ISTORIA EVREILOR

Eleva: Mihali Roxana-Ionela, Clasa: A IX-A (D), Profilul: Științe Sociale

Coordonator: Ioan Fere stean
Localitatea: Borșa, Județul: Maramureș, Strada: Lazuri, NR. 1
 „Istoria se repeta!”... nu istoria se repetă, ci persista in istoria noastră o anumita problema a
cărei soluție încă nu s-a găsit! In cazul de fata este problema evreilor, vestita „chestiune
evreiasca”! De aproape doua veacuri aceasta problema a devenit tot mai preocupata pentru
oamenii de rând, pentru guvernanți, pentru „formatorii de opinie”! La un moment dat,
crezând ca problema evreiasca s-a rezolvat definitiv prin emigrarea masiva a evreilor din
Romania in Israel! VESTITA ALIA! Începută chiar la sfârșitul veacului al XI-lea, intetita in
anii războiului si mai ales după, acest veritabil exod părea ca s-a încheiat.
 In 1989 mai trăiau in Romania câteva mii, vreo cinci mii de evrei, majoritatea prea bătrâni ca
sa mai plece din rosturile lor si sa-si facă altele, in Tara Sfântă! După 1990 evreii au început
sa fie iar interesați de Romania, interesați sa devina cetățeni ai României. Motivele acestui
nou exod, ca si dimensiunile reale ale procesului, nu sunt făcute publice. Dorel Dorian, la
data aceea reprezentantul evreilor in Parlamentul României, a recunoscut ca pe lângă cei vreo
sase-sapte mii de evrei, pe care decembrie 1989 i-a găsit in Romania, mai sunt 300.000 de
evrei care vin in Romania. Renunțarea la cetățenia romana era obligatorie pentru toți care
plecau in Israel sau Germania ori Grecia, pentru a se repatria...
Prin asta afirmând clar ca Romania nu este patria lor!!!
 Multi dintre evrei sunt interesati sa plece din Israel in Europa. Iar cetatenia romaneasca ii
transforma pe loc in cetateni ai Uniunii Europene, uniunea in care Israelul trage nadejde sa
intre curand. Din pacate, sunt srmne multe ca evreii isi cauta de fapt un refugiu de rezerva.
In Israel a aparut si o teorie politica, numita diasporism, care ia in calcul cu toata
seriozitatea intoarcerea evreilor veniti din Europa, inapoi in tarile de unde au plecat!... Din
perioada iunie 1940 - august 1944, pentru genocid, pentru holocaustul care ar fi facut circa
400.000 de victime printre evreii din Romania. Evrei, revin cu o sustinere materiala si
ligistica nelimitata din partea statului, a Cahalului evreiesc.
 Dar Eminescu nu a fost nici pe departe singurul publicist care a tinut treaza in mintea
publicului constiinta pericolului evreiesc, nu a fost singurul care si-a complicat existenta de
dragul cauzei adevarului... Era clar ca urmareau ceva evreii si curand s-a vadit clar ce
anume: o bucata importanta din teritoriul romanesc, locuit de romani pe care sa-si faca o
tara a lor! Un Israel! In Romania! Teritoriul vizat fiind Moldova intreaga, incluzand asadar
Basarabia si Bucovina, precum si o parte din Galitia. Cu alte cuvinte, suntem, ca popor si ca
stat, intr-o situatie extrem de grea, mai vulnerabili ca oricand in istoria noastra!
Sinagoga distrusa in 1944
 Miza principala a conferintei a fost sa respinga pretentiile unor publicisti evrei cam certati cu
rigoarea demonstratiei stiintifice potrivit carora ar exista temeiuri istorice pentru „a reclama
drepturile autohtoniei, prezentandu-se ca a doua natiune a patriei”... Insista subsemnatu;, subliniind
delimitarea intre evreii care venisera in tara incepand cu domnia lui Vasile Lupu, majoritatea sunt
evrei sefazari, pe care Nicolae Iorga ii numeste „evreii lui Dimitrie Cantemir”, si evreii cazari, care
au dat navala in Moldova. Evreii lui Dimitrie Cantemir nu vorbeau limba ebraica, dar desigur cea
spaniola.
 Evreii lui Mihai Sturza insa, ca si imensa majoritate a evreilor de astazi, vorbesc acel jargon
german. Ion Bratianu intr-un interview acordat prezentatorului foii „Deutsche Zeitung” la 1877,
evrei pentru care „filantropii Apusului”: „Sunt evrei de nationalitate
ruseasca, de calitate cea mai rea... Din zece contravenitori la impozite, noua erau evrei... Fiecare
evreu din clasa de jos se declara, indata ce are un conflict cu autoritatea locala, supus austriac.
Avem la noi evrei ce au venit din afara pntru a scapa de conscriptia militara... Nu vreau ca Romania
sa devina un refugiu de rai cetateni.” Asadar, in mod clar, nu de toti evreii era vorba, ci de acea
categorie de infractori dovediti sau potentiali pe care orice tara ii marginalizeaza. Ei veneau in
Romania alungati din tara de bastina! Cum sa le deschizi portile Tarii unor astfel de indivizi, deloc
putini, sute de mii?!... Prezenta evreilor in mijlocul romanilor poate fi luata in seama abia din
vremea lui Vasile Lupu.
 Cand Austria si Rusia incearca sa faca recrutari pentru armata imperiala din randul evreilor,
acestia „dau bir cu fugitii” si se refugiaza in Moldova, iar cand se incep si aici incorporarile
obligatorii, gasesc solutia: platesc pe cineva sa faca armata in locul lor... Imparatul Iosif al
II-lea, scrie la 19 iunie 1873, dupa o inspectie la Cernauti: „Sa se urmeze cu vreii acelasi
sistem, ori se fac negustori si mestesujari cinstiti, ori se consacra plugariei, ori trebuie scosi
din tara.” Ajunsi in Austria venind din Galitia si Polonia, evreii vagabonzi („ratacitori”) erau
trimisi in Moldova. Aici gaseau un tratament pe care guvernatorul Bucovinei ii califica asa:
„in nici o tara evreii nu se bucura de atatea privilegii si drepturi si nu platesc mai putin”.
 Pentru a rezista in acest context uman plin de adversitate, evreii din Moldova recurg la mita,
platind bani grei celor care, prin functia lor, trebuiau sa-i fereasca pe autohtoni de raul
invadatorilor. Apar niste acuzatii aduese evreilor de lumea romanesca de o dinioara, acuzatii
pe care Nicolae Iorga de-a documentat totusi cu atata acribie. Concluzia aceasta, pe care o
propun cititorilor, o lucrare exeptinoala dedicata la nivel planetar „chestiunii evreiesti”:
Secolul Evreiesc, a evreului Yuri Slezkine, aparuta initial sub titlul The Jewish Century, la
Princeton University Press, New Jersey, in 2004.
 Evreii, ca popor mercurian, au dezvoltat un mod de comportament al carui scop urmarit a
fost supravietuirea, evitarea extinctiei. In final, strategiile imaginate si practicate de evrei le-
au adus un maxim castig de cauza: secolul al XX- lea este „secolul evreilor”, al suprematiei
evreiesti, nu se sfieste s-ospuna deschis autorul. Evreii de azi tin la demnitate, sunt dispusi
sa raspunda, barbateste, pentru faptele lor!... Evreii tind, in numar tot mai mare, spre un
astfel de comportment! Doamne, ajuta! Am evitat sa tratez ca istoric viata evreilor in tarile
noastre, unde astazi, pe temeiuri, reclama drepturile autohtoniei,prezentandu-se ca a doua
natiune a patriei. Ma vad, deci, silit sa dau, intr-o lucrare anume -Istoria evreilor din tarile
noastre- asa cum a fost intr-adevar. Sa mi se dea voie a nu ma opri asupra evreilor
„idumeeni” si „itureeni” din scriptii gasite in Dacia dupa cucerirea lui Traian. Ii cred
indoielnici, asa cum s-a facut mentionarea lor, desi nu tagaduiesc ca in amestecul de latini
de limba care a fost adusa in noua provincie, sau atras de dansa, de minele de aur si argint
ale acestui Transvaal roman, ca intre acesti uitlanderi au putut fi si evreii cei mai autentici.
Dar contopirea lor cu populatia cealalta era impiedicata de motive religioase , iar de
mintinere ca natiunea celor aventurieri sporadici nici vorba nu poate fi. Un timp evrei de
religie, dar care nu s-au njumit vreodata evrei, ci mai probabil cum erau trecuti in Bibliesub
numele de jidovi.
Deportarea evreilor
 Erau insa evrei pe atuncea si in Brasov, Sibiu, Bistrita, care ne-au trimis, inca inainte de
fundarea Principatelor (Campulungul muntean si Baia Moldovei sunt de la inceputul
veacului al XIII-lea), cele dintai elemente urbane, sasisi cativa unguri? Orasele sasesti din
Ardeal nu sunt o prelungire a orasenestii din Germania, care de multa vreme era patrunsa de
iudaism, ci formatiuni proprii, spontaneu rasarite din viata taranilor mutati la Rin.Evreii se
intalnesc numai in porturilr tarilor, cum, de atlminterea, localitatile din Anatolia si Siria
aveau, ca si cele Italiene, cartierul lor evreesc, Iudaica Zueca. Astfel evreii din Cetatea Alba,
vechiul Moncastro genovez, supus acum Hanului, isi pastrau „locuintelea” lor deosebite, pe
langa aceia cari stateau in jurul guvernatorului ca medici.
 Sa amintim si rolul de calai pe care-l joaca evreii din Tarnova, la uciderea tatarului Ciochi,
fiul lui Nogai, care voise sa se faca tar al burgarilor la sfarsitul eacului al XIII-lea.
Asemenea evrei turcesti, pe care-i gasim la Lemberg inca din 1467, se faceau, de
altminterea, negustori de robi, si astfel se descoperi, de un ambasador al regelui Alexandru
Bogusz, la unul din ei, in Moldova, o doamna polona pe care o cumparase la tatari. In aceste
mentiuni ale evreilor din Balcani si din Crimeea se margineste tot contactul cu natiunea pana
la 1500.
 In a doua jumătate a veacului al XVI-lea, sultanul Selim al II-lea, patrunde, cu un rol tot mai
mare în viața turcească, evreii spanioli și portughezi, și falșii convertiți creștini, maranii.
Astfel, încă de la început, ei își iau locul la negocierile pentru tronurile românești Și pentru
alte situații înalte, la jocul de bursă al caftanelor si carjelor. Fara să poată înlocui pe greci, a
căror situație e o continuare a celor vechi, pe turci, care se înscriu în Orientul Ienicerilor ca
să aibă mai multă autoritate în speculațiile lor, ei ajung indata, in urma acestora, un element
insemnat in acordarea de imprumuturi riscate cu dobanzi mari.
 Așa e și în Țara Românească, Petru, fiul lui Mircea, face o încercare a evreilor de a
cămătarii prin sate. După plângerea lui Alexandru Vodă ,urmașul aceluia, se iau măsuri de
Poartă în Octombrie 1568: sătenii neputând plăti marile dobânzi și plângandu-se domnului,
se recunoaște de turci ca „altfel s-a săvârșit ruină populației sărace de la țară” și se interzice
și aici prezența evreilor „care se deosebesc esențial de ceilalți locuitori”.
 Am ajuns astfe la 1600 fără a găsi mențiunea unui element evreesc așezat în părțile noastre.
Nici o constatare de evreu în Moldova și Țara Românească nu se întâlnește până în epoca
lui Vasile Lupu, când războiul de desrobire economică el cazacilor poloni aruncă în
Moldova pe unii dintre exploratorii lor evrei, ca arendași și cămătari cum a aflat-o, un
călător sirian din gura unuia din fugari, Iancal. Incă în istoria Răscoalei lui Gaspar Vodă
Gratiani, în 1620, răscoală care imită pe a lui Aron în ce privește jertfirea creditorilor străini
din Iași.
 Lipsesc până și evreii împrumutător ai domniei, căci acum, mulțumită răscoalei din 1594,
mulțumită rezultatelor lungului război germano-turc și mulțumită grele lor campanii din
Asia ale sultanilor, țările noastre au domnii lungi, din care profită toată lumea.
 Lipsesc si evreii mijlocitori intre provinciile turcesti si Galitia polona, caci elementele
orintale, turci, greci ca si evrei, au disparut mai cu totul, lasand aceasta ramura de castig in
mana partilor direct interesate, poloni si moldoveni, care strang averi ca ale lui Balaban, lui
Ursachi, a lui Duca Vodav.
Holocaustul din Romania
 Se spune că întemeietorul unei secte evreieşti mai aproape de creştinism, Iacob Iosif Frank,
care predică în Polonia şi muri la Offenbach, s-ar fi născut la 1728 în ţerile noastre67. Nici
un izvor intern nu ştie de el sau de legea lui cea nouă. De pe atunci încă, o mare parte din
evreii Moldovei nu erau turci, „frânci” de limba spaniolă, ci polonezi, a căror invazie,
datorită şi deselor turburări de peste Nistru, se făcea tot mai puternică.
 O mare schimbare năprasnică veni din anexarea de către Austria a părţilor Moldovei-de-
Sus, aşa-numita Bucovină. În acele ţinuturi ale Cernăuţului şi Câmpulungului, la care se
aduseseră părţi din ale Hotinului şi Sucevei, nu erau înaintea aşezării stăpânirii împărăteşti
decât 206 familii, cu 986 capete, iar în timpul răsboiului ruso-turc din 1769-74 numărul
crescu până la 298 familii, cu 1346 capete. Statistica, făcută după 1775, găseşte doar 526 de
evrei; În Siret erau de tot puţini, „câţiva”, spun actele oficiale. La 1775 însă, ajunseseră a fi,
prin scurgerea din Galiţia, 780-800 de familii. Cel dintâi guvernator al ţerii, generalul
Enzenberg, constată că ei se îndeletnicesc în rândul întâi cu cârciumăritul.
 Cu aceasta am ajuns la altă fază din istoria evreilor la noi. Orândarii din veacul al XVII-lea,
micii negustori acaparanţi din al XVIII-lea, cuprinşi în bresle de supuşi, de clienţi ai
Cămării domneşti, proprietate rentabilă a principilor, ajung a fi acum meşteşugari liberi,
fără vreo asociaţie forţată de corporaţie, cari, pe o vreme când se schimbă casa, mobila,
haina, încălţămintea, acoperirea capului, concurează înverşunat pe meşterii noştri, pe cari
breasla începea să-i încurce, şi ajung a-i înlocui aproape cu totul. La 1796, domnia trebui să
ia măsuri. Ea despărţi pe evreii săi, dându-le hrisovul după care se numiră hrisovuliţi şi
cerându-le în schimb pentru autonomia lor fiscală plata a 16 pungi (8.000 de lei) pe an, pe
lângă 8.000 ai „angariilor”, cotul de postav al cămăraşului şi venitul de la cârciume al agăi.
O creştere de bir, „cu ceia ce se va căde”, se impune încă în iulie 1804, şi domnul,
Alexandru Moruzi, o hotărî: divanul legitimează măsura prin aceea că jidovii cu hrisoave
atrag zilnic pe alţii, cari „să adună mulţime din toate părţile”, şi „s-au umplut toate
târgurile” „cari nimic alta nu folosesc, decât numai că pricinuiesc în mare scumpete
hazareaua”, cei săraci căzând chiar povară celorlalţi.
 Încă în vremea lui Grigore Ghica, îndreptat de dânşii, se dăduse voia de a face cârciume în
sate, se redusese dreptul de expulsare la noii veniţi, se aplicase legea recrutării şi la evrei
(1852) – deşi doi ani după aceasta evreii, cari subt Mihai Vodă se răscumpăraseră prin mită,
căpătau, pe căile ştiute, la sfârşitul anului 1854, dreptul de a se face înlocuiţi, plătind un
moldovean în loc266. Fără a preciza nimic, comunitatea din Iaşi cerea Caimacamului Balş,
în 1856, iscălind bancherii, în frunte cu vestitul Mihail Daniel, „reforma legii privitoare la
soarta deplorabilă a obştii jidoveşti din Moldova”.
 În şedinţele Divanului ad-hoc al Moldovei ca şi în consfătuirile de saloane se ceru deci
primirea de cetăţenie, fără deosebire, a tuturor străinilor. Cracti, în declaraţia sa de principii
din 1858, cerea astfel împământenirea în masă a evreilor născuţi în ţară, „cari niciodată nu
se vor fi bucurat de protecţia vreunei puteri străine”, ceea ce, adaugem, era şi o lovitură ce
se dădea Austriei, duşmană a Unirii şi care ţinea în atârnare de dânsa miile de sudiţi –
100.000 încă după 1870 – una din principalele raţiuni de a fi ale Agenţiei. Nu o dată
Kogălniceanu însuşi a făcut declaraţii în acest sens, pe cari, cu firească recunoştinţă, le
înseamnă aceia cari, în vremea noastră, duc lupta pentru aceeaşi naţionalizare în bloc pe
tema umanitarismului – neaplictă însă şi ţăranului, minor economic şi politic, exploatat
până la stingere de mica burghezie evreească.
Evrei adusi in gara din Sighet
 Bibiografie

 Carte: Nicolae Iorga -- Istoria evreilor in tarile noastre