II.

PRESA TIPĂRITĂ: CONDIȚII DE AFIRMARE ȘI DE CONSTITUIRE (2 ore)

1. Să relateze despre premisele apariției presei tipărite.

2. Să compare parcursul presei tipărite în diferite țări ale lumii.
3. Să estimeze valoarea presei tipărite în raport cu alte componente ale sistemului mass mediei.

,,Prima datorie a presei este să obtina

cele mai noi si mai curente informatii
despre evenimentele vremii si,
dezvaluindu-le de îndată, sa le
împărtășească întregii națiuni''.1

David Randall

Primele încercări de a distribui informația datează în Babilon si in Egipt unde existau cronici
care consemnau evenimentele petrecute. In aceeasi categorie se inscriu si “afisele” evreiesti sau
“efemeridele” grecesti. Chinezii aveau, inca din secolul al II-lea i.H., pe vremea dinastiei Han, un
fel de buletin numit TI BAO (Ti pao), un fel de gazeta oficiala care anunțau decrete sau dispozitii
imperiale. Numite ,,cronici'' (in Babilon si Egipt), ,,efemeride'' (la greci) ,,buletine'' (,,Ti Bap'', la
chinezi), ,,Analele pontifilor'' sau ,,Acta Diurna'' (la romani), primele inceputuri ale comunicarii
scrise au fost continuate in Evul Mediu cu activitatile ,,nuvelistilor'', raspânditori de noutăți,
,,novellanti'' (in Italia) si ,,nouvellistes'' (in Franta). Acestea erau difuzate sub forma unor foi volante,
gazete-manuscris și se numeau ,,Novelle a mano'' (Italia), ,,Nouvelles à main'' (Franta), ,,News-
Letters'' (Anglia), ,,Relationi'' (Germania), ,,Kuranti'' (Rusia). Gazetele-manuscris din secolele XVI-
XVII si foile ocazionale, unele imprimate in tipografii (,,Occasionels'' - Franta, ,,Zeitungen'' -
Germania, ,,Avvisi'' - Italia sau ,,Newsbooks'' - Anglia), atunci cand difuzau stiri care lezau
autoritatile statale au avut de infruntat cenzura, iar unii gazetari s-au expus la condamnarea suprema
(Nicolo Franco, ucis prin spanzuratoare din ordin papal pentru comentarii critice la adresa desfrâului
familiei Farnese).
Germanul Johannes Gutenberg este considerat inventatorul presei de tipar, precum şi al
îmbunătăţirilor ce au favorizat dezvoltarea tipografiei: matrici ajustabile şi compartimentate, precum

1 DAVID RANDALL, 1998, Jurnalistul universal, p. 15

şi folosirea plumbului pentru confecţionarea unor caractere rezistente, identice şi în serie mare.
”Biblia cu 42 de rânduri” este cu adevărat o bijuterie a artei tipografice. Ea cuprinde 2 volume de
mari dimensiuni, cu un total de 741 de pagini şi aproximativ 2 500 000 de semne tipografice.
Culegerea şi punerea în pagină sunt deosebit de îngrijite, forma literelor elegantă, corectitudinea
tipografică desăvârşită, astfel încât ea putea rivaliza din punct de vedere calitativ cu cele mai
pretenţioase manuscrise ale vremii. Într-un fel, tocmai această perfecţiune monumentală și este prima
opera a luiGutenberg.
În anul 1609, la Strasbourg şi Augsburg a fost editat primul ziar săptămînal european „Aviso-
Relation oder Zeitung". în următoarele două secole, presa scrisă s-a dezvoltat vertiginos: la început
ziarele, iar mai apoi şi revistele, avînd o periodicitate prestabilită.
Cu adevarat stramosii ziarelor sunt gazetele scrise de mână ale italienilor, numite avvisi sau
gazettes, care au aparut la Venetia in secolul al XVI-lea. In 1556, Guvernul de la Venetia a scos
„Notizie scritte”, care arătau ca niște scrisori, iar informațiile incluse in paginile lor erau pe subiecte
militare, politice si economice. Avvisi erau de două feluri: publice si secrete. Cele publice erau
vândute cu prețul de o gazetă (moneda venețiană a acelor timpuri), de unde și numele de gazetă care
s-a păstrat până astăzi. Cele secrete erau destinate unui public restrâns, conțineau informații
sensibile, ceea ce astăzi numim „informari”și„stenograme”,și erau destinate oficialilor.
Informația ajungea doar la cei cu bani.Tot in secolul al XVI-lea, nemții, cu spiritul lor
pragmatic caracteristic, au inventat abonamentul la aceste „ziare” scrise de mână, informațiile
prețioase ajungând doar la cei bogați și puternici, care își permiteau să le cumpere.
Deși tiparul fusese inventat de ceva vreme, la momentul apariției acestor „publicații” scrise
de mână, soluția nu era înca viabilă. Tiparul era greu de folosit, astfel că era destinat mai mult cărților
religioase si știintifice, nu exista posibilitatea personalizării informațiilor si era destul de scump.
Primul ziar tipărit se considera a fi „Relation aller Fürnemmen und gedenckwürdigen Historien”,
cunoscut si sub numele Carolus, dupa cel care l-a inființat la Strasbourg. În Anglia au apărut și
publicații de genul Courante, dar pe atunci britanicii nu dădeau știri și informații din Anglia, ci din
Italia, Germania, Franța, Polonia, Ungaria ș.a.. Cum transporturile mai înregistrau întârzieri, uneori
apărea “informația” ca…”Știrile din Italia nu au sosit înca”. Primul ziar serios scos de englezi a
apărut în 1665, era săptămânal și se numea “Oxford Gazette”, având un aspect modern. Primul ziar
francez a fost “Gazette de France”, in 1631, portughezii au scos “A Gazeta da Restauração”, in 1641,
iar polonezii au avut “Merkuriusz Polski Ordynaryjny”, in 1661.
Presa americană a debutat cu “Publick Occurrences Both Forreign and Domestick”, tipărit în
Boston în anul 1690, sub conducerea lui Benjamin Harris. A fost publicat în doar o ediție, din cauza
cenzurarii lui de către autorități.
 Primul cotidian a fost scos de englezi, de Elizabeth Mallet, in anul 1702. Ziarul era format
dintr-o singură foaie, care pe spate avea publicitate. Elizabeth publică doar știri externe, simple și
fără comentarii, opinând ca “cititorii ei au inteligența să-și facă singuri o opinie”.
În 1790, la Iași aparea primul ziar tipărit în Moldova de către mareșalul rus Grigori Potiomkin
în timpul războiului ruso-turc cu denumirea “Couriere de Moldavie” și se edita în limba franceză.
Ziarul a apărut în cinci numere și nu are nici o amprentă a colaborării vreunui localnic la editarea
periodicului.
Începuturile presei românești sunt făcute de “Albina Românească” care apare pe data de 1
iunie 1829 și se impune prin seriozitate în abordarea temelor. Cu mici întreruperi ziarul a continuat
sa apară aproape douăzeci și unu de ani fără a schimba orientarea politică. Și ziarul “Curierul
românesc” este prima gazetă care a apărut în 1829 editat de Ion Heliade Rădulescu, cu sprijinul
boierului si carturarului Dinicu Golescu, care a obținut aprobarea apariției gazetei (inițial trebuia sa
se numeasca “Curierul Bucureștilor”, nume ce l-ar fi îngrădit în conținut). Apariţia „Curierului“ era
săptămânală sau, uneori, bisăptămânală. Pentru o scurtă perioadă, ziar românesc a apărut de cinci ori
pe săptămână. Pe frontispiciul „Curierului românesc“ scria „Gazetă politică, comercială şi literară“.
Abonamentul pe un an costa doi galbeni împărăteşti „plus cheltuiala poştiilor analoghiceşte după
depărtare“. Primul tiraj a fost de 280 de exemplare, scoase la tiparniţa Mitropoliei din Bucureşti. Mai
târziu, Ion Heliade Rădulescu şi-a adus tipografi de la Pesta, iar în 1930 a construit la Bucureşti o
tipografie. A fost un debut greu. Neavând nimic, Ion Heliade Rădulescu a trebuit să încropească
totul, de la tipar până la distribuţie şi balanţă economică între costuri şi încasări. „Această foaie va
servi şi omului politic, pentru gândirile şi combinările sale, ea va fi pentru literat şi pentru filozof,
pentru cine se interesează de războaiele de pretutindeni, pentru cei ce se gândesc la speculaţii,
negociaţii, ba chiar şi pentru asudătorul plugar”. Ion Heliade Rădulescu, la lansarea publicaţiei
„Curier românesc“ [6]Acest ziar a existat, cu mici intreruperi, pana pe 12 decembrie 1859.

Bibliografie recomandată:

1. Briggs A., Burke P. Mass-media. O istorie socială. De la Gutenberg la Internet. Iași: Polirom,
2005, p. 25-31.
2. Coval Dumitru. Din istoria jurnalisticii românești. Chișinău, Ed. Știința, 1992.
3. De la silex la siliciu”, volumul aparut in 1989 sub ingrijirea lui Giovanni Giovannini, fie in
volumul semnat de Jean-Noel Jeanneney “O istorie a mijloacelor de comunicare”, aparut in
1997.
4. Ecouri dintr-un secol. Pagini din presa periodică moldovenească a secolului XIX, ed.
Universitas, 1991.
5. Marin C. Mass-media. În: Mass-media și activitatea editorială. Republica Moldova.
Chișinău: Enciclopedia Moldovei, 2009. 736 p.p.670-671
6. https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/primul-ziar-romanesc-a-aparut-in-aprilie-
1829-sa-ne-fie-rusine-rumanilor-ca-abia-acum-ne-am-desteptat, vizitat 15.08.2017