31 0 de ani

de existentă
‚

REVISTĂ CULTURALĂ
Biblioteca
Județeană „V.A. URECHIA”
TRIMESTRIALĂ
editată de Biblioteca Judeţeană
„V.A. Urechia“ Galaţi
I
AX S
DAN PLĂEŞU

VASILE ALEXANDRESCU URECHIA

L IBRI
ISSN: 2734-4924
ISSN-L: 1844-9603

Anul XIV, Nr. 53,

decembrie 2021
 Vasile Alexandrescu Urechia
- 120 de ani de la moarte -
istoric, profesor universitar, scriitor, om politic
n. 15/27 februarie 1834, Piatra Neamţ – d. 22 noiembrie 1901, Bucureşti
Studii:
Vasile Alexandrescu Urechia a beneficiat de o educație solidă, începându-și studiile în Piatra
Neamț, în casele boierului Dumitrache Stan, alături de tatăl lui A. D. Xenopol, apoi la pensionul privat
al elvețianului Ballif de la Oșlobeni și la Școala Preparandă de la „Trei Ierarhi” Iași; beneficiază de burse
acordate de Academia Mihăileană din Iași (1844) și de „Societatea pentru ajutorarea tinerilor români
la învățătură” pentru studiile de la Paris (1855-1857), unde își va susține bacalaureatul în filosofie (18
aug. 1856), apoi se va înscrie la „Facultatea de Litere din Paris”, unde și-a susținut licența (1856-1857).
Concomitent cu studiul la Facultatea de Litere din Paris, a mai frecventat și cursurile de filosofie,
literatură și drept ale Universității Sorbona din Paris.
Activitate profesională:
Istoric, profesor, scriitor, animator al vieții culturale, senator, deputat, ministru al
Instrucțiunii Publice și fondator de bibliotecă publică – toate acestea constituie fațete ale
personalității lui Urechia.
A fost profesor de literatură română și limba latină la Gimnaziul Central din Iași (1858), de
istorie universală și literatură la Universitatea din Iași (1858), de istorie și geografie la Școala Militară,
profesor universitar la Catedra de Istoria Românilor și Literatură Română la Facultatea de Litere,
Universitatea București (31 iul. 1864-1901).
Omul politic Urechia a fost deosebit de activ, fiind secretar al Cancelariei de Propagandă
Unionistă, în perioada studiilor pariziene, ministru ad-interim al Departamentului Cultelor și
Instrucțiunii Publice, în guvernul Mihail Kogălniceanu (1859-1860), președinte al Comitetului de
Inspecțiune a Școalelor din Iași (1863), director general al Ministerului Cultelor și Instrucțiunii
Publice (31 iul. 1864), deputat al județului Tutova (1866), deputat la Colegiul III de Covurlui, având
susținerea lui Mihail Kogălniceanu (din 1869), senator de Covurlui, ministru al Cultelor și
Instrucțiunii Publice, în guvernul lui Dimitrie Brătianu (10 apr. 1881-31 iul. 1882), vicepreședinte la
Senatului României (1901).
În domeniul cultural, V.A. Urechia s-a remarcat prin crearea sau patronarea unor instituții
precum Societatea „Ateneul Român” din București (31 oct. 1865), al cărui președinte și
vicepreședinte i-a fost în mai multe rânduri, membru fondator al Societății Literare Române (1866),
transformată în Societatea Academică Română (1867), care a devenit, mai târziu, Academia Română
(1879), al Universității, al Teatrului Național, inițiator și fondator al Societății de Cultură
Macedo-Române, ce avea ca scop răspândirea în școli a învățării în limba română pentru românii de
peste Dunăre și din Balcani, întemeietor și președinte al Ligii pentru Unitatea Culturală a Tuturor
Românilor (1893-1897), membru al Societății Etnografice din Paris ș.a.
În sfera editorială, s-a remarcat prin publicarea Anuarului General al Instrucțiunii Publice din
România (1863-1864 și 1864-1865), a Buletinului Instrucțiunii publice, a volumului Voci latine. De la
frați la frați, menit să atragă atenția opiniei internaționale cu privire la condamnarea memorandiștilor
din Transilvania (1894). Albumul macedo-român (1880), un adevărat monument de cultură, pe care
l-a editat și prefațat și care a fost publicat sub patronajul Societății de Cultură Macedo-Române, i-a
avut printre colaboratori pe Victor Hugo, A. Ubicini, F. Mistral, Leon de Rosny, Edgar Quinet, V.
Alecsandri, Ion Creangă, A.D. Xenopol, B.P. Hasdeu ori Istoria românilor, operă monumentală, în 14
volume ș.a.
În memoria culturală a orașului Galați, a rămas prin generozitatea sa extraordinară –
donându-și toată colecția sa de documente, strânsă de-a lungul vieții, însumând cca 3500 de volume,
pentru înființarea unei biblioteci publice (1889); în plus, a tipărit Catalogul colecțiilor bibliotecii,
aceasta fiind o inițiativă unică la acea dată, dar și prima publicație a unei biblioteci publice din
România – Buletinul Fundațiunii Urechia (1901).
Prodigioasa sa activitate culturală a fost recunoscută prin acordarea a numeroase distincții,
printre care: Diploma de Onoare pentru „servicii aduse operei internaționale”, acordată de Congresul
Internațional de Orientalistică (1873), „Marea medalie de bronz” a Institutului Etnografic din Paris
(1880), Ordinul „Coroana României”, în grad de „Mare ofițer”, conferit prin Decret Regal (1882),
Premiul „H. Rădulescu” al Academiei Române, pentru Istoria școalelor de la 1800-1864 (1890) și ar
fi putut fi primul român laureat al Premiului Nobel pentru Pace.
Ioana Chicu, bibliotecar,
Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” Galaţi
,
(
Dan Plaesu
- 80 de ani de la naștere -
filolog, ziarist, scriitor
n. 10 octombrie 1941, Galați
Studii:
Dan Plăeșu este absolvent al Facultății de Limba și Literatura Română,
Universitatea din București (1965) și al unor studii postuniversitare la Facultatea de
Ziaristică din Bucureşti (1981-1982).
Activitate profesională:
Dan Plăeșu este binecunoscut publicului prin activitatea ziaristică, desfășurată la
cotidianul local Viața nouă/Viața liberă, dar și în presa națională; a fost și director al
Teatrului Dramatic Galați pentru o scurtă perioadă de timp (1971-1972).
A debutat literar cu versuri publicate în revista Ateneu (Bacău, 1966), în teatru, cu
piesa „Semnat indescifrabil: Mitică”, montată la Teatrul Dramatic Galaţi (1979), iar în
volum, cu „Colecţionarul de excepţii”, fantezii satirice, Editura Junimea Iaşi (1983). Este
membru fondator şi preşedinte al Cenaclului Literar de Umor Verva (1977), membru
fondator al Cenaclului Galaţi al Uniunii Scriitorilor din România (1986) și al Filialei
Galați-Brăila a USR (2006), dar și colaborator al Salonului Literar Axis Libri al Bibliotecii
Județene V.A. Urechia Galați și al Festivalului Internațional al Cărții Axis Libri.
Activitatea sa publicistică este extrem de bogată, însemnând poezii, fabule, proze,
inclusiv romane, piese de teatru, scenete, cronici literare şi dramatice, reportaje ș.a. și a fost
publicată de-a lungul timpului în: Viaţa Nouă şi suplimentul Dunărea Galaţi, revistele
Flacăra, Convorbiri literare, Cronica (Iaşi), Urzica şi almanahul Perpetuum comic, Tomis
(Constanţa) şi Pagini Dunărene, Înainte și Libertatea (Brăila), revistele Dominus, Dunărea
de Jos, Antares, Axis Libri, Porto-Franco, toate din Galaţi, Contemporanul, Astra (Braşov),
Oglinda literară (Focșani) ş.a., scheciuri, fabule şi piese de teatru la Radio Bucureşti, Radio
Iaşi etc.
Începând cu anul 1983, a publicat o serie de cărți, iar cea mai recentă este
„Garsoniera lu’ Ăl Bătrân” - șapte proze ciudate, Editura InfoRapArt, Galați (2021).
Lucrările sale dramatice au fost puse în scenă la teatre profesioniste: la Teatrul
Dramatic Galaţi - Semnat indescifrabil: Mitică (1979), Octombrie cu ghiocei (1989), la Teatrul
Dramatic „Maria Filotti” Brăila - Pământul, după ora zece şi cinci (1981), Puncte cardinale –
la Radio București (1981), reluată la Radio Iași (1982), iar la Cenaclul de dramaturgie al
Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti şi revistei „Teatrul” - La început a fost peştele (1982), dar
și la teatre de amatori: Dreptul cel sacru al luptătorului (1983) - Uzina Aglomerare-Furnale,
Combinatul Siderurgic Galaţi, Jocul sau Războiul nevestelor (1985) - ICPPAM Galaţi,
Muntele personal (2005), formaţia de teatru a Grupului Școlar „Radu Negru” Galaţi.
Dan Plăeșu are și piese publicate în reviste și antologii, dintre care menționăm:
Sfârşitul lumii începe azi (fragment, Dominus, 2002), Măscărici în alb-negru şi oranj
(comedie, Dominus, 2006), Fericirea conjugală a cucului (integral, în foileton, revista
Dunărea de Jos, 2007-2008), La început a fost peştele, (comedie cu vieţuitoare, integral,
Antologia literaturii gălăţene contemporane, vol. 3, teatru, editată de Centrul Cultural
„Dunărea de Jos”, 2008), Cealaltă viaţă a Bărbatului haios (comedie, fragment, Antares,
2009), Garsoniera lui Dumnezeu (eseu dramatic, fragment, Porto Franco, 2011), Telenovele
cu milionari (comedie, fragment, antologia „Verva - 35”, 2012).
Activitatea i-a fost apreciată prin acordarea a mai multor premii: Premiul al II-lea
(fabule), Festivalul Umorului „Constantin Tănase” Vaslui (1980); menţiune la Concursul
Naţional de Literatură Umoristică, Asociaţia Umoriştilor Români (1994); Ordinul
Ziariştilor, clasa I, acordat de Uniunea Ziariştilor Profesionişti (2001); Premiul pentru proză
al Filialei Sud-Est a USR pentru romanul Vinovatele meandre, Editura Junimea, Iaşi, 2012,
ş.a.
Ioana Chicu, bibliotecar,
Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” Galaţi
 Cuprins
3 Anotimpul pomilor „înfloriți” a doua oară
Dorina Bălan
Profesional

5 Vasile Alecsandri și V.A. Urechia. Considerații despre o amiciție

pe marginea unor vechi mărturii
Letiția Buruiană

8 V.A Urechia și trăirile sale sentimentale –

amprentă asupra sufletului și devenirii (I)
Dorina Bălan

10 „sChOOL-RURAL – Școala de vară pentru copiii din mediul

rural” – văzută prin ochii copiilor
Bianca Mărgărit
12 Noaptea în Bibliotecă la Galați - Împrumut
la domiciliu pentru adulţi
Anca Georgescu

15 Noaptea în Bibliotecă la Galați - Împrumut

la domiciliu pentru copii

16
Florica Şerban Lansări de carte în mijloc de toamnă, la
Noaptea în Bibliotecă la Galați
Silvia Matei

18 „Niciodată toamna nu fu mai frumoasă...”

Cecilia Manolescu

21 Filiala Nr. 2 „Paul Păltănea” în cadrul

evenimentului Noaptea în Bibliotecă la Galați
Cătălina Şoltuz
Condeiul fermecat

23 Copilărie, dragă mi-eşti!

Andreea Blagoci

24
Copilăria

25
Ianis Romanescu Primăvara
Oana Trandafir
Cronică

26 Călătorie în timp și în spiritul uman. Exordiu la viețile și

realizările a trei mari personalități
Adi G. Secară-Halil

29 „Era un timp al nimicurilor curate, făcute din

emoții omenești”
Romeo Aurelian Ilie

Literatură

31 Poeme
Anna Banasiak
33 Poeme
Alexandru Cazacu

35 Poeme
Raluca Mihai
37
Kabirii amazigh sau berberii din
nord-vestul Africii

39 Poeme Iulius Preduşel

41
Teodora Vasilache You know me too vell
Maria-Talida Izdrăilă
36 Creionul fermecat
Alexia Vlase
 42 Poeme
Andrei Zbîrnea
43
Poeme
Vlad Muşat

44 Miturile creației la popoarele

de sorginte turcă
Gülten Abdula-Nazare
47 Ecaterina(Cocuța)
Conachi-Vogoride (II)

50 Miron Barnovski Vasile Ghica

56
Livia Ciupercă Unora le plac… Eros și Thanatos
Adi G. Secară

58 Epigrame
Vasile Manole
60 Epigrame
Ioan Fărcășanu
62 Epigrame
Ionel Jecu

63 Prozatorul, dramaturgul şi
jurnalistul Dan Plăeșu la 80 de ani
Ghiță Nazare
Restituiri

67 Căderea lui Lucifer

Theodor Parapiru
68 V.A. Urechia și dedicația pentru o
Românie frumoasă
Cristina-Sabrina Toma

70 Un guliver cotidian - 140 de ani de la naștere

72
Năstase Marin Theodor Pallady, 150 de ani de la naștere
Radu Moțoc

75 „Fata în străinătate” - Thinelle Anys – o

gălățeancă vedetă la Paris
Violeta Ionescu
Artă

78 In Memoriam - Centenar Emilia Dumitrescu

Corneliu Stoica

82 Salonul de toamnă - 2021

al Filialei U.A.P.R. Galați
Mariana Tomozei Cocoș
Eveniment

84 Lansări de cărți și lecturi publice la Zilele Bibliotecii 2021

Adi George Secară
87 Activități pentru copii
Maricica Târâlă-Sava

89 Carte frumoasă,
cinste cui te-a scris!
Cătălina Popa 91 Biblioteca, oportunități
spre numeroase vieţi
Cecilia Manolescu

94 131 de ani de existență a Bibliotecii Județene „V.A. Urechia”

Galați sărbătoriți la Filiala Nr. 2 „Paul Păltănea”
Cătălina Șoltuz

95 Întrunirea profesională a Filialei Galați a Asociației

Bibliotecarilor din România

97
Filiala Galați a ABR Bibliotecile în comunitate și
proiectele lor

99 Concert la Palat Filiala Galați a ANBPR

101
Mihaela Gudană Autori gălățeni și cărțile lor
Nicolae Leonte

103 Festivalul Internațional al Aforismului

Dorel Vidrașcu
105 Elena Ștefan, un nume în trecutul
Bibliotecii „V.A. Urechia” Galați
Florica Șerban
ditorial

Anotimpul pomilor
„înfloriți” a doua oară

Când natura îmbracă straie alb-argintii avem sentimentul că ne

trezim din nou la viață. Imaculatul parcă dorește să acopere mizeriile,
durerea, amintirile neplăcute și să dea frâu liber imaginației spre noi
perspective optimiste. Până și pomii, sub blânda povară a fulgilor de
nea, par a înflori încă o dată în an pentru a sugera viața, vestea Nașterii
Domnului. Este semn că încep sărbătorile, iar densitatea și amplitudinea
lor este resimțită la vibrații mai înalte în prima lună a iernii.
Farmecul sărbătorilor este dat de activitățile pentru curățenia și
împodobirea casei, care contribuie la crearea unei atmosfere primitoare,
de ritualul pregătirii delicateselor specifice acestei perioade, gătite cu drag
de gospodine, de darurile primite sau dăruite, fiind perioada cadourilor
în care toți ne vom bucura de atenția celor din jur, de glasul cristalin al
colindătorilor care ne bucură auzul, de clinchetul mirific al clopoțeilor
care ne transformă în oameni mai frumoși la suflet și-n simțiri.
În toată această avalanșă de bine și de stare de spirit pozitivă parcă
și cărțile, primite în dar sau împrumutate de la bibliotecă, se citesc cu
mai mult spor. Ele pot fi considerate un dar din partea bibliotecarilor
pentru voi, dragi cititori! Noi nu vă cerem nimic în schimb, vă așteptăm
să veniți și să le luați în casele voastre pentru ca să vă mângâie prin
cuvinte și să vă picure firimitura de imaginație peste înălțătoarele clipe
de sărbătoare. Pentru că, poate nu știți, unele cuvinte din cărți au o
putere magică ce vă poate purta pe aripi de poveste oriunde doriți.
Poate vreți să vizionați un spectacol și pentru asta vă putem oferi spre
împrumut un DVD, un CD, poate vă e dor de o vacanță, iar restricțiile nu
vă permit să o aveți, și atunci vă putem împrumuta ghiduri de călătorie
în aproape toate orașele lumii, iar dacă doriți să fiți părtaș la o poveste
de dragoste, acțiune etc., atunci vă invităm să vizionați un film sau să
citiți un roman! Iată câte posibilități puteți găsi, venind la bibliotecă și
alegând documentele dorite pentru a vă petrece cât mai plăcut timpul,
chiar și în familie!

decembrie 2021 3
 Suntem convinși că, citindu-le cu grijă sau vizionându-le cu
atenție și însușindu-vă cunoștințele din tainele documentelor existente
în biblioteca noastră, le veți considera prietene, iar personajele vă vor
deveni atât de familiare că le veți primi în călduroasele voastre case ca
pe niște rude. Aceasta pentru că majoritatea dintre noi consideră că
sărbătorile de iarnă ne dau prilejul de a fi cu familia şi cu prietenii, cu alte
cuvinte de a ne reîntâlni cu cei dragi! Știți că și voi, asemenea pomilor,
puteți înflori în interior prin fiecare strop de cultură presărat? Și dacă
totul vă este oferit gratuit, luați-l ca pe un cadou care vine de la noi spre
binele vostru! Vi-l dăruim cu drag și rămânem în slujba voastră, dragi
cititori ai comunității gălățene!
La vreme de sărbătoare, timpul devine mai prietenos cu oamenii,
iar urările mai dense tocmai pentru a reflecta la naşterea lui Iisus Hristos
şi la rolul Său în salvarea omenirii. Fie ca cerul să-și arunce mantaua
poleită asupra pământului pentru ca acesta să-și îmbrace veșmintele alb-
strălucitoare și fie ca versurile lui Adrian Păunescu, la care vă îndemnăm
să reflectați și să le găsiți cel mai bun sens, să se-mplinească întocmai
pentru fiecare dintre voi:
„Dacă ninge cumplit
Peste-ntregul cuprins,
Este semn de belșug
Pentru fiece ins.
Dar și semn de-nfloriri
În grădini îngerești
Și că sunt de venit
Dinspre cer niște vești.
Este iarna de har
Când se-ntâmplă minuni.” (Dacă ninge)
Și, cum un nou an se apropie, dorim celor care ne citesc, celor
care ne-au acordat onoarea de a ne oferi interviuri, celor care au
acceptat provocarea de a publica în revista noastră, dar și celor care nu
ne urmăresc permanent și sunt totuși iubitori de cultură, multă sănătate
și recunoaștere profesională, bunăstare și gânduri imaculate ca floarea
pomilor ce „înfloresc” a doua oară!

Dorina Bălan,
redactor-șef al revistei „Axis Libri”

4 Axis Libri
 rof esional

Vasile Alecsandri și V.A. Urechia

Considerații despre o amiciție pe
marginea unor vechi mărturii

Alecsandri: iaca toată lira românească!

V.A. Urechia

În anul aniversar Vasile Alecsandri, care e totodată și an
comemorativ pentru Vasile Alexandrescu Urechia, readucem în
atenția iubitorilor literaturii autohtone a unei serii de documente
rare, păstrate în fondul de colecții speciale al Bibliotecii Județene „V.A.
Urechia”, datorată relației speciale pe care fondatorul acesteia a avut-o
cu „bardul de la Mircești”, cunoscutul corifeu al generației pașoptiste.
Diferența de vârstă i-a situat pe cei doi în generații diferite,
V.A. Urechia afirmându-se mai mult în a doua jumătate a secolului al
XIX-lea, în perioada postpașoptistă. Totuși, debutul literar la 18 ani,
precum și implicarea în demersuri unioniste timpurii din perioada
studiilor la Paris i-au asigurat tânărului Basil Alessandresco nu doar
o punte de legătură cu crezul progresist al înaintașilor în promovarea
programului său politic și cultural, ci și baza dezvoltării unui spirit de
fin observator, precum și a însușirii de bun comunicator. El a înțeles
importanța identificării, colectării, conservării și transmiterii pentru
posteritate a diverselor mărturii și, totodată, s-a servit de acestea
pentru misiunea sa de a promova românismul în așa-zisul secol al
națiunilor.
În acest context, V. Alecsandri a fost considerat de biografi drept
unul dintre mentorii și susținătorii săi: „Dacă M. Kogălniceanu și C.A.
Rosetti i-au îndrumat activitatea politică și publicistică, alt scriitor
Letiția Buruiană pașoptist, V. Alecsandri, i-a călăuzit primii pași în literatură (v. capit.
bibliotecar, Biblioteca
Județeană Scriitorul). De sprijinul poetului, Urechia se va folosi când pleacă
„V.A. Urechia” la studii în Franța, prin subvențiile societății «Ajutorarea tinerilor
români la învățătură»”17. După opinia lui Goia, care poate fi infirmată,
însă, între cei doi nu a fost o prietenie strânsă, ci mai curând o relație
bazată pe interese comune și conjuncturi în sfera cărora cei doi au
ajuns adesea să interacționeze.
În parte datorită acestei relații, Biblioteca Județeană „V.A.
Urechia” deține un număr însemnat de documente valoroase referitoare
la Alecsandri, provenite fie din donația fondatorului, fie din alte surse
17
Vistian Goia, V.A. Urechia, Editura Minerva, București, 1979, p. 138-139.

decembrie 2021 5
 rof esional
(de ex. corespondența din donația Un moment important al relației
actriței Aristizza Romanescu, celor doi l-a reprezentat colaborarea
prietenă comună). Cu prilejul la Albumul macedo-român, apărut în
aniversării a 150 de ani de la nașterea 1880. În semn de prețuire, Urechia l-a
lui Alecsandri, Biblioteca a tipărit și inclus în culegere pe Alecsandri la loc
un catalog ce cuprinde 14 scrisori, 6 de frunte cu Papagalul simpatic21, un
manuscrise, 10 periodice în care a fragment de proză romantică, precum
publicat pe parcursul vieții, precum și cu Alexandru Makedon, care a fost
și 131 de lucrări tipărite până la data la origine un cântec popular cules de
realizării catalogului (1971) .
18
Alecu Russo, în jurul anului 1840.
Printre lucrările tipărite „Papagalul simpatic” reprezintă
regăsim ediții princeps a căror un fragment din nuvela romantică
valoare bibliofilă este potențată de „Margărita”, care a fost publicat
însemnările manuscrise operate postum în volumul de Opere complete,
pe text, cu probabilitate certă sau abia în 1904. Textul, la prima vedere,
relativă, de însuși V. Alecsandri. pare a fi de inspirație autobiografică,
Menționăm, aici, volumele „Un personajul principal, tânărul Alexis,
rămășag” (Iași, 1840) și „Poezii fiind surprins între tentația unei idile
populare ale românilor” (1866), Vasile Alecsandri [Fotografie] de salon și începutul unui stil de viață
acesta din urmă conținând portative / [Marie Szӧllӧsi]. Bucureşti: axat pe mirajul călătoriei. Urmărind
cu note muzicale în manuscris. Atelier Photografic și Artistic însă cu atenție memorialistica lui
Bruionul dramei „Ovidiu” , 19 Marie Szӧllӧsi, [188-?]. Urechia (v. Din tainele vieței. Amintiri
o variantă în patru acte, cu multe Cota BVAU: F I 102 contemporane), putem descoperi
corecturi și modificări pe text, stă drept mărturie oarecare similitudini cu un episod din biografia
despre munca laborioasă a stilistului și este, poate, cel acestuia. Mai concret, este vorba de primul episod
mai cercetat dintre manuscrisele menționate mai sus. romantic ratat care l-a ambiționat pe tânărul Vasile să-
Corespondența îi are ca destinatari pe și croiască drum în viață printre elitele intelectuale ale
Aristizza Romanescu, Mihail Kogălniceanu, V. vremii, atât din țară, dar mai ales din străinătate. V.
Pogor, S. Hociung și, desigur, V.A. Urechia. Dintre Goia a remarcat chiar și acest aspect care-i caracteriza
manuscrise, două aparțin domeniului beletristic, pe cei doi: „Urechia a fost toată viața un călător
scrise chiar de autor (drama „Ovidiu” și nuvela neobosit. Numai Alecsandri l-a depășit prin numărul
„Papagalul simpatic”), trei sunt traduceri în lb. de călătorii prin țară sau în străinătate. Pentru el
franceză ale lui A.C. Leautey ale poeziilor „Doina”, călătoria era un mijloc de a cunoaște oameni de
„Dorul româncei”, „Lăcrimioare”, iar unul este prestigiu care să-i servească neamul”22. Spre deosebire
partitura muzicală a lui Eduard Caudella pentru de Urechia, Alecsandri a cunoscut și călătoria ca
„Cântecul gintei latine”. experiență a exilului. Un semn de întrebare se ridică
Alecsandri i-a trimis lui Urechia un număr de asupra titlului acestui text din Albumul macedo-român;
11 scrisori. Dintre acestea, doar trei sunt prezente e posibil ca „Papagalul simpatic” să conțină o aluzie
în colecțiile Bibliotecii Județene „V.A. Urechia”. voalată la Urechia? Poate că părintele Coanei Chirița
După V. Goia, perioada corespondenței celor doi a dorit să-l încondeieze subtil pe Urechia în publicația
„coincide pentru Urechia cu alte două momente editată de el însuși? În acea perioadă, Urechia deținea
agitate din cariera sa: momentul apariției celor diverse funcții și se bucura de mult succes, inclusiv
mai multe drame și comedii, jucate la Teatrul în viața teatrală. Alecsandri a apelat mult la Urechia
Național din București, și cu anii ministeriatului la mai ales în perioada în care acesta a fost ministru al
învățământ și culte”20. Instrucțiunii Publice și Cultelor. Totodată, o seamă
18
Constanţa Bădic. Vasile Alecsandri : Catalogul 21
V. Alecsandri. Papagalul simpatic [Text manuscris].-
lucrărilor existente în Biblioteca „V.A. Urechia” [Carte tipărită] Mirceşti : [sn], 1880. Manuscrisul reproduce, cu unele
/ Întocmit de: C. Bădic şi S. Codreanu.- Galaţi : S.n., 1971. 63 schimbări, capitolele II și III din nuvela „Margărita” (scrisă
p., [9] f. facs. + [1] erată. Cota BVAU: F.G. II 36.114. în 1870, dar publicată postum). Manuscrisul a fost trimis de
19
V. Alecsandri. Ovidiu : Dramă în 4 acte și versuri . autor lui V.A. Urechia, care îl publică în 1880 la loc de cinste
Mirceşti : [S.n.], [1884]. Cota BVAU: Ms V 6. în „Albumul Macedo-român”. Cota BVAU: Ms II 115.
20
V. Goia, Op. cit., p. 141. 22
Ibidem, p. 79.

6 Axis Libri
de cunoștințe ale lui Alecsandri din străinătate, cum iunie, 1861), un stindard al românismului, Urechia a
ar fi Bonaparte Wise, Marco Antonio Canini, A. lansat un serial de comentarii asupra Rusaliilor.
Quintana23 au beneficiat de spijinul lui Urechia pentru În calitatea sa oficială de ministru, nu a pregetat
procurare de cărți, găzduire sau primire de decorație să facă demersurile necesare pentru a-l promova
„Bene merenti”. Se cunoaște faptul că o răbufnire pe ilustrul scriitor și diplomat: „Se știe că în 1878
resentimentară a lui Alecsandri a ieșit la iveală în 1887, premiul fu acordat lui Vasile Alecsandri. Numeroase
în urma farsei întinse colecționarului Urechia, în care scrisori am schimbat cu Roque-Ferrier în privința
o presupusă descoperire a monumentului funerar acestui concurs”28. Totodată, pe plan intern, îi
al poetului Ovidiu i-a fost comunicată ministrului acordă carismaticului înaintaș onorurile cuvenite:
Urechia prin intermediul unei telegrame trimisă din „Piesa care face însă mai mult zgomot în anul acesta
Murfatlar de Kogălniceanu și Papadopol-Calimach24. dramatic este Despot-Vodă a lui Vasile Alecsandri,
Întrucât Urechia a căzut în cursă, informându-și jucată în stagiunea 1879-1880. La ocaziunea
prietenii și ziarele din capitală despre descoperirea reprezentațiunei prime a acestei lucrări a marelui
„epocală”, Alecsandri și-a exprimat și el, cu aciditate, poet, cu care se deschide Teatrul Național, am bătut
satisfacția: „Am râs ca și voi de o mică medalie comemorativă
acest canard, bine inventat și în câteva exemplare, din care
cu dibăcie aruncat în public. E una de aur am oferit-o poetului
o bună lecție dată arheologilor și altele din bronz și de argint
iutețiți, care văd în orice litere le-am împărțit pe la amici29”. Cu
trunchiate un document istoric acest prilej a lecturat comedia sa,
de mare importanță”25. „Alecsandri la Mircești”. De data
În schimb, Urechia aceasta, Alecsandri i-a adresat o
a cultivat relația și, apoi, scrisoare de mulțumire (Ms II
cu recunoștință constantă, 190).
memoria bardului de la Mircești, Cel mai bine este
după cum reiese din fapte și sintetizată aprecierea lui Urechia
din memorialistica sa. Dincolo față de Alecsandri în următorul
de amiciții și animozități , 26
fragment: „Victor Hugo a aflat
Urechia a punctat de câte ori a un nou titlu pentru ultimele
avut ocazia ceea ce corespundea sale opere: Toute la lyre. Pot zice
programului cultural al eu despre Alecsandri: iaca toată
generațiilor acelor vremuri: lira românească!”30.
„Alecsandri a făcut mai mult La patru ani de la moartea
pentru a proba latinitatea acestuia, a ținut o conferință
Vasile Alecsandri către V.A. Urechia
noastră, colectând doinele, pentru strângerea de fonduri
[Scrisoare: fragment]. Mirceşti: [sn],
horele, baladele țăranului român, destinate realizării unui bust31.
1879. Cota BVAU: Ms II 190
decât toate certele noastre asupra La acea dată, la Galați funcționa
purismului limbii, asupra cuvintelor slavo-turco- deja de patru ani biblioteca fondată de Urechia
maghiare”27. În 1861, în periodicul Dacia (Iași, martie- în cadrul Liceului „Vasile Alecsandri”, lăcaș de
23
V. și scrisorile V. Alecsandri către V.A. Urechia, învățământ înființat tot la inițiativa sa, în 1867, și
Mircești, 1880. Cota Ms II 189 și Ms I 50. denumit astfel începând cu 1892.
24
Kogălniceanu Mihail către V.A. Urechia : Telegramă
[Text manuscris]. Cota BVAU: MS I 680.
25
V. Goia, Op. cit., p. 144.
26
În epocă se foloseau în discursuri publice și îndeosebi
28
Idem. Din tainele vieței... p. 311 V. și corespondența
în presă duelul polemic, șarjele, caricaturile și chiar „farsele” cu Alphonse Roque-Ferrier în: Catalogul manuscriselor și
intelectuale fie ca mijloace de expresie artistică originală sau scrisorilor din Biblioteca V.A. Urechia/Paul Păltănea. Galați,
propagandistică, fie ca mod de a focaliza atenția publică spre 1979. pp. 218-219.
o anumită zonă de interes. În această cheie se cuvine, mai
29
Ibidem, p. 361.
curând, a interpreta relațiile lui Urechia cu așa-ziși „adversari”
30
Ibidem, p. 439.
precum Maiorescu, Eminescu ș.a.
31
V. și Programul inaugurării monumentelor
27
V.A. Urechia. Răspunsul D-lui [...] la discursul de nemuritorilor bărbați: Vasile Alecsandri și Mihai Kogălniceanu.
recepțiune... În: Literatorul, an 4, 1883, nr. 5, p. 292. 8/20 octombrie 1895. 2 f. Cota BVAU: Ms. V 9.

decembrie 2021 7
 rof esional

V.A Urechia și trăirile sale

sentimentale – amprentă
asupra sufletului și devenirii (I)
Domnișoara Marie și Domnișoara R...

Toate trăirile marelui cărturar V.A. Urechia, omul de care se

leagă indiscutabil existența Bibliotecii care îi poartă frumoasa „povară”
a numelui, şi-au pus amprenta asupra sufletului sensibilului om de
cultură şi multe dintre realizări, dar și dintre eșecuri stau sub semnul
trăirilor - unele dintre acestea l-au înălțat, altele l-au îngenunchiat, dar
a mers întotdeauna mai departe cu încredere în propriile forțe.
Anul acesta, se împlinesc 120 de ani de la moartea marelui
cărturar și om de cultură, dar în egală măsură se împlinește același
număr de ani de la prima decernare a Premiului Nobel pentru Pace care
ar fi putut fi al unui român, nimeni altul decât patriotul V.A. Urechia
– omul plin de dragoste de neam, de țară și de limbă, într-un cuvânt
de românism. În semn de omagiu pentru mentorul nostru spiritual,
am decis să realizez un periplu pe o latură mai puțin exploatată a
personalității sale, cea sentimentală, dar decisivă pe planul realizării
sale profesionale, mergând pe urma destăinuirilor autobiografice din
lucrarea „Din tainele vieței: Amintiri contimporane: (1840-1882)”.
Iași: Polirom 2014.
Orfan de tată de la vârsta de 6 ani, tânăr studios, bursier al
Academiei Mihăilene, acolo unde își va schimba, la propunerea
directorului Petru Câmpeanu, și numele (din Popovici în
Alexandrescu), junele încearcă șă-și suplinească prin știința sa
veniturile modeste, predând la mai multe pensioane de fete din Iași.
Lucrările literare, modestia și faptul că era perceput ca un tânăr Dorina Bălan
șef birou, Catalogarea
„cuminte” îl recomandă pe Urechia la Pensionul Joye, un pension de colecțiilor. Control de
fete din oraș. Aici, va simți primii fiori vizavi de colega sa „domnișoara autoritate,
guvernantă Marie... o fată nici slută, nici frumoasă, în vârstă de vreo 20 Biblioteca Județeană
de ani, crescută la o mănăstire din Franța, foarte învățată” (p. 42) care, „V.A. Urechia”
neștiind românește, ia lecții gratuite de la Urechia. Acesta primește,
în schimbul învățăturilor date, confesiunile domnișoarei, privirile
galeșe, strângerile de mână și „toată istoria vieții sale de mănăstire”
(p. 42-43). „Era prima femeie care-mi strângea mâna cu oarecare
neînțeleși fiori” (p. 42). Iubirea domnișoarei Marie nu a fost pricepută
de novicele Urechia, deci nici împărtășită. A înțeles mai târziu fiorii
simțiți vizavi de aceasta, în acele momente de istorisiri personale, iar
acestea l-au ajutat să deștepte în el anumite sentimente.

8 Axis Libri
 Profesorul timid, pudic începe să nutrească, cu în streinătate aș putea aspira la mâna ei” (p. 47).
fiecare zi petrecută într-o anumită clasă, sentimente Răspunsul domnișoarei R a venit „de-abia” în
speciale față de una dintre elevele sale de la pension, duminica următoare, după ce timpul ce se scursese
așa cum mărturisește: „ochii mei se pironeau fără pentru îndrăgostit era un veac, dar așteptarea merită,
voie mai adesea asupra unei eleve între 14 și 15 ani, pentru că, pe lângă bilețel, primi și o strângere de
domnișoara R...” (p. 43), nepoata unui mare episcop, degete care l-a adus în extaz. Bilețelul, telegrafic
față de care simțămintele tânărului devin din ce în ce compus, pe care erau cuvintele „Lucrează, ajunge,
mai tulburătoare la vederea „divinului cap al tinerei te aștept!” (p. 48) a influențat și și-a pus amprenta
fecioare” (p. 44). Jocul ludic al celor doi se limita la o asupra vieții sale intelectuale, a devenirii viitoare a
„corespondență”, prin intermediul caietului dat spre marelui OM, așa cum avea să mărturisească peste
corectare profesorului de către elevă. „Când luam ani: „Pot zice că acelui bilețel datoresc toată existența
caietele elevilor cu compozițiunile să le îndrept și toată lucrarea mea de 50 de ani.[...] Binecuvântez
acasă, într-a lui R... găseam câte o floare și în corpul și astăzi pe scriitoarea acelui bilet care a rămas
compozițiunii câte o frază în care inima mea voia nedespărțit de mine în decursul vieței” (p. 48).
să găsească expresiunea unei simțiri În anul 1956, cu sprijinul
a tinerei fete pentru mine.[...] Mă Societății pentru Încurajarea
mărgineam să pun altă floare în Tinerilor la Învățătură merge la
locul celei ce găseam” (p. 43). Universitatea din Paris unde va
Cum prima iubire își pune studia literele ca, apoi, întorcându-
întotdeauna amprenta puternic se în țară să o poată lua de soție pe
asupra oricărei persoane, era firesc marea sa iubire.
ca și asupra tânărului Urechia să se Dezamăgirea în dragoste nu a
răsfrângă, inclusiv asupra scrierilor întârziat să apară. La aproximativ un
talentatului profesor: „Tot ce scriam an de la plecarea în Franța, sora sa
la jurnalele literare în acel timp era i-a făcut o vizită la pensionul unde
inspirat, fără voia ei, de dânsa” (p. 44). stătea, ținând în mână o scrisoare
Pe un caiet al domnișoarei de la mama lor. Nerăbdarea și
R..., la ultimele lucrări din an, teama că aceasta este bolnavă l-au
date pentru examene, Urechia făcut pe Vasile să smulgă din mâna
primește împărtășirea iubirii sale V.A. Urechia: În medalion surorii epistola. Ceea ce a citit era
„Vine vremea când fetele trebuie să [Grafică]. Paris: [sn], 1876 ceea ce nici nu a îndrăznit să-și
Cota BVAU F I 274
părăsească pe tata și pe mama. Aș imagineze vreodată: Domnișoara
vrea să zbor în lumea largă, sprijinită pe brațul unui R... se căsătorise cu un medic, venit de la studii din
amic. Vrei să fugim împreună?” (p. 45). străinătate. La aflarea veștii, așa cum ar fi resimțit
Convingerea că iubirea, deși platonică, îi este fiecare îndrăgostit, lumea s-a oprit în loc pentru că
împărtășită, îi dă de gândit îndrăgostitului Vasile, toate demersurile realizării sale, întreprinse până
care va încerca să-și depășească condiția socială: atunci, aveau menirea de a-și merita locul alături
„Vasăzică aș putea spera eu să mă iubească și să de familia frumoasei domnișoare R..., față de care
fac din ea soția mea adorată?... Ce-mi trebuie să nutrea cele mai profunde și sincere sentimente de
izbutesc?” (p. 46). Din acel moment tot ceea ce a iubire. Cu bilețelul ce conținea promisiunea tinerei
întreprins junele era spre a se face vizibil, prin la piept, purtat ca pe un talisman, într-un profund
scrieri, prin audierea oamenilor de vază spre a-și și motivat acces de furie, răbufnește, vorbind
înnobila mintea și astfel să-și poată deschidă porțile pentru sine: „Așa! Eram prea sărac ca să-ți fiu soț;
spre a merge la studii în străinătate pentru a avea prea neînsemnată ființă, ca să fiu admis la familia ta
o poziție socială care să-i permită cererea mâinii de episcopi...” (p. 89).
domnișoarei R... Dureroasa veste dezvoltă în mintea tânărului
Dorința de avea consimțământul persoanei rănit în orgoliul și amorul propriu sentimentul
iubite îl determină pe Vasile să o aștepte la biserica de „răzbunare dulce” - căsătoria cu prima partidă
de la Mitropolie într-o zi de mare sărbătoare – apărută în cale, ceea ce se va întâmpla în scurt timp.
Sfinții Apostoli Petru și Pavel – și, strecurându-i o
scrisoare în mână, îi cere să-i spună dacă „izbutind (Va urma)

decembrie 2021 9
 rof esional

„sChOOL-RURAL – Școala de
vară pentru copiii din mediul
rural” – văzută prin
ochii copiilor
„sChOOL-RURAL – Școala de vară pentru copiii din mediul
rural”, proiect implementat de Biblioteca Județeană „V.A. Urechia”
Galați, care a obținut finanțare nerambursabilă în sesiunea II/2021
la aria tematică Educație prin cultură, din cadrul Administrației
Fondului Cultural Național (AFCN), s-a desfășurat pe parcursul a
cinci săptămâni pentru copiii din cinci comune gălățene: Drăgănești,
Măstăcani, Scânteiești, Valea Mărului și Vânători.
Beneficiarii, cei 75 de copii, cu vârsta cuprinsă între 10 și 14 ani,
din familii defavorizate, au participat la patru ateliere tematice (luni-
joi), comunicare nonverbală (MusicLab) – susținut de Ilioara Arbune,
creativitate (StoryLab) – susținut de animatorul socio-educativ Iulia-
Cristina Dajbog, literatură (ReadingLab) – susținut de scriitorul și
moderatorul Adi-George Secară, de teatru (TheatreLab) – susținut de
actrița Ana-Maria Sinescu.
Scopul principal al celor patru ateliere a fost de a le dezvolta
copiilor un mod constructiv și pozitiv de abordare a vieții, de a-i
încuraja să se exprime liber, într-un mod coerent, într-un cadru mai
puțin formal, dar expresiv.
În cadrul proiectului, participanții au vizitat Grădina Botanică,
Acvariile, expoziția de reptile vii, Observatorul Astronomic din
cadrul Complexului Muzeal de Științele Naturii „Răsvan Angheluță”
și Orășelul Copiilor. Ziua de vineri, susținută financiar în totalitate de
Consiliul Județean Galați, a fost zi de vizită la Grădina Zoologică.
Școala de vară s-a încheiat pe 10 septembrie 2021, dar amintirile Bianca Mărgărit
copiilor vor rămâne întipărite în mintea acestora mult timp de acum asistent proiect, bibliotecar,
Biblioteca Județeană
înainte. Iată ce au declarat aceștia după încheierea proiectului: „V.A. Urechia”
„Mi-a plăcut totul, când am vizitat Grădina Botanică, Zoologică,
mai ales atunci când am văzut animalele. Mi-a plăcut mâncarea de la
restaurant și când am mers pe faleză și am mâncat înghețată” (Ghimpu
Nicoleta - Măstăcani).
*
„Mi-a plăcut că ne-am plimbat și a fost amuzant, cu activități
frumoase. Nu mi-a plăcut că s-a terminat prea repede și aș mai vrea
să mai facem excursii, dar mai lungi” (Mardare Denisa - Măstăcani).

10 Axis Libri
 *
„Mi s-au părut foarte interesante acele
activități și îmi pare bine că am putut să particip”
(Ghimpu Diana-Gabriela - Măstăcani).
*
„Mie, sincer, chiar mi-a plăcut acea experiență
și mi-ar plăcea să o repet” (Antohi Andrei).
*
„A fost o săptămână foarte distractiva,
mi-am făcut prieteni noi” (Nechifor Marian -
Măstăcani).
*
„A fost o săptămână de neuitat! Sincer, nu
mă așteptam la așa ceva, dar m-a surprins. Mi-am
făcut prieteni noi și am ascultat și muzica noastră *
preferată în mașină.” (Nica Marian - Măstăcani). „La Școala de vară, m-am simțit ca-n tabără.
* Vizitele la Grădina Botanică au fost interesante,
,,Experiența oferită în cadrul proiectului frumoase, captivante. Am văzut flori de toate felurile,
«sChool-rural» a fost de departe cea mai copaci din țări străine, animale exotice: șerpi, broaște
interesantă de până acum. Am avut șansa de a otrăvitoare, broaște țestoase mici și mari, păsări
cunoaște oameni și locuri noi, care mi-au umplut minunate, pești colorați. Apoi, mi s-au arătat cristale,
sufletul cu bucurie și care mi-au deschis ochii pietre semipreţioase. Am dansat, făcând mișcare,
pentru a vedea cum este lumea cu adevărat’’ am făcut plimbări lungi. Am râs, am descoperit
(Palade Diana - Scânteiești). țări ca: Turcia și Japonia. Mi-am făcut noi prieteni.
* Mulțumesc tuturor acelora care au făcut posibil acest
,,A fost o săptămână extraordinară, care m-a lucru! (Cu respect, Ștefan! - Valea Mărului).
îmbogățit sufletește și în care m-am implicat cu *
mult drag. Nu pot decât să sper că voi avea șansa „A fost foarte frumos în tabără și aș mai
și pe viitor de a participa și la alte proiecte, la fel vrea să merg. Am fost fericit la fiecare activitate la
de plăcute cum a fost ,,sChool-rural” (Mîndrescu care am participat. Și mâncarea a fost excelentă.
Mădălina - Scânteiești). Vă mulțumesc frumos pentru tabără!” (Andrei –
* Drăgănești).
,,Pe parcursul activităților distractive și *
educative desfășurate, am învățat lucruri noi și „sChOOL-RURAL a fost pentru mine o ieșire,
utile. Mulţumesc tuturor îndrumătorilor, care o relaxare. Mi-au plăcut toate activitățile la care am
au fost drăguți și răbdători!” (Negraia Miruna - participat. Vreau să repetăm această experiență”
Scânteiești). (Mădălina – Drăgănești).
* *
,,M-am bucurat că am fost cu un grup de „sChOOL-RURAL a fost una dintre cele mai
copii uniți și isteți, cu care ne-am jucat, am cântat, frumoase trăiri ale mele. Au fost momente frumoase
am dansat și ne-am descoperit anumite talente de și distractive. Momentul preferat a fost când am
mici actori. Cel mai mult mi-a plăcut că am vizitat devenit mici actori” (Adriana – Drăgănești).
Biblioteca V.A. Urechia!“ (Amolioaiei Iustin Ștefan *
- Scânteiești). „Tabăra de vară sChOOL-RURAL a fost
* cea mai frumoasă tabără la care am participat.
,,Am avut posibilitatea de a ne cunoaște Am cunoscut oameni deosebiți, am acumulat
propriile abilități de dansatori, cântăreți, actori și de cunoștințe noi. Mulțumesc celor care au făcut
a ne relaxa și distra. A fost foarte frumos !‘’ (Basalic posibilă desfășurarea acestei tabere” (Andreea Secu
Cosmin - Scânteiești). - Drăgănești).

decembrie 2021 11
 rof esional

Noaptea în Bibliotecă
la Galați
Împrumut la domiciliu pentru adulţi

Pornind de la premisa că bibliotecile aduc oamenii aproape,

unesc comunități și inspiră la creativitate, Biblioteca Județeană „V.A.
Urechia” Galați a organizat un program personalizat pentru cea de-a
XI-a ediție a Nopții în Bibliotecă, dedicat tematicii și orientat către
toate segmentele și categoriile de cititori care trec pragul instituției.
Fiecare început de octombrie aduce gălățenilor un eveniment
cultural pe care cititorii noștri și nu numai, îl așteaptă cu bucurie și
curiozitate, pentru că  „Noaptea în Bibliotecă” a devenit cu adevărat o
noapte magică, plină de numeroase surprize plăcute atât pentru copii,
cât și pentru adolescenți și adulți.

Anca Georgescu
bibliotecar, Biblioteca
Județeană „V.A. Urechia”

Evenimentul „Noaptea în Bibliotecă, la Galați” a fost anul

acesta, ca şi în anii trecuți, un moment cu care ne mândrim și pe care
îl pregătim an de an, cu mult drag pentru comunitatea gălățeană.
Ca în fiecare an, și de această dată, Biblioteca Județeană „V.A.
Urechia” Galați s-a aflat la „înălțime” prin activitățile organizate cu
deosebită responsabilitate și interes.
Sub egida Consiliului Județean Galați, sub patronajul căruia
se află Biblioteca, în colaborare cu: Palatul Copiilor din Galați, trupa

12 Axis Libri
„Teatrul din Buzunar” Galaţi, Ansamblul „Doinița
Covurluiului” și cu doamna psiholog Silvia Stamate,
participanții la eveniment au beneficiat de întâlniri
și activități deosebit de interesante care au făcut ca
acest eveniment să se transforme într-un adevărat
„maraton cultural” care a avut loc pe data de 1
octombrie, la Biblioteca Județeană „V.A. Urechia”
din Galaţi.
Totul a fost organizat cu minuțiozitate: la
intrare s-a aflat un pupitru, unde erau bibliotecare
primitoare, îmbrăcate ca de sărbătoare, dând
informații degajat, cu zâmbetul pe buze.
Tot la intrare, pe partea stângă, a fost
organizată expoziția „Hățișul cărților”, cu un decor
minunat, viu, format din conuri de brad, frunze şi
flori, care îți dădeau impresia că intri într-un micuț
colț de rai, realizat manual de către colega noastră
Larisa Cernat, care, cu mult drag, a ales cărți frumos
ilustrate, având ca subiect anotimpurile.
Mergem mai departe şi descoperim o altă
expoziţie, având ca subiect principal cartea, care
poartă denumirea „Cartea cărţilor”.
Evenimentul cultural din această noapte
magică a avut drept erou cartea, prin urmare,
colega noastră pricepută, Aurelia Staicu a pregătit
numeroase cărți, din toate domeniile. Amintim
câteva titluri din această expoziţie: din domeniul
literaturii americane „Cartea vieţii”, scrisă de
Harkness Deborah, „Cartea înţelepciunii”, de Dalai
Lama, ce face parte din religia indiană, de la literatură
franceză un roman cu titlul „Cartea scurtă”, scris de
Grégory Samak, din domeniul gastronomiei atât
o „Carte de bucate”, scrisă de Sanda Marin, cât şi
o „Carte de bucate ketogenice”, scrisă de Jimmy
Moore. Din domeniul cinematografiei a fost atent
selectată și „Cartea premiilor Oscar”, scrisă de Ștefan
Oprea și Ana-Maria Rusu, iar pentru copii puteați
regăsi „Cartea pericolelor pentru băieți”, de Conn
și Hall Iggulden, care este, în același timp, un ghid
practic, un roman de aventuri și o enciclopedie.
Capitolele de cultură generală îi vor ajuta pe cititori
să înțeleagă fenomenele naturale și să cunoască
istoria lumii.
Toamna este un anotimp ce reprezintă alte
începuturi. Fie că vorbim de începutul școlilor, de a
reîncepe un nou capitol din viață sau de a te bucura
de un anotimp nou, toamna îți dă ocazia să te simți
purificat.
Mergând mai departe, dăm de un decor mirific
de toamnă, ce te îmbie la un ceai cald, o carte bună,
o canapea și o pătură groasă. Ornamentele alese
cu bun gust și rafinament, care îți aduc aminte de
decembrie 2021 13
 acest anotimp, sunt superbe și au fost selectate cu
mare grijă de talentata noastră colegă Crina Flutur.
Tot Crina a realizat și expoziția ce poartă
denumirea de „Povești de toamnă la un ceai”, în
care a expus cărți ce au ca subiect ceaiul și toamna.
Oaspeții care ne-au trecut pragul în această
seară au avut acces în toate spațiile dedicate
publicului unde au fost așteptați de bibliotecari care
le-au povestit despre organizarea bibliotecii, despre
profesia de bibliotecar și despre drumul pe care
îl parcurge o carte din momentul în care intră în
bibliotecă și până când ajunge în mâna cititorului.
Anul acesta, am inclus în program momente
speciale. Pe cei mai tineri prieteni ai noștri i-am
întâmpinat cu cel mai citit roman al lui Éric-
Emmanuel Schmitt, „Oscar și Tanti Roz”, într-un
spectacol frust, tulburător de emoționant, despre
Oscar, un copil atins de o boală necruțătoare. Prin
ochii lui, viața, moartea, divinitatea (re)capătă
lumina lor simplă și pură. O poveste despre un
copil care îi scrie lui Dumnezeu, grijuliu
ghidat de figura duioasă a aparent
indestructibilei și invincibilei Tanti Roz.
În doar câteva rânduri sunt întrebări,
răspunsuri și soluții care ne strivesc sub
forța lor. Cum altfel să cauți și să găsești
adevăruri esențiale fără să simți până
în măduva oaselor atingerea lor? Dacă
am realiza că toți suntem aproape la fel
de fragili și în același timp tot atât de
puternici precum Oscar...
Această noapte magică a fost și
o seară dedicată dansului,  în cadrul
căreia au fost invitate trupele de dans ale
Cercului de „Gimnastică ritmică” de la
Palatul Copiilor din Galați, coordonate
14 Axis Libri
de doamna profesoară Geanina Felea: Minidance
(10-12 ani), Rytmic Dance (majorete), Shining Stars
(10-12 ani) și Princess (4-9 ani). Elevele acestui cerc,
care ne-au mai încântat cu grația și măiestria lor și
la alte evenimente, au obținut numeroase premii:
la Festivalul Concurs Național de Dans și Muzică
Ușoară „Flori în orașul florilor,” organizat de Palatul
Copiilor Timișoara, la Concursul Național de Dans
„Steluțele Dansului”, care s-a desfășurat în perioada
mai-iunie 2021, la Râmnicu Sărat, județul Buzău.
O altă activitate interesantă a fost și festivitatea
de premiere a tinerilor înscriși în programul de
voluntariat al Bibliotecii Județene „V.A. Urechia”.
Anul acesta, aproximativ 200 de persoane s-au
înscris pentru a face voluntariat la Bibliotecă.
În paralel cu toate aceste evenimente,
la Compartimentul Împrumut la Domiciliu
pentru Adulți, dna psiholog Silvia Stamate
a ținut un atelier de dezvoltare personală
pentru adolescenți. Elevii prezenți au fost
atât de încântați și absorbiți de lucrurile
noi pe care le-au aflat că au depășit cu mult
timpul dedicat acestui eveniment.
Surpriza serii a constituit-o prezența
îndrăgitului solist Hippie, Florin Chiriac,
care i-a încântat pe toți cei prezenți cu un
recital ce a cuprins piese mai vechi și mai
noi, în limba română și engleză. Cu vocea
sa caldă și cu glumele pe care le-a spus, i-a
încântat pe toți cei prezenți, atât copii, cât și
oameni mari.
Așa cum am sperat, și în acest an, la „Noaptea
în Bibliotecă, la Galați” am avut un număr foarte
mare de vizitatori, noi și vechi, a căror prezență
ne-a bucurat.
rof esional

Noaptea în Bibliotecă
la Galați
ÎMPRUMUT PENTRU COPII

Biblioteca Județeană „V.A. Urechia”, sub coordonarea Consiliului

Județean Galați, a organizat a XI-a ediție „Noaptea în Bibliotecă la
Galaţi”, în data de 1-2 octombrie 2021. Secția Copii a Bibliotecii s-a
implicat în această amplă manifestare cu mai multe activități dedicate
copiilor.
Un moment artistic deosebit a fost susținut de copiii de la
Clubul „Mici trubaduri”, coordonat de profesorul Cătălin Fălcaru,
cu organizarea unei acțiuni denumită „Seară de poveste”- lectură
publică, realizată cu cititorii prezenți în bibliotecă. Toți copiii și
părinții prezenți la acesta frumoasă manifestare au înțeles importanța
și necesitatea respectării condițiilor impuse de autorități privind
virusul existent și s-au conformat cerințelor.
Inimosul și talentatul profesor Cătălin Fălcaru, prezent la
toate acțiunile secției, a susținut alături de copiii clubului un recital,
cu multă dăruire, spre bucuria publicului prezent și a primit din
partea conducerii Bibliotecii o diplomă de merit pentru frumoasa lui
colaborare cu Biblioteca.
Noaptea în bibliotecă a constituit o bună oportunitate pentru
Campania Donație de carte pentru copii - Dăruiește și primește o carte.
Copiii au fost receptivi și au dăruit cărți pentru a fi oferite altor copii
cu mai puține posibilități de a le cumpăra.
Colectivul Secţiei Copii din cadrul Bibliotecii a organizat
microexpoziții de carte și a pus la dispoziția vizitatorilor mari și
Florica Șerban mici, toate noutățile
bibliotecar, Biblioteca
Județeană
editoriale achizi­țio­
„V.A. Urechia” nate recent de secție.
În acest an, numărul
partici­
panților a în­
trecut așteptările, iar
împrumutul de carte
pentru copii a fost
numeros.

decembrie 2021 15
 rof esional

Lansări de carte în mijloc

de toamnă, la Noaptea în
Bibliotecă la Galați

Vineri, 1 octombrie 2021,

la sediul central al Bibliotecii
Județene „V.A. Urechia”
Galați, Sala „Mihai Eminescu”,
evenimentul „Noaptea în
Bibliotecă la Galați”, ajuns
la ediția a XI-a, a debutat cu
lansarea volumului de sonete
„Căderea între silabe”, autor
Vasile Mandric. Volumul cu
numărul zece în lista celor
publicate de autor, a apărut
anul acesta la Editura InfoEst
din Siliștea Brăilei și conține
poezii scrise în anul de
pandemie pe care l-am parcurs
cu toții. Epigramist strălucit,
„cel mai bun sonetist al Brăilei”,
după cum l-a numit scriitoarea Lucia Pătrașcu, Vasile Mandric a trăit
pe meleaguri dunărene încă din tinerețe și și-a consemnat primele
încercări literare în cele două gazete de perete ale clasei a V-a, atât în
limba română, cât și în limba rusă.
Despre parcursul literar și crezul artistic al epigramistului
Vasile Mandric aflăm amănunte în interviul pe care acesta l-a acordat Silvia Matei
șef serviciu, Săli de lectură,
Corneliei Vâju, acesta fiind consemnat în paginile cărții. Biblioteca Judeţeană
Lansarea cărții, în mijloc de toamnă, la Biblioteca Județeană „V.A. „V.A. Urechia”
Urechia”, organizată în colaborare cu Cenaclul literar Casa Speranței
Brăila, a prilejuit schimbul de impresii și aprecieri între prietenii care
i-au fost alături autorului la acest eveniment. Prezentarea cărții a
fost făcută de criticii literari Dumitru Anghel, Vasile Zbârcea și A.G.
Secară.
Cea de-a doua lansare a serii l-a avut ca actor principal pe
scriitorul Cezar Amariei și recentul său volum de povestiri „Exerciții

16 Axis Libri
 prezentarea volumului de poezie „Omul vag”,
semnat de scriitorul și poetul Andrei Velea. Membru
al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Sud-Est,
începând cu decembrie 2012, posesor a numeroase
premii obținute la festivaluri de poezie, proză,
literatură, adună în paginile volumului Omul vag-
revizuit 2018, atât poezii din volumul de debut, cât
și poeme noi scrise în 2018. Despre autor și cărțile
sale, ne-au vorbit: Crina Mănăilă, elevă la Liceul
de Arte „Dimitrie Cuclin” și poeții Marius Grama,
Leonard Matei și Adrian George Secară.
Discuțiile despre carte și trăirile artistice ale
poetului s-au întins până târziu în noapte, fiind
încheiate cu o lungă sesiune de autografe și ședință
foto.
Și astfel s-a încheiat cea mai lungă noapte
a bibliotecilor și o altă ediție, zicem noi reușită, a
Nopții în Bibliotecă la Galați, ediția a XI-a, 1-2
octombrie 2021.
Şi pentru că activitatea Bibliotecii Județene
„V.A. Urechia” din Galați va continua pe parcursul
lunilor noiembrie și decembrie, vă invităm pe toţi
cei care iubiți cultura și cartea, să ne fiți alături la
întâlnirile culturale pe care le vom organiza. Vă
de liniște”, apărut la editura Polirom, în colecția aşteptăm!
EgoProză. În atmosfera primitoare creată de
organizatori și de prietenii care au venit să-l
susțină, autorul a fost încurajat să ne spună ce l-a
determinat să scrie, în general, și această carte, în
special. Introducerea pe firul narativ al povestirilor
a fost făcută de prof. Doru Căstăian, care ne-a
lansat și invitația la lectură. Evenimentul a fost unul
relaxat și relaxant, presărat cu numeroase momente
pline de umor, iar ședința de autografe a fost una
lungă, semn că interesul a fost stârnit și scopul de
incitare spre lectură atins.
Și dacă folosim drept concluzie afirmația
lui Victor Cobuz din Observatorul literar, putem
spune și noi că: „Exerciții de liniște confirmă că
Cezar Amariei a intrat în literatura română ca să
rămînă, fiind în posesia tuturor atributelor pentru a
deveni un prozator de cursă lungă. Este îmbucurător
faptul că prozatorul nu îngroașă rîndurile scriitorilor
care nu depășesc stadiul de tînără speranță. Pentru
mine personal, cartea aceasta a lui Cezar Amariei
este una dintre revelațiile anului”. (https://www.
observatorcultural.ro/articol/exercitii-implinite)
Maratonul lansărilor de carte din cea mai
lungă noapte a bibliotecilor a fost încheiat cu

decembrie 2021 17
 rof esional

„Niciodată toamna nu fu mai

frumoasă...”

,,Iubiţi cartea, ea vă face viaţa mai uşoară, ea vă ajută prieteneşte

să vă orientaţi în haosul confuz şi furtunos al gândurilor, sentimentelor
şi evenimentelor. Ea vă va ajuta să-l respectaţi pe om şi pe voi înşivă;
ea înaripează mintea şi inima cu dragostea de omenie şi om. Cartea,
este cea mai complicată şi măreaţă minune din toate minunile făurite
de omenire în drumul ei spre fericire şi măreţia viitorului. Fiecare carte
pare că închide în ea un suflet. Şi, cum o atingi cu ochii şi cu mintea,
sufletul ţi se deschide ca un prieten bun.’’ - GORKI

„Niciodată toamna nu fu mai frumoasă...” mărturisea în creațiile

sale mare poet Tudor Arghezi. Desigur, toamna este anotimpul
metamorfozelor, al împlinirii și al abundenței. Pentru că biblioteca
este un templu al ideilor, toamna nu își poate desfășura mai plăcut
basmul de culori și de gânduri, decât la noi, la bibliotecă, locul în
care elevii, copiii și dascălii fac un popas în existență și dau frâu liber
creativității.
Parfumul toamnei ne-a învăluit pe toți, chemând pașii micuților
cititori pe aleile cunoașterii de la noi, deoarece vineri, 1 octombrie
2021, la Filiala Nr. 1 ,,Costache Negri’’, în cadrul evenimentului
cultural „Noaptea în Bibliotecă la Galaţi’’, ediţia a XI-a, s-au desfăşurat
mai multe ateliere de lectură, cu buchete de frunze multicolore,

Cecilia Manolescu
bibliotecar, Biblioteca
Județeană „V.A. Urechia”

18 Axis Libri

așezate pe covor de emoții și de vise autumnale!
Primii care au pătruns în Casa Cărților, bucurându-
ne cu o magică incursiune în lumea poveștilor, au
fost copiii de la Fundația ,,Familia’’ și adolescenții
de la Colegiul Național ,,Vasile Alecsandri’’, care
prin proiectul educațional numit ,,CURCUBEUL’’
au depănat firul magic al poveștilor, conduși cu
voioșie de către doamnele profesor Mariana Anton
și Ramona Boboc. Prin cântec, desen și exerciții
de creativitate, s-a realizat o deplină fuziune între
bobocei și ingenioșii adolescenți. A fost o activitate
plină de zâmbete, de speranțe, de bucurii, la care
ni s-au alăturat oameni buni și darnici, pentru
a bucura câteva suflețele pure. Astfel, ne-am
amintit cu drag de vremea când, cu ochii măriţi de
încântare, ascultam poveşti şi visam la o lume mai
bună, o lume doar a noastră.
Biblioteca este locul în care Educația își
desăvârșește ascensiunea, în care se realizează o
prețioasă îmbrățisare a lecturii, în care Cartea își
cheamă cu blândețe apostolii cunoașterii pentru
a le deschide visteria visării infinite. Un astfel de
demers au realizat și elevii clasei a IX-a, împreună
cu doamnele profesoare Elvira Alexandrescu,
Ilona Terescenco și Aurelia Caragea, de la Colegiul
Național ,,Costache Negri’’, care și-au dat întâlnire
în universul nelimitat al lecturii,
pentru a omagia CARTEA, cea mai
de preț comoară. Pe acorduri de
chitară s-au recitat versuri în limbile
franceză, engleză și română, iar noi
am fost părtași la acest moment
liric, pe care l-am trăit intens,
alături de minunații adolescenți și
de inimoasele cadre didactice.
O lecţie despre dragostea
faţă de carte, sensibilitate și emoţie,
ne-au oferit elevii Liceului Teoretic
„Emil Racoviță’’, coordonaţi cu multă căldură
de către doamna profesor Mariana Constantin.
,,Cărțile vacanței mari’’ au fost frumos prezentate
și ilustrate în postere minunate. Sub ochii noștri
au prins viață personaje diverse, care ne-au stârnit
hazul, dar în egală măsură ne-au provocat să
medităm, să descoperim esența lucrurilor și să ne
lăsăm purtați de valori în tot ceea ce facem. Ne-am
bucurat să reunim aceste mărturii ale imaginației
bogate într-o expoziție frumoasă.
Soarele șăgalnic al lui Brumărel le-a purtat
pașii spre Filiala noastră și talentatelor eleve din
clasa a X-a B de la Colegiul Național ,,Costache
Negri’’, coordonate cu dăruire de către doamna
profesor Cătălina Benea, care au bătut la ușa
Toamnei. Împreună am frunzărit gândurile cărților,
încântându-ne sufletele cu darurile colorate ale
toamnei, adunate din preaplinul naturii unui
octombrie prietenos.
Lumina de aur a toamnei a țesut, tot la noi,
acorduri pastelate pe portativ, veselie și încântare.
Am fost purtați pe ritmuri muzicale autumnale de
către artiștii Școlii de Canto ,,Vital Music’’, conduși
sub bagheta magică a Super Profei de muzică Doina
Cecoi. Se spune că muzica este cea mai puternică
formă de magie. Chiar ne-am simțit fermecați în
decembrie 2021 19
 atelierul muzical, iar sufletele ne-au vibrat de
emoție și bucurie!
O nouă întâlnire din cadrul proiectului
educațional ,,BilioȘezătoare’’, alături de
doamnele noastre cu mâini de aur, a creat
cititorilor o bună dispoziție și o redescoperire
a identității naționale. Proiectul nostru se
desfășoară săptămânal, iar în ediția din acest
an a evenimentului ,,Noaptea în Bibliotecă’’,
vizitatorii noștri au avut prilejul să asiste la
un atelier de măiestrie și să descopere tainele
creării simbolului național, IA. Portul popular
este moştenirea noastră cea mai de preţ, ne
individualizează ca neam, în peisajul cultural
universal, iar noi avem datoria să îl transmitem
mai departe, din generație în generație.
Se spune că frumosul definește arta, iar muzica
și dansul sunt o înaltă expresie a noțiunii de frumos,
o geometrie a simțurilor, o ecuație a sufletului pur,
o sărbătoare a libertății și a creativității. De aceea,
biblioteca noastră și-a dechis larg brațele pentru
a chema vraja tradițiilor și parfumul străvechi al
neamului, acest tezaur fiind oferit de adolescenții
Ansamblului Folcloric ,,Doinița Covurluiului”,
coordonați de prof. Mihaela și Ion Horujenco.
Alături de ei, am descoperit magia dansului și a
portului național, expresie a simţirii româneşti. A
fost o atmosferă de poveste, cu muzică, veselie și
dansuri tradiționale românești, unde atât cei mici,
cât și adulții, s-au bucurat de o seară minunată.
La final, am dansat pe ritmuri elene, am visat la
acele insule însorite, la plajele nesfârşite, la albastrul
electrizant al mării şi la mâncărurile delicioase
mediteraneene. A fost o sărbătoare a bucuriei, iar
protagoniști au fost tinerii din Ansamblul Artistic
,,Olympos’’, coordonați de Cristina și Alexandru
Spiridon. Mulțumim pentru susținere și încurajări
doamnei Rodoclia Zamfiropol, președintele
Comunității Elene.
Cu emoție, veselie și optimism, am marcat,
într-o notă colorată, Noaptea în Bibliotecă, ediția
a XI-a. Am constatat cu toții că această frumoasă
poveste s-a transformat într-o comunitate de
învățare, și de ce nu, o reală descoperire de
talente. Am avut alături de noi oameni pasionați,
entuziaști și empatici, care ne-au captivat atenția. Îi
îmbrățișăm pe toți copiii, adolescenții, profesorii și
prietenii, atât de receptivi și perseverenți, care au
contribuit la reușita unei Nopți de excepție.
Biblioteca noastră vă mulțumește tuturor
pentru frumoasa colaborare, se simte onorată și
norocoasă că vă are alături!
A fost o Noapte de Poveste în Bibliotecă!!!

20 Axis Libri
rof esional

Filiala nr. 2 „Paul Păltănea”

în cadrul evenimentului
Noaptea în bibliotecă la Galați

Perioada pe care o traversăm aduce multiple provocări în

rândul tuturor, în special în rândul tinerei generații care, obișnuită
să socializeze și să se dezvolte prin cooperare și joc, se simte acum
izolată și chiar dezorientată. În absența contactului interuman și
a interacțiunii directe, copiii/tinerii își pun tot mai multe întrebări
despre lume, despre societate și despre ei înșiși...
Ca bibliotecă, instituție în folosul comunității, dorim să venim
în sprijinul lor prin oferirea unui cadru de conexiune culturală și
personală care să îi motiveze să se dezvolte continuu, să-și formeze o
educație permanentă...
O educație care constituie domeniul eforturilor conjugate a
factorilor implicaţi în scopul realizării unei complexe desfăşurări a
caracteristicilor potenţiale ale personalităţii, în vederea formării de
abilităţi, deprinderi, aptitudini şi capacităţi de integrare socială.
O educație care reprezintă un proces cu o importanţă socială
majoră, prin intermediul ei realizându-se comunicarea experienţei
sociale către copii şi tineri, biblioteca fiind unul dintre acești factori
principali care contribuie, astfel, în formarea personalităţii pentru
progresul social.
Evenimentul „Noaptea în bibliotecă la Galați”, ediția a XI-a,
2021, a fost un real maraton al activităților culturale cu un impact
pozitiv remarcabil în rândul gălățenilor, atât la sediul central, cât și
la filialele sale, care s-a alăturat Campaniei tradiţionale de activare
Cătălina Şoltuz nocturnă a bibliotecilor „Nocturna Bibliotecilor 2021”, iniţiată de
responsabil, Filiala Nr. 2 Asociaţia Naţională a Bibliotecarilor şi Bibliotecilor Publice din
„Paul Păltănea” România (ANBPR).
În acest context, ca în fiecare an, Filiala Nr. 2 „Paul Păltănea” a
desfășurat activități culturale interesante cu instituțiile de învățământ

decembrie 2021 21
 partenere, cu scopul de a reactiva şi
de a stimula preocupărilor pentru
lectură, atât lectura de plăcere, cât
şi cea de studiu şi documentare în
contextul concurenţei cu mediul
on-line.
Prima activitate cuprinsă în
programul evenimentului, intitulată
„Lectura la adolescenți” a fost
dedicată acestei categorii de vârstă de
la Liceul Tehnologic de Alimentație
și Turism „Dumitru Moțoc” Galați,
îndrumați de dna profesor Elena
Grigoraș. Ca bibliotecar, cu ani de
experiență în bibliotecă, pot afirma
că lectura în viața adolescentului
este primordială pentru că îl formează așa cum
nimic altceva nu cred că reușește. Din păcate, tot mai
puțini adolescenți citesc lectură particulară în timpul
lor liber. Unii din lipsa timpului, altora pentru că
nu le place această activitate, iar alții sunt atrași de
calculator și nu de cărți. Împreună cu dna profesor
am ascultat idei și opinii care au conturat această
revedere, în care majoritatea adolescenților prezenți
au descoperit lectura la bibliotecă și au împrumutat
cărți. În consecință, scopul întâlnirii a fost atins:
„Lectura lărgește orizonturile!”
A doua activitate, intitulată „Cartea, cale
spre cunoaștere” s-a concretizat în vizita altor
adolescenți de la Liceul Tehnologic de Alimentație
și Turism „Dumitru Moțoc” Galați, îndrumați
de dna profesor Nicoleta DiGrandi. Pe măsură
ce viața adolescenților devine din ce în ce mai
digitală, cărțile, respectiv biblioteca, concurează cu
interesul convingător al social media, al jocurilor,
al smartphone-urilor etc. Trebuie permanent
să găsim inspirație și strategii pentru a încuraja
adolescenții să citească din plăcere, cu plăcere... Am
reușit cu certitudine în cadrul acestei activități acest
lucru! Dovadă fiind numărul mare de înscrieri la
bibliotecă și curiozitatea de a găsi cartea potrivită!
A treia activitate, intitulată „Comoara din
bibliotecă descoperită de copii” am desfășurat-o
împreună cu un grup de elevi de la Școala
Gimnazială „Miron Costin” Galați, îndrumați de
dna profesor Marilena Modiga și dna bibliotecar
Sosai Luminița. Comoara, formată și din colecția
de documente a filialei destinată copiilor, a fost
atent analizată de către aceștia, astfel încât am reușit
să vorbim despre cărțile și personajele preferate,
despre lectura care permite să trăim experiențe noi,
22 Axis Libri
pentru că este capabilă să transmită
emoții și ne ajută să empatizăm cu
personajele din cărți. Ne-am luat
rămas bun cu promisiunea că ne
vom revedea curând!
A patra activitate, intitulată
”Like & Share with me” s-a
desfășurat alături de elevii de la
Liceul Tehnologic „Paul Dimo”
Galați și dna profesor Cătălina
Radu. A fost o activitate de tip
dezbatere despre informațiile pe
care le dezvăluie despre noi simpla
apăsare a butoanelor like, share de
pe rețelele de socializare. Deseori
confundăm valoarea și adevărul cu
numărul aprecierilor, inimioarelor primite. Ne pasă
de părerile celorlați? Am aflat păreri pro și contra
despre cum ne influențează viața voit sau nevoit
mediul virtual, rețelele de socializare... A fost o
activitate nemaipomenită, care cu siguranță o vom
desfășura cât mai des cu copiii, cu adolescenții...
A cincea activitate, ca o surpriză, a fost
vizita la filială a elevilor de la Școala Gimnazială
„Sf. Dumitru” Galați împreună cu dna profesor
Mihaela Acatrinei. Au făcut cunoștință cu colecția
și serviciile filialei. Am vorbit despre rolul cititului
la vârsta lor, care trebuie să fie cea mai frumoasă
și mai înălțătoare îndeletnicire. Lectura de plăcere
aduce copiilor nu doar beneficii intelectuale, ci
și emoționale. Lectura poate crește empatia și
compasiunea copiilor, arătându-le perspective
diferite asupra unei situații, dar poate și să scadă
nivelul de stres, fiind o modalitate de relaxare!
Cititul de plăcere este unul dintre factorii care
prezic succesul în viață, alături de educație. Copiii
care citesc de plăcere tind să aibă ambiții mari și să
reușească în viață. Iar modalitatea cea mai simplă
prin care îi putem încuraja să citească este să-i
îndrumăm către BIBLIOTECĂ, să le oferim cărți,
despre subiectele care îi interesează, oferindu-le
apoi ocazia să-și aleagă singuri și alte cărți.
A fost o zi plină, cu multă bucurie că am avut
în bibliotecă OAMENI MINUNAȚI!
Accesați cu încredere pentru a ne
descoperi: pagina de facebook a filialei
https://w w w.faceb o ok.com/BVAU-Fi lia l a-
nr2-Paul-P%C4%83lt%C4%83nea-
Gala%C8%9Bi-537902519608781, precum și site-ul
Bibliotecii Județene „V.A. Urechia” Galați www.
bvau.ro.
Condeiul fermecat

Copilărie, dragă mi-eşti!

Ce e viaţa pentru noi?

Ce e lumea fără voi?
Toate au un scop anume.
Şi un țel în astă lume.

Cursul vieţii nu se scrie.

Ci pe foaie se descrie,
Când ajungi la bătrâneţe
Îţi aminteşti de tinereţe.

Ce e zâmbetul de seară?
Ce e anul fără vară?
Ce e lumea fără de care?
Zâmbetul n-are culoare?

E copilăria care
Ne aduce joc sub soare.
Ne aduce bucurii, zâmbete şi jucării.
Deci, să nu uităm să fim copii.
N.R. Premiul „Mihai Eminescu” - cel mai bun text liric
la concursul „Condeiul fermecat”.

Andreea Blagoci
elevă, Şcoala Gimnazială
„Sfântul Grigorie
Teologul”, Galați

[Paula Arhip, cu papuşa în londou]: [Fotografie tip carte poștală

ilustrată]. Galaţi: Foto Rembrandt, 1928. F I 2.946

decembrie 2021 23
 Condeiul fermecat

Copilăria

Râzi și joacă-te, copile,

Să fii vesel ca și mine!
Zile pline de iubire,
Să-ți aducă fericire!
Lasă astăzi să gândească
Inima, că-i cel mai bine.
Dă-i o șansă să zâmbească
Și copilului din tine!

N.R. Premiul „Mihai Eminescu”- cel mai bun text liric

la concursul „Condeiul fermecat”.

Ianis Romanescu
elev, Şcoala Gimnazială
Nr. 16, Galați

Copil lângă un cal de jucărie: [Fotografie tip carte poștală ilustrată].

Brăila: Studio Foto-Francez Gheorghiu, [193-?] Cota BVAU: F I 3.234

24 Axis Libri
Condeiul fermecat

Primăvara

Într-o pădure din inima continentului trăia un pitic ciudat. Piticul

avea statura a trei mere coapte puse unul peste celălalt. În mână ținea
un săculeț pe cât de mic, pe atât de misterios și ce nu știau vietățile din
dumbravă era importanța acestuia. Piticul scoase din săculeț un pumn
de semințe și le aruncă în juru-i. Nu se întâmplă nimic și nici nu avea
cum să se întâmple prea curând. După alte câteva semințe aruncate pe
pământul amorțit și fără de verdeață, se putea vedea iarbă încolțind și
flori răsărind, la fel cum răsărise și piticul, din pământ. După ce aduse
primăvara, piticul dispăru la fel de misterios cum apăruse. Animalele
care se aflară de față la acest eveniment ce se petrecea doar o dată pe
an se bucurară că aveau în sfârșit cu ce să-și potolească foamea după
trei luni grele și aprige. Cu toate acestea, peisajul de primăvară putea
să fie remarcat doar dacă priveai către pământ, dacă priveai în sus
puteai să crezi că este încă iarnă, deoarece copacii erau încă goi și fără
viață. Piticul grăbit uitase să îi facă pe aceștia să înflorească. Panica se
instală în dumbravă. Era nevoie de copaci treziți la viață, nu de niște
statui împietrite. Care era soluția rezolvării acestei dileme? Soluția era
simplă. Piticul trebuia să se reîntoarcă și să aducă toată dumbrava la
viață. Așa puneau problema o parte dintre bufnițele bătrâne și înțelepte,
iar celelalte animale aprobară. Toate vietățile hotărâră că pentru această
misiune este nevoie de cele mai curajoase dintre ele. Echipa care avea
ca scop să găsească piticul era formată din cinci cerbi tineri, o vulpe,
două veverițe, patru iepurași si bineînțeles multe păsări ce puteau să
vadă de sus tot ce se afla pe pământ. Astfel, aceste vietăți erau hotărâte
Oana Trandafir
elevă, Şcoala Gimnazială
să aducă primăvara peste întreaga dumbravă. În ziua plecării o lumină
„Dan Barbilian”, Galați blândă se văzu la orizont. Această lumină se apropia cu eleganță de
pământ, iar când ajunse jos de tot se dovedi că aceasta nu era altceva
decât o fată tânără și frumoasă cu bucle de aur și o rochie ce era făcută
din praf de stele. Această tânără, străină celor ce se aflau de față, sărută
pe rând fiecare copac, iar aceștia începură să înmugurească. Ce frumos!
Ce spectacol mirific de văzut măcar o dată în viață! Toți copacii se
trezeau ca dintr-un somn abrupt. În aceeași zi animalele din dumbravă
înțeleseră că natura este stăpână peste toate, că ea știe întotdeauna ce
trebuie făcut și că nimeni nu o poate schimba.
N.R. Premiul I la concursul de creație „Condeiul Fermecat”.

decembrie 2021 25
 C

Călătorie în timp și în
spiritul uman
Exordiu la viețile și realizările a trei
mari personalități

Mereu surprinzătoarea Doamnă Profesor Gülten Abdula-Nazare,

după cele trei cărți ale domniei sale apărute până acum, „Pomul vieții
în cultura popoarelor de origine turcă”, „Apa în cultura popoarelor de
origine turcă” și „Pământul, muntele, peșterile în cultura popoarelor
de origine turcă. Legende, mituri, simboluri, credințe, ritualuri”, cărți
fundamentale pentru popularizarea elementelor de bază ale unui
imaginar poate prea puțin cunoscut în România, chiar și de către
minoritatea turco-tătară de la noi, - după furtunile istorice ale secolului
XX d.Hr. și un început de secol în care, după cum observa Corin Braga
în Introducerea la „Enciclopedia imaginariilor din România”, „procesul
globalizării se manifestă într-un ritm tot mai accelerat”, dar în care, iată,
și pandemia și unele rearanjări pe harta geo-politică, se mai și stagnează
sau, dacă vreți, se opune cu succes, după unii, globalizării simpliste, după
o anumită ideologie - revine pe piața editorială cu o carte care marchează
o manifestare UNESCO, din cadrul Programului de comemorare și
aniversare UNESCO pe anul 2021, anume comemorarea prilejuită de
împlinirea a 700 de ani de la moartea poetului național turc Yunus Emre,
a 850-a aniversare a nașterii lui Ahî Evran (Evren) și comemorarea a
750 de ani de la moartea lui Hacı Bektaş Velî.
Sunt momente propuse spre atenția întregii lumi de către
Președenția Republicii Turcia, cu susținerea Azerbaidjanului, Bosniei-
Herțegovina, Macedoniei de Nord, Uzbekistanului și a României.
Cele trei personalități sunt marcante, ispita comparatismului
făcându-ne să ne gândim la Dante, Machiavelli sau Sfântul Francisc,
personalități la fel de importante pentru Occident, așa cum sunt Yunus
Emre, Ahî Evran și Hacı Bektaş Velî pentru cultura și civilizația turcă. Adi G. Secară-Halil
Dante Alighieri este și el comemorat în anul 2021, Sfântul Francisc scriitor
a prins și el începutul secolului al XIII-lea, de referință pentru cei trei turci
numiți mai sus, despre care veți afla atâtea în paginile care urmează.
Binevenită străduința profesorului Gülten Abdula-Nazare, care
a învins, iată, pandemia, continuând să studieze, să caute, să realizeze
conexiuni între oameni din două țări prietene, din comunități diferite,
dar pe care le poate uni Poezia, Înțelepciunea, Iubirea, Frumusețea,
Adevărul, Dreptatea, Libertatea, valori universale pe care oricine
trebuie să le promoveze. Atentă la cele mai noi descoperiri, află și ne
prezintă și nouă, de pildă, o știre despre un manuscris nou al lui Yunus
Emre, găsit de către conf. univ. dr. Himmet Büke de la Universitatea
Burdur Mehmet Akif Ersoy, Facultatea de Științe și Literatură, în timp

26 Axis Libri
ce lucra la manuscrisele turcești de la Vatican.
Interferențele cultural-artistice pe care le cunoaște ca
nimeni altcineva din spațiul nostru cultural comun
îi permite doamnei Gülten Abdula-Nazare să facă
recomandări cu totul și cu totul speciale, care ne
fac să cunoaștem atât Turcia tradițională, cât și cea
conectată la specificul unei modernități inevitabile: la
un moment dat ni se recomandă un compozitor turc
deosebit, Ahmed Adnan Saygun, cu al său Oratoriu
Opus 26 dedicat lui și inspirat de Yunus Emre și
opera sa, comentariile aparținând unui apreciat
compozitor român contemporan, Mihai Alexandru,
care face și el următoarele comparații:
Asemănarea între suportul oferit de Yunus
lui Saygun şi cel al lui Schiller pentru Beethoven se
bazează pe o aspiraţie comună, cu toată distanţa în
spaţiu şi timp. La o traducere mai liberă, versurile lor
ar suna la fel.
„Singurul duşman este cel lăuntric
Deci să nu urâm niciodată pe nimeni,
Să vedem că toţi suntem unul.”
Iisus din Nazaret ne-a spus acelaşi lucru. În
mai puţine cuvinte. Poate din cauza asta n-am înţeles.
Yunus Emre a văzut că n-am înţeles şi a încercat să ne
demonstreze făcând risipă de elocinţă:
„Din înaltul cerurilor cu Iisus,
De pe culmea Sinaiului cu Moise,
Alături de suferindul Iov,
Împreună cu iubitul Tău Mohamed
Îţi chem numele, Doamne”.
Aşa ceva putea să scrie un musulman la ora
când Europa creştină trimitea împotriva lui cruciade!
* turcești”. Partea din carte dedicată lui începe aproape
Bref, întrebat fiind „De ce Yunus Emre?”,
istoricul de artă Burhan Toprak, citat în carte, ar fi
spus: „Era ca o voce care venea din mine; de aceea
mi-a plăcut. Apoi, într-o zi, am aflat că toată lumea
- învățată, neînvățată, șeic, necredincios și credincios
- din Azerbaidjan până în Balcani îl cunoaște pe
de rost pe acest mare poet, care a dominat inimile
țărilor vorbitoare de turcă timp de șapte secole și nu
am mai fost surprins.”
* sub numele de Horasan Erenleri. Primii ani și-i
În ceea ce-i privește pe ceilalți doi eroi ai unei
Epoci de Aur a spiritualității turce, în afara Turciei, Ahî
Evran este oarecum mai puțin cunoscut, fiind unul
dintre sufiștii veniți în Anatolia din ținuturile Asiei
Centrale care a jucat un rol important în înființarea
și răspândirea ordinului și organizației Ahî, a cărei
doctrină se baza pe frăție, generozitate, curaj, sacrificiu
de sine, onestitate, calitate, producție, moralitate, artă,
rațiune și știință, „Ahîlîkul” fiind un fel de precursor
al Camerelor de Comerț moderne. Stabilind, se pare,
și reguli pentru administrația piețelor.
Aflăm de la Gülten Abdula-Nazare: „Reputația
sa s-a răspândit în toată Anatolia, Rumelia, Bosnia și
chiar Crimeea.
Toți conducătorii care i-au urmat au primit
denumirea de Ahî Baba. Această organizație a
devenit centrul spiritual al tăbăcarilor și meșterilor
turci din perioada otomană.”
Se poate afirma că pune bazele învățământului
economic turc și din zonă: „Ahî Evren a organizat 32
de tipuri de ramuri comerciale, după profilul fiecărei
meserii... A identificat 740 de principii convenționale
pentru desfășurarea unei vieți profesionale corecte
dintre care 124 de principii esențiale trebuiau
respectate cu strictețe. S-a afirmat că organizația Ahî a
jucat un rol important chiar în structurarea instituțiilor
militare și administrative ale statului otoman și în
organizarea vieții sociale în cadrul societății otomane.
Una dintre îndatoririle lojilor și fundațiilor Ahî
era să ofere cazare gratuită și mâncare și băuturi timp
de trei zile călătorilor care erau în trecere. Protejarea
dervișilor, a celor slabi, a călătorilor, a străinilor și
a celor strămutați, adăpostirea lor erau considerate
drept principalele îndatoriri ale organizațiilor Ahî.”
*
Haci Bektaș Velî poate fi perceput ca un
adevărat personaj din poveștile unei Șeherezade de
origine turcă, multe povești și legende putând fi ale
unei alte culegeri denumite „1001 de zile și nopți
cu „A fost odată ca niciodată un prinț…”:
„...s-a născut în orașul Nișabur Horasan în
anul 1281, unde a și crescut.
Cea mai distinctivă caracteristică menționată în
lucrarea Vilâyetname este descendența familiei sale
din ramura celor douăsprezece imami, pe scurt, este
descendent din ramura Profetului. Tatăl său, İbrâhîm-î
Sânî, coborât din ramura Imamului Mûsâ al-Kâzîm,
era conducătorul Khorasanului. Prin urmare, Haci
Bektaș Velî era un prinț devenit, mai târziu, unul dintre
cele mai importante nume ale grupului cunoscut
petrece sub îndrumarea profesorului Șeyh Lokman-î
Perende, cunoscut în lumea orientului pentru vastele
sale cunoștințe în domeniul științelor orientului și
apusului, devenind elevul favorit al acestuia.
Se spune că încă din vremea copilăriei, Seyyid
Muhammed bin İbrahim, care va primi mai târziu
numele de Haci Bektaș Velî, era dăruit cu puteri
miraculoase.
decembrie 2021 27
 Într-o zi, Lokman-î Perende a intrat în camera
lui Bektaș. Mare îi fu mirarea și surprinderea să vadă
camera inundată de o lumină nepământeană. De o
parte și alta al micului învățăcel, Bektaș, se aflau două
personaj care citeau din cartea sfântă, Coranul.”
Istoricește vorbind, adică științific, Haci Bektaș
Velî este probabil cel mai important și din punct de
vedere politic:
„Atunci când vorbim despre Haci Bektaș
Velî va trebui să analizăm prin prisma a trei
elemente principale care ne vor ajuta să înțelegem
personalitatea acestui derviș și filosof, fondator al
Ordinului Bektașî:
Primul este Ordinul Bektașî și lucrările lui
Bektaș, al doilea, relațiile cu ordinul Ahî la care a fost
afiliat, iar al treilea, Corpul Ienicerilor și relațiile sale
cu statul otoman.
Chiar dacă vom lua separat cele trei elemente,
vom observa că ele se întrepătrund constituind
fermentul noului stat înființat, Statul Otoman,
deoarece „ordinul Bektașî” înseamnă credință,
comunitate, ordinul Ahî înseamnă viață socială și
comerț, iar Casa Ienicerilor înseamnă politică.”
Mai menționăm aici doar faptul că mișcarea de
credință instituționalizată sub numele de Bektașîsm
apare, de fapt, după moartea sa. Și că ordinul este
apreciat și prin faptul că acordă libertatea femeilor de
a participa la ceremoniile religioase, alături de bărbați
și chiar de a se afla în fruntea lăcașurilor de derviși
(tekke, zawiye). Kadînciîk Ana sau Hatun Ana este
cea care deschide ramura feminină a ordinului.
În ceea ce privește particularitățile actuale
ale dogmei Bektașî, „trebuie precizat de la început
că adepții ordinului Bektașî nu contrazic Islamul
ci trasează o linie de credință și filosofie bazată pe
Islam. (...) Există o serie de practici ale ordinului care
stârnesc suspiciuni în imediata comunitate sunnită,
precum: preferința pentru oficierea ceremoniilor pe
timp de noapte, nerespectarea rugăciunii obligatorii
și a postului din luna Ramadan, permiterea
consumului de alcool. Printre practicile religioase se
numără comemorarea martiriului lui Husayn, fiul
lui ‘Alī și al Fatimei, lucru care presupune postul și
doliul în primele zece zile ale lunii Muharram. Tot
în legătură cu acest episod, rugăciunile adepților
Bektașî conțin blesteme la adresa celor doi califi
omayazi, Mu‘āwiya și Yazīd, care au ordonat uciderea
lui Husayn și a familiei lui, la Kerbala.”
Practic, prin concluziile doamnei profesor, cei
trei sunt și întemeietori, dar și reformatori.
* globalizator), despre valori perene!
Printre rânduri, mai sunt de găsit meditații și
explicații asupra limbii turce, asupra unor expresii
28 Axis Libri
sau cuvinte, precum în cazul lui „hoșgörü” sau
„gönül”, „himmet” sau „hikmet”:
„Noțiunea hoșgörü include în el înţelesul
tuturor cuvintelor cum ar fi: bun, dulce, mângâietor,
emotiv, plăcut, cald. Prin hoşgörü se înţelege
abordarea emoţională a valorilor care nu include
justificarea, pe când toleranţa se bazează mai întâi
pe o abordare ştiinţifică şi raţională.”
Semnificația cuvântului gönül în poezia
lui Yunus Emre: „intraductibil atât pentru limba
română, dar și pentru alte limbi occidentale. În
aceste limbi cuvântul primește sinonimul «inimă».
Același lucru se produce și cu traducerea cuvântului
„hoșgörü”, așa cum şi cuvântul „dor” din limba
română nu poate fi tradus. Sensul real al cuvântul
gönül depășește cu mult sensul cuvântului inimă,
cuvânt care exprımă o parte anatomică. „Gönül”
aparține doar lumii și culturii sufite, gândit ca un
concept de utilizare în poezii și imnuri religioase.
Analistul istoric, Muammer Yîlmaz,
referindu-se la acest cuvânt, scria: „Gönül este
un ghid în atingerea adevărului; gönül este sursa
înțelepciunii. Gönül (Inima spirituală) este o oglindă
a manifestărilor lui Dumnezeu.”
„Himmet” ar însemna maturitate spirituală.
În sufism, înseamnă cunoștințele spirituale primite
de la învățătorul spiritual. Cu alte cuvinte, himmet
este ajutorul spiritual pe care murșhidul îl oferă
discipolului său.
Cuvântul hikmet în limba arabă înseamnă
„înțelepciune, dreptate, știință și ingeniozitate”.
Unul dintre semnificațiile înțelepciunii este de a
găsi adevărul” (Çağırıcı, 1992, 40). Yunus tratează
conceptul de înțelepciune în două moduri diferite.
Primul se referă la studiul de cercetare și cunoașterea
tuturor ramurilor din domeniul științelor, iar al
doilea are sensul cunoașterii spirituale. Potrivit lui
Yunus, este necesară cunoașterea spirituală, pentru
a atinge absolutul.
*
Pe scurt, un nou ghid de călătorie… spirituală
în istoria turcilor, marcă înregistrată Doamna
Profesor Gülten Abdula-Nazare! De la Galați,
primă sau ultimă (depinde de unghiul de abordare)
„poartă” de intrare sau de ieșire în/din „Orientul
românesc” care este Dobrogea, „Orient înainte
de Orient”, o nouă „carte” (și cu semnificație de
scrisoare) adresată umanității și spiritului umanist-
universalist (deloc obligatoriu globalizant-
C

„Era un timp al nimicurilor

curate, făcute din emoții
omenești”

Luminița Potîrniche (născută în anul 1962), a debutat relativ

târziu, în anul 2015, cu volumul de poezie Dumitru Chicuș 30, apărut
la editura Vinea (reeditat în anul 2019, la aceeași editură). A continuat
cu volumele de poezie: Bu-hu-hu din noaptea iubirilor moarte (editura
Vinea, 2016, de asemenea reeditat în anul 2019), O poveste visată din
două unghiuri diferite (editura Eikon, 2016), Despre zboruri căzând
(editura Grinta, 2017) și Războiul de marți (editura Vinea, 2018). În
anul 2020 face un viraj spre proză, publicând un prim volum de proză
scurtă, Tanti Clara, madam Sand și alte câteva femei (editura Detectiv
Literar, 2020), iar anul acesta a continuat pe acest nou drum, cu un
al doilea volum, Piața de păsări (editura Detectiv Literar, 2021). Din
anul 2020 este membră a Uniunii Scriitorilor din România – filiala
Botoșani.
Pentru cei care au citit deja Tanti Clara, madam Sand și alte
câteva femei, noul volum, Piața de păsări, poate fi socotit o continuare
a celui dintâi, dar nu în sensul
în care cele două ar forma o
singură unitate narativă, ci în
acela că cele două comportă
vădite asemănări atât din
punct de vedere tematic, cât
și stilistic. Altfel spus, atât
Romeo Aurelian Ilie primul cât și cel de-al doilea,
scriitor sunt alcătuite din scurte
povestiri sau mai curând
note memorialistice, în care
autoarea pune în lumina
caldă a nostalgiei, pictând în
culorile vii ale poeziei (unele
povestiri pot fi lesne socotite
adevărate poeme în proză) o
serie de amintiri din copilărie
și adolescență, sau altfel spus,
din perioada comunistă. Luminița Potîrniche

decembrie 2021 29
 Ceea ce este foarte interesant la amintirile
Luminiței Potîrniche este faptul că, deși toate
sau majoritatea se petrec în comunism, accentul
nu cade, așa cum ne-am obișnuit, pe restricțiile,
lipsurile sau măsurile inumane impuse de mai marii
zilei în acea perioadă de tristă amintire, ci strict
pe dimensiunea umană a faptelor și întâmplărilor
evocate. Firește, aceasta nu trebuie înțeleasă prin
faptul că autoarea ar face parte cumva din tagma
nostalgicilor după comunism. Dimpotrivă, în nu
puține rânduri, aceasta expune, ce-i drept frugal,
și diverse aspecte ce i-au lăsat un gust amar: lipsa
alimentelor din magazine, prigonirea celor ce aveau
un oarecare statut financiar la venirea comuniștilor,
a așa-zișilor chiaburi, frica generată de Miliție și
Securitate, și multe altele, frugalitatea despre care
vorbeam explicându-se mai cu seamă prin dorința
de a nu mai retrăi, nici măcar la nivelul amintirilor
acele episoade nefericite, pe care însă le expune
strict pentru crearea contextului real al poveștilor
spuse, din care de altfel nu răzbate altceva decât
omenia protagoniștilor. Mesajul principal al
Luminiței Potîrniche acesta este: oamenii reușeau
să rămână oameni, cu toate lipsurile și restricțiile acolo. A lăsat și el în urmă Oltenia, ca spațiu obiectiv,
impuse de regimul acela criminal. dar a purtat-o în suflet. S-a moldovenizat doar prin
Un alt aspect inedit ce răzbate din tabletele alegerea locului în care și-a trăit câtă viață i-a dat
memorialistice ale poetei convertite temporal la Dumnezeu, până la sfârșit. Deși se spune despre olteni
proză, este cel legat de toleranța interetnică și inter- că sunt ambițioși, el a fost lipsit de acest hormon. Nu
religioasă, aceasta prezentând în tonuri foarte calde mi l-a transmis nici mie. A fost un om care și-a purtat
un model de conviețuire mai mult decât pașnică, valoarea cu discreție și demnitate, neostentativ. De la
de-a dreptul firească, între români, țigani, evrei, el am deprins dragostea de carte, dar nu și cea pentru
greci, și uneori francezi, între creștini ortodocși, diplome. De asemenea, abilitatea de a prețui omul
romano-catolici, iudei, și uneori atei, cu toții dincolo de ceea ce reprezintă el ca valoare atestată
înțelegând că mai presus de naționalitate sau religie de patalale și funcții. Lui îi datorez bătătura de la
stă omenia, care nu de puține ori îmbrăca chiar degetul mijlociu al mâinii drepte, cu care am trăit
haina curată a prieteniei. toată viața, începând cu clasele primare. Bătătură
Firește, cele mai emoționante memorii dintre de scris. Și mândria că sunt fiica unui om care dacă
cele ale Luminiței Potîrniche, rămân cele în care își avea două haine pe una o dădea unui sărac lipsit de
evocă părinții. Iar dacă figura mamei apare în mai ea, întâlnit pe stradă. Nu se aștepta ca acel om să-l
toate tabletele, aura sa fiind astfel ușor estompată răsplătească, să-i fie de folos pe viitor, să-i slujească
de repetitivitate, în cazul tatălui, cel nu atât de des sau să-i menajeze imaginea. Mi-e dor de jumătatea
invocat, lucrurile se schimbă, acesta beneficiind la oltenească a sângelui meu. Mi-e dor de o generozitate
un moment dat de o adevărată icoană zugrăvită de cu bun simț și omenie, chiar dacă pentru asta nu
fiica sa, la mulți ani după trecerea lui în lumea celor sunt conferite titluri de niciun fel și nu te pot ajuta
drepți, în tableta intitulată, Oltenia, jumătate din să crești în ochii analitici ai celorlalte hematii cinice”.
sângele meu: „Jumătatea mea de sânge care nu m-a Piața de păsări este un izvor aproape
dezamăgit niciodată, pentru că nu am cunoscut-o. nesecat de emoții, o sursă de hrană pentru cei mai
Nu mi-a spus niciodată să uit că fac parte din ea, melancolici dintre noi, este, nu în ultimul rând, așa
pentru că nu a știut niciodată că sunt. Tata s-a născut cum spune însăși autoarea, o arheologie a nostalgiei.

30 Axis Libri
 P
O
E
Z
I
E
PoemE

Un jour inconnu

Un jour inconnu,
un jour prochain
je voudrais t`écouter comme l`âme perdu,
comme quelqu`un d`autre.

Un jour dans un proche avenir

je voudrais te raconter les histoires inconnus,
lesquelles je ne connais pas encore.
Comme si c`était un secret de la creation.

Le moment dont je ne me souviens pas

le jour passé
quand je n`avais pas peur de pleurer
pendant que les paroles dites à mes amis que j`avais perdu
se montraient immortelles.
Ces jours ne peuvent pas mourir, se faner
comme les fleurs d`hier.

Anna Banasiak
poetă (Polonia) O zi necunoscută

O zi necunoscută,
ziua următoare
aș vrea să te ascult cu sufletul pierdut
ca un străin.

Cândva, cât de curând,

aș vrea să-ți spun povești necunoscute,

decembrie 2021 31
 pe care încă nu le știu.
Ca și când ar fi secretul creației.
Momentul de care nu-mi amintesc
odată ce ziua s-a dus
când nu-mi era frică să plâng
atunci când cuvintele spuse prietenilor pierduți
se dovedeau nemuritoare.
Zilele acestea nu pot să moară, să se veștejească
ca florile de altădată.
Nous écrivions les lettres à Dieu
Nous écrivions les lettres à Dieu
pensant que nous comprennons le monde entier.
C`étaient les jours
quand nos pensées devaient être sauvages,
déchaînées comme si nous avions su tout
ce qu’on pouvait savoir.
Soudain,
quand nos histoires sont passés,
pendant que nos lettres au Dieu absent
se sont montrés sans importance,
dans toute l`acceptions du terme,
ils doivent se faner
comme les restes de nos ancêtres.
Noi compuneam scrisorile pentru Dumnezeu
Noi compuneam scrisorile pentru Dumnezeu
crezând că înțelegem întreaga lume.
Erau zilele
când gândurile noastre trebuie să fi fost sălbatice,
dezlănțuite, ca și când am fi știut
tot ce se putea ști.
Dintr-o dată,
Când povestirile noastre s-au sfârșit,
în timp ce scrisorile noastre spre un Dumnezeu
absent
s-au dovedit fără importanță,
cu adevărat,
ele se vor fi veștejit
ca și rămășițele strămoșilor noștri.
32 Axis Libri
Grief
Grief is something that never ends,
a conversation with then, yesterday and tomorrow
which leads to a half-open room
where everything remains the same,
where nothing is changed
apart from a lonely wanderer
whose guardian angel was lost.
Evading our shadows
We are trying to conquer our own lives.
Forgetting numerous episodes of the past,
as if it had been possible,
we are forced to surrender and pay homage to the
kingdom of sorrow.
Întristare
Întristarea e ceea ce nu se sfârșește niciodată.
o conversație de ieri sau de mâine
care te duce spre o încăpere pe jumătate deschisă
în care totul rămâne cum a fost,
unde nimic nu se schimbă
decât pentru un rătăcitor singuratic
al cărui înger păzitor s-a pierdut.
Evadând din umbrele noastre
Încercăm să ne cucerim viețile.
Uitând numeroase episoade ale trecutului,
ca și când asta ar fi posibil,
suntem forțați să ne predăm și să aducem laude
împărăției durerii.
(Traducere în limba română
de Mariana Tomozei Cocoș)
 P
O
E
Z
I
E
PoemE

O să fii tânăr

Mereu același peisaj risipitor

când lumina galbenă a serii apasă pe umeri
precum epoleții hainele gradaților
iar cerul este străbătut
de baloanele marilor sărbători
ca de niște lacrimi
Fluturii prinși de tavane devin
spiritele ploilor repezi
Se demodează manechinele pe bulevard
ziarele de seară au disparut definitiv
orele ce vin se sprijină
pe cerul gurii puilor de câine doberman

O să fii tânăr o să uiți repede, îți spui

pe strada cu bitum uscat traversată
de umbra pisicilor ușarnice
când treci
cu inima devenită un mic animal sălbatic
prins între lunetele vânătorilor necunoscuţi

Pe o stradă pustie și amară

Alexandru Cazacu
poet Niciodată nu este prea târziu
pentru o singurătate
care vrea cu gesturi largi să cuprindă
să zgâlțâie ferestrele
și mașinile municipalității ce urcă greoi șoselele înghețate
în orașul întreg devenit o gară
pentru trenurile lungi
cu fantomele călătoriilor din Belle Époque
tânguind iubiri de periferie în vagoane regale
când strigătului meu îi răspunde ecoul

decembrie 2021 33
 celui din urmă discipol care se leapădă
de maestrul său
și cocoșii de tablă ai acoperișului
cântă răsuciți de briză
un requiem pentru plimbările de sâmbătă seara
cu presimțiri ale iernii de după iarnă
pe o stradă pustie și amară
cum sarea din mările
ce adună la țărm păsări învinse
Un rezumat
Jocul delfinilor într-un acvariu imens
la sfârșitul sezonului
pielea lor albă peste care
lumina joacă un dans necunoscut
dincolo de castanii desfrunziți
ai acestui Octombrie
ce-mi face inventatul
castelelor din Spania
Plânsul meu fără lacrimi
dus între baionetele ficușilor ruginii
acoperind resemnări și vitrine
revărsate în bulevarde
ce își aduc îngrozitor de bine aminte
trecerea noastră
O stare de spirit între nicăieri și nicicum
ce se adună peste starea de fapt
odată cu tristețea interioarelor
un rezumat pentru toate punerilor în scenă
din care o să lipsești
precum pumnalul dintr-o rană adâncă
Totul se întoarce
Să te ajungă din urmă propria ta respirație
și orele ce se întind cum gâtul de animal
sub lama cuțitului din abatoare
lângă bruma ce cade în fiecare dimineață
precum un doliu alb peste câmpie
când totul se întoarce
odată cu amintirile la miezul nopții
odată cu tristețea omului sandwich odihnindu-se
pe pajiștea grădinii tăiată în două
de chioșul mucegăit al fanfarei
peste străzile desfundate ale Europei Centrale
unde iarba se înalţă
ca niște șerpi verzi la auzul unui flaut
când deasupra noastră o bilă metalică folosită la
demolări
se legănă în strânsoarea cablurilor
iar troznetul ei asemeni celui făcut de harbujii
căzuți din pătule
anunţă cum un prinţ moștenitor
voiajază mereu incognito la Sarajevo

DEEA, elevă, Colegiul Național „Costache Negri” Galați. Strigăt în surdină: grafică

34 Axis Libri
 P
O
E
Z
I
E
PoemE

Mă surprind în cincizeci și șapte de oglinzi.

Scările din fața mea își schimbă traiectoria de parcă ar fi un

montagne russe.
Ne amintim doar după ora nouă
bucătăria,
formele timide ale corpului,
atingerile stângace.
foamea.
Vecinul de la patru joacă poker pe dezbrăcate cu papagalul de la
cinci.
Își toarnă un deget de whiskey ieftin, îl dă rapid pe gât și-și
contemplă
degetele unsuroase,
mâna de cărți norocoasă,
Sutientul păpușii gonflabile, Marta.
Puțin curaj!
Mă ascund după colțul casei,
Patru grade cu minus, mă ustură coapsele.
Mă strâmb în cincizeci și șapte de oglinzi,
De-abia acum poți să stingi.
Lumina.
 
Inima mea e un pui de purice,
Raluca Mihai
poetă
iar piciorușele-i dansează pe ritmuri de blues.
Înainte de Crăciun mi-ai învinețit coapsele.
Ai suflat focul înăuntru.
Am știut că dragonul tău năstrușnic se simțea singur.
„Hai să ne ju(de)căm!”
Speli vasele după o friptură de vită. În sânge.
Se duc pe țeavă toate păcatele.
Te privesc pe ascuns în timp ce inima mea-un pui de purice
dansează pe ritmuri de blues.
Azi-dimineață m-am așezat pe brațul fotoliului. Am plâns.

decembrie 2021 35
 De bucurie că m-ai lăsat să îngheț pe balcon.
„Vii la un Quiche?”
„Degenerează, păpușel! Degenerează!”
 
 Cel mai bine mă pricep să renunț la lucruri.
Am curățat mărul așa cum m-a învățat bunicul,
Mi-am amintit toate locurile în care ne-am dezbrăcat.
Camerele de hotel,
zâmbetul de gâscă îndopată cu hormoni.
Căsuța de pe Washington, 3.
Fac exerciții de renunțare la fumat de aproape trei
săptămâni.
Ultima țigară mi-a ajuns până în stomac,
Am stins-o și am înghițit în sec.
“Do you wanna save a copy of your past?”
Mi-a apărut un mesaj în fața ochilor după ce am
aruncat pachetul.
M-am gândit la momentele în care am mâncat
paste în bucătăria ta,
Colanții de călărie, Bel-Art și femeia slabă.
Cel mai bine mă pricep să renunț la lucruri.
Și la tine.
În interiorul meu se înghesuie aproape timid un cireș.
Petalele s-au lipit de spate-aripi pentru distanță.
Degetele mi-au devenit crengi și așteaptă
primăvara.
DEEA, elevă, Colegiul Național „Costache Negri” Galați. Gânduri hoinare: grafică
36 Axis Libri
E bizar să adăpostesc în mine un copac.
Cvasi nelumesc să știu că îmi vor crește cireșe în
locul ochilor.
Dacă se va întâmpla să plâng vor cădea petale.
Eu nu cunosc alte nume de arbori.
Știu doar că un cireș sfios se ascunde înăuntru și se
joacă de-a v-ați ascunselea.
Cu mine.
Superputerea puștoaicelor de șaișpe ani e că se
pot ascunde în corpuri de silfide.
Carnea lor albă și fragedă încă nu a cunoscut
efectele vergeturilor și a celulitei.
Au un timp infinit pentru a se mira de formele
fructelor de ambrozie,
Sau de a învăța că au nevoie de multă răbdare
pentru a se face remarcate.
De ele însele.
La șaispe ani strângeam din dinți când traversam
chiar și regulamentar.
Străzile orașului industrial adunau toți bărbații
care nu mai încăpeau pe ușa din dos.
Superputerea mea e că am uitat o bună parte din
amintirile puștoaicei de șaișpe ani care-și punea la
cale planul de evadare pe Lună.
 P
O
E
Z
I
E
KABIRII AMAZIGH SAU BERBERII
DIN NORD-VESTUL AFRICII

Străbunii celor 23 de milioane de locuitori

Care trăiesc în prezent în șapte țări
Din nord-vestul Africii au migrat
Din Fortul Carpato-Dunăreano-Pontic
Înainte de Marele Potop.
Ei sunt Atlanții, alături de cei
Poposiți în Asia la Gobekli Tepe,
Ori de aventurierii care, trecând
Prin strâmtoarea Bering
Au colindat cele două Americi
Până în Țara de Foc,
Așezându-se în diverse zone.
Până la 1800 î.Hr. cei din Africa
„Au stat cuminți în banca lor”,
Iar la 1780 î.Hr. au fost antrenați
De ,,regii păstori”, ,,sciții regali”,
Sau Hiksoșii, cum sunt
Numiți în unele documente egiptene.
Timp de mai bine de patru secole și jumătate
Acești râuleni de sciți și geți din
Nordurile Dunării, Mării Negre și Mării Caspice,
N-au lăsat în pace pe egipteni,
Iulius Predușel În special după consolidarea lor
poet
În Daba, fosta cetate Avaris
Din nord estul Deltei Nilului,
Care în vechime se numea Pa-ym
Astăzi Fayum sau Piom în coptă,
Adică Pion, cum se numea în vechime Ceahlăul,
De unde a pornit pe la 1950 î.Hr.
Djoser cu cioplitorii cucutenieni
Și-au ridicat prima piramidă în trepte
De la Saqqara, după modelul

decembrie 2021 37
 Celei construite de Atlanți în Ceahlău. A izbucnit un strigăt mai înspăimântător
În 1550 î.Hr., faraonul Ahmose I, Decât urletul khabirilor, fiindcă fiecare
După un asediu prelungit Striga din tot sufletul ca să-şi uite frica …”
I-a alungat pe majoritate în Canaan, Kabirii, cunoscuți în scrierile sumeriene
Și un mic grup s-au deplasat în Libia. Sub numele de Kabili, au dat pe
Începând cu 1520 î.Hr., Regina emeș Puabii sau Șubad,
Egiptul a fost condus de Hiksoși Care a condus cetatea Ur din Ki-en-gi
Prin dinastiile a XV-a și a XVI-a, cu patru faraoni. Pe la anul 2.600 î.Hr.
Și totuși, timp de alte două veacuri Comparând fotografia bustului reginei Puabii
Egiptul a fost hărțuit de Hicsoșii care au locuit în Cu o femeie amazigh de astăzi din Maroc
deltă, Și fotografiile cântăreței de muzică populară
Până când, în 1320 î.Hr., Faraonul Horemheb Bănățeană Mariana Drăghicescu,
A început războiul împotriva triburilor migratoare Nu constatăm nicio deosebire
Cărora li s-au alăturat și triburile Khabirilor De fizionomie și îmbrăcăminte.
Instalate pe teritoriul actual al Israelului: Simboluri din negura vremii
„...Când pe pământ, umbrele soldaților Au fost duse în nordul Africii
Deveneau din ce în ce mai lungi, De către neamul carpatin amazigh,
Şi a început ploaia de săgeţi, Precum semnul zodiei peștilor
Care venea dinspre coline Care este cioplit tot mai des
Şi lovea destul de puternic în marginea drumului, Pe porțile de lemn din Maramureș,
Iar din când în când Astăzi constituind simbolul național
Câte un soldat scotea un urlet Al neamului amazigh
Şi-şi ducea mâna la umărul străpuns sau se prăbu- Unde este scris în alfabetul
şea. Specific cuvântul „amaziy” și steagul lor.
Dar Horemheb nu a oprit,
Dimpotrivă, a accelerat înaintarea.
Pe drum erau împrăştiate cadavrele ciopârţite ale
Khabirilor.
[…] Horemheb a dat semnalul de luptă,
Trâmbiţele au sunat şi trupa s-a aranjat pentru
atac.
Numărul de Khabiri din vale părea imens,
Iar răgetele şi ţipetele lor
Umpleau văzduhul ca talazurile mării.
Când se apropiau de noi,
Vârfurile lăncilor lor străluceau înspăimântător
În lumina crepusculară a amurgului. Horemheb a
strigat:
— Nu mai tremuraţi, căcăcioşilor mei dragi.
N-aveţi de ce să vă speriaţi,
Fiindcă armata Khabirilor nu-i prea mare.
Când au ajuns la o distanţă convenabilă
De armata egipteană, Khabirii
Au început să scoată strigătele lor războinice.
[…] Când a început ploaia de săgeţi,
Horemheb a strigat: - După mine, căcăcioşilor!
Şi, în acelaşi timp, din toate gâtlejurile

38 Axis Libri

PoemE
Atomi de anarhie
Legat de mâini și la ochi
De o inerție existențială,
Confuzia îmi este stare naturală,
Iar corpul acesta nu mai e al meu.
Năluca într-o albă fugă
Împrăștie zvonuri, peste-nalte
Holuri cu sumbre arcade,
Ce fac viorile să tresalte.
Lacrimile înfloresc în cuvinte,
Căzând ca săgetate pe hârtie:
Să fie o fărâmă de iubire?
Sau doar hrană pentru orgoliu?
Înapoi în crama de amintiri
De pe o insulă pustie,
Paharele golite cad unul după
altul,
Refuzând a se sparge.
Și-n malefice hohote cu ecou
Râd în fața lașului care,
Amețit și-orbit de vicii,
Teodora Vasilache
elevă, Colegiul Național Nu înțelege ce-l ține pe mal
„Costache Negri” Galați Și-n larg îl aruncă
În același timp.
Pașii ce prin nisip alene se târau
Mă întorc sub aceeași stea,
Unica pe care o vreau.
Și totuși mi-e teamă că o pot
avea.
P
O
E
Z
I
E
Evadare
Un ghem de stele în pieptu-mi
se zbate
Călăuzind rătăcitul suflet omenesc.
Dezlegat de ale mele păcate,
Pe autostrada viselor gonesc
Şi culeg comete din pomii
speranţei.
Un infinit de fluturi în stomac
Înclină talerele balanţei
Şi zbor, libertatea n-are leac.
Vreau să urc pe scara către soare,
Cu pana din aripa-mi istorie să
scriu,
Să simt a Universului sărutare,
Căci ştiu că liber m-am născut
să fiu.
De n-ai fi înlănţuit într-o
prinsoare
Sferică a libertăţii iluzorii,
Ai simţi parfum de flori
strălucitoare
Ce ne colorează veşnic zorii.
Pastel
Un râu de lumină ce drum îşi
croieşte
Prin munţi de bumbac, de-a
pururi şerpuieşte,
Găsind în cale fulgi răzleți și
colorați,
Din penele călătoare, scuturaţi.
decembrie 2021 39
 Galben de gutui dezmiard-acoperişuri
Din cărămidă caldă, printre tufişuri.
Pestriţ şi încet mingea de foc se stinge
Când linia orizontului atinge.
Şi se scaldă portocala-nflăcărată
În a lacului oglindă tremurată,
Celălalt astru sublim sărutând,
În liniştea greierilor fuzionând.
A umbrelei negre pânză încrustată
Cu diamante de-o splendoare-ngheţată
Veghează peste stol de felinare
Ce păstrează taine de amorezare.
Agonie tăcută
Printre gratiile de gânduri grele
Și lacrimile – șiruri de perle
Ce obrajii adesea-mi împodobesc –
Inima pulsează cu disperare,
Legată de ancora căzută-n mare;
Sperând ca visurile să nu-mi zdrobesc.
Candela din piept aprinsă a rămas,
Lăsând rațiunea într-un impas,
Iar ceara se topește încetinit
Pătându-mi orgoliul nemilos.
Astfel lacrimi fierbinți au amorțit
Pe-un surâs de porțelan mincinos.
Străinul ce mă privește din nou
Prin oglinda lacului înșelător
Mă-ndeamnă să mă tem de iubire –
Prea fragilă, efemeră fericire.
Timpul, de sentimente purtător,
Așterne fluturii peste cavou.
Accident
Am aprins o văpaie
Și-am lăsat-o să ardă în neștire.
Acum așteptăm o ploaie,
Din vis să ne aducă în simțire.
De acel ultim sărut fugim,
Sperând că vom putea salva
Cenuşa aripilor ce-ntr-un sublim
Zbor plin de culori ne-amăgeau.
40 Axis Libri
Suntem în liberă cădere;
Ne-ar durea să recunoaștem,
Dar parcă ne face plăcere
Într-o colivie să ne zbatem…
Căutare
Nu v-a şuierat zefirul
Un ecou al vocii sale
Ori din grădină trandafirul
Nu v-a atins cu fragede petale
Aşa cum m-atingea privirea sa
Ce-asupră-mi dragostea își revărsa?
În întuneric inima tresare
Căutând ecouri dulci de şoapte
Pe funduri de pahare –
Cioburi pe cerul meu de noapte.
N-aţi găsit întâmplător
O fărâmă gri de dor
Prin cenuşile pierdute
Ale flăcării născute
Din durere şi dorinţe
Prea târziu înnăbuşite?
Și tot mai caută a răspunde
La-ntrebări ce n-au avut cutezare
Să treacă printre buzele-mi tremurânde,
Nici cu ultima suflare.
Viteza timpului
Când mi-e mai caldă inima,
Timpul să-ngheţ de aş putea,
L-aş ruga să-mi facă loc,
În frunte ca să-mi scriu noroc,
Şi să las aripile să se-ntindă,
Mii de fiori să mă cuprindă.
Cu-n gust confuz de lacrimi neplânse
Şi uşi ce refuză să se-nchidă
Mă îndrept spre gară printre
Freamăt de paşi, aripi, cuvinte
Sperănd că puţin răgaz voi prinde
Umbra să îmi odihnesc.
Dar secundele pe căile ferate
Alunecă, cu frânele stricate
Şi din direcţia din care am venit
Se-ntorc numai vagoane goale.
Din mers să urc, curaj trebuie dobândit,
Căci timpul staţie n-a făcut şi nu va face.
 „Jurnal poetic” este un grup de pe Facebook care promovează literatura scrisă de tinerii J
talentați. De asemenea, periodic selectăm fragmente din cele mai reușite poeme postate și U
realizăm stickere (pe care le puteți găsi pe pagina Jurnal poetic - R
https://www.facebook.com/jurnalpoetic/) N
Alina Neculachi, responsabil rubrică, studentă, poetă A
L
P
O
E
you know me too well T
I
C

Mă înnebunea gândul ăsta, Atingeri și atinge-mă,

era un safe heaven după care nu e ca și cum o să fac ce mă taie
tânjeam capul de fapt,
ca un copil privat de libertatea știu că sunt în stare să fac multe
de (prostii)
a se juca.  
  „you know me too well”
,,Mă cunoști prea bine,” fiecare poveste de dragoste
și îmi dai fiori, se termină cu o tragedie;
pentru că eu nu știu ce o să fac chiar dacă ne țineam unul pe
dacă îmi spui asta, celălalt,
însă tu, nu aveam cu adevărat nevoie de
tu știi. asta.
   
Faptul că sunt indecisă nu mă Am tot ascultat melodia aia,
duce prea departe înfiorându-mă;
sau mă duce departe cât să nu vibrația din stern și felul în care
mai înțeleg în ce mă bag. mă gâdilă pe gât a plâns,
te-am căutat astăzi, nu pentru că nu mai e cazul, nu se mai repetă,
mi-ai fi cerut, dar, în mod conștient,
ci pentru că am văzut pe fața ta aș vrea să fiu din nou acolo.
cum ți-au scăpărat ochii
Maria-Talida la o altă intensitate decât cea pe
Izdrăilă care o cunoșteam eu.
poetă
 
De câte ori n-am fost în siguranță
m-am refugiat în brațele tale
(te agățai până și tu de ele,
găsindu-ți echilibrul,
dar ce spun aici,
tu-ți pierdeai echilibrul, iar eu te
tot căutam ca să m-agăț de
singurele lucruri ce-ți
aparțineau,
care-mi dădeau certitudine,)

decembrie 2021 41
J
U
R
N
A
L
P
PoemE
O
E
T
I
C

(Ænima)

e timpul pentru o analiză

lucidă e timpul să scoatem rodia din
templu și să aducem fiecare eroare la
punctul de echilibru e ca un riff tool pe
care nu îl conștientizezi decât în momentul în
care fuga de porumbei se întâmplă zi de
zi în costume sofisticate te voi striga
Ænima și nu vei avea răspuns te voi
striga Ænima și rodiile îți vor acoperi corpul cald
/rece/ la temperatura camerei te voi striga
Ænima și fiecare eroare va răspunde pentru
erorile ei & va exista întodeauna un al treilea ochi cu
o prognoză detaliată a vremii din
bergen vei spune că în bergen ninge mai tot
timpul și nu ai fi departe de adevăr Ænima și nu ai
avea nici măcar nevoie de arbitrajul
video Ænima tot despre rodii vom vorbi și data viitoare

bergen (opus euthanasia roller coaster)

orchestra plutește galant toba se aude din instalația de sunet toba nu este
prezentă pe scenă alături de ceilalați muzicieni dirijorul coreean simte
constant nevoia unei băi de mulțime. concertul nu va începe niciodată în
gara filaret mi-aș fi dorit să nu-mi arunc perechea de converși uzată erau Andrei Zbîrnea
vișinii și cred că-mi veneau destul de bine. ai simțit vreodată bucurie atunci scriitor
când ți-ai ales de pe raft o pereche de teniși? chiar dacă știai că sunt cei mai
ieftini din bazar

bergen da în bergen m-am îndrăgostit prima dată ce ciudat eu nu am fost

niciodată în bergen din depărtare ne salută o fetiță de cinci ani prinsă în
euthanasia roller coaster din depărtare strigă bergen se așază lângă bergen
porumbeii sunt mai vii lângă portul din bergen

ieri am vorbit despre stele sau poate că m-am gândit doar eu la stele cu toate
că nu obișnuiesc să fac asta oare în bergen stelele arată diferit sau cum ai
traduce madrugada în norvegiană. euthanasia roller coaster o formă de
terapie experimentală porumbeii nu vor deveni cobaii voștri porumbeii s-au
îndrăgostit prima dată în Bergen

42 Axis Libri
 J
U
R
N
A
L
PoemE P
O
E
T
I
C

ștecăr

a murit electricianul pe care îl chemam

când se ardeau siguranțele în casă au
fost primele zile mai reci și am uitat de
vară vine o perioadă în care singurătatea
se va târî doar pe burtă și toate fricile
se vor năpusti asupra mea ca o echipă
de muncitori plătiți la negru care se
revoltă mă așez să negociez pe întuneric
în timp ce beau un ceai fierbinte de tei

weekend plăcut

o lume întreagă în picioarele goale am obosit alergând maratoane cu

cravata la gât ca un zmeu decolorat de soare giulgiul de weekend cu
miros de vin cu ciorbă de perișoare și negrese atinse cu frișcă plus
somnul de după amiază în care nu visez încă mai port în loc de nimb
un cer cu păsări pedepsite de industrii înfloritoare eco friend lee
reînvață-ne a iubi
Vlad Mușat
scriitor ***

cei mai violenți oameni își dau cu

părerea le explic că universul meu
interior e format dintr-o planetă de
mărimea unui bob de orez pe care
e pictată singurătatea de un lepros
acceptat de alți leproși limba japoneză
are sigur un cuvânt pentru acest sentiment

decembrie 2021 43
E
S
E
U

MITURILE CREAȚIEI LA POPOARELE

DE SORGINTE TURCĂ (II)

Legenda Creației culeasă de Verbitskiy de la turcii din Altay

Totul era o mare, nu era nici cer, nici pământ,

Peste tot o întindere nesfârșită de ape.
Tanrî Ulgen zbura și tot zbura
Doar, doar un loc să se așeze,
dar nu găsea.
Din neant, o voce s-a auzit
Și din cer vocea i-a poruncit:
„Prinde imediat lucrul din fața ta!”
Ülgen a ascultat porunca, a întins mâinile,
Și repetând în gând cuvintele din înaltul cerului
Din mare o stâncă a răsărit
Și îndată pe ea s-a așezat.
Acum Ülgen era fericit
Găsise un loc confortabil pe care să stea mulțumit.
Acum când găsise un loc dăruit din cer
Era timpul să creeze o lume, un Pământ
Alte ceruri și privind Cerul Divin se tot gândea:
Vreau să creez o lume cu multe neamuri în ea!
Dar cum să o creez, cum să fie?!
Care să-i fie scopul, spre ce direcție s-o îndrept?!
Atunci din apa mării a apărut Ak-Ana (Ak-Ene),
Și lui Ülgen i-a grăit așa:
Gülten
— Dacă dorești să creezi, Ülgen, ai un singur lucru de făcut
Abdula-Nazare
Învață să rostești mereu cuvintele divine
scriitoare
„Am făcut, am desăvârșit!” și nimic în plus.
Să nu cumva să rostești cuvintele: „Am făcut, dar n-am reușit!”
Apoi Ak-Ana în mare a dispărut,
Într-un loc necunoscut, la fel cum a și apărut.
Aceste cuvinte din urechea lui Ülgen
Niciodată nu s-au șters
Și neobosit pe oameni i-a sfătuit:
— Ascultați, voi, oameni!
Nu uitați să spuneți în loc de: „nu se poate, nu am”

44 Axis Libri
Rostiți mereu: „se poate, am”
Apoi a privit în jos „Creează-te, pământ!”, a spus
Și pe dată din mare Pământul a apărut.
Apoi a privit în sus
Și cerul să se facă a poruncit.
Dar Ülgen nu s-a oprit
Și de pază trei pești să se facă a poruncit.
Peștii au crescut mari și Lumea o sprijineau.
Apoi doi pești a mai creat.
Unul nu s-a mișcat niciodată, pe undeva înghețat
a rămas.
Un altul, s-a întins pe pământ
Cu capul întors spre nordul întunecos
Cel din mijloc avea deja capul orientat aproape de
apus
De-ar fi fost spre nord de tot,
potopul ar fi înghițit pământul de
tot.
De aceea capul de un stâlp, în
lanțuri l-a legat
Ca nu cumva în mișcarea lui
Inundațiile să înghită pământul.
Tanrî a pus pe Mandı-Șira să-l
păzească
Și după caz capul peștelui să-l
rotească.
Dar într-una din zile pământul a
fost invadat de ape
căci capul peștelui se lăsase în
jos.
După ce Lumea a fost creată,
Tanrı
S-a retras pe Muntele de Aur
pentru odihnă
Un munte înalt al cărui vârf se pierdea în cer,
dincolo de lună și soare.
După ce în șase zile muncise și creease Lumea.
Pe acest munte Ülgen își alesese loc de odihnă
Doar o oră dorea în a șaptea zi de odihnă.
După ce a dormit o oră, Bay-Ülgen s-a trezit,
A privit în jur, la ceea ce crease și fericit a fost de
propria-i creație
diferită puțin de lumea noastră.
Luna și Soarele erau la locul lor.
Erau create nouă lumi separate, ba mai mult
și un iad era în plus.
Cea mai mare dintre lumi era Han-Kurbustan-
Tengere,
Diferită de toate celelalte lumi.
Ülgen a trimis să aibă în grijă de această lume
Pe Khan Mangiz-Matmas-Burkan.
Pentru lumea zeilor pe Han-Kurbustan-Tengere,
Iar pentru cel al iadului l-a numit pe Mangiz-
Tochiri-Tamu
Când s-a creat iadul Tanri s-a gândit și la un sigiliu
cu numele Matman-Kara.
Mijlocul celor nouăzeci și nouă de lumi,
Numele lui este Ezre-Kurbustan, Tengere și Lumea
cerului
Aici va domni mesagerul meu, a spus.
Belgein-Keratlu, Torino-Musikay Burkan.
Locul Altın-Șarka,
Toată lumea numește iadul, Tüpken-Kara-Tamu.
Unde l-am pus de la început să domnească,
Pe unul dintre duhurile sfinte, pe Matman-Karakaci
Khan,
Cât privește Lumea noastră în
care omul trăiește
Este cea mai mică dintre toate
Numită Kara-Tengere,
Ocrotită de duhul sfânt marele
May-Tere.
Iadul Lumii e numit Kara-Terș,
Condusă de cineva cu numele de
Kerey-Han.
Să nu crezi că Lumea noastră este
unică în galaxie.
Sunt 33 de Lumi ce se înalță în
cer.
Într-o zi, din nou, Tanri-Ülgen
uitându-se fix la apa mării
Zări brusc o bucată de pământ
plutind pe apă.
Pe bucata aceea era ceva cât un fir
de păr,
ce-l făcu să se întrebe:
-Ce să fie oare? Să fie lucru sau ființă umană?
Deodată acel lucru începu să ia forma unui om
Care se înmulți. Așa au apărut oamenii din lut.
Primul om s-a numit Erlik, iar Tanrî,
Cel care-l crease pe om a dispărut.
Erlik a pornit în căutarea Lui și l-a găsit.
Inima lui Tanrî ca și sufletul erau curate și pline de
slavă.
Văzându-l pe Erlik i-a spus:
— Fii fratele meu mai mic!
Erlik a primit imediat să-i fie frate,
Dar inima lui era plină de ambiții.
După ce a fost creat, Erlik, a colindat și s-a distrat.
Zilele au trecut și deodată s-a oprit.
De ce să nu fiu mai măreț decât Tanri? S-a întrebat
Care e meritul lui să stea în înaltul Cerului?
decembrie 2021 45
 Invidia și lăcomia începu să-i tulbure rațiunea
Și încet-încet deveni gelos și dușmanul lui Tanrî.
Vroia să fie și el privit cu slavă divină.
Începu să spună:
De-aș putea crea și eu un om!
Oh, dac-aș putea crea o lume care să fie doar a mea!
Tot spunând așa, a început să cadă în capcana
proriului egou.
În timpul acesta Tanrî văzând că Erlik nu folosește
la nimic,
Și Lumea se duce de râpă
A creat o făptură nouă, un viteaz pe nume Mandi-
Șira
Și i-a dat în grijă să ocrotească omenirea.
Apoi Tanrî a mai creat 7 ființe cu oasele din trestie
și carnea din lut
Cărora le-a suflat din sufletul lui în urechi și cei
șapte au căpătat viață,
Apoi le-a suflat în nări și au căpătat minte
Omul sfânt Mandi-Șire trebuia să protejeze Omul,
Să-l țină în viață, să gonească dușmanii,
Dar omul avea nevoie de cineva care să-l îndrume
Să-i arate un stil de viață ordonat, să se poată
administra singur.
Prin urmare Tanrî l-a creat pe May-Tere
Și i-a poruncit: „De acum încolo vei fi conducător,
Vei fi Hanul omenirii!”
În legenda culeasă de Verbitskiy, se observă
credința omului în singurul și supremul Creator
pe care el îl numește Tanrî. Bay Ulgen joacă un rol
secundar, cel ce ajută pe Tanrî în munca Lui de creație.
Este curios să găsim în această legendă și motivul
peștelui pe care se sprijină Pământul. Sunt trei pești,
dar dintre ei unul este mai mare decât ceilalți doi, legat
în lanțuri și capul îndreptat spre nord. Lanțurile și cel
trimis să-l păzească are grijă să nu i se clintească capul
din poziția fixată. Legenda mai vorbește și despre
crearea Lumii în șase zile, iar Muntele de Aur unde
se află Tanri (Dumnezeu) este descris ca cerul cu
treizeci și trei de etaje. Câtă similitudine cu legendele
biblice ale religiilor monoteise apărute mult, mult
mai târziu, dar și cu legendele altor culturi ale Lumii,
mai ales dacă ne gândim la motivul peștelui devenit
unul din simbolurile horoscopului, dar și al religiei
creștine. În legenda creației din Altay, am văzut că
peștele este simbolizat ca o ființă care poartă lumea.
Peștele, văzut ca un animal sacru în Siria antică,
a devenit reprezentarea zeului Dagon, iar pentru
chinezi simbolul belșugului. În mitologia budistă,
unii zei sunt înfățișați pești. Pentru turci, locuitori de
46 Axis Libri
lângă lacuri și râuri, peștele era simbolul fertilității,
prosperității și abundenței. În primele secole creştine,
de teama persecutorilor, adepţii lui Iisus Hristos
foloseau diferite simboluri pentru a se recunoaşte între
ei. Purtau la gât peştişori din metal, din piatră sau
din sidef, pe care figura inscripţia ICHTHUS care în
greacă înseamnă pește, iar inițialele formau propoziția,
„Iessous Christos Theou Uious Soter” - Iisus Hristos,
Fiul ales al lui Dumnezeu (Galip Atasağin).
Despre crearea Lumii și al primului om vom
întâlni multe legende în diferite variante, dar care
duc în aceleși punct comun. Într-o legendă a tătarilor
culeasă de Lebed, pe care am întâlnit-o în cartea
„Mitologia turcă”, a profesorului turc Necati Gültepe,
motivul creaționismului este prezentat astfel:
„La începutul începuturilor, nu exista decât o
mare întindere de apă fără niciun petec de pământ
deoparte și de alta. Atunci Tanrî (Dumnezeu) a
trimis o lebădă albă să aducă în cioc o gușă plină
cu apă. Când lebăda a intrat în apă, ciocul ei a atins
o bucată de pământul care s-a lipit de cioc. Lebăda
a scos capul din apă, a scuturat din cap și a azvârlit
bucata de pământ lipită de cioc, care s-a rupt în bucăți
și au început să plutească pe apă. Plutind, au început
să crească și să se formeze suprafețe întinse de
uscat. Tanrî a trimis o a doua pasăre să deniveleze cu
ciocul pământul. Așa au apărut munți și văi, dealuri,
mlaștini și Pădurea Neagră. Acest ținut frumos nu
i-a fost pe plac Satanei. Tanrî s-a hotărât să creeze o
ființă asemănătoare Lui. La început a creat o singură
persoană, un bărbat. Bărbatul a început să cutreiere
pământul în lung și în lat. Într-o zi, pe când dormea,
Satana i-a atins pieptul și din coasta bărbatului a
căzut la pământ o bucată de os, care a început să
crească și să ia forma unei ființe, frumoasă la chip și
mlădioasă la trup. Așa apăru și prima femeie.”
Interesant este faptul că tema acest uimit antic
se regăsește în geneza celor trei religii monoteiste
care arată că Adam și Eva sunt primii oameni creați
de Dumnezeu și Eva este creată din coasta bărbatului.
Această variatate de mituri vine să confirme
încă odată, așa cum spunea și Mircea Eliade, ideea
că «Miturile formează o „poveste divină”. În acest
sens, miturile sunt la fel de importante și necesare
ca și religiile». În timp ce lumea este dominată de
știință, miturile vin spre oameni, încercând să-i
facă să înțeleagă legătura între metafizică și lumea
materială.
N.R.: Fragment din volumul „Pământul,
muntele, peșterile și pietrele în cultura popoarelor de
origine turcă”.
 E
S
E
U

ECATERINA (COCUȚA)
CONACHI-VOGORIDE (II)

În țară fierbea Unirea

O binecuvântare divină a fost Unirea Principatelor din 1859. De

fapt, zarurile au fost jucate cu aproape doi ani mai devreme. Rusia a
fost învinsă, aşa cum se arăta şi mai sus, în Războiul Crimeii (1853-
1856). Celelalte puteri garante (Anglia, Turcia, Prusia, Sardinia,
Austria, Franţa) s-au gândit că este momentul potrivit să stopeze
ascensiunea acestui mamut spre gurile Dunării, punându-i în cale,
ca tampon, un stat mai puternic. Acesta nu putea fi decât statul
unitar al Principatelor Române. La mijloc au fost, evident, interesele
lor economice şi politice. Dacă ar fi dorit să facă un act de dreptate
istorică, ar fi obligat Rusia să ne retrocedeze întreaga Basarabie, nu
doar judeţele din sudul ei.
Dezideratul Unirii nu era o noutate pentru cele două ţărişoare.
După înfrângerea Revoluţiei de la 1848, acest obiectiv devenise
urgenţa cea mai fierbinte. Spiritele erau încinse. Mulţi dintre actorii
politici erau şi scriitori, cu deschideri impresionante spre mase,
îndeosebi prin manualele școlare. Diplomaţii noştri erau personalităţi
de anvergură internaţională. Ştiau la ce porţi să bată şi cum să susţină
doleanţele conaţionalilor. Conştiinţa naţională era formată. Când mai
marii Europei ne-au impus un test electoral (divanurile ad-hoc), nu am
taxat cerinţa ca pe o sperietoare. Dar politica a însemnat întotdeauna
şi capcane, manipulări, dreptatea celui puternic, spionaj etc.
Vasile Ghica După Conferinţa din ianuarie 1856, de la Constantinopol,
scriitor a urmat, la 30 martie, Tratatul de Pace de la Paris, unde contele
Alexander Walewski a ridicat tranşant problema Unirii Principatelor
Române. Trupele străine s-au retras, mai puţin cele austriece, care
sperau că vor reuşi să anexeze ceva teritorii. Cu puţină vreme în
urmă, se încheiaseră mandatele de 7 ani ale domnitorilor pământeni
Barbu Ştirbei şi Grigore Ghica. Poarta Otomană nu putea numi alţi
voievozi, decât după ce se cunoşteau rezultatele Divanurilor ad-hoc. În
conformitate cu prevederile articolului 18 din Regulamentul Organic,
în caz de vacanţă a tronului, trebuia să fie instalaţi caimacami. Au fost
numiţi Alexandru Ghica în Muntenia şi Teodor Balş în Moldova. Dar,

decembrie 2021 47
 după foarte puţină vreme, înlocuitorul de domn din
Moldova moare. În fugă mare, turcii l-au instalat în
această importantă demnitate pe Nicolae Vogoride.
Deciziile erau discreţionare pentru că principatele
erau sub suzeranitate otomană.
Unirea, însă, „fierbea” peste tot, atât în
interior, cât şi în afara graniţelor. Impresionante
au fost mişcările unioniste ale studenţilor români
de la Paris. Revistele România viitoare17 (1850) şi
Junimea română18 (1851) s-au afiliat la Comitetul
Central Democratic European cu sediul la Londra,
care urmărea declanşarea unei noi revoluţii
europene. Studenţii români, alături de care se
afla şi Ecaterina Conachi, au trimis memorii lui
Napoleon al III-lea19 al Franţei şi lui Viscount
Palmerston19, premierul britanic, care i-au
ajutat să înfiinţeze la Paris un comitet cu deviza:
,,Dreptate! Fraternitate! Unitate!”. Aşa i-a cunoscut
şi i-a îndrăgit împăratul pe români. Au reuşit, de
asemenea, să obţină sprijinul unor personalităţi
marcante, cum ar fi: Paul Bataillard20, Edgar
Quinet21, Hippolyte Desprez22, Jules Michelet23,
Ledru Lorin24, Dudley Stuart, care au pledat în
presă sau în Parlament în favoarea românilor. Şi
vienezii au pus umărul la împlinirea visului nostru
secular. Înainte de luptele de la Sevastopol, când
nu se ştia cine va învinge, la 26 martie 1855, la o
conferinţă preliminară de pace, baronul Francois
de Bourqueney25 a pus pentru prima data, în faţa
17
„România viitoare” (1850) a fost revista revoluţionarilor
români paşoptişti aflaţi în exil. A apărut un singur număr în
noiembrie 1850, la Paris. Printre colaboratori: Nicolae Bălcescu,
Dimitrie Bolintineanu, Constantin Alexandru Rosetti.
18
„Junimea română”, revistă cu apariţie lunară în 1851,
la Paris, editată de societatea cu acelaşi nume. A susţinut
Unirea Principatelor.
19
Viscount Palmerston (1784-1865). Prim-ministru
al Angliei (1857-1865). Fiind aliat al Turciei, nu a sprijinit
mişcarea unionistă a românilor.
20
Paul Bataillard (1815-1872) Ziarist şi istoric francez,
apreciat de Nicolae Iorga.
21
Edgar Quinet (1803-1875). Reputat scriitor, istoric şi
om politic francez. A fost profesorul tinerilor noştri unionişti.
Căsătorit cu Hermione, fiica scriitorului Gheorghe Asachi.
22
Hippolyte Desprez (1821-1883). Ziaristă franceză
care a sprijinit idealul unionist al românilor.
23
Jules Michelet (1798-1874). Reputat istoric francez,
reprezentant al istoriografiei romantice, doctor în istorie,
profesor universitar. În anii 1840-1850 a atras la College de
France sute de studenţi români, pe care i-a încurajat să lupte
pentru realizarea idealurilor naționale.
24
Ledru Lorin (1801-1864) ziarist francez.
25
Francois Bourqueney (1799-1869) diplomat şi om
politic francez.
48 Axis Libri
Europei, problema Unirii Principatelor Române.
Era fructul emigraţiei române de la 1848. Şi pentru
că această propagandă electorală era costisitoare,
studentul I.C. Brătianu26 a vândut o moşie a soţiei
sale şi a asigurat fondurile necesare. Începând cu
14 aprilie 1856, unioniştii au scos la Bruxelles, în
limba franceză, revista „Steaua Dunării”27, care a
apărut până la 1 mai 1858 şi a avut un rol foarte
important în pregătirea Unirii.
Despre această publicație, Constantin
Alexandru Rosetti scria că este mai mult decât un
jurnal, este o operă vie de adevăr și patriotism, ea a
luat cu curaj apărarea proiectului unirii celor două
principate într-un singur stat și a sacrelor principii
ale revoluției28. Încet-încet, centrul luptei pentru
Unire se stabileşte în ţară, în special în Moldova,
pentru că numai aici a existat o puternică mişcare
antiunionistă. Au loc întruniri în marile oraşe, în
cadrul cărora sunt combătuţi vehement separatiştii.
Au apărut şi nişte paşi mici care aveau menirea
să anunţe apropierea Unirii. În 1842, a existat un
proiect de unificare a măsurilor şi greutăţilor în cele
două principate.
În septembrie 1845, a fost oficiată cununia
religioasă a lui Gheorghe Bibescu, domnul Ţării
Româneşti, la Focşani, lângă borna de hotar,
naş de cununie fiind domnitorul Moldovei,
Mihail Sturdza. La 1 ianuarie 1848, a intrat în
vigoare o convenţie moldo-munteană prin care
a fost desfiinţată vama dintre cele două ţări,
singurul produs nescutit de taxă fiind sarea.
Se impunea organizarea mişcării unioniste,
întrucât se apropiau alegerile pentru Adunarea
ad-hoc. Se discuta tot mai insistent despre
Unirea Principatelor sub un prinţ străin şi despre
stabilirea unei capitale noi la intersecţia celor
26
I.C. Brătianu (1821-1891), politician român
important în perioada anilor critici. Pamfletele sale politice
scrise în limba franceză s-au bucurat de mult succes. A fost
membru de onoare al Academiei Române. A avut mai multe
mandate de ministru şi prim-ministru. Fiul său, Ionel, a fost
de cinci ori prim-ministru.
27
,,Steaua Dunării”, ziar unionist înfiinţat de Mihail
Kogălniceanu în 1855 la Iaşi. Întrucât a fost interzis, în 1856
unioniştii l-au transferat la Bruxelles. Aici au fost publicate,
în 1857, extrase din scrisorile primite de trădătorul Nicolae
Vogoride.
28
Constantin Alexandru Rosetti (1816-1885), om
politic, jurnalist, liderul mișcării revoluționare de la 1848,
militant pentru Unirea Principatelor, admirator al lui
Alexandru Ioan Cuza și al revistei Steaua Dunării. Articol
publicat în Românul, septembrie 1857, surse internet.
două ţări. Theodor Balş29, pus de turci P
în scaunul de caimacam (locţiitor de R
domn) al Moldovei, a anulat libertatea O
presei, care fusese introdusă de Grigore Z
Vodă Ghica30, a instalat peste tot prefecţi
Ă
antiunionişti, a arestat pe boierii Nicolae
Holban şi Ion Voinov doar pentru că
purtau costume naţionale, a interzis
să se cânte şi să se joace Hora Unirii.
Victor Place31, care era potrivnic politicii
de presiuni şi ameninţări instaurată de
acesta, pledează pentru înlocuirea lui cu
o altă persoană sau mai degrabă, printr-o
căimăcămie formată din trei: Ştefan
Catargiu32, Vasile Sturdza33 şi Costache Intrarea în București a domnitorului Alexandru I. Cuza:
Negri34. Acesta din urmă era privit de (Fotografie după o stampă contemporană). [București]: [sn],
separatişti ca un instigator al opiniei [18--?]. Cota BVAU: F III 192
publice. El, de altfel, i-a şi înmânat un
memoriu contelui Alexander Walewski în care se a trebuit să le accepte. Ele și-au desfășurat activitatea
spunea: Noi nu voim, noi nu cerem alt lucru decât în centre urbane ca: Brăila, Buzău, Ploiești,
garanţia întregei libertăţi a voturilor noastre în Râmnicu-Vâlcea, Slatina. Venirea comisarilor din
alegeri şi independenţa dezbaterilor din Divanuri. partea Puterilor garante și mai ales abuzurile și
Căimăcămia Moldovei, aşa cum se comportă ea falsurile separatiste din Moldova au impresionat
astăzi, nu oferă aceste garanţii35. puternic mișcarea pentru Unire din cele două țări,
Au loc acţiuni în vederea boicotării alegerilor precum și conducerea unioniștilor, divizată până
pentru Adunarea ad-hoc. Eforturile românilor atunci în fracțiuni, în funcție de obiectivele interne
au stârnit admirația multor străini. T.W. Riker36, ale acestora. Vara anului 1857 a constituit însă piatra
de exemplu, scria: „Niciun popor nu a luptat mai de încercare a mișcării unioniste. Aceasta a reușit să
mult ca românii, pentru susținerea țelurilor sale domine Țara Românească, iar în Moldova a putut să
naționale”. Ca unioniștii moldoveni și cei munteni facă față cu multă eficiență grosolanului fals electoral
s-au pronunțat pentru o conlucrare strânsă a întregii al caimacamului Vogoride. Acum a fost momentul
mișcări unioniste. Paralel cu activitatea comitetelor culminant și decisiv al mișcării. Ea a provocat
electorale, s-au înființat cluburi pe care caimacamul emanciparea succesivă a tuturor provinciilor creștine
care aparțineau Turciei europene.
29
Theodor Balş (1805-1857). În calitate de caimacam
(locţiitor de domn), a desfiinţat toate instituţiile moderne şi
Adunările ad-hoc au fost tribunele de la
eficiente create de domnitorul Grigore Alexandru Ghica. A înălțimea cărora românii au putut să-și exprime
servit interesele turcilor. dorințele lor legitime și să ceară satisfacerea lor.
30
Grigore Vodă Ghica a fost domnitor, sub numele Ele au reprezentat dovada uriașei popularități a
de Grigore al V-lea (1849-1853) şi (1854-1856). Protector al cauzei Unirii și, totodată, a confirmat autoritatea
teatrului românesc. A organizat învăţământul şi agricultura, a
pe care o avea în epocă această mișcare. Ecaterina
reglementat relaţiile dintre boieri şi ţărani, a sprijinit Unirea.
31
Consulul Franţei la Iaşi. menţine relaţii foarte bune cu Vasile Alecsandri şi
32
Ştefan Catargiu (1789-1866), boier moldovean care a Mihail Kogălniceanu, apreciază mult programul
îndeplinit funcţia de caimacam (1858-1866) alături de alţi doi revistei „Steaua Dunării”, devenind, în felul
boieri. Deşi fusese unionist,a trecut de partea turcilor. acesta, adversara politică a soţului ei. Se distingea
33
Vasile Sturdza (1680-1732), boier moldovean unionist. printr-o mare şi însufleţită iubire de neam şi prin
34
Costache Negri a refuzat această funcţie.
35
Alexander Walewski (1810-1868), născut la
înflăcăratele-i convingeri unioniste. Întotdeauna l-a
Strasbourg (tatăl, Napoleon I, mama, contesa Walewski). considerat pe soţul ei străin neamului prin naştere,
Ministru al Afacerilor Externe al Franţei, senator. La educaţie, sentimente, limbă şi obiceiuri.
Congresul de Pace de la Paris a susţinut unirea românilor, dar
sub un principe străin. N.R.: Fragment din volumul V. Ghica, „Cocuța
36
Afirmaţia aparţine lui Mihail Kogălniceanu. Conachi - eseu despre eroina din umbră”.

decembrie 2021 49
T
E
A
T
R
U
MIRON BARNOVSKI
dramă în două acte

În memoria domnitorului martir al Țării Moldovei

Personajele – în ordinea apariției lor în scenă: Miron Barnovski,

domnitorul Țării Moldovei; Strămoșul Onufrei, fost dregător la Curtea
lui Ștefan cel Mare; Toma, bunicul patern al domnitorului martir;
Postelnicul Dumitru, tatăl domnitorului martir; Elena, călugărită
Elisaveta, mama domnitorului martir; Marius; Maria; Ionuț; Gabriel;
Ana

Actul Întâi

În liniștea ce coboară dinspre Pantrocator, se aude lin... o muzică

îngerească... „Cu noi este Dumnezeu...”
Pe acest fundal sonor, se deschide ușa Sfântului locaș. Intră un străin.
Îmbrăcat precum oșteanul sfânt, Axentie, cel care străjuiește încă falnic
peretele interior, abia vizualizat în marama de fum de tămâie... de-atâtea
secole!... Și totuși, o mantie domnească-l deosebește de fresca amintită.
Înaintează, timid, până-n fața altarului și cu mâinele împreunate a
rugăciune, s-așază în genunchi, în fața Icoanei Sfintei Ana, cea mare
făcătoare de minuni. Îngerii își încetează cântul. Negreșit, vor să-l asculte
pe-acest străin.

Miron Barnovski: Doamne, iartă-l pe robul tău Miron. Am

greșit înaintea Ta! Fii bună și-ngăduitoare, Sfântă Ana, mijlocește
pe lângă Măicuța Domnului și Mântuitorul Iisus Hristos, să mi se Livia Ciupercă
scriitoare
descopere nevrednicile mele oseminte pământești!... E drept, în
sfântul altar, Preacuvioșii Părinți Slujitori, Dumitru și Liviu, rostesc
numele ctitorilor, dar mi-aș dori, PreaBunule, ca urmașii mei și
dreptcredincioșii Tăi, să-mi așeze la căpătâi, din când în când, după
cum se obișnuiește din moși-strămoși, o lumânare, un bob de tămâie
sau o floare. Te rog!... Ai milă!...

Străinul își continuă ruga, cu fierbinți lacrimi care ating podeaua

din fața sfintei icoane... însă șoaptele sale nu se mai disting... Totul se-
nvăluie-n ceață... iar corul de îngeri pare să-l însoțească în preacucernicia

50 Axis Libri
sa. Cu toții... pregustând din această evlavioasă rugă!...
S-apropie de el, un înaintaș al familiei, străbunul
Onufrei, fost dregător la Curtea lui Ștefan cel Mare,
bunicul Toma și părinții, postelnicul Dumitru și Elena,
călugărița Elisabeta.
Miron Barnovski (ridicând privirea spre
icoana Sfintei Ana): E drept, Măicuță, nicio
nelegiuire pământeană nu rămâne nepedepsită.
Înțeleg abia acum!...
Strămoșul Onufrei: Dintre toți contemporanii
tăi, strănepoate, te-nțeleg. Ți-o spune deschis,
Onufrei, fost dregător la Curtea Măritului Ștefan,
ocrotitorul Moldovei și-al dreptei credințe. Fie
primită-n ceruri și pe pământ jertfa ta!
Bunicul Toma: Mă-nchin, cu evlavie, în fața
sfintelor icoane, nepoate, spunându-ți, asemenea
străbunului Onufrei (arătând spre acesta) că nicio
faptă nu rămâne nerăsplătită.
Postelnicul Dumitru: Da, fiule! Cam blând
tatăl meu, Toma. Dar Țara Moldovei nu poate
uita – și ar fi drept să mărturisești, aici, deschis,
în fața Sfintei Icoane Sfânta Ana, Mama Măicuței
Domnului, că, într-o anume împrejurare, ai
împovărat Țara Moldovei...
Miron Barnovski (rămânând cu fruntea-n
pământ): Așa-i tată Dumitru. Te referi la acel
„așezământ” care echivala cu „legarea de glie a
țăranilor”?! Dar...
Mama Elena: Da, fiule, fost-a atunci o mare
durere... mai ales... pentru cei neajutorați!
Miron Barnovski: Iartă-mă, mamă Elena!
Mama Elena: Pentru a dobândi iertare în fața
atâtor greșeli, săvârșite de copiii mei, știi prea bine,
Fiule Miroane, m-am retras la mănăstire. O, fiule,
nu mie să-mi ceri iertare, ci Preacuratei Fecioare!...
Negreșit, într-o zi... vei dobândi marea iertare! Și-
atunci... cine știe... Sfântul Sinod...
Strămoșul Onufrei: Avem încredințare, că ai
putea primi iertarea mult dorită...
Postelnicul Dumitru: Atunci, în vara lui 1633,
înscrisul din testamentul tău a cântărit mult, fiule!
Bunicul Toma: Da, nepoate: Testamentul.
Miron Barnovski: Știind ce va urma, m-am
adresat acelora care-mi vor urma la domnie... și
Țării întregi!...
S-aud – ca un ecou – frazele testamentului
domnesc!
Miron Barnovski (cu pauză): „Nu trădați
pe frații voștri”! „Nu prăduiți țara – după pofta
dușmanului”! „Nu întinați pământul strămoșesc,
limba și credința creștin-ortodoxă”! „Nu vă lăsați
cumpărați cu tot aurul din lume, ca să nu pățiți,
precum Iuda”!
Răsună-ndepărtare un clopot sau toaca...
Strămoșul Onufrei: Suntem mândri de tine.
Ai primit decapitarea cu demnitate.
Bunicul Toma: Jertfa ta fost-a exemplu
pilduitor...
Tatăl Dumitru: ... de a nu capitula în fața
dușmanului...
Strămoșul Onufrei: ... și de a nu-ți părăsi
credința străbună.
Mama Elena: Fii binecuvântat, fiule, în veci
de veci!
Continuă corul de îngeri.
Actul al doilea
Scena 1
O scurtă pauză. Ușa bisericii se deschide...
Intră Marius, însoțit de trei copii.
Marius: Intrați, copii!...
Copiii, curioși, privesc de jur împrejur.
Marius: Iată, ne aflăm în ctitoria domnitorului
moldovean Miron Barnovski, din Iași.
Maria: Una dintre ctitoriile sale, nu?
Marius: Corect, pe una dintre ele ați și
vizitat-o...
Maria: Da, da. Mănăstirea Bârnova.
Ionuț: Și nu mai întrerupe...
Gabriel: ... după cum ți-e obiceiul...
Marius: Lăsați-o! Nu mă supără intervențiile,
ci dimpotrivă... poate declanșa un surplus de
informație... util vouă, dragii mei!
Ionuț: Maria iubește esența.
Maria: E adevărat Ionuț, m-am documentat
deja... dar, recunosc, mi-ar plăcea...
Marius: Și dac-ar trebui, succint, să conturez
tabloul lui Miron Barnovski, cum l-ai contura?
Maria: Între domnitorii Țării Moldovei,
despre care știu câte ceva, Miron Barnovschi
transpare ca un bărbat inteligent, ambițios, vertical
și-un bun creștin.
Marius (întrebător): Chiar dacă nu toate
deciziile sale s-au dovedit benefice celor mulți și
obidiți?!
Maria: Mda!... Într-o domnie, ca acea din
plin Ev Mediu, era imposibilă perfecțiunea… Însă,
la acest om domină multe alte calități, pe care nu
avem cum le ignora.
decembrie 2021 51
 Marius: Corect!...
Maria: Stăpânea mai multe limbi străine,
printre care, turca și polona. De mare ajutor îi vor
fi pentru a urca pe scara ierarhică. Mi-am și notat în
carnețelul meu, deja: ceașnic (1611), spătar (1515),
staroste de Cernăuți (1616), pârcălab de Hotin
(1618-1621), mare hatman și portar al Sucevei, în
timpul lui Radu Mihnea (1622-1626), și...
Ionuț (conchizând): ... și... în sfârșit, domnitor.
Băieții, aplauze.
Marius: Excelent. Un ghid de nota „Zece”.
Gabriel: Felicitări, Maria!
Maria: Mulțumesc, Gabriel! Cu recunoștință,
Marius!
Marius: M-ați convins, v-ați documentat, în
prealabil.
Ionuț: E drept, știm câte ceva...
Gabriel: Dar, Miron Barnovski a domnit în
două perioade...
Marius: Corect, în prima domnie, 13 ianuarie
1626 – iulie 1629, în total, 42 de luni, iar în a doua
domnie, în 1633...
Gabriel: ... doar... 3 luni...
Ionuț: Deși a fost considerat un „făcător de
pace”, a reușit să-și atragă mulți dușmani, sfârșind...
dureros...
Maria: ... ca un martir...
Gabriel: ... la 2 iulie 1633!
Marius: Admirabil! Cu așa prețuitori de
trecut, Istoria Medievală a Românilor va avea
demni continuatori!...
Maria: Ei, nu chiar! Sunt multe detalii pe care
nu le știm.
Marius: De exemplu...
Ionuț: De ce i se zice și „Moghilă”?!
Gabriel: Sau... „Movilă”.
Marius: Cu plăcere vă voi prezenta, succint,
așa cum îi place Mariei (cu un anumit ton), esența.
Gabriel: Poate și o recomandare bibliografică...
Marius: Cu plăcere, Gabriel! Iată (ridică de pe
o măsuță laterală un volum), Octav-George Lecca –
„Familiile boierești române”, volum publicat, la 1899.
Ionuț: O clipă, Marius (fotografiază, cu
telefonul, coperta volumului, pe care îl arată Marius).
Mulțumesc! Mi-am notat.
Gabriel: Așadar...
Marius: Un istoric medievalist polonez,
Simon Okolski, scria în prima jumătate a secolului
al XVII-lea, în a sa „Orbis polonus”, că Movileștii ar
fi „coborâtori” dintr-o faimoasă familie, „Mutiorum
magma”...
52 Axis Libri
Ionuț (vrând să-și noteze): Cum?
„Mutiorum...”?
Marius: Notează, Ionuț, „Mutiorum magma”
– sau – Mutius cel mare...
Ionuț (notând în caiețelul său): ... „Mutius cel
mare...”
Marius: ... coborâtor, din familia antică
„Mucia”, foarte apreciată de romani.
Maria: Foarte interesant!
Ionuț: Iată cum, într-un manual de Istorie,
aceste elemente ar trebui să fie însoțite de lecturi
suplimentare...
Gabriel: ... sau de o bibliografie suplimentară...
Maria: Așa cum proceda Profesorul Oreste
Tafrali, de exemplu, pe vremea când era profesor la
Academia Mihăileană din Iași...
Marius: Da, aveți perfectă dreptate! Din
această ilustră ramură, Istoria a reținut, spre
exemplu, numele faimosului Muciu Scevola,
implicat, eroic, în războaiele romano-etrusce.
Ionuț: Aceasta fiind cam prin secolul...
Gabriel (către Marius): ... secolul VIII î.Hr., nu?!
Marius (aprobator și zâmbind, mângâindu-l)
Maria: Și uite-așa, se pare, vreun urmaș al
acestora...
Marius (râzând): Mda, Maria, un urmaș al
acestora se va fi strămutat în Orient și, uite-așa, de
la ramura-mamă, „Mutius ex Romano” va răsări o
alta, cea a Movileștilor!
Ionuț: Și-ar fi interesant să știm...
Gabriel: ... care ar fi unul dintre primii
Movilești... în Moldova...
Marius: Da, da... Se pare, un Movilă
Paharnicul... pe la 1490...
Maria: Să fi fost... chiar în timpul domniei lui
Ștefan cel Mare?!...
Marius: Corect!...
Gabriel: Și-ajungem și la „aprodul” Movilă?..
Marius (zâmbind): Bineînțeles!
Ionuț: Asta știu de la Istorie... Șcheia, 6 martie
1486. Ștefan cel Mare... înfruntând pe Hroiot cel
tiran...
Maria (teatral, recitând): „S-aprinsese-n luptă
Hroiot cel tiran / Când s-abate calul marelui Ștefan,
/ Purice-i oferă calul său îndată. / Domnul nu ajunge
scara ridicată. / <Doamne! Moviliță mă voi face eu,
/ Ca să poți să-ncaleci după gâtul meu!> / Zice și se
pleacă. Ștefan, fără muncă, / Prin mijlocu-acesta pe
fugar s-aruncă. / <Purice, sărace! De voi câștiga, /
În movilă-naltă eu te voi schimba>!...”
Aplauze.
 Marius: Felicitări, cunoscători de nota „zece”!
Ionuț (șugubăț): ... „Magna cum laude!”
Marius: Da, dar... lui Dimitrie Bolintineanu...
Gabriel: ... și ceva mai târziu... și lui Constantin
Negruzzi, datorăm poemul intitulat, tot „Aprodul
Purice”, din care s-ar cuveni să amintim pasajul:
„Neamul lui Movilă-armașul multă vreme-a fost
vestit / Și pe tronul Moldovei mulți domni din el au
stătut / Dar din multele prefaceri ce pe țară au venit,
/ De abia acum mai este între nobili cunoscut”.
Maria: Și, totuși, cum s-a ajuns la uneltiri atât
de crunte la adresa domnitorului Miron Barnovski?
Marius: Ei, dragilor, ițele-s încurcate rău de
tot.
Ionuț (enigmatic): De mare taină, pare-se!…
Gabriel: Pe care arhivele le luminează, nu?
Marius: Negreșit.
Maria: Te rugăm, explică-ne! Suntem destul de
mari… ca să înțelegem.
Ionuț: Ce mister a condus la moartea
voievodului?
Gabriel: Ce a săvârșit el atât de grav, încât să-și
piardă capul?!…
Marius: Vedeți voi, copii… unii moldoveni,
înstăriți deja, care se retrăgeau la mănăstire, nu
puteau – sau nu vroiau – să se lepede de un obicei
pământesc, anume, iubirea de arginți.
Gabriel: Deși călugăria impunea asceza…
Marius: Ei bine, ei continuau și acolo, între
zidurile mănăstirii, să-și conserve averile sau chiar să
dea bani cu camătă (precum călugărul Nicodim de
la Schitul Mera, Vaslui, căruia, după moarte, i s-au
descoperit economiile dobândite prin camătă).
Maria: Un mare păcat, nu?!
Ionuț: Și-atunci?…
Marius: Domnitorul, susținut de Mitropolitul
Atanasie Crimca, a semnat, la 20 septembrie 1627,
o reglementare, prin care călugărilor li se interzicea
camăta.
Gabriel: Bănuim, nemulțumiri…
Ionuț: Totuși, se impunea legea moralității,
nu?!
Marius: Dar și ceva mai mult… Această
reformare a vieții clerului era benefică pentru Țara
Moldovei…
Maria: Adică?...
Marius: Prin acest „Așezământ”, de la 20
septembrie 1626, călugării de la Athos sau de la
Ierusalim nu mai aveau voie să mai vămuiască
mănăstirile. Li se interzicea călugărilor să dețină
averi personale, să facă negoț sau să dea bani cu
camătă. Soborul controla activitatea egumenului și a T
celorlalți superiori din mănăstire. E
Maria: Și cât a fost valabilă această nouă lege? A
Marius: Până la moartea mitropolitului T
Atanasie Crimca. Cam doi ani...
R
Ionuț: Mai precis?
Marius: Adică, până la data de 19 ianuarie
U
1629...
Gabriel: Și-apoi?...
Marius: După moartea mitropolitului,
uneltitorii au inventat domnitorului noi acuze...
Maria: Dar una dintre ele?!...
Marius: Da, la 16 ianuarie 1628, domnitorul va
emite un „așezământ” care echivala cu „legarea de
glie a țăranilor”. Mare durere pentru cei neajutorați.
Gabriel: O decizie nepopulară.
Marius: În schimb, pentru a-și răscumpăra
greșeala, domnitorul va consolida mai multe lăcașuri
de cult...
Ionuț: O, da, da! Vi le spun eu. Am notat, aici.
Ascultați: Biserica Adormirea Maicii Domnului
(1627) – aceasta unde ne aflăm acum, Mănăstirea
Bârnova (1629), Biserica Sf. Ioan din Iași (1635,
isprăvită de Vasile Lupu), Mănăstirea Hangu (1629)
– de pe Valea Bistriței-Neamț, Biserica Stavropighiei
din Liov (1631), Mănăstirea Dragomirna (1609-
1627).
Maria: Și care a fost cea mai gravă acuzație
dintre toate?
Marius: Trădarea Porții Otomane.
Maria: A, da, vina că ar unelti cu Polonii!
Marius: Vedeți, știți deja o parte dintre
motivele pentru care va fi chemat, urgent, la
Istambul.
Ionuț: Mi-am notat: 27 aprilie 1633.
Marius: Dar, realizând că sfârșitul este aproape,
și-a redactat Testamentul.
Ionuț (citind din carnețelul său):
Constantinopol, 22 iunie 1633.
Maria: Decapitat fiind, la 2 iulie 1633.
Gabriel: Și deși a cerut să fie înmormântat la
Mănăstirea Dragomirna, lăcaș finalizat în timpul
domniei sale, dorința nu-i va fi îndeplinită.
Ionuț: Iar trupul?...
Marius: Trupul îi va fi adus în țară de cel care
îl va trăda, Vasile Lupu, fără a-i respecta dorința
testamentară.
Gabriel: Și mormântul său?...
Marius: Posibil, aici, în acest sfânt locaș, sub
vreo criptă, nevăzută decât de (arătând spre înalt)
soborul de îngeri… care-i veghează… somnul!...
decembrie 2021 53
 Maria: Câtă dreptate, ai Doamne! Nimic nu
rămâne neplătit în lumea asta!
Marius: Ce păcat! Scriu izvoarele istorice,
că în primăvara anului 1633, Vodă Barnovski s-a
bucurat de simpatia domnitorului muntean Matei
Basarab, dar nu a fost de-ajuns. Intrigile susținute
de Vasile Lupu, pe lângă sultanul Murad al IV-
lea, sunt mult mai insistente și, din nefericire, vor
conduce la decapitarea sa.
Ionuț: În istoria Țării Moldovei, data de 2
iulie 1633 trebuie înscrisă – cu lacrimi de sânge!
Gabriel: De aceea, nu avem voie să uităm.
Miron Barnovski este primul voievod martir al
Țării Moldovei!
Maria: „Omul este mare, nu prin al său nume,
/ Naștere, avere, ci prin fapte bune! ”
Scena 2
Își face apariția o tânără.
Ana (teatral): Cu preaplecată cucernicie,
/ mă adresez, / Vouă, sfântrăposaților / Domni și
domnițe, / din vremea lui Miron Moghilă Barnovski,
/ cu Voia Domnului Slavoslovitor, / v-ați croit
viața, / în culorile Evului Mediu, / slobozindu-vă-n
suflet, / ambiții care / nu s-au dovedit întotdeauna
/ creștinești / (dacă greșesc, iertăciune!), / după-
al vostru sfârșit, provocat / prin trădare, otrăvire,
decapitare…
Gabriel: Nu te supăra, cine ești tu?
Ana: Ana. Studentă la Istorie, Universitatea
„Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Revin, rareori, aici,
de fiecare dată, cu emoție.
Marius: Ești binevenită! Tocmai le explicam
acestor tineri… câte ceva despre primul voievod
martir moldovean.
Ana: Da, am auzit. Orice pagină de istorie este
palpitantă…
Marius: Aceasta, cu atât mai mult!
Ana: Cum altfel?! Doar e vorba despre un
martir…
Ionuț: Primul domnitor martir din Țara
Moldovei!
Maria: Suntem copleșiți… de emoție!
Maria: Aici, Mitropolitul Atanasie Crimca l-a
binecuvântat pe domnitor, pe cei din familia sa, pe
boierii slujitori ai țării…
Marius: Și, cu toții, sunt pomeniți la fiecare
sfântă liturghie.
Ionuț: Corect!
54 Axis Libri
Gabriel: Pentru a afla mai multe despre
domnitorul martir ce ar trebui să mai citim?
Ana: Da, aș putea să vă recomand un studiu
minuțios, Aurel H. Golimas – Domnul Moldovei
Miron Moghilă Barnovschi. La tricentenarul morții sale
(Iași, Institutul de Arte Grafice „Presa Bună”, 1933).
Maria: Ai spus „aș putea”, de ce?
Ana: Recunosc, studiul este foarte bun. Îl
găsiți în orice bibliotecă, pentru că a fost reeditat
succesiv, dar…
Ionuț: „Dar”? Ce-nseamnă acest „dar”?
Ana: Ei, dragilor, voi ați auzit de „Procesul
comunismului”?
Marius: Te rog, Ana, nu e momentul!
Gabriel: Ba, noi dorim s-auzim…
Ionuț: E ceva important?
Ana: Din nefericire, da.
Maria: Grav?
Ana: Foarte grav.
Marius: Ei, să auzim!
Ana: Aurel H. Golimas a absolvit Facultatea de
Litere la Iași, și a obținut, în 1943, doctoratul în Istorie.
Marius: Foarte bine!
Ana: S-a specializat în Istorie Medievală…
Ionuț: Explicabil, dacă a scris despre Miron
Barnovski?!…
Maria: … pe baza atâtor documente
medievale…
Ana: A obținut și catedră la Universitatea din
Craiova… Dar…
Gabriel: „Dar”?!
Ana: De-a lungul timpului, acest profesor s-a
implicat și în politică…
Ionuț: Ei?!...
Marius: Nu e momentul!…
Maria: Las-o să vorbească! Știm și noi câte ceva…
Ana: Și… va oscila dinspre stânga spre dreapta.
Așa că, pentru opțiunile sale… de dreapta… va fi
arestat… în 1949…
Ionuț: Te pomenești că a ajuns și la Canal?
Gabriel: De ce tocmai la Canal?
Ionuț: Pentru că acolo supliciul era mai mare…
Ana: Exact. Dar, aici, cum-necum, va deveni
pontator și brigadier... peste deținuți.
Ionuț: El însuși fiind deținut?
Maria: Și trădând?!
Ana: Din nefericire. Va avea un comportament
brutal față de deținuții preoți, mai ales în Lagărul de
la Peninsula.
Maria (înfiorându-se): Doamne!
Gabriel: Și după eliberare?
 Ionuț: Bine, merçi!... trădătorilor de Țară… T
Ana: În 1954, va obține catedră, iar la Gabriel: Gândind și la Miron Barnovski… E
bătrânețe, se va bucura de o pensie „specială” Ana: … și nu numai!... A
(accentuând cuvântul final). Maria: Ce lecție dureroasă de Istorie, Doamne! T
Maria: În timp ce alte suflete zac în gropi Ana: Merită să o împărtășiți și colegilor și
comune. prietenilor voștri!
R
Ionuț: Și… necunoscute. Gabriel: Negreșit!...
U
Ana: Regret, dragilor! Dar suntem într-un Ionuț: Vă mulțumim!
sfânt locaș și… Marius: Mi-a făcut plăcere să vă cunosc și să
Marius (hotărât): Da, ai dreptate. Aici, măcar vă destăinui câte ceva despre un domnitor care a
aici, să rostim Adevărul. lăsat posterității acest frumos lăcaș.
Ionuț: Un adevăr dureros… Maria: Cu plăcere, vom reveni!
Gabriel: Și… sângeros. Cu toții: Mulțumim. La revedere!
Maria: Se vede treaba, acest profesor –
– Sfârșit –
cercetător și-a însușit multe din comportamentul

SCHIȚĂ GENEALOGICĂ

Un înaintaș al familiei,
ONUFREI -
dregător la Curtea lui Ștefan cel Mare
↓

TOMA
bunicul,
conducătorul răscoalei contra lui Despot Vodă
↓

DUMITRU + ELENA
Tatăl, Mama, călugărită,
mare paharnic, postelnic Elisabeta

↓
MIRON
[precum și surorile sale:
Anița, Teodosia, Sârbca, Marica]

(Toporăuți, 1590 – 2 iulie 1633)

+
căsătorit cu:
1). ANTEMIA (1614-1622)
2). (?) mezina lui Radu Mihnea (1626-1633)

Explicații lămuritoare: Teodosia „hătmăneasa”, căsătorită cu Nicoriță Prăjescu, hatmanul, mare vornic al Țării
de Sus, la 1620, ctitor al Bisericii Nicoriță (Tătărași)-Iași; Sârbca/Scripca, căsătorită cu Gavrilaș Mareial, vornic
al Țării de Sus, la 1623; Mariica, căsătorită cu Miron Ciolpan Clucerul – și fiicele lor, Safta (căsătorită cu Costin
postelnicul, 1626) și Eftimia (căsătorită cu Toma Cantacuzino, hatman, la 1633, în timpul lui Vasile Lupu); Privind
această schiță genealogică, pe care am încropit-o după studiul lui Aurel H. Golimas (1933), mă gândesc cu amară
tristețe la destinul familiei Barnovski, incluzând aici rudele sale de sânge sau prin alianță.
Bibliografie: Paul din Alep – Jurnal de călătorie în Moldova și Valahia; Pr. Iconom V. Ursăcescu (1884-1949)
– Realități din trecutul nostru călugăresc (B.O.R., 1/1931, p. 36-41); Ion Minea – O inovație juridică a lui Miron
Barnovski (1932); Arhim. Efrem Enăcescu (1893-1968) – Privire generală asupra monahismului creștin (1933); Aurel
H. Golimas (1908-1995) – Domnul Moldovei Miron Moghilă Barnovschi. La tricentenarul morții sale (Iași, Institutul
de Arte Grafice „Presa Bună”, 1933); Marina Ileana Sabados – Un document cu portretul voievodului Miron Barnovski
(1986); Maria Magdalena Szèkely – Un document de la Miron Barnovski (2005); Șt. S. Gorovei – Miron Vodă Barnovski
(2014); Florin Marinescu – Documente inedite de la Miron Barnovski (2015).

decembrie 2021 55
T
E
A
T
R
U
Unora le plac… Eros
și Thanatos*
O adaptare liberă după scriitorul turc
Aziz Nesin

Dacă v-aș spune de la început că interpretările Isabelei Oancea

și a lui Carmen Albu, împreună cu costumația lor, m-au dus cu gândul
la rolurile de travestiți ale lui Tony Curtis și Jack Lemmon din „Unora
le place jazz-ul” (Some Like It Hot, capodopera lui Billy Wilder), oare
la ce v-ați gândi?
Cu o duioșie și un dinamism demne de „Colivia cu nebune”
(altă comedie ecranizată, celebră ca și cea mai de sus întâi în variantă
franceză și abia apoi la Hollywood), cele două actrițe propun, în cheie
bulevardieră și atât cât le permite „mărimea”... textului, o meditație (sau
o distracție, depinde de receptor) asupra unor fațete ale erotismului
(dar și a decadenței umanului), ca aspect complex al condiției umane,
aspect care nu prea ține cont de vârste, gen, prejudecăți, convingeri,
legi, simțul umorului ș.a.m.d.
Așa cum ne-a obișnuit, Dan Mirea, cu dezinvoltură, sub masca
teatrală a divertismentului, îndeamnă, deloc moralist, la mai buna
înțelegere a Celuilalt, a ciudățeniilor fiecăruia, în acest caz a unei
situații sau a mai multor situații declanșate nu numai de buclucașul
Eros, ci și de către taciturnul Thanatos, despre legăturile primejdioase
sau nu ale acestor „divinități”, nefiind aici cazul să divagăm, dar ele
fiind demonstrate de înaintași, psihanalitic ori etologic! Desigur,
satirizarea, sublinierea expresionistă a slăbiciunilor (tot omenești,
evident), cu deodorant (pulverizat cu generozitate dintr-un spray
la un moment dat), dar și atmosfera colorată de Ilf și Petrov sau de
studio Barrandov (aducându-ne aminte că suntem prinși spiritual și Adi G. Secară
scriitor
pseudo-spiritual într-un triunghi schițat de eternele Kakania, Balcania
- având capitala în eternul Istanbul! - și maica Rusie - probabil deloc
întâmplător dintre cele două personaje-tablou, unul, reprezentând
generalul mort, soțul uneia dintre personajele feminine, este, dacă nu
mă înșel, un înalt oficial austro-ungar, poate chiar un împărat; celălalt
personaj-tablou este Marilyn Monroe, chipurile generăleasa la 18 ani,
muza acestor rânduri, după cum se vede de la primul paragraf, sic!;
bomboana de pe tortul oricărei culturi care se închină și pop-artei!)
vor rămâne în memorie, pe lângă dialogurile spumoase care, miracol,
rezumă două vieți de femei, cu destule neîmpliniri (erotice în primul

56 Axis Libri
rând): una rămasă văduvă după numai trei luni de
căsnicie (cu soțul făcut praf de o motocicletă cu
ataș; temporar suntem într-o vreme când se mai
scriu scrisori pe hârtie; această văduvă fiind o…
expertă a corespondenței erotice clasice, poate
mai având și aproximativ 27 de experiențe fizice),
cealaltă obligată, oare, să se căsătorească de la o
vârstă fragedă cu un ofițer înalt, și la propriu și
la figurat, dar care nu știa să înoate - de unde, în
timpul războiului, probabil mondial, unul „literar”,
dintre primul și cel de-al doilea, sic!, i se va trage și
moartea, după (tot) 27 de ani de căsătorie ș.a.m.d.
Comedia cifrelor rămâne să o savurați în
prima parte a dramatizării, ca și aceea a recunoașterii
vârstelor personajelor, pe care va trebui să le…
cinstiți sau să le necinstiți, conform replicilor:
cert este că doamnele, învârtindu-se deloc isteric,
sau nu numai, în virtutea (o, da, virtutea) unei
legi gravitaționale a prieteniei în jurul vârstei de
60 de ani ( strigă văduva funcționarului, în unele
momente mai generăleasă decât generăleasa: Vârsta
unei femei se spune doar acolo unde trebuie: la
TRIBUNAL!), aflând de la radio, ca în filmele cu
Tom și Jerry, că este liber un asasin de femei singure,
dar care le… „iubește” înainte de a le trimite la cele
veșnice, asasin care se dă drept funcționar la gaze,
încep să viseze că pot avea o ultimă noapte, zi,
dimineață, clipă de amor!
Desigur, Omul nostru preferă femeile
singure, ele ar trebui să se… despartă, dar dacă vor
fi surprinse împreună, ar găsi o metodă de a ispiti,
de a convinge emisarul morții și al lui Eros de a
acționa cumva, poate cu o supă caldă, o sticlă de
ceva, o conversație spumoasă, inteligentă, o cafea,
un ceai la samovar, poate niște viagra…
Dincolo de regulile teatrului absurd, aici
se apelează la… absurdul ca firesc (în ritmurile
celebrului striptease din „Nouă luni și jumătate” -
o, unde ești tu, Kim Basinger sau măcar tu, Mickey
Rourke!), demonstrându-se că haina (de general,
dar chiar și cizmele) chiar poate face pe om... iubit,
sau că te poți iubi fierbinte și... fetișist, fantasmele
sunt strâns legate de mass media vremurilor
atemporale, asasinul este sau nu este ca… un virus,
dacă presa vrea să-l prezinte așa, o, doamnele chiar
pot fi… diabolice, dar uită că mai pot acorda primul
ajutor și cu o respirație gură la gură, pentru că omul
de la gaze chiar vine, este interpretat cu aplomb
de șahist prudent și conștiinciozitate de Anton
Mihail, prezentarea... uneltelor este demnă de
orice film mut cu Charlie Chaplin sau Stan și Bran,
dar accentul pare să cadă pe latura sa umanistă-
meșterească, ambiguitatea caracteristicilor
sale, unele posibil criminale, fiind eclipsată de
dezlănțuirea doamnelor, care îl împănează cu
viagra sau decasept, atenție, spoiler, Lăcomia fiind,
ca în multe cazuri, dăunătoare sănătății, simțirilor,
angelilor radioși (adaptându-se textul, se citează
din Caragiale!), ca să nu mai spunem nimic de setea
de happy end a unora!
Bref, două gaițe (care pot fi prietene când nu
se declară… nesimțitoare), un fel de cuib de viespi
la subsol, un trântor harnic, asasin sau nu, o fabulă
nu numai erotică (din nou despre noua veche
dezordine amoroasă a lumii!), o supă bună și un
fel doi ars, bună voie, bună voință, nostalgii, vechi
amoruri, frustrări, dorințe, regrete bine calculate,
toate acestea într-o nouă comedie marca Dan
Mirea!
Revenind la Tony Curtis și Jack Lemmon,
interpretați de Carmen Albu și Isabela Oancea, sau
invers, vă garantez că sunt de neuitat! Dacă ar cânta,
cele două, la început la ukulele și la contrabas, jazz-
ul teatral ar fi… hot, chiar dacă asasinul ar putea
spune, precum personajul Joe din „Unora le place
jazz-ul!” că preferă muzica clasică!
* Cronică la spectacolul „Dragostea ucide”,
în regia lui Dan Mirea, din 15 noiembrie 2020, de
pe Terasa Bordeaux (Teatrul din Buzunar Galați;
Distribuția: Văduva generalului - Isabela Oancea;
Văduva funcționarului - Carmen Albu; Omul de la gaze
- Anton Mihail. Text adaptat și dezvoltat de Dan Mirea
după „Haide, ucide-mă, Dragoste!” de Aziz Nesin.
decembrie 2021 57
E
P
I
G
R
A
M
E Epigrame

BURLACILOR, NICI NU ŞTIŢI CE PIERDEŢI

Când femeia-i măritată,
Dacă este pandemie,
Face din bărbat, îndată,
„Animal de companie”.

PARADOX PANDEMIC
Respectând etapele,
Încă mai nutrim speranţă
Să iubim aproapele,
Dar ţinându-l la distanţă.

CUGETÂND ADÂNC...
În prăpastie căzut,
Ghidul, foarte norocos,
Spune-n gând: N-aş fi crezut
Că-s aşa prăpăstios.

CÂND PĂMÂNTUL STĂ ACASĂ

Ordonanţe s-au emis...
Respectând canoanele,
Astfel Terra s-a închis
Şi a tras obloanele.

IUBITA EPIGRAMISTULUI Vasile Manole

epigramist
Părinţii fetei nu-şi explică
Şi foarte supăraţi ei îs,
C-o fată-aşa de cuminţică
Să „facă burtă” de la râs.

FEMEIA MODERNĂ VS. ANA LUI MANOLE

Azi, bărbaţii mai lucizi,
După-atât amar de ani,
O zidesc în cărămizi,
Bineînţeles, de bani.

58 Axis Libri
POLIŢIŞTII ŞI GEOMETRIA
Ce surprize-ţi face viaţa,
Nişte poliţişti selecţi
Mi-au cerut azi suprafaţa
Unui cerc larg... de suspecţi.
FRIGIDERUL (EMINESCIANĂ)
În orice apartament
Nimenea nu te întrece
În a fi indiferent:
„Tu rămâi la toate rece”.
FIDELITATE
Bănuit că alta are,
Şmecher, fără de pereche,
Motivă cu detaşare:
- Alta n-am, că-i tot cea veche.
UN OM PERFECT
Asumându-şi libertăţi
Ce-au produs în timp efecte,
De atâtea calităţi
N-au mai încăput defecte.
ÎN PAS CU MODA
Doamna până şi în pat
Tot cu moda cochetează:
Are-un soţ aşa stilat,
Cu oricine-l asortează.
NEÎNFRICATA
O femeie nu se teme
Când iubeşte un bărbat
Şi nu-şi face ea probleme
Dacă este însurat.
ROMÂNIA INFINITĂ
Dacă prindem tricolorul
De Coloana lui Brâncuşi,
Îi vor da românii-onorul,
Multe secole de-acuşi.
VÂNĂTOARE ŞI PESCUIT (VARIANTA URBANĂ)
Tinerii grozavi, prin cluburi,
„Pescuiesc” în ape tulburi,
Iar când merg la „vânătoare”
Trag cu toţii... la picioare.
(IN)FIDELITATE
Dacă îţi iubeşti nevasta
Ca şi cum nu e a ta,
Fericit vei fi cu asta,
Însă făr’ să ştie ea.
PROVERB APLICAT
Când „cel mai deştept cedează”
Gestul e de lăudat,
Lui, vecina, minte trează,
Chiar din prima i-a cedat.
MINCIUNA DESTĂINUINDU-SE
Cu-adevărul mă încaier...
Iese des la suprafaţă,
Gura ca să-şi ia de aer,
Doar aşa îmi face faţă.
JUSTIŢIA SUFERINDĂ
Când m-am dus la judecată
Am văzut atunci Dreptatea,
Cum era la ochi legată,
Căutându-şi sănătatea.
CUM SĂ (NU) ÎŢI GESTIONEZI BUGETUL
Iar trec absent pe la vitrine,
Tot fără bani în buzunar,
Cu soaţa, care se abţine…
Şi intră hotărâtă-n bar.
ANTICORP UNIVERSAL
Are-o soacră-aşa de rea,
Nici Covidul n-o atacă,
El se ţine după ea,
Pavăză mereu să-i facă.
O LUPTĂ-I VIAŢA (COŞBUCIANĂ)
C-un milionar fatal,
Două dive-nverşunate,
Se tot luptă-n mod brutal
Să rămână-nsărcinate!
ZEIŢA DREPTĂŢII
Cu balanţa-n mâna stângă
Şi cu sabia-n cea dreaptă,
Stă Justiţia şi-aşteaptă
Să lovească tot pe lângă.
PANDEMIA ŞI BUNELE MANIERE
Până nu demult, fireşte,
Mâna dam prieteneşte,
Dar acuma, cine poate,
Îşi dă coate.
decembrie 2021 59
E
P
I
G
R
A
M
E Epigrame

Poetul neînțeles
Îi citești consternat
Moderna poezie
Și-apoi te-ntrebi mirat:
-Oare-n ce limbă scrie?...

Epitaful unui literat

Doarme-aici un literat
Cu o operă de seamă:
El a scris și-a publicat
...O singură epigramă.

Fabulistul
Iepuri, urși aduși pe scenă,
Cum te-ndeamnă fantezia;
Rămâne îns-o problemă:
— Unde ții menajeria?...

Criticul literar
A debutat cu poezie,
Cu proz-apoi, dramaturgie,
Dar criticat că n-avea har, Ioan Fărcășanu
epigramist
Astăzi e critic literar!...

Falși scriitori eliberați din penitenciare

Guvernul a hotărât ca unor „intelectuali valoroși” să li se reducă
termenul de pedeapsă, dacă au scris cărți în penitenciar
A intrat pe poartă infractor
Și-a ieșit, vezi Doamne „scriitor”;
Cinci cărți a semnat în pușcărie,
Ce teme tratează el, nu știe...

60 Axis Libri
Metamorfoză O lacrimă se scurse şi-oraşu-a scufundat.
infractor, devenit scriitor în penitenciar
Dintr-un temut infractor
Iată, azi, e scriitor: Scriitorilor Nicolae Grigore
Șase cărți a tipărit Mărășanu și Viorel Coman din Brăila,
Pe niciuna n-a citit... autorii volumului „Locuirea în poezie”
Să locuiești în poezie
Nu e o simplă fantezie,
Alegerea titlului de carte Că scapi de soacră, fisc, chirii,
unii scriitori consideră că valoarea unei cărți constă De bănci, vecini și datorii...
și în titlul pe care îl are
— Volumul l-am terminat,
Textu-ntreg am lecturat, ScriItorului Daniel Corbu din Iaşi
Dar cel mai greu mi-e acum autorul cărţii „Ferestrele oarbe”
Un titlu „beton” să-i pun... De la fereastra unei case
Răzbat scâncete zgomotoase:
„Sunt oarbă, din suflet vă rog,
Supărarea unui scriitor Chemaţi-mi un oftalmolog!”
Pe la librărie ieri când am trecut,
Zării în vitrină cartea de debut;
Toate celelalte s-au vândut în pripă, Scriitoarei Ruxandra Anton, autoare a
A mea înc-așteaptă... public de elită. volumului de versuri „Lumile dispărute” în care una
din creaţii are titlul „Poezie strânsă cu uşa”
În lumile dispărute
Umoristul Sunt multe necunoscute;
Scriitori de anvergură, Totuşi e o tragedie
Cu o operă matură Să chinui o poezie.
Magistral e prin cuvinte:
Ce talent e și ce minte!...

Dorința unui poet

Poetul avea dorință vie,
Ca luna, draga lui să fie:
În plină noapte să apară
Iar dimineața să dispară...

Cărți multe-apar
Când o persoană scoate prima carte,
Se vede-n panteonul fără moarte;
Cărți multe-apar, că tot românul scrie;
Dar câte-s de valoare, nu se știe...

Scriitorului Aldyn
Alexander pentru cartea „Oraşe
întinse pe vârf de retină”
Am vizitat oraşul pe vârful de retină,
M-au încântat privelişti de-o măreţie plină;
Privind cu duioşie peisajul minunat

decembrie 2021 61
E
P
I
G
R
A
M
E Epigrame

FAPTELE UNUI TÂNĂR

Deși face fapte triste
Tipul este colosal
Mereu e dat în reviste...
În reviste de scandal!

LA UN GHIȘEU
De-o problemă vreau să scap,
Să nu rămân de căruță,
Însă n-am dat de un cap.
Am dat de o tărtăcuță!

LA O NUNTĂ
Dacă a fost invitat
Ca să ia o bucățică,
Un musafir a intrat
Și-o luă pe soacra mică.

UNUIA LA SERVICIU
Îl cerți că nu e stăpân,
Dar stă cu mâinile-n sân, Ionel Jecu
epigramist
El se simte ca atare
Și le bagă-n buzunare.

62 Axis Libri
 I
N
T
E
R
PROZATORUL, DRAMATURGUL V
I
ȘI JURNALISTUL U

DAN PLĂEȘU LA 80 DE ANI

Ghiță Nazare: Domnule Dan Plăeșu, ați împlinit recent o

vârstă onorabilă, rotundă, 80 de ani. Înainte de toate, La mulți ani!
De la înălțimea unui asemenea pisc al existenței, vă rog să prezentați
și cititorilor revistei Axis Libri câteva repere ale îndelungatei
Dumneavoastră activități de creație. Care au fost primele încercări?
Dan Plăeșu: Într-adevăr, este vorba de un număr rotund de ani,
de o îndelungată experiență de viață și de creație. Cât privește răspunsul
propriu-zis, ca tot românul, am început cu poezie, apoi câteva poeme
notabile. Cel dintâi a fost publicat de „Ateneu”, în noiembrie 1966,
la o „Poștă a redacției”, e adevărat. Au urmat altele apărute în ziarul
local „Viața nouă”, unde fusesem angajat începând din martie 1966.
Treptat, am reluat preocupări mai vechi, datând din facultate, legate de
proza scurtă satirică. Și tot între începuturi aș aminti fabulele, „fabule
bondoace” le-am zis inițial, fiindcă îmi stabilisem să aibă fiecare doar
șase versuri. Iar spre sfârșitul anilor ’70, „Flacăra” lui Adrian Păunescu
mi-a publicat câteva grupaje în pagina de umor „Racul”. Apoi a apărut,
în anul 1977, cenaclul literar de umor „Verva”, care a beneficiat de o
deschidere totală către „Urzica”, unde redactor-șef adjunct era marele
nostru prieten, regretatul scriitor gălățean Manole Auneanu. Așadar,
înainte de romane se află povestea, povestirea, fabula, adică, faptul de
viață, privit dintr-un unghi favorabil scriitorului.
Gh.N.: Personal, consider că romanele Veghea și Vinovatele
meandre reprezintă două borne ale creației dumneavoastră literare,
aflate la o distanță de aproape 30 de ani. Ce s-a întâmplat între
acestea?
Ghiță Nazare D.P.: Între cele două romane s-au aflat foarte multe lucruri. Și
profesor, publicist fac o paranteză: doar publicarea lor se află la un interval de aproape
30 de ani. În fapt, romanul „Vinovatele meandre” a fost scris la numai
patru ani după apariția „Veghei”. Că l-am mai ținut eu în sertar peste
20 de ani e o altă chestie, explicată la vremea lansării „Meandrelor”. Iar
înaintea romanelor, de asemenea, au mai fost „borne”. În primul rând,
teatrul. Faptul de viață, de care aminteam mai sus, și cei care l-au comis,
oamenii, anumite tipologii cunoscute prin gazetărie, intrigi (în înțeles
dramatic) puțin văzute de alții, poate chiar puțin dorite pe scenă, în
literatură – astea și multe altele s-au aflat înaintea romanelor. Apoi
putința limitată de a exprima scenic tot ceea ce credeam că merită,
greutatea de a ridica prin spectacol alte și alte texte m-au determinat să

decembrie 2021 63
 aleg romanul ca un alt posibil drum literar. Fiindcă
– iar aici răspund, poate cuiva care mi-a reproșat că
romanele mele nu au o linie filozofică – eu concep
romanul drept o țesătură abilă de povești cu sens,
despre viață, evident; or, ducând spre exprimarea
unor înțelepciuni utile în educarea sufletului,
acest fel de roman este, în esență, și filozofic, chiar
dacă nu trimite direct și imediat la curente sau
concepții prinse ori desprinse din tratate. Iar acum,
apropiindu-mă de întrebare, între cele două romane
(„Veghea” și „Vinovatele meandre”) se mai află și
al treilea, „Lucrare de control la istorie”, apărut la
Cartea Românească, în septembrie 1989, carte care,
din cauza evenimentelor de la finele acelui an, n-a
mai fost foarte vizibilă. Cum puțin vizibil a fost și un
spectacol drag mie, „Octombrie cu ghiocei”, scos de
Dramaticul gălățean în toamna lui 1989. Revenind
la romane, e bine să se știe că personaje din „Lucrare
de control la istorie” se „căznesc” să supraviețuiască
în anii noștri, într-un roman, încă nepublicat, dar
terminat de vreo patru-cinci ani, intitulat „Dincolo
de valuri”.
Gh.N.: Într-o cronică la Vinovatele meandre,
publicată de prof. dr. Gabriela Ciubotaru în revista
Școala gălățeană din octombrie 2013, romanul
era considerat o „Carte de învățătură”. Vă rog să
identificați mesajul unei asemenea „sentințe”!
D.P.: „Carte de învățătură”? De ce nu?
„Sentința” mă flatează. Orice scriere din care se poate
învăța ceva devine utilă oamenilor, capătă sensul
urmărit de autor. De altfel, doamna profesoară m-a
surprins foarte plăcut prin acuitatea observației. Nu
știu dacă am apucat să-i spun explicit asta. Dacă nu,
iată o fac acum.
Gh.N.: Creația dumneavoastră literară
îmbracă forme de exprimare dintre cele mai diferite:
roman, povestire, nuvelă, fabulă, eseu, teatru, poezie
etc. Cum vă explicați această plurivalență creativă?
Este vorba de har, de muncă, de experiență?
D.P.: Apropo de ceea ce numiți plurivalență
în exprimare, explicația e simplă. Și pornește tot de
la viață, de la faptul de viață de care scriitorul se tot
lovește. Altfel zis, nu autorul alege calea de exprimare,
ci întâmplarea, simpla poveste adevărată din viața-
viață operează modalitatea de a ajunge înapoi la
oameni, prin scris. Retur însoțit, firește, încărcat de
un sens moral, de o învățătură, ca să folosesc vorba
de mai sus. Asta-i tot. Aici vorbele mari („har”, de
pildă) nu cred că-și au locul. E vorba mai mult de o
măiestrie, chiar meșteșug, pe care tot viața le creează,
de a face un lucru potrivit, o scriere oportună, în
cazul de față, din ceea ce găsești în jur, din materialele
ce-ți stau la dispoziție în viața înconjurătoare. Revin
mereu la viață, fiindcă literatura este viață creată din
viață. Viață la puterea a doua, poate! Depinde doar
64 Axis Libri
cât de mult este transfigurată această realitate, aici
intervin inspirația, abilitatea de creație. Sunt și opere
mari în care faptul real este abia retușat...
Gh.N.: Aveți și o bogată experiență de
jurnalist. De asemenea, știu că sunteți un mare
consumator de presă. Sunt și motivele pentru
care vă rog să ne vorbiți ceva despre deontologia
jurnalistului de astăzi.
D.P.: Deontologia ziaristului... Depinde de
profesorii care l-au învățat presă, de propria pregătire
în meserie, nu neapărat cea de jurnalist. Fiindcă așa
cum sunt mari scriitori de profesie medici, să zic,
pot fi și gazetari instruiți inițial în alt job, intrarea
în media fiind un plus la experiența de viață pe care
deja o au. Deoarece meseria de gazetar nu se poate
practica onorabil fără a stăpâni un minimum de
cultură generală, fără a avea și ceva ani de viață în
spate. N-am nimic cu tinerii, dar așa cum scrisul
literar presupune oarecare experiență de viață, nici
jurnalistica nu face excepție de la această regulă. Cât
despre unele norme etice care trebuie respectate,
dincolo de adevărul faptelor exprimate, ceea ce
implică riguroasa lor verificare, din mai multe surse,
eu aș include aici înainte de orice și respectul pentru
limba română. Trec peste faptul că există publicații și
scriitori (unii doctori în Litere!) care nu vor să scrie
cu „â” din a și sunt, eludând recomandările stabilite
de Academie – lucru cel puțin ciudat, dacă nu chiar
obraznic – și m-aș referi la prea multele greșeli de
gramatică și ortografie, găzduite de ziare/reviste cu
pretenții sau de posturi TV cu fițe (audiență, adică).
Iată un exemplu relativ recent: un post TV anunță
o explozie la Petromidia, mai exact, spun ei, drept o
primă știre, explozia unor rezervoare de azot, urmată
de incendiu. Panică! Este chemată să-și dea cu părerea
o chimistă de marcă, iar doamna spune limpede că
azotul nu arde. Asta se învață în școală. Acolo am
aflat că atmosfera este compusă în proporție de
78,9 la sută din azot. Dacă acest gaz ar fi inflamabil,
orice chibrit aprins ar provoca un incendiu. Și acest
caz vorbește despre cultura generală a gazetarului.
În ceea ce privește deficiențele din scris ori din
exprimare, și ele țin de respectul minim acordat
cititorului. Poate nu îl înjuri când îl obligi să-ți rabde
dezacordurile, dar sigur îi jignești inteligența, îl obligi
să-și schimbe părerea despre jurnalism sau despre
literatura exprimată agramat. Iar dacă tot vorbim de
deontologie, firesc ar fi ca la fiecare inadvertență de
presă, ca să mă exprim elegant, să apară și cuvenitele
scuze adresate nu doar celui direct prejudiciat prin
încălcarea sau trunchierea adevărului legat de faptul
în care respectivul este subiect media, ci și cititorului,
telespectatorului, nevoit să înghită respectiva
„gulgută”. Deși prostia, sub orice formă s-ar exprima,
nu se îndreaptă prin scuze.
 Gh.N.: Domnule Plăeșu, poete Ana Blandiana, cineva I
sunteți implicat puternic în a evocat prezența acesteia la N
viața culturală a orașului, Galați, prin anii ’80, alături de
sunteți ceea ce numim generic Romulus Rusan, la inaugurarea T
„om de cultură”. În această unui muzeu de etnografie, E
calitate, ce dimensiuni acordați absolut remarcabil, alcătuit cu R
fenomenului cultural gălățean? multă trudă de regretatul artist V
Cu ce se înscrie cultura Eugen Holban. Între timp s-a I
gălățeană în patrimoniul ales praful și de respectivul U
cultural național? Vă rog să și muzeu. Ceea ce răzbate în țară,
exemplificați! în plan cultural, dinspre Galați
D.P.: Nu vreau să-l este acum mult prea puțin. Nici
parafrazez pe Caragiale spunând înainte nu era, sigur, foarte bine.
că „fenomenul cultural gălățean” Dar între timp s-a schimbat un
este sublim, dar lipsește cu Dan Plăeșu regim, iar asta ar trebui să se
desăvârșire, fiindcă n-ar fi vadă. Nu se vede. Despre Galați
adevărat, dovadă fiind unele instituții și oamenii nu se mai amintește uneori nici măcar la buletinul
implicați în susținerea acestuia. Treaba ține de meteo, de pildă. Cât despre ecourile la manifestările
calitatea susținerii. Fiindcă, în anul de grație 2016, nu culturale locale, atâtea câte sunt, ce să mai vorbim?
mai avem muzeu de artă decât cu numele, de când a Puțin către deloc se aude în țară. Iar asta mai ales
fost evacuat din vechiul sediu (știu, restituit legal, prin eforturile singulare ale unuia sau altuia dintre
totuși...). Totuși, așteptăm cu entuziasm noul sediu artiștii sau scriitorii de aici.
modern. Nici muzeu de istorie nu prea mai avem, Gh.N.: De ceva timp, ați scos un nou volum
de când sediul de pe Maior Fotea (fostă Avântului) de teatru, comedii. Spuneți-ne și nouă Ce mai fac
a fost și el retrocedat proprietarului, deși casa cu sisifii?
pricina fusese consolidată și reamenajată la mijlocul D.P.: „Ce mai fac sisifii?” Nimic nou. Fac ce
anilor ’80 cu multă muncă și fonduri importante. Iar făceau și înainte, trudesc de pomană. Cartea a fost
totuși, așteptăm cu încredere reabilitarea clădiri din lansată, citită de cei care iubesc teatrul, ignorată de
Cuza-Vodă. Nici săli de cinema nu mai sunt, dacă alții care nu-l iubesc. Instituțiile (adică, teatrele) n-au
nu punem la socoteală transformarea sălii de la Casa dat năvală, se înțelege. Acum se poartă neasumarea
de cultură a sindicatelor în cinematograf. Teatrele răspunderii proprii, la teatre mă refer, decât dacă o
Dramatic „Fani Tardini” și de Păpuși au fost unite persoană importantă, nu știu cine, dar critic!, o face
și nimeni nu vrea să le mai dezlipească. Filarmonică în locul instituției. Adică, nu ajunge că autorul poate
am avut cândva, tare demult, nici bătrânii nu-și mai și-a bătut cuie în talpă zicând în text una-alta, treburi
amintesc de acea vreme. Sunt publicații precum cea nu foarte comode dacă sunt luate la cântărit, această
de față, „Axis Libri” (deși acum apare doar on-line), asumare de răspundere literară nu ajunge uneori.
sau „Dunărea de Jos”, „Școala gălățeană” cu editare Cam asta fac sisifii, așteaptă alte vremuri...
ritmică, asigurată de instituțiile ce le patronează. Gh.N.: Sunteți, fără îndoială, într-o relație
Există și vreo două reviste de cultură, literare, care directă cu învățământul și cultura, domenii aflate
apar, de regulă trimestrial; mai nou, din lipsă de într-o perpetuă reformă. Este și motivul pentru care
fonduri, ieșirea lor pe piață a întârziat mult; în plus, vă rog să formulați o opinie cu privire la ceea ce
aflu că autorii înșiși, cei care semnează în aceste s-a reformat în ultimii 30 de ani și ce mai trebuie
publicații, trebuie să achite și costurile tiparului. reformat în cele două domenii. Este și locul unor
Ce mai avem? Aceeași dezunire între scriitori, cum sugestii.
fuse pe vremuri. Poate la artiștii plastici e mai bine. D.P.: În învățământ poate sunt prea multe
Nu aduc aici în discuție reuniunile culturale de tot reforme. Oricum, mai nou întrezăresc un soi de
felul, unele, totuși, de nivel coborât, dar – nu-i așa? democratizare de import prin care elevii sunt invitați
– fiecare autor trebuie să se vadă lansat, aplaudat să aprecieze proprii profesori. O fi bine, o fi rău?
de neamuri și de prieteni... Astfel stând lucrurile, După anul 1989, se făceau și greve ale elevilor. Cu
cu ce să se înscrie Galațiul în patrimoniul cultural riscul de a părea rigid, cred că autoritatea la catedră
național? Dacă instituțiile de specialitate nu sunt a cadrului didactic trebuie susținută până în pânzele
puternic implicate, doar prin izbucnirile personale albe. Iar rostul examenelor înțeles și respectat.
ale vreunui artist local nu se face primăvară... Recent, Poate învățământul profesional ar trebui reanimat.
la festivitatea acordării Titlului de Doctor Honoris Meseria e brățară de aur, așa se zice, nu? Cât despre
Causa al Universității „Dunărea de Jos” remarcabilei reformarea culturii, aici e loc cât cuprinde. Este vorba

decembrie 2021 65
 de sprijinul statului, al comunității locale. Păi, la ușa
unor comunități, șefii de reviste se mai duc încă,
în genunchi, cu mâna întinsă ca să ceară fonduri.
Fonduri pentru ce? Ca să ridice cultura și arta
Galațiului, prin semnăturile scriitorilor și artiștilor
locali, la un nivel care să bucure, să definească și
competența respectivului consiliu ales, care să-l facă
mare în țară prin iscusința cu care știe să folosească
vectorul cultură în propulsarea localității care l-a
ales. Sponsorizarea? Un șef de firmă care m-a
sprijinit cândva cu o sumă minoră în apariția unui
volum m-a rugat să nu-i trec numele în carte, pentru
a-i mulțumi, evident, deoarece ar putea veni și alții
să-i ceară bani... L-am întrebat pe un coleg scriitor
cum face de-și scoate o carte, ba chiar două pe an.
„Simplu, mi-a răspuns, un domn de la un consiliu îmi
dă banii, tipăresc volumul, apoi mă duc la un prieten,
doi, directori de școli, unde-mi vând produsul, iar
cu sumele obținute îmi scot cărțile următoare.”
Apropo, aud că este interzisă invitarea scriitorilor
în școli. Trebuie, probabil, să dea buzna autorul, să
se autoinvite. Și nici atunci nu e sigur că va căpăta
permisiunea, deoarece s-ar putea să n-o primească.
Nu este voie ca elevii să mai cumpere cărți de la
autori. Apropo, nu este voie nici să se știe de către elevi
dacă vreun scriitor important, trecut la cele veșnice,
a avut legături cu școala unde ei învață. Am sugerat
unei bibliotecare de la o școală gimnazială să-i dea
numele unei foste profesoare, importantă scriitoare
a locului, bibliotecii de care se ocupă. Mi s-a părut
că sugestia mea n-a impresionat-o nicicum. Ce-ar
mai trebui făcut? Destule. Cum? Cu multă iubire a
oamenilor care se ocupă de cultură față de locul în
care trăiesc și față de cei care trudesc cu sufletul la
ridicarea acestei bucăți de pământ românesc către
neuitarea viitorimii.
Gh.N.: Din păcate, Galațiul este pe toate
planurile în cădere, economic, urbanistic, cultural,
sportiv. Apollo nu mai există, Textila/ Fusul nu mai
există, ISCL nu mai există, IMHG nu mai există,
Avicola nu mai există, Aeroportul nu mai există
etc. Muzeele stau cu exponatele în cutii de carton,
pe holuri, o sală de expoziții nu avem, tot mai multe
clădiri din fondul vechi sunt în ruină, sportul de
performanță există… dar lipsește cu desăvârșire.
Cum comentați?
D.P.: Da, Galațiul ultimilor 30 de ani este
pustiit. Cel care a zis atunci, în anii ’90, că industria
acestei țări este „un morman de fiare vechi” încă
trăiește și, iată, și-a văzut visul cu ochii. Evident,
precum spuneam și mai sus, nici cultura nu se simte
prea bine. Ce-ar fi de făcut? Să fie treziți din adormire
diriguitorii, cei care răspund de viața economică și
culturală a țării și, implicit, a Galațiului. Se spune că
omul sfințește locul. E adevărat. Iar dacă oamenii
66 Axis Libri
care l-au cârmuit până acum nu l-au sfințit ce-ar fi
de făcut? E ușor de răspuns. Ne putem uita în jur
pentru a-i alege pe cei care pot s-o facă. Simplu. Dar
asta înseamnă implicarea fiecăruia. Fiindcă ulterior
e lesne să constați lipsurile. Ele pornesc de la absența
implicării sau comiterea în dorul lelii a acestui act
capital: așezarea omului potrivit la locul potrivit.
Gh.N.: În încheierea dialogului nostru,
înainte de a vă mulțumi, v-aș întreba, pentru
cititorii revistei Axis Libri, ce aveți acum pe masa
de lucru? Pe când să ne așteptăm la o nouă lansare
de carte? Dar proiecte de viitor?
D.P.: Pe masa de lucru, cum se spune, am două
cărți terminate mai demult, romanul „Dincolo de
valuri”, de care am amintit, și încă o carte de „proze
insolite”, îi voi spune, cred, „Vecinii din Universul
Doi”. Pe amândouă le tot recitesc. Cred că în curând,
măcar unul dintre cele două manuscrise va pleca
spre tipar. Nu vă ascund nici faptul că, din cauza
pătrunderii greoaie a cărții în rândul cititorilor,
graba de a-i întâlni se tot amâna, pentru simplul fapt
că la capătul drumului constați că nu te mai așteaptă
nimeni. Sau aproape nimeni. Exceptându-i pe
prieteni și pe unii colegi de breaslă. Nici librării nu
prea mai sunt, iar pe cele care există încă le numeri
pe degetele unei singure mâini și-ți mai rămân
degete disponibile. În plus, cărțile autorilor locali nu
se mai caută, locuitorii urbei nu vor să mai știe de ei.
Un scriitor ca mine care a gustat bucuria unor tiraje
consistente la primele cărți – 50 000 de exemplare la
volumul de debut, „Colecționarul de excepții” (1983),
sau 30 000 la romanul „Veghea” (1985) – nu prea mai
vede sensul scrisului în cazul unor lucrări apărute
în două, trei sute de exemplare. Poate și cărțile sunt
prea scumpe. Însă până unde se poate coborî prețul
lor pentru a se acoperi costurile de tipar? Deunăzi
„Jurnalul național” a oferit volume de Mircea Eliade,
Zaharia Stancu ori Petru Popescu cu numai cinci lei!
La un Târg de carte organizat la Galați de Biblioteca
„V.A. Urechia” (au fost, parcă, 10 sau 11 ediții) – o
lucrare culturală excelentă a Bibliotecii – s-au dat și
exemplare gratis. Dar asta-i viața și trebuie s-o trăim
așa cum este. Cât despre treaba cu proiectele de
viitor, întrebarea mă cam înfioară. Poate că în urmă
cu 25-30 de ani, aș fi putut răspunde mai amplu, dar
atunci n-a fost nimeni curios să știe. Deocamdată,
în funcție de anii disponibili, mă rezum la cele două
cărți amintite, poate și la alta de poezie, sau la un
volum de memorii legat de strada copilăriei mele
din Galați, nu spun care, ori la textele dramatice încă
nepublicate. Ar urma și etc. În încheiere, mulțumesc
Redacției revistei Axis Libri pentru că s-a gândit la
mine și cu prilejul acestei aniversări.
Gh.N.: Vă mulțumesc!
Restituiri

„Căderea lui Lucifer”

„Chute de Lucifer”
„Lucifer’s fall”

Lucifer este un personaj biblic controversat. Iniţial, se pare că

a fost un înger cu îndatoriri superioare altora. Ca trimis şi expresie a
puterii lui Dumnezeu, după un timp de îndeplinire onestă a misiunii
sale, a fost atins de păcatul trufiei, gândind a face mai mult decât i
se ceruse şi atrăgând de partea ideii sale pe alţi îngeri, sau plănuind
a uzurpa puterea divină. Concomitent cu intenţia răzvrătirii, are loc
pedeapsa năruirii din cer. Ambiţia măririi sfărâmate a lui Lucifer este
evocată de profetul Isaia în contextul descrierii felului cum va pieri
strălucirea pământească a regelui din Babilon: „Cum ai căzut din cer,
Lucifere, fiu al Aurorei!”
Prin căderea din cer, Lucifer pierde o condiţie cosmică şi
ajunge în una ambiguă a lumii pământeşti, asociate în derizoriu
cu aceea a suveranului puterii efemere: „Căci tu ziceai în inima ta:
Sui‑mă‑voi pe înălţimile nourilor. Voiu fi asemeni celui Prea Înalt. Dar
în infern iată‑te aruncat. În groapa cea mai adâncă”. Împreună cu cei
ce i se alăturaseră, Lucifer intră în categoria îngerilor demonizaţi,
condamnaţi prin cădere să‑şi schimbe calităţile. Ei nu mai au acces în
cer, iar pe pământ li se atribuie diferite manifestări, de la cele de eroi
civilizatori (cărora, poate, li se dă şansa să recupereze vina revoltei,
ori să o continue, după propria opţiune), până la identificări confuze,
eronate, cu Diavolul (îndeosebi prin prisma scrierilor apocrife
şi a celor populare). În universul teribil al marilor damnaţi, Dante
Alighieri îl situează pe Lucifer în miezul pământului, ca pivot al răului
Theodor Parapiru ‑ ultima zonă (a patra) din cercul al nouălea din Infern, a trădătorilor
profesor, scriitor
de binefăcători. Acolo, „diform şi mare“, Lucifer (Dis) se află prins în
gheaţă („Voievodul negru‑al tristelor destine / ieşea din gheaţă până
jos spre maţe…“ (Divina Comedie, Infernul), plătindu‑şi necredinţa
şi revolta împotriva lui Dumnezeu: „De‑a fost frumos pe cât de hâd
e‑acuma / şi tatăl şi‑a‑nfruntat cu‑nverşunare, / pe drept din el îşi
trage răul numa.“ (op. cit.)
Expresia „căderea lui Lucifer” este asociată cu întreruperea
carierei unui personaj puternic, dar lipsit de scrupule, cu intenţii
malefice, pe un fond psihic dominat de orgoliu nemăsurat.

decembrie 2021 67
 Restituiri

V.A. Urechia și dedicația

pentru o Românie frumoasă

Încă de când eram mică, am fost fascinată de acest mare labirint

de idei și imagini, îmbrăcat în construcție de piatră, pe lângă care
treceam adeseori. Mereu mă întrebam ce a adus-o la viață, cum a
luat naștere și pe ale cui palme s-a sprijinit întreaga responsabilitate
de a o plămădi. Așa că m-am dus la fața locului și am „săpat” după
informații, date pe care vi le voi face cunoscute despre istoria
Bibliotecii „V.A. Urechia”, Galați, care îi poartă numele fondatorului –
Vasile Alexandrescu Urechia (1834-1901).
Biblioteca se înfiinţează prin decret regal, Decretul 3382, în
1889, având ca bază de plecare donaţia bibliotecii personale a marelui
cărturar.
Totul a început în luna octombrie a anului 1889, când
academicianul a înaintat Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice
o scrisoare prin care și-a exprimat dorința de a dona 3000-3500 de
volume pentru înființarea Bibliotecii Publice „Urechia”, în clădirea
Liceului „Vasile Alecsandri” din Galați. Actul pentru legalizare a
conținut anumite condiții, printre care:
„După autentificarea acestui act, se va recunoaște prin decret
regal această bibliotecă ca fiind publică și se va da numele de „Biblioteca
Urechia”;
„Niciodată și sub nici un cuvânt colecțiunea dăruită de mine nu
se va putea strămuta din Galați, nici nu se va putea dărui altei școli”;
Cristina-Sabrina
„Îmi rezerv dreptul cât voi trăi să denunț guvernului orice încercare Toma
de natură a împuțina sau a nu face să prospere biblioteca. Dealtminteri elevă, Colegiul Național
această bibliotecă va fi supusă legilor și regulamentelor speciale pentru „Costache Negri” Galați
bibliotecile statului”.
În cuvântul inaugural, rostit la 11 noiembrie 1890, odată
cu predarea cărților lui spre folosință publică, Urechia va contura
comunitatea umană – biblioteca, cu toată splendoarea ei - va da
expresie viziunii asupra rolului cărții: „Cărțile nu sunt făcute pentru
anume om, ci pentru toți delaolaltă, că precum văzduhul nu-l închide
omul numai pentru sineși, ci din el trăiesc cu toții, așa și de carte, cade-
se a se împărtăși tot neamul românesc”.

68 Axis Libri
 Un adevărat susținător al științei de carte,
Urechia a luptat pentru o națiune educată și
pentru propășirea românilor pe calea civilizației:
„Străbunii noștri ridicau biserici și înființau spitale.
Avem însă nevoie de biserică culturală în care
națiunea să-și îndrepte conștiința și să se lumineze;
așa case, instituțiuni în care să-și vindece nu numai
corpul, dar și sufletul și să-și organizeze mintea, sunt
școalele, bibliotecile, muzeele de toată categoria.”
Un amănunt important în contribuția
creșterii bibliotecii a fost vizita Regelui Carol I,
însoțit de Dimitrie Sturdza, fiind întâmpinați de
Vasile Alexandrescu Urechia. Regele donează 24
de medalii și 52 de cărți tipărite între anii 1870-
1892, iar Sturdza 90 de monede, trimise la Galați
în 1894. Preocupat de funcționalitatea bibliotecii
publice, Urechia va edita și o revistă, Buletinul
Fundațiunii Urechia. Bibliotecă - Pinacotecă –
Muzeu, prima publicație apărută sub egida unei
biblioteci publice în România, în care se pot
descoperi începuturile abordărilor teoretice în
domeniul biblioteconomiei.
Deși constituirea colecțiilor Bibliotecii
publice din Galați poartă „pecetea” gândirii lui
V.A. Urechia despre structura documentelor unei
biblioteci publice, nu s-a întocmit nici până astăzi
un catalog al bibliotecii personale a lui V.A. Urechia.
Totodată, ultima donație a academicianului a
constat în numeroase titluri de cărți, printre care și
cărți românești vechi, gravuri și stampe.
Așadar, s-au împlinit 187 de ani de la nașterea
și 120 de ani de la moartea (22 noiembrie 1901)
cărturarului Vasile Alexandrescu Urechia, omul
care încă din tinerețe și-a manifestat preocupările
pentru organizarea bibliotecilor. Acțiunile pe care
le-a pus în mișcare au îmbogățit Galațiul cu lucrări
prețioase, dat fiind faptul că nu acest județ a fost
orașul său natal, ci Piatra-Neamț.
Datorită acestei personalități de seamă, care
a muncit cu sârg ani întregi pentru o Românie
educată, noi vedem astăzi o cetate culturală care
s-a subdivizat și care își are mereu ușile deschise,
ajutând oamenii să nu semene numai grâu, ci și „o
altă specie de sămânță: ideea...”
Bibliografie:
1. https://www.bvau.ro/repere.php
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/V_A_Urechia
3. Bejan, Doina Marta, „Oameni, cărţi,
biblioteci”, BDD-V326 pdf. Provided by Diacronia.
ro for IP 109.166.134.176
decembrie 2021 69
 Restituiri

Un guliver cotidian -
140 de ani de la naștere

În anii tinereţii ştiam puţine lucruri despre Bacovia. Din

„Istoria” lui G. Călinescu am aflat că s-a născut la Bacău sub numele
de Gh. Vasiliu, de la nașterea căruia s-au împlinit, pe 16 septembrie
2021, 140 de ani, trăind până la 22 mai 1957. Despre opera sa…
reţinusem câteva idei din „Istoria” lui Călinescu: „poezia sa exprimă
sentimentul izolării, drama căutării ieşirii din izolare, nostalgie
maladivă, monotonie acustică, filosofii triste, teroarea umedului,
viziuni apocaliptice, simbolism din tradiţia baudelairismului ş.a.” Cu
aceste idei, Călinescu l-a fixat în „insectarul” literar: „un simbolist
funebru, cu un soi de ermetism care, în poeziile din urmă, din exces
de naivitate, duc la un manierism insuportabil”. Brr!... După aşa
„recomandare”, cum să mai deschizi o carte de Bacovia?
Dar s-a întâmplat un „incident” care m-a făcut să-i deschid
cartea. Într-un concediu pe litoral (era prin august, anii şaptezeci)
am avut parte de zile ploioase şi „crivăţ” turbat. Ca să fiu în „ton”
cu vremea, am făcut rost de poeziile lui Bacovia şi mi-am cufundat
sufletul în ele. După zece zile de tratament cu băi de plumb bacovian
şi plajă la „Scântei galbene” a venit şi soarele pe litoral, zâmbind
stânjenit că ne-a lăsat în voia vântului şi ploilor în plin sezon estival.
I-am mulţumit de bunăvoinţă şi am plecat acasă cu sufletul tonifiat
de Bacovia. Mă energizasem cu poezia acestui gigant care a… „auzit
materia plângând”. Pentru că trebuie să ai dimensiuni cosmice
ale spiritului ca să poţi auzi Macrocosmosul plângând amarnic
în microcosmosul tău. Întrucât în acele zile am aflat că poezia se Năstase Marin
serveşte cu sufletul, direct de la sursă şi nu cu furculiţa critică, scriitor
permiteţi-mi câteva „picături” bacoviene de alinare: „dormea întors
amorul meu de plumb/ pe flori de plumb…/ şi-i atârnau aripile de
plumb” (Plumb); „te uită cum ninge decembre”(Decembrie); „amurg
de toamnă violet/ o lume leneşă, cochetă/ mulţimea-i toată violetă/
oraşul tot e violet” (Amurgul violet); „negru profund, noian de
negru,/ carbonizat amorul fumega/ făcând să vibreze scântei de vis
în… negru profund, noian de negru”(Negru); „singur, singur, singur/
într-un han departe/ doarme şi hangiul/ străzile-s deşarte/ plouă,
plouă, plouă/ vreme de beţie…”(Rar); „salonul alb visa cu roze albe/

70 Axis Libri

un vals de voaluri albe”(Alb); „amurg de iarnă
sumbru de metal/ câmpia albă un imens rotund”
(Amug de iarnă); „trec singur spre seară pe ape-
ngheţate/ când fâlfâie pe lume violetul”(Plumb
de iarnă); „o pictură parfumată cu vibrări de
violet”(Primăvara); şi „voi lua din cer/ ceea ce nu
mai găsesc prin stele/ de când rătăcesc”(Vreodată);
„adio, pică frunza/ şi-i galbenă ca tine”(Pastel).
Mă opresc, ca nu cumva şuvoiul de „picături” să se
transforme într-un torent.
Trebuie să mai subliniez cum se prezintă
Bacovia, fără referinţele critice ale altora: „un suflet
delicat/ în goană de barbar”(Stanţă medie), sau
„Bacovia/ Ţara/ când tace/ orice cuget…”(Stanţă
la Bacovia).
Cu mulţi ani mai târziu, vântul vieţii mi-a
purtat paşii prin oraşul lui Bacovia. Acolo…
surpriză! M-am întâlnit pe stradă cu marele poet.
Cu capul plecat şi mâinile la spate, încerca să treacă
strada printr-un loc nepermis. Se baza pe bronzul
său nemuritor, deşi, în viteza lor
nebună, bolizii străzii puteau turti
orice fel de bronz. Am avut un
sentiment de nemulţumire: Marele
poet, atât de mic? Şi… direct pe
stradă?... în aglomeraţie?... cu toţi
trecătorii?... Atunci mi-a venit
ideea să-l aduc la dimensiunile sale
cosmice şi am exclamat: jos pălăria
şi obiectivul fotografic în faţa
gigantului! Bacovia trebuia privit
numai dintr-un punct de vedere
admirativ. Am îngenuncheat
şoptind: ave maestre! Şi… l-am
fotografiat. Aşa am realizat
imaginea sa de uriaş, pe care am
intitulat-o chiar aşa: „Gigantul”.
Ulterior, peste ani, am aflat
o poveste cu statuia lui din Bacău.
Imediat după moarte, soţia sa a
comandat unui sculptor, prieten cu
poetul, o statuie care să-i eternizeze
măreţia. Sculptorul l-a făcut aşa
cum îl ştia el, amplasând statuia
direct pe trotuar, să se întâlnească
zilnic cu cetăţenii din „Bacovia”.
La vederea statuii, soţia poetului,
furioasă, s-a certat cu sculptorul,
considerând „opera” o blasfemie
a memoriei poetului. Femeia nu
înţelesese nimic. De aceea am schimbat titlul
fotografiei în cel actual: „Un guliver cotidian”.
Ca să împac pe soţia poetului cu prietenul său,
sculptorul. Pentru că Bacovia, ca şi alţi poeţi, a
fost un atlant întrupat într-un umil funcţionar al
cărui spirit şi har nu pot fi măsurate cu metrul.
Aşezaţi cuminţi în rafturi de bibliotecă, aceşti
atlanţi nu ne cer decât o fărâmă de atenţie. Şi când
le-o acordăm, generoşi, ei ne aşază la picioare
un munte de înţelepciune şi frumuseţe. Numai o
fărâmă de atenţie!... Smulsă din acel timp al nostru,
plin de internet şi filme cu ţaca-paca şi bum-bum.
Ia priviţi-i cum se roagă de noi în tăcere, ca să
ne ofere pe tavă sufletul lor cosmic, plin de har
şi de iubire! Trebuie să-i înţelegem şi să credem
că aceşti uriaşi, hamali ai cuvintelor, truditori pe
ogorul Limbii Române, reprezintă şi ei „Ţara din
sufletul nostru”.
decembrie 2021 71
 Restituiri

THEODOR PALLADY
150 DE ANI DE LA NAȘTERE

Romfilatelia a introdus în circulație pe data de 14 aprilie 2021,

o emisiune de mărci poștale dedicată artelor plastice și unuia dintre
maeștrii picturii românești moderne pe care a numit-o Theodor
Pallady, 150 de ani de la naștere.
Theodor Pallady (1871-1956) a fost fiul lui Iancu Pallady,
căsătorit cu Maria Cantacuzino, sora mai mare a diplomatului Nicolai
B. Cantacuzino. S-a născut la Iași și a urmat Liceul „Sf. Gheorghe” din
București și elev la Școala de Poduri și Șosele, la dorința părinților.
A studiat ingineria la Politehnica din Drezda (1887-1889), luând
în același timp lecții de desen și pictură cu Erwin Oehme, care îl
sfătuiește să plece la Paris. În capitala Franței, lucrează în atelierul lui
Jean Arman și se înscrie la Școala de Arte Frumoase din Paris. Studiază
în atelierul lui Puvis de Chavannes, soțul prințesei Cantacuzino, sora
bunicului matern al pictorului.
În 1892 intră în atelierul lui Gustave Moreau unde va avea colegi
pe Henri Matisse, Georges Rouault și Albert Marquet.
Debutul artistic este în anul 1900 la Salonul din Paris și în cadrul
Expoziției Universale. În 1902, expune la Londra și după doi ani la
Ateneul Român. Expune și la Bienala din Veneția în anii 1924, 1940,
1942. Prietenia sa cu Matisse, legăturile cu spiritul artei franceze,
explică raporturile ce se va numi Ecole de Paris.
Predilecția lui Pallady pentru natura moartă denotă dorința de
a reda într-un tablou un fragment din realitatea universală, în toată
poezia și armonia sa. Repertoriul tematic al lui Pallady este divers, în Radu Moțoc
el se regăsesc nuduri, peisaje, flori și multe autoportrete. inginer, publicist
Theodor Pallady rămâne unul din cei mai prestigioși artiști
moderni. Casa Melik din București, construită în 1750-1760 de către
armeanul Hagi Nazaretoglu, găzduiește azi Muzeul Theodor Pallady,
în care sunt expuse peste 800 de tablouri.
În 2012, Theodor Pallady a fost declarat membru post-mortem
al Academiei Române.
Emisiunea de mărci poștale este alcătuită din patru timbre și
o coliță dantelată, care reproduc picturi reprezentative din creația
artistului: naturi statice, autoportrete și peisaje pariziene.

72 Axis Libri
 Pe primul timbru, cu valoarea nominală de
2,20 lei este reprodus tabloul Natură statică cu
mască. Regăsim în naturile sale statice diferite
obiecte vizionate probabil în muzee din Extremul
Orient, cum este masca din aceastră lucrare.
Fig. 1 Timbrul cu valoarea nominală de 2,2 lei.
Pe al doilea timbru, cu valoarea nominală
de 5,50 lei, este ilustrat tabloul Peisaj stradal
Fig. 2 Timbrul cu valoarea nominală de 5,5 lei.
(Paris). Lucrarea face trecerea între naturile
statice și peisajele lui Pallady. Surprind florile
așezate pe pervazul ferestrei deschise larg către
stradă, subtilitatea cromatică cu o dominantă
caldă, trădează o influență post-impresionistă.
Pe cel de-al treilea timbru, cu valoarea
nominală de 9 lei, este reprezentată lucrarea
Natură statică. Preferințele lui Theodor Pallady
pentru compozițiile de interior vor duce la
apariția unor serii excepționale de naturi statice.
Cu o recuzită mereu diferită, formată din obiecte
ce se află în interiorul atelierelor sale, precum
vase cu flori, tablouri, cărți, cutii, ochelari, pipe,
statuiete sau fructe tăiate în felii (ca în cazul de
față), aranjate într-un echilibru atent stabilit de
artist.
Fig. 3 Timbrul cu valoarea nominală de 9 lei
Pe al patrulea timbru, cu valoarea nominală
de 10,50 lei, este redată lucrarea Natură
moartă. Oglinda reflectă imaginea ghiveciului
și a chitarei, oferind tridimensionarea operei.
Ocrurile și verdele crud al plantei, sunt ca
două note muzicale, care compun o simfonie a
culorilor.
decembrie 2021 73
 Pe cele două plicuri „prima zi” a emisiunii
sunt ilustrate, două autoportrete ale pictorului.

Fig. 6 Primul plic „prima zi” din 14 aprilie 2021

Fig. 4 Timbrul cu valoarea nominală de 10,50 lei

Pe timbrul dantelat al coliței, cu valoarea

nominală de 31,50 lei este reprodusă lucrarea
Natură statică cu lalele, iar pe manșeta coliței este
lucrarea Autoportret.
Fig. 7 Al doilea plic „prima zi” din 14 aprilie 2021

Putem spune că
Romfilatelia a onorat cu
multă cinste aniversarea
celor 150 de ani de la
nașterea lui Theodor
Pallady, pentru care
merită toate felicitările.

Fig. 5 Timbrul dantelat al coliței cu valoarea nominală de 31,50 lei

74 Axis Libri
Restituiri
„FATA ÎN STRĂINĂTATE”
Thinelle Anys – o gălățeancă
vedetă la Paris
povestea unui interviu de acum... 89 de ani

Admirând-o pe marile ecrane pe Thinelle Anys, o frumusețe

neobișnuită, cu „aerul ei visător și veșnic gânditor”, cine ar recunoaște-o
pe Thinelle Aronovici, fetița unei familii de evrei dintr-un cartier
gălățean, care a copilărit pe malul Dunării, iar acum se „scăldă” în
onoruri pe malul Senei, poate ca și Marioara Ventura și Elvira Godeanu,
dar cu un potențial aparte, de cântăreață și compozitoare care a făcut
acolo deliciul unui public avizat și pretențios! Venind din estul Europei,
dintr-un oraș de margine, cum e Galațiul, ea s-a distins prin frumusețe
și talent, prin îndrăzneală și perseverență, devenind în scurtă vreme
un star apreciat de studiourile de film, nu numai din Europa, ci și de
la Hollywood. În 1930, ea a jucat în „Ciuleandra”, primul film sonor
românesc regizat de Martin Berger, alături de Elvira Godeanu.
În aprilie 1932, la numai doi ani de la lansarea cotidianului
gălățean „Acțiunea”, la redacție se primeau necontenit scrisori ale
curioșilor cititori care se interesau de soarta actriței noastre la Paris.
Iar domnul George Mihăilescu, directorul ziarului, care prindea
știrile ca pe păianjeni în plasă, s-a gândit că ar fi momentul să obțină
un interviu cu concitadina noastră și l-a trimis în capitala Franței pe
Sandu Negoescu, reporter cu multă experiență la acea vreme, să afle
povestea ascensiunii divei.
Nu se poate spune că Sandu Negoescu era un novice, dar în
perspectiva întâlnirii față în față cu o stea de cinema care strălucea
precum Tynelle Anys, se cam simțea pierdut.
Violeta Ionescu La Paris, a tras la un hotel de patru stele, pe măsura bugetului
jurnalistă, scriitoare
acordat de un ziar care abia-și croia drum pe piața presei într-un oraș
de provincie din România și, în ziua și la ora stabilite prin telefon de
directorul ziarului, îmbrăcat la „patru ace”, cu un costum de tweed și o
pălărie Panama, s-a prezentat cu pălăria în mână la ușa actriței.
Acest reporter norocos, care a avut șansa de a pătrunde în
apartamentul luxos din „cel mai șic hotel particular din Passy” (unul
din cele mai aristocrate cartiere ale Parisului), a fost vrăjit, la propriu
de ființa care l-a primit destul de prietenos: „o frumusețe îngerească,
cu fața ca alabastrul, albă și netedă, cu o rochie neagră de velur și cu
părul negru, lins.” Ce mai, „o madonă din povești”, cum a descris-o
mai târziu. Simțea că el însuși face parte dintr-un film.

decembrie 2021 75
 Restituiri
Deși era un ziarist versat, trecut prin multe
fără să dea înapoi, a fost intimidat pe dată de această
apariție tulburătoare. Sandu al nostru a închis ochii,
a pus prima întrebare și povestea a început:
— Îmi dau seama că, pentru a fi adulată
de un public vesel, dar și devorator, cum este cel
parizian, trebuie să fiți dotată cu frumusețe, dar
și cu perseverență, talent, inteligență vie... Așadar,
cum ați reușit? Care e secretul dumneavoastră?
— Dragă domnule, în viața unei artiste de
cinema, perseverența și șansa nu au un rol secundar.
Eu am plecat din România cu o scrisoare de
recomandare de la Erik Charell, directorul general al
studiourilor de filme „UFA”, dar dacă nu perseveram,
rămâneam cu scrisoarea în buzunar. M-am urcat
în tren și am debarcat la Berlin. De acolo, m-am
prezentat la Babelsberg, unde sunt niște studiouri
gigantice, lângă Berlin. Dar nu am fost primită. Sigur,
nu mă așteptam să reușesc din prima. M-am gândit
atunci să-i dau un telefon lui Willy Fritsch. Știi cine e
Willi Fritsch, nu? O „stea” de la „UFA”!
— Îl cunoșteați?
— A, nu! Eram doar o admiratoare a lui. Un
actor de cinema cunoscut, un bărbat frumos de
care toate fetele eram îndrăgostite în secret... I-am
telefonat și...
Aici, Thynelle făcu o pauză, cât să soarbă un
strop din ceaiul aromat cu care îl servise și pe el,
în ceștile acelea de porțelan roz cu fir de aur pe
76 Axis Libri
margine. Când a dat să răspundă, a sunat telefonul.
De altfel, cât au stat acolo, telefonul nu a obosit
sunând. Mai bine l-ar fi scos din priză. Dar Thynelle
nu refuza pe nimeni, era la fel de binevoitoare cu
fiecare persoană care o căuta.
— Și ce i-ați spus lui Willy Fritsch?, întrebă
Sandu la un moment dat, nerăbdător.
— A, i-am spus că vreau să-i vorbesc într-o
chestiune extrem de imporantă, dar pentru asta aș
vrea să vin la el acasă... Mi-a spus că el nu primește
acasă străini pe care nu i-a văzut niciodată. Am
insistat. „Cel puțin sunteți frumoasă?”, m-a întrebat.
„Cred că da”, i-am răspuns. „Atunci puteți veni”.
Au râs amândoi, ea dând capul pe spate. Un
fel de a se alinta. Era divină... Și a continuat:
— A doua zi l-am găsit împreună cu
logodnica și vechea lui colaboratoare, frumoasa
Lilian Harwey, cu care jucase în multe filme. De
curând, au fost parteneri în „Der Kongress Tantz”,
în regia lui Charell. Willy era Țarul Alexandru I, vă
amintiți? L-ați văzut?
— Nu, că la noi...
— Păcat. A făcut acolo un rol memorabil.
Așadar, le-am arătat scrisoarea de recomandare de
la Charell și am devenit amici. Ei m-au ajutat. Pot să
afirm cu toată sinceritatea că datorez foarte mult, în
cariera mea, acestor doi mari actori, Willy Fritsch și
Lilian Harwey.
— Cum a fost primul dumneavoastră film?
 — Am debutat în „Căsătoria în trei”, unde
am avut un rol de frunte în trupa celor doi. De
altfel, a fost și ultimul film mut al casei „UFA”. Un
mare succes am avut în filmul „Mein schatz hat eine
klarinette” - „Odorul meu are o clarinetă”. Au urmat
două filme românești „Ciuleandra” și „Fum”, ale
casei „Hunia Film” din Budapesta. Ambele filme au
avut mare succes și eu am avut o mare satisfacție
să vin la București, unde publicul mi-a făcut o
primire frumoasă. Cu această ocaziune am primit
și felicitările profesorului Nicolae Iorga. Asta m-a
măgulit foarte mult.
Cu toată ascensiunea ei rapidă, Thinelle Anys
era o ființă extrem de modestă. Fiecare succes al ei
era povestit cu detașare, de parcă ar fi fost al altcuiva.
Sandu trebuia să intervină mereu pentru a obține
mai multe amănunte legate de viața ei artistică.
— Au urmat și alte succese, bănuiesc, nu-i
așa?
— O, da!... După ce am lucrat în „Der Kleine
Seitensprung” și în alte câteva filme, am fost solicitată
de către firma „Paramount” să filmez la Paris și iată-
mă ajunsă și în frumoasa capitală a Franței!
Din nou a sunat telefonul și firul convorbirii
cu reporterul nostru a fost tăiat. Sandu nu putea
ieși din încăpere, așa că a auzit tot. Dar nu a putut
spune dacă din ce a auzit putea lega vreo idee. Era
prea concentrat la ce urma să o întrebe și să noteze
în carnet. Când în sfârșit a pus receptorul platinat
în furca lui de argint, a putut să-i pună următoarea
întrebare:
— Am citit acum câtva timp, în ziarele
berlineze, o chestiune referitoare la fiul
maharajahului de Haydrabath, în care se vorbea
măgulitor la adresa dumneavoastră. Este adevărat
că...?
Thinelle a surâs fermecător și a răspuns, fără
să se emoționeze prea tare:
— Da, este adevărat că prințul Shuyat, fiul
puternicului și multimilionarului Maharajah de
Haydrabath m-a cerut în căsătorie. Ziarele berlineze
au mers și mai departe, anunțând chiar logodna
mea cu acest prinț, ceea ce este inexact.
— Ați putea să spuneți și publicului gălățean
pentru ce ați refuzat?
— Foarte simplu. Prințul, care e un om cult și
distins, nu-mi displăcea, dar îmi cerea să părăsesc
ecranul și să plec cu el în India, ceea ce... eu nu
puteam accepta. Oricât de mult m-ar fi încântat
acest mariaj, nu pot să trăiesc fără artă, pe care o
consider mai presus de toate bogățiile pământului.
— Cariera cinematografică e atât de
atrăgătoare?
— Este. Și nu e deloc ușoară. Vedeți, eu
muncesc colosal de mult. Uneori plec dimineața și
mă întorc tocmai noaptea de la studio. Duc o viață
regulată, fiindcă trebuie să dorm, să mă odihnesc
și să mă refac pentru a doua zi, când o iau de la
capăt. În afară de asta, pentru a-mi menține silueta,
trebuie să urmez un regim alimentar special. Oricât
de obositoare pare a fi această viață, totuși eu o
prefer unei vieți burgheze, lipsită de griji.
— Unde filmați în prezent?
— Acum filmez pentru casa „Paramount” la
„Joinville-le Pont”, cel mai mare studio din Franța și
unul din cele mai moderne și mai perfecționate din
Europa. Filmul se va numi, în versiunea germană
„Das Mädchen in der Fremde” – „Fata în străinătate”,
În versiunea franceză, titlul nu a fost încă stabilit.
Cu „Paramount” am un contract pe șase luni.
— Dar am auzit că sunteți și compozitoare.
Cum v-ați afirmat pe plan muzical?
— Da, chiar voiam să vă spun că am încheiat
un contract și cu casa de plăci „Odeon”, pentru care
voi cânta, între altele, și cântece românești.
Dar telefonul sună iar... Nu a apucat să-i spună
că a compus și cântat recent „Notre Tango d’amour”,
pe versuri de J. Beurville, o melodie romantică, așa
cum era moda vremii și cum îi era și stilul, de altfel.
Dar câte au mai rămas de spus...
Sandu se uită la ceas. Trecuseră două ore!
Două ore răpite din programul ei prețios... Cu
toată bunăvoința Thinellei Anys pentru gălățeni și
pentru ziarul „Acțiunea”, discuția lor a trebuit să se
încheie aici. Ar fi sorbit și ultima picătură din ceaiul
aromat, pe care i-l oferise ea cu atâta drăgălășenie,
dar nu mai era timp. Ea chiar trebuia să plece. Au
ieșit împreună și a condus-o până în stradă, unde
o aștepta luxoasa-i mașină „Packard”, care avea să
o ducă la studio. Poate spre împlinirea visurilor ei
de „Fată în străinătate” pe care nu a apucat să i le
împărtășească în totalitate.
Interviul a fost publicat la Galați în zilele
de 13 și 14 aprilie 1932 și a făcut într-adevăr
senzație. „Acțiunea” se dovedea un ziar de interes
internațional.
Cât despre Sandu Negoescu, reporterul care
a adus cu sine „senzaționalele” știri de la Paris, el
nu a încetat multă vreme să viseze la ceaiul aromat,
din ceașca aceea de porțelan roz cu fir de aur pe
margine, în care au rămas ascunse atâtea încă
povești...
decembrie 2021 77
 In Memoriam
Centenar Emilia Dumitrescu

Pictoriţă şi graficiană de valoare naţională şi internaţională, una

dintre cele mai mari reprezentante ale artei feminine din România,
Emilia Dumitrescu, de la a cărei naștere s-au împlinit 100 de ani, a fost
o artistă al cărei nume este strâns legat de mişcarea plastică gălăţeană
de la începuturile existenţei sale, de dezvoltarea și consolidarea acesteia.
S-a născut la 31 iulie 1921 la Brăila. După absolvirea Școlii
Secundare de Fete din oraşul natal, între 1940-1945 a frecventat
Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, unde a avut profesori
pe Jean Al. Steriadi şi Horia Teodoru. În paralel, a urmat şi cursurile
Facultăţii de Litere şi Filosofie din cadrul Universităţii Bucureşti, având
posibilitatea să studieze cu Tudor Vianu, Mihai Ralea şi G. Călinescu.
Între 1945-1947, a urmat cursuri de perfecţionare în pictură cu Jean Al.

Corneliu Stoica
scriitor, critic de artă

Emilia Dumitrescu

78 Axis Libri
Emilia Dumitrescu, Veneția, creion, acuarela, tuș,
1960, 47,5x32 cm (Alis)
Steriadi. A fost membră a U.A.P.R. de la înfiinţarea
acesteia (1950). A îndeplinit funcţia de secretar al
Cenaclului U.A.P. Galaţi-Brăila (1964-1970) şi al
Cenaclului Brăila al U.A.P. (1970-1978). A debutat în
1946 la Salonul Oficial de la Bucureşti.
În timpul vieţii şi-a organizat expoziţii
personale  la Bucureşti (1958, 1959, 1960, 1970,
1982), Constanţa (1982), Brăila (1983, 1984, 1988,
1991, 1992, 1993) şi Galaţi (1991, 1993). A participat
la numeroase manifestări colective din ţară şi din
străinătate, expunând la Varşovia (1955), Belgrad,
Budapesta, Riga (1959), Bratislava, Berlin, Praga,
Veneţia, Cairo, Alexandria, Moscova, Sofia (1960),
Havana (1962), Tel Aviv, Torino, Praga, Helsinki
(1969), Regensburg (1973), Palermo, Tokio (1972),
München (1973), Roma, Praga (1974), Ciudad de
Mexico, Istanbul (1975), Berlin, Caracas, Moscova
(1977), Argentina, Peru, Venezuela (1978), E.P.D.
Coreeană, Caracas, Montevideo (1979), Uruguay,
Peru, Ecuador (1980), Egipt, Maroc, Tunis (1981),
Italia (1982), Praga, Bratislava (1983), Beijing, Maroc,
Finlanda, Spania, Franţa (1984), Canada, Berlin,
Praga (1985), Berlin, Praga (1986), Maroc, Tunis,
Emilia Dumitrescu,
Pasăre
Egipt, Alger, Congo, Angola, Mozambic (1987). A
participat, de asemenea, la expoziţiile internaţionale
de la Moscova (1958), Budapesta (1960), la a XXX-a
ediţie a Bienalei de grafică de la Veneţia (1960), la
expoziţiile internaţionale de gravură de la Tokio
(1964, 1969), Lugano (1964), Geneva (1965), Viena
(1969), Entrevaux (1970).
În „Repertoriul graficii româneşti din secolul
al XX-lea” (vol. II, Bucureşti, 1981), elaborat pe baza
colecţiei Cabinetului de stampe şi desene din cadrul
Muzeului Naţional de Artă din Bucureşti, Emilia
Dumitrescu figurează cu 81 de lucrări din perioada
1954-1975, executate în acuarelă, guaşă, tempera, ulei
diluat pe hârtie, cărbune, pastel, creioane colorate,
linogravură, acvaforte, acvatinta, conté, tehnici mixte.
În 1968, a primit Medalia Meritul Cultural, clasa a
IV-a, iar prin Hotărârea Consiliului Local Municipal
Nr. 58 din 31 iulie 1995, pictoriţa a fost distinsă cu
titlul de Cetăţean de Onoare al Brăilei. Avea atunci
74 de ani. În 1998, a publicat la Editura „Istros”
cartea „Peisaj în Bălţile Brăilei”, iar în 2000 a făcut
o importantă donaţie Primăriei şi Consiliului Local
din Brăila, constând din obiecte de mobilier de epocă,
decembrie 2021 79
 Emilia Dumitrescu, Aspect din Moscova, 1961,
sepia, acuarela și pastel pe hârtie, Muzeului Brăilei
icoane pe sticlă, ceramică şi peste 1500 de lucrări din
creaţia sa (pictură, desene, acuarele, gravuri). Pentru
punerea în valoare a acestei donaţii, într-o clădire
monument istoric, datând din 1912, aflată pe Strada
I.L. Caragiale nr. 3, a fost înfiinţată Galeria de Artă
„Emilia Dumitrescu”, inaugurată la 3 decembrie
2000. Din păcate, în 2005, imobilul a fost revendicat,
iar donaţia artistei şi-a găsit adăpost, nu așa cum își
dorea artista, la Muzeul Brăilei. A încetat din viaţă la
21 septembrie 2005, fiind înmormântată la Cimitirul
„Sf. Constantin” din Brăila. Postum, Secția de Artă a
Muzeului Brăilei „Carol I” i-a organizat expozițiile:
„Aur și cenușă” (2913), „Note de drum din Vrancea
şi Maramureș” (iulie - august 2014), „Le grand tour
– călătoriile de studiu ale unui artist român, 1959 –
1961” (august - septembrie 2016), „De la pitoresc
la hiperbolă. Priveliști dunărene în opera Emiliei
Dumitrescu, 1945 – 1961” (5 august – 1 0ctombrie
2017); „Orientul de acasă” (25 iulie – 2 septembrie
2018); „Lucruri simple. Natura statică în pictura și
grafica Emiliei Dumitrescu, 1960 – 1990” (15 iulie –
30 septembrie 2020); „Centenar Emilia Dumitrescu”
(15 iunie – 15 august 2021), toate deschise la Galeria
de Artă „Gheorghe Naum”.
Avându-şi atelierul de creaţie o bună perioadă
de timp în Galaţi, oraşul de obârşie al părinţilor săi,
apoi trăind, până la sfârşitul vieţii, în Brăila, Emilia
Dumitrescu s-a manifestat atât în pictură, cât şi în
grafică (ambele practicate în diferite tehnici) ca o
neîntrecută peisagistă. Ca viziune a rămas fidelă artei
interbelice, atât de fertilă în plastica românească.
A străbătut în tinereţe, în compania lui Gheorghe
Naum şi Mihail Gavrilov, plaiurile dunărene, bălţile
încărcate de mister ale Brăilei, a cutreierat pe canalele
80 Axis Libri
Emilia Dumitrescu, În portul Galați,
u.p., 64,5 x 80 cm
de o frumuseţe sălbatică ale Deltei, imortalizând
imagini în faţa cărora fiinţa sa interioară a vibrat din
plin. Lumea porturilor dunărene, şantierele navale,
munca de zi cu zi a pescarilor, dar şi peisajul de legendă
al Maramureşului şi atmosfera târgurilor vrâncene
i-au furnizat un material extraordinar de bogat,
pe care l-a decantat, l-a trecut prin filtrul propriei
personalităţi şi l-a fixat în tablouri în ulei, acuarele,
lucrări de gravură (acvaforte, acvatinta, gravura
cu acul, linogravură) şi desene care înnobilează
patrimoniul muzeelor şi colecţiile particulare. Opera
sa este impregnată de un lirism cald şi vibrant,
cromatica este întotdeauna vioaie, iar atunci când se
exprimă doar în alb-negru, ea reuşeşte să transmită
acea poezie inefabilă a peisajului danubian, mirajul
unei naturi seducătoare, aducătoare întotdeauna de
mari bucurii şi satisfacţii sufleteşti. „Aparţin unui loc,
spunea artista, în care Dunărea şi Bărăganul Brăilei
vin de undeva, de departe, din sufletul celor care
au trudit în aceste nemărginite spaţii. Iată de ce am
căutat să-mi concentrez emoţia într-o metaforă a cărei
forţă să exprime îngemănarea câmpiei cu fluviul într-
un tot care să cuprindă orizontul deschis al câmpiei
şi curgerea senină, alteori dramatică, a undelor. Am
credinţa că în elanul şi dinamismul acestui spirit, în
privirea calmă a unei lumi specifice, am reuşit să aduc
ceva din permanenţa omenescului în faţa vieţii, a
naturii, a timpului”.
Fină observatoare a realităţii, Emilia
Dumitrescu a nemurit în lucrările sale şi lumea
satului românesc, a găsit echivalenţe plastice la multe
din scrierile lui Panait Istrati, a cultivat cu fervoare
motivul floral, s-a inspirat din arta populară și
etnografia unor zone din România. Din deplasările
întreprinse în străinătate şi în ţară, artista s-a întors neîmplinirii visului vieţii sale, acela de a-şi şti opera
de fiecare dată cu o recoltă bogată de lucrări în genul adăpostită într-un muzeu în care, aşa cum însăşi
„notelor de călătorie”, unele făcând chiar obiectul afirma, „brăilenii de astăzi şi generaţiile care vor veni
unor expoziţii, cum au fost cele intitulate „Italia – să o păstreze şi să o preţuiască pentru împărăteasca
schiţe de călătorie”, „Note de drum din Bulgaria”, frumuseţe şi măreţie a naturii pe care o cuprinde”.
ambele deschise la Bucureşti, „Veneţia” (Galeria Emilia Dumitrescu s-a stins din viață la vârsta
de Artă Brăila), „Note de drum din Vrancea şi de 84 de ani, răpusă de o boală incurabilă. Ca pictoriță,
Maramureș” (Galeriile de Artă „Gheorghe Naum”). graficiană și nu în ultimul rând ca o împătimită
Acuitatea observaţiei, spontaneitatea, siguranţa colecționară de artă, ea a lăsat urmașilor o extrem de
desenului, ineditul citadin, capacitatea de a reda bogată și valoroasă moștenire artistică, aflată astăzi în
specificul locurilor vizitate sunt şi în cazul acestor muzee și colecții private, dar mai ales în patrimoniul
lucrări calităţi remarcabile, pe care pictoriţa şi Muzeului Brăilei „Carol I”. Muzeul de Artă Vizuală
graficiana le-a stăpânit într-un grad foarte înalt. din Galați i-a prezentat în ultimii ani lucrările pe care
… Am revăzut-o pe Emilia Dumitrescu după le are în colecțiile sale în expozițiile „Artiști gălățeni
foarte mulţi ani, mai precis în ziua de 2 noiembrie care au fost”, „Doamnele artei românești”, „Destine
2002. În compania pictorului Teodor Vişan am mers artistice”, „Grafică românească” și cel mai recent în
să vizităm Galeriile de Artă, care-i purtau numele, expoziția „In memoriam”, organizată cu prilejul
din strada I.L. Caragiale Nr. 3. Am fost încântat de aniversării a 70 de ani de existență a Filialei Galați a
ceea ce am văzut. La ieşirea din clădire, am întâlnit-o U.A.P.R.
în curte. Abia intrase pe poartă. Era însoțită de o Emilia Dumitrescu rămâne în istoria plaiurilor
domnișoară, despre care aveam să aflu că era asistent de la Dunărea de Jos și a artei românești ca o
social din partea Primăriei. Fizic, nu arăta deloc personalitate proeminentă, care a zugrăvit în pictură
bine. Expresia feţei era ca a unei persoane aflată și grafică frumusețea locurilor și oamenilor de pe
în suferinţă. Cu toate acestea, a putut totuşi să ne aceste meleaguri cu o forță realistă rar întâlnită,
împărtăşească satisfacţia pentru că îşi văzuse colecţia aducându-și din plin contribuția la sporirea zestrei
la care ţinea atât de mult instalată într-o clădire artistice a României.
devenită deja un obiectiv cultural important al Brăilei. Acum, la împlinirea a 100 de ani de la nașterea
Fiindcă îl cunoscuse în tinereţe pe Nicolae Mantu, ei, îi suntem recunoscători pentru moștenirea
am întrebat-o cum şi-l aminteşte. Mi-a răspuns artistică lăsată, moștenire care va dura în timp fiindcă
doar atât: „Un adevărat aristocrat. Şi la propriu şi la este creația unui artist care a slujit arta cu sinceritate,
figurat”. Apoi, în scurta discuţie pe care am avut-o, totală dăruire și responsabilitate, considerând că
şi-a exprimat regretul şi durerea pentru desecarea în „viața trebuie trăită în așa fel încât, atunci când te
timpul regimului comunist a bălţilor din Insula Mare retragi, să lași ceva durabil în urma ta”. Iar ea a lăsat o
a Brăilei şi transformarea acestora, prin îndiguire, în Operă inestimabilă.
zonă agricolă, precizând că ele vor trăi prin
lucrările ei de pictură şi grafică. „Dumnezeu
m-a ales pe mine să nemuresc aceste locuri,
spunea artista, iar spiritul lor respiră din plin
din creaţia mea”.
La despărţire, la solicitarea lui Teodor
Vişan, i-am făcut pictoriţei două fotografii,
din faţă şi profil, care i-au servit ulterior
pentru pictarea unui portret al acesteia,
portret pe care gălăţeanul l-a donat Secţiei
de Artă a Muzeului Brăilei „Carol I”. Păcat
că prin retrocedarea clădirii, Galeriile de
Artă „Emilia Dumitrescu”, inaugurate la 3
decembrie 2000, au fost desfiinţate în iunie
2005, cu puţin înainte de moartea artistei.
Bucuria ei a fost astfel năruită, încât a părăsit Emilia Dumitrescu, Obiecte din Vrancea 1965,
această lume cu o mare deziluzie și gândul pastel pe carton subțire (Muzeul Brăilei)

decembrie 2021 81
 SALONUL DE TOAMNĂ - 2021
AL FILIALEI U.A.P.R. GALAȚI

În ansamblul de autori prezenți în Salonul de toamnă 2021

al Filialei U.A.P.R. Galați, merită o atenție specială Florian Doru
Crihană – plastician cu numeroase premii internaționale, dar în
același timp persoană de o mare modestie – singurul artist gălățean
pe care-l putem găsi pe site-uri internaționale (New York, Elveția).
Acolo, numele lui se află în compania unor personalități de răsunet,
străine sau românești. Mai precis, Florian Doru Crihană e singurul
artist din orașul nostru cu cotă internațională, ceea ce înseamnă
o recunoaștere binemeritată a creației sale, bogate și complexe. În

Mariana
Tomozei Cocoș
critic de artă, pictor

Florian Doru Crihană, El Corazon N.14

82 Axis Libri
Salonul de toamnă, artistul ne invită în Barcelona
cu lucrarea „El Corazon nr. 14”, făcând una din
incursiunile lui pline de inventivitate în istorie și
în imaginar. Aș sublinia subtilitatea corelărilor și
valențele expresive ale desenului său - intelectual și
plastic în același timp.
Calitățile de excepție, recunoscute ale picturii
lui David Sava se pot observa și în lucrarea expusă
la Salonul de toamnă, lucrare intitulată cu simplitate
„Compoziție - Flori”. Finețea și bogăția cromatică,
ritmul pensulației și al formelor în ansamblul
compozițional conferă celor mai obișnuite motive
abordate de artist accente poetice care le scot din
banalul cotidian.
David Sava, Compoziție - Flori
Cornel Corcăcel, unul dintre desenatorii
buni ai Filialei, configurează în „Defensive Muse”
- compoziție ce face parte dintr-un ciclu mai
amplu - un univers al simbolurilor, unde detaliile
capătă semnificații noi, structurând o realitate
proprie, într-un stil recognoscibil, bine definit.
Sterică Bădălan ne propune spre contemplare
unul dintre vastele lui peisaje, dedicat unei mici
și pitorești localități aflate în frumoasa regiune
a Deltei. Ca și în cazul altor picturi ale autorului,
armonia cromatică și în special spațialitatea creată
prin planurile largi captivează privitorul și sunt
calități primordiale ale lucrării.
Un interesant concept plastic creează
Liliana Tofan în pictura ei quasi-abstractă,
gestualistă, intitulată „Earth”, care ne sugerează o
imagine subiectivă a unei lumi aflate în combustie,
lăsându-ne libertatea interpretării acestui concept.
O reală surpriză o constituie demersul lui
Ionuț Mitrofan. Instalația sa „Pinned reflexion”
reușește să creeze plasticitate dintr-o neașteptată
combinație de materiale și în același timp ne evocă
și lumea captivantă a lecturii, prin desenul rezultat
din configurarea lor.
Extrem de sugestiv, „Colțul de sat” al Simonei
Pascale reunește calitățile esențiale ale picturii ei:
armonie și expresivitate cromatică, combinate cu
capacitatea de a abstractiza imaginea, păstrând în
același timp concretețea și afectivitatea atmosferei
specifice motivului înfățișat.
Ștefan Axente, pe care l-am remarcat adesea
pentru capacitatea de invenție compozițională,
reușește să configureze un mesaj de mare actualitate
prin mijloace pur plastice, sensibile, corelând un
spațiu apropiat, cotidian, cu sugestia spațiului
neliniștitor al lumii în care trăim. Intitulată cu amară
ironie „Planeta albastră”, lucrarea lui Ștefan Axente –
care este una dintre cele mai bune piese ale expoziției
- transmite cu multă artă această anxietate.
Ștefan Axente, Planeta albastră
Sculptura lui Lucian Jitariuc, realizată
din piatră recompusă, deși de mici dimensiuni,
reușește să aibă monumentalitate și să sugereze
prin planurile sintetice, construite în curbe ample,
acea afecțiune primordială a maternității.
Printre artiștii care ne oferă noi abordări
tehnice și stilistice se numără și Gheorghe
Andreescu. Făcând trimiteri la lumea complexă
a Egiptului antic, compoziția lui îmbină cu
dezinvoltură rondbosul cu basorelieful, captând
ceva din hieratismul vechii sculpturi, dar
adaptându-l în același timp unei viziuni moderne.
Evident, fiecare expozant merită atenția
noastră, contribuind la diversitatea stilistică și
de viziune plastică a acestei comunități artistice a
Galațiului.
decembrie 2021 83
 veniment

Zilele Bibliotecii Judeţene

„V.A. Urechia” Galaţi

Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” a împlinit, în ziua de 11 noiembrie 2021, 131 de ani de la inaugurare,
fiind fondată datorită donației generosului om de cultură, politician, profesor universitar, istoric și bibliofil
– academicianul Vasile Alexandrescu Urechia. Cu acest prilej, întreaga săptămână a fost una aniversară, cu
numeroase evenimente, care s-au desfășurat atât fizic, cât și on-line, reunite sub genericul Zilele Bibliotecii
Județene „V.A. Urechia”.
S-au derulat lansări de carte, expoziții, proiecte culturale, activități de promovare, întâlniri profesionale
pe platformele Zoom și Google Meet, dar și activități inedite atât la sediul central al Bibliotecii, cât și la
filiale.

Lansări de cărți și lecturi

publice la Zilele Bibliotecii 2021
Un mini-festival de literatură recentă a Teatrului Maghiar de
și de… carte s-a desfășurat în Stat din Cluj”, Editura Lebăda
săptămâna dedicată aniversării a 131 Neagră, Iași, 2021. A prezentat
de ani de existență pentru Biblioteca cartea lector univ. dr. Tamara
noastră. Gazdă primitoare, ca de Constantinescu, cunoscuta și
obicei, Sala „Mihai Eminescu”! îndrăgita actriță a Teatrului
Marți, 9 noiembrie, la orele Dramatic, un talentat cronicar
16.30 a fost vorba despre A FI teatral (poate prea puțin
SAU A NU FI… LA TEATRU!!! cunoscută în această calitate:
Gălățeanca Nona Rapotan, coordo­ îi găsiți cronici de spectacol pe
nator-editor al cunoscutului site site-ul Liternet!), moderatori
Bookhub.ro., s-a întors „acasă” (a fiind Corina Emanuela Dobre
rostit cuvinte emoționante despre și Adi-George Secară.
cât de importantă a fost Biblioteca Sub genericul titlu
„V.A. Urechia” pentru formarea sa RECITATIONES s-au început,
culturală și profesională) pentru miercuri, 10 noiembrie, orele
a-și lansa cartea de debut, „33 de 17.00 o serie de lecturi publice
spectacole, 33 de pagini din istoria sub deviza strămoșilor noștri

84 Axis Libri
latini, care au fost printre primii
promotori ai lecturilor publice, prin
invitarea scriitoarei și jurnalistei
Katia Nanu (autoarea unor cărți
bine primite de cititori și de critică,
precum „Cineva albastru”, „Paso
doble” (unde literele par a fi roșii
ca sângele uneia dintre personajele
feminine), „Registrul de gardă”,
„Ușor cu democrația pe scări”,
„Cine a golit Prutul de pește”), care
a prezentat iubitorilor de literatură
fragmente din cartea aflată în
curs de apariție, cu titlul (încă)
provizoriu „Primăvara femeii în
galben”.
În cadrul acestui eveniment a fost sărbătorit
scriitorul Dan Plăeșu, membru al Uniunii
Scriitorilor din România, cu ocazia împlinirii a 80
de ani. Au fost prezenți la eveniment președinta
Filialei Galați-Brăila a Uniunii Scriitorilor, poeta
Florina Zaharia, alți scriitori, jurnaliști.
Joi a fost zi plină. Era chiar Ziua de naștere a
Bibliotecii!!! Pe lângă lansarea numărului aniversar
al „Buletinului Fundației Urechia”, a fost vorba și
despre… „Primul… Orient-Express”! Mai exact,
în timpul lansării cărții „O croazieră de la Viena
la Constantinopol. Călători, spații, imagini. 1830-
1860”, Editura Humanitas, 2021, de Constantin
Ardeleanu, acesta a subliniat importanța Dunării în
secolul al XIX-lea pentru dezvoltarea „principatelor
dunărene”, fluviul devenind prima „autostradă”,
paralelismul asumat în continuare conducând
către ideea bine argumentată că, prin serviciile
aduse societăților din zonă de
vapoarele cu aburi („piroscafe”)
a două companii austriece, „ruta
navigabilă” fiind baza unui „Orient
Express” avant la lettre sau, dacă
vreți, avant le train, trenul cu
pricina având prima cursă prin
1883. Acei oameni minunați și
mașinile lor plutitoare au „facilitat
întâlnirea dintre români și lume și
conectarea - economică, politică,
dar și mentală - a Principatelor
la civilizația europeană, ca parte
a unei complexe infrastructuri de
transport internațional, Dunărea
de Jos și piroscafele austriece ce navigau pe ea
au favorizat formarea României moderne, la fel
cum - conform lui Iorga, Brătianu și Papacostea
- drumurile internaționale au contribuit la geneza
statelor medievale.” (p. 27)
Așadar, apărând sub etichetarea colecției de
„Istorie”, cartea este și de istorie, dar nu numai: stilul
colocvial adoptat aici, spre deosebire de lucrările
„clasice” de istorie (precum recentul volum de
la Brill, din 2020, „The European Commission
of the Danube, 1856-1948. An Experiment in
International Administration”) îl transformă
pe Constantin Ardeleanu într-un stilist, înrudit
cu Neagu Djuvara sau Lucian Boia, dacă vreți,
condimentându-și demersul, după cum observa
la aceeași lansare Cristian Sandache, cu un subtil
umor englezesc, poate prin contagiunea cu operele
multora dintre călătorii britanici care au călătorit
prin țările noastre și pe care C. Ardeleanu i-a
decembrie 2021 85
 veniment
studiat. Printre altele, dacă tot este în trend, unul
dintre cele șase capitole ale cărții este intitulat
„Călătorii și epidemii”! Celelate sunt „O croazieră
printre civilizații”, „Un oraș plutitor”, „Între Orient
și Rusia”, „Românii în Europa” și „Natură și
tehnologie în Clisura Dunării”. Așa cum sugerează
și cuvântul „croazieră”, lectura este de plăcere și de
informare, nostalgicii după lecturile lui Jules Verne,
de pildă, putând fi și ei captați.
Spre seară s-a lansat o nouă carte de poezie a
scriitorului Andrei Velea. Este vorba de „Imn tandru
pentru dragoste, libertate și distrugere", apărută
chiar luna aceasta la Ed. Vinea din București,
redactor de carte fiind însuși poetul și directorul
editurii, Nicolae Țone.
O carte despre care
deja se spune că ar fi
cea mai bună de poezie
a lui Andrei Velea, de la
debutul din 2010 până
astăzi. Moderatori
au fost managerul
Bibliotecii Județene,
doamna Corina Dobre
și scriitorul, criticul
literar și bibliotecarul
Adi Secară. Invitați
speciali: Alina Neculachi și artistul plastic Monica
Turcu. Au recitat tinerii și promițătorii actori
Bianca Totolici și Laurențiu Bobeică.
Tot în cadrul „Zilelor Bibliotecii”, marcând
cei 131 de ani ai existenței instituției, vineri, 12
noiembrie, ora 12, a fost un moment deosebit
al Editurii InfoRapArt, cu noutăți editoriale,
printre acestea fiind și cartea „Corifeii culturii
anatoliene”, scrisă de doamna profesor Gulten
Abdula Nazare, acest volum fiind un studiu asupra
a trei personalități aniversate de către UNESCO
86 Axis Libri
în acest an: poetul Yunus Emre, cărturarii Ahî
Evran și Haci Bektaş Velî. Scriitorul și directorul
Editurii InfoRapArt, domnul Petre Rău și-a lansat
volumele „Neostoitele izvoare” și „Matematica
în ochii poeților”, în fapt două antologii, prima
constituind o culegere a celor mai de suflet poeme
dedicate localității natale, Nicorești, a doua fiind
o antologie lirică internațională, unică pe această
temă. Moderatori: Corina Dobre și Adi-G.Secară.
Tot vineri, dar la orele 14, o prietenă a
Galațiului, doamna Elisabeta Furtună, din Brăila,
pentru prima oară în instituția noastră, și-a prezentat
cele mai recente cărți ale domniei sale, „Portret
în oglinzi” și „Poeme în trei stihuri”, recitând și
poeme inedite, din
manuscrisul la care
lucrează acum. Au
fost lângă domnia sa,
cu intervenții critice,
dar și amicale, invitații
drd. prof. Iuliana
Blănaru, Prof. Gabriela
Dascălu, actrița
Daniela Antonescu,
de la Teatrul de Păpuși
Cărăbuș – Brăila și
profesorul Gheorghe
Antonescu. Componenta muzicală a evenimentului
a fost un dar din partea Cvartetului „L’Amour”
(Cornelia Gheorghiu, Iulia Sava, Gabriela Lăzăroiu,
Tereza Gânju).
Notă: fotografiile și afișele sunt realizate de
către colegii noștri de la Departamentul APIS.
Adi-George Secară,
bibliotecar
 Activități pentru copii
În fiecare an, la începutul lunii noiembrie,
Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” Galați îmbracă
straie de sărbătoare. Întreaga săptămână (8-14
noiembrie 2021) a fost una aniversară, deoarece
anul acesta s-au împlinit 131 de ani de la inaugurarea
Bibliotecii.
Compartimentul Împrumut la Domiciliu
pentru Copii a contribuit la realizarea activităților
culturale, reunite sub genericul Zilele Bibliotecii
Județene „V.A. Urechia” prin idei noi și proiecte
inedite pentru copii.
Concursul on-line, „Jocurile copilăriei, între
amintire și practică”, se derulează în perioada 8-22
decembrie 2021, pe pagina de Facebook: Secția
Copii–Clubul Curioșilor. Redescoperirea jocurilor
copilăriei, cu implicarea directă a copiilor, cadrelor
didactice, părinților și mai ales a bunicilor a
constituit scopul acestui proiect. Ne-am dorit să
facem o reconstituire a jocurilor de altădată, prin
sensibilizarea bunicilor care să le povestească
nepoților jocurile copilăriei lor. Concurenții au
explicat printr-o înregistrare video câte un joc aflat
de la părinți sau bunici. Menționăm câteva dintre
acestea: Flori, fete sau băieți, Baba-Oarba, Podul de
piatră, Castelul 1, 2, 3, Țurca, Grădinarii și ciorile,
Șotron, Bâja, Țară, țară vrem ostași!, Telefonul fără
fir, Împărate-Împărate!, Țaca, Jocul cu moara și
multe alte jocuri interesante. Imaginația copiilor a
constat în modul inedit de prezentare. Dacă cei mici
erau la prima lor înregistrare video și emoțiile erau
evidente, cei mai mari s-au folosit de programul
on-line VOKI și și-au creat propriul caracter
animat VOKI. Înregistrările copiilor au fost trimise
prin datele de contact menționate în Regulamentul
concursului și au fost postate pe pagina de
Facebook: Sectia Copii–Clubul Curioșilor. I-am
încurajat să dea distribuire
la înregistrare pentru a
obține cât mai multe like-
uri. În data de 22 decembrie
2021, vom alege primele
3 jocuri cu cel mai mare
impact. Cei trei copii
câștigători vor participa la
activitățile de vacanță ale
Clubului Curioșilor în anul
2022, pentru prezentarea
jocurilor și punerea lor în
practică. Toți copiii vor fi
răsplătiți cu multe aplauze,
dulciuri și alte mici surprize.
Un alt proiect
interesant lansat cu prilejul
decembrie 2021 87
 veniment
Zilelor Bibliotecii Județene „V.A. Urechia” a fost
proiectul on-line de învățare a limbii germane
pentru preșcolari „Deutsch für die Kleinen –
Germana pentru cei mici”, pe pagina de Facebook:
Sectia Copii-Clubul Curioșilor, derulat în perioada
8 noiembrie–24 decembrie 2021. În cadrul
proiectului au fost prezentate on-line 21 de lecții
de învățare a limbii germane și anexate înregistrări
audio pentru a înțelege mai bine pronunția.
Lecțiile au vizat noțiunile de bază, cum ar fi:
salutul, numele, numerele, vârsta, școala, culorile,
familia, denumirea fructelor și a legumelor,
anotimpurile etc. toate prezentate într-o formă
explicită și atractivă. Astfel, copiii doritori de
învățare a limbii germane au accesat pagina de
Facebook: Secția Copii-Clubul Curioșilor au
vizualizat lecțiile demonstrative, au dat like și
și-au exprimat impresiile și sugestiile pentru
alte lecții noi.
Tot cu prilejul Zilelor Bibliotecii au mai
fost propuse încă două proiecte, intitulate „Din
basmele și poveștile lumii în colecțiile Secției
pentru copii” și „Povești terapeutice pentru copii”.
Toate proiectele au avut ca scop promovarea
colecțiilor Secției pentru copii, prin atragerea
la lectură a celor mici. Ne dorim să le dezvoltăm
88 Axis Libri
abilitățile de comunicare și interesul pentru lectură
de la cea mai fragedă vârstă.
O altă activitate de interes a fost expoziția
de desene intitulată „Cărțile copilăriei – inspirație
și imaginație!”, realizată cu sprijinul membrilor
cercului de pictură de la Palatul Copiilor,
coordonați de prof. Brumar Mihaela. Expoziția a
fost vizualizată în perioada 8-30 noiembrie 2021,
la sediul central, parter, holul principal. Elevii
participanți au vârsta cuprinsă între 7 și 16 ani,
fac parte din grupele de începători, avansați și de
performanță ale cercului de pictură. „Micii artiști
și-au propus o întâlnire a literaturii cu pictura,
convinși fiind că cititul, caligrafia, desenul, culoarea
creează împreună un vocabular bogat și variat care
stimulează exprimarea copiilor. Tinerele talente,
folosind simultan cele două limbaje literar și
vizual, conștientizează că între literatură și artele
plastice sunt conexiuni puternice. Cuvântul susține
imaginea, imaginea susține cuvântul și, în esență,
lectura imaginilor create de către copiii Palatului
presupune descifrarea idealurilor noastre umaniste”
– ne-a precizat doamna profesor Mihaela Brumar.
Tot de la doamna profesor am aflat că unii
dintre elevi au participat pentru prima dată la un
asemenea eveniment, iar alții s-au regăsit cu lucrări
plastice în cadrul expozițiilor de mai multe ori, de-a
lungul anilor. Copiii au venit la bibliotecă cu prietenii
și părinții pentru a-și admira frumoasele lucrări
expuse și bineînțeles pentru a împrumuta cărți.
Activitățile Secției pentru Copii au fost de
impact atât în mediul on-line, cât și fizic, ceea ce
ne-a bucurat foarte mult și ne-a stimulat să inițiem
proiecte noi și interesante.
Maricica Târâlă-Sava, responsabil Secția Copii
 Carte frumoasă,
cinste cui te-a scris!
Un soare sfios, dar vesel își trimitea razele
jucăușe spre pământ într-o zi frumoasă de
noiembrie. Avea să fie părtaș la o mare sărbătoare,
întocmai ca șezătorile de pe vremuri, tradiții ale
lui Brumar, înainte de a se intra în iarnă. Numai
că, de această dată, urmau a se toarce „file de
carte”... aceeași din care, în fiecare an, se mai
parcurge o pagină de istorie a unui lăcaș de cultură
binecuvântat, Biblioteca Județeană „V.A. Urechia”.
Încă de dimineață, prin sălile bibliotecii,
răsuna zarvă de copii. Elevi ai colegiului gălățean
„Alexandru Ioan Cuza”, însoțiți de doamna lor
învățătoare Doinița Miron, au venit să ureze „La
mulți ani!” și să ofere un cadou; și ce putea fi
mai potrivit decât o carte? Provocarea vacanței
a fost ca fiecare învățăcel să își conceapă propria
carte, iar acum veneau să-și ia răsplata, care a
fost una binemeritată, căci emoțiile unei lansări
decembrie 2021 89
 veniment
sunt copleșitoare, iar fluturii pe câte-o frunză,
primul autograf nu se uită când îşi desfăşoară
niciodată. trompa filiformă ca să
Povești, poezii, soarbă apă dintr-un bob
ghicitori, curiozități, de rouă. Când deschizi
toate acestea au alcătuit o carte, ea zboară. Şi tu
conținutul unor cărți odată cu ea, ca şi când
mai mari sau mai mici, ai călări pe gâtul cu
colorate sau cu imagini, pene fine al unui fluture
scrise cu litere de mână uriaş. Dar cartea nu are o
sau de tipar, respectând singură pereche de aripi,
pașii necesari până la ci sute, ca un semn că ea
creația finală. Dar ceea ce a contat cel mai mult a te poate duce nu doar din floare-n floare în această
fost determinarea celor mici, felul în care și-au pus lume glorioasă, ci în sute de lumi locuite. Unele
în valoare talentul și pasiunea pentru diverse sfere, dintre ele seamănă mult cu cea în care trăim, altele
de la epic și liric până la știință și cosmos. Fiecare sunt populate de fiinţe care nu ni se arată decât în
a povestit despre opera sa, cu alte cuvinte, propriul vise.”
început de critică literară, urmată de promisiunea Astfel, în zi aniversară, copii talentați și
de a concepe o mini bibliotecă în clasă, pentru ca dornici de cunoaștere au cutreierat printre cărți,
volumele să poată fi împrumutate și citite. expoziții, vitrine cu imagini și fotografii, călăuziți
Concluzia a aparținut doamnei învățătoare, cu blândețe de spiritul cărturarului V.A. Urechia,
care le-a explicat elevilor „care-i faza cu cititul” cel care a făcut posibilă înființarea acestui edificiu
împărtășindu-le mesajul scriitorului Mircea de cultură ce dăinuie de o sută treizeci și unu de ani
Cărtărescu: „Cărțile sunt asemenea unor fluturi. încoace.
De obicei stau cu aripile lipite, aşa cum se odihnesc
Cătălina Popa, bibliotecar

90 Axis Libri
 Biblioteca, oportunități
spre numeroase vieţi
Biblioteca Județeană „V.A. Urechia”
Galați a sărbătorit de curând cei 131 de ani de la
inaugurare! Fondată de marele cărturar, scriitor,
politician, profesor universitar, istoric și bibliofil
– academicianul Vasile Alexandrescu Urechia,
instituția a rămas până astăzi una dintre cele mai
prestigioase biblioteci din România. Cu prilejul
frumoasei aniversări, Filiala Nr. 1 „Costache Negri”
a organizat, în cinstea evenimentului, activități
care pun în valoare rolul cultural al bibliotecii. Mai
întâi, a fost propusă o invitație la lectură, printr-o
prezentare de carte on-line, ce a revelat faptul că
poveștile vor supraviețui mereu, pentru că sunt
înscrise parcă în matricea generală a umanității.
Culegerea de povești și pilde asiatice, alese, traduse
și prefațate de Ștefan Liiceanu, intitulată „Arcașul
fără arc”, a reușit să aducă tuturor un strop din
înțelepciunea orientală și să creeze prilejul ideal
pentru o experiență de cunoaștere. Elevii clasei a
XI-a A de la Liceul de Transporturi Auto „Traian
Vuia”, coordonați de doamna profesor Mihaela
Melinte, au lecturat și comentat cele mai interesante
povești ale înțelepciunii asiatice, convertite în
adevărate lecții de viață.
De asemenea, i-am bucurat pe cititorii noștri,
cu prilejul deosebitului eveniment, cu o amplă
expoziție de cărți, dedicată evenimentului, scoțând
din cufărul cu amintiri informații prețioase despre
fondatorul bibliotecii și despre evoluția acestei
instituții de pe tărâm gălățean.
Acest eveniment al celebrării bibliotecii
orașului nostru ne-a inspirat să lansăm și cea de-a
doua ediție a proiectului on-line „Biblioteca în
viața mea”. I-am provocat pe cititorii noștri fideli
să răspundă unor întrebări dedicate bibliotecii: Ce
loc ocupă în viața lor, Biblioteca Județeană ,,V.A.
Urechia”? Când i-au trecut prima dată pragul? Ce
vârstă aveau? Dacă ei consideră că poate și această
instituție a contribuit la educația lor, descoperirea
cărții, bucuria lecturii? Când au împrumutat prima
dată o carte? Și care a fost aceea? Pe lângă aceste
întrebări ce ne ajută să redescoperim Biblioteca
Județeană ,,V.A. Urechia”, i-am invitat la mărturisiri,
în povești, dar și în imagini găsite în arhiva instituției
noastre. Creăm și noi astfel, acum, propria arhivă de
imagini și cuvinte, ce vor bucura în viitor generații
de cititori. Ne simțim onorați că îndrăgita scriitoare
Angela Baciu, o prietenă dragă a Bibliotecii, s-a
alăturat cu drag proiectului nostru. Redăm cu
mândrie, câteva petale de suflet ale cititorilor noștri:
,,Acest laborator de minți gălățean și-a pus
pecetea emoției spiritualității de plăcere de prin
1983, când am depășit studiul de „obligație școlară”
și am prins gustul «răscolitului» prin manuscrisele
eminesciene. Aici am întâlnit și admirat un bărbat
înalt și frumos, la propriu și la figurat, istoricul Paul
Păltănea. Peste anii ce s-au scurs am găsit sprijin
spiritual pentru lucrări de licență, disertații de master,
și-acum „o vizitez” cu soția care-și finalizează lucrarea
de doctorat. Iată cum am mers și mergem prin viață și
cu Biblioteca Județeană «V.A. Urechia». Recunoștință
celor care au păstorit-o sau continuă să o dezvolte ca
sprijin spiritual în timp, pentru generații și generații!
Mulțumim celor care lucrați acolo și o îngrijiți să tot
crească!” (Maricel Nicolae Lazăr, inspector)
,,De-a lungul existenței mele am făcut din
mersul la Biblioteca Județeană «V.A. Urechia» un
mod de a fi în lume. Încă de la mijlocul anilor ’90
veneam (mai ales în vacanțele de iarnă/ primăvară)
la sala de lectură pentru a consulta o culegere de Teste
de limba franceză, de la Teora Accesul în bibliotecă
purta însemnele unui drum inițiatic. Prima probă
decembrie 2021 91
 veniment
era cea a garderobei. Trebuia să prinzi mai întâi
un loc la garderobă. Coada te aștepta de la intrare.
Răbdător te așezai la rând și încet-încet coborai apoi
spre demisol (conform tiparului inițiatic Descensus ad
Inferos), unde te întâmpinau două doamne micuțe,
blonde, ușor trupeșe care îți făceau rapid o evaluare,
stabilindu-ți cu precizie gradul de noviciat. Nu știu de
ce una dintre ele îmi părea că seamănă cu ursitoarele
din Frumoasa din pădurea adormită. Îți făceau poate,
fără să știe, odată cu numărul de la bagaje și o ursire.
Cu numărul de la garderobă în mână intrai triumfător
în bibliotecă ca într-o pădure. Drumul până la sala de
lectură (Anabasis) era presărat cu mici tentații: ghiduri
turistice, albume de artă, dicționare impunătoare,
tomuri masive care tronau impunător pe rafturi, cărți
nemuritoare atractiv expuse, o sală multimedia care
de prin 2000 începuse să ofere acces
gratuit la internet. Așa începe relația
mea cu Biblioteca «V.A. Urechia», pe
rafturile căreia am descoperit lumea
oamenilor și a ideilor. Prima revelație
a fost integrala operei lui Octavian
Paler, când doamna prof. Geta Prada
ne-a adus într-o zi la oră un fragment
din ,,Rugați-vă să nu vă crească
aripi”, care m-a determinat să caut
cartea, apoi opera integrală.” (prof.
Mihaela Rusu)
,,Eu sunt gălățeancă prin
adopție, deci «mi-am citit» copilăria
și adolescența printre alte rafturi.
Când am pășit pentru prima dată în
biblioteca gălățeană am făcut-o sfios,
de parcă intram într-o universitate. Mă minunaseră
arhitectura și solemnitatea clădirii, deși în interior am
găsit multă căldură. Da, a intra într-o universitate
era visul meu de atunci. Dar nu așa, oricum, ci în
«pantofi de studentă» (o, cât de greu și îndepărtat îmi
părea visul!). După ce mi-am primit încălțămintea,
am revenit văratică prin sesiuni și am trăit, de fiecare
dată, un sentiment de bine și de forță intelectuală. Cea
mai dragă fotografie mentală din vremurile acelea e
simplă: o perdea mișcată de vânt, masa mea pentru
lectură și conspecte (aveam o masă preferată)... o
atmosferă ce-mi alimenta credința că și următorul
examen va trece cu bine. Fără a avea dimensiunile
bibliotecii universitare din orașul în care studiam,
întotdeauna am găsit cărțile care mi-au trebuit, iar
Biblioteca Județeană «V.A. Urechia» a fost, în perioada
aceea, oaza mea de bucurie, motivație și reflecție.”
(Cristina Butnaru-Sandache, prof. CNCN)
92 Axis Libri
,,La bibliotecă iarna… era o poveste! Cum
îți luai, în sfârșit, cu bucurie, jetonul ca să întri în
sălile «de sus», pline de minunății. Apoi, biblioteca
a început să prindă glas. Am descoperit etajul întâi,
unde toate poveștile lumii se adunaseră miraculos ca
să-mi vorbească prin intermediul unor căști magice.
Împrumutam cărțile și apoi, sus, repede, pe scări
mă aștepta evadarea în alte tărâmuri. Pot descrie
fiecare pas, fiecare masă, fiecare hârtiuță pe care o
completam cu titlul poveștii visate, fiecare mufă în
care intra firul căștilor, primul sunet… La bibliotecă
«am locuit» în perioada studenției, când toate cărțile
de care aveam nevoie (azi atât de accesibile tuturor)
erau doar la sala de lectură. În timpul licenței, vreo
două luni de zile, mergeam acasă doar să dorm. Îmi
începeam programul odată cu biblioteca, îl sfârșeam
odată cu ea. Câte opt ore pe zi, acolo
eram, fișând, transcriind. Nu știu să fi
lipsit din viața bibliotecii și nici ea din
viața mea, de la vârsta de șapte ani.
Am vrut să mă angajez la bibliotecă,
după ce am terminat facultatea.
Iar apoi, fără să realizez măcar, am
trecut din postura de cititor fidel la
cea de colaborator. Pentru mine, a
rămas vie și de neșters imaginea din
ochii copilului de șapte ani căruia i se
dezvăluie un tărâm magic, cu zâne,
în care totul e posibil prin simpla
întoarcere a unei pagini…” (Mihaela
Epure, prof. Liceul Teoretic
Dunărea)
,,Fiecare bibliotecar este într-o
oarecare măsura arhitect! Acesta își construiește
colecția sub forma unui labirint, în interiorul căruia
fiecare cititor își croiește un drum, se descoperă pe
sine… și învață să trăiască! Da…, Da… literatura
tămăduiește sufletul! Umberto Eco spunea că
,,Respectul față de cărți poate fi manifestat doar
prin folosirea lor!” Vă mulțumesc, dragi gardieni ai
cărților! La mulți ani, Biblioteca Județeană «V.A.
Urechia!» (Mădălina, notar)
,,La mulți ani! Să oferiți mai departe petale de
suflet, să aveți aceeași bucurie de a dărui copiilor nu
doar un spațiu cultural, ci și infinite valori morale!
Mulțumim pentru căldura cu care ne-ați primit de
fiecare dată și pentru minunatele proiecte pe care le
desfășurați!” (Ștefania Sandu, Şcoala Gimnazială
Ştefan cel Mare)
,,Cărți valoroase! Oameni cu dăruire care îți
devin prieteni! O instituție cu viziune modernă!
Felicitări! Sunteți în sufletul nostru! La mulți ani în
care să atrageți spre dragostea de carte generațiile
noi!”. (Centa Solomon, prof. Liceul Teoretic ,,Emil
Racoviţă”)
„La mulți ani! Biblioteca Județeană «V.A.
Urechia» înseamnă pentru mine, primul permis de
bibliotecă, prima carte împrumutată, sute de ore
petrecute în sala de audiții, locul în care îmi petreceam
weekendurile împreună cu colegii din gimnaziu, locul
în care am văzut pentru prima dată un calculator.”
(Alina Marilena Neacșu, prof. CEVM)
,,La mulți ani, oameni frumoși care sfințiți
harul cărților și acest lăcaș de cultură, de atâta
vreme! În spațiul acesta, atât de cuminte și smerit,
am trăit alături de elevii mei de la Școala Gimnazială
Nr. 28, de colegi, de dna bibliotecar Victorita Tănase,
cele mai înalte trăiri și bucurii! Vă mulțumim, din
adâncul inimii!” (Mirică Bobiț Luminița, prof.
Şcoala Gimnazială Nr. 28)
,,131 de ani de cultură de Dunărea de Jos! La
mulți ani acestei instituții care prin oamenii valoroși
a reușit să ducă mai departe visul marelui cărturar,
V.A. Urechia, de ridicare a societății prin cultură.”
(Alexandrescu Elvira, prof. CNCN)
,,Îmi amintesc și acum de când am trecut prima
dată pragul Bibliotecii Județene «V.A. Urechia»,
de mânuță cu mama mea și cât de fascinată eram
să am propriul meu permis, pe care îl am chiar și
acum în portofel, ca amintire. Căpșorul meu nu
putea să înțeleagă cum de există un astfel de loc,
de unde puteam lua orice cărți îmi doream, mi se
părea că trebuie să fie ceva magie la mijloc. Fiind
atât de entuziasmată, mi-am ales 8 cărți, deși trebuie
să recunosc că le voiam pe toate. După ce mi s-a
explicat că nu e nevoie să iau toată biblioteca acasă,
am rămas cu 4 cărți, printre care țin minte că era și
o enciclopedie pe care nu voiam să o mai dau înapoi.
Nu am pierdut niciodată legătura cu biblioteca,
întrucât am continuat să particip la activități
precum Bookleta/ Uită o carte undeva!, care a pus
zâmbete pe chipurile tuturor oamenilor cu care am
interacționat. De asemenea, am participat cu plăcere
și la clubul BiblioVACANȚA, unde ne-am jucat cu
limba engleză și am citit câteva povestioare minunate.
Tot aici am cunoscut-o și pe distinsa scriitoare Vera
Crăciun, ceea ce a fost o onoare pentru mine, având
în vedere că astfel de evenimente nu se întâmplă
în fiecare zi. Pentru mine, biblioteca a fost și va fi
întotdeauna un loc de trecere dintre realitate și cele
mai frumoase vise, un loc în care, ca în «Biblioteca
de la Miezul Nopții» de Matt Haig, pot lua o carte și
să pășesc într-un cu totul alt Univers, să devin o altă
variantă a mea. La mulți ani și mulțumim pentru
tot ceea ce reprezentați pentru noi! (Teodora Filip,
studentă Limbi Străine, Universitatea București)
Dragii noștri, gândurile voastre ne-au întărit
încă o dată imaginea unui parteneriat solid între
comunitate și bibliotecă, reflectând dorința tuturor
de a fi implicați în actul cultural al orașului de la
Dunăre. Ați demonstrat mereu, prin apropierea
de bibliotecă, dorința de cunoaștere și continuă
dezvoltare. Vă mulțumim vouă, dragi cititori și
colaboratori, că țineți deschise porțile bibliotecii ce
ne oferă tuturor oportunități spre numeroase vieţi!
La mulți ani BJVAU! Vivat, crescat, floreat!
Cecilia Manolescu, bibliotecar
decembrie 2021 93
 veniment
131 de ani de existență a Bibliotecii
Județene „V.A. Urechia” Galați
sărbătoriți la Filiala nr. 2
„Paul Păltănea”
Motto: Toți acei ce au acces la o bibliotecă,
la cărți, sunt niște inși mai buni decât alții, mai
fortificați, iar durerile îi ating mai puțin și nefericirile
trec mai repede.
(Mircea Eliade)
Cu prilejul sărbătorii Zilelor Bibliotecii
Județene „V.A. Urechia”, la 131 de ani de la
inaugurare, și la Filiala nr. 2 „Paul Păltănea” din
Galați s-au desfășurat, în perioada 8-12 noiembrie
2021, o serie de evenimente culturale, fizice și on-
line în aceeași perspectivă, a spiritului viu al culturii
românești și gălățene. Acestea au avut scop comun
informarea publicului despre tezaurul de cărți,
fotografii și documente, în format fizic și digital,
capabil a resuscita atât valorile Galațiului, cât și
priza la valorile universale și de interes particular
viu pe care volumele existente, cu explicațiile ce le
însoțesc, o creează mereu vizitatorilor de aici.
Expozițiile fizice și virtuale au amintit meritul
extraordinar al fondatorului Vasile Alexandrescu
Urechia, întemeietorul Bibliotecii Județene din
Galați, de a pune în valoare pe termen lung toate
atuurile colecțiilor sale, ale liniei de dezvoltare
bibliofilă vizionare și ale participărilor comune ale
oamenilor spre a se regăsi acasă în îmbrățișarea
ființei istorice și culturale a acestor locuri. Realitatea
relațional-concretă și directă a fost și a rămas
de atunci laitmotivul întrunirilor celor ce i-au
păstrat spiritul generos, dincolo de individualitatea
personală. Cărți ale omului de cultură V.A. Urechia
precum: Istoria românilor, Istoria secolelor, Din
tainele vieții. Amintiri contemporane (1840-1882)
și altele, scrise despre această personalitate, indică
94 Axis Libri
o memorie de profund impact, pentru care timpul
se dovedește un portal transfigurator al universului
semnificativ, minunat și etern.
Pentru vizitatori și cititori s-au dat explicațiile
care punctau interesele lor firești, de curiozitate
explorativă. Am dorit să nu-i sufocăm cu informații
în exces, ci să permitem ca doar latura stimulativă
a curiozităților lor personale să fie încurajată
după necesitățile de informare, unde fiecare își
poate recunoaște implicarea și punerea în valoare.
Concepția comună este o angrenare armonioasă,
convergentă acelor implicări manifeste ale
oamenilor, dar numai dacă sunt exprimate de
aceștia. Pentru a acoperi golurile de informare
inevitabile, ajutorul reciproc specific dintre noi
și consultarea referințelor de pe internet sunt
întotdeauna la dispoziția utilizatorilor și așa a fost și
cu ocazia evenimentului aniversar Zilele Bibliotecii
Județene „V.A. Urechia” Galați.
Au avut loc și întâlniri profesionale on-line
în care s-au discutat problemele biblioteconomice
ale participanților pe fondul acestei boli la
scara mondială - Covid 19. S-a pus accent pe
măsurile care ar putea să elibereze biblioteca de
nefuncționalitățile ce-ar putea-o amenința ca,
treptat, lucrurile să intre pe făgașul lor normal.
Pentru Filiala Nr. 2 „Paul Păltănea” integrarea în
scopul de a conecta comunitatea din jurul ei, într-
un mod cât mai favorabil acesteia, este consistența
însăși a misiunii sale printre semeni.
La mulți ani Bibliotecii Județene „V.A.
Urechia” Galați, la ceas aniversar!
Cătălina Șoltuz,
responsabil Filiala Nr. 2 „Paul Păltănea”
 Întrunirea profesională a
Filialei Galați a Asociației
Bibliotecarilor din România

Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” împreună Lucrarea profesională Activități de

cu Filiala Galați a Asociației Bibliotecarilor conștientizare privind gestionarea eficientă a
din România (ABR) au organizat în data de 10 referințelor bibliografice, prezentată de Lenuța
noiembrie 2021, ora 1100, în mediul on-line, pe Ursachi, bibliotecar la Biblioteca Universității
platforma Zoom, întrunirea profesională cu tema: „Dunărea de Jos” din Galați, a oferit o trecere în
Satisfacerea nevoilor informațional-educative ale revistă a tehnicilor și conceptelor implementate de
utilizatorilor prin intermediul serviciilor de
bibliotecă, cu ocazia derulării Zilelor Bibliotecii
Județene „V.A. Urechia” – 131 de ani de
existență. Evenimentul a fost transmis în direct
pe grupul membrilor Filialei Galați a ABR,
aflat pe facebook (https://www.facebook.com/
dorina.balan.33/videos/641690156992935),
dând astfel posibilitatea unei participări
mai largi: bibliotecari gălățeni nemembri,
bibliotecari din țară și alte persoane interesate
de eveniment.
În cuvântul de deschidere Dorina
Bălan, președinte al Filialei Galați a ABR,
a salutat prezența tuturor colegilor și, în
special, a președintei Asociației, doamna
Adriana Szekely, și a transmis din partea
doamnei Corina Emanuela Dobre, managerul
Bibliotecii Județene „V.A. Urechia”, un mesaj
călduros de salut adresat bibliotecarilor, dar
și mulțumiri Asociației pentru găzduirea
întâlnirii profesionale pe platforma Zoom.
Doamna Adriana Szekely, președinte
al ABR, a adresat urări de bine pentru toți
bibliotecarii gălățeni, membri ai Asociației,
subliniind și apreciind, și de această
dată, activitatea profesională susținută și
interesantă prin subiectele abordate a Filialei
Galați.

decembrie 2021 95
 veniment
Biblioteca Universității „Dunărea de Jos”
din Galați pentru învățarea pe tot parcursul vieții,
folosind cultura informației: seminarii și prelegeri
despre accesul on-line la informația științifică,
strategii de căutare și regăsire a acesteia, organizarea
referințelor și etica utilizării informației, lansarea
noului site al bibliotecii, care conține 3 seturi de
pagini web dedicate instrumentelor software de
management al referințelor bibliografice și ghiduri
video actualizate cu tehnologia screen recorder.
Publicul țintă al acestor proiecte a fost format din
studenți, masteranzi, doctoranzi, cadre didactice
universitare, dar și cadre didactice din învățământul
preuniversitar.
Prezentarea Provocări și oportunități în
bibliotecile școlare, susținută de Alina Marilena
Neacșu, bibliotecar la Colegiul Economic „Virgil
Madgearu” din Galați, a avut ca subiect central
bibliotecarul școlar care, cu profesionalism și
inventivitate, a știut să mențină și să continue
activitatea CDI-urilor chiar și în condiții pandemice.
Lucrarea a adus informații despre modalitățile de
transpunere a activităților CDI-urilor în format
on-line, despre identificarea resurselor digitale,
proiectarea și realizarea resurselor de instruire on-
line, crearea de biblioteci virtuale, tururi virtuale,
filme și expoziții on-line, crearea de resurse
educaționale, platforme și aplicații utilizate în
bibliotecile școlare.
Proiectul sChOOL-RURAL – Școala de vară
pentru copiii din mediul rural, implementat de
Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” și Consiliul
Județean Galați, finanțat de Administrația
96 Axis Libri
Fondului Cultural Național a fost prezentat de
Bianca Mărgărit, bibliotecar la Biblioteca Județeană
„V.A. Urechia” Galați. Proiectul de educație non-
formală s-a desfășurat timp de 5 săptămâni și
a avut ca beneficiari 75 de copii proveniți din
familii defavorizate din 5 comune gălățene. Scopul
proiectului a fost atins prin organizarea a patru
ateliere cultural-educative: MusicLab, StoryLab,
ReadingLab, TheatreLab. Prezentarea a făcut și o
trecere în revistă a activităților desfășurate în cadrul
fiecărui atelier, dar și a impactului acestuia la nivelul
comunității copiilor din mediul rural gălățean,
bazat pe impresiile și părerile bibliotecarilor și
copiilor implicați direct în proiect.
Lansarea numărului 22 din acest an al revistei
Buletinul Fundației Urechia, dedicat împlinirii
a 120 de ani de la prima apariție și comemorării
donatorului Vasile Alexandrescu Urechia, a fost
realizată de Letiția Buruiană, bibliotecar la Biblioteca
Județeană „V.A. Urechia” Galați. Prezentarea a făcut
referire la datele istorice ale apariției revistei, la
informațiile profesionale și științifice conținute în
fiecare dintre articolele acestui număr, structurate
pe rubrici, la colectivul de redacție, încheindu-se
cu invitația la lectură, atât pe adresa de facebook
dedicată (https://www.facebook.com/Revista.
BVAU), cât și pe site-ul Bibliotecii Județene „V.A.
Urechia” Galați (https://www.bvau.ro/buletinul_
fundatiei.php).
Întâlnirea virtuală s-a încheiat cu mesajul de
mulțumire și urările de bine ale președintei Filialei.
Filiala Galați a Asociației Bibliotecarilor din
România
 Bibliotecile în comunitate și
proiectele lor
Eveniment profesional on-line susținut de Asociația
Națională a Bibliotecarilor și Bibliotecilor Publice din
România - Filiala Galați
La ceas aniversar, la 131 de ani de la
inaugurarea Bibliotecii Județene „V.A. Urechia”
Galați, s-au desfășurat, în perioada 8-12 noiembrie
2021, o serie de evenimente culturale destinate
atât utilizatorilor bibliotecii, respectiv comunității
gălățene, cât și evenimente profesionale dedicate
bibliotecarilor.
Un eveniment profesional marcant, la nivel
județean, s-a desfășurat în data de 11 noiembrie
2021, în intervalul orar 11.00-13.00, în mediul on-
line, pe platforma Google Meet, susținut de către
Asociația Națională a Bibliotecarilor și Bibliotecilor
Publice din România (ANBPR) - Filiala Galați, în
colaborare cu Biblioteca Județeană „V.A. Urechia”
Galați și a fost dedicat aniversării celor 131 de ani de
existență a bibliotecii publice gălățene, inaugurată
la 11 noiembrie 1890.
Tema evenimentului, sugestiv intitulată
Bibliotecile în comunitate și proiectele lor a reunit 80
de bibliotecari din bibliotecile publice din județul
Galați, membri ANBPR - Filiala Galați, care au folosit
atât calculatoare, cât şi telefoane pentru conectarea
în platforma on-line. Scopul desfășurării acestui
eveniment au fost: împărtășirea și promovarea
schimburilor de bune practici, idei inovatoare și
constructive pentru profesie și, în special, pentru
comunitățile deservite; prezentarea modului în care
am reușit, în ultimul an, să adaptăm serviciile la
noile condiții, activitățile informaționale, educative
și culturale, mare parte dintre ele transferate în
mediul on-line; valorificarea utilizării resurselor
tehnologice în spațiul bibliotecii; expunerea
realizărilor înfăptuite, dar și a activităților prezente
și viitoare.
Cuvântul de deschidere l-a avut doamna Geta
Eftimie, președinte al Filialei Galați a ANBPR și
moderatorul evenimentului, care a salutat prezența
tuturor colegilor și, în special, a președintelui
Asociației, domnul Dragoș Neagu și a doamnei
Corina-Emanuela Dobre, manager al Bibliotecii
Județene „V.A. Urechia” Galați, care a transmis,
la rândul său, un mesaj călduros de salut adresat
bibliotecarilor la ceas aniversar.
O intervenție plăcută, ca de fiecare dată, a
fost din partea domnului Dragoș Neagu, președinte
al ANBPR, manager la Biblioteca Județeană
„Panait Istrati” Brăila, care a adresat urări de bine
și informații despre starea bibliotecilor la nivel
național, precum și aprecieri despre activitatea
profesională a filialei Galați.
Au urmat o serie interesantă de lucrări
profesionale, și anume:
• sChOOL-RURAL - Școala de vară pentru
copiii din mediul rural, proiect cofinanțat de
Administrația Fondului Cultural Național și
susținut de Consiliul Județean Galați, care a avut
ca scop educarea prin cultură a copiilor din mediul
rural. Doamna manager Corina-Emanuela Dobre
a prezentat reușitele acestui minunat proiect de
educație nonformală, implementat timp de 5
săptămâni de către Biblioteca Județeană „V.A.
Urechia” Galați și care a avut ca beneficiari 75
de copii proveniți din familii defavorizate din 5
comune gălățene. Scopul proiectului a fost atins
decembrie 2021 97
 în totalitate prin organizarea a 4 ateliere cultural-
educative: MusicLab, StoryLab, ReadingLab,
TheatreLab. A fost făcută o trecere în revistă a
activităților desfășurate în cadrul fiecărui atelier,
dar și impactul major la nivelul comunităților din
mediul rural gălățean, bazat pe impresiile celor
implicați în proiect.
• Un an de bibliotecă ALTFEL - între on-
line și tradițional. Prezentarea a fost făcută de
doamna Cătălina Șoltuz, responsabil al Filialei Nr.
2 „Paul Păltănea” din cadrul Bibliotecii Județene
„V.A. Urechia” Galați. S-a făcut referire la gama
largă de proiecte derulate de această filială împreună
cu instituții partenere din municipiul și județul
Galați, precum și din țară. Provocările aduse de
situația sanitară în activitatea biblioteconomică
și culturală au fost reliefate prin metode de bune
practici pentru a menține și a continua proiectele
propuse, precum și modalitățile de transpunere
a activităților în mediul virtual, de identificare
a nevoilor de informare și de recreere a tuturor
utilizatorilor. A fost un an profesional ALTFEL în
care, cu inventivitate și profesionalism, s-a reușit
desfășurarea mai multor activități minunate, de
neuitat!
• La taifas cu fiii satului - prezentarea realizată
de doamna Silvia Macovei, bibliotecar la Biblioteca
Comunală „Prof. univ. dr. Marcel Crihană” din
Comuna Valea Mărului, județul Galați, a evidențiat
rolul bibliotecii comunale în mediul rural, dar
și posibilitatea de a dezvolta servicii noi și utile
membrilor comunei, folosind resursele digitale și
sprijinul bibliotecii județene.
• Memoria locală și asistență de specialitate
pentru utilizarea serviciilor on-line - a fost o
prezentare realizată de doamna Camelia-Elena
Toporaș, șef serviciu Referințe, Biblioteca Județeană
„V.A. Urechia” Galați, care a explicat legătura
între memoria locală și asistența de specialitate
pentru utilizarea serviciilor on-line, precum și
bune practici în extinderea serviciilor on-line
pentru toate categoriile de cetățeni și menținerea și
continuarea serviciilor fizice.
• Contul meu de utilizator în catalogul
Tinread al Bibliotecii Județene «V.A. Urechia»
Galați: tutoriale utile a fost realizată de doamna
Ionica-Anca Georgescu, bibliotecar, serviciul Relații
cu Publicul, Împrumut la Domiciliu pentru Adulți,
Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” Galați și a avut
ca scop popularizarea tutorialelor în rândul colegilor
bibliotecari și în rândul utilizatorilor serviciilor
98 Axis Libri
de bibliotecă, ca modalităţi eficiente de instruire,
care combină rolul informativ al bibliotecilor cu
interactivitatea oferită de prezentările video pe
un fond sonor agreabil, bineînţeles cu respectarea
cadrului legal al drepturilor de autor în ceea ce
priveşte integralitatea şi elementele constitutive
folosite în conceperea şi realizarea acestora.
• Clubul YoungKids în acțiune - activitățile,
reușitele și proiectele viitoare ale acestui club
dedicat copiilor au fost prezentate de către doamna
Camelia Dănilă, bibliotecar la Biblioteca Comunală
Smârdan, județul Galați, care a adus în atenția
colegilor rolul bibliotecarul comunal în formarea și
educarea tinerei generații.
• Completarea colecției bibliotecilor
comunale din Rezerva națională de publicații
a Bibliotecii Naționale a României - a fost
prezentată punctual pe site-ul Bibliotecii Naționale
a României de către doamna Titina-Maricica
Dediu, șef interimar serviciu Dezvoltarea, evidența
și prelucrarea colecțiilor, cu scopul de cunoaștere
a acestei oportunități de către colegii bibliotecari
comunali.
În finalul întâlnirii on-line, doamna Geta
Eftimie, președinte al filialei Galați a ANBPR,
a prezentat propunerile de proiecte care vor fi
derulate la nivel de filială.
Întâlnirea virtuală a membrilor ANBPR -
Filiala Galați s-a încheiat cu mesajul de mulțumire
și urările de bine ale președintelui filialei și ale
managerului bibliotecii județene.
Obiectivul acestui eveniment a fost
promovarea unui mediu de comunicare
profesională, printr-o dezbatere care a reunit
bibliotecari din bibliotecile publice din județul
Galați, membri ANBPR - Filiala Galați, cu scopul
de a facilita schimbul de experiență, de cunoştinţe
şi informații pe tema serviciilor de bibliotecă în
vreme de pandemie.
Evenimentul profesional Bibliotecile în
comunitate și proiectele lor a fost popularizat on-
line pe site-ul bibliotecii județene: https://www.
bvau.ro/, pe pagina de facebook a Bibliotecii
Județene Galați: https://www.facebook.com/
bibliotecagalati și pe pagina de facebook a Filialei
Nr. 2 „Paul Păltănea”: https://www.facebook.com/
BVAU-Filiala-nr2-Paul-P%C4%83lt%C4%83nea-
Gala%C8%9Bi-537902519608781.
Filiala Galați a Asociației Naționale a
Bibliotecarilor și Bibliotecilor Publice din România
veniment

Concert la Palat

La mijlocul verii, în anul în care se întâmplă altceva decât

obișnuitul lumii, nu mergem la vânătoare de dropii, așa cum mergeau
acum 100 de ani boierii Chrissoveloni și prietenii lor veniți în vizită la
palat, ci pregătim un concert extraordinar.
Luna lui Cuptor, după cum bine știm că se numește iulie popular,
a adus oaspeți de seamă la palatul familiei Chrissoveloni din comuna
mea natală, Ghidigeni, județul Galați. Aflat, din nefericire, în stare de
degradare, care face ca tencuiala să cadă prin unele locuri, lăsând să
se vadă cărămida construcției vechi de peste 130 de ani, palatul a fost
vizitat pe 14 iulie 2021 de oameni de seamă din elita muzicală a țării,
de persoane invitate de către organizatori. Dar persoana care a făcut
ca totul să fie posibil în acea seară de vară minunată a fost prințul
Mihai Ghyka, descendent al domnitorului Moldovei, Grigore Ghica.
Cunoscându-se cu domnul Jean Chrissoveloni, fiul bancherului Nicky
Chrissoveloni, cel care a condus până în 1948 Banca Chrissoveloni
din București, actuala Bancă Națională a României, prințul Ghyka a
propus Organizației SoNoRo, care organizează evenimente muzicale
prin care se face promovarea clădirilor aflate în Lista monumentelor
istorice naționale, să includă și palatul de la Ghidigeni.
Într-un parteneriat cu Muzeul de Istorie „Anton Cincu” Tecuci,
Casa de Cultură Tecuci, Biblioteca Comunală Ghidigeni și Primăria
Ghidigeni au amenajat spațiul din curtea palatului pentru ca la orele
apusului să înceapă concertul.
Mihaela Gudană În câteva zile s-au adus scaune, s-a tuns iarba, s-a stropit de
bibliotecar, Biblioteca țânțari, s-au măturat aleile și camerele palatului de praf, s-au deschis uși
Comunală Ghidigeni și ferestre pentru aerisire. S-a deschis la etaj și ușa balconului camerei
în care dormea Regina Maria când venea în vizită la palat. De sus
priveliștea este altfel, cum și istoria privită azi, după atâta vreme trecută.
Cu o zi înaintea evenimentului s-a montat expoziția de fotografii
în sala în care se dădeau recepțiile la palat, în sala albastră, cu stucaturi
florale vechi. Printre documentele de bibliotecă existente se află și o
colecție de fotografii donate de către doamna Sybille Chrissoveloni,
fotografii din arhiva familiei. Aceste fotografii, însoțite de poveste,
atrag atenția vizitatorilor întotdeauna, pentru că... ce-ar fi poza fără
cuvintele însoțitoare pentru a lămuri privitorul?

decembrie 2021 99
 În seara concertului, din grija domnului
primar, cu câteva ore înainte au fost aduse jardiniere
cu flori, brazi ornamentali. Apoi, au sosit mașinile
cu aparatura muzicală și musafiri, cu cei trei artiști
care aveau de susținut programul la pian și două
viori.
Venea răcoarea, scăzuse cu puțin temperatura
de peste zi și se apropia ora apusului. Invitații
începeau să vină, locurile se ocupau pe rând.
Lumea bună se arăta, veneau mașini și parcau în
fața curții. Printre cei sosiți erau și politicieni, chiar
și primarul orașului Tecuci alături de un senator
de Galați, veneau conducători de instituții bancare,
ori culturale, dar și funcționari ai primăriei din
comună. Se adunau oameni și emoții, dar și
nerăbdare. Instrumentele fuseseră acordate din
timp, flori colorate fin înconjurau scena frumos.
N-am știut cine era pe scaun, chiar lângă mine,
până când nu a fost prezentat. Era prințul Mihai
Ghyka, pe care nu-l știam decât foarte puțin. Istoria
din mintea mea mai păstra nume de domnitori,
printre care și pe cel al stră-străbunicului său.
Dar la momentul de față... eram ușor depășită și
emoționată, când am aflat că stătea alături de mine
pe scaun, dar mai ales când am vorbit cu Domnia
Sa. Vă gândiți cum e să stai de vorbă cu un prinț?
Plin de modestie și foarte prietenos, dar și curios,
să afle mai multe despre familie și locuri, a acceptat
ca la terminarea concertului să-l conduc să viziteze
interiorul palatului. Povestea era la mine și urma
să-i fie spusă pe măsură ce aveam să mergem spre
expoziția de fotografii și în camerele ce păstrau în
tăcere atâtea minunății vechi, știute doar în mică
parte. De-ar putea vorbi pereții, așa cum se întâmplă
în basmele copilăriei! Dar ne-am oprit doar la cele
știute.
Domnul Răzvan Popovici, violonistul
echipei, a deschis evenimentul, vorbind cald și
deschis, bucuros că se află la Ghidigeni, într-un
loc măreț precum acesta în care avea să cânte în
cadrul ultimului eveniment din acest turneu. A
prezentat programul care a cuprins opere ale unor
compozitori iluștri: Wolfgang Amadeus Mozart
(1756-1751) cu Trio Kegelstatt în mi-major,
pentru vioară, violă și pian, K. 498, Edward Elgar
(1857-1934) cu Chanson de matin pentru violă și
pian, Stan Golestan (1857-1956) Arioso e Allegro
de concert pentru violă și pian și George Enescu
(1881-1955) cu Andante molto espressivo din
Sonata pentru Pian nr. 1 în fa diez minor, op. 24,
pentru pian solo.
100 Axis Libri
Conacul Chrissoveloni
Totul a fost o încântare! Artiștii, două femei,
una dintre ele fiind din părinți muzicieni ruși,
născută însă în Germania, au fost deosebit de
ancorați în moment: Alissa Margulis, la vioară,
Cristina Mihart, la pian și Răzvan Popovici,
care concertează în întreaga lume, ca membru a
Ansamblului Raro, la violă. Este de menționat
că toți artiștii prezenți au concertat de-a lungul
carierei muzicale în întreaga lume, alături de alte
nume celebre ale muzicii clasice.
La finalul concertului, când acordurile
muzicale au rămas doar în mintea noastră, când
se apropia noaptea și luminile îmbrăcau terasa din
fața palatului s-a făcut o degustare de vinuri Jidvei.
Toată lumea a fost invitată să deguste din pahare
elegante, cu picior, soiurile diverse ale vinurilor
care aveau să ungă cu licori magice momentele de
încântare de după concert.
Am mers împreună cu prințul Ghyka să
viziteze palatul, am făcut poze în balconul de
unde Regina Maria admira pădurile. I-am spus
prințului că Regina era încântată de liniștea de
aici și bunătatea doamnei Sybille Chrissoveloni, de
generozitatea domnului Jean Chrissoveloni, știind
că în vremea Primului Război Mondial în casa lui a
fost făcut spital de campanie.
Am primit confirmarea ca la următoarea
activitate pe care îmi doresc să o realizez la toamnă,
într-o altă perioadă a anului, când o altă carte scrisă
pentru familia Chrissoveloni va veni acasă, prințul
Ghyka va fi prezent, alături de domnul Jeana
Chrissoveloni.
A fost un vis! Momente unice rămase în
istorie, alături de alte amintiri de neuitat, marcând
istoria locurilor noastre.
 veniment

Autori gălățeni și cărțile lor

un eveniMent reprezentativ
pentru viața culturală gălățeană

În intervalul 20-30 septembrie a.c., a fost organizată, sub

patronajul Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor (C.A.R.P.) Galați,
prin revista „Armonii de toamnă” și Salonul cultural cu același nume,
cea de-a doua ediție a expoziției de carte AUTORI GĂLĂȚENI ȘI
CĂRȚILE LOR. Nu pot asocia conceptul de expoziție de carte decât
cu acela de expoziție de flori, ambele sugerând sentimentul de înălțare
sufletească și intelectuală, de armonie cu întregul Cosmos, știut și
neștiut - dincolo de limitele mărginite și egoiste ale propriului EU. Tot
astfel cum florile exprimă aspirația spre frumos și iubire, cărțile sunt
expresia aspirației OMULUI spre adevăr și cunoaștere.
Expoziția a fost organizată la biblioteca C.A.R.P. din Strada
Domnească, 53, cel mai adecvat cadru pentru o astfel de manifestare, mai
ales după ce, prin efortul meritoriu al C.A.R.P., îndeosebi al conducerii
acesteia, salonul biblio­
tecii a fost reabilitat,
redându-i-se aspectul
originar de autentică
bijuterie arhitectonică,
imobilul însuși făcând
parte din patrimoniul
arhitectural al
Galațiului.
Ca de obicei,
Nicolae Leonte animatorul acestei
profesor manifestări, sufletul ei,
a fost profesorul Ghiță
Nazare, al cărui efort
neprecupețit a garantat
realizarea proiectului.
Tot domniei sale i se
datorează, în cea mai
mare parte, și Catalogul
expoziției, sobru, ele­
gant, deosebit de util

decembrie 2021 101


celor ce au dorit să exploreze
temeinic expoziția. acordat o Diplomă Cristinei
Expoziția a reunit pe
simezele sale opere aparținând
unui număr de peste 130 de
autori gălățeni, opere tipărite
în ultimii trei ani, între 2018-
2021, în total peste 300 de
titluri de cărți publicate la mai
mult de 40 de edituri, nu numai
din Galați, ci și din București,
Arad, Brăila, Bârlad, Cluj-Napoca, Iași, Focșani,
Piatra Neamț, Râmnicu Sărat etc. În cele zece zile
consacrate evenimentului, mai mult de 400 de
vizitatori i-au trecut pragul, dintre care cca 80 cu
ocazia vernisajului. Cum numărul expozanților
a fost mare, pe lângă salonul bibliotecii, alte două
săli au fost puse la dispoziția evenimentului.
Astfel, datorită spațiului generos oferit, expoziția a
îmbrăcat o estetică adecvată conținutului distins al
manifestării.
Bine puse în valoare de spațiul expozițional,
tipăriturile au fost distribuite în șapte secțiuni, șase
pentru carte, tematice, și una consacrată revistelor
tipărite în județul Galați. Cele șase secțiuni au fost
judicios gândite datorită priceperii și experienței
editoriale a organizatorului, Ghiță Nazare:
Literatură, Artă, Științe, Educție-Învățământ,
Umor-Sport-Turism (Divertisment). În spațiul
rezervat revistelor au fost expuse exemplare din
Armonii de toamnă, Axis Libri, Școala gălățeană,
Porto-Franco, Boema, Călăuză ortodoxă, Dunărea
de Jos, Tecuciul literar-artistic, Galațiul eroic etc.
102 Axis Libri
Cu aceeași pricepere și în nota de sobrietate și
distinsă atmosferă intelectuală, spirituală, domnul
Nazare a organizat și festivitatea de încheiere a
manifestării. Au fost acordate din partea C.A.R.P.
Diplome de Merit tuturor expozanților. De
asemenea, au fost acordate Diplome de Excelență
unora dintre participanți, de către instituții
reprezentative ale municipiului și județului Galați.
Primăria Municipiului Galați, prin Instituția
Primarului a acordat diplome: doamnei Vera
CRĂCIUN, distinsă autoare de literatură pentru
cei mici și, deopotrivă, pentru cei mari; preotului
Eugen DRĂGOI, pentru operele consacrate
consolidării spiritualității creștine și domnului
Cristian Dragoș CĂLDĂRARU pentru volumul
monografic Muzeul Cuza-Vodă; Biblioteca
Județeană „V.A. Urechia” a
LUCA-PARAPIRU, pentru
debut literar și o Diplomă de
Excelență profesorului Ghiță
NAZARE pentru activitatea
meritorie de publicist, scriitor,
editor și animator cultural.
Filiala Galați-Brăila a Uniunii
Scriitorilor din România,
prin președintele Filialei, poeta
Florina Zaharia, a acordat câte o Diplomă de Merit
directorului Muzeului de Istorie Galați, Cristi
CĂLDĂRARU și revistei „Tecuciul literar-artistic”
(redactor-șef, Eleonora Stamate). Ni s-a părut
demnă de toată lauda inițiativa Primăriei Corod
de a-i acorda o Diplomă de Merit lui Constantin
OANCĂ, scriitor local, lucru pe care Primăria
municipiului Tecuci, oraș cu intensă viață culturală
și autori reprezentativi, cu o revistă ce-și asumă
colaborări consistente, nu a găsit de cuviință să-l
facă.
Concluzia care se impune la sfârșitul acestei
acțiuni este sintetizată în observația înțeleptului
nostru cronicar: „Nasc și la Moldova oameni”,
oameni devotați profesiei și culturii, ilustrând
proverbul potrivit căruia „Omul sfințește locul” și
infirmă prejudecata potrivit căreia interesul pentru
literatură și cultură ar cunoaște un dramatic declin.
Pentru pensionarii gălățeni și nu numai pentru ei,
inițiativa domnului Ghiță NAZARE este o tentantă
invitație la un alt mod de a-și petrece timpul liber,
cu cel mai mare folos pentru minte și suflet.
veniment

FESTIVALUL INTERNAȚIONAL AL
AFORISMULUI
Tecuci, 2021, Ediția a v-a

Această manifestare artistică, unică în România, a fost pregătită,

în cele mai mici detalii, pentru o desfășurare directă, normală.
Mizerabilul virus a zădărnicit însă, pentru a doua oară consecutiv,
intențiile organizatorilor. S-a recurs, evident, ca și la ediția precedentă,
la varianta on-line. De la scriitorul V. Ghica, președintele manifestării,
și de la d-l Pelin, președintele Fundației organizatoare, am aflat detaliile
corespunzătoare care au fost prezentate pe Facebook și pe YouTube de
Radio Tecuci și de Fundația Pelin, vineri 8 oct., începând cu ora 10.
V. Ghica a reiterat afirmația că, fără sprijinul și colaborarea Fundației
Pelin, nu ar fi putut pune pe picioare această mega manifestare.
Vorbitorul a afirmat că erau întreprinse toate demersurile, ca
în prima zi, toate sălile mari din școli și cele ale instituțiilor culturale
să fie pline de spectatori dornici să asiste la recitalurile de aforisme
și de epigrame susținute de musafiri. Să simtă cât mai multă lume
că Tecuciul este reședința aforismului românesc. A doua zi, cei cca
60-70 de scriitori urmau să se deplaseze în școli, unde elevii devin,
conform tradiției locale, actori. Nu asistă la discursurile scriitorilor,
ci susțin adevărate lecții deschise despre aforism. Meritul este evident
al dascălilor care au găsit tehnici didactice deosebite, prin care au
reușit să stimuleze interesul, dar și talentul elevilor. Este știut faptul că,
impresionat de creativitatea elevilor tecuceni, renumitul academician
Naji Naaman (Beirut), Președintele de Onoare al primei manifestări,
a editat o cărticică, cu creațiile lor (desene și aforisme), în șase limbi,
în 3000 de exemplare, carte difuzată în multe țări și pe rețele de
socializare.
Dorel Vidrașcu Încercați să nu vă scape acest show (îl găsiți oricând pe You
scriitor Tube) pigmentat cu tot soiul de ingrediente, menite să vă țină atenția
trează, pe tot parcursul transmisiunii.
Noi vă punem la dispoziție Palmaresul Festivalului pentru
a observa aria de răspândire a talentaților aforiști. Există o mare
diversitate privind vârsta concurenților și a colaboratorilor (extremele
fiind cuprinse între 16 și 84 de ani). În privința profesiilor, se menține
același mozaic: profesori universitari, scriitori apreciați, foști diplomați,
funcționari, actori, ziariști etc.

PALMARES, Ediția a V-a, 2021:

Trofeul Sapiens Piroboridava, ex-aequo, Adrian Grăjdeanu, Iași.

decembrie 2021 103

 veniment
Trofeul Sapiens Piroboridava, ex-aequo,
Aleksandar Cotrić, Serbia.
Trofeul Sapiens Piroboridava, ex-aequo, Ioan
Marta, Arad.
Premiul I, Adina Ungur, Cluj Napoca.
Premiul al II-lea, ex-aequo, Mihai Merticaru,
Piatra Neamț.
Premiul al II-lea, ex-aequo, George
Drăghescu, Târgu Jiu.
Premiul al III-lea, Nicolae Schițco, Chișinău,
Republica Moldova.
Premiul special Ștefan Petică, George Budoi,
București.
Premiul special Mihail Manoilescu, Ștefan
Mârzac, Iași.
Premiul special Ion Petrovici, Goran Mrakić,
Sânicolaul Mare.
Premiul special Gheorghe Petrașcu, Nicolae
Viziteu, Vaslui.
Premiul special Calistrat Hogaș, Vasile Larco,
Iași.
Premiul special Hortensia Papadat Bengescu,
Adrian Racaru, Tecuci.
Premiul special Alexandru Papadopol
Calimah, Cristian Mortici, Viforâta, Dâmbovița.
Premiul special Cocuța Conachi, Dana
Brezeanu, Constanța.
Premiul special Dionisie Duma, Adriana
Drăgoianu, Țânțăreni, Gorj.
Premiul special Iorgu Iordan, Gheorghe
Halet, Constanța.
Premiul special Alexandru Mironescu, Ioan
Diordiev, Slobozia, Transnistria.
Premiul revistei Porto-Franco - Galați, Julian
Radu, București.
Premiul ziarului Viața Liberă - Galați,
Aurelius Belei, Brăila.
Premiul revistei Salonul Literar - Odobești,
Vrancea, Mihai-Sebastian Zidaru, Ștefănești,
Argeș.
Premiul revistei Spații Culturale - Râmnicu
Sărat, Adrian Itoafă, Constanța.
Premiul revistei Poezia – Iași, Ion Cuzuioc,
Chișinău, Republica Moldova.
Premiul revistei Academia Bârlădeană, Elena
Papadopol, Constanța.
Premiul revistei Plumb - Bacău, Elena Stan,
Vălenii de Munte, Prahova
* Ea mă ruga să mai rămân.
Despre V. Ghica, s-a scris mult și frumos. Vă
reamintesc câteva cugetări semnate de îndrăgitul
scriitor.
De pe unele frunți și muștele pleacă dezamăgite.
104 Axis Libri
În istoria oricărei iubiri există un balcon ca al
Julietei, pe care, mai târziu, se întind rufe.
România nu este o țară a nimănui. Este a
câtorva.
Relația dintre scriitor și critic seamănă cu cea
dintre copac și câine.
De când lumea, scriitorii se scuipă prin ziare,
reviste, radio, tv, bloguri etc. Și se sărută, ca rușii, la
bufet.
De multă vreme, în România e ca în avioanele
vechi. Câțiva conduc și celorlalți le este greață.
Lumea contemporană este un Titanic în
derivă, iar noi, pasagerii, ne dăm cu vâslele în cap
și ne călcăm în picioare, unii pe alții, ca să prindem
cabine de lux.
În mod cert, noi, români, avem cea mai
coruptă și mai incompetentă clasă politică, de la
Cultura Cucuteni încoace.
Democrația noastră originală seamănă cu
o nuntă de câini unde, doar unul exercită actul
împerecherii, iar cei din jur dau ca bezmeticii din
fund.
Există destule certitudini că actualii noștri
politicieni vor lăsa poporului român ce i-a lăsat
Terente în formol.
Îmi amintesc un gând emoționant al
superstarului internațional Angela Gheorghiu,
despre zicerile tecuceanului despre care vorbim:
„Aforismele lui V. Ghica sunt o sinteză de
luciditate, gravitate şi umor. Deosebit de sensibile
sunt cugetările care se referă la muzică. Aforismul
„Muzica poate face dintr-un suflet răvăşit o
Catedrală” surprinde esenţa şi aspiraţiile muzicii
adevărate din toate timpurile. El ar putea să
înnobileze ca motto albumele marilor compozitori
şi interpreţi de pretutindeni.
Și pentru că trebuia să fie prezenți și
epigramiștii, reproduc două catrene simpatice, dar
răutăcioase la adresa bărbaților de vârsta a treia.
Odă
M-a-mpins păcatul, chiar la anii mei
La aventuri galante cu femei.
Și cred că ortul popii l-aș fi dat
De nu venea cu Smurdul Arafat!
(Nicușor Constantinescu)
Amintiri nostalgice
La umbra nucului bătrân
Acuma, nu insistă baba
Știe că rămân degeaba.
(N. Cutean)
In memoriam
Elena Ștefan
un nume în trecutul Bibliotecii
„V.A. Urechia” Galați
Prin anii ’80, colectivul Bibliotecii „V.A.
Urechia” s-a îmbogățit cu o prezență discretă,
o doamnă de înaltă ținută fizică și profesională,
doamna Elena Ștefan, profesor de limba română,
cadru didactic experimentat, care a ocupat
funcția de șef al Secției Adulți în Biblioteca „V.A.
Urechia” Galați. Demnă și generoasă, pregătită
impecabil profesional a condus ani de zile destinele
acestei secții. În colaborare cu întreg colectivul de
atunci: Oneț Valentina, Dumitrașcu Olga, Necula
Anișoara, Tolea Anuța, Iorga Dorina, Ciobanu
Elena aducând un aport considerabil la dezvoltarea
Elena Ștefan
colecțiilor bibliotecii și la promovarea acesteia în
urbea gălățeană. Printre realizările de seamă cu
care a contribuit la ridicarea bibliotecii în rândul
bibliotecilor de seamă ale țării a fost alcătuirea
catalogului alfabetic pe autori și titluri de anonime
și conceperea unui catalog pe subiecte utilizat în
special de studenți.
Prezență discretă, cu un zâmbet aparte,
delicată și mai ales inteligentă, doamna Ștefan
Elena a colaborat permanent cu directorul de la
acea vreme al Bibliotecii „V.A. Urechia”, domnul
Oprea Nedelcu, care a considerat potrivit ca pentru
implicarea de care a dat dovadă să conducă Secția
Informare Bibliografică al cărui colectiv era alcătuit
din următorii bibliotecari: Păltănea Paul, Oneț
Valentina, Nadoleanu Gheorghe și Făgurel Veluța.
Sub atenta îndrumare a domniei sale, serviciul
s-a dezvoltat și a conlucrat în armonie cu celelalte
servicii din bibliotecă.
Printre preocupările pe care le-a avut s-au
aflat și scrierea următoarelor lucrări: Mihail
Sadoveanu: Catalogul edițiilor existente în Biblioteca
„V.A. Urechia” (manuscris dactilografiat), 1988; un
manuscris Al. Odobescu în colecțiile Bibliotecii
„V.A. Urechia” Galați.
A deținut și alte funcții publice, iar
comunitatea gălățeană a ales-o în funcția de
Președintă a Femeilor Ortodoxe din Galați cu o
activitate intensă și rezultate pe măsură. Doamna
Ștefan, un om între oameni, a plecat discret așa
cum a trăit.
Pioasă amintire și adânci plecăciuni fostei
mele profesoare de limba română din liceu care
peste ani mi-a devenit un bun mentor și coleg în
bibliotecă.
Florica Șerban, bibliotecar
decembrie 2021 105
 Axis Libri RedacŢia
Director Corina Emanuela Dobre
Redactor-șef Dorina Bălan
Redactor-șef adjunct Adi George Secară
Secretar de redacție Letiția Buruiană
Redactori Catrina Căluian
Ioana-Monica Chicu
Camelia Toporaș
Camelia Bejenaru
Machetare Sorina Radu
Fondator Zanfir Ilie

Colaboratori
Arte plastice Corneliu Stoica
Mariana Tomozei Cocoş
Film Bogdan Silion
Teatru, muzică şi dans Nona Rapotan
Victor Cilincă
Proză şi reportaj literar Tudor Neacşu
Cezar Amariei
Poezie Leonard Matei
Ion Zimbru
Alina Neculachi
Cronică literară Dimitrie Anghel
Dan Plăeșu
Romeo Aurelian Ilie
Andrei Velea
Interviu, istorie Ghiță Nazare
Radu Moțoc
Studii și cercetări Eugen Holban
Maria Stanciu
Epigrame Vasile Manole
Ioan Fărcășanu

Revista Axis Libri este membră ARPE (Asociația Revistelor, Publicațiilor şi

Editurilor).

Ilustrația revistei a fost realizată cu fotocopii după documente din colecțiile Bibliotecii Județene „V.A. Urechia”,
precum și din arhivele personale ale autorilor articolelor. Responsabilitatea asupra conținutului opiniilor
exprimate în articole revine în exclusivitate semnatarilor acestora.

Consiliul Județean Galați

BibliotecA JudeţeanĂ „V.A. Urechia”
Adresa: Galaţi, str. Mihai Bravu, nr. 16
Tel: 0236/411037, Fax: 0236/311060
E-mail: axislibri@gmail.com
Web: http://www.bvau.ro/axislibri/
ISSN: 2734-4924
ISSN-L: 1844-9603
 Vasile Alexandrescu Urechia
- 120 de ani de la moarte -
istoric, profesor universitar, scriitor, om politic
n. 15/27 februarie 1834, Piatra Neamţ – d. 22 noiembrie 1901, Bucureşti
Studii:
Vasile Alexandrescu Urechia a beneficiat de o educație solidă, începându-și studiile în Piatra
Neamț, în casele boierului Dumitrache Stan, alături de tatăl lui A. D. Xenopol, apoi la pensionul privat
al elvețianului Ballif de la Oșlobeni și la Școala Preparandă de la „Trei Ierarhi” Iași; beneficiază de burse
acordate de Academia Mihăileană din Iași (1844) și de „Societatea pentru ajutorarea tinerilor români
la învățătură” pentru studiile de la Paris (1855-1857), unde își va susține bacalaureatul în filosofie (18
aug. 1856), apoi se va înscrie la „Facultatea de Litere din Paris”, unde și-a susținut licența (1856-1857).
Concomitent cu studiul la Facultatea de Litere din Paris, a mai frecventat și cursurile de filosofie,
literatură și drept ale Universității Sorbona din Paris.
Activitate profesională:
Istoric, profesor, scriitor, animator al vieții culturale, senator, deputat, ministru al
Instrucțiunii Publice și fondator de bibliotecă publică – toate acestea constituie fațete ale
personalității lui Urechia.
A fost profesor de literatură română și limba latină la Gimnaziul Central din Iași (1858), de
istorie universală și literatură la Universitatea din Iași (1858), de istorie și geografie la Școala Militară,
profesor universitar la Catedra de Istoria Românilor și Literatură Română la Facultatea de Litere,
Universitatea București (31 iul. 1864-1901).
Omul politic Urechia a fost deosebit de activ, fiind secretar al Cancelariei de Propagandă
Unionistă, în perioada studiilor pariziene, ministru ad-interim al Departamentului Cultelor și
Instrucțiunii Publice, în guvernul Mihail Kogălniceanu (1859-1860), președinte al Comitetului de
Inspecțiune a Școalelor din Iași (1863), director general al Ministerului Cultelor și Instrucțiunii
Publice (31 iul. 1864), deputat al județului Tutova (1866), deputat la Colegiul III de Covurlui, având
susținerea lui Mihail Kogălniceanu (din 1869), senator de Covurlui, ministru al Cultelor și
Instrucțiunii Publice, în guvernul lui Dimitrie Brătianu (10 apr. 1881-31 iul. 1882), vicepreședinte la
Senatului României (1901).
În domeniul cultural, V.A. Urechia s-a remarcat prin crearea sau patronarea unor instituții
precum Societatea „Ateneul Român” din București (31 oct. 1865), al cărui președinte și
vicepreședinte i-a fost în mai multe rânduri, membru fondator al Societății Literare Române (1866),
transformată în Societatea Academică Română (1867), care a devenit, mai târziu, Academia Română
(1879), al Universității, al Teatrului Național, inițiator și fondator al Societății de Cultură
Macedo-Române, ce avea ca scop răspândirea în școli a învățării în limba română pentru românii de
peste Dunăre și din Balcani, întemeietor și președinte al Ligii pentru Unitatea Culturală a Tuturor
Românilor (1893-1897), membru al Societății Etnografice din Paris ș.a.
În sfera editorială, s-a remarcat prin publicarea Anuarului General al Instrucțiunii Publice din
România (1863-1864 și 1864-1865), a Buletinului Instrucțiunii publice, a volumului Voci latine. De la
frați la frați, menit să atragă atenția opiniei internaționale cu privire la condamnarea memorandiștilor
din Transilvania (1894). Albumul macedo-român (1880), un adevărat monument de cultură, pe care
l-a editat și prefațat și care a fost publicat sub patronajul Societății de Cultură Macedo-Române, i-a
avut printre colaboratori pe Victor Hugo, A. Ubicini, F. Mistral, Leon de Rosny, Edgar Quinet, V.
Alecsandri, Ion Creangă, A.D. Xenopol, B.P. Hasdeu ori Istoria românilor, operă monumentală, în 14
volume ș.a.
În memoria culturală a orașului Galați, a rămas prin generozitatea sa extraordinară –
donându-și toată colecția sa de documente, strânsă de-a lungul vieții, însumând cca 3500 de volume,
pentru înființarea unei biblioteci publice (1889); în plus, a tipărit Catalogul colecțiilor bibliotecii,
aceasta fiind o inițiativă unică la acea dată, dar și prima publicație a unei biblioteci publice din
România – Buletinul Fundațiunii Urechia (1901).
Prodigioasa sa activitate culturală a fost recunoscută prin acordarea a numeroase distincții,
printre care: Diploma de Onoare pentru „servicii aduse operei internaționale”, acordată de Congresul
Internațional de Orientalistică (1873), „Marea medalie de bronz” a Institutului Etnografic din Paris
(1880), Ordinul „Coroana României”, în grad de „Mare ofițer”, conferit prin Decret Regal (1882),
Premiul „H. Rădulescu” al Academiei Române, pentru Istoria școalelor de la 1800-1864 (1890) și ar
fi putut fi primul român laureat al Premiului Nobel pentru Pace.
Ioana Chicu, bibliotecar,
Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” Galaţi
,
(
Dan Plaesu
- 80 de ani de la naștere -
filolog, ziarist, scriitor
n. 10 octombrie 1941, Galați
Studii:
Dan Plăeșu este absolvent al Facultății de Limba și Literatura Română,
Universitatea din București (1965) și al unor studii postuniversitare la Facultatea de
Ziaristică din Bucureşti (1981-1982).
Activitate profesională:
Dan Plăeșu este binecunoscut publicului prin activitatea ziaristică, desfășurată la
cotidianul local Viața nouă/Viața liberă, dar și în presa națională; a fost și director al
Teatrului Dramatic Galați pentru o scurtă perioadă de timp (1971-1972).
A debutat literar cu versuri publicate în revista Ateneu (Bacău, 1966), în teatru, cu
piesa „Semnat indescifrabil: Mitică”, montată la Teatrul Dramatic Galaţi (1979), iar în
volum, cu „Colecţionarul de excepţii”, fantezii satirice, Editura Junimea Iaşi (1983). Este
membru fondator şi preşedinte al Cenaclului Literar de Umor Verva (1977), membru
fondator al Cenaclului Galaţi al Uniunii Scriitorilor din România (1986) și al Filialei
Galați-Brăila a USR (2006), dar și colaborator al Salonului Literar Axis Libri al Bibliotecii
Județene V.A. Urechia Galați și al Festivalului Internațional al Cărții Axis Libri.
Activitatea sa publicistică este extrem de bogată, însemnând poezii, fabule, proze,
inclusiv romane, piese de teatru, scenete, cronici literare şi dramatice, reportaje ș.a. și a fost
publicată de-a lungul timpului în: Viaţa Nouă şi suplimentul Dunărea Galaţi, revistele
Flacăra, Convorbiri literare, Cronica (Iaşi), Urzica şi almanahul Perpetuum comic, Tomis
(Constanţa) şi Pagini Dunărene, Înainte și Libertatea (Brăila), revistele Dominus, Dunărea
de Jos, Antares, Axis Libri, Porto-Franco, toate din Galaţi, Contemporanul, Astra (Braşov),
Oglinda literară (Focșani) ş.a., scheciuri, fabule şi piese de teatru la Radio Bucureşti, Radio
Iaşi etc.
Începând cu anul 1983, a publicat o serie de cărți, iar cea mai recentă este
„Garsoniera lu’ Ăl Bătrân” - șapte proze ciudate, Editura InfoRapArt, Galați (2021).
Lucrările sale dramatice au fost puse în scenă la teatre profesioniste: la Teatrul
Dramatic Galaţi - Semnat indescifrabil: Mitică (1979), Octombrie cu ghiocei (1989), la Teatrul
Dramatic „Maria Filotti” Brăila - Pământul, după ora zece şi cinci (1981), Puncte cardinale –
la Radio București (1981), reluată la Radio Iași (1982), iar la Cenaclul de dramaturgie al
Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti şi revistei „Teatrul” - La început a fost peştele (1982), dar
și la teatre de amatori: Dreptul cel sacru al luptătorului (1983) - Uzina Aglomerare-Furnale,
Combinatul Siderurgic Galaţi, Jocul sau Războiul nevestelor (1985) - ICPPAM Galaţi,
Muntele personal (2005), formaţia de teatru a Grupului Școlar „Radu Negru” Galaţi.
Dan Plăeșu are și piese publicate în reviste și antologii, dintre care menționăm:
Sfârşitul lumii începe azi (fragment, Dominus, 2002), Măscărici în alb-negru şi oranj
(comedie, Dominus, 2006), Fericirea conjugală a cucului (integral, în foileton, revista
Dunărea de Jos, 2007-2008), La început a fost peştele, (comedie cu vieţuitoare, integral,
Antologia literaturii gălăţene contemporane, vol. 3, teatru, editată de Centrul Cultural
„Dunărea de Jos”, 2008), Cealaltă viaţă a Bărbatului haios (comedie, fragment, Antares,
2009), Garsoniera lui Dumnezeu (eseu dramatic, fragment, Porto Franco, 2011), Telenovele
cu milionari (comedie, fragment, antologia „Verva - 35”, 2012).
Activitatea i-a fost apreciată prin acordarea a mai multor premii: Premiul al II-lea
(fabule), Festivalul Umorului „Constantin Tănase” Vaslui (1980); menţiune la Concursul
Naţional de Literatură Umoristică, Asociaţia Umoriştilor Români (1994); Ordinul
Ziariştilor, clasa I, acordat de Uniunea Ziariştilor Profesionişti (2001); Premiul pentru proză
al Filialei Sud-Est a USR pentru romanul Vinovatele meandre, Editura Junimea, Iaşi, 2012,
ş.a.
Ioana Chicu, bibliotecar,
Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” Galaţi
 31 0 de ani
de existentă
‚

REVISTĂ CULTURALĂ
Biblioteca
Județeană „V.A. URECHIA”
TRIMESTRIALĂ
editată de Biblioteca Judeţeană
„V.A. Urechia“ Galaţi
I
AX S
DAN PLĂEŞU

VASILE ALEXANDRESCU URECHIA

L IBRI
ISSN: 2734-4924
ISSN-L: 1844-9603

Anul XIV, Nr. 53,

decembrie 2021