Nu se mai poate cu oamenii politici actuali.

Sunt corupți, delapidează fonduri publice, fură în

modul cel mai direct. Nu se compară cu cei din secolul al XIX-lea, care nu practicau așa ceva
și erau educați în Occident.

Este drept, unii nu furau. Asta se întâmpla pentru că au găsit altă cale.

Să luăm cazul lui Ion Brătianu, fondatorul liberalismului românesc și prim-ministru între 1876
și 1888. Cultivat, erudit, onest, patriot veșnic treaz.

Ion Brătianu a deținut o putere imensă în România, dar avea și datorii multe. Din patriotism
făcute, desigur. Cum să le achite? Să fure nu se cădea, nu se întâmplase asta niciodată în
România.

Astfel încât, persoanele influente din jurul luminii liberale românești au organizat o
subscripție publică pentru a răsplăti „virtuțile civice” ale prim-ministrului Brătianu. Cu alte
cuvinte, cetățenii din țara noastră erau invitați să contribuie cu diverse sume de bani pentru
liniștea liderului țării.

Cine a donat bani? În mod evident, aproape toți oamenii politici liberali, deputați, senatori,
miniștri, cei din Banca Națională, toți șefii numiți în funcții relevante de la Poșta Română
până la Căile Ferate, mitropoliți, preoți, funcționari, magistrați, cadre militare. În plus, au
donat mulți evrei, deși Brătianu era un virulent antisemit.

Au donat aproape toți industriașii, comercianții, cei implicați în afaceri sau care aveau
contracte cu statul. Din simpatie, desigur.

Mai mult, au fost oameni politici conservatori precum Marghiloman care au simțit un impuls
irezistibil de a dona (lui Marghiloman i-a dat banii înapoi Ionel Brătianu). Unul dintre aceștia
încerca de trei ani să obțină un împrumut de la creditul funciar fără succes. După ce a donat,
creditul i-a fost aprobat. Faptul că Brătianul făcea parte din consiliul de administrație este o
coincidență.
Suma de bani strânsă a fost fabuloasă. Titu Maiorescu avansa cifra de 380.000 lei, ziarele
conservatoare vorbeau de șapte-opt sute de mii. Oricum, în epocă s-a încetățenit sintagma
„milionul lui Brătianu”. Ar fi de ordinul milioanelor de euro în zilele noastre.

Ce a făcut fruntașul liberal cu banii? Și-a ridicat o ipotecă, și-a achitat toate datoriile și i-a dat
fetei sale o zestre consistentă. Printre altele, presupun. Datele, din păcate, sunt puține, iar
istoricii au omis pur și simplu subiectul.

Putea să nu fie liberalismul românesc original? Talent, înzestrări, inițiativă, investiții, da, sunt
bune, dar nu se compară cu a cere bani de la popor. Mă rog, de la cine trebuie, dar să spunem
popor.

În aceste condiții, cred că oricine și-ar dori să fie urmașul Brătienilor.