Personalităț celebri istorice din Moldova

Brusnic Dmitrii Guzun Vlad Igor Cruglea

 Vasile Stroescu
Vasile Stroescu (n. 11 noiembrie 1845, Trinca, județul
Hotin, d. 13 aprilie 1926, București) a fost un cărturar
de frunte, susținător al învățământului școlar și om
politic român basarabean, filantrop și membru de onoare
al Academiei Române, care a promovat cultura
națională și a neamului.
 Rolul
A făcut donaţii substanțiale pentru construcţia de şcoli, biserici şi spitale
în toate provinciile româneşti. A alocat bani pentru sprijinirea instituţiilor
culturale, tipărirea cărţilor și pentru asigurarea cu burse a tineretului
studios.
A ridicat biserici la Şofrincani, Zăicani, Pociumbăuţi, Trinca, şi spitalele
de la Trinca şi Brătuşeni. Conacul boieresc de la Brînzeni, îl va dărui,
ulterior, pentru înfiinţarea unei şcoli de agricultură.De asemenea, în anul
1908 Vasile Stroescu a acordat suma de 100 000 ruble Ministerului
Instrucţiei Publice din Bucureşti, pentru continuarea construcţiilor de
şcoli. Cele mai multe donaţii le-a făcut pentru românii din Transilvania, mai
ales pentru înfiinţarea de şcoli săteşti în limba română.

 Alexei Mateevici

Alexie (sau Alexei) Mateevici (n. 27 martie 1888,

Căinari – d. 24 august 1917, Chișinău) a fost unul din
cei mai reprezentativi scriitori moldoveni.Născut în
Gubernia Basarabia, actualmente Republica Moldova.
 Limba Noastră
În anul 1994, versurile poeziei Limba noastră au fost alese ca
text al Imnului de Stat al Republicii Moldova. Poezia Limba
noastră se fixează definitiv în registrul marii arte, fiind
superioară versurilor pe aceeași temă ale lui George Coșbuc
sau George Sion.

 Alexei Mateevici,om de cultură!

În lirica sa, poezia religioasă, uneori remarcabilă (Roagă-te), alternează cu poezia

revoltei sociale, expresie a durerii poetului pentru soarta țăranilor moldoveni, apăsați
de nevoi și suferințe. Poeziile Eu cânt, Țăranii, Cântecul zorilor, Țara împletesc nota
elegiacă cu tonalitatea energică și credința în „ivirea zorilor” dreptății și devin
profund definitorii pentru profilul poetului militant.
A colaborat la revista Luminătorul, Viața Basarabiei, Cuvânt moldovenesc etc. cu
versuri originale și traduse (din Al. K. Tolstoi, S. I. Nadson, Gavrila Derjavin, Mihail
Lermontov, Alexandr Sergheevici Pușkin).

 Monumentul
Monumentul intitulat Apostolii Basarabeni a fost ridicat în
memoria eroilui național Alexei Mateevici și la inițiativa
Societății „Mormintele Eroilor Căzuți în Război”, după proiectul
sculptorului Vasile Ionescu-Varo, la 29 septembrie 1923 (după
alte surse 1933), în grădina Catedralei din Chișinău.
 Constantin Stere

Constantin G. Stere sau Constantin Sterea (n. 1 iunie 1865,

Ciripcău, ținutul Soroca, Gubernia Basarabia, Imperiul Rus – d. 26
iunie 1936, Bucov, județul Prahova, Regatul României) a fost un om
politic, jurist, savant și scriitor român. În tinerețe, pentru participarea
la mișcarea revoluționară narodnicistă, este condamnat de
autoritățile țariste la închisoare și surghiun în Siberia (1886-1892).
 Constantin Stere,luptător politic
Stere a fost un luptător politic devorat nu de ambiții, ci de idealuri (distingerea aceasta e foarte
importantă, deoarece e o trăsătură cauzală care diferențiază oamenii în serii tipologice). Așa s-
a dezvăluit contemporanilor și tot astfel s-a fixat în memoria (câtă este) a posterității. Toate
căderile sale catastrofale și nefericirile care l-au marcat se datoresc acesteia, irepresibile pasiuni
militante. Conformat, încă din copilăria lui urgisită, ca un justițiar și un revoltat, Stere a fost
animat (din adolescență până la bătrânețe) de ideea necesității reformării structurilor sociale și
politice. A urât nedreptatea și alcătuirile strâmbe, a fundat o doctrină (un curent de idei), a
elaborat proiecte reformatoare, s-a angajat să le înfăptuiască, și-a căutat prieteni și sprijinitori,
s-a luptat cu adversarii.
A făcut parte din partidul liberal, a înființat partidul țărănesc, a luptat pentru
organizarea politică a țărănimii, dar carieră politică nu a putut face. A militat
pentru înfăptuirea cerințelor esențiale ale revoluției burghezo-democratice:
reforma agrară și votul universal. Destinul său de om politic a stat însă sub
semnul tragismului. A fost al doilea președinte al Sfatului Țării (2 aprilie - 25
noiembrie 1918), jucând un rol important în Unirea Basarabiei cu România. Pe
data de 23 ianuarie 1918, în Bucureștiul ocupat de trupele germane, în
ziarul Lumina, condus de Constantin Stere, Liviu Rebreanu își publica
schița Bibi (manuscrisul fiind datat 19 august 1915 și poartă dedicația "Pentru
Puia, când va fi mare"). Tot aici, în lunile februarie și martie, vor mai apărea și
alte scrieri ale romancierului ardelean Norocul, Soacra Sfântului Petru.
La sfârșitul secolului al XIX-lea și în primul deceniu al secolului al XX-lea, când ani de-a rândul
România a fost zguduită de puternice și repetate răscoale țărănești culminând cu marea
răscoală țărănească din 1907, iar viața politică a țării evolua sub amprenta problemelor rurale,
într-o țară în care proletariatul în curs de formare reprezenta doar 3% din populația generală a
țării, Constantin Stere considera că țărănimea este factorul fundamental al progresului social și
spre aceasta trebuie să-și îndrepte toată atenția un revoluționar, în general oamenii politici
progresiști care își propun să servească poporul. Acest crez a stat la baza ideologiei
poporaniste, lansată de Constantin Stere la sfârșitul secolului al XIX-lea, acestui ideal i-a rămas
credincios până la sfârșitul vieții.
Mulțumim pentru vizionare