Anna de Noailles printesa hulita si iubita a Romaniei Anna de Noailles s-a nascut in familia Brancoveanu, dintr-o mama de origine

e greaca, Raluca Musuru, si un tata roman, printul Grigore Brancoveanu. Mama ei a fost fiica lui Musuru-pasa, ambasador al Turciei la Londra, si a Anei Vogoride, o renumita muziciana, idolul compozitorului polonez Paderewski. Ana ElisabetaBrancoveanu s-a casatorit cu Mathieu de Noailles in anul 1897 si a devenit astfel contesa Mathieu de Noailles. In perioada sa de glorie, ea nu a insemnat nimic in viata culturala romaneasca , cum nu inseamna nici astazi, aproape nimic. Putini au stiut si atunci, putini stiu si acum cate ceva despre aportul acestei prezente deosebite in cultura celor doua popoare. Ar trebui subliniat faptul ca Anna de Noailles impreuna cu Elena Vacarescu si Martha Bibescu, ambele scriitoare si verisoare cu contesa de Noailles, au reprezentat un fenomen unic in culturile romana si franceza. Desigur ca sunt si deosebiri evidente: spre deosebire de Martha Bibescu si Elena Vacarescu, care, desi au scris si publicat o mare parte din opera lor atat in romana, cat si in franceza, ele nu si-au renenegat niciodata originea, asa cum a facut Anna de Noailles. Nu va grabiti sa o condamnati! Ana Elisabeta Bibescu Basarab Brancoveanu s-a nascut la Paris, la 15 noiembrie 1876, din tata roman si mama grecoaica. Dupa cum o arata si numele, se inrudea cu multe personaje importante care condusesera candva cele doua Principate. Tangentele ei cu tara de origine a tatalui au fost minimale, ca sa nu spun inexistente, motiv pentru care nu a manifestat o curiozitate reala in explorarea acestei laturi a arborelui sau genealogic. A debutat cu ciclul de poeme Litanies" publicat in anul 1898 in Revue de Paris" si a semnat cu numele Anna de Brancovan". Lirica sa este de influenta parnasiana, afectiva si plina de sinceritate, motiv pentru care a fost numita muza gradinilor. Opera sa a fost comparat cu cea a lui Algernon Charles Swinburne si Gabriele dAnnunzio. Textele sale au fost caracterizate ca fiind Dionysiac ecstatice, senzuale, erotice, jucue, cteodat violente i mereu marcate de un tragic curent subteran. Volumul Le coeur innombrable i-a adus recunoastere in saloanele literare pariziene , a fost aleasa membra a Acadmiei Royale Belge de Langue et de Littrature Franaises i apoi Academia Franceza i-a acordat imediat Premiul Archon-Desperouses. In 1904, printesa impreuna cu fiica lui Theophile Gautier si cu sotia lui Alphonse Daudet au infiintat Premiul Vie Heureuse", cunoscut mai tarziu ca Premiu Femina. Anna de Noailles a fost verisoara prinilor Bibesco,fiind in relatii de rudenie cu toti aristocratii romani care locuiau atunci la Paris. A avut o relatie frumoasa de prietenie cu Maurice Barrs, a fost admirat de Jean Cocteau, a fost prezentata scriitorului Pierre Loti, prieten personal al reginei Maria a Romaniei. In perioada premergatoare alegerii sale ca membra a Academiei Regale din Belgia, avea sa descopere cultura romana, prin cel mai mare admirator al sau, Nicolae Iorga: Anna de Noailles a facut sa rasune acordurile misterioase ale sufletului nostru intr-una din cele mai mari literaturi ale lumii. Din pacate, tanara printesa nu se simtea catusi de putin romanca. Doar se nascuse, copilarise si studiase in Franta. Insasi contesa de Noailles avea sa declare, cu sinceritatea care o caracteriza, revistei Les Annales, ca nu apartine Romaniei si ca pe meleagurile noastre nu poposise decat o singura data, in drum spre Constantinopol. Romania nu a pus pret pe cuvintele sale. Un asemenea succes nu putea sa ramana nevalorificat de Romania! Doar era laureata a Academiei Franceze, membra a Academiei Regale belgiene! Romania trebuia sa isi ia tributul apartenentei sale. Desi pana la acea data Academia Romana nu avea printre membrii sai persoane de sex feminin, cel mai inalt for cultural al tarii a primit in randurile sale doua femei care cunoscusera succesul in cultura franceza: pe Elena Vacarescu, propusa de Octavian Goga si Mihail Sadoveanu, si pe contesa de Noailles, propusa de Nicolae Iorga.

Iorga insusi isi motiveaza propunerea astfel: Doamna Anna de Noailles, nascuta Brancoveanu, din sanul Bibestilor, este considerata astazi ca o mare poeta a Frantei. Criticii recunosc in scrisul ei spiritul rasei noastre. Astfel, contesa a devenit membra onorifica a Academiei Romane, fara sa fi scris un singur cuvant in limba romana sau despre Romania. Un singur lucru se poate afirma cu certitudine: ca nu exista vreo istorie a literaturii franceze editata in Hexagon, fara ca numele ei sa nu fie mentionat. Ce a insemnat prezenta ei pentru Romania? Poetul Octavian Goga i-a dedicat o poezie in care vorbeste de cei ce si-au uitat originile. Multi prefera sa treaca intentionat cu vederea declaratiile printesei, insistand asupra relatiei de rudenie cu Elena Vacarescu si Martha Bibescu, verisoarele sale, amandoua reprezentante ale culturii romane in saloanele literare pariziene, uitandu-se in mod intentionat faptul ca ele s-au nascut in Romania si au pastrat o stransa legatura cu mediul social si cultural din tara. Mai mult, unii ignora faptul ca Martha Bibescu a devenit verisoara Elenei Vacarescu si a Annei de Noailles prin casatoria acesteia cu printul George Valentin Bibescu. Anna de Noailles nu a plecat niciodata din Romania pentru ca ea nu a apartinut niciodata acestui pamant in care toti vrem sa credem ca si-a avut radacinile. Desi unii criticii literari identificau in poezia sa urme de balcanism i de spirit valah", abia mai tarziu poeta a fost constienta de rolul propriei origini, ajutata de prezenta rudelor sale, precum Elena Vacarescu si Martha Bibescu, femei care se luptau pentru apararea intereselor Romaniei pe scenele politice si culturale ale vremii. Dupa aproximativ un secol, Anna de Noailles este cunoscuta pentru rolul pe care l-a jucat in societate, prin statutul sau de aristocrata culta , frumoasa si rafinata, prietena a unor oameni de cultura celebri. Salonul literar al Annei de Noailles, de pe strada Avenue Hoche, a reunit cei mai mari scriitori francezi din Parisul secolului XX: : Pierre Loti, Francis Jammes, Andre Gide, Gabriela Mistral, Colette, Paul Valry, Jean Cocteau, Francois Mauriac, fraii Daudet, Robert de Montesquiou, Paul Hervieu, Paul Claudel, Max Jacob si Marcel Prost. Prietenia dintre ea si Proust a inceput in anul 1901 si a durat timp de 18 ani. In cartea sa, Cartea vieii mele", scrisa si publicata la mult vreme dupa ce se casatorise cu tanarul conte francez Mathieu de Noailles, poeta mentiona: Luminoasa lui prietenie m-a influenat, m-a schimbat, aa cum singur este capabil s-o fac o nobil iubire a cuvntului. Marcel Proust este singura fiin care m-a fcut s schimb un vers, s suprim o strof. (...) El a aninat primele ghirlande la uorul tempul al tinereii mele; el m-a fcut s cred c poezia era nectarul lumii, gloria juvenil - scump unei ntregi mulimi, faima - fr dumani, triumful - neprihnit! (...)" . In corespondenta lor zilnica, prozatorul ii lauda talentul literar, ajutand-o si sprijinand-o totodata sa isi construiasca o reputatie literara. Succesul nu a intarziat sa apara. Leon Blum, Maurice Barres i-au elogiat talentul, a aparut in multe reviste culturale, in articole de presa, in istoriile literare. Admirata de toata aristocratia pariziana, a fost frecvent invitata la toate evenimetele mondene. Aici i-a cunoscut pe artistii Vuillard, Van Dongen si Rodin care i-au imortalizat chipul. Pictorul basc Ignacio de Zuloaga i-a realizat un portret spectaculos. Poezia ei a fost strigtul adolescenei noastre, declara Franois Mauriac. Anna era pe val, iar succesul i-a creat dependenta. Rolul de oratoare ii venea ca o manusa, era sigura de charm-ul sau personal, isi exprima cu dezinvoltura opiunile politice republicane si isi juca rolul de mare diva pariziana la inceput de secol 20. Talentul sau literar a invatat-o sa organizeze viata literara de salon, unde a primit multe figuri importante ale istoriei: Eduard al VII-lea, viitor rege al Angliei, Paul Morand, Sully Prudhomme, Pierre Loti, Andr Gide, Francis Jammes, Colette, Paul Valry, Jean

Cocteau, Franois Mauriac, Paul Claudel, Max Iacob sau Henry de Montherlant. Statutul si pozitia sa sociala au obligat-o sa calatoreasca mult in Europa. In timpul primului Razboi Mondial, a fost prima femeie avansata in grad de comandor al Legiunii de Onoare. Si atunci, ca si acum, timpul si-a modificat prioritatile. Dupa sfarsirea primul Rzboi Mondial gusturile literare s-au schimbat, dand nastere noului curent literar, Dadaismul. Anna de Noailles nu intelegea avangarda suprarealista dominata de Tristan Tzara siAndre Breton. In ciuda prieteniei sale stranse cu Colette, Anna de Noailles a ramas fidela generatiei literare La Belle poque. Se spune c Joseph Reinach i-ar fi spus: Madam, n Frana sunt numai trei miracole Jeanne dArc, rul Marne i dumneavostr. Mercel Proust a imortalizat-o in personajul contesei Gaspard de Reveillon din romanul "Jean Santeuil". Admiratia lui pentru Anna era una reala, dupa cum singur marturisea in corespondenta purtata intre cei doi: M gndesc la tine tot timpul! De-asear, pentru prima oar, pot s-mi amintesc n detalii proporiile frumoase ale feei tale. nainte mi aminteam de tine, dar nu reueam s memorez atitudinea ta seren i semea. Ea insasi a fost constienta de propria sa valoare literara, considerandu-se cea mai mare poeta franceza. Pentru faptul ca si-a negat apartenenta la poporul roman, George Calinescu a descris-o in "Istoria literaturii romne de la origini pn n prezent" ca fiind "lipsit de loialitate fa de rdcinile sale romneti". Anna a decedat la Paris in anul 1933,la varsta de 57 de ani, iar la slujba sa de inmormantare de la Biserica ortodoxa Madelaine din Paris au participat cele mai importante personalitati din lumea politica si literara a vremii. Ea a fost condusa pe ultimul drum de zeci de mii de parizieni. Ea este inmormantata in zona de nord-est a cimitirului Pre-Lachaise din Paris , in cavoul familiei Bibescu alaturi de Martha Bibescu.