pe zi. Snt trei scrisuri diferite.
Hippolyte, Cazimir si Saturnin binenteles iar daca ar fi stiut si cinii sa scrie, i
-ar fi pus si pe ei.
Tot att de eficace, pe ct era de amabila, postarita i-a copiat lista numelor. Tata
l lui ntrecuse orice masura. Trimitea invitatii conservatorilor principalelor muze
e pariziene, inspectorului general al monumentelor istorice, dar si presedintelu
i Republicii, Armand Fallires (si sotiei sale), ministrului Justitiei, Consiliulu
i de Stat si Consiliului magistraturii, precum si tuturor ministrilor (invitatie
colectiva).
Pna si Nicolas Malzac primi o invitatie. Sub semnatura lui Hippolyte adaugase: Far
a ranchiuna.
Ce are de gnd?
Cine o sa ia n serios o astfel de invitatie? Un muzeu de calai, nu zau!? N-o sa v
ina nimeni, o stie prea bine, si mai stie ca postarita o sa povesteasca totul tu
turor. O face ca sa ma persecute. De asta data ne prefacem ca n-am auzit.
*
Asa cum prezisese brutareasa, nimeni n Bellerocaille n-a luat ilustratele n serios.
Au fost interpretate ca o deplorabila provocare n plus pe care toti s-au stradui
t s-o uite. Dar ceea ce Leon nca nu stia era ca Hippolyte invitase de asemenea to
talitatea fostilor executori judeteni cu familiile si valetii lor. Ba chiar si e
xecutori straini, precum celebrul hangman de la Londra (Hippolyte i spunea old cha
p), strangulatorul din Madrid (Hola caballero, qu tal?), executorii din Torino, Mila
no si Roma (cari amici), Scharfrichter-ii din Mnchen, Linz si Berlin (lieber Kollege),
cel din Bruxelles (cher confrre, ane fois), cel de la Lisabona (meu compadre), cel d
in Tokio (Konnichi wa, Isseyeke san) si chiar cel de la Jeddah, din Arabia Saudita
, un virtuoz n mnuitul iataganului (Salama-lekum, Hadj Abdul).
Aceste invitatii fura prudent expediate de la posta din Racle-terre, ceea ce exp
lica uimirea localnicilor din Bellerocaille cnd mai mult de jumatate din calaii l
a pensie raspunsera invitatiei si ncepura sa descinda n oras, individual sau n grup
uri mici.
Primii au sosit nghesuiti n trei masini nchiriate: erau calaii din Pau, Tarbes si A
uch, cu sotiile, copiii si valetii lor si cu familiile acestora din urma. n total
saisprezece persoane, care au ocupat primul etaj de la Gamanul fericit.
Trenul de la ora 10 a depus pe chei familiile din Nisa, Sisteron, Draguignan si
Brignoles, care au ocupat al doilea etaj al hanului. Desi ncntat de afluenta, dire
ctorul a gasit-o cam curioasa n acel sezon. Si-apoi, ceva n aspectul clientilor sa
i l tulbura.
Familiile din Marsilia si Toulon, care se ntlnisera la Montpellier cu cele din Car
cassonne, Bziers si Bordeaux, sosira la nceput de dupa-amiaza cu patru diligente nc
hiriate de la ntreprinderea Cabrel din Rodez. n timp ce partea feminina se ndrepta
cu prioritate spre biserica Sfntul Laurentiu, mpreuna cu copiii, sa-i multumeasca
Domnului ca sosisera vii si nevatamati n ciuda drumurilor ngrozitoare, barbatii in
trara sa se racoreasca n sala de la Placinta rumenita.
Quezaco? se-ntrebara obisnuitii n fata acestei invazii de batrni (cel mai tnar numar
a saizeci si cinci de ani), purtnd cu totii haine nchise si la care se simtea o st
ranie tensiune. De abia cnd a venit dupa comanda a vazut chelnerul ca unii dintre
ei erau narmati. L-a prevenit pe patronul lui, care s-a dus glont la jandarmerie
.
Snteti siguri ca au arme la ei? ntreba tulburat comandantul Calmejane.
Nici nu le ascund! Cel mai straniu, domnule comandant, este ca au trecut toti de
saizeci de ani Par a forma o asociatie. Dar ce fel? Mai snt unii si la Gamanul fer
icit.
Jandarmul lua doi oameni cu el si se duse la Placinta rumenita. n drum s-a ntlnit cu
diligenta de Rodez care depuse n fata mesageriilor trei necunoscuti cu fete suspe
cte, mbracati dupa moda veche. Cel mai tnar era octogenar si purta n vazul tuturor
un pistol Lagresse cu patul sculptat. De data aceasta, nu mai exista ndoiala, se
petrecea ceva anormal, si era urgent sa se stie ce. Calmejane se duse drept la ce
i trei batrni care supravegheau descarcarea bagajelor si le ceru ar-mele.
Ma dou! Si ma rog, cu ce drept? se indigna unul, cu un puternic accent breton.
Cu dreptul legii care interzice portul armelor fara autorizatie.
Atunci, de ce nu ne-ati ntrebat nti daca avem autorizatie? replica sec Cyprien Gloan
nec, fostul executor din Brest, care facuse aceasta lunga calatorie n tovarasia v
aletilor sai de esafod.
Comandantul cerceta permisul, citi cuvntul rentier la rubrica profesie, si le resti
tui.
Nu prea avem obiceiul sa vedem lume narmata n oraselul nostru.
Ei na! Si Al Saptelea, ce face? Sa nu-mi spuneti ca iese fara pistolul lui.
l cunoasteti pe Hippolyte Pibrac?
Nu prea stiu ce-am face n acest loc uitat de Dumnezeu daca nu l-am cunoaste.
Stie ca veniti?
Binenteles, ca doar el ne-a poftit.
Bretonul s-a posomorit dintr-odata:
Sa nu-mi spuneti ca sntem singurii care ne-am deplasat. Deodata fata i s-a lumina
t. Jandarmii au urmarit ncotro i se ndreptase privirea.
Uite-l! Vorbesti de lup si lupul la usa, spuse bretonul. Vedeti, adauga el, ntorcn
du-se catre valetii sai: l nsoteste Cazimir Plagnes, fiul lui Felix, iar baiatul ca
re e cu ei este Al Optulea, cel de pe ilustrate.
Trasura rosu si negru, cu portierele blazonate, venea n directia lor. Calmejane si
aminti de ilustrata pe care o primise cu doua luni n urma. Asta nsemna ca vernisaj
ul avea sa aiba loc! O data mai mult orasul subestimase capacitatea fostului cala
u de a-i crea tot felul de neajunsuri.
Cunosc eu multi care vor fi tare mniati de aceasta sarbatorire, si zise el, gndindu-s
e mai ales la Leon.
Acesta se afla n pravalia lui cnd au intrat ctiva domni batrni ca sa ntrebe de drumul
catre oustalul Trouv-Pibrac.
V-am citit numele pe firma, au explicat ei. Faceti parte din familie?
De ce va duceti acolo?
Pentru inaugurarea muzeului. Ar fi trebuit sa fiti la curent, daca faceti parte
din familie.
Leon le-a indicat drumul de Saint-Flour care mergea n directia opusa celei ce duc
ea la raspntia Judecatii-de-Apoi. Dupa ce au disparut, a luat o scara si a dat jo
s firma Brutarie-patiserie Leon Trouv.
*
Intrarea grupului format din Hippolyte, Cazimir, Saturnin si cei trei bretoni n s
ala de la Placinta rumenita a provocat o vesela harmalaie printre calaii adunati a
colo. Cu nghesuiala, strngeri de mna, mbratisari, palme zdravene pe spate, zmbete lar
gi, carnivore, dezvaluind danturi superbe, adesea prea albe ca sa fie autentice.
Obisnuitii localului, mpinsi n fundul salii, ncercau sa nteleaga.
Sa nu-mi spui ca toti batrnii astia snt gdea?
Asculta-i, vorbesc cu accente diferite.
Ai dreptate. De altfel, cine altul ar veni pentru o sarbatoare la Pibrac, dect un
alt gdea? Ia priviti ce alura caraghioasa au.
Macarel! Mai sosesc si altii, este o adevarata invazie.
L-ati vazut? Ce tupeu sa-si mai caneasca parul la vrsta lui.
Credeti ca este legal sa se ntruneasca deodata attia calai?
Habar n-am, dar ce stiu sigur este ca nu ma duc sa le pun ntrebarea.
*
n ciuda absentei presedintelui Fallires si a membrilor guvernului, inaugurarea pri
mului muzeu al naltelor si Joaselor-Lucrari a fost un mare succes. Mai mult de o
suta saizeci de invitati au semnat n cartea de aur deschisa n salon. Numarul si ca
litatea donatiilor primite l emotionara pe Hippolyte pna la lacrimi.
n ciuda distantei si a dificultatilor de transport, strangulatorul din Madrid adu
sese o minunata banca pentru tras trupurile, din lemn de nuc din secolul al XVI-
lea, n perfecta stare, desi purtnd urmele folosirii ndelungate. Fostul calau din Pe
rigord oferi douasprezece pere de angoasa din argint, din secolul al XIII-lea,
fin lucrate, precum si un rarisim smulge-sni cu patru gheare, utilizat pe vremuri
pentru pedepsirea vrajitoarelor si a fecioarelor-mame vinovate de avort.
Scndura din stejar, de doua persoane, n care erau ferecati fata n fata certaretii,
ca sa aiba timpul sa se cunoasca mai bine, a fost adus de Gutman din Mnchen, ale
carui coapse muschiuloase, subliniate de Lederhosen, trezeau admiratia doamnelor
.
Credincios reputatiei sale de baiat vesel, nonagenarul Alex Chargasse din Dijon i
darui o editie originala din 1781 a Manualului teoretic si practic al biciuirii
femeilor sclave, lucrare foarte rara, dar binecunoscuta n cercul nchis al executo
rilor. Autorul, un plantator spaniol din Cuba, repertoriase o suta trei feluri d
eosebite de a biciui o sclava si conchidea, dnd o dovada de netagaduit n acest sen
s, ca era vointa absoluta a Domnului ca femelele negre sa fie biciuite cu nemilu
ita, altminteri de ce Dumnezeu, a carui ntelepciune este infinita si binecunoscuta
, le-ar fi nzestrat cu un fund asa de larg si de proeminent?
Dorita de toti, aparitia lui Anatole si a Rosaliei Deibler a facut mare vlva. Nu
era el oare ultimul care detinea PUTEREA?! mbratisarea calda cu Hippolyte a fost
cu att mai apreciata cu ct cearta lor de cnd cu afacerea arde-talpi-lor era cunoscu
ta de toti.
Stiam ca ai sa vii. Fara singurul dintre noi nca n activitate, aceasta inaugurare
n-ar fi fost completa. Au venit si valetii tai?
Snt de jurna la Paris. Ar fi dorit-o, dar trebuia sa ramna cineva, n cazul n care
Toti s-au nghesuit n jurul lor, constienti ca erau martorii unui moment istoric ca
re avea sa alimenteze conversatiile ani de-a rndul. (Eram si eu acolo.)
Cu o cupa de sampanie n mna, Alphonse Puech i facea timid curte fiicei fostului cal
au din Arras, cnd l-a chemat Cazimir.
A sosit domnul Deibler. Veniti sa-l fotografiati cu Al Saptelea, n loc sa faceti
curte musafirelor.
Tonul autoritar al valetului displacndu-i, Puech nu s-a grabit nici sa-si ia rama
s bun de la frumoasa roscata, nici sa-si ncarce noul aparat care costase o suta d
e franci, un Le Pascal de lux, automatizat.
Desi suma ceruta nu era mica, Pibrac nu se lasase rugat, sa plateasca factura pe
ntru cele cinci mii de ilustrate si-i comandase de asemenea ilustratia pentru vi
itorul catalog. De aceea, Puech se deplasase pna la oustal si ncepuse sa fotografi
eze unul cte unul toate exponatele. Nu terminase, cnd Hippolyte l-a poftit sa vina
sa imortalizeze inaugurarea prin cteva fotografii.
Va rog sa va asezati cu fata la soare, le spuse el lui Hippolyte si lui Deibler.
L-au ascultat. Ceilalti executori s-au asezat n semicerc n jurul lor. Sotiile, cop
iii si valetii s-au asezat mai la o parte.
Cum pna acum nu-l vazuse manipulnd dect un urias aparat urcat pe trepied, Hippolyte
s-a nelinistit vaznd formatul redus al cutiei negre pe care se pregatea s-o folo
seasca.
Sper ca dracia asta nu face fotografii mici. Ne trebuie unele mari pentru o zi c
a cea de azi.
Puech l linisti.
Dupa fotografiere (douasprezece clisee), Anatole Deibler deschise unul din cufer
ele sale si scoase un panou de lemn de vreo patruzeci de centimetri pe douazeci
si cinci, pe care se putea citi:
NELEGIUIT, BLASFEMIATOR, SACRILEG,
ABOMINABIL SI EXECRABIL
Pe toti butucii mei! Anatole, de unde ai ASTA! se mira Hippolyte ntorcnd panoul pe
dos.
O eticheta lipita pe el amintea ca acesta fusese purtat la gt de Cavalerul La Bar
re, la 1 iulie 1776, n drum spre esafod. Hippolyte recunoscu scrisul batrnicios al
lui Charles Henri Sanson.
Fara a raspunde, Anatole mai scoase din cufar o cutie din abanos cu un capac bat
ut cu cuie de aur care ascundea, culcata pe o pernita din blana de cacom, batist
a care servise ca sa-i lege la spate minile lui Ludovic al XVI-lea n ziua executie
i sale.
Un murmur de nencredere se facu auzit printre cei care se nghesuiau n jurul lor. Hi
ppolyte facea sa circule relicvele pe masura ce Anatole le scotea din bagajele s
ale, cu miscari de rege mag.
Toti cei de fata cunosteau ultimele cuvinte rostite de Maria Antoaneta dupa ce-l
calcase pe picior pe Sanson: Scuzati-ma, domnule, n-am facut-o dinadins, dar nimen
i nu si-ar fi nchipuit ca avea sa vada ntr-o zi vestita ncaltaminte. Nu cea a regin
ei, ci cea a lui Charles Henri, pe care Anatole o extrase din cufarul cu minuni.
O tacere respectuoasa se lasa la vederea elegantului pantof cu catarama (dreptul
, numarul 43). Dar vai! nici o urma de calcatura regala gresita nu se vedea pe p
ielea neagra.
Domnisoara Sophie le ncredinteaza muzeului tau, sfrsi prin a explica Deibler. S-a
retras n mnastirea de la Neuil-lEspoir si n-a putut sa vina. Oricum, la vrsta ei si c
u drumurile voastre, mai bine asa Ideea muzeului tau a entuziasmat-o si ti-a daru
it tot ce a mostenit. Zice ca cealalta jumatate a fost distrusa de sora ei mai m
are care s-a lepadat de familie de cnd s-a casatorit cu un medic.
Rare erau familiile care nu suferisera astfel de lepadari. Se putea chiar afirma
ca acele familii absente n clipa de fata erau cele care, de cnd le fusese desfiin
tata functia, se straduiau sa treaca bariera, topindu-se n anonimat, schimbndu-si
numele sau emigrnd.
Pregatindu-si efectele cu maiestrie, Anatole scoase atunci o mapa pe care o desch
ise.
Contine ciornele tuturor scrisorilor importante pe care le-a scris. Am citit ctev
a n timpul calatoriei, snt pasionante. Mai snt si dubluri dupa notele lui de cheltu
iala. Si, mai ales, palmares-ul lui.
Veche traditie corporativa, calaii aveau obiceiul sa tina socoteala exacta a exe
cutiilor savrsite. Si era notoriu ca Charles Henri Sanson pulverizase toate recor
durile. Sa-i posezi palmaresul era o fericire nesperata.
Vestea ncnta adunarea. Toti au vrut sa cunoasca numarul.
Cnd eram mic, bunicul mi spunea ca depasise mia. Dar mi-a fost ntotdeauna greu sa-l
cred, spuse Doublot, fostul calau de la Blois.
Ct? Spune-ne ct, cerura voci nerabdatoare.
Hippolyte rasfoi carnetul, gasi totalul. Cifra i taie piuitul.
Ct, hai, spune odata!
Doua mii noua sute optsprezece!
S-a auzit vntul sopotind printre frunze. Femeile si-au ncetat sporovaiala pentru a
se ntoarce nspre sotii lor, deodata amutiti.
Charles Henri Sanson nu se multumise sa nscrie identitatea celor pe care i trimise
se ad patres, profitase de anii de pensie pentru a-i clasa pe vrsta, sex, profesi
e si rang. Astfel aflai ca-n saptesprezece ani de cariera taiase douazeci si doi
de adolescenti de mai putin de optsprezece ani si o suta trei batrni ntre saptezec
i si optzeci de ani, plus noua nonagenari. Din cei doua mii noua sute optsprezec
e, doua mii cinci sute treisprezece erau barbati si patru sute una femei. Cei pa
tru ramasi erau trecuti ca fiind de sex incert.
Charles Henri decapitase sase episcopi si arhiepiscopi, douazeci si cinci de mar
esali si generali, doua sute patruzeci si sase magistrati si membri ai parlament
ului, trei sute nouasprezece preoti si calugari, patru sute nouasprezece oameni
de finante, avocati, medici si notari, trei sute optsprezece nobili de ambele se
xe, saisprezece artisti, un rege si o regina.
*
Stapnul casei crezuse ca aveau sa vina cel mult vreo cincizeci de persoane: venis
era o suta saizeci, care trebuiau cazate, hranite, adapate.
Hippolyte aduna nevestele si le marturisi ncurcatura n care se afla.
Va rechizitionez n numele necesitatii absolute.
Victor si Hugo, njunghiati din timp, nu ajungeau, asa ca au taiat si cele cincisp
rezece gaini si opt gste ndopate cu porumb, precum si cei unsprezece iepuri crescu
ti cu lucerna si morcovi.
Luati, luati tot ce va trebuie, cnd nu mai este tot mai este, repeta Hippolyte cnd
se ivea n bucatarie pentru a supraveghea desfasurarea mesei.
Au aprins cuptorul de pine, au golit gradina de zarzavat si livada. Lantul putulu
i nu nceta sa scrtie, att era de mare nevoia de apa.
Orice va lipseste, i cereti lui Cazimir. Cnd n-o sa mai avem, mergem sa cumparam d
in oras.
Prietenii muzicii si fanfara municipala refuzasera sa vina, asa ca Hippolyte l tr
imisese pe Cazimir la Racleterre sa-nchirieze serviciile unei orchestre taranest
i formata din patru persoane, specializata n nunti si banchete.
Foarte rezervati la nceput, mai ales cnd Hippolyte i poftise pe esafod n chip de est
rada, muzicantii s-au destins de ndata gratie primirii calduroase facute primei p
olci. Mai trziu li s-a adus sampanie si cineva venea regulat sa ntrebe de ce mai a
u nevoie.
Cnd s-au servit prajiturile, Hippolyte le-a facut semn sa se opreasca si sa li se
alature, atentie care le-a placut ndeosebi. Apoi, stimulati de atta politete, au
cntat cu un antren att de molipsitor nct pna si picioarele tinerilor din Bellerocaill
e ncepura sa salte n ritmul lor. Adunati n cele trei piete ale orasului, auzeau cla
r cntul viorilor.
De ce n-avem si noi sarbatori dintr-astea?
Cte unul se gndea si la mutrisoarele atragatoare pe care le zarisera printre batrni
i calai. Sub pretextul de a se plimba dea lungul Dourdou-ului, cei din piata Gro
pii coborra spre orasul de jos unde i asteptau cetele din piata Republicii si din
piata Sfntul Laurentiu. Atrasi de muzica, au trecut podul si au strabatut ceea ce
fusese padurea Rusinii. Curnd s-au aflat n fata zidului de incinta al oustalului.
La adapostul zgomotului i-au dat ocol pna ce unul dintre ei, ajutat de camarazii
sai, s-a catarat ca sa vada ce se petrece dincolo de el.
Cineva i-a zarit capul ivindu-se printre vrfurile de sulite si l-a prevenit pe Hi
ppolyte.
Gndind ca poate li se pregateste vreo razbunare, acesta i-a facut semn lui Cazimi
r sa-l urmeze si a iesit prin usa mica a turnului-est, surprinzndu-i pe curiosi d
in spate si ncremenindu-i de groaza.
Ei, tinerilor, ce se ntmpla?
ntelegnd ca se nselase, Hippolyte lasa jos teava pustii.
Prostilor! Ce-asteptati ca sa intrati si sa dansati cu fetele noastre?
Nici unul nu s-a miscat.
Snteti mirati? Nu nteleg de ce. Doar ati fost poftiti cu totii! Parintii vostri au
primit invitatii care includeau si pe copiii lor Stiu ca se spune despre noi ca sn
tem vrajitori, dar snteti prea mari acum pentru a crede n prostiile acestea. Hai!
Intrati, intrati si distrati-va!
n clipa aceea, muzicantii pornira un rigodon ndracit; se napustira spre poarta lar
g deschisa prin care trecura cu tipete surescitate, uitnd unde erau si mai ales l
a cine.
Pe-nserat, nelinistiti ca nu-i mai zaresc, plictisindu-se n piata ca-n fiecare dum
inica, parintii s-au interpelat din casa n casa.
Nu l-ati vazut pe Jacquot al meu si pe frate-su? A! Ce spuneti? Si voi l cautati
pe Antoine?
Cnd au sfrsit prin a ntelege, ochii lor, ntorcndu-se spre oustalul stacojiu de unde ra
sunau nca de dimineata exasperante melodii de bal, au fost cuprinsi de stupoare.
Au anuntat jandarmii care au refuzat sa intervina.
Oamenii acestia se distreaza ntr-o proprietate privata. De ce sa mergem sa-i dera
njam? Doar nu vreti sa spuneti ca domnul Pibrac i-a silit pe copiii vostri sa vin
a sa se distreze la el?
Hotarti sa-si recupereze odraslele cu orice pret, ctiva parinti s-au urcat n trasur
i si s-au dus pna la oustal sa sune la poarta.
Gfind dupa cake-walk-ul pe care tocmai l dansase, Hippolyte n persoana i-a primit cu
bratele deschise.
n sfrsit, v-ati hotart! Intrati, intrati, veniti sa va distrati si voi.
Cum nimeni nu nainta, s-a mirat:
Ce doriti, de fapt?
I-au spus.
Nu contati pe mine ca sa stric cheful acestor pusti. Faceti-o singuri.
Cum nici unul nu se urnea, i-a lasat acolo si s-a ntors la dans lasnd poarta larg
deschisa pentru cei care si-ar fi schimbat parerea.
*
Nu s-a servit cina, dar cei carora li se facea foame sau sete se puteau duce la
bucatarie, unde schimburi-schimburi de voluntari, cu obrajii nrositi de focul cam
inului, le dadeau ce pofteau.
Un consemn circulase discret, privitor la tinerii din oras: Nu trebuie sa se mbete
, ni s-ar reprosa prea tare. Dati-le limonada, iar daca insista, chemati-l pe Ca
zimir.
Cnd noaptea s-a lasat de-a binelea si au aparut primele stele, au aprins un foc m
are n mijlocul curtii si s-a dansat giga, curanta si sarabanda.
Pe la orele douazeci si unu oboseala i-a cuprins pe cei mai vrstnici, care s-au nto
rs cu trasura pe la hanul lor, fredonnd:
Eu snt Franoys (asta-i cusurul!)
De la Paris, mai dimprejurul.
Acum va sti, legat cu snurul,
Grumazul meu ct trage curul.
Pentru ceilalti, petrecerea a durat pna mult dupa miezul noptii.
*
Ca n fiecare dimineata, Sfarma-Tot sari pe patul stapnului sau si-si vr botul negru
si paros n urechea lui. Dar Saturnin nu se trezea destul de repede dupa gustul lu
i, asa ca porni sa latre. Cinele era hranit o singura data pe zi si sosise ora me
sei. Saturnin s-a dat jos din pat.
Cum Cazimir nu se sculase ca sa-l duca la scoala, a mncat singur si a plecat pe j
os. Tot mergnd, si-a amintit principalele evenimente din ajun. Respectul de care
se bucurase bunicul l impresionase si-i placuse sa fie tratat ca un principe most
e-nitor.
Ruinele castelului pareau sa creasca pe masura ce nainta. Pacat ca i-au dat foc n t
impul Revolutiei, si spuse el. Citise n Memoriile Razbunatorului ca de vina fusese
seniorul de atunci, baronul Ferdinand Boutefeux. Turbat de mnie la auzul executie
i regelui, voise sa constrnga tot orasul sa poarte doliu. Ca sa dea el nsusi exemp
lu, se mbracase tot n negru, apoi varsase hectolitri ntregi de cerneala si de vopse
a neagra n apa din santul de aparare. Legase apoi de toti copacii brasarde negre
si vopsise majoritatea mobilelor castelului n culoarea carbunelui.
Reactia Comitetului Salvarii Publice din Bellerocaille nu se lasase asteptata. Ca
stelul fusese luat cu asalt. Baronul reusise s-o ntinda calare, dar nu avusese ti
mp sa-si nseueze calul.
Cnd au dat foc la toate hrisoavele si pergamentele pe care erau nscrise drepturile
senioriale de baronie s-a aprins si castelul care a fost pe trei sferturi distr
us. Castelul fusese partial restaurat gratie unei colecte organizate de primar u
n Boutefeux, iar n sala mare a fost amenajat muzeul municipal. Un colt special fu
sese harazit sapaturilor ntreprinse sub dolmenul raspntiei Judecatii-de-Apoi.
Colegii de clasa ai lui Saturnin petrecura cele patru recreatii din timpul zilei
facnd cerc n jurul lui ca sa-i puna ntrebari privitoare la sarbatoarea despre care
toti nu conteneau sa vorbeasca.
Daca, la nceput, cnd locuia la unchiul sau, nu fusese scutit de neajunsurile preju
decatii, amabilitatea lui lipsita de orice rautate si spiritul sau camaraderesc i
cucerisera repede pe colegi ca si pe profesori. Acestia l socoteau ndeobste ca fi
ind ncet dar precis, ncapatnndu-se sa priceapa ceea ce-i scapa si nzestrat cu un spiri
t de sinteza neobisnuit la vrsta lui.
Este adevarat ca erau toti calai la pensie?
Nu erau calai la pensie, cum spui, ci executori-someri de nevoie. Nu exista limita
de vrsta. Un stramos al meu a oficiat pna la optzeci si unu de ani.
Este adevarat ca oustalul va deveni un muzeu al pedepsei capitale?
Este adevarat. O sa coste un franc intrarea, ca la castel. Avem bilete adevarate
si carti postale ilustrate dupa cele mai frumoase exponate.
A scos din ghiozdan un set de ilustrate si le-a aratat tuturor. A trebuit sa exp
lice n detaliu ce erau cutiile pline cu gulere de camasi.
n dimineata aceea Parfait a sosit cu doua ore ntrziere. I-a spus profesorului ca n t
impul noptii niste necunoscuti au aruncat cu pietre n vitrina parintilor sai.
A trebuit s-ajut sa curatim totul, domle.
Tata spune ca asta a fost opera musafirilor vostri, i-a marturisit el mai trziu l
ui Saturnin.
De ce sa fi facut asa ceva? Cei mai multi au dormit la oustal, caci hotelurile e
rau pline.
Parfait a dat din umeri. Putin i pasa. Important era ca varul lui sa apuce sa-i s
crie tema la geometrie la care nu ntelegea boaba. Scoala si ceea ce toti ncercau s
a-l nvete ramneau pentru el taine de nepatruns. De ce oare l chinuiau cu aceste pov
esti stupide cu diligente care nu numai ca nu plecau la aceeasi ora, dar nici nu
mergeau la fel de repede? Sau cu robinetele care curgeau atta pe ora? La ce-i fo
loseau astfel de cunostinte? Parintii lui traisera pna n ziua aceea fara sa fi ros
tit niciodata cuvinte att de pocite precum bisextil, ipotenuza sau echilateral. Contrar
celor afirmate de maica-sa, nu era mnat de rea-vointa. I-ar fi placut sa nteleaga
totul, de n-ar fi fost dect ca sa fie lasat n pace, dar nu reusea. Ce-i spunea pr
ofesorul i intra n cap, dar l parasea de ndata.
Cnd trasura condusa de Cazimir se opri n fata scolii, baietii jucau arsice sub mar
ele castan acoperit cu inscriptii.
Vrei sa te lasam acasa? propuse valetul.
Parfait facu o mutra ncurcata.
Mai bine nu. Daca ma vede maica-mea mi trage o chelfaneala.
Saturnin s-a urcat deci singur, spunnd:
Au spart vitrina unchiului Leon. Spune c-a facut-o unul dintre musafirii nostri.
Daca are dovezi, sa se plnga jandarmilor, iar daca nu are, sa taca.
O jumatate de ceas mai trziu, trasura se ntorcea la oustal unde totul reintrase n o
rdine: curtea era maturata, vasele spalate, dalajul bucatariei la fel, esafodul
demontat. n curte se afla echipajul lui Deibler, cu cuferele gata ncarcate.
Saturnin intra. Bunicul era la masa cu Anatole si Rosalie gata de plecare. l priv
ira cu simpatie. Avu impresia ca vorbeau despre el, lucru pe care Hippolyte l conf
irma.
Te asteptam. Du-te sa-ti pui ghiozdanul la loc si vino sa stai cu noi. Anatole v
rea sa-ti vorbeasca nainte de a pleca.
Urca scara ntr-un suflet, dar si ncetini alergarea auzindu-l pe Cazimir povestind c
a se sparsese vitrina lui Leon. Bunicul rse vesel.
Trebuie sa fi fost Artault din Poitiers. Mi-a povestit ca a ntrebat de drum ntr-o
patiserie si ca-l ndrumasera nspre Saint-Flour.
Saturnin alerga pna n odaia lui, si arunca ghiozdanul pe pat si se ntoarse ntr-un suf
let.
Se aseza tinndu-se drept lnga bunicul sau si astepta ca Anatole sa-i spuna.
Ti-ar placea sa vii la Paris sa nveti meseria?
Ochii baiatului se aprinsera, nelinistiti.
Acum?
Nu, binenteles. Trebuie sa-ti termini nti scoala. Ai sa ai pna atunci timp sa te gnde
sti. Bunicul tau este sigur c-ai face treaba buna. Eu spun ca trebuie asteptata
prima executie ca sa ne dam seama.
Am vazut una, domnule. Ati taiat dumneavoastra cu bunicul. Eram mic, dar mi amint
esc foarte bine.
Hippolyte si Anatole parura ncurcati: nici o clipa nu evocasera cearta lor. Rosal
ie schimba vorba.
Ti-ar placea sa cunosti Parisul?
Da, doamna.
N-au discutat mai mult. Deiblerii si luara ramas bun, lund cu ei un lot de o suta
de ilustrate pentru a le distribui cnd s-ar ivi o ocazie. Nu era de-ajuns sa desc
hizi un muzeu, trebuia facut cunoscut peste tot.
Nu pari ncntat la ideea sa-l asisti pe Anatole? se mira mai trziu Hippolyte.
Nu-mi place ideea sa plec de-aici, bunicule. Altminteri mi-ar placea mult sa ma
duc la Paris si sa devin executor ca tine. Dar aici ma simt bine si nu doresc sa
plec.

Capitolul VII
Paris, gara Austerlitz, joi 3 septembrie 1913
Anatole Deibler avu un soc recunoscndu-l pe Saturnin care cobora din tren. si amin
tea de un pusti n pantaloni scurti si se afla acum n fata unui tnar lat n umeri care
-i strnse energic mna.
n capul gol, cu parul dat la spate descoperind o frunte mare, neteda, purta o scu
rta de vnatoare din catifea neagra, o jiletca fantezi din matase brodata, o camas
a alba cu jabou, pantaloni din piele si cizme negre fara rever urcnd pna sub genun
chi. Semana cu un nobil de tara din secolul trecut.
Buna ziua, domnule Deibler.
Buna ziua, baiete. Bine ai venit la Paris. Ce face bunicul? Si Cazimir?
O duc bine si va trimit complimente.
Anatole i-l prezenta pe nsotitorul lui, un omulet cu nasu-n vnt subliniat de o mus
tata ca un snop de marar.
Iata-l pe Yvon, adjunctul meu clasa nti. El o sa-ti dea primele notiuni.
Saturnin i strnse mna, apoi i spuse lui Deibler, fara umbra de ngmfare:
Mi le-a dat bunicul. Spune ca-n afara de dumneavoastra si de el, nu-i altul care
sa stie mai multe dect mine teoretic, binenteles.
Anatole paru ncurcat. Yvon se strmba.
Pentru un ageamiu abia sosit din fundul fundurilor, se cam mpauneaza baiatul.
Sa-i lasam timp sa se obisnuiasca cu felul nostru de-a fi, spuse Anatole. Dar sa
mergem, sa nu stam aici protapiti pe peron.
Saturnin i urma ntrebndu-se daca trebuia sa se supere pentru insulta pe care o ghic
ise n termenul ageamiu. Ce-ar fi facut bunicul?
Acesta si nchinase ultimele luni pregatirii plecarii lui. l antrenase ca pe un mili
tar n vederea nfruntarii cu inamicul: Procedeaza n mod rational, prin analiza. Fii c
ritic, deductiv, inductiv. Urmeaza-ti doar logica. Iar prima ta reactie n fata un
ui fapt nou sau a unei persoane necunoscute trebuie sa fie o ntrebare: despre ce e
ste vorba?
Strigatele, oamenii grabiti, nghesuiala pna la iesire, vacarmul strazii i placura.
Se simtea anonim si descoperea ca-i placut sa fie asa. Nimeni aici nu se sinchis
ea de el, nimeni nu se nchina, lipindu-se de ziduri ca la Bellerocaille cnd iesea c
u bunica-su.
O! Un Darracq! exclama el, cnd Anatole i spuse sa-si puna bagajul n spatele unui au
tomobil parcat n fata garii.
Cunosti marca? se mira executorul.
Bunicul este abonat la LIllustration. Am citit ca o sa le fabrice n serie ca sa fi
e mai ieftine.
Asta au si facut. Si multi alti constructori de automobile le-au urmat pilda.
nlocuindu-si palaria melon cu o cascheta marinareasca, Anatole se aseza la volan n
timp ce Yvon nvrtea energic de manivela.
Saturnin mai vazuse automobile (erau patru la Bellerocaille), dar se urca pentru
prima oara ntr-unul.
Au traversat Sena pe un pod mare si au luat-o de-a lungul cheiurilor. Tnarul prov
incial fu impresionat de numarul becurilor de luminat care mpnzeau strazile si ale
ile. Anatole i-a aratat piata Greve unde se executau pe vremuri osndele capitale
si piata Concorde unde oficiase marele Charles Henri Sanson
Deiblerii locuiau la Auteuil, nu departe de fortificatii, la capatul unei fundat
uri ce dadea ntr-o casa n stil elvetian cu o gradinita care s-ar fi putut usor ada
posti sub sopronul oustalului. Un salcm strajuia intrarea nchisa printr-un grilaj
de care atrna o pancarta: Nu primim pe nimeni.
Asta-i pentru ziaristi, l lamuri Anatole. Vin uneori sa ne dea trcoale. Snt de o ob
raznicie nemaipomenita Nu uita ca nu trebuie niciodata sa le raspunzi.
Bine, domnule. Nici bunicul nu-i prea sufera, au scris attea prostii despre noi!
Spune-mi mai bine sefule, mi place mai mult.
Bine, sefule.
Yvon deschise poarta. Au strabatut gradinita, au urcat treptele unui pridvor cu
geamlc si-au intrat n casa.
Asezate ntr-un salon cu mobila stil Dufayel, Rosalie si o vecina stateau de vorba
bnd ceai. Pe covor, o fetita se juca cu o broasca testoasa. Lnga fereastra, ntr-o
colivie, se legana un cuplu de canari.
Buna ziua, doamna.
Rosalie se ridica, surprinsa si ea de schimbarea nfatisarii baiatului.
Ct ai crescut! mi aduc aminte ca erai doar attica
I-a strns mna vecinei si i-a zmbit fetitei care se numea Marcelle.
O sa-ti arat camera, spuse Rosalie, poftindu-l s-o urmeze pe scara ce ducea la e
tajul nti.
Saturnin intra ntr-o odaita mobilata cu un pat foarte ngust, un scaunel si un dula
p cu un sertaras. O fereastra mititica dadea nspre gradinita.
ti place?
Este mica.
Orice amabilitate se sterse de pe fata pudrata a gazdei.
Mica? Cum adica mica?
Este o camera foarte mica. Chitimia noastra de lnga bucatarie este mai mare
Parizianca din nastere, Rosalie fusese crescuta la calugarite. Fiica de mecanic,
era mndra de ascensiunea ei sociala pe care o evalua comparnd veniturile tatalui
cu cele ale barbatului ei care cstiga de zece ori mai mult ca primul. Ea si aleses
e aceasta casa si o ngrijea si deretica asa cum o ngrijea si o gatea pe unica ei f
iica. Astfel nct orice critica o nemultumea. De fapt, pna atunci nimeni nu ndraznise
s-o faca n fata ei. Dar tonul calm, fara pic de obraznicie al tnarului, o hotar sa
nu se supere.
Va trebui totusi sa te multumesti cu ea. Instaleaza-te si apoi coboara la noi.
Dadea sa plece cnd Saturnin i spuse:
Doamna Deibler, bunicul m-a sfatuit sa va ncredintez banii mei de buzunar. A zis
sa-i folositi daca aveti cea mai mica cheltuiala n plus.
Vorbind si descheiase jiletca si scosese o punga din piele, nchisa cu un siret. Ge
stul lui dadu la iveala un toc de revolver prins de curea.
Nu trebuie sa-i cheltuiesc pe toti, dar bunicul tine sa nu-mi lipseasca nimic si
sa nu fiu o povara pentru nimeni.
Este frumos din partea lui, spuse Rosalie, fascinata de greutatea pungii.
Palma ei sensibila identifica marimea monedelor, auzul ei i confirma ca erau de a
ur. Desfacu siretul si numara ludovicii si napoleonii cu murmure admirative: ts,
ts, ts!
Daca stau sa ma gndesc bine, cam ai dreptate, odaia asta este destul de mica nu-mi
nchipuiam ca te-ai schimbat asa de mult. Hai, ia-ti valiza, o sa-ti dau alta.
De data aceasta, Rosalie i oferi o ncapere spatioasa, luminata de o fereastra mare
ce dadea nspre cheiul Point-du-Jour.
Ramas singur, Saturnin si-a deschis valiza ca s-o goleasca. A nceput prin a scoat
e o fotografie cu Hippolyte, Cazimir, Gheara si Sfarma-Tot facuta de Puech putin
nainte de plecarea lui, Si-a asezat hainele n dulap si-n comoda, lasnd un sertar nt
reg pentru materialul ce servea la ntretinerea pistolului webley bulldog cu cinci
gloante pe care i-l daruise Cazimir cnd mplinise cincisprezece ani. nainte de a co
bor sa-si regaseasca gazdele, si-a desprins arma si a asezat-o alaturi de cutiile
cu gloante de calibru 32, dar si-a pastrat cordonul de piele n care se aflau asc
unsi douazeci de napoleoni de cincizeci de franci. Punga de galbeni era un siret
lic de-al lui Hippolyte pentru a o mblnzi pe Rosalie. Zgrcenia sotiei lui Deibler e
ra bine cunoscuta de toti.
Ai sa poti constata repede ca oamenii snt n chip firesc dispusi sa-i respecte pe c
ei avuti. Pentru cei mai multi, banii snt singurul scop al activitatii.
Pentru noi nu?
Nu, pentru ca avem destui Altminteri am fi fost si noi ca toti ceilalti.
Cnd s-a ntors n salon, a gasit-o pe Rosalie care le oferea un pahar de porto lui Yv
on si vecinei. Anatole si luase fiica pe genunchi si fuma avnd grija sa n-o afume.
S-a asezat pe singurul scaun liber si n-a mai miscat, asteptnd sa i se vorbeasca.
Rosalie i-a ntins un pahar pe care el n-a ndraznit sa-l refuze. A baut o nghititur
a, a lasat jos paharul si nu s-a mai atins de el.
Nu-ti place porto-ul meu?
Nu doamna, nu este din cel bun.
Stapna casei se facu rosie ca un mac. Yvon se neca, vecina si ascunse cu greu ncntare
a. Toti l privira pe Anatole, asteptndu-se la o catastrofa. Acesta l cerceta din pr
iviri pe Saturnin cu mare atentie. Sfrsi prin a spune cu un zmbet:
Hippolyte te-a nvatat sa spui ntotdeauna ce gndesti?
Da. Spune ca este mai simplu dect sa minti.
Are fara ndoiala dreptate, dar te-a avertizat oare de necazurile pe care ti le-ar
putea aduce adevarul spus fara ocol?
Bunicul spune ca adevarul te face liber si ca este bine sa ne ferim de cei care
nu snt de parerea asta.
De unde vine acest ageamiu? Dintr-o insula pustie? pufni Yvon.
Nici nu stii cta dreptate ai, sopti Anatole cu gndul la zidul mprejmuitor al oustal
ului Pibrac.
Domnule Yvon, este a doua oara ca folositi n legatura cu mine acest termen. Putet
i sa mi-l definiti, ca sa stiu cum sa va raspund?
Sosirea lui Henri Desfournaux, a sotiei sale Georgette si a lui Louis Rogis, tata
l acesteia, l scutira pe Yvon de raspuns. Anatole facu prezentarile.
Nu-ti amintesti de mine? ntreba grasul Louis care avea un aer vesnic bine dispus.
De fapt este firesc, atunci nu erai dect attica.
I-a aratat spatarul scaunului. La patruzeci si cinci de ani ai sai, Grasul Louis
, cum l numeau toti, cumula functiile de adjunct clasa a doua cu cele de fochist
pe vaporasele de agrement de pe Sena. Felul lui jovial de a fi, jocurile de cuvi
nte, calambururile repetate, praful de scarpinat si alte dragalasenii de acest f
el pe care le folosea i creasera o reputatie de baiat bun, iubitor de viata, n spa
tele careia ascundea cu grija faptul ca singura lui ratiune de a fi era sa taie
capete. Atunci, cel putin, traia cteva clipe minunate, simtindu-se cu adevarat mar
e.
Sotul fiicei sale, Henri Desfournaux, era descendentul unei vechi familii de exec
utori din Vierzon si se ndeletnicea cu punerea la punct a motoarelor de automobil
e. O specialitate care-i ngaduise sa viziteze Europa, dar si Rusia si chiar India
unde pusese sa i se tatueze la ncheietura minii un pumnal n jurul caruia se nfasura
un sarpe amenintator cu limba bifurcata. Sotia sa l convinsese sa devina adjunct
ul de clasa a doua al lui Anatole. Asta n-o sa te mpiedice sa lucrezi la atelier,
si-o sa avem unsprezece mii de franci n plus pe an. Dupa prima executie la care pa
rticipase, Henri nu mai visa dect sa devina executor-sef (cu un salariu de douaze
ci si cinci de mii de franci anual). Considera sosirea tnarului Pibrac ca o ndepar
tata amenintare.
n ciuda vervei Grasului Louis, masa s-a desfasurat ntr-o atmosfera oarecum ncordata
si Rosalie s-a abtinut pentru prima oara n viata sa suscite complimente despre ta
lentele ei de bucatareasa; prezenta unei persoane n stare sa spuna ce gndea cu ade
varat o teroriza.
n timp ce mncau, Anatole l observa pe Saturnin. I-a placut felul sobru n care si frnge
a bucata de pine, si taia friptura sau si turna apa Caci nu bea vin, ceea ce i soca p
e Yvon si pe Grasul Louis care beau prea mult. Anatole a constatat de asemenea c
u ce usurinta tnarul sedusese pe Marcelle vorbindu-i simplu, fara schimbare de to
nalitate, asa cum faceau ceilalti cnd se adresau unui copil sau unui animal.
Ajutata de Georgette, Rosalie schimba farfuriile si se pregatea sa serveasca brnz
a si fructele cnd Saturnin spuse:
Stiti cnd va avea loc viitoarea executie?
O face oare dinadins?
Taci, Yvon, n-are de unde sa stie.
Nu exista dect un singur tabu n casa Deibler, pe care l ncalcase; nu se vorbea nicio
data despre meserie n snul familiei si cu att mai putin la masa.
Asculta-ma bine, Saturnin. Nu se vorbeste niciodata aici despre naltele-Lucrari, c
i numai ntre noi, si niciodata la masa, ma ntelegi?
nteleg. Ce nu nteleg este motivul, spuse el dupa un moment de gndire, n timpul carui
a dadu impresia ca-si nvrte ntr-adevar de sapte ori limba n gura nainte de a raspunde
.
Anatole percepu nedeslusit ce nu era n ordine cu tnarul Pi-brac; avea darul de a-i
pune pe oameni n situatii neplacute.
La mine nu se vorbeste despre meserie, asta este! Multumeste-te sa asculti. Bunic
ul te-a nvatat probabil ca daca vrei sa comanzi ntr-o zi trebuie sa nveti sa ascult
i.
Spre surprinderea generala, Saturnin s-a sculat, s-a dus pna la usa, a deschis-o
si a spus:
Pot sa-ti spun doua vorbe sefule?
Perplex, Anatole si privi pe rnd sotia si pe cei doi adjuncti, nainte de a iesi dup
a el n pridvor.
De ce atta mister? Te ascult.
Cnd va avea loc viitoarea executie? l ntreba Saturnin la ureche.
*
Dupa masa femeile au spalat vasele, barbatii si-au aprins tigarile n salon, iar M
arcelle si-a regasit broasca testoasa.
Hai la Folie-Rgnault, spuse Anatole dupa ce si privi ceasul, o sa-i aratam schelet
ul de lemn. Ca sa-si faca o idee.
Dar mergem pe sus! spuse Grasul Louis.
Dadeau sa iasa, cnd Saturnin o porni spre scara.
Unde te duci? ntreba Deibler. Plecam acuma.
Stiu, dar, cum iesim, ma duc sa-mi iau revolverul.
Nu-i nevoie, crede-ma. Aici esti la Paris, nu la Bellerocaille.
Are un revolver? se mira Henri.
Hippolyte i recomandase sa nu iasa fara arma. Saturnin n-a stat o clipa n cumpana.
Trebuie sa-l iau, sefule, nu dureaza mult.
Si-o porni pe scara n sus.
Promite! ofta Yvon.
Se ngramadira cu totii n masina care porni n directia celui de-al XI-lea arondismen
t. nghesuit la spate ntre Henri si Grasul Louis, Saturnin descoperea Parisul cu o
viteza de aproximativ douazeci si cinci de kilometri pe ora.
Cu un gest spre umflatura de sub vesta de vnatoare, Yvon l ntreba.
Poti sa mi-l arati?
Tnarul deschise capacul de piele al tocului si-si scoase bulldog-ul pe care-l ofe
ri tinndu-l de teava.
Sper ca ai permisul la tine, se nelinisti Anatole.
Da, sefule. Unul national.
Este mic, spuse Yvon, mnuind arma.
Am si unul mai mare, un webley army express de 45, dar cntareste un kilogram opt s
ute. Asta nu are dect trei sute zece grame si masoara jumatate din lungimea primu
lui.
Cnd au ajuns la Folie-Rgnault, Darracq-ul s-a oprit n fata numarului 60 bis. Au int
rat ntr-o curte unde erau depozitate lazile de gunoi. La ferestre atrnau rufe la u
scat. Anatole batu ntr-un geam de la parter. Se ivi o femeie de o vrsta incerta.
Buna ziua, doamna Clarence. Vi-l prezint pe noul meu adjunct, spuse el, facndu-i
semn lui Saturnin sa se apropie.
Dnsa este doamna Clarence. Are un rnd de chei de la magazie, daca o sa ai nevoie s
a intri ntr-o zi, si nu snt aici, ai sa stii cui sa te adresezi.
Deschise apoi cu rndul lui de chei una din usile magaziei. O ghilotina aparu. Alt
a, demontata, era rezemata de unul din pereti.
O tineti montata? se mira Saturnin.
Ca sa fiu sigur ca nu uit nimic cnd ma deplasez.
Saturnin se apropie. si plimba palma pe unul din stlpi; si vr apoi degetul sub luneta
, cerceta sistemul de oprire si se strmba. Se ridica si dadu ocol fara s-o mai at
inga. Grasul Louis rupse tacerea.
Ce zici? Ce gndeste ajutorul meu despre bicicleta noastra?
Este murdara si nodurile saulei nu snt bine facute.
Daca le-ar fi scuipat pe pantofi si tot nu i-ar fi jignit mai tare. Pna si Anatol
e si pierdu calmul.
Ce te face sa spui asa ceva?
Saturnin puse degetul pe luneta.
Uitati-va si dumneavoastra. Glisorii si nchizatura n-au fost niciodata curatiti c
um trebuie. A patruns snge care cu timpul a putrezit; de aceea miroase asa urt. Ct
despre noduri, este clar ca nu snt cele bune. Trebuie un nod proptit la maneta si
unul plin la miel.
Culmea este ca are dreptate, admise Henri care avea raspunderea elementelor de l
emn ale aparaturii justitiei. Nu snt nodurile facute de mine.
Ct despre miros, toti l constatasera de mult fara sa si-l poata explica. Si iata ca
venea acest ageamiu care n mai putin de trei minute
Cu fruntea ncretita de suparare, Anatole verifica n persoana nodurile si fu obliga
t sa recunoasca adevarul celor spuse. Ideea ca Hippolyte avea sa afle ca ghiloti
na lui nu era bine ntretinuta l lovea n orgoliul lui profesional.
Portareasa e de vina! o acuza Yvon. La tutungeria din colt mi-au spus de multe o
ri ca primeste vizitatori cnd nu sntem aici. Cere cinci franci de persoana. Si cin
ci franci ca sa manevreze cutitul.
Seful iesi din magazie si l auzira batnd din nou n geamul portaresei. n timp ce-i tr
agea o sapuneala zdravana, Yvon a aratat spre ghilotina spunnd:
Spui ca-i murdara, ar trebui s-o cureti ca sa ne nveti meseria.
Zarind o surubelnita pe bancul de lucru, Saturnin i-a uimit o data mai mult ngenu
nchind n fata lucarnei si desurubnd piulitele ct ai zice peste.
Ai mai demontat vreuna?
Da, a noastra, la oustal. Cnd am fost sigur ca vin aici, bunicul meu m-a pus s-o
demontez si s-o montez la loc o data pe saptamna.
Adjunctilor nu le venea sa creada urechilor.
Aveti o bicicleta a voastra, una adevarata? insista Yvon.
Binenteles, una adevarata. A fabricat-o unul dintre stramosii mei. Este, de altfe
l, mai buna dect asta. Cntareste cel mult cinci sute zece kilograme, inclusiv oaia
. n timp ce a voastra trebuie sa cntareasca peste sase sute.
Tot vorbind, nsira elementele demontate pe scndura basculanta. Miscarile i erau cum
panite, precise si se nlantuiau perfect.
nca nfierbntat dupa perdaful tras portaresei necinstite, Anatole se ntoarse n magazie
. Noul lui ajutor razuia cu vrful surubelnitei sngele uscat infiltrat n crapaturi.
Monteaza repede totul la loc, altminteri ntrziem la circ. Cine ti-a spus sa pui mna
?
Eu sefule. Voiam sa vad ce stie. Spuneti-mi, este adevarat ca au o bicicleta per
sonala?
Da, la care pot fi adaptate roti si o oiste ca s-o deplasezi.
Acest ultim detaliu l convinse definitiv pe Henri de pericolul pe care micul virt
uoz l reprezenta pentru ambitiile sale. Aflase de la Georgette ca Rosalie nu mai
putea sa aiba copii: n consecinta, stia ca neamul Deibler avea sa se stinga. La m
oartea sefului, functia i revenea automat ajutorului de clasa nti, n speta lui Yvon,
care era si baiat de frizerie ntr-un local de pe strada Saint-Denis. Henri se si
mtea n stare sa-l nlature. Si iata ca sosirea acestui provincial din Aveyron i stri
ca toate proiectele.
*
Spre deosebire de ajutoarele sale care-si pastrasera slujbele civile, Anatole Deib
ler era executor plin si i era interzis sa paraseasca orasul fara o autorizatie s
crisa de la superiorul lui ierarhic, seful primului birou al Directiei criminale
. n schimb, era stapn pe timpul sau liber, care era substantial, caci nu decapita
mai mult de vreo treizeci de clienti pe an. Dispunea deci de peste trei sute de zi
le libere pe care le folosea cu diferite ndeletniciri destul de placute.
Facea fotografii, se plimba cu bicicleta, juca biliard, paria la curse, pescuia
cu undita, si plimba fiica la blciul Tronului, n-calecnd cu ea pe calutii de lemn. S
e strica de rs n fata clovni-lor, iar vizita la menajerie i amintea de sederea lui n
Algeria. Nu era nesimtitor la linia coapselor trapezistei n maiou cu paiete. n ac
ea joi, Circul de Iarna dadea un spectacol n folosul copiilor orfani si blbiti. Clo
vnii Zigoto si Tartempion prezentau un numar exceptional: nemaipomenita aventura
a piticului cocosat El Pequeo si a partenerului sau, uriasul anaconda Comedon. A
cesta era presupus a-l nghiti pe primul si a-l scuipa apoi intact. Nu voia sa rat
eze numarul.
O montez la loc, spuse Saturnin, dar mai este murdara.
Era n acelasi timp nemultumit ca nu poate sfrsi ce ncepuse si entuziasmat la ideea
de a merge la circ.
Henri, Grasul Louis si Yvon au privit cu invidie masina care se ndeparta. Ct despre
ei, nu mai aveau altceva de facut dect sa se ntoarca la treburile lor.
*
Nici o ora mai trziu, Saturnin era asezat n rndul nti, ntr-o sala plina ochi, n tovaras
ia Marcellei, care batea din picioare de nerabdare, si a tatalui ei, care cu gre
u se nfrna sa nu-i tina isonul.
Cu exceptia numarului de trapezisti (nu a cazut nimeni) si a jonglerilor cu farf
urii care-l plictisira (nu s-a spart nici una), totul l ncnta pe Saturnin. Punctul
culminant al spectacolului fu, fara ndoiala, extraordinara prestatie realizata de
El Pequeo, sub forma de gustare omeneasca.
mbracat ntr-un combinezon captusit, uns cu o grasime cenusie, nenfricatul pitic coc
osat a fost nghitit, apoi scuipat la loc.
Desi statea doar putin n burta monstrului, cert este ca disparea o clipa cu totul
n maruntaiele acestuia, care-l scuipa fara prea multa tragere de inima.
Revenit la lumina, El Pequeo, nca acoperit de bale, i lega repede botul partenerulu
i sau. Apoi, n aplauzele bine meritate, l duceau napoi spre cusca lui unde-l astept
a un ied care, departe de a-si banui soarta, rontaia paiele din jur.
Sa nu se sature ntr-o zi Comedonul lui sa-l tot scuipe si sa nceapa sa-l mistuie!
comentase mai trziu Anatole, n timpul drumului de ntoarcere catre Auteuil. Chiar mbln
ziti, serpii de marimea aceasta nu pot fi dect fatarnici ct cuprinde.
Cu att mai mult cu ct nu era narmat, plusa Saturnin, nca sub socul spectacolului. n c
eea ce ma priveste, nu m-as fi dus la el fara cutit. Daca nu voia sa ma scuipe mi
deschideam singur drum.
Intrau n Auteuil. Anatole opri n fata cafenelei Totul merge bine.
Asteptati-ma o clipa, ma ntorc ndata, spuse el sarind din Darracq si alergnd spre c
afenea.
Taticul meu taie capete si are multi bani, declara Marcelle jucndu-se cu partea de
cauciuc a claxonului.
Bunicul meu la fel, i raspunse Saturnin pe acelasi ton.
N-au mai vorbit pna la ntoarcerea sefului care parea nemultumit: aflase ca nici un
ul din caii pe care pariase nu cstigase. Saturnin a nvrtit de manivela pentru a por
ni motorul.
*
Dupa cina, Saturnin le-a urat noapte buna gazdelor sale si s-a retras n odaia lui
. nainte de a se culca, s-a asezat la masa ca sa scrie bunicului, lui Cazimir, lu
i Gheara si lui Sfarma-Tot:
Dragii mei,
Am sosit cu bine la Paris unde domnul Deibler m-a ntmpinat la gara. Are o masina c
are merge treizeci pe ora, o casa cam strmta, pamntul din gradina nu face doua par
ale, si odaia mea nu-i frumoasa; n plus nu este ncalzita si nici nu are soba.
Am vazut mecanismul lor. Este prost ntretinut si montat n permanenta ntr-o magazie
umeda care-i dauneaza lemnului cu timpul. Valetii nu stiau ca trebuie sa demonte
ze fiarele dupa folosire. Snt trei si si zic adjuncti. Mecanismului i spun bicicleta sa
u Lemn al Justitiei.
Doamna Deibler gateste prost. Pna si Cazimir face omlete mai bune, asa ca va dati
seama! El, cel putin, nu lasa sa cada coji nauntru.
Domnul Deibler m-a luat la circ si-am vazut un sarpe gros ct un trun-chi de cires
care nghitea si scuipa un pitic mare ct un butuc. M-am uitat bine, nu au umblat c
u smecherii. M-au certat pentru ca am vorbit la masa despre naltele Lucrari. Aici,
asa ceva nu se poarta. Cnd vrei sa vorbesti despre ele, te ascunzi de parc-ai mer
ge la toaleta.
Domnul Deibler nu stie cnd va avea loc viitoarea executie. Spune ca-l anunta cu o
zi nainte cnd are loc la Paris si cu doua cnd trebuie sa se deplaseze n provincie. m
i lipsiti mult si tare as fi vrut sa fiu cu voi acum, lnga foc, mncnd castane si as
cultndu-l pe Cazimir cum bodo-gane mpotriva reumatismelor sale.
Va amintesc ca Sfarma-Tot nu trebuie lasat sa se apropie de cocina porcului, cac
i acolo se umple de capuse.
Bine! Ma opresc aici caci mi-e tare somn. Noapte buna.
Al vostru Saturnin care va iubeste.
S-a culcat ntr-un pat strain cu scrtituri neobisnuite, n cearceafuri aspre cu miros
de sapun ieftin.

Capitolul VIII
Viata de zi cu zi n casa Deibler se scurgea dupa o serie de tipicuri pe care doar
sosirea unui agent al ministerului reusea sa le tulbure.
Ca n fiecare dimineata la aceeasi ora, Anatole si termina micul dejun, aprinznd pri
ma tigara a zilei pe care o fuma cu deliciu n biroul sau, citindu-si ziarul, Pari
s-Jour, pe care slujitoarea l cumparase mai devreme o data cu cornurile proaspete
. Cerceta lista alergarilor din dupa-amiaza aceea cnd soneria de la poarta a rasu
nat prelung. A auzit zgomotul pasilor sotiei sale pe pietricelele din aleea grad
inii, apoi ntoarcerea ei, dar nu a ridicat privirea. ndata a rasunat o bataie disc
reta n usa.
Iarta-ma ca te deranjez, dragul meu, dar este de la minister.
Anatole a luat plicul roz gndindu-se la Saturnin care avea sa fie n sfrsit vaccinat
si sa arate ce poate confruntat cu practica. A deschis plicul, spernd ca nu era
vorba de o executie n provincie, care ar fi necesitat o organizare mai complexa d
ect una pe bulevardul Arago.
A! Ce porcarie! njura el, dndu-si ziarul la o parte.
i trecuse orice pofta de citit.
Ce se ntmpla? Te-ai nrosit tot, se sperie Rosalie.
Unde este Saturnin?
S-a dus cu Marcelle la scoala.
N-a pus alte ntrebari, presimtind ca tulburarea lui era n legatura cu convocarea.
Totusi nu era prima oara, nici pe departe. Nu-l vazuse asa suparat dect cnd Darrac
q-ul era n pana sau cnd pierdea la curse.
Provincia sau Arago?
Arago.
Pacat gndi ea. I-ar fi placut sa stea cteva zile fara barbati n casa.
*
Saturnin se lasa pe vine pentru a o saruta pe Marcelle pe obraji. Ea i ncredinta b
roasca testoasa, iar el astepta sa intre n scoala ca s-o porneasca napoi spre casa
.
n ultima lui scrisoare, Hippolyte i ceruse o fotografie a mor-mntului lui Charles H
enri din cimitirul Montmartre pentru a o expune n sala rezervata neamului Sansoni
lor. Seful i promisese sa-l nvete cum functioneaza aparatul foto.
Intra n tutungeria de la poarta Saint-Cloud si cumpara cinci pachete de Piccadill
y pentru Deibler, caruia nu-i placea dect tutunul englezesc, dar asa de mult nct co
nsuma cte doua pachete zilnic din care cauza tusea ngrozitor. Un astfel de viciu d
epasea ntelegerea lui Saturnin care nu fumase niciodata.
Se pregatea sa iasa din pravalie cnd intra slujitoarea de la villa Somn. Se dadu
la o parte tinndu-i usa, dar ea trecu fara un cuvnt, fara o privire.
Menas en bilo un co de borio, so prumi que gafo es un paisan (duceti un cine de la
tara la oras, primul pe care l va musca va fi un taran), spuse el destul de tare
ca sa-l auda.
A avut fericirea s-o vada ca se-ntoarce si-i arunca o privire plina de ura.
Cteva zile dupa sosirea lui la Paris, i se spusese ca slujitoarea din casa vecina
cu locuinta Deiblerilor era si ea din Aveyron. Se dusese s-o vada si daduse pes
te o tarancuta destul de frumusica. si dadea multa osteneala ca sa vorbeasca fara
accent, dar ea l primise destul de prost si el nu se mai dusese s-o vada.
Anatole era n antreu si-si punea pardesiul de iarna cnd Saturnin a intrat n casa.
A! Ai venit n sfrsit! Amnam lectia de fotografie, trebuie sa ma duc la Minister. ntr
e timp du-te sa-i anunti pe ceilalti pentru mine dimineata.
Fata tnarului se lumina.
Taiem?
Da.
Pot sa vad convocarea? N-am vazut nca niciodata una moderna.
Seful i ntinse formularul roz.
Domnul ANATOLE FRANOIS DEIBLER, executor-sef al sentintelor criminale, se va trans
porta n piata Vendme pentru a primi ordinele Domnului Procuror general pe lnga Curt
ea de apel din Paris n vederea executiei denumitei MARTINE GOUDUT condamnata la moar
te la 16 august 1912 pentru paricid de catre Curtea din Paris Va fi nsotit de adjunct(
i) de clasa nti si de adjunct(i) de clasa a doua.
Va prezenta prezentul document Domnului Procuror general. Executia va avea loc n
bulevardul Arago la 16 octombrie 1913 n zori.
n nici un caz aceasta data nu va putea fi devansata.
*
Saturnin i napoie convocarea.
Bunicul va fi multumit. Snt patruzeci si doua de zile de cnd ma aflu aici.
Ai vazut ca este vorba de o femeie?
Da, o sa am grija sa-mi feresc degetele.
Facea aluzie la falangele lipsa ale lui Hippolyte.
Nu te deranjeaza ca este vorba de o femeie? insista Anatole, descumpanit de atta
nepasare.
Un gt este un gt. n legatura cu formularul, am notat ca terminatiile pentru feminin
au fost adaugate de mna.
Da, si ce deduci?
Ca administratia nu are formulare speciale pentru femei.
*
La orele 1 si 50' dupa miezul noptii, Darracq-ul s-a oprit n fata numarului 60 bi
s din strada la Folie-Rgnault. Curticica era ocupata de o pereche de cai batrni nha
mati la un furgon patrat cu roti verzi. Portile magaziei erau larg deschise. Ase
zat pe un scaunel, Henri ascutea lama cutitului pe o piatra data cu ulei. Yvon s
i Grasul Louis terminau de demontat bicicleta, Saturnin asezase n furgon lopata, ga
letile, crpele de sters pe jos, sacii cu rumegus si se pregatea sa adauge cosul d
in rachita cnd intra Anatole.
Este totul n regula? ntreba el n chip de salutare.
Da, sefule, raspunsera n cor.
La 3 fara un sfert totul era terminat. Grasul Louis stinse lampile cu petrol, An
atole ncuie magazia cu cheia. Saturnin scoase paturile care i aparau pe cai de fri
g si se catara n locul birjarului.
Cum nu cunostea drumul, se lua dupa Darracq-ul care trecuse nainte, mergnd ncet, cu
farurile aprinse. Au strabatut un Paris pustiu si fantomatic, prin care trecea,
ici si colo o patrula de politisti pe bicicleta. Unii, recunoscnd furgonul, dade
au drumul ghidonului pentru a saluta.
Toate cafenelele de pe bulevardul Arago pna la piata Denfert-Rochereau primisera
din partea prefecturii autorizatia sa fie deschise n noaptea aceea si erau ticsit
e de curiosi pe care doar frigul i tinea n interior.
Politistii cu pelerina nchisesera strazile ce dadeau pe bulevard si o companie de
garzi nationale era nsirata de-a lungul zidului nalt al nchisorii La Sant.
Anatole cobor din masina si-l duse pe Saturnin spre locul executiei la ntretaierea
strazii La Sant cu bulevardul. Continutul furgonului fu descarcat pe trotuar. si
scoase ceasul si cronometra montajul ghilotinei, intervenind doar pentru verific
area paralelismului stlpilor cu ajutorul nivelei si al firului cu plumb.
n jurul lor, garzile nationale ncercau sa uite de frig privindu-i. Treaba dura dou
azeci si opt de minute. ntre timp cafenelele se golisera si o multime de curiosi
se strngeau n spatele barajelor. Unii l-au aplaudat pe Anatole cnd acesta a dat dru
mul la cutit ca sa-i verifice caderea.
Era de-abia ora 4 si executia era fixata pentru ora 6 si 30'. Saturnin conduse f
urgonul n incinta nchisorii si Anatole l urma cu automobilul sau. Paznicii i-au pof
tit sa intre sa se ncalzeasca n cantina lor.
Buna ziua, doamnelor si domnilor! lansa Grasul Louis intrnd n ncaperea plina de fum
unde se destindeau vreo zece paznici n uniforme, cu hainele descheiate.
Au rs tragndu-si palme pe coapse. Anatole si ajutoarele sale s-au asezat la o masa
goala. Curnd dupa aceea alti supraveghetori si-au tras scaunele mai aproape de e
i ca sa participe la conversatie. Nu-si ascundeau fascinatia pe care o simteau p
entru cei a caror datorie era sa taie capete, cautnd detaliile care dezvaluiau te
ribila lor activitate. Anatole semana cu un industrias prosper, ajutoarele sale
cu niste muncitori de treaba. Unul singur, cel mai tnar, distona ntructva, dar n-ar
fi putut spune de ce.
S-a vorbit despre vremea rece si umeda care se lasase de ctava vreme, bnd viandox sau
cicoare. S-a mai vorbit despre banda lui Bonnot, care fusese n sfrsit prinsa.
N-o sa somati n ziua aceea, domle Deibler, snt douazeci si doi de acuzati, spuse pa
znicul-sef, care adauga: spuneti-mi, este prima oara ca ghilotinati o femeie?
Nu, spuse Anatole, a patra, dar n-am pastrat amintiri bune Ei, ce-i cu voi, ce fa
ceti mutra asta?! se adresa el adjunctilor sai, care schimbau fete-fete.
Numai Saturnin ramasese linistit si continua sa sufle n ceasca lui de cicoare, pr
ea fierbinte.
Pai, sefule, nu stiam ca este vorba despre o femeie! spuse Yvon.
De ce nu le-ai spus? ntreba suparat Anatole, ntorcndu-se catre Saturnin.
Le-am spus ca taiem mine dimineata si mi-au raspuns: De acord.
Dar de ce nu ne-ai spus ca este vorba despre o femeie? l apostrofa Henri, care det
esta surprizele, mai ales pe cele proaste.
Nu m-ati ntrebat. Dar ce-i rau n asta, domnule Henri? Barbat sau femeie, tot trebu
ie taiat. Cum zice bunicul: Cnd o vulpe patrunde n cotetul de pasari si-o mpusti, nu
te-ntrebi daca-i vulpe sau vulpoi.
nteleg punctul tau de vedere, Saturnin, dar l gasesc cam prea teoretic. Sa tai o f
emeie, vezi tu, nu-i acelasi lucru O femeie este este putin ca o mama, ntelegi?
Nu. Bunicul spune ca un executor nu trebuie sa aiba stari sufletesti. Sau atunci
nu este un adevarat executor.
Nu era nici urma de obraznicie n tonul lui, se multumea sa enunte un fapt.
Va fi vaccinat azi de-abia si ne-mpuie capul parca asta a facut toata viata, s-a
enervat Yvon. O sa-l vedem ndata la treaba. Stii cel putin ca tu esti fotograful
?
Binenteles! Este doar ziua vaccinarii mele. Dar nu va nelinistiti, domnule Yvon,
stiu pe de rost ce trebuie sa fac.
O sa vedem, o sa vedem
spunea orbul, adauga mecanic Grasul Louis.
Dar i trecuse orice voiosie. Ideea ca vor trebui sa manipuleze un trup de femeie l
tulbura si se temea ca ceilalti sa nu-si dea seama de asta. De-ar fi batrna si urt
a! si spunea el, destupnd sticluta de coniac din care turna n ceasca de viandox.
Un paznic propuse o partida de remi.
Afara, numarul curiosilor crestea. Toti erau fascinati de ghilotina, singuratica
sub un felinar. Sosirea primilor vnzatori de castane calde i-a distras de la ace
st spectacol.
*
La ora 5 punct, Anatol s-a ntors la furgon unde s-a spalat, s-a ras si s-a schimb
at, n timp ce Saturnin pregatea cafea pe o spirtiera. Curnd mirosul de cafea intra
n competitie cu cel al sapunului de ras si al apei de colonie a sefului.
Tnarul hranea caii cu un amestec de ovaz si de morcovi cnd adjunctii au intrat dup
a Anatole n furgon. S-au spalat si s-au ras la rndul lor, au baut cafeaua pregatit
a de Saturnin, adaugnd putin coniac (Grasul Louis), sau o picatura de rom Negrita
(Yvon). Henri, care stia ca lui Anatole nu-i plac obiceiurile acestea, nu bea d
ect pe ascuns. Nu pentru a-si stimula cheful, ci doar pentru a-si exacerba senzat
iile, asa cum adaugi condimente la o mncare ndeajuns de sarata. Cu zece minute nain
te de ora 6, executorul si adjunctii sai iesira pentru a-si verifica o ultima oa
ra unealta de lucru.
Fotografia sau caricatura lui Deibler aparuse destul de des pe prima pagina a ga
zetelor, fata lui era bine cunoscuta. Cnd s-a ivit publicul a aplaudat. Era frig
si unii erau deja n strada de cteva ceasuri, batnd din picioare pe caldarm.
ncepeti! ncepeti! ncepeti! cerea multimea imperioasa.
Ct nu striga Banii napoi, treaca mearga, spuse Anatole cu un aer filozofic.
La orele 6 si cinci minute intra n biroul directorului nchisorii unde se aflau vre
o treizeci de persoane care discutau aprins ntre ele. Cele mai multe erau turisti
autentici care obtinusera o invitatie la spectacol sub diverse pretexte.
Saturnin a fost mirat de grupul de femei elegant mbracate care l priveau cercetato
r. A vazut-o pe una dintre ele aplecndu-se catre vecinul ei si a auzit-o spunnd:
Acesta mi se pare foarte tnar, n-are nici douazeci de ani.
Comisarul Delguay, care se afla acolo pentru ca el o arestase pe condamnata, ras
punse:
Este unul nou, nu l-am vazut pna acum.
Este firesc ca un tnar att de fraged sa ocupe o astfel de functie?
ntreaga responsabilitate a recrutarii i revine domnului Deibler. Trebuie sa fie o r
uda din provincie care nvata meseria. O sa vi-l prezint daca va intereseaza. A! V
eniti, ncepe!
Anatole semna documentul prin care i se ncredinta osnditul. Directorul i-l ntinse.
Anatole l vr n buzunar si spuse sobru:
Sa mergem!
Biroul se goli n urma lui. Mica ceata trecu printr-un coridor, urca o scara si aj
unse n dreptul celulelor cu paza sporita. Anatole se opri n fata usii lnga care veg
hea un paznic care se scula vazndu-i ca sosesc.
Cu multe precautii temnicerul-sef deschise usa celulei. Un nfiorator tipat de gro
aza rasuna.
Nuuu!
Drace! njura Deibler descoperind ca femeia cntarea vreo suta de kilograme, ba chia
r mai mult. Puteau sa ma previna, se plnse el directorului.
Credeam ca stiti. Procesul ei a avut loc n iulie anul trecut, a scris n toate ziar
ele.
n iulie snt la La Baule si nu citesc niciodata ziarele n timpul vacantei.
Adevarul este ca i-a mers bine n puscarie, ca sa spun asa. Nu era att de grasa n ti
mpul procesului.
Nu vreau! declara cu convingere grasa Martine Goudut aruncndu-se de gtul preotului
care se clatina.
O sa ne trebuiasca un cric, spuse pe jumatate n gluma, pe jumatate n serios Grasul
Louise.
Linisteste-te, fiica mea. Fii curajoasa si lasa-i sa-si faca treaba, n-o sa dure
ze mult, o ostoia preotul, straduindu-se sa scape din mbratisarea ei: bratele ei
erau groase ca niste coapse, ct despre coapse
Grasul Louis si Yvon o apucara. S-a zbatut scotnd tipete stridente, aproape ultra
sunete, i-a zgriat, a vrut sa-i muste. Ar fi vrut sa fie turbata. I-a tras un pum
n lui Yvon peste ureche, ametindu-l. Saturnin care-i sarise n ajutor primi o lovi
tura de cot n piept care-i taie rasuflarea.
Nu vreau! Nu vreau sa mor!
Anatole, Henri, temnicerul si doi paznici se napustira. Urma o lupta disperata.
Cei din coridor se mbulzeau n jurul usii ca sa vada.
Martine cazu, cocul i se desfacu. Anatole i suci ncheieturile minii si i le lega la
spate. Apoi o ridicara si o asezara pe un scaunel care disparu sub fundul ei en
orm.
Nu vreau sa-l revad, hohotea ea cu o voce de copilita. Va rog, prieteni, nu ma o
morti.
Obrajii ei rotofei straluceau de lacrimi. Le-a explicat ca nu de moarte i e frica
, ci de ntlnirea acolo sus cu tatal ei, un tata pe care-l sugrumase n somn. Gndul sa-l
revada o nspaimnta.
Martine tresari cnd Saturnin i strnse parul lung si-l taie cu niste foarfeci de arg
int cu vrfuri rotunjite. I le daduse bunicul n ajunul plecarii. Apartinusera Razbu
natorului care le comandase pe masura celui mai bun cutitar din Lagniole.
Dupa ce taie parul, tnarul taie gulerul bluzei ncepnd din ceafa, asa cum l nvatase Ca
zimir. Cnd este vorba de o femeie, trebuie sa respecti pudoarea si sa nu tai prea
jos.
Concentrat asupra a ceea ce facea, nu-si daduse seama ca murmura ca pe vremea ex
ercitiilor si ca devenise punctul de atractie al tuturor.
Taietura verticala este de zece centimetri Gata, s-a facut Taietura orizontala tre
buie sa treaca sub al doilea nasture Gata, s-a facut
Ce spune? se ntrebau cei din culoar.
Dupa ce sfrsi, vr gulerul n buzunar, puse foarfecele napoi n toc si-l cauta din ochi p
e Anatole.
Gata, sefule.
Dupa ritual, directorul se apropie de osndita si o ntreba daca mai are o ultima do
rinta de formulat.
Da, nu vreau sa mor, raspunse ea pe un ton plin de speranta.
Mi-e teama ca dorinta aceasta nu o pot ndeplini. Nu doriti un pahar cu alcool, sa
u poate o tigara?
Femeia cea grasa lasa capul n jos si ncepu din nou sa plnga. Anatole facu semn ca s
osise momentul, Yvon si Grasul Louis o nsfacara de brat fara menajamente. Henri s
-a plasat n urma, ca sa-i ajute la nevoie. Martine nainta ncet, mpiedicata de legatu
rile de la picioare.
Faceti loc! porunci executorul spectatorilor de pe culoar.
Drumul pna n curte nu se mai sfrsea. n mod normal, condamnatul era practic luat pe s
us de adjuncti si se nainta n fuga, dar n cazul de fata
Era ora 6 si 35 de minute. Anatole ntrziase cu cinci minute fata de orarul fixat cn
d au ajuns la furgon. Regulamentul era strict: orict de mica ar fi fost distanta,
osnditul nu trebuia s-o parcurga pe jos.
Un aaa! de multumire se nalta din multimea ngramadita n fata nchisorii la vederea fu
rgonului care ajunsese la coltul strazii. Cordonul de garzi nationale se deschis
e ca sa-l lase sa treaca. Saturnin vazu ctiva politisti adunati n jurul unui copac
, poruncind unor curiosi sa coboare de unde se cocotasera.
Cnd zari ghilotina, Martina ncepu sa urle si, lucru mult mai grav, se lasa sa cada
pe jos.
Repede, trebuie s-o ducem, spuse Anatole aplecndu-se ca sa-si ajute adjunctii.
Scoala-te, fiica mea, nu te mpotrivi, o ndemna preotul de la distanta.
Cum se zbatea si mai tare, au trt-o pe pietroaiele acoperite cu chiciura. O pata m
are aparu sub rochia ei si ncepu sa fumege n aerul nghetat.
S-a udat nebuna, asta mai lipsea! mri Anatole, cu dintii nca nclestati de sfortare.
Nuuu! urla ea din nou cnd nu mai fura dect la un metru de ghilotina.
Tipatul ei rasuna ntr-o tacere ngrozita. Se pregatea sa mai tipe o data cnd Saturni
n, ntorcnd spatele multimii, si strecura degetul gros si aratatorul n jurul gtului ei
si strnse cu brutalitate, vatamnd traheea si taindu-i scurt piuitul.
Unu, doi, trei! scanda seful.
Au ridicat-o ca pe un sac de cartofi greu si-au aruncat-o pe scndura basculanta c
are se crapa. Yvon scoase un tipat de durere.
Pe vine n fata lunetei, Saturnin o vazu pe Martina alunecnd spre el. Tusea, cu och
ii dilatati. Era limpede ca era ngrozita. Apucnd-o de urechi i aseza capul unde treb
uia, asa cum rectifici pozitia unui tablou. Anatole nchisese luneta, actionase cu
titul. Saturnin care tragea de gt ca sa-l ntinda bine (de unde numele de fotograf da
t celui care-i aranjeaza moaca osnditului, n general cel mai putin important dintr
e adjuncti) a fost surprins de repeziciunea gesturilor si s-a dezechilibrat. A c
azut pe spate fara a da drumul la cap care l-a stropit cu snge. S-a ridicat de nda
ta si s-a dus sa-l aseze n cos, ntre coapse, cu fata n jos, ca sa nu cada n timpul t
ransportului.
Era ora 6 si 40' la ceasul lui Anatole, si nu se luminase nca bine.
Ia-mi locul, te rog. Cred ca mi-am facut o hernie, se scuza Yvon fata de Henri cn
d trebuira sa urce trupul n furgon.
Multimea s-a mprastiat cu parere de rau, adjunctii au demontat ghilotina, Saturni
n a aruncat cteva galeti de apa pe pietroaie pentru a spala sngele pe care frigul l
uscase ca o coaja. A zmbit auzind un soldat din garda nationala care-i spunea ve
cinului sau:
Se pare ca-si stropesc florile cu asta.
De ce nu? Ar fi un excelent ngrasamnt, le-a strigat el.
Nu i-au raspuns.
Anatole i-a urmat pe oficiali care se-ntorceau la caldura n interiorul nchisorii s
i s-a tulburat putin vaznd ca invitatii si ntorceau privirile de la el, pe cnd putin
mai devreme ar fi ciocnit cu placere un pahar mpreuna. Asa se ntmpla mereu. Apropi
indu-se de comisarul Delguay pe care-l cunostea bine, Anatole si scoase palmaresul,
un carnetel cu pagini numero-tate, si-l ntreba:
Stiu ca si-a omort tatal dar nu stiu de ce, n-am urmarit pricina.
Comisarul nu s-a lasat rugat. Cunostea obiceiul executorilor si-l respecta; si e
l tinea o socoteala detaliata a tuturor arestarilor pe care le facuse si avea de
gnd s-o publice ntr-o zi.
Era tintuit la pat. L-a sufocat n timpul somnului. Nu a vrut niciodata sa spuna d
e ce.
Care a fost arma crimei?
Delguay rse sec.
Ma ntreb ce-ai sa treci n carnet domnule Deibler, cnd ai sa afli ca i s-a asezat pe
fata.
*
Cum nici un membru al familiei nu se aratase ca sa ceara lesul, Martine Goudut a
fost transportata la cimitirul din Ivry unde un teren tinut secret era rezervat
osnditilor morti pe ghilotina.
n prezenta comisarului din Ivry care a ntocmit procesul verbal de nhumare, Henri, G
rasul Louis si Saturnin au rasturnat continutul cosului de rachita n groapa proas
pat sapata. Capul a cazut primul, trupul dupa aceea. Groparul le-a acoperit imed
iat. Era ora 7 si 50'. Fiecare s-a ntors la ocupatiile sale. Anatole acasa, ajuto
arele sale la meseriile lor. Saturnin s-a ocupat de cai, a curatat furgonul si a
petrecut o parte a diminetii curatind fiecare parte a ghilotinei si frecnd stlpii
ei cu o crpa moale, nemultumit de lacul care-o acoperea si care-l mpiedica sa dea
cu ceara de albine.
Cnd s-a ntors la Auteuil, casa era pustie, plecasera toti cu exceptia slujnicei ca
re spala vasele n bucatarie. Anatole era la curse (la Longchamp), Rosalie la ntrun
irea parohiala, Marcelle la scoala.
A mncat ce ramasese din pui, putina brnza si doua mere. S-a spalat si s-a schimbat
, a curatat petele de snge cu apa rece. Pe cnd le freca, a revazut cele trei jetur
i, inegale care tsnisera din gtul retezat: doua jeturi rosii si puternice din caro
tida si unul mai mic, alburiu, din coloana vertebrala. Fara a-l fi tulburat pest
e masura, spectacolul l edificase perfect asupra caracterului definitiv al mortii
si a diferentei care exista ntre a cunoaste si a ntelege un fapt. ntelegea de-acum
ncolo mult mai bine nemaipomenita putere pe care societatea le-o delega.
*
Saturnin o ajuta pe Marcelle sa-si faca lectiile cnd Anatole s-a ntors de la cmpul
de curse. I-a facut semn sa-l urmeze n birou.
Snt multumit de tine, i-a spus, dupa ce usa se nchisese. Hippolyte poate fi mndru Ci
ne te-a nvatat sa-i tai asa piuitul, el sau Cazimir?
Bunicul.
Anatole aprinse o tigara si sufla fumul spre tavan.
Ai grija altadata sa nu te mai lasi surprins. Nu face prea frumos sa te trezesti
pe podea cu un cap ntre mini.
Stiu, sefule, dar nu credeam c-o taiati asa repede.
Executorul zmbi fara modestie.
Cu mine, nu se taraganeaza.
Exact contrariul tatalui sau, Louis, cunoscut pentru ncetineala lui.
Cred c-ai sa fii un sef bun. Poti sa-i scrii bunicului ca asta am spus. Nu m-ar
mira daca l-ai ntrece ntr-o zi.
Daca ar fi aici v-ar spune ca-i firesc, de vreme ce nu a beneficiat de un nvatato
r att de bun cum am avut eu Dar tocmai m-am gndit mult la naltele Lucrari. Ar fi o m
are cinste pentru mine sa va urmez, dar asta m-ar obliga sa locuiesc la Paris, s
i nu doresc acest lucru.
Dar de ce? Nu te simti bine la noi?
Nu-i vorba de asta, sefule, dar mi lipsesc cei de-acasa. Ma gndesc n fiecare zi la
bunicul si la Cazimir, singuri acolo. Snt batrni si este nevoie de munca multa ca s
a mentii oustalul si sa te ocupi de muzeu. mi lipsesc si stiu ca le lipsesc. Si-a
poi, aici nu snt la mine. Aici, nimeni nu are ntr-adevar nevoie de mine, n timp ce
la oustal
n aceeasi seara, Saturnin i scrise bunicului sau o scrisoare care ncepea asa: S-a fa
cut, snt vaccinat! Dar n-a fost o treaba usoara!
*
Opt luni (si noua executii) dupa sosirea lui la Paris, Saturnin se ntorcea la Bel
lerocaille.
Anatole, Rosalie si Marcelle Deibler l nsotisera la gara pentru a-i ura drum bun.
Erau de asemenea prezenti Henri si Grasul Louis, mpreuna cu Andr, noul ajutor. Lip
sea numai Yvon care nu se restabilise dupa hernie si nu se mai ndeletnicea dect cu
frizeria.
Seful de gara fluiera, locomotiva scuipa un nor de aburi. Cu inima tresarind de
bucurie, Saturnin urca scara vagonului. Trenul porni.
Stii ca poti sa te ntorci cnd vrei, o sa fie ntotdeauna un loc pentru tine printre
noi.
Multumesc sefule, n-o sa uit.
Dupa un ultim semn cu mna, disparu n compartimentul sau de clasa nti, captusit n inte
rior ca o cutie cu bomboane de ciocolata.
Zmbi, anticipnd mirarea bunicului si a lui Cazimir cnd le va oferi darurile aflate
acum n vagonul de bagaje. Pentru Cazimir o plita ultramoderna, un model suedez cu
patru ochiuri, cuptor cu reglaj, bara de arama si vatrai din otel calit. Pentru
Hippolyte un fonograf si vreo treizeci de discuri de opera si de muzica simfoni
ca. Pentru el si cumparase un Klapp de reportaj 13 x 18 care avea sa strneasca inv
idia lui Alphonse Puech.

Capitolul IX
Oustalul Pibrac, duminica 2 august 1914
Cnd a nceput sa sune toaca, Cazimir dadea de mncare pasarilor, chemndu-le cu voce im
perativa: pui, pui, pui. n oustal, Hippolyte, cufundat n fotoliul sau, dezlega cuv
intele ncrucisate din Journal de lAveyron: se oprise la un cuvnt cu sapte litere: po
ate fi nchis ntr-o cutie fara sa-l jignesti. La celalalt capat al mesei, Saturnin t
rimitea rudelor recentelor victime ale unor crime sngeroase ilustrate de la muzeu, n
vitndu-le sa-l viziteze n timpul concediului. Lista numelor i fusese data de Hippol
yte care o strnsese din presa pariziana si provinciala, citita de el cu srg.
Saturnin iesi n curte unde Cazimir cu nasu-n vnt urmarea pe cerul senin vreo urma
de fum. Dar, departe de a se potoli, toaca, pna atunci batuta de cele trei biseri
ci, crescu n intensitate. I se adaugau clopotul din turnul primariei si cel mai s
urd al scolii.
Hippolyte iesi la rndul sau si-i spuse nepotului:
Ar trebui sa mergi sa vezi, s-ar zice ca-i grav.
Cu doua zile mai nainte fusese asasinat Jaures. Dar numai primaria si scoala si ma
nifestasera indignarea arbornd drapelul n berna! Ca sa bata laolalta clopotele pri
mariei, scolii si bisericilor trebuia sa fi fost asasinat presedintele Poincar! S
au
Saturnin puse saua pe Pomponnette, iapa percheron cumparata cu o saptamna mai nain
te la trgul din Rodez. Cazimir deschise portile, Hippolyte urca n spatele crenelur
ilor turnului de la nord.
Pe curnd, spuse Saturnin, strunindu-si iapa.
Cazimir l tinu pe Sfarma-Tot, care voia sa-l urmeze, si se duse dupa stapnul sau.
Acesta scruta zarea cu ocheanul.
n orice caz, nu-i vorba de incendiu, spuse el ntinzndu-i aparatul ca sa verifice si
el.
Va gnditi la ceva?
Am mai curnd o temere.
Razboiul?
Da, razboiul.
L-au urmarit din ochi pe Saturnin, care ocolea dolmenul ridi-cnd praful n urma lui
.
So pe el! i-au strigat ei n gluma.
Pe el! le-a raspuns el, pornind n galop spre sirul de plopi de pe malul rului.
Chiar daca-i razboi, Saturnin nu risca nimic, doar stiti ca fiii de executori nu
snt niciodata nscrisi pe listele de tragere la sorti.
Nu-i sigur, timpurile s-au schimbat, Saturnin nu este descendent direct, n cel ma
i bun caz vor beneficia Leon si Parfait al lui de aceasta derogare. Daca te gndes
ti bine, asta-i culmea!
Ca sa le para mai scurta asteptarea, Cazimir s-a ntors la pui! pui! pui! si Hippo
lyte, la cuvintele ncrucisate. De abia se asezase ca si gasise cuvntul din sapte l
itere care pna atunci i scapase: cadavru.

Genealogie
Iustinian (Trouv) Pibrac I (1663(?)1755)
Gasit la Roumgoux, la 10 iunie 1663
Executor la 20 de ani 1683
Se retrage la 73 de ani 1736
Moare la 92 de ani 1755
Se casatoreste n 1692 cu Guillemette. Trei fii: Martin, Jules si Iustinian.
Iustinian II (16991764)
Nascut la Bellerocaille 1699
Executor la 37 de ani 1736
Se retrage la 64 de ani 1763
Moare la 65 de ani 1764
Se casatoreste n 1731 cu Adeline. Un fiu: Iustinian, si doua fiice: Bertha si Luc
ette.
Iustinian III, zis Razbunatorul poporului (17321804)
Nascut la Bellerocaille 1732
Executor la 31 de ani 1763
Se retrage la 71 de ani 1803
Moare la 72 de ani 1804
Se casatoreste n 1771 cu Pauline. Cinci fiice si trei fii: Iustinian, Louis si An
toine.
Iustinian IV (17721850)
Nascut la Bellerocaille 1772
Executor la 31 de ani 1803
Se retrage la 68 de ani 1840
Moare la 78 de ani 1850
Se casatoreste n 1812 cu Blanche. Doi fii: Iustinian si Robert.
Iustinian V (18141850)
Nascut la Bellerocaille 1814
Executor la 26 de ani 1840
Moare la 36 de ani 1850
Se casatoreste n 1832 cu Clmence. Doi fii: Iustinian si Hippolyte.
Iustinian VI (18321850)
Nascut la Bellerocaille 1832
Executor la 18 ani 1850
Moare la 18 ani 1850
Moare celibatar. i succede fratele lui, Hippolyte.
Hippolyte I, zis Al Saptelea (1836 )
Nascut la Bellerocaille 1836
Executor la 14 ani 1850
Obligat sa iasa la pensie la 34 de ani 1870
Se casatoreste n 1857 cu Bertha. Trei fii: Iustinian, Leon si Henri.
Iustinian moare la 11 ani, n 1869.
Leon, nascut n 1868, se va casatori cu Hortense. Un fiu: Parfait si doua fiice: M
argot si Beatrice.
Henri, nascut n 1870, se casatoreste cu Adela. Doi fii: Antoine si Saturnin.
Saturnin Pibrac (1896 )