GRIGORE VIERU-LUPTĂTOR ÎMBRĂCAT ÎN CUVINTE

Botnariuc Francesca, elev în clasa a 9-a B

Liceul Teoretic “George Călinescu”, Chișinău
Coordonator: Mereacre Tatiana, profesor de
Istoria Românilor și Universală,gr. didactic I
 Conștiința națională poate fi definită în mai multe moduri, însă unii oameni consideră că
termenul denotă în mod nuanțat, sentimentul unei persoane față de o națiune de care aparține. Ele
pot fi folosite și pentru a desemna „punctele comune”, reale sau presupuse, ale unor persoane
care se recunosc ca aparținând unei aceleiași națiuni, aceste puncte comune formând toate la un
loc, o caracteristică comună. Probabil nu vom găsi nicăieri în lume un popor cu probleme
identitare similare cu cele care se manifestă la populația majoritară din Republica Moldova, este
vorba in special de identitatea națională, care apare ca rezultat al formării conștiinței naționale. Și
din pacate nu cred că există vre-un popor căruia străinii sa le explice ce limbă vorbesc.
În perioada în care teritoriul dintre Prut și Nistru a făcut parte din URSS, sovieticii au dus
o politică de deznaționalizare și rusificare, prmovată anterior de țarism, preluată și
„perfectionată”de comuniști sub lozinca internaționalismului. Din păcate, locuitorii țării noastre
au fost nevoiți să își ascundă sentimentul de apartenență la națiunea română dar cred că cel mai
complicat le-a fost elitei intelectuale, care nu putea și nici nu avea dreptul să tacă. „Dezghețul
hrusciovist” a redat tinerilor poeti,scriitori,actori speranța că pt reveni la rădacini, că au dreptul
să gândeasca si sa creeze în limba maternă, mai ales după ce sesiunea Institutului de Istorie,
Limbă și Literatură al Filialei Moldovenești a Academiei de Științe a URSS din octombrie 1955
a acreditat teza latinității limbii și a unității lingvistice a populației de pe ambele maluri ale
Prutului, S-au editat operele scriitorilor români, numiți „clasici ai literaturii molodvenești”,
scriitorii și-au scris operele într-o limba aproape identică cu cea română (deși cu caractere
chirilice), iar elevii și studenții au învățat o „limbă moldovenească” tot mai aproape de
standardele limbii române.
Prinre acesti autori se numără și poetul Grigore Vieru,născut la data de 14 februarie 1935,
satul Pererîta, fostul judeţ Hotin, România, azi Republica Moldova .A absolvit şcoala de şapte
clase din satul natal în anul 1950, după care a urmat şcoala medie din orăşelul Lipcani, pe care o
termină in 1953. În 1958, Vieru a absolvit Institutul Pedagogic "Ion Creangă" din Chişinău,
Facultatea de Filologie şi Istorie.Deci,sudiile sale superioare au coincis cu evenimentele
menționate mai sus, în legatură cu aceasta poetul face următoarele mîrturisiri: „Cred că aveam 19
ani când am văzut şi am luat în mână cartea sa. Descoperindu-l pe Eminescu, mi-am descoperit
sufletul. Eminescu este o cetate cu o singură intrare şi cu o sută de ieşiri. Intri în ea, iei aminte la
toate, înveţi, te învoiniceşti, apoi ieşi pe unde crezi tu că-i mai bine ducând mai departe făclia
graiului şi spiritul neamului tău. Important, la început, este să găseşti intrarea, să cunoşti semnele
ei, să nu le încurci. Eminescu, dacă vreţi, este izvorul, este lacrima de foc a Universului”, iar intr-
un alt context menționează că: „Primul manual de limbă română, manual de istorie şi primul
manual de suflet, dacă se poate spune aşa, este Eminescu…Primul meu dascăl este Eminescu, iar
ceilalţi Goga şi Blaga…Cântecul, până l-am descoperit pe Eminescu, mi-a fost manual de
istorie… şi azi cântecul la noi e un manual de istorie”. Așa că ,incă de la începutul anilor 60,
Grigore Vieru își recunoaște apartinența sa etnică la poporul român și devine un luptător pentru
revenirea la valorile naționale românesti a populației din Basarabia. Cel care l-a readus pe
Eminescu în spaţiul public basarabean într-o perioadă de cruntă sovietizare şi „moldovenizare”, a
fost Grigore Vieru, poemul său Legământ (1964) reprezentând un altfel de imn naţional,
delimitând începutul acestui proces de regăsire prin geniul tutelar şi limba română. Profesiunea
de credinţă a lui Eminescu („Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarbe un nor de aur
din marea de amar”) a lucrat astfel şi asupra sa, Grigore Vieru fiind astăzi un poet-simbol al
Basarabiei, cel mai mare şi mai iubit poet contemporan român basarabean.
Nu este de loc întâmplător faptul ca la Congresul III al scriitorilor din 14-15 octombrie
1965, Grigore Vieru alaturi de alți scriitori și poeti basarabeni,după ani grei de oprimare vor da
una din cele mai importante bătălii pentru renașterea limbii și culturii românesti.Aureliu Busuioc
a cerut școli și grădinițe moldovenești în centrul Chișinăului și nu la periferii, denumiri de străzi
cu Mihai Eminescu , Vasile Alecsandri,Ion Creanga și nu denumiri rusești fără vre-o
semnificație pentru poporul nostru, deasemenea mai multe carți românești(moldovenești) pentru
grădinițe sau școli.Mihai Cimpoi a vorbit despre necesitatea restructurării alfabetului și nevoia de
a curăți limba română și de a o lipsi de absurdități…Grigore Vieru a vorbit despre
infracționalitatea ridicată și nivelul scăzut de cultură în Chișinău, susținând ca Abecedarul,
cărțile și manualele de citire nu reflectă sentimentul plaiului natal, invocând și foametea din
1946-1947 ca un moment de luptă împotriva populației basarabene.Toate aceste discursuri au
fost intâmpinate curopote de aplauze de publicul care reprezenta intelectualitatea basarabeană:
poeți,scriitori,profesori universitari,studenți. După o astfel de manifestare de „naționalism
românesc,represiile nu au întârziat,la 15 noiembrie 1965, Comitetul Central al P.Comunist
condamna manifestările „nesănătoase” și naționalismul din Uniunea Scriitorilor iar vorbitorii de
la acest Congres:Ion Druță, Mihai Cimpoi, Aureliu Busuioc,Grigore Vieru vor fi chemați la
ședințele de partid pentru spălare de creier.
Deși în perioada sovietică exista cenzura, Grigore Vieru a scris câteva poezii dedicate
poeților români. Grigore Vieru este cel care, pentru prima dată, publică în Basarabia o poezie
închinată „poetului nepereche “(G. Călinescu), alte câteva dedicate (în volumul ce înscrie
adevăratul său debut editorial – Numele tău, 1968, cu o prefaţă de Ion Druţă) lui Lucian Blaga,
Tudor Arghezi, Marin Sorescu, Nicolae Labiş, Constantin Brâncuşi când numele acestora era
aproape necunoscut şi nerostit, o altă poezie despre drapelul românesc, – Curcubeul, înclusă în
volumul Trei iezi (1970), carte interzisă şi topită imediat după publicare -, sau că a introdus, tot
pentru întâia oară, în primul abecedar alcătuit pentru copiii Basarabiei pagini din Eminescu,
Rebreanu, Blaga, din folclorul românesc, că a realizat primul abecedar pentru preşcolari –
Albinuţa (1970). Își realizează cea mai mare dorință a sa în 1973, când trece Prutul în cadrul unei
delegații de scriitori sovietici Poetul mărturisește că “Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în
Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul.” Și aceasta intr-o perioada de cruntă cenzură
bodiulistă,care persista in RSSM.
Totuși, spre sfârșitul anilor ‘80 a fost inițiată Mișcarea de Eliberare Națională din RSSM,
care s-a manifestat prin dorința cetățenilor moldoveni de a reîntoarce limba română, grafia latină,
istoria, literatura și tradițiile românești, care până la acel moment fuseseră cenzurate, și chiar
interzise de comuniști. Astfel încât, la data de 31 august 1989, Sovietul Suprem al RSSM a
adoptat primul set important de legi cu privire la funcționarea limbilor pe teritoriul fostei
republici sovietice, iar printre cel mai important punct a fost trecerea la grafia latină. Această zi
este sărbătorită cu denumirea de “Limba noastră cea română”. Ulterior, la data de 27 august
1991, Republica Moldova și-a proclamat independența.
 Desigur că această eliberare națională nu ar fi fost posibilă fără trezirea conștiinței naționale a
poporului, care avea o dorință arzătoare de a reîntoarce valorile naționale. La trezirea conștiinței
naționale au contribuit mai multe personalități notorii, printre care sunt Doina și Ion Aldea-
Teodorovici, Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Ion Vatamanu și alții. Aceste personalități au
reușit să motiveze masele prin cântece și poezii patriotice, care au reușit să trezească dragostea
față de Patrie chiar celor cu sufletul de piatră.
Grigore Vieru a fost printre principalii promotori ai Eliberării Naționale. Grigore Vieru a fost
„vîrful de lance” al luptei scriitorimii, intelectualităţii basarabene pentru limbă, istorie şi neam,
deşi el însuşi recunoaşte că istoria i-a dictat aceasta („Eu nu sunt un luptător. M-a urcat pe
baricade durerea din sufletul meu şi nevoile. Eu sunt o fire mai mult dramatică…”). Împreună cu
Spiridon Vangheli, în alfabet chirilic, evident, reeditat după 1989 în grafie latină)-anume acest
moment este destul de emonționant,deoarece la 31 august 1989 s-a adoptat în RSSM revenirea
limbii române ca limbă de stat și trecerea la alfabetul latin, dar a apărut o mare problemă, în
tipografii lipseau literele latine…Totuși de la 1septembrie copii din clasa întâi au inceput să
învețe din Abecedar cu litere latine. Lică Sainciuc,Grigore Vieru și Spiridon Vamngheli au lucrat
la noul Abecedar. Lică Sainciuc își amintește intr-un interviu pentru BBC:„Făceam câte patru
pagini de acest Abecedar cu litere latine și era publicat în ziarul „Moldova Suverană”. În fiecare
săptămână ieșea, învățătorii le luau și fascicolele astea creșteau și …s-a facut Abecedar.” Acesta
era alb-negru iar literele de tipar erau desenate cu mâna de Lică Sainciuc, astfel că chiar din
prima zi copiii au ținvățat sa citească românește cu litere latine.
Tot Grigore Vieru a publicat primul text cu grafie latină în „Literatura şi Arta”(1989), tot el
a înaripat masele cu versurile sale (în Mişcarea pentru Eliberare Naţională) puse pe note de el
însuşi sau de Eugen Doga, Ion şi Doina Aldea Teodorovici, interpretate cutremurător de aceştia
sau de mulţi alţii şi devenite notorii, întrate aproape în folclor prin popularitatea lor,
redeşteptând astfel sentimentul naţional. Poetul a stat la straja hotarelor libertății naționale cu
multă dârzenie. Este autorul a multor poezii și versuri pentru cântece patriotice, cum ar fi:
Scrisoare din Basarabia, Patria, Auzi-ne, Eu cred că Prutul etc. În poezia Patria, poetul afirmă că
“Patria asta e o pâine caldă”, care este o metaforă extrem de plastică și sugestivă. Iar în versurile
cântecului Ridică-te! îndeamnă țara noastră să se ridice din perioada de stagnare și suferințe la
care a fost supusă: Ridica-te/ Basarabie,/ Trecută prin foc și sabie. El este unul din fondatorii
Frontului Popular și se găsește printre organizatorii și conducătorii Marii Adunări Naționale din
27 august 1989. În 1989, este ales deputat al poporului. A participat activ la dezbaterile sesiunii a
XIII-a a Sovietului Suprem din RSSM în care se votează limba română ca limbă oficială și
trecerea la grafia latină. În 1989, întreprinde un turneu în Moldova de peste Prut, însoțit de cei
mai populari interpreți și compozitori de muzică ușoară din Basarabia, unde este primit cu
lacrimi în ochi. În 1991, este ales Membru al Comisiei de Stat pentru problemele limbii, iar în
1992 Academia Română îl propune pentru Premiul Nobel pentru Pace.
Să analizăm acum toate realizările lui Grigore Vieru. Observăm că într-adevăr a avut o
dorință înflăcărată de a realiza ceva care să se înveșnicească în istoria poporului basarabean, și
sunt în totalitate de acord cu faptul că a reușit. Este considerat și în zilele noastre un simbol al
valorilor și națiunii românești, și un militant pentru libertatea națională.Alex Ștefănescu, critic
literar din București, afirmă că:”Cine dorește să afle ce au pățit românii din Basarabia în
perioada în care s-au aflat sub stăpânire sovietică trebuie să citească studii de istorie. Cine
dorește însă să afle ce au simțit românii din Basarabia în aceeași perioadă trebuie să citească
poezia lui Grigore Vieru.” Valorile naționale au fost păzite cu deosebit curaj de poporul
moldovean în perioada anilor 90. Oamenii au conștientizat că limba, istoria, neamul și
obiceiurile, definesc esența și inima a unui popor. Contribuția scriitorilor, poeților și interpreților
a fost deosebit de importantă în aceea perioadă, deoarece au promovat cu toții aceste valori.
Însumând totul, afirm cu certitudine că Grigore Vieru este o personalitate notorie a
Basarabiei, care a contribuit la trezirea conștiinței naționale în sec. XX-XXI. Nouă, urmașilor săi,
ne rămâne doar să păstrăm și să transmitem mai departe tradițiile, obiceiurile și mai ales limba,
deoarece o limbă piere atunci când se pierd vorbitorii ei. Este o adevărată binecuvântare să trăim
în aceste vremuri pașnice, dar cu toate că ne bucurăm de privilegiul nostru, nu ne putem permite
să îi uităm pe militanții pentru valorile naționale.
 Grigore Vieru la a doua Mare Adunare Națională. 27.08.1991

Poetul Grigore Vieru susţine un discurs în cadrul Proclamaţiei celei de-a doua
Mari Adunări Naţionale, Chişinău, 16 decembrie 1990
 Casa-muzeu Grigore Vieru. Pererîta
Bibliografie
Tu m-ai strigat, fiule? - Grigore Vieru, selecție de Spiridon Vangheli. Editura Guguța. Anul
2013
Acum și în veac - Grigore Vieru. Editura Litera, anul 2000
https://m.youtube.com/watch?v=55QpsqFEbbM&list=PL35G1przWEZPZxoUW99q4l7HeT
U4gP9-J&index=6&t=0s
https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Grigore_Vieru
https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Identitate_na%C8%9Bional%C4%83
https://www.gandaculdecolorado.com/de-la-eminescu-la-grigore-vieru/
https://evenimentulistoric.ro/abecedar-grafie-latina- basarabia.html?
fbclid=IwAR3XJm1nh9AMt9kK9_fLmF46I51GcOEDVhWigvvKYeiehMNwtLkw2G9xDMU
http://www.istoria.md/articol/536/Grigore_Vieru,_biografie?fbclid=IwAR0-
qGZ0Dph3slz1ImLnBsQs5futDo7H_dDb9icwSJNok1ClRrvTvswUM34
https://www.researchgate.net/publication/346904878_THE_KHRUSHCHEV_THAW_AND
_THE_NATIONALIST_REBELLION_OF_PHILOLOGY_STUDENTS_FROM_THE_UNIVE
RSITY