Am mai ura, am mai ura,

Dar nu sîntem di ici, di colea. Undi-i mămăliga cît nuca

Sîntem di la Buza Vechi, Ş-o păzăsc doisprezăci cu măciuca,
Undi-i mîta strechi, Şî n-apucî nici furnica;
Iar motanul, bată-l focu’, Cum o luat o fărmătură
Iară mi-a ros cojocu’, I-a dat în cap c-o dispicătură.
S-am rămas într-un ilic, Ş-am mai ura, ura,
Di mă ia naiba di frig. Dar nu sîntem di ici, di colea,
Am mai ura ş-am mai ura, Sîntem din Ţipirig,
Dar mă tem c-om însăra, Undi mor cînii di frig,
S-avem a treci Iar fetili, di călduri,
Pisti-o apî reci Stau cu genunchii la guri.
Sî stau leii, Busuioc verdi pi masă,
Paraleii, Ramâi, gazdă, sănătoasă,
Cu gurile căscaţi, Că mă duc la altă casă,
Cu limbili lăsaţi Undi-i fata mai frumoasă
Sî ni-apucî pi la spati, Si nevasta mai aleasă.
Sî ramîi fetili di Sfîntu’ Vasîli nisărutati. Căci iar mi-i săti, iar mi-i foami.
Ş-am mai ura, am mai ura, Ş-înc-o dată, măi Ioani;
Dar ni-i cî vom însăra, Iar mi-i foami, iar mi-i săti.
Cî nu sîntem di ici, di colea, Ş-înc-o dată, măi băiete
Sîntem di la Muca-Cuca, Mânați măi, hăi hăi