Omul Renascentist

 CONDITII ISTORICE

Epoca de afirmare plenară a omului şi de impresionantă înflorire a artelor,

numită Renaştere prin contrast cu evul mediu văzut ca o perioada a dogmei şi
fanatismului, cuprinde sfarsitul secolului al XIV-lea pana la inceputul secolului
al XVII-lea in Italia, Franta, Germania şi Tările de Jos, Angila şi Spania

Renaşterea apare mai întâi în Italia, pentru că aici se creează mai devreme
conditiile economice și social-politice corespunzătoare. In orasele-state
italiene, dezvoltarea mestesugurilor si comertului determinase intărirea
burgheziei, a carei opozitie fata de feudalism se manifestă şi pe plan
ideologic.

Inflorirea comertului duce la marile descoperiri geografice: Marco Polo

ajunge in China, iar navigatorii spanioli de sub comanda italianalul Cristofor
Columb, aflați în căutarea unui drum mai scurt apre Indii, descoperă un nou
continent. Lumea cunoscută -rеstransa in evul mediu-se largeste tot mai mult.

Inventares tiparului face posibila o răspândire fără precedent a

cunostintelor ştiinţifice şi a valorilor literare. La nivel filozofic, este accentuat
sincretismul: ideea unei unități fundamentale a tuturor sistemelor filozofice și
teologice.

S-a materializat în umanismul renascentist explorarea în detaliu a naturii

umane; omul devenind astfel subiectul cel mai important: artele îi explorează
în detaliu anatomia, literatura îî scoate la iveală emoțiile, iar filozofia îl
integrează în creaţia divină.

Omul renascentist este un demiurg, un creator cu potenţial nemărginit, în

natura căruia se concentrează însăşi esenţa universului. Leonardo da Vinci
este considerat idealul omului renascentist.

 LITERATURA RENASCENTISTA

Literatura Renaşterii se referă la acea epocă din literatura europeană care a

început în Italia în secolul al XV-lea. S-a răspândit în toată Europa în secolul al
XVI-lea până la începutul secolului al XVII-lea. Secolul al XVI-lea a fost
totodată perioada umanismului european, el influenţând filosofia Renaşterii.
 Redescoperirea Antichităţii a dus la secularizarea omului şi a demnităţii
umane. Epoca a fost martora Marilor descoperiri geografice și Științifice
importante. Odată cu descoperirea tehnologiei tiparului a avut loc o
răspândire a literaturii ca niciodată, din aceasta rezultând și noi genuri literare.

Renaşterea a fost epoca umanismului, cele două concepte putând fi

despărţite prin faptul că Renaşterea poate fi văzută ca epoca istorică care a
legat Evul Mediu de Epoca modernă, iar umanismul ca mişcarea de iluminism
care s-a născut în această epocă. Denumirea de Renaştere a fost folosită
relativ târziu, în 1855 de către istoricul francez Jules Michelet, care în acel an a
publicat volumul 7 al Istoriei Franţei, pe care l-a numit “Renaissance”.

Renașterea nu a fost o singură mișcare, ci mai multe mişcări care au avut

loc în diferite locuri în perioade diferite. Ţările unde catolicismul predomina,
sau acelea unde protestantismul predomina, au avut alte experiențe în timpul
Renaşterii decât ţările unde ortodoxismul sau islamul predominau. Franţa era
un centru cultural de marcă în domeniul filosofiei și a ştiinţelor, influenţată
puternic de Italia. Anglia și Flandra preluaseră de la statele-oraşe italiene
dominanţa în domeniul comercial. În Anglia dezvoltarea administraţiei de stat
ajunsese cel mai departe. Principatele germane erau încă dominate de idei
feudaliste și de lupta pentru putere. Spania și Portugalia urcaseră o treaptă în
ierarhia lumii datorită descoperirilor geografice noi, la care jucaseră un rol
important. Ţările nordice, aflânduse la extremitatea Europei, au făcut
cunoştinţă cu Renaşterea mai târziu.

 UMANISMUL

Termenul de“umanism”are două sensuri: unul larg, de dragoste fata de

oameni si unul restrâns, de interes fată de valorile antichităţii. In legătură cu
Renasterea, termenul de umanism se foloseşte in ambele sensuri.

Renaşterea ia antichitatea ca model, incercând s-o cunoască în toată

bogatia ei de valori. Incepe o cautere de manuscrise antice, care, odată
descoperite, sunt studiate cu atenție si, incepând cu a doua jumătate a
secolului al XV-lea, tipirite.

Creatiile antice devin modele, surse de inspirație, atât pentru scriitori care
folosesc adesea chiar limba latina, cât şi pentru artişti. Antichitatea afirmase
cu mândrie ca“Omul este masura tuturor lucrurilor" si că“In lume-s multe
mari minuni; Minuni mai mari ca omul nu-s!”. Reinviind această tradiție,
Renaşterea realizează un ideal de“om universal”, multilateral, un om căruia,
ca și personajului antic, “nimic din ceea ce este omenesc”nu-i este străin:
armonios dezvoltat fizic şi cultivtat ca intelect, pasionat, iubitor de cunoaştere
şi de frumos, om de cultura si de acțiune în acelaşi timp; un astfel de om fiind
considerat un“abis de stiinta”. Renaşterea pune accentul pe ratiunea,
libertatea si demnitatea omului.

* În secolul al XVI-lea, germanul Johannes Gutenberg a descoperit arta

tipografiei, mai întâi literele mobile și apoi cele turnate, care puteau fi folosite
împreună pentru construirea cuvintelor, și cu ajutorul cernelii negre de tipar,
aceste litere puteau fi tipărite pe hârtie. Mai târziu a descoperită și presa de
tipar, lucru care în decursul a câțiva ani a revoluționat producția de cărți în
Europa. Este greu de închipuit că literatura Renașterii ar fi cunoscut acealași
avânt fără descoperirea artei tipografice. Înainte de vremea lui Gutenberg,
cărțile și manuscrisele erau multiplicate prin copiere de mână, de obicei de
către călugări.

Reforma protestantă a avut și o altă importanță decât cea religioasă,

anume că Biblia a fost tradusă în limba maternă, fiind de acum la îndemâna
oricui. Acest lucru avea să aibă importanță pentru limbajul traducerilor.

Promovând rațiunea, cunoaşterea ştiinţifică a naturii si a omulul,

Renasterea se opune dogmatismului şi fanatismului medieval.

Figuri importante ale Renașterii:

1. Italia - Leonardo da Vinci(1442-1519), pictor, sculptor, inginer și

inventator. Printre lucrările sale cele mai importante se numeră Mona
Lisa, Cina cea de taină și Fecioara dintre stânci
2. Germania - Albrecht Durer(1471-1528), pictor, matematician, autor a
trei remarcabile autoportrete și a numeroase gravuri, între care
Melancolia I și Cei patru călăreți ai apocalipsei.
3. Franța - Francois Rabelais(1494-1553), scriitor, autorul lui Gargantula și
Pantagruel Anglia
4. Anglia - Shakespeare (1564-1616), dramaturg și poet englez, considerat
cel mai mare scriitor al literaturii engleze.
5. Spania - Miguel de Cervantes(1547-1616), romancier, poet și
dramaturg, considerat simbolul literaturii spaniole.