Hronica de Luduș
Ediția nr.7 Decembrie
Junimismul la microscop:
dezvăluiri și dezbateri în
universul criticii junimiste
Pentru a înțelege ce este junimismul, mai întâi
trebuie să vorbim despre “Junimea”, care a fost o
societate culturală întemeiată la Iași în anul 1863
din inițiativa a 5 tineri întorși de la studii din
străinătate: Petre Carp, Iacob Negruzzi, Vasile
Pogor, Theodor Rosetti și Titu Maiorescu,
mentorul spiritual al Junimii.
Aceasta desfășoară o amplă activitate precum:
 se înființează o editură
 se înființează o tipografie
 este creată o revistă de mare prestigiu:
„Convorbiri Literare”
Sediul “Junimea” din Iași
Povești de altădată
Revista a funcționat totodată ca un faimos cenaclu
literar în care s-au dezbătut diverse probleme
teoretice ale artei, dar și probleme referitoare la
modernizarea societății românești.
Scopul inițial al Junimii a fost acela de a organiza
„prelecțiuni populare” pe teme diferite de interes
larg prin care se urmărea: educarea gustului
publicului, unificarea limbii române literare și
interesul pentru literatură.
Printr-o formulă masonică1, junimiștii, când
vorbeau despre acest subiect, spuneau: "Originea
Junimii se pierde în negura timpului".
-Șooș Daria
Mini-dicționar
1.Francmasoneria-organizație fraternală
cu caracter secret, cu rădăcini istorice. Ea
promovează principii etice și morale,
precum fraternitatea și dezvoltarea
personală
1
 Ediția nr.7 Decembrie Noutăți săptămânale

Gândirea și viziunea: Cum au

definit fondatorii drumul
“Junimii”
După cum am menționat înainte, “Junimea” a fost fondată de 5 tineri întorși de la
studii din străinătate: Petre Carp, Iacob Negruzzi, Vasile Pogor, Theodor
Rosetti și Titu Maiorescu, mentorul spiritual al Junimii.

Petre Carp(1837-1919)
Petre Carp a fost un politician român, membru marcant al Partidului Conservator. S-a născut
într-o familie boierească din Moldova. A fost trimis încă din copilărie la Berlin, unde învață
la Liceul francez. În anul 1858 îşi ia bacalaureatul şi se înscrie la
Facultatea de Drept și Științe Politice din cadrul Universității din Bonn.
În anul 1862 revine la Iaşi şi contribuie la punerea bazei societății
Junimea (primăvara anului 1864). La 11 februarie 1866 a fost numit
secretar intim al Locotenenţei domneşti, iar ulterior secretar al Agenției
diplomatice a României la Paris (mai 1867 - iulie 1867). A fost iniţiat în
francmasonerie la 21 octombrie 1867 în loja,,Steaua României" din Iaşi,
iar la 19 noiembrie același an, primește gradul de Companion.

Vasile Pogor (1833-1906)

Vasile Pogor a fost om politic, publicist și poet român, care a îndeplinit în mai multe rânduri
funcția de primar al municipiului Iaşi. Vasile Pogor s-a născut la
data de 20 august 1833 în oraşul Iaşi, ca fiu al comisului V. Pogor
și al Zoei Cerchez. A studiat la pensionul Malgouverne din oraşul
Iaşi, după care (din anul 1849) și-a continuat studiile secundare,
apoi cele juridice la Paris. După revenirea sa în ţară, a intrat în
magistratură, lucrând ca membru la Tribunalul Iaşi (1857-1858) și
la Curtea de Apel Iaşi (din 1859). A participat la coaliția politică
care a complotat pentru detronarea lui Alexandru Ioan Cuza. După
schimbarea regimului politic, Vasile Pogor este numit prefect al
județului Iaşi (februarie 1866) și deputat în Adunarea Constituantă
din 1866. A fost inițiat la 14 martie 1866, în loja masonică ieşeană
„Steaua României”, într-o lună de zile primind gradele de

2
 Ediția nr.7 Decembrie Noutăți săptămânale
Companion și Maestru al aceleiași loje. La 5 noiembrie 1866, Marele Orient al Franței îi
eliberează o diplomă, prin care îi recunoaște gradul 18.

Theodor Rosetti(1837-1923)
Theodor Rosetti a fost un publicist și om politic român, prim-ministru al României în
perioada 1888- 1889 și membru de onoare al Academiei Române (1891), Societății Junimea
(1863). A început liceul la Lvov și l-a terminat la Viena, a studiat
economia politică și finanțele la Viena și Paris. Și-a luat licența în
drept la Paris, iar în 1860 este numit judecător la tribunalul din Iași.
Pune bazele societății culturale „Junimea" și ale revistei sale,
„Convorbiri literare”, pe care o conduce timp de 28 de ani (1867-
1895). Revista își propunea discutarea unor probleme lingvistice,
organizarea unor cenacluri prin care să răspândească idei,
cunoștințe de literatură, istorie, economie, politică și să promoveze
noi valori din cultura românească.

Iacob Negruzzi(1842-1932)
Iacob Negruzzi a fost scriitor, dramaturg, critic literar, jurist, profesor, politician, președinte
al Academiei Române. Este cel de-al doilea fiu al lui Costache Negruzzi și al Mariei Gane.
În anul 1853 este trimis de tatăl său în Germania la studii. Aici face liceul, împreună cu
fratele său Leon, iar din anul 1859 studiază dreptul, obținând doctoratul (1863). Revenit în
țară, devine profesor de drept comercial la Universitatea din Iași, unde va preda până în anul
1884 când, după moartea lui Vasile Boerescu, se va muta la Facultatea de
Drept a Universității din București, unde profesează până în 1897, când a
ieșit la pensie. Acest, gospodar al vieții culturale", după cum îl numea
Eugen Lovinescu, a contribuit la răspândirea ideologiei junimiste prin
toate scrierile lui și, mai ales, a fost unul dintre cei mai activi susținători ai
adepților proaspăt recrutați, făcând din ei scriitori de o importantă valoare.

Titu Maiorescu(1840-1917)
3
 Ediția nr.7 Decembrie Noutăți săptămânale
Titu Maiorescu a fost un critic literar, filosof, om de stat și politician român, una dintre cele mai importante
figuri culturale din perioada sa. Iată câteva aspecte cheie ale vieții și contribuțiilor lui Titu Maiorescu:
1. Critica Literară: Maiorescu a fost un critic literar remarcabil, cunoscut pentru analizele sale adânci
și provocatoare. A fost una dintre figurile cheie ale mișcării literare "Junimea" și redactor al revistei
"Convorbiri Literare".
2. Junimea: A fost unul dintre fondatori și liderul “Junimii”, un grup literar și cultural format în jurul
revistei "Convorbiri Literare". Junimea a avut un impact semnificativ asupra dezvoltării culturii și
literaturii române.
3. Profesor Universitar: Maiorescu a fost profesor la Universitatea din București, având o contribuție
importantă în domeniul filosofiei și al literaturii.
4. Om de Stat: A avut o carieră și în politică, ocupând funcții precum prim-ministru al României și
ministru al instrucțiunii publice. A fost implicat în diverse aspecte ale modernizării și reformelor în
societatea românească.
5. Gândire Conservatoare: Maiorescu a avut o gândire conservatoare și a fost adeptul ideilor de
ordine și tradiție. El a susținut valorile culturale naționale și a fost critic la adresa exceselor
liberalismului și radicalismului.
6. Contribuții Filosofice: A scris lucrări filosofice importante, precum "Critice" și "Estetica și teoria
artei". Filosofia sa a fost influențată de ideile lui Immanuel Kant și ale școlii sale.
7. Reformator al Învățământului: În calitate de ministru al instrucțiunii publice, Maiorescu a introdus
reforme în sistemul educațional, inclusiv modernizarea învățământului superior.

4
 Ediția nr.7 Decembrie Noutăți săptămânale

Junimea în detaliu: O analiză la

nivel de etape și întâmplări
1. Prima etapă, numită și "etapa ieșeană", se
întinde de la întemeiere, în anul 1863, până în
1874, anul în care Titu Maiorescu, devenit
ministru al Instrucțiunii publice, se mută la
București. În această etapă predomină caracterul
polemic. Este epoca în care se elaborează
principiile sociale și estetice ale “Junimii”, aceea a
luptelor pentru limbă, purtate cu latiniștii și
ardelenii, apoi a polemicilor cu barnuțiștii, cu
Bogdan Petriceicu Hașdeu și cu revistele din
București, duse nu numai de Maiorescu, dar și în
acțiuni colaterale de Gheorghe Panu, Teodor
Vârgolici, Alexandru Lambrior, Vasile Burla,
Alexandru Cihac. Este vremea în care “Junimea”
provoacă cele mai multe adversități, dar și aceea
în care, prin succesul polemicilor ei, prin
adeziunea lui Vasile Alecsandri, prin descoperirea
lui Mihai Eminescu, aureola prestigiului începe să
se formeze în jurul ei.
2 . Între anii 1874 și 1885 urmează a doua fază a
“Junimii”, epoca în care ședințele din Iași se
dublează cu cele din București, în diversele
locuințe ale lui Maiorescu și în cele din urmă în
armonioasa casă din strada Mercur, unde Vasile
Alecsandri a citit Fântâna Blanduziei și Despot-
vodă; Caragiale a citit “O noapte furtunoasă”,
apărute în aceeași perioadă în „Convorbiri
literare” împreună cu operele lui Vasile Conta și
Ion Creangă. Este perioada de desăvârșire a
direcției noi. În paginile revistei apar operele
marilor clasici: Eminescu, Creangă, Caragiale,
Slavici, precum și ale altor personalități din
primul rang în artă, știință și cultură. Este perioada
de glorie absolută a revistei.
3. Perioada 1885-1944 este o perioadă mai lungă
și lipsită de omogenitate. Transferată la București,
revista își schimbă în mare măsură profilul,
predominând cercetările istorice și filozofice
În anul 1885 Iacob Negruzzi se mută la București,
luând cu sine revista a cărei conducere o păstrează
singur până în 1893, pentru ca în 1895 să fie
format un comitet care să își asume întreaga
conducere a revistei.
-Stan Tudor

PRIN ACESTE COMPLEXE ETAPE, ”JUNIMEA” URMĂREA MAI MULTE

OBIECTIVE PRECUM:
 răspândirea spiritului critic;
 încurajarea literaturii naționale;
 neatârnarea intelectuala a poporului roman;
 originalitatea culturii și a literaturii române;
 crearea și impunerea valorilor naționale;
 educarea oamenilor prin cultură (culturalizarea maselor), eforturile lor îndreptându-se
spre receptarea și înțelegerea culturii de către popor;
 unificarea limbii române literare.

5
 Ediția nr.7 Decembrie Noutăți săptămânale

Misterele Junimismului: O
incursiune în inima criticii
literare
Acum că am stabilit ce este “Junimea” putem vorbi despre Junimism.
Junimismul reprezintă cea mai amplă mișcare ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a
culturală și ideologică în a doua jumătate a fost atât o societate, cât o comunitate de interese
secolului al XIX-lea. Acesta a fost influențat de culturale dar și socio-politice.
evoluționismul englez și de școala istorică
Apariția ei se datorează afinității viu resimțite
germană.
dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se
Sarcina istoricului care își propune să studieze menține apoi o perioadă îndelungată prin
dezvoltarea acestui important curent este ușurată funcțiunea atracțiilor și respingerilor care
de faptul că încă de la început el se sprijină pe alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se
consensul mai multor voințe și ca tot timpul o dezvolta.
puternică personalitate îl domină. În afară de
Vechea deviză franceză potrivit căreia „Intră cine
aceasta, „Junimea” nu este numai un curent
vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care
cultural si literar, dar și o asociație.
asociația ieșeana o adoptă pentru sine.
Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal și nu
s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate

Sediul Junimii, Casa Pogor

6
 Ediția nr.7 Decembrie Noutăți săptămânale

Trăsăturile criticismului junimist

În lucrarea Istoria literaturii române moderne, criticul Tudor Vianu identifică
trăsăturile definitorii ale junimismului: spiritul critic, spiritul filozofic, spiritul
oratoric, gustul clasic și academic și ironia.

Spiritul critic este cea mai importantă trăsătură a zis, cât şi operele contemporane ce întruneau prin
junimismului și se manifestă prin respectarea valoarea lor artistică elementele clasice.
adevărului în studiul istoriei și al limbii, dorința de
Junimiştii cultivau umorul şi ironia. Ei aveau
a începe o viaţă politică şi culturală pe baze
convingerea că nu se poate construi nimic pe o
autentice, cultivarea simplității şi combaterea
bază nouă fără a distruge mai întâi, cu ajutorul
falsei erudiţii, rigoare şi raţiune, respingerea
ironiei, prejudecăţile şi ideile greşite. Una dintre
formelor fără fond. Este combătută falsa erudiţie,
țintele ironiei lui Maiorescu a fost „beţia de
manifestată de către mulţi cărturari ai timpului,
cuvinte”.
prin folosirea unei limbi artificiale, care să-i
diferenţieze de oamenii de rând. Este respinsă Spiritul oratoric a fost adoptat ca o expresie a
nonvaloarea, identificată la nivelul limbii („beţia echilibrului, a rigurozității, dar şi ca reacţie
de cuvinte”, abuzul de neologisme) şi la nivel împotriva retorismului exagerat al paşoptiştilor, a
socio-politic şi cultural, al instituțiilor discursurilor politice demagogice. Maiorescu a
statului („formele fără fond”). devenit în epocă şi a rămas până în zilele
noastre un model al oratorului: el îşi pregătea
Spiritul filozofic era prezent în toate zonele de
discursurile cu maximă rigurozitate, avea grijă ca
interes ale tinerilor junimişti şi aceasta nu trebuie
totul să fie echilibrat şi elegant, avea în vedere nu
să ne surprindă pentru că, după cum se ştie, patru
numai conţinutul de idei al textului, dar şi forma
dintre cei cinci membri fondatori aveau doctoratul
discursului, inclusiv ţinuta vestimentară, dicţia şi
în filozofie.
gestica.
Junimiştii au încurajat promovarea
literaturii clasice, înţelegând prin aceasta atât
literatura ce aparţinea curentului clasic propriu- -Stan Tudor

Tudor Vianu (n. 8 ianuarie 1898, Giurgiu, Vlașca, România –

d. 21 mai 1964, București, România) a fost un estetician,
critic și istoric literar, poet, eseist, filosof și traducător român.
un istoric al artei antice și arheolog.

7
 Ediția nr.7 Decembrie Noutăți săptămânale

Revista “Convorbiri literare”

Convorbiri literare este o revistă literară lunară care apare la Iași. Între 1944 și
1970 a fost suspendată.
Revista a fost organul de presă al Societății Al. Brătescu Voinești și alți scriitori reprezentativi
literare Junimea. Primul număr a apărut la 1 ai vremii.
martie 1867, la Iași, unde revista a funcționat până
Publicația se va bucura de cel mai înalt prestigiu
în 1886. Între 1886 și 1944 apare la București,
din literatura română, ea impunând, încă de la
avându-l ca redactor pe Iacob Negruzzi, care
apariția, o direcție nouă, modernă, întregii noastre
predă apoi conducerea unui comitet format din
culturi, definindu-se prin spiritul ei etic și
foști elevi ai lui Titu Maiorescu: Mihail
sentimentul valorii estetice. Revista Convorbiri
Dragomirescu, Simion Mehedinți, P. P. Negulescu,
literare, apărută la Iași ca organ al Societății
Rădulescu-Motru.
Junimea, la 1 martie 1867, a fost recunoscută, încă
de la prima serie condusă de Iacob Negruzzi, de
contemporani mai mult tacit, iar de urmași cu
Printre colaboratori s-au numărat Mihai
admirație, drept o revistă de orientare și dominație
Eminescu, care publică aici majoritatea poeziilor
culturală de mare importanță în contra beției de
sale; Ion Creangă, care "subpublică" primele trei
cuvinte, a agramatismelor și subliteraturii și
părți din "Amintiri" și o serie de povești; Ion Luca
imposturii întru afirmarea direcției noi
Caragiale, care "subpublică" majoritatea
maioresciene, care și astăzi face legea, direcție
comediilor sale; Ioan Slavici, care publică nuvele
care s-a impus și perpetuat în cultura națională din
și povești; Vasile Alecsandri, George Coșbuc,
ultimul veac și jumătate.
Panait Cerna, Octavian Goga, Dinu Zamfirescu, I.

Coperta revistei “Convorbiri literare”

din anul 1920 8
 Ediția nr.7 Decembrie Noutăți săptămânale

Maiorescu și modernitatea: cum

și-a conturat viziunea în epoca sa
Teoria „Formelor fără fond”
Titu Maiorescu, cu viziunea sa asupra culturii
exprimată prin teoria formelor fără fond,
fundamentată pe autonomia valorilor, unitatea
dintre cultură și societate, și unitatea dintre fond și
formă, abordează această problemă în criticile
sale, în special în capitolul "În contra direcției de
astăzi în cultura română" (1868). El examinează
lucrările culturale din acea perioadă, criticând
slaba redactare și cuprinsul lor datorită inspirației
din ideile unei societăți bazate pe neadevăr.
Maiorescu subliniază influența negativă a culturii
occidentale și îndeamnă la o trezire a voinței
pentru a așeza adevărul în locul pretențiilor
iluzorii. Criticul condamnă mediocritatea și
susține că este datoria tinerilor să respingă direcția
acestor "anteluptători" ai națiunii și să ceară
existența unui fundament pentru formele culturii
românești.

„O cercetare critică a poeziei române de la 1867”

-conţine o evaluare a poeziei momentului.
-studiul are două părţi: „Condiţiunea materială a poeziei" şi „Condiţiunea ideală a poeziei".
- plecând de la afirmaţia că ştiinţa vizează adevărul şi poezia vizează frumosul, Titu Maiorescu stabileşte că
adevărul cuprinde numai idei, pe când frumosul cuprinde idei manifestate în materie sensibilă.
- prin condiţiunea ideală a poeziei, Titu Maiorescu înţelegea identificarea ideii cu un sentiment, ceea ce l-a
condus la formularea principiului gratuităţii artei. Aceasta înseamnă că substanţa poeziei este reprezentată de
un sentiment şi nicidecum de o idee sau de o cugetare abstractă.
 evenimentele din realitatea cotidiană care provoacă spiritul critic junimist sunt prezența instituțiilor
ce nu corespund mentalității poporului, reformele superficiale, care ating numai formele superioare
de viaţă ale societăţii române şi izolează clasa de sus de straturile profunde şi reale ale poporului.
 spiritul critic junimist este discriminativ, disociind valorile, identificând domeniile şi separându-le.

9
 Ediția nr.7 Decembrie Noutăți săptămânale

Influența “Junimii” asupra

culturii și literaturii românești
Câteva detalii despre importanța lui Titu Maiorescu:
 în căutarea sa de modele pentru literatură, i-a promovat pe Ion Creangă, Mihai Eminescu, Ioan
Slavici și Ion Luca Caragiale;
 pune problema unei selectări riguroase a celor care vor influența viața culturală românească;
 articolele publicate de el, precum „Comediile d-lui Caragiale” sau „Eminescu și poeziile lui”
reprezintă un reper în critica literară românească;
 este un adept al evoluției naturale, dar pregătite temeinic și încearcă să ghideze viața socială și
culturală din România conform crezului său (opus „formei fără fond”).

Cei patru scriitori importanți au marcat literatura

română printr-o nouă direcție în:
Poezie
Mihai Eminescu (Luceafărul, Scrisoarea I, Floare albastră, Dorința, La steaua, Atât de fragedă, Ai noștri
tineri, Făt-frumos din lacrimă, Epigonii, Glossă, Lacul, Memento Mori, Odă în metru antic, Scrisoarea I,
Scrisoarea II, Scrisoarea III, Afară-i toamnă (Sonet), etc.);

Teatru/Opere dramatice
Ion Luca Caragiale (O scrisoare pierdută, O noapte furtunoasă, D`ale carnavalului, Conu` Leonida față cu
reacțiunea, Repausul dominical, Bacalaureat, Calul dracului, Năpasta, Tren de plăcere, Un pedagog de
școală nouă, Lanțul slăbiciunilor, La Moși, etc.)

Proză
Ioan Slavici (Moara cu noroc, Popa Tanda, Mara, Budulea Taichii, Pădureanca, Scormon, Comoara, Gura
satului, Zâna Zorilor, Boierul și Păcală)
Ion Creangă (Povestea lui Harap Alb, Amintiri din copilărie, Dănilă Prepeleac, Ivan Turbincă, Moș Ion
Roată și Unirea, Ion Roată și Cuza-Vodă, Cinci pâini, Prostia omenească, Povestea unui om leneș)
Mihai Eminescu - Sărmanul Dionis, Cezara (nuvele)

-Stan Tudor

10
 Ediția nr.7 Decembrie Noutăți săptămânale

Bibliografie
1. Cioculescu, Şerban; Streinu, Vladimir; Vianu, Tudor, Istoria literaturii române moderne, Editura
Didactică și Pedagogică, Bucureşti, 1971
2. Filimon, Domnica, Tânărul Maiorescu, Editura Albatros, Bucureşti, 1974
3. Manolescu, Nicolae, Istoria critică a literaturii române. Cinci secole de literatură, Paralela 45, Pitești,
2008 4. Manolescu, Nicolae, Contradicția lui Maiorescu, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1970
5. Călinescu, George, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Editura Minerva, Bucureşti,
1982
6. Vianu, Tudor, Arta prozatorilor români, Editura Eminescu, Bucureşti, 1973
7. *** Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900, Editura Academiei, Bucureşti, 1979
8. *** Istoria literaturii române, vol. I, Editura Academiei, București, 1964

11