EPOCA MARILOR CLASICI

„JUNIMEA” ȘI „CONVORBIRI LITERARE”

POPA TEODORA, CLASA A XI-A B

PROFESOR COORDONATOR: CÂNDEA TEREZA

 „
qu Entre
res i veu
t t
pe e qu ,

JUNIMEA
ut! i
"

Este cea mai importantă grupare ideologică și culturală din a doua jumatate al
secolului al XIX-lea. Are rol hotărâtor în orientarea și evoluția culturii naționale.
Gruparea este înființată in anul 1863, la Iași din inițiativa unor tineri entuziaști:
P.P Carp, Theodor Rosetti, Iacob Negruzzi, Vasile Pogor, Titu Maiorescu. Titu
Maiorescu devine liderul grupării fiind un „spiritus rector” al epocii.

P.P. Carp
Om politic, diplomat, fondator al Societăţii „Junimea
” şi lider politic al acesteia. După fuziunea din 3 aprilie
1907, Carp devine şi preşedinte al Partidului
Conservator. Cu o carieră politică impresionantă, ce s-a
desfăşurat pe parcursul a 50 de ani, a fost martorul
renaşterii naţionale a României. Unul dintre cei mai
mari oameni de stat ai ţării, Petre P. Carp s-a numărat
printre cele mai avizate voci din viaţa politică
românească, luptând cu vehemenţă pentru crezurile
sale politice.
Theodor Rosetti
Om politic român, publicist, jurist, diplomat,
fondator al Societăţii „Junimea” membru de onoare
al Academiei Române. Theodor Rosetti a fost unul
dintre cei mai importanţi oameni politici ai veacului
al XIX-lea. A ocupat funcţii importante în stat,
printre care prim-ministru al Guvernului României,
preşedinte al Senatului şi guvernator al Băncii
Naţionale. S-a numărat printre fondatorii Societăţii
literare Junimea, contribuind la dezvoltarea
spiritului critic în literatura românească Iacob Negruzzi
Scriitor, dramaturg, critic literar,
jurist, profesor, politician,
preşedinte al Academiei Române.
Pune bazele societăţii culturale
„Junimea” şi ale revistei sale
„Convorbiri literare”, pe care o
conduce timp de 28 de ani.
 Vasile Pogor
A fost om politic, publicist și poet român,
care a îndeplinit în mai multe rânduri funcția de
primar al municipiului Iași. Vasile Pogor a fost
unul dintre fondatorii societății „Junimea ” și ai
revistei „Convorbiri literare”, unde a colaborat
cu versuri, scrieri în proză și traduceri.
Titu Maiorescu
Personalitate reprezentativă a culturii române, om politic, critic literar,
eseist, scriitor, estetician, profesor, filosof, jurist, membru fondator al „
Academiei Române”. Maiorescu este autorul „formelor fără fond”,
fondator al Societăţii literare „Junimea”. A promovat în „Convorbiri
literare” pe marii clasici ai literaturii române. A fost primul mare critic
literar, creator de şcoală şi arbitru director în cultura românească. În
activitatea politică, Titu Maiorescu s-a remarcat în funcţia ministru al
Cultelor şi Instrucţiunii Publice.
 REVISTA „CONVORBIRI LITERARE” ESTE RAMPA DE LANSARE A IDEILOR JUNIMISTE. SE
ÎNFINȚEAZĂ ÎN ANUL 1867 LA IAȘI.

Spiritul junimist este caracterizat de Tudor Vianu

Direcții de activitate:
prin:
 Literatură
 Spirit critic
 Limbă literară
 Spirit filozofic
 Cultură
 Gust clasic și academic
 Educarea publicului
 Spirit oratoric
 Ironie
1
9
1
6

9 68
1
67-
19
 Educarea publicului se realizează prin „Prelecțiuni pupulare”, menite să explice „direcția nouă” de
dezvoltare impusă de junimiști.
În viața societății Junimea ,se disting trei etape cu activități și orientări diferite :
1.Etapa ieșeana(1863-1874) are un pronunțat caracter polemic și se manifestă în trei direcții:
limbă,literatură și cultură. Se elaborează acum principiile estetice ale Junimismului. Tot acum se impune
necesitatea educării publicului prin prelecțiuni populare, menite să pregăteasca publicul românesc pentru
cercetarea „noii direcții” de dezvolatare a culturii noastre. Această etapă marchează căutarea febrilă de
modele apte și asigură progresul. Interesul pentru literatură se manifestă din 1865,când se avansează ideea
alcătuirii unei antologii de poezie românească pentru școlari.
 2.Etapa de consolidare(1874-1885). În această perioadă se afirmă reprezentanții direcției noi în poezia
„Proza și dramaturgia româneasca”. În paginile „Convorbiri Literare” sunt publicate lucrăriile lui Eminescu,
Creanga, Slavici și Cragiale. Este o perioada în care se diminuează teoretizarea criticismului în favoarea
judecățiilor de valoare. Acum sunt elaborate studiile esențiale prin care Titu Maiorescu se supuse ca
întemeietor al esteticii și al criticii literare moderne. Nu se neglijează nici domeniul limbii literare, cu atât
mai mult cu cât din 1860 se făcuse trecerea de la alfabetul chirilic la cel latin. În acest context, Titu
Maiorescu, susține necesitatea îmbogațirii vocabularului limbii române prin neologisme de origine
romanică.
 3.Etapa bucureșteană începe din 1885, când revista este mutată și ea la București,alături de întreaga
societate „Junimea”. Este o etapa cu caracter preponderent academic, prin studiile de istorie, filosofie,
filologie și geografie, publicate de Adexenopol, Vasile Costa, Mihail Dragomirescu și Simion Mehedinț.
Revista va apărea până în 1944 ,fără a atinge însă gradul de popularitate în ultimii 20 de ani.
 RITICISMUL JUNIMIST:

Este cea mai importantă trăsătură a grupării, manifestându-se în domeniul:

a) Limbii literare:
 studii și articole despre scrierea limbii române, neologismele, beția de cuvinte;
 pledează pentru adaptarea alfabetului latin;
 evidențiază necesitatea îmbogățirii limbii cu neologismele de origine latină;
 sancționează „beția de cuvinte” și folosirea calculului lingvistic;
b) Cultura:
• studiul în contradirecției de astăzi în cultura română
• se formulează teoria formelor fără fond, axată pe 3 principii fundamentali: autonomia valorilor, unitatea
dintre cultură și societate, unitatea dintre fond și formă
• respingerea imitării formelor culturii europene, căci „Mediocritățile trebuie descurajate de la viața
publică a unui popor”
c) Literatură critică și estetică literară
• Titu Maiorescu pune bazele criticii și esteticii literare, instituind principiul valoric în judecarea unei opere beletristice
• Studiul, o cercetare critcă asupra poeziei de la 1867 este o doctrină estetică ce concentrează concepția maioresciană despre artă
• Studiul valorifică principiul Hegelian, conform căruia frumosul este „idee manifestată în materie sensibilă”
• Studiul cuprinde două părți: condițiunea materială a poeziei și condițiunea ideală a poezie. În condițiunea materială a poeziei,
autorul face distincția tranșantă între artă și știință. În egală măsură egală măsură, autorul precizează că fiecare artă are un
material propriu prin care se materializează ideea, astfel dacă sculptura folosește piatra , pictura, culoarea și muzica, „sonurile”,
literatura nu dispune de un material specific, întrucât cuvântul este folosit în toate domeniile existenței. Pentru ca acest
instrument de comunicare să devină specific literaturii, Maiorescu recomandă utilizareafigurilor de stil precum epitetele
„oronate”, comparațiile „originale și juste”, metaforele propii în general
• Condițiunea literară a poeziei face clar diferențierea între „ideea sau obiectul exprimat prin poezie” și obeiectul celorlalte domenii
de existență. Astfel, dacă știința operează cu idei, noțiuni și definiții, obiectul poezie „este întotdeauna un simțămând sau o
pasiune și niciodată o cugetare exclusiv intelectuală sau care ține de tărâmul științific...prin urmare, iubirea, ura, tristețea,
bucuria, desperarea, mânia, sunt obiecte poetice; învățătura, proceptele morale, politica, sunt obiecte ale științei și niciodată ale
artelor.
Lucrare de critică normativă ce impune distincția între domeniul estetic și celelalte domenii, căci „o critică serioasă trebuie
să arate modele bune...și să le distingă de cele rele...”
 BIBLIOGRAFIE

1. Caiet română, lecția „Epoca marilor clasici-Junimea și Convorbiri literare”