Criticismul junimist

Despre junimism
Junimismul este un curent cultural și literar din a doua jumătate
a secolului al XIX-lea,cuprinzând o întreagă pleiadă de scriitori,
istorici și filozofi care schimbă radical evoluția literaturii și
culturii române.
Este un curent de idei de o deosebită complexitate, chiar
Eugen Lovinescu afirmând că Junimea “reprezintă
o adevărată mișcare culturală cu rădăcini adânci. În fața
revoluției liberale, junimismul s-a ridicat ca singura forță
organizată a reacțiunii.”
 
 Apariția
• societatea Junimea se naște la Iași, cândva între anii 1863-1864
• din inițiativa culturală a cinci tineri cu studii superioare în
Occident: Petre P. Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Iacob
Negruzzi și Titu Maiorescu
• societatea a dus la descoperirea şi aprecierea celor mai de seamă
scriitori români din secolul al XIX-lea: Mihai Eminescu, I.L.
Caragiale, Ion Creangă, fiind considerată cea mai importantă
mişcare literară a anilor 1850 – 1900
• la 1 martie 1867 a apărut revista societăţii, „Convorbiri
literare”, care a continuat din multe puncte de vedere „Dacia
literară” şi „România literară”.
• Convorbirile literare păstrează în cea mai mare parte urma
activității “Junimea”, iar lectura atentă a revistei permite
refacerea vieții renumitei grupări literare și a etapelor pe care
le-a străbătut.
• influenţaţi de studiile germane, junimiştii au încercat prin
activitatea lor să cristalizeze scrierile româneşti, să încurajeze
şi să dea sens scrierilor, nu doar formă.
Sediul ,,JUNIMEA” din Iași
 Etapele Junimii
1. Etapa „ieșeană” (1863-1874) – se manifestă în 3 direcții: limbă, literatură și
cultură. Dorește educarea publicului prin prelecțiuni populare.
2. Etapa cu dublă desfășurare (1874-1885) - este o etapă de consolidare, în
aceasta se afirmă reprezentanți ai “direcției noi”, în poezia și proza română:
Eminescu, Creangă, Slavici, Caragiale, dar și alți scriitori necunoscuți azi. Titu
Maiorescu susține îmbogățirea vocabularului limbii romane prin neologisme
de origine romanica.
3. Etapa bucureșteană (după 1885) – revista este mutată la București, ca și
întreaga societate Junimea. Are un caracter preponderent universitar prin
studiile de specialitate din domeniile: istorie, filozofie, filologie, geografie.
 Trăsăturile junimismului
Sintetizate de Tudor Vianu, trăsăturile caracteristice ale spiritului
junimist au fost următoarele: înclinaţia spre filosofie, spiritul
oratoric, clascismul, ironia şi spiritul critic.

• Înclinaţia spre filosofie

Intelectuali foarte cultivaţi, toţi junimiştii au fost

oameni cu pregătire filosofică, la curent cu evoluţia
ştiinţei şi a literaturii.
 • Spiritul oratoric
Junimea a dezaprobat modul de a vorbi în public al generaţiei
anterioare, care contribuise la crearea unei frazeologii
demagogice. Cuvântările junimiştilor se caracterizează printr-
un sever control al expresiei. Ei creează un nou stil oratonic,
caracterizat prin rigurozitate şi laconism.
• Clasicismul
Junimiştii au încurajat promovarea
literaturii clasice, înţelegând prin aceasta atât literatura ce
aparţinea curentului clasic propriu-zis, cât şi operele
contemporane ce întruneau prin valoarea lor artistică
elementele clasice.
 • Ironia

Junimiştii cultivau umorul şi ironia. Ei aveau convingerea că nu se

poate construi nimic pe o bază nouă fără a distruge mai întâi, cu
ajutorul ironiei, prejudecăţile şi ideile greşite. Una dintre ţintele
ironiei lui Maiorescu a fost „beţia de cuvinte”.
• Spiritul critic

Junimiştii au fost partizanii spiritului critic în cultură, adică ai

acelei atitudini care nu admite nimic decât sub rezerva
discuţiei şi a argumentaţiei temeinice.
Junimiștii și pașoptiștii
Junimiștii au recunoscut meritele
predecesorilor. Generația
pașoptistă a avut un rol decisiv în
procesul de modernizare a
societății românești , de construire
a identității naționale, atât
prinparticiparea activă la viața
politică a țării, cât și prin cultură,
mai ales prin literatura originală,cu
specific național.
 Pașoptiștii, ,,oamenii începutului de drum” (Paul Cornea), au
întemeiat literatura română modernă, au asimilat romantismul, preluând
și elementele neoclasice și iluministe, au fondat speciile și genurile în
literatura română, au folosit sursele de inspirație specifice secolului
romantic (istoria, folclorul, natura), au descoperit poezia
populară,valorificând în literatura cultă resursele expresive ale limbii
populare.
În toate domeniile culturii întemeiate de pașoptiști, junimiștii
provoacă schimbări majore:
• în domeniul limbii – susțin modernizarea alfabetului latin și
ortografie fonetică; pledează pentru împrumuturile neologice strict
necesare din limbile romantice;
• în domeniul educației culturale – susțin timp de 17 ani cicluri de
conferințe (,,prelecțiuni populare”) pe teme de istorie, filozofie,
literatură, alte arte, impun un nou tip de discurs public, de ținută
academică, în contrast cu oratoria practicată până atunci și pregătesc
un public avizat;
• în domeniul literaturii – își propun să realizeze o antologie a
poeziei române, proiect eșuat, dar ideile esențiale ale discuțiilor
privind selecția și criteriile poeticității textelor se concretizează în
studiul lui Titu Maiorescu ,,cercetare critică asupra poeziei române
de la 1867”, reper teoretic fundamental; înlocuiesc criteriul cultural
în aprecierea creației literare prin criteriul estetic
 Obiectivele junimismului
• Obiectiv general: promovarea adevărului în știință și a frumosului
în artă
• Obiective lingvistive:

1. Înlocuirea alfabetului chirilic cu cel latin

2. Combaterea scrierii etimologice
3. Îmbunătățirea limbii cu neologisme preluate din limbile romanice
4. Combaterea traducerii mot-a-mot
5. Combaterea ,,beției de cuvinte”

• Obiective sociale: susținerea independenței intelectuale a

poporului român (educarea publicului prin prelecțiuni populare)
Obiective culturale: combaterea formelor fără fond
• Obiective literare:

Răspândirea spiritului critic

Încurajarea progresului literaturii naționale
1. Susținerea originalității culturii și a literaturii
române prin punerea problemei unificării limbii
române literare și prin respectul acordat literaturii
Creeare și impunerea valorilor naționale
Junimea în „Istoria literaturii române
moderne”
Un curent literar este adeseori o simplă construcție
istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri,
atribuite de cercetători acelorași influențări și subestimate
acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și
creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și
răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații si
afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere
create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut
sau care s-au putut opune.
 Fără îndoială că nu acesta este cazul ,,Junimii". Sarcina istoricului
care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este
ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai
multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În
afară de aceasta, „Junimea" nu este numai un curent cultural și literar,
dar și o asociație.
Ea însă nu a luat naștere printr-un act normal(asemenea Academiei
Române, întemeiată cam în aceeași perioadă în București) și nu s-a
menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor
constituite.,,Junimea" n-a fost atât o societate, cât o comunitate de
interese culturale dar și socio-politice.
 Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile
întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin
funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica
modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea diviză franceză potrivit
căreia "Întră cine vrea, rămâne cine poate" este și aceea pe care
asociația însă o adoptă pentru sine.  
Tudor Vianu punea în evidență patru serii de trăsături distincte ale
junimismului:
• Spiritul filosofic
• Spiritul oratoric
• Ironia
• Spiritul critic
• Gustul pentru clasic și academic
 Reprezentații junimii
1. Petre. P. Carp
• născut pe 29 iunie 1837 la Iași a murit pe 19 iunie 1919, în
Țibănești, județul Iași;
• a fost un politician român, membru marcant al Partidului
Conservator;
• este trimis încă de copil la Berlin (1850) unde învață la
Liceul Francez;
• în anul 1858 se înscrie la Facultatea de Drept si Științe
Politice din cadrul Universității din Bonn;
• în anul 1862 revine la Iași și contribuie la punerea bazei
societății Junimea (primăvara anului 1864)
• a fost ales în numeroase rânduri deputat și senator al
Parlamentului României iar după plecarea domnitorului Cuza
a fost ales de două ori președinte al Consiliului de Maiștri
 2. Vasile Pogor
• s-a născut la data de 20 august 1833 în orașul
Iași, ca fiu al comisului V. Pogor și al Zoei
Cerchez. A studiat la pensionul Malgouverne din
orașul Iași, după care (din anul 1849) și-a
continuat studiile secundare, apoi cele juridice la
Paris;
• a fost unul dintre fondatorii societății Junimea și
ai revistei Convorbiri Literare unde a colaborat cu
versuri, scrieri în proză și traduceri. A tradus din
Horațiu, Goethe, Hugo, Gauthier, Baudelaire;
• puținele sale poezie originale ( Pastelul unei
marchize, Melancolie, Magnitudo Parri, Sfinx
egiptean) au totuși un aer de prospețime și o
pronunțată nuanță de umor.
 3. Iacob Negruzzi
• s-a născut la 31 decembrie 1842 la Iași și s-a stins din
viață în data de 6 ianuarie 1932 la București;
• a fost scriitor român, fiul lui Costache Negruzzi;
• și-a făcut studiile în Germania. A fost profesor la
Facultatea de Drept din Iași și președinte al Academiei
Române. Membru fondator al societății Junimea a
condus timp de peste 28 de ani în revista Convorbiri
Literare.
Selecție lucrări:
• ,,Mihai Vereanu", roman, 1873
• ,,Copii de pe natură", portrete satirice în proză și versuri,
1874
• ,,Hatmanul Baltag" operă bufă în colaborare cu I. L.
Caragiale, 1884
• ,,Amintiri din <Junimea>", memorii, 1921
 4. Theodor Rosetti
născut în 5 mai 1837 la Iași și a decedat în 17 iulie 1923 la
București
a fost un publicist și om politic român, academician, licențiat
în drept prim-ministru al României în perioada 1888-1889.
după studii la Liov, Viena și Paris a făcut carieră în
magistratură, a fost prefect de Vaslui, ministru, președinte al
Consiliului de miniștri (1888-1889), guvernatorul al Băncii
Naționale, membru al Curții Permanente de Arbitraj de la
Haga
• a fost totodată fondator al ,,Junimii”, autor de eseuri
apărute în ,,Convorbiri literare”, membru de onoare al
Academiei Române
 5. Titu Maiorescu
• s-a născut la Craiova, la 15 februarie 1840
• acesta a fost academician, avocat, critic literar,
eseist, estetician, filosof, pedagog, politician si
scriitor român, prim-ministru al României între
1912-1914, ministru de interne, membru fondator al
Academiei Române, personalitate remarcabilă a
României, sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul
secolului XX. Maiorescu este autorul celebrei teorii
sociologice a formelor fără fond, baza Junimismului
politic și "piatra de fundament" pe care s-au
construit operele lui Mihai Eminescu, Ion Luca
Caragiale și Ioan Slavici.
• s-a stins din viață la 18 iunie 1917, fiind
înmormântat la cimitirul Bellu din București
 Titu Maiorescu a avut un rol definitoriu în cadrul
societății ,,Junimea" impunându-se ca adevăratul lui
conducător, iar în cadrul epocii drept îndrumătorul
cultural si literar.
Domeniile de manifestare ale spiritului critic
maiorescian sunt numeroase: limba română, literatura,
cultura, estetica, filozofia. Studiile sale sunt de o
importanță majoră pentru literatura română.
,,O cercetare critică asupra prozei române de la 1867”;
,,Comediile domnului I. L. Caragiale” (1885);
,,Direcția nouă în poezia și proza română” (1872);
,,Asupra poeziei noastre populare”;
,,Poeți și critici”;
• ,,Eminescu si poeziile lui”.
Sfârșit