”Limba română este patria mea” Nichita Stănescu, Respirări (1982)

„A vorbi despre limba în care gîndești, a gîndi – gîndire nu se poate face decît numai într-o limbă
– în cazul nostru a vorbi despre limba română este ca o duminică. Frumusețea lucrurilor concrete
nu poate fi decît exprimată în limba română. … Ce patrie minunată este această limbă! Ce nuanță
aparte, îmi dau seama că ea o are! Această observație, această relevație am avut-o abia atunci
cînd am învățat o altă limbă.”
„Nu spun că alte limbi, alte vorbiri nu ar fi minunate și frumoase. Dar atît de proprie, atît de
familiară, atît de intimă îmi este limba în care m-am născut(…)”
“Numele patriei este tot patrie. O patrie fără de nume nu este o patrie. Limba română este patria
mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se zice, de aceea, pentru mine iarba iarbă se spune,
de aceea, pentru mine izvorul izvorăște, de aceea, pentru mine viața se trăiește.”
“Cinstea vieţii mele şi idealul vieţii mele sunt acelea de a fi aşternutul pe care la nesomn să se
poată odihni oricând sufletul ţării. Visul vieţii mele este să fiu cina la care stă vorbirea ţării mele
când îi este sete de un vin şi de un viu.”