ŞTEFAN PLUGARU CONSTANTIN DONOSE

MARIUS-PETRONEL BACIU
---------------------------------------------------------------
BASARABIA, PĂMÂNTUL MISIUNII
NOASTRE

1
Coperta 1: Sigla Asociaţiei Culturale „Pro Basarabia şi Bucovina”
România.
Coperta 4: Mihail Kogălniceanu, distins om politic şi cărturar român,
originar din satul Râpi, comuna Arsura (la Nord de
municipiul Huşi).
Tehnoredactare: Ştefan Plugaru, Constantin Donose, Marius-Petronel
Baciu, Andrei Badea.
Fotografii: Lina Codreanu, Ştefan Plugaru, Gabriela Ielenicz-Iov, Ion
Berghia, Vasile Şoimaru, Marius-Petronel Baciu, Cătălin Teodoreanu
(SUA).

www.probasarabiahusi.ro
e-mail: basarabiahusi@yahoo.com
2
ŞTEFAN PLUGARU CONSTANTIN DONOSE
MARIUS-PETRONEL BACIU

Basarabia,
pământul misiunii noastre
*
Asociaţia Culturală ,,Pro Basarabia şi Bucovina”,
Filiala ,,Mihail Kogălniceanu” Huşi, la a XX-a aniversare

*
Podul prieteniei şi al cărţii: România - Basarabia
Filiala „Constantin Prezan” Negreşti

Cu o Prefaţă de Theodor Codreanu.

3
4
 „Da, suntem moldoveni, fii ai vechii Moldove, însă facem parte
din marele trup al românismului aşezat prin România, Bucovina şi
Transilvania. Fraţii noştri din Bucovina, Transilvania şi Macedonia nu
se numesc după locurile în care trăiesc, ci-şi zic români. Aşa trebuie să
facem şi noi. Trebuie să ştim de unde ne tragem, căci altfel suntem nişte
nenorociţi rătăciţi. Trebuie să ştim că suntem români, strănepoţi de-ai
romanilor şi fraţi cu italienii, francezii, spaniolii şi portughezii. Aceasta
trebuie să le-o spunem şi copiilor şi tuturor celor neluminaţi. Să-i
luminăm pe toţi cu lumină dreaptă"
Alexei Mateevici, cu prilejul
Congresului Învăţătorilor din
Moldova (1917).

5
6
 DUPĂ DOUĂZECI DE ANI

Remarc de la bun început că titlul1 este nepotrivit, fiindcă actuala

Asociaţie Culturală „Pro Basarabia şi Bucovina”, înfiinţată în 1990, are
precedente care trebuie neapărat semnalate. Rana lăsată de cea de a doua
şi a treia răpire a Basarabiei, din timpul Celui de Al Doilea Război
Mondial, a fost cu mult prea dureroasă pentru a nu fi urmată de reacţia
unor patrioţi aruncaţi în exil. Înaintaşa actualei asociaţii a fost înfiinţată la
Paris, la 27 noiembrie 1950, la iniţiativa diplomatului Nicolae Dianu, ca
reacţie la cedările din 1940, în urma odiosului Pact Molotov-Ribbentrop
de la 23 august 1939. Şi tot la un 23 august, în 1944, s-a pecetluit soarta
Basarabiei şi Bucovinei nordice, printr-un „armistiţiu” controversat, în
capcana căruia au căzut forţele politice ale momentului, cu legitimarea
Casei Regale, care îşi semna propriul deces.
Dar mai înainte de iniţiativa lui Nicolae Dianu, în 1946, Grigore
Nandriş, cunoscutul filolog şi slavist, a adresat Conferinţei de pace de la
Paris un Memoriu. Pro Basarabia şi Bucovina (redactat în limba
spaniolă), în care a conturat o documentare riguroasă despre istoria şi
destinul celor două provincii româneşti, aducând argumente şi din
scriitorii ruşi P. Savin, A. Zasciuc, L. Tihonov ş.a. Grigore Nandriş lua
apărarea celor două provincii în numele drepturilor omului şi al Cartei
Atlantice2. Bineînţeles, memoriul lui Grigore Nandriş a rămas fără ecou
în faţa învingătorilor. Va fi recuperat şi tipărit într-un supliment al
revistei 22, Bucureşti, nr. 17, 18, 19, 20, 28, în 1996.
În 1955, Nicolae Dianu a publicat şi o broşură cu titlul Pro
Basarabia, care a trezit imediat reacţii la Moscova şi la Bucureşti, autorul
primind interdicţie pentru „generoasa” Franţă în care simpatiile
comuniste se găseau la mare trecere. În aceste împrejurări, sediul
asociaţiei s-a mutat la Bruxelles, unde va fi condusă de Maria-Valerie
Abras, secundată de acelaşi Nicolae Dianu, stins din viaţă în 1966, ceea
ce a dus şi la încetarea activităţii asociaţiei. Abia după nouă ani, în 1975,
ea va fi reactivată de basarabeanul din exil, Nicolae Lupan, dându-i
numirea Asociaţia Mondială prin Corespondenţă „Pro Basarabia şi

1
Titlul materialului (n.n.).
2
Cf. Nicolae Corlăteanu, Testament. Cred în izbânda limbii române,
selecţie, coordonare şi prefaţă de Alexandru Bantoş, Chişinău, 2010, p. 164.
7
Bucovina”. Nicolae Lupan fusese expulzat din R.S.S. Moldovenească în
1974, acuzat de „naţionalism românesc”, după ce încercase, după 1958, o
schimbare de mentalitate în sânul Radioului de la Chişinău. El este,
probabil, cel mai important militant al Reîntregirii, activând pentru
aceasta timp de peste 50 de ani, autor a nu mai puţin de 36 de cărţi
dedicate temei în variatele ei feţe. Între 1974 – 1987, el a susţinut,
săptămânal, o rubrică unionistă, la „Europa Liberă”. Asociaţia Mondială
„Pro Basarabia şi Bucovina” ajunsese la peste 100 000 de membri în 25
de ţări. Meritul principal al lui Nicolae Lupan, „incomod” pentru mulţi, e
că a vegheat cu luciditate pentru ca militantismul unionist să nu fie pur
formal, cum din păcate se întâmplă, fapt pentru care el s-a văzut adesea
marginalizat. El a observat, bunăoară, că în organismele unor instituţii s-
au pripăşit inşi care numai „unionişti” nu sunt. S-a arătat „nedumerit” că
în „consiliul de garanţie morală” al Institutului pentru Memoria Exilului
Românesc se află un Vladimir Tismăneanu, iar în „Consiliul Ştiinţific” al
aceluiaşi institut un antiunionist precum Gabriel Andreescu. A adus
critici, pentru ineficienţă şi formalism, liderilor Congresului Spiritualităţii
Româneşti, derulat în unsprezece ediţii, fără ca vreodată să pună deschis
problema reîntregirii. În acelaşi sens, s-a adresat prin două scrisori
preşedintelui Traian Băsescu, la 24 ianuarie 2008 şi la 20 iunie 2008,
scrisori neajunse sub ochii preşedintelui, primind un răspuns cu totul
confuz de la un consilier ignorant în materie.
Actuala Asociaţie Culturală „Pro Basarabia şi Bucovina” s-a
înfiinţat în luna februarie 1990, cu mari speranţe privind regăsirea
culturală şi spirituală dintre cele două maluri ale Prutului, cu perspectiva
căderii celui de al doilea Zid politic din sânul unei naţiuni căzute victimă
războiului mondial. Au apărut filiale în peste o sută de localităţi din toată
ţara. Primul congres s-a ţinut la Iaşi, în acelaşi an. „Podurile de flori” de
pe Prut s-au născut din acest entuziasm al începuturilor, care, din păcate,
n-a găsit şi un pragmatism politic curajos din partea politicienilor, deşi la
Chişinău au existat disponibilităţi în extraordinara mişcare de renaştere
naţională din anii 1989 – 1992, moment ratat din pricini similare celor
semnalate de Nicolae Lupan, anume că între câştigătorii puterii de la
Bucureşti şi de la Chişinău au existat voci antiunioniste care au acoperit,
cu „argumentele” lor politice, vocea naţiunii. Asociaţia Culturală „Pro
Basarabia şi Bucovina” şi-a respectat statutul de apropiere culturală a
românilor din ţară cu cei din Basarabia şi cu cei din teritoriile devenite
„ucrainene”: Herţa, Cernăuţiul, sudul Basarabiei. Încercarea de politizare
8
a ei, prin transformarea în partid politic, a fost o idee nefericită, venită, se
pare, de la Nicolae Lupan, iniţiativă care a dus la desfiinţarea sau
„adormirea” multor filiale. Importante s-au dovedit înfiinţarea de
biblioteci româneşti în Basarabia şi în Ucraina, iniţierea unor donaţii de
cărţi, mitingurile de protest la semnarea Tratatului cu Ucraina sub
mandatul preşedintelui Emil Constantinescu, mitinguri şi mesaje de
solidaritate cu „grupul Ilie Ilaşcu”, acordarea de asistenţă elevilor şi
studenţilor veniţi din nord şi de peste Prut, schimburile culturale etc. La
nivel central şi la nivel de filiale, s-au editat reviste precum Basarabia şi
Bucovina, Întregirea, Pro Basarabia şi Bucovina etc.
La Huşi, s-a înfiinţat o filială din 1990, între lideri aflându-se
regretatul profesor de istorie Boris Gorceag, care a exercitat şi funcţia de
preşedinte, căruia i-a urmat subsemnatul. Alături de Asociaţie a fost şi
este părintele arhimandrit Mina Dobzeu, acel simbol al rezistenţei
anticomuniste, care l-a încreştinat, în inchisoare, pe Nicolae Steinhardt,
monahul şi cărturarul de la Rohia. Biblioteca din Huşi, Casa de Cultură,
mai ales prin Constantin Donose şi Emilian Pascal, au sprijinit acţiunile
noastre, concretizate prin remarcabile întâlniri cu scriitori din Basarabia
(Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija, Grigore Vieru, Gheorghe Vodă, Anatol
Codru, Nicolae Rusu, Vlad Pohilă, Ion Iachim, Ana Bantoş, Alexandru
Bantoş, Vasile Tărâţeanu de la Cernăuţi ş.a.). Editarea unor publicaţii ca
Vocea Huşului, iar mai târziu Prutul şi Maluri de Prut, a avut un rol
deloc neglijabil în strângerea legăturilor frăţeşti, în aceste ziare şi reviste
publicând şi autori din Basarabia. Probabil însă că iniţiativa cea mai
importantă din prima fază a activităţii asociaţiei, la care au mai contribuit,
în afară de cei menţionaţi, şi profesorii Vasile Calestru şi Georgică
Ţoncu, a fost demersul reînfiinţării Episcopiei Huşilor şi cel legat de
sărbătorirea a 500 de ani, în 1995, de la ctitorirea Bisericii „Sfinţii
Apostoli Petru şi Pavel” de către Ştefan cel Mare şi Sfânt, în 1495. Se ştie
că înfiinţarea Episcopiei la Huşi, în 1598, de către Mitropolitul Gheorghe
Movilă şi de către domnitorul Irimia Movilă, a avut ca principal scop şi
păstorirea spirituală a românilor de peste Prut. Festivităţile au fost de
anvergură naţională, cu implicarea multor intelectuali din Basarabia. A
fost editată, cu acest prilej, o importantă carte, cu sprijinul Ministerului
Culturii, prin secretarul de stat Mihai Ungheanu, intitulată Istoria
Huşilor, în care referinţele la românii de peste Prut sunt importante.
Entuziasmul asociaţiei s-a aflat în primejdie în perioada când se
preconiza transformarea ei în partid politic. Stingerea din viaţă a
9
profesorului şi istoricului Boris Gorceag a însemnat o grea pierdere. Cea
de a două perioadă începe după 2000, favorizată şi de intrarea în scenă a
unor tineri profesori de istorie, Costin Clit (devenit preşedinte), un
remarcabil documentarist şi cercetător de istorie locală, editor al
importantei reviste Prutul, apoi a profesorului Ştefan Plugaru, şi el autor
de lucrări monografice precum cea despre cele două sate Pogăneşti
despărţite de Prut. Eu am continuat să fiu preşedinte de onoare al filialei,
care a dobândit şi un nume emblematic pentru aceste locuri, cel al
celebrului om politic şi unionist, Mihail Kogălniceanu. Cum dihonia intră
adesea între români, profesorul Clit şi-a dat demisia din funcţia de
preşedinte al filialei, fiind înlocuit de Ştefan Plugaru, care a strâns
legăturile atât cu istorici şi oameni politici din Basarabia, cât şi cu centrul
de la Bucureşti, devenind membru în consiliul de conducere la nivel
central. Filiala a devenit una dintre cele mai active şi mai prestigioase din
ţară, editând Maluri de Prut. Sub egida filialei, au apărut mai multe cărţi,
între care Spovedaniile Basarabiei, lucrare a istoricului basarabean Ion
Stafi ş.a.
Încheind această sumară prezentare, rămâne speranţa că
militantismul cultural al Asociaţiei Culturale „Pro Basarabia şi
Bucovina” va găsi ecoul şi echivalentul politic al celor două centre
româneşti, Bucureşti şi Chişinău. „Greşeala” încercată de radicalismul lui
Nicolae Lupan, în sânul asociaţiei, ne rugăm să fie „îndreptată” de
înţelepciunea pragmatică a diriguitorilor acestui neam. Adică prin
Reîntregire!
Visul de care n-a avut parte în timpul vieţii sale marele prieten al
Huşilor, Grigore Vieru.
Theodor CODREANU

Grigore Vieru şi Theodor Codreanu

10
 Introducere

Lucrarea de faţă3 este o scurtă rememorare a istoriei Asociaţiei,

un moment de cinstire a celor care, cu vorba şi cu fapta, au contribuit la
perpetuarea românismului, dar şi o invitaţie adresată celor care simt şi
trăiesc româneşte, care nu au uitat cauza naţională.
La începutul anului 1990, odată cu prăbuşirea regimului
comunisto-ceauşist din România şi colapsul Imperiului sovietic – aflat la
hotarele de răsărit ale ţării – în cadrul societăţii civile româneşti problema
teritoriilor înstrăinate prin forţă (anexiune) în vara anului 1940 avea să
capete o nouă dimensiune, după deceniile de prigoană stalinistă
şi naţionalism deşănţat ceauşist.
La nivelul întregii ţări s-au constituit asociaţii culturale, care
aveau drept scop al fiinţării organizarea de activităţi culturale prin care
militau pentru reîntregirea graniţelor României Mari, în hotarele stabilite
la Conferinţa de Pace de la Paris, desfăşurată după Primul Război
Mondial. Una dintre aceste noi organizaţii naţionale avea să fie Asociaţia
Culturală „Pro Basarabia şi Bucovina”, constituită la Bucureşti în luna
ianuarie 1990, membrii fondatori fiind, în marea lor majoritate, români
originari din străvechile provincii istorice, Basarabia şi Bucovina. În scurt
timp, la nivelul întregii ţari aveau să se înfiinţeze filiale ale Asociaţiei
centrale.
Prezentăm în continuare actul de constituire al Asociaţiei
Culturale „Pro Basarabia şi Bucovina”:
„Astăzi, 11 ianuarie, anul 1990, noi Lupan Nicolae, Ţepordei
Vasile, Puiu Ion, Graur Valeriu, Crăciun Victor, Copil Gh. Gavrilă,
Negară Victor, Dârzu Gheorghe, Chiriac Alexandru, Halipa Nicolae,
Filip Lupu Grigore, Chistruga Alexie, Spânu Nicolae, Roşca Sergiu,
Scurtu Cristea Iulia, Dumitrescu Constantin, Octav Sergeţiu, Munteanu
Grigore Emil, Ioachimescu Victor şi Lupaşcu Radu Sorin, ne-am întrunit
în strada Bulevardul Republicii nr. 34, sector 2, Bucureşti, şi, în urma
referatului d-lui Lupan Nicolae, am hotărât, în unanimitate, constituirea
ASOCIAŢIEI CULTURALE „PRO BASARABIA ŞI BUCOVINA”, cu

3
Titlul cărţii ne-a fost inspirat de lucrarea cu acelaşi titlu, scrisă de părintele
Sergiu Roşca, român basarabean, unul din fondatorii Asociaţiei naţionale „Pro
Basarabia şi Bucovina” România.
11
sediul în Bucureşti, str. Alexandru Donici, nr. 32, sectorul 2, prin
bunăvoinţa d-lui Halipa Nicolae, membru al Asociaţiei, cu următorul
scop:
a) integrarea firească a valorile spirituale, culturale şi artistice ale
românilor basarabeni şi bucovineni la spaţiul mioritic daco-român;
b) circulaţia liberă, fără vize şi permisiuni speciale a românilor pe
ambele maluri ale Prutului;
c) încurajarea cercetărilor ştiinţifice pentru restabilirea adevărului
istoric şi geopolitic despre ţinutul dintre Prut şi Nistru;
d) culegerea de documente, articole, studii, hărţi, fotografii privind
apartenenţa la spaţiul mioritic românesc al Basarabiei, Bucovinei şi
ţinutului Herţa pentru sistematizare şi publicare la editura Nistru din
Bruxelles, ce-şi mută sediul la Bucureşti;
e) organizarea de manifestări culturale, artistice, ştiinţifice,
comemorări, conferinţe, congrese cu participarea românilor de
pretutindeni;
f) sprijinirea limbii române în şcoală şi biserică pe tot cuprinsul
Basarabiei, Bucovinei şi ţinutului Herţa;
g) tipărirea şi răspândirea de publicaţii periodice, cărţi, broşuri şi
albume sub egida Asociaţiei;
h) folosirea mass-media şi a altor forme de comunicare culturală;
i) susţinerea activităţii culturale şi editoriale a Pro Basarabiei şi
Bucovinei prin contribuţii băneşti şi difuzare de cărţi.
Asociaţia Culturală „Pro Basarabia şi Bucovina” nu face parte
din nici un partid politic.
Modul de funcţionare a Asociaţiei se precizează în statutul
Asociaţiei. Temeiul legal de constituire a Asociaţiei este Legea nr. 21 din
6 februarie 1924, Decr. 31/1954 pentru persoane juridice şi fizice şi
Decr. din 31 decembrie 1989.
În activitatea asociaţiei se cuprind şi acţiunile de colaborare
culturală cu toate Asociaţiile Culturale similare ale Românilor din ţară şi
de peste hotare şi la descoperirea de documente referitoare la
pământurile locuite de români din toată lumea.
Prin vot deschis, în unanimitate, am ales următorul comitet de
conducere:
Preşedinte: Lupan Nicolae
Vicepreşedinţi: Puiu Ion şi Ţepordei Vasile
Secretar General: Graur Valeriu
12
Secretar adjunct: Copil Gh. Gavrilă
Secretar: Dârzu Gheorghe
Casier: Spânu Nicolae
Jurist – consult: Chistruga Alexie
Cenzori: Halipa Nicolae, Roşca Sergiu, Crăciun Victor
Membri: Filip Lupu Grigore, Scurtu Iulia, Ioachimescu Victor
Am redactat şi semnat acest act, azi, 11 ianuarie 1990”.
În acelaşi an, în oraşul Huşi, iniţiativa constituirii Asociaţiei-
filială (10 octombrie 1990) a aparţinut unui grup de intelectuali entuziaşti,
mulţi cu rădăcini basarabene, avându-i în frunte pe profesorii Boris
Gorceag - preşedinte, Theodor Codreanu - vicepreşedinte, Gh. Huzum
– secretar, Vasile Calestru, arhimandrit Mina Dobzeu, cărora li s-au
alăturat, în scurt timp, alţii: profesori, preoţi, avocaţi, medici, funcţionari,
muncitori, pensionari. O listă impresionantă prin numărul şi determinarea
membrilor (Constantin Donose, Margareta Macovei, Cătălin Ţoncu,
Georgică Ţoncu, dr. Străchinaru Cezar, preotul Alex. Vâjâianu).
Iată şi documentul de constituire, identificat de curând în arhiva
centrală a asociaţiei:

Asociaţia Culturală
,,Pro Basarabia şi Bucovina”
Filiala Huşi – Judeţul Vaslui
Proces-verbal
Astăzi, 10.10.1990, a avut loc şedinţa de constituire a Asociaţiei
Culturale ,,Pro Basarabia şi Bucovina”, filiala Huşi, judeţul Vaslui.
Au fost prezenţi toţi membrii fondatori, în număr de 29.
Comitetul de iniţiativă, format din prof. Gorceag Boris, prof. Bălan
Mihai şi domnul Huzum Gheorghe au prezentat Statutul Asociaţiei,
Regulamentul de funcţionare a asociaţiei şi instrucţiunile venite de la
Bucureşti.
S-a ales comitetul de conducere, format din :
- prof. Gorceag Boris – preşedinte;
- prof. Theodor Codreanu – vicepreşedinte;
- domnul Huzum Gheorghe – secretar / casier;
- prof. Macovei Margareta – cenzor;
- prof. Bălan Mihai – cenzor.

13
 La discuţii au luat cuvântul 7 participanţi, care au ridicat
problema strângerii de cărţi pentru fraţii români de peste Prut, chiar şi
cărţi religioase, să le direcţionăm către oraşul Hânceşti, cu care suntem
înfrăţiţi, să facem abonamente la ziare şi revite de peste Prut, să invităm
colective din şcoli, spitale şi din alte domenii, să facem un larg şi util
schimb de experienţă şi să ajutăm elevii veniţi de la Cimişlia la Liceul
,,Cuza – Vodă” din oraşul nostru; să prezentăm, la staţia de radioficare,
programe cu realizări şi personalităţi din Basarabia etc.
Prof. Gorceag Boris a prezentat ,,Proiectul unui plan de acţiune
până la 31.12.1990 a filialei”.
S-a stabilit ca pe 27.10.1990, orele 12.00, să aniversăm ,,70 de
ani de la semnarea Tratatului de la Paris, unde marile puteri au semnat
actul de recunoaştere a Basarabiei şi Bucovinei ca teritorii ale
României”.
Drept pentru care am încheiat prezentul proces-verbal.
Preşedinte, Secretar,
Prof. Gorceag Boris Huzum Gheorghe
<<ss>> << ss>>
Din 1992, preşedinte devine Theodor Codreanu.
Iată care au fost, şi unii încă mai sunt, membrii asociaţiei noastre
între anii 1990 – 2007:
Gorceag Boris - profesor Popica Gheorghe– învăţător
Huzum Gheorghe Pleşcan Constanţa
Bălan Mihai- profesor Neamţu Ioan - inginer
Mina Dobzeu – preot Bârsan Constantin – economist
Getoiu Virgil Furtună Valentin
Vîjîianu Alexandru – preot Ionescu Gheorghe
Leondar Valentin Dimitriu Vladimir
Grimeasa Neculai Moleavin Ştefania - profesor
Busuioc Aurora Moleavin Vsevolod - profesor
Balbuzan Emanoil Donose Constantin - bibliotecar
Costiuc Silvan – preot Lunca Macovei Margareta - profesor
Banului Matei Mariana - profesor
Cristea Mihai - profesor Bahnariu Dumitru - profesor
Tofan Vasile – Preot Calestru Vasile - profesor
Codreanu Theodor – prof. Nistor Emil

14
Aciobăniţei Marian - avocat Malcoci Ioan
Pleşea Gheorghe – medic Nenici Eugen
Puiu Lucia – medic Ploaie Silvia
Puiu Viorel – medic Ţocu Cătălin- prof suplinitor
Boboc Marcel - profesor Grigoraş Doina - prof
Axinte Ioan- pensionar Manolea Costică
Dima Ionel Şuşnea Gheorghe – prof.
Holicov Elena – prof. Gribincea Trifan- învăţător
Popa Alexandru – inginer. Bîrcă Grigore
Cioarec Aurel – prof. Spînu Nicolae
Mazilu Corneliu – preot Istrate Nicolae
Doru Vasile – prof Cosescu Adelaida
Bocănescu Vitalie – preot Dima Viorel
Ciomaga Nicolae – prof. Bostan Gheorghe
Steinberg Hera – prof. Marta Gheorghe
Motilică Maria – prof.
*
Extras din Statutul Asociaţiei Culturale „Pro Basarabia şi
Bucovina”, cu modificările aduse în şedinţa Consiliului Naţional al
Reprezentanţilor la Adunarea Generală din data de 30 octombrie 2004:
„Asociaţia Culturală „Pro Basarabia şi Bucovina”, menţionată în
continuare sub menţiunea A.C.P.B.B., este apolitică şi are drept scop
integrarea firească a valorile spirituale, cultural-educative, ştiinţifice
ale românilor din Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa la
spaţiul mioritic daco-român şi promovarea acestor valori.
Activităţile prin care vor fi realizate aceste deziderate constau în:
 încurajarea cercetărilor istorice privind trecutul şi tradiţiile spaţiului
dintre Prut şi Nistru;
 culegerea de documente privind spiritualitatea şi cultura populaţiei
din Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa spre publicare;
 organizarea de manifestări ştiinţifice, educative, cultural-artistice,
comemorări cu participarea largă a românilor de pretutindeni;
 sprijinirea limbii române în şcoală şi biserică pe tot cuprinsul
Basarabiei, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa;
 dotarea cu carte românească din toate domeniile şi cu carte de
literatură universală a şcolilor şi bibliotecilor din Basarabia, nordul
Bucovinei şi ţinutul Herţei;

15
  tipărirea şi răspândirea de publicaţii, cărţi, broşuri, albume, sub egida
A.C.P.B.B.;
 editarea unei reviste;
 demersuri pentru realizarea circulaţiei libere, fără vize sau
permisiuni speciale a românilor de pe ambele maluri ale Prutului;
 sprijinirea elevilor şi studenţilor din Basarabia;
 activităţi filantropice desfăşurate în Basarabia;
 sprijinirea bisericilor aflate sub jurisdicţia Mitropoliei Basarabiei.
Asociaţia a activat, activează şi va activa prin toate mijloacele
pertinente şi paşnice – atât prin forţe proprii, cât şi în colaborare cu alte
asociaţii similare ca scop şi metode din ţară şi de peste hotare, pentru
realizarea scopurilor propuse.
Structura de conducere a Filialei Huşi a A.C.P.B.B. este aleasă şi
formată din: preşedinte de onoare, preşedinte executiv, un secretar, casier
şi cenzori.
Membrii asociaţiei:
a) Membrii titulari ai asociaţiei pot deveni toţi cetăţenii care au împlinit
16 ani şi care se angajează să respecte statutul acesteia;
b) Membrii corespondenţi pot fi cetăţeni români cu domiciliul în
străinătate, sau cetăţeni străini care respectă statutul asociaţiei şi sprijină
activităţile sale;
c) Membrii de onoare ai A.C.P.B.B. sunt desemnaţi dintre membrii
asociaţiei care s-au remarcat prin activităţi excepţionale.
Membrii A.C.P.B.B. au datoria morală de a coopta şi alţi
aderenţi.
Fonduri: cuantumul cotizaţiei se stabileşte de către Consiliul
Naţional al A.C.P.B.B. şi se stabileşte anual în funcţie de inflaţie;
sponsorizările solicitate de conducerea A.C.P.B.B. sau propuse ei de către
terţe persoane pot fi acceptate numai cu condiţia respectării prevederilor
legale în materie. Asociaţia nu poate accepta nici un fel de resurse
ajutătoare care, prin condiţiile impuse, ar putea contravine statutului, s-au
ar dezonora-o”.
Autorii

16
 CALENDAR AL MANIFESTĂRILOR CULTURALE
DESFĂŞURATE DE ASOCIAŢIA CULTURALĂ
,,PRO BASARABIA ŞI BUCOVINA”,
FILIALA „MIHAIL KOGĂLNICEANU” HUŞI,
ÎNTRE ANII 1990 – 1999
Constantin DONOSE
Ştefan PLUGARU

În anul 1990, într-o atmosferă efervescentă, prilejuită de căderea

regimului comunist din România şi disoluţia U.R.S.S., lua fiinţă la Huşi
Asociaţia Culturală ,,Pro Basarabia şi Bucovina”, filiala „Mihail
Kogălniceanu”.
Imediat după revoluţia din România, o delegaţie reprezentând
autorităţile locale şi nucleul ce avea să constituie, în toamnă, Asociaţia
Culturală „Pro Basarabia şi Bucovina”, participa la manifestarea
cultural-artistică „Cireşar ’90”, desfăşurată în localitatea Hânceşti, din
Basarabia, cu care urbea noastră este înfrăţită (oare autorităţile locale
actuale mai ştiu acest lucru ?!), transmiţând un cald salut şi urările de
bine din partea fraţilor aflaţi în dreapta râului Prut.
Podul de flori din luna mai a anului 1990, marş naţional cu
participarea românilor de pe ambele maluri ale Prutului, organizat de
Societatea Culturală „Bucureşti-Chişinău”, în strânsă colaborare cu liderii
unionişti ai Frontului Popular din Moldova, avea să aducă pe malurile
„râului blestemat” sute de mii de oameni de pe tot cuprinsul fostei
Românii Mari. La Vama Albiţa - Leuşeni au fost prezenţi şi membrii
asociaţiei noastre, mulţi dintre ei cu rude şi rădăcini în Basarabia
istorică.
O serie de istorici români, „de la Nistru până la Tisa”, au afirmat
că înalţi funcţionari din cele „două state româneşti” au uzurpat
desfăşurarea acţiunii, în sensul dorit de Rusia. Astfel, s-a alcătuit un apel
- altul decât cel iniţial - din care formula „Prutul lacrimilor noastre să-l
acoperim cu flori”, cu referire directă la reunificare, a fost înlocuită cu
expresia „Prutul răbdării noastre”, îndemn la răbdare fără de sfârşit; apoi
s-a hotărât ca în timpul manifestării să nu se ţină discursuri, să nu se
afişeze lozinci, să nu se facă apeluri4.

4
Ion Stafi, Spovedaniile Basarabiei, Chişinău, 2005, p. 148 - 149
17
 Asociaţia a desfăşurat, în acele momente de bucurie şi speranţă,
cât şi în anii ce au urmat, o sumedenie de activităţi culturale, la care au
fost prezente personalităţi ale culturii basarabene: academicianul Mihai
Cimpoi, cetăţean de onoare al municipiului Huşi, Grigore Vieru, poet al
pătimirii româneşti dintre Prut şi Nistru, Ion Ungureanu, fost ministru al
culturii, Nicolae Dabija, Andrei Ţurcanu, Nicolae Rusu, un martir al
românismului, Veronica Boldişor, Gheorghe Vodă, Ana şi Alexandru
Bantoş, Vasile Şoimaru, Anatol Ciocanu şi alţii. La Huşi au susţinut unul
din ultimele lor concerte regretaţii Doina şi Ion Aldea Teodorovici5.
Iată, pe scurt, care au fost principalele acţiuni/manifestări
organizate de filiala huşeană în perioada anilor 1990 – 1999:
La sfârşitul anului 1990 se comunica conducerii centrale, printr-o
adresă semnată de Boris Gorceag şi Huzum Gheorghe, următoarele:
„În ziua de 15 decembrie a.c. a avut loc la Casa de Cultură Huşi
(unde era sediul asociaţiei, n.n.) o adunare închinată evenimentelor din
Basarabia, cu ocazia celei de a doua Adunări Naţionale în vederea
semnării sau a sprijinirii tratatului unional6.
Vorbitorii, profesorul Boris Gorceag şi preot Mina Dobzeu, au
arătat necesitatea sprijinirii acestui tratat pentru a putea menţine
independenţa şi libertatea deplină a poporului frate de peste Prut.
Vă trimitem alăturat tabelul cu noii membri care au aderat în
luna decembrie 1990, înştiinţându-vă că am depus suma de 800 lei în
contul dumneavoastră nr. 45.11.09.84 CEC, sect. 2, Bucureşti.
Vă rugăm a ne comanda şi trimite contra ramburs ştampila cu
numele filialei Asociaţiei Pro Basarabia şi Bucovina Huşi, jud. Vaslui.
Cu ocazia7 sărbătorilor de iarnă, celor 4 elevi aflaţi la cursuri la
Liceele ,,Cuza-Vodă” şi Agroindustrial din Huşi li s-au făcut cadouri în
valoare de 2000 lei.

5
Theodor Codreanu, Basarabia sau drama sfâşierii, Editura Pax Aura
Mundi, Galaţi, 2004, pag.184-185
6
Arhiva Asociaţiei „Pro Basarabia şi Bucovina” Huşi, dosar 1, fila 46
(copie).
7
Elevii care au primit cadouri şi sume de bani (500 lei persoană) erau Vlad
Eduard, originar din localitatea Hănăşeni, Leova, elev la Liceul Agroindustrial, şi
Bargan Oleg, Lungu Alexandru, Timotin Adrian de la liceul „Cuza-Vodă”
(Arhiva asociaţiei, dosar unic, fila 43, cu toţii elevi în clasa a IX).
18
 Vă rugăm să ne trimiteţi, dacă se poate, mai multe statute ale
asociaţiei, iar presa, dacă se poate, să fie cât mai actuală. Vă dorim
tradiţionalul ,,La mulţi ani”.
22 ianuarie 1991 - ,,Hora horelor Unirii” - recital de versuri,
desfăşurat în incinta Casei de Cultură Huşi. Au recitat Valeria şi
Constantin Donose, iar prof. Boris Gorceag, Emil Pascal, preotul Mina
Dobzeu au conferenţiat pe teme privitoare la Istoria Românilor.
Participanţi – 50 de persoane.
22 februarie 1991 - Masă rotundă cu
tema ,,Permanenţe ale literaturii basarabene”.
Lectori: prof. Theodor Codreanu, preot Mina
Dobzeu (foto), prof. Boris Gorceag. Număr
participanţi – 70 de persoane.
În aceeaşi zi era transmisă sediului
central al asociaţiei, din Bucureşti, următorul
Raport de activitate pe luna februarie a anului
1991:
„În ziua de 22 februarie 1991 s-a ţinut
în cadrul Bibliotecii orăşeneşti o adunare cu
tema ,,Permanenţe ale literaturii basarabene”, prezentată de profesor
Codreanu Theodor, vicepreşedinte al asociaţiei noastre, care a fost
recent la Chişinău la ,,Consfătuirea scriitorilor din Moldova”, iar
preotul Mina Dobzeu a vorbit despre ,,Gala Galaction şi Basarabia”.
După aceasta a urmat un program artistic dat de Casa de Cultură a
oraşului Huşi.
Sau expediat, pe adresa preşedintelui Republicii Moldova, un
număr de 21 cereri pentru acceptarea dublei cetăţenii.
În luna februarie au mai fost înscrişi un număr de 4 membrii.
Vă trimitem tabelul alăturat8.
Banii pentru ziare pe luna februarie (nr. 4, 5, 6) o să-i trimitem
după primirea nr. 6, pe care încă nu l-am primit nici până în prezent”.
În aceeaşi lună, comitetul de conducere al asociaţiei de la Huşi
transmitea, cu ocazia constituirii filialei Bârlad a asociaţiei, următorul
mesaj: „Cu ocazia constituirii Asociaţiei dvs., vă transmitem cele mai

8
Noii membrii ai asociaţiei erau Nenici Eugen, Motilică Maria, Malcoci
Ioan (născut în satul Zâmbreni, Ialoveni, în anul 1922, deci în cadrul României
Mari), Matei Mariana, cu toţii pensionari.
19
sincere felicitări şi urări de succes în nobila misiune de sprijin a fraţilor
noştri Români din Basarabia şi Bucovina”9.
21 martie 1991 – ,,Românismul Basarabiei la 73 de ani de la
anul Unirii” - prof. Vasile Calestru; ,,Românii din afara graniţelor” -
prof. Vasile Marola. 50 de persoane prezente.
20 iulie 1991 - centenar Mihail Kogălniceanu. „Expoziţie de carte
şi documente”, cu expuneri ale unor oameni de cultură precum acad.
Alexandru Zub, directorul Institutului de Istorie „A. D. Xenopol” din Iaşi,
Lucian Vasiliu – director al Muzeului de Istorie al Literaturii Moldovei
,,Casa Pogor” Iaşi, profesorii Gruia Novac – Bârlad, Boris Gorceag -
Huşi, Nicolae Ciomaga - Huşi, arhimandrit Mina Dobzeu – Huşi. 100 de
participanţi.
27 septembrie 1991 – lansare de carte – „Treimea cea de o fiinţă”
– autor Ioan Neamţu – şi expoziţie din cărţile autorului. Au luat cuvântul
Vasile Filip, redactorul cărţii, profesorul A. D. Tudose, preoţii Miron
Marcel şi Alexandru Vâjâianu, arhimandrit Mina Dobzeu, prof. Emil
Pascal, director al Casei de Cultură Huşi, criticul literar Theodor
Codreanu etc. Număr participanţi – 80 de persoane.

Theodor Codreanu, Mihai Olaru, fost primar al oraşului Huşi, Mihai Cimpoi,
Nicolae Dabija, la 27 aprilie 1996: Centenar Mihail Ralea

9
Arhiva A.C.P.B.B., dosar unic, fila 37 (copie).
20
 30 septembrie 1991 - ,,1 Decembrie 1918 – piatră de temelie a
istoriei neamului românesc”. Program: expoziţie de carte - „Momente şi
documente din anul Unirii – 1918”, ,,Contribuţia huşenilor la Marea
Unire” – prof. Boris Gorceag, ,,Literatura Unirii” – bibliotecar
Constantin Donose, ,,Ne cheamă Bălgradul” - spectacol omagial
prezentat de elevii Liceului „Cuza – Vodă” din Huşi. Lansarea cărţilor:
,,Hristos – pacea noastră” şi ,,Carte de rugăciuni pentru şcolari”, de
preot arhimandrit Mina Dobzeu. Număr particianţi – 80 de persoane.

Huşi, 22 ianuarie 2005, lansarea unor cărţi ale autorilor Ion Gh. Pricop,
Nicolae Rusu, Vasile Şoimaru. În imagine, de la dreapta la stânga: Theodor
Codreanu, Vasile Şoimaru, Ion Gh. Pricop, Alexandru Dobrescu, critic literar,
Emanuel Marcu, Ecaterina Romila, fost director al Bibliotecii Municipale
„Mihail Ralea” Huşi

14 decembrie 1991 - ,,Datini strămoşeşti de Crăciun şi Anul

Nou”. Expunere: ,,Datini şi obiceiuri din partea locului” – prof. Boris
Gorceag. Expoziţie de carte: ,,Obiceiuri de iarnă la români”, colinde,
sorcove, pluguşoare prezentate de Corul Mănăstirii ,,Sf. Apostoli Petru şi

21
Pavel”, grupul coral al Bisericii catolice, corul de copii de la ,,Clubul
Elevilor”, corul elevilor basarabeni care studiază la liceele din oraş.
Tuturor celor prezenţi li s-au împărţit cadouri. Participanţi - 200 de
persoane10.
18 ianuarie 1992 - ,,133 de ani de la Unirea Principatelor”.
Expuneri: ,,Anul 1859 în judeţul Fălciu” (prof. Boris Gorceag), ,,Mihai
Eminescu – poetul nepereche. Ideea de unitate naţională în opera sa”
(critic literar Theodor Codreanu) – 60 de participanţi.
22 februarie 1992 – Prezentarea cărţii ,,Istoria Basarabiei”, de
Ion Nistor, cu o recenzie de prof. Vasile Calestru. 40 de participanţi.
28 martie 1992 – Expunere: „74 de ani de la Unirea Basarabiei
cu România” – prof. Boris Gorceag. 25 persoane prezente.
12 aprilie 1992 – Aniversarea a 535 de ani de la urcarea pe
tronul Moldovei a lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. Parastas oficiat de
ahimandritul Mina Dobzeu. Au susţinut alocuţiuni: Ion Ungureanu,
ministrul Culturii din Republica Moldova, Mihai Cimpoi, preşedintele
Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, poetul Grigore Vieru.
9 mai 1992 - ,,Războiul neatârnării României” – Expuneri:
,,Huşeni în Războiul pentru Independenţă” – prof. Boris Gorceag.
Expoziţie de carte: ,,1877-1878 în imagini”. Recital poetic susţinut de
Doina Lemnaru, Carmen Bârsan (Casa de Cultură Huşi), elevi de la
Clubul Elevilor.
17 mai 1992 – Comemorare – „100 de ani de la trecerea în
etenitate a ierarhului, cărturarului şi patriotului Melchisedec
Ştefănescu”. Slujbă de pomenire oficiată de preot arhimandrit Mina
Dobzeu. Expunere: ,,Viaţa şi bogata activitate a ilustrului înaintaş
Melchisedec Ştefănescu”, susţinută de prof. Boris Gorceag. 150 de
participanţi.

10
Iată textul procesului-verbal încheiat cu acea ocazie:
„Încheiat astăzi, 14 decembrie 1991, cu ocazia acţiunii Asociaţiei ,,Pro
Basarabia şi Bucovina” pe tema ,,Obiceiuri de iarnă”, cu participarea celor 27
de elevi din Basarabia care studiază în liceele din oraşul Huşi. Au fost
distribuite daruri acestor copii din fondurile asociaţiei (5.000 lei) şi a I.A.S.
Huşi (10.000 lei), în total – 15.000 lei, conform bunurilor alăturate (discuri,
cărţi, stilouri, colaci, drajeuri, brad, felicitări, bomboane, mere, rechizite).
Drept pentru care s-a încheiat prezentul proces-verbal. Preşedintele asociaţiei,
Theodor Codreanu” (Arhiva asociaţiei, dosar unic, fila 3).
22
 27 iunie 1992 - ,,Memorandum - 100” – alocuţiune susţinută de
prof. Boris Gorceag. 30 de participanţi.
25 iulie 1992 - ,,Iulia Haşdeu – viaţa şi opera” – comunicare a
prof. Margareta Macovei. 30 de participanţi.
06 septembrie 1992 – Sărbătorirea a 175 de ani de la naşterea lui
Mihail Kogălniceanu, patron al Filialei „Pro Basarabia şi Bucovina”,
manifestare desfăşurată în satul Râpi, comuna Arsura. Din program:
slujbă de pomenire susţinută de preot protopop Miron Marcel şi preot
Constantin Găluşcă, dezvelirea unei plăci omagiale, expoziţie de
fotografii şi documente. Alocuţiuni susţinute de prof. univ. dr. Alexandru
Zub, directorul Institutului A. D. Xenopol Iaşi, criticul literar Theodor
Codreanu, prof. Boris Gorceag şi Georgică Ţoncu, primarii din comunele
Arsura şi Ghermăneşti. La manifestare au fost prezente 150 de persoane.
28 noiembrie 1992 - Prezentarea volumului ,,Istoria Basarabiei”,
de Ion Nistor (partea I - Viaţa şi activitatea), de către prof. Boris
Gorceag. 50 de participanţi.
21 decembrie 1992 - ,,Datini şi obiceiuri de Crăciun şi Anul Nou
în stânga şi în dreapta Prutului”. Au participat elevii basarabeni care
studiază le liceele din oraşul Huşi, elevii de la Clubul Elevilor, cei ai
Şcolii Generale nr. 1, corul bisericii „Sf. Dumitru”, dirijor prof. M. Balan,
grupul coral al Bisericii catolice din Huşi. Au recitat d-na Avram - Boeru
Viorica şi d-na Valeria Donose. Tuturor celor prezenţi le-au fost oferite
daruri de sărbători. Acţinea a fost sponsorizată de S. C. ,,Vidişamp” S. A,
,,Vinicol” S.R.L., Bicomplex S.R.L., Gallamar S.R.L., Primăria oraşului
Huşi, Biblioteca orăşenească, Asociaţia Culturală „Pro Basarabia şi
Bucovina” - filiala Huşi, Depozitul legume - fructe, Ocolul Silvic,
Lumilva S.R.L, dl. Bârsan Constantin, d-na Viorica Boeru - Avram, dl.
Aurel Cordaş. 200 de persoane prezente.
30 ianuarie 1993 – Lansare de carte: ,,Modelul ontologic
eminescian”, de Theodor Codreanu, şi ,,Copilul handicapat”, de Cezar
Străchinaru. Au participat: Mihai Cimpoi, preşedintele Uniunii
Scriitorilor din Republica Moldova, scriitorii basarabeni Gheorghe Vodă
şi Leo Butnaru, N. Mihăescu şi Ion Chiriac (reprezentanţi ai Editurii
Porto - Franco Galaţi), Ion Trif Pleşa – redactor şef al ziarului
,,Acţiunea”, criticul literar Theodor Codreanu, prozatorul Ion Gheorghe
Pricop. 150 de persoane prezente.
27 februarie 1993 – Prezentare de carte - ,,Istoria Basarabiei”, de
Ion Nistor, susţinută de profesor D. Grigoraş. 40 de participanţi.
23
 6 martie 1993 – Expunere ,,Eminescu şi Basarabia” – lector prof.
dr. Theodor Codreanu. 30 de participanţi.
13 martie 1993 - Expunere ,,Probleme religioase în Basarabia” –
a vorbit preot arhimandrit Mina Dobzeu. Are loc şi declanşarea acţiunii
de strângere de documente în vederea editării unei monografii a oraşului
Huşi - primar ing. Mihai Olaru. 30 de participanţi.
27 martie 1993 – Te-Deum la Biserica Episcopală - ,,73 de ani de
la Unirea Basarabiei cu România”. Atmosfera premergătore Unirii a fost
evocată de prof. Boris Gorceag. Au fost prezenţi şi elevii basarabeni care
învaţă la liceele din oraşul Huşi. 100 de participanţi.
26 noiembrie 1993 – Sărbătorire a 175 de ani de la naşterea
lingvistului şi profesorului patriot român Aron Pumnul. Au susţinut
alocuţiuni criticul Theodor Codreanu şi bibliotecarul Constantin Donose.
Au recitat din versurile marelui poet român bucovinean elevi ai liceului
,,Cuza-Vodă” din Huşi. La eveniment au fost prezente 70 de persoane.
Ulterior, în periodicul „Semnal”, săptămânal editat la Vaslui,
anul I, numărul 14, din 30 noiembrie – 3 decembrie 1993, a fost publicat
articolul ,,La Huşi – 1 Decembrie 1918-1993”, în care se preciza: „Astăzi,
în sala de lectură a Bibliotecii orăşeneşti din Huşi va avea loc
manifestarea ,,Statornicie, unitate, continuitate – argumente invincibile
ale unui itinerar eroic în lumina istoriei”. Se va vernisa expoziţia de
carte ,,1 Decembrie 1918 - 1993”, va fi prezentată bibliografia selectivă
,,Lupta poporului român pentru unitate şi independenţă” (cu cărţi
existente în biblioteca huşeană). D-l Constantin Donose va prezenta
expunerea ,,Literatura Unirii”.
11 decembrie 1993 - ,,300 de ani de la trecerea în eternitate a
cărturarului moldovean Dosoftei”. Alocuţiune: prof. Ecaterina Romila,
director al Bibliotecii Orăşeneşti Huşi. Prezentarea expoziţiei de carte, a
bibliografiei şi a unui document original – bibliotecar Constantin Donose,
,,Biografia marelui înaintaş” - critic literar Theodor Codreanu, ,,Psaltirea
în versuri” – prof. Boris Gorceag, ,,Dosoftei – episcop de Huşi” – critic
literar Mihai Cimpoi, preşedinte al Uniunii Scriitorilor din Republica
Moldova. Privire sintetică asupra operei celui comemorat. Au recitat din
,,Herb la stema ţării Moldovei”, de Dosoftei, şi ,,Lui Dosoftei
mitropolitul”, de Nicolae Iorga, Valeria şi Constantin Donose. 80 de
participanţi.
Manifestarea nu a rămas fără ecou în mass-media acelor timpuri.
Aceeaşi revistă „Semnal” prezenta în nr. 21, din data de sâmbătă, 18 – 20
24
decembrie 1993, în paginile 1- 2, un nou material, intitulat ,,Tricentenar
comemorativ Dosoftei, la biblioteca orăşenească Huşi”, semnat de V. D.
Andriescu, în care se afirmau următoarele:
„Recent, în modernul spaţiu al bibliotecii orăşeneşti Huşi, s-au
întâlnit un mare număr de oameni de cultură din oraş şi invitaţi din
Basarabia, pentru a-şi aminti împreună de cel care a fost cel dintâi poet
cult român, episcop de Huşi şi mitropolit al Moldovei: marele Dosoftei,
de la a cărui trecere la viaţa fără de moarte s-au împlinit ieri 300 de ani.
Cu acest prilej au luat cuvântul: dna Romila Ecaterina,
directorul Bibliotecii orăşeneşti, a prezentat expoziţia organizată şi un
nou document de către părintele arhimandrit Mina Dobzeu în biblioteca
episcopiei de Huşi; dl. Constantin Donose despre biografia ctitorului
versului românesc cult, dl. Theodor Codreanu (critic literar):
„Consideraţii asupra Psaltirei în versuri”; acad. Mihai Cimpoi, din Rep.
Moldova: „Privire sintetică asupra operei marelui înaintaş”, dl. Prof.
Boris Gorceag – „Dosoftei, episcop de Huşi”; preot Alexandru Vîjîianu –
„Rugă pentru Ilie Ilaşcu”; prof. Georgică Ţoncu – „Pledoarie pentru
înfiinţarea judeţului Fălciu”; Smaranda Donose (Şcoala generală nr. 1),
recitare: ,,Lui Dosoftei Mitropolitul” de Nicolae Iorga; Valeria Donose
(bibliotecară) – recitare: ,,Herb la stema ţării” de Dosoftei; dl. Primar
Mihai Olaru – Mulţumiri organizatorilor.
A urmat apoi un frumos program artistic, la care au colaborat:
cântăreţul Valeriu Penişoară; corul bisericii Sf. Dumitru, dirijat de prof.
Mihai Bălan; Cvartetul ,,Acord”; Grupul de colinde al bisericii catolice
din Corni, dirijat de dl. Dumitru Andro; Grupul de colinde de la Şcoala
nr. 2, dirijat de dl. prof. Anton Perca; obiceiuri strămoşeşti din stânga
Prutului, prezentate de copiii basarabeni aflaţi la învăţătură în şcolile
huşene.
În continuare, copiii basarabeni au primit daruri pentru
sărbătorile de iarnă”.
19 decembrie 1993 - ,,Datini şi obiceiuri de Crăciun şi Anul Nou
pe cele două maluri ale Prutului”. Au participat: corul bisericii ,,Sf.
Dumitru”, cvartetul ,,Acord”, Grupul de colinde al Bisericii catolice,
cantautorul Valeriu Penişoară, din Duda-Epureni, elevii basarabeni care
studiază în oraşul Huşi. Celor prezenţi le-au fost oferite cadouri.
Sponsori: Primăria oraşului Huşi, S.C. Vidişamp S.A., S.C. Bicomplex
S.R.L., S.C. Pelrom S.R.L., Ocolul Silvic Huşi, S.C. Giro Corni S.R.L.

25
Huşi, Întreprinderea de Panificaţie Huşi, dr. ing. Ioan Neamţu, medic C.
Vătafu. 250 de participanţi.
14 ianuarie 1994 – Simpozion ,,144 de ani de la naşterea lui
Mihai Eminescu”. Criticul literar Theodor Codranu a prezentat vol. 15
din ciclul ,,Opere” al poetului nepereche al neamului românesc şi
lucrarea ,,Căderea în sus a Luceafărului”, a scriitorului basarabean Mihai
Cimpoi. Au luat cuvântul prof. Margareta Macovei, bibliotecar
Constantin Donose, au fost audiate discuri cu poezii din opera poetului,
iar 6 eleve ale Liceului Cuza Vodă”, coordonate de profesor Lina
Codreanu, au recitat versuri din lirica eminesciană. S-a vernisat şi o
expoziţie de carte. 200 participanţi.

„Hora de la 1 decembrie 1992”, manifestare desfăşurată la Biblioteca

„Mihail Ralea” Huşi. În imagine: Mihai Olaru, primar al oraşului Huşi, şi
Theodor Codreanu. Cu spatele: profesor Ioan Costin şi prof. Boris Gorceag.

22 ianuarie 1994 – Expunere - ,,Intelectuali şi clerici huşeni

unionişti” – prof. Boris Gorceag. Expoziţie de carte cu tema ,,Documente
din anul bucuriei – 1859” şi prezentarea bibliografiei ,,Literatura Unirii”,
de bibliotecar Constantin Donose. 30 de participanţi.
În cursul aceluiaşi an, a fost realizată încă o acţiune în sprijinul
fraţilor de peste Prut, după cum reiese din următorul document, intitulat

26
Recomandare, expediat în data de 17 noiembrie 1994 pe adresa
Consiliului Europei11:
„Membrii Filialei Huşi a Asociaţiei Mondiale ,,Pro Basarabia şi
Bucovina” (judeţul Vaslui, România) aduc la cunoştinţă Consiliului
Europei că în Republica Moldova trăieşte (încă) unul dintre martirii
luptei pentru drepturile omului şi popoarelor, Ilie Ilaşcu, întemniţat şi
condamnat la moarte de pseudo-justiţia autoproclamatei Republici
Transnistria, parte integrantă a statului Moldova. Sentinţa, dată în urma
unui proces abuziv, s-a dovedit atât de monstruoasă, încât autorităţile
însele ezită să o ducă la îndeplinire. Menţionăm că Ilie Ilaşcu este
deputat în Parlamentul Republicii Moldova, dar este împiedicat să-şi
exercite drepturile constituţionale. ,,Vina” lui Ilie Ilaşcu este de a fi
luptătorul dârz pentru drepturile elementare la existenţă ale românilor
din Transnistria, dreptul de a învăţa şi scrie în limba natală şi în grafia
latină. Uluitor este faptul că românii din Transnistria sunt majoritari,
dar sunt trataţi nici măcar ca minoritari. Autorităţile acestei ,,republici”
sunt rămăşiţe anacronice ale vechiului imperiu sovietic, nerecunoscute
oficial nici măcar de Moscova.
Propunem Consiluiului Europei să acorde lui Ilie Ilaşcu Premiul
European al Drepturilor Omului pentru ,,merite deosebite în lupta pentru
Drepturile Omului”, pe anul 1995”.
29 noiembrie 1994 - ,,1918 la Români” – expoziţie de carte. 40
de participanţi.
17 decembrie 1994 – ,,Datini strămoşeşti de Crăciun şi Anul
Nou“, la care au participat colindători de la Clubul elevilor Huşi, Biserica
catolică Huşi, elevi basarabeni care studiază în Huşi. 200 de participanţi.
15 ianuarie 1995 – „Mihai Eminescu – poetul nepereche” –
simpozion, recital de versuri, expoziţie de carte. 200 de participanţi.
21 ianuarie 1995 - ,,Documentele Unirii” – expoziţie de carte.
Simpozion ,,Al. I. Cuza – domnul Unirii”. 70 de participanţi.
24.04.1995 - ,,Biserici din Republica Moldova” – expunere
susţinută de preot arhimandrit Mina Dobzeu. 50 de participanţi.
28 – 29 iunie 1995 - Lansarea volumului ,,Istoria Huşilor”,
îngrijit şi coordonat de prof. Theodor Codreanu. Au participat editorul
lucrării, Ion Trif Pleşa, şi un număr însemnat de personalităţi vasluiene.

11
Contravaloarea acesteia (525 lei) a fost suportată de C. Donose.

27
 Poate cea mai importantă iniţiativă culturală datorată asociaţiei
este organizarea şi pregătirea comemorării a 500 de ani de la fondarea
bisericii ,,Sf. Apostoli Petru şi Pavel” şi 400 ani de la înfiinţarea
Episcopiei Huşi. Au rostit alocuţiuni atunci P. S. Ioachim Vasluianul, P.
S. Nifon, mitropolitul Olteniei, academician Dan Berindei, acad. Mihai
Cimpoi, prof. univ. Dan Horia Mazilu, cercetătorii ştiinţifici Nistor
Ciocan şi Dumitru Agachi (Institutul de Istorie „A. D. Xenopol” Iaşi),
prof. George Vintilă, de la Conservatorul ,,George Enescu” Iaşi etc. 500
de participanţi.
29 noiembrie 1995 – Vernisajul expoziţiei de carte ,,1 Decembrie
– Ziua Naţională a României”. 30 de participanţi.
24 ianuarie 1996 – manifestare complexă: ,,Unirea. Expresie a
patriotismului românilor”. Expoziţie de carte, litografii, fotocopii,
documente şi obiecte de epocă. Au vorbit prof. V. V. Bazarciuc, Paul
Salomeia, Vicu Merlan, Nicolae Ciomaga. Acţiune realizată în colaborare
cu Muzeul Municipal Huşi. 40 de participanţi.
27 aprilie 1996 – Centenar ,,Mihail Ralea”. Din program:
vizitarea Casei Ralea, slujbă de pomenire la biserica Dobrina, ctitorie a
lui Mihail Ralea, conferirea titlului de cetăţean de onoare (post-mortem)
al Huşului lui Mihail Ralea, dezvelirea unei plăci memoriale cu prilejul
centenarului acestuia, vernisajul expoziţiei filatelice ,,Fii ai Neamului”,
vernisajul expoziţiei de carte şi documente ,,Biblioteca Ralea”,
simpozionul ,,Un secol al lui Mihail Ralea”. Au susţinut comunicări prof.
dr. Aurel Ciulei, prof. dr. Theodor Codreanu, dr. ing. Ioan Neamţu –
scriitor, prof. I. Gh. Pricop, cantautorul Valeriu Penişoară. Invitaţi de
onoare: academician Mihai Cimpoi – preşedintele Uniunii Scriitorilor din
Republica Moldova, Nicolae Dabija – poet şi redactor şef al ziarului
,,Literatura şi Arta”. Cu acelaşi prilej, biblioteca orăşenească Huşi a
primit numele ,,Mihail Ralea”. 200 de participanţi.
15 iunie 1996 – Expoziţie de carte prilejuită de împlinirea a 107
ani de la moartea poetului naţional Mihai Eminescu. 30 de participanţi.
30 noiembrie 1996 – Vernisajul expoziţiei de carte ,,1
Decembrie, Ziua Naţională a României”. Au participat elevi ai clasei a
VII-a de la Şcoala Generală nr. 2, conduşi de profesor Adriana
Topliceanu Vrabie. 40 de participanţi.
15 ianuarie 1997 – Vernisajul expoziţiei de carte ,,Mihai
Eminescu – poetul nepereche”. Au luat cuvântul Petru Creţia (bandă
magnetică), Constantin Donose - ,,Forţa ideilor eminesciene”, şi a spicuit
28
din lucratea ,,Mihai Eminescu - roman cronologic”, de P. Vintilă. 40 de
participanţi.
24 ianuarie 1997 – Vernisajul expoziţiei de carte ,,Unirea
Principatelor Române – 1859”, desfăşurată la Cercul Militar Huşi. 70 de
participanţi
20 februarie 1997 – manifestare complexă - ,,Huşi - vatră de
istorie a civilizaţiei geto - dace la Est de Carpaţi”. Vernisajul expoziţiei
de arheologie şi carte. Expozeuri: doamna Silvia Teodor – Muzeul ,,A. D.
Xenopol” Iaşi, muzeografi de la muzeele din Vaslui şi Bârlad, consilierul
– şef al Inspectoratului de Cultură al judeţului Vaslui, dl. Ioan Mancaş.
100 de participanţi.
15 septembrie 1997 - Triplă lansare de carte: ,,Provocarea
valahilor”, de Theodor Codreanu, ,,La coada cometei”, de I. Gh. Pricop,
,,Plumb”, de G. Bacovia – volum îngrijit de criticul literar Theodor
Codreanu. Au participat: academician Mihai Cimpoi – preşedinte al
Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, Silvia Hodorogea – redactor
la emisiunea informativă ,,Mesager” a TV Moldova, Lucian Vasiliu –
director al Muzeului Literaturii Române ,,Casa Pogor” din Iaşi, scriitorul
Ştefan Oprea - redactor - şef al revistei ,,Dacia literară”. Cu acest prilej a
fost lansat şi ultimul număr al revistei ,,Dacia literară”. Au mai
participat: prof. Ioan Costin – primar al municipiului Huşi, Ioan Mancaş,
consilier – şef al Inspectoratului de Cultură al judeţului Vaslui.
Moderator: Constantin Donose. 100 de participanţi.
17 octombrie 1997 – lansarea cărţilor ,,Femeia din vis”, de Aurel
Ciulei, ,,Apoteoza lacrimei”, de Ion Iancu Lefter, ,,Darul duhovniciei”, de
Ştafan Vasiliu, ,,Dubla sacrificare a lui Eminescu”, de Theodor
Codreanu, ,,Balsam alb”, de Constanţa Caţichi - Tiron, ,,Dicţionar vini -
viticol”, de Avram D. Tudosie. Volumele au fost prezentate de
academician Mihai Cimpoi, conferenţiar univ. dr. Nicolae Georgescu,
Cassian Maria Spiridon, Theodor Codreanu, Emilian Pascal, Mihail I.
Vlad. Au fost prezenţi ziariştii Doina Rizea şi Emil Ciulei. Cu acelaşi
prilej, d-na Violeta Veturia Bazarciuc, director al Muzeului Municipal
Huşi, a prezentat un covor basarabean de o valoare deosebită, atât
etnografică cât şi istorică, donat de dr. Cezar Străchinaru. 80 de
participanţi.
31 ianuarie 1998 - lansarea cărţii ,,Istoria Blajului”, de Lucian
Petrescu. Volumul a fot pezentat de dr. ing Ioan Neamţu. Au fost prezenţi

29
I. Iordăchescu (Agenţia de ştiri Rompres), prof. Ioan Costin, primar al
municipiului Huşi etc.
3 iulie 1998 – comemorare ,,494 de ani de la moartea lui Ştefan
cel Mare şi Sfânt”. Alocuţiuni: prof. Boris Gorceag, prof. Costin Clit,
arhimandrit Mina Dobzeu. Expoziţie de carte. 50 de participanţi.
28 noiembrie 1998 – vernisaj al expoziţiei de carte închinată zilei
de 1 Decembrie, Ziua Naţională a României. 30 de participanţi.
1 mai 1999 - Ziua bibliotecii. Comemorare Mihail Ralea.
Acordarea titlului de cetăţean de onoare scriitorului huşean Costache
Olăreanu. Lansarea romanului ,,Pion contra nebun”, autor dr. ing. Ioan
Neamţu. Au fost prezenţi, între alţii, scriitorii Costache Olăreanu, Grigore
Ilisei, Theodor Codreanu, Mihai Cimpoi, Mina Olăreanu, prof. Boris
Gorceag. 80 de participanţi.
La începutul anului următor, filiala huşeană a trimis o solicitare
Patriarhiei Române privind reabilitarea mitropolitului Gurie Grosu al
Basarabiei. Prin adresa nr. 820 din 2 martie 2000, Patriarhia Română
răspundea solicitării Asociaţiei Culturale „Pro Basarabia şi Bucovina”:
„Domniei Sale,
Domnului Boris Gorceag
Preşedintele Asociaţiei Culturale ,,Pro Basarabia şi Bucovina”,
Filiala Huşi
Domnule Preşedinte,
Urmare a adresei Dvs., înregistrată la sectorul Biserică şi
Societate din cadrul Administraţiei Patriarhale cu nr. 269, prin care
solicitaţi Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist reabilitarea juridică
şi canonică a vrednicului de pomenire mitropolit Gurie Grosu al
Basarabiei, vă informăm că Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române,
în şedinţa sa plenară din 25 februarie 2000, lund în dezbatere
propunerea Asociaţiei Culturale Pro Basarabia şi Bucovina, filiala Huşi,
a încredinţat cazul spre studiu şi analiză Înalt Prea Sfinţitului Mitropolit
nestor al Olteniei, preşedintele Comisiei”.
După acest ultim an menţionat, activitatea asociaţiei noastre a
intrat într-un con de umbră, fapt datorat, în mare parte, trecerii în nefiinţă
– datorită vârstei înaintate - a unei mari părţi din basarabenii şi
bucovinenii aflaţi în Huşi, dificultăţile financiare cu care s-a confruntat
asociaţia în organizarea unor manifestări culturale, absenţa sponsorilor,
scăderii interesului pentru spaţiul românesc basarabean, în condiţiile
instalării regimului comunist la conducerea Republicii Moldova.
30
 După ani de manifestări sporadice, activitatea asociaţiei a fost
reorganizată la iniţiativa unui grup de intelectuali huşeni, în urma unei
şedinţe organizate în luna octombrie a anului 2007, în urma căreia a fost
stabilită o nouă conducere, un plan de activităţi şi a fost înaugurat pe
Internet un site, www.probasarabiahusi.ro, care să reflecte istoria
teritoriilor româneşti înstrăinate şi activităţile desfăşurate sub egida
Asociaţiei Culturale ,,Pro Basarabia şi Bucovina” – filiala „Mihail
Kogălniceanu” Huşi.

Centenar Mihai Ralea - 27 aprilie 1996, Huşi. În imagine, de la stânga la dreapta:

Mihai Olaru, primar al oraşului Huşi, Mihai Cimpoi, preşedintele Uniunii
Scriitorilor din Republica Moldova, Nicolae Dabija, poet, redactor al revistei
Literatura şi arta din Chişinău, ing. Ioan Neamţu, prozator - Huşi, arhimandrit
Mina Dobzeu, prof. Theodor Codreanu, critic literar, prof. Vasile Cociu

31
 GÂNDURI DIN CARTEA CU AMINTIRI

Constantin DONOSE

La Biblioteca Municipală „Mihail Ralea” din Huşi, în Cartea de

Onoare, se păstrează o serie de însemnări ale unor oameni de cultură şi
buni patrioţi români din stânga Prutului, precum Grigore Vieru, Mihai
Cimpoi, Nicolae Dabija, Nicolae Rusu, Vasile Şoimaru şi mulţi alţii,
prezenţi la Huşi după 1990 la manifestări organizate de către filiala
„Mihail Kogălniceanu” a A.C.P.B.B.
Huşenii se cred privilegiaţi pentru faptul că sunt atât de aproape
de malul Prutului, apa dincolo de care se aflã tărâmul românesc. Ziua
Unirii are pentru ei, cu atât mai multe semnificaţii, cu cât aici ajung cât
de des se poate, unii din cei mai de seamã basarabeni.
Biblioteca Municipalã „Mihail Ralea“ este martorã, în sãlile ei
adunându-se, ori de câte ori se iveşte un prilej bun, românii şi basarabenii
cu dragoste de istorie adevãratã!
Din Cartea de onorare a instituţiei, am extras câteva din cele mai
frumoase autografe venite din suflet de frate… basarabean. La iniţiativa
subsemnatului s-a deschis o Carte de Onoare în care cele aproape 200 de
personalitãţi care ne-au trecut pragul au lãsat câte un gând pentru
contemporani, dar cu proiecţii viitorime. Astãzi, când am rãsfoit acest
tezaur, orizont magic al iubirii de carte şi înţelepciune, sunt potopit de
justifice emoţii, rememorând cu exactitate şi împrejurarea în care au fost
aşternute pe hârtie simţămintele unor scriitori de marcã, unii aflaţi chiar
în prag de a fi clasicizaţi. Dar îmi amintesc cu plãcere lansãrile de carte în
care aveam bucuria sã îi avem în faţã pe mulţi dintre cei mai importanţi
scriitori basarabeni comtemporani, majoritatea prieteni de gând şi faptã
literarã al celui mai înalt scriitor huşean, profesor doctor Th. Condreanu.
Academicianul Mihai Cimpoi a scris: „Am fost în multe
biblioteci, dar numai în biblioteca de la Huşi m-am simţit aproape
de….bibliotecarul Eminescu“.
Regretatul poet Gheorghe Vodã scria, pe 30 ianuarie 1993:
„România începe de la Huşi; Huşul are o bibliotecã ce cuprinde tot
sufletul românesc – universal. Sărut cartea!”.
Pe 27 aprilie 1996, Nicolae Dabija nota pentru posterioritate:
„La manifestarea – Centenar Mihai Ralea – s-a vorbit de tezaurul
României de la Moscova şi eu zic:
32
Ruşilor le cerem – cu cuvânt, nu
cu sabia
Sã întoarcă şi vagoanele de aur
Dar şi acea parte din tezaur
Ce se cheamă Basarabia
Şi parcă m-apucã jalea.
Cu regret constat aici, la Huşi
Că n-avem azi un alt Ralea
Ca s-o ceară de la ruşi“.

30 octombrie 2004, Episcopia Huşilor. Lansarea volumului ,,Duminica Mare a

lui Grigore Vieru”, de Theodor Codreanu. În imagine, de la stânga la dreapta:
Valeriu şi Claudia Matei - Chişinău, Mihai Cimpoi - Chişinău, Constantin
Donose - Huşi, Elena Poamă - Vaslui, Preasfinţitul Ioachim al Huşilor, Ion Gh.
Pricop - Duda - Epureni, Ecaterina Romila - Huşi, Grigore Vieru - Chisinău,
Theodor şi Lina Codreanu

Pe 7 iunie 2003, Nicolae Rusu scria: „Am trecut de mai multe ori
prin Huşi, de fiecare dată în grabă, gândindu-mă că va veni probabil un
timp când mă voi opri să păşesc pe străzile tihnite şi curate ale
municipiului, să discut cu oamenii. Fericita ocazie mi-a prilejuit-o
distinsul om de cultură, cel ce învaţă şi pe alţii, eminescologul şi
prozatorul Theodor Codreanu, care şi-a adunat prietenii şi cititorii săi în
împărăţia cãrţilor – biblioteaca M. Ralea. De la aceastã întâlnire mi-am
dat seama cã Th. Codreanu, om al cãrţilor, este un Manole al Huşilor, un
meşter care se zideşte pe sine, nu doar în istoria acestui oraş, ci şi în
întreaga culturã românã“.
Marele patriot şi poet, Grigore Vieru, nota în 30 octombrie
2004: „Fratelui Şuiu Donose, pe care-l cunosc de 2000 de ani şi tot de
atâta vreme mi-e drag. Sã nu disperãm!“.
Dr. Vasile Şoimaru a scris pe 7 iunie 2003: „Sunt fericit sã mã
aflu în oraşul tinereţii rãsstrãbunicului meu Ion Nãvrãpescu, ispravnic de
33
Huşi, în secolul XVI, şi să particip la lansarea cărţilor celui mai bun
prieten al Basarabiei româneşti – Theodor Codreanu. Cu dragoste
şoimărească pentru toţi huşenii“.
Ion Iachim a scris, în 27 octombrie 2007: „Mulţumesc
intelectualilor din Huşi pentru că ştiu a fi (acum şi pururea) şi spirituali
şi patrioţi. Noroc şi sus tricolorul”!

18 decembrie 2003, Huşi, Biblioteca „Mihail Ralea”, lansarea volumului

,,Caragiale – abisal”, de Theodor Codreanu. În imagine: Ecaterina Romila,
director Biblioteca Municipală Huşi, Theodor Codreanu, Adrian Dinu Rachieru,
scriitor şi critic literar, Alexandru Dobrescu, Emilian Marcu, Ion Gh. Pricop

2 aprilie 2005. Manifestarea „Theodor Codreanu – 60”. În imagine: Theodor

Codreanu primind un dar de la Grigore Vieru. În dreapta, Mihaela Manu
34
 FILIALA ,,MIHAIL KOGĂLNICEANU” HUŞI.
MANIFESTĂRI CULTURALE DERULATE ÎN PERIOADA ANILOR
2007 – 2009

Ştefan PLUGARU

În urma unei reuniuni derulate în data de 5 octombrie 2007, după

o mai lungă perioadă de inactivitate, Filiala Huşi, „Mihail
Kogălniceanu”, a Asociaţiei Culturale „Pro Basarabia şi Bucovina”, şi-a
ales o nouă structură de conducere, moment în care a început o nouă
etapă în activitatea filialei, cu rezultate notabile în promovarea legăturilor
populaţiei româneşti de pe cele două maluri ale râului Prut.
Criticul literar, Theodor Codreanu, a devenit preşedinte de
onoare, iar istoricul Costin Clit şi-a asumat, prin votul celor prezenţi,
funcţia de preşedinte executiv. Într-un cadru festiv, desfăşurat sub
îndemnul avansat de istoricul Clit, „a trecut vremea vorbelor, a venit
vremea faptelor”, membrii şi simpatizanţii Asociaţiei „Pro Basarabia şi
Bucovina” au stabilit planul de acţiune pentru următorul interval de timp.
În cadrul întrunirii din 5 octombrie, s-au fixat anumite scopuri
culturale, care sã revitalizeze actuala stare de fapt din cultura localã,
organzarea de lansări de carte, la care să participe cât mai mulţi invitaţi
din Basarabia, susţinerea de simpozioane şi întâlniri frecvente între
membri, pledarea pentru o îmbunãtãţire vizibilã a relaţiilor culturale
dintre românii de dincoace şi dincolo de Prut, în care implicarea atât a
românilor de aici, cât şi de dincolo de Prut sã fie obligatorie12.
Prezentăm, în cele ce urmează, Procesul-Verbal încheiat în data
de 5 octombrie 2009:
„Încheiat astăzi, 5 octombrie 2007, în cadrul şedinţei de
reorganizare a Asociaţiei Culturale „Pro Basarabia şi Bucovina” – filiala
„Mihail Kogălniceanu” – Huşi.
Şedinţa a avut pe ordinea de zi următoarele:
1. Prezentarea raportului de activitate pe ultimii ani.
2. Alegerea noului comitet de conducere.
3. Stabilirea planului de activităţi al Asociaţiei pentru anii 2007 şi 2008.

12
Material publicat în ziarul „Adevărul” de Vaslui, în octombrie 2007, în
articolul Conducere nouă pentru Asociaţia „Pro Basarabia şi Bucovina” Huşi,
sub semnătura jurnalistei Alina Darie.
35
 În debutul şedinţei, dl. profesor Theodor Codreanu, preşedinte al
Asociaţiei, a făcut un remember al activităţilor din ultimii ani, ce-i drept
puţine, fapt datorat împuţinării membrilor prin decesul multora dintre ei.
Un alt factor subliniat de vorbitor a fost implicarea în cadrul politicului a
conducerii de la Bucureşti, fapt ce a generat neîncredere în rândul
membrilor şi simpatizanţilor, până la retragerea unor membri din rândul
asociaţiei”.
Subliniindu-se ideea faptelor, într-o vreme în care manifestările
culturale privind teritoriile româneşti aflate astăzi în graniţele nedrepte
ale altor state lipsesc, s-a trecut la alegerea comitetului de conducere,
după cum urmează: dl. prof., critic literar, Theodor Codreanu a fost ales
în unanimitate drept preşedinte de onoare al asociaţiei; preşedinte
executiv a fost desemnat dl. prof. Clit Costin. Prin votul celor prezenţi, în
funcţia de secretar a fost ales profesorul Plugaru Ştefan, iar drept cenzori
ai filialei – dl. Constantin Donose (bibliotecar) şi preotul Ioan Radu.
Planul de activităţi prezentat şi dezbătut de cei prezenţi a fost
următorul:
- reeditarea revistei de cultură şi istorie „Prutul” (fondator prof.
Costin Clit), sub egida Asociaţiei Culturale „Pro Basarabia şi Bucovina”
– filiala „Mihail Kogălniceanu” – Huşi, revistă care să cuprindă în
paginile sale articole privitoare la spaţiul românesc de la Est şi Nord de
Prut (Basarabia şi Bucovina);
- organizarea unor şedinţe lunare, cu temă culturală, în care să fie
prezentate lucrări aparţinând unor autori români, basarabeni şi
bucovineni;
- aniversarea principalelor momente ale istoriei neamului
românesc în prezenţa unor invitaţi de pe ambele maluri ale Prutului (1
Decembrie 1918, 27 martie 1918 etc.);
- atragerea în rândul Asociaţiei a unui număr cât mai mare de
membri şi simpatizanţi;
- educaţia tinerilor, elevilor şi studenţilor în spiritul dragostei de
neam şi ţară, făcându-se cunoscută istoria vitregită a poporului român”.
Membrii actuali ai Asociaţiei Culturale „Pro Basarabia şi
Bucovina”, filiala „Mihail Kogălniceanu” din Huşi, sunt:
Prof. Theodor Codreanu – preot Radu Ion – cenzor
preşedinte de onoare prof. Plugaru Ştefan –
Donose Constantin – cenzor vicepreşedinte A.C.P.P.B.
36
Ciomaga I. Ioan – inginer Hodea Carmen - profesor
Vâjâianu Alexandru – preot Mihăilă Georgiana – student
Atasiei Mihail – profesor Ţibichi Mădălin – student
Topliceanu Adriana – profesor Radu Mihaela-Andreea – student
Cioarec Cornelia – asistent Roman Daniela – elevă
medical Sorin Negrea – învăţător
Cioarec Aurel – profesor Adrian Prodea – învăţător
Coşcodan Eugenia – elevă din R. Vasilăţeanu Marian - medic
Moldova Vasluianu Constantin – profesor
Cărare Vasile - profesor Iulian Cărare - profesor
Ravaru Dan – profesor Motea Constantin – ofiţer în
Mocanu Mihai – profesor rezervă
Costin Ioan – profesor Bordeianu Nicolae - profesor
Tofan Vasile – profesor Armănuţă Neculai – profesor
Păvăloi Bogdan – medic Ambrono Doina Alina – student
Ciobotaru Mircea – profesor Dr. Iulian Sînzianu - Iaşi
Atasiei Lucian – inginer
Ca urmare, echipa de oameni inimoşi din conducerea filialei a
trecut la treabă, organizând, în ultimii trei ani, în parteneriat cu
entităţi/instituţii/intelectuali din stânga Prutului, activităţi cultural-
identitare, după cum urmează:
I. În data de 27 octombrie 2007, Filiala „Mihail Kogălniceanu”
din Huşi, împreună cu Biblioteca Municipală „Mihail Ralea” şi Casa de
Cultură „Al. Giugaru” (director, inginer Sergiu Găină)13, au organizat o
manifestare culturală, intitulată Întâlnirile Prutului, în contextul Toamnei
culturale huşene.
La manifestare au participat în jur de 50 de persoane,
reprezentând oameni de cultură din judeţele Vaslui, Iaşi, Suceava şi din
Republica Moldova. Nume sonore ale culturii de dincoace şi dincolo de
Prut s-au reunit pentru o „Liturghie“ a poeziei şi prozei contemporane, a
creaţiilor tipărite în cărţi valoroase, care au meritat o astfel de promovare
în faţa huşenilor.

13
Din partea acestei instituţii, un sprijin permanent, moral şi material, am
avut de la domnul director, inginer Sergiu Găină, căruia îi aducem şi pe această
cale mulţumirile noastre.
37
 Din stânga Prutului au participat: regizorul, scriitorul şi
editorialistul Andrei Vartic, scriitorii prof. dr. Vasile Şoimaru, Ion
Iachim şi Nicolae Rusu (directorul Fondului literar de la Uniunea
Scriitorilor din Republica Moldova), împreună cu câţiva elevi din
Basarabia, aflaţi la studii în unităţile de învăţământ liceal din municipiul
Huşi.
Din România au participat scriitorii Ion Beldeanu (Suceava),
prof. univ. dr. Cătălin Bordeianu (Iaşi), poetul Daniel Corbu (Iaşi),
scriitorul şi medicul Iorgu Gălăţeanu (Bârlad), prozatorul Ioan Gh.
Pricop, împreună cu membrii din conducerea asociaţiei, prof. Th.
Codreanu (preşedinte de onoare), prof. Costin Clit (preşedinte executiv)
şi prof. Plugaru Ştefan (secretar).
Motivul evenimentului a fost sintetizat cum nu se poate mai
romantic de poetul şi prozatorul Daniel Corbu, care a spus: „Sunt fericit
că am făcut această bisericuţă, pentru a ţine o Liturghie a noastră, a
celor care iubim cărţile“.
Publicul, neaşteptat de tânăr, a aplaudat la rostirea acestui gând şi
s-au început cuvântările. Theodor Codreanu a avut rolul de moderator,
invitând, pe rând, fiecare participant să îşi spună „versetul“ propriu.
Daniel Corbu şi-a prezentat „Eonul marelui desant”, din cuprinsul căruia
a încântat publicul cu câteva versuri. „Poezia este un destin pe care îl
acceptăm, noi, cei din aceeaşi sectă - secta visătorilor! Niciodată nu ne
descurajăm, chiar dacă, aşa cum spunea Eminescu... poezie... sărăcie...“,
a rostit Daniel Corbu. Au urmat apoi alte discursuri, la fel de frumoase,
citate din cărţi memorabile şi, nu în
ultimul rând, lansarea unor cărţi
importante: „Istoria care ne doare”, vol.
3, de Ion Bledeanu, „Vocea
Manuscrisului”, de Iorgu Gãlãţeanu, din
Bârlad.
Cu prilejul manifestării s-au purtat
discuţii pe tema legăturilor existente între
cele două maluri ale Prutului, au fost
prezentate mai multe cărţi cu relevanţă
pentru problemele cu care se confruntă
românii din Basarabia şi Bucovina.
Astfel, scriitorul basarabean Ion
Iachim a lansat cartea „Istoria
38
expansionistă a Rusiei”, iar ceilalţi confraţi ai săi de la Chişinău au făcut
o prezentare a unor lucrări apărute în capitala Basarabiei sau la Bucureşti.
În acest sens, Nicolae Rusu şi-a prezentat lucrările „Culegere de
povestiri”, apărută la mijlocul lunii octombrie 2007 la editura Muzeului
Literaturii Române din Bucureşti, şi Şobolaniada, în care, după spusele
sale, tratează realităţile basarabene din 1991 încoace. Cele două cărţi l-au
făcut pe N. Rusu să afirme că „Deşi suntem basarabeni, suntem aceeaşi
români, dar de alt spirit, mai tragic”.
În discursul pe care la ţinut, Andrei Vartic a dorit să scoată în
evidenţă rolul oamenilor de cultură basarabeni din toate timpurile în
apărarea românismului, iar provincia în care locuieşte a prezentat-o ca
fiind cea care a făcut de strajă la hotarul răsăritean al naţiunii române. De
asemenea, în contextul deciziei Consiliului Raional Ungheni din 26
octombrie 2007 de a dărâma gardul de sârmă ghimpată existent pe Prut,
Andrei Vartic i-a îndemnat pe participanţii de la manifestare să lupte
pentru ca să promoveze dărâmarea tuturor gardurilor care încă mai
existau pe acest râul, la frontiera dintre fraţi.
Andrei Vartic a realizat şi prezentarea a două cărţi, respectiv,
Iurie Colesnic, „Basarabia necunoscută”, vol. VII, în care autorul
demonstrează rolul Basarabiei în întregirea neamului românesc, şi
Constantin Bobeică, „Mormânt crepuscular”. Cele două cărţi i-au dat
prilejul să afirme că „există o singură limbă română, un singur popor
român şi o singură literatură română”, iar la finalul discursului şi-a
exprimat speranţa că în viitor nu va mai trebui să treacă printr-un punct
de trecere a frontierei pentru a ajunge la fraţii de peste Prut, aluzie la
realizarea Unirii.

Ion Iachim vorbind auditoriului

39
 Ion Beldeanu şi În cadrul manifestării,
Theodor Codreanu prof. univ. Cătălin Bordeianu,
plecând de la prezentarea cărţii
lui Mihai Cimpoi, „Esenţa
vârstei”, a afirmat că autorul a
contribuit prin scrisul său la
realizarea unei literaturi române
unitare. De asemenea,
profesorul ieşean a susţinut
necesitatea ca scriitorii români
să facă parte dintr-o singură
asociaţie literară, nu din două,
ca în prezent, una la Bucureşti şi
alta la Chişinău.
Prof. univ. în economie
de la Chişinău, Vasile Şoimaru,
a prezentat cartea pe care a scris-o împreună cu istoricul N. Furtună,
respectiv „Neamul Şoimăreştilor” (foto).
Din Suceava, autorul Ioan Beldeanu a prezentat problemele cu
care se confruntă românii din zona Cernăuţi, lansându-şi, astfel, cel de-al
treilea volum al cărţii „Bucovina care ne doare”.
La finalul manifestării, prof.
Plugaru Ştefan a arătat celor prezenţi o
revistă, editată la Iaşi, „Dor de Basarabia”,
în care a publicat un articol, intitulat
„Privire în oglindă: Pogăneştii din dreapta
şi din stânga râului Prut. Schiţă pentru o
monografie”, articol care tratează originea
medievală şi evoluţia comune celor două
sate aflate faţă în faţă, dar despărţite de
Prut, purtând acelaşi nume, Pogăneşti, care
au făcut parte, în perioada medievală, dintr-
o singură moşie, întinsă de o parte şi de alta
a râului14.

14
Alina Darie, Asociaţia Culturală „Pro Basarabia şi Bucovina” - un nou
început!, în Vremea Nouă, octombrie 2007 (http://www.probasarabiahusi.ro). În
paginile ziarului s-au mai scris următoarele: „Asociaţia culturală, revigorată
40
Fotografie de grup, pe scările Vinotecii Colegiului Agricol ,,Dimitrie Cantemir"
din Huşi, cu participanţii la manifestarea din 27 octombrie 2007

II. Filiala
Huşi a marcat Ziua
Naţională a
României în data de
1 decembrie 2007
printr-o manifestare
culturală ce s-a
desfăşurat în
localitatea Pogăneşti,
comuna Stănileşti,
judeţul Vaslui, pe

după alegerea unei noi structuri de conducere, şi-a declarat intenţiile ferme de a
reuni, ori de câte ori există oportunităţi, oameni de cultură din Basarabia şi din
România, pentru a crea aceaste circumstanţe deosebite pentru o mai bună
comunicare sufletească între malul de dincoace şi de dincolo de Prut.
Conducerea Asociaţiei „Pro Basarabia şi Bucovina“ a declarat că lucrurile nu
se vor opri aici, la reuşita primei părţi din „Întâlnirile Prutului”, ci vor urma şi
alte manifestări la fel de interesante pentru cei dornici de artă şi frumos din
Huşi şi nu numai”.
41
malul drept al Prutului15.
În prezenţa unor repatriaţi basarabeni din localitatea Pogăneşti, de
pe malul stâng al râului ce separă cele două state româneşti, a sătenilor şi
a unor oameni de cultură din Iaşi, Vaslui şi Huşi, precum prof. Theodor
Codreanu, Costică Asăvoaie, cercetător de la Institutul de Arheologie
Iaşi, prof. Vicu Merlan, a prefectului judeţului Vaslui, Ciprian Iftimoaie,
a fost lansată cartea „Privire în oglindă: Pogăneştii din dreapta şi din
stânga râului Prut. Pagini de istorie”, scrisă de către profesorul Ştefan
Plugaru. Cartea lansată tratează istoricul a două localităţi cu origine
medievală şi evoluţie comună până la 1812, cu tradiţii şi obiceiuri
identice, purtând acelaşi nume, Pogăneşti, dar despărţite de râul Prut.
În cuvântul său, prefectul Ciprian Iftimoaie a declarat: „Invitaţia
domnului primar Liviu Arhip este o mare surpriză în această zi de 1
Decembrie. Iniţiativa domnului Ştefan Plugaru, profesor de istorie la
şcoala din acest sat, este cu atât mai lăudabilă cu cât se petrece în
această zi de mare sărbătoare pentru românii de pretutindeni. Cartea pe
care o am în faţã - „Privire în oglindă. Pogăneştii din dreapta şi din
stânga râului Prut”- reprezintă un eveniment cultural excepţional nu
numai pentru viaţa acestei comunităţi, ci pentru toată lumea. Într-o lume
complexă a globalizării, când toate se derulează cu o viteză ameţitoare,
când timpul şi spaţiul sunt comprimate, când pragmatismul economic şi
eficienţa financiară a pus stăpânire pe noi toţi, mă bucur să constat că se
pot petrece şi astfel de evenimente culturale”16.
Cu prilejul manifestării, una din elevele şcolii, a cărei bunică
locuieşte în Pogăneştii de pe malul stâng al Prutului, a dat citire unui
mesaj al preşedintelui executiv al Consiliului Naţional al Asociaţiei
Culturale „Pro Basarabia şi Bucovina”, Gabriela Ielenicz-Iov, prin care a
fost evocat actul istoric de la 1 decembrie 1918, când s-a realizat Statul
Unitar Român, după un proces început încă de la 27 martie 1918, prin
unirea Basarabiei cu Patria-Mamă:
„Ziua de 1 Decembrie, declarată, din anul 1990, Ziua Naţională
a României, este nu numai un prilej de evocare a Marii Uniri înfăptuite

15
Autorul mulţumeşte şi pe această cale cadrelor didactice de le Şcoala
Pogăneşti pentru sprijinul acordat în organizarea şi desfăşurarea acestei
manifestări culturale.
16
Vezi site-ul www.probasarabiahusi.ro.
42
în 1918, ci ar trebuie să constituie o temă de reflecţie la unitate a tuturor
românilor.
Nu am putea vorbi de evenimentul de la 1 Decembrie petrecut în
citadela Unirii - Alba Iulia, fără a evoca momentele istorice de la 27
martie din Chişinău şi 28 noiembrie de la Cernăuţi.
Actul încoronării de la 15 octombrie 1922 a Regelui Ferdinand şi
a Reginei Maria, ca suverani ai României Mari, nu ar fi avut loc fără
artizanii acestui istoric act, iluştrii oameni politici Ion Inculeţ, Ion
Pelivan, Pantelimon Halipa, Iancu Flondor, Ion Nistor, Ştefan Ciceo-
Pop, Vasile Goldiş, Iuliu Maniu, Gheorghe Pop de Băseşti.
Bucuria reîntregirii neamului românesc nu a durat multă vreme.
Românii sunt osândiţi să suporte şi astăzi consecinţele unui odios tratat
încheiat între marile puteri beligerante ale secolului trecut şi acceptat,
în mod tacit, de aceleaşi puteri „democratice“, din vremurile noastre.
Peste sârma ghimpată care sfârtecă şi astăzi trupul ţării, fraţii
români trec cu vize, şi aceasta într-o Europă care se doreşte „unită”.
Nimic însă nu va reuşi să adoarmă conştiinţa de neam şi de ţară
a românilor, oriunde ar fi trăitori. Pentru că ei se regăsesc, cu acelaşi
chip şi simţăminte, ca într-o oglindă, aidoma răzeşilor din Pogăneşti.
În zi de mare sărbătoare, în familia de la Huşi a Asociaţiei
Culturale „Pro Basarabia şi Bucovina” au poftit oaspeţi dragi, pe care
cu plecăciune îi salutăm şi le adresăm un călduros „Bun venit”.
O zi istorică, o cinstim printr-o carte istorică. Este vorba de
lucrarea Privire în oglindă: Pogăneştii din dreapta şi din stânga râului
Prut – file de istorie, a profesorului Ştefan Plugaru, neobosit dascăl şi
istoric, suflu înnoitor al Filialei „Mihail Kogălniceanu” de la Huşi, a
asociaţiei noastre.
Străjeri la margine de ţară, răzeştii din Pogăneşti sunt aidoma
celor Marelui Voievod Ştefan şi pe umerii lor apasă, parcă mai mult,
povara despărţirii neamului românesc în trei hotare.
Nici un hotar însă nu poate fi ridicat în sufletul şi conştiinţa
noastră românească, iar Hora Unirii răsună astăzi deopotrivă la Alba-
Iulia, Cernăuţi, Chişinău, Pogăneşti, Bucureşti.
Cu binecuvântarea Părintelui Ioan Radu, ne rugăm ca Sfântul
Andrei, Apostolul neamului românesc, să ne izbăvească de duşmani, să
ne întărească în dreapta credinţă, ca să fim vrednici a cere Împăratului
Ceresc cele de folos sufletelor noastre. Doamne ajută!”.

43
 III. În data de 31 ianuarie 2008, filiala „Mihail Kogălniceanu“
Huşi a celebrat aniversarea naşterii poetului nepereche al neamului
românesc, Mihai Eminescu, şi împlinirea a 149 ani de la Unirea
Principatelor Române (24 ianuarie 1859), prin organizarea unei
manifestări desfăşurate în incinta sălii de lectură a Bibliotecii Municipale
„Mihail Ralea” Huşi, sediul asociaţiei noastre.
În prezenţa unui public numeros,
membri şi simpatizanţi ai „Pro Basarabia şi
Bucovina”, între care s-au distins elevii
Liceului „Cuza-Vodă” din Huşi, prezenţi în
număr mare, moderatorul manifestării,
profesorul şi istoricul Costin Clit, a subliniat
importanţa creaţiei poetice şi publicistice a
marelui Eminescu în istoria culturii româneşti,
meritele sale în susţinerea luptei naţionale a
românilor din teritoriile înstrăinate prin forţă
de către Marile Puteri vecine. De asemenea,
Costin Clit, după ce a realizat o scurtă trecere
în revistă a situaţiei relaţiilor dintre România
şi Basarabia, a afirmat că intelectualii din ţara
noastră trebuie să se implice mai mult în Ştefan cel Mare
la Hânceşti
problema Basarabiei, iar istoricii să scoată la
lumină trecutul acestui teritoriu românesc.
În intervenţia sa, „O legitimitate contestată – Mitropolia
Basarabiei”, profesorul Ştefan Plugaru a exprimat protestul asociaţiei
faţă de persecuţiile la care este supusă biserica românească din stânga
Prutului, de către regimul comunist de la Chişinău, încălcarea flagrantă a
legii de către autorităţile moldovene în relaţiile cu preoţii şi enoriaşii
acesteia, cu accentuarea dreptului ei legitim de fiinţare, bazat pe faptul că,
în perioada medievală, teritoriul dintre Prut şi Nistru a fost sub jurisdicţia
Episcopiei Huşilor.
În finalul manifestării, cu o mare emoţie şi intensă sensibilitate,
domnul Constantin Donose a creat un frumos şi plăcut moment liric,
recitând din versurile marelui român şi patriot basarabean, campion al
reunirii ţării, Grigore Vieru, încercat în ultimul timp de probleme acute de
sănătate. Publicul prezent a audiat din creaţia acestuia poeziile:
„Eminescu”, „Ascultă”, „În limba ta”, „Dorul şi limba”, „Aceştia suntem
noi”.
44
 IV. În cursul lunii aprilie 2008, în două ocazii, în stânga râului
Prut, la Pogăneşti (raionul Hânceşti, Republica Moldova), a avut loc
lansarea cărţii „Privire în oglindă: Pogăneştii din dreapta şi din stânga
râului Prut”, realizată de profesorul de istorie Ştefan Plugaru şi editată
sub egida asociaţiei. La manifestare au fost prezente oficialităţi locale,
dar şi reprezentanţi ai culturii raionale. Lucrarea tratează istoria comună a
celor două sate româneşti din stânga şi dreapta Prutului, iniţial o singură
unitate administrativ-teritorială, ai căror locuitori au fost despărţiţi de
vitregia istoriei, tradiţiile şi obiceiurile comune care se păstrează până
astăzi. „Pentru mine a fost un nou prilej de a mă reîntâlni cu fraţii de
peste Prut, de a le arăta roadele muncii depuse împreună. Fără
susţinerea lor nu s-ar fi putut întocmi partea de istorie, tradiţii şi
obiceiuri referitoare la Pogăneştii din stânga Prutului. Mulţumirile lor,
afirmaţiile că această lucrare va constitui un imbold pentru realizarea de
noi monografii ale unor sate cu origine comună nu fac decât să confirme
faptul că românismul nu este o cauză pierdută în Basarabia, precum
afirmă unii binevoitori cu funcţii oficiale în Guvernul şi Parlamentul
Republicii Moldova17. Mai mult, în calitate de vicepreşedinte al
Asociaţiei Naţionale „Pro Basarabia
şi Bucovina”, am făcut câteva
precizări asupra modalităţii de
acordare a cetăţeniei româneşti celor
care o solicită, despre proiectul cadru
înaintat de Guvernul României părţii
moldovene privind circulaţia
locuitorilor de pe cele două maluri de
râu, în baza unor permise speciale,
până la o distanţă de 35 km faţă de
Prut, eliminându-se astfel
obligativitatea vizelor. Reprezentanţii
culturii din raionul Hânceşti şi-au
exprimat speranţa că legăturile
culturale vor fi pe viitor mai strânse.
În acest sens, ne-au solicitat ajutorul

17
Alina Darie, Lansare de carte românească în Basarabia, în Vremea Nouă,
nr. din 10 aprilie 2008 (vezi şi http://www.evenimentul.ro/articol/lansare-de-
carte-romaneasca-in-basarabia.html).
45
pentru a le dona carte în limba română, fondurile existente în biblioteci
fiind mici, majoritatea cărţilor existente fiind în limba rusă sau cu grafie
chirilică. De aceea, adresez huşenilor rugămintea şi invitaţia de a dona o
carte pentru Basarabia", a precizat Ştefan Plugaru.

Primirea invitaţilor, de către elevi ai şcolii Pogăneşti, din stânga Prutului, cu

pâine şi sare – obicei străvechi românesc

46
 Momente de la lansarea cărţii

V. În zilele de 18 – 19 iulie 2008, filiala Huşi a organizat, în

parteneriat cu alte instituţii din municipiu Huşi, respectiv Biblioteca
Municipală „Mihail Ralea”, Casa de Cultură „Alexandru Giugaru”,
Cercul Militar şi Fundaţia Culturală „Dimitrie Cantemir” Stănileşti, o
sesiune de comunicării ştiinţifice, intitulată „Dimitrie Cantemir şi
familia sa. Permanenţele românismului”, la care au participat istorici şi
oameni de cultură de pe ambele maluri ale Prutului, precum:
 Prof. dr. Theodor Codreanu, preşedintele de onoare al A.C.P.B.B.
Huşi
 Dinu Poştarencu, cercetător în cadrul Institutului de Istorie Chişinău
47
 Drd. Oleg Bercu, Chişinău
 Prof. Ioan Mancaş, directorul Muzeului Judeţean Vaslui
 Baciu Marius - Petronel, profesor istorie Negreşti
 Prof. Costin Clit, preşedintele filialei Huşi a A.C.P.B.B.
 Gheorghe Gherghe – profesor istorie Bârlad
 Prof. Ştefan Plugaru, secretarul filialei A.C.P.B.B.
 Armănuţă Neculai, profesor istorie Şcoala Stănileşti
 Prof. dr. ing. Avram D. Tudosie, oenolog, fost profesor la Colegiul
„Dimitrie Cantemir” Huşi
 Vasilăţeanu Marian, medic la Stănileşti.
Ideea organizării acestei sesiuni ştiinţifice a avut la bază trei
cauze diferite: în primul rând, după 1990, la Stănileşti a existat o tradiţie
în organizarea unei manifestări dedicate lui Dimitrie Cantemir; în al
doilea rând, faptul că domnul cărturar s-a născut pe aceste meleaguri, la
Silişteni, în ţinutul Fălciu, unde a copilărit, o vreme, alături de familia sa.
În al treilea rând, şi nu mai puţin important, faptul că, din dorinţa de a
confisca Istoria Românilor şi marile sale personalităţi în folos propriu,
guvernarea comunistă din Republica Moldova s-a grăbit, încă de la finele
anului 2007, să declare anul 2008 drept an de omagiere a „dinastiei”
Cantemir, uitând că şi anul 2003 a fost proclamat „an Cantemir”. Această
acţiune a fost iniţiată pentru a demonstra nedemonstrabilul, anume că
domnul cărturar, prin apropierea sa faţă de Rusia ţaristă, reprezintă un
pilon al consolidării statalităţii moldoveneşti, uitând să spună că autorul
Hronicului vechimii a româno-moldo-vlahilor a fost unul din cei mai
mari cărturari români, membru al Academiei din Berlin. Drept dovadă a
„relaţiilor moldo-ruse” în plină ascensiune, la Moscova se doreşte a fi
instalat un monument al domnitorului Dimitrie Cantemir, apropiat al
ţarului rus Petru cel Mare. O statuie similară urma a fi edificată şi la
Chişinău, în cadrul „Programului naţional de sărbătorire în anul 2008 a
dinastiei Cantemireştilor”, aprobată de Guvernul de la Chişinău.
Totodată, în 2008 era prevăzută lansarea unui program de stat pentru
valorificarea moştenirii ştiinţifice şi culturale a lui Dimitrie şi Antioh
Cantemir. Guvernul a instituit granturi în vederea proiectelor de
promovare a imaginii Basarabiei peste hotare şi a dialogului intercultural.
Academia de Ştiinte a Moldovei urma să editeze volumul V,
„Academica”, cu genericul „Dinastia Cantemir”, şi să elaboreze o pagină
web despre viaţa şi activitatea lui Dimitrie şi Antioh Cantemir, ultimul
48
considerat primul poet rus. La rândul său, Institutul de Filologie al
A.S.M. trebuia să elaboreze bibliografia Cantemireştilor şi să creeze o
bibliotecă virtuală dedicată dinastiei, iar „Moldova Film” urma să
producă un CD şi un film documentar despre domnitor. De asemenea, au
fost emise timbre comemorative şi puse în circulaţie monede jubiliare
„Antioh Cantemir” şi „Dimitrie Cantemir”.
În prima zi, programul manifestării a cuprins, pe lângă sesiunea
ştiinţifică şi organizarea unei expoziţii de carte, la Biblioteca Municipală
Huşi, dedicată marelui cărturar Dimitrie Cantemir, lansarea ultimului
număr al revistei asociaţiei,
„Prutul”, o excursie la Silişteni,
locul în care odinioară a existat satul
în care s-a născut domnul cărturar, o
vizită la Mănăstirea cu hramul
„Dimitrie Cantemir” din
Grumezoaia.
A doua zi, sesiunea de
comunicări ştiinţifice s-a continuat la
Stănileşti, pe Valea Prutului, locul de
desfăşurare a bătăliei dintre Imperiul
Ţarist şi cel Otoman, la care Dimitrie
Cantemir a luat parte.
Principalele concluzii ale
sesiunii de comunicări, împărtăşite
atât de către istoricii din judeţul
Vaslui, cât şi din stânga Prutului, au
Dinu Poştarencu
fost:
- Dimitrie Cantemir s-a apropiat, din punct de vedere politic, de ţarul
rus Patru cel Mare într-un moment în care conjunctura internaţională îi
era nefavorabilă şi era singura cale de a contracara presiunile Imperiului
Otoman, Austriei şi rivalităţii cu Constantin Brâncoveanu, iar nu pentru
că ar fi avut afinităţi cu civilizaţia slavă, aşa cum se încearcă (la acel
moment, n.n.) a se interpreta de către autorităţile de la Chişinău;
- faptul că ruşii au fost înfrânţi la Stănileşti în 1711 trebuie considerat
un lucru pozitiv, întrucât, având în vedere modul în care s-au purtat de-a
lungul timpului cu popoarele asuprite, a împiedicat intrarea armatei ruse
în Basarabia cu 100 de ani, până la 1812, moment după care s-a declanşat
deznaţionalizarea populaţiei româneşti din stânga Prutului;
49
 Gheorghe Gherghe - Bârlad, Costin Clit - Huşi, doamna Alina Tudose,
director al Bibliotecii „Mihail Ralea” Huşi, prof. Armănuţă Neculai -
Stănileşti, Dinu Poştarencu – istoric din Chişinău, Vasilăţeanu Marian -
medic Stănileşti
- în lupta de la Stănileşti nu putem vorbi de o participare a armatei
moldoveneşti la conflict, ci de efective reduse, care alcătuiau garda
personală a Domnului şi cetele boierilor ce i se alăturaseră. În conflict au
fost prezente masiv trupele ruseşti şi cele turco-tătare;
- domnul cărturar a fost o personalitate românească enciclopedică,
care a susţinut în opera sa, unitatea de tradiţii, obiceiuri, cultură a moldo
– vlahilor;
- domnul de la Iaşi a dorit să fie şi domn al Ţării Româneşti, la
Bucureşti, în locul lui Constantin Brâncoveanu, gândindu-se îndreptăţit,
poate pornind de la convingerea că ambele state extracarpatice erau
locuite de acelaşi popor;

Pe locul fostului sat natal al lui Dimitrie Cantemir, Silişteni

50
 - la rândul său, Dinu Poştarencu, a susţinut un material referitor la
împrejurările în care a avut loc bătălia de la 1711 de la Stănileşti, în care
Dimitrie Cantemir nu a avut foarte multe efective, iar tratatul de la 3
aprilie 1711 între Dimitrie Cantemir şi Petru cel Mare nu poate fi
considerat un tratat în adevăratul înţeles al cuvântului, ci, mai degrabă, o
diplomă acordată domnului român prin care recunoştea domnia ereditară
în familia Cantemir şi hotarele de la acel moment ale Moldovei, adică
până la Nistru. Fapt ce ar contrazice istoriografia filorusă de la Chişinău,
care vede în acel tratat una dintre pietrele de temelie ale apropierii moldo-
ruseşti18.

În biserica închinată lui Dimitrie Cantemir - Grumezoaia

VI. Într-un cadru festiv şi o atmosferă de suflet, marcată de

prezenta oaspeţilor de peste Prut, Asociaţia „Pro Basarabia si Bucovina”,
filiala huşeană, a susţinut sâmbătă, 6 decembrie 2008, în parteneriat cu
Biblioteca Municipalã „Mihai Ralea” din Huşi, Casa de Culturã
„Alexandru Giugaru” şi Primãria Municipiului Huşi, activitatea culturală
„90 de ani pe maluri de Prut“19.

18
Conform http://www.evenimentul.ro/rss_article/evenimentul-anului-in-
orasul-dintre-vii.html.
19
Conform paginii de internet http://stiridinhusi.blogspot.com/search/label/
cultura. Manifestarea a făcut obiectul unei emisiuni de 2 ore la postul Radio Iaşi,
51
 La
aniversarea
unui
moment atât
de important
pentru
românii de
pretutindeni,
nu au putut
lipsi

reprezentanţii culturii basarabene, care să stea în faţa unui public interesat

de reverberaţiile, în timp, ale actului istoric de la 1918. Nicolae Rusu,
Ion Iachim, Vasile Şoimaru, reputaţi oameni de litere din Basarabia, dar
şi primarul Iurie Vintilă şi viceprimarul Sergiu Mandiş, edilii comunei
Cãrpineni, raionul Hânceşti. Întrunirea a avut loc în sala mare a Primăriei
Huşi, iar întreaga activitate a fost moderată de profesorul dr. Theodor
Codreanu. Cuvântul de deschidere a aparţinut profesorul Ştefan Plugaru.
S-a vorbit apoi despre soarta Basarabiei, despre cărţile scrise cu sacrificiu
şi patriotism, care rămân peste timp cele mai mari dovezi de năzuiţă
pentru visul măreţ al Unirii tuturor românilor. Un discurs a aparţinut
profesorului Vasile Calestru.
Acesta a spus: „Se vorbeşte mult şi
se face mai puţin pentru Basarabia.
Mi-aş dori să putem face mai mult,
mi-aş dori să se realizeze mai
multe lucruri concrete pentru fraţii
noştri, pentru noi. Eu sunt de
origine din Basarabia şi e normal
să simt aşa“, a precizat profesorul
de istorie huşean.
Concret, s-a realizat lansarea unui număr însemnat de volume:
„Spovedaniile Basarabiei”, de Ion Stafi, care a fost reeditată sub egida
filialei din Huşi, „Scrisoarea Moldovei”, de Dimitrie Cantemir (în ediţie
anastatică), „Românii din jurul României în imagini”, de Vasile Şoimaru,

difuzate în cursul lunii ianuarie 2009, în emisiunea „Tradiţii româneşti. Cultură

europeană”.
52
„A doua schimbare la faţă”, de Theodor Codreanu, „Terapiile
Invocaţiei”, de Ion Gheorghe Pricop.

Pe lângă alte cărţi importante, cu

prilejul acestui eveniment cultural s-a
lansat şi revista „Maluri de Prut“, în
cuprinsul căreia Ştefan Plugaru, Sergiu
Mandiş, Theodor Codreanu, Marius -
Petronel Baciu, Dinu Poştarencu şi nu
numai, au publicat o serie de articole
bazate pe evocarea momentului Unirii
din 1918.
În paginile revistei s-au strecurat
şi câteva creaţii lirice, emoţionante, din
care ilustrativă a fost poezia unui tânăr
poet huşean, Ioan Petru Vincze:
„Pe faţa noastră moldoveană E ca o stea lăsată-n pană,
Şi astăzi curge ne-ntrerupt Cu cerul tot pe dedesupt,
O lacrimă basarabeană, Lumina ei fără prihană
Un dor venit de peste Prut. Parcă s-a rupt şi a căzut“20.

20
Alina Darie, Fraţii împreună, în Vremea Nouă, 8 decembrie 2008.
53
Invitaţii basarabeni, Ion Găluşcă - Mingir, Sergiu Mandiş – istoric, viceprimar al
comunei Cărpineni, Iurie Vintilă - primar comuna Cărpineni, raionul Hânceşti

VII. În data de 10 aprilie 2009, la o zi de la aniversarea, conform

calendarului pe stil nou, a unirii Basarabiei cu România, şi într-o vreme
în care la Chişinău tinerii dornici de democraţie şi libertate protestau
împotriva falsificării grosolane a alegerilor pentru Parlamentul Republicii
Moldova, filiala noastră a organizat lansarea lucrării ,,Episcopia Huşilor
şi Basarabia (1598 - 1949)”, autori Ştefan Plugaru şi Teodor Candu,
editată sub egida A.C.P.B.B.
Lucrarea, rod al colaborării
fructuoase a doi istorici de pe
ambele maluri ale râului Prut,
editată sub egida asociaţiei,
reprezintă un document care
demonstrează dreptul canonic de
fiinţare a Mitropoliei Basarabiei în
stânga Prutului, care ţine de
Patriarhia română, şi
necanonicitatea existenţei
Mitropoliei Moldovei. Demersul
istoric scoate în evidenţă rolul jucat
în Evul Mediu de către episcopii de
Huşi în îndrumarea spirituală a
populaţiei din spaţiul basarabean.
Despre această lucrare istoricul şi
etnograful vasluian, Dan Ravaru,
prezent la manifestare, nota într-un
54
articol apărut în revista Elanul21:
,,Într-o vreme în care oalele de tot felul stau gata sã dea în foc,
Ştefan Plugaru, tânãr istoric de la Huşi, şi Teodor Candu, reputat
cercetător de la Chişinãu, publică o carte intitulatã „Episcopia Huşilor
şi Basarabia (1598-1949)”, venind în întâmpinarea unui interes tot mai
sporit pentru românii de peste Prut, de peste Nistru şi de tot mai
departe... Lansarea a avut loc foarte aproape de 9 aprilie, aniversarea a
101 ani, pe stil nou, a Unirii, de fapt a Revenirii Basarabiei la România.
Ştefan Plugaru nu este la prima carte. Manifestând în
permanenţã un sentiment cald şi cuceritor de autentic patriotism, şi-a
concretizat mai întâi judecãţile de valoare şi elanurile sufleteşti într-o
lucrare reflectând în oglindã, dupã propria sa expresie, evoluţia în timp a
douã localitãţi, ambele româneşti, ambele de pe câte un mal al Prutului,
ambele denumite Pogãneşti. Pe lângã acestea, sunt situate în apropierea
Stãnileştilor, acolo unde a fost zdrobitã prima încercare ruseascã de a
cotropi pãmânt românesc, sub pretextul „eliberãrii“. În concepţia
ruseascã de atunci şi de acum, înseamnã a te elibera de pãmântul ţãrii,
de toate avuţiile, de limba pe care o vorbeşti, de istoria pe care ai
parcurs-o, de datini şi obiceiuri, de strãbuni şi de ... libertate.
Pe domnul Teodor Candu nu l-am întâlnit, nu l-au lãsat
comuniştii sã treacã graniţa devenitã fierbinte.
Episcopia
Apariţia Episcopiei Huşilor a fost şi, undeva mai este, un prilej
de controverse pentru istorici, primând data înfiinţãrii, cauzele acesteia,
alegerea locului. Ştefan Plugaru trece în revistã ipotezele anterioare,
sugerând cã fiecare dintre ele conţine un sâmbure de adevãr. Este vorba
de existenţa bisericii mai vechi de la Ştefan cel Mare, a unor moşii
domneşti care puteau fi fãcute danie, lupta împotriva prozelitismului
catolic sau islamist, dar, în primul rând, o structurã superior organizatã
pentru pãstorirea creştinilor români de peste Prut. Huşul prezenta unele
trãsãturi particulare. Fãcea parte din ţinutul Fãlciului, care se întindea
pe ambele maluri ale Prutului, având o mare suprafaţã, deşi aici avusese
Curţi Domneşti Ştefan cel Mare şi emisese numeroase documente, la fel
şi urmaşii sãi. Huşul nu era reşedinţã de ţinut, oraşul cuprindea şi o
importantã minoritate de catolici. Toate aceste considerente au fost

21
Dan Ravaru, Episcopia Huşilor şi Basarabia în revista Elanul nr. 87, mai
2009, p. 18-19.
55
depãşite de necesitatea sprijinirii mai directe a vieţii creştine de peste
Prut. Undeva, misiunea Episcopiei Huşilor se întâlnea cu cea a
Mitropoliei Proiloviei (Brãilei). Aceasta fusese constituitã în scopul
pãstrãrii românilor din zonã aflaţi sub stãpânire musulmanã: cei din
raiale, din Dobrogea, din Bugeac şi din Hanatul Crimeii. Nu au lipsit
unele neînţelegeri, amintite de autor. Astfel, unele localitãţi erau
considerate ale Huşilor, conform dreptului istoric fuseserã moldoveneşti,
dar aceleaşi localitãţi, fiind acum sub stãpânire turceascã, erau
revendicate de Proilavia. Din 1771 Mitropolia Proiloviei este desfiinţatã,
majoritatea atribuţiilor sale sunt preluate de Episcopia Huşilor, dar, în
1774, Prolovia este reînfiinţatã. Cea mai puternicã loviturã vine din
partea Rusiei care, în 1812, anexeazã întreg teritoriul românesc dintre
Prut şi Nistru. Protestele au fost zadarnice, inclusiv cel al Mitropolitului
Veniamin Costachi, patriot care cerea „restatornicirea întregii Moldove,
precum o apucaserã de la moşi şi strãmoşi, redobândirea pãrţii celei mai
bune şi însufleţitoare a hranei, îndemânarea şi adãpostirea
pãmânturilor“
Dramatica schimbare din Basarabia
Una dintre primele mãsuri administrative luate de ruşi a fost
schimbarea organizãrii bisericeşti din proaspãt cucerita Basarabie.
Încãlcându-se toate regulile sinodurilor, toate canoanele ortodoxiei, este
constituitã o Arhiepiscopie a Chişinãului şi Hotinului, aşa cã Episcopia
Huşilor rãmâne doar cu jumãtatea din dreapta Prutului a ţinutului
Fãlciu şi câteva sate de pe moşiile din dreapta râului devenit graniţã
peste nopate. Demnitatea de Mitropolit al noii eparhii revine lui Gavriil
Bãnulescu-Bodoni, cel care, în numele ruşilor, girase scaunele
mitropolitane ale Moldovei şi Munteniei în timpul ocupaţiei ruseşti 1806-
1812. Ardelean de origine, rãmâne o figurã controversatã: pe de o parte
îl slujeşte cu credinţã pe ţarul Rusiei în numele comunitãţii întru
ortodoxie, pe de alta susţine pe cât posibil pãstrarea limbii române, cel
puţin în Bisericã, tipãreşte cãrţi în acest scop. Una era însã atitudinea
Mitropolitului, alta cea a poporului. Ştefan Plugaru ne oferã câteva
citate semnificative pentru starea de spirit de atunci. Istoricul Manolache
Drâghici: „Ceasurile acelea au fost de plângeri, un timp de neuitat
pentru cã poporul, cu cârdul, ca turmele de oi, încinsese toatã marginea
Prutului, de la un capãt la altul, mergând şi viind de prin sate şi de prin
târguri, sãptãmâni încheiate, cu luarea de ziuã bunã de la pãrinţi, de la
fraţi şi de la rudenii, care crescuserã şi vieţuiserã împreunã pânã în
56
vremea aceea, când se despãrţeau unii de alţii”. Generalul rus Kiseleff:
„Locuitorii fugeau din Basarabia, preferând ocârmuirea turceascã, grea
pentru ei, celei a noastre“. Gavriil Bãnulescu-Bodoni: „Când francezii
pãtrunserã în adâncul patriei (1812, în Rusia, „patria“ lui Bãnulescu),
iar turcii erau pe malurile Dunãrii şi Prutului, ...s-a neliniştit aproape
întregul popor, care pleca din aceastã provincie, alipitã la Rusia, în
Moldova de peste Prut şi în Turcia, încât nu mai puteau fi opriţi nici cu
forta armelor, fiind în vigoare tratatul de pace încheiat cu Turcia,
potrivit cãruia tuturor li s-a dat dreptul de a se strãmuta din partea
dreaptã în cea stângã şi din cea stângã în cea dreaptã“. Tot atunci,
locuitorii din satul Saha, judetul Cetatea Albã, au fugit peste Prut,
râmânând aici doar trei-patru familii. Mai târziu, aici, se vor stabili
coloniştii elveţieni şi francezi care vor produce o renumitã şampanie. În
continuare, sã citãm dupã Ştefan Plugaru, o situatie asemãnãtoare: „Un
sat întreg, Toporul, din ţinutul Lãpuşna, care aparţinea de Episcopia
Huşilor, a trecut cu preoţii sãi peste Prut, în partea de ţarã rãmasã
liberã. Satul a fost colonizat cu ţãrani ucraineni şi ruşi, iar în locul
preoţilor plecaţi, autoritãţile ruseşti au hirotonisit un preot ucrainean,
care ştia numai ruseşte“. A avut loc o avanpremierã la evenimentele şi
mai dureroase din perioada 1940-1941.
1856-1878, speranţe şi nerusinarea ruseascã
Înfrângerea Rusiei în Rãzboiul Crimeii a reparat partial şi
temporar marea nedreptate de la 1812. Judetele Cahul, Ismail, Bolgrad
au fost din nou incluse în Moldova, deci şi în Episcopia Huşilor,
participând în 1859 la actul Unirii. Care a dus la crearea statului român.
Cu toate unele schimbãri administrative, activitatea ecleziasticã şi
culturalã a fost revigoratã, în scurtul timp al eliberãrii s-au obţinut
rezultate notabile în acest sens. Obţinerea Independenţei în 1877 de cãtre
România a fost scump plãtitã. La jertfele de pe front s-a adãugat o nouã
nedreptate, obligaţia de a retroceda Rusiei sudul Basarabiei, rãsplatã de
tip rusesc pentru cã le-am salvat armata pe care o fugãreau turcii pe
câmpiile Bulgariei. Ştefan Plugaru ne oferã douã citate care uimesc prin
cinismul lor şi care probabil au stat la baza formaţiei intelectuale a unor
siniştri de tipul lui Stati, Vieru sau Motpan. Generalul rus Sebeco
(adresându-se locuitorilor din sudul Basarabiei, care mai fuseserã „sub
sceptrul binefãcãtor al tarului“): „Şi condiţiunile noi în care vã uniţi din
nou cu fosta voastrã patrie vor deştepta în voi, desigur, regrete pentru
trecutul nu prea îndepãrtat. Voi vã contopiţi pe de-a întregul cu celelalte
57
pãrţi ale imperiului. Arãtaţi-vã vrednici cetãţeni ai marelui stat care vã
primeşte în sânul sãu cu aceeaşi dragoste cu care mama îşi primeşte
copiii, care au fost pierduţi odinioarã şi iar au fost gãsiţi.“ Cele mai
revoltãtoare declaraţii le-a fãcut arhiepiscopul şi mitropolitul rus al
Basarabiei, prigonitorul limbii române, Lebedev: „Dupã un rãzboi
nenorocit, deşi glorios, cu duşmani puternici (cel al Crimeii), ţara
voastrã a fost ruptã din pãmântul rusesc. A fost ruptã de la noi o parte a
Basarabiei, locuitã mai mult de ruşi şi slavo-bulgari. A fost ruptã de la
noi Dunãrea, fluviul cântecelor noastre poporane, din vremuri depãrtate,
scump nouã cum ni-s scumpe Volga şi Donul. Grea şi amarã a fost
pierderea acestei mici, dar scumpe provincii. Mai cu seamã grea şi
amarã a fost aceastã rupere din pãmântul rus, pentru voi. Locuitorii
acestei ţãri. Tot poporul rus cu nerãbdare aşteaptã realipirea fraţilor lui
luaţi cu forţa şi restabilirea Basarabiei în graniţele sale naturale“. Este
uimitor cu câtã seninãtate putea sã mintã aceastã faţã bisericeascã, şi
încã în faţa unui sobor de preoţi la Ismail, bolşevicii de mai târziu,
partizanii lui Voronin din zilele noastre au avut de la cine lua lectii. Dar,
ca o ironie a istoriei, tocmai aici, în satul Babele de lângã Ismail, s-a
nãscut marele patriot, unul dintre principalii fãuritori ai României Mari,
mareşalul Alexandru Averescu...
Viaţa spiritualã
Tot ceea ce presupune participare spiritualã şi ataşament faţã de
valorile culturale în teritoriul pruto-nistrean este strâns legat de existenţa
şi impactul social al Episcopiei Huşilor. O bunã parte dintre preoţi au
urmat cursurile Seminarului din Huşi sau au ucenicit pe lângã cei trimişi
în zonã de acest înalt for ecleziastic. În 1812 existau aici 775 de biserici
parohiale: 40 din piatrã, 1 din cãrãmidã, 734 din lemn. Cele din urmã,
din pãcate nestudiate, ne-ar fi oferit elemente esenţiale pentru
începuturile şi valorile originale ale arhitecturii româneşti.
Impresionante sunt şi mãrturiile despre prezenţa unor cãrţi provenite din
întreg spaţiul românesc. Omiţînd titlurile, vom enumera localitãţile unde
au fost tipãrite: Buzãu, Iaşi, Bucureşti, Râmnic, Braşov, Mãnãstirea
Neamţ, Blaj, Mãnãstirea Cãldãruşani, Buda, Sibiu. Beneficiarii cãrţilor
de cult, preoţii care slujeau în limba românã, net majoritari, aveau grade
diferite de pregãtire, dar erau strâns legaţi de comunitãţile din care
fãceau parte, le reprezentau interesele în toate împrejurãrile. În
Basarabia a existat şi o bogatã viaţã monahalã. Ştefan Plugaru ne
prezintã datele esenţiale despre mãnãstirile Cãpriana, Candriţa, Curchi,
58
Dobruşa, Frumoasa, Gârbovãţ, Hâncu, Suruceni, Rezina, Rîşca, Rudi,
Saharna, Ţigãneşti. Alãturi de datele cultural-istorice, ni se oferã şi un
bogat material foto. Controversatul Bãnulescu-Bodoni a vrut sã
desfiinţeze toate aşezãmintele monahale din Basarabia, i s-a aprobat
numai desfiinţarea urmãtoarelor schituri: Borzeşti, Butuceni, Cosãuţi,
Cucurezeni, Fântâna Doamnei, Ghitici, Hârtop, Horodişte, Ignãtei,
Manu, Peştera, Poiana, Popãuţi, Recea, Soroca, Verezeni-Cãrãtura.
Personalităţi
Scaunul Episcopiei Huşilor a fost ocupat de personalitãţi
marcante ale vieţii noastre ecleziastice, care au ajuns între cei mai
însemnaţi mitropoliţi ai Moldovei şi mari cãrturari ca Dosoftei, Varlaam,
Iacob Stamati, Veniamin Cartechi. În atmosfera de înaltã spiritualitate a
Episcopiei s-au format numeroşi clasici şi intelectuali originari din
Basarabia, de la Gavril Musicescu pânã la Mina Dobzeu, luptãtor
anticomunist şi cel care l-a încreştinat în închisoare pe Steinhardt.
Personalitãţile cele mai reprezentative rãmân marii episcopi cãrturari
Melchisedec Ştefãnescu, Iacov Antonovici, Grigore Leu. Cel dintâi, prin
„Cronica Huşului“, întreprinde o primã cercetare în profunzime a zonei
în lumina documentelor de arhivã. Iacov Antonovici, prin cele cinci
volume de „Documente bârlãdene“ şi numeroase alte lucrãri, a creat o
operã ştiintificã, indispensabilã pentru oricine vrea sã studieze zona
noastrã. Grigore Leu s-a remarcat prin contribuţiile sale teologice şi
prin martiriul existentei sale, încheiate odatã cu 1949, când regimul
comunist a desfiinţat Episcopia Huşilor, simbol al strânselor legãturi
religioase şi culturale dintre români de pe ambele maluri ale Prutului.
Glasul documentelor
Teodor Candu ne oferã un florilegiu de documente inedite,
majoritatea din 1813, dar şi unele apãrute în publicaţii greu accesibile.
Fiecare dintre acestea se cere citit cu atenţie şi poate sã constituie
substanţa unor studii detaliate. Sã ne oprim asupra câtorva dintre ele.
Dintr-o corespondenţã dintre Bãnulescu-Bodani şi episcopul Meletie
Lefter aflãm cã mai multe femei catolice din Huşi vor sã treacã la
ortodoxie. Se recomandã instruirea lor în dogmele credinţei, sã rãmânã
cu soţii lor catolici, dacã aceştia acceptã situaţia sau sã se despartã,
dacã aceştia nu acceptã ortodoxia soţiilor. Tot episcopul Meletie Lefter
scuteşte de orice fel de dãri, inclusiv cele bisericeşti pe preoţii având o
stare materialã şi de sãnãtate deosebit de grea. Tuturor preoţilor li se
recomandã sã nu îngroape morţii decât cu o „cercetare despre partea
59
politiceascã a morţii nãpraznice“, recomandare fãcutã datoritã
stãpânirii ruseşti, în 1809. Mai multe documente atestã existenţa unor
şcoli „dãscãleşti“ pe lângã biserici. La 30 noiembrie 1811, este numit
dascãl la biserica din Tigheci Vasile Catanã „ca sã fie de învãţãturã
copiilor“. Apar şi nemulţumiri la adresa preoţilor. Interesant este cã
sãtenii din Hristici, când descriu comportamentul deplorabil, al preotului
lor, nu omit sã foloseascã termenul de „Sfinţia Sa“, alãturi de cele mai
umilitoare epitete. O problemã o constituie şi prea marele numãr de
preoţi, intrarea unora lipsiţi total de pregãtire sau har în aceastã
categorie, numai pentru a fi scutiţi de biruri. Astfel, la Ciutuleşti în
ţinutul Soroca, se aflau 78 de familii pentru care slujeau trei preoţi…. O
situaţie aparte în satul Zberoaia, unde, dupã trasarea graniţei, satul a
rãmas fãrã bisericã. Cu totul deosebite sunt documentele privind pricina
dintre diaconul Ursu şi dascãlul Cozma, pe de o parte, şi preoţii
Jurcovschi şi Ghiutus pe de alta. Cei dintâi sunt învinuiţi cã în loc sã-l
aminteascã pe ţar la slujbã, l-au amintit pe domnitor, cã i-au fãcut porci
pe ruşi, au spus cã prea s-au înmulţit şi cã vor face din ruşi moldoveni.
Credem cã nu mai trebuie sã adãugãm nimic, totul se întelege”.
Importanţa acestei lucrări, atât pentru istoria locală, recte pentru
Episcopia Huşilor şi oraşul nostru, dar mai ales pentru istoria naţională, a
fost subliniată de faptul că Asociaţia Culturală „Pro Basarabia şi
Bucovina” România a organizat lansarea acestei lucrări la Muzeul
Naţional de Istorie al României, în data de 21 mai 2009, de acestă dată la
manifestarea culturală putând fi prezent şi domnul Teodor Candu, într-un
moment în care isteria cu care regimul politic comunist de la Chişinău
acuza România de implicare în manifestările din 5-7 aprilie se mai
potolise. Moderată de doamna Gabriela Iov-Ielenicz, la această acţiune
culturală a fost prezent domnul Mircea Sfârlea, consilier patriarhal, care,
în intervenţia domniei sale, a subliniat însemnătatea acestei lucrări pentru
istoria spirituală a neamului românesc, cât şi valoarea celor 165 de
documente inedite pe care aceasta le cuprinde. Evenimentul cultural la
care au fost prezeţi numeroşi membri ai asociaţiei, a fost mediatizat pe o
serie de calale TV (TVR Cultural, Radio România Internaţional) şi în
presa bucureşteană.
Ulterior, în data de 12 octombrie 2009, după ce vizele care
îngrădeau accesul liber al românilor pe malul stâng al Prutului au fost
anulate, lucrarea ,,Episcopia Huşiilor şi Basarabia” a putut fi prezentată
– în sfârşit - şi istoricilor din Republica Moldova. Activitatea culturală a
60
fost organizată, în parteneriat, de către Asociaţia Obştească ,,Pro
Historica” Chişinău şi Asociaţia Culturală ,,Pro Basarabia şi Bucovina”,
filiala ,,Mihail Kogălniceanu” Huşi, în cadrul ,,Sălii Albastre” din incinta
Muzeului Naţional de Arheologie şi Istorie al Republicii Moldova din
Chişinău. La eveniment au fost prezenţi: Elena Postică, director general
adjunct al Muzeului, Maria Danilov, muzeograf, Anatol Petrencu,
profesor universitar, doctor habilitat în ştiinţe istorice, lider al partidului
politic ,,Mişcarea Acţiunea Europeană”, Ilie Bratu, membru fondator şi
preşedinte al Asociaţiei Obşteşti ,,Pro România”, Gabriela Iov – Ielenicz,
preşedinte al Asociaţiei Culturale ,,Pro Basarabia şi Bucovina” România,
prof. univ. Sergiu Cataragă, istorici şi cercetători din cadrul Institutului de
Istorie, Stat şi Drept al Republicii Moldova: Alina Felea (moderator al
manifestării), Dinu Poştarencu, Igor Ciobanu, Sergiu Tabuncic, Igor
Cereteu, Ion Tentiuc, Ion Gumenâi, Ecaterina Creţu, Viorica Olaru –
Cemârtan, cât şi studenţi ai Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii
din Chişinău. În intervenţiile lor, istoricii prezenţi la manifestare au
salutat apariţia acestei lucrări pentru restabilirea adevărului istoric în
privinţa legăturilor spirituale între cele două maluri ale râului Prut,
colaborarea între cei doi istorici şi necesitatea ca acestea să fie
permanetizate pentru ca astfel falsele teze moldoveniste să fie
contracarate; mai mult, acest volum vine să susţină dreptul canonic de
fiinţare al Mitropoliei Basarabiei şi, de asemenea, oferă argumente
prin care aceasta să fie repusă în drepturile sale fireşti, respectiv să îi
fie restituite vechile proprietăţi.
VIII. Sâmbătă, 11 iulie 2009, la împlinirea a 40 de zile triste de
când inima lui Andrei Vartic a încetat să mai bată, la mănăstirea
Diaconeşti (comuna Agăş, judeţul Bacău) cei care l-au iubit, admirat,
stimat, cunoscut şi-au dat întâlnire în acest lăcaş bisericesc pentru a fi
prezenţi la slujba religioasă care a consacrat urcarea sufletului acestuia la
ceruri. Slujba de pomenire, ţinută de preotul Amfilohie, secondat de un
cor de maici cu voci care au înfiorat şi apropiat de dumnezeire numeroasa
asistenţă, a fost urmată de o masă de pomenire şi de lansarea, în cadrul
aceluiaşi complex monahal, a cărţii (ediţie postumă) ,,Codul de la
Voroneţ”, autor Andrei Vartic, coordonată şi prefaţată de profesorul Ioan
Neacşu. Această activitate a fost posibilă datorită eforturilor financiare
făcute de către domnii Viorel Cucu, manager al Editurii „Vicovia” din
Bacău şi Ionel Rusei de la Tipografia „Docuprint”, din acelaşi municipiu,
care au susţinut financiar atât apariţia cărţii, distribuită gratis tuturor celor
61
prezenţi, dar şi manifestarea în ansamblul ei, pusă sub egida Asociaţiei
Culturale „Pro Basarabia şi Bucovina” Bacău (preşedinte – prof. Neagu
Gheorghe), şi moderată de domnul Ionel Rusei.
Au luat cuvântul, cu lacrimi în ochi şi voci tremurânde de jale şi
dor, aducându-i un ultim rămas bun, fiul autorului, Ion Vartic, profesorul
Ioan Neacşu, colegii de condei şi suferinţă în împlinirea idealurilor
naţionale, veniţi de departe în acest cadru mirific mănăstiresc, căruia i-ar
fi plăcut atât de mult lui Andrei Vartic, prietenii Nicolae Dabija,
preşedinte al Forului Democrat al Românilor din Republica Moldova,
membru de onoare al Academiei Române şi redactor - şef al
săptămânalului ,,Literatură şi arta”, Vasile Şoimaru, Nicolae Rusu, Vlad
Pohilă, actriţa Ninela Caranfil, de la Teatru Naţional din Chişinău. Au
fost prezenţi la această întâlnire
spirituală cu Andrei Vartic şi
reprezentanţi ai românilor din
Bucovina de Nord şi din
Maramureşul istoric
(Transcarpatia), aflaţi în trecere
către o altă parte de ţară
înstrăinată, Ismail, în sudul
Basarabiei.
Membrii ansamblului
folcloric ,,Haiducii” din
Costeşti, raionul Ialoveni, i-au
adus prin cântecele lor omagiul
lor de suflet într-o asistenţă
alcătuită din membri şi
simpatizanţi ai Asociaţiei „Pro
Basarabia şi Bucovina” Bacău,
lângă care s-au aflat membrii ai
Consiliului Naţional „Pro
Basarabia” (Clenciu Marian -
secretar - general, şi Ştefan
Plugaru, în calitate de
vicepreşedinte).
Tuturor celor prezenţi le-au fost înmânate, de asemenea, ultimele
două numere din revista ,,Dor de Basarabia”, editată de profesorul
universitar Ion Berghia, preşedintele Asociaţiei Culturale „Pro Basarabia
62
şi Bucovina”, filiala ,,Constantin Stere” Iaşi.
Despre Andrei Vartic nu îi este uşor nimănui să vorbească.
Fizician, om de cultură, regizor, actor, a reprezentat pentru întreaga lume
academică cu simţire românească de o parte şi de alta a râului Prut un
etalon, un reper al patriotismului pe care ar trebui să îl purtăm cu toţii în
suflete.
Dincolo de toate funcţiile şi gradele academice obţinute într-o
viaţă de muncă scurtată mult prea devreme, rămâne însă omul Andrei
Vartic. Un OM pe care am avut onoarea să îl întâlnesc la Huşi, în cadrul
activităţilor Asociaţiei „Pro Basarabia şi Bucovina”, filiala locală
,,Mihail Kogălniceanu”, venit în numeroase rânduri din Basarabia
împreună cu Nicolae Rusu, Vasile Şoimaru, Ion Iachim, ca invitaţi de
onoare al eminentului profesor şi critic literar, preşedinte de onoare al
Asociaţiei, Theodor Codreanu. Andrei Vartic răspândea în jurul său
energie, captiva şi fascina deopotrivă. Sala a fost electrizată mereu de
cuvântul său, vibrând cu acesta la suferinţa neamului românesc dintr-o
Basarabie aflată încă sub
stăpânire roşie, în care
era persecutat şi hăituit
de către puterea
comunistă, reprezentată
de acest călău al tinerilor
cu cugete şi simţire
curată românească,
Vladimir Voronin. O
tempora, o mores!
Andrei Vartic nu
a murit. El a plecat să se
întâlnească cu strămoşii
neamului românesc şi să
le povestească acestora
din dorurile şi năpastele
care ne-au încercat în
ultima vreme. O viaţă
închinată românismului s-a stins, cum stinse au fost şi dorurile lui
Grigore Vieru, Doina şi Ion Aldea Teodorovici. De o parte şi de alta a
Prutului, pe cele două maluri care despart nefiresc acelaşi neam, clopotele
au fost trase anunţând iarăşi jertfa unui român. Ding - dong, ding - dong!
63
 Omagierea lui Andrei Vartic şi a poetului român Grigore Vieru s-
a realizat şi la Huşi, la sfârşitul lunii iulie 2009, ocazie cu care s-a lansat
şi volumul Codul de la Voroneţ. Manifestarea, la care a participat şi
secretarul general al A.C.P.B.B., Marian Clenciu
(foto), a făcut, ulterior, subiectul a două emisiuni
difuzate de postul de televiziune „Total TV”, din
Vaslui.
În ziarul Obiectiv de Vaslui, ediţia de luni,
3 august 2009, ziaristul Paul Zahariuc scria:
,,Beneficiind de o participare selectă,
vineri, 31 iulie 20009, s-a ţinut la Huşi o şedinţă
de lucru a Asociaţiei Culturale “Pro Basarabia şi
Bucovina”. Din păcate, nimeni din stânga Prutului nu a putut fi prezent,
cu toate că lista invitaţilor a fost destul de lungă. Această întrunire a avut
caracterul unui colocviu unde a putut vorbi orice participant, cu condiţia
respectării temei propuse. Au folosit cuvinte calde în discursurile lor
prof. Ioan Mancaş, directorul Muzeului judeţean “Ştefan cel Mare”,
eminescologul Theodor Codreanu din Huşi, Marian Clenciu, secretarul
general naţional al acestei Asociaţii culturale, sosit de la Bucureşti cu o
zi înaintea întrunirii, şi mulţi alţii.
Şedinţa a debutat cu comemorarea marelui poet român
basarabean
Grigore Vieru Omagierea marilor români
despre care a basarabeni Grigore Vieru şi Andrei
conferenţiat Vartic, în iulie 2009, la Huşi
prof. dr.
Codreanu,
dar şi
bibliotecarul
Constantin
Donose.
Acesta a şi
recitat din
creaţia
marelui
dispărut.
Ionel Rusei de
la Bacău a
64
lansat lucrarea-postum a altui mare patriot român dispărut prea repede
dintre noi, Andrei Vartic. Neobositul profesor de istorie Ştefan Plugaru a
adus în atenţia auditoriului problema statalităţii moldoveneşti care a
făcut, după cum se ştie, obiectul principal al campaniei electorale
comuniste de la Chişinău. În câteva fraze bine construite, profesorul
huşean a făcut o binemeritată distincţie între adevărul istoric şi falsul
grosolan al “istoricilor” lui Voronin, marele şi ireductibilul duşman al
României şi al Europei civilizate.
Cu această ocazie, a fost adus în atenţia participanţilor numărul
al doilea al excelentei reviste „Maluri de Prut”, realizată prin
contribuţia scrisă a românilor din dreapta şi din stânga acestui râu.
Printre picături, cantautorul Ion Chiriac a delectat, ca de obicei, publicul
cu bucăţi muzicale bine alese. La sfârşitul acestui material trebuie să
facem o remarcă dureroasă şi anume aceea că la Vaslui şi Bârlad nu
există, încă, filiale ale Asociaţiei culturale “Pro Basarabia şi Bucovina”
cu toate că, cel puţin în oraşul-reşedinţă de judeţ, a funcţionat temporar
în anii ‘90. Conform informaţiilor pe care le deţinem, arhiva cu
documentele de constituire a filialei vasluiene s-ar afla la prof. Paul
Munteanu”22.
IX. Joi, 17 decembrie 2009, orele 10, filiala ,,Mihail
Kogălniceanu” Huşi, în colaborare cu Casa de Cultură ,,Alexandru
Giugaru” Huşi, Biblioteca Municipală ,,Mihail Ralea” au organizat în
sala de lectură a Bibliotecii Municipale manifestarea ,,Întâlniri frăţeşti”.
Deşi la eveniment şi-au anunţat participarea o seamă de personalităţi ale
culturii româneşti de pe cele două maluri ale Prutului, respectiv
academician Alexandru Zub (Iaşi), acad. Mihai Cimpoi, acad. Anatol
Codru, acad. Nicolae Dabija (Chişinău), Daniel Corbu, Emilian Marcu,
Iulian Sânzianu (Iaşi), Anton Fabian (Bucureşti), prezenţa acestora a fost
imposibilă datorită condiţiilor meteorologice nefavorabile, respectiv o
ninsoare abundentă, care a făcut imposibilă circulaţia automobilelor şi
trenurilor. La eveniment au fost, însă, prezenţi jurnalistul şi istoricul Paul
Zahariuc, criticul literar Theodor Codreanu, Veneţia Şerban, Constantin
Donose, profesor Ştefan Plugaru.

22
Conform http://www.obiectivdevaslui.ro/articles_details.php?page=
&articles _id= 2987&editions_id=.
65
 Activitatea culturală, la care a fost prezent un public numeros,
moderată de domnul profesor Theodor Codreanu, a debutat cu
prezentarea lucrării ,,Jocuri de masă” de Veneţia Şerban, autoarea făcând
în cuvântul său o prezentare lucrării în sine, aplicabilă în domeniul
educaţiei copilului preşcolar, ea putând fi utilizată ca reper didactic şi de
educatori din stânga Prutului.
Istoricul Paul Zahariuc şi-a prezentat roadele cercetării în arhiva
Direcţiei Judeţene a Arhivelor Naţionale Vaslui, concretizate în volumul I
din lucrarea ,,Amintiri din vremea ciumei roşii”, care prezintă abuzurile
armatei sovietice pe teritoriul României, respectiv pe teritoriul fostelor
judeţe Vaslui, Fălciu şi Tutova, în august şi lunile ce au urmat ale anului
1944, cât şi prigoana declanşată de serviciile secrete comunizate
împotriva celor care protestau împotriva sistemului sovietic, fapt ce a
urmat după instalarea în ţară a regimului pro comunist condus de Petru
Groza, la 6 martie 1945.
Un moment emoţionat l-a constituit prezentarea – în absenţa
autorului, bolnav – ultimelor două volume aparţinând preotului
arhimandrit Mina Dobzeu, membru de onoare al filialei noastre, respectiv
,,În apărarea credinţei” şi „Artă şi credinţă”, coordonate şi îngrijite
pentru tipar de eternul iubitor de carte care este bibliotecarul Constantin
Donose. Lucrările reflectă atât creaţia intelectual – spirituală, cât şi harul
pictural şi sculptural cu care a fost dăruit de către Dumnezeu Mina
Dobzeu şi în slujba căruia şi-a petrecut întreaga viaţă. În cuprinsul
lucrărilor au fost cuprinse instantanee fotografice cu părintele
arhimandrit, alături de oameni de cultură şi enoriaşi care i-au solicitat
sprijinul duhovnic, cât şi o imagine de grup în care părintele este surprins
alături de consătenii săi din satul Grozeşti, sat dublet aflat pe malul
Prutului, rupt în două de vitregia istoriei, care de fiecare dată când se află
în România, asemeni altor români basarabeni, nu ezită să treacă pe la
domnia sa pentru ai întări în credinţa ortodoxă strămoşească.
Apărută ca o reacţie împotriva propagandei comuniste, ieftine,
ignorante şi false pe tema statalităţii moldoveneşti, lucrarea doctorului în
istorie ieşean Iulian Sânzianu, ,,Poporul moldovenesc şi limba
moldovenească. De la anexarea ţaristă, la sărbătorirea a 650 de ani de
la Întemeierea Moldovei”, a fost prezentată de profesorul Ştefan Plugaru,
care a vorbit publicului prezent în sală despre isteria declanşată în
Republica Moldova de către fostul regim comunist aflat la putere pe
această temă a poporului şi statalităţii moldovene, presiunile la care au
66
fost supuşi o seamă de istorici basarabeni de bună credinţă pentru a
falsifica istoria la comandă politică. În intervenţia sa, profesorul huşean
Vasile Cociu, român originar din Basarabia, a subliniat faptul că,
indiferent de propaganda comunistă pro moldovenistă, românii
basarabeni cunosc adevărata istorie şi ei se revendică de la trupul cel
mare al românismului.
În cadrul manifestării, a fost lansat şi numărul 3, pe decembrie, al
revistei Asociaţiei Culturale „Pro Basarabia şi Bucovina” Huşi, ,,Maluri
de Prut”, care cuprinde mesajul asociaţiei de Ziua Naţională a României
şi o seamă de articole semnate de preot dr. Veaceslav Ciorbă, Sergiu
Musteaţă, Viorica Olaru Cemârtan, Oxana Vărzaru (toţi din Chişinău),
profesor Iulia Scutaru – Cristea (Bucureşti), Nicolae Nicoară (Braşov),
Theodor Codreanu, Ştefan Plugaru (Huşi), număr prezentat de către
doamna profesor Lina Codreanu.
La finele activităţii, tuturor celor prezenţi le-au fost oferite gratis
câte un exemplar din lucrările prezentate în cadrul manifestării culturale.
***
*
De-a lungul timpului, filiala Huşi a luat atitudine faţă de
momentele importante prin care a trecut populaţia majoritară din
stânga Prutului, în special faţă de măsurile legislative sau acţiunile
autorităţilor comuniste de la Chişinău.
Astfel, la începutul anului 2008, în ziarul „Adevărul” de Vaslui, a
fost publicat articolul Proteste în România, semnat de jurnalista Alina
Darie. Filiala Huşi a protestat atunci faţă de atitudinea ostilă a
autorităţilor de la Chişinău, de la sfârşitul anului 2007, faţă de
reprezentanţii Mitropoliei Basarabiei, care a dus la expulzarea a
patru preoţi şi o măicuţă.
În cadrul materialului se preciza că „filiala <<Mihail
Kogãlniceanu>> Huşi s-a declarat indignată de comportamentul
comuniştilor moldoveni avut faţă de românii stabiliţi în Basarabia.
Liderii Asociaţiei „Pro Basarabia si Bucovina” au luat atitudine
faţă de opresiunea la care sunt supuşi în ultima perioadã cetăţenii
români din Republica Moldova. Cazul preoţilor expulzaţi din ţara vecină,
al Înalt Preasfinţitului Petru Păduraru, suspectat de trafic de droguri în
vama Sculeni (la întoarcerea din România, unde onorase o invitaţie a
Preafericitului Daniel, n.a.), precum şi noile reglementãri legale din

67
Moldova, ce conţin numeroase prevederi antiromâneşti, au determinat
reacţii vehement ale acestei organizaţii. <<Toţi membrii Asociaţiei
noastre protesteazã împotriva abuzurilor care se comit în ultima
perioadã în Basarabia. Autoritãţile comuniste de la Chişinãu întrec orice
mãsurã. Expulzarea angajaţilor Ambasadei, expulzarea preoţilor,
umilirea ÎPS Petru în vama Sculeni, sunt doar câteva dintre lucrurile
care nu se mai pot suporta>>, a precizat profesorul Ştefan Plugaru,
purtãtor de cuvânt al Asociaţiei. Acesta a spus cã împreunã cu
preşedintele executiv, istoricul Costin Clit, şi profesorul doctor Theodor
Codreanu, elaboreazã în aceaste zile o serie de „manifeste“ îndreptate
împotriva mişcãrii de asuprire a românilor de peste Prut. <<Noi spunem
limpede faptul cã nu facem politicã. Noi nu militãm decât pentru
respectarea drepturilor omului. Vom scoate în curând o ediţie nouã a
revistei noastre de suflet „Prutul“, coordonatã de Costin Clit, în care vor
exista articole care sã tragã un serios semnal de alarmã asupra gravitãţii
acestei situaţii din Basarabia>>. Liderii Asociaţiei au luat în calcul
inclusiv varianta trimiterii unei scrisori preşedintelui Vladimir Voronin,
în conţinutul cãreia sã cearã oprirea prigonirii românilor. <<Orice va
sta în putinţa noastrã, vom face. Chiar şi o scrisoare cãtre Vladimir
Voronin vom scrie, dacã întreaga conducere a Asociaţiei va crede cã este
oportun. Noi luãm atitudine tocmai pentru cã principiile de libertate,
colaborare, înfrãţire şi comunicare între noi şi fraţii de dincolo de Prut
sunt încãlcate>>, a explicat profesorul Plugaru, în numele Asociaţii
„Pro Basarabia şi Bucovina”, filiala Huşi”.
Ulterior, în toamna anului 2008, asociaţia a protestat faţă de
adoptarea, de către Parlamentul de la Chişinău, a două acte
normative antiromâneşti care „modifică şi completează Legea nr. 939-
XIV din 20 aprilie 2000 cu privire la activitatea editorială” în Republica
Moldova, respectiv care vizează „prevenirea şi combaterea infracţiunilor
săvârşite prin intermediul sistemelor informatice”23.
<<Unul dintre cele mai controversate pasaje ale primei legi
„interzice editarea literaturii care conţine contestarea şi defăimarea

23
Protestul a fost publicat pe pagina de internet www.agero-stuttgart.de, cea
mai vizitată pagină de Internet ce aparţine diasporei româneşti din Occident, prin
amabilitatea redactorului-şef Lucian Hetco (http://www.agero-
stuttgart.de/REVISTA-AGERO/COMUNICATE/Protest%20al%20Asociatiei %
20Culturale%20pro%20Basarabia%20si%20Bucovina.htm).
68
statului şi a poporului, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională,
rasială sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial,
la violenţă publică, precum şi alte manifestări ce atentează la regimul
constituţional”.
În opinia mai multor editori şi oameni de cultură din Basarabia
cu atitudini proromâneşti, prin această lege se intenţionează instituirea
controlului de stat asupra cărţilor, lucrărilor şi articolelor publicate în
stânga Prutului, cu efecte grave în promovarea culturii române pentru
marea masă a populaţiei româneşti. În viziunea autorităţilor comuniste,
cuvinte fireşti ca „român”, „limba română”, „istoria românilor” trebuie
să dispară din conţinutul lucrărilor publicate la Chişinău, pentru că
prezenţa lor „defăimează statul şi poporul”. În acest mod s-a elaborat
cadrul legislativ pentru condamnarea operelor şi autorilor care vor
susţine în primul rând că scriu în limba română şi cărţi care se consideră
la Chişinău, din punctul de vedere al autorităţii, că subminează
Republica Moldova. De asemenea, se urmăreşte instituirea controlului
asupra istoricilor care prezintă adevărata istorie a Basarabiei, ca
pământ românesc.
Graţie noii legi adoptate, autorităţile vamale de la Leuşeni au
oprit un lot de carte românească donat de municipalitatea oraşului
Călăraşi, din România, bibliotecii publice din oraşul basarabean cu
acelaşi nume, pentru că aveau sintagma „român” în titlu. De asemenea,
încă din 28 martie 2008, un alt lot de carte colectat de către Şcoala
generală din Negreşti, prin eforturile elevilor şi profesorilor şcolii,
destinat elevilor Şcolii Seişeni, din raionul Călăraşi se află stopat în
depozitele vămii Leuşeni.
În cazul celui de al doilea act normativ, se doreşte limitarea
exprimării pe Internet a tinerilor basarabeni faţă de abuzurile săvârşite
de regimul comunist în stânga Prutului împotriva limbii, istoriei,
tradiţiilor şi culturii marii majorităţi a populaţiei Basarabiei – românii,
aşa cum s-a întâmplat cu tinerii anchetaţi de curând pentru faptul că au
postat mesaje proromâneşti pe forum-ul unor site-uri pe Internet.
Conducerea A.C.P.B.B. cere autorităţilor de la Chişinău să
revină asupra deciziei de promulgare a acestor legi şi să redea populaţiei
româneşti cadrul legal necesar păstrării tradiţiilor, obiceiurilor şi
spiritului românesc.
În paralel, conducerea A.C.P.B.B. salută decizia Bibliotecii
Congresului American de a modifica Codul Internaţional de Catalogare
69
a Lucrărilor, în urma căruia „limba moldovenească” nu mai este
recunoscută în acest domeniu drept o limbă de sine stătătoare, ci ca o
variantă a limbii române. Modificarea făcută de Biblioteca Congresului
American face ca nicio bibliotecă sau bază de date cu cărţi din lume să
nu mai menţioneze limba moldovenească>>.
***
În cursul anului 2009, filiala huşeană, alături de istoricii afiliaţi
la Asociaţia Culturală „Academia Rurală Elanul”, din Giurcani, judeţul
Vaslui, care editează şi revista de cultură şi istorie „Elanul”, au protestat
faţă de falsificarea istoriei românilor de către autorităţile comuniste
de la Chişinău, prin declararea anului 2009 ca fiind „anul statalităţii
moldoveneşti”, prin sărbătorirea a 650 de ani de la înfiinţarea Ţării
Moldovei.
Iată textul protestului:
„Asociaţia Culturală „Pro Basarabia şi Bucovina”, Filiala
„Mihail Kogălniceanu” - Huşi, şi Asociaţia Culturală „Academia Rurală
Elanul” – Giurcani, protestează faţă de falsificarea istoriei de către
autorităţile comuniste de la Chişinău prin marcarea, în cursul acestui an,
a 650 de ani de statalitate moldovenească.
Un eveniment deosebit pentru istoria poporului român, petrecut
la mijlocul secolului al XIV – lea – Întemeierea Moldovei – a dat prilejul
pseudoistoricilor din stânga Prutului, puţini la număr, ca, împreună cu
reprezentanţi ai autorităţilor comuniste, să reia cu mai multă virulenţă
tezele moldoveniste.
Prin ansamblul de manifestări ocazionate de sărbătorirea a 650
de ani de statalitate moldovenească se încearcă, încă o dată, impunerea
unor falsuri istorice care ar dori să justifice existenţa a două popoare,
vorbitoare a unor limbi diferite şi cu evoluţii social-politice şi de tradiţii
diferite.
Este deja cunoscută tradiţia pseudoistoricilor de la Chişinău şi a
admiratorilor tezelor moldoveniste de a „împrumuta” din momentele
istorice, personalităţile culturale şi politice medievale româneşti
(scriitorii Mihai Eminescu, Ion Creangă, domnitorii Ştefan cel Mare,
Dimitrie Cantemir etc.) pentru a justifica existenţa unei naţiuni diferite,
cea moldovenească.
De asemenea, istorici consacraţi din centrul universitar Iaşi şi de
la Chişinău (precum Ion Negrei, Pavel Parasca, Demir Dragnev, Andrei

70
Eşanu etc.) au demonstrat în amplele lor studii ştiinţifice că anul 1359 nu
poate fi luat drept reper al creării statului medieval moldovenesc.
Totodată, aceeaşi cercetători, indiferenţi la partizanatele politice
şi doctrinare, au demonstrat că Întemeierea Moldovei face parte din
amplul proces de formare a poporului şi statelor medievale româneşti în
spaţiul carpato-danubiano-pontic.
Materialele publicate în revistele asociaţiilor, „Elanul” şi
„Maluri de Prut” , de către istorici consacraţi din cele două ţări
demonstrează falsitatea tezelor susţinute de promotorii antiromânismului
aserviţi regimului lui Vladimir Voronin, care au interese obscure de a
menţine Republica Moldova în sfera de influenţă rusă.
Prin elaborarea şi susţinerea de către comunişti a Concepţiei
politice naţionale de stat, din care derivă şi statalitatea moldovenească
veche de 650 de ani, în fapt se urmăreşte acapararea istoriei de veacuri a
românilor moldoveni, care s-au dezvoltat alături de fraţii lor din Ţara
Românească şi Transilvania.
Deplângem soarta românilor basarabeni care, fără voia lor, sunt
nevoiţi să trăiască în spaţiul de influenţă rusească, începând cu anul
1812, când Basarabia a fost ruptă din trupul ţării mamă.
Ne exprimăm speranţa că acum, o dată cu posibila şi aşteptata
venire la putere a partidelor democratice, este momentul ca toţi cei ce
trăiesc în acest spaţiul pruto-nistrean să asculte chemarea imnului
naţional al românilor şi să aleagă calea libertăţii, democraţiei şi a
civilizaţiei europene”.
***
De asemenea, momentul alegerilor din Republica Moldova, din
vara anului 2009, nu putea să-i lase nepăsători pe membrii filialei huşene
ai asociaţiei, în condiţiile în care asupra electoratului moldovean regimul
comunist aflat la putere experimenta tot felul de diversiuni şi manipulări,
şi, ca o culme a cinismului, chiar cei răposaţi erau trecuţi pe listele
electorale pentru a vota Partidul Comunist din Republica Moldova.
Redăm în continuare textul comunicatului transmis de filială,
intitulat Pentru o Moldovă cu adevărat democrată:
„După ce au dat dovadă de verticalitate şi demnitate în faţa
presiunilor comuniste, care au încercat prin şantajul lor să îi
murdărească politic, tinerii democraţi afirmaţi în ultima vreme pe scena
politică moldoveană se prezintă la un nou examen în faţa electoratului la

71
aceste alegeri anticipate din 29 iulie 2009, care îşi dovedesc cu
prisosinţă importanţa.
Pe de o parte, dinozaurii istoriei, comuniştii (P.C.R.M.)
realizează că baza lor electorală s-a subţiat foarte mult după ce s-au
dezlănţuit cu sălbăticie împotriva unor copii care şi-au strigat în piaţă
dorinţa de schimbare, sfârşind prin a fi angrenaţi în distrugeri de
provocatorii instruiţi de ciuma roşie, iar apoi stâlciţi în bătăi prin
beciurile Poliţiei moldovene. În cadrul minorităţii ruse din Basarabia
sunt tot mai vehemente vocile care doresc schimbarea şi care blamează
stalinismul de care dă dovadă Vladimir Voronin în conducerea statului
moldovean. Fapt ce pare paradoxal, sunt ruşi care doresc unirea
Republicii Moldova cu România, dacă acest lucru va aduce o schimbare
– ÎN BINE – a nivelului de trai din Republică. Prin raportare, un
cercetător de institut la Chişinău, cu vechime, câştigă lunar un salariu
care depăşeşte cu puţin 1500 lei moldoveneşti, în timp ce un profesor la
sat din România are un salariu care depăşeşte – echivalat - 4000 lei
moldoveneşti, adică mai mult cu circa 100 lei decât câştigă primarul unei
comune din Republica Moldova.
În preajma datei alegerilor, este un moment pentru a discerne
între toate acele persoane care s-au discreditat şi tinerii care vin cu
demnitate să îşi ocupe locul pe scena politică din Moldova.
Dându-şi seama de fragilitatea imaginii lor, deşi mimează o
poziţie solidă, comuniştii caută prin toate mijloacele şi argumentele (nu
s-a văzut cum în zilele şi nopţile ce au urmat lui 7-8 aprilie?!) să
intimideze liderii politici democraţi şi electoratul care îi sprijină.
Arestarea vicepreşedintelui Partidului Liberal, Dorin Chirtoacă, şi a
liderului studenţilor basarabeni de la Iaşi, Dan Caranfil, în 18 iulie
2009, la Leuşeni, pentru motive puerile (ultimul nu avea licenţă pe un
laptop ce-l avea asupra sa), arată cât de disperaţi sunt comuniştii să
discrediteze, să bage pumnul în gură celor care nu se supun, nu fac sluj
în faţa ,,tovărăşiilor lor”. Personal, consider că actualul primar al
municipiului Chişinău reprezintă o alternativă pentru postul de
preşedinte al Republicii Moldova. Tânăr, modest, fără a fi fost implicat în
afaceri controversate, domnul Chirtoacă reprezintă modelul după care
tânjeşte o ţară.
Printr-o simplă analiză a site - urilor din stânga Prutului, dar şi
în urma unor discuţii cu basarabeni de viţă nobilă care au venit în ultima
perioadă în România la diferite manifestări culturale, se poate vedea cu
72
uşurinţă că liderii comunişti nu respectă regulile unei campanii
electorale corecte. În primul rând, au acaparat mass-media din Chişinău,
prin care inoculează populaţiei diferite mesaje electorale false, fără a da
opoziţiei posibilitatea unor dezbateri electorale echilibrate pe diferitele
teme care frământă sociatetea basarabeană, pentru oferirea unor soluţii
concrete. Printre mesajele electorale promovate de comunişti se numără
declaraţii potrivit cărora doar apropierea de Rusia va reprezenta
salvarea Republicii Moldova din punct de vedere economic, creşterea
nivelului de trai (de parcă până acum nu au arătat cât de pricepuţi au
fost la asta); faptul că România doreşte lichidarea statalităţii Republicii
Moldova şi este în spatele manifestaţiilor de la Chişinău din 7 aprilie
(sic!!!), fără a lua în considerare voinţa tinerilor basarabeni, mulţi dintre
ei educaţi în şcoli şi Universităţi din vestul Europei şi România în
adevăratul spirit democratic, tineri care s-au săturat ca viitorul să le fie
nenorocit de actualul regim comunist. Să nu mai vorbim de faptul că, în
conformitate cu presa de la Chişinău, consultată recent, Guvernul
comunist pregăteşte deja ca, după alegeri, dacă le câştigă, să adopte o
lege care să interzică ieşirea basarabenilor la muncă în străinătate,
pentru a-i ţine legaţi în stânga Prutului, de teamă că nu vor mai avea de
unde aduce bani la bugetul statului cu care să plătească pensiile şi
salariile.
Că în spatele acţiunilor din perioada 7-9 aprilie a.c. au fost
comuniştii, ducând prin acţiunile lor la pierderi de vieţi omeneşti în
rândul tinerilor, o demonstrează numeroasele filme care circulă şi pot fi
vizionate pe Internet (,,Adevărul despre 7 aprilie”, ,,Cutia neagră”), ce
demonstrează fără dubii şi cu imagini clare că, de fapt, comuniştii au
dorit atunci să destabilizeze ţara.
Un alt fals promovat de liderii comunişti este cel al crizei
economice care bântuie în România, fapt ce duce la un nivel de viaţă
scăzut. Pentru comparaţie, a se vedea exemplul dat mai sus despre
nivelurile de salarizare între cele două ţări.
Mulţi dintre basarabenii stabiliţi în România au conştientizat
deja că o alternativă pentru dezvoltarea Republicii Moldova din toate
punctele de vedere o reprezintă câştigarea alegerilor de către
reprezentanţii formaţiunilor de opoziţie.
De ce e nevoie să voteze moldovenii cu opoziţia democratică, de
ce e bine să se întâmple acest lucru? Pentru că programul electoral şi de
guvernare pe care şi-l propune Opoziţia are în vedere o apropiere a
73
Republicii Moldova de Uniunea Europeană, care înseamnă libertăţi
democratice, libera circulaţie a populaţiei spre o Europă prosperă, şi nu
câtre o Rusie conservatoare, dornică doar să îşi întărască influenţa,
puterea în fostul spaţiu al U.R.S.S. şi al lagărului socialist.
Un vot dat opoziţiei va însemna începutul reconcilierii dintre cele
două ţări surori separate de râul Prut, apă blestemată care ne desparte
prin voinţă rusească. Limba strămoşească şi tradiţiile româneşti ale
bătrânilor aflaţi în prezent în satele ţării, neputincioşi şi uitaţi de cei
plecaţi la muncă în străinătate, poate fi/pot fi salvate numai prin venirea
la putere a unor partide sau coaliţii care cred în valorile europene,
legate de multiculturalism şi multilingvism. Exponenţii partidelor
liberale, dincolo de acuzele aduse de către comunişti şi slugoii lor (vezi
campania murdară iniţiată de Moldova Suverană, Moldova Mare,
fiţuicile calomniatoare răspândite de P.P.C.D.-ul lui Iurie Roşca) vor fi
în stare să asigure democratizarea societăţii moldoveneşti, să promoveze
politici interne şi externe bazate pe valori naţionale, europene şi
universale.
Îndemnăm pe toţi repatriaţii basarabeni aflaţi pe teritoriul
României, dar şi pe cei care, obligaţi de condiţiile de trai, sunt plecaţi la
muncă în ţări din Occident, să nu-i uite pe părinţii şi bunicii, fraţii şi
surorile rămase acasă. Să meargă la vot, oricât de mult i-ar costa acest
fapt, şi să voteze pentru schimbare. Ei sunt deja europeni prin modul de
gândire şi locul unde muncesc. La fel trebuie să fie şi conaţionalii lor,
rămaşi acasă, unde îndură sărăcia, dezinformarea şi, mai
nou,…FRICA24.
Frate al meu înstrăinat, deşi unii te îndeamnă să nu ne ţinem de
neamuri, învăţându-te că nu eşti de acelaşi sânge cu munteanul,
ardeleanul, dobrogeanul, eu, noi toţi cei care trăim între Prut şi Tisa,
Carpaţi - Dunăre şi Marea Neagră, nu suntem duşmanii tăi. “Nu judeca,
ca să nu fii judecat”, glăsuieşte un citat din Biblie. Când am plecat din
Basarabia în vara lui 1940 nu am făcut-o noi, cei de astăzi, ci alţi
oameni, mânaţi nu de laşitate, ci plângând de neputinţa lor de a face
faţă unei puteri care, în cârdăşie cu Germania, sfârtecase România
Mare. Ne-am întors peste un an pentru a lua cu arma în mână ve ne

24
Material publicat şi pe adresa de Internet http://www.agero-
stuttgart.de/revista-agero/comentarii/pentru%20o%20moldova%20cu%20
adevarat%20democrata%20de%20stefan%20plugaru.htm
74
furaseră ruşii, fiind trădaţi de aşa zişii aliaţi mai târziu, la Conferinţa de
pace de la Paris din 1947.
Dă dovadă de demnitate, frate moldovean! Arată, peste secole
că te ridici la înălţimea celui pe care îl recunoaştem cu toţii ca suprem
ideal: Ştefan cel Mare!!!”.
***
Activitatea membrilor filialei a fost îndreptată şi spre
sprijinirea Mitropoliei Basarabiei, care activează în stânga Prutului,
aparţinând de Patriarhia Română.
Astfel, în cadrul unui comunicat publicat pe site-uri de Internet,
precum www.noidacii.ro şi www.agero-stuttgart.de, ultimul aparţinând
diasporei româneşti din Occident, ca urmare a presiunilor la care a fost
supusă Mitropolia Basarabiei în stânga Prutului, ca parte a Patriarhiei
Române, din partea autorităţilor comuniste de la Chişinău, care nu-i
recunoşteau dreptul istoric de existenţă, Filiala „Mihail Kogălniceanu”
Huşi a protestat, propunând publicului larg un material extras dintr-o
carte recent apărută la Huşi, Contribuţii la istoricul Episcopiei Huşilor,
Editura Sfera, Bârlad, 2007, scrisă de Alina – Mihaela Pricop, care
confirmă încă o dată, dacă mai era nevoie, legăturile istorice
medievale între spiritualitatea ortodoxă românească şi spaţiul
basarabean.
În acelaşi scop, al demonstrării apartenenţei spaţiului basarabean
la creştinismul de factură ortodoxă românească, pe considerentul că
teritoriul dintre
Prut şi Nistru a
aparţinut, din
punct de vedere
canonic, de
Episcopia Huşilor
în perioada
medievală, au fost
scrise mai multe
materiale în presă,
au fost vizitate şi
sprijinite parohii
ale Mitropoliei A.C.P.B.B. la biserica românească din
Basarabiei Sângera, Chişinău
(Sângera,
75
Chişinău), iar istoricul Ştefan Plugaru, împreună cu Teodor Candu,
cercetător în domeniul istoriei de la Institutul de Istorie, Stat şi Drept al
Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova, au iniţiat un proiect ce a
vizat scrierea şi promovarea cărţii Episcopia Huşilor şi Basarabia (1598 -
1949), care s-a bucurat de lansări atât la Huşi, Bucureşti şi Chişinău, dar
şi de mediatizări în mass-media din ţara noastră şi din spaţiul limitrof.
Pentru această lucrare, Societatea de Genealogie, Heraldică şi Arhivistică
„Paul Gore” din Chişinău le-a conferit autorilor diploma „Iustin
Frăţiman” „pentru contribuţii esenţiale în domeniul istoriei ecleziastice”.
Activităţile
derulate de filială au
fost apreciate
permanent atât de
către intelectuali şi
reprezentanţi ai mass-
media din judeţ şi din
ţară, cât şi din
Basarabia. La rândul
său, editorul site-ului
de internet,
www.noidacii.ro,
Gheorghe Gavrilă
Copil, membru
fondator al A.C.P.B.B. România la începutul anului 1990, afirma că „la
Huşi, duhul neamului este în lucrare pentru aspiraţiile fireşti ale
românilor. Există intelectuali care oficiază la menţinerea solidarităţii
dintre românii de pe ambele maluri ale Prutului, pe drumul iminent al
reunificării ţării”.
De asemenea, Societatea Culturala Bucureşti – Chişinău,
reprezentată de preşedintele Daciana Maria Copil, vicepreşedinţii Vlad
Mihăilescu şi Cătălina Timofte, şi Fundaţia Deceneu, ambele cu sediul în
Bucureşti, au salutat, încurajat şi sprijinit activitatea Asociaţiei Culturale
„Pro Basarabia şi Bucovina”, Filiala „Mihail Kogălniceanu” Huşi.
În mesajul comun al celor două societăţi, se preciza: „Ce ştim
despre moşii şi strămoşii noştri din multe din localităţile în care trăim?
Doar până la bunicul. Şi iar pâna la bunicul. Dar noi suntem fiii,
părinţii, moşii (bunii; bunicii) şi strămoşii (străbunii), nepoţii şi
strănepoţii, din veac în veac, de dintotdeauna pe aceste meleaguri. Fiii
76
cei buni de pe acest pământ stămoşesc scriu articole, studii, cărţi, pagini
de amintiri, consemnează la zi în scris, audio şi video, despre viaţa din
localităţile natale.
În felul acesta activitatea lor devine de importanţă naţională.
Toate localităţile ţării trebuie să pulseze de viaţă spirituală, dimpreună
fiind seva pentru marile capodopere. Cu aceste gânduri felicităm
conducerea Asociaţiei Culturale „Pro Basarabia şi Bucovina” Filiala
„Mihail Kogălniceanu” HUŞI, pe d-l Ştefan Plugaru, vicepreşedintele
asociaţiei, care prin exemplul personal demonstrază că mult bine poate
face un om Neamului său, dacă are inimă caldă şi gândire pozitivă de
neclintit. Am propus spre publicare în Noi Dacii monografia dumnealui,
întitulată sugestiv Privire în oglindă : Pogăneştii din dreapta şi din
stânga râului Prut-file de istorie. Este localitatea natală25. Apoi, fiind un
om sociabil, alături de ceilalţi membri ai conducerii filialei, se
înconjoară de suflete care îşi împlinesc menirea jertfelnică întru bucuria
harului divin. Cei ce şi-au iubit neamul până la dăruirea întregii vieţi au
fost şi buni creştini. Un exemplu strălucit pentru toţi românii este Mihai
Eminescu, născut în aceeaşi parte de ţară cu pogăneştenii lui Ştefan
Plugaru”26.
Totodată, ca urmare a activităţii depuse pentru promovarea
românismului în stânga Prutului, cu prilejul alegerilor pentru Consiliul
Naţional din martie 2008, Ştefan Plugaru, a fost ales vicepreşedinte al
Asociaţiei pentru zona Moldova, alături de prof. univ. dr. Ion Berghia, de
la Iaşi27.

25
Aici s-a strecurat o eroare. Deşi a redactat monografia Pogăneştilor,
profesorul Ştefan Plugaru este născut în localitatea Stănileşti, comuna cu acelaşi
nume.
26
Conform paginii de Internet: http://www.noidacii.ro/Noi%20Dacii
%20nr.17/ sa% 20aveti%20un%20site%20bun.pdf
27
În „Adevărul” de Vaslui, sub semnătura ziaristei Alina Darie, în cursul
lunii aprilie 2008 a fost publicat articolul „Un huşean ales în cadrul Consiliului
Naţional al ACPBB la nivel naţional”, în care se precizează următoarele:
„Asociaţia Culturalã „Pro Basarabia si Bucovina” are, începând din aceastã
lunã în componenta Consiliului National de Coordonare si Conducere si un
husean, în persoana profesorului de istorie Stefan Plugaru. Acesta a fost ales
vicepresedinte al organizatiei nationale, pentru urmãtorii 3 ani. „Pentru
Asociatia Pro Basarabia şi Bucovina, filiala localã „Mihail Kogãlniceanu”
Husi, dar si pentru orasul nostru este o mare onoare sã fim reprezentati la acest
77
 Forumul Basarabenilor, derulat la Bucureşti, în data de 27 martie 2008

Atunci, la 27 martie 2008, zi cu puternică rezonanţă istorică şi

sentimentală - împlinirea a 90 de ani de la Unirea Basarabiei cu Patria
Mamă, România - Asociaţia Culturală Pro Basarabia şi Bucovina -
Consiliul Naţional a organizat la Bucureşti celebrarea acestui moment cu
adânci semnificaţii în istoria naţională printr-un Forum al basarabenilor
şi bucovinenilor din ţară şi teritoriile înstrăinate, în prezenţa unui public
numeros alcătuit din istorici, analişti politici, oameni de şi iubitori ai
culturii, reprezentanţi ai Bisericii, artişti din Basarabia şi Bucovina,
refugiaţi din cele două provincii istorice româneşti, studenţi şi elevi
basarabeni. La această manifestare a fost prezentă şi filiala “Mihail
Kogălniceanu” a Asociaţiei „Pro Basarabia şi Bucovina” Huşi, prin
secretarul acesteia, profesorul de istorie Ştefan Plugaru. S-a dat citire
unor mesaje pline de vibrant patriotism, venite de pe ambele maluri ale
Prutului, au luat cuvântul reprezentanţi ai Guvernului României, care au

nivel. Este o recunoastere a intensei activitãti culturale ce se desfãsoarã în zona

Husilor, dusã de cãtre cei care trudesc în sprijinul si folosul culturii nationale.
Nu pot sã nu mentionez activitatea stiintificã a domnului profesor-doctor
Theodor Codreanu, aflat la o nouã aparitie editorialã, care si-a închinat
existenta promovãrii culturii locale, dezvoltãrii relatiilor cu fraţii de peste
Prut”, a declarat profesorul Stefan Plugaru”.
78
prezentat eforturile autorităţilor centrale pentru stabilirea unor relaţii cât
mai fructuoase cu Republica Moldova pentru cetăţenii celor două ţări.
„Statul român caută să întărească legăturile economice şi
culturale cu fraţii din stânga Prutului. Recent a fost finalizat de către
Guvernul României şi înaintat părţii moldovene pentru negocieri un
proiect – cadru de convenţie conform căruia se reglementează micul
trafic de frontieră. În baza acestuia, cetăţenii din cele două state
româneşti aflaţi de o parte şi de alta a râului Prut, până la o distanţă de
35 km, vor putea circula în baza unor permise speciale, ridicându-se
interdicţia de deplasare în România pe baza unei invitaţii şi a vizelor
speciale obţinute de la Ambasada României de la Chişinău. Din punct de
vedere economic acest proiect reprezintă o gură de oxigen pentru micii
producători agricoli din stânga Prutului, nevoiţi să îşi vândă la preţuri
scăzute roadele muncii şi un avantaj pentru locuitorii oraşului şi
judeţului nostru care astfel ar putea achiziţiona, la preţuri modice,
produse agricole - şi nu numai - de bună calitate”.
În cadrul manifestării au susţinut un spectacol folcloric, care a
entuziasmat şi înlăcrimat sala, membrii grupului etno-folcloric “Ştefan
Vodă” din Căpriana, condus de rapsodul Tudor Ungureanu, interpretele
de muzică populară Maria Iliuţ şi Zinaida Bolboceanu. Cu emoţie şi trăire
intensă, actorul Sandu Aristin-Cupcea a recitat versuri din Cartea
Suferinţei Neamului Românesc. I-am contactat pe aceşti artişti deosebiţi
şi sperăm că, având de partea noastră autorităţile locale şi oamenii de
afaceri din Huşi, să putem să îi avem invitaţi pe aceşti oameni ieşiţi, în
costumele lor, din basmele românilor.
Cultura – şi numai ea - a fost la la rang de cinste, în sală fiind
distribuite cărţi şi reviste editate de diferitele filiale ale Asociaţiei.
La revenirea în Huşi, a fost realizat un material în presa locală,
unde, în încheiere, profesorul Ştefan Plugaru a declarat: „Profit de
această ocazie pentru a adresa un apel în numele asociaţiei noastre
tuturor celor care simt şi trăiesc româneşte, basarabenilor stabiliţi în
judeţul nostru în ultimii ani, de a se alătura luptei naţionale de
promovare a culturii româneşti pe ambele maluri ale Prutului, într-o
vreme în care regimul comunist de la Chişinău caută, prin orice
mijloace, înclusiv forţa brută, să reprime sentimentele naţional-unioniste,
fireşti de altfel, ale românilor basarabeni.
Pentru ca toate acestea să se realizeze, este nevoie însă de
participarea noastră, a tuturor, la menţinerea spiritului naţional. De
79
aceea invit locuitorii urbei să adere la asociaţia noastră. Pentru
informare au la dispoziţie site-ul www.probasarabiahusi.ro. şi/sau să
creeze structuri asociative afiliate asociaţiei de la Huşi. Adresez, de
asemenea, o chemare asociaţiilor „Pro Basarabia şi Bucovina” de la
Vaslui şi Bârlad, care în ultimii ani nu au mai înregistrat nici o activitate
culturală, să îşi conjuge eforturile cu ale noastre pentru susţinerea
românismului de la Nistru până la Tisa întru refacerea României Mari”.
***
Un alt obiectiv al Filialei huşene l-a constituit sprijinirea
instituţiilor de cultură (biblioteci, şcoli) din Basarabia, cu exemplare
de carte românească.
Astfel, în luna mai 2008, filiala a lansat o invitaţie vasluienilor să
doneze fraţilor din Republica Moldova o carte din biblioteca personală.
S-a ajuns la această iniţiativă deoarece, din discuţiile cu intelectuali
basarabeni, lideri filialei de la Huşi au constatat că „nevoia de carte
românească autentică, de lucrările marilor scriitori români, fie clasici,
fie contemporani, este mult accentuată în această perioadă, când regimul
comunist de la Chişinău a desfăşurat o adevărată campanie
antiromânească”.
Ca urmare, la sediul asociaţiei (Biblioteca municipală ,,Mihail
Ralea”, unde funcţionăm prin amabilitatea doamnei director Alina
Tudose) au fost colectate cărţi, din care o parte au fost distribuite către
Biblioteca Raională ,,Antonie Plămădeală” Hânceşti şi Biblioteca
comunală Pogăneşti, pentru a înlocui sutele de cărţi prezente în rafturi,
scrise în limba rusă sau în limba română dar cu grafie chirilică. Această
acţiune culturală nu s-a încheiat, facem şi pe această cale, celor care vor
lectura această lucrare, invitaţia de a dona o carte pentru românii din
Basarabia.

80
 PELERIN PRIN PĂRŢI DE ŢARĂ ÎNSTRĂINATĂ28

Ştefan PLUGARU

Atunci când merg în Basarabia am, în permanenţă, un sentiment

de neputinţă că nu pot împinge graniţa nefirească înapoi pe Nistru, acolo
unde îi e locul, că fraţii noştri din stânga Prutului ne privesc cu reproş,
aşteptând să facem mai multe pentru dânşii, după ce, în anii 1990 – 1992,
jocurile politice regionale şi internaţionale ne-au facut să ratăm marele
moment al realipirii Basarabiei la patrie. Mă doare atunci când trec în
fuga maşinii peste apa Prutului, deşi îmi doresc să mă opresc şi să-l
privesc în curgerea-i lentă către Dunăre, purtând cu sine durerea neamului
nostru obidit în atâtea secole de istorie nedreaptă. Rândurile ce urmează,
având ca titlu numele unei lucrări a părintelui Sergiu Roşca, vin să vă
ofere o imagine a Basarabiei, puţin cunoscută de majoritatea românilor, o
radiografie a tragediei pe care o trăiesc zi de zi cei pe care îi numim cu
emfaza ,,fraţii noştri”, dar pentru care, în ultimii ani, ne-am silit/sinchisit
prea puţin. Românie, trezeşte-te, până nu e prea târziu!!!
Recent, m-am deplasat din nou în Basarabia. Purtam cu mine -
într-o sacoşă - cărţi româneşti, cerute cu insistenţă de prieteni dornici să
menţină legatura culturală cu patria - mamă. În absenţa fondurilor,
membrii asociaţiilor „Pro Basarabia şi Bucovina” din ţară sunt nevoiţi să
se deplaseze cu maşini personale, fie să facă - cum fac şi eu, de cele mai
multe ori - autostopul. La ,,Iamă - nene”, la Albiţa, a oprit maşina Mihai,
un tânar basarabean, despre care, din discuţia purtată până la Chişinău,
am aflat că e absolvent al Facultăţii de Teologie din Republica Moldova
dar că acum lucrează în Iaşi, la o firmă de materiale de construcţii, că a
obţinut cetăţenie română atât el cât şi soţia, în timp ce, iniţial, prin
neglijenţa funcţionarilor de la Consulatul României, cei doi copii ai
familiei au fost omişi şi abia după noi şi costisitoare demersuri, a fost
reparată gafa. Vehemenţa partenerului de drum nu se îndreaptă asupra
erorii - ,,cu toţii suntem oameni şi supuşi greşelii” -, ci asupra politicii
statului român: ,,…bunicii mei şi ai nevestei nu au renunţat niciodată la

28
Acest material a fost realizat în urma călătoriilor efectuate de către autor
între anii 2008 - 2009, într-o vreme în care la conducerea Republicii Moldova se
afla regimul comunist condus de Vladimir Voronin. Între timp, situaţia s-a
schimbat.
81
cetaţenia română, noi de ce să o cerşim acum? Ruşii acordă cetaţenia pe
bandă rulantă. În circa doua ore după depunerea dosarului eşti rus, în
timp ce noi, pentru a fi recunoscuţi drept români, cum de altfel simţim,
aşteptăm cu anii”. Ma înfior când realizez ca o stupidă politică de stat
îndepartează pe zi ce trece tot mai mulţi basarabeni de ideea naţională.
În drumul spre Chişinău ne
deplasăm pe ,,Poltava”, şosea strategică,
foarte lată, dreaptă şi impecabil asfaltată,
pe care pot ateriza şi decola avioane.
Arborii de pe marginea drumului şi
cablurile de înaltă tensiune reprezintă tot
atâtea repere pentru piloţi. Pe aici ar fi
trebuit, în decembrie 1989, să primim
ajutor … frăţesc. Asta în timp ce
majoritatea şoselelor din Basarabia arată de
parcă au fost supuse unui tir de
bombardament aerian. Luxoasa maşină în
care mă aflu depăşeşte microbuze de
transport persoane învechite, cumpărate la mâna a doua, de prin fostele
state comuniste europene, în care se înghesuie, pe scaune destrămate şi
bănci de lemn, pasageri cu priviri cenuşii şi feţe întunecate de grija zilei
de mâine, batrâne care pleacă la spitale, cumpărături şi rude, purtând -
înnodaţi în colţurile unor batiste - puţinii bani pe care îi primesc ca
pensie. Săracia satelor Basarabiei este evidentă. E un spaţiu în care timpul
pare că a încremenit între tradiţional şi modern, e un loc în care alături de
case sărăcăcioase, din chirpici şi lipite cu lut, ce par desprinse din Evul
Mediu, se lăfăie vile moderne, ce-i drept puţine, făcute din afaceri
oneroase.
În stânga drumului admir mănăstirea Căpriana, lăcaş religios
încărcat de istorie, legat de trecutul Episcopiei Huşilor. Asupra ei vom
reveni. Puţin mai departe, în dreapta drumului se întinde o pădure
înconjurată cu sârmă ghimpată, în mijlocul căreia se află un complex de
vile. E domeniul personal al şefului statului moldovean, Vladimir
Voronin, loc unde se întâlnesc liderii comunişti pentru a pune la cale
năzbâtiile lor, care, dacă nu ar fi păguboase pentru neamul românesc, ar
stârni hohote de râs. Oprim preţ de o ţigară pentru a afla mai apoi că toată
discuţia noastră a fost ascultată de sofisticate aparate de supraveghere,
care ne-au înregistrat, de asemenea, şi mişcările. Culmea e că proprietatea
82
privată - cum ne avertizeaza un indicator – e constituită pe domeniul
statului. Deh, când deţii puterea nimic nu este imposibil.
Chişinăul te întâmpină cu noi cartiere de locuinţe luxoase, unde
stau prea bogaţii şi puternicii oameni ai zilei. În rest, blocuri ridicate în
anii de tristă faimă ai fostei URSS, cu holuri întunecoase şi uşi duble,
prima din metal masiv pentru a bloca patrunderea hoţilor. E riscant să
deschizi uşile odată cu venirea serii, mai ales dacă te numeri printre
patrioţii neamului. Cel care o face riscă fie să i se arunce în faţă
substanţe acide, cum i s-a întâmplat unui mare scriitor basarabean, fie să
fie luat la bătaie. Oraşul e, de asemenea, un loc nesigur, unde nu e bine să
te aventurezi după lăsarea nopţii, în special în cartierele locuite în
majoritate de către ruşi. Uşile complexelor comerciale te informează că
este interzis accesul cu îngheţată, câini şi pistoale în incintă. Pe stradă, rar
auzi vorbindu-se limba română; mă bucur când, trecând pe lângă mine,
doi copii povestesc repezit o trăsnaie săvârşită la şcoală. Adolescenţii,
tinerii în general, se feresc să facă asta în spaţii publice. Asta ca să nu fie
taxaţi de ruşii din preajmă drept: ,,moldovane, cap de bou!!!”.
E E o frumoasă zi de toamnă târzie şi, ca să mai treacă timpul
până mă voi întâlni cu prietenul aşteptat, slujbaş la o firmă rusească, unde
– ce - i drept – e platit cât de cât bine, intru într-o librărie. În rafturi,
multe, chiar prea multe cărţi ruseşti. Sunt atât de ieftine, încât cu banii pe
care îi dai pe o carte scrisă cu grafie latină, poţi lua un pachet de 5 – 6
cărţi în limba rusă. Paradoxal, deşi anul 2008 e declarat „Anul
Cantemireştilor”, puţine cărţi îţi arată acest lucru. Dacă vrei, poţi
achiziţiona, la 26 lei moldoveneşti, aberantul dicţionar moldo - român al
lui Vasile Stati, dar şi alte lucrări ale aceluiaşi pseudo-istoric, caruia i s-
au adăugat, mai nou, în debitat aberaţii, Victor Stepaniuc şi Petru
Lucinschi. La aşa politicieni, aşa lucrări… Dezamăgit că majoritatea
cărţilor din librărie sunt în limba rusă iar cele în ,,limba moldovană” îmi
denigrează neamul, ies şi trec alături, la cutia din tablă şi sticlă, unde se
distribuie presa. Prin ochiurile de geam se lăbărţează privirii titluri de
ziare în aceeaşi grafie slavă. Vânzătoarea, pe un ton repezit, mă întreabă
ceva în muscăleşte. O privesc lung, apoi îmi rotesc privirea, aşteptând să
îmi desluşească cineva cele spuse de trupeşa rusoaică. ,,Ci doriţî
domnu?“, mă ajută să înţeleg o domnişoară aflată în spatele meu.
,,Literatura şi arta” răspund, bucuros că aud o vorbă românească. Nu mai
e nevoie de traducere. ,,Liuba” pricepe, îmi împinge pe fereastra mică
revista, ia banii şi se întoarce ostentativ, aranjând cât mai la vedere
83
fiţuicile ruseşti. O boscorodesc în gând şi plec, mustăcind în barbă câteva
cuvinte neaoş româneşti.
Ostenit de preumblarea pe strazile capitalei, intru în frumosul
parc din spatele statuii lui Ştefan cel Mare. Deşi vremea e friguroasă,
băncile sunt ocupate în marea lor majoritate. În acest spaţiu se adună cei
care mai cred în ideea naţională, pentru a discuta/comenta noutăţile
politice şi a porni în manifestaţii naţionale în care îşi strigă revolta şi
dorul de ţara - mamă, România. De pe soclul său, având crucea creştină
în mână, domnul Moldovei, Ştefan cel Mare şi Sfânt, priveşte gânditor în
zare. Înainte de a muri, în vara anului 1504, lăsase cu limbă de moarte
urmaşilor că, dacă nu vor mai fi în stare să-şi apere ţara cu propriile forţe
armate, să nu o supună, ca protectorat, decât Imperiului Otoman, pentru
că, deşi de altă credinţă religioasă, turcii erau mai înţelepţi şi –încă - mai
puternici decât creştinii marilor state din apropiere. Pe ruşi îi cunoscuse
personal, le înţelesese firea de fiară, mai ales că moartea i s-a tras nu de la
rana căpătată la picior, ce nu se mai cicatriza, sau de la altceva, ci de la
durerea sufletească provocată de moartea fiicei sale, Elena. Din interese
de stat, pentru a-şi proteja ţara, îşi măritase fata cu Ivan cel Tânar, fiul lui
Ivan al III-lea, ţarul Rusiei. Elena i-a dăruit un nepot domnitorului
moldovean, Dimitrie, care a fost doi ani împărat al ruşilor, fiind canonizat
oficial de către Biserică. Culmea e ca ruşii trec sub tăcere acest fapt. În
urma unor intrigi de palat, Dimitrie şi Olena, mama sa, au fost aruncaţi în
temniţă şi ucişi. Tânărul ţar pierea la doar 19 ani. Atunci îi va fi venit în
gând lui Ştefan îndemnul enunţat mai sus. Ca să se răzbune în vre-un fel
pe ţarul rus, care a admis nelegiuirea, marele voievod a reţinut pe
teritoriul Moldovei nişte calfe genoveze care mergeau la Moscova să
ridice alte palate impozante pentru cultul ţarului şi la construcţia cărora
aveau să moară mii de mujici ruşi.
Statuia lui Ştefan cel Mare şi Sfânt este situată la intersecţia
dintre bulevardul care îi poartă numele şi strada Gavril Bănulescu
Bodoni, primul mitropolit al Arhiepiscopiei Chişinăului şi Hotinului, în
vremea căruia a început rusificarea bisericii româneşti din Basarabia,
anexată de ruşi la 1812. În spatele monumentului se deschide o grădină
publică purtând numele marelui nostru domnitor, în care aleile betonate
sunt mărginite de tei, ulmi, castani, arţari, brazi, mesteceni etc.
Aproximativ jumătate din suprafaţa oraşului Chişinău o reprezintă
spaţiile verzi. Fiecare cartier are propriul lui parc, amenajate de fosta
putere sovietică în anii ’60 ai secolului trecut. O uimitoare evoluţie de la
84
sătucul pe care în anul 1466, cea mai veche atestare documentară, Ştefan
cel Mare îl dăduse în administrare unchiului său Vlad, mare dregător
domnesc.
În aceast parc, întins pe câteva hectare, se află Aleea Clasicilor,
care începe din bulevard şi sfârşeşte în strada 31 august 1989, cu o
lungime de circa 300 metri şi 8 lăţime. În mijloc tronează statuia lui
Alexandr Sergheevici Puşkin (1799 – 1837), cel considerat întemeietorul
limbii literere ruse, trimis de ţarul rus în surghiun în Basarabia pentru
excesele sale, statuie instalată din anul 1885. Înainte de 1989, jumătate
din alee era ocupată de scriitori originari din spaţiul carpato-nistrean,
dovadă că teoria moldovenistă a statalităţii şi limbii nu este o creaţie a
ultimilor ani, ci a fost abil pregătită încă din vremea sovietică. Vasile
Alecsandri, Gheorghe Asachi, Dimitrie Cantemir, Ion Creangă,
Alexandru Donici, Mihai Eminescu, Bogdan Petriceicu - Haşdeu, tatăl
acestuia, arheologul, istoricul, poetul bilingv româno-rus, Alexandru
Hâjdeu, Nicolae Milescu-Spătarul, Costache Negruzzi, Alecu Russo,
Costache Stamati, ultimul, traducător al unor opere ruseşti, din care s-a
inspirat în redactarea poeziilor sale. În casa acestui ispravnic rusofil
venea deseori Puşkin pentru a dansa la balurile opulente organizate de
amfitrion şi a face curte damelor moldovence, gata oricând a-şi ridica
poalele în cap, fermecate de talentul său literar, reputaţia de mare duelgiu
şi capacitatea de a bea votcă. Escapadele amoroase ale lui Puşkin îl vor fi
inspirat pe Stamati să scrie că străinul ,,când vedea o moldoveancă,
inima-i sărea din loc”, la care am adăuga că ,,şi nevastă de o noapte
hotăra pe loc a-şi face”. Ptiu, scârbă rusească !!!
Parcul din spatele statuii marelui nostru domnitor este o oază de
linişte faţă de traficul pietonal şi rutier din exterior. Aşezat pe o bancă,
am putinţa de a studia persoanele care se mişcă în jurul meu. Multe
fizionomii sunt neaoş româneşti, altele sunt de evidentă factură slavă;
ruşii au, pe lângă trăsăturile specifice, o aroganţă teribilă pe care şi-o
exprimă în modul de a păşi, ţinuta corpului şi emfaza cu care pronunţă
cuvintele în limba rusă - că deh, altceva nu ştiu -, limba ,,moldovenească”
fiind o necunoscută pentru ei. Să-i vezi, frate, cum reacţionează când îţi
aud limba şi mândria cu care declari că eşti român.
În Basarabia, ţarii au adus mulţime de mujici ruşi, nu întotdeauna
de cea mai bună moralitate, pentru a munci pământurile pe care le
ocupaseră şi care le erau refuzate ţăranilor moldoveni, momiţi către alte
regiuni ale întinsului spaţiu rus cu promisiuni că vor primi mult mai mult
85
pământ. Ajunşi în teritoriile făgăduite, după călătorii ce durau luni de
zile, bieţii noştri ţărani constatau cu surprindere că Raiul făgăduit nu era
decât o cruntă sărăcie, cu pământ pietros, neroditor… Prea săraci pentru a
se putea întoarce, rămâneau să trudească pământul sterp şi să moară de
boli şi foame, îngropându-se în pământ străin, departe de ţara înstrăinată,
fără putinţa de a fi înhumaţi în ţărâna pe care o doriseră atât de mult în
cursul vieţii şi de care nu aveau parte nici după moarte.
Nouă, românilor, ni se recunoaşte capacitatea de a comunica, de a
interacţiona rapid cu persoanele din jur, mai ales dacă sunt tot de-ai
noştri. Lângă mine s-a aşezat un bătrân şi, din una în alta, mai o privire
aruncată în jur, un foc aprins la ţigară, ajungem să închegăm o discuţie.
Îmi relatează despre un vecin al său, rus, evreu la origine, plecat după
anul 2005 în Israel, la chemarea fiilor, stabiliţi în Ţara Sfântă încă din
anul 1993. După ce a primit o pensie consistentă în dolari din partea
statului evreu, s-a întors la Chişinău pentru a da curs chemării sale
primordiale: consumul, în cantităţi uriaşe, de vodkă.
La cârciumă omul se duce să mai uite amarul vieţii, să îşi mai
verse din focul inimii. Dar NUUUUU, ruso - evreul nostru nu face nici pe
departe asta. El, după ce se haiduceşte între paharele umplute de
nenumărate ori cu băutură, iese afară din ospătărie şi ne porcăieşte
neamul. Înjurături, care ar face să roşească şi cele mai tăbăcite obrazuri,
ies în valuri din gura spurcată a celui pe care nici măcar Ţara Sfântă nu l-
a suportat la sânul ei.
Despre comportamentul arbitrar al jandarmilor români de altădată
am mai auzit, aşa că spusele lui bădia Vasile nu mă mai surprind. Chiar în
timpul documentării la monografia Pogăneştilor, unul din bătrânii
întâlniţi îmi vorbise despre bătăile îndurate din partea autorităţilor române
de către tatăl său, uitând să menţioneze că acesta era un scandalagiu de
primă mână al satului, acuzat de comunitate că şi-ar fi ucis în bătaie
nevasta.
Ce a uitat să îmi mai spună era faptul că al său părinte s-a dovedit
ulterior – după instalarea regimului roşu în Basarabia - o coadă de topor,
trădându-şi consătenii la Sovietul local şi K.G.B., pe care i-a acuzat de a
fi culaci şi foşti colaboraţionişti ai armatei române, totul cu dorinţa de a
parveni în noua orânduire. Adevărul l-am aflat ulterior, povestea relatată
de mai mulţi martori m-a cutremurat. Am să o redau pentru că memoria
trebuie să păstreze asemenea fapte.

86
 În vara anului 1941 armata română a trecut într-un entuziasm
general Prutul, la ordinul generalului Antonescu, pentru a readuce, în
trupul ţării ciuntite, partea răsăriteană a acesteia, răşluită din voinţa lui
Stalin şi Hitler. În Pogăneşti oamenii se ascunseseră în adăposturi
antiaeriene, săpate prin fundurile grădinilor, fie se refugiaseră în satele în
care aveau neamuri, aflate, încă, la distanţă de linia frontului.
Într-una din zile, în sat au apărut pe uliţă un ofiţer român şi doi
soldaţi. Cum - după o încrâncenată rezistenţă - armele grănicerilor
sovietici tăcuseră, fusese trimisă în recunoaştere, peste Prut, o patrulă a
armatei române care lupta în zonă. Unul dintre ostaşi, originar din Huşi, îi
ştia pe cei din sat şi s-a oprit la casa lui Ion Stafi, recunoscut ca un bun şi
harnic gospodar, proprietar a peste 70 ha pământ, pe care îl muncea din
zori şi până târziu în noapte. Strigat, omul a ieşit în bătătură şi a dat curs
cererii de a-i însoţi la pichetul de grăniceri, părăsit de militarii sovietici în
grabă. Nu a intrat, a rămas la o ţigară şi două – trei vorbe cu militarul
cunoscut. A aşteptat să iasă ofiţerul, cu câteva hărţi şi un binoclu în braţe,
apoi i-a însoţit spre malul Prutului, arătându-le pe unde să treacă vadul şi
explicându-le topografia zonei. Şi-a luat ziua bună şi s-a întors spre casă.
Dinspre deal a fost însă strigat pe neaşteptate. Câţiva săteni coborau
având între ei un militar sovietic înarmat. Ajunşi lângă Ion Stafi s-au
oprit. Militarul rus le apăruse pe neaşteptate în faţă ţăranilor şi le ceruse -
în limba română !!!- să fie predat armatei române. Le-a încredinţat
automatul, încărcătoarele şi grenadele pe care le avea la brâu, apoi s-a
întins pe iarbă spre a se odihni, în timp ce ţăranii cugetau ce să facă cu el.
Cu toată ura împotriva ruşilor, l-ar fi lăsat să plece la ai lui, era şi el un
suflet de om, cu nevastă şi copii, şi nu părea a avea intenţii războinice. Le
ceruse însă să îl predea armatei noastre şi dacă asta era dorinţa omului,
hai să i-o îndeplinească. Între timp, alertată de discuţia aprinsă, şi
înţelegând situaţia, apăruse o ţărancă purtând în pestelcă un ulcior cu
lapte prins şi un dărăb de mămăligă.
L-au dus şi l-au predat. Peste ani, după încheierea războiului,
rusul a apărut în sat, căutând-o pe femeia care îi dăduse să mănânce. I-a
adus în dar câteva cupoane de pânză, nişte batice, i-a mulţumit şi a plecat.
Peste sat începuse a se lăsa negura întovărăşirii şi a condamnărilor.
Dacă femeia nu a avut de suferit din cauza puterii locale, pe Ion
Stafi l-au chemat într-o zi la postul de miliţie. L-au arestat şi trimis direct
la închisoare. Au urmat bătăi, înfometarea, umilinţa, totul cu scopul
determinării ,,culacului iubitor de români” să-şi recunoască trădarea şi
87
duşmănia faţă de regimul comunist. Nevasta acestuia era chemată
aproape săptămânal să dea declaraţii. Cei 4 copii o aşteptau cu teamă,
temându-se că şi mama le va fi arestată. Pământul le-a fost confiscat, apoi
comuniştii au venit şi le-au ridicat din casă mobila, ţesături, covoare,
alimente, grâne. Bietei neveste rămase fără sprijin şi copiilor înfometaţi
nu le-a rămas decât să se culce pe prispa de pământ, acoperindu-se cu
câteva ţoale care nu treziseră interesul reprezentanţilor ,,puterii
populare”(sic!).
Recent, bădia Ion Stafi a fost la Serviciul de Informaţii şi
Securitate (S.I.S.) al Moldovei din Chişinău, solicitând dosarul de
urmărire penală al tatălui său, condamnat la muncă silnică pe viaţă într-un
lagăr din întinsa Siberie, unde şi-a găsit, în scurtă vreme, sfârşitul. Dorea
să afle numele celor care îi condamnaseră, prin declaraţiile lor, părintele
la moarte. Am văzut copiile xerox şi m-am îngrozit. Falsul şi minciuna
grosolană sunt prezente în acest dosar. Cozile de topor nu au, însă, de ce
să se teamă. Înainte de a face cuvenitele copii, ofiţerul S.I.S. care
răspundea de caz a avut grijă să acopere numele acestora. Incertitudinea
persistă. De unde să ştii că trădătorul nu este vecinul sau poate ruda cea
mai apropiată, cu care ai împărţit cândva o bucată de pâine şi ai băut apă
din aceeaşi cană?
***
În vara anului 2008, între 12-14 iunie, la iniţiativa şi în
organizarea Asociaţiei Culturale „Pro Basarabia şi Bucovina”, filiala
,,Constantin Stere” Iaşi (preşedinte - profesor univ. dr. Ion Berghia)
liderii A.C.P.B.B. din România, între care şi subsemnatul, au efectuat o
excursie în Bucovina de Nord, ţinutul Herţa şi în Basarabia. Amintirile şi
impresiile legate de aceast periplu prin trupul românismului sfâşiat sunt
redate în aceste pagini.
Trecem vama la Siret…
Spre dimineaţă ajungem la Siret. Vama Siret. Coborâm din
autocar să ne dezmorţim, în vreme ce zorile stau să se răsfrângă asupra
noastră. Deşi suntem în luna iunie ziua se anunţă înnorată, friguroasă şi
tristă. Să fie oare un semn? Trecem într-o parte de ţară înstrăinată de
vitregiile istoriei în mai multe rânduri din trupul ţării, mai întâi în vara lui
1940, apoi după cel de al doilea război mondial.
Se strâng paşapoarte, se fac ultimele verificări la bagajele
burduşite cu cărţi şi reviste pentru românii din Bucovina şi Basarabia;
apoi urmează ,,instructajul”: când vom ajunge în partea ucraineană
88
trebuie să declarăm că suntem profesori din Iaşi, trecători prin Ucraina, în
drum către Chişinău, parteneri într-un schimb de experienţă cu
Universitatea din capitala Republicii Moldova. Dacă am declara că
suntem membri şi lideri Asociaţiei Culturale ,,Pro Basarabia şi
Bucovina” nu am mai vedea în veci vize de tranzit prin Ucraina, plus că,
pentru distracţia lor, vameşii ne-ar mai ţine în loc câteva ore pentru aşa
zise ,,verificări”. S-a mai întâmplat… Iar în grup sunt femei, copii,
bărbaţi în vârstă.
O bornă vopsită în culorile galben-albastru, inscripţionată cu
numele statului vecin, o dungă roşie trasată pe asfalt, un gard de sârmă
ghimpată şi o fâşie de pământ arat ne indică faptul că intrăm în altă ţară.
Din partea ucraineană se îndreaptă către România maşini, biciclete,
motociclete cu ataş, de care sunt agăţate sacoşe din rafie încărcate cu
produse care au căutare în bazarele din localităţile româneşti aflate în
apropierea vămii. Aşa reuşesc locuitorii zonei de frontieră limitrofă să îşi
mai rotunjească veniturile. A trăi din agricultură e un vis în această zonă.
Preţurile la produsele agricole sunt foarte mici, din valorificarea lor
oamenii abia reuşesc să îşi ducă zilele de azi pe mâine.

Vama Siret. Nedreapta graniţă dintre România şi Ucraina, care împarte

Bucovina românească în două părţi

89
 Personalul vămii ucrainene este militarizat. Uniforme kaki, de
camuflaj, pistoale la şold. Mă rog, impresie artistică. Solicităm
permisiunea de a coborî, pentru a schimba în grivne ucrainene leii noştrii
româneşti. Casa de schimb valutar este însă închisă şi, chiar dacă ar fi
deschisă, nu primesc, în schimbul grivnelor lor, decât euro, dolari
americani, ruble ruseşti şi lei moldoveneşti. Leii noştrii româneşti nu au
căutare aici.
Trecerea în Republica Ucraina, fostă parte din ,,glorioasa Uniune
Sovietică”, înseamnă completarea unui formular pe care îl primeşti scris
în limba acestei ţării. După ce ne familiarizăm cu numărul întrebărilor şi
locul unde trebuie completate, începe distracţia: cunoscătorii de limbă
rusă se răspândesc prin autocar, indicându-ne ce trebuie completat la
fiecare punct. Numele, prenumele, scopul călătoriei în Ucraina, numărul
de bagaje, dacă avem ceva de declarat etc. … şi uite aşa zăbovim
aproape o oră şi jumătate în acest punct vamal.
După ce şi-au satisfăcut curiozitatea privind identitatea noastră,
grănicerii ne înapoiază paşapoartele. Gata, ne-au pus vizele. Autocarul
porneşte îndreptându-ne spre Cernăuţi, reşedinţa Bucovinei noastre
istorice.
Drumurile din România nu sunt strălucite dar, în comparaţie cu
cele din Ucraina, sunt excelente. Găuri în asfalt, hopuri, denivelări fac ca
începutul acesta de călătorie să ne arate măsura gospodăririi acestei
regiuni. De la microfonul autocarului, dl. prof. Ion Berghia ne dă detalii
asupra itinerarului pe care îl străbatem, condimentându-şi discursul cu
câte o epigramă, creaţie proprie.
Trecem prin Herţa, Noua Suliţă…. localităţi cu adâncă rezonanţă
în istoria noastră naţională. Mă deplasez la microfon pentru a le vorbi, în
câteva cuvinte, colegilor mei de călătorie şi trăire patriotică, despre
umilinţele la care au fost supuşi soldaţii şi ofiţerii români în iunie 1940,
când la retragerea armatei române din teritoriul cedat, militarii au fost
trataţi cu sălbăticie de către elemente comuniste infiltrate în rândul
locuitorilor din satele prin care se retrăgea armata română şi care au
instigat şi pe ceilalţi localnici, în special minoritari evrei, la comiterea de
orori. Ofiţerii din grupul 3 Grăniceri şi 8 Artilerie au fost umiliţi şi
batjocoriţi de evreii din Herţa, au fost scuipaţi, li s-au rupt epoleţii şi
uniformele, iar soldaţi au fost ucişi în bătaie cu bâtele. În momentul când
trupele sovietice şi-au făcut apariţia au fost întâmpinate cu flori şi exces
de bucurie.
90
 Cernăuţii…
Odată intraţi în oraşul străbătul de râul Prut, la microfon se
instalează preşedinta de onoare a filialei din Vatra Dornei, venerabila
doamnă Taţiana Vlad-Guga. Originară din Cernăuţi, în iunie 1940 s-a
refugiat, împreună cu părinţii, în România rămasă liberă. E prima oară
când revine pe locurile natale şi din tremurul vocii îi simţim şi ne
transmite emoţia intensă care o încearcă. Încearcă să identifice oraşul
vechi, dar îi este foarte greu. Centrul istoric a fost demolat, lăsând vederii
noastre blocuri de câteva etaje, vopsite în culori ţipătoare. Pe lângă
autocarul modern trec tramvaie demodate, numai bune de dat la casare,
care îşi hurducă călătorii, desprinse parcă dintr-o altă lume, din care noi,
românii, am ieşit în 1989, dar care ne mai dă, încă, coşmaruri….
Înaintăm pe străduţe întortocheate, pe marginea cărora sunt
parcate maşini demne de a face parte din filme realizate în perioada
interbelică, care ne fac înaintarea şi mai anevoioasă. Brusc, în faţă, ni se
înfăţişează Universitatea, amenajată în fostul Palat al Mitropoliei
ortodoxe din Cernăuţi. Lăcaşul este impresionant. În incinta acestuia a
fost votată, la 15/28 noiembrie 1918, de către Congresul General al
Bucovinei, unirea acestei provincii străvechi româneşti cu patria mamă.

Universitatea din Cernăuţi

91
 La poartă suntem opriţi de către paznici. Nu pentru că ar fi
interzis accesul; nici pe departe, studenţi intră şi ies, dar ne-au auzit
vorbind ROMÂNEŞTE. Solicităm, prin vorbitorii noştrii de limbă rusă,
permisiunea de a intra şi a vizita lăcaşul de cultură, dar ni se replică că
trebuie să aşteptăm până ce va fi chemat ghidul. Mai ales că şi costă.
Suntem turişti străini…. Aşa că ne punem pe aşteptat. Timpul se scurge
chinuitor de greu. Ne amuzăm pe seama zbirilor de la poartă şi din
reacţiile lor ne dăm seama că înţeleg - dacă nu cumva şi vorbesc – limba
română. Îi tachinăm amical, le amintim că aceste locuri au fost şi vor fi
mereu româneşti. Cei doi dau din umeri şi se îndepărtează câţiva paşi,
sporovăiesc între ei în ucraineană, pentru a reveni apoi lângă noi.
Fermecaţi de privelişte, facem câteva fotografii de grup, având în spate
impresionanta construcţie. La auzul limbii române câţiva studenţi şi
studente se apropie de noi. Sunt români bucovineni, care ne solicită veşti
din ţară şi cărora le facem cadou cărţi şi reviste editate sub egida
Asociaţiei noastre naţionale. Le iau cu bucurie, solicitând altele pentru
prieteni de-ai lor, care nu sunt prezenţi. Ne încântă acest interes pentru
carte românească, înseamnă că spiritul românesc şi dragostea de ţară le-
au fost insuflate de către părinţii lor. Mulţi dintre ei sunt originari din sate
româneşti, în care deznaţionalizarea ucraineană nu a reuşit să pătrundă.
În fine, vine ghidul. După ce achităm o sumă piperată, pătrundem
în complex.
Vizităm biserica,
apoi aula. Bine
întreţinut, acest
spaţiu ne
aminteşte că pe
aici şi-au perindat
paşii şi afirmat
dorinţa de unitate
naţională românii
bucovineni în
1918.
Ne
pregătim de
plecare. Unul
dintre paznici se
92
apropie de autocar cu o ţigară în mână. Face semnul internaţional al
fumătorilor. După ce îşi aprinde ţigara, şopteşte în româneşte un
,,Mulţumesc. Drum bun, fraţilor!” Înmărmuriţi, ne sesizăm abia după ce
s-au închis uşile. Facem semne largi pentru a-l saluta şi a-i mulţumi astfel
pentru recunoaşterea apartenenţei sale la neamul românesc şi curajul de a
mărturisi acest lucru. Dacă ar fi făcut acest lucru alături de colegul său,
sigur ucrainean, risca să îşi piardă slujba.
Autocarul alergă pe drumurile Moldovei noastre istorice,
înghiţind kilometru după kilometru. Oprim în satul Vancicăuţi, raionul
Noua Suliţă, regiunea Cernăuţi, după cum ne indică un panou înfipt în
marginea drumului. Ne îndreptăm către cimitirul satului pentru ca
părintele Merticariu, din Iaşi, să oficieze un serviciu divin la mormântul
fostului profesor al Universităţii din Bălţi, Vlad Grigorean, un patriot al
Neamului, trecut în eternitate cu regretul de a nu fi văzut reînfăptuită
România Mare. La ceremonia religioasă ni se alătură câţiva săteni
prezenţi în cimitir, care, în cuvinte frumoase, cinstesc memoria celui
trecut la cele veşnice.
Hotin. Puţină istorie
Ne îndreptăm către Hotin, oraş aşezat pe malul drept al Nistrului,
situat la 48 km nord-est de oraşul Cernăuţi. Ca vechime şi dezvoltare
istorică, este anterior întemeierii Moldovei. Legenda povesteşte că
numele derivă de la Cotiso, un rege dac din secolul al III-lea.
Fortificaţiile actuale au fost construite, după anul 1400, de către
domnitorul moldovean Alexandru cel Bun (1400-1432). După moartea
acestuia, Hotinul a fost ocupat de către poloni, fiind recucerit abia în anul
1459 de către Ştefan cel Mare, după un asediu care a durat doi ani.
Fortăreaţa, consolidată de Ştefan în cursul celei de-a doua jumătăţi a
secolului al XV-lea, a devenit una dintre cetăţile de apărare a frontierei
nordice a Moldovei medievale. Cetatea a fost întinsă şi fortificată mai
târziu de domnitorul moldovean Petru Rareş (1527-1538, 1541-1546).
Punct strategic de prim ordin, cetatea a servit deseori de adăpost boierilor
răsculaţi şi domnitorilor răsturnaţi din scaun. Astfel, după înfrângerea sa
în bătălia de la Bacău, din mai 1600, de către Mihai Viteazul, cel care a
realizat Unirea Ţărilor Române, fostul domn Ieremia Movilă s-a refugiat
în Cetatea Hotinului, împreună cu familia sa, un grup de boieri
credincioşi şi cu fostul voievod transilvănean, Sigismund Bathory,
beneficiind de protecţia polonezilor.

93
 Pe măsură ce importanţa statului moldovean s-a redus ca urmare
a luptelor cu Regatul Poloniei şi Imperiul Otoman, turcii au ocupat, în
cele din urmă, cetatea, anexând-o de la Moldova în anul 1711, după
Marele Război al Nordului, până în 1812 Hotinul fiind centrul raialei cu
acelaşi nume, din cadrul Imperiului Otoman. Turcii au extins şi lărgit
cetatea, folosind-o ca garnizoană a trupelor şi construind şi o moschee. O
altă putere ivită în estul Europei, Imperiul Rus, a revendicat regiunea
pentru ea în secolele XVIII - XIX.
Prin Tratatul de pace de la Bucureşti, semnat pe 16/28 mai 1812
între Imperiul Rus şi Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc
dintre anii 1806 – 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei (aflat
între Prut şi Nistru), pe care l-a alăturat Ţinutului Hotin şi
Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul Basarabia
(1813) şi transformându-l într-o gubernie împărţită în zece ţinuturi.
Odată cu colapsul Imperiului Rus, către sfârşitul primului război
mondial, Basarabia s-a proclamat independentă de Rusia în anul 1917 şi
s-a unit cu România, la 27 martie/9 aprilie 1918. România şi Austria au
semnat un tratat de pace în mai 1918 şi austriecii s-au retras. Tratatul nu a
fost ratificat niciodată de
către România, fostă aliată A.C.P.B.B. la Hotin
a Antantei, rămasă izolată,
iar la 10 noiembrie 1918
România a reintrat în
război.
Austriecii au
deţinut controlul asupra
Hotinului şi a câtorva sate
din jurul său pentru câteva
luni, începând de la 28
februarie 1918, până ce
România le-a ocupat, ca
urmare a faptului că la 27
martie/9 aprilie 1918
Sfatul Ţării din Basarabia
a proclamat Unirea
Basarabiei cu România. La
10 noiembrie 1918, trupele
Armatei Române au intrat
94
în Hotin.
La scurtă vreme, în ianuarie 1919, trupele ruseşti bolşevizate,
care se retrăgeau în dezordine de pe front, dezertând în masă, la care s-au
raliat unii locuitori ucraineni ai regiunii, care doreau să se înfiinţeze un
stat ucrainean, precum şi anarhiştii lui Nestor Mahno, au pătruns în Hotin
şi au ocupat oraşul timp de câteva săptămâni. Literatura ucraineană
denumeşte aceste evenimente Răscoala de la Hotin şi pune accentul pe
dorinţa locuitorilor ucraineni de a înfiinţa aici un stat ucrainean, spunând
că răscoala a fost exploatată de unii agitatori bolşevici.
Ca urmare a revoltei, puterea a fost preluată de un Directorat
condus de I. Voloşenko-Mardariev la Hotin şi în peste o sută de sate.
Directoratul a trecut şi la ocuparea altor zone, iar Armata Română s-a
văzut nevoită să intervină, pentru a restabili ordinea şi a-i alunga pe
bolşevici. Timp de 10 zile (23 ianuarie - 1 februarie 1919) s-au dat lupte
între răsculaţi şi trupele regale (române), cele din urmă reocupând
Hotinul la 1 februarie 1919. Bolşevicii au fost capturaţi, judecaţi şi închişi
(fiind apăraţi de către socialistul francez Henri Barbusse, care a şi dus o
campanie publică pentru eliberarea lor).
În prezent, ucrainenii susţin că s-au efectuat represalii contra
localnicilor ucraineni care sprijiniseră revolta, iar după ce Răscoala de la
Hotin a fost înăbuşită de Armata Română, România a implementat
politici pro-naţionaliste de re-românizare a teritoriului.
În perioada interbelică, oraşul Hotin a făcut parte din România
Mare, fiind cel mai nordic oraş al ţării, situat la 283 km de Chişinău şi la
554 km de Bucureşti.
Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov, din 23 august 1939,
Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa au fost anexate de către
U.R.S.S. la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici,
Stalin a dezmembrat-o în trei părţi. Astfel, la 2 august 1940, a fost
înfiinţată R.S.S. Moldovenească, iar părţile de sud (judeţele româneşti
Cetatea Albă şi Ismail) şi de nord (judeţul Hotin) ale Basarabiei, precum
şi nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa, au fost alipite R.S.S. Ucrainene.
În perioada iulie 1941 - martie 1944, toate teritoriile anexate de
U.R.S.S. au reintrat în componenţa României. Apoi, cele trei teritorii au
fost reocupate de către Armata Roşie în anul 1944 şi integrate în
componenţa R.S.S. Ucrainene, conform organizării teritoriale făcute de
Stalin după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părţi.

95
 Ajungem la cetate în jurul prânzului. Drumul spre aceasta este
abrupt şi lung de aproape un kilometru, dar îl parcurgem fără a simţi
oboseala. Privirile ne zboară către şanturile adânci din jurul cetăţii,
zidurile groase din înălţimea cărora timpul a furat ireversibil. La intrare
nimeni nu ne oferă vreun pliant care să conţină informaţii despre Hotin.
Ghizii de aici interpretează istoria în mod tendenţios, falsificând adevărul.
Ne intersectăm doar cu alte câteva grupuri de turişti. Dornici de a
descoperi vestigiile neamului, nu ne mai ţinem împreună de cum trecem
prin poarta cetăţii, unde se află un tun din alte vremuri. Pe ziduri, ca şi pe
poartă, nu se află nici o însemnare. De la turci, care în 1713 au smuls
vechea stemă moldovenească a Hotinului, locul a avut mai mulţi stăpâni.
Cetatea, cu ziduri drepte înspre malul Nistrului şi curbe în rest, a
prezentat mereu un interes militaro-strategic. După anul 1857, când
ultimele trupe ruseşti părăseau Hotinul, nu a mai prezentat interes din
punct de vedere militar strategic, fiind lăsată pradă uitării.
La anul 1904 de la Naşterea Domnului Iisus Hristos, marele
nostru istoric Nicolae Iorga venea în vizită la cetatea Hotin, pe care o
descria astfel în cartea sa, „Neamul românesc în Basarabia: „Meşteri din
Podolia sau italieni au lucrat Hotinul cel nou, pe la 1400. Ei au făcut din
piatra bine potrivită şi amestecată cu linii de cărămidă, pentru podoabă,
un masiv rotund de zidarie straşnică, ce se ridică drept pe malul
Nistrului puternic. Turnuri se umflă pe la colţuri, tot aşa de uriaş
plănuite şi aduse la îndeplinire. În centru se făcură încăperi de rugăciune
şi locuinţă, şi printre năruiturile de acum, printre multele schimbări, care
au pierdut astăzi mai orice înfăţişare, rămâi uimit când vezi semnele
deosebitoare ale arhitecturii din veacul al XV-lea al Moldovei. Casele
acestea, care au fost spoite cu roşu pentru haremul vreunui paşă, au
fereşti de piatră albă, în arcuri sfărâmate, şi o uşă de biserică în care se
taie trei rânduri de linii împodobite, ca la uşa bisericii din Scânteie,
clădită de Ştefan cel Mare. Colo sus, pe zidul acela măreţ, fereşti mai
mici au ciubuce de piatră săpată, care se taie în unghiuri drepte, şi se
vede chiar prin spărturi o poartă de şapte - opt arce în cadrele ei
îndrăzneţe, care e, desigur, cea mai frumoasă din toate vechile clădiri
româneşti. Ea e sfărâmată în parte, drumul la dânsa s-a rupt şi ar trebui
să te caţeri prin bolovanii risipiţi ca s-o vezi mai bine”29.

29
Conform http://ro.wikipedia.org/wiki/Hotin.
96
 În anii 90 din secolul trecut, cetatea Hotin este declarată
monument istoric şi restaurată, fiind refăcute integral structura zidăriei şi
acoperişul bisericii lui Ştefan cel Mare, turnurile de veghe şi podurile de
acces.
Lângă, şi asemeni nouă, un grup de ruşi privesc curgerea
Nistrului către Marea cea Mare. Din dialogul pe care îl purtăm reiese că
au cunoştinţă despre faptul că acest teritoriu înglobat în Ucraina a
aparţinut şi trebuie să aparţină României. ,,Istoria a fost falsificată, prin
forţa celui mai tare, dar te puteai împotrivi pe atunci? Stalin a fost un
bandit” ne mai declară, în amuzamentul nostru, Roman, cel care credeam
că îi va ridica osanale fostului ,,mare conducător al măicuţei Rusia”. Ne
fotografiem în interiorul cetăţii, în special lângă eşafod, locul unde
altădată Ştefan cel Mare descăpăţâna pe duşmanii ţării.
Lăsăm în urma Hotinul - cetate pe care strămoşii noştrii au
ridicat-o la hotar pentru a apăra Ţara Moldovei de tătari, turci, poloni.
Dintre toţi cei ce ne-au călcat graniţele, doar unii au fost păstraţi în
cântecele populare, arătând astfel teama şi pericolul pe care îl
reprezentau: „Hotine, Hotine,/ Păzeşte-te bine,/ Căci muscalul vine/ Cu
oaste spre tine...”30.
După trecerea din Ucraina în Republica Moldova prin punctul de
vamă Mămăliga, nume care stârneşte zâmbete, dar care nu cred că
reflectă starea de spirit a neamului nostru, cum ne-a acuzat într-o vreme
mass-media occidentală, primul popas îl facem în oraşul Drochia, la
biserica din acest oraş.
Biserica cu hramul ,,Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” este o
minune. Are aproape 3.000 metri pătraţi. Pisania de la intrare glăsuieşte:
,,Această catedrală, construită cu har dumnezeiesc, a fost împodobită în
haină de sărbătoare cum se vede spre închinare Domnului şi veşniciei
neamului în tehnică tradiţională romănească, fresca fiind realizată de
mâna pictorului profesor universitar Petru Achiţenie din Bucureşti, iar
catapeteasma a fost pictată de fiul său, profesor universitar Onuţ
Laurenţiu Achiţenie, Dorohoi, judeţul Botoşani. Fie ca opera să
dăinuiască peste veacuri în ţara lui Ştefan, Cantemir şi Mateevici. Amin”.
Cu tot aspectul ei slav la exterior, catedrala din Drochia – ni se
spune - are un interior pur românesc. Mobilierul şi iconostasul sunt făcute

30
Conform http://www.salvaeco.org/reviste/natura/05/01.php.

97
la Mănăstirea Plumbuita, în Bucureşti. Fresca bizantină, un imens „covor
românesc”, a fost pictată de către Petre Achiţenie, fost profesor al
Facultăţii de Arte Plastice din capitala României, care a realizat-o
împreună cu câţiva studenţi şi la care s-a lucrat vreme de trei ani (1996-
1998). Practic, nu este loc pe perete unde să nu se fi pictat o scenă biblică
ori un sfânt. Întreaga lucrare săvârşită de pictorii români a reprezentat un
dar pentru Basarabia. Deşi ne exprimăm dorinţa de a vizita şi interiorul
bisericii, acest lucru nu este posibil. Preotul paroh care deţine cheile
lăcaşului religios nu este de găsit.
Plecăm, lăsând în urmă acest impresionant monument de
arhitectură. Ne îndreptăm către Chetrosu. Din acest sat sunt originari
foştii mei colegi de facultate, Igor Mazur şi Eugen Balica. Studenţi săraci,
ne petreceam serile discutând în camera de cămin despre situaţia social -
politică şi economică din Republica Moldova, despre perspectivele
revenirii Basarabiei la România. Demersurile lor de a redobândi cetăţenia
română, începute încă din anul 1998, odată cu admiterea în facultate, nu
fuseseră finalizate nici în anul 2002. Studenţii basarabeni din Iaşi, ca mai
toţi basarabenii veniţi la studii în România, trăiesc o dublă tragedie: pe de
o parte, prin graiul lor se diferenţiază de noi, aşa zişii regăţeni, care
devenim ironici pe seama lor când folosesc rusisme în limbaj. Pe de altă
parte, la întoarcerea lor acasă sunt acuzaţi de a fi ,,spioni ai românilor”,
trădători de neam (moldovenesc, bineînţeles) de către membrii şi
simpatizanţii regimului comunist. Despre Igor ştiu că a rămas, după
terminarea studiilor, în România, nevoind să se întoarcă – după cum
spunea el – la sărăcia de acasă. Eugen a revenit în Moldova pentru a-şi
îngriji familia rămasă fără sprijinul patern. Întreb de el pe cei care ne-au
întâmpinat călduros. Nu se află în localitate, lucrează undeva pe la
Chişinău. Poate într-o zi viaţa ne va împleti din nou drumurile.
Primarul, preotul şi câţiva gospodari ai satului ne îmbie să servim
din bucatele şi vinul puse pe o masă, pregătite din timp pentru noi,
călători osteniţi, însetaţi şi înfometaţi, dar atât de încântaţi de priveliştile
şi sufletele curat româneşti pe care le întâlnim la tot pasul.
În dreapta drumului se înalţă scheletul a ceea ce trebuie să devină
o biserică aparţinătoare de Mitropolia Basarabiei, aflată sub jurisdicţia
canonică a Patriarhiei Române. Din nefericire, în lipsa fondurilor
materiale, construcţia stagnează până când binefăcători cu dragoste şi
credinţă în Dumnezeu vor contribui financiar la reluarea lucrărilor.

98
 Oferim preotului de aici cărţi şi reviste româneşti din care să se adape cu
cultură strămoşească enoriaşii acestei parohii.
Plecăm din Chetrosu cuprinşi de un sentiment euforic de bucurie.
Iată, am întâlnit oameni care se declară deschis a fi români, care îşi
doresc să facă parte dintr-o Românie Mare.
Noaptea s-a lăsat peste ţară când ajungem la Soroca, în cetate.
Ca un veritabil străjer - care ne aminteşte de plăieşii din Cetatea
Neamţului, imortalizaţi în frumoasele sale versuri de George Coşbuc - la
intrare ne întâmpină domnul profesor Nicolae Bulat, custodele cetăţii. În
interior, pe câteva mese joase ne aşteaptă un veritabil festin. La lumina
câtorva felinare, dar mai ales a lunii, gustăm din bucatele oferite prin
bunăvoinţa primarului oraşului Soroca, domnul Vasile Său,
transportându-ne în timp şi imaginându-ne că suntem străjerii de altădată
Nistrul la Soroca
ai cetăţii.
Cetatea se găseşte în mijlocul oraşului, la circa 160 km spre nord
de Chişinău. În perioada medievală, cetatea Soroca făcea parte dintr-un
vast sistem defensiv al Moldovei, un adevarat „brâu de cetăţi din piatră”,
menit să protejeze hotarele ţării. Soroca a fost construită la vadul peste
Nistru, pe locul unor fortificaţii mai vechi. În 1499, din porunca
domnitorului Ştefan cel Mare, era înălţată o cetate pătrată din lemn pe
locul fortăreţei genoveze Olihonia (Alciona). Între anii 1543-1546, în
timpul domniei lui Petru Rareş, cetatea a fost rezidită, din piatră, aşa cum
o vedem şi astăzi, rotundă, cu diametrul de 37,5 m şi cu cinci bastioane
egal depărtate între ele. Meşterii au pus la baza calculelor lor legea
supremă a armoniei, „secţiunea de aur”, fapt care face cetatea unică
printre mostrele de arhitectură defensivă din Europa.

Cetatea Soroca
99
 Aici este locul unde s-au întrunit, în 1711, oştirile moldovene,
sub conducerea lui Dimitrie Cantemir, cu armatele ruseşti conduse de
ţarul Petru I în timpul campaniei de la Prut împotriva armatei otomane,
sfârşită prin dezastrul de la Stănileşti.
Dimineaţă, ieşim să vedem întinzându-se în toată splendoarea, la
picioarele noastre, Nistrul. În bezna nopţii trecute abia i-am zărit licăritul,
dar am auzit clipocitul apei curgând la vale, pentru a se vărsa în Marea
cea Mare a neamului nostru. Mergând pe lângă zidul de apărare al cetăţii,
ne întâlnim cu diferite grupuri de turişti, localnici, dar mai ales veniţi din
diferite colţuri ale Republicii Moldova.
Vorbim tare, ne salutăm cu cei pe care îi întâlnim în drum şi ne
bucurăm când ne răspund în româneşte,
facem poze, lăsăm şi schimbăm adrese de
Nistrul la Soroca
e-mail. În cetate, zâmbitor, ne aşteaptă,
parcă de veacuri, istoricul Nicolae Bulat.
Ne instalează pe câteva bănci de lemn şi
în frumoasa şi cântata lui limbă maternă,
oficială, de stat, dar totuşi românească,
începe - ca un veritabil plăieş - să depene
povestea cetăţii. Încet, grupului nostru i
se alătură altele, cucerite de verva de
povestitor a domniei sale.
În vremuri când în burgurile
medievale occidentale dejecţiile umane
erau aruncate direct pe fereastă în stradă,
cetatea Sorocăi dispunea de un sistem de
canalizare care ar face invidios şi astăzi
un constructor de instalaţii sanitare.
Pasionat, plin de vervă, neobosit, Nicolae Bulat este un demn
urmaş al sorocenilor de altădată, care au apărat
cetatea şi graniţa Moldovei de la Nistru de
tătari, cazaci, muscali. Mai mult, are o misiune
şi mai grea: trebuie să apere istoria românească
de falsurile care sunt propagate de aşa numiţi
doctori în istorie moldovenească.
Ghidul Nicolae Bulat „Cetatea a fost menţionată documentar
la 12 iulie 1499, când boierii din sfatul domnesc
au parafat tratatul de pace cu polonezii, care au
100
fost zdrobiţi în Codrii Cosminului de Ştefan Vodă. Printre martorii
oculari chemaţi la acest eveniment a fost şi Pan Costea, pârcălab de
Soroca. La acele vremuri aici era deja o cetate. Era din lemn şi pământ
sau era din piatră? Nu ştim. Unii spun că cetatea actuală a fost ridicată
pe vremea lui Petru Rareş, prin 1543-1546. A doua domnie a lui Rareş.
Dar eu, uitându-mă la pereţii acestei cetăţi, văd mai multe inele. Iată, să
numărăm: unul, doi, trei, patru, cinci, şase. Cu fundamentul se fac şapte.
Ca la copaci. Eu cred că aceste inele sunt anii de construcţie. Se pare că
cetatea a fost construită într-un timp mai lung, poate vreo 10 ani. Nu
departe de Soroca este o carieră de granit şi de calcar. Meşterii s-au
folosit nu de roca puternică, ci de calcar. De ce? Calcarul amortizează
lovitura de ghiulea. Şi nu face schije. Mortarul? O poveste menţionează
că meşterii medievali utilizau proteine de animale: brânză, ouă, lapte,
sânge. Scoteau apoi din mlaştină nişte minerale folosite pentru a pregăti
mortarul. Cetatea Soroca s-a păstrat în proporţie de de 75%-80%
datorită acestui procedeu. Petru Rareş a reparat Hotinul şi eu cred că e
posibil ca el să fi reparat şi Cetatea Soroca. A ridicat zidul interior, a
construit beciurile, galeriile subterane.
Dacă ne uităm la arhitectura cetăţii, ea se aseamănă cu cea a
castelelor din secolele XIV-XV. Eu cred că Cetatea Soroca a fost
construită o dată cu Hotinul şi cu Tighina, în a doua jumătate a secolului
al XIV-lea sau la începutul secolului al XV-lea, în timpul domniilor lui
Petru Muşat şi/sau Alexandru cel Bun. Cu toate că nu avem documente.
În Cornwall, Mare Britanie, există un castel care se numeşte Restormel.
El e constituit dintr-un turn gigantic, exact ca la Soroca. Chiar şi
diametrul este aproximativ acelaşi. Soroca – 30 m, Restormel – 34 m.
Englezii îl numesc «turn carapace», dacă te-ai blocat în el şi ai închis
porţile, nu te mai scoate nimeni. Castelul Del Monte din Italia, lângă
Bari (anul 1240), este un octogon cu opt turnuri împrejur. Castelul
Queenborough din Kent, Marea Britanie, e un turn gigantic cu şase
turnuri mai mici împrejur. Şi Soroca are cinci turnuri. Specific acestui tip
arhitectural este îmbinarea a trei trăsături caracteristice: rotunjime,
sistem concentric de apărare, iar punctul slab – poarta – era perfect
apărat de artilerie, din flancuri. Soroca a fost construită pentru a crea o
frontieră politică la Nistru. Peste Nistru era altă ţară, altă cultură, alt
popor. Acolo era stepa sălbatică. Cetatea răspundea de securitatea ţării.
De securitatea celor două capitale: Suceava, mai întâi, apoi Iaşii.
Răspundea şi de securitatea comercială a ţării. Suntem la vad, la
101
trecătoare, şi aveam de apărat porţiunea de Nistru de la Năslavcea, până
la Vadu lui Raşcu. În cetate erau pârcălabul, administratorul şi
conducătorul ţinutului Soroca şi al steagului militar (formaţiune de luptă
medievală), dar şi marele căpitan de frontieră cu alţi căpitani mai mici.
Ţinutul Soroca a existat peste 500 de ani, fiind distrus numai în urma
reformelor bolşevice, după 1940”.
Şi-aici Nicolae Bulat se opreşte, arătând teatral spre intrare: „E
cald. Cetatea se aseamănă uneori cu un ceaun în care fierbe mămăliga.
Nu mai avem podul «balansator» la intrare, nu mai sunt porţile de atunci
şi nici capcana: o podea din două părţi, care se lăsa în jos, având
dedesubt o groapă cu ţepuşe”. Şi-acum se face una cu apărătorii de
odinioară ai cetăţii: „Noi schimbăm des ţepuşele, ca să fie mereu
proaspete. Iar cum suntem de fire şugubeţi, scriem cu cuţitul pe ţepuşe:
Bine aţi venit la noi, la Soroca! De nu le place, să se întoarcă în Fundul
Tartarului. Talpa Iadului, pentru moldoveni. Pentru că nimic nu era mai
straşnic decât tătarii din stepa Volgăi…”.
,,Cronica spune: «De noroc era Petru Şchiopu cu cazacii ăştia.
Nu scăpa bine de unul, că altul venea degrabă!» Da’ credeţi că numai pe
el îl podidea aşa norocul? Ia hai să vedem ce-a păţit Vasile Lupu cu
cazacii! Cazacul Bogdan Hmelniţki a vrut-o de soţie pe Ruxandra pentru
Timuş, fiul lui. «Ori ne dai fata, ori luăm târgul Iaşi. Alege!» Ruxandra
era cultă: vorbea turca, poloneza, greaca. Cazacii – nişte barbari. Sunt
bătuţi însă la Beresteciko şi Lupu zice că nu-i mai dă fata. Hmelniţki vine
cu 17.000 de cazaci la Soroca, spre Iaşi. Câştigă şi-n 1652 se face nunta.
Peste un an, Timuş este ucis la Suceava. Ruxandra naşte doi gemeni care
mor. La 1667 face cadou toată averea ei la Sfântul Munte, Mănăstirii
Vatopedu. Se întoarce acasă la 40 de ani. În 1686 se ascunde în Cetatea
Neamţului, unde este omorâtă de Vasile Krupenski. Să vedem însă ce se
mai întâmplă la Soroca? În 1691 în cetate se află o garnizoană poloneză.
Leşii construiesc un nou val în jurul cetăţii. Constantin Cantemir
încearcă să o cucerească şi nu reuşeşte. La 17 iunie 1711 trece Nistrul la
Soroca ţarul Petru cel Mare. În 1738 începe secolul de războaie ruso-
turce şi Soroca este incendiată. În anii ’30 Radu Vulpe face primele
investigaţii arheologice privind cetatea. În 1958 sovieticii fac unele
reparaţii. Restaurări nu s-au făcut niciodată. În 1970 este din nou
reparată. Acum avem un proiect de restaurare şi tot aşteptăm să fie
aprobat”.

102
 „Povestea vine aşa: doi boieri, Grigore şi Alexa, au furat ţara, cu
cazacii împreună. Şi au fost duşi la cetate, şi ei, şi cazacul Petru. Cazacul
a fost tras în ţeapă, iar boierii judecaţi de domn. Vodă Petru Şchiopu a
ieşit în faţa cetăţii şi a cerut boierului Grigore să-şi spele mâinile, că-s
murdare. Dar boierul a spus: «Sunt curate mâinile noastre, Măria ta!».
Dar armăşelul Şeptilici, stăpânul închisorilor, zice: «Du-te, omule, şi-ţi
spală mâinile, dacă zice vodă!». Ei, boierii, zic că nu. Un băiat care
făcea straja a pus mâna pe suliţă şi a înfipt-o drept în fundul păcătosului:
«Du-te şi-ţi spală mâinile, că ai furat ţara!». Vodă i-a despicat pe
vinovaţi şi apoi şi-a şters sabia de corpurile neînsufleţite ale celor doi.
A vrut s-o bage în teacă, dar s-a răzgândit. S-a uitat spre
mulţime şi a întrebat: «Da’ la voi cum sunt mâinile?»... «Curate, Măria
ta, curate!», au răspuns cei de faţă, toţi într-un glas”.
„Vrăjmaşii veneau toamna. Atunci, toamna, era roada strânsă,
viţeii, mieii erau crescuţi deja. În rest, era destulă linişte. Bucatele le
aduceau ţăranii dimprejur. Satele erau mici: 30-40 de case. În fiecare
trăiau câte cinci oameni, aproximativ. În beciurile din cetate, lângă
praful de pulbere, se punea crupa (cereale sfărâmate), care absorbea
umezeala. Se făceau şi bucate din crupa asta. Dar cel mai mult s-au găsit
în cetate cupe pentru vin. Parcă era o veselie generală. Se învârtea la
grătar sau la roată un bivol, un berbec, o caprioară, un mistreţ. Şi se bea
vin. În rest, se punea pe masă mămăligă cu mujdei, brânză, ceapă, carne
prăjită, turte, pâini micuţe. La 1702, un călugăr rus, Leonte, mergea spre
locurile sfinte. Trece prin Soroca. Spune că n-avea ce mânca. De ce?
Pentru că la Soroca nu era pâine de secară. Era pâinea albă. Or, asta lui
nu-i convenea”. Se mai mânca aici carne la ceaun, legume, miere,
plăcinte cu brânză, cu varză sau ceapă. Mâncare simplă. Călătorii spun
că boierii noştri muiau pâinea în vin şi mâncau. Dacă era o masă mai
bogată, atunci era peşte. Când a venit Nicoară Potcoavă la Soroca, l-au
întâmpinat cu un somn mare. Şi Rareş a fost pescar şi nu era sat în care
să nu fie heleşteu”31.
Lumânarea Recunoştinţei, „monumentul lui Badea Mior”, care se
iţeşte în zare este ,,ideea” scriitorului basarabean Ion Druţă. „Pe Druţă

31
Cum verva de povestitor a istoricului Nicolae Bulat ne-a cucerit, în unele
momente am uitat să ne mai luăm notiţe. De aceea am completat aceste lacune cu
informaţii preluate de pe pagina de internet http://www.jurnalul.ro/stire-
caravana-jurnalul-2007/un-cronicar-modern-incetatea-soroca-97151.html.
103
nu-l mai înţelege nimeni”, e de părere Nicolae Bulat. Monumentul – o…
lumânare de piatră care se înalţă deasupra Văii Nistrului – a fost ridicat
iniţial ca un „omagiu adus autorului necunoscut al baladei Mioriţa”.
Adică un omagiu adus lui „Badea Mior”, ciobanul „inventat”pentru a da
o origine „pur moldovenească” baladei. Distinctă de cea din România. A
fost „aprinsă la 27 martie 2004”. Aşa scrie pe o placă, la vedere. Şi asta
pentru a mai „fura” semnificaţia unei zile sfinte din istoria basarabenilor:
27 martie 1918. Unirea cu România. „Ce fel de recunoştinţă? Ar trebui să
fie o altfel de recunoştinţă!” Nicolae Bulat declamă: „«Am stat cu sabia
în mână la toate zările şi când s-a frânt oţelul, tainic am aşteptat să se
închege la loc, opunând rezistenţă brutalităţii inteligenţa noastră. Suntem
la noi acasă!». Iată ce ar cere o lumânare de recunoştinţă! Cum am fost
la Nistru, aşa am şi rămas, aici. Englezii spuneau, când au fost în Cetate:
«Noi avem Canalul Mânecii şi au venit normanzii şi ne-au cucerit. Voi aţi
stat sute de ani la un râuleţ de 200 m lăţime şi aţi rezistat. Aţi fost mai
puternici ca noi». Eu zic: «Noi am rezistat fiindcă aveam toată Europa în
spate şi eram răspunzători nu numai de noi, dar şi de voi. Că dacă
veneau hoardele tătare din stepa Volgăi, din fundul Tartarului – cum
zicem noi –, să ştiţi că veneau şi peste voi!»”.
Plecăm din Soroca, despărţindu-ne cu regret de Nicolae Bulat, nu
înainte de a constata încă o dată omenia cu care sunt întâmpinaţi oaspeţi
la moldoveni acasă. Pe străzile oraşului pe care îl străbatem suntem
salutaţi cu bucurie şi voie bună de către localnici. Ne îmbarcăm - direcţia
Chişinău!
Intrăm în Sângera. Oraşul este situat la sud-est de oraşul
Chişinău pe auto-magistrala Chişinău – Odessa. Localitatea a fost atestată
documentar pentru prima dată la 8 iunie 1485 cu denumirea Sultana. Se
spune că în urma unei bătălii crâncene între români şi turci, ce s-a dus în
valea satului, s-a vărsat atâta sânge încât acesta ajungea până la gleznele
cailor, de aici provenind şi denumirea acestuia – Sângera. În unul din
satele componente, Dobrogea, au venit să se stabilească după Primul
război mondial şi Marea Unire din 1918 oameni originari din spaţiul
românesc, situat între Dunăre şi Marea Neagră.
Urcăm pe una din uliţe pentru a ne trezi în faţa a ceea ce cred că
reprezintă minunea lui Dumnezeu. Biserica de care ne apropiem şi în care
intrăm este amenajată într-o fostă baracă muncitorească din tablă. Aici,
într-un spaţiu foarte restrâns, de câţiva metri pătraţi, slujeşte pentru
enoriaşii aparţinători de Mitropolia Basarabiei, un tânăr preot. În interior
104
nu încap mai mult de 10 persoane, aşa că rămân afară pentru a asculta în
tăcere, alături de ceilalţi săteni care ne-au aşteptat, finalul slujbei
religioase.
Împărţim cărţi, reviste, transmitem celor care ne înconjoară, plini
de zâmbet şi fericire, salutul şi bucuria noastră de a-i găsi sănătoşi şi
vrednici, speranţa de a ne mai întâlni (la Sângera am revenit de altfel,
peste 2 luni de zile pentru a dona preotului un rând de straie preoţeşti, o
cădelniţă şi câteva icoane cumpărate din fondurile Asociaţiei). După ce
ne împărtăşim din bucatele aşezate pe masa lor, plecăm cu regretul de a
nu mai fi putut rămâne. Rămâneţi cu bine, fraţilor!
Oraşul Chişinău ne întâmpină cu faţa-i cochetă de capitală
europeană, eliberată din strânsoarea asiatică. Străzi largi, spaţii verzi,
lacuri pe malurile cărora vedem locuitori ieşiţi la plimbare.
Mărturii ale locuirii zonei datează încă din sec al VI-lea înainte
de Hristos, atestând prezenta daco-geţilor pe aceste meleaguri, supuşi
ulterior unui intens proces de romanizare, în urma căruia aveau să ia
naştere poporul român şi limba română. Localitatea, populată pe locul
Chişinăului contemporan,
Chişinău. La statuia lui este amintită în anul 1466 în
Ştefan cel Mare şi Sfânt scrisoarea domnitorului
Ştefan cel Mare către
unchiul sau Vlaicu, pârcălab
de Cetatea Alba, în
„selişte”, cu întreaga moşie
şi cu moară, „la Chişinău, la
Fântâna Albişoara, ce s-au
cumpărat de la Toader,
feciorul lui Fedor, şi fratelui
lui, .., drept 120 arginţi
tătăreşti”.
Teritoriul
localităţilor şi împrejurimile
au fost locuite încă din
paleolitic, printre cele mai
semnificative vestigii
arheologice fiind cele
aparţinând culturilor geto-
dacă (secolele IV-I î.Hr.) şi
105
Sântana de Mureş-Cerneahov (secolele III - IV î.Hr.). Din epoca din urmă
datează şi un mare tezaur de monede de argint romane târzii, majoritatea
bătute între anii 351-361 pentru Constantius al II-lea. În diferite puncte
din zonă au fost descoperite urme ilustrând cei peste o mie de ani de
istorie încă puţin cunoscută, până în timpul când documentele ne fac
cunoscut numele de Chişinău. Se pare că toponimul, de origine turcică, ar
indica existenţa unui izvor de care se leagă începutul aşezării.
Oraşul Chişinău, capitala Republicii Moldova, este amplasat,
asemeni Romei, dar şi oraşului Iaşi, pe şapte coline, în imediata
vecinătate a râului Bâc.
Coborâm în centrul Chişinăului, lângă Palatul Naţional. Ne
îndreptăm către strada principală, Bulevardul Ştefan cel Mare, a cărui
statuie se zăreşte în apropiere. Trecem pe lângă clădirea Preşedinţiei
Republicii Moldova, de unde Vladimir Voronin dirigueşte cu mână de
fier o parte din Neamul românesc, căruia caută, prin orice mijloace, să îi
nege apartenenţa la România Mare. Cu dorinţa de a reveni în ţară cu
câteva suveniruri, mergem prin magazine. Cumpărăm, în special,
bomboane produse la fabrica de dulciuri ,,Bucuria” şi câteva sticlă de vin
modovenesc fabricat în podgoria de la Cricova.
Lângă autocar ne reunim pentru ai cunoaşte pe Liudmila Osipov,
lider al filialei Asociaţiei Culturale ,,Pro Basarabia şi Bucovina” din
Chişinău, soţul domniei sale, prof. universitar Dumitru Osipov, Ilie Bratu,
preşedinte al Mişcării Unioniste din Republica Moldova, actorul Sandu
Aristin – Cupcea.
***
În drum către vama Sculeni, pe unde vom trece către cealaltă
parte de Ţară Românească, ne oprim lângă o livadă, din care ne înfruptăm
cu cireşe şi vişine. Produsele agricole rezultate în urma muncii
agricultorilor moldoveni se găsesc pe piaţă la preţuri derizorii. Semnarea
de către partea moldoveană a Acordului privind micul trafic de frontieră
ar permite celor situaţi până la 50 km de cele două maluri ale Prutului să
circule în baza unor permise speciale. În felul acesta ţăranii basarabeni îşi
vor putea vinde pe un preţ mai bun, în pieţele din România, produsele
agricole şi animaliere, realizate în gospodăriile proprii.
În cale, ne oprim şi la casa părinţilor ghidului şi organizatorului
acestei intense şi de suflet călătorii, domnul Ion Berghia. Ne întâmpină o
curte largă, în care cresc căpşuni, din roadele cărora ne înfruptăm cu

106
plăcere. Pe o masă lungă, din lemn, aflată supt un polog din stuf, ne
aşteaptă, aburind, sarmale româneşti, plăcinte şi căni cu vin.

E seară când ajungem la vama Sculeni. Suntem cu toţii obosiţi,

dar bucuroşi de cele văzute şi auzite în cele două zile. Mergem acasă
pentru a transmite celor rămaşi acasă din frumuseţile văzute, dar şi
faptul că spiritul românesc nu a murit în aceste părţi de ţară
înstrăinate din trupul ţării.
Epilog
Între timp, regimul comunist de la Chişinău a pierdut puterea
într-o ţară condusă mulţi ani în mod despotic de către Vladimir Voronin,
personaj politic de sorginte comunistă, dar care s-a văzut pe sine drept
urmaş al ţarilor ruşi de altădată.
Falsificarea alegerilor din 5 aprilie 2009 de către Partidul
Comuniştilor din Republica Moldova (P.C.R.M.), maniera violentă în
care a fost înăbuşit protestul legitim al unor tineri nemulţumiţi de modul
în care le erau irosite tinereţile, au dus la modificarea percepţiei societăţii
moldovene asupra orientării politice a ţării. Dovadă a acesui lucru stă
faptul că în cadrul alegerilor anticipate comuniştii nu au mai obţinut

107
numărul necesar de mandate în Parlament pentru a numi guvernul şi a-şi
alege preşedintele ţării.
Alianţa Pentru Integrare Europeană instalată la conducerea
Republicii Moldova este aşteptată să ridice nivelul de trai al celei mai
sărace ţări din Europa. Vremea orientării către Moscova a trecut. Singura
alternativă de a ieşi din colapsul în care a fost îngropată Ţara Moldovei
atâta amar de timp este orientarea către Uniunea Europeană, de a face din
acest stat un partener al statelor democratice europene. Într-o discuţie
recentă, un tovarăş de suferinţă pentru cauza românească afirma că
integrarea europeană a Republicii Moldova trebuie să se facă prin
România, respectiv unire şi refacerea cât mai aproape de vechile hotare
ale României Mari. Că va fi sau nu aşa, rămâne să hotărască fraţii noştri
de peste Prut. Ce putem face împreună este să ne păstrăm graiul şi
limba strămoşească, valorile şi tradiţiile culturale comune.
***
Într-o discuţie telefonică, domnul
Tudor Plăcintă, şef al Direcţiei Raionale de
Cultură Hânceşti, mă anunţă despre
finalizarea lucrărilor de renovare a Casei
raionale din Hânceşti şi adresează Asociaţiei
Culturale ,,Pro Basarabia şi Bucovina”,
filiala de la Huşi, invitaţia de a participa, în
data de 27 august 2008, la manifestarea
culturală prilejuită de inaugurarea acesteia,
eveniment la care vor fi prezente înalte
oficialităţi ale Republicii Moldova. Pentru
noi, acest moment este un nou prilej de a oferi
cărţi româneşti Filialei de carte românească a
Bibliotecii din Hânceşti. Aşa că accept. Cum
timpul este scurt, iar ceilalţi membrii din
conducerea filialei sunt prinşi în diferite alte
proiecte sau nu dispun de mijloace financiare,
hotărăsc să merg personal. Problema
transportului este însă una dificilă, aşa că
apelez la toate cunoştinţele posesoare de
autoturisme, pentru a mă ajuta în această
deplasare. Într-un târziu, aflu înţelegere şi
disponibilitate la un fost coleg de şcoală
108
generală, care acceptă, mai ales că este dornic ca împreună cu soţia să îşi
revadă rudele din Republica Moldova. La Albiţa, în staţie, îi luăm drept
parteneri de drum pe părintele Miron din Stănileşti, care este însoţit de
fiul său. Paradoxal, deşi mă aşteptam ca acesta să slujească la o parohie
românească din stânga Prutului, aparţinătoare de Mitropolia Basarabiei
aflu, dimpotrivă, că parohia din satul Troiţa, raionul Anenii Noi, aparţie
de Mitropolia Kievului.
La Hânceşti, în faţa treptelor care duc spre statuia banditului
Kotovscki, cel preacurvar, ucis de către un soţ încornorat, ne despărţim
de părinte.
În faţa Casei raionale, lume multă, poliţişti care redirecţionează
traficul, profesori şi elevi îmbrăcaţi de sărbătoare, gardă de onoare, clasa
muncitoare…deh, nu ai în fiecare zi ocazia de a o vedea coborâtă din
rama televizorului pe tovarăşa prim – ministru a Republicii Moldova, ex-
deportata Zenaida Greceanîi, acum obedientă slugă a ,,preaputernicului şi
veşnicului” urmaş stalinist, Vladimir Voronin. Discursuri sforăitoare,
mulţumiri interminabile guvernului care a contribuit decisiv la
reabilitarea acestei instituţii de cultură, care trebuie să fie promotoarea
culturii naţionale moldoveneşti (sic!). Madam, cu asta mai dat gata! Aşa,
că – uşurel - mă trag către intrarea Filialei de carte românească, unde
redescoper chipuri cunoscute, în persoana doamnei Ana Neaga,
bibliotecar, cu care tratez problema donaţiei de carte.

Liderii filialelor „Constantin Prezan” Negreşti şi „Mihail Kogălniceanu” Huşi,

împreună cu şeful Direcţiei cultură din raionul Hânceşti, Tudor Plăcintă

109
 Paradoxal, bibliotecara secţiei româneşti este rusoaică, însă
vorbeşte foarte bine româneşte. Mulţumeşte din suflet pentru donaţie,
apoi mă roagă pe mine să scriu procesul verbal de predare al celor peste
40 de cărţi pe care le-am transportat de la Huşi şi care vor servi celor
dornici de a citi carte românească.
Între timp, primirea musafirilor s-a încheiat, iar poporul
,,moldovean” se înghesuie în urma conducătorilor să intre în sală. O fac şi
eu, după ce îmi este prins în piept o bucată de drapel tricolor. Îmi este
imposibil să fac distincţia: este românesc sau moldovenesc, capul de bour
nefiind prezent. La intrarea în sala mare, o namilă de om cu cască într-o
ureche vorbeşte strepezit cu cineva care nu este prezent, dând, după tonul
vocii, noi ordine. Mă vede şi pe mine şi mi se adresează. Înţeleg că are
ceva cu sacoşa mea, pe care o deschid larg, lăsând vederii sale teancul de
cărţi care mi-a rămas şi pe care intenţionez să îl donez unei şcoli locale.
Mulţumit de cele văzute, îmi face semn să trec: ,,Davai, davai!”, iar eu,
trecând, îi mulţumesc în limba neamului în care m-am născut şi crescut,
arătându-i că, deşi născuţi în dreapta râului Prut, românii sunt bine
crescuţi şi nu pun laba, cum au făcut ai săi strămoşi, pe o bucată de ţară
ce nu le-a aparţinut. De la tribună, tovarăşa Greceanâi subliniază meritele
partidului de guvernământ (adică comunist), care şi-a aplecat urechea la
vaierele moldovanilor de pe valea Prutului. Discursul madamei e un fals
grosolan, banii pentru reabilitarea construcţiei şi dotarea ei au fost donaţi
de către o serie de agenţi economici care au furnizat atât materialele
necesare, cât şi mâna de lucru necesară, plătită din bugetele proprii. După
ce mai promite reabilitarea căilor de comunicaţie dintre diferitele sate şi
comune din raion, uitate de Dumnezeu şi de atotputernicii tătuci
comunişti vreme de atâtea decenii, coana Greceanâi coboară de la
microfon, strângând mâinile ce i se întind înainte de a pleca.
După dispariţia liderului de Guvern şi a forţelor de securitate,
atmosfera devine mult mai destinsă. Cu un rictus pe faţă, o oficialitate
locală mi se adresează: ,,Când o sî scăpăm di comuniştii aiştia?” .
Zâmbesc. Asta voi o să o hotărâţi, fraţilor.
***
De la Bucureşti primim invitaţia ca un reprezentant al asociaţiei
noastre să participe, împreună cu reprezentanţii Consiliului Naţional, la
săptămâna filmului românesc, în perioada 16 – 20 martie 2009, la
Chişinău. Asta cu toate dificultăţile materiale prin care trece Asociaţia
Naţională, fondurile pentru realizarea manifestărilor culturale propuse a fi
110
desfăşurate în Basarabia fiind reduse. Se vede în acest fapt şi
neimplicarea autorităţilor române în sprijinirea cauzei româneşti peste
Prut. La acestă manifestare ni se alătură şi reprezentantul filialei Pro
Basarabia şi Bucovina ,,Constantin Prezan” Negreşti, în persoana
preşedintelui acesteia, domnul Marius - Petronel Baciu.
Manifestarea urmează să se desfăşoare în incinta
cinematografului ,,Odeon” din Chişinău. Când ajungem la destinaţie, îi
găsim pe reprezentanţii asociaţiei naţionale prinşi într-un dialog absurd cu
directorul cinematografului. Dacă iniţial se convenise ca suma datorată de
Asociaţie, pentru închirierea sălii şi a echipamentului, să se ridice la cifra
de 1.000 dolari, între timp pretenţiile părţii moldovene au crescut,
cerându-se pentru fiecare rulare de film suma respectivă, altfel
manifestarea riscă să fie anulată. Până la urmă se ajunge la un acord.
Afară, între timp, încep să se adune cinefilii. Ni se alătură şi ambasadorul
României la Chişinău, domnul Filip Teodorescu.
Primul film care rulează în această seară este ,,Dacii”, realizat de
către regizorul Sergiu Nicolaescu, cu o distribuţie deosebită. În sală,
publicul îşi ţine răsuflarea la scenele de luptă care prezintă eroismul geto-
dacilor în înfruntarea cu armata romană. Din simbioza daco - romană
avea să se nască, peste câteva secole, poporul român, vorbitor al unei
limbi neolatine.
Genericul de final. Însă, în vreme ce pe ecran rulează numele
celor care au contribuit la realizarea acestei pelicule de excepţie, publicul,
în loc să se îndrepte către ieşirile cinematografului, se ridică în picioare şi
aplaudă îndelung. Ne ridicăm la rândul nostru, într-un gest spontan, şi ne
alăturăm aplauzelor care umplu şi fac să răsune sala. Vocea românismului
s-a făcut încă o dată auzită, în ciuda piedicilor şi fantasmelor plăsmuite de
falşii istorici cere slujesc cu obedienţă acest cinic regim comunist, condus
de acest mic tiran, numit Vladimir Voronin.
Pe drumul de întoarcere, aproape de cumpăna nopţii şi printr-o
ninsoare deasă, care ne obturează drumul către vama Leuşeni, oprim preţ
de câteva minute la mănăstirea Căpriana. Dacă pe ,,Poltava” ninsoarea
pare de netrecut, aici abia picură. Deşi poarta mănăstirii e larg deschisă,
nu ne întâmpină nimeni. Străbatem aleile asfaltate, îndreptându-ne către
biserica nouă, construită în stil rusesc. Vrem să aprindem o lumânare şi să
ne rugăm pentru pomenirea sufletelor martirilor neamului românesc din
Basarabia. Biserica este însă închisă. Şoptim o rugă în faţa uşilor zăvorâte
şi ne întoarcem. Încercăm aceleaşi sentimente pe care le-au trăit românii
111
basarabeni în deceniile de lungă prigoană ateisto - comunistă, în vremuri
în care bisericiile, dacă nu erau demolate, erau transformate în complexe
pentru porci şi alte lighioane, pentru ca puterea comunistă să raporteze
planuri anuale şi cincinale uriaşe, cu depăşiri majore de plan.
***
Sunt clipe în viaţă în care simţim nevoia să ne reculegem,
momente în care, prin prezenţa şi tăcerea noastră în faţa monumentelor
care cinstesc memoria EROILOR, aducem un omagiu celor care s-au
jertfit pentru neamul românesc de pe cele două maluri ale râului Prut, din
care – cu ingratitudine – uităm uneori că mai facem parte deşi, chiar dacă
unii îl neagă, sunt inseparabilă parte32.
Un astfel de moment s-a petrecut sâmbătă, 24 octombrie 2009, în
localitatea Cania, raionul Cantemir, unde, prin excelenta organizare a
Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor (O.N.C.E.) România, cu
concursul autorităţilor locale din raionul Cantemir, dar şi al celor centrale
ale Republicii Moldova, s-a sfinţit, cu participarea prea sfinţitului Petru
de Bălţi al Mitropoliei Basarabiei şi a unui sobor de preoţi din cadrul
aceleiaşi mitropolii româneşti, o troiţă în dealul Epurenilor, din comuna
Cania, şi s-a inaugurat Parcela de Onoare Românească, unde s-a efectuat
o slujbă de pomenire la cimitirul eroilor căzuţi pentru eliberarea satului
Cania de sub ocupaţia sovietică în vara anului 1941. Cei 916 ostaşi şi
ofiţeri români îngropaţi aici, în marea lor majoritate necunoscuţi, au pierit
sub focul artileriei şi infanteriei sovietice, în cadrul ofensivei generale
angajate la mijlocul lunii iunie de către trupele române pentru eliberarea
pământului românesc din stânga Prutului. Soldaţii şi ofiţerii români căzuţi
în aceste lupte au rămas să îşi doarmă somnul de veci în Moldova dintre
Prut şi Nistru, răpită de Rusia ţaristă în anul 1812, realipită la trupul ţării
mamă în 1918, şi din nou sfârtecată în vara anului 1940. Sângele şi
osemintele lor îngraşă pământul alături de ceilalţi EROI ai NEAMULUI
care, cu arma în mână, l-au apărat în cursul vremii de puhoaiele păgâne
care s-au perindat pe aceste meleaguri. Cât de adevărate ne sună în minte,
în aceste momente, cuvintele lui Mircea Eliade care spunea că: „istoria
neamului românesc n-a fost decât o lungă, necontenită, halucinantă
hemoragie…”.

32
Material publicat de Ştefan Plugaru în numărul din data de 10 decembrie
2009 al săptămânalului „Literatura şi arta”.
112
 La eveniment, pe lângă delegaţii oficiale din Republica Moldova,
printre care Vitalie Marinuţă, ministrul Apărării, Veaceslav Ioniţă,
preşedintele Comisiei Economice a Parlamentului basarabean, membri ai
unor organizaţii nonguvernamentale din ţara noastră şi din stânga
Prutului, au fost prezenţi şi reprezentanţi ai Asociaţiei Culturale ,,Pro
Basarabia şi Bucovina”, respectiv lideri ai unor filiale precum Bucureşti
(secretarul general Marian Clenciu), Iaşi (basarabeanul Ion Berghia),
Oneşti (basarabeanul Constantin Rusanovschi), Huşi (secretarul Ştefan
Plugaru), Ioan Radu (filiala Satu Mare), care au depus o coroană de flori.
Nu se putea să lipsim de la un asemenea moment plin de atâta încărcătură
emoţională.
Pentru ridicarea troiţei din beton şi fier forjat din dealul
Epurenilor a fost nevoie de efortul financiar al unui român stabilit în
Canada, care a cumpărat terenul şi a donat suma necesară refacerii troiţei
ridicată şi sfinţită, pe acelaşi amplasament, în luna iulie a anului 1943,
prin eforturile financiare ale ofiţerilor regimentului 12 Dorobanţi Bârlad,
în amintire camarazilor de arme căzuţi sub focul inamic pe aceste
străvechi meleaguri româneşti în vara anului 1941.
Deşi pe teritoriul Republicii Moldova există o seamă de cimitire
de onoare, parcele şi troiţe ridicate în memoria soldaţilor români căzuţi pe
aceste locuri în 1941, cum sunt cele de la Ţiganca, ele nu reflectă crunta
realitate. Acestora li se adaugă alte sute de eroi căzuţi în cumplitele lupte
desfăşurate împotriva trupelor sovietice. În timp ce amintirea
,,eliberatoarei” Armate Roşii este conservată prin numele unor sate
(precum Crasnomerscaia, raionul Hânceşti), şi monumente (cum e cel de
la Leuşeni, în acelaşi raion Hânceşti) despre eroii neamului nostru căzuţi
în alte locuri de pe teritoriul Basarabiei nu se pomeneşte nimic. Este cazul
satului Pogăneşti, din raionul Hânceşti, unde în vara anului 1944 au fost
seceraţi sub focul artileriei sovietice sute de soldaţi români. Autorităţile
locale au iniţiat ridicarea unui monument, dar este nevoie de mult mai
mult, de implicarea reală, directă a autorităţilor române pentru ca şi aici
să fie amenajat un cimitir al eroilor căzuţi şi îngropaţi pe malul stâng al
Prutului.
Un alt cimitir care trebuie amenajat, şi pentru care am primit
solicitări de sprijin din partea primarului Gheorghe Popa, este cel din
comuna Plopi, raionul Cantemir, în special în punctele Taraclia şi Hârtop.
Lansăm astfel o invitaţie către cei care nu pot rămâne impasibili
la jertfa ostaşilor români, cadre militare în activitate şi în rezervă, de a se
113
constitui într-un grup de voluntari, şi împreună cu membri ai filialelor
locale ale Asociaţiei Culturale „Pro Basarabia şi Bucovina”, plus
reprezentanţi ai Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, de a merge în
astfel de localităţi şi a contribui, din puţinul nostru, la cercetarea,
identificarea şi amenajarea locurilor în care îşi dorm somnul de veci
ostaşii români căzuţi în Basarabia, pentru a le cinsti jertfa şi a o face
astfel, nepieritoare.

114
 PODUL PRIETENIEI ŞI AL CĂRŢII:
ROMÂNIA – BASARABIA.
FILIALA „CONSTANTIN PREZAN” NEGREŞTI
Marius-Petronel BACIU
Elena- Iuliana CONSTANTINESCU

Inspirați de activitatea colectivului filialei „Mihail

Kogălniceanu” din Huşi al Asociației Culturale „Pro Basarabia și
Bucovina”, în anul 2008, un grup de cadre didactice din orașul Negrești
și din localitățile adiacente au înființat filiala locală – „Constantin
Prezan” – a asociaţiei. Numele onorific al filialei a fost ales datorită
faptului că în localitatea Schinetea, comuna Dumeşti, şi-a trăit ultima
parte din viaţă mareşalul Constantin Prezan, o importantă figură
istorică, erou al Marelui Război de Reîntregire a României.
Filiala Negreşti a Asociaţiei Culturale „Pro Basarabia şi
Bucovina” a fost înfiinţată scriptic în luna septembrie 2008, însă
preocupările culturale ale grupului de intelectuali negreşteni care au
fondat această organizaţie sunt mai vechi. Activitatea filialei „Constantin
Prezan” este strâns legată de o cooperare fructuoasă cu Școala cu clasele
I – VIII „Mihai David” din Negrești, mulţi membri ai asociației
provenind de la această unitate de învățământ. Astfel, acţiunea care s-ar
putea spune că a „anunţat” înfiinţarea la Negreşti a unei astfel de
asociaţii cu preocupări cultural-educative a fost proiectul „Podul de
Carte”, coordonat de Şcoala „Mihai David”, în cadrul căruia elevii din
Negreşti au donat cărţi pentru colegii lor de la două şcoli din Republica
Moldova, din localităţile Gura Galbenei – raionul Cimişlia şi Săşeni –
raionul Călăraşi.
Membrii Asociației Culturale „Pro Basarabia și Bucovina” –
filiala „Constantin Prezan” Negrești sunt cadrele didactice:

Ambrosă Mihai Balan Andrei Mădălin Cazacu Florica

Baciu Marius Petronel Balan Daniela Cercel Constantin
– preşedinte Butnaru Ionel Relu Ciocan Marcela
Baciu Elena Irina Butnaru Vlad Vasile Ciovnicu Alina

115
Constantinescu Elena Isaic Gruia Puiu Săvuță Rodica
Iuliana Istrate Corina Scafaru Romică
Cristea Daniela Jitariu Mihai Cristian Scarlat Gică
Diaconu Lăcrămioara Mantale Lidia Simiuc Petronela
Dudău Elena Marei Lăcrămioara Steclaru Vlad Daniel
Frăţiman Lăcrămioara Marhodin Liliana Stoian Alexandru
Frăţiman Vlăduţ Mereu Oana Elena Vargan Lucica
Guralivu Rodica Miler Oana Vargan Teodora
Maricica Năstasă Daniela Zaharia Constantin
Ignat Petronela Popa Vasile Zaharia Lucica
Isaic Beatrice Alina Săvuță Constantin
De asemenea, mai fac parte şi elevii basarabeni de la Grupul
Școlar Industrial „Nicolae Iorga” Negrești:

Alexuţa Valentina Grosu Elena Snigur Ion

Batei Alexandru Hrusciov Natalia Trofimov Violeta
Batîr Alexandru Ivanov Ion Tudorean Dorin
Buraciov Cristina Ivanov Tudor Ţapu Denis
Caisîn Andrei Palancean Mircea Vasilache Mariana
Ganenco Veronica Pâslă Andrei
Gîrlean Dumitru Perebailov Vasile
Grosu Cristina Raţă Victoria

Prima activitate cultural-educativă derulată de grupul de

profesori negreşteni, în urma căreia s-ar putea spune că a fost
conştientizată oportunitate înfiinţării unei astfel de asociaţii, a fost
proiectul educaţional cu titlul „PODUL DE CARTE” (coordonat de
Şcoala cu clasele I – VIII „Mihai David” din Negreşti, judeţul Vaslui),
care a avut drept scop dezvoltarea unui parteneriat activ între instituţii
de învăţământ și cultură din judeţul Vaslui şi din Republica Moldova.
Evenimentul care a marcat acest proiect s-a desfăşurat în data de
27 martie 2008, dată la care s-au aniversat şi 90 de ani de la Unirea
Basarabiei cu România. La activitate au participat cadre didactice şi
elevi din orașul Negreşti, profesorii Sergiu Cataragă şi Viorel Bolduma,
de la Universitatea de Stat „Ion Creangă” din Chişinău, reprezentanţi ai
Inspectoratului Şcolar Judeţean Vaslui, ai Casei Corpului Didactic

116
Vaslui, de la Muzeul Județean „Ştefan cel Mare” Vaslui, Consiliul
Judeţean Vaslui, Primăria Negrești, Biblioteca „Constantin Macarovici”
Negreşti ş.a.
Activitatea a cuprins programul artistic susţinut de elevii Şcolii
„Mihai David” în cinstea oaspeţilor de peste Prut, precum şi
rememorarea unor momente de istorie comună, mesaje din partea
invitaţilor, iar la final a fost realizată o donație de carte pentru două
licee din Republica Moldova (Săşeni şi Gura Galbenei). La donație au
contribuit elevi şi profesori din Negreşti. De asemenea, editura „Sigma
Educațional” a contribuit cu cărți în valoare de aproximativ 50 de
milioane de lei vechi.

De la înfiinţarea filialei Negreşti a Asociaţiei Culturale „Pro

Basarabia şi Bucovina”, acesta a marcat în mod constant evenimentele
istorice care sunt mărturia identității comune a populaţiei de pe cel două
maluri ale Prutului.
În februarie 2009 a apărut lucrarea profesorului Petronel Baciu,
Dimitrie Cantemir. Princeps Valachocum, sub egida asociaţiei noastre.
Cartea a fost rodul unui an de lucru, iar imboldul a fost dat de politica

117
dusă de puterea comunistă de la Chişinău prin care, an de an, erau
confiscate diferite personalităţi româneşti, mai ales medievale, fiind
organizate diverse manifestări în cinstea lor. Astfel se încerca legitimarea
unei statalităţi moldoveneşti la est de Prut.
Pe 27 martie 2009, la Negreşti s-a facut lansarea cărţii, la care au
fost prezenţi membrii asociaţiei, oficialităţi şi elevi basarabeni. Cartea a
avut ecou, fiind amplu prezentată în ziarele locale „Obiectiv” de Vaslui
şi „Vremea Nouă” de către reputaţi cunoscători în domeniu. Prezenţa
cărţii s-a făcut simţită şi la Salonul de de carte şi presă din Bucureşti, din
4 – 8 martie 2009.
Un moment deosebit de important şi emoţionant a fost lansarea
carţii la Chişinău, alături de lucrarea Spovedaniile Basarabiei, a lui Ion
Stafi. În faţa unei prezenţe numeroase am trăit un moment rar, am
ascultat pe viu durerile românilor de dincolo de Prut, am văzut ce-şi
doresc ei cu adevărat. Atunci am ştiut sigur că ceva se va întâmpla, ceva
se va schimba. Era 16 martie 2009. În aceeaşi zi, alături de conducerea
centrală a asociaţiei am participat la Săptămâna filmului românesc, la
Teatrul Odeon, din Chişinău.
La începutul anului 2009, Şcoala cu clasele I – VIII „Mihai
David”, împreună cu A.C.P.B.B. Negreşti, a pus bazele proiectului
transfrontalier „PODUL PRIETENIEI ŞI AL CĂRŢII”, având ca
parteneri din Republica Moldova Liceul Teoretic Gura Galbenei, raionul
Cimişlia, şi Liceul Teoretic Săşeni, raionul Călăraşi.

118
 Obiectivele proiectului sunt: iniţierea şi perpetuarea unor relaţii
de prietenie şi colaborare între instituţiile de învăţământ şi de cultură
din România şi Republica Moldova; intensificarea legăturilor culturale
în vederea păstrării identităţii culturale a românilor din Republica
Moldova; identificarea unor viitoare posibilităţi de colaborare între
cadrele didactice şi elevii din instituţiile de învăţământ din Republica
Moldova şi România; realizarea de donaţii de carte în limba română
pentru cele două licee; conştientizarea necesităţii protejării mediului
înconjurător prin acţiuni de colectare de deşeuri de hârtie, urmate de
valorificarea lor; dezvoltarea de modele comportamentale active şi
responsabile în rândul elevilor şi cadrelor didactice, prin implicarea lor
în proiecte ce depăşesc graniţele şcolii şi activităţile cotidiene.
Colaboratori în cadrul acestui proiect sunt mai multe instituţii din
judeţul Vaslui, printre care: Inspectoratul Şcolar Judeţean Vaslui, Casa
Corpului Didactic Vaslui, Muzeul Judeţean „Ştefan cel Mare” Vaslui,
Biblioteca Judeţeană Vaslui, Biblioteca „Constantin Macarovici”
Negreşti, Grup Şcolar Agricol „Dimitrie Cantemir” Huşi, Grup Şcolar
Industrial „N. Ioga” Negrești, Şcoala cu clasele I – IV Căzăneşti, Şcoala
cu clasele I – VIII Rafaila, Grădiniţa cu program normal „Prichindel”
Negreşti, Centrul de asistenţă de zi Negreşti, Asociaţia „Tradiţie şi
Credinţă” Negreşti şi, nu în ultimul rând, Primăria Negrești.
Prima activitate în cadrul proiectului a avut loc pe 28 mai 2009
la Şcoala cu clasele I – IV Stoişeşti, comuna Banca, judeţul Vaslui, sub
forma unei şezători literare cu titlul „Limba noastră-i o comoară”, fiind
coordonată de înv. Baran Firuţa şi Baran Marinel. Micii artişti au
demonstrat că românul este iubitor de carte, de tot ce e frumos, bun şi
util. Elevii din Republica Moldova care învaţă la Grupul Şcolar
Industrial din Negreşti au fost şi ei prezenţi la activitate, alături de elevi
şi cadre didactice de la Negreşti şi Huşi. Alături de copiii de la Școala
din Stoişeşti au participat, cu un program artistic, şi elevii de la Şcoala
„Mihai David” din Negreşti, iar solista de muzică populară Mariana
Carnariu a încântat pe cei prezenţi cu melodiile sale. La final, toţi
participanţii au dansat o frumoasă horă a prieteniei.
Pe 23 octombrie 2009, la Colegiul Agricol „Dimitrie Cantemir“
Huşi, s-a desfăşurat activitatea „Toamna la Huşi”, activitate în cadrul
Proiecului Educaţional Transfrontalier „Podul Prieteniei şi al Cărții”.
119
Evenimentul a marcat şi cea de-a 101 aniversare a Colegiului Agricol
„Dimitrie Cantemir“ Huși, activitate coordonată de doamna bibliotecar
Marcu Angelica Marcela de la şcoala respectivă. Manifestarea a debutat
printr-un colaj de versuri şi a cuprins, printre altele, duplexul de eseuri
„Scrisoare către un tânăr din Moldova/ România“, în care s-au
evidenţiat elevi cu talent artistic din şcolile partenere în proiect din
România şi din Republica Moldova, lucrări în care tinerii s-au arătat
uniţi de limbă, de valori şi speranțe comune. Evenimentul a cuprins şi
un moment in memoriam Grigore Vieru, în care prof. dr. Codreanu
Theodor, preşedintele de omoare al filialei Huşi, a evocat viaţa şi opera
marelui poet dispărut dintre noi. De asemenea, au avut loc mai multe
lansări de carte şi un program artistic dedicat sărbătoririi patronului
spiritual al şcolii gazdă, Dimitrie Cantemir.
Pe 6 noiembrie 2009, în cadrul proiectului transfrontalier „Podul
Prieteniei şi al Cărţii” Şcoala cu clasele I – VIII „Mihai David” din
Negreşti a găzduit simpozionul „Valori democratice europene
promovate în şcoală”. La eveniment au participat aproximativ 90 de
persoane, cadre didactice, reprezentanţi ai insituţiilor partenere în
proiect. Coordonatorii activităţii au fost Iuliana Constantinescu,
bibliotecara Şcolii „Mihai David” şi secretara A.C.P.B.B. Negreşti,
institutorii Oana-Mădălina Miler, Petronela Simiuc, precum şi
învăţătorii Florica Cazacu, Elena Dudău şi Lucica Zaharia. Printre
participanţi s-a aflat şi o delegaţie formată din zece profesori şi elevi de
la Gura Galbenei, condusă de profesorul Vera Bolgar, directorul şcolii
respective. Manifestarea a debutat cu intervenţia directorului şcolii
gazdă, profesorul Constantin Săvuţă, care a subliniat importanța
abordării tematicii simpozionului în activitatea cadrelor didactice cu
elevii. Cei prezenţi au asistat la un program educativ privind valorile
democratice europene în spiritul cărora elevii de pe cele două maluri ale
Prutului trebuie educați, dar și la un program artistic oferit de elevi de la
Negrești, Huși, Stoișești, Gura Galbenei, dar și de elevi basarabeni care
studiază la Grupul Școlar Industrial din Negrești. Cei din Gura Galbenei
au prezentat o scenetă ce a ilustrat sugestiv urmările migrării
persoanelor în diferite țări ale lumii.
În cea de-a doua zi, pe 7 noiembrie, a fost organizată o mini-
excursie pentru invitații de la Liceul Teoretic din Gura Galbenei la
120
principalele obiective turistice din județul Neamț, care dăinuie și acum
ca dovadă a istoriei comune a populației de pe cele două maluri ale
Prutului.
O altă acţiune a filialei Negreşti a reprezentat-o semnarea
unui „Acord de colaborare privind parteneriatul strategic în vederea
derulării unor activități culturale împreună cu Asociația Istoricilor
din Republica Moldova”. În cadrul acestui parteneriat, pe 30 septembrie
– 1 octombrie 2009, la Negrești a fost organizat simpozionul „Şi ei au
fost eroi ...”, în cadrul căruia au fost comemorate persoanele căzute în
lupta anticomunistă, inclusiv tinerii martiri căzuţi la Chişinău în
perioada 7 – 9 aprilie 2009, în urma represiunilor fostelor autorităţi
comuniste din Republica Moldova asupra tinerilor protestatari. La
simpozion au participat, din partea AIRM, istoricii Sergiu Cataragă,
Viorel Bolduma, Creţu Ecaterina şi Ermurachi Livia, profesori la
Universitatea de Stat „Ion Creangă” din Chișinău, care au împărtăşit
celor prezenţi faptele care s-au petrecut în acea perioadă în stânga
Prutului.

***
Ulterior evenimentelor care au avut loc la Chișinău pe 7 – 9
aprilie 2009, înaintea alegerilor parlamentare din Republica Moldova de
pe 29 iulie 2009, filiala „Constantin Prezan” din Negrești a Asociației
Culturale „Pro Basarabia și Bucovina” a lansat o Declaraţie de
solidaritate, pe care a mediatizat-o în presa locală din județul Vaslui, pe
Internet şi pe adresele de e-mail ale mai multor intelectuali din
Basarabia.
121
 „Asociaţia Culturală Pro Basarabia şi Bucovina, filiala
„Constantin Prezan” din Negreşti îşi exprimă, în aceste momente atât
de importante, sprijinul pentru fraţii de peste Prut, care pot rescrie, cu
litere de aur, istoria unui neam mult prea obidit de un vânt prea rece,
venit din altă parte, şi de străini incapabili să înţeleagă durerea
oamenilor locului, care au suferit mult prea mult pentru a-şi ţine spatele
drept în decursul istoriei.
Noi, membrii ACPBB Negreşti, îndemnăm populaţia Republicii
Moldova să fie activă la scrutinul din 29 iulie şi să îşi „croiască altă
soartă”, binemeritată în sânul Europei democrate. Este timpul ca
românii basarabeni, ruşii, ucrainienii, găgăuzii şi celelalte naţionalităţi
care locuiesc în stânga Prutului să îşi afirme dorinţa naturală de a trăi
într-o comunitate europeană în care să aibă dreptul şi posibilitatea de
a spune „nu” sărăciei, să se poată exprima ca indivizi cu drepturi
depline, fără a li se pune pumnul în gură atunci când demnitatea nu le
mai dă voie să înghită amarul.
Cetăţenii Republicii Moldova trebuie să facă cinste, prin votul
pe care îl vor da pe 29 iulie, fiilor lor care, pe 7 – 9 aprilie, au dovedit
lumii întregi că vor un destin democratic, că valorile europene sunt şi
valorile lor, că vor să fie liberi. Părinţii trebuie să fie mândri de copiii
lor şi să nu lase o mână de oameni să murdărească, printr-o
propagandă mârşavă, această primă formă de maturitate şi demnitate
pe care fiii şi fiicele lor au arătat-o când au simţit că le este furat
viitorul. Curajul lor este dovada faptului că voi v-aţi făcut datoria de
părinţi! Nu lăsaţi jertfa tinerilor care au avut de suferit să fie întinată
de nişte minciuni grosolane. Voi singuri ştiţi că fiii voştri nu sunt
huligani, ci oameni liberi care vor să le fie recunoscute drepturile!
Un vot democratic poate da populaţiei din Republica Moldova
şansa unei vieţi mai bune, poate deschide drumul spre aderarea la un
spaţiu socio-economic care are la bază, în primul rând, principiile
democraţiei! Republica Moldova are nevoie de un acces liber în spaţiul
european şi pe piaţa muncii din Uniunea Europeană, iar un vot care să
reflecte dorinţa populaţiei de a face parte din marea familie europeană
este primul pas pentru realizarea acestui lucru.

122
 Cu prilejul acestii scrutin, cetăţenii au şansa de a pune capăt
manipulărilor, falsurilor, minciunilor mediatice, abuzurilor etc. şi pot
arăta lumii întregi că, în Republica Moldova, democraţia este
împământenită, dacă nu în inimile conducătorilor politici, sigur în
inimile oamenilor simpli, care vor să fie fericiţi şi să trăiască liberi!
Suntem cu sufletul alături de voi, împreună pentru un viitor
democratic în Uniunea Europeană!”
Alături de aceste acţiuni desfăşurate în România, trebuie
menţionate şi o serie de participări la conferinţe şi simpozioane
desfăşurate în Basarabia. O primă activitate a fost participarea la
simpozionul 10 ani de carte românească, desfăşurat la Hânceşti, pe 5
octombrie 2008. „A fost o activitate emoţionantă şi am realizat atunci cât
de mare era nevoia de carte în limba română.”
Între 5-7 noiembrie 2009, în timp ce în ţară avea loc vizita unei
delegaţii basararabene, preşedintele filialei, prof. Baciu P., a participat la
Conferinţa internaţională: 20 de ani de la Căderea Zidului din Berlin:
Influenţe şi Consecinţe asupra Europei de Est. Printre participanţi au
fost: acad. prof. dr. Klaus Bochmann, Preşedinte al Moldova-Institut,
Leipzig (Germania), conf. univ. dr. Ion Margineanu, prof. univ. dr.
habilitat Anatol Petrencu, conf. univ. dr. Octavian Ţîcu, conf. univ.
dr. Ludmila Coada, decan, Facultatea Istorie şi Relaţii Internaţionale,
conf. univ. dr. Sergiu Musteaţă, Preşedinte, Asociaţia Istoricilor din
Republica Moldova.
Ca urmare a colaborării cu Asociaţia Istoricilor din Republica
Moldova, numeroase documente, rezoluţii şi articole ale membrilor
AIRM au fost publicate în revista asociaţiei, Maluri de Prut.
Nu putem spune că este o activitate extrem de bogată, dar având
în vedere că suntem la început de drum şi că totul se face din inimă,
credem că este un început bun şi ne dorim să strângem în jurul nostru cât
mai mulţi români dorninici să se implice pentru ca (într-o zi poate)
idealul realizat în 1918 să se împlinească din nou.

123
 EPILOG

Asociaţia Culturală ,,Pro Basarabia şi Bucovina” România a

ajuns la 20 de ani de activitate. Între timp, mulţi dintre cei care au
contribuit la înfiinţarea aceastei asociaţii au trecut la Domnul, pentru a
continua din Ceruri lupta pentru împlinirea idealului naţional: Unirea
tuturor românilor în graniţele aceluiaşi stat. S-au alăturat însă, în timp,
mulţi dintre cei care în anii 1990 erau copii şi adolescenţi, cât şi toţi cei
care simt şi trăiesc româneşte. Anii care au trecut, şi în care Asociaţia
naţională a desfăşurat sute de manifestări cu caracter cultural pentru
susţinerea cauzei naţionale şi românismului în Basarabia şi Bucovina de
Nord, s-au scurs cu realizări şi neîmpliniri. După entuziasmul din
perioada 1990-1995, când făurirea unirii părea atât de uşor realizabilă,
anii care au urmau au dovedit că atingerea dezideratului naţional nu este
aşa facil pe cât părea iniţial. Regimul comunist, care a condus Republica
Moldova în ultimii ani, a făcut totul pentru a scoate din conştiinţa
românilor basarabeni ideea apartenenţei la naţiunea românească, pulsând
cu o sumă de teorii care mai de care mai aberante (statalitatea
moldovenească, limba moldovenească). De curând a avut loc instalarea
unui nou regim politic la Chişinău (Alianţa pentru Integrare Europeană),
cu o opţiune deschis pro românească şi europeană, care militează pentru
apropierea de România şi recunoaşte existenţa doar a unui popor, cel
român, şi a unei limbi, română, vorbită de la Nistru până la Tisa, după
cum afirma în nepieritoarele-i versuri poetul nepereche al neamului,
Mihai Eminescu.
Actualmente, idealul imediat al clasei politice din stânga Prutului
este aderarea la U.E, în condiţiile în care Republica Moldova este o ţară
cu un caracter prioritar agricol al economiei, dependentă aproape 100%
de resursele energetice din import, care vin în marea lor majoritate din
Rusia. Este cea mai săracă ţară din Europa, cu un PIB de 5% din media
comunitară. Aici se înregistrează cei mai reduşi indicatori în ceea ce
priveşte investiţiile străine pe cap de locuitor, sub jumătate din cele din
România. De asemenea, se înregistrează o emigrare masivă a
locuitorilor33, peste un sfert din populaţia activă, corupţie, nerespectarea

33
Prin plecarea masivă a românilor basarabeni peste hotare, s-a schimbat
structura etnică a Republicii Moldova, s-a diminuat semnificativ cota românilor
124
drepturilor omului34, şomaj, o datorie publică de peste 85% din PIB. Alte
state mici ale Europei, foste componente ale U.R.S. S. (Estonia, Lituania,
Letonia etc.) au reuşit să adere la U.E în doar în câţiva ani. Rezultatele
aderării acestora sunt de invidiat după trei-patru ani.
Aderarea la U.E. ar însemna găsirea de soluţii pentru conflictul
transnistrean (respeciv prezenţa trupelor ruse şi existenţa regimului
separatist în spaţiul de la est de Nistru), consolidarea stabilităţii şi
eficienţei instituţiilor garante ale democraţiei şi statului de drept,
libertatea presei şi a cuvântului, consolidarea capacităţii administrative şi
a sistemului judiciar, cooperarea cu instituţiile financiare internaţionale în
vederea reducerii sărăciei, consolidarea sectorului privat pentru
asigurarea creşterii economice, îmbunătăţirea climatului investiţional,
lupta împotriva corupţiei, gestionarea eficientă a problemelor de
frontieră, mai ales în sectorul transnistrean, asigurarea unui control
efectiv al calităţii bunurilor produse în Republica Moldova, combaterea
crimei organizate şi a traficului de fiinţe umane, controlul fluxurilor
migraţioniste, posibilitatea de a exporta fără plata taxelor vamale în
statele membre ale UE. După 2007, UE a devenit principalul partener

basarabeni în structura populaţiei rămase. Obţinerea statutului de ţară membră a

UE ar însemna redobândirea de jure a cetăţeniei europene cu diverse consecinţe,
în exclusivitate, favorabile. Pentru cetăţenii deja aflaţi în vest (cca. 350-400 mii
persoane, conform diferitor sondaje/estimări), aceasta ar însemna o posibilă
întoarcere nestingherită acasă, respectiv, plecarea înapoi la locul de muncă
provizorie în oricare ţară UE, fără consecinţe nedorite (juridice, morale etc.) şi
fără costuri nelegale şi excesive. Pentru cei de-acasă ar însemna libera circulaţie
în cadrul spaţiului european. Cetăţenia europeană a moldovenilor ar fi şi o linişte
mult dorită de actualele autorităţi, care negativ reacţionează la acel aproape un
milion de cereri de redobândire a cetăţeniei române de către basarabeni. Pentru
cei peste 500 mii moldoveni din Rusia ar însemna o posibilitate reală de a se
întoarce (şi de a se integra real în UE) şi nu doar în Moldova. Amintim, că în
cadrul UE există fluxul liber de persoane, mărfuri şi servicii, precum şi de
capitaluri.
34
Pentru că ,,Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnităţii
umane, libertăţii, democraţiei, egalităţii, statului de drept, precum şi pe
respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparţin
minorităţilor. Aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate
caracterizată prin pluralism, nediscriminare, toleranţă, justiţie, solidaritate şi
egalitate între femei şi bărbaţi” (Articolul 2, Titlul I, Tratatul de la Lisabona).
125
economic al RM, 50,1% din exporturi în 2007 şi 45% din importuri au
venit din UE: România a devenit al doilea partener la exporturi din RM,
după Rusia, şi al treilea la importuri în RM, după Rusia şi Ucraina.
Pentru spaţiul basarabean, U.E. reprezintă un colac de salvare, o
serie de privilegii, posibilităţi, oportunităţi de dezvoltare şi modernizare,
securitate şi protecţie35. În urma ultimelor evenimente din Republica
Moldova, Uniunea Europeană este văzută de întreaga societate ca un
pilon, ca o garanţie a respectării drepturilor omului şi a valorilor
democratice. Tinerii sunt cei mai sensibili la ideea valorilor democratice,
ei sunt cei care luptă pentru integrare, pentru modernizare şi dezvoltare în
contextul european. Întreaga societate priveşte U.E. ca un vis, ca o
speranţă spre o viaţă mai bună, spre un trai decent, cu contexte de
dezvoltare a personalităţii, cu garanţii ale respectării principiilor
democratice, a circulaţiei libere, a dezvoltării economice şi a
parteneriatului politic şi economic cu membrii UE.
Ne aflăm într-un punct în care Asociaţia noastră trebuie să ţină
cont şi să se adapteze la noile realităţi geo - poltice, strategice şi culturale
din zonă, care sunt cu totul altele decât acum 20 de ani. Activitatea
asociaţiei naţionale şi a filialelor componenete ar trebui – în opinia
noastră – redirecţionată către rezolvarea altor provocări pe care ni le pun
în faţă noile realităţi de peste Prut: consolidarea statutului Mitropoliei
Basarabiei, aparţinătoare de Patriarhia Română,
educarea/orientarea/sprijinirea populaţiei basarabene către principiile şi
valorile democratice europene.
Mai putem milita, în continuare, doar pentru sprijinirea tradiţiilor
şi valorilor comune? Se poate limita Asociaţia doar la valorificarea
istoriei comune? Cât ne va costa pe noi, românii, Unirea cu Republica
Moldova. Putem nega statalitatea acestei republici?

35
Un adversar potenţial al europenizării R. Moldova ar putea fi unele
structuri din Federaţia Rusă, în primul rând politice, apoi economice, care nu s-ar
putea lipsi de forţa de muncă moldovenească, actualmente antrenată în economia
Rusiei, în primul rând a oraşului Moscova. Pentru conducătorii entităţilor
respective va fi greu de întrerupt relaţiile care s-au format în anii trecuţi. Un
anumit rol în acest sens îl au - probabil - şi descendenţii din Transnistria, care
încă mai deţin anumite influenţe în capitala Rusiei.

126
 Dincolo de dorinţa firească de unire manifestată de toţi membrii
Asociaţiei, chiar imediată după cum o arată o parte dintre membri, nu
putem ignora speranţele şi aspiraţiile locuitorilor Republicii Moldova.
Dacă unirea este să fie făcută, ea va veni din dorinţa reciprocă a
românilor de pe ambele maluri ale Prutului.

127
 FOTOGRAFII
de la evenimente la care au participat şi reprezentanţi ai filialei
Huşi a A.C.P.B.B.

Şedinţa Consiliului Naţional, desfăşurată la Bacău, în noiembrie 2008

(în centru, reprezentanţii filialelor Huşi şi Negreşti)

De la stânga la dreapta, liderii A.C.P.B.B.: secretarul general Marian Clenciu

(Bucureşti), Ludmila Osipov (Chişinău), preşedinta asociaţiei, Gabriela Ielenicz-
Iov (Bucureşti), şi vicepreşedintele Ştefan Plugaru (Huşi) cu ocazia unei
manifestări în capitala Republicii Moldova
128
 Lansarea cărţii „Episcopia Huşilor şi Basarabia (1598 - 1949)”,
în aprilie 2009, la Huşi

Târgul meşterilor populari, derulat la Huşi în luna august 2009 şi la care au

participat artişti din Basarabia (foto prof. Doru Vasile)
129
 În satul poetului Ion Vatamanu, în Bucovina înstrăinată

Muzeul Naţional al Republicii Moldova. Sala Albastră.

Lansarea cărţii ,,Scrisoarea Moldovei” de Dimitrie Cantemir
130
Manifestare derulată la Biblioteca Municipală „M. Ralea” Huşi

131
Depunerea unei coroane de flori la Cimitirul ostaşilor români din Cania

Lideri ai A.C.P.B.B. la Cania, raionul Cantemir, alături de

preotul Vasile Burduja, din cadrul Mitropoliei Basarabiei
132
 Cuprins

După douăzeci de ani …. ……………………………………………….7

Introducere ……………………………………………………………..11
Calendar al manifestărilor culturale desfăşurate de Asociaţia Culturală
,,Pro Basarabia şi Bucovina”, …………………………………..……..17
Gânduri din cartea cu amintiri …………………………………………32
Filiala ,,Mihail Kogălniceanu” Huşi. Manifestări culturale derulate în
perioada anilor 2007 – 2009 …………………………………….……..35
Pelerin prin părţi de ţară înstrăinată ……………………………………81
Podul prieteniei şi al cărţii: România – Basarabia. Filiala „Constantin
Prezan” Negreşti ……………………………. ……………………………….115
Epilog . ……………………………………………………………….124
Fotografii ……………………………………………………….…......128
Cuprins … ……………………………………………………….……133

133