Între Planul Valev şi Planul Ontario

Pentru a-şi domina şi conduce imperiul comunist Est-European, nu cel intern al

republicilor sovietice socialiste din URSS, Moscova acţiona pe cinci fronturi (vezi
comparativ acţiunea Globaliştilor de azi):

1. politic prin comisarii politici ai guvernului comunist al URSS şi prin comuniştii

locali pregătiţi în URSS.
2. Informativ prin structuri locale ale serviciilor de informaţii ruse
3. propagandistic prin secţiile de propagandă ale Partidelor comuniste locale
4. Militar prin Tratatul de la Varşovia, fondat în 1955 ca o alianţă militară de apărare
a ţărilor comuniste (Albania-retrasă în 1968, Bulgaria, România, Ungaria,
Cehoslovacia, RDG, Polonia, URSS)- desfiinţat în 1991.
5. economic prin CAER Consiliul de Ajutor Economic Reciproc – fondat în 1949
între URSS, RDG, Bulgaria, Polonia,Cehoslovacia, Ungaria şi România –
desfiinţat în 1991.
Interesul de dominaţie al Moscovei era clar. În contextul dezvoltării economice a ţărilor
member CAER şi al planurilor comune de dezvoltare, în 1964 se iniţiază un proiect de
dezvoltare zonală a Dunării de Jos, iniţial lansat ca articol cu titlul “Probleme ale
dezvoltării economice a raioanelor dunărene din România, Bulgaria şi URSS în nr.
2/1964 din „Analele Universităţii din Moscova”, apoi numit Planul Valev. Planul
cuprindea un teritoriu de 150 000 kmp (sudul Basarabiei şi al Ucrainei- 12 000 km2, sud-
estul României -100 000 km2 şi nordul Bulgariei -38 000 km2) şi o populaţie de 12
milioane de locuitori. Direcţia de dezvoltare era agricultura-energia-transportul iar zona
devenea principalul furnizor de produse agricole al CAER şi unul din principalii furnizori
de petrol, gaze şi energie!
Cum acest plan însemna scindarea României prin dezvoltarea unui interes economico-
politic într-o parte a ţării (Oltenia, Muntenia, Dobrogea şi sudul Moldovei), conducerea
de atunci a Partidului Comunist şi a statului român l-a respins!
Pentru cei ce ştiu situaţia economică a României în 1964 e lesne de observat că
dezvoltarea României comuniste între 1964 şi 1989 a urmat totuşi direcţia acestui plan
(culoarul Dunării) şi domeniile agricultură+energie+transport dar fără pierderea
autorităţii statale!
Luaţi 1989 comparativ cu 1964 agricultura Câmpiei Române şi a Dobrogei, industria
petrolieră şi energetică, culoarele de transport şi principalele oraşe, Bucureşti, Craiova,
Piteşti, Ploieşti, Galaţi, Brăila, Constanţa, Tulcea. Această zonă a fost dezvoltată
preferenţial!
Ce s-a întâmplat după 1989 e binecunoscut de toată lumea. Datorită acestor oportunişti şi
trădători cocoţaţi în fruntea statului, precum şi a colaborării instituţiilor ce în mod normal
sunt destinate apărării României, s-a pierdut decizia economică pe averea construită.
Mult mai grav însă e faptul că s-a pierdut şi decizia politică.

macroregiuni Romania ( 1964 ) regiuni dupa 1989

Daca totul este spontan (ideea impartirii teritoriale) cum de se mentin actual si
culorile hartii vechi?
În noua ordine economico-politică mondială, construită de adepţii globalizării, România
arată aşa: 4 macroregiuni cu 8 regiuni de dezvoltare. Perfidia acestui monstruos sistem în
atingerea scopului numit distrugerea identităţii, merge de la sintagme gen “dezvoltare
durabilă” şi “sat european” până la culoare de transport şi de dezvoltare. Nu mai există
Transilvania, Maramureş, Crişana, Banat,Bucovina, Moldova, Basarabia, Dobrogea,
Muntenia, Oltenia iar probabil judeţele se vor transforma în microregiuni numite
europene!
Între Planul Valev şi Planul Ontario este o singură diferenţă. Alţii sunt stăpânii!
Pentru noi mai este însă o diferenţă masivă!
Nu mai există niciun fel de demnitate naţională sau de stat la nivelul celor ce conduc
acest stat numit România!
De douăzeci de ani noi nu avem un plan de dezvoltare al ţării.
Mai grav însă este faptul că nu avem un plan de existenţă!
Situaţia de azi a României este mult mai gravă decât în perioada crizei cehoslovace din
august 1968! Situaţia României este mult mai gravă decât în 1989-1990. Suntem o ţară
vândută de un stat total corupt, condus de o mafie politică în stare de orice mizerie pentru
a se menţine la putere!
Trebuie să ne regăsim identitatea! Noi nu mai avem stat reprezentativ ci o şleahtă
trădătoare şi coruptă, nu mai avem societate civilă, nu mai avem biserică şi nici armată,
nu mai avem Bancă Naţională, nu mai avem justiţie, nu mai avem viitor! Politica
oficială în România este minciuna! Uitaţi-vă cine conduce România, priviţi bunăstarea
familiei prezidenţiale în timp ce se fură pensile, cine sunt decidenţii, ce miniştrii
analfabeţi avem şi ce parlamentari!
Am schimbat stăpânii de la est la vest! Sluga însă tot slugă rămâne indiferent cui
slujeşte!

„PLANUL VALEV" AL UNIUNII

EUROPENE
de Adrian Majuru
Primul pas al acestui plan a fost distrugerea Iugolsaviei, unde socialismul a dovedit
viabilitate, modelul economic titoist armonizându-se cu forme de capitalism. Sub Tito un
milion de sârbi au fost plecaţi în Germania la muncă. Iugoslavia anilor '80 era o mare
provocare pentru Europa. Începuse să dea randament. Nu avea şomaj. Era un model
aparte şi le stătea în gât decidenţilor europeni. Cehoslovacia a fost desfăcută pentru a nu
fi puternică. Iar acum urmează pasul al II-lea al planului: slăbirea statelor mici prin
împrumutare şi creditare. Statele slabe vor trăi numai din împrumuturi şi nu vor mai reuşi
să dea înapoi banii împrumutaţi. Este o formă de neocolonialism care nu mai este făcută
în Africa, ci în buricul Europei. Nu erau aristocraţii moldo-valahi, pentru guvernantele
britanice, nişte „white-niggers", chiar dacă plăteau bine? Cel puţin aşa a înregistrat
beletristica românească fenomenul.
Revenind la actualitate, cel mai puternic decident al Germaniei, Angela Merkel, a sugerat
ca statele slabe economic ale Europei, care nu-şi mai pot plăti datoriile, să fie
administrate de o putere colectivă a marilor puteri europene, adică aceste ţări să-şi piardă
independenţa economică. Ţările din Balcani, de pildă, vor fi administrate de marile puteri
şi uite aşa România se va întoarce la stipulaţiile Convenţiei de la Paris din 1858. Sau la
prevederile Tratatului de pace de la Paris din 1856, care au pus capăt războiului Crimeei.
Şi tot aceste puteri europene vor dicta ce tip de industrie să dezvoltăm sau mai bine zis să
nu dezvoltăm pentru a nu le face concurenţă. Vom deveni o masă manevrabilă prin
angrenajul consumerismului în schimbul libertăţii. Proiecţia „cordonului sanitar" creat de
secolul XX pentru Europa Orientală revine în actualitate. Ce este mai înfricoşător este că,
şi din perspectivă rusească, această parte de Europă nu semnifică altceva decât un spaţiu
de protecţie şi de filtru sanitar. CAER şi Tratatul de la Varşovia nu au reprezentat altceva.
De peste două sute de ani substanţa economică şi biologică a poporului român a fost
serios ameninţată atât de războaiele mondiale cu extensiile lor ideologice, cât mai ales de
răzmeriţele interne - „facţiuni politicastre ambiţioase aflate la remorca sau în solda
directă şi deseori - indirectă a marilor puteri". Şi aceasta se întâmplă pentru că broscoiul
politic român se umflă pentru a ajunge boul din fabula nemuritoare, neavând remuşcări
că-i piere astfel poporul, pe care vrea să-l reprezinte. Dar şi poporul stă şi priveşte
inacceptabil de pasiv la propria-i moarte, deşi în faţa lui călăii rânjesc satisfăcut.
Ţările care nu vor fi în stare să-şi plătească creditele, şi neavând o economie fezabilă, vor
ajunge să plătească în natură: grecii cu insulele, bulgarii cu litoralul iar noi cu Delta
Dunării şi Munţii Carpaţi. Nu demult, Dan Voiculescu insista să concesionăm Delta
Dunării străinilor, pe o sumă derizorie, pentru a scoate, chipurile, România din criză.
Broscoiul politic îşi calculase probabil comisionul suculent. Prin alte culturi astfel de
broscoi politici sunt spânzuraţi în copaci.
În momentul de faţă, ne place sau nu, România are un satut de semi-colonie iar broscoii
politici se fac că nu înţeleg. Ce este semi-colonia? Semi-colonia înseamnă „cvasi-
autonomie politică şi depedenţă economică". În cazul Rompetrol de pildă, statul român
nu a reuşit să devină acţionar majoritar în ciuda nerespectării termenilor contractuali de
către investitorii kazahi. Şi este o bătălie pierdută, tipică pentru statutul de semi-colonie.
Pentru ca o ţară să nu fie în dependenţă de capitalul străin, „trebuie ca procentul de
investiţii în industrie şi bancă să fie trecut de 50%. După cum într-o întreprindere sau
într-o bancă un capitalist nu poate dicta dacă nu are un pachet de acţiuni de minimum
51%, tot astfel şi o ţară nu poate fi considerată ca ieşită din starea de semi-colonialitate
dacă nu are un capital bancaro-industrial autonom"
UE am vrut, UE luam. Zilnic
Daca pina acum citiva ani, orice lege prin care unii doreau sa-si traga niste parandaraturi
era promovata cu sintagma “asa ne cere UE”, de citiva ani, de cind am intrat in Uniune,
toate aberatiile sint justificate simplu – “ca sa iesim din criza”.
Aceste justificari “de serviciu” au fost folosite la implementarea tuturor magariilor
posibile si imposibile.
Cine le orchestreaza? Politicienii? Nu, ei sunt doar niste pirghii, sunt mecanismele prin
care sunt miscate lucrurile. Mogulii? Nu mogulii nostri, in nici un caz, care sunt folositi
doar pe post de sperietoare. Beneficiarii tuturor acestor schimbari si reforme se tin la
umbra si nu apar in spatiul public.
Ei sunt cei care doresc paminturi dar fara a fi dispusi sa plateasca prea mult pentru ele. La
naiba, doar sunt oameni de afaceri. Si au ajuns la concluzia ca România e numai buna sa
devina o tara agricola. Iar românii aplauda acest nou Plan Valev dupa ce, in anii ’50 au
respins violent proiectul URSS prin care România urma sa devina o tara preponderent
agrara.
Si cei care doresc paminturile le vor avea ajutati de politicieni si de imbecilii care aplauda
legea care va amenda taranii care nu-si cultiva paminturile. Numai idiotii cred ca
paminturile nu se cultiva de lene; in satul românesc lipseste forta de munca valida si
lipseste capitalul. Cei care ar fi putut munci au plecat sa o faca pe bani adevarati in
strainatate. Cit despre banii necesari infiintarii unei culturi… Dumnezeu cu mila.
Dar, gata! Prin bunavointa Guvernului si a Partidului, in curind paminturile vor fi scoase
la vinzare de taranii care nu vor avea de unde sa plateasca taxa pentru faptul ca n-au bani
sa-l cultive. Iar cei care isi doresc paminturile le vor avea ieftin.
INTREBARI CARE NU S-AU PUS
( si la care nu se va raspunde daca se vor pune )
1. Pe cine slujeste BASESCU si BOC ?
2. Cum se poate accepta ideea „raspunderii ” legislative pentru o lege
organica?
3. Cum i-a venit ideea reorganizarii teritoriale lui Basescu in mod brusc,
instantaneu ?
4. Cine a redesenat actuala harta de reorganizare ?
5. De ce nu s-au facut publice motivele reorganizarii si specificarea
publica a celor ce a cerut-o sau impus-o?
6. Daca pentru reorganizarea BUCURESTIULUI se punea problema
unui referendum, la nivel de ROMANIA cum se poate realiza
reorganizarea teritoriala printr-o asumare de raspundere?
7. Asumarea de raspundere pentru o situatie de termen lung, nu seamana
a dictatura?
8. De ce „OPOZITIA” nu a criticat ideea si s-a apucat sa realizeze
planuri de reorganizare? Deci accepta ieea?
9. De ce BASESCU nu este suspendat pentru tradarea INTERESULUI
NATIONAL?
10. Dupa reorganizare urmeaza DIVIZAREA conform planului initial?
11. BASESCU este K.G.B.-ist sau mason ( de ce culoare ) ?
12. In aceasta intentie indecenta ce implicare are UDMR-ul sau
UNGARIA mica?