Colegiul Național ,,I.L.

Caragiale’’

Criticismul junimist
- Studiu de caz -

Profesor coordonator: Luminița Paraipan

ELEVI, clasa a XI-a C:

Ciobotaru Alexandra

Hașegan Andreea

Murguleț Alexandru

Pavel Ema

1
 Colegiul Național ,,I.L.Caragiale’’

București, 2024

Junimea
Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în
anul 1863. Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Romane,
întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar
acceptate ale tuturor corpurilor constituite. Junimea n-a fost atât o societate, cât o comunitate
de interese culturale, dar și socio-politice. Activitatea acesteia, a cărei deviză era: „Intră cine
vrea, rămâne cine poate” s-a manifestat printr-o serie de prelegeri populare ţinute la Iaşi si
conferinţe pe teme variate. Fondatorii au fost:
 Iacob Negruzzi (1812-1876) a fost un scriitor, dramaturg și om politic român.
Membru al Junimii, a contribuit semnificativ la literatura română cu romanul său
„Alexandru Lăpușneanu” și a fost parte a mișcării culturale și literare de prestigiu din
secolul al XIX-lea în România.
 Petre Carp (1837-1919) a fost un scriitor, om politic și diplomat român influent în
secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. A fost unul dintre membrii de
frunte ai Junimii, contribuind la dezvoltarea mișcării culturale și politice. În calitate de
diplomat, a jucat un rol crucial în negocierile pentru independența și unificarea
României, iar ca scriitor a fost cunoscut pentru eseuri și studii critice despre societatea
românească și relațiile internaționale.
 Vasile Pogor (1833-1906) figură esențială a Junimii, a fost un arhitect al schimbării
în societatea românească. Prin cuvânt și acțiune, a străbătut granițele
convenționalului, inspirând generații de gânditori și schimbând cursul culturii și
politicilor din secolul al XIX-lea.
 Theodor Rosetti (1837-1923) a fost un influent politician, publicist și om de cultură
român. Prin contribuțiile sale în presă și în viața politică, a jucat un rol semnificativ în
modelarea societății românești moderne.
 Titu Maiorescu (1840-1917) a fost un avocat, eseist, pedagog, filosof, membru
fondator al Academiei Romane si primul critic literar român care şi-a fundamentat
poziţia critică de demascare a operelor mediocre şi de restabilire a valorilor literare pe
baza unei judecăţi filosofico-literare, unul dintre fondatorii societăţii Junimea.

2
 Colegiul Național ,,I.L.Caragiale’’

Scopurile culturale ale Junimii au fost diverse, dar în principal au inclus:

Promovarea literaturii române moderne: Junimea a avut ca obiectiv principal
promovarea și dezvoltarea unei literaturi românești moderne și autentice, bazate pe modelele
estetice și valorile europene contemporane.
Încurajarea culturii și educației: Societatea a militat pentru prin îmbunătățirea nivelului
cultural și educațional al societății românești, promovând accesul la educație și dezvoltarea
unor instituții de învățământ de calitate.
Susținerea principiilor liberale: Junimea a fost un promotor al ideilor liberale în politică
și în cultura românească, pledând pentru libertatea individuală, democrație și justiție socială.
Critica literară și estetică: Membrii Junimii au fost cunoscuți pentru activitatea lor
critică literară și estetică, oferind analize și interpretări ale operelor literare, contribuind astfel
la dezvoltarea unei critici literare solide în cultura românească.
Susținerea realismului și a unui stil literar sobru: Junimismul a promovat realismul și
simplitatea în literatură, respingând excesul de romantism și grandilocvența în stilul literar.
Aceste scopuri au fost urmărite prin intermediul activităților de lectură, discuții literare,
publicații în presă și promovarea unui stil de viață intelectual și cultural în rândul membrilor
și a societății în general.
Revista „Convorbiri literare” a avut un impact semnificativ asupra vieții culturale și
intelectuale din România secolului al XIX-lea și a fost unul dintre principalii promotori ai
Junimii și ai junimismului în literatura și cultura românească.

Perspectiva lui Tudor Vianu asupra Junimii

Tudor Vianu a fost un promotor al valorilor literare și culturale românești,
inspirându-se în mare măsură din tradițiile și realizările culturale ale trecutului. El a fost
influențat de operele și ideile promovate de Junimea, precum și de contribuțiile membrilor săi
la dezvoltarea culturii românești.
Deși nu a fost parte a Junimii în sensul strict al termenului, Tudor Vianu a fost un
continuator al tradiției critice și estetice inaugurate de această societate literară, promovând o
abordare modernă și profundă a literaturii și culturii românești. Astfel, într-un sens mai larg,
el poate fi considerat un moștenitor spiritual al ideilor și influenței Junimii.
Tudor Vianu a analizat Junimea în contextul său cultural și istoric în lucrările sale. El
a evidențiat etapele principale ale activităților desfășurate de junimiști, contribuind astfel la
înțelegerea evoluției și influenței acestei mișcări.

3
 Colegiul Național ,,I.L.Caragiale’’

Prima etapă a activității junimiștilor, etapa ieșeană, conform lui Tudor Vianu, poate fi
identificată în perioada de formare a societății. În această etapă, membrii Junimii s-au
congregat în jurul unor idei comune legate de modernizarea și dezvoltarea culturii românești.
Ei au promovat o estetică și o filozofie literară care să rupă cu tradițiile vechi și să aducă în
prim-plan originalitatea și creativitatea.
A doua etapă a activității junimiștilor, conform lui Tudor Vianu, a fost dominată de
activitatea critică și publicistică a societății. Membrii Junimii au fost implicați într-o serie de
dezbateri și polemici literare, publicând articole și recenzii în revista lor Convorbiri literare.
Această revistă a devenit un forum important pentru discuții despre literatură, estetică și alte
aspecte culturale.
În etapa a treia, junimiștii au avut un impact semnificativ în sfera culturală și politică
a României. Ei au promovat idei de reformă și modernizare în diverse domenii, inclusiv în
educație și administrație. Prin intermediul influenței lor în presă și în instituțiile culturale,
junimiștii au contribuit la modelarea percepției publice și la orientarea dezbaterilor
intelectuale în societatea românească.
Ultima etapă a activității junimiștilor, etapa bucureșteană, conform lui Tudor Vianu,
poate fi asociată cu perpetuarea și consolidarea influenței lor asupra culturii românești. Deși
societatea Junimea s-a desființat în 1888, ideile și valorile promovate de membrii săi au
continuat să influențeze evoluția literaturii și culturii românești în deceniile următoare.
Astfel, etapele activităților junimiștilor conform lui Tudor Vianu reflectă parcursul și
impactul acestei mișcări culturale semnificative în istoria României. Prin intermediul
angajamentului lor intelectual și cultural, junimiștii au contribuit la definirea și promovarea
unei identități culturale românești moderne și autentice. Societatea Junimea și revista
Convorbiri literare au creat un anumit mod de a înțelege cultura, fenomenul primind, în
ansamblu, numele de spirit junimist.
Sintetizate tot de către Tudor Vianu, trăsăturile caracteristice ale spiritului junimist au
fost următoarele: înclinația spre filosofie, spiritul oratoric, clasicismul, ironia și spiritul critic.
Inclinatia spre filosofie: Intelectuali foarte cultivaţi, toţi junimiştii au fost oameni cu
pregătire filosofică, la curent cu evoluţia ştiinţei şi a literaturii.
Spiritul oratoric: Junimea a dezaprobat modul de a vorbi în public al generaţiei
anterioare, care contribuise la crearea unei frazeologii demagogice. Cuvântările junimiştilor
se caracterizează printr-un sever control al expresiei, creând un nou stil oratonic, caracterizat
prin rigurozitate şi laconism.

4
 Colegiul Național ,,I.L.Caragiale’’

Clasicismul: Junimiştii au încurajat promovarea literaturii clasice, înţelegând prin

aceasta atât literatura ce aparţinea curentului clasic propriu-zis, cât şi operele contemporane
ce întruneau prin valoarea lor artistică elementele clasice.
Ironia: Junimiştii cultivau umorul şi ironia. Ei aveau convingerea că nu se poate
construi nimic pe o bază nouă fără a distruge mai întâi, cu ajutorul ironiei, prejudecăţile şi
ideile greşite. Una dintre ţintele ironiei lui Maiorescu a fost „beţia de cuvinte”.
Spiritul critic: Junimiştii au fost partizanii spiritului critic în cultură, adică ai acelei
atitudini care nu admite nimic decât sub rezerva discuţiei şi a argumentaţiei temeinice.

Opere literare
Titu Maiorescu, îndrumătorul cultural al epocii, a scris numeroase studii despre limba
română, literatură și cultura noastră.
 În contra direcției de astăzi în cultura română (1868) - studiu de Titu Maiorescu
În studiul "În contra direcției de azi în cultura română", Titu Maiorescu apreciază că epoca
modernă s-a realizat prin împrumuturi ale unor forme din Apus: instituții culturale, politice,
sociale, care nu corespundeau fondului nostru național și de aceea, se ridică împotriva
"formelor fără fond".
În anul 1868 acesta cere publiciștilor un stil de scriere neted, corect gramatical și
ortografic. Tema centrală a acestui studiu este drumul greșit pe care merge cultura
româneasca din timpul epocii sale, situație în care pare să se complacă întreaga societate.
Teza formei fără fond este susținută în acest articol și are în vedere rezultatul introducerii în
cultura română a unor instrumente ale culturii occidentale moderne în mod artificial, fără ca
în civilizația noastră să existe o necesitate reală și un fundament social concret. Ceea ce-l
intrigă pe critic nu este neapărat tendința tinerilor de a imita forme ale culturii occidentale, cât
faptul că nimeni nu sesizase în epocă necesitatea existenței unui fond, înaintea formelor. El
îsi propune să evidențieze problemele de natură culturală cu care se confruntă România, cu
scopul de a trage un semnal de alarmă celor care ar putea sa le rezolve, dar mai ales tinerilor
care ar putea să le evite. Fiind orbiți de “fenomenele moderne ale culturii moderne”, tinerii
romăni nu aprofundaseră istoria pentru a vedea cauzele, ci doar erau încântați de efectele
acesteia Ca o concluzie de aceea sfatul către cititori al lui Titu Maiorescu este să evite
mediocritatea: “O primă greșeală, de care trebuie astăzi ferită tinerimea noastră, este
încurajarea blândă a mediocrităților” și să dea fond formelor, care în lipsa acestuia nu vor
face decât să conducă la pervertirea percepției a ceea ce își propun să reprezinte: “forma fără

5
 Colegiul Național ,,I.L.Caragiale’’

fond nu numai că nu aduce niciun folos, dar este de-a dreptul stricăcioasă, fiindcă nimicește
un mijloc puternic de cultură”.
Ideea centrală a textului nu poate fi contestată, cultura româna modernă nu era una solidă,
ci una aflată la începuturi, în căutare de identități, direcții și răspunsuri.

 Comediile d-lui Caragiale (1885) - studiu de Titu Maiorescu

Un alt studiu semnat de Titu Maiorescu, având ca temă literaratura română, este
Comediile d-lui Caragiale, Acest studiu a fost publicat în revista „Convorbiri literare” a
Societății literare "Junimea", în anul 1885, ca urmare a unor critici aduse în presa vremii
teatrului lui Caragiale, cu referire specială la piesa „D-ale carnavalului”.
"Comediile d-lui I. L. Caragiale" este al doilea Studiul în care sunt prezentate ideile
estetice ale lui Titu Maiorescu, după "O cercetare critică asupra poeziei românești de la
1867". Acesta își propune să explice, din punct de vedere estetic, raportul dintre artă și
realitatea socială, răspunzând, în același timp, la întrebarea dacă arta are sau nu o misiune
moralizatoare.

 Eminescu și poeziile sale (1889) - studiu de Titu Maiorescu

„Eminescu și poeziile lui” este un studiu de Titu Maiorescu. A fost publicat în anul 1889,
anul morții lui Eminescu, și este prima lucrare de exegeză (analiză / interpretare) a operei
eminesciene. Așadar, Maiorescu devine primul eminescolog (cercetător și cuceritor al operei
eminesciene).
Așa cum arată și titlul, studiul cuprinde două părți: prima parte se referă la viața poetului
(vizează "omul" Eminescu), în timp ce a doua cuprinde o analiză a operei acestuia ("poeziile
lui").
În prima parte, criticul fixează sumar câteva date din biografia lui Eminescu, arătând că
acesta s-a născut la Botoșani, a studiat la Cernăuți, Viena și Berlin, a fost inspector școlar,
bibliotecar; poetul a decedat în anul1889.
În partea a doua, analizează poezia de dragoste a lui Eminescu, afirmând că poetul a văzut
în femeie doar copia imperfectă a unui prototip irealizabil. În mod greșit, arată că erotica
eminesciană are o dimensiune pur instinctuală, refuzându-i deci platonismul.
În finalul studiului, Maiorescu se lansează într-o profeție care a fost confirmată mai
târziu, arătând că "pe cât se poate omenesc prevedea", literatura (poezia) românească din
secolul al XX-lea va începe sub influența geniului eminescian.

6
 Colegiul Național ,,I.L.Caragiale’’

 O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867, studiu despre literatura -

de Titu Maiorescu
Studiul "O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867" are un puternic caracter
didactic, urmărind să inițieze tinerii scriitori în problemele generale ale artei. Obiectivul
propus de Titu Maiorescu era delimitarea raportului dintre formă și fond în poezie, de aceea
își împarte cercetarea în două capitole: "Condiția materială a poeziei" și "Condiția ideală a
poeziei".
În articolul său, "O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867", Maiorescu afirmă
că poezia, ca toate artele de altfel, exprimă frumosul, spre deosebire de știința care se ocupă
de adevăr. Cea mai importantă deosebire dintre adevăr și frumos este că adevărul cuprinde
numai idei, pe când frumosul cuprinde idei sensibile. Prima condiție, dar o condiție
indispensabilă, este condiția materială care, indiferent dacă este poezie epică, lirică sau
dramatică, trebuie să trezească în mintea auditoriului imagini sensibile, concrete care să
emoționeze cititorul.
A doua condiție care nu trebuie să lipsească dintr-o poezie este condiția ideală, aceasta
condiție este reprezentată de sentimente și pasiuni. Prin urmare, iubirea, ura, tristețea,
bucuria, disperarea, mania sunt "obiectele" folosite de poeți; învățătura, principiile morale,
politica sunt "obiectele" științei dar niciodată ale artelor.
Poezia trebuie să cuprindă idei cu început si sfârșit și să dea astfel o satisfacție spiritului
omenesc.
Această critică urmărește să curețe literatura de „falșii” poeți pentru a-i ajuta pe cei tineri
să aleagă doar lucrurile bune din trecut si să își îndrepte greșelile.

Concluzie

*
Junimiștii au avut o contribuție esențială în promovarea esteticii realiste în literatura
română, pledând pentru o reprezentare autentică a vieții sociale și culturale. Prin intermediul
revistei Convorbiri literare și a activismului critic, ei au influențat evoluția literaturii,
consolidând o tradiție realistă și contribuind la profesionalizarea mediului cultural. De
asemenea, au fost implicați în conservarea patrimoniului cultural, promovând folclorul și
tradițiile autohtone, consolidând identitatea culturală românească și afirmând-o în context

7
 Colegiul Național ,,I.L.Caragiale’’

internațional. Astfel, junimiștii au modelat și consolidat cultura și literatura română modernă,

având un impact semnificativ în peisajul cultural european și global.

Bibliografie teoretică și surse generale

o Titu Maiorescu în Critice, Editura Eminescu, Bucureşti, 1978, articolele: „O cercetare
critică asupra poeziei române de la 1867”, „În contra direcţiei de astăzi în cultura
română”, „Poeţi şi critici”, „Comediile d-lui Caragiale”, „Eminescu şi poeziile lui”
o Şerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Tudor Vianu: „Istoria literaturii române
moderne”, Editura Eminescu, Bucureşti, 1985, cap. „Junimea ca grupare”, cap.
„Întemeietorii”
o Nicolae Manolescu: „Contradicţia lui Maiorescu”, Editura Cartea Românească,
București, 1970
o Mihai Zamfir: „Scurtă istorie. Panorama alternativă a literaturii române”, vol. I,
Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2011
o www.google.com
o www.wikipedia.com