JUNIMEA si rolul ei in cultura romaneasca

In toamna anului 1863, sub guvernarea democratica a lui Alexadru Ioan Cuza, un grup de tineri dornici de a da un alt curs culturii si literaturii romanesti infiinteaza la Iasi o asociatie libera cu numele "Junimea". Initiatorii sunt: Petre Carp,de 26 de ani, doctor in drept, Vasile Pogor,de 30 de ani, docotor in drept, Theodor Rosetti,de 26 de ani, doctor in drept, cel care propune numele societatii, Iacob Negruzzi,fiul lui Constantin Negruzzi, de 20 de ani, doctor in drept, Titu Maiorescu,de 23 de ani, doctor in filozofie, avand toti studii in Germania si Franta. Programul politic al acestei asociatii (majoritatea membrilor intemeietori constituiau aripa stanga a Partidului Conservator) va fi subordonat celui cultural, teoretizat de conducatorul grupului, Titu Maiorescu. Junimistii au criticat puternic Revolutia de la 1848, pe care o considerau un exemplu graitor de imitare grabita si nejustificata a modelului francez. Ei nu se impotriveau schimbarilor si nici culturii occidentale, pe care o pretuiau foarte mult, dar insistau asupra faptului ca schimbarile trebuiau infaptuite lent, pe masura ce societatea romaneasca era pregatita sa le primeasca. Activitatea Junimii se desfasoara pe mai multe etape: 1. o etapa in care se elaboreaza principiile estetice ale societatii. Este vremea in care Junimea provoaca cele mai multe reactii adverse, dar si aceea in care, prin succesul polemicilor ei, prin adeziunea lui Vasile Alecsandri, prin descoperirea lui Eminescu, prestigiul incepe sa-i fie asigurat. 2. o etapa in care sedintele din Iasi incep sa fie dublate de acelea de la Bucuresti (1874-1885). In 1885, Iacob Negruzzi se muta la Bucuresti luand cu sine si revista a carei directie o pastreaza singur pana in 1893. 3. 1885-1900 este peroada in care principiile estetice ale junimismului se dezvolta in mod deosebit. Aceasta etapa a gruparii si chiar a revistei are un caracter universal. Activitatea Junimii va inceta in 1916, la Bucuresti.

Forme de manifestare 1. Intruniri saptamanale, care reprezinta dezbateri de inalta tinuta intelectuala pe teme de cultura: estetica, filologie clasica, istorie, arheologie, morala, stiinta, economie politica, etnologie, religie. In cadrul acestor intruniri sunt prezentate creatii literare noi, alese printro analiza severa. Studiul lui Titu Maiorescu "Despre poezia romana" deschide orizonturi noi, critica junimista fiind introdusa in mod stiintific.

2. Prelegerile populare ("prelectiuni"), debuteaza in februarie 1864 si sunt organizate timp de aproape doua decenii sub forma unor conferinte duminicale. Aceste prelegeri contribuie la raspandirea principalelor idei junimiste: Respingera rupturii violente intre trecut si prezent Respingera conceptului burghez de libertate si a conceptiei burgheze despre proprietate. Apararea propietatii mostenite si legarea ei de onoarea personala a propietarului

Pastrarea izvorului de bogatie naturala Aderarea la ceea ce este imediat, la concret Actiune statului in directia rezolvarii marilor probleme ale vremii

Transformarea statului intr-un purtator al culturii Respectarea specificului national Dintre cei care au tinut prelegeri s-a remarcat Titu Maiorescu, prin claritatea expunerii, printr-o limba romana limpede si frumoasa, prin cunostinte variate. Inca de la prelegera introductiva intitulata "Ce scop au cursurile populare?", el a trezit admiratia tuturor, prestigiul lui a crescut

odata cu prelegerile "Despre religiunea in popor","Despre sunete si colori", si a culminat cu ultima prelegere: "Despre minte si inima". In cadrul acestor conferinte a fost formulata in 1868 teoria "formelor fara fond". Maiorescu afirma ca imitatiile din cultura sau politica sunt forme goale, lipsite de fondul autohton care sa le dea viata. La inceput, prelegerile aveau teme diferite, dar apoi s-au stabilit teme comune pentru fiecare an. In 1872, in cadrul temei comune Omul si natura, s-au tinut prelegeri precum: "Scrierea", "Arta", "Morala si stiinta", "Locuinta", "Plugul", "Corabia", "Arma si unealta". 3. Initiative institutionale Deschiderea unei tipografii proprii in 1865, unde sunt imprimate manuale scolare, cursuri universitare. Intre 1866-1879 a functionat o scoala superioara proprieInstitutul Academic.

4. Publcatii proprii La 1 martie 1867, din initiativa lui Iacob Negruzzi si sub redactia lui, pe care o va pastra timp de 27 de ani, apare la Iasi revista "CONVORBIRI LITERARE", bilunar pana in 1885 si lunar dupa aceasta data, la Bucuresti.

Alte publicatii proprii: Vocea Nationala (Nicolae Culianu, Iasi, 1866), Constitutiunea (Iacob Negruzzi, Iasi, 1866), Vocea Iasilor (A.C.Cuza, Iasi, 1895) De asemenea au fost colaborari la alte periodice ale vremii: Timpul (Bucuresti, 1876-Ioan Slavici; 1877-I.L.Caragiale, Mihai Eminescu), Romania Libera (Bucuresti, 1877D.A.Laurian, I.L.Caragiale).

5. Burse pentru studii in strainatate

Printre bursierii sustinuti de "Junimea" se numara: Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Al.D.Xenopol, Gheorghe Panu, G.Dan Teodorescu, Constantin Radulescu-Motru, nume care vor deveni cunoscute in literatura si cultura romaneasca. 6. Manifestari publice comemorative 1871- Serbarea Nationala si congresul studentesc panromanesc de la Manastirea Putna, cu prilejul implinirii a 400 de ani de la ctitorirea manastirii de catre Stefan cel Mare. 1877- Comemorarea unui secol de la uciderea voievodului Grigore al III-lea Ghica, cel care protestase fata de acordul habsburgo-otoman referitor la anexarea Bucovinei.

Unitatea Junimii provine din aceea a spiritului care a infiintat-o: a) Spiritul filozofic- este cea dintai caracteristica a structurii junimiste.Junimistii sunt oameni de idei generale, mai mult decat specialisti intr-o ramura principala a stiintei. Junimea incurajeaza formarea tinerilor filozofi in universitati straine.

b) Spiritul oratoric- este a doua trasatura a mentalitatii junimiste. Prin indelungata lupta a lui Titu Maiorescu, Junimea inseamna un reviriment in sensul controlului cuvantului. Modalitatea alcatuirii unei expuneri publice, atitudinea oratorului, arta compozitiei discurscursului dupa modelul maiorescian reprezinta o traditie la Junimea. c) Gustul clasic si academic: oameni de formatie universitara, junimistii sunt inclinati a judeca dupa modele si a crede in valoarea canoanelor in arta. Astfel, clasicismul se bucura de o buna primirea la Junimiea, care nu se inchide insa fata de romantism. Dar, gustul junimist se indreapta catre productia confirmata de timp. d) Ironia- este o alta trasatura a Junimii. Celebra este zeflemeaua junimista la adresa exceselor de orice natura, la orice argument ridicol, care a coalizat impotriva miscarii pe cei mai multi dintre adversarii ei. Ironia, folosita ca unealta polemica, este folosita si in interiorul cercului.

e) Spiritul critic- completeaza imaginea structurii Junimii, fiind cea mai de seama trasatura a intregului. Criticismul Junimiii se bazeaza pe acea atitudine centrala impusa de Titu Maiorescu- respectul adevarului. In numele adevarului , Maiorescu poarta o campanie impotriva poeziei neinspirate, a limbii artificiale si a falsei eruditii. Nevoia de autencititate in formele de manifestare a vietii nationale determina si atitudinea politica a lui Eminescu. Nevoia de adevar implica si modestia, rechemand spiritele la constiinta limitelor si a conditiilor de fapt, pe principiul ca sarcina modesta, dar bine implinita este superioara marilor nazuinte. Prin Titu Maiorescu se afirma constiinta inchegarii unei directii culturale creatoare, delimitata de un spirit critic neadormit si de un sentiment puternic al valorilor. Junimea a realizat si a impus o astfel de directie, aducand in atmosfera produsa de unirea romanilor din 1859 un climat de noua intemeiere, simetrica in planul culturii, cu eforturile de consolidare politica, sociala si economica incepute de Alexandru Ioan Cuza si de ministrul sau Mihail Kogaliceanu, omul de idei al epocii pasoptiste, dar si al celei urmatoare. Junimea a determinat o directie noua si in literatura: fundamental romatica in perioada pasoptismului, literatura romana evolueaza in a doua jumatate a secolului al XIX-lea spre clasicism, un clasicism de esenta. In plan cultural, obiectivele Junimiii au fost foarte limpezi: a) raspandirea spiritului critic b) incurajarea progresului literaturii nationale c) sustinera independentei intelectuale a poporului roman (educarea publicului prin prelectiuni populare) d) sustinera originalitatii culturii si a literaturii romane prin punerea problemei unificarii limbii romane literare si prin respectul acordat literaturii e) crearea si impunera valorilor. In domeniul studiilor lingvistice, Maiorecu a preluat argumentele lui Alecu Russo, criticand tedintele latiniste ale carturarilor transilvaneni, care propuneau "curatarea" limbii romane de orice element nelatin. Polemica

dintre Maiorescu, pe de o parte, si Timotei Cipariu si George Baritiu, pe de alta parte, a stimulat studiile asupra limbii romane. Dupa unire, dar mai ales dupa dobandirea independentei nationale, accentul trebuie sa cada pe calitatea artistica a literaturii, pe idealul perfectionarii ei interioare. Limba artificiala, falsa eruditie si lipsa de gust sunt permanent semnalate si ironizate de membrii Junimii. O parte din scriitorii vremii vor deveni junimisti, vor colabora la revista "Convorbiri literare", vor scrie principalele lor opere, fiind perfect integrati acestei epoci (Vasile Alecsandri, Al.Odobescu). Reprezentantii noii generatii literare, in frunte cu Titu Maiorecu, incep insa sa domine scena. Sprijinind si aparand valorile autentice, Maiorescu are si darul de a descoperi si a atrage in cercul sau vocile noi. Revista "Convorbiri literare" devine cel mai important periodic literar romanesc. Aici isi publica majoritatea poeziilor Mihai Eminescu, Ion Creanga publica primele trei parti din "Amintiri din copilarie" si povesti, I.L.Caragiale isi citeste si publica majoritatea comediilor, Ioan Slavici publica nuvele si povesti. Alti colaboratori ai revistei sunt George Cosbuc, Panait Cerna, Octavian Goga, Dinu Zamfirescu, I.Al.Bratescu-Voinesti. Acesti colaboratori ai revistei vor deveni figurile marcante ale epocii cunoscute ca "epoca marilor clasici". Meritul "Junimii" a fost acela ca a supus la o analiza temeinica si lucida societatea si cultura romaneasca, semnalandu-i slabiciunile. Dezbaterea de idei din interiorul "Junimii" ca si aceea dintre junimisti si ceilalti intelectuali ai vremii au contribuit la implicarea mai directa a oamenilor de cultura in problemele societatii.