STUDIU DE CAZ:

CREAT DE:
JIPA ȘTEFAN
DRĂGUȘIN ȘTEFAN
TUCHEL ANDREI

JUNIMEA
POPA-TEȘILEANU VLAD

 CUPRINS:
INTRODUCERE: CE ESTE JUNIMEA?

ETAPELE, OBIECTIVELE ȘI
CARACTERISTICILE JUNIMISMULUI;

INFORMAȚII BIOGRAFICE DESPRE

FONDATORII JUNIMII;

ETAPELE CRITICII MAIORESCIENE

TITU MAIORESCU-STUDII ȘI IDEI

ESTETICE
CONCLUZII
 I: Junimea:
"Junimea" a fost o societate culturală întemeiată la Iași
în anul 1863 din inițiativa a cinci tineri intelectuali întorși
de la studii din străinătate: Petre Carp, Vasile Pogor,
Iacob Negruzzi, Theodor Rosetti și Titu Maiorescu, cel
care a devenit mentorul spiritual al Junimii.

Scopul initial a fost acela de a organiza "prelecțiuni

populare" pe teme diferite de interes larg prin care se Casa lui Vasile Pogor
urmărea educarea gustului publicului, unificarea limbii
române literare și interesul pentru literatură.

În cadrul ședintelor ținute în casa lui Vasile Pogor la Iași

erau citite și discutate operele unor tineri scriitori, iar
cele mai valoroase erau publicate în revista societății
,,Convorbiri Literare" apărută la Iași la 1 Martie 1867.
 Junimea

II: Revista ,,Convorbiri Literare" precum și

societatea ,,Junimea" a cunoscut
câteva etape:

Prima etapă a avut loc între anii 1868 - 1874 când

s-au elaborat principiile estetice și sociale, etapa
fiind importantă pentru caracterul polemic în
domeniul limbii, al literaturii și al culturii. Interesul
pentru literatură se manifesta incă din 1865 când se
avansează ideea alcătuirii unei antologii de poezie
românească pentru scolari. Aceasta l-a determinat
să citească în ședințele societății autorii mai vechi
pe ale căror texte și-au exersat spiritul critic și
gustul literar.
A doua etapă durează din 1874 până în anul 1885 cu desfășurarea ședințelor

Junimii" la București, dar a activității revistelor la lași. Este o etapă de

consolidare în sensul că în această perioadă se afirma reprezentanții ,,Direcției
noi" în poezia și proza română precum: Mihai Eminescu, Ion Creangă, loan
Slavici și Ion Luca Caragiale. Acum sunt elaborate studiile esențiale prin care
Titu Maiorescu se impune ca un autentic întemeietor al criticii noastre literare
moderne, fără însă a neglija preocupările din domeniul limbii literare: în 1860
se făcuse trecerea de la alfabetul chirilic la cel latin. Maiorecu susține utilitatea
îmbogățirii vocabularului limbii române prin neologismele de origine romanică
într-un studiu din 1881 intitulat ,, Neologismele".

A treia etapă (1885 - 1944) este numită etapa bucureșteană deoarece este
mutată la București revista ,,Convorbiri Literare" și întreaga societate Junimea.
Această etapă are un caracter preponderent universitar prin cercetările
științifice, istorice și filozofice.
Obiectivele Junimii:
cultivarea gustului estetic al cititorilor
impunerea unor opere originale
dezvoltarea spiritului critic
promovarea valorilor naționale prin
atenția acordată tradiției și folclorului,
prin publicarea operelor unor scriitori
consacrați, dar și încurajarea unor
tineri scriitori
unificarea limbii literare
III: Fondatorii societății Junimiea
Petre P. Carp
Petre Carp s-a născut la 28 iunie 1837 la Iași dintr-o veche

familie boierească amintită de Dimitrie Cantemir în Descrierea

Moldovei.

A absolvit gimnaziul la Berlin (1850) urmând Facultatea de

Drept și Științe Politice din cadrul Universității din Bonn. În

anul 1862 revine la lași și contribuie la punerea bazei societății

Junimea (primăvara anului 1864).

Adept al ideilor "junimiste" s-a remarcat ca unul dintre fruntașii

Partidului Conservator din acea perioadă.

A fost ales în numeroase rânduri deputat și senator în

Parlamentul României, iar după plecarea domnitorului Cuza a

fost ales de două ori președinte al Consiliului de Miniștri Acesta

se stinge din viață la data de 19 iunie 1919 find inmormantat în

comuna Tibanesti din judetul lași.

 Vasile Pogor
Vasile Pogor (nascut in 20 august 1833 la Iași si decedat in 20 martie
1906 la Bucium, județul Iași), fiu al comisului Vasile Pogor și al Zoei
Cerchez, a fost om politic, publicist și poet român, care a îndeplinit în
mai multe rânduri funcția de primar al municipiului lași.

A studiat la pensionul Malgouverne din orașul lași, după care (din

anul 1849) și-a continuat studiile secundare, apoi cele juridice la Paris.

Vasile Pogor a fost unul dintre fondatorii societății Junimea și ai

revistei Convorbiri literare, unde a colaborat cu versuri, scrieri în
proză și traduceri. A tradus din Horațiu, Goethe, Hugo, Gauthier,
Baudelaire.

Puținele sale poezii originale (Pastelul unei marchize, Melancolie,

Magnitude Parri, Sfinx egiptean ș.a) au totuși un aer de prospețime și
o pronunțatp nuanță de umor.
Iacob Negruzzi
Iacob Negruzzi (s-a născut la 31 decembrie 1842 la lași și s-a

stins din viață în data de 6 ianuarie 1932 la București) a fost

scriitor român, fiul lui Costache Negruzzi.

Și-a făcut studiile în Germania. A fost profesor la Facultatea de

drept din lași și președinte al Academiei Române. A fost

membru fondator al societății Junimea și a condus timp de

peste 28 de ani revista “Convorbiri literare”.

Selecție lucrări:
-"Mihai Vereanu", roman, 1873;
-"Copii de pe natură", portrete satirice în proză și versuri, 1874;
-"Hatmanul Baltag", 1884;
-"Amintiri din Junimea", memorii, 1921.
Theodor Rosetti
Theodor Rosetti (născut în 5 mai 1837 la Iași și a decedat în 17

iulie 1923 la București) a fost un publicist și om politic român,

academician, licențiat în drept, prim-ministru al României în

perioada 1888-1889.

După studii la Liov, Viena și Paris a făcut cariera în

magistratură, a fost prefect de Vaslui, ministru, președinte al

Consiliului de miniștri (1888-1889), guvernator al Băncii

Naționale, membru al Curții Permanente de Arbitraj de la

Haga.

A fost totodată fondator al ,,Junimii", autor de eseuri apărute

în ,,Convorbiri literare", membru de onoare al Academiei

Române.
 Titu Maiorescu
Titu Liviu Maiorescu s-a nascut la Craiova, la 15 februarie
1840.

Acesta a fost academician, avocat, criticliterar, eseist,

estetician, filosof, pedagog, politician si scriitorioman, prim-
ministru al Romaniei intre 1912 si 1914, ministru de interne,
membru fondator al Academiei Romane, personalitate
remarcabila a Romaniei sfarsitului secolului al XIX-lea si
inceputului secolului XX. Maiorescu este autorul celebrei
teorii sociologic a formelor fara fond, baza Junimismului
politic si "piatra de fundament" pe care s-au construit
operele lui Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale si loan
Slavici.

S-a stins din viata la 18 iunie 1917, find inmormantat la

cimitirul Bellu din Bucuresti.
Titu Maiorescu a avut un rol definitoriu in cadrul
societatii ,, Junimea" impunandu-se ca adevaratul
lui conducator, lar in cadrul epocii drept
indrumatorul cultural si literar.

Domeniile de manifestare ale spiritului critic

maiorescian sunt numeroase: limba romana,
literatura, cultura, estetica, filozofia. Studiile sale
s u n t d e o i m p o r t a n t a m a j o r a p e n t r u l i t e r a t
u r a
romana:
,,O cercetare critica asupra prozei romane de la 1867 ";
,, Comediile domnului I.L. Caragiale" (1885);
,, Directia noua in poezia si proza romana" (1872);
,, Asupra poeziei noastre populare";
,,Poeti si critici";
,,Eminescu si poeziile lui".
 Etapele criticii maioresciene
1. P r i m a e t a p ă a c r e a ţ i e i l u i T i t u M a i o r e s c u e s t e o c r i t i c ă g e n e r a l ă

negativă, prin care sunt sancţionate nonvalorile şi erorile de direcţie

c u l t u r a l ă , c u s c o p u l d e a p r e g ă t i t e r e n u l p e n t r u a p a r i ţ i a u n e i l i t e r a t u r i

a u t e n t i c e . P e n t r u c ă i n i ţ i a t i v e l e s e î n d r e a p t ă c ă t r e t o a t e

c o m p a r t i m e n t e l e c u l t u r i i , a c e s t t i p d e c r i t i c ă e s t e d e n u m i t ă c r i t i c ă

culturală.

2.După 1885, Titu Maiorescu practică o critică afirmativă, literară,

interesată de stil, tehnică literară, idei, imagini artistice etc.

Studii și idei estetice maioresciene
Teza ,,formei fără fond” - “În contra direcţiei de astăzi în cultura română” (1868);

Raportul formă-conţinut - “O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867”;

Distincţia obiectiv-subiectiv în analizarea operei artistice - “Poeţi şi critici” (1886);

Raportul etic-estetic în artă - “Comediile d-lui I.L. Caragiale” (1885);

Problematica geniului - “Eminescu şi poeziile lui” (1889);

Combaterea etimologismului şi a împrumuturilor lexicale excesive - “Beţia de

cuvinte” (1873), “Despre scrierea limbei române” (1866), “Neologismele” (1881).

 Teza "formei
fara fond"
Teza “formei fără fond” este susținută in
articolul “În contra direcției de astăzi în
cultura română” (1868) și are în vedere rezultatul introducerii în cultura
română a unor instrumente ale culturii occidentale moderne în mod
artificial, fără ca în România să existe o necesitate reală și un fundament
social concret. Atrași de „lustrul" societății occidentale, tinerii împrumută
fără discernământ orice formă exterioară, încurajând mediocritatea sub
lozinca „tot este ceva”. Titu Maiorescu denunță vidul cultural instaurat de
“formele fără fond”, a căror proliferare duce la nimicirea artei. Ferm convins
ca un popor poate supraviețui fără cultură, cu speranța că ea se va constitui
în mod natural într-o etapă a dezvoltării sale, Maiorescu respinge cu
vehemență o cultură falsă, distrugătoare a valorilor naționale.
 O cercetare critica asupra poeziei
romanesti din 1867
„O cercetare critică asupra poeziei românești din 1867” este o lucrare a lui Titu
Maiorescu în care face apel la un nou stil de poezie în România, care să se
desprindă de formele tradiționale și să îmbrățișeze teme și tehnici moderne.
Acest apel la o schimbare a scenei literare a fost un moment semnificativ în
istoria literară românească, deoarece a contribuit la deschiderea drumului
pentru dezvoltarea literaturii române moderne.
Poetul trebuie să fie original în exprimare şi interpretare, pentru a evita folosirea
unor figuri de stil uzate în literatura anterioară. Condiţiunea ideală propune o
delimitare între universul fizic, exterior, şi cel sufletesc, interior. Poezia
constituie o delectare estetică, în timp ce ştiinţa e consumatoare de energii.
Prima proclamă comuniunea sufletească, cealaltă dezbină, una are continuitate
în timp, a doua este momentană, ocazională.
În final, se recomandă crearea unui echilibru între conținutul ideatic şi
numărul de cuvinte, pentru ca produsul poetic să transmită o stare de
înălţare sufletească, ca urmare a transfigurării realităţii. Reuşita poetică
este asigurată de crearea unei aşteptări, a unei tensiuni, rezultat al
gradării acţiunii spre culminarea finală.
La sfârşitul acestei dezbateri, criticul
mărturiseşte că intenţia sa nu este
de a crea poeţi, după cum estetica nu
a creat niciodată frumosul, iar logica
adevărul. Doreşte doar să furnizeze
celorlalţi mijloacele necesare pentru a
discerne între talentul înnăscut şi
mediocritate, între capodoperă şi
imitaţie.
 Studiul publicat in 1872, "Direcția nouă în poezie și proză" , este structurat, așa
cum anticipă și titlul, în două părți: poezie și proză. Prima parte pornește de la
câteva întrebări referitoare la viitorul României, la cultura țării și la posibilitățile
de continuare a ceea ce fusese început de câțiva scriitori. Răspunsul acestor
întrebări, după cum afirmă Maiorescu "atârnă de la direcția spiritelor din
societatea de astăzi", iar manifestarea acestei direcții este literatura "în sensul
cel mai larg al cuvântului" .Este prezentat apoi si contextul politic al vremii,
unul tulbure, confuz si întunecat prin "tendințele lipsite de princip" . In acest
cadru nesanatos iși face timid loc și literatura, incă nerecunoscută si "jună" ,
dar cu un spirit "sigur și solid" . Aceasta dă astfel o speranță pentru viitor, dar
realitate poate deveni doar cu conditia de a fi inteleasă si primită de public,
punându-se accent mai ales pe tineri. Prin cateva referiri la condiția anterioară
a literaturii românești se trece la noua direcție ce e caracterizată de "simțământ
natural", adevar, înțelegerea ideilor, valorificarea elementului național.
“Beția de cuvinte” este titlul unui articol subintitulat “Studiu de patologie
literară”, scris de Titu Maiorescu și publicat în 1873 în "Revista Contemporană", în
care satirizează fraza supraîncărcată și, prin aceasta, confuză, numind boala de
care suferă flecarul “lipsă de idei”. În „Beția de cuvinte”, Maiorescu stigmatizează
excesul de vorbe goale, lipsa de idei și alte simptome pe care le enumeră: „o
cantitate nepotrivită a vorbelor în comparație cu spiritul căruia vor să-i servească
de îmbrăcăminte”; „întrebuințarea cuvintelor seci care produc o confuzie naivă”;
„pierderea oricărui șir logic; contrazicerea gândurilor puse laolaltă”; „violența
nemotivată a limbajului”. Este vorba în general de tautologie, anacolut,
pleonasm, barbarisme. Beția de cuvinte la care se referea Titu Maiorescu, este o
oglindă a dezordinii din mintea vorbitorilor, a lipsei de claritate, de limpezime a
gândurilor.
"Comediile domnului Caragiale" este o lucrare scrisă de Titu
Maiorescu din dorința de a-l apăra pe I. L. Caragiale de atacurile
din presa vremii care îl acuzau de imoralitate (datorată prezenței
unei lumi de joasă speță în piesele sale: oameni "vițioși sau
proști", amor nelegiuit etc.). Maiorescu atrage atenția că artistul
recreează realitatea dintr-o perspectivă ideal-artistică, fără nicio
preocupare practică. Titu Maiorescu stabilește un set de criterii
care permit evaluarea unei opere de artă: originalitate prin
viziunea ironică asupra societății, inspirație din realitățile
contemporane, buna cunoaștere a artei dramatice
Cartea lui Iacob Negruzzi ("Amintiri din Junimea")
infirmă şi confirmă în egală măsură impresia: aceşti
bărbaţi fac din Junimea un prilej de desfătare, sunt
neastâmpăraţi, plini de văpaia vârstei, dar pun la
cale proiecte mature şi fac cu putinţă schimbarea la
faţă a culturii, reaşezarea ei pe temelii critice.
"Contradicția lui Maiorescu" e contradicția
unei culturi la temelia căreia stă actul
critic: afirmația inerentă începutului, pe
de-o parte, iar pe de alta, negația polemică
a criticii. Actualitatea eseului lui Nicolae
Manolescu ține de urgența nevoii de spirit
critic în orice nou început al culturii
române.
Cenaclul Junimii rămane cel mai important cenaclu in istoria culturii noastre
in care spiritul critic se manifesta liber. O Deviză junimistă era la Junimea
vine cine vrea ,rămAne cine Poate. Publicarea In "Convorbiri literare"
ecHivala cu o consacrare. Activitatea s-a desfășurat la Iași în casa lui Vasile
Pogor sau, mai puțin, la București în casa lui Titu Maiorescu – astăzi
dispărută în urma sistematizărilor din jurul anului 1950 din zona bd.
Magheru. Dintre personalitățile marcante ale vremii care au făcut parte din
„Junimea” dar și din Loja „Steaua României” mai putem enumera: Ioan
Ivanov, Leon Negruzzi, Nicolae Gane, M. Korne, N. Ciulianu, N. Mandrea, L.
Ciurea, I. Melik, Scarlat Capșa, Gh. Racoviță, D. Rosetti, Al. Farra, V. Ionescu,
C. Lepădatu, Al. Gr. Șuțu.
 Rebus
https://crosswordlabs.com/view/junimea-3
Concluzii
Junimea a fost o societate culturală, care apare
la Iași, în anul 1863, ca inițiativa culturală a cinci
tineri: Petre P. Carp, Vasile Pogor, Theodor
Rosetti, Iacob Negruzzi și, nu în ultimul rând,
Titu Maiorescu.

O primă manifestare a societății a fost Cenaclul

literar

Revista “Convorbiri Literare” a apărut la Iași la 1

Martie 1867.
Etapele activității societății Junimea:
a. prima etapă (1863-1874) - clarificarea

principiilor estetice și culturale

b. a doua etapă (1874-1885) - descoperirea și

impunerea marilor clasici

c. a treia etapă (>1885) - preocupările

junimiștilor au caracter cultural și științific

Obiectivele Junimii: cultivarea gustului estetic,

impunerea unor opere originale, dezvoltarea

spiritului critic, promovarea valorilor naționale,

unificarea limbii literare

Titu Maiorescu - primul nostru critic literar și cultural

Etapele criticii maioresciene (critica generală

negativă și critica afirmativă)

Studii și idei estetice maioresciene

teza “formei fără fond”
raportul formă-conținut
distincția obiectiv-subiectiv în analiza operei
raportul etic-estetic în artă
problematica geniului
combaterea etimologismului și a împrumuturilor

lexicale excesive
 Webgrafie
https://historia.ro/sectiune/actualitate/junimea-punct-
de-cotitura-in-evolutia-societatii-584351.html
https://www.scribd.com/
https://www.slideshare.net/
https://ro.wikipedia.org/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Junimea
https://www.ebacalaureat.ro/c/junimea-i-revista-convorbiri-
literare/532
 Jipa Stefan Tuchel Andrei
Jiputza Fumatoarea Brutus

Fane Senzatie Soimul Auriu

Dragusin Stefan Popa-Tesileanu Vlad
VA PUPAM