ÎNCEPUTURILE PRESEI EVREIEŞTI DIN ROMÂNIA

-ISRAELITUL ROMÂN

De când a apărut presa, lumea a devenit mai vioaie, mai activă, mai combativă.
Gândurile nu se mai transpun doar în vorbe, vorbele nu mai sunt în vânt, se fixează pe
hârtie, nu le mai aud doar cei din preajma vorbitorului, cuceresc lumea, cuceresc timpul.
Presa a izbutit să anime însuşi globul pământesc, care şi el se învârteşte tot mai
ameţitor...
Aşa s-a întâmplat şi cu sectorul evreiesc al presei. De când a apărut presa în viaţa
evreilor din România, evreii au devenit mai activi, mai combativi.
Apariţia presei evreieşti a fost un fenomen care subliniază nivelul cultural şi
intelectual ridicat al populaţiei evreieşti. Ziarele au trezit interes şi au avut mare influenţă
asupra opiniei publice. S-au publicat rubrici din toate domeniile: pentru negustori, pentru
evenimente publice etc. Ziarul reprezenta adresa la întrebările cu privire la educaţie, la
conducerea şcolilor, programul de învăţămant şi altele. Membrii comunităţii ştiau să scrie
şi să citească, iar procentul de tineri intelectuali era în continuă creştere.
Evenimentul care a dus la întemeierea publicaţiiei Israelitul Român nu era puţin
însemnat. Era tocmai momentul decisiv pentru evreii moldoveni şi munteni, pe timpul
adunării celor două Divanuri ad-hoc, din preajma Conferinţei de Pace de la Paris, unde
urma să se hotărasca autonomia Principatelor Române, iar odată cu aceasta, trebuia să fie
pusă în discuţie şi acordarea drepturilor civile şi politice locuitorilor evrei din Moldova şi
Muntenia. Astfel fiind lucrurile, ziarul se înfăţişa ca un organ politic şi cultural, destinat
în bună parte acelei înălţătoare iniţiative, formulată atunci pentru prima oară de evreii din
Muntenia, prin intermediul unei tribune publice.

1
 Israelitul Român tindea, deci, să susţină principiul toleranţei şi al egalităţii
înaintea legilor, fără distincţie de religiune, deoarece evreii nu se bucurau de această
egalitate.1
În acelaşi timp, acest organ mai urma să fie şi o călăuză pentru evreii din
Principatele Dunărene şi să le indice calea ce trebue să urmeze pentru saluta lor; că
trebue să îmbrăţişeze şi ei idei progresive şi folositoare ţării.
Iniţiatorul tribunei de revendicări ale evreilor din cele două Principate a fost
ilustrul om de ştiinţă dr. Iuliu Barasch, stabilit în Bucureşti – după unele peregrinări în
profesia lui de medic prin oraşele Munteniei şi ale Olteniei – ca profesor de ştiinţe
naturale. În anul în care apare Israelitul Român, se afla în zonă şi Armand Lévy, un
agitator evreu-francez pentru nobila cauză a emancipării evreilor din Principatele
Dunărene, în acelaşi timp şi un foarte devotat filo-român. Fiind în legătură cu dr. Iuliu
Barasch, se pare că a contribuit cu sfaturi şi cu experienţa lui de publicist la întemeierea
Israelitului Român.2
Ca să-şi asigure succesul, cei doi au stabilit ca, gazeta să fie o întreprindere
naţională a evreilor din Principatele Dunărene: nu numai a ambelor Principate Române,
ci şi a ambelor comunităţi evreieşti: askenazită şi sefaradită. Ca redactori responsabili au
fost numiţi sefaraditul Aaron Ascher şi askenazitul I.L. Weinberg, care iscăleau împreună
în numele conducerii. Director – dacă nu de drept, dar de fapt - a fost Iuliu Barasch, care
a şi scris cele mai multe şi mai importante articole, în primul rând cele programatice.
Gazeta finanţată de bancherul sefaradit Abraham Halfon (n-a fost găsit şi unul
askenazit, această comunitate fiind mai săracă) apărea în două limbi: în română (cu litere
semichirilice), - acesta era atunci alfabetul oficial, pentru ca românii care o vor citi vor
avea, cunoscându-ne mai bine, mai multă simpatie pentru noi. Toţi avem să ne învingem
prejudiţiile3 (adică prejudecăţile); în franceză, pentru ca să fie accesibilă restului Europei,
cum cerea cu stăruinţă Armand Lévy.
Apariţia ziarului Israelitul Român - la mai puţin de trei decenii de când luase fiinţă
presa română – a produs pur şi simplu senzaţie. S-au înghesuit s-o achiziţioneze şi evreii

1
Marius Mircu, Povestea presei evreieşti din România, ed. Glob, 2003, p. 18
2
M. Schwarzfeld, Dr. Iuliu Barasch. Omul – Opera – Bucăţi alese, Bucureşti, 1919, p. 307.
3
Marius Mircu, Povestea presei evreieşti din România, ed. Glob, 2003, p. 21

2
care ştiau, şi cei care nu ştiau româneşte ( de franceză nici nu putea fi vorba! ), se uitau la
ea ca la un lucru sfânt, unii au pus-o în ramă, sub geam, să se păstreze veşnic.
Gazeta Israelitulu Românu cum se scria pe acea vreme, dar se citea fără u de la
urmă – a început să apară vineri 22 martie sau, pe stil vechi, 3 aprilie 1857 (de atunci
tradiţia ca gazetele evreieşti să apară în ajun de Şabat ).
În străinătate gazeta a fost o revelaţie neaşteptată. Într-adevăr, Israelitul Român
pare să fi trezit ecoul scontat de Barasch, atât în presa românească ( cea evreească
neexistând) cât şi în publicistica străină. O caldă scrisoare de adeziune la mişcarea de
emancipare a evreilor din Muntenia, trimite Israelitului Român – la întoarcerea sa din exil
– cunoscătorul luptător şi om politic, revoluţionarul român de la 1848, C.A. Rosetti.
Scrisoarea lui Rosetti s-a publicat în extenso, în nr. 12 al Israelitului Român. Alt mesaj,
cel al renumitului artist Matei Millo, e de asemenea un salut şi un îndemn celor ce se
trezeau spre o viaţă nouă, o dată cu renaşterea generală a Principatului şi a fost inserat de
redacţie în nr. 11 al gazetei. Din străinătate a trimis o aderare S. Block, redactorul revistei
L’Univers Israelite de la Paris, textul tipărindu-se în Israelitul Român ce poartă nr. 13; iar
Allgemeine Zeitung des Judenthums a înregistrat pe larg apariţia primului ziar al evreilor
din România.4
Din nefericire, cititorii unei astfel de gazete încă nu erau formaţi pe acele timpuri –
de un public anumit nu se putea discuta. Puţinii abonaţi evrei nu-şi dădeau seama de
valoarea unei tribune locale evreieşti ( scrisă în întregime de evrei ) şi de importanta şi
fără de precedent iniţiativă a doctorului Iuliu Barasch. Din pricina aceasta ( raţională
numai într-un anumit sens ), sforţările marelui vizionar şi om de ştiinţă n-au putut da
viaţă mai îndelungată celui dintâi periodic evreiesc din Ţara Românească ( mai mult de
şase luni n-a durat gazeta ), cu toate că în primul număr, Iuliu Barasch a expus atât de
limpede şi de înflăcărat programul ideologic în redactare aproape poetică, şi
nenumăratele năzuinţi ale fiului, cum îi plăcea să-şi numească gazeta.
De altfel, până şi cuvintele de rămas bun, tipărite în cel din urmă număr al gazetei,
adresate acelor cititori care au înţeles, în bună parte, scopul gazetei, ne arată că Israelitul
Român apăruse prea timpuriu, într-o ţară în care locuitorii de naţionalitate israelită de
abia intraseră în şcolile unde-şi puteau însuşi limba românească.

4
Istoria presei evreeşti din România, I (1857-1900), Bucureşti, ed. Bibliografia, 1938, p. 25.

3
 O bună parte din cuprinsul Israelitului Român şi în deosebi articolele doctorului
Iuliu Barasch au fost reproduse în primii ani ai ziarului Fraternitatea, de Lazăr Şăineanu,
iar în Egalitatea, de asemenea, în colecţia celor dintâi ani, de redactorul prim dr. E.
Schwarzfeld de la Paris. Tot Lazăr Şăineanu a publicat sumarul Israelitului Român într-
un număr al ziarului Fraternitatea. El ne-a dat, în ordinea alfabetică a articolelor, bogatul
şi variatul conţinut. Săptămânalul, atât de admirabil redactat, e analizat în amănunt de
Şăineanu, căci el, cel dintâi, şi-a dat seama că merită să fie cercetat cu multă luare-aminte
ziarul care marchează începuturile presei evreieşti din România, presa scrisă în graiul
Ţării Româneşti.
Evreii din România au dat nu numai aproape o mie de gazetari care au deservit
presa evreiască, ci au furnizat şi peste o mie de gazetari care au slujit presa românească.
Presa evreiască din România este istoria evreilor în România.

4
 BIBLIOGRAFIE

CĂRŢI
Baiculescu, George, Georgeta Răduica... : Publicaţiile periodice româneşti, Buc.,
„Editura Academiei”, 1969, tom I, p. 346.

Hadoş, Nerva, Al. Sadi Ionescu: Publicaţiunile periodice româneşti, Buc., Librăriile
Socec şi C. Sfetea, 1913, tom I.

Istoria presei evreeşti din România, I (1857-1900), Bucureşti, ed. Bibliografia, 1938.

Mic dicţionar enciclopedic, Buc., „Editura Ştiinţifică şi enciclopedică”, 1978.

Mircu Marius, Povestea presei evreieşti din România, ed. Glob, 2003.

Răduică Georgeta, Nicolin Răduică : Dicţionarul presei româneşti (1713-1918), Buc.,

„Editura Ştiinţifică”, 1995.

Schwarzfeld M., Dr. Iuliu Barasch. Omul – Opera – Bucăţi alese, Bucureşti, 1919.

PERIODICE
Apărătorul, IV (II), (1882), nr. 22, din 14 iunie.

Fraternitatea, III (1881), nr. 27, din 10 iulie.