“Cititul mi-a schimbat visele în viață și viața în vis și a plasat universul literaturii la

îndemâna băiatului care am fost cândva. Mama mi-a spus că primele lucruri pe care
le-am scris au fost continuări ale poveștilor citite, pentru că mă întristam când se
încheiau sau pentru că voiam să le schimb finalul. Și poate că mi-am petrecut viața
făcând asta, fără să-mi dau seama: prelungind în timp, pe măsură ce am crescut, m-am
maturizat și am îmbătrânit, poveștile care mi-au umplut copilăria de exaltare și
aventuri.” Iată ce mărturisea Mario Vargas Llosa în discursul de acceptare a
Nobelului pentru Literatură.
Este, cred, una dintre cele mai frumoase pledoarii pentru literația în familie. Ceea ce
vedeți mai jos este o "carte în dar", pe care o am prin bunăvoința Aureliei Câmpean și
a Ilenei Iepure, neobositele doamne din spatele Asociației "Learn and Vision", pe care
le cunosc din 2018, când am fost invitata lor la "Masa critică pentru educație",
conferința anuală care sistematiza și prezenta activitățile asociației de-a lungul
fiecărui an din proiectul de literație în familie pe care îl derulau atunci. Între timp,
proiectul s-a încheiat, iar eforturile se îndreaptă acum spre acțiunile de multiplicare,
atât de necesare într-o Românie pe jumătate iliterată... (Din multe puncte de vedere!
Nu vorbesc despre, să zicem, literația digitală în rândul populației +60 sau rurale, căci
sunt aspecte de "finețe" și aproape că nu îmi vine să vorbesc nici despre statisticile
oribile din Barometrul cultural... Vorbesc despre ceea ce e și mai îngrijorător:
rezultate la examene, atitudine față de învățare în populația cuprinsă între 10 și 50 de
ani, relația cu propriul traseu cognitiv în educația secundară și după părăsirea
școlii...).
Din acest set de acțiuni multiplicative face parte volumul de mai jos, absolut superb
conceput. Miza de la care pleacă e aceeași ca a vorbelor lui Llosa: va citi și va fi
preocupat de relația lăuntrică cu lumea acela căruia i s-a pus cartea în mână de-acasă,
din familie. Copilul nu poate avea altă atitudine față de cuvânt decât au părinții lui. De
aceea, cartea este un manual de facilitare a literației conceput pentru aceia care nu au
făcut asta în mod explicit vreodată - deci un ghid nepretențios și foarte prietenos
pentru părinți, bunici, prieteni, chiar și educatori, bibliotecari sau profesori, organizat
pe vârste și... pe luni calendaristice. Da, chiar așa : câte o carte, câte un set de
activități pentru fiecare lună în parte. M-a făcut fericită să îmi descopăr câțiva prieteni
printre autorii de ateliere, "vânători de comori" și liste de activități superb ludice și
reflexive, ușoare și profunde în același timp, menite să îndrăgostească copii (și, de ce
nu, familii întregi) de citit. Păcat doar că nu au avut și o conferință rezervată în cadrul
simpozionului ANPRO care, în acest an, a avut ca subiect tocmai literația. Și, încă un
paradox, în țara noastră adesea mediul ONG oferă soluții mai practice, mai pertinente,
mai atrăgătoare și exemple de bune practici în mai mare măsură decât o face cadrul
instituțional "oficial". Semn și acesta că nu am înțeles suficient gravitatea problemei,
că nu ne sperie atât de mult pe cât ar trebui.