În atenția jurnaliștilor și intelectualilor români:

— dialogurile filmate se numesc emisiuni, nu podcasturi

— emisiunile au ediții, nu episoade. Episoadele sunt la seriale

— pauzele publicitare pot fi anunțate cu genericul „publicitate“. Sau cu genericul „reclame“. Cuvintele
𝘱𝘳𝘰𝘮𝘰, 𝘱𝘶𝘣, 𝘢𝘥𝘴 nu există în limba română

— se numără vizionările, nu vizualizările

— ceea ce citim noi pe internet sunt ziare și reviste, nu platforme, nu 𝘴𝘪𝘵𝘦-uri, nu „proiecte jurnalistice“

— textele de opinie se numesc editoriale, articole, tablete, cronici, eseuri, în niciun caz 𝘰𝘱-𝘦𝘥-uri sau bloguri

— spre deosebire de titlurile englezești, titlurile românești admit majusculă numai la primul cuvânt. „Vreme
ploioasă în toată țara“, nu „Vreme Ploioasă În Toată Țara“

— într-o publicație, e absurd ca unele nume de rubrică să fie în română (Politică, Economie, Vreme etc.), iar
altele să fie în engleză (𝘓𝘪𝘧𝘦𝘴𝘵𝘺𝘭𝘦, 𝘛𝘦𝘤𝘩 etc.) Hotărâți-vă pentru o limbă

— spunem ultima oră, nu 𝘶𝘱𝘥𝘢𝘵𝘦, nu 𝘣𝘳𝘦𝘢𝘬𝘪𝘯𝘨 𝘯𝘦𝘸𝘴

— spunem erată, nu 𝘭𝘢𝘵𝘦𝘳 𝘦𝘥𝘪𝘵

— spunem minciună, manipulare, dezinformare, intoxicare, fumigenă, fals, făcătură, nu 𝘧𝘢𝘬𝘦 𝘯𝘦𝘸𝘴

— spunem greșeală de culegere sau greșeală de redactare, nu 𝘵𝘺𝘱𝘰

— spunem corp de literă, nu 𝘧𝘰𝘯𝘵

— spunem aldine, nu 𝘣𝘰𝘭𝘥

— spunem transmisiune în direct, nu transmisiune 𝘭𝘪𝘷𝘦

— spunem flux de știri, nu 𝘧𝘦𝘦𝘥

— spunem lideri de opinie, nu 𝘪𝘯𝘧𝘭𝘶𝘦𝘯𝘤𝘦𝘳𝘴

— spunem temă sau subiect, nu topică. Topica înseamnă altceva în română

— spunem în altă ordine de idei, nu 𝘰𝘧𝘧 𝘵𝘰𝘱𝘪𝘤

— spunem dialog, conversație, dezbatere, convorbire, taifas, masă rotundă, tacla, colocviu, nu 𝘵𝘢𝘭𝘬-𝘴𝘩𝘰𝘸

— prima apariție a unei publicații se numește număr de semnal, nu număr-pilot (lăsați aviația în pace!)

— o instituție de presă e alcătuită din redactori, corectori, secretari generali de redacție, reporteri, directori,
nu din editori și senior editori. Editorii scot cărți, au altă meserie

— când ezităm în redactarea unei știri, avem la dispoziție expresia „informația nu a fost confirmată“.
Expresia „informația nu a fost verificată“, papagalicită după engleză, sună brambura. Prima expresie, clasică
în gazetărie, înseamnă că lucrăm la verificare, dar că nu avem dovezi finale. A doua expresie ar presupune că
ardem gazul, că ne plimbăm cu ochii pe tavan, că nici nu ne-am apucat să verificăm, darămite să fi obținut
confirmarea

— imaginile se modifică, prelucrează, retușează, nu editează. Doar cărțile se editează

— sintagma „photo credit“ nu înseamnă nimic în românește. Zeci de ani s-a spus „sursa ilustrațiilor“ sau
„fotograf“ și n-a murit nimeni

— dacă cităm în mod formal din Ion Ionescu, se cuvine să-i reproducem cuvintele și apoi să scriem 𝗜𝗼𝗻
𝗜𝗼𝗻𝗲𝘀𝗰𝘂, nu —𝗜𝗼𝗻 𝗜𝗼𝗻𝗲𝘀𝗰𝘂. Linia nu are ce căuta, e doar o maimuțăreală după obiceiul american

— ghilimelele românești nu sunt "". Putem folosi „” (seamănă cu 99 ambele semne) sau „“ (99 la
deschidere, 66 la închidere)

— după două puncte utilizăm minusculă, nu majusculă. Scriem „Accident feroviar în Franța: pagube de
milioane“, nu „Accident feroviar în Franța: Pagube de milioane“

— scriem „revista e publicată de trustul Alpha“, nu „revista e publicată de Trustul Alpha“. La fel, „cartea a
apărut la editura Omega“, nu „cartea a apărut la Editura Omega“

— editurile lansează cărți, lucrări, volume, tomuri, nu titluri

— cărțile se vând în exemplare, nu în cópii

— când se vând multe exemplare, ele devin populare, nu 𝘣𝘦𝘴𝘵𝘴𝘦𝘭𝘭𝘦𝘳𝘴

— nu există 𝘥𝘳𝘢𝘧𝘵 de articol sau de carte, există ciornă, schiță, eboșă, crochiu, șpalt, manuscris

— nu există presă 𝘱𝘳𝘪𝘯𝘵, există presă tipărită sau presă pe hârtie

— presa 𝘲𝘶𝘢𝘭𝘪𝘵𝘺 e, de fapt, presă de calitate, presă serioasă

— publicul de aici e format din abonați, cititori, privitori, nu din 𝘧𝘰𝘭𝘭𝘰𝘸𝘦𝘳𝘴 sau urmăritori (dacă vă
urmărește cineva, anunțați poliția)

Pe scurt, vă rog să nu uitați că vă adresați unor oameni din București, Craiova sau Iași, nu Washington, New
York, Cincinnati (unde, în treacăt fie spus, suspectez că n-ați lega bine două fraze).

𝘒𝘦𝘦𝘱 𝘪𝘯 𝘵𝘰𝘶𝘤𝘩!

Alex Paun