Renasterea

Renașterea (La Renaissance) a fost o mișcare culturală care s-a întins pe perioada
secolelor XIV-XVI. A debutat în Italia, în perioada Evului Mediu Târziu și ulterior, s-a
răspândit în restul Europei. Deși apariția tiparului a accelerat difuzarea ideilor în
secolul al XV-lea, schimbările Renașterii nu au fost experimentate uniform de
întreaga Europă.
Ca o mișcare culturală, a cuprins înflorirea inovatoare a literaturii latine și
autohtone, începând din secolul al XIV-lea, când erau cercetate sursele literare din
antichitatea clasică căreia i-a fost creditată lui Francesco Petrarca, apoi a debutat
dezvoltarea liniară de perspectivă a tehnicilor de acordare a unei realități mult mai
naturale în pictură, și treptat, la scară largă ceea ce a dus la o reforma
educațională.
În politică, Renașterea a contribuit la dezvoltarea convențiilor diplomatice precum
și în știință. Istoricii susțin că Renașterea a fost perioada de tranziție dintre Evul
Mediu și Istoria Modernă. Renașterea a văzut revoluții în preocupări intelectuale,
dar și schimbări sociale și politice ce au influențat evoluțiile artistice și
contribuțiile depuse de personalități ca Leonardo da Vinci, după care a fost
inspirat noțiunea de "omul renașterii". Renașterea a început în Florența, Italia, în
secolul al XIV-lea. Diverse teorii au fost propuse pentru a explica originea și
caracteristicile renașterii, concentrându-se pe o varietate de factori, incluși pe
particularitățile sociale și civice din Florența: structura sa politică, patronajul
familiei Medici și migrarea savanților greci și textelor în Italia după căderea
Constantinopolului în mâinile turcilor.
Societatea feudală a Evului Mediu, cu structura să ierarhică rigidă, dominată de
economia agrară și sub puternica influență a Bisericii Catolice, a început să se
destrame. În decursul Renașterii, un rol determinant l-au avut oamenii de cultură
și artiștii înclinați spre clasicismul greco-roman.