UMANISMUL ȘI RENAȘTEREA

• Umanismul a fost un curent de gândire care s-a afirmat în secolele XIV-XVII în Europa
şi reprezintă o etapă în laicizarea gândirii umane. Umaniştii puneau în centrul
preocupărilor culturale omul, accentuând necesitatea dezvoltării sale multilaterale.
• Renaşterea reprezintă expresia ştiinţifică şi culturală a Umanismului.
• Termenul de Renaştere a fost introdus de istoricul francez Jules Michelet.

Umanismul a apărut în Italia în secolul al XIV-lea datorită mai multor factori:

- dezvoltarea economică a oraşelor italiene (Umanismul este expresia ideologică a
burgheziei);
- Italia moştenea în mod direct tradiţiile şi spiritul antichităţii greco-romane (această nouă
concepţie despre om îşi trage substanţa din cultura greco-romană);
- viaţa culturală era susţinută de mecena (familia Medici din Florenţa, papii Iuliu al II-lea
şi Leon al X-lea);

Răspândirea ideilor umaniste în Europa a fost favorizată de următorii factori:

• intensa circulaţie a manuscriselor;

• apariţia tiparului (Johannes Guttenberg, mijlocul secolului al XV-lea);
• decăderea latinei ca limbă de cultură şi impunerea limbilor naţionale;
• frecventarea universităţilor din Italia de către tinerii din Europa;

Concepția umanistă
• un nou model uman („omul este măsura tuturor lucrurilor” , „uomo universale”);
• nouă morală;
• un nou model educaţional (era criticată scolastica, metodă de educaţie specifică Evului
Mediu);
• o nouă etică a muncii;
• o nouă artă;
• o nouă concepţie despre artist;

Renașterea literară
Reprezentanți
– Dante Alighieri („Divina Comedie”);
 – Francesco Petrarca („Canţonierul”, „Rimele”);
– Giovanni Boccaccio („Decameronul”);
– Ludovico Ariosto („Orlando furioso”);

Francesco Petrarca

Francesco Petrarca (1304 – 1374) a fost un scriitor, poet şi umanist italian din secolul al
XIV-lea, unul din cei mai importanţi poeţi lirici ai literaturii italiene.
Pe lângă cunoașterea profundă a autorilor clasici și a limbii latine, operele sale au jucat un
rol precumpănitor în dezvoltarea limbii italiene vorbite într-o limbă literară.
Forma perfectă a sonetelor sale s-a impus şi în afara spaţiului de limbă italiană,
influenţând lirica europeană. Prin convingerea sa asupra strânsei legături între cultura clasică şi
învăţătura creştină, F. Petrarca a contribuit la dezvoltarea umanismului european, care reuneşte
aceste două ideale. Alături de Dante Alighieri, Petrarca este unul din principalii precursori ai
Renaşterii.
SONÉT, sonete, s. n. Poezie lirică cu formă fixă, alcătuită din 14 versuri repartizate în
două catrene cu rimă îmbrățișată și două terține cu rimă liberă, ultimul vers conținând, de obicei,
o concluzie, o subliniere expresivă a sentimentului dominant.