MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII

AL REPUBLICII MOLDOVA

IP Centrul de Excelență în Economie și Finanțe

Studiu individual nr. 1

La unitatea de curs: Bazele legislației

Tema: ”Constituirea statalității și a dreptului în

Republica Moldova”

A elaborat: Florea Vlad

Grupa: PAA 2111 G
A verificat: Ilciuc Cătălina,
dr. în șt. ec., grad did. superior

Chișinău, 2021
 CUPRINS:

1. Foaie de Titlu
2. Cuprins
3. Istoria Basarabiei până la Marea Unire
4. Istoria Basarabiei până la Declararea Independenței
5. Declararea Independenței și elemente de drept
6. Bibliografie

2
 Republica Moldova are un trecut milenar, statalitatea ei nefiind întreruptă de-a lungul
devenirii ei naționale. Ca stat de drept, ea s-a creat în 1991, odată cu adoptarea Declarației sale
de Independență. Aceasta însă a parcurs un drum lung și anevoios până la situația din prezent,
fiind influiențată de numeroși factori atât de orin intern cât și de ordin extern: (interese
geopolitice inerne și externe, mentalitatea populației, modul de conviețuire, etc). Astfel, pe
parcursul evoluţiei istorice s-au succedat o multitudine de sisteme şi instituţii administrative
autohtone şi străine. Cu toate schimbările survenite, anumite elemente s-au transmis de la o
perioadă la alta, ceea ce a dat sistemului administrativ naţional o identitate specifică.

La baza creării Republicii Moldova a stat Principatul Moldovei, care a existat timp de 5
veacuri (1346-1859). La vest granița Moldovei era formată de Munții Carpați, in est granița era
stabilită pe râul Nistru, în nord granița era pe râurile Nistru și Ceremuș, în sud granița era
formată de Marea Neagră, Dunăre, Siret și Milcov. Din acest teritoriu făcea parte și Basarabia,
care asigura accesul acestui principat la Marea Neagră. Principatul Moldovei, împreună cu Țara
Românească se aflau sub suzeranitatea Imperiului Otoman, care în 1775 a cedat Bucovina
(Partea de nord a Moldovei) Imperiului Habsburgic. În urma războiului ruso-turc din 1806-1812
și semnării Tratatului de Pace de la București, Imperiul Otoman a cedat Imperiului Țarist partea
Moldovei dintre Nistru și Prut. Ulterior, pentru a ascunde adevărata dimensiune a teritoriului
anexat, autoritățile ruse au extins denumirea de Basarabia asupra întregii părți anexate de ei. În
1859, Partea Moldovei care nu a fost anexatată de Imperiul Rus s-a unit Țara Românească
formând astfel un nou stat sub suzeranitatea Imperiului Otoman: Principatele Unite ale Moldovei
și Țării Românești stat recunoscut ca independent în 1878. A devenit regat în 1881 pentru a
ridica prestigiul noului stat pe arena internațională, regele fiind Carol I.

Basarabia s-a aflat sub domiația Imperiului Rus 105 de ani (1812-1917), timp în care
autoritățile țariste au căutat scăderea procentului populației autohtone prin aducerea unor
populații pro-țariste(ucraineni, ruși, bulgari etc). Astfel, ea a susținut o politică de imigrare în
masă din guberniile și țările vecine, fapt ce a dus la schimbări majore în structura etniilor
Basarabiei. Teritorial, imigrația nu a fost una uniformă, astfel în ținuturile din nordul și sudul
Basarabiei (de exemplu, Hotin și Akkerman), ucrainenii i-au depășit numeric pe autohtonii
moldoveni, în timp ce în zonele rurale din centrul guberniei au rămas majoritari moldovenii.
Dacă la 1817, românii constituiau peste 75% din totalul populației, ultimul recensământ țarist
înregistra scăderea ponderii românilor sub 48% aceștia transformându‐se din majoritate absolută
în majoritate relativă. La sfârșitul anului 1917, Basarabia s-a constituit ca Republică Democrată
Moldovenească, proclamându-și autonomia în cadrul Republicii Ruse. Însă după Revoluția din
Octombrie ea și-a declarat independența față de Rusia bolșevică. Câteva luni mai tărziu, la 27
martie 1918 are loc unirea Republicii Democratice Moldovenești cu Regatul României, în cadrul
căruia ea a constituit o provincie. În toamna anului 1919, au fost convocate alegeri parlamentare
în Basarabia fiind aleși 90 de deputați și 35 de senatori. Timp de 22 de ani, Unirea cu România a
ferit Basarabia de războiul civil rus, de consecințele groaznice ale colectivizării,
ale Holodomorului, ale terorilor Staliniste și ale deportărilor către Gulag. În acest răstimp
Basarabia a primit, zeci de mii de refugiați din Rusia și Ucraina, care erau considerați dușmani ai
poporului și contrarevoluționiști. În 1924, în partea stângă a Nistrului a fost creată RASSM
3
(Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească), care trebuia să servească drept cap
de pod pentru expansiunea Uniunii Sovietice mai înâi în Basarabia, apoi în întreaga lume și
exemplu al “raiului socialist” pentru populația din Basarabia.

În luna august a anului 1939, URSS împreună cu Germania Nazistă au încheiat un tratat de
neagresiune, cunoscut sub denumirea de Pactul Molotov-Ribbentrop. Acest tratat mai avea un
Articol Adițional Secret, de care știau doar părțile senatare ale pactului. Acticolul avea 3 puncte,
care făceau referire la teritoriile din Europa de Est. Anume în acest tratat, prin punctul numărul 3
al Articolului Adițional Secret, Uniunea Sovietică și-a exprimat interesul ei față de teritoriul
Basarabiei. La data de 26 iunie a anului 1940, URSS a înaintat guvernului român primul
ultimatum, prin care cerea României să elibereze Basarabia într-un timp cât mai scurt. La data de
2 august 1940, s-a creat RSSM (Republica Sovietică Socialistă Moldovenească), în componența
căreia intrau și câteva raioane din RASSM. În schimb, regiunile din nordul și sudul Basarabiei
(Bucovina de Nord, Ținutul Herța și Basarabia Veche) au fost cedate Republicii Sovietice
Socialiste Ucrainene. Anume la 2 august 1940 a fost împărțit teritoriul Basarabiei iar
consecințele evenimentelor de atunci le simțim din plin până în prezent.

La începutul anilor ’90, situaţia social-politică din RSS Moldovenească devine instabilă,
conturându-se unele tendinţe de destrămare a sistemului totalitar. Curentul de reformare a
sistemului politic, declanşat de Mihail Gorbaciov cu scopul de a crea o imagine mai democratică
a partidului unic şi de a-i asigura, astfel, supravieţuirea, a cuprins şi RSS Moldovenească. În
unele segmente ale societăţii civile au început să apară mişcări şi organizaţii cu iniţiative de
democratizare a ţării. La 3 iunie 1988 s-a constituit “Mişcarea Democratică pentru Susţinerea
Restructurării”. Principiile ei de bază au fost democraţia şi umanismul, publicitatea şi legalitatea,
controlul din partea obştimii a realizării voinţei poporului de către organele sovietice şi de stat.
Mişcarea Democratică şi Cenaclul muzical-literar “A.Mateevici” a debutat cu cererea de a
proclama limba română limbă de stat şi de a reveni la grafia latină. La 20 mai 1989 a avut loc
congresul de constituire a Frontului Popular din Moldova, acesta fiind un succesor al “Mişcării
Democratice Susţinerea Restructurării”. În octombrie 1989, prin Hotărârea Guvernului RSS
Moldoveneşti, au fost înregistrate primele patru formaţiuni politice: Frontul Popular din
Moldova, Mişcarea pentru egalitate în drepturi “Unitate-Edinstvo”, Mişcarea Populară “Gagauz-
Halcî” şi Societatea Cultural-Obştească Bulgară “Vozrojdenie”. Acesta a fost de fapt primul pas
pe calea recunoaşterii pluripartidismului în republică. În acest context de confruntare cu
conducerea PCM de la de la toate nivelurile, la 27 august 1989, la Chişinău a avut loc prima
Mare Adunare Naţională, ce a întrunit peste 600 mii de oameni veniţi din toate colţurile
republicii. Adunarea a aprobat Documentul Final “Despre Suveranitatea Statală şi Despre
Dreptul Nostru la Viitor”, care stipula necesitatea “realizării depline” “a suveranităţii naţional-
statale a RSSM”. O semnificaţie deosebită pentru afirmarea independenţei a avut “Declaraţia cu
privire la suveranitatea Republicii Sovietice Socialiste Moldova”, adoptată la 23 iunie 1990, prin
care a fost anulat statutul de republică unională şi proclamată “deplinătatea puterii Republicii
Sovietice Socialiste Moldova în rezolvarea problemelor vieţii de stat şi sociale, prioritatea
Constituţiei şi a legilor RSS Moldova pe întreg teritoriul ei. O importanţă deosebită în plan
internaţional are și Hotărârea Parlamentului din 28 iunie 1990 “Cu privire la aderarea Moldovei
la Declaraţia Universală a Drepturilor Omului” şi ratificarea pactelor internaţionale privind
drepturile omului. De asemenea un rol semnificativ în democratizarea vieţii politice şi depăşirea
sistemului totalitar, l-a avut schimbarea la 23 mai 1991 a denumirii “RSS Moldoveneşti” în
4
“Republica Moldova”. Tot atunci Legislativul a schimbat denumirea “Sovietul Suprem al RSS
Moldova” în “Parlamentul Republicii Moldova”.

La 19 august 1991 un grup de demnitari de partid şi de stat de la Moscova organizează o

lovitură de stat cu scopul de a restabili şi de a păstra URSS în forma în care existase timp de
peste 70 de ani. După eşecul puciului din 19-21 august 1991, în contextul proceselor ireversibile
ce aveau loc în Europa Centrală şi de Sud-Est pornită pe calea democratizării, la 27 august 1991
Parlamentul Republicii Moldova, cu majoritatea absolută de voturi, a adoptat, în baza deciziei
Marii Adunări Naţionale, “Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova” – document de o
deosebită însemnătate istorică pentru toţi cetăţenii Republicii Moldova. Parlamentul a proclamat
solemn, în baza dreptului poporului la autodeterminare, în numele întregii populaţii a Republicii
Moldova şi în faţa întregii lumi: “Republica Moldova este un stat suveran, independent şi
democratic, liber să-şi hotărască prezentul şi viitorul fără nici nu amestec din afară, în
conformitate cu idealurile şi năzuinţele sfinte ale poporului în spaţiul istoric şi etnic al devenirii
sale naţionale”. În republică a fost constituit şi un nou cadru legislativ. La 18 septembrie 1991 a
fost adoptată “Legea cu privire la alegerea Preşedintelui Republicii Moldova”, prin care
partidelor şi formaţiunilor social-politice le-a fost acordat dreptul de a înainta candidaţi la funcţia
supremă în stat. La 14 octombrie 1993 a fost adoptată “Legea privind alegerea Parlamentului”.
Conform legii, toţi cetăţenii care la data alegerii împlinise vârsta de 18 ani obţineau drept de vot,
iar cetăţenii având vârsta de 21 de ani aveau dreptul de a fi aleşi. La 29 iulie 1994 Parlamentul
adoptă Constituţia Republicii Moldova - prima Constituţie democratică din viaţa tânărului stat,
iar la 27 august aceasta este promulgată de Preşedintele ţării. Legea Supremă consacră principiul
separării puterilor: “Puterea legislativă, executivă şi judecătorească sunt separate şi colaborează
în exercitarea prerogativelor ce le revin”, legiferând schema clasică a instituţiilor statului:
Parlament, Preşedinte, Guvern, Curtea Constituţională, Curtea Supremă de Justiţie, Consiliul
Suprem al Magistraturii. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor
Constituţiei nu are putere juridică. Constituţia consfinţeşte drepturile şi libertăţile fundamentale
ale omului, proclamă egalitatea tuturor cetăţenilor în faţa legii indiferent de rasă, naţionalitate,
origine etnică, limbă, religie, ocupaţie etc.; garantează dreptul la viaţă, integritate fizică şi
psihică, stabilind că nimeni nu poate fi supus torturilor şi tratamentelor crude, inumane ori
degradante. La 6 iulie 1995 Parlamentul a adoptat “Legea privind organizarea judecătorească”,
care modifică statutul, rolul şi funcţiile instanţelor judecătoreşti, stabilind că “puterea
judecătorească este independentă, separată de puterea executivă, are atribuţii proprii, exercitate
prin instanţele judecătoreşti în conformitate cu prevederile şi dispoziţiile prevăzute de Constituţie
şi de alte legi”.

Istoria Republicii Moldova este una foarte scurtă. Cu toate acestea, ea a reușit să treacă de
într-un timp relativ scurt, de la un regim politic Comunist la un regim Democrat, liber care
garantează drepturile si obligațiunile cetățenilor. Identitatea statalităţii moldoveneşti a rămas
funcţională până la renaşterea statului moldovenesc, în anul 1991, iar succesiunea istoriei
moldovenești are propria sa particularitate, înrădăcinată adânc în conştiinţa noastră istorică. Doar
enumerarea datelor esenţiale: anul 1775; anul 1812; anul 1859; anul 1917; anul 1918; anul 1940;
anul 1944; anul 1991 incită imediat memoria istorică pentru a reconstitui momentele-cheie ale
istoriei noastre moldoveneşti. Aceşti ani sunt principalele componente cronologice ale istoriei
statalităţii moldoveneşti.

5
 BIBLIOGRAFIE

I. Acte Normative

Constitutia RM format mic Rom Tipar 14-07-2016.pdf

II. Lucrări Științifice

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Procesul%20de%20democratizare%20a
%20vietii%20politice%20in%20RM.pdf

II. Webografie

http://aap.gov.md/files/publicatii/revista/articole/96/ro/Savga.pdf

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/341-353.pdf

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/34-60.pdf