Emanuel Bălan, Evreii din Târgu-Neamț: istoria unei comunități

Liviu Neagoe

Comunitatea evreiască din România a fost greu încercată de presiunile istoriei de-a lungul
timpului. Evreii au fost un factor modernizator în societatea românească, având contribuții
remarcabile în medicină, știință, filologie, literatură. Dotați cu spirit antreprenorial și mobili
social, evreii au înființat târguri, aflate mai ales în proximitatea căilor comerciale ale Moldovei,
în care dețineau ateliere de croitorie, pielărie, sticlărie, morărit. Ei au ocupat în mod firesc nișa,
creată între țăranii legați de muncile istovitoare ale câmpului și boierii proprietari de pământ
dar care nu concepeau să întreprindă activități comerciale, în care ar fi trebuit să se dezvolte o
burghezie autohtonă. Dinamica economică și demografică a populației evreieșt ca o consecință
a migrației pe parcurgul secolului al XIX-lea, superioară în raport cu populația românească, a
făcut din evrei un epitom al capitalismului într-o țară supusă unei modernizări fluctuante.

Construcția statală și preocuparea pentru definirea identității naționale au adus în actualitate

locul pe care comunitatea evreiasă ar fi trebuit să-l ocupe în societatea românească, conducând
la puternice reacții intelectuale, polemici și aprinse dezbateri parlamentare. Construirea unui
model identitar înseamnă raportarea la ceea ce ne validează: experiența alterității, întîlnirea cu
celălalt, străinul. Din această perspectivă, populația evreiască, diferită atât de mult prin tradiții,
limbă, vestimentație, obiceiuri alimentare, religie de populația românească, a fost percepută de
către elitele românești drept alteritatea extremă și un potențial pericol pentru corpul națiunii.

Antisemitismul românesc nu este însă un fenomen local, cu un substrat economic și social, ci

trebuie înțeles în context central și est-european în cadrul procesului mai amplu de construire a
națiunii și de consolidare a identității naționale. La sfârșitul secolului al XIX-lea România și Rusia
rămăseseră singurele țări europene care nu emancipasesă populația evreiască de pe teritoriile
lor. În cazul României, modificarea constituțională din 1879 oferit, în principiu, posibilitatea
naturalizării. Dar procedurile birocratice greoaie, costurile ridicate ale naturalizării și arbitrariul
autorităților române au făcut ca doar un procent redus al populației evreiești să poată obține
naturalizarea. Antisemitismul românesc a fost un vector politic pentru majoritatea programelor
de guvernare din ultimile decenii ale secolului al XIX-lea.

Cartea pe care o prezint acum, Evreii din Târgu Neamț, a tânărului istoric Emanuel Bălan,
prezintă doar tangențial problema spinoasă a antisemitismului. Ea se înscrie în linia cercetărilor
întreprinse de Lya Benjamin, Ladislau Gyemant, Carol Iancu, Anca Filipovici, Natalia Lazăr asupra
unor comunități evreiești de pe teritoriul României. Apărută cu sprijinul Comunității Evreilor din
Piatra-Neamț și al obștii Târgu Neamț cartea este în egală măsură un subiect de istorie locală și
o pledoarie pentru diversitate și toleranță. Totodată, cartea lui Emanuel Bălan este rezultatul
unui vast șantier de cercetare asupra fondurilor arhivistice existente la Arhiva Diplomatică a
Ministerului de Externe, Arhivele Naționale Centrale, Comunitatea Evreilor din Târgu Neamț,
Centrul pentru Studiul Istoriei Evreilor din România, Arhivele Naționale Istorice, filiala Neamț
(Școala Israelito-Română, Legiunea de Jandarmi, Poliția Orașului Târgu Neamț, Comisariatul de
Poliția Târgu Neamț, Primăria Târgu Neamț și Comitetul Democratic Evreiesc). Nu în ultimul
rând, Emanuel Bălan a cercetat presa vremii: "Corespondența Provincială", "Cronica Israelită",
"Curierul israelit", "Egalitatea", "Monitorul Oficial", "Reformatorul", "Studia et acta historiae
iudaiorum Romaniae".

Din punct de vedere cronologic, lucrarea acoperă perioada cuprinsă între secolele al XVII-lea și
al XXI-lea (cu un insert pentru perioada 1990-2015). În demersul său, Emanuel Bălan insistă – și
pe bună dreptate – asupra momentului 1866: debutul "chestiunii evreiești" în viața politică și a
momentului 1938: debutul măsurilor cu caracter antisemit. Scopul mărturisit al autorului a fost
"de a scoate la lumină un capitol la istoriei locale, acela al contribuției comunității evreiești la
dezvoltarea urbei de sub Cetatea Neamțului prin personalitățile pe care le-a dat, dar și obolul
uman și material adus pentru câștigarea independenței și reîntregirea României" (p. 15).

Volumul este structurat în 11 capitole și debutează cu semnalarea primelor mărturii despre

sosirea evreilor în Neamț în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și raporturile cu românii,
marcate în epocă de iantiiudaism și de acuzații de omor ritual. Pe parcursul secolului al XIX-lea
comunitatea evreiască din Neamț se dezvoltă demografic și economic, un rol decisiv în cadrul
comunității revenind starostelui. Viața religioasă a comunității era deservită de rabini cu o vastă
erudiție și se desfășura în jurul Sinagogii. De asemenea, educația a jucat un rol important în
comunitatea evreiască , o școală evreiască funcționând neîntrerupt din 1829. În 1897 la Târgu
Neamț existau 12 școli dintre care doar una era acreditată având local propriu, patru erau școli
de bieți iar opt erau mixte.

Un capitol special este acordat contribuției evreilor la Războiul de Independență. Au existat

evrei combatanți, care au primit dreptul la naturalizare și pe care Emanuel Bălan i-a identificat
în arhive, precum și evrei care au contribuit material la efortul de război dar cărora li s-a refuzat
emanciparea. Limitarea emancipării, restricțiile impuse evreilor în domeniile economic, militar,
juridic, școlar, dificultățile unui parcurs profesional și a unei mobilități sociale ascendente au
creat premisele mișcării sioniste. Pentru sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-
lea emigrarea a reprezentat pentru o bună parte a evreilor o "soluție pentru o viață mai bună"
(p. 62). Participarea evreilor la primul Război Mondial este concretizată în donații materiale și
bănești, rechiziționări de clădiri pentru folosul armatei și militari evrei care au contribuit la
efortul de război al României.
Legea naturalizării din 1919 acorda cetățenie tuturor evreilor din Vechiul Regat, Transilvania,
Basarabia și Bucovina iar prevederile ei au fost consfințite prin Tartatul privind minoritățile din
cadrul Conferinței de Pace de la Paris. Drept urmare, evreii și-au putut exercita dreptul de vor și
participa la viața politică a comunității pe listele unor partide românești sau ale unor formațiuni
politice proprii. Viața comunitară și-a continuat cursul firesc până la teroarea legionară din 20
noiembrie 1940. Liderii comunității au fost arestați și bătuți și obligați să plătească sume mari
de bani sau să cedeze imobile către Mișcarea Legionară.

Guvernarea Antonescu a înăsprit și mai mult viața comunității evreiești din Târgul Neamț. Evreii
au fost obligați să plătească taxe militare și să presteze muncă în folosul comunității. În cel de-al
Doilea Război Mondial evreii au fost organizați în tabere și colonii de muncă aflate în
subordinea Secretariatului de Stat al Muncii și au fost obligați să poarte semnul de recunoaștere
a religiei lor. Politica de românizare a guvernului Antonescu a expropriat evreii de terenurile și
clădirile care le aparțineau fără nici o despăgubire. Mai mult decât atât, evreii din Târgu Neamț
și din satele din apropiere au fost mutați cu forța la Buhuși, transformat într-un "târg evreiesc",
condorm stenogramei Consiliului de Miniștri din 22 aprilie 1944 (p. 132).

Perioada comunistă a aflat comunitatea evreiască din Târgu Neamț într-o situație disperată, cu
o populație sărăcită și abia întoarsă din refugiul de la Buhuși. Comunitatea a încercat să se
redreseze dar trauma războiului i-a determinat pe mulți evrei să se decidă pentru soluția
emigrării. O parte dintre evrei au trecut de partea comuniștilor alimentând zvonurile conform
cărora "evreii au adus comunismul în România". După 1989 comunitatea evreilor din Târgu
Neamț era mult diminuată, un tabloul clinic al depopulării care a afectat numeroase localități
din zona Moldovei: Buhuși, Roman, Moinești, Tg-Ocna, Pașcani, Fălticeni, Hârlău, Botoșani.

Consider că monografia locală Evreii din Târgu Neamț: istoria unei comunității, avându-l autor
pe Emanuel Bălan, este o lucrate foarte bine scrisă, care folosește surse edite și inedite, într-un
limbaj intelectual de ținută, marcând o contribuție importantă la studiul istoriei unei comunități
etnice în istoria modernă a României.

Emanuel Bălan, Evreii din Târgu Neamț: istoria unei comunități, București, Ed. Hasefer, 2019,
263 p. ISBN 978-973-630-428-6