Cartea-comoara supremă a omenirii

Ce este cartea pentru mine?,este o cheie de diamant care îmi pemite să deschid castelul
meu de cunoștințe.Cartea îmi deschide noi orizonturi către noi aspirații,de a mă
dezvolta,a prinde aripi de urca sus,și a atinge niveluri.
Am urcat sus,și am ajuns la scopul meu dorit datorită lecturii,datorită unui volum de
informație,care l-am asimilat cu precizie și curiozitate la fiecare cuvânt citit.Când spun
comoara am în vedere prețul acesteia,și anume cartea este comoară fără preţ, în care
unii îşi adună cele mai frumoase gânduri, ca alţii să le poată folosi în voie.  Cartea
reflectă ca o oglindă lungul şir de secole al vieţii omenirii, istoria luptei sale pentru
existenţă, pentru un viitor mai luminos, suferinţele, bucuriile,înfrângerile şi biruinţele
sale toate. Cartea ne este un prieten credincios și de nădejde.Cartea nu își are locul doar
în acea cameră de biblioecă,dar și in inima mea,există o părticică de iubire pentru
lectură,o părticică de liniște sufletească care mă face să uit de toate,doar să savurez din
plăcerea de a lectura. Cărțile m-au fascinat dintotdeauna. Le vedeam ca pe niște
portaluri pentru a călători spre diferite universuri. Mă impresiona faptul că odată
deschisă, cartea mă acapara cu totul și preț de câteva ore călătoream în timp sau pe
diverse continente, trăiam aventuri extreme sau pătrundeam în lumi incredibile ce-mi
depășeau imaginația.Mereu mă simțeam copleșită de emoții,și ardeam de nerăbdare să
ajung tot mai departe,să aflu sfârșitul,să aflu momentul culminant. Cartea îmi
completează viața, mi-o colorează și mi-o face mai frumoasă.Cartea îmi oferă
cunoaștere și înțelepciune. Nu pot experimenta într-o viață, câte pot învăța dintr-o
carte.Cărțile ne sunt mereu alături, trebuie doar ca noi să fim deschiși spre ele. Scriitorul
Ernest Hemingway spunea că „nu există prieten mai loial decât cărțile”.Pentru mine
cititul rămâne una din plăcerile vieții, iar cărțile, adevărate comori.Cărțile sunt și cele
mai bune instrumente de învățare, de transmitere și înmagazinare a informațiilor despre
tot ce a fost, despre tot ce există și despre infinitul de posibilități ce poate exista.Cărțile
captează în paginile ei adevărata artă a cuvintelor. Cărțile apropie, unește oameni și
culture,unește suflete și părere,idei și experimente.
Interesul pentru lectură se dezvoltă încetul cu încetul, începând din familie, de la raftul
mic cu cărţi din copilărie; apoi, în şcoală, profesorii sunt cei care, bine pregătiţi, ţin cu
râvnă aprinsă această făclie, prin dragostea şi erudiţia lor pedagogică - de a le trezi
tinerilor curiozitatea şi a-i călăuzi spre un ideal cu adevărat nobil - dragostea şi respectul
faţă de om, de natură, de lege, de datini şi de instituţiile unui popor - şi mai presus de
toate, de credinţa în care s-au născut.Interesul meu s-a născut din frageda
copilărie,când mama îmi citea cu glasul ei blând povești de noapte bună,pe la cinci
anișori știam cu exactitate,când voi crește mare,voi citi și eu povești copiilor,visul meu s-
a adeverit,sunt extrem de fericită,prin aprofundarea în lectură,am ajuns să devin a doua
mama a copilașilor de la școală.
În concluzie îndemnul meu nu vă grăbește, nu vă îndreaptă spre un asalt al librăriilor.
Timpul este într-adevăr scurt, iar viața nu ne dă ocazia să ne bucurăm cu adevărat de
toate momentele frumoase, nici de toate cărțile pe care am vrea să le citim, așa că
trebuie să smulgem câte putem, și din unele, și din altele.