Portretul unei personalități care a creat România Mare.

Mircea Hrișcă, Badea Gheorghe de Băsești

Mircea Hrișcă, Badea Gheorghe de Băsești

Motto: E un capitol de istorie naţională în cripta de la

Băseşti. Epigoni ai ţării mele duceţi-vă la ea să învăţaţi
dragostea de neam …
(Octavian Goga, 1923)

Una dintre cele mai semnificative figuri ale Marii Uniri a fost cea a lui Gheorghe Pop
de Băsești (1835 – 1919), cel care în calitate de președinte al Partidului Național Român a
condus Marea Adunare Națională de la 1 Decembrie 1918, care a decis Unirea Transilvaniei
cu Regatul României.
Din galeria marilor personalități ale istoriei românilor, Muzeul Județean de Artă
«Centrul Artistic Baia Mare» deține în patrimoniul său unul dintre cele mai interesante
portrete ale remarcabilului luptător pentru libertatea și unitatea națională a românilor, realizat
de artistul plastic, Mircea Hrișcă (1931-1988).
Printr-un discurs plastic pur laconic, Mircea Hrișcă surprinde cu deosebită pregnanță
personalitatea omului politic supranumit de contemporanii săi „badea Gheorghe”, eminent fiu
al plaiurilor sălăjene. Născut în comuna Băsești unde își face studiile primare, apoi cele
gimnaziale și liceale la Baia Mare, viitorul om politic va absolvi Facultatea de Drept din
Oradea, în anul 1859. Chiar în anul absolvirii studiilor universitare izbucnea războiul franco-
italo-austriac, prin urmare, Gheorghe Pop de Băsești a fost mobilizat în armata austriacă și
dus în războiul contra Sardiniei, până la Veneția.1
După eliberarea sa de pe front, începând cu anul 1860 Gheorghe Pop de Băsești se
angajează în viața politică, militând până la sfârșitul vieții pentru susținerea luptei naționale a
românilor transilvăneni, misiune care se va încheia cu istoricul act de la 1 Decembrie 1918.
Perioada acestor decenii de luptă politică intensă se suprapune cu slăbirea puterii Imperiului
Austriac, timp în care s-a constituit dualismul austro-ungar (1867), Dieta Transilvaniei de la
Cluj a hotărât anexarea Transilvaniei la Ungaria și a urmat protestul energic al națiunii
române prin Pronunciamentul de la Blaj.
Între 1872-1881 a fost activ în cadrul Parlamentului de la Budapesta, unde va deține
calitatea de deputat ales de alegătorii români și maghiari din cercul electoral Cehu Silvaniei.
În această calitate, va duce o luptă susținută împotriva legilor școlare discriminatorii din 1868
și 1879, împotriva legii naționalităților, a legii electorale și a legii presei. Relevantă este
poziția vehementă a politicianului român cu prilejul discutării Legii învățământului (1879),
care prevedea introducerea limbii maghiare în școlile românești din Transilvania: „Dacă e
păcat să atentezi la viața unui om, cu atât mai mare păcat e să atentezi în cazul legii de față
la viața unui neam, ba chiar a mai multor neamuri, a tuturor națiilor din țările Coroanei
Sfântului Ștefan.”2
În anul 1881 are loc Conferința de la Sibiu care va duce la formarea Partidului
Național Român din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș. Din 1905, conducerea
singurului partid al burgheziei va fi asigurată de Gheorghe Pop de Băsești care va stabili
printre obiectivele luptei naționale recunoașterea poporului român ca individualitate politică,
folosirea limbii române ca limbă oficială, votul universal etc.
Cu siguranță, actul de la 1 Decembrie 1918 prin convocarea Marii Adunări Naționale
de la Alba Iulia, unde octogenarul tribun este ales în funcția de președinte, reprezintă
momentul de apogeu al militantismului său politic. În ovațiile întregii săli, Gheorghe Pop de
Băsești cerea

1
https://www.agerpres.ro/documentare/2021/12/01/o-personalitate-pe-zi-gheorghe-pop-de-
basesti-luptator-pentru-emanciparea-nationala-a-romanilor-transilvaneni--823428
2
Citat de Georgescu, Ioan, în: George Pop de Băseşti. 60 de ani din luptele naţionale ale românilor
transilvăneni, Editura Astra, Oradea, 1935, pg. 92;
pe un ton categoric: „Unirea tuturor celor de o limbă şi o lege, într-un singur şi nedespărţit
stat românesc.”3
După adoptarea de către Marea Adunare Naţională a istoricei „Rezoluţii” prezentate
de Vasile Goldiş, prezidiul Adunării, în frunte cu preşedintele ei, Gheorghe Pop de Băseşti,
prezenta această hotărâre celor peste 100.000 de persoane adunate pe Câmpul lui Horea,
primită cu aclamaţii şi urale de bucurie iar a doua zi, președintele părăsea Alba Iulia
întorcându-se la Băsești, unde avea să se stingă în data de 23 februarie 1919.4
Am recurs la prezentarea unei succinte biografii a marelui om politic Gheorghe Pop
de Băseşti, cel care a marcat istoria României într-un moment de răscruce, atât pentru a-i
aduce un Omagiu din partea Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare», cât și
pentru a evidenția valoarea artistică a lucrării prezentate.
Portretul istoric realizat de pictorul Mircea Hrișcă a intrat în patrimoniul instituției
noastre muzeale în anul 1969 prin achiziție, la scurt timp după absolvirea de către artist a
Institutului de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din București, promoția 1963, unde acesta
studiase pictura sub corectura lui Corneliu Baba. Compoziția este reprezentativă pentru
soluțiile estetice inovatoare aduse genului, într-o epocă artistică dominată de șabloanele
impuse de arta realismului socialist.
Odată cu inventarea fotografiei și până la augmentarea interesului pentru abstract,
istoria artei a înregistrat numeroase momente în care portretistica a fost amenințată cu
dispariția. Portretul Badea Gheorghe de Băsești este un exemplu elocvent care ilustrează
modul în care acest gen artistic s-a adaptat unei picturi care transcende realitatea fotografică
și, probabil, chiar a pornit de la ea.
Primul impact al reprezentării asupra ochiului vigilent al privitorului, este dat de
faptul că, artistul îl scoate pe acesta din zona sa de confort al percepției vizuale consacrate.
Astfel, a identifica personajul, a-i percepe trăsăturile caracteristice fizionomiei, a-i pătrunde
psihologia sau gândurile ascunse, devin încercări irelevante. Importante sunt, în cazul acestui
portret de factură post-expresionistă, compoziția, reducționismul cromatic, bazat pe echilibrul
tonurilor de alb, gri, negru și ocru, precum și urma penelului pe pânză.
În mod evident, aspectul materialității creației lui Mircea Hrișcă se situează într-un
raport just cu conotațiile spirituale ale personajului fixat în imagine. Cu toate că, din spatele
tușelor păstoase care creează iluzia tridimensionalității reverberează ecouri timide ale
modernității europene, considerăm că prin tratarea suprafeței prin redarea materialității

3
Ibidem, 1935, pg. 102;
4
www.gheorghepopdebasesti.ro.
texturii, recunoaștem una dintre mărcile stilistice specifice pictorului Mircea Hrișcă din acea
perioadă a creației.
Pe de altă parte, portretul lui Badea Gheorghe de Băsești poate fi lecturat și dintr-o
perspectivă care la prima vedere pare contradictorie, cea a redării realiste sau cea a
esențializării. În acest caz, realismul lui Mircea Hrișcă nu implică acuratețea anatomică,
redarea detaliilor specifice fizionomiei, ci mai degrabă fixarea personajului în coordonatele
recognoscibilului. Esențializarea, respectiv stilizarea prin reducerea formelor la liniile de
bază, conferă monumentalitate personajului și individualizare, prin empatia și tensiunea pe
care o trezește în privitor vis-a-vis de viața sa tumultoasă și multiplele momente de cotitură
pe care le-a produs în istoria națiunii române.
Din maniera stilistică și compozițională transpare refuzul pictorului Mircea Hrișcă de
a face trimiteri directe la substratul ideologic al momenului istoric, 1 Decembrie 1918, deși
ele există implicit tocmai prin reprezentarea iconică a lui Badea Gheorghe de Băsești.

Dr. Enikő N. Botiș

Muzeograf

Bibliografie:

https://www.agerpres.ro/documentare/2021/12/01/o-personalitate-pe-zi-gheorghe-pop-de-
basesti-luptator-pentru-emanciparea-nationala-a-romanilor-transilvaneni--823428

Mărturii culturale, Anul II, nr. 4(8), octombrie-decembrie 2017, ISSN 2501-1200, pag. 6

Tiberiu Alexa, Traian Moldovan, Mihai Muscă, Centrul artistic Baia Mare, 1896-1996,
Muzeul Județean Maramureș, Baia Mare, Decembrie 1996 – August 1997, editura PROEMA,
1996, pg.309

Georgescu, Ioan, în: George Pop de Băseşti. 60 de ani din luptele naţionale ale românilor
transilvăneni, Editura Astra, Oradea, 1935, pg. 92;

www.gheorghepopdebasesti.ro.