Renasterea in Literatura

• Literatura Renașterii se referă la acea epocă din

literatura europeană care a început în Italia în
secolul al XV-lea. S-a răspândit în
toată Europa în secolul al XVI-lea până la
începutul secolului al XVII-lea. Secolul al XVI-lea
a fost totodată perioada umanismului european,
el influențând filosofia Renașterii.
• Redescoperirea Antichității a dus
la secularizarea omului și a demnității umane.
Renașterea a fost o schimbare profundă în viața
spirituală, schimbare care a marcat
sfârșitul Evului Mediu și începutul perioadei
moderne timpurii.
• Europa era caracterizată de adânci schisme
politice și religioase, în primul rând între nord
și sud, despărțite de Reformațiune. Epoca a
fost martora Marilor descoperiri geografice și
științifice importante. Odată cu descoperirea
tehnologiei tiparului a avut loc o răspândire a
literaturii ca niciodată, din aceasta rezultând și
noi genuri literare. Unii dintre cei mai mari
artiști plastici ai omenirii au trăit în această
epocă.
O noua epoca ia nastere
• Redescoperirea Antichității a făcut ca literatura
clasică să devină accesibilă Europei, după ce
fusese pierdută sau inaccesibilă timp de sute de
ani, ceea ce a dat numele epocii, Renașterea. În
anul 1488, epopeile homerice au fost din nou
citite în Italia, fiind apoi traduse în mai multe
limbi europene în secolul al XVI-
lea: franceză și germană în 1530, italiană în
1544, engleză în 1581.
• Descoperirea de către Cristofor Columb a
Lumii noi, America, în 1492 a schimbat total
vechea concepție despre lume. Tehnologia
tiparului, inventată de Johannes Gutenberg,
adică turnatul literelor și culegerea lor, a dus la
o explozie a numărului de editări literare și
răspândirea literaturii, lucru care a încurajat
literatura în limba proprie și a însemnat
declinul limbilor latină și greacă ca limbi
literare.
Arta tipografica si raspandirea cunostintelor

• În deceniul al VI-lea al secolului al XVI-lea,

germanul Johannes Gutenberg a descoperit
arta tipografiei, mai întâi literele mobile și apoi
cele turnate, care puteau fi folosite împreună
pentru construirea cuvintelor, și cu ajutorul
cernelii negre de tipar, aceste litere puteau fi
tipărite pe hârtie. Mai târziu a descoperită și
presa de tipar, lucru care în decursul a câțiva
ani a revoluționat producția de cărți în Europa.
• Prima carte produsă în masă în tipografia lui Gutenberg a
fost Biblia în limba latină (ca. 1455), cunoscută ca Biblia
Latina sau Biblia lui Gutenberg.  Tirajul a fost de 200 de
exemplare, număr care poate părea mic în zilele noastre,
dar care era enorm în comparație cu cărțile scrise de mână,
care fiind atât de valoroase erau deseori legate cu lanțuri
în biblioteci . Tot în aceași perioadă au înflorit și
universitățile și alte școli, în special în Italia și în Franța, ceea
ce a erodat poziția absolută a teologiei în studiile
academice. Se studiau și traduceau lucrări filosofice și opere
ale Antichității. Prin răspândirea mai mare a cărților și a
literaturii, acestea ajungeau în tot mai mare grad și în
mâinile altora decât ale celor învățați, care citeau și scriau în
limba latină. Astfel a fost încurajat scrisul literaturii în limba
maternă.
Umanismul si omul Renasteri
Baldassare Castiglione
În anul 1508, Baldassare
Castiglione, un nobil italian, a
început să scrie lucrarea pentru care
va fi cunoscut, Il libro del cortegiano.
După 20 de ani, în 1528, cartea a
fost în sfârșit publicată, cu puțin
timp înainte de moartea autorului.
În această carte Castiglione a descris
idealurile de educație care un nobil
trebuia să le aibă: trebuia să știe mai
multe limbi, să cânte la
un instrument muzical, să scrie
poezii 
• Michel de Montaigne (1533-
1592) a fost un scriitor
francez care împlinea
idealurile Renașterii și ale
umanismului prin viața sa
multilaterală de moșier,
primar, consilier politic,
birocrat de încredere,
umanist învâțat, literat
educat și catolic evlavios. În
spirit umanist, a căutat
rădăcinile Antichității,
încrezându-se în valoarea și
calitățile intrinseci ale
omului și în gândirea
rațională.
Michel de Montaigne
Proză tragică elegantă
• În timpul Renașterii, poezia descriptivă a fost cel mai
dominant gen literar, dar s-a scris și în proză. Cele mai lulte
lucrări de acest fel sunt eposuri despre cavaleri și eroi, iar din
punct de vedere al conținutului erau similare celor scrise pe
versuri. 
• În timpul secolului al XVI-lea povestirile serioase scurte au
fost dezvoltate în continuare, Italia fiind țara unde acest gen a
primit un nume propriu, novella, adică „noutate„ sau „ceva
nou”, ceea ce a dat mai tîrziu nume genului nuvelă. Genul s-a
remarcat pentru prima dată, în sensul că povestirile
secundare erau creative, în Decameronul lui Boccaccio
(început în 1350 și terminat în 1353) care este o relatare a o
sută de povestiri de către zece persoane.
• Scriitorul care a avut primul o
mare influență asupra
dezvoltării acestiu gen a fost
italianul Matteo
Bandello (1485-1561), care a
devenit o sursă de inspirație
pentru urmași francezi, spanioi
și englezi. A scris ca. 214
nuvele, publicate în 4 volume,
trei în 1554 și unul în 1573. A
fost tradus și cunoscut în multe
țări europene
sfarsit