Renașterea (Renaissance) a fost o mișcare culturală care s-a întins pe perioada

secolelor XIV-XVI. A debutat în Italia, în perioada Evului Mediu Târziu și

ulterior, s-a răspândit în restul Europei. Deși apariția tiparului a accelerat
difuzarea ideilor în secolul al XV-lea, schimbările Renașterii nu au fost
experimentate uniform de întreaga Europă.
Ca o mișcare culturală, a cuprins înflorirea inovatoare a literaturii latine și
autohtone, începând din secolul al XIV-lea, când erau cercetate sursele literare
din antichitatea clasică căreia i-a fost creditată lui Francesco Petrarca, apoi a
debutat dezvoltarea liniară de perspectivă a tehnicilor de acordare a unei realități
mult mai naturale în pictură, și treptat, la scară largă ceea ce a dus la o reforma
educațională.
În politică, Renașterea a contribuit la dezvoltarea convențiilor diplomatice
precum și în știință. Istoricii susțin că Renașterea a fost perioada de tranziție
dintre Evul Mediu și Istoria Modernă. Renașterea a văzut revoluții în preocupări
intelectuale, dar și schimbări sociale și politice ce au influențat evoluțiile
artistice și contribuțiile depuse de personalități ca Leonardo da Vinci, după care
a fost inspirat noțiunea de "omul renașterii". Renașterea a început
în Florența, Italia, în secolul al XIV-lea. Diverse teorii au fost propuse pentru a
explica originea și caracteristicile renașterii, concentrându-se pe o varietate de
factori, incluși pe particularitățile sociale și civice din Florența: structura sa
politică, patronajul familiei Medici și migrarea savanților greci și textelor în
Italia după căderea Constantinopolului în mâinile turcilor.
Societatea feudală a Evului Mediu, cu structura să ierarhică rigidă, dominată de
economia agrară și sub puternica influență a Bisericii Catolice, a început să se
destrame. În decursul Renașterii, un rol determinant l-au avut oamenii de cultură
și artiștii înclinați spre clasicismul greco-roman.
Noțiunea de "Renaștere" a fost folosită pentru prima dată la începutul secolului
al XIX-lea de către istoricul francez Jules Michelet, de la care a fost preluată de
istoricul elvețian Jacob Burckhardt în lucrarea sa fundamentală "Die Kultur der
Renaissance în Italien" ("Cultură Renașterii în Italia"), 1860. Acesta din urmă a
definit Renașterea drept perioada cuprinsă între pictorii Giotto și Michelangelo.
În acest timp, omul recăpăta conștiința de sine ca individ, după o lungă perioadă
de anihilare filozofică a personalității.