Scenetă – Carnavalul şcolarilor

Scena sau sala de clasă în care se desfăşoară spectacolul este ornată cu imagini de basme. Introducerea în
spectacol se face de către trei prezentatori, după care intră, pe rând, personajele îndrăgite din poveştile cunoscute de
copii. Când îşi termină rolul, fiecare personaj se aşează în semicerc, asistând la prezentarea celorlalte roluri.

Prezentator 1: Dragi spectatori şi spectatoare,

Vă invităm la serbare!
Astăzi avem carnaval
Şi am invitat la bal
Personaje renumite,
Din poveştile-ndrăgite,
De copiii mari şi mici,
Mai pitici sau mai voinici.

Prezentator 2: Vine-o lume minunată

Care de sub măşti se-arată.
Bucuraţi-vă cu toţi,
De la bunici la nepoţi,
De-ntâmplări şi ghiduşii
Cu personaje zglobii,
Cu-animale şi copii,
Cu fii de împăraţi hazlii,
Cu zmei şi vrăjitorii,
Cu lupte şi vitejii,
Cu tristeţi sau bucurii.

Prezentator 3: Cine poate să ghicească

Ce se ascunde sub mască?
Unde-i capra cu trei iezi?
Care-i lupul hrăpăreţ?
De ce ursu-i păcălit?
Făt-frumos ce-a mai păţit?
Cosânzeana ce mai face?
De ce nu-i dă zmeul pace?

Toţi prezentatorii:Vă lăsăm în compania

Personajelor iubite,
Din poveşti sau chiar din viaţă,
Care azi ne dau povaţă
Şi vor ca să ne invite

1
 La carnavalul de faţă.
Pe un fond muzical, prezentatorii se retrag şi apare Albă-ca-Zăpada.

Albă-ca-Zăpada:Sunt fiică de împărăteasă,

Din ţară, cea mai frumoasă,
Iată că vă dau dovada:
Pielea-i albă ca zăpada,
Obrajii roşii ca focul,
Iar părul ca abanosul.
Însă frumuseţea asta
Mi-a adus pe cap năpasta,
Cu mama vitregă, care,
A dorit să mă omoare.
Dar ghiciţi, că nu e greu,
Ce prieteni buni am eu?

Lângă Alba-ca-zăpada apar cei şapte pitici.

Primul pitic: Cine-a spus că suntem mici?

Ia priviţi ce mai voinici!

Al doilea pitic: Ziua noi muncim de zor,

Suntem mici, dar avem spor.

Al treilea pitic:Şi când seara noi sosim,

La căsuţă, ce găsim?

Al patrulea pitic: Casa este descuiată,

Ordonată şi curată.

Al cincilea pitic: Iar pe pătuţuri culcată,

Era o frumoasă fată.

Al şaselea pitic: Şi, numai cât am intrat,

Veselă ne-a-ntâmpinat.

Al şaptelea pitic:Noi pe loc am îndrăgit-o

Şi în casă-am găzduit-o.

Fiecare pitic îşi exprimă prin câteva cuvinte, dragostea pentru Albă-ca-Zăpada.

Primul pitic: Ca prietenă a mea,

Scăunelul ţi-l voi da!

2
Al doilea pitic: Eu îţi dau tacâm la masă,
Să mănânci, să fii voioasă!

Al treilea pitic: Mă bucur dacă ai vrea

Să muşti din pâinişoara mea!

Al patrulea pitic: Gustă dacă ai plăcere,

Şi din legumele mele!

Al cincilea pitic: Îţi dau furculiţa mea,

Ca să te serveşti cu ea!

Al şaselea pitic: Iată al meu cuţitaş,

Să tai felia de caş!

Al şaptelea pitic: Cupa mea ţi-o dăruiesc,

Să-ţi arăt cât te iubesc!

Albă-ca-Zăpada: Dragii mei vă mulţumesc

Şi nespus eu vă iubesc,
Sunteţi buni şi inimoşi,
Harnici şi prietenoşi,
Voi păstra în amintire
Casa voastră din pădure.

Cântecul PITICII.

Scufiţa roşie: Îmi este roşie scufiţa

Ce-o am de la bunicuţa.
Sunt zglobie, drăgălaşă,
Şi puţin cam buclucaşă.
Pentru că n-am ascultat
Sfatul ce mama mi-a dat.
Şi din drum m-am abătut,
Lupul rău m-a păcălit.

Cântecul SCUFIŢA ROŞIE.

Lupul: Iartă-mă, fetiţă scumpă,

Pentru purtarea avută,

3
 Am fost lacom, necinstit,
Atunci când te-am păcălit
Şi am avut de suferit,
După ce te-am înghiţit.
Acum însă m-am schimbat
Şi de rele m-am lăsat.

În discuţie intervine Capra, din „Capra de trei iezi”:

Capra: Lupule, eşti mincinos

Şi foarte primejdios,
Pentru că, în viaţa ta,
Părul schimbi, năravul, ba!
Şi-aş vrea să te-ademenesc,
Pe la iezişori să vii,
Căci sigur eu voi găsi
Un ac de cojocul tău
Să-ţi arăt că eşti tot rău.

Iedul cel mare: Mamă, iată-l pe nănaşul,

Cât de slab este săracul,
Să-i dăm ceva de mâncare,
Poate-o oală cu sarmale.

Iedul cel mijlociu: Poate-un foc să-i pregătim

La care să-l pârjolim,
Până pielea i-o crăpa
Şi iezi nu va mai mânca.

Iedul cel mic: Mi se pare c-aţi uitat

Că voi sunteţi vinovaţi
Pentru tot ce s-a-ntâmplat.
Dar v-am spus de-atâtea ori,
Ca să fiţi ascultători
Să nu dăm drumul la uşă,
Nici chiar dacă-i o mătuşă!
Însă voi n-aţi ascultat,
Sfatul mamei l-aţi uitat,
Lupul lacom v-a mâncat.

Capra: Dragii mamei cucuieţi,

Lăsaţi cearta, fiţi atenţi,

4
 Iată vă mai cânt o dată,
Cântecul de mamă capră.
Vocea să mi-o recunoaşteţi,
Lupului să nu-i deschideţi.

Cântecul CAPRA CU TREI IEZI.

În timp ce capra cântă, toţi (capra, iezii şi lupul) se retrag în paşi de dans, pe margine. În scenetă intră Făt-
frumos şi Ileana Cosânzeana.

Făt-frumos: Eu sunt fătul din poveşti,

Am palate-mpărăteşti,
Sunt frumos şi ne-nfricat
Şi de-aceea am luptat
Pentru marea libertate,
Adevăr, cinste, dreptate.
Faptele mi le veţi ştii,
Dacă poveşti veţi citi.

Ileana Cosânzeana: Dragă prinţule frumos,

Eşti viteaz şi curajos.
Multe lupte ai purtat,
Cu zmeul rău şi turbat
Până m-ai eliberat.
Iar, pentru curajul tău
Am să-l rog pe tatăl meu
Să-ţi dea din împărăţie,
Eu să-ţi fiu a ta soţie,
Să facem o nuntă mare
Cum nu s-a văzut sub soare.
În scenetă intră Vulpea, alergând, şi Ursul cu un băţ în mână. După o tură de scenă, Ursul, furios, se opreşte în scenă
şi îşi spune rolul, iar Vulpea îl priveşte cu îngâmfare.

Ursul păcălit de vulpe: Dragii mei, priviţi-o bine,

Ea m-a păcălit pe mine!
Când de peşte mi-a fost poftă
M-a trimis cu coada-n baltă,
Însă peşte nu am prins,
Gerul aprig m-a cuprins,
Coada mi-a rămas în gheaţă
Şi sunt berc acum pe viaţă.
Vai, drăguţă coada mea,

5
 Se hrănesc peştii cu ea!
Vulpea: Ei, cumetre urs,mai lasă,
Supărarea ce te-apasă!
Am glumit şi eu o dată
Ş-acum ştie lumea toată
Că ai rămas fără coadă.
Hai să ne-mprietenim
Şi-amândoi să pescuim,
S-avem peşte cât poftim!
Să luăm peşte din baltă,
Poate pescuim şi-o… coadă!

Cântecul URSULEŢUL MARTINICĂ.

Vulpea dă mâna cu ursul şi trec către marginea scenei, asistând la prezentarea altor roluri. În scenă intră Motanul-
încălţat, chipeş şi mândru, în urma căruia vine fiul de morar, stăpânul lui, purtând, acum, haine de boier.

Motanul-încălţat: Port cizmuliţe vestite,

De cizmar sunt meşterite
Şi am cel mai falnic nume,
Din toţi motanii din lume
Ca să-l ajut pe stăpân
Am ajuns la Căpcăun,
Şi iute l-am păcălit,
Şoricel s-a prefăcut
Şi pe loc l-am înghiţit.
Căci în lume reuşeşte
Cel care mai mult gândeşte.

Fiul de morar(îmbrăcat ca un boier): O,iubitul meu motan,

Tare mai eşti năzdrăvan,
Că dintr-un fiu de morar
Am ajuns chiar demnitar.
M-ai făcut boier de seamă,
De nimic nu mai am teamă.
Şi vei fi de-acum, mereu,
Cel mai bun amic al meu,
Că un prieten te învaţă
Cum să reuşeşti în viaţă.

Boierul (fostul fiu de morar) îl ia pe Motanul-încălţat) de mână şi ies împreună către marginea scenei. În
mijlocul scenei apar Pinocchio şi Zâna Bună.

6
Pinocchio: Am fost lemn de pus pe foc
Şi-am avut mare noroc,
Că viaţă mi-a dăruit
Geppetto, meşter vestit.
Am învăţat să dansez,
Să mă bat, să mă distrez,
Să spun minciuni mi-a plăcut
Şi nasul lung mi-a crescut.
Vai ce nas lung mai aveam!
Nici să mă-ntorc nu puteam.
Nici încolo, nici încoace,
De nu mai aveam ce face!
Iată-acum m-am cuminţit,
Nasul meu şi-a revenit,
Şi n-aş îndrăzni vreodat',
C-aş fi tare ruşinat,
Să mai mint, căci, mai degrabă,
Plec la joc, eu nu am treabă…

Face o piruetă, se întoarce şi sare într-un picior, cât timp Zâna cea Bună îşi spune replica, apoi, împreună se
retrag în spatele scenei, alături de celelalte personaje.

Zâna Bună: Luaţi seama, copii buni,

Ca să nu spuneţi minciuni,
Căci năravul de-a minţi
Pe loc vă va urâţi,
Şi vă va creşte îndată
Nas ce n-aţi văzut vreodată,
Lung tare şi-ncovoiat,
De îl veţi izbi de pat.
Fiţi deci cu luare-aminte,
E urât de cel ce minte,
Adevărul e cinstit,
Şi n-aveţi de suferit.

Pinocchio şi Zâna Bună ies către marginea scenei, iar în urma lor apar Cenuşăreasa şi Feciorul de împărat.

Cenuşăreasa: Sunt o copilă sărmană,

De mam-am rămas orfană,
Iar tata şi-a luat în casă
O soţie nemiloasă,
Care cu fetele sale,

7
 Mi-au făcut zile amare:
M-au pus la munci tot mai grele
Ca să le scutesc pe ele;
Straiele mi le-au luat
Şi-n cenuşă m-au culcat.

Feciorul de împărat: Mi-am luat împărăteasă

Pe fata cea frumoasă,
Plăcută, cu chipul blând,
În strai de aur şi de argint,
Care la bal mă vrăjea
Şi-apoi iute dispărea.
Dar am reuşit, cu greu,
Un condur ca să îi iau,
Cu el, la fete-am probat,
Pân' domniţa mi-am aflat.
Şi-am făcut nuntă aleasă
Cu frumoasa mea mireasă.

Cenuşăreasa şi Feciorul de împărat se retrag, intrând să-şi prezinte rolurile Păcală şi Tândală.

Păcală: Toată lumea mă cunoaşte,

Căci sunt cel care păcăleşte
Pe cei proşti, pe încrezuţi,
Pe bogaţi şi pe zgârciţi.
Îi pun mereu la-ncercare
Cu o pildă, c-o-ntrebare,
Şi cel care nu gândeşte,
Deseori se păcăleşte.

Tândală: Pe mine m-a păcălit,

Pentru că am tândălit,
Toată viaţa-am lenevit,
Şi de-aceea-s necăjit.

Păcală: Noi suntem tot împreună,

Facem o echipă bună;
Eu îl păcălesc mereu,
Ca să mă distrez şi eu,
Ca să-l învăţ mai degrabă,
Să-şi pună mintea la treabă.

8
Tândală: Dragi copii, luaţi seama bine,
Ca să nu păţiţi ca mine,
Citiţi cărţi şi învăţaţi,
Mintea să v-o luminaţi,
Fiţi ageri şi vă gândiţi,
Ca să nu fiţi păcăliţi!

Prezentator 1: Dragii noştri spectatori,

Personajele ce-au fost
Din cărţi ele-au apărut
Învăţătură ne-au dat
Să ştim cum să ne purtăm
În viaţă să reuşim
Şi folositori să fim.
Haideţi cu toţi laolaltă
Să încingem hora mare.

Pe un fond muzical, cuplurile de personaje, aşa cum apărut în carnaval, înaintează în paşi de dans către
spectatori, fac câte o reverenţă şi se retrag în culise.

PITICII

1. Noi suntem piticii, 2. Mergem în pădure,

Piticii voinicii. Unde-s fragi şi mure,
Piticii bărboşii, Păsări frumuşele,
Cu scufiţe roşii. Să zburăm ca ele.

3. Joacă, veselie, 4. Să ne bucurăm,

Pentru toţi copiii, Cu toţii să cântăm
Clipe minunate Ca să creştem mari,
Veşnic neuitate. Meşteri făurari.

SUNT SCUFIŢA ROŞIE

Sunt Scufiţa Roşie, veselă fetiţă,

Ce mă duc cu-n coşuleţ până la bunica.
Am în el doar bunătăţi: lapte, unt şi ouă,
Mai am şi… dar nu vă spun, că vă fac poftă vouă.
Tra, la, la, la, la ,la râd mereu, mă-nveselesc.
Tra, la, la, la, la ,la toată lumea o iubesc.

9
URSULEŢUL MARTINICĂ

1. Martinică-i bucuros, 2. A-nvăţat şi notele,

Că ştie cânta frumos. Ştie şi duratele,
Toată ziua îi dă zor, Bate tactul, unu, doi!
Că e mare dirijor: Şi pe note cânt-apoi:
Mor, mor, mor, Do, Re, Do,
Mor, mor, mor. Do, Re, Do.

CAPRA CU TREI IEZI

1. Trei iezi, cucuieţi,

Uşa mamei descuieţi,
Că mama v-aduce vouă
Muguraşi cu bob de rouă.

2. Trei iezi, cucuieţi,

Uşa mamei descuieţi,
Că mama v-aduce vouă
Drob de sare în spinare.

3. Trei iezi, cucuieţi,

Uşa mamei descuieţi,
Că mama v-aduce vouă
Smoc de flori pe subsuori.

4. Trei iezi, cucuieţi,

Uşa mamei descuieţi,
Că mama v-aduce vouă
Mălăieş în călcăieş.

10
11